Revista "SPORTUL BACAUAN" Nr.73 (august 2017)

pag 1

EVENIMENT BOX, C.N. de TINERET

Roli Gavril, prezent la Finalele de la Bacău *Boxerul care a luptat pentru titlul mondial WBC contra lui David Benavidez va asista la Campionatul Național de Box pentru Tineret programat în săptămâna 18-25 septembrie a.c., la Sala de Atletism din Bacău Revenit de la Las Vegas unde a urmărit meciul pentru titlul mondial WBC la super-mijlocie disputat de fostul său elev, Ronald Gavril, directorul SCM Bacău, Relu Auraș a intrat direct în șpan. Pregătind Finalele Campionatului Național de Box pentru Tineret ce se vor disputa în Sala de Atletism din Bacău în perioada 19-23 septembrie. Marea noutate a Finalelor de săptămâna viitoare o reprezintă chiar…Ronald Gavril. Boxerul băcăuan de 31 de ani se va întoarce acasă pentru o scurtă vacanță și se va folosi de acest prilej pentru a asista la Naționalele de Tineret. „Prezența lui Roli va da amploare acestui Campionat Național, care se anunța oricum foarte interesant, în condițiile în care constituie criteriu de selecție pentru Europenele programate în octombrie în Turcia”, a declarat Relu Auraș la conferința de presă organizată miercuri, 13 septembrie, a.c., la sediul SCM Bacău și la care a participat și primarul Cosmin Necula. „Fără sprijinul financiar al Consiliului Local, Bacăul nu ar fi putut găzdui această competiție”, a punctat Relu Auraș. „Municipiul Bacău, prin intermediul Consiliului Local, a alocat suma necesară organizării acestui Campionat Național, iar parteneriatul cu SCM Bacău- locul unde cresc campioni precum Ronald Gavril- este unul serios și de durată”. Cel care i-a pus pentru

prima dată mănușile în mâini lui Gavril a vorbit despre ascensiunea fostului său elev în boxul profesionist: „Nu-i deloc ușor să reziști în Las Vegas, darmite să te mai impui într-o echipă precum cea condusă de Floyd Mayweather.

De altfel, Floyd l-a felicitat pe Roli Gavril pentru modul cum a luptat contra lui Benavidez. «Ești boxer mare» i-a transmis lui Roli. Acum toată lumea îl vrea în gale pe Roli deoarece e spectaculos”. Până la următoarele gale în care va boxa, Ronald Gavril va fi prezent însă la Naționalele din Bacău. Acolo unde îi va urmări și pe boxerii legitimați la SCM- CSM: Anton Iliescu și Petrică Sabău (ambii 56 kg), Gabriel Dinu (64 kg), Alex Frumosu și Marius Câțu (69 kg), Florin Simion (75) și Alberto Biro (81 kg). „Viitorul boxului băcăuan și românesc”, cum l-a etichetat coordonatorul lotului național de tineret, Relu Auraș.

Dan SION

Lupte greco-romane: Centru Olimpic, în Bacău Lunga așteptare a luat sfârșit! Din această lună, Bacăul a devenit Centrul Olimpic la lupte greco-romane. Decizia FRL premiază, în sfârșit, eforturile și rezultatele antrenorilor si luptătorilor băcăuani, care au făcut ca după 1989 orașul de pe Bistrița să dețină primatul în ceea ce privește numărul de medalii cucerite la Campionatele Europene și Mondiale, la Turneele Internaționale, fără să mai vorbim despre Naționalele Individuale și pe Echipe. Sportivi precum Florin Gavrilă, Eusebiu Diaconu, Marian Bradea, Cătălin Matache ori Constantin Bulibașa și antrenori de calibrul lui Ioan Butucaru, Ioan Șarban sau Cătălin Matache au făcut ca Bacăul să se afle în mai multe rânduri foarte aproape de a deveni Centru Olimpic al luptelor din România, însă, de fiecare dată, cineva sau ceva a împiedicat ca visul să devină realitate. De data aceasta, însă, Cezarul primește ce este al Cezarului. Hotărârea Biroului Federal dă ca dată de instituire a Centrului Olimpic în Bacău 1 septembrie, însă activitatea va demara în cea de-a doua jumătate a acestei luni, până atunci, lotul urmând să se pregătească la Izvorani. Finanțat de COSR,

pag 2

Centrul Olimpic de lupte greco-romane din Bacău îi va avea ca antrenori pe băcăuanul Catălin Matache si pe bucureștenii Mircea Constantin și Sandu Marian. Lotul de juniori al României care se va pregăti în Bacău la Sala de Atletism și la sala „Letea” va include mai mulți luptători băcăuani, de la Irinel Botez la Lorenzo Botez și de la Claudiu Pal la Benone Lupu. Plusurile unui astfel de demers sunt evidente: vizibilitatea orașului, conectarea la circuitul internațional, pregătirea sportivilor proprii la un nivel superior si cu parteneri valoroși, atragerea de fonduri în Bacău. Unul dintre antrenorii cu experiență remarca faptul că în localitățile care au susținut centre olimpice, luptele locale au cam avut de suferit (Rădăuțiul aproape s-a desființat, Piteștiul nu și-a revenit nici până în ziua de azi), însă acest minus poate fi ușor de rezolvat de către specialiștii băcăuani în condițiile în care actuala strategie de selecție va fi menținută și dezvoltată.

EDITORIAL

DIN NOU LA SACOU, CĂMAȘĂ ALBĂ ȘI CRAVATĂ… …Gata, nu mai sunt boier, să mă scol la 9, 9:30, uneori la 10, dimineața! Sigur, nici ca pe vremea frumoasei mele navete la Giurgiu (5 ani, 7 luni, 22 de zile!), când trebuia să mă trezesc, de cele mai multe ori cu întunericul pe umeri, la 5:30 sau 6:00!… Acum, mai exact de nici o săptămână, adio boieria din ultimul an și jumătate!… La 7-7:30, dimineața, sunt sub duș, apoi, mic dejun luat, adăpat animăluțele (Ulysses, broasca țestoasă, și Rechinul, peștișorul din acvariu), medicamentele îngurgitat, gata de drumul spre noul meu loc de muncă.

La sacou, cămașă albă și cravată, mirosind fin a parfumul meu preferat, „Boss”, așa cum am fost și în prima mea zi de „Taximetrist de noapte la New York”, într-un 14 februarie 1987, de credeau că-s vreun inspector cei de la desk-ul Companiei de unde ridicam taxiul închiriat!… …Acum, la trei ace, nu merg decât aproape de casa mea, 15-20 de minute de mers pe jos, sănătate curată, nu mai regret pierderea „pedometrului” dat de Ducu să-mi măsoare pașii făcuți în 24 de ore…

Ați, dedus, sunt din nou angajat!… Au și început să vină „Felicitări” și urări de succes, chiar dacă n-am făcut publică noua provocare a Destinului. Mă bucur, totuși, că mai circulă și veștile bune, că m-am săturat de dezamăgiri, spitale, divorțuri, accidente, drame și catastrofe… …Nu vă spun unde am fost provocat din nou! Când voi avea primele realizări (inițial, am vrut să scriu „performanțe”!), nu va mai fi nimic doar… sugerat… Cert este că îmi place noul meu loc de muncă, rezonez sufletește și rațional cu el, suntem un mic grup de oameni „în materie”, plini de entuziasm, din fericire pentru noi, din păcate pentru alții care și-au pierdut calitatea de bază care a cam dispărut în orice provocare! Am Idei ce fug de banal, ce vor să repare nedreptăți, am (re)intrat în noua Arenă să reușim ceva aparte!…

Foto coperta 1: Secvenţă de la partida de handbal feminin Știința Bacău-CNOT Iași (27-26), care a marcat debutul băcăuancelor în noul campionat.

Foto: VEM

…Nu-i vorba de niciun nou post de televiziune, cum m-a întrebat un amic, nici să fi devenit, Doamne ferește!, ofițer de presă la un mare club bucureștean de fotbal, cum a crezut altul!?!… Oriunde voi fi, rămân același MMI, bolnav de fotbal și de teatru, de scris și de beția cu Frumos (mai ales cel moral, cam o „rara avis”), de Libertate! Nu întâmplător, volumul meu de debut în poezie, apărut anul trecut, se numește „Condamnat la Libertate!”… Libertatea de a visa mereu la Zbor spre Piscuri…

Mircea M.IONESCU

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Ionuţ BRÂNZEI (fotoreporter) Ovidiu BUFNILĂ Florin FILIOREANU Cornel GALBEN Mircea M. IONESCU Veronica IVANOV (Cipru) Dan Gabriel MAREŞ (Bucureşti) Victor Eugen MIHAI (VEM) Ion MORARU (Oneşti) Daniel MUNTEANU Răzvan PESA-MOZA Cornel PINTER Dana POPA Leonard POPA Marcian POPA Cătălin RĂDULESCU (Galaţi) Dan SION Florin ŞTEFĂNESCU Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul.bacauan@ yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor.

Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743665.630;

0752-924.152;

0334-808.022; https://www.facebook.com/Sportul.

Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Revista se difuzează şi în: Belarus, Bulgaria, Canada, Cipru, Germania, Israel Italia, Rusia, Ucraina şi SUA. Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

pag 3

Reportaj

Fotbal ca la carte Componenții primelor două generații de absolvenți ai Liceului cu Program Sportiv din Bacău s-au reunit după mai bine de patru decenii

Din nou la școală. În băncile liceului. Ca acum mai bine de 40 de ani. Părul a albit și, în cele mai multe dintre cazuri, s-a rărit, ridurile s-au înmulțit, vocile au devenit ceva mai groase, iar auzul mai firav. Doar emoțiile au rămas la fel. La fel de mari. Sau poate chiar și mai mari.

