Studentul

• Anul I • 14 - 20 iunie 2010 • Nr. 23 • IAŞI • Preţ 1 RON • 8000 de exemplare • www.studentul.ro

Editorial A început o nouă ediție a Campionatului Mondial de Fotbal. Marele festival al verii va bucura milioane de suporteri și fani ai sportului rege. O adevărată industrie și mană cerească pentru comercianți, campionatul va delecta, timp de o luna, lumea fotbalului cu meciuri de calitate, fairplay și multe vedete. Doamnelor, avem de unde alege! Fie aratoși exotici, fie rafinați englezi, fie latini cu sânge fierbinte. Nu spuneți nu fotbalului! Acesta este un adevărat spectacol al forței, vitezei, frizurilor smechere si, de ce nu, al trupurilor de sportivi ce merită urmărite. Bucurați-vă partenerul, urmărind alături de el meciurile, și clatiți-vă ochii. Dacă nici așa nu vam convins, vă sfătuiesc să uitați că aveți televizor în casă și iubit. Amândoi sunt ocupați. Domnilor, știu că nu e nimic mai frumos decât o vară condimentată cu fotbal de calitate. Meciuri frumoase, spectacol pe teren dar nu numai. Fotbalul vă oferă viață, dinamitate, o ieșire din rutina vieții. Aveți o lună la dispoziție să uitați de stres. Și doamna de lângă voi trebuie să înțeleagă: un campionat mondial e doar o dată la patru ani. Spre binele ei și fericirea dumneavoastră ar fi bine să nu se amestece sau să îndrăznească să schimbe canalul. Telecomanda nu cunoaște luna asta mai multe canale. E setată doar pe Campionatul Mondial. Și nimic nu merge mai bine cu fotbalul ca o bere rece la terasă. Adunați-vă prietenii și, cum sunt sigură că sunt extrem de puțini sau poate chiar deloc cei care vor merge în Africa de Sud, petreceți clipe frumoase. Campionatul Mondial atrage, unește și bucură milioane de oameni de pe întreg globul. Se va alege o nouă campioană, însă nimic nu e mai frumos decât un prilej de sărbătorit. Vă invit, deci, să sărbătorim faptul că trăim, că ne putem bucura de viața și că sunt oameni lângă noi pe care, cumva, îi numim prieteni.

Mondialul cu români

Cătălina Popescu

INTERVIU

„Am dat la psihologie datorită lui Cupidon”

ȘTIRI C.M. în zgomot de vuvuzelă

SĂNĂTATE

REPORTAJ

10 paşi pentru a scăpa de somn in timpul zilei

Alooo, sunt Eu, Dumnezeu, ți-am dat bip

Într-o după-amiază ploioasă de sâmbătă, l-am găsit pe profesorul Liviu Antonesei la datorie. Își aștepta studenții la consultații în cabinetul din corpul D al Facultății de Psihologie. Născut la 25 aprilie 1953, în satul Vlădeni, județul Iași, Liviu Antonesei a fost un copil minune. La cinci ani citea Biblia, în clasa a treia scria romane inspirate din filmele western și rezolva probleme de algebră de clasa a șaptea. Îndrăgostit fiind, în liceu a început să scrie poezii.

Vineri, 11 iunie, a.c., pe stadionul Soccer City din Johannesburg, a avut loc ceremonia de deschidere a celei de-a XIX-a ediţii a Cupei Mondiale la fotbal. Turneul final a început la ora locală 16.00 (17.00 ora României) cu meciul Africa de Sud - Mexic. Ceremonia numită "Bine aţi venit acasă în Africa" , cu o durată de 40 de minute, a adus în scenă peste 1500 de artişti.

Aproape toată lumea are zile când se simte adormită. Dar pentru unii oameni, somnolenţa excesivă stă in calea modului de lucru de zi cu zi şi a modului de petrecere a timpului liber. Acest lucru este cunoscut sub numele de hipersomnie, somnolenţă recurentă, care face oamenii să doarmă repetat. Deloc surprinzător, problema somnolenţei din timpul zilei, de obicei incepe noaptea.

Părintele Ioan Vrăjitoru, cu nume parcă predestinat activității pe care o desfășoară de zeci de ani, vinde iluzii și sperantă pe bani frumoși. Vestea că preotul Vrăjitoru prezice viitorul, „deschide cartea” și dezleagă cununiile celor necăsătoriți s-a dus în toată țara. Săptămânal, sute de credincioși și curioși de pretutindeni stau la rând la biserica din satul Liteni, județul Suceava.

pagina 7

pagina 2

pagina 11

pagina 9

2

STUDENTUL 14 - 20 iunie 2010

ŞTIRI

Campionatul Mondial de fotbal în zgomot de vuvuzelă Vineri, 11 iunie, a.c., pe stadionul Soccer City din Johannesburg, a avut loc ceremonia de deschidere a celei de-a XIX-a ediţii a Cupei Mondiale la fotbal. Turneul final a început la ora locală 16.00 (17.00 -ora României) cu meciul Africa de Sud - Mexic. Ceremonia numită "Bine aţi venit acasă în Africa" , cu o durată de 40 de minute, a adus în scenă peste 1500 de artişti. La spectacol au asistat numeroşi şefi de stat africani alături de care si preşedintele sud-african Jacob Zuma, vicepreşedintele american Joe Biden, si secretarul general al ONU, Ban Ki-moon. Fostul preşedinte al Africii de Sud a lipsit, fiind în doliu pentru moartea strănepoatei sale. De-a lungul dimineţii, zeci de mii de persoane s-au îndreptat, în zgomot de vuvuzelă şi claxoane, spre stadionul Soccer City, circulaţia

fiind complet blocată. Suporterii în galben şi verde au umplut stadionul s-au adunat la Soweto, locul luptei antiapartheid. Shakira şi trupa Black Eyed Peas au deschis concertul , difuzat în lumea întreagă. Pe scenă au mai urcat Alicia Keys, Juanes, John Legend, Angelique Kidjo, Amadou şi Mariam, Franz Beckenbauer sau Desmond Tutu. O mare problemă, a suporterilor, jucătorilor şi a fanilor din toată lumea o constituie sunetul asurzitor produs de vuvuzela. Trompetele din plastic şi lungi de un metru au stârnit controverse în toată lumea. Primii care au criticat zgomotul provocat de vuvuzele au fost germanii. Cotidianul „Bild” s-a adresat, sâmbătă fanilor sud-africani, "Ne călcaţi pe nervi!". Televiziunile germane şi-au arătat îngrijorarea că numărul mare de vuvuzele ar putea afecta comentariile trimişilor speciali din Africa de Sud, iar presa s-a întrebat chiar dacă publicul german riscă să capete

probleme de sănătate din cauza zgomotului. Un purtător de cuvânt al FIFA, Nicolas Maingot a răspuns spunând că forul mondial a făcut solicitarea ca fanii să nu folosească trompetele vuvuzela în timpul ceremoniilor, imnurilor naţionale şi discursurilor, „spectatorii au respectat foarte bine acest lucru”. Comitetul local de organizare (LOC) a Cupei Mondiale din Africa de Sud a asigurat, duminică, că vuvuzelele nu vor fi interzise pe stadioanele pe care se desfăşoară competiţia. "Vuvuzelele sunt un fenomen cultural legat de ţara noastră şi de fotbal", a declarat purtătorul de cuvânt al LOC, Rich Mkondo, citat de agenţia de presă Sapa. Aceste vuvuzele vor fi interzise doar dacă vor crea probleme de securitate. Rănirea altor suporteri, aruncarea lor pe teren, sau plângerea unei naţiuni participante la Campionatul Mondial, ar fi doar câteva din motivele pentru care vuvuzele ar putea fi interzise. Andra Neşu

Puls C5 în renovare

Student în criză

Printre studenţi umblă zvonul conform căruia căminul C5, din Campusul Universitar „Titu Maiorescu” va intra în renovare în vara anului 2010. Se preconizează că studenţii nu vor avea unde dormi şi vor lua cu asalt băncile din parcul Copou şi pe cele de lângă Balenă. Marea uimire vine după ce aceeaşi studenţi au completat deja cererile de cazare, şi nimeni nu i-a informat despre nimic...

Ce va număra un student când îşi va scoate bursa de pe card la sfârşitul lunii iunie? Mai nimic. Se spune că bursele au fost reduse cu 25 de procente începând cu luna iunie, iar taxa de şcolarizare şi tariful căminelor vor creşte din toamnă. Ce vor face studenţii, şi aşa destul de săraci? Vor fi obligaţi să-şi ia un job part-time de picoliţa, barman sau dansatoare în club. Sau mai nou video chatul. Astfel, se încurajeaza tinerele mladiţe însetate de cultura să duca mai departe faima României.

Fiţuici În sesiunea anului 2010, profiturile centrelor de copiere şi xerox au crescut cu 25%. Studenţii nu mai merg la cursuri, preferând să le multiplice la xerox, de la colegii mai silitori. Unii din ei mai inventivi, le micşorează, făcându-şi astfel fiţuici care să le folosească la examene. Cine mai are chef de învăţat, când afară e cald şi toţi prietenii sunt la terasă savurând o bere rece?

Căpuşele atacă! Anul acesta, până în prezent au fost înregistrate peste 60 de victime ale căpuşelor. Mai mulţi studenţi, dar şi adulţi au ajuns la Urgenţe după ce au fost muşcaţi de căpuşe. Medicul şef al UPU al Spitalului „ Sf. Ioan” recomandă victimelor să se prezinte la Urgenţe şi să nu trateze cu superficialitate rănile provocate de insecte. Acestea pot purta microbi care să cauzeze diferite infecţii mai târziu. „De obicei, în astfel de cazuri, se reuşeşte scoaterea insectei cu ajutorul unei soluţii pe bază de alcool. Alteori, insecta

poate intra destul de adânc sub piele şi este necesară incizarea. În zilele foarte călduroase astfel de accidente cu căpuşe sunt foarte frecvente şi este bine ca insecta să fie extrasă la timp. Se poate folosi alcool sanitar sau ulei şi insecta iese mai uşor astfel. Nu se recomandă smulgerea sau tragerea ei înafară, deoarece este posibilă ruperea ei şi astfel rămâne sub piele o parte din ea şi apar probleme cu infecţii. Dacă nu se reuşeşte scoaterea insectei, este de recomandat prezentarea la medic”, a declarat Tudor Ciuhodaru.

Andra Neşu

Căldurile topesc România Vineri, 11 iunie, a.c., meteorologii au emis cod galben de caniculă în toată ţara, valabil în intervalul 12 13 iunie, ora 18. Vremea a fost extrem de călduroasă în acest interval, cu temperaturi de 35-36 de grade Celsius. Locuitorii Iaşului au ieşit să se răcorească la o plimbare, noaptea târziu, determinaţi de căldurile din case şi apartamente. Duminică, au luat cu asalt ştrandul din oraş. Au apărut şi victimele caniculei, în special bătrâni şi copii. „De la începutul acestei săptămâni, în fiecare gardă sunt peste 100 de pacienţi afectati de canicula”, a declarat medicul şef al UPU din cadrul Spitalu-

lui de Urgenţe "Sf. Ioan". Codul galben arată că fenomenele meteorologice prognozate (averse, descărcari electrice, intensificări de vant, temperaturi ridi-

Acordeonul şi moldovenii Căldura şi examenele nu mai sperie pe nimeni în ziua de azi. Drept dovadă stau cântecele ce se aud dinspre C5 . Acordeonul este la el acasă. Căldura i-a împins pe studenţi în plină sesiune pe marginea Balenei, pe băncile din faţa căminului, să se răcorească cu bere rece şi cântece de peste Prut. Cu toţii vor lua note maxime la examenele pentru care au învăţat cu atâta spor şi atâta concentrare.

cate) sunt obişnuite pentru zona respectivă dar care temporar pot deveni periculoase pentru anumite activităţi.

