Revista CTGA BT februarie 2014

,

Revista Catedrei de limba si , literatura rom창n찾

coperta 4

coperta 1

Gheorghe Asachi

Cuprins Catedra de limba ?i literatura românã ............................................................................ pag. 1 Eveniment........................................................................................................................pag. 2 Omagiu Mihai Eminescu................................................................................................. pag. 3 Utilizarea instrumentelor e-learning în proiectarea orelor de limba românã................... pag. 6 Metode ?i tehnici care dezvoltã gustul pentru lecturã..................................................... pag. 7

(n. 1 martie 1788 - d. 12 noiembrie 1869) A fost un poet, prozator ºi dramaturg român care s-a nãscut la Herþa, în nordul Moldovei (azi în Ucraina).

Precursor al generaþiei paºoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice la noi, a condus numeroase reviste literare, a recuperat de la Lemberg din Polonia, unde studiase în tinereþe, manuscrisul Þiganiadei, epopeea bufã a lui Ion Budai-Deleanu. A fost îndrumãtor cultural în domenii diverse: teatru, ºcoalã, presã, activitate tipograficã. Asachi a fost ºi unul din întemeietorii Academiei Mihãilene. A publicat prima gazetã româneasca din Moldova, Albina Româneascã (1829).

A organizat primele reprezentaþii teatrale în limba românã (1816) ºi Conservatorul filarmonic dramatic (1836). Traduce ºi adapteazã piese de teatru strãine. În poezie, abordeazã toate speciile: ode, elegii, sonete, imnuri, fabule, meditaþii, balade. Versificã legendele istorice Dochia ºi Traian, ªtefan cel Mare înaintea Cetãþii Neamþ. A scris ºi nuvele istorice (Dragoº, Petru Rareº, Rucsandra Doamna º.a.), care au constituit sursa de inspiraþie pentru nuvelele lui Costache Negruzzi.

Tinere condeie ............................................................................................................... pag. 8 Merg la ?coalã, deci exist ! .............................................................................................pag. 12 Cheia succesului.............................................................................................................pag. 13 Pagini de jurnal ..............................................................................................................pag. 14 Un poet pentru eternitate ...............................................................................................pag. 15 Mihai Eminescu - model de exigen?ã didacticã ..............................................................pag. 17 Pledoarie pentru teatru în ?coalã....................................................................................pag. 18 Familia - partener în educa?ie.........................................................................................pag. 19 Moment G. Cãlinescu......................................................................................................pag. 20 Colocviu în satul lui ,,Ion” ...............................................................................................pag. 21 Proza anilor ‘70 ..............................................................................................................pag. 23 Perle ...

....................................................................................................................pag. 24

COLEGIUL TEHNIC,,GHEORGHE ASACHI" BOTOªANI În calitatea sa de ºcoalã de demonstraþie în familia ocupaþionalã electronicã, automaticã, informaticã tehnologicã industrialã, în cadrul Programului EU Phare VET RO 94055, de centru de resurse pentru Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, în cadrul Programului multianual Phare TVET RO, precum ºi de ªCOALÃ EUROPEANÃ unitatea aplicã, promoveazã ºi faciliteazã implementarea ºi generalizarea reformei în învãþãmântul profesional ºi tehnic, furnizând modele de bunã practicã pentru celelalte unitãþi ºcolare din Zona ocupaþionalã nr. 1 ºi din Regiunea Nord-Est.

Îndeplinirea misiunii formulate implicã: - un management modern, flexibil ºi puternic ancorat în realitatea economicã ºi socialã a comunitãþii locale; - profesionalism ºi dãruire din partea întregului colectiv al unitãþii; - asigurarea unui învãþãmânt accesibil ºi performant, bazat pe utilizarea ºi integrarea eficientã a metodelor ºi mijloacelor moderne de instruire, care sã asigure ºi sã stimuleze egalitatea ºanselor, toleranþa, spiritul de echipã, creativitatea, responsabilitatea personalã ºi colectivã, dorinþa ºi efortul pentru creºterea continuã a performanþei; - formarea ºi dezvoltarea personalitãþii celor instruiþi, în mod armonios, cu accent pe orientarea ºi consilierea lor ºcolarã, socialã ºi în alegerea carierei; - implicarea în rezolvarea unor probleme sociale ale comunitãþii locale, prin organizarea diverselor forme de educare ºi modalitãþi de formare continuã a adulþilor; - sprijinirea dezvoltãrii sociale ºi economice locale ºi zonale, prin iniþierea ºi derularea de proiecte comunitare ºi de integrare europeanã, prin colaborare cu agenþi economici locali ºi cu diverse instituþii ºi asociaþii interesate.

Viziunea ºi misiunea unitãþii justificã pe deplin sloganul sub semnul cãruia se desfãºoarã întreaga activitate:

RECEPTIVITATE, FLEXIBILITATE, RESPONSABILITATE Prof. Ligia Bulmagã

Catedra de limba ºi literatura românã Perle...

1. Luceafãrul e cea mai lungã poezie româneascã ?i din lume, de?i nu s-a hotãrât exact câte strofe are.

2. Se spune cã Maiorescu a tãiat din Luceafãrul pentru cã Eminescu a mai scris încã trei strofe când deja era nebun ?i o strofã con?inea un cuvânt obscen: fund.

3. Fata ii spune Luceafãrului: Ia du-te si vezi-?i de treabã.

4. Finalul are caracter justi?iar: “Ce-?i pasã ?ie, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul?”.

5. Cãtãlina ii spune lui Cãtãlin: nu pune punct când inima î?i cere virgula.

6. Luceafãrul are la bazã Scrisoarea trimisã de Mircea cel Bãtrân cãtre ?arul turc prin care îi cere înapoierea ?ãrii române?ti care a câ?tigat dupã victoria de la Cozia”.

7. Ciobanul mioritic din Luceafãrul se numea Ion. 8. In poemul Luceafãrul este vorba despre…iubirea dintre fata de împãrat Marcela ?i Marcel.

9. Aceastã operã apar?ine speciei literare deoarece în operã sunt feciori de împarat, boieri, chiar ?i fe?i-frumo?i, ceea ce în lumea realã nu mai sunt.

10. Cea de-a doua fazã a crea?iei lui Eminescu s-a deosebit de prima ?i a urmat dupã aceasta.

11. Ne-am îmbãlsãmat de aerul de la nuntã.

12. Cetã?eanul turmentat este reprezentat în lumea realã de omul obi?nuit, adicã be?ivul român.

13. Misterioase sunt cãile scrisorii pierdute.

14. Autoarea Nichita Stãnescu…

15. Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahãr. În mod similar, Farfuridi desfã?ura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânzã.

16. Balada e o specie a liricii populare inventatã de Ciprian Porumbescu”.

17. Trãsãturi ale genului epic: blondã, 60-90-60, ochi alba?tri – frumos gen epic.

18. Drume?ii veneau la Hanul Ancu?ei pentru a mânca ?i a bea vin din ulcicile noi cã alea vechi erau sparte!

19.Cu ajutorul câinelui Vitoria Lipan ?i-a gãsit foarte repede zãcãmintele so?ului.

20. Vitoria Lipan plângea cu lacrimi la gãsirea oaselor bãrbatului sãu.

21. Stare?ul Bongumil s-a sfatuit cu Manole ?i au ajuns la concluzia cã pentru a nu se mai dãrâma mãnãstirea trebuie s-o zideascã pe Ana lui Manole ca sã acopere toate gãurile si crãpãturile.

22. Mihai Eminescu ?i-a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrând sã sugereze vremea ?i apoi nu a mai continuat titlul din nu ?tiu din ce motiv s-a rãzgândit ?i a început strofa I. .

.

.

.

.

.

.

.

'' A vorbi despre limba românã este ca o duminicã. Niciodatã limba nu poate sã fie a unuia singur, chiar dacã el se numeºte Eminescu. Numele ei este numele întregului nostru popor, viaþa ei e destinul acestui popor. Mai doarme din când în când în trupul unui poet, dar pleacã repede însângeratã de istorie. Limba românã este patria mea.''

(Nichita Stãnescu)

Activitatea Catedrei de limba ºi literaturã românã de la Colegiul Tehnic ,,Gheorghe Asachi'' se concretizeazã, în primul rând, în rezultatele obþinute de elevi. Elevii sunt antrenaþi într-o serie de activitãþi desfãºurate la biblioteca colegiului: „Ora de lecturã”, „Ora de poezie”, concursuri pe teme literare, simpozioane, sesiuni de comunicãri, lansãri de carte, etc.

Membrii acestei catedre editeazã Revista Catedrei de limba ºi literatura românã, cuprinzând un bogat material critic de specialitate, care se adreseazã atât elevilor, cât ºi colegilor de catedrã din alte ºcoli. De asemenea, au o intensã activitate publicisticã în diferite reviste, sunt autori de auxiliare ºcolare, autori de cãrþi de criticã ºi de literaturã beletristicã.

Preocupaþi de propria educaþie ºi formare profesionalã, profesorii de limba ºi literatura românã din acest colegiu sunt absolvenþi ai unor cursuri postuniversitare sau masterate; de asemenea, au absolvit o serie de cursuri organizate de Casa Corpului Didactic sau de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii, Tineretului ºi Sportului. Participã activ la viaþa culturalã a municipiului, realizând parteneriate cu Biblioteca Judeþeanã, ...etc.

.

.

.

.

.

.

.

.

.

pag. 24

pag. 1

Eveniment

Proza anilor '70

Zi dedicatã poeziei eminesciene la Colegiul Tehnic ,,Gh.Asachi'' Botoºani.

Ca în fiecare an, Colegiul Tehnic ,,Gh.Asachi'' din Botoºani sãrbãtoreºte ziua de 15 ianuarie, ziua de naºtere a marelui poet Mihai Eminescu, cu diverse activitãþi care sã aminteascã de cel care a rãmas un nume privilegiat în literatura românã. Astãzi, la 164 de ani de la naºterea lui Eminescu, elevii colegiului, împreunã cu dascãlii coordonatori ºi iniþiatori ai acestei manifestaþii, au recitat poezii, au interpretat cântece pe versurile poetului ºi au discutat despre întreaga sa viaþã ºi despre punctele de reper din operele sale.

Putem aprecia deceniul al ?aptelea ca o etapã distinctã în evolu?ia prozei. Dovada concludentã este cã lista cu opere de prima mânã ce se vântura oficial în deceniul ?ase s-a redus sim?itor în perspectiva timpului , selectând totodatã valori precum romanele Bietul Ioanide ?i Groapa , respinse atunci de valul proletcultist. În deceniul ?apte peisajul prozei s-a diversificat într-un ritm febril. Faptul se explicã prin sondarea dintr-un unghi artistic îndrãzne?a problemelor mari ale vie?ii ?i omului contemporan, facilitându-se în acest fel apari?ia ?i coexistarea unor tendin?e ?i stiluri variate, favorabile înnoirilor continue, sub aspect estetic, a întregului fenomen literar . Proza acelor ani s-a orientat spre un caracter problematic vãdit în acel proces complex de surprindere rãbdãtoare, fãrã a se da credit solu?iilor facile, de oportunitate , a transformãrilor de con?tiin?ã specifice climatului moral al socialismului.

Maturitatea artisticã la care a ajuns astãzi epica noastrã este un câ?tig ce se datoreazã, în parte , ?i eforturilor creatoare ale unui numar însemnat de prozatori tineri afirma?i în acel deceniu. Sintetic spus, în aceastã perioadã s-a trecut hotãrât de la opere agreabile în actualitatea efemerã, la crea?ii durabile ?i în viitor.

Câteva cãr?i apãrute în acest deceniu: Hronicul ?i cântecul vârstelor de L.Blaga, Povestiri de V.Voiculescu, Pãdurea nebunã, Ce mult te-am iubit, ?atra, de Z.Stancu, Principele de E. Barbu, Iarna bãrba?ilor de ?tefan Bãnulescu, Intrusul de M.Preda, Îngerul a strigat de F. Neagu, Duios Anastasia trecea ?i F. de D.R.Popescu,Pãsãrile de Al. Ivasiuc.