Vineri, în prima zi de toamnă, clopoțelul a sunat din nou pentru abslovenții primelor două generații de absolvenți ai Liceului cu Program Sportiv din Bacău. Înființată în 1969, la inițiativa lui Constantin Anghelache, instituția-pionier a României s-a numit inițial Liceul de Fotbal Bacău și l-a avut ca prim director pe Ioan Onucu Rus. Nici Constantin Anghelache și nici Onucu Rus nu mai sunt astăzi printre noi. Profesorul Anghelache s-a stins în septembrie 2015, în timp ce profesorul Rus a părăsit această lume la finalul verii. Amintirea ambilor a fost evocată însă cu dragoste și recunoștiință la reunirea de vineri, care a readus laolaltă absolvenții generației 1974, dar și trei reprezentanți ai generației 1973- primele ale Liceului. Rând pe rând, s-au ridicat în picioare, Vasile Anghel, Vasile Chiriac, Neculai Olaru, Eduard Melnic, Marian Nicolau, Marcel Stere, Basile Nae, Vasile Gârbea, Constantin Florian, Cornel Elisei, Jean Lovin și Neculai Iacob (toți din promoția 1974), Gheorghe Chivorchian, Emil Nistreanu și Dumitru Constantin (absolvenți în 1973). În fața lor s-au aflat profesorii de ieri, Maria Ene, Ana Verdeș, Aurora Pușcașu și Mihai Macri, dar și directorul de azi al Liceului, Dragoș Furdu, care a mărturisit că se simte copleșit de întâlnire: „Este suficient să spun că eu m-am născut în 1973. Mă bucur să vă pot cunoaște; dumneavoastră sunteți una dintre cele mai onorante cărți de vizită ale liceului nostru”. Înainte de a striga catalogul, ca acum mai bine de 40 de ani, diriginta Maria Ene a ridicat, profesoral, un deget: „Unii dintre dumneavoastră au condus județul, alții Federația Română de Fotbal, alții cluburi de fotbal sau diferite instituții. Pe scurt, ați onorat școala, ați onorat viața, ne-ați onorat pe noi”. Rând pe rând, elevii de ieri s-au ridicat în picioare, spunându-și pe scurt, povestea de viață. În aproape toate cazurile, activitatea fotbalistică s-a împletit sau a fost urmată de o carieră profesională de succes. Cornel Elisei a evocat

pag 4

cele aproape 300 de meciuri jucate în Divizia A, Vasile Chiriac a povestit cum a înființat Compania Joe în timp ce Vasile Nae a punctat reperele unei cariere de vis în domeniul petrolifer care s-a întins de la Seul până în Texas, trecând prin Qatar și Africa. Constantin Florian și-a amintit cum, elev fiind în clasa a VIII-a la Baia Mare, a citit anunțul din „Sportul popular” referitor la concursul de admitere organizat de Liceul de Fotbal din Bacău, iar Gheorghe Chivorchian a ținut să precizeze că „fără ajutorul familiei și al colectivului profesoral de la Liceul de Fotbal, în frunte cu domnul Constantin Anghelache, care mi-a fost ca un al doilea tată, nu aș fi realizat ceea ce am realizat în viață”. Vasile Gârbea, care are o viață de roman (de la firma „Agapia Turist” la echipa Cetatea Târgu-Neamț, de la milioanele de euro dispărute peste noapte la un restart financiar în Franța) a recurs la poezia lui Minulescu pentru a-și completa auto-portetul: ”Nu sunt ce par a fi/ Nu sunt/ Nimic din ce-aș fi vrut să fiu/ Dar fiindcă m-am născut fără să știu/ Sau prea curând/ Sau prea târziu/ M-am resemnat ca orice bun creștin/ Și n-am rămas.. decât cel care sunt”.

Unul dintre cei mai buni jucători ai Campionatului Mondial Școlar din Franța ’73, competiție câștigată de Liceul de Fotbal din Bacău, Emil Nistreanu a avut ultimul cuvânt: „Îmi amintesc două dintre profețiile făcute, chiar în această

clasă, de profesorul Constantin Anghelache. Ambele s-au împlinit. Prima făcea referire la viitorul nostru: «Veți deveni: medici, avocați, ingineri, profesori, muncitori. Și bețivi”.

A doua vorbea despre fotbal: «Într-o bună zi, fotbalul nu va mai fi privit ca un joc golănesc, ci ca o meserie»”. La anul, clopoțelul va suna din nou. Pentru o nouă reuniune 1973+1974.

Dan SION

pag 5

HANDBAL, Divizia A (F)

ȚIPETE DE SĂBII ȘI URLETE DE SCUT *ȘTIINȚA BACĂU-CNOT IAȘI 27-26 (13-14) De mai mulți ani, echipa de handbal feminin a Științeisingura care ar putea, în condiții normale, să ademenească spectatorii în tribunele Sălii Sporturilor- începe campionatul fără motor. Împing agregatul aceleași fete entuziaste cu speranța că zmeiele de hârtie vor prinde și ele, cândva, aripi de cocostârc. Chemate în teren de clopoțelul Universității și șuierul acceleratului de Suceava, handbalistele noastre acționează după scenariile din filmele cu Kojak, musai cu mortul la început. Vreme de o repriză întreagă, studentele au fost buimăcite de aruncările înșurubate ale ieșencei Victoria Agape- un centru de foarte bună calitate (în sfârșit, un nume din tabăra dușmană care ți se lipește de suflet!)-, șchiopătând vizibil după o formație pe care o învinseseră, totuși, de două ori în campionatul trecut. În min.25, scorul arăta 13-9 pentru oaspetele hrănite cu dulceața teilor din Copou și lucrurile păreau să curgă pe Bistrița către lacrimi și disperare. Noroc cu paradele vrăjitorești ale Dianei Uricaru, fata aruncată pe horn în poarta Științei, direct din manșeta profesorilor G.Hornea și C.Oprea, care ne-a menținut optimismul în reanimare, mai ceva decât medicii din Spitalul Municipal! Și cum Dumnezeu iubește zâmbetul toamnei, nu încruntarea celui părăsit de vară, după pauză, păcatele ni s-au transformat în virtute. În 10 minute, Știința a trecut la conducere (22-21) și rafalele Iuliei Faig- pregătită și în acest an pentru luptele la baionetă- au readus liniștea

în poligon. Bacăul învinge Iașul gâfâind, dar toate disputele dintre noi au fost cu țipete de săbii și urlete de scut. Așa e frumos! *Pentru Știința, au marcat Faig 9, Cășeriu 7 (același braț înțepător ca o albină), Croitoriu 4 (golul victoriei în min.59!), Ciobanu 3, Verșescu 3, Anca Grigoriu 1 (un debut interesant).

Leonard POPA

În fotografie, handbalistele Științei Bacău la un nou început de drum…

Etapa 1 Steaua București-CSS Tulcea 33-24 (15-11) ȘTIINȚA BACĂU-CNOT Iași 27-26 (13-14) Dinamo București-HCF Piatra Neamț amânat CSU Târgoviște-Danubius Călărași 27-24 (16-10) Știința București- Activ Plopeni 37-20 (17-8) HM Buzău-Neptun Constanța amânat Spartac București-Șc.181 București 26-26 (12-14) CSM București II stă Etapa a 2-a Șc.181 București stă Activ Plopeni-HM Buzău 29-36 (12-16) HCF Piatra Neamț-Spartac București 32-10 (16- 5) Danubius Călărași-ȘTIINȚA BACĂU 25-27 (15-13) CSȘ Tulcea-CSU Târgoviște 30-25 (14-12) Neptun Constanța-Steaua București 31-25 (20-11) Csm BucureȘti II- Știința București 27-25 (14-11) CNOT Iași-Dinamo București amânat Etapa a 3-a Șc.181 București-HCF Piatra Neamț Spartac București-CNOT Iași Dinamo București-Danubius Călărași ȘTIINȚA BACĂU-CSȘ Tulcea CSU Târgoviște-Neptun Constanța Steaua București-Activ Plopeni HM Buzău-CSM București II Știința București stă

pag 6

CLASAMENTUL 1.ȘTIINȚA BACĂU 2.HCF Piatra Neamț 3.Știința București 4.HM Buzău 5.Neptun Constanța 6.Steaua București 7.CSM București II 8.CSU Târgoviște 9.CSS Tulcea 10.Șc.181 București 11.Spartac București 12.Dinamo București 13.CNOT Iași 14.Danubius Călărași 15.Activ Plopeni

2 2 0 0 54-51 6 1 1 0 0 32-10 3 2 1 0 1 62-47 3 1 1 0 0 36-29 3 1 1 0 0 31-25 3 2 1 0 1 58-55 3 1 1 0 0 27-25 3 2 1 0 1 52-54 3 2 1 0 1 54-58 3 1 0 1 0 26-26 1 2 0 1 1 36-58 1 0 0 0 0 0- 0 0 1 0 0 1 26-27 0 2 0 0 2 49-54 0 2 0 0 2 49-73 0

În Seria B, s-a desfășurat prima etapă: KSE Tg.Secuiesc-SCM Timișoara 27-41 Corona 2010 Brașov-CSU Oradea 35-18 National Rm.Vâlcea-Dacia Mioveni 26-21 CSU Reșița-ACS Odorheiu Secuiesc 33-19 Minaur Baia Mare-Crișul Chișineu Criș 44-17 Mureșul Tg.Mureș-Olimpic Tg.Mureș amânat CSU DE VEST Timișoara-FC Argeș 35-40

Secvenţe de la partida de handbal feminin Știința BacăuCNOT Iași (27-26), care a marcat debutul băcăuancelor în noul campionat.