Andra Neşu

14 - 20 iunie 2010 STUDENTUL

UTIL

3

Ghidul studentului călător

Visul American începe pe perna din cămin În fiecare vară, în jur de zece mii de studenți români plecă în Statele Unite ale Americii prin programele Work&Travel. Dacă ești unul dintre cei care vor pleca în această vară sau vrei să mergi în viitor informează-te foarte bine înainte de a face acest pas. Poți lua foarte multe țepe și visul tău american se poate transforma într-un coșmar costisitor. Vrei să fii independent, să te plimbi, să câștigi proprii bani și să faci ce vrei cu ei ? Fă-o cu cap Alegeți agenția cu grijă Înainte de a alege agenția la care să apelezi pentru a te ajuta să îți găsești locul de muncă și să te consilieze, cercetează ofertele mai multor agenții de pe piață. Discută și cu studenți care au mai fost plecați prin astfel de programe și abia apoi ia o decizie. Nu te lăsa păcălit de publicitatea agresivă a unor agenții. Nu întotdeauna agențiile mari oferă și cele mai bune servicii. Având foarte mulți studenți înscriși pentru programele lor, volumul de muncă este foarte mare, iar numărul angajaților la unele agenții este redus. De multe ori nu fac față tuturor solicitărilor și riști să nu primești consilierea de care ai nevoie în timp util. Avantajul firmelor mari este că au credibilitate mai mare și o gamă variată de oferte de muncă din partea a numeroși angajatori americani. Dacă alegi o firmă mai mică, înainte de a semna contractul informează-te bine în legătură cu firma respectivă. Unele pot fi firme fantomă. Sunt puține astfel de cazuri , dar ce ce să riști să pierzi niște bani. Avantajul firmelor mici sconstă în consilierea eficientă a clienților. Nefiind foarte aglomerați, angajații oferă timpul necesar pregătirii dosarului fiecărui client. Indiferent de ce agenție ai ales, citește foarte bine multele pagini cu scris mic ale contractului. Nu semna la întâmplare. Cu scris mic pot fi

trecute multe clauze în defavoarea ta. Pasul următor constă în alegerea jobului. Gândește-te întâi ce îți place să lucrezi și în ce zonă ai vrea să ajungi. Analizează ofertele care îți plac și caută informații despre zonele în care sunt joburile respective. Dacă alegi la întâmplare s-ar putea să ajungi în zone izolate, în stațiuni turistice la zeci de mile distanță de orașe, în timp ce tu visai zgârie nori, malluri și viață agitată. Visezi să ajungi într-o zonă liniștită? Dacă îi lași pe cei de la agenție să îți aleagă jobul s-ar putea să ajungi să lucrezi într-un parc de distracții, să ai parte de senzații tari pe care nu ți le-ai dorit, de copii mofturoși care urlă și de părinți permanent nemulțumiți. Visezi să vinzi cocteiluri pe o plajă exotică din Hawai? Dacă nu ești atentă s-ar putea să speli vase la Mc’Donalds. Alegeți jobul în funcție de preferințele tale și de nivelul cunoștințelor de limbă engleză.

Nu îți alege jobul la întâmpare Informează-te cu cât vei fi platit pe oră, dacă angajatorul îți oferă mese gratuite și cazare și cât costă aceasta. Majoritatea joburilor sunt platite cu 9-11 $ pe oră. Sunt angajatori care oferă mai puțin sau mai mult în funcție de tipul jobului. Sunt joburi platite cu 2-3$ pe oră, în special cele de chelneri. Nu le evita din prima pentru că sunt joburi unde se câștigă foarte bine din bacșiș. Un preț rezonabil pentru cazare este între 75-100 $ pe săptămână, cu toate cheltuielile incluse. Prețul și condițiile de cazare diferă în funcție de zonă și de angajator. Câțiva angajatori oferă cazare gratuită. Este

foarte important să te interesezi la ce distanță este locul de cazare de locul de muncă și cu ce poți călători. Uneori pot fi la mile bune distanță, iar angajatorii nu oferă transport. Având în vedere că majoritatea joburilor sunt în stațiuni turistice, mâncarea poate fi foarte scumpă. O masă gratuită din parte angajatorului îți poate salva câteva sute de dolari pe toată perioada verii. Înainte de a semna contractul cu angajatorul american verifică toate clauzele. Asigură-te că toate facilitățile promise sunt trecute în contract și ia la cunoștință toate obligațiile care îți revin. Întreabă angajatorul care este data limită la care trebuie să te prezinți la muncă. Sunt angajatori care îți anulează contractul de muncă dacă întârzii chiar și o zi. Încearcă să ajungi la destinație cu cel puțin două zile înainte de termenul limită. Pot interveni întârzieri sau anulări de zboruri, iar datorită diferenței de fus orar ai nevoie de cel putin o zi de odihnă, înainte de a începe munca. Verifică prețul biletului de avion la mai multe agenții de turism și online, direct pe siteurile companiilor aeriene. Dacă în contractul pe care l-ai semnat cu agenția Work&Travel există o clauză prin care ești obligat să cumperi bilet doar de la o anumită agenție de turism, verifică dacă prețul biletului oferit de către ei este asemănător cu prețurile de la alte agenții. De multe ori între prețurile biletelor pe aceiași rută, dar de la agenții diferite poate fi o diferență de cel puțin 100 de euro. Obligația agenției este să îți găseacă un bilet, fără a ține cont de preț. Prima ofertă găsită este de multe

Oraşul New York (S.U.A.) ori și singura caută, găsirea celei mai convenabile oferte necesitând ore de căutări pe multe siteuri. În cazul în care diferența de preț este foarte mare, poți refuza oferta și cere o alta apropiată de prețurile pe care tu le-ai verificat în prealabil.

Senzațiile tari sunt ușor de obținut Pentru joburile sezoniere viza nu este greu de obținut. Odată ajuns în Statele Unite respectă-ți programul de lucru. Americanii sunt foarte stricți în această privință. Nu alerga să cumperi haine, electronice și cadouri imediat ce ai primit salariul. În septembrie sunt reduceri substanțiale și poți salva sute de dolari. Angajatorii pot cere angajaților să facă teste antidrog. Rezistă tentațiilor chiar dacă acestea sunt mari. Nu conduce sub influența alcoolului, iar dacă ai sub 21 de ani nu încerca să cumperi alcool pentru că poți ajunge la închisoare. Dacă vrei să călătorești la sfârșitul verii, rezervă-ți bilete de avion sau de autobuz din timp, că sunt mult mai ieftine. Cele mai ieftine mijloace de transport sunt autobuzele de la transport de la Greyhound. Firma are o rețea extinsă pe tot teritoriul Statelor Unite. Înainte de a pleca din țară razolvă-ți eventualele probleme medicale. Chiar dacă ai asigurare, aceasta nu acoperă orice problemă medicală, iar o vizită la medic în State te poate falimenta. Spor la bani și distracție plăcută.

Raluca Georgiana Tronaru

Redactor șef: Daniel Condurache Redactor adjunct: Alex Savitescu Redactori: Mihai Pleșca ›› mihai.plesca09@yahoo.com Andra Neșu ›› nesu.andra@yahoo.com Raluca Tronaru ›› raluca.tronaru@yahoo.com Cătălina Popescu ›› popescu.catalina90@yahoo.com Art director: Lucian Rotaru ›› lucian_rotaru@ymail.com Adresă Casa de Cultură a Studenților str. Vasile Conta nr.30, 700106 Iași. Tel.: 0767 / 223197 STUDENTUL este tipărit la AdyPrint.

4

STUDENTUL 14 -20 iunie 2010

OPINII

Internetul binecuvântare și blestem Astăzi toată lumea are un calculator. Mai mic, mai vechi, mai performant, mai tare în procesor, mai roz la culoare. După buzunare sau după pretentii. Însa calculatorul fără Internet e ca fântâna fără apă. Ești legat într-un spațiu virtual însă foarte strâmt, mai ales după ce ai gustat din plăcerile navigatului pe net. Poți avea totul la picioarele tale dupa câteva tastări. Poți vedea în imagini orice colț din lume. Poți găsi răspuns la orice întrebare (sau măcar îndrumare spre găsirea unui răspuns). Poți vorbi cu oricine oricând (bineînțeles dacă e și acel “oricine” conectat la Internet). Îți poți spune părerile (de obicei pe blogul personal), cu privire la orice, și oricine te poate citi. Internetul este un izvor din ce în ce mai puternic de informații și cunoaștere. Însa pe unii i-a cam inundat. Copil fiind, nu doar păduri și livezi cutreieram. Ci îmi plăcea să merg și să descopăr locuri noi. În primii ani, doar pe langă casă, mai apoi prin excursii în orase apropiate, de-acum în alte țări. Dinamismul era cuvantul cheie atunci când încercai să explici starea de spirit a unui copil de 5-10 ani. Fără astâmpăr. Apoi între 10-15 ani, activitatea de bază era hoinăritul. De la 15 în sus încep discotecile și agățatul în club. Astăzi, toate se rezolvă de acasă. Dinamismul nu se mai manifestă alergând după gâze, ci jucând curse cu mașini la calculator sau îmbrăcând păpuși

online. Hoinăritul se realizează azi pe multitudinea de site-uri xxx. Acolo prietenii tai online te invață de toate. Agățatul în club și-a mai pierdut și el din farmec. E mai frumos sa il/o cunoști de pe hi5 sau de pe mess. Și în club treci direct la lucruri serioase, că doar il/o stii deja. Și, sa fim seriosi, ce farmec are să te duci la bunica, la țară, dacă acolo nu au nici net nici semnal la telefon? Cireșele se pot cumpăra și din piață. De furat capșuni de la vecina, că sunt mai mari, e prostie. Să joci mingea în fața porții înseamnă adesea răni. Să te joci dea v-ați ascunselea e plictisitor. Sunt la modă rețelele de socializare, infinitele jocuri pe calculator, statul în fund pe scaun și mâncatul în fața calculatorului. Să nu ne mai mirăm de ce copii din ziua de astăzi sunt supraponderali. Calculatorul a devenit biserica la care copii se inchină iar Internetul zeul mult preaslăvit. Acest zeu parșiv a furat inocențe, a răpit priviri și a ademenit prin diversitate. Internetul a dat contur tuturor viselor în imensul univers online numit spațiu virtual. A transformat plimbările din parc în conferințe pe messenger. A luat viața obișnuită și a lucrat-o în numeroase posibilități. Nu e rău, e chiar foarte bun și folositor în esență, dar trebuie utilizat cu mare răspundere. Tinerii sunt viitorul, iar viitorul nu se poate crea online. Cătălina Popescu

Fraţii Copy şi Paste Povestea sună cam aşa... A fost odată o fată frumoasă, conducătoare a regatului ei numit Explorer. Fata se numea Paste Cut. Tot în acele vremuri, o ceartă se iscase între regatele vecine... Încercând să amelioreze conflictul, regele din celălalt regat, a trimis un mesager către regina Paste. Acesta era un baiat de vreo 20 de ani, ce fusese mereu singur, fără vreo familie. Numele lui era Copy. Acesta ştia doar că fusese abandonat când era mic, de către mama lui, o anume Undo. Acesta ajunge la regina, transmite mesajul şi este rugat de regină să mai zăboveasca

prin regatul ei câteva zile. Regina, care era o fata simplă, in ciuda statutului ei, vorbi cu el şi descoperi că el e fratele ei pierdut. Din acea zi, regina şi-a infrătit regatul cu cel vecin,de unde venea mesagerul, regat numit Internet. Noul regat unit a fost numit Refresh. Regina şi fratele ei au trait fericiţi pănă când un anume Cancel a ajuns la regat. Un timp, Copy a trăit fără Paste, care a fost rapită şi dusă pe tarâmul numit Delete, dar aceasts a fost salvată şi aşa au trăit cu toţii fericiţi şi dependenţi unul de celălalt până în zilele noastre.

noua fața a internetului Facebook este o reţea socială online. Un site unde îţi faci cont şi apoi iţi cauţi prietenii, oamenii care au aceleaşi hobbyuri şi interese ca si tine. Poţi să întâlneşti foarte multă lume din ţară şi de peste hotare. Tu esti cel care decide cu cine interacţionezi. Este asemănător cu hi5.com, dar este mult mai sobru, mai profesional şi, spre deosebire de hi5, pe facebook ai şi un chat prin intermediul căruia

Campanii desfasurate pe Facebook Pentru a inţelege mai bine ce inseamnă acest adevărat fenomen, am realizat o selecţie de campanii care s-au desfăşurat pe Facebook si care au rămas in istorie prin succese răsunătoare sau prin eşecuri usturătoare.

Obama 2.0 In ziua alegerilor, 4 noiembire 2008, profilul de Facebook al lui Barack continea urmatoarele: •12 Pagini favorite orientate către nişa targetată •39 Video-uri pe YouTube cu sute de comentarii •1669 Notiţe cu mii de comentarii •15 Albume foto care conţin sute de fotografii cu comentarii •21 Item-uri postate •2,443,658 Fani •494,998 Post-uri pe “Wall” •Informatia pe profil completată total Acum Obama are 6 milioane de fani… şi e preşedintele SUA. Cum a reusit Obama să obţina asemenea cifre?

poţi comunica direct cu cei care sunt în lista ta. Poţi comenta fotografiile aflate la profilul prietenilor şi nu numai. Poţi construi grupuri în funcţie de interese, se pot lansa invitaţii la diferite evenimente, etc. Facebook este şi un alt mijloc de informare. Facebook a apărut în 2004, intr-un cămin, ca o reţea între colegii de liceu, urmând ca din 2005 să fie acesibil şi studenţilor. Din sep•şi-a completat profilul complet •a adăugat prieteni •a participat la discutii in grupuri (grupuri relevante) •a interacţionat in continuu (mesaje, post-uri pe wall, poze, video, adăugarea de prieteni etc.)

Burger King - WHOPPER Sacrifice Burger King a ales o alta abordare a promovării pe Facebook (poate cea mai originală). Ei au realizat o aplicatie interactiva pentru utilizatori care iţi propunea să ştergi 10

Câștigi puncte, PTZ-uri: la prima logare pe site dintr-o zi, când răspunzi la întrebarea zilei, când te uiți la filmulețe și când inviți prieteni noi.