Prin asemenea valori remarcabile, proza noastrã este sincronicã cu ceea ce se scrie în alte literaturi. Sincronizarea adevãratã nu are de-a face cu împrumutarea procedeelor ?i modalitã?ilor en voque în alte pãr?i, deci cu imita?ia, ?i nici cu elaborarea de opere locale, ci cu crea?ia de valori perene. Nu cantitatea de social dintr-o operã îi asigurã acesteia valoarea, ci talentul creatorului , deoarece arta este o problemã de expresie.

O pilda memorabilã ne-o oferã tradi?ia vie a prozei române?ti ( Creangã, Slavici, Caragiale, Rebreanu, Sadoveanu, Camil Petrescu, H.P.-Bengescu, Gib Mihaescu, Galaction).

Continuãrii unor procedee în spirit modern îi urmeazã acum aspira?ia spre sincronizarea - în sensul valorii artistice - cu aceastã tradi?ie.

Profesor Laura Profir

pag. 2

pag. 23 pag. 23 61 .gap

( In jurul lui 1907 Rebreanu marturiseºte ca s-a simþit atras pentru întâia oarã sã scrie o carte pornind de la întâmplãrile lui Ion si ale Rodovicãi). Rodovica s-a cãsãtorit la varsta de 19 ani. I se spune cã a fost cununatã de învãþãtorul Herdelea - ,,adicã de domnul învãþãtor Vasile Rebreanu'', adaugã localnicii, care sunt niºte admirabili ghizi în dezlegarea tainelor aflate între Prislop si Pripasul din roman. Rodovica neagã, spune cã a fost cununatã de Ilovan Grigore si de nevasta acestuia, Saveta.

Casa preotului Belciug existã in Prislop, Belciug a existat ºi el în Prislop, cu firea lui bãtãioasã ºi rãzbunãtoare, a existat chiar si trãsura lui - o spun localnicii, o spune si romanul - , iar in ceea ce priveºte cearta dintre Belciug ºi învãþãtor , o dovadã cã romanul e fondat pe întâmplãri reale e cã în arhiva ºcolii vechi a Prislopului, în cataloage, preotul Belciug, rãzbunãtor meschin, a notat pe fiii învãþãtorului la religie cu note foarte, foarte mici. Mai mici decat acelea cu care a notat pe alti ºcolari mai slabi la învãþãturã. ªcoala veche în care Herdelea a slujit (,,adicã domnul învãþãtor Vasile Rebreanu, tatãl domniºorului Liviu''-repetã localnicii cu încântare) existã, se afla la doi pa?i de casa Rodovicãi, de aceastã ºcoalã vorbeºte ºi Rebreanu în ,,Ion '', prin gura dascãlului: ,, o hãrãbaie lungã si albã''...

Un simplu document ca acela din arhiva ºcolii din Prislop, care vorbeºte în rânduri telegrafice despre înlocuirea lui Vasile Rebreanu cu suplinitorul Zãgreanu, iþi deschide dintr-o datã porti largi spre drama familiei dascalului Herdelea, care a fost suspendat din învãþãmânt ºi înlocuit prin suplinitorul ce-ºi pãstreazã ºi în roman numele de Zãgreanu.

Figura învãþãtorului Herdelea s-a impus memoriei celor din Prislop, încât stima de care se bucurã în acest sat învãþãtorul de astazi, poartã în ea ºi ceva din stima pe care prislopenii o pãstreazã eroului din carte. Herdelea nu e pentru prislopeni decât Vasile Rebreanu, tatãl scriitorului, orice încercare de a face o deosebire între ei e sortitã de la început eºecului...

Profesor. Profir Laura

Omagiu Mihai Eminescu Eminescu nu mai este de actualitate? „A vorbi despre poet este ca ºi cum ai striga într-o peºterã vastã… Nu poate sã ajungã vorba pânã la el, fãrã sã-i supere tãcerea. Numai graiul coardelor ar putea sã povesteascã pe harpã ºi sã legene, din depãrtare, delicata lui singuratecã slavã", spunea Tudor Arghezi.

In fiecare an, la 15 ianuarie, ne aducem aminte de el, dupã care personalitatea lui trece în uitare, pânã la o altã zi, 15 iunie. Iar apoi, iarãºi se aºterne liniºtea. Oare doar atâta poezie a mai rãmas în sufletele noastre?

Am cãutat posibile rãspunsuri printre elevii si profesorii liceului nostru.

„Eminescu nu mai este de actualitate“ „Tot ce ºtiu ca date biografice este foarte puþin. Cunosc însã câteva picanterii, ca de exemplu, cã a suferit de sifilis, fãcea schimb de scrisori de dragoste cu Veronica Micle ºi faptul cã numele lui adevãrat nu era Eminescu. În ceea ce priveºte opera, Eminescu a avut un stil unic, a atins foarte multe teme filozofice, fiecare lucrare este interpretabilã ºi ceea ce este mai important este cã a definit Romantismul. Atât elevii, cât ºi profesorii nu mai pun foarte mult accent pe Eminescu. Nu am încercat niciodatã sã reþin versurile, dar mi-au plãcut Luceafãrul, Oda ºi Ce te legeni , codrule.” (Antoci Andrei, cl a XII-a G)

„Despre Eminescu ºtiu când s-a nascut ºi a murit. În general, nu am fost interesat de viaþa autorilor. Lumea se axeazã pe modernism, dar eu prefer stilul lui Eminescu, care este mult mai expresiv. Deseori mã folosesc de poeziile sale, care mi se par mult prea mareþe pentru a fi ignorate.“ (Plian Dorin, clasa a X- F)

Casa memorialã Liviu Rebreanu „Mihai Eminescu a trãit foarte puþin pentru un om care avea foarte multe de spus. Pentru a putea fi apreciat peste hotare, trebuie sã-l preþuim în primul rând noi, poporul român. Poezia este mai aproape de sufletul nostru, iar cea pe care eu o plac cel mai mult este Pe lângã plopii fãrã soþ, care reprezintã pentru mine o lecþie de viaþã.“ (Burlacu Andreea , clasa a X-a F ) „Ca om, Eminescu nu trebuie luat ca model. Toatã lumea spune despre Eminescu cã este poetul naþional, genial, dar nu este însã pe gustul meu. Poezia eroticã, de exemplu, are ceva zaharicos, nu o vãd palpabilã în realitate, iar cea filozoficã aºtept sã o înþeleg mai bine. Ii apreciez pe cei care îl considerã pe Eminescu un geniu, eu sunt mai degrabã atrasã de Simbolism. Omagiul pe care il putem aduce lui Eminescu este sã-i citim opera.” (Onofrei Laura, clasa a X-a F) „ Ultimul romantic european“ „Pe Eminescu l-a m descoperit în ?coa la generalã. Nu pot spune cã în timpul liber citesc poezia lui Eminescu, o fac mai mult din obligaþie... Da r ce am reuºit sã citesc ºi chiar mi s-a pãrut interesa ntã a fost Viaþa lui Emine scu, scrisã de George Cãlinescu. Am citit despre drag ostea cu Veronica Micle, ca re a fost de-a dreptul fa scinantã, am citit scrisorile lui de dra goste...” (Livia Horia , clasa a XII-a B) „Miha i Eminescu este cel ma i ma re poet na þional, da r ºi universal, este ultimul romantic european. ªtiu cã a avut o foarte frumoasã poveste de dragoste cu Veronica Micle, care i-a inspirat o mare pa rte din poeziile sa le. Cel mai mult imi pla ce Luceafarul, care este ºi ca podopera eminescia nã , imi place Înger ºi de mon, Ve nere ºi M adonã.“ (Ra luca Petrea , clasa a XII-aB ) pag. 22

pag. 3

„Am descoperit opera lui Eminescu de curând, odatã cu intrarea la liceul cu profil uman. Pot sã spun cã Eminescu este acum un gen de om la care vreau sã acced pentru cã, dincolo de omul Eminescu, am gãsit în poetul Eminescu o mare sensibilitate, o mare forþã empaticã, o extraordinarã chemare cãtre naturã, cãtre dragoste. ” (George Andrei, clasa a XII-a A) „Pe Eminescu il percep ca pe un mare poet ºi consider cã fiecare elev ar trebui sã ºtie mãcar o opera de-a lui, pentru cã reprezintã o valoare naþionalã. Recunosc faptul cã citesc poeziile lui mai mult pentru scoalã, dar am avut curiozitatea sã mai citesc ºi alte poezii, nu foarte multe, dar mi-au plãcut. Nu este foarte greu de înþeles ºi cred cã fiecare tânar ar putea sã se identifice cu una din poeziile sale.”

(Popescu Adelina, clasa a XII-a C) „Pe Eminescu mulþi îl considerã genial, Luceafarul poeziei româneºti, foarte apreciat de criticã, dar mai puþin de contemporanii sãi. Poeziile sale au fost publicate mai mult în Convorbiri literare, iar primul volum de poezii a apãrut dupã moartea sa.

Mai ºtiu cã Luceafarul a fost poezia cu o sutã de strofe, dar Titu Maiorescu a fost cel care a scos doua dintre ele ºi cam atât.

Mi-ar plãcea sã am mai mult timp liber pentru a putea citi poezia lui Eminescu.”

(Preda Ionu?, clasa a XII-a G)

„Eminescu , pentru mine, înseamnã imagini foarte puternice, înseamnã a crea o anumitã stare la citirea poeziilor lui – o stare specialã. În esenþã, cred cã nu trebuie doar sã-i citim versurile, ci trebuie sã gãsim semnificaþii noi în fiecare vers. Dacã este vorba sã þinem cont de ultimile tendinþe, Eminescu nu mai este de actualitate. Cu toate acestea, pentru mine este un refugiu: este o poezie calmã, care îmi aduce o stare de liniºte. Când spun acest lucru mã gândesc la Memento mori, Pe langã plopii fãrã sot, ºi, de ce nu, la clasicul Somnoroase pãsãrele.“ (Lucian Sarbu, clasa a XII-a N) „Poezia lui Mihai Eminescu place elevilor în mãsura în care profesorul ºtie sã-i apropie de aceasta.

Apropierea este posibilã prin lecturã ºi explicaþii la clasã. Poezia de dragoste, de naturã, cu toate ipostazele acesteia poate fi uºor înþeleasã. Capodopera eminescianã, Scrisorile, Luceafãrul, Glossa plac elevilor dacã sunt analizate pe text din perspectiva interdisciplinarã ºi dacã profesorul foloseºte un limbaj accesibil“. (prof. Diana Moruzi) „Deºi se vehiculeazã ideea cã receptarea lui Eminescu de cãtre elevii de liceu este mai degrabã sporadicã ºi condiþionatã de imperativele programei scolare, consider cã existã ºi elevi realmente preocupaþi de orizontul creaþiei eminesciene. M-a bucurat sã descopãr faptul cã existã elevi care au perceput poezia ca pe o stare de suflet ºi au trãit experienþa de a fremãta la ecourile atât de profunde ale versurilor. Ei apreciazã complexitatea creaþiei, varietatea tematicã abordatã, iar eu am încercat sã ii determin sã conºtientizeze ce anume din creaþia predecesorilor i-a influenþat opera ºi cum a influenþat el literatura românã ulterioarã.” (prof. Simona Rãus) „Deºi Eminescu este în programa scolarã ºi constituie un subiect important la concursurile ºcolare ºi Bacalaureat, elevii întâmpinã greutãþi în receptarea textului, pentru cã ,în general, poezia nu mai face parte din preocupãrile lor. Eminescu se omagiazã la iniþiativa noastrã, a profesorilor. Copiii il apreciazã pe Eminescu, dar nu au timpul interior sã-l asimileze.“ (prof. Nina Hrapciuc)

pag. 4

COLOCVIU ÎN SATUL LUI ,,ION'' ,,Acþiunea se petrece în satul Prislop, de lângã Nãsãud; în roman Pripas...Armadia e numele gãsit oraºului Nãsãud... În ,,Ion'' am lucrat într-un fel ºi pânã la un punct dupã modele vii.În orice caz, fiecare personagIu din roman pornea cel puþin de la o însuºire a unui om real ... Astfel, Ion Pop al Glanetaºului, eroul însuºi, a existat aievea ºi se numea aproape asa...