Foto: VEM

pag 7

Fotbal, Cupa României

MERGEM MAI DEPARTE! *Aerostar Bacău – AFK Csikszereda Miercurea Ciuc 2-0 (1-0) Aerostar Bacău a obținut, pe teren propriu, calificarea în faza a IV-a a Cupei României, în fața unei contracandidate la promovarea în eșalonul secund. Meciul n-a fost nici preaprea, nici foarte-foarte, băcăuanii lăsând impresia că încă ”se caută” în noua formulă, în timp ce oaspeții au aliniat multe rezerve în echipa de start. Aerostar a deschis scorul la prima ocazie, fundașul stânga Oanea punctând cu un vole spectaculos de la 20 de metri, în minutul 33. Zece minute mai târziu, Bartok a ratat incredibil din 2 metri după centrarea lui Gyorgyi, iar ”aviatorii” au intrat la cabine în avantaj. La pauză, ambii antrenori au schimbat: Cristi Popovici l-a introdus pe Tudorache în locul lui Pavel, în timp ce Attila Vago a trimis în teren două dintre piesele grele – vârful Bajko și mijlocașul marocan Soufiane, acesta din urmă un jucător de mare calitate.

Oaspeții au fost mult mai prezenți în joc, însă și-au creat o singură ocazie clară, în minutul 63, când tehnicul Soufiane n-a reușit să-l învingă pe Hărăguță din careu, după o frumoasă acțiune personală. Băcăuanii au ratat și ei două mari ocazii, prin Tudorache și Sahru, cel de-al doilea obținând un penalty în prelungirile partidei, din care Vraciu a stabilit scorul final.

Aerostar: Hărăguță – Ardei, Mihălăchioae, Mihăeș, Oanea – R. Istrate, Adăscăliței (min. 11 Ichim), Chirilă, Artenie (min. 78 Sahru) – Pavel (min. 46 Tudorache), Vraciu. Antrenor: Cristian Popovici. Csikszereda: Horvat – Hajzik, Benko, Csiki, Vizi – Gyorgyi, Csuros (min. 60 Ilyeș), Jakab (min. 46 Soufiane), Bagoly – Hodgyai (min. 46 Bajko), Bartok. Antrenor: Attila Vago. Arbitru: Dorin Burloiu (Galați). Asistenți: Florin Iftode (Tg. Bujor) și Alexandru Iftime (Piatra Neamț).

Costin ALEXANDRESCU

FOTBAL feminin, Liga 2, Seria 1

“Pisicile Roșii”, un nou început Fotbal Club Măgura 2012 va debuta duminică, 17 septembrie, în sezonul 20172018, pe teren propriu – stadionul Lucrețiu Avram (Proletarul), de la ora 11.00, contra Selenei Constanța. După trei luni de pauză competițională, “Pisicile Roșii” pornesc la un nou drum într-o serie cu patru formații care șiau anunțat intenția de a promova și cu Navobi Iași, echipă care s-a retras din Superligă, după ce anul trecut a terminat pe locul doi.

“Pisicile Roșii” vor fi pregătite în actuala stagiune de Remus Cojocaru și Marian Tănasă, în timp ce de pregătirea portarilor se va ocupa Tică Sofornie. Lotul pentru sezonul 2017-2018: Gabi Tătaru, Iulia Jitaru, Monalisa Palade, Irina Andrieș, Alexandra Tănasă, Maria Panțîru, Roxana Mateuță, Larisa Botezatu, Anca Bărbulișteanu, Corina Chelmuș, Amalia Aldea, Ana Marin, Alina Ardeleanu, Andreea Bujor, Andra Cernat, Adina Cernat, Diana Burcă, Diana Pașcu, Anca Pinitilie, Delia Pleșoaica, Diana Rotaru și Veronica Pitirici.

Victor Eugen MIHAI

pag 8

Fotbal JUNIORI

ACADEMIA “CRISTIAN CIOCOIU” SE IMPUNE ÎN BULGARIA În perioada 24-28 august, grupele 2005 și 2006 ale Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu”, însoțite chiar de Cristian Ciocoiu, au participat la un important turneu destinat juniorilor, „JUNIOR’S CUP 2017”, întrecere organizată la Albena (Bulgaria). Ajunsă la editia a IV-a, JUNIOR’S CUP a adunat la start echipe din cinci țări (Bulgaria, România, Republica Moldova, Georgia și Ukraina). După confruntări cu team-uri cu renume, ambele grupe au reușit performanța de a se clasa pe podiumul de premiere: la 2006, Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” a cucerit trofeul iar la 2005, bronzul.

Rezultate: Categoria 2005 Grupe: Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Hermanstadt Sibiu 5-0; Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Dorostol 13-0; Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Miercurea Ciuc 1-2. Semifinale: Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – UTA Arad 0-2; Finala mică: Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Miercurea Ciuc 2-0 Clasament grupa 2005: 1. UTA ARAD 2. SPARTAK VARNA 3. FC. BACAU 4. MIERCUREA CIUC Lucaci Eduard a fost desemnat MVP-ul turneului;

Echipa: Cadar Bryan, Anton Cătălin, Istrate Razvan,

Agapi Luca, Pruteanu Marian, Antohi Tudor, Ciubotaru Traian, Lucaci Eduard, Sumanaru Denis, Balasel Vlăduț, Pantelei Patrick, Dinu Razvan, Ciuchi Stefan, Popa Albert, Musat Mario, Ciomaga Iustin. Antrenori: Șerban Neamțu, Ioniță Florin – antrenor cu portarii.

Categoria 2006 Grupe: Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Litex Lovech 0-1; Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – UTA Arad 9-0; Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Spartak Varna 8-1; Semifinale: Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Dinamo Bucuresti 4-2 (2-2, 4-2 dupa penalty); Finala: Academia FC Bacău „Cristian Ciocoiu” – Litex Lovech 4-0.

Clasament grupa 2006: 1. FC. BACĂU 2. LITEX LOVECH 3. DINAMO BUCUREȘTI 4. FC BUIUCANI Portarul turneului a fost desemnat Chisareanu Luca, iar MVP-ul turneului, Popescu Cosmin.

Echipa: Chisăreanu Luca, Olteanu Adrian, Lungu George, Condurachi Dan, Popescu Cosmin, Oasenegre Codrin, Oancea Stefan, Păun Gabi, Belciu Tudor, Bacalu Bogdan, Anton Lucian, Păduraru David, Tătaru Răzvan, Istrate Răzvan. Antrenori: Radu Ciobanu, Ioniță Florin – antrenor cu portarii.

Victor Eugen MIHAI

VOLEI (F)

Știința spune „adieu” Belgiei

Pentru al doilea an consecutiv, studentele nu pot onora invitația de a participa la puternicul turneu internațional de la Frasnes-Lez-Anvaing

În 2017, bugetul Clubului Sportiv Știința Bacău este la jumătate față de anul trecut. Lipsa banilor și-a pus serios amprenta și pe cele două echipe de volei ale clubului condus de Florin Grapă. Astfel, echipa feminină se vede nevoită să refuze, pentru al doilea an consecutiv, participarea la puternicul turneu internațional de la Frasnes-Lez-Anvaing pe care îl câștigase în 2015. „Până anul trecut, Știința a constituit o prezență constantă la turneul din Belgia, unde am lăsat mereu o impresie frumoasă, dovadă că organizatorii au continuat să ne invite. Din păcate, anul trecut nu am putut onora invitația din cauza faptului că aveam mai multe jucătoare plecate la lotul național, iar acum a trebuit să rămânem acasă ca urmare a lipsei banilor. Chiar dacă nu trebuia să acoperim decât cheltuielile legate de transportrestul costurilor fiind suportate de gazdele din Belgia- nu ne-am permis participarea la turneu. Banii sunt drămuiți și trebuie să fim atenți cum îi cheltuim”, a declarat Florin Grapă, care a vorbit și despre situația echipei masculine de volei a Științei: „E în stand-by. Se poartă discuții cu factorii locali referitor la un ajutor financiar după ce a picat varianta cu finanțarea pe 350 și am convingerea că lucrurile

se vor rezolva favorabil. Mi-e greu să spun dacă băieții vor continua în A1 sau în A2- după părerea mea, mai plauzibilă este înscrierea Științei în eșalonul secund- însă cert este că echipa de volei masculin nu-și va înceta activitatea. Nu se va întâmpla ceea ce s-a întâmplat în urmă cu câțiva ani cu echipa de handbal băieți”.

Dan SION

VOLEI (M) SĂRĂCIA NE READUCE ÎN EȘALONUL SECUND Voleibaliștii băcăuani au început pregătirile pentru sezonul 2017-2018. Un sezon pe care îl vor parcurge în divizia secundă, după cum s-a stabilit în aceste zile. Astfel, echipa clubului Știința Bacău și-a anunțat retragerea din Divizia A1, eșalon în care a evoluat în sezonul precedent, ocupând locul al 9-lea. Campionatul va începe pe 14 octombrie.

pag 9

ATLETISM La Universiada de Vară

Medalie de argint pentru Soare!