Mie mi-a fost recomandat ca un site cu tot felul de premii. Scopul oricărui utilizator lockerz este să strângă cât mai multe puncte, ei le numesc PTZ-uri. Punctele le aduni la prima logare pe site dintr-o zi, când răspunzi la întrebarea zilei, când te uiți la filmulețe și când inviți prieteni noi. Mai nou, au deschis şi secţiunea shop. Da, e un magazin online, dar aduce ceva diferit. Ei se laudă că vor revoluţiona magazinele online din toată lumea. Cu punctele acelea adunate mai sus poţi să-ţi faci

prieteni din lista ta in schimbul unui WHOPPER. A fost considerata una dintre cele mai tari aplicaţii, dar in urma unui scandal intre Facebook şi Burger King, aplicaţia a fost inchisă. Chiar dacă succesul este variabil, atunci când vorbim de social media, este foarte dificil să ignori acest canal de comunicare. Conversaţiile pot fi urmatorul lucru care sa-şi lase amprenta asupra internetului. Şi ce mediu poate fi mai potrivit pentru conversaţii decât reţelele sociale? Mihai Pleşca

Așa arată acum pagina aplicaţiei. Burger King se foloseşte incă de rezultatul campaniei: “am demonstrat că dragostea pentru sandwich-ul Wooper este mai puternică decât 233.906 de prietenii”.

Lockerz - Vestiarul cu premii Ce este Lockerz?

tembrie 2006, Facebook ajunge să fie accesibil tuturor. În prezent siteul numără aproximativ 250 milioane de utilizatori. In iulie 2008 erau 6.800 de romani pe Facebook, acum numarul lor ajunge la 120.000 si este in crestere continua (cu aproximativ 40% pe saptamana). Surprinzător, dar printre utilizatori se găsesc şi vedete, politicieni, oameni de afaceri, investitori şi oameni simpli. În prezent este cea mai populară reţea socială din lume, detronând rivala MySpace (reţea deţinută de News Corporation). Facebook a ajuns să fie evaluată la 6,5 mld. $, asta dupa ce compania rusă Digital Sky Technologies a anunţat că va plăti 14,77 dolari pe acţiune. Printre acţionarii acestei reţele se numară şi Microsoft care deţine 1.6% din acţiuni. Ce mă surprinde pe mine este faptul că nu a ajuns încă la potenţialul maxim de monetizare. În ciuda traficului enorm, veniturile Facebook pe 2009 sunt estimate la 500 mil. $, în creştere, ce-i drept, cu 70% faţă de anul trecut şi totuşi mi se pare foarte puţin.

reduceri la orice produs de la ei de pe site. Partea revoluţionară e că reduci cât vrei din preţul produsului, mă rog, în funcţie de câte puncte ai. Iar dacă ai destule puncte poţi chiar să „cumperi” produsul ales doar cu PTZuri. O altă chestie captivantă la site e aşa numitul Redeem, o oră în care ei lasă porţile deschise, iar tu poţi să iei ce vrei cu mult mai puţine puncte decât în shop. E un fel de bonus destul de complicat de câştigat. Pe la sfârşitul fiecărei luni se anunţă că zilele următoare va avea loc un redeem. Nu se zice ore exact, nici măcar ziua, asta e partea cea mai tâmpită.

Vrea careva invitaţei? Ştiu că aşa pe hârtie lucrurile par destul de frumoase, dar, cu siguranţă, mă vei înjura dacă vei ajunge pe site şi vei vedea că acele puncte se strâng destul de greu. La mine, povestea lockerz a început în urmă cu jumătate de an, când am primit o invitaţie pe acest site de la un prieten. Iniţial, mi-am făcut şi eu cont ca să-mi ajut prietenul – vroia să devină Z-lister, adică un fel de VIP pe site (ajungi Z-lister dacă trimiţi 20 de invitaţii şi acestea sunt acceptate). Apoi, am fost cucerit şi eu de ideea că pot să câştig un Play Station 3 cât ai zice… Play Station 3. Lucian Rotaru

14 - 20 iunie 2010 STUDENTUL

OPINII S.O.S – Student on sesiune! Sesiunea... iată că a venit și această perioada din semestru, când cică studenții caută disperați cursuri, trag de mânecă profesorii să le mai dea o șansă pentru a preda lucrările de seminar, se miră că din zece seminarii ei au ajuns doar la doua și le mai trebuiau unu` ca să intre în examen, și jură solemn că semestrul viitor or să învețe, că nu o să mai ceara nimic, doar să treacă examenele acestea. Așa că declar deschis sezonul de: plâns, insomnii, lumânări aprinse la biserică, acatiste, mers în genunchi până la tocilara grupei, cu "da si mie... " și nu în ultimul rând, de refulări, nervoșenii sau pur și simplu de "please, kill me now!" În sesiune găsim conștiințe ce au câteva kilograme în plus, și nu e la sărbători. Tot în această perioadă, scuzele sunt la fel de reutilizabile ca un pahar de hârtie de pe vremea războiului. De fiecare dată când îl umpli, speri să te mai țină măcar un pic și te juri pe toți sfinții, mai ales la sfântu` 5, că dacă iesi bine și din asta, gata, de semestrul viitor o să fii cel mai silitor student. Mai este și perioada în care moralitatea e la mare rang, în care unii zic ``eu, să copii?``, dar nici nu pot respira cu nasul

prin fițuici. Evident, sunt si cei care nu au probleme in sesiune,si tare as vrea sa imi impartaseasca odata din experienta lor. Prin tramvaie vezi numai fete stresate cu replici de genul ``Fată, profu` ăla sigur are ceva cu mine, sau... Fată, tu ți-ai învățat ceva?`` Băieții par a fi mai relaxați, având în vedere localurile pline de reprezentanți ai sexului tare, dornici de a vedea meciurile de la Campionatul Mondial. Despre sesiune se mai

zice că e cea mai bună dietă și cea mai haioasă urare de la studenți catre studenți pare a fi: O sesiune usoară, să o putem duce în spate Una peste alta, studenții trec, sesiunea rămâne și vorba aia... mult a fost, puțin a mai rămas. Acum, o restanța în plus, chiar mai contează?!? Dacă și tu... Da, chiar tu, nu te uita așa uimit, te numeri printre cei care își pun vesnica întrebare``Cum să trec de sesiune fără restanțe?``, îți dau un sfat... fii sincer cu tine însuți și evaluează-te corect, află ce

5

25% mai puțin stres, 25%mai mult zâmbet

lipsește și învața. Sau te poți baza pe noroc și pe alții. Dar nu ar fi corect, nu-i așa? Și să nu alergi dupa note, că nu te alegi cu nimic. În concluzie, o rețetă să treci de sesiune nu există. Dacă învață mult, trece oricine, adevărata artă e să treci fără să înveți nimic. Ai putea încearca să dormi cu cartea sub cap, cică subconștientul citește. Oricum, noi să fim sănătoși, există viață și după sesiune.

D o a m n e l o r , domnișoarelor și domnilor avem toate motivele să fim fericiți. Vom primi mai multe zâmbete și vom întâlni mai puțini oameni stresați. Cum o bună parte din salarii și din burse vor scădea cu 25%, vom avea mai puține griji și preocupări despre cum să ne cheltuim banii. Dacă ești student și te-ai săturat să aștepți pe la ușile secretariatului pentru a reuși să vorbești cu una dintre secretarele așa de ocupate, nu îți face griji. De acum încolo, cu 25% mai puțini bani secretarele nu vor mai pierde timpul analizând cataloagele Oriflame. Nu vor mai fi stresate că nu se pot decide ce parfum să comande și prin urmare, nemaifiind stresate vor fi mai drăguțe cu noi toți. Trebuie să îți plătești facturile, dar te-ai săturat să stai la cozi interminabile? Te indispune să întâlnești aceleași fețe morocănoase și plictisite în spatele ghișeelor cu geamuri minuscule și murdare? Nu îți face griji. De luna aceasta vor fi așa de puțini oameni care își vor mai putea plati facturile. Așa că tu, norocosul care își permite să plătească facturile, nu va mai trebui să stai la rând, iar fețele din spatele ghișeelor poate chiar îți vor zâmbi. Ai încercat mereu să slăbești? Acum e momentul. Nu ai

Mihai Pleşca

bani de benzină, biletele la RATP s-au scumpit, facultatea nu îți mai dă abonament de student. Leagăți șireturile strîns și ia-o la pas. Bineînțeles că vor fi și efecte negative ale acestor măsuri de ieșire din criză. Cristiano Ronaldo și Hannah Montana vor avea cu 25% mai puțini fani în Romînia. Fetițele vor cumpăra cu 25% mai puține gentuțe roz cu poza vedetei, iar puștanii ce visează să ajungă fotbaliști își vor permite cu 25% mai puține tricouri cu idolul lor. Cum viața nu-i așa de roz ca geanta cu Hannah Montana, cu toții vom primi cu 25% mai puțini bani, mult mai puține zâmbete și mult mai mult stres. Raluca Georgiana Tronaru

6

STUDENTUL 14 - 20 iunie 2010

INTERVIU

De la comunism la dragoste

„Când scriu, sunt insuportabil, agitat şi egoist” - Interviu cu Dan Lungu În ciuda faptului că a ajuns unul dintre cei mai titraţi scriitori români, Dan Lungu nu a uitat de unde a plecat şi după 10 ani în care a scris despre comunism, a hotărât să revină la dragoste ca temă a carţilor sale. Născut în 1969, la Botosani, într-o zi de septembrie în care începeau şcolile, Dan Lungu e unul dintre cei mai exportaţi în străinătate tineri scriitori români. A debutat cu poezie,însă succesul a venit odată cu romanele ``Raiul găinilor`` şi ``Sunt o babă comunistă``! Cel din urmă roman a fost cea mai tradusă carte a anului 2009, apărând la edituri din Germania, Spania, Bulgaria, Italia şi Turcia. Şi-a făcut studiile postdoctorale la Sorbona şi acum e conferenţiar la Catedra de Sociologie a Universiţătii ``Al. I. Cuza`` din Iaşi. ``Când eram mic, visam să devin cowboy sau bancher`` Mihai Pleşca: Să incepem cu rădăcinile. Cum era Dan Lungu în copilărie? Dan Lungu: Cum eram eu în copilărie? Ştii, problema e că noi avem o imagine despre noi, dar nu întotdeauna e cea mai corectă, în sensul în care ce imi amintesc eu nu ştiu dacă e chiar perfect adevărat. Avem o imagine de reconstruit, fără interesul de a minţi, pur şi simplu se reconstruieşte în mintea noastră. Dacă e să ne referim la ceea ce presupun eu că eram copil, eram destul de interiorizat, comunicam destul de greu cu cei din jurul meu, mă adaptam in grupuri, dar in general preferam să fiu singur. Apoi, îmi aduc bine aminte momentul când am descoperit cititul. Stăteam şi citeam fără mancare, fără apă, fără somn, puteam citi zile în şir. Mă scoteau ai mei afară, să mai ies la joacă sau ceva. Am înţeles că nu a fost doar cazul meu, fiind perioada de aşa natură, cititul era o preocupare frecventă. Aveam o soră mai mare, dar fiind fată, ea avea prietenii ei. Eu doar mai imprumutam carţi de la ea. Locuind la casă, la periferia Botoşaniului, aveam vecini cu care mă mai jucam uneori, mergeam la scăldat. Dar cel mai bine îmi amintesc perioadele lungi de lectură, citeam tot ce îmi pica in mana. Eram total neselectiv. În rest, visam să devin cowboy sau bancher. M.P.: Aţi început cu sociologia? D.L.: Nu, în 1988 voiam să dau la litere, dar erau foarte puţine locuri, plus că nu aveam nicio limba străină pe care să o stăpânesc suficient şi am

maniera mai democratică, care m-ar apropia mai mult de scriitorii americani. Nu că nu aş ţine la stil, dar ţin şi la o anumită deschidere către public şi cred că literatura nu e numai măiestria celui ce găseşte epitete şi construieşte fraze frumoase. Cred că inseamnă un anumit tip de curaj şi un anumit tip de raportare la problemele celuilalt. Literatura e un mod de a fi, e complexă.