Asa, preotul Belciug a fost într-adevãr preot la Prislop...'' ( Liviu Rebreanu - ,,Marturisiri '', 1932)

Romanul ,,Ion'', concurând starea civilã, a produs pe locurile nãsãudene, foarte curând dupã apariþia sa din 1920, îndelungi colocvii, confruntãri, nelipsite nici de dramatism, dar nici de umor. Dacã notarul Leopold Stossel din satul Entradam ( Jidovi?a , în ,,Ion'') i-a multumit lui Rebreanu cã l-a ,,festit'' în roman, preotul Belciug mãrturisea prietenilor sãi unele rezerve pline de amãrãciune...

“Iubirea nu e târg: Te iubesc pentru cã mã iubeºti.

Iubirea este o certitudine: Te iubesc pentru cã te iubesc.”

Liviu Rebreanu

Ion din realitate s-a manifestat ºi el, iar în 1956 , învã?ãtorul Zãgreanu din Nãsãud ºi-a scris ºi el memoriile, aducând uºoare ,,corecþii'' romanului. Rebreanu aratã astfel, prin ficþiunea artisticã , o extraordinarã formã, realizând o remarcabilã construcþie arhitectonicã de roman, cu personaje ºi probleme cardinale ale vieþii satului românesc în acea vreme. Sã nu fi sesizat criticul G. Bogdan Duicã acest subtil raport realitate artã când a pornit , în fruntea unui grup de studenþi clujeni, o anchetã pe locurile nãsãudene în vederea identificãrii ,, fizice '' a eroilor din carte cu prototipurile din Prislop? Iatã replica lui Rebreanu: ,, Rezultatul n-a putut fi decât cel firesc,pentru fiecare personagiu din roman s-a descoperit o sumedenie de pãrinþi prea putin asemãnãtori între ei...''. Eminescu, în ,, Geniu pustiu'', emitea, de asemenea, o subtilã observaþie privind raportul izvoare - artã: ,,Romanul... El e metafora vieþii...Ascultaþi cântecul absurd al unei zile, care n-a avut pretenþiunea de a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, extrageþi din astea poezia ce poate exista în ele ºi iatã romanul...''. Intr-adevãr, romanul ,,Ion'' al lui Liviu Rebreanu, e opera unui poet epic care cântã cu solemnitate condiþiile generale ale vieþii, naºterea, nunta, moartea.

Romanul e facut din cânturi, vãdit condensate, în stilul marilor epopei...'' spune G.Cãlinescu. ? tefan Bãnulescu spunea: ,, Ajuns pe uliþele satului Prislop- modelul satului Pripas din ,,Ion'' simþi cã aceastã micã aºezare omeneascã pe care ai putea-o mãsura cu pasul, adapostitã de o parte ºi de alta de dealuri, a cãpãtat noi sensuri ºi frumuseþi prin arta din romanul ,,Ion''.

Rodovica, nevasta lui Ion Boldijar Glanetaºu (de la un eveniment din tinereþea ei a pornit Rebreanu pentru a o crea pe Ana din roman), e socotitã un om deosebit nu numai de vizitatorii veniþi de aiurea, ci ?i de localnici, mai ales de localnici. E asaltatã zilnic cu întrebãri, la care n-ar putea rãspunde decât Ana din roman, dacã ar fi posibil asta.Tãcerile Rodovicãi în faþa întrebãrilor - tãceri obiºnuite ale unei femei care sincer nu înþelege importanþa ce i se dã - sunt socotite de vizitatori drept pauze sobre, de înaltã demnitate, ale unei eroine care ºi-a închis amintirea marilor ei suferinþe în tainiþe de nepãtruns. Bãtrâna, împletind la ciorapi sau cãrând coceni la grajd, rãspunde mai la toate întrebãrile vizitatorilor privind identitatea ei cu Ana prin negaþii monosilabice...Cã Ion Boldijar a obligat pe tatãl Rodovicãi sã-i dea pamânt de zestre siluindu-i fata, aºa cum ºi cel din roman procedase cu Ana lui Vasile Baciu, e adevãrat. Cã Ion din realitate era sãrac, ºi asta e adevãrat; la cãsãtorie n-a venit decât cu un pogon ºi cu un brâu de ciucuri mari.E întrebatã din nou cu metodã: Cand s-a nascut?

La 13 septembrie 1888. Ion ? În anul 1885. Deci, Ion s-a nãscut în acelaºi an cu Liviu Rebreanu.

Vizitatorii aflã cã Rodovica s-a cãsãtorit cu Ion în anul 1907.

pag. 21

MOMENT G. CÃLINESCU N; 19 iunie 1899 D: 12 martie 1965

Critic literar, profesor universitar, eseist, istoric literar

Cãlinescu este un geniu care ºi-a fãcut din activitatea sa criticã un scop suprem al vieþii, definitã odatã ca bucuria de a citi. Nevoia de perfecþiune se simte, pe de o parte, în entuziasmul cãutãrii, al aventurii spiritului, pe de altã parte, în opþiunea pentru anumite valori estetice.

Cãlinescu a dãruit istoriei literare româneºti douã monografii de anvergurã europeanã biografiile despre Eminescu ºi Creangã.

Cercetarea vieþii lui Eminescu este magistralã nu numai prin erudiþia de care criticul dãdea dovadã încã la vârsta de 33 de ani, ci ºi prin adâncimea interpretãrii ºi a generalizãrii semnificatiei documentelor, prin trierea lor fãrã prejudecãþi ºi recompensarea personalitãþii poetului.

Ca duºman declarat al romanþãrii, Cãlinescu a spart tiparele în care fusese pânã atunci încadratã viaþa poetului, înfãþiºând obiectiv viaþa lui interioarã, legãturile multiple cu Junimea ºi cu scriitori reprezentativi ai epocii.

Toatã monografia se constituie ca o opera polemicã, plinã de vervã, interpretarea criticã îmbinându-se armonios cu observaþia psihologicã, socialã ºi politicã. Tonul relatãrii este ºi al omului de ºtiinþã, de metodã riguroasã, care explicã, interpreteazã ºi ordoneazã datele în sinteze fulgerãtoare (ca, de pildã, în capitolul ultim intitulat Masca poetului), dar ºi al romancierului, iubitor de portretisticã nuanþatã, de evocãri colorate ºi de pitoresc, toate însã realizate pe temelii documentare solide. Uneori, valurile lirismului acordã în ritmuri grave trepidaþia tragicã a vieþii poetului sau izbucneºte maiestos, ca în final de proporþii cosmice: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaþã cel mai mare poet pe care l-a ivit ºi-l va ivi vreodatã, poate, pãmântul românesc. Ape vor seca în albie ºi peste locul îngropãrii sale va rãsãri o pãdure sau cetate ºi câte o stea va veºteji pe cer în depãrtãri, pânã când acest pãmânt sã-ºi strângã toate sevele ºi sã le ridice în þeava subþire a altui crin , dând tãrie parfumurlor sale.”

Aceastã monografie - portret este, dupã cum spunea Ibrãileanu - “monumentul cel mai impunãtor ce s-a ridicat pânã astãzi lui Eminescu”.

Acelaºi lucru se poate spune ºi despre monografia consacratã vieþii ºi operei lui Ion Creangã, apãrutã cu ºase ani mai târziu, în anul 1938. Analiza creaþiei lui Creangã urmeazã aceleaºi coordonate, examenul ei estetic cunoscând, sub pana lui Cãlinescu, câteva dintre cele mai subtile pagini ce i-au fost vreodatã dedicate. Criticul respinge formula minimizatoare de “scriitor poporal”, încadrând, într-un larg context istorico-literar, imaginea scriitorului rafinat Creangã: “Creangã este expresia monumentalã a naturii umane în ipostaza ei istoricã ce se numeste poporul român, sau, mai simplu, e poporul român însuºi, surprins într-un moment de genialã expansiune.

Ion Creangã este de fapt un anonim.’’

„Adolescenþii nu se mai regãsesc în idealismul din poezia eminescianã. Excepþie fac tinerele mai romantice, pentru care Eminescu este un refugiu. Opera lui este atinsã de mutaþia valorilor estetice, dar ºi de elanul romantic de început de secol XIX. Eminescu pare excesiv în ambele direcþii – foarte entuziast ºi foarte pesimist. Opera lui este mai puþin cunoscutã ºi mai mult mitizatã, tratatã cu superlative, cliºee. Obligaþia profesorilor este sã-i facã pe elevi sã-l citeascã, sã-l înþeleagã“. (prof. Ligia Bulmagã) „Din pãcate, trebuie sã recunosc cã apropierea faþã de Eminescu, faþã de poezie, în general, este într-o cãdere liberã în acest deceniu. ªi aceasta pentru cã apropierea de poezie implicã o anumitã formã de sensibilitate pe care, din pãcate, adolescenþii din ziua de astãzi au pierdut-o sau, mai bine zis, au pierdut u?urinþa de a o regãsi, u?urinþa de a o percepe în ei înºiºi. Când spun asta mã refer la rãbdarea de a citi, de a decodifica o poezie.

De foarte multe ori, elevii îmi spun cã le este greu sã o înþeleagã ºi, din acest motiv, preferã opere în prozã. Tocmai de aceea, profesorul de românã ar trebui sã-l prezinte pe Eminescu ca pe o altã variantã a sufletului lor.“ (prof. LianaTurcu)

„Sunt dezamãgitã de modul în care este perceput astãzi Eminescu, pentru cã existã o lipsã de sensibilitate care se repercuteazã direct asupra receptãrii poetului. În mod cert, elevii s-au depãrtat de opera lui. Trãim într-o perioada în care, evident, calculatorul ºi televizorul sunt stãpânii noºtri, iar timpul dedicat lecturii ºi pãtrunderii spiritului ei este din ce în ce mai mic.

De aici a apãrut lipsa de sensibilitate ºi, mai departe, incapacitatea descoperirii valorii operelor artisitice în general, chiar ºi-a unui mare creator precum Eminescu.” (prof. Laura Profir) „În primul rând, vreau sã precizez faptul cã opera eminescianã nu mai este prezentatã în integralitatea ei, ci prea mult fragmentatã. Din aceastã cauzã, imaginea transmisã astfel cãtre elevi este distorsionatã. Eminescu, prin teme, prin motive, prin muzicalitatea discursului liric, continuã sã placã ºi este, în general, bine perceput de elevi.

Desigur, elevii mai silitori descoperã, cu surprizã, dincolo de succinta prezentare de la orele de curs, o altã dimensiune eminescianã, aceea de profunzime intelectualã .” (prof. Rusu Manuela)

Þi totuþi, Eminescu existã...

“Chiar dacã timpurile s-au schimbat, Eminescu intrã ºi rãmâne în sufletul multora dintre noi.

Chiar dacã tinerii nu mai sunt atât de receptivi la poezie, nevoia fireascã de iubire îi apropie, inevitabil, de Eminescu. Din pãcate, doar ?coala mai aduce versul eminescian mai aproape de ei. A rãsfoi o carte, a citi o poezie, a descoperi inþelesurile ei ascunse înseamnã cã mai faci un pas spre... Eminescu.”

Prof. Laura Profir

Profesor Laura Profir pag. 20

pag. 5

Utilizarea instrumentelor e-learning în proiectarea orelor de limba românã Noile cerinþe ale programei ºcolare, dorinþa elevilor, dar ºi a profesorilor de a utiliza mijloace moderne în procesul educaþional impun o nouã configuraþie a proiectãrii activitaþii de învãþare în didactica modernã.

Prin utilizarea TIC, ora de limba românã are ºanse egale cu ale altor discipline de învãþãmânt de a se înscrie în paradigma complexã a virtualizãrii educaþiei.