Nicolae Alexandru Soare (CS Știința Bacău, antrenor Cristina Alexe) a urcat pe podium la Universiada de Vară de la Taipei. În această după-amiază, atletul băcăuan a câștigat argintul în proba de 10.000 m, cu timpul de 29:12.76, realizând totodată un nou record personal. Aurul a fost cucerit de Sadic Bahati (Uganda), cu timpul 29:08.68, iar bronzul a mers către Kazuya Shiojiri (Japonia), 29:20.96.

Alexandru Nicolae Soare a făcut o cursă foarte bună și la 5.000m și a fost la un pas de un nou loc pe podium, dar a pierdut medalia pe ultimii 50 de metri. Atletul antrenat de

Cristina Alexe a încheiat concursul pe locul 4, cu timpul de 14:03.12 (PB). Este o performantă, în condițiile în care Soare a făcut trei curse în patru zile, două dintre ele încheiate cu Personal Best, și a cucerit argintul la 10.000m. În plus, pe sistemul românesc, el nu a beneficiat de condiții de refacere. Alexandru Nicolae Soare: “Mulțumesc pentru încredere și sprijin echipei mele care a făcut posibil acest rezultat: Cristina Alexe, Panaet Adelina, Suhanea Ciprian.

Mulțumesc familiei care stă mereu în umbra mea…”

Duel între maratoniști participanți la Olimpiadă, Soare și Ionescu, câștigat de băcăuan Nicolae Alexandru Soare a devenit campionul României la „naționalele” de semimaraton, desfășurate astăzi la Craiova. În duelul pentru titlu, atletul băcăuan l-a devansat pe craioveanul Marius Ionescu, ambii sportivi participând anul trecut la Jocurile Olimpice de la Rio. 1. NICOLAE SOARE (ȘTIINȚA BACĂU) 1:06:02 2. MARIUS IONESCU (CSM CRAIOVA) 1:09:21 3. ȘTEFAN GAVRIL (CS CLUJ-NAPOCA) 1:10:13 La „naționalele” de semimaraton au concurat 85 sportivi, legitimați la 20 cluburi din țară.

23 septembrie 2017- start la Semimaraton În 23 septembrie 2017 Fundația Comunitară Bacău organizează cea de-a patra ediție Semimaraton. Bacăul aleargă pentru educație! Semimarathon-ul începe la ora 9.00, din Piața Tricolorului, continuă prin fața clădirii Primăriei Municipiului Bacău, apoi pe Strada Războieni, prin parcul Cancicov și retur. Pentru cursa individuală și ștafetă, lungimea traseului este de 21 de km. De la ora 11.30, are loc Cursa copiilor, cu o lungime de 1,5 km și cu două categorii de vârstă, 6-9 ani și 10-14 ani. De la 12.30, are loc Cursa comunității, la care și anul acesta vom premia echipa cea mai numeroasă și echipa cu cea mai puternică identitate vizuală. Cursa urbană este noutatea și experiența inedită a Semimaratonului 2017. O cursă prin clădiri din Bacău, check-point-uri și sarcini pe care concurenții trebuie să le îndeplinească. Această cursă are loc de la ora 14.30 și poate fi parcursă individual sau în echipe de 2-4 concurenți. Este o oportunitate pentru o perspectivă diferită asupra orașului, pentru cunoașterea unor obiective urbane și pentru a depăși limitele convenționalului. Pașii înscrierii la Semimaraton 2017 sunt simpli:

pag 10

Pas 1: Alege cursa care ți se potrivește! (Semimaraton individual sau ștafetă, Cursa comunității, Crosul copiilor sau Cursa urbană) Pas 2: Înscrie-te pe site! (www. fundatiacomunitarabacau.ro/competitie) Pas 3: Plătește taxa de înscriere! (Felicitări! Prin taxa de înscriere susții inovația în educație!)

Pas 4: Fii ambasador al educației!(opțional). Alegeți proiectul preferat și povestește altora despre el.

Convinge-i să se alăture cauzei tale! Te pot susține cu o donație care va merge spre proiectul ales sau pot deveni participanți, contribuind cu taxa lor de înscriere la finanțarea acestuia.

Pas 5: Vino în 23 septembrie la Semimaraton!

Pagină realizată de Victor Eugen MIHAI

JUDO

Turneu internațional, medalii băcăuane Judoka din Austria, Ungaria, R. Moldova, Croația, Serbia, Bulgaria și România s-au reunit la Sibiu, la sfârșitul săptămânii trecute, pentru a participa la turneul internațional „Cupa Temerarul”. La această competiție, Bacăul a fost reprezentat de 4 sportive de la CS Bronx, care au fost coordonate, în premieră, de antrenorul George Hantu. La juniori, Maria Gavriliță a cucerit argintul la 52kg, trecând în semifinale de Lana Drobac (Croația) ‎după un meci istovitor câștigat în golden score. Pe podium au mai urcat, medaliate cu bronz, Alisa Crengăniș (48 kg, victorie în finala mică în fața slovenei Veronika Szaboova) și Alina Rotaru (57 kg).

La seniori, Maria Gavriliță a pierdut aurul la 52 kg în fața medaliatei europene Elena Constantin. Supriza a venit în schimb de la Alisa Crengăniș, care a disputat un meci extraordinar la 48 kg în compania bulgăroaicei Tsyplyakova Tsplaevana‎, medaliată la „mondiale”, reușind până la urmă să-și adjudece bronzul categoriei. De subliniat că Alisa este în ultimul an la grupa „copii”, ea împlinind 14 ani în urmă cu două luni.

KARATE

2 în 1 Ultimele competiții oficiale programate înaintea Campionatului Mondial de Karate SKDUN (Ungaria, 6-8 octombrie) s-au desfășurat la sfârșitul săptămânii trecute, în sala de sport din comuna Cernica, jud. Ilfov. Clubul Sportiv „Dan Botezatu” a participat cu 6 sportivi la Cupa României pentru tineret și seniori și Cupa de Toamnă pentru copii, minicadeți, cadeți și juniori, obținând 3 medalii, astfel: – aur la kumite individual minicadeți -41kg prin Robu-Lungu Darius; – aur la kumite individual minicadete -40kg prin Radu Miruna; – argint la kumite individual seniori-68kg prin antrenorul/sportiv Cășeru Ionuț. Au mai participat Băisan Răzvan (copii 3), Ciobanu Serena (minicadete) și Miron Ioan (cadeți).

HALTERE

Ionuț Ilie a cucerit alte trei titluri de campion național de seniori La finele săptămanii trecute, Aradul a găzduit cea mai importantă întrecere internă, finala Naționalelor de Seniori.

Ilie Ionuț (CSM Bacău, antrenor George Călin), campion european de tineret, cel mai important halterofil băcăuan, și-a adăugat în palmares încă trei medalii de aur la categoria 69 de kilograme. Componente ale aceluiași club, Nanu Ionela a cucerit trei medalii de argint (90 kg), iar Pană Cosmina, două medalii de bronz (48 kg). Aproape de o medalie s-a aflat și Herciu Marius (SCM Bacău/ categoria 85 kg), locul 4 la toate cele trei stiluri. În aceeași perioadă și același loc, a avut loc și finala juniorilor 3, premierea facându-se doar la stilul Total. Dintre băcăuani au urcat pe podium Bucur Mădălina (locul 1/+53 kg), de la CSM, și Ichim Florin (locul 3/ 50 kg), de la SCM.

Pagină realizată de Victor Eugen MIHAI pag 11

SPORTUL BĂCĂUAN PE MERIDIANELE LUMII

ÎNSEMNĂRI CIPRIOTE ...Tocmai s-a lăsat noaptea și întâi vezi luminițele multicolore. De la 13 000 de metri altitudine, seamănă cu un ciorchine.

Avionul planează și în coborâre începi să distingi conturul pământului. De sus, Ciprul pare o mână care îți atrage atenția către ceva, cu degetul arătător (Karpasia) întins spre alte lumi. Aterizez pe ultima bornă a elenismului răsăritean, cu sentimentele din prima zi în care am pășit pe străzile subțiri și întortocheate ale Larnacăi. Intru într-un labirint din care nu am învățat, încă, să ies...

În Larnaca, nu-ți ajung 24 de ore. La capătul zilei, ai convingerea că nu ai făcut tot ce puteai face... Mâine dimineață, trebuie să mă scol devreme și, după ce cad încă o dată în farmecele matinale ale Mediteranei, mereu fierbinte, ca după o nesfârșită noapte de dragoste, ar trebui să ajung în tribunele terenului de pe Finikoudes. Începe o nouă ediție a turneului popular de beach-volei pentru echipe de câte trei amatori. Participă gratuit oricine dorește, cu singura condiție să-și găsească alți doi parteneri... Sunt pregătite cupe, diplome și sticle cu bere. Ajuns acolo, după primele partide mă plictisesc și mă întorc pe plajă, sub umbrelă, unde mi-am lăsat prosoapele și ziarele. În paginile locale din “Larnaka-my city” (publicație gratuită pe care o găsești peste tot), citesc despre alte activități interesante, care ar putea să-mi umple timpul. La Lefkara, un sat din preajma Larnacăi, cunoscut pentru obiectele sale din ceramică și broderiile cusute manual, începe al 37-lea Festival al Verii. Duminică, tot pe Finikoudes, concurs de șah-simultan, organizat de Municipalitate și Larnaca Chess Club.