``M-am intoxicat de comunism şi m-am întors la dragoste``

„Literatura e un mod de a fi”. zis că nu mă interesează ce facultate fac, important era să fac o facultate şi sa plec în Iaşi, într-un alt mediu . M-am dus la Politehnică, unde aveam foarte mulţi din colegii de liceu, pentru că am zis măcar să fiu cu cei din clasa mea. Am intrat la Politehnică, dar am plecat în armată. M-am întors în vara lui 1989 şi am început facultatea în toamna aceluiaşi an şi după un semestru a căzut regimul comunism. Imediat după, am dat la sociologie, unde se dădea un examen foarte bizar, ce conţinea trei probe : una de gramatică, unde eram pregătit, una de matematică, şi aici m-a ajutat experienţa de la Politehnică şi una de filosofie. M.P.: Când v-aţi apucat de scris? A fost înaintea sociologiei? D.L.:Da, m-am apucat demult . Eu scriam poezioare uşurele prin clasele a-3-a, a-4-a. Am avut şi o profesoară de română la un moment dat care era interesată de ce se întamplă şi mă încuraja şi după aia, abia la liceu miam dat drumul mai mult ,pentru că aveam ca profesor un poet,care a mirosit el ceva la mine,ma încuraja, îmi citea textele şi am inceput şi eu să iau lucrurile mai in serios.

``Mereu am fost foarte bun la matematică şi afon la chimie`` M.P.:Totuşi, aţi fost la un liceu matematică-fizică. Cum a fost trecerea de la cifre la litere? D.L.:Nu a fost o problemă niciodata. Fiind la un liceu bun, toate materiile erau bine făcute. Am fost profil matematică, dar nu am simţit asta, cu toate că eram foarte bun la această materie. Şi la politehnică am dat de o matematică dură, dar mă descurcam. Ca exemplu, eram 120 în an şi am terminat 5 ca integralişti,majoritatea picând la mate. Nu am ţinut niciodată o corvadă cu chestiunea asta, cu matematică-fizica şi niciodata nu am simţit un conflict între litere şi cifre. Eram afon total doar la chimie.

M.P.: Prespun că aveţi amintiri frumoase din meseria de scriitor. Care ar fi cea mai frumoasă? D.L.: Ca scriitor, am avut multe momente frumoase. Până şi cele de singurătate sunt printre cele mai frumoase pentru că e speranţă ce o traieşti singur, neîmpartaşită, dar care e fascinantă. După care, sunt prieteniile literare... De pildă, îmi aduc aminte de regretatuL Mircea Nedelciu, pe care l-am cunoscut in `87 la nişte tabere de creaţie mai speciale şi Nedelciu ţinea cursuri de proză, un fel de creative writing şi am avut multe momente faine acolo, plus că taberele acelea mi-au dat ocazia să cunosc alţi scriitori, de la Bogdan Chiu,Mircea Cartarescu,etc şi bineînteles tinerii scriitori care între timp au devenit foarte cunoscuţi. Mulţi dintre cunoscuţii de astăzi, i-am cunoscut acolo. M.P.: Din istoria recentă sau mai de demult a literaturii, cu cine credeţi că vă asemănaţi? D.L.: Am tot felul de filiaţii, de exemplu, uneori ca tematică merg spre zona lui Gene Zamfirescu şi ``Iobagul din groapă``, de pildă. În alte zone mai seistice, m-aş recunoaşte mai degrabă cu Alexandru Ipasiuc,în lucruri mai experimentale cu Mircea Nedelciu. Deasemenea, simt că am o afinitate profundă, chiar dacă nu se vede întotdeauna, cu Camil Petrescu. M.P.: Şi care rămâne modelul dumneavoastră în viaţă în ceea ce priveşte literatura? D.L.: Nu ştiu dacă am unul singur, am învăţat de la mai mulţi câte ceva. Cert e că, de pildă pentru scriitorii din perioada comunistă, care au scris în acea perioadă, cu care am afinităţi, mă despart la modul de a vedea lumea literară şi de a defini literatura. Ei văd literatura ca foarte estetizantă şi cumva pentru elite, înţeleasă numai de iniţiati, iar eu o văd într-o

M.P.: Despre cel mai recent roman ``Cum să uiţi o femeie`` spuneaţi că este jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. E primul roman de dragoste sub semnatură dumneavoastră. Ce v-a determinat să îl scrieţi şi totodată să vă schimbaţi oarecum tematica? D.L.:Păi, mereu am ştiut că pot scrie despre absolut orice şi despre dragoste mi se pare evident că fiecare autor ajunge să scrie la un moment dat. De fapt, e o temă pe care am abandonat-o la un moment dat, pentru că atunci când eşti adolescent, în primul rând, despre dragoste scrii, poeziile şi totul, dar nu am scris lucruri care să îmi placă atât de mult încât să le public şi atunci, după ce am terminat cu tema comunismului ce mi-a luat cam 10 ani şi care m-a obsedat,pentru că tot ce făceam era legat de asta: piese de teatru, lucrare de doctorat,etc, . La un moment dat, m-am simţit intoxicat de tema această, pe de altă parte, am considerat că am ajuns să inteleg comunismul şi tot ce inseamnă el, pentru că practic de asta m-am apucat de investigarea comunismului. Şi depăşind momentul acesta, am zis că e timpul să trec la altceva, să mă întorc la tema dragostei şi am inceput să scriu. M.P.: Revenind la romanele ce abordau tema comunismului, v-a surprins succesul acestora avut in Occident? D.L.:Da, pe mine m-a surprins şi succesul avut în România, pentru că

în `99 am publicat primul volum de proza scurtă, publicat din fonduri proprii, pentru că la vremea aceea nimeni nu îţi publica o carte , fiind necunoscut. După care, am zis că o să scriu următoarea carte, dar o să o public mai tarziu, după ce urma să termin facultatea, o să am un job şi o să pot să-mi finanţez publicarea. Astfel,prin 2002 m-am apucat să scriu ``Raiul găinilor``, influenţat oarecum de strada pe care stau parinţii mei. Iniţial, am vrut să scriu o nuvelă, dar am realizat că e prea puţin şi am rămas la romanul despre Strada salcâmilor. Un roman care a stat un an jumătate în sertar şi pe care l-am scris în ideea că o să il public când o să îmi permit financiar. Niciodată nu mi-a trecut prin minte publicarea unei carţi în străinătate şi sincer să fiu, niciodată nu am crezut că mi s-ar putea intampla mie. La categoria visuri, mă multumeam să public o carte în România, pe care să nu o plătesc eu. Străinatea depăşea şi categoria visuri, era într-o zonă de negândit. Şi am scris romanul, iar în 2005, editura Polirom a făcut o colecţie de proză şi în contextul ăsta,a ajuns cunoscut ``Raiul găinilor``. Şi nu numai că nu trebuia să plătesc, dar primisem şi drepturi de autor. Deja eram la categoria euforie. Deci,nu m-am gândit vreodată că vor avea succesul acesta.

``Îmi pare bine că am rămas în România!`` M.P.:Aţi părăsi România dacă vi sar da ocazia? D.L.: Mi-a trecut prin cap la un moment dat. Eram prin anul 2000 şi lucrurile erau destul de complicate în viaţa mea, aveam un salariu mic şi ne descurcam greu şi ma gândeam că aş trăi mult mai bine ca sociolog, în altă parte. Aş fi ales Canada. Dar am renunţat la idee, şi bine am facut. Cred că odată plecat, e foarte greu să mai scrii în limba romană. Ar fi trebuit să scriu în franceză, ar fi fost un efort prea mare şi nu ştiu dacă aş fi reuşit. M.P.: Dacă aţi putea, ce aţi face pentru literatura română? D.L.: Dacă aş avea destui bani, aş face o editură multinaţională, în care aş promova autorii români, în care cred şi care nu sunt puţini. Asta chiar mi-ar plăcea. M.P.: Şi dacă ar veni un tânăr scriitor la dumneavoastră, care ar fi primul lucru pe care i l-aţi spune? D.L.: Să imi dea textul. Textul vorbeşte. Eu cred că e mare greseală să încurajezi pe cineva fără suport, dar nici să îl critici mai mult decât trebuie. Mihai Pleşca

14 - 20 iunie 2010 STUDENTUL

INTERVIU

7

„Dacă aș fi trăit în Antichitate, aș fi fost enciclopedist ”

„Am dat la psihologie datorită lui Cupidon” - interviu cu Liviu Antonesei„Am fost precoce de felul meu, m-am născut la șapte luni, iar ca scriitor am debutat încă din școala primară. În liceu le făceam colegilor temele la literatură pentru un pahar de votcă” Într-o după-amiază ploioasă de sâmbătă, l-am găsit pe profesorul Liviu Antonesei la datorie. Își aștepta studenții la consultații în cabinetul din corpul D al Facultății de Psihologie. Născut la 25 aprilie 1953, în satul Vlădeni, județul Iași, Liviu Antonesei a fost un copil minune. La cinci ani citea Biblia, în clasa a treia scria romane inspirate din filmele western și rezolva probleme de algebră de clasa a șaptea. Îndrăgostit fiind, în liceu a început să scrie poezii. Tot dragostea pentru o femeie l-a făcut să dea la Facultatea de Psihologie. Până în prezent a scris peste o sută de studii științifice în domeniile sociologiei educației, didacticii, științelor politice. Este profesor universitar, om de televiziune, face presă scrisă, scrie poezii și proză, este președintele fondator al Fundației Culturale „Timpul”. „Prin clasele a treia și a L.A.: Am ajuns la psihologie din patra m-am apucat să fac un dragoste. Prin clasa a zecea eu învățam pentru medicină. Părinții ziar al casei” Raluca Tronaru: Când v-ați descoperit pasiunea pentru jurnalism? Liviu Antonesei: Pasiunea pentru jurnalism e mai veche decât credeam eu. Mi-am amintit că în școala primară, prin clasele a treia și a patra, citind ziarele pe care le găseam prin casă, m-am apucat să fac un ziar al casei, după modelul ziarelor de atunci. Luasem patru pagini de caiet, îi dădusem un titlu pe care îmi pare rău că nu îl mai țin minte. Primele trei pagini erau cu știri interne, din familie. În pagina a patra lucram cu imperialismul american, care avea războiul din Vietnam. Nu știu de ce mi se părea mie că era bine să sprijin poporul vietnamez. A trebuit să cresc să îmi dau seama că nu s-ar fi întors cu toții la comunism dacă ar fi câștigat americanii. Acesta a fost debutul meu jurnalistic. Am fost precoce de felul meu. Ca scriitor am debutat tot în școala primară, dar nu așa, cu poezii pentru mama, ci cu romane. R.T.: Care era tema acelor romane? L.A.: Eram influențat de filmele pe care le vedeam. Romanele, ori erau cu nemți și partizani ruși, și rușii îi băteau pe nemți, ori erau westernuri. Ajunseseră și la noi westernurile americane sau cele spaghetti, italienești. Prin clasa a patra am primit o trusă carioca, printre primele din oraș, și îmi însoțeam romanele cu desene făcute de mine. Eu nu sunt talentat la desen și ieșeau niște desene de un kitsch nebun. R.T. : Mai păstrați acele caiete? L.A.: Nu. Le-am pierdut la cutremurul din `77. Îmi pare rău că nu le mai am.M-aș amuza acum să văd la ce prostii mă ducea capul atunci. R.T.: Dacă aveați încă de mic această pasiune pentru jurnalism și pentru literetură, cum de ați ajuns student la Facultatea de Psihologie?

mei lucrau în domeniu și m-am gândit eu să mă fac doctor, numai că sau întâmplat două lucruri fericite. Mama m-a dus să văd o autopsie și, normal că mi s-a făcut rău și mi-am dat seama că nu-i de mine, și m-am îndrăgostit de o fată care dădea la psihologie-sociologie. Eu nu prea știam ce e asta, dar atât de mult îmi doream să fim împreună, încât am învățat ca nebunul. Am intrat al patrulea la facultate și ea prima. Nu îmi pare rău că am făcut studiile astea, chiar dacă am ajuns aici din întâmplare datorită lui Cupidon.

mult atunci, vreo câteva sute, că dragostea te mobilizează.

„Poeziile le scriu întâi mental” R.T.: Ați publicat aceste poezii? L.A.: Câteva, în revista Liceului Național. Publicam probleme de matematică acolo și am publicat și vreo trei, patru poezii. Nu am mai publicat apoi până în anul doi de facultate. Poetul Ștefan Augustin Doinaș avea o rubrică pentru debutanți în „Familia”. Îi trimiteam prin poștă scrisori și așteptam cu emoție răspunsul. Am fost surprins că după prima scrisoare trimisă mi-a și publicat poezia Frigul. La un moment dat, Doinaș mi-a făcut un debut propriu-zis, mi-a publicat mai multe poezii.

„Mama m-a dus să văd o autopsie, mi s-a făcut rău și miam dat seama că medicina R.T.: Aveți anumite tabieturi atunci când scrieți, un loc preferat nu-i de mine” sau poate un moment al zilei în R.T.: Cum ați ajuns în studenție să scrieți la „Opinia Studențească”? L.A.:Am început să scriu despre cărți de sociologie la revista „Dialog”. Când eram prin anul al doilea de facultate a apărut ideea unei noi reviste:„Opinia studențească”, care urma să fie pe tot centrul universitar, nu doar pe unul din institute. Nu știu de cine am fost cooptat, dar am fost acolo de la primul număr, de fapt cu vreo patru luni înainte de primul număr, că tot am facut echipă. Am scris la Opinia pâna la finalul facultății și chiar și după aceea când lucram deja în cercetare. În redacție la Opinia am stat până în 1983 când a avut loc o anchetă a securității și am fost dat afară. Timp de șase luni nu am avut voie să public nicăieri. Am început să republic în afara Iașului întâi cu pseudonim, apoi și cu numele meu.

care scrieți? L.A.: Am momente ale zilei preferate. Literatură, de obicei scriu noaptea. Articole de ziar scriu oricând, în treizeci de minute e și scris și corectat pentru că România oferă multe subiecte, e o țară în care nu te plictisești. Îmi ia mai mult să mă hotărăsc despre ce scriu, decât să scriu. Poeziile întâi le scriu mental, apoi de mână. Doar după ce sunt gata le scriu și la computer.