"Informatica restabileºte nu numai unitatea informaticilor pure ºi a celor aplicate, a tehnicii concrete ºi a matematicilor abstracte, dar ºi cea a ºtiinþelor naturii, ale omului ºi ale societãþii.

Reabiliteazã conceptele de abstract ºi de formal ºi împacã arta cu ºtiinþa, nu numai în sufletul omului de ºtiinþã, unde erau întotdeauna împãcate, ci ºi în filosofarea lor." (Grigore Moisil) Cum informatica are rolul de a crea acea subtilã punte de legãturã între ºtiinþã ºi artã ºi cum rolul profesorului de limba românã este "de a stârni dragostea de lecturã, patima pentru carte, sfiiciunea nobilã în faþa ideii de frumos" (Nichita Stãnescu), crearea unor mijloace moderne, care sã se înscrie în tendinþele generale de utilizare a noilor tehnologii informaþionale, devine pentru cadrul didactic o adevãratã provocare. Iatã câteva soluþii concrete pe care profesorul de limba românã (ºi nu numai) le poate aborda pentru a eficientiza instruirea ºi a orienta procesul de învãþare spre activitãþi constructive ºi educative: 1.Lecþiile AEL 2.Prezentãrile Power Point 3.Utilizarea Internetului în proiectarea didacticã a orelor de curs ºi a opþionalelor.

Lecþiile AEL prezintã avantajul cã pot fi utilizate ca atare (pentru o clasã cu nivel mediu), dar pot deveni, în acelaºi timp, punctul de plecare al unor discuþii complexe pentru elevii cu potenþial superior de receptare a textului literar, capabili de performanþe. Acestea contribuie astfel semnificativ la dezvoltarea competenþelor de comunicare oralã sau scrisã: receptarea mesajului oral, receptarea mesajului scris, exprimarea oralã ºi exprimarea scrisã, crearea de mesaje etc. Lecþiile AEL ºi-au dovedit eficienþa ºi datoritã faptului cã obiectivele propuse (generale sau operaþionale) sunt centrate pe formarea de capacitãþi proprii folosirii limbii în diferite situaþii de comunicare, reprezentând o adaptare adecvatã a conþinuturilor de învãþare la nivelul de vârstã ºi la interesele elevului. Profesorul are astfel libertatea de a utiliza diferite secvenþe ale lecþiei pentru a rãspunde competenþelor generale ºi specifice impuse de programa ºcolarã, integrând tehnologia informaþiei ºi a comunicãrii în procesul didactic.

Prezentãrile Power Point sunt deosebit de utile, dacã profesorul coreleazã în mod optim obiectivele lecþiei cu întreg conþinutul acesteia. Prezentãrile Power Point prezintã avantajul cã permit o abordare multidisciplinarã a unor secvenþe ale lecþiei, contribuind astfel la dezvoltarea capacitãþilor cognitive ºi afective ale elevului.

Internetul poate fi utilizat cu succes atât în proiectarea orelor de curs, cât ºi a opþionalelor; reprezintã o modalitate la îndemânã, prin care profesorii ?i elevii au posibilitatea de a-ºi lãrgi orizontul de cunoaºtere în orice domeniu. Spre exemplu, tehnologia modernã a WebQuestului rãspunde din plin atât aºteptãrilor elevilor ce iubesc calculatorul ºi pot descoperi în "prietenul" lor un mijloc de a-ºi îmbogãþi cunoºtinþele, cât ºi dorinþei cadrului didactic de a proiecta un curs opþional modern, util ºi plãcut. Demn de remarcat este ºi faptul cã obiectivul fundamental al unui WebQuest este organizarea eficientã a timpului de învãþare al elevului.

Acestea sunt, prin urmare, câteva dintre modalitãþile pe care profesorul de limba românã le poate aborda pentru a crea lecþii moderne, atractive, eficiente.

FAMILIA - PARTENER ÎN EDUCAÞIE Motto: "ªcoala, pentru a da roade, are nevoie de sprijinul conºtient ºi de colaborarea pãrinþilor. Educaþia datã în ºcoalã se dovedeºte a fi muncã irositã ºi ineficace, dacã familia e ostilã ºi indiferentã" H. H. Stern - Educaþia pãrinþilor în lume Într-o lume dominatã de globalizare, într-un secol al vitezei în care tehnica evolueazã rapid, când tot mai mulþi oameni îºi fac un crez din proverbul "timpul înseamnã bani", gãsim din ce în ce mai puþin timp pentru copii noºtri.

Pe fundalul transformãrilor prin care trece societatea umanã, importanþa educaþiei capãtã dimensiuni majore. Cei implicaþi în educaþie vor fi responsabili de calitatea omului format ºi de integrarea lui rapidã în viaþa socialã.

Educaþia începe în familie, prima colectivitate umanã, microgrupul în care începe socializarea individului ºi care trebuie sã asigure modelul unui comportament adecvat. Copilul se va umaniza în funcþie de relaþiile socio - afective ºi de formele de culturã ºi muncã pe care i le prezintã mediul familial.

Climatul afectiv al familiei condiþioneazã calitatea dialogului emoþional ºi rãspunsurile comportamentale ale copiilor. În familie se gãseºte dragostea, educaþia ºi disciplina. Rolul familiei este covârºitor.

Pãrinþii sunt primii educatori, ei le formeazã cele dintâi comportamente, începând cu noþiunile de igienã personalã ºi colectivã, regimul de viaþã, de odihnã ºi de muncã. De la cea mai micã vârstã se monitorizeazã dezvoltarea proceselor psihice: atenþia, memoria, gândirea, imaginaþia ºi deprinderile de comunicare.

Familia asigurã copiilor sentimentul siguranþei ºi îi ajutã sã depãºeascã obstacolele inerente vieþii, educându-i sã devinã persoane responsabile, adaptate timpului în care trãiesc.

Realitatea socialã îi determinã pe pãrinþi sã petreacã mult timp la serviciu ºi, în multe cazuri, sã plece sã munceascã în strãinãtate. În aceste situaþii copilul rãmâne mai puþin supravegheat, iar rãspunderea formãrii lui cade în sarcina bunicilor ºi mai ales a dascãlilor.

Cei "7 ani de-acasã", mai nou "6", sunt hotãrâtori în dezvoltarea ulterioarã a lui. Familia este factorul educativ care þine sub îndrumare individul uman pe cea mai lungã duratã din viaþa sa. Într-un parteneriat real familie - ºcoalã funcþia educativã a ºcolii se împleteºte concret cu funcþia ºi îndatoririle ºcolii, ambele instituþii completându-se reciproc în educarea ºi creºterea armonioasã a elevului. Pãrinþii toarnã temelia marelui edificiu, supravegheazã nu doar primii paºi ai copilului, ci ºi pe urmãtorii. Noi, dascãlii, revãrsãm din cupa înþelepciunii ºi a pasiunii, punem în balanþã toleranþã cu exigenþã ºi astfel, împreunã, contribuim la modelarea fiinþei umane, având în minte vorbele lui Plutarh "considerã elevul o fãclie pe care sã o aprinzi astfel încât mai târziu sã lumineze cu o luminã proprie".

Prof.Rusu Manuela

Prof. Simona Rãus pag. 6

pag. 19

METODE ªI TEHNICI CARE DEZVOLTÃ GUSTUL PENTRU LECTURÃ “Condiþiile care au determinat mutaþii profunde în gustul tinerilor (ºi nu numai al lor), care ignorã din ce în ce mai mult cartea, sunt bine cunoscute”. Formarea unei atitudini pozitive faþa de lecturã reprezintã unul dintre obiectivele cele mai importante ºi mai grele ale disciplinei Limba ºi literatura româna. În vederea trezirii interesului elevilor pentru lecturã, trebuie: a) alese texte în concordanþã cu orizontul de aºteptare al elevilor; b) entuziasmul profesorului când citeºte texte; c) valorificarea lecturii inocente( elevului i se va permite sã citeascã fãrã sã rãspundã la întrebãri); d) transpunerea textelor literare în alt limbaj: mimã, joc de rol, pantomimã, dramatizare; e) texte alese de educabili; f) utilizarea metodelor interactive: lectura întreruptã, cu predicþii, pãlãriile gânditoare, recomandã cartea etc. g) însoþirea activitãþilor de scriere cu cele de citire( redactare de finaluri, creare de dialoguri, postere, benzi desenate, reconstituirea puzzle etc.); Anticipãri reprezintã o metodã la care elevii lucreazã pe grupe/ individual. Pornind de la titlul textului, fac predicþii în legãturã cu tema aceasta, folosind jumãtãþi de pagini ce vor fi revãzute dupã parcurgerea textului.

Cei ce au dat rãspunsuri apropiate de tema textului îºi vor motiva opþiunea. Rolul profesorului este de îndrumãtor( încurajeazã pluralitatea rãspunsurilor, creeazã o atmosferã propice discuþiei, respectã autonomia ºi opiniile elevilor etc).

Lista de cãrþi este o metodã de trezire a interesului pentru lectura suplimentarã. Ea oferã scurte informaþii despre unele cãrþi cuprinse într-o listã. Elevul are de ales pentru sine ºi pentru ceilalþi colegi câte o carte, motivându-ºi alegerea în funcþie de elementele paratextuale oferite de listã ºi de experienþa proprie.

Prezentarea de carte constituie o strategie polivalentã, deoarece dezvoltã atât competenþe de lecturã, cât ºi de comunicare scrisã/ oralã. Marilena Pavelescu propune o serie de repere de care trebuie sã þinã cont elevii: titlul, spaþiul;acþiunea; personajele principale( nume, câteva detalii inedite); conþinutul de idei, incipitul sau relatarea incompletã a unei secvenþe incitante; precizarea motivelor pentru care ar recomanda lectura textului.

Termenii-cheie daþi iniþial reprezintã o metodã ce stimuleazã elevii sã îºi reactualizeze cunoºtinþele anterioare ce au legãturã cu subiectul lecþiei, solicitã imaginaþia ºi creativitatea, favorizeazã învãþãrea activã.

Profesorul noteazã pe tablã 4-5 concepte din textul ce urmeazã a fi studiat( de exemplu, scrisoare, parlament, candidaturã, rãsturnare pentru “O scrisoare pierdutã” aparþinând lui I.L. Caragiale) ºi elevii stabilesc în perechi legãtura dintre termeni. În cartea sa, Jocelyne Giasson propune profesorului sã þinã cont în utilizarea lecturii de urmãtoarele variabile: cititor, text ºi context.

Componente : textul, cititorul, contextul Intentia autorului Forma Functia lecturii

Structuri Procese

Cititor

Text

Context

Pledoarie pentru teatru în ºcoalã Meseria de profesor cere, mai mult decât alte meserii, sã intri în diverse roluri odatã ce pãºeºti pragul clasei. Faþã de actorul de profesie care ºtie cã în sala de spectacol publicul aºteaptã o prestaþie pregãtitã îndelung, profesorul trebuie sã intuiascã din primele secunde în ce rol va intra ºi chiar ce “piesã” va juca la ora respectivã. Este nevoie întotdeauna de o stare de spirit pozitivã, de spontaneitate, de o glumã spusã la momentul potrivit, de dorinþa de a stârni reacþii cu orice preþ, pentru cã un “spectacol” ratat înseamnã ºi o lecþie pe jumãtate compromisã.

De cealaltã parte a baricadei, elevii sunt determinaþi sã joace ºi ei diferite roluri: le cerem sã vorbeascã mai tare, mai încet, sã nu dea din mâini exagerat, sã nu se legene, sã vorbeascã pe un ton mai ferm, sã nu râdã, sã nu fie nici prea seriosi sau posaci, într-un cuvânt, în funcþie de personalitatea celui de la catedrã, ºi cel din bancã va trebui sã “îmbrace” o atitudine ºi sã adopte un timbru anume.Elevii învaþã astfel cã oamenii sunt diferiþi, cã ei au personalitãþi distincte ºi cã, din interacþiunea fiecãruia cu un altul rezultã o comunicare mai mult sau mai puþin fructuoasã, sentimente, resentimente sau , în cel mai rãu caz, o pseudo-comunicare ce ne va transforma în domni si doamne Smith, asa cum se intamplã în Cântãreaþa chealã de Eugen Ionescu.