Campionul Ciprului, Antonis Antoniou, va disputa 30 de partide simultane. În satul Pervolia, tradiționalul Teatru de Umbre cipriot va susține spectacolul “Karagios merge în vacanță” de Christos Pafios, desfășurat sub egida Festivalului Cultural din Pervolia. În Larnaca, până pe 10 septembrie, este deschisă Expoziția de Pictură Contemporană Cipriotă, unde

pag 12

expun 48 de artiști. Între 31 august și 10 septembrie, la Limassol (7 euro, dus/ întors, din Larnaca), se va organiza celebrul Festival al Vinului, ajuns la a 56-a ediție.

Un festin culinar, dans și băutură, găzduit de Grădinile Municipale. Vinul cipriot este considerat cel mai bun din Europa, dar și cel mai vechi. Cu această ocazie, nu poate trece neobservat nici concursul de afișe dedicate manifestării. Dintre cele premiate anul trecut, mi-a plăcut cel care a obținut locul al doilea, intitulat „Smile (Zâmbet)”. Înfățișează un agricultor care culege ciorchinele zâmbind larg, mulțumit-probabilde ceea ce i-a oferit natura. „Miss Kiki, i-am spus eu surprins, aici nu plouă niciodată și se fac de toate!

Dacă, în România, nu ar ploua o lună, ar fi tragedie pentru agricultură”. „Apa nu trebuie să fie în cermi-a spus ea, ci în pământ...” Așa, precum trupul lăsat de suflet, când își deschide aripile? Nu mi-a răspuns...

Una dintre personalitățile culturale ale Ciprului din Secolul al XVIII- lea și începutul Secolului al XVIIII- lea este Arhiepiscopul Kyprianos. Născut într-o localitate de lângă Nicosia, în 1756, Kyprianos alege calea monahală, la Mănăstirea Mahera. În 1783, ajunge în Moldova cu scopul de a aduna fonduri pentru repararea lăcașului de cult. În semn de cinstire, domnitorul Moldovei, Mihai Șuțu, îl numește preot paroh al Bisericii Domnești din Iași.

Spirit umanist, înzestrat cu vocație de

erudit, Kypria paralel cursu Academia D Întors în Cip hirotonisit ar 1812 înfiinte grecească din insulă. Î de agitat, după ce Gre independența în 1821, rămână sub stăpânirea 1878. Învinuit că ar fi c

administrației, urmărin Kyprianos este execut în piața seraiului din N mitropoliți, la 9 iulie 18 sfârșitul tragic al celui numele său începutul româno-cipriote.

În 1570, la 3 iulie, tu Lacul Sarat din Larnac actual nu-l poate rata, în vecinătatea Aeropor drumul care face legăt mai târziu, Semiluna c la venețieni. La începu 1571, otomanii atacă N asaltului, au fost uciși fanatismul lor religios,

anos urmează în uri superioare la Domneasca ieșeană. pru, în 1810, este rhiepiscop, iar în ează prima școală În acest timp extrem ecia își căpătase , Ciprul avea să a otomană până în complotat împotriva

nd unirea cu Grecia, tat prin spânzurare, Nicosia, alături de alți 821. Acesta a fost care a semnat cu relațiilor culturale

urcii debarcă lângă ca. Niciun turist întrucât se află rtului Hermes, pe tura cu orașul. Un an cucerește Ciprul de utul lui septembrie Nicosia. În prima zi a 20 000 de oameni. În turcii au omorât până

și porcii din oraș. Cadavrele oamenilor au fost lăsate să putrezească pe străzi alături de cele ale animalelor. Cotropitorii au jefuit Nicosia, bogățiile furate egalându-le pe cele capturate la căderea Constantinopolului.

Sultanul turcilor la acea dată era Selim Bețivul, fiul lui Suleiman Magnificul...

Legenda spune că lacrimile femeilor care și-au pierdut bărbații în războaiele cu turcii au fost ascultate de Dumnezeu și Selim, aflat în stare de ebrietate, avea să fie ucis, în urma unei lovituri primite la cap, în sala de baie a Palatului Topkapi. A fost singurul sultan otoman care și-a pierdut viața în afara câmpului de luptă…

Cel mai cunoscut și îndrăgit președinte al Ciprului a fost Arhiepiscopul Makarios III. De ce s-a bucurat cel mai tânăr arhiepiscop al Ciprului de o asemenea notorietate ?

Născut în 1913, într-un sat din districtul Paphos (Panaghia), Makarios (pe numele său adevărat Michael Christodoulou Mouskos), cel numit de ciprioții greci Tatăl Națiunii a condus statul cipriot în momentele sale de cumpănă din perioada 1959-1977. La vârsta de 13 ani, el a fost admis, ca novice, la Mănăstirea Kikkos. Au urmat anii de formare intelectuală, Makarios urmând cursurile Gimnaziului Pancyprian din Nicosia, apoi, Facultatea de Teologie și Științe Juridice din cadrul Universității Atena, absolvită în 1942. În anii celui De-al Doilea Război Mondial, în timp ce își exercita meseria de preot, a fost susținut de Biserica Ortodoxă din insulă pentru a-și continua studiile la Universitatea Boston, din statul american Massachusetts. În 1948, în timp ce era încă student, a fost

numit, împotriva voinței sale, Episcop de Kition (denumirea antică a Larnacăi de astăzi), iar în 1950, la moartea lui Makarios al II-lea, îi succede acestuia în cea mai înaltă funcție a bisericii cipriote. Avea doar 37 de ani... De aici începe ascensiunea sa politică, una care avea să-l propulseze în sufletul ciprioților din toate generațiile. În anii 50 ai secolului trecut, Ciprul nu-și căpătase încă independența, făcând parte din imperiul colonial britanic. Gândurile și intențiile politice ale ciprioților își canalizau energiile spre un obiectiv de veacuri, unirea (Enosis) cu Grecia. Înțelegând că Națiunile Unite și Anglia nu agreează un astfel de obiectiv, iar Atena preferă să adopte o poziție neutră, Makarios intră în legătură cu un general grec, Gheorghios Grivas, fost combatant al armatei ateniene. În 1955, organizează împreună o organizație militară secretă, EOKA (Ethniki Organosis Kyprion Agoniston/Organizația Națională a Luptătorilor Ciprioți) care va milita pentru unire. Aflat în conflict cu administrația britanică, în 1956, Makarios va fi exilat pe insula Mahe din arhipelagul Seychelles, unde va fi deținut până în 1957. Având interdicția de a se repatria, Arhiepiscopul se stabilește un timp la Atena, unde continuă să susțină integrarea Ciprului în statul elen. Numai că, la Convenția NATO, din decembrie 1958, cele trei părți interesate în statutul insulei, Anglia, Grecia și Turcia, încep să discute pentru prima dată despre Cipru, ca stat independent, fapt ratificat, după Acordul de la Zurich (11 februarie 1959), prin Conferința de la Londra (19 februarie 1959). Deși își exprimă rezerve serioase față de prevederile Acordului, Makarios nu este susținut de guvernul atenian. Mai mult decât atât, prin încheierea unui tratat de garanție, cele trei puteri prezente în insulă și-au asigurat participarea directă la orice tentativă de schimbare a Constituției cipriote, așa cum rezulta aceasta prin aprobarea documentelor de la Zurich. De fapt, acest lucru avea să servească drept justificare pentru Turcia, la invadarea Ciprului în iulie 1974… În 1959, în insulă se organizează alegeri prezidentiale. Fostul camarad al lui Makarios, Generalul Grivas, îl acuză pe arhiepiscop că ar fi pactizat cu puterile tripartite și va susține un alt candidat.

Makarios, însă, câștigă alegerile cu 67,8 la sută din voturi și devine primul președinte al

pag 13

Ciprului liber (independență obținută la 16 august 1960). Lupta dintre Makarios și Generalul Grivas va continua în subteranul evenimentelor și va culmina cu puciul din 1974, care se va transforma imediat într-un război greco-turc, în urma căruia Ciprul va fi divizat, așa cum îl descoperim și astăzi…

La 15 iulie 1974, se declanșează lovitura de stat din Cipru, de către junta militară din Grecia, care a avut două obiective: îndepărtarea lui Makarios, prin orice mijloace, din fruntea statului și anexarea insulei de către Atena. Ofițeri eleni s-au strecurat în rândurile Gărzii Naționale cipriote și, la momentul oportun, susținuți de membrii organizației Eoka II, au dat asaltul asupra Palatului prezidențial din Nicosia. După câteva ore, acesta a căzut în mâinile puciștilor, iar la postul național de radio s-a anunțat moartea lui Makarios. În realitate, acesta a reușit să iasă din încercuire și să se refugieze la baza militară britanică din Akrotiri. Puțin mai târziu, arhiepiscopul vorbește în direct la Radio Pafos, încurajând populația la rezistență. Cu un avion militar, Makarios ajunge la Londra, apoi, la New York, unde la 19 iulie se adresează Consiliului de Securitate, cerând intervenția ONU, împotriva

pag 14

loviturii de stat. A doua zi (20 iulie), însă, la primele ore ale dimineții, Turcia, prevalânduse de statutul său de putere garantă, atacă nestânjenită Ciprul, ocupând Kyrenia în 48 de ore, sub pretextul că populația musulmană a devenit victima violențelor izbucnite în insulă.