R.T.: Când v-ați descoperit pasiunea pentru poezie? L.A.: Am început să scriu poezii în momentul în care m-am îndrăgostit. Momentul acesta mi-a influențat foarte mult destinul. În anii aceia de tinerețe îmi imaginam că trebui să bag filosofie în poezii. În poezie e bine să existe o filosofie, dar nu trebuie să se vadă. La mine se vedea. Cu vârsta am înțeles asta. Am scris

R.T.: Există o carte care v-a marcat? L.A.: Da. Pe la cinci ani bunica mea m-a învățat să citesc. Era e femeie foarte credincioasă și citea Biblia. Pentru că literele din Biblie erau foarte mici și nu mă putea învăța să citesc de acolo, folosea -ziarul „Scînteia”. După ce m-a învățat literele din ziar mă punea să citesc din Biblie. În clasa a doua mi-a căzut în mână cartea „Cavalerii Teutoni”. Am

R.T.: Obișnuiți să reveniți asupra a ceea ce scrieți, să modificați? L.A.: Da. Am constatat lucruri interesante, e ca și la sculptură, întâi trebuie să elimini balastul. De obicei îmi ies textele mai bune când scot, nu când adaug.

„Cred că există un singur Dumnezeu și mai multe abordări diferite”

„Poeziile întâi le scriu mental, apoi de mână”. citit-o în vacanța de iarnă. Nu am ieșit din casă până nu am terminat-o. Era o carte grea pentru vârsta mea. Am recitit cartea prin liceu și apoi ca adult. Am avut o nostalgie a acelei lecturi. R.T.: Aveți un gen literar preferat? L.A.: Nu am un gust unilateral, am gusturi destul de largi. Citesc tipuri de literaturi diferite, citesc și romane polițiste. Nu am prejudecăți. Am avut surpriza să găsesc în așa numita literatură de consum scriitori uriași. R.T.: Sub îndrumarea bunicii, prima carte citită a fost Biblia. Ați devenit o persoană credincioasă? L.A.: Sunt botezat ortodox, dar nu sunt practicant. Mă interesează mai mult practicile budismului tibetan. Nu există atâția dumnezei câte religii sunt. Cred că există un singur Dumnezeu și mai multe abordări diferite. Religia islamică susține că Dumnezeu e ca un munte pe care se poate urca din diferite părți. R.T.: Ați afirmat în trecut că nu disprețuiți snobii. Vă mai susțineți această afirmație și în 2010 cand societatea e plină de snobi? L.A.: Nu. Snobii noștrii de astăzi sunt foarte diferiți de snobii de demult. În trecut, majoritatea celor care patronau artele și susțineau cultura o făceau din snobism. Chiar și în perioada comunistă snobismul a avut o parte pozitivă. Măcelarul vindea pe sub mâna carne, făcea bani, apoi măsura lungimea raftului și cumpăra cărți la metru. Își făcea bibliotecă pentru că așa văzuse el pe la alte case. Poate că măcelarul nu a citit niciodată acele cărți, dar copiii lui au crescut într-o casă cu bibliotecă și există o mare șansă să fi citit ceva. Viorel Catramă, a susținut financiar „Timpul” pentru o perioadă destul de lungă, în trecut. Îi plăcea, apoi, să se plimbe cu ziarul la subraț pe holurile Parlamentului. R.T.: Nu ați fost unul dintre preferații regimului comunist.Vați gândit să fugiți din țară înainte de 1989? L.A.: Nu am fost nici pe departe unul dintre preferații regimului comunist. Nu ne suportam reciproc. Mă gândeam uneori să fug, dar nu mă vedeam trecând Dunărea înot.

„Tinerețea nu e o virtute, este doat un atu” R.T.: Vi s-a propus în 1990 să lucrați la Eurapa Liberă, apoi ați

avut posibilitatea să lucrați în Franța la un proiect de cercetare. De ce ați rămas în țară? L.A.: M-am uitat la societățile occidentale și mi s-au părut perfecte, nu trebuia nimic schimbat acolo, nu aveam ce să aduc în plus. În schimb în țară erau atâtea de făcut, atât de multe de schimbat. Din această cauza am rămas în țară. R.T.: Ați declarat imediat după revoluție că „speranța este în tineri”. Mai credeți același lucru și acum? L.A.: Nu, pentru că tinerii din ziua de azi mă dezamăgesc, și nu mă refer la studenții mei, ci în principal la tinerii din politică. Nu văd nici o diferență între tinerii politicienii și cei „bătrâni”. În trecut credeam că tinerețea este o virtute, dar nu este așa. Tinerețea este doar un atu, depinde dacă îl folosești sau nu. R.T.: În 1998 ați ajuns în Statele Unite ale Americii. Cum a fost această experiență? Ați fost tentat să rămâneți acolo? L.A.: Fabulos, uimitor. La întoarcere am avut impresia că am ajuns la sat. Dacă aș mai fi fost tânăr să pot să o iau de la capăt acolo, să fac ceea ce fac și aici poate că aș fi rămas. Dar să fac altceva, să am un program fix nu pot. Niciodată nu am lucrat după un program fix. Îmi place și muncesc foarte mult, dar în ritmul meu. Sunt cel mai leneș muncitor, sau mai bine zis cel mai muncitor leneș. R.T.: Ați fost implicat și în politică. Ca membru al Consiliului Județean ați inventat taxa pentru cultură și sport. De unde a pornit ideea acestei taxe? L.A.: Fondurile pentru cultură erau tot mai mici. Dacă aș fi propus o taxă doar pentru cultură nu prea aș fi fost luat în seamă, așa că am propus o taxă pentru cultură și sport. Taxa era mică, fiecare firmă trebuia sa plătească doar zece mii de lei vechi pe an. Fiind foarte multe firme se strîngeau sume importante. R.T.: Domnule Antonesei, sunteți profesor universitar, ziarist, om de televiziune, scrieți poezie, proză, eseuri. Este ceva ce v-ați dorit să faceți și nu ați reușit până acum? L.A.: Mi-am dorit să devin înotător profesionist. Îmi place să înot, dar acum, la 57 de ani e târziu să fac înot de performanță. Raluca Georgiana Tronaru

8

STUDENTUL 14 - 20 iunie 2010

REPORTAJ

La 14 ani era inițiată în tainele sedusului

Povești din viața unei prostituate Anuța Costea, trecută de vârsta de 62 de ani, a avut o viaţă zbuciumată A treia fata a familiei Costea s-a lăsat influențată de viața familiei, dezorganizată și plină de neajunsuri. Meseria o avea în sânge. Se spune prin vecini că și mama femeii era tot o “piele rea”. Și cum ce se naște din pisică, șoareci mănâncă, tanti Anuța, cum o știu toți în sat, a dus tradiția familiei mai departe.Tatăl era mereu hoinar, trăgea rar acasă, la săptămână. Mama nu se ocupa de fetele ei, nu o interesau. Surorile cele mari s-au căsătorit și au plecat din sat, fugind de trecutul familiei. Singura și mereu cu gândurile îmbibate în alcool, femeia ce a dus mereu o viață desfrânată își așteaptă sfârșitul, numai că nici măcar moartea nu își aduce aminte de ea. La 20 km depărtare de Roman, într-o sâmbătă după-amiază, în Moldoveni munca încetează. Se bate toaca și, după cum spun bătrânii, după ce a tocat poți spune că s-a terminat ziua. A doua zi e sarbătoare. Duminica oamenii se odihnesc și capătă forțe pentru altă săptămână de muncă. Ulicioara pe care am pornit duce către livezi. Satul este înconjurat de livezi de pruni, meri și peri. Casa pe care o caut este locuită de tanti Anuța, o pensionară de 62 de ani. Dau de casa și o gasesc mai dărăpănată de cum o știam. Acoperișul este încovoiat și stă să cadă. Nu știu cum de se mai ține de restul casei care arată și mai rău. Casa zidită cu chirpici și lut, ca pe vremuri, a intrat în pământ de la ploi, vânt, friguri, geruri. Nici ferestrele nu sunt mai presus. Câteva ochiuri de geam sunt sparte iar vântul suflă nestingherit în cămăruțe. Nu sunt decât două camere, dar numai una este folosită. Ține loc și de bucătărie, și de sufragerie, și dormitor, ba și baie, da’ mai rar. La tanti Anuța nu se văd haine spălate decât atunci când se

încălzește vremea afară, dar nici atunci prea des. Garduri nu sunt, așa că intru nestingherită în curte. Anicuța, cum o alinta odată bătrâna ei mamă stă pe prispa casei și se încălzea la soare. E mirată că mă vede la ea în curte și intră repede în vorbă. Mă întreabă de una, de alta, de școală, se caina un pic că e bătrână și nu mai poate și apoi mă ascultă. Dă din cap și spune: „Să-ți povestesc ce făceam când eram eu tânără? Da’ nu prea e de povestit”. Insist și, aprinzând o țigară care mă umple de fum, începe a istorisi. Fumul gros și țigara fără filtru mă fac să cred că e Carpați sau Plugarul. Nu are un pachet. Cumpărase la bucată de la carciuma din sat.

Copilăria curmată într-o casă de moravuri ușoare Coplilăria ei s-a terminat mai repede decât ar fi crezut. La 14 ani, o femeie din sat, Aglaia, o chemase la ea în casă. Era o femeie în a cărei casă se adunau bărbații pentru a-și satisface plăcerile. În casa aceea erau mai multe femei, dar nu le mai ține minte. Se schimbau des.

Letopiseţul Hârlăului Dumitru Miron este un pensionar militar, refugiat din Iaşi în mai puţin poluatul Hârlău, din cauza afecţiunilor pulmonare. Poate ar fi făcut o pasiune din şah în parcul din Podu Roş sau poate şi-ar fi găsit alte metode de a-şi omorî timpul în Iaşi, dar în liniştitul Hârlău a început să facă gălăgie pe internet. Astăzi, se ocupă de actualizarea a trei bloguri şi are în plan şi un al patrulea. Ne-am întâlnit în Hârlău, în faţă la biblioteca oraşului, într-o zi de duminică. Luasem legătura cu domnu’ Miron prin intermediul blogului www.harlau625.wordpress.com, cu doar o zi în urmă. Deşi am ajuns cu 10 minute înainte de ora stabilită, nu a trebuit să-l aştept prea mult. Era deja acolo. Nu îl cunoşteam şi nici nu ştiam cum arată, dar singura indicaţie

privind modul în care ne vom recunoaşte s-a dovedit a fi mai mult decât de ajuns: „Am o borsetă de umăr”. Poate şi pentru că nu mai era nimeni care aştepta în faţa bibliotecii.

Fără Facebook, doar cu blogul De loc e din Gherăeşti, judeţul Neamţ. A copilărit prin Roman şi prin Hârlău, unde a terminat 9 clase. Apoi a făcut Liceul Militar, şcoala militară trupe terestre din Sibiu. Locurile de muncă l-au tot plimbat prin estul României, dar într-un final s-a întors în Hârlău. „Aici am rudele. De asemenea şi soţia. Am revenit în Hârlău pentru că este un orăşel tipic pentru pensionari: mic, nepoluat, si destul de arătos. În plus avea de vânzare acum 10 ani locuinţe la nivelul banilor de care dispuneam”. Are aproape 60 de ani, dar asta nu l-a oprit să intre în blogosferă. Internetul a început să-l folosească mai mult din nevoie. Ţinea legătura cu fiica lui plecată în studii peste ocean. Asta se întâmpla prin anul 2000, după

Nimeni nu statea mult acolo. S-a lăsat ademenită de mirosul banilor, deși s-ar crede că un copil la acea vârstă nu știe decât de joacă. Și odată intrată în horă a trebuit să joace. Experiența s-a tot repetat. Mama sa a aflat și s-au certat rau. După mama de bătaie primită a fugit de acasă. „ Am fugit cât m-au ținut picioarele când am scăpat din mâna ei. Nu credeam să mai ies vie. Mardeala aceea a fost soră cu moartea. A dat în mine cu tot ce a prins la mână. Și eu am fugit.” Privirea e pierdută. Parcă i se derulează filmul prin fața ochilor. Clipește și îmi dau seama că femeia din fața mea e aproape un cadavru. Corpul îi este uscat de la atâta fum. Este foarte slabă, ochii bagați în fundul capului, oasele î-i ies prin piele, fiind foarte bine reliefate. Fața îi este suptă. Baticul din cap este murdar și îmbâxit cu tot felul de mirosuri. Restul hainelor, la fel. Continuă povestea după ce aruncă mucul de țigară în iarbă. „Am stat și am vagabondat. Eram azi cu unu’, mâine cu altul, cât să am de mâncare. De dormit,-pe unde apucam. Era vară! A durat ceva până m-am angaspusele dumnealui. Însă, „în 1986 la terminarea Academiei Militare din Bucureşti eram deja familiarizat cu calculatoarele. Iar în 1991 am lucrat deja la serviciu pe calculator. În 1994 aveam deja calculatorul propriu, un Salient ce rula ca melcul Windows 486. Cam la fiecare 2 ani am schimbat calculatorul si programul de operare”. Nu a prins boala Facebookului, însă petrece destul de mult timp în faţa calculatorului. „Nu folosesc siturile de socializare pentru ca ar trebui să pierd timp cu actualizarea legăturilor si îmi creează obligaţii. Cea mai comodă e navigarea pe net. Citesc zilnic ziare în limba română, engleză, franceză şi uneori în rusă. Şi bineînţeles, actualizez cele trei bloguri”.