Orele de limbã si literaturã românã dau profesorilor cele mai multe posibilitãþi de a-i ajuta pe adolescenþi sã-ºi depãºeascã inhibiþiile, sã-ºi supravegheze limbajul ºi, în acelaºi timp, sã-l exploateze într-un mod creativ care sã-i reprezinte; vor putea intra în atmosfera altor lumi, întelegând miracolul unei opere literare, chiar din interiorul ei. A deveni personajul unei opere literare, într-o micã scenetã propusã de profesor sau chiar de elevi, va însemna pentru cel care interpreteazã rolul, mai multe lucruri: o buna cunoaºtere a textului respectiv, o întelegere aprofundatã a caracterelor ce intrã în conflict ºi, totodatã, analizarea propriului potential de a face faþã scenariului propus prin mimica, gestica, expresivitatea discursului, etc.

Lecþiile din unitatea Dramaturgie ar trebui exploatate în egalã mãsurã la nivelul interpretãrii textului, dar ºi la nivelul interpretãrii scenice pentru cã “teatrul trebuie sã se prezinte în act ºi , doar în mãsura în care se prezintã în act, el este cu adevãrat teatru” (Cesare Bradi – Teoria generalã a criticii).

Elevii trebuie sã meargã la spectacole de teatru, sã vizioneze casete cu piese de teatru în care sunt distribuiþi mari actori români ºi, nu în ultimul rând, trebuie sã fie puºi ei înºiºi în situaþia de a juca teatru. Nu întâmplãtor, în programa învãþãmântului preuniversitar din SUA, în multe state, cursul de artã dramaticã este obligatoriu. Adolescenþii aºteaptã aceste ore cu mai mult interes decât alte discipline. pentru cã provocarea asupra eului fiecãruia este mai mare. Mulþi dintre ei cred cã este uºor sã intre în pielea unui personaj, dar, în situaþia de a interpreta un rol, vor constata adesea cã “nu pot gândi onest decât la persoana întâi” ºi cã din ei înºiºi nu pot ieºi.Este suficient sã vedem pe stradã cât de timoraþi ºi incoerenþi sunt tinerii noºtri când se apropie de ei o camera de luat vederi, ca sã fim de acord cã un curs de artã dramaticã sau cel puþin exploatarea unui numar mare de ore în acest sens, le-ar da adolescenþilor ºansa de a fi mai încrezãtori în sine, mai spontani, mai creativi.

Profesorul de literaturã trebuie sã în?eleagã cã “în teatru, textul trece pe un plan secund, iar ceea ce conteazã în primul rând este personajul care acþioneazã pe scenã ºi motivul pentru care acþioneazã” (Cesare Bradi – Teoria generalã a criticii). Punerea în scenã presupune ca profesorul sã-i ajute pe elevi sã accepte convenþia, element fundamental al artei tradiþionale, dar ºi în cea modernã. În teatru, personajul este existenþializat în mod optic, în faþa spectatorilor. Prezenþa lui devine flagrantã ºi astfel imaginaþia noastrã capãtã trup pe scenã creând diferite modele de Caþavencu, de Alta, de Berenger. Teatrul înseamnã doar aparent îngrãdire; de fapt, aºa cum spunea Eugen Ionescu, teatrul ar trebui sã fie expresia unei totale libertã?i de exprimare: “Totul e îngãduit în teatru: sã încarnezi personaje, dar ºi sã materializezi neliniºti, prezenþe lãuntrice. Este nu numai îngãduit, ci recomandat sã faci sã funcþioneze accesoriile, sã faci sã trãiascã obiectele, sã însufleþeºti decorurile, sã concretizezi simbolurile” . În altã parte, acelaºi autor nota: ”Nu vreau sã am alte limite decât cele ale posibilitãþilor tehnice (…) Însã eu, unul, vreau sã fac sã aparã pe scenã o broascã þestoasã, sã o transform într-un cal de curse; apoi sã-l preschimb pe acesta într-o pãlãrie, într-un cântec, într-un soldat în platoºã, în apã de izvor. Se poate îndrãzni totul în teatru, însã e locul unde se îndrãzneºte cel mai puþin.” În orele în care profesorul încearcã sã monteze o piesã de teatru cu elevii, maestrul este de cele mai multe ori “tiran” cu discipolii, pãrându-i-se cã are în proprietate cheia interpretãrii, cheia scenografiei. În spiritul libertãþii de care vorbea Eugen Ionescu, ar trebui sã provocãm adolescenþii sã-ºi imagineze multiple puneri în scenã ale aceluiaºi text dramatic, multiple interpretãri ale personajelor, multiple regii, multiple scenografii.

Teatrul trebuie sã confirme, ca ºi literatura, conceptul lui Umberto Eco de “operã deschisã”.

Bibliografie: Cesare Bradi – Teoria generalã a criticii

Psihologic Social Fizic pag. 18

Profesor Laura Profir

Prof. Moruzi Diana

pag. 7

Rãmas bun

Tinere condeie

Parcã mai ieri ?i-am pã?it pragul, Ducându-mi în spate ghiozdanul U?or, ca un mic fulg de nea, Ce cade acum în palma mea, În anul al patrulea.

Mi-amintesc cum priveam afarã In orele de plictisealã, Uitând sã mai scriu în caiet, Gândindu-mã la vreun”obiect” Cu zâmbet dulce ?i ?iret.

Pe profi îi aprobam cu “da”, Dar gândul meu hai-hui umbla Pe-acasã..sau altundeva In clasa de alãturea..la cineva, Ce nu mai stiu cum îl chema.

Acum a? vrea sã-?i spun”pa”, Sã pãrãsesc incinta ta ? i sã îmi vãd de via?a mea.

De-a? mai putea sã iau ceva, E numai amintirea ta.

De-aceea vreau sã-?i spun curat Cã n-ai sã fii nicicând uitat.

Un col? din mintea mea, Va fi ocupat de imaginea Colegilor din clasa mea.

Sã-i zicem poezie...

Vãzduhul în ploaie ºi vânt, Etern cunoscutul cer Zorii mã privesc plângând, Iatã cum florile pier.

Dragostea Dragostea e cea mai mare Din virtu?ile umane, Fãrã ea e?ti un nimic, Te crezi bogat ,dar e?ti calic.

Dragostea e rãbdãtoare, Fericit e cine-o are, Cãci nu se mânie u?or, Ci e foarte rãbdãtor.

Dragostea-i sinceritate, E plinã de bunãtate, Ea te face mai milos, Vesel,blând ?i drãgãstos.

Dragostea nu e mândrie, Nici pizmã,nici gelozie, Cu multã stimã ?i respect Vã strâng cu drag pe to?i la piept, Ea te face sã-l iube?ti ? i pe cel ce il sluje?ti.

Profesori mai buni sau severi, Ce mi-a?i dat nespuse comori Dragoste de nu ai, De cuno?tin?e,sfaturi ?i valori. ? i mul?umesc celor ce mi-au lãsat In zadar ai mul?i bani, Cãci ea î?i dã fericirea, Un model vrednic de urmat!

Implinirea,mul?umirea.

Preda Ionuþ , cl. a XII-a G Prof. Simona Rãus

Dragostea,a?a cred eu, Se gãse?te foarte greu.

Dar oricât de rarã-ar fi Nicidecum nu va pieri.

Plian Dorin , cl. a X-a F Prof. Laura Profir

Dragostea ºi frica curg, Otrãvind orice în cale, Ameþindu-mã-n amurg Recele vis curge-n vale.

Retezãm speranþe vii, Iertãm miile de patimi Mii de oameni vor sã scrii Esoterici printre cratimi.

George Andrei, cl. A XII-a D Prof., Ligia Bulmagã

Poetul Îl regãseºti în scrieri mici, neiînsemnate, În cuvinte aruncate pe o foaie goalã Tipãrite apoi într-o carte, Ca tu muritorule sã le citeºti la ºcoalã.

Îl regãseºti în scrieri mici, nedumerite, Neîntelese poate de oricine Cum îºi deschide sufletul pe foi nemarginite ªi plânge, ori îºi spune bucuria Vãzându-te pe tine.

Îi regãseºti în scrieri mici, nemaiîntâlnite, Cãci toate sufletele-s diferite ªi fiecare poet iºi are aparte...

Sentimente inºiruite pe o carte.

Dimulescu Andrei, clasa a-XII-a G Prof. Simona Rãus

pag. 8

O impresie plãcutã au produs asupra lui Mihai Eminescu elevii din Totoieºti, prin felul lor de a fi,prin aspectul exterior, i-a plãcut curãþenia din sãlile de clasã. Rãspunsurile elevilor însã erau palide, fãrã nerv ºi culoare. Se vedea cã materia programei copiii o memoreazã fãrã sã o priceapã bine. În toate ºcolile pe care le inspecta, Eminescu recomanda pedagogilor sã utilizeze pe scarã largã manualele lui Ion Creangã. Într-un raport adresat Ministerului Învãþãmântului ºi Cultelor, în care analiza valoarea practicã a comunicãrilor prezentate la conferinþele învãþãtorilor din ajunul anului ºcolar, Mihai Eminescuîl remarcã pe „domnul Ion Creangã, învãþãtor la ºcoala de bãieþi nr. 2 din Pãcurari”, care s-a referit „asupra metodului de a învãþa pe copii citirea ºi scrierea (metodul legografic)”.

Nu dispunem de date care ar confirma cã Mihai Eminescu ar fi asistat la orele lui Ion Creangã,însã opiniile revizorului ºcolar, elogiile la adresa ilustrului pedagog ieºean, deducþiile la care ajunge ne fac sã conchidem cã toate acestea au fost fapte concrete. Întâlnirea celor doi mari scriitori a avut loc la 1 octombrie 1875, când revista Convorbiri literare gãzduia povestea crengianã Soacra cu trei nurori. Ion Creangã a ajuns la „Junimea”, fãrã doar ºi poate, fiind adus de Mihai Eminescu. Poetul intervine pe lângã Ministerul învãþãmântului ºi Cultelor ca manualul Metoda nouã sã devinã o carte obligatorie pentru ºcoala primarã. Într-un manuscris, datat cu luna august 1875, gãsim urmãtoarea referinþã a lui Mihai Eminescu cu privire la calitãþile manualului nominalizat: „Metoda nouã de scriere ºi citire a avut succes prin meritele sale intrinsece (ºi nicidecum prin o altã stãruinþã) ºi ar fi o rea rãsplãtire pentru compunuitorii ei, dacã deodatã, în mod brusc ºi fãrã oarecare tranziune, s-ar înceta întrebuinþarea ei ºi s-ar recomanda o altã numai pentru cã-i tipãritã poate în tipografia statului”.

Oricât s-ar fi strãduit Mihai Eminescu sã fie la înãlþime în noua-i funcþie, autoritãþile dãdeau semne de nemulþumire. Furtuna împotriva lui se dezlãnþui în primãvara anului 1876, când Ministerul Învãþãmântului ºi Cultelor îi imputã neinspectarea ºcolilor judeþului Iaºi între 15-31 martie. Indignat, Mihai Eminescu le rãspunde superiorilor sãi cu un raport-pamflet, care a avut consecinþe grave pentru ei. Primul care a demisionat a fost susþinãtorul sãu , Titu Maiorescu.

Ministru al Învãþãmântului ºi Cultelor deveni Gheorghe Chiþu. Acesta, asmuþit din culise de Andrei Vizanti, îl concediazã pe revizorul ºcolar Mihai Eminescu. Vestea spori ura poetului contra liberalilor, privându-l de bucata de pâine. „Canalia liberalã a nimicit ideile ce mi le fãurisem despre viaþã! Rãmas fãrã o poziþie materialã asiguratã ºi purtând lovitura moralã ca o ranã, care nu se mai poate vindeca, voi fi nevoit sã reiau toiagul pribegiei, neavând niciun scop, niciun ideal. Crede-mã– i se destãinuia Veronicãi Micle– de azi sunt un om pierdut pentru societate. O singurã fericire ar renaºte în sufletul meu, dacã aº putea sã ascund nedreptatea.