Fără nicio opoziție, trupele turcești avansează în teritoriu și pe 14 august, după o nouă debarcare, Turcia ocupă 37 la sută din suprafața țării, delimitând și Linia Attila, cea care separă și astăzi cele două comunități cipriote. Între timp, junta militară care declanșase ostilitățile fusese lichidată. În decembrie 1974, Makarios reușește să se întoarcă în Cipru și să preia președinția.

Urmează câțiva ani, în care problema cipriotă este mereu pusă pe tapet la masa tratativelor, dar fără nicio finalizare concretă. Bilanțul războiului cipriot, raportat la populația de atunci a țării (800 000 de locuitori), este tragic: 4000 de morți, 2000 de persoane dispărute și 200 000 de refugiați greco-ciprioți. Makarios și-a sfârșit tumultuoasa sa existență în august 1977, după două atacuri succesive de inimă. Am încercat să vorbesc cu Miss Kiki despre evenimentele respective, știind că este din Kyrenia (primul oraș cipriot atacat de turci în 1974) și că avea atunci 22 de ani. Preferă să nu-și amintească prea multe despre o rană nici

astăzi vindecată complet. Împreună cu familia sa a îngroșat numărul refugiaților. Au fost nevoiți să părăsească domiciliul de o viață, frumoasa casă din Kyrenia, cu oleandru la intrare, și să urmeze traseele unui destin nedrept. Mi-a spus doar că, acum câțiva ani, a încercat să-și viziteze locuința părintească rămasă în zona de ocupație turcă.

A mers in orasul natal, a ajuns la poartă, dar mai mult nu a putut face. Noii proprietari, care închiriaseră locuința de la o altă familie de turci, plecată definitiv în Germania, nu i-au dat voie.

Degeaba a încercat să le arate celor de acolo actele de proprietate asupra imobilului. A fost imediat înconjurată de priviri aspre și sprâncene încruntate. A recunoscut, undeva în fundul grădinii, măslinii care i-au vegheat copilăria și au fost martorii acelei dimineți răcoroase de iulie, când roua și briza matinală a Mediteranei s-au transformat în lacrimi…

Consumul de alcool, încă de la vârsta școlară, continuă să se mențină la cote alarmante în Cipru, fapt relevat și criticat de întreaga presă locală. Copiii ciprioți ocupă un nedorit loc trei în cadrul Uniunii, în privința consumului de băuturi alcoolice, conform unui recent studiu european.

Situația nu diferă nici la eșantionul celor de până în 30 de ani, recunoscuți de aceleași surse, ca fiind cu 10 la sută mai multi consumatori decât media europeană, la suta de locuitori...

Globalizarea, internetul și tendința minorilor de a imita adulții sunt considerate principalele cauze ale acestei escaladări. Modelul este servit de societatea occidentală, în special, cea britanică, o prezență influentă în insulă... În săptămânalul “Cyprus Weekly”, citesc că și rata violenței este în creștere, mai ales în perioada turistică.

Este publicat chiar și un decalog al siguranței cotidiene, din care spicuiesc câteva. În mediul on-line: 1.nu postați fotografii cu copiii dvs., mai ales, cele în care apar îmbrăcați în costume de baie 2. nu postați fotografii din care să reiasă că sunteți plecați pentru mai mult timp de acasă; la plajă: 1. țineți banii și alte valori personale numai în văzul dvs. 2. când este posibil, cooperați cu vecinii de șezlong; acasă: 1. asigurați-vă că nu sunt indicii că ați plecat mai mult timp de la domiciliu 2. nu uitați în jurul casei obiecte care ar putea înlesni pătrunderea infractorilor în locuința dvs., de pildă o scară... Și totuși, din ceea ce am remarcat în cei cinci ani, de când frecventez insula, viața cotidiană în Cipru e departe de a alarma pe cineva. Am întrebat-o pe Svetlana, o fată din Bulgaria, care lucrează de un deceniu într-un magazin alimentar din centrul Larnacăi, ce a determinat-o să rămână atâta timp aici.

“Ciprul e o țară frumoasă și liniștită”- mi-a răspuns tânăra. “Mai liniștită decât Bulgaria?”- mi-am arătat eu surprinderea. “Mult mai liniștită. Noi încă mai avem probleme, cu turcii și țiganii!” Într-o altă

pag 15

pagină, din același săptămânal, găsesc o altă informație. În numai două săptămâni, s-au comis trei atacuri armate la două bănci din Paphos și Limassol. Doi bărbați înarmați au reușit să fugă cu mai mult de 40 000 de euro, bani cash...

Pe Finikoudes, celebra plajă municipală din Larnaca, aud mult mai multe vorbe românești decât în alți ani. Nu-i frumos, dar, în timp ce fac pluta în Mediterana, singurul procedeu de a mă menține deasupra apei pe care îl stăpânesc (dobândit tot aici), devin martorul neștiut în conversația dintre două profesoare trecute de 40 de ani. Una îi povestește celeilalte, convinsă de siguranța camuflajului lingvistic, cum a făcut bani frumoși, cumpărând argint ieftin din Turcia și vânzându-l în cancelarie colegelor de instituție. În “Filelefteros” (cel mai cunoscut cotdian cipriot, care în edițiile de sfârșit de săptămână strecoară și câte o carte, alături de nelipsitele reviste sportive), găsesc o statistică a turismului în Cipru din ultimii doi ani. Așa aflu că în luna iulie 2017 s-a înregistrat o creștere sensibilă a numărului celor care au vizitat insula față de aceeași perioadă a anului trecut. 1.994.236acum, 1.737.372 în primele 6 luni ale lui 2016.

pag 16

Marea Britanie și Israel continuă să conducă în clasamentul țărilor de origine ale acestora, urmate de Suedia și Germania. Surprinzător, numărul turiștilor din Rusia a înregistrat un recul de 3 %. Majoritatea vizitatorilor o formează femeile (55,2 %), care ajung aici chiar și neînsoțite. Îmi amintesc că la aterizare în Larnaca- mereu la ore târzii, dictate de culoarul de zbor al Blue Air-uluiîn stația rutieră, am cunoscut o fată din Ucraina, sosită pentru un sejur de 4 săptămâni. Arătândumi uimirea față de durata unei asemenea vacanțe longevive, mi-a adus un argument care m-a descumpănit: „Lucrez la o multinațională în Kiev. Nu câștig mult, însă, pentru o fată singură ca mine, e suficient. Vara, îmi permit orice”. Îmbrăcată sumar, silueta ei longilină îmi provoacă imaginația și încearcă să-mi spună mult mai mult. Am urcat împreună în același autobuz 425, fără nici un alt călător, dar urmele noastre s-au despărțit definitiv în stația din dreptul plajei.

Leonard POPA

pag 17

TRUP ȘI SUFLET Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

CAIETUL ALBASTRU (IV) 10 mai 1984, Bacău

Sunt încă sub impresia superbului spectacol prezentat de Ansamblul de balet contemporan și clasic „Fantasio“ din Constanța. Baletul „Giselle“ de Adolphe Adam (după libretul lui Théophile Gautier și Jules-Henry Vernoy de Saint Georges) a fost, în viziunea cunoscutului artist emerit Oleg Danovski, de domeniul visului. Știam că ansamblul constănțean are o trupă de excepție, dar nu-mi închipuiam că trista poveste a Gisellei și a tânărului conte Albert poate atinge sublimul. Scenele nebuniei, din actul I, dansului ielelor și încercarea de salvare a lui Albert din mrejele Myrthei, din actul al II-lea, ca să nu amintesc decât de ele, îmi vor rămâne, astfel, multă vreme în memorie. Să mai notez doar că foarte tânăra trupă a efectuat, în cei șase ani de la constituire, deja strălucite turnee în S.U.A., Canada, Austria, R.F.G., Italia, Belgia, Siria, Olanda, Franța și Luxemburg. O altă imagine care mi s-a întipărit în suflet este cea a concertului Orchestrei Simfonice, care a avut ca solistă pe Bianca Ionescu, o ființă dumnezeiască, posesoare a unei voci cum rar mi-a fost dat să aud.

Tot la capitolul momente, am citit o carte proastă – „Drumuri de duminică“ de Ion Rahoveanu –, scrisă parcă de un începător și nu de un scriitor care publică încă de prin anii ’50.

Exceptând câteva secvențe cu adevărat incitante, îndeosebi sub aspectul informației (referirile la „Codex aureus“ și la alte incunabule existente în Biblioteca din Alba Iulia, la scrisorile privind moartea tragică a lui Horia, poate și cele privindu-l pe Blaga), volumul mi s-a părut de-a dreptul stupid. Am vrut însă să mă conving care este nivelul colecției „Cântarea României“. Din nefericire, trebuie să mai sondez 2-3 volume și apoi să mă apuc, în sfârșit, de lucru.

Am reușit să scriu o cronică frumoasă la „Baba Hârca“ și să nu-mi mai recunosc textul cronicii la spectacolele studioului băcăuan, pe care Friduș a avut grijă să-l măcelărească și să pună din burtă ce a vrut. Pe ce considerente, încă nu-mi dau seama!?!

Țica a împlinit, pe 4 mai, 30 de ani. Am serbat-o sâmbătă, împreună cu familiile Enache și Hodea, ne-am distrat minunat până dincolo de miezul nopții, când însă a avut ghinionul să calce strâmb, așa încât acum se află în concediu medical. Ce e mai rău este faptul că și Corneluș nu se simte bine și că mâine trebuie să-l ducă neapărat la doctor. În rest, plouă din nou, ca și cum cele câteva zile de soare ar fi fost suficiente.