L-a dat jos pe Băsescu… în Hârlău Nu este implicat într-un partid politic, dar se declară complet nemulţumit de guvernul actual. „Nu înghit portocalii. Sunt total depăşiţi de evenimente, incompetenţi şi veroşi. Au compromis însăşi ideea de partid şi de politică”. La nivel local, reuşeşte să se facă auzit de către cei de la primărie. Îmi povesteşte cu mândrie cum a reuşit

„Să-ți povestesc ce făceam când eram eu tânără?” jat. Lucram într-o vie, într-un sat, undeva spre Bacău. M-am mutat apoi pentru o vreme pe centura Bacăului. Din cauza asta am făcut eu pușcărie”. Dă să zâmbească dar îi iese mai mult un rânjet chel. Dinții o cam abandonaseră.

Se vinde și acum pentru un pahar de vin sau câteva țigări Pușcărie a făcut 6 luni. Au prins-o milițienii și au băgat-o la răcoare. Dupa ce a ieșit din pușcărie nu a știut ce să facă și s-a întors la casa mamei. Surorile sale erau măritate, tatăl murise și bătrâna era singură și bolnavă. Peste un timp a aflat că mama ei era în ultimul stadiu. Avea cancer. S-a stins repede. Casa i-a rămas moștenire. Surorile nu au venit niciodată sa o vadă. Ca și cum nu ar fi. Măritată nu a fost niciodată, copii nu a avut. Și-a câștigat pâinea muncind prin sat cu ziua, dar la vechea meserie nu a renunțat niciodată. De băut mereu ia placut. Mirosul îmi comfirmă, cu un articol de pe blogul lui să-l dea jos pe Băsescu de prin Hârlău. La două luni după ce au avut loc alegerile prezidenţiale, în oraş încă existau acele bannere uriaşe în care romanii erau chemaţi la referendum. A scris pe blog, iar doua zile mai târziu acestea au dispărut. Ba mai mult, primarul i-a mărturisit că intră în fiecare zi pe blogurile lui ca să vadă ce a mai scris. Îi admiră pe cei de la Academia Caţavencu şi pe cei de la Dilema Veche. Iar dintre jurnalişti, Vitctor Ciutacu de la Antene e mai pe gustul lui. Am întrebat şi de Kamikaze, noul Caţavencu fără mogul. Mi-a spus că acel scandal a fost lansarea perfectă pentru Romania, săptămânalul scăpat de sub control a luat-o razna, exact cum au vrut susţinătorii proiectului. Domnul Miron e de părere că mass media românească e „singura care a câştigat în urma loviturii de stat din 1989”. Despre activităţile din oraş şi ţintele acestora a avut multe de povestit. „Sunt deseori invitat la evenimentele culturale ale oraşului, unele le iniţiez şi chiar le sponsorizez. Îmi place să scot tinerii din case şi să-i implic în evenimente culturale de toate genurile. Cei în vârstă sunt blazaţi.

trăznea a vin. Zice că și acum își mai bat handralăii joc de ea. Și vecinele o laudă bine. Mereu cu băutura în cap, păcătoasa se vinde pentru un pahar de vin sau pentru vreo câteva țigări. Ileana de peste drum mereu vede intrând seara bărbați la ea: „nu au pic de rușine, ca de-acu e hoașcă.” Nu știu cum de mai trăiește. Focul în soba ei nu s-a mai făcut de ani de zile. Se încălzește cum poate, cu alcool, sau cu altele. Însă lemne nu cumpără deși ar avea pensie. Doar nu a muncit degeaba la CAP. Dar nu îi ajunge pensia pentru băutură, mereu are datorii la cârciumă. Lemnele sunt un lux ce nu și-l poate permite. Grădina e mereu plină de buruiene. Păsări în curte nu a crescut niciodată. Mâncare nu are din ce face. I se mai face cuiva milă și îi mai dă câte un bol de mâncare. Dar mâncarea e fudulie! Băutura-i temelie! Așteaptă să moară, însă viața îi face în ciudă. O lasă să se mai bucure de plăceri și să se mai chinuie cu anii și cu un trup ce nu o mai ajută. Cătălina Popescu Găsesc la tineri o dorinţă foarte mare de cunoaştere şi experimentare a unor proiecte culturale”. A explicat destul de simplu şi de ce nu se fac astfel de activităţi: deşi sunt căutate, cei interesaţi sunt destul de puţini. Sunt de succes acele evenimente la care poate să vină tot oraşul şi, eventual, încă vreo doua – trei sate din jur. De exemplu, un super concert de trei zile şi trei nopţi, cum a fost cel de Sărbătoarea Oraşului(21 23 mai), prinde foarte bine la public. Singura activitate culturală din cadrul aceste sărbători a fost o expoziţie ce sa desfăşurat pe holul primărie, ca la nişte profesionişti. Dar, a fost o expoziţie atât de importantă încât nu a mai necesitat trecerea acesteia pe afiş, în programul sărbătorii. „În Hârlău, din păcate, nu se prea acordă sprijin activităţilor culturale. Sunt sprijinite acele activităţi care aduc un profit de imagine şi politic”. Cam aceasta este viaţa „unui pensionar bloger dintr-un mic oraş de provincie. Cred ca denumirea de blog este cam improprie in cazul meu. Mai corect ar fi revistă sau, cum spun cronicarii, letopiseţ”. Lucian Rotaru

14 - 20 iunie 2010 STUDENTUL

REPORTAJ

9

Alooo, sunt Eu, Dumnezeu, ți-am dat bip Părintele Ioan Vrăjitoru, cu nume parcă predestinat activității pe care o desfășoară de zeci de ani, vinde iluzii și sperantă pe bani frumoși. Părintele este trecut de 60 de ani, scund, cu barbă și cu burtă cum îi stă bine unui preot. Vestea că preotul Vrăjitoru prezice viitorul, „deschide cartea” și dezleagă cununiile celor necăsătoriți s-a dus în toată țara. Săptămânal, sute de credincioși și curioși de pretutindeni stau la rând la biserica din satul Liteni, județul Suceava, unde preotul Vrăjitoru slujește de peste 30 de ani, pentru a afla ce le rezervă viitorul. Vrei să afli dacă partenerul te înșală? Ai venit în locul potrivit Într-o vineri am pășit pragul bisericii din Liteni să văd minunea cu ochii mei. Deși era abia ora 8 dimineața și afară ploua cu găleata, zeci de oameni stăteau deja la rând în fața altarului pentru a-și spune ofurile părintelui și pentru a afla răspunsuri. Fiind o novice în ale obiceiurilor religioase privesc

nedumerită la un grup de oameni care se agită în partea dreaptă a bisericii, în jurul unui bărbat de vârstă medie. Îndrăznesc să întrerup din rugăciune o bătrânică ce se rezema de o strană cu ochii ridicați spre icoane. Uimită și parcă dezamăgită că nu stiu, mă întrebă dacă vin pentru prima dată. Fără a aștepta să îi răspund mă pune repede la curent cu ce se întâmplă. „ Eu vin des la părinte, nici nu mai știu de câte ori am fost până acum, că spune drept și adevărat, tot ce spune el așa e”. O întreb ce spune părintele și de unde știe. Aflu că preotul are harul de a interpreta ce e scris în „Cartea Sfântă” pe care o deschide și îți spune ce vrei despre sănătate, reușite la seviciu, probleme în familie. De la părintele Vrăjitoru poți afla și dacă soțul te înșală, sau dacă te vei casători sau nu. Bătrânica, pe care între timp am aflat că o cheamă Veta, îmi dezleagă și misterul agitație din jurul bărbatului din dreapta bisericii. El dă numerele de ordine, fără de care nu poți ajunge să vorbești cu părintele. Sunt sfătuită să mă grăbesc să îmi iau număr că se aglomerează și va trebui să stau la rând până diseară. Toată ziua vin sute de oameni. Un bărbat înalt cu ochi de vultur, despre care mai târziu am aflat că e dascălul bisericii, se îndreaptă către mine și cu o voce poruncitoare îmi spune să îmi acopăr capul și îmi indică o strană unde pot găsi un batic dacă nu am unul per-

sonal. Ideea de a purta un batic pe care l-au mai purtat cine știe câte personae necunoscute înainte nu îmi surâde, dar altfel nu pot rămâne în biserică și aș rata întâlnirea cu vestitul părinte Vrăjitoru. Îmi vâr mâna sub teancul de batice agățate de o strană, aleg unul, îl scutur și îmi acopăr capul. E timpul să îmi iau număr de ordine. După câteva minute de stat la rând ajung în fața bărbatului responsabil cu numerele de ordine care îmi înmânează un bilețel mic cu numărul 49 și mă întrebă „De care?” Nedumerită îi răspund tot printr-o întrebare „Ce anume?”. Înțelegând că sunt acolo pentru prima oară, bărbatul mă lămurește în grabă:„ Despre ce vreți să îl întrebați pe părinte? Despre dragoste , familie, sănătate, examene? Trebuie să cumpărați bilețele cu rugăciuni despre ce vreți să aflați. Fără rugăciuni nu puteți merge la părinte.” Bărbatul îmi arată cu privirea de unde pot alege rugăciunile. Într-un dulăpior alb suspendat pe perete, bilețelele care îmi deschid calea către întâlnirea cu preotul Vrăjitoru, stau grupate pe categorii: familie, sănătate, serviciu, examene, pașaport, bunăstare… Îmi aleg câte un bilețel din serviciu și examene contra sumei de 1 RON fiecare. Formațiunile fiind îndeplinite mă așez la rând și aștept cu curiozitate să îl cunosc pe părinte. Cum rândul înaintează foarte greu discuțiile se aprind repede. Părerile sunt împărțite. Bărbați și femei de toate vârstele își dau cu părerea despre harul părintelui. Unii susțin că tot ce le-a prezis părintele s-a întâmplat întocmai, alții spun că părintele nu prea a nimerit-o în cazul lor, dar poate de data asta o să fie cu noroc. „Prima dată când am venit la părinte, acum trei ani, m-a întrebat de ce nu m-am măritat cu Costel. Am rămas uimită că pe fostul meu prieten cu care trebuia să mă mărit îl chema Costel. Mi-a zis să nu îmi fac griji că peste două puncte o să mă mărit. Și așa a fost”, afirmă Violeta, o tânără care acum stă la rand cu soțul ei pentru a le prezice părintele viitorul. Marian, un tânăr de 32 de ani, spune că nimic din ce i-a spus părintele nu s-a adeverit, până acum. Totuși, nu și pierdut încrederea și azi așteaptă să îi spună părintele dacă se mai împacă, cu fosta lui iubită, care e plecată în Italia.