Rãmas pe drumuri, fãrã surse de existenþã, un timp e adãpostit de Ion Creangã, care a împãrþit cu el cãldura sufleteascã ºi sãrãcia bojdeucii sale. Apoi se angajeazã ca redactor la Curierul de Iaºi, pe urmã la Timpul, la Bucureºti. Despãrþindu-se de ºcoalã ºi de funcþia de revizor ºcolar, marele poet nu înceteazã sã abordeze probleme pedagogice. În articolul Clubul studenþilor din 14 ianuarie 1877, publicat în Curierul de Iaºi, revine din nou la unele probleme acute de pedagogie generalã, psihologie pedagogicã ºi metodica predãrii disciplinelor ºcolare. În paginile aceluiaºi cotidian va publica ulterior materialele: Conservatorul din Iaºi, Pansionatul normal de domniºoare, Cartea nouã º.a. Din ele se desprind o serie de idei ºi opinii noi, ce iau în dezbatere multiple probleme stringente privind instruirea, ºcoala, educaþia ºi învãþãmântul de toate gradele. Transferându-se la Bucureºti, la Timpul, pana publicisticã a poetului devine mai sigurã. El atacã problemele limbii din manualele ºcolare, nivelul de culturã lingvisticã al pedagogilor, militeazã în favoarea deschiderii ºcolilor primare pentru minoritãþile naþionale, vorbeºte cu durere despre atitudinea vârfurilor conducãtoare faþã de dascãli, pledeazã pentru ameliorarea situaþiei morale, materiale ºi înãlþarea pe o treaptã nouã a prestigiului pedagogilor, dorea înscãunarea unui climat moral ºi psihologic menit sã schimbe spre bine situaþia... În scurta-i activitate la catedrã, dar ºi în calitate de revizor ºcolar al judeþelor Iaºi ºi Vaslui, Mihai Eminescu s-a dovedit a fi un model al autoexigenþei în acþiune. pag. 17

Mihai Eminescu – model de exigenþã didacticã Glasul mamei Ziua de 23 august 1874 a avut pentru Mihai Eminescu o dublã semnificaþie: a fost numit director al Bibliotecii centrale din Iaºi în locul lui Samson Bodnãrescu, astfel împlinindu-i-se visul de a se afla permanent în împãrãþia cãrþilor. Titu Maiorescu se întristã, deoarece tânãrul poet îºi întrerupse studiile universitare. Mihai Eminescu nici nu bãnuia cã, luând în primire biblioteca fãrã acte de inventariere,îºi punea în pericol viitorul. Surprizele vor apãrea mai târziu. Deocamdatã tânãrul poet se aºternu, cu mult optimism, pe muncã. Nu-l pãrãsise nici intenþia de a-ºi lua în toamnã doctoratul. În acelaºi timp, înscrie o nouã filã în cartea vieþii sale– cea de pedagog.

Alexandru Xenopol îl angajeazã profesor suplinitor al cursului de logicã la Institutul academic din Iaºi. Spre primãvara anului universitar 1874-1875 predã ºi cursul de limbã germanã. Corpul didactic al institutului în cauzã era compus din distinºi profesori, printre care se numãra Nicolae Culianu, Petru Poni, Gheorghe Cobãlcescu, Alexandru Xenopol, Ioan Melic ºi alþi junimiºti. Mihai Eminescu depune eforturi susþinute ca sã fie în rând cu ei, ba chiar sã-i întreacã. Se pregãteºte intens de fiecare prelegere, perfecteazã programa ºi întreg cursul de logicã. Dat fiind faptul cã în acel timp lipsea un manual în limba românã pentru disciplina nominalizatã, el se decide sã-l elaboreze. Pe de altã parte, colecta biografiile personalitãþilor istorice ilustre pentru enciclopedia Brochaus din Germania, aduna material literar pentru o viitoare carte de lecturã solicitatã de Titu Maiorescu, Cu alte cuvinte, poetul muncea asupra unor proiecte îndrãzneþe.

Faþã de studenþi, Mihai Eminescu manifesta o exigenþã ieºitã din comun. Urmãrea modul de asimilare a cunoºtinþelor prin prisma unei seriozitãþi de contabil. κi divizase discipolii în trei categorii; slabi, cu capacitãþi medii ºi dotaþi, adicã efectua cu ei o muncã diferenþiatã în sensul deplin al cuvântului. Exigenþa lui Mihai Eminescu nu convenea multor studenþi, mai ales descendenþilor din familiile bogate. Ei începuserã sã dea semne de neliniºte, uneori se revoltau deschis. Directorul Institutului Ioan Melic ºi adjunctul sãu Hurjui au încercat sã aplaneze conflictul dintre profesor ºi studenþii nemulþumiþi, dar n-au reuºit. Tentativa conducerii instituþiei de a-i liniºti pe studenþi prin foame a eºuat, aceºtia ºi gimnaziºtii reuºind „sã ia cu asalt mâncarea din mâinile oamenilor de serviciu”, dupã cum semneazã George Cãlinescu. Acesta a fost motivul principal al abandonãrii carierei didactice. Poetul D.Petrino, ce râvnea altãdatã sã-i ia locul de director la Biblioteca centralã din Iaºi, îl ºantajeazã în acest timp, sub pretextul cã poetul ar fi sustras cãrþi rare ºi ºi-ar fi însuºit mobilã cazonã pentru propria locuinþã. Lucrurile au ajuns pânã acolo, încât poetul e acþionat în judecatã, deºi mai târziu juriºtii ieºeni au dovedit cã Eminescu nu purta nicio vinã.

Fiind destituit din postul de director al Bibliotecii centrale municipale, e numit, la 1 iulie 1875, prin ordinul ministrului Titu Maiorescu, revizor ºcolar al judeþelor Iaºi ºi Vaslui în locul lui Naum.

Luându-ºi în primire postul, se apucã de lucru cu o responsabilitate de invidiat, conjugatã cu spirit administrativ, punctualitate, ordine ºi disciplinã.Noul revizor ºcolar îndeplinea un enorm volum de muncã, fiindcã trebuia, de douã ori pe an, sã inspecteze 152 de ºcoli ºi sã gestioneze, în acelaºi timp, cancelaria revizorului. În decursul unui an ºcolar se afla în ºcoli 180 de zile, iar 28 le consacra serviciului administrativ. Pentru aceastã muncã titanicã era remunerat cu un salariu lunar de 500 de lei, sumã destul de mare pentru acele timpuri. Supoziþia unor cercetãtori cã la acea orã ar fi avut dificultãþi financiare nu poate fi luatã în calcul. La mijloc erau alte motive, de ordin moral, care-i apãsau sufletul.

La finele lunii august 1875 , Mihai Eminescu viziteazã ºcolile judeþului Vaslui. Scopul ce ºi-l propunea era sã facã o trecere în revistã a stãrii de lucruri din ºcoli, care se pregãteau sã se reorganizeze în spiritul noii reforme a învãþãmântului primar. În urma inspecþiei, i se contura un tablou lugubru: frecvenþa– sub orice nivel, condiþiile mizere în care trãiau cadrele didactice, comportamentul lipsit de rãspundere al prefecþilor ºi primarilor faþã de grijile ºcolii, alimentarea insuficientã a elevilor.

Toate aceste circumstanþe îl silesc pe Mihai Eminescu sã creadã cã populaþia ruralã a judeþului Vaslui considera la acea orã ºcoala ca ceva secundar, inutil. Vizitând ºcolile din comunele ªipotele, Bahlui, Erbiceni, Totoieºti ºi alte localitãþi, se convinsese cã majoritatea sunt închise pânã la 6 luni pe an din cauza lipsei de lemne, pedagogii adesea se îmbolnãveau, n-avea cine-i suplini.

Autoritãþile comunelor au mers cu abuzurile prea departe: în localul ºcolii din Bahlui, notarul ocupase mai multe sãli de clasã, transformându-le în locuinþã proprie, altele devenirã cãmarã ºi depozit pentru nutreþ.

pag. 16

Pe sub amurg întristãtor, Se-aude glasul mamei, O, cât de încântãtor, Duiosul glas al mamei.

E vocea linã ce-o ascult, Din ?oaptele mãicu?ei Durerea stinsã ce o port, Mã urmãre?te încã.

Poate de mult s-a stins în drum În depãrtãri abstracte, Tot astfel când al nostru dor Ne urmãre?te încã.

Manolache Daniel

Copilãrie

TINERE CONDEIE Cântec de leagãn Nani , nani , puiºor!

Mama-þi cântã cu mult dor... ªi iþi cântã linu-i lin, Pentru visele ce vin.

Nani, nani, puiºor!

Fie-þi somnul cald, uºor... ªi sã stai în legãnuþ, Dragul mamei, drag pruncuþ. ªi sã zbori la stele, Sã te joci cu ele, Sã asculþi ºi ºoaptele Ce le cântã apele.

Nani, nani, copilaº!

Dragul mamei îngeras...

Sã creºti mare ºi frumos, Sã-i fii mamei de folos.

Nani..nani.. nani puiºor..

Of, copilãrie dragã, Cât de dor îmi e de tine, Basme dragi cu Fe?i-Frumo?i ?i pãsãri din poezie;

Luciana Sârbu

Of, tãrâm al bucuriei Mereu viu, mereu prezent, Pentru-a face-un suflet tânãr Sã trãiascã-aici pe veci.

Dulcea mea copilãrie

Sã se plimbe printre rânduri Ca-mpãratul printre o?ti ?i sã zicã: "Asta-mi place !" ?i sã fi?i to?i bucuro?i.

Oh, ce dor îmi e de basme ?i de vise de copil, De Ilene Cosânzene ?i de zumzet de copil.

Doar acum, stai ?i prive?ti În albume fermecate, Cum erai ?i tu copil ?i zâmbe?ti cu încântare...

Scor?ariu Alexandru Clasa a X-a B Prof. Laura Profir

Dulcea mea copilãrie, Nu te voi uita nicicând.

Tu e?ti floarea din câmpii ªi te voi purta mereu în gând.

Dulcea mea copilãrie, Ce frumoasã tu ai fost...

Eu te chem duios la mine, Deºi nu are nicun rost.

Vreme trece, vreme vine, Via?a-i scurtã, aºa e ea...

Tu te-ndepãrtezi de mine.

Rãmâi cu bine, copilãria mea.

Timofte Mãdãlina Clasa a X-a B Prof. Laura Profir pag. 9

Adolescen?a O vârstã enigmaticã, O vârstã antipaticã, Adolescen?a grea Din via?a mea ?i-a ta.

Neîn?eleasã... iar Plânge inima-n zadar.

Suflet plin de nebunie, De orgoliu ?i mândrie, ...

Gânduri fãrã de sfâr?it, Gânduri ce te cople?esc, Gânduri care cresc. ...

Visuri care zboarã-n pãr?i, În?irate peste cãr?i, Stãri de disperare ?i-o dorin?ã mare: De-a te rãzbuna pe to?i, Pe câ?i vrei ?i pe câ?i po?i.

Profi severi ?i note proaste, Dupã tine doar nãpaste; Colegi ne-n?elegãtori, Trãdãri de-atâtea ori, Mereu zile întristate, Fãrã gust de via?ã, poate.

Vrei sã explodezi, Ca sã încetezi Sã te plângi mereu .

Sã te mai sim?i rãu, Sã fii tot tu trist, Singur, pesimist.

Vrei sã te-ndrãgoste?ti, Altã via?ã sã trãie?ti.

Poate una mai u?oarã Ce prin vise-þi zboarã.

Vrei s-ajungi iute ca vântul Sã umbli cum îþi umblã gândul.

Poate-ajungi într-un minut, Un minut ?i nu mai mult.

Dar oricum, e?ti mic, e?ti mare, Tot ce faci un rost î?i are.