16 mai 1984, Bacău

Am început săptămâna bine. Nu știu cât o să țină entuziasmul, dar am reușit să scriu la „Contemporanul“, „Cronica“ și „Cuvântul nou“, am citit volumul de poeme „Copacul cu 10000 de imagini“ de Ion Mircea, am văzut spectacolul „Încurcă-lume“ de A. de Herz și, în seara aceasta, am reușit să prind 2/3 din concertul formației „Chitarele albastre“ din Moscova. Tot astăzi am avut surpriza să-mi văd publicată cronica la cartea lui Genoiu în revista „Astra“. Deși speram să apară, m-am bucurat ca atunci când mi-am văzut prima oară numele tipărit! Înseamnă că se poate, că merită să mai încerc. Oricum, încă o poartă deschisă, încă o șansă de a mă afirma. Aș avea multe de notat, dar mâine dimineață plec la Sângeorz.

22 mai 1984, Bacău

pag 18

Excursia de documentare la Sângeorz-Băi mi-a priit, deși a fost obositoare. Stațiunea e frumoasă, chiar dacă nu are decât hotelul „Hebe“ și complexul U.G.S.R., cele câteva vile fiind, în cele mai multe cazuri, de confort II și III. Pe lângă noul oraș vizitat, am avut prilejul să revăd Bistrița și să merg în Munții Bârgăului, până la Piatra Fântânele, unde am petrecut o zi minunată la hanul „Tihuța“. În acest scurt răgaz am citit volumul „Peregrin valah“ de Gheorghe Tomozei. Mi-e prea somn pentru a detalia impresiile, așa că aștept alt prilej.

23 mai 1984, Bacău

În seara aceasta am văzut „Milionarul sărac“ de Tudor Popescu, un spectacol bun, prezentat de Teatrul Giulești. O „dramă a cupidității“, cum o numește autorul, în care au excelat Ștefan Mihăilescu-Brăila și Sebastian Papaiani, momente strălucite având și Radu Panamarenco, Constantin Cojocaru, Ion Anghel.

Ca și celelalte lucrări ale dramaturgului, „Milionarul“ este o „piesă moralizatoare“, gustată de o parte a publicului pentru unele replici și, îndeosebi, pentru jocul absolut remarcabil al celor două vedete. Agoniseala e, într-adevăr, o problemă demnă de urmărit, iar prolificul T. P. se pare că o face cu destulă lejeritate. Mai mult decât spectacolul m-a surprins faptul că autorul a scris în mai puțin de un deceniu 30 de piese, că în cei 27 de ani scurși de la debut mai are la activ 12 romane, 4 scenarii pentru filme de lung metraj, o bogată activitate publicistică și de critică de film.

6 iunie 1984, Bacău

Când au trecut atâtea zile? Ce-am făcut în această perioadă?

Au fost și bune și rele, dar cu oboseala mea se vede că nu mai rețin aproape nimic. La sfârșitul lunii trecute am văzut premiera absolută a piesei „Hanul enigmelor“ de Marica Beligan, jucată de băcăuani în regia Ancăi Ovanez. Am audiat două concerte și am mai citit câteva pagini. În ultima zi am plecat la București, cu acordul lui Mitulescu, care, probabil, vrea să lase o impresie cât de cât onorabilă.

Am avut inspirația să merg de la aeroport direct la Teatrul Național, unde, după mai multe peripeții, am reușit să intru în posesia unui bilet și să văd excelentul spectacol cu piesa „Zbor deasupra unui cuib de cuci“ de Dale Wasserman, după romanul cu același titlu de Ken Kesey. O montare în regia cunoscutului artist emerit Horea Popescu, cu o distribuție „trăsnet“, din care s-au detașat Florin Piersic (Șeful Bromden), Olga Delia Mateescu (Sora Ratched), George Motoi (Dale Harding), Claudiu Bleonț (Billy Bibbit), Costel Constantin (McMurphy), Gheorghe Cozovici (Dr. Spivey) și Viviana Alivizache (Candy Star).

A doua zi, prima din iunie, am asistat la vernisajul expoziției Cercului de desen „Ion Diaconescu“, prilej cu care am schimbat câteva replici cu Dinu Săraru, Petre Ghelmez, Ion Grecea, C. Stănescu, în sălile Teatrului Foarte Mic zărindu-i și pe Mihai Negulescu (care a și luat cuvântul), Al. Stark. Prin Săraru am obținut un loc la alt spectacol foarte bine jucat: „Șoareci de apă“ de Mihai Rădulescu. O premieră absolută, regizată de Dragoș Golgoțiu și interpretată cu foarte multă trăire de Florin Călinescu și Marina Cercel, acompaniați din când în când de Anda Călugăreanu. Un spectacol zguduitor despre soarta imigranților, scrisă de un dramaturg debutant, dar cu o bibliografie impresionantă: vreo 12 cărți originale și de traduceri, piese pentru copii, publicistică ș.a.

Reîntors la Bacău, am citit volumul „Poemele siameze“ de Traian T. Coșovei (găsit la Bistrița) și am văzut spectacolul cu piesa „Casa cu fantome“ de Calderón de la Barca, jucat de Naționalul ieșean. Aseară am ratat un alt spectacol, dar sper să mă revanșez peste doar două ore.

Din aventura mea bucureșteană mai merită notate scurtele întrevederi cu Dinu Săraru și George Bălăiță, prima expediată de repezitul om de teatru, cea de a doua ceva mai lungă, precum și ciocnirea cu Constantin Crișan, care mi-a adus încă o dată aminte că am ratat ocazia de a intra în posesia unui autograf Nichita. Din păcate, nici la Cartea Românească reportajele mele de călătorie nu au șanse, așa că vor rămâne în cele din urmă doar în caiete.

20 iunie 1984, Bacău

Nu reușesc să notez tot ce aș vrea, deși mare brânză nu fac.

Atunci când sunt însă dispus să scriu, ba apare nevasta, ba mă sună cineva, ba vine în vizită cine știe cine. Mă mai refugiez în lectură, însă trebuie să-mi iau rolul în serios și să muncesc pe rupte. Am nevoie de fișe exacte pentru toate teatrele din Moldova, ba chiar și pentru altele. Trebuie să citesc volumele de teatru la zi, să fiu la curent cu tot ce apare nou. Faptul că Radu Cârneci se ține de cuvânt – mi-a publicat cronica spectacolului nemțenilor – mă obligă la o seriozitate și mai accentuată. Tot vineri am apărut și în „Cronica“, iar „Cântarea României“ din nou mi-a publicat două note. După cum se vede, spațiu de manifestare am. Trebuie doar să scriu.

În ultimele săptămâni am cam pierdut vremea cu drumurile, ultimul făcându-l, cu nevasta, la Sfântu Gheorghe.

Revederea ei de 10 ani m-a costat însă 1000 de lei, singurele satisfacții fiind reîntâlnirea cu familia Pop și cu ziariștii de la „Cuvântul nou“. Petrecerea, în schimb, mi-a lăsat un gust amar, fiind prost organizată. Orașul s-a dezvoltat mult, piața centrală e chiar frumoasă, dar din ce am constatat pe propria piele și din ce mi s-a spus, șovinismul încă răbufnește. Ultima mostră, niște descreierați de unguri au vrut să arunce în aer impunătoarea statuie a lui Mihai Viteazul, inaugurată în urmă cu doar doi ani. Din fericire aceasta a rămas întreagă, însă a murit un copil nevinovat, aflat în preajmă.

O altă deziluzie a fost noua ediție a „Zilelor Culturii Călinesciene“, cu mult sub nivelul ultimei. Rețin doar discuțiile cu Mihai Beniuc, Eugen Pricope, Constantin Berdilă, Radu Cârneci și Bogdan Ulmu.

Cât privește lecturile, am citit „Tunelul norvegian“ de Nicolae Prelipceanu și „13 pictori români contemporani“ de Alexandra Titu. Fragmentele „ușor fantastice dintr-un roman realist mult mai amplu“ nu m-au încântat decât în mică măsură, singurul lucru reținut fiind modalitatea autorului de a-și spori numărul de coli editoriale. Despre cealaltă lucrare voi scrie o cronichetă pentru ziar, printre cei 13 artiști discutați numărânduse și Ilie Boca.

Am văzut, de asemenea, spectacolul „Take, Ianke și Cadâr“ de Victor Ion Popa, prezentat de Teatrul „Mihai Eminescu“ din Botoșani și zguduitorul film „A doua zi după“.

27 iunie 1984, Bacău

Lovitură de teatru! Mitulescu, chemat la Centrala industriei poligrafice să fie cooptat în C.O.M., nu a mai fost ales și, deci, nu va mai fi nici directorul Poligrafiei băcăuane. Deși își aranjase totul în amănunt, iată că totul a ieșit pe dos. Întrebarea care se naște acum este dacă va mai rămâne în redacție. Cum hiba s-ar părea că este la dosar, nu-i prevăd o soartă la fel de bună. Să mai sufere și el, că prea și-a bătut joc și prea a sfidat pe toată lumea!

În ce mă privește sunt iar obosit. Cu toate acestea am reușit să mai expediez un articol la „Cronica“, să scriu cronicheta la „13 pictori...“, să termin de citit volumul „Țara de sub semnul ancorei“ de Nicolae Fătu, să văd noua premieră „Omul care a văzut moartea“ de Victor Eftimiu, ba chiar să prind și excelentul concert de închidere a stagiunii muzicale, al cărui erou a fost harpistul Ion Ivan Roncea. Mai mult, am făcut și un interviu cu acest extraordinar instrumentist, care nu a afișat deloc aerul

vedetei, ci, dimpotrivă, a discutat foarte firesc. Spectacolul Teatrului „Bacovia“ e bine făcut, iar cartea mi s-a părut cu mult peste cele din seria „Cântarea României“.