Har sau înșelătorie? Discuțiile aprinse îmi stârnesc și mai mult curiozitatea în ceea ce îl privește pe părintele Vrăjitoru. Ce calități are acest preot de face ca sute de oameni să vină săptămânal la el de la sute de kilometrii? Ce le spune oamenilor de aceștia revin de nenumărate ori? Părintele, vorbăreț din fire, e discret când vine vorba de-

spre harul lui și despre „Cartea S f â n t ă ” . Funcționarii bisericii evită să spună altceva decât că părintele e înzestrat cu har de la Dumnezeu. Sătenii din Liteni sunt împărțiți. Unii cred cu desăvârșire în spusele preotului și sunt mândrii cu el pentru că e un preot bun și un om harnic. Alții cred că toată treaba cu deschisul Har sau înșelătorie? cărții e o înșelătorie a părintelui de a face bani, astfel explicându-se bunăstarea dat de faimoasa carte, același binefinanciară a preotului. Conform cunoscut, de acum, sunet de clopoțel sătenilor din Liteni, părintele deține se face auzit. Părintele răspunde o firmă de maxi-taxi, iar fiul său este liniștit. Încerc să deslușesc scrisul patronul discotecii din localitate. mărunt cu roșu și negru din cartea Părintele nu percepe o taxă fixă, rămasă deschisă. Până ca părintele să fiecare lasă cât vrea. observe că trag cu ochiul în carte și Har sau înșelătorie? Rămâne să o mute în colțul opus al mesei, am să mă conving la întâlnirea cu citit doar titlul: „Evanghelia după părintele. Dar până atunci mai am de Luca” și titlurile unor capitole: așteptat, deoarece părintele acum a „Joi”, „Vineri” , „Sîmbătă”. În difuieșit din altar pentru a dezlega cununi- zorul telefonului se aude o voce de ile. Bărbați și femei de diferite vârste femeie disperată, care îl roagă pe se adună în fața altarului cu speranța părinte să spună rugăciuni pentru fiul că rugăciunile părintelui îi vor ajuta ei plecat în Canada, să îl ajute să își să își găsească jumătățile. găsească un loc de muncă.Deci harul Părintele începe slujba de Sfantul părintelui e nemărginit, dă Maslu, după cum aflu de la femeile consultații și prin telefon, chiar din din jur. Toți enoriașii îngenunchiază, altar. Acesta notează ceva indescifraiar părintele se roagă pentru bil pe o foaie, după care o asigură pe îndepărtarea răului și a farmecelor. femeie că va face rugăciunile și dacă Clinchet de clopoțel se aude de zor îl sună „mai pe seară îi dă mai multe din soneria unui telofon mobil. Până detalii”. Închide telefonul și revine să apuc să mă găndesc la cît de la mine. Fără a acorda atenție cărții, jenant trebuie să fie să întrerupi o părintele Vrăjitoru mă asigură că mă slujbă religioasă, părintele Vrăjitoru voi căsători și că voi fi fericită. Din își scoate nestingherit telefonul din liniștea care urmează înțeleg că buzunarul sutanei, răspunde, îngână ședința de ghicit s-a terminat. Las pe câteva cuvinte neînțelese și apoi masă cei 10 lei cum mi-au spus, mai închide. Sluj- ba continuă, dascălul înainte, partenerele mele de discuție cu ochi de vultur cântă răgușit, toți și mă retrag. Șomeră nu rămân, cei prezenți stau cu capetele plecate, restanțe nu voi avea și o să mă și nimeni nu pare a avea nici o reacție. mărit. Ce altceva mi-aș mai putea Pe tot parcursul slujbei același sunet dori? de clopoțel răzbate nestingherit, tocZeci de persoane au mai din altar, de nenumărate ori. rămas în urma mea la rând. Mulți Niciunul dintre cei prezenți nu pare dintre ei nu sunt aici pentru prima deranjat de această situație. oară și cu siguranșă această vizită

Sunt liniștită, mă mărit!!! În jurul orei 14 reușesc în sfârșit să ajung la intrarea în altar față în față cu părintele. Mă privește cu o privire plictisită și îmi cere foițele cu rugăciuni. Își mângâie barba căruntă și mă asigură că totul va fi bine la serviciu, iar la examene nu voi avea probleme,dacă voi ține câteva zile post. Când tocmai mă pregătem să întreb de „Cartea Sfântă”, părintele se oferă să îmi spună despre căsătorie. Ia de pe colțul mesei o carte mică, cu coperți învelite în plastic alb și o deschide. Când așteptam cu un zâmbet în coltul gurii deznodămândul

nu va fi nici ultima. Data viitoare vor veni însoțiți și de o nepoată fără noroc în dragoste, de o vecină al cărei soț e alcoolic, de o cumnată înșelată de soț, de un fiu părăsit de soție. Părintele Vrăjitoru are un har extraordinar, acela de a face mii de oameni să creadă în el ca în Însuși Dumnezeu. Vinde iluzii pe bani frumoși fără ca nimeni să fie deranjat că la Liteni nici măcar speranța nu e gratis.

Raluca Georgiana Tronaru

10

STUDENTUL 14 - 20 iunie 2010

SĂNĂTATE

10 paşi pentru a scăpa de somn in timpul zilei Aproape toată lumea are zile când se simte adormită. Dar pentru unii oameni, somnolenţa excesivă stă in calea modului de lucru de zi cu zi şi a modului de petrecere a timpului liber. Acest lucru este cunoscut sub numele de hipersomnie, somnolenţă recurentă, care face oamenii să doarmă repetat. Deloc surprinzător, problema somnolenţei din timpul zilei, de obicei incepe noaptea. Chiar şi câteva nopţi nedormite sau lipsa unui somn neîntrerupt, vă pot incetini. Înainte de a merge prin

orice, ametic si ursuz timp de câteva zile, încercați aceste 10 modalități de a imbunătăţi pe timp de noapte somnul şi de a-l evita pe cel de zi.

weekend. Dar setarea la întâmplare a unui ideal de culcare, poate duce la frustrare dacă suferiți de insomnie şi deja aveți probleme in a adormi.

1.Dormi suficient noaptea Asta poate părea evident, dar mulți dintre noi avem obiceiul de a rade o oră sau două din somnul nostru de noapte, pentru a face alte lucruri. Majoritatea adulților au nevoie de 7-9 ore de somn pe noapte, iar adolescenţii au nevoie de un plin de 9 ore. Păstraţi 8-9 ore pentru somn in fiecare noapte.

4.Treptat, încearcă să adormi mai devreme O altă abordare pentru a intra într-un program consistent, este aceea de a incerca sa mergeţi la culcare cu 15 minute mai devreme, in fiecare noapte, timp de patru nopţi. Apoi, rămâneți cu ultima oră de somn. Ajustând treptat programul în acest mod, de obicei ajută mult mai mult decât dacă încerci să mergi brusc la somn.

2. Indepărteaza distragerile din pat Rezervă-ti patul pentru somn şi sex, spune o vorbă. Nu ar trebui să citesti, să te uiți la TV, să joci jocuri video, să folosești laptopul în pat. Aceste lucruri te pot lăsa fără somn. 3.Setează un timp consistent de trezire Oamenii care au problema somnolenţei, sunt adesea sfătuiți să meargă la culcare şi să se trezească la aceeași oră în fiecare zi, inclusiv în

5.Programează mese consistente si sănătoase Mesele regulate ajută la reglarea ritmurilor circadiene. Mâncarea unui mic-dejun delicios şi o masă de prânz luată la timp, previn de asemenea deficitele de energie din timpul zilei care pot agrava somnul tau. Planuiește sa mananci cu 23 ore inainte de somn. 6.Exerciţiile Exerciţiile fizice regulate (30 de minute pe zi), oferă multe beneficii pentru somn. Exerciţiile aerobice, în special, fac să adormi mai usor şi să ai un somn solid şi

Reţete simple pentru studenţi

Pateuri cu brânză Se ştie că studenţii nu stau mai deloc prin bucătarie şi dacă stau, preferă să pregatească ceva foarte rapid. Urmând principiul "ceva făcut rapid şi uşor" vă prezint arma secretă de a cuceri prieteni, amici, iubiţi, iubite, rude, vecini, colegi, cu nişte simple, dar delicioase, pateuri cu brânză. Reţeta de pateuri cu brânză e simplă. Oricine are un cuptor, vointă şi putin timp liber poate face pateuri cu brânză. Cum anume se prepară.... aflaţi în 6 paşi simpli: Ingrediente: (pentru 4 persoane) - aluat pentru foietaj - 2 ouă - 100 grame brânză - ulei - opţional: susan, mac, chimen, etc. Pasul 1: Luaţi un ou, bateţi-l bine, şi pe urmă adaugaţi peste el brânză (pe care aţi trecuto în prealabil prin razătoarea mare pentru a o faramiţa). Pasul 2: Se desface folia care conţine aluatul de foietaj şi se

segmentează în funcţie de câte pateuri vreţi să faceţi şi de forma pe care o vreţi. Pasul 3: Se ia fiecare patraţel, se întinde puţin în palmă pentru a îi mări diametrul astfel încât să iasă pateul mai mare, şi se pune pe centru putină compoziţie de brânză cu ou . Atenţie: nu puneţi prea multă compoziţie, pentru că riscaţi ca in timpul coacerii să iasa pe lângă aluat şi să obtineţi un "pateu pleznit" deloc aspectuos. Pasul 4: Luaţi două colţuri opuse ale pătratului şi uniţile, "lipind" celelalte margini din aluat până obţineţi un triunghi care are înăuntru compoziţia "închisă" ermetic în aluat. Atenţie: aveţi grijă să "lipiţi" bine triunghiul astfel înccâ să nu iasă compoziţia pe lângă. V-am povestit deja faza cu "pateul pleznit" şi vă garantez că nu o să vă placă dacă vă ies aşa. Pasul 5: Ungeţi înainte tava de pateuri cu puţin ulei, astfel încât pateurile să nu se lipească la coacere şi să crească bine. Aşezaţi pateurile frumos pe tavă, astfel încât să nu stea unele langă altele foarte aproape. Inainte de a le pune

la cuptor, luaţi şi celălalt ou, bateţil bine şi ungeţi fiecare pateu cu puţin ou, ca să iasă şi mai gustos. Pentru aspect comercial, tăvăliţi partea de sus a pateului în susan, mac sau chimen, şi o să arate şi mai bine! Pasul 6: Puneţi tava la cuptor şi lăsaţi pateurile să se coacă aproximativ 20 de minute, pană se umflă şi se intăresc. Şi asta e tot, pateurile voastre sunt gata. Daca aţi urmărit toţi cei 6 simpli paşi, pateurile ar trebui să arate cam aşa: Timpul de preparare al pateurilor ia maxim 20 de minute, iar timpul de coacere al pateurilor cam 20-30 de minute. Deci în maxim 50 de minute, dintre care "munciţi" doar vreo 20, aveţi gata nişte pateuri delicioase cu care vă puteţi impresiona prietenii care vin pe la voi. Sunt extrem de gustoase când sunt servite calde, însă şi reci sunt la fel de bune. Puteţi face pateurile şi cu altă compoziţie decât brânză. Puteţi face pateuri cu gem, ciocolată, alune sau ce vă mai trece vouă prin cap.

dacă faceţi exerciţiile afară, la lumină naturală, aveţi şi mai multe beneficii. Experţii recomandă 30 de minute pe zi, de expunere la soare, deoarece lumina zilei ajuta la reglarea somnului. Evitaţi exercițiile cu 3 ore inainte de somn. 7. De-aglomerarea programului tău Dacă nu crezi că iţi poţi permite să aloci 7-8 pentru somn, atunci trebuie sa îți revizuieşti programul. Mută-ţi unele activităţi nocturne până seara devreme sau până dimineaţa târziu. Incearcă să elimini sarcini care nu sunt cu adevărat importante. 8.Nu te duce la culcare până nu eşti somnoros Dacă mergi la culcare atunci când eşti obosit, probabil nu vei fi capabil să adormi. Fă distincţia între sentimentul de a fi obosit şi cel de a te simţi somnoros.

9.Nu dormi până târziu ziua Somnul târziu de dupăamiază poate face somnolenţa şi mai gravă, pentru că poate interfera cu somnul de noapte. 10.Evitaţi nopţile de baută Oamenii cred de cele mai multe ori că alcoolul ajută somnul, dar de fapt, te fură de somnul profund care este esențial pentru a te simți odihnit. În cazul în care efectele alcoolului se epuizează pe timpul nopții, veţi fi trezi din nou. Problemele somnolenţei pot fi, de asemenea, cauzate de anumite boli şi medicamente. Condiţiile mentale, precum depresia , stresul şi anxietatea sunt foarte strâns legate de problemele cu somnul.

Mihai Pleşca

14 - 20 iunie 2010 STUDENTUL

DIVERTISMENT Poza Săptămânii

Horoscop Ești cam abătut în ultima vreme. Ia-ți rucsacul în spate și pornește la drum. O aventură la munte îți va da energie pentru sesiunea care se apropie.

Bancuri Eram în bancă. Citeam. Și ghici cine se așează în fața mea? Profa de mate. Mă gândesc eu: Cum să mă bag în seamă fără să țipe la mine ? Și-mi vine-n cap prenumele ei, Elena. O caut pe Facebook. Îi recunosc poza. Îi umblu pe profil pe acolo. Și, ce văd? Că-i place, ghici ce, matematica. Ce fac?! Șoptesc : "Băi ce-ar merge o ecuație acuma", la fix cât să mă audă. Și mă scoate la tablă. Îmi dă și un 3. Ne împrietenim și pe Facebook. Foarte tare, frate!

Integramă

Studenta susține examenul la Economie. Subiectul: teoria economică a lui Adam Smith. Profesorul, în vârstă, observă că studenta nu are idee despre teoria economică și dorind, totuși, s-o promoveze o întreabă: - Dar care este prenumele lui Smith? Fata se uită în sală – poate vre-un coleg îi va șopti, dar în zadar. - Hai amintiți-vă, este atat de simplu! Fără rezultat. Profului

i se face milă de studentă și parintește o întreabă: - Atunci, spune-mi: cum îl chema pe primul bărbat? Fata roșind și evident rușinată raspunde: - Petrică…

11

Nu te mai văita atât. Nu ești singurul care are examene și restanțe. Apucă-te de învățat dacă vrei loc în cămin la anul.

Prea multe petreceri în cămin? O cafea tare și o mâncare bună din pachetul trimis de mama te va pune pe picioare.

Ia-o mai ușor. Stresul provoacă riduri. Trage aer în piept, fă-ți un ness tare și apucă-te de lucru. O scoți tu la capăt.

Ești prea stresat de examenele care vin. Dă o fugă la PIM, micșorează cursurile, apoi savurează o bere la terasă.

Criza economică te afectează și pe tine.Nu mai ai bani de benzină, așa că lasă mașina în parcare și ia-o la pas. Nu știi de unde poate să sară iepurele.

Te cam ia somnul la cursuri. Stai mai mult pe acasă și împacă-te cu vecina de la doi, promite-i că nu mai dai muzica tare...în fiecare seară.

Fondurile limitate îți strică și ție planurile. Ia-ți un job și nu mai aștepta bani mulți de acasă. Au scăzut salariile cu 25%.

Gelozia extremă îți face rău la sănătate. Fă un curs de stăpânire a furiei și viața ta va intra pe un făgaș normal.

Apele au fost cam tulburi în ultima vreme. Se anunță vremuri liniștite numai bune de învățat pentru examene.

- Grozav aş vrea să zbor pe Lună în timpul sesiunii! - De ce? - Acolo orice materie este de 6 ori mai uşoară.

Te simți singur/ă și ai Te-a părăsit iubiul/a? nevoie de afecțiune. Sună-ți Nu dispera, a venit vara. Ieși prietenii și mergeți la shop- la o plimbare pe Copou, căci ping. are balta pește. Ai toate șansele să pescuiești ceva.

12

STUDENTUL 14 - 20 iunie 2010

RECOMANDĂRI Quartet la Iaşi

Lansat pe 17 mai 2010, noul album al celor de la Faithless, „The Dance” a avut un impact răsunător la publicul larg. Semnat de Maxi Jazz, Sister Bliss şi Rollo este un material tipic al formaţiei, şi ne încântă aşa cum ne-au obişnuit . Apărut după 4 ani de absenţă, şi fiind cel mai aşteptat material al anului 2010, fanii trupei dance pot să asculte acum acordurile armonice, „răsucite” şi oprite atunci când trebuie. Albumul este unul variat atât ca tempo cât şi ca abordare a stilurilor. Incă o dată Faithless demonstrează că nu sunt o oarecare trupă dance, şi că muzica lor vibrează în trupul oricărui fan sau oricărui iubitor de club. După ce au impresionat cu hi-

turi ca „ We come one”, “Insomnia”, “God is a DJ” sau “Salva mea”, seria continuă cu “Not going home”. Deocamdată nu a intrat în top 40 al topului britanic de single-uri deşi melodia este tipică trupei dance ce a debutat în 1995. Albumul se bucură de succes şi de vanzări mari. Cele 12 milioane de cd-uri vândute pana acum de Faithless stau drept dovadă a îndeletnicirii acestora în ceea ce priveste muzica. Membrii grupului vor fi prezenţi în România într-un spectacol extraordinar pe data de 16 iulie, pe scena Ciuc Summer Fest, ce va avea loc pe stadionul Iolanda Balas Soter din Bucureşti, unde vor promova noul cd.

Andra Neşu

In perioada 10-24 iunie, Teatrul Naţional “Vasile Alecsandri” vă invită la "Quartet", de Ronald Harwood, în regia lui Vitalie Lupascu, cu o distributie de actori ce provin dintr-o generatie de aur a teatrului românesc: Sergiu Tudose, Violeta Popescu, Florin Mircea şi Mihaela Werner. Piesa scrisă de Ronald Harwood, cunoscut în special ca autor al scenariului celebrului film "Pianistul", a scris această piesă fiind inspirat de Verdi, care înainte să moară a lăsat moştenire o clădire, bătrânilor cântăreţi de operă. Acţiunea este mutată în Anglia, unde cei patru bătrânei vor forma quartetul Rigoleto. Talentul incontestabil cu care dramaturgul reuşeşte să aşeze alături seninătatea senilităţii şi pulsiunile profunde ale sufletului de artist, tristeţea organică a bătrâneţii şi fondul de eternă copilărie, mofturile fostelor vedete şi inocenţa suavă a nonagenarilor de astăzi, tumultul unui timp trecut, închis prin cufere de gând şi de recuzită se observă pe tot parcursul piesei de teatru. Din perspectiva finalului de destin, personajele sunt, în esenţa lor, fundamental diferite, individualităti accentuate, personalităţi distincte, capabile, fiecare în parte, să configureze o lume. Personajele nu sunt deloc fatal resemnate, onirismul lor, constant tradus în ludic, are o finalitate bine determinată. Realul, chiar dacă decrepit, continuă să zvâcnească alert, aspect foarte bine subliniat de ritmul susţinut al celor două ore de spectacol (cu o uşoară

Prințul din zilele noastre Pornind de la jocul cu același nume dezvoltat de-a lungul a 20 de ani (prima versiune apare în ‘89 fiind îmbunătățită apoi, din 2003), filmul este un maraton de efecte speciale. Producătorul Jerry Bruckheimer a încercat să transmită filmului dinamismul seriei Pirații din Caraibe. Povestea se desfășoară în Persia, unde un prinț și o prințesă, inițial rivali, ajung să conlucreze pentru a-și salva lumea. Dezastrul este provocat de zei cu ajutorul unei clepsidre magice în care sunt închise nisipuri distrugătoare. Acesta poate fi evitat prin spargerea clepsidrei cu un anume pumnal. Protagoniștii Dastan si Tamina, interpretați de Jake Gyllenhaal si Gemma Arterton au schimburi de replici ironice, făcând deliciul unor dialoguri pline de înțepături reciproce. Scenele de luptă sunt captivante. Acrobațiile pe care Dastan le realizează sunt demne de jocul de unde filmul este inspirat. Efectele speciale sunt din abundență; producatorul nu sa zgârcit deloc, folosind un buget de 150 milioane de dolari. Acțiunea filmului este circulară; ea începe și se termină la fel, făcând legătura între călătoriile în timp și controlarea timpului. Prince of Persia: The sands of time are și parțile lui slabe. Popularitatea jocului și îndelunga campanie publicitară au ridicat așteptările cu mult peste ceea ce filmul poate oferi.

Unele efecte speciale par adăugate doar de umplutura, pentru încă 2-3 minute de acțiune. Iar câteodată schimbul de replici dintre protagoniști nu se ridică la calitatea așteptată. Cătălina Popescu

Regia: Mike Newell Producător: Jerry Bruckheimer Actori Principali: Jake Gyllenhaal, Gemma Arterton Buget:150 mil $ Premiera în România: 28.05.2010

trenare în prima parte). Mai degraba decât despre vis, "Quartet" pare să fie un spectacol despre nemurire şi, mai cu seama, despre neuitare, despre modul în care arta genereaza viaţa, despre arta ca salvare, ca soluţie, ca lumina în beznă. Din punct de vedere cromatic, domină albul, ceea ce poate fi interpretat ca fiind o anumită viziune pura asupra lumii, pe care numai credinţa în artă ţi-o poate dicta. Câteva scaune de epoca, stative pentru partituri, un cufar, bustul lui Verdi, dau o notă de rafinament cald, ce umanizează scena şi personajele. In partea a doua, cromatica se amplifică prin scenele în care locatarii azilului se costumează. Personajele sunt autentice, clar configurate, cu actori minunaţi care ştiu să aducă la suprafaţa conţinuturi de sens şi trăire. Patru tipuri diferite de rostire şi de înţelegere a artei actorului şi, totusi, atât de adânc armonizate încât verbiajul pare o reţea de emoţii, nu de cuvinte. Sergiu Tudose, joacă cu o deosebită îndemanare un personaj (Wilf) seducător, în care copilul (pofta de harjoană, ancorarea în ludic) se întâlneşte cu bărbatul (semnele cultului pentru femeie, senzual până la vulgaritate jucată) şi cu bătrânul (durerea de picior ţinut bătrâneşte peste baston şi masat la răstimpuri, nevoie de caldură papucii de casă). Wilf e sufletul cvartetului, Wilf e artistul. De o expresivitate tulburatoare, Violeta Popescu te lasă să vezi din interior personajul, să te aşezi tu însuţi în personaj, şi abia apoi, alături de ea, de actriţa, să urci către lumina

înţelesului. In foarte plastic contrast cu Wilf este rigurosul, aparent excelent organizatul Regi, din care Florin Mircea face un rol puternic, complex, în care, sub crusta involuntarului umor se ascunde ceva din freamatul căutării atât de specific artei, ori o nobleţe tristă, lucidă şi, totuşi, dispusă a se minţi pe sine. Mihaela Werner, cu eleganţa specifică actritelor de mare clasa, cu rostirea ei speciala, uşor apăsată şi pregnanţa pentru memoria auditiva a spectatorului, o aduce la viata pe Jane, fosta starleta, zidita în propriile-i frustrări şi orgolii. De trei ori nominalizat la Oscar pentru cel mai bun scenariu de film, Ronald Harwood câştigă în 2003 acest premiu pentru scenariul filmului "Pianistul". Spectacolul a obţinut Premiul UNITER 2010 acordat de British Council. Preţ bilete: 13 lei (6,50 lei cu reducere)

Andra Neşu

“M-am hotărât să devin prost” O carte deşteaptă de doar 139 de pagini abordează inteligenţa dintr-o altă perspectivă: nu ca o calitate demnă de aprecierea celorlalţi, ci ca o boală a celui care o deţine. Este o carte ce detronează modernul nociv şi incurajează intelectualul(umoristic, sublim, dar foarte reuşit). Pornind de la sintagma ``fericiţi cei săraci cu duhul``, din Biblie, personajul principal (Antoine) face constatarea că inteligenţa, întrebările pe care şi le pune şi neîncetata căutare a răspunsurilor nu i-au adus decât nefericire, de aceea încearcă prin tot felul de metode să devină prost, deci fericit. Antoine este frustrat pentru că este atât de preocupat să inţeleaga viaţa şi natura umană, încât a uitat să trăiască efectiv. Din acest motiv se hotărâşte să pună capăt agoniei şi să devină, cel puţin pe termen scurt, un om normal, un consumator, preocupat de mondenităţi. Aşadar, să vedem: avem o bucată tânăr francez, inteligent, inaintea timpului său, surescitat şi confuz , resimţind întelepciunea cu care l-a înzestrat natura ca pe un fel de blestem. Căutările febrile şi curiozitatea nu-l satisfac: “inteligenţa e de doua ori rea: te face să suferi şi nimeni nu se gândeşte să o considere ca pe o boală”. Antisocial, incearcă să intre în rândul oamenilor, căutând să se transforme în alcoolic. Şi cum încearca el să devină alcoolic? Evident, ca un intelectual: fuge la bibliotecă în căutare de carţi despre alcool. Devenit după patru zile de studiu intens un „Platon al lichiorurilor” şi după o întâlnire demoralizantă cu un alcoolic

adevărat (devenit „indrumător”), Antoine se hotărăşte să bea o bere. După nici jumătate de pahar, intră în comă etilică. Încearcă apoi să se sinucidă. Participă la un curs de sinucidere denumit SPTPTM (Sinucidere pentru toţi şi prin toate mijloacele), învaţă cum să facă” un nod culisant adevărat, elegant şi solid, ce medicamente trebuie alese, cum se dozează şi se combină pentru a muri în mod plăcut” şi la terminarea cursului, regăsindu-se fără inocenţa învaţăcelului, sinuciderea nu i se mai pare tentantă. Scrie un manifest impotriva inteligenţei, ajungând la concluzia ca să devină prost poate fi o idee deşteaptă. Sfătuit de medicul lui, incepe să ia Heurozac, un antidepresiv, care dă dependenţă, vertijuri, oboseală (adică simptomele dorite de Antoine). Existenţ i se clatină când primeşte acasă o ediţie de buzunar a corespondenţei lui Flaubert, foarte dragă cu ceva timp în urma. Este răpit de prietenii lui, sătui de imbecilitatea în care se cufundă şi „chinuit”, „forţat” să asculte „Meditaţiile metafizice” ale lui Descartes şi „Cugetările” lui Pascal. Curat voodoo! Dar se vindecă de prostie. Elemente elucubrante sunt multe (de la cursul de sinucidere la dialogul cu fantoma unui cântăreţ încă în viaţă). Dar sunt nostime. Spuse cu seriozitate, devin de-a dreptul hilare. Şi Martin Page, şi eroul său rămân cu tine. Două ore îţi ia să citeşti cartea, nu mai mult. Recomandată depresivilor, entuziaştilor, nătărăilor şi culţilor!

Mihai Pleşca