Timofte Mãdãlina Clasa a X-a B Prof. Laura Profir

?coala

Aþtept

Visul

Scoala este pentru mine Tot ce-i mai frumos si bine, Însa tare mi-aº dori Sa mai pot copilari.

O vãd cum vine, încet cãlcând, De parcã ar fi pe ace de albinã. ? i vine încet, ca o palã luminã Se ascunde dupã praguri râzând.

E dimineaþã. Mã trezesc tot greu...

La þcoala ce m-a?teaptã iar mã-ntreb: La cine se deschide catalogul ?!

Va fi o zi când iarã?i va citi prohodul ?

Fara teme si lucrari, Fara niste simulari, Fara bac si fara teama, Dar sa fiu un om de seama.

? i stã pititã de zici cã-i stafie, ? i-mi tremurã bra?ul de vreau sã-l întind.

Mã-nconjoarã fiorii cã n-ar fi vie ? i-nchid ochii mai tare,gândind.

Incerc sã fiu mai optimist, Chiar dacã orele-s atât de lungi. ? i lung mã uit cu ochii reci Cum ei pe tablã înºiruiesc probleme seci ªi personaje minunate atât de-ndepãrtate.

M-a? ridica sã vãd dacã mai este, Sau dacã-n stele iar s-a înãl?at.

Dar iatã c-aud o voce ce-mi dã de veste Cã nu am voie sã mã ridic din pat.

La scoalã, iatã, am ajuns Plin de speranþã ...ºi urc în clasã.

Pe bancã-mi pun penar , caiete ... ? i-a?tept...

Toate astea sunt desarte, Fara scoala stai deoparte.

Societatea nu te iarta Þi ai tãi mereu te ceartã.

Pe profesori sa-i respecti, Caci ei sunt oameni corecti.

Ei de bine te învata Sa-ti alegi un drum în viata.

Te crezi tare, nu-i asa?

Ai strâns ura-n viata ta.

Smecheria nu e rea Însa, vai de viata ta Scoala de-o vei ignora.

Realizari de vrei sa ai, Pe la scoala tre’ sa dai.

Când profesorul te-ndruma, Tu sã nu-i raspunzi în gluma!

Interesul de ti-l dai, Note bune o sa ai.

Roadele le vei culege, La final vei întelege.

Dimulescu Andrei, clasa a-XII-a G Prof. Simona Rãus

Dimulescu Andrei Clasa a-XII-a G Prof. Simona Rãus

? i stau viteaz, de?i nu imi e firea, S-a?tept sã vãd de-mi trece al casei prag.

Mã ridic cu teamã, chiar de nu mi-i drag, Ea mã verificã tot cu privirea. ? i cad din noaptea care mã-nspãimântã ? i vãd cum zorii iar îmi bat în geam.

Dispare fata cu care eram ? i sunt bãtut de ganduri care mã frãmântã.

Grigore Florentina Prof. Manuela Rusu

Sã-i zicem poezie...

Vãzduhul în ploaie ºi vânt, Etern cunoscutul cer Zorii mã privesc plângând, Iatã cum florile pier.

Dragostea ºi frica curg, Otrãvind orice în cale, Ameþindu-mã-n amurg Recele vis curge-n vale.

Retezãm speranþe vii, Iertãm miile de patimi Mii de oameni vor sã scrii Esoterici printre cratimi.

George Andrei, clasa a- XII-a D Prof. Bulmagã Ligia

pag. 10

Poetul Îl regãseºti în scrieri mici, neînsemnate, În cuvinte aruncate pe o foaie goalã, Tipãrite apoi într-o carte, Ca tu ,muritorule, sã le citeºti la ºcoalã.

Îl regãseºti în scrieri mici, nedumerite, Neînþelese poate de oricine, Cum îºi deschide sufletul pe foi nemãrginite ªi plânge, ori îºi spune bucuria Vãzându-te pe tine.

Un poet pentru eternitate Când spunem ADRIAN PÃUNESCU, vorbim despre o personalitate complexã, despre un bun român, despre un om cãruia i-a pãsat de tot ce se întâmplã în þara lui.

Marele nostru poet a scris o operã fabuloasã, fie cã vorbim despre poezie sau despre publicisticã. A fost un adevãrat vulcan ºi un izvor nesecat de inspiraþie.

Adrian Pãunescu 20 iul 1943 - 5 nov 2010 Nãscut: Copãceni, oraº Bãlþi, Republica Moldova Poet, publicist ?i om politic român

Eugen Barbu spunea despre poet: ,,…compune poeme de 300 de strofe cu aceeaºi dezinvolturã cu care alþii scriu o scrisoare de patru rânduri. Versurile curg din el ca minunatele ºuvoaie de apã ale fântânii binefãcãtoare Mavrogheni” (…). A fost acuzat pripit ºi dur de cãtre unii cã a fost« poet de curte », cã a ridicat ode Ceauºeºtilor. Dar se pare cã lumea a uitat câte a fãcut ºi cât a scris împotriva dictatorului?! Iar Cenaclul Flacãra a însemnat mult pentru tinerii de atunci, a fost unadevãrat simbol al unei întregi generaþii care nu avea unde sã meargã ,,în altã parte”, al ,,generaþiei în blugi”.

Poezii ca: ,,Analfabeþilor”, ,,Pielea ursului din pãdure”, ,,E prea lung drumul pânã-n comunism”, ,,Mai avem nevoie de odihnã într-o garã”, au un pronunþat caracter critic la adresa comunismului.

Deºi s-a stins din viaþã mult prea devreme, ne-a lãsat o fabuloasã moºtenire literarã, o operã vastã atât de bogatã ºi de profundã, încât generaþii numeroase vor avea privilegiul sã se îmbogãþeascã spiritual citindu-l pe eternul poet român.

Iatã câteva dintre opiniile criticilor români despre opera lui Adrian Pãunescu: Nicolae Manolescu: ,,Pãunescu a fost de la început un poet adevãrat într-o formulã care l-a dus cãtre acest tip de imn închinat conducãtorului iubit, o poezie retoricã, o poezie vorbitã, o poezie care se spunea mai bine pe scenã decât se citea în volume. Existã, în imensa cantitate de versuri pe care a publicat-o, destule versuri remarcabile, dar asta pânã în anul 1989. Una peste alta, nu e o personalitate peste care sã trecem foarte uºor, condamnând-o cu maximum de severitate sau lãudând-o cu maximum de indulgenþã...“ Eugen Simion: ,,(…) puternicul, extraordinarul lui talent de a pune totul în versuri ºi de a faceceea ce, în limbajul mai vechi al criticii, se cheamã «poezia tribului» (…) La lecturã, ochiul criticului descoperã uºor dezarticulaþiile, dar ascultate, urechea înregistreazã cu încântare ºi spaimã tropotulfrazelor colorate, cãderea în ropot de grindinã a cuvintelor...“

Îl regãseºti în scrieri mici, nemaiîntâlnite, Cãci toate sufletele-s diferite ªi fiecare poet îºi are aparteSentimentele înºiruite pe o carte.

Profesor Simona Rãus

Dimulescu Andrei, clasa a-XII-a G Prof. Simona Rãus

pag. 15

De dragoste

Pagini de jurnal Vi s-a întâmplat vreodatã sã spuneþi „.... a fost cea mai frumoasã zi din viaþa mea”? Mie da, mi s-a întâmplat. ªi despre o asemenea zi deosebitã trebuie sã-i povestesc jurnalului meu.

Dragã jurnalule,

În urmã cu puþin timp, într-o dupã-amiazã de duminicã am fost la teatrul „Mihai Eminescu” din Botoºani, unde am vizionat spectacolul „Povestea lui Harap-Alb”, pus în scenã de actorii profesioniºti ai teatrului, dupã basmul lui Ion Creangã.

Totul a fost fascinant: arhitectura clãdirii, sala de spectacol, impunãtoare ºi elegantã, cortina drapatã, din catifea maro, scaunele confortabile aºezate în amfiteatru. Deasupra scenei, foarte sus, sunt scrise într-un medalion iniþialele „M. E.”, dupã numele marelui poet. În holul teatrului am vãzut o expoziþie cu cele mai frumoase costume din diferite spectacole.Dupã ce plasatoarea ne-a ajutat sã ne gãsim locurile, mi-am purtat ochii de jur-împrejurul sãlii, cuibãrit în scaun ºi ameþit de atâta frumuseþe. Mã simþeam atât de bine... de parcã era locul unde aºteptam de multã vreme sã fiu, deºi era prima oarã când mã aflam acolo!

De la un difuzor o voce a anunþat politicos spectatorii cã trebuie sã închidã telefoanele mobile.

Câteva clipe mai târziu spectacolul începu, iar magia a continuat sã mã poarte în lumea de poveste în care nu credeam cã poþi ajunge cu adevãrat. Jocul actorilor, costumele, muzica, totul era atât de convingãtor încât mi se pãrea cã m-am transpus eu însumi în pielea personajelor. Momentele de tensiune alternau cu cele pline de haz ºi, nu o datã ,sala a amuþit brusc sau a fost cutremuratã de hohote de râs sau ropote de aplauze.

Credeþi-mã, deºi, ca ºi alþi spectatori, cunoºteam foarte bine firul poveºtii, am avut cu adevãrat emoþii pentru Harap-Alb, care a trebuit sã facã faþã atâtor încercãri ºi primejdii.

Din fericire, ca în poveºti, totul s-a terminat cu bine, cu o nuntã plinã de fast, la care... surprizã!

Chiar ºi spectatorii au fost invitaþi sã participe! Îþi dai seama de uimirea noastrã când actorii au coborât de pe scenã printre spectatori, invitându-ne sã dansãm împreunã la nunta lui Harap-Alb...

Sunt fericit cã am putut trãi clipe de basm!

Bãdrãgan George-Alin Clasa a XII-a F

E ziua ta, iubire, ªi azi ,de ziua ta, Aº mai putea eu oare Sã-þi dãruiesc ceva?

Tinere condeie

Eu am strigat la lunã Sã mai rãmân-o clipã, Cu raza ei plãpândã, Gingaº sã te atingã.

Am aºteptat cuminte Venirea zorilor ªi-am strâns la mine-n poalã Dulceaþa florilor.

Zi-mi cã auzi ,iubito, Cum cântã inima.

Ea este fericitã Când bate lâng-a ta.

pag.14

Când ma vei iubi?

Atunci când soarele se va topi, Când apa va sta în loc, Când lumea se va sfârsi?

Dezamãgirea Degeaba am sperat în fericire.

M-au otravit doi ochi albastri, Desi mereu mi s-au parut a fi doi astri.

Acuma vad în ei ...doar ratacire. Încredere, iubire, fericire... cuvinte ideale Culese din gradina judecatii.

Degeaba facem totul în numele dreptãþii, Când ne izbeste zidul unei lumi reale.

ªi-n orice dimineaþã Atunci când te trezeºti, O razã sã îþi spunã: Ce mult eu te iubesc!

Pot sã merg doar înainte.

S-o iert mi-este usor, s-o uit e dificil.

Mereu ma voi hrani din acest dulce chin, Mereu ma voi gasi în aceste cuvinte...

Luciana Sârbu Prof. Manuela Rusu

Burlacu Andreea, cl. a X-a F Prof. Laura Profir

Când ma vei iubi?

Când Pãmântul nu se va mai roti, ? i vântul nu va mai adia, Când noaptea nu va mai fi?

Când ma vei iubi?

Când viaþã nu va mai fi, Când în lacrimi ne vom scalda Si când de pamânt cerul se va lipi?

Când ma vei iubi?

Voi astepta acele clipe Cu sufletul ranit...

Dar când vom fi din nou copii, Atunci mã vei iubi?

Burlacu Andreea, cl. a X-a F Prof. Laura Profir

De ce nu vrei?

Spre nicaieri Încã îmi bântui fiecare gând Încã îþi pãstrez în minte chipul plãpând Nu ºtiu ce ai fãcut, nu ºtiu cum ai reuºit Dar tu, tu m-ai vrãjit.

Mi-ai luat inima ºi ai aruncat-o în întuneric Ai lasat-o sã viseze la un lucru himeric Deºi încã bate o face doar în speranþa Cã tot alãturi de tine îºi va sfârºi romanþa.