1 iulie 1984, Bacău

Deși m-am odihnit relativ bine, încă nu reușesc să-mi revin.

Trebuia să scriu un articol de 5-6 pagini despre un tipograf, dar ieri a zburat ziua ca și cum n-ar fi fost, singurul lucru cu care am rămas fiind lecturile făcute din reviste. Vremea închisă mă trage la somn și n-ar fi exclusă încă o zi pierdută. Nu pot, nu pot să fac ce-mi propun, deși mici victorii mai realizez din când în când.

N-am scris nici acum gazdelor mele japoneze, fie și numai pentru a intra în posesia unor fotografii pe care colegii mei le-au primit de luni de zile. N-am făcut același lucru cu ghidul nostru din China, deși acestuia puteam să-i scriu în românește. N-am răspuns la chestionarul revistei „Littérature Chinoise“, la care m-am abonat, pentru că mi-am dat seama că bruma mea de franceză nu-mi folosește la nimic. Îmi risipesc în continuare timpul cu mărunțișuri, în loc să învăț măcar o limbă străină, să scriu zilnic cel puțin câteva pagini, să definitivez manuscrisele visatelor cărți. E drept, ele se adună, însă atât de încet încât cred că voi ajunge la 40 de ani și nu voi avea depusă o carte la editură. Mă bate chiar gândul să-mi refac manuscrisul medaliat cu aur și să-l public pe cont propriu, la Litera. Voi mai munci două luni, voi face rost de 20000 de lei, căci atât costă 1000 de exemplare la 100 de pagini fiecare, voi scrie în aceeași idee editorială și cartea despre China și pe urmă voi mai vedea. Să scap însă de datorii, că acum ele au urcat la 14000 lei, deoarece m-a pus naiba să fiu naș, să cunun doi studenți pe care nu i-am văzut în viața mea. Dar când și-o face omul cu mâna lui!...

10 iulie 1984, Bacău

Am fost o săptămână la Slănic Moldova. Cei din redacție mi-au reproșat, mai în glumă, mai în serios, că m-am dus la odihnă, dar m-am întors mai obosit decât la plecare. Am asistat, ca membru în juriu, la Festivalul de creație și interpretare teatrală, un veritabil maraton artistic, ce a reunit formații și interpreți din 12 județe ale țării. După ce ieri am înmormântat ziua, azi am reușit să scriu o cronică de patru pagini, în ideea că o voi trimite și la o revistă.

Nu voi mai trece, deci, suita spectacolelor văzute – vreo zece numai de teatru original, cu piese ale debutanților –, ci doar faptul că l-am cunoscut pe dramaturgul Theodor Mănescu, un personaj foarte interesant. Deștept până la Dumnezeu, tobă de informații la care nici nu îndrăznești să te gândești, modest pentru funcția sa de redactor-șef al revistei „Teatru“, glumeț, spiritual, supraviețuitor al unui preinfarct și al unui infarct, băutor de votcă rusească, dar nu unul obișnuit, ci de la o sticlă în sus, înghițitor de pastile, de la 30 pe zi în sus, fumător înrăit de BT, nepretențios la mâncare, dornic de aventuri extraconjugale, bărbat care a trăit alături de patru neveste, tată iubitor și darnic cu fiul pe care îl crește acum una dintre acestea, susținător al confruntărilor de valoare, autor al regulamentului „Cântării României“, pentru laureații căruia propusese premii între 30000 și 50000 de lei, psiholog de marcă, primit în cercurile cele mai înalte, memorie fabuloasă, alarmist etc., etc. L-am ascultat cu plăcere rară, ca, de altfel, și pe Bogdan Ulmu, Mihai Ispirescu, George Genoiu... Acesta din urmă m-a asasinat cu sforăitul său, iar Carmen Mihalache ne-a exasperat pe toți cu neobositul debit verbal. Deșteaptă foc, dar cel mai puțin a tăcut 53 de secunde, ba, pardon, 3 secunde, iar cel mai mult, aproape un minut. Deși spectacolele erau programate seara, n-am reușit să citesc decât vreo 200 de pagini, să scriu un articol și să dactilografiez alte două pentru „Cuvântul nou“. Din păcate, Timaru vrea toată suita, așa că voi avea de lucru. Ar mai fi câteva lucruri de scris, însă mâine merg la Moinești și trebuie să mă scol foarte devreme.

pag 19

TRUP ŞI SUFLET Celebrul scriitor băcăuan Ovidiu BUFNILĂ ne-a oferit spre publicare exclusivă cel mai recent eseu filozofic al său

Structurile imaginare libere şi matricele virtuale ale artefactelor sau despre evoluţia tehnologiei Organizarea superioară prin catastrofe dezvăluie fiinţarea-funcţionarea artefactului în structuri imaginare libere, morfologia lui aparţinând simultaneităţii şi fiindului.

Numai din punctul nostru de vedere există efectul de orizont al continuumului şi de aici iluzia evoluţiei tehnologice. Fiind simultaneitate şi nu adăugare, fiind desfăşurare deodată şi nu construcţie, artefactul este o preexistenţă aparţinând unui plan ascuns. În mod fals artefactul aparţine Istoriei şi contextului. Tehnologia este o stare a lumilor fiind a structurilor imaginare libere care nu au a-şi căuta vreun suport ele nefiind în funcţiune. Artefactul şi tehnologia nu sunt importante prin funcţiile lor care ar fi spre buna funcţionare a umanului. Artefactul şi tehnologia aparţin structurilor ascunse ale universului plin de universuri, enciclopedia revendicând artefactul spre folosinţa lui. Nu facem o delimitare între fiinţă şi artefact, ele fiind unul şi acelaşi obiect al viului şi, în ultima instanţă, a Ultimului Sens, fiind al profunzimii fundamentale. Arestarea artefactului, proasta lui folosire şi greşita interpretare a funcţiilor sale, reduc fiinţa la acte vulgare, la un pragmatism minor şi la sfârşitul Istoriei ca desfăşurare iluzorie. Un motor uriaş va fi strivit de gravitaţie în timp ce un nanomotor ar scăpa controlului el manifestându-se nu atât liber ci condus de forţe subtile către executarea unor sarcini nonumane.

Toate acestea nu pot împiedică revoluţia tehnologică să se desfăşoare în mod aparent către un Ultim Sens, fiind acesta sfârşitul umanului sau desecretizarea Universului.

Problema ar fi destul de simplă în lipsa unor structuri imaginare libere şi întrun Univers lipsit de fiind. Evenimentul nu ar putea fi însă eveniment nefiind construit după instrucţiunile unor structuri imaginare libere astfel că însuşi evenimentul este dovada funcţionării unor astfel de structuri care reclamă, în bifurcaţii, dezvoltarea tehnologiei şi tehnicii. Artefactul ca obiect cosmic nu s-ar putea produce fără o matrice virtuală care să-l organizeze şi care să se afle înaintea lui în existenţa-funcţionare.

Intuiţia, descoperirea, proiectarea şi experimentul nu sunt

pag 20

decât exerciţii minore care pun în lumină matricea virtuală desecretizând-o fără a cunoaşte sarcina de profunzime şi săgeata catastrofei prime. Scepticii sau academicianul desuet ar întreba cu maliţie la ce i-ar trebui Universului o umbrelă sau un manometru sau un telescop iar filozoful arogant ar spune că Universul ar încerca să se cunoască privindu-se prin uriaşa lentilă acţionată de un motoraş acţionat de curentul electric produs de o hidrocentrală.

Nici una nici alta. Trebuinţa nu este o funcţie a Universului iar nu trebuinţa este caracteristica şi fundamentala unui artefact. Viitorul, conţinut în simultaneitate, ar putea dezvălui martorului ultim adevărata natură a artefactului şi tehnologiei. Problema dacă acest martor va fi un artefact aflat în funcţiune sau nu este fundamentală. Dacă s-ar afla în funcţiune, structurile imaginare ar fi nesfârşite şi ar pregăti o nouă stare de intenţionalitate, intenţionalitatea fiind starea supremă a universului plin de universuri. Dacă nu s-ar afla în funcţiune, artefactul-martor ar fi un pasiv al inventarului pe care matricea virtuală îl va fi părăsit întorcându-se în instrucţiunile enciclopedice.

“Maternitate”Pictură de Marina EROTOKRITOU (Cipru)

TRUP ŞI SUFLET

Jurnal de vară (10.)

NEMURITORUL ZORBA!

Când Bunul Dumnezeu mi l-a făcut pasager într-un taxi din New York, în Central Park, în fața fermecătorului restaurant „Tavern On The Green”, în primăvara lui ’95, pe genialul Anthony Quinn, iar eu l-am intâmpinat tulburat, visând, „Bună seara, domnule Zorba”, nemuritorul Zorba m-a întrebat dacă sunt grec?! Spunându-i că sunt român, a replicat surprins:” Și, atunci, de ce mi-ai zis Zorba?!”… I-am mărturisit sincer: „Pentru că am văzut celebrul film de 17 ori!”…”De 17 ori?!…Ești nebun!…Și de ce ai văzut un film de 17 ori?!