Bird 44

Bird 44 Operă celestă Add Comment

Adrian Grauenfels

Fotografie : Tibik Indrikova

Rugăciunea de seară .Să fie mereu aer în jur .să avem spaţiu, viaţă, curaj .să ne petrecem clipele acolo unde suntem .să putem privi orizontul de sus în jos să găsim drumul spre casă, cuibul, patul iubitei exact când e nevoie .şi chiar cu ochii închişi să auzim marea, eclipsa, căderea fulgilor de nea, cântecul unui .prieten, căderea serii .să nu îmi stea ceasul .să nu mă pierd şi dacă mă pierd să mă găsesc întreg .să fie cel puţin două stele pe cer .înapoi să fie exact ca înainte .să mor în somn

Vocale vulpi Mai rulez un timp în gol scrâşnind nisip în gură gumarabic castelul de nisip s-a prăbuşit de mult doar scoica periferică mai mişcă sub tălpi crăpatul timp crăpate îmi sunt buzele de atâta şi atâta solitudine ce clară surprinzătoare umbra ta peste umbra mea cocoşată crispată calcinată criptă vagi voci, vocale virgule, virgine vapoare vărgate, văgăuni văduvite volante vulpi ?şi de ce să nu pun cărţile pe foc mitologia s-a terminat cu venus şi muntele tău e plin de păcate …şi seara asta miroase toată a eşafod Vara lui 44 Trecuse de vara lui ’44 ştiu asta precis îmi intrase un cui în picior toamna şchiopătam după tine tu erai cu Oleg şi Oleg te prezenta unor tipi mai snobi ca mine la petreceri studenţeşti când sânii îţi scăpau pe-afară ştiai exact ce-ademeneşti cu Oleg te jucam la poker chiar roşcovan cum eram şi timid l-ai culcat pe Serj între noi râdeai gâdilată la tălpi şi invers curgeau pe pereţi ceasuri dali chiar timpul picura un pic pervers Ana se iubea pe furiş cu alte două egrete eraţi frumoase ce să zic in zbor virtual planau regrete ar mai fi de vorbit despre pace războiul se terminase de mult piciorul mi se vindecase-n 46 eu tot speram să te-ntâlnesc zâmbind la şase

Andante - ireversibil Ba vom trăi în reversuri dragă prietenă cu barba mirosind a lagună cu scoici în păr, bezmetice vedenii parcelate monumente funerare trase de cai invers înhămaţi înaripaţi, dar legaţi de picioare flămânzi, dar prea nobili de a o spune mustind a dragoste din ochi gata de război spartan dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie şi încă 20 ca să oprim simbolurile ce ne invadează spaţiul scolastic teritoriul euclidian masa la barul unor defuncţi strămoşi paharul cu votcă şi praf de frişcă zâmbetul codiţelor tale atât de blond banal uită-te în patul unui poet cu miros de revoluţie poet ce scrie doar cu mâna stângă poveşti exotice în care eu mor şi .tudisparidefiecaredată

Absolutul unei poze Absolut tu poza absolut eu votca picioarele mele de rinocer făcute din cărbune ochii tăi pe tavan sângele fiert, între noi ura îmi pierd timpul pe anchete cu fierul roşu mă bântuie un dor de ghilotină trec nori galbeni prin pantalonii mei de piele roasă ?ai clei ? ai cuie de răstignire şi eu merg ca tine de-a-ndăratelea cu ficatul tras pe targă cu memoria filtrată de satrapi raşi în cap stârvuri pleşuve aşteptând împăierea curvele spălându-se una pe alta ziarele golite de pornografie ?eu pe cine să cred Minus infinit Sunt un proletar surd acum îmi gârbojesc destinul ca să intre în sticlă SOS stau agăţat de ultima creangă a probabilului minus infinit e chiar minor şi nu mă mai sperie ca înainte de a te cunoaşte simt ape freatice ce mă duc spre tine Odessa simt galbenul unor pedepse amânate şi sacul cu poveşti furate gol e gol goluţ deşertul se pierde în umbra promisiunilor doar cămila mea mai rumegă un pic din zare gol Viaţa povestită invers O să tratăm bâlbâiala ta cu ştreangul meu un condamnat la moarte devine lucid mai tânăr şi cu mult mai frumos îşi dă seama că ştie o matematică perfect complexă că vorbeşte fluent sute de limbi stinse că nu şi-a respectat cum trebuie părinţii venele sale stau să pleznească de atâta mânie călăul e o tânără vestală plină de dragoste interzisă

coşurile fabricilor de ciment se apleacă în bătaia vântului funia de gât sacul pregătit istoria modificată retro viaţa povestită invers monotonic culpa ta pulpa mea ..fiction Numele tau, sotto voce Oroare în palme ţin numele tău despicat de pofte sau poate de ce mai găsim din noi panglica mătăsoasă a explicaţiilor apologetice suspine logic înlănţuite între ideal şi trezia din călătorii deandărătelea e inuntil să îmi spui cuvinte de dragoste nu le mai aud îmi tai urechile ca să te simt mai adânc e ca şi cum am vorbi învinovaţi neruşinaţi ca de o carne ce ar fi trebuit să urle pe masa măcelarului de copii înainte de Vicenza .nu eram eu Dupa Vicenza, mişcari telurice ?ştii că nu mai fac faţă la impetuoasa ta urcare pe golgota mă laşi în urmă în colb deşi îmi oferi toiagul zilelor îţi pui capul pe umărul meu ca să cred că existăm ..dar nu e doar iluzia unor trăiri cu hiene simulate pe peretele de carton ?ce caut eu aici ? de ce să stric tăcerea unor recitaluri te rog dă-mă la câini lasă-mă să dispar silenţios îmi închid telefonul semnez cecurile de datorie socială

mă despart de femei şi apoi mă duc să dorm cu moartea ea nu refuză pe nimeni

Plecare, allegro con brio .Stau atârnat, boccelit de plecare fraţii fac semne cu crenguţe disperate părinţii scuipă lapte de mamă fermentat ce cuib ciudat zic eu tatuat, gata de drum privind spre gara toată fum tu desenezi cu unghia o patrie care să ne ţină copiii în leagăn şoptind cât de mult ne iubim deşi avem tensiunea poetic redusă buchetul scăldat de lumina stelară scripet de vagon pe care mişună crabii de noapte soldaţi pe-un front şi uite, curge magiun ca un bocet şi morţii vin încolonaţi cântând un marş de despărţire iar crucile din vale ard

din umbre vechi de cimitir îmi strâng memorii ce plutesc şi-mi cer străbunii, înapoi la vetre străvezi fantome ce păzesc .trecutul nostru plin de pietre Menuet polifonic Vezi mă lupt cu umbra volatilă e pe viaţă sau e pe moarte această încercare infertilă alerg pe un câmp minat iluzii deşarte despre mersul în mâini dar nu ai mâini ? ei şi pot vorbi singur pot să mă îmbăt cu glorie nimeni nu mă priveşte aerul e doar al meu sunt samurai sunt zeu sunt hrănit bine sunt alintat un intelectual rasat vorbesc cinci limbi, cânt la bandeon poza mea e-n pantheon atârnă vedeţi cu stupoare pe stânga, chiar lângă intrare şi înţelegi cumva în finalul acestei glume că eu şi umbra mea n-avem acelaşi nume Mourir d’amour Te împing la marginea hârtiei acolo unde se schimbă fusul orar unde păsările cad după ciocniri cu îngeri este atât haos în haos îţi spun căutând poate chiar ecoul sună mai răguşit stelele au plecat în pribegie femeile dospesc cu gură mută pacea nu a venit călare pe un măgar alb briciul lipseşte de la apel în sertare găsesc doar mirosul rânced binecunoscut scrisori nedeschise scrisori netrimise manuscrisul din care smulgeam foi ca să rulăm ţigări militare

fumate până la strofa cu mourir d’amour şi o zburăm dimineaţa O zi fara poezie uite, a mai trecut o zi fără poezie stau cu mâinile întinse spre timonă doar argintul vechi întors în mine ascult cum creşte ancoră despuiată văd cu ochiul meu ce doarme număr vâslele, ce mi se-ntorc acasă cu fiece val, un gest de trădare în fiecare scoică, un fir de copil în fiecare copil ascunsă o bătrâneţe în fiece tic-tac adormit, o moarte corabia mea se duce-n naufragiu cu marinari bolnavi de nemurire mi s-a umplut gura de sare Zece- Final, duende decapitat Aceste pretenţii sunt absurde utopii cioplite în piatră te chem să cernem nisip trec câini cu limba scoasă ceasuri moarte în cocorii de iarmaroc nu plouă, jghiaburi inutile cănile goale vor buze toarte apa ta amniotică te făcea de râs mamoşul te pipăia lubric deşi încă nu te născuse-şi şi tu dansai greţos şi eu muream şi prietenii tăi stăteau pe vine pe mormântul meu deschis .asta e tot *** Adrian Grauenfels 2009-2011 Tibik Indrikova Drepturi Rezervate