Ce mi-ai facut? ªi de ce nu mã dezlegi? În genunchi te rog, o clipã sã-nþelegi.

Nu vrei sa îmi fii aproape... nu te oblig, Dar ia-mi de pe inimã acest fior aprig.

Renunþ la tot ce îmi ceri, ba chiar ºi la mai mult Dar fã-mã sã uit pentru cine m-am pierdut.

Sã-þi uit chipul, glasul, atingerea ºi ochii tãi, Sã uit suferinþa pricinuitã ca de sute de cãlãi

Prof. Liana Turcu

Când mã vei iubi?

Ratacesc prin memorii triste, Uitând priveliºtile verzi, ªi zilele îmi par ca niºte Cuvinte, ce nu le mai crezi.

Imaginaþia îmi e moartã, Pierdutã în pustiul rece.

Deºi aºtept la poartã, Niciun vis nu trece.

ªi gândul mi-e pustiu, ªi mintea îmi e goalã De idei ,nici nu mai ºtiu, Rãmâne-o albã coalã.

Aºtept un ultim cuvânt Înainte sã-mi aparã, Sã vãd îngerii plângând ªi norii de afarã.

Însa clipa ce-o doresc Amarnic se amâna.

Cu umbra acum vorbesc Si îmi arata o cununa.

În faþa ta mã-nchin pâ’n la pãmânt ºi te implor: Sã faci ce-i cu putinþã sã mã dezlegi de dor...

Mãcar de sufletu-mi ai milã... ºi lasã-mã sã mor.

Te rog ... ajutã-mã sã uit de’acest cumplit amor.

Îi admir culoarea plumburie, Dar ea încet se pierde-n cea?ã, Acum se-aude-o ciocârlie, Acum... e dimineaþã.

Luciana Sârbu

Luciana Sârbu

Prof. Manuela Rusu

Prof. Manuela Rusu pag.11

Merg la ºcoalã, deci exist!

Mai existã ºi azi adolescenþi îndrãgostiþi de ºcoalã, adolescenþi dornici sã întâlneascã oameni noi ºi sã afle lucruri interesante ºi nebãnuite. Pe lângã toate cunoºtinþele în diverse domenii ºi pe care le deprinzi la ºcoalã înveþi sã ai rãbdare ºi sã faci un lucru chiar dacã nu îþi place, spre exemplu urãºti biologia, dar trebuie sã o înveþi de nevoie.

La ºcoalã descoperi cel mai bine cât de importantã este comunicarea ºi cum te comporþi în societate,mai mult, aici pui primele cãrãmizi ale unor frumoase prietenii. La ºcoalã afli plãcerile unei reuºite. Cred cã ne amintim cu toþii cã atunci când eram mici ºi obþineam un rezultat bun, mama ne rãsplãtea într-un anumit fel, ori ne lãuda sau ne cumpãra dulciuri ºi hãinuþe.

ADOLESCENÞA Gânduri

Adolescenþa este o perioada caracterizatã prin modificãri, atât pe plan fizic ,cât þi psihic. Noi, adolescenþii, reprezentãm viitorul acestei societãþi. Unii, care sunt conþti-

enþi de acest aspect, se strãduiesc sã înveþe cât mai bine la þcoalã, sã urmeze un liceu bun , sã urmeze o facultate .

La aceasta vârstã apar tot felul de întrebãri de genul;”Cine sunt“?, ”De ce trebuie sã þin cont pentru a lua o decizie corectã”?, ”Care este scopul meu în viaþã ?“ ºi multe altele al cãror rãspuns îl vom afla mai târziu sau poate niciodatã.

In zilele noastre este cel mai greu sã fii adolescent . Apar tentaþii de tot felul cum ar fi : drogurile, þigãrile, alcoolul. Cine apucã sã meargã pe aceastã cale va fi un om pierdut fãrã alþi prieteni decât cei care cu care merg spre prãpastie.

E greu sa fii tu însuþi când anturajul te face altfel? Intr-o conversaþie cu prietenii tãi trebuie sã le susþii afirmaþiile, cu toate cã tu eºti de altã pãrere. Dar poþi totodatã sã –þi exprimi opinia, care este total diferitã de ceea a amicilor ,ºi aceºtia, dacã sunt prieteni adevãraþi, vor aprecia pãrerea ta sau din contrã, nu te vor lua în seamã ºi te vor marginaliza pentru cã nu gândeºti ca ei. Acum te maturizezi, începi sã priveºti lucrurile dintr-o alta perspectivã, devii alt om , diferit de ceea ce ai fost pana acum.

Adolescenþa înseamnã pentru mine ce mai frumoasã perioadã din viaþã, cea mai încãrcatã de neliniºti, izvorâtã din întrebãrile care îºi cautã rãspuns, cea mai puþin echilibratã din punct de vedere emoþional.

Preda Ionut, clasa a XII - a G pag. 12

Cheia succesului Probabil ai vãzut The Secret. Dacã nu ai vãzut filmul, este obligatoriu sã-l vezi.

Asta ,dacã te intereseazã cu adevãrat sã-þi dezvolþi abilitãþile personale ,pentru a-þi putea atinge potenþialul.

Secretul ne dezvãluie cea mai puternicã lege din Univers, Legea Atracþiei. Cunoaºterea acestei legi a ghidat ca un fir nevãzut vieþile ºi învãþãturile tuturor profeþilor, proorocilor, proverbelor ºi zicãtorilor din istoria întregii lumi, precum ºi vieþile tuturor oamenilor de seamã. Tot ceea ce au înfãptuit ei sau au realizat, a fost în deplin acord cu aceastã lege. Cea mai puternicã dintre toate.

Ideea fundamentalã din The Secret este Legea Atracþiei. Ce spune ea? Cã vei dobândi acele lucruri la care te gândeºti ºi, dacã te gândeºti cu insistenþã, dorinþele nu þi se vor împlini ca prin magie – e nevoie de puþin timp pentru asta. Fãrã nicio excepþie, fiecare fiinþã umanã are abilitatea de a transforma o slãbiciune sau suferinþã în forþã, în putere, într-o pace deplinã, sãnãtate ºi abundenþã.

Rhonda Byrne a descoperit SECRETUL atunci când a gãsit o carte, veche de 100 de ani, din care adevãrul i-a fãcut cu ochiul. S-a întors în timp, cu secole în urmã, aducând la luminã un adevãr comun, care stã la baza celor mai puternice filozofii, învãþãturi ºi religii din lume.

Ceea ce a descoperit Rhonda a fost transpus în filmul THE SECRET (SECRETUL), vizionat de milioane de oameni din întreaga lume.

Ce vreau sã-þi dezvãlui în acest articol ,este motivul pentru care Legea Atracþiei funcþioneazã. Este, dacã vrei, secretul secretului. Acest lucru tainic sãlãºluieºte în mintea ta ºi poartã numele de subconºtient. Dar, mai întâi, ce este subconºtientul?

Subconºtientul are rolul de a coordona activitãþile corpului nostru. Toate organele sunt armonizate ºi controlate de el. Nu are liniºte, fiindcã trebuie sã stea la cârma trupului nostru, atât ziua, cât ºi noaptea. Pe lângã faptul cã subconºtientul are grijã de corpul nostru, acesta vã ascultã ordinele. De exemplu, nu vi s-a întâmplat sã trebuiascã sã vã treziþi foarte de dimineaþã ºi sã fiþi preocupaþi de acest lucru? ªi, bineînþeles, cã vi s-a întâmplat sã vã treziþi la aproximativ acea orã cu câteva minute înainte sã vã sune ceasul. Acest lucru s-a întâmplat, fiindcã aþi comandat subconºtientului sã vã trezeascã la acea orã, ºi v-aþi trezit. Puterea subconºtientului este extraordinarã , în sensul cã, atunci când îi induci acestuia o anumitã idee, începe sã munceascã în acea direcþie. Totul funcþioneazã atâta timp cât crezi cu fermitate cã acest lucru se va întâmpla. Ce este cel mai interesant ,este cã subconºtientul nu face diferenþa între un eveniment real ºi unul imaginat. Nu e chiar prost, dar poate fi pãcãlit.

Un eveniment care a avut loc cu adevãrat , vine împreunã cu un cortegiu de senzaþii reale ºi emoþii trãite, ceea ce lasã “o amprentã” foarte adâncã.

Un eveniment imaginat lasã o amprentã mult mai slabã. Ca urmare, dacã vrem ca subconºtientul sã creadã cã evenimentul a fost real, trebuie sã ni-l imaginãm cu senzaþii (Dacã ai locui în casa visurilor tale, din ce parte ar veni lumina? Dacã ai conduce maºina visatã, ce texturã ar avea volanul? ) si cu emoþii pe mãsurã (Dacã ai locui in casa visatã, cum te-ai simþi când ai veni de la serviciu ? Dacã ai conduce maºina doritã, ce ar zice vecinii? ).

Dacã faci asta atunci când creierul este cel mai susceptibil, respectiv, în starea “alfa” – dimineaþa la trezire ºi seara imediat înainte de culcare, când eºti în pat, ºi nu o datã, ci repetat, zi de zi, sãptãmâni în ºir, uneori vei reuºi sã pãcãleºti subconºtientul cã acel lucru este real.

Cum îl folosim?

Aici vine partea cea mai interesantã si cheia întregului Secret. Imagineazã-þi cum vrei sã fie un anumit aspect al vieþii tale. Cu toate detaliile ºi emoþiile ºi sentimentele. De mai multe ori, dimineaþa ºi seara, zi de zi, sãptãmâni sau luni la rând.

Pentru cã existã o diferenþã între starea realã, perceputã de mintea conºtientã ºi starea indusã în subconºtient, acesta din urmã va începe sã lucreze intens pentru a crea congruenþa între cele douã stãri. Oricât de paradoxal ar pãrea, subconºtientul este mai tare decât conºtientul. ªi astfel, într-un final vei face acele lucruri care te vor duce la ceea ce-þi doreai, ghidat de emoþii ºi sentimente. Dacã va trebui sã-þi schimbi jobul pentru asta, vei începe sã cauþi noi oferte de lucru, deºi nu ai fi recunoscut cã te intereseazã un alt job. Lucruri mãrunte,care te ghideazã pas cu pas spre casa, maºina, partenerul ideal, etc.

Atenþie !

Subconºtientul are douã capcane pe care trebuie sã le eviþi.

Una este cã nu percepe negaþii. Adicã, dacã vrei sã te muþi într-o casã mai mare, trebuie sã-i dai ca indicaþie “vreau o casã de 100 mp” ºi în niciun caz “nu mai vreau o casã de 50 mp” .

A doua este cã subconºtientul este foarte orgolios ºi nu primeºte indicaþii. Asta înseamnã cã trebuie sã îi spui ce vrei ºi sã fii foarte specific, sã nu vrei o anumitã cale sau metodã pentru a obþine acel lucru. Adicã, dacã vrei un salariu mai mare, cere-i “vreau un salariu de 1000 euro” ºi nu “vreau poziþia ºefului”.

Dacã vrei o casã mai mare , cere “o casã de 100 mp” ºi nu “am nevoie de 100.000 euro”. ªtiu cã e puþin mai dificil acest aspect, dar dacã analizezi atent nevoile tale, vei ºti ce sã ceri ºi ce sã-þi doreºti.Secretul explicã în modul cel mai simplu legea care guverneazã toate vieþile ºi oferã informaþii despre cum sã neformãm (intenþionat ºi fãrã efort) o viaþã plinã de bucurie, printr-o gândire pozitivã în permanenþã. " Construieºte-þi în minte o imagine a reuºitei tale. Pãstreazã aceastã imagine cu tenacitate, nu îi permite sã disparã. Mintea ta va cãuta modalitãþi sã dezvolte aceastã imagine. ªi nu-þi imagina niciun fel de obstacole."

Norman Vincent Peale

Prof. Simona Rãus pag. 13

Poenaru Mãdãlina, clasa a XII-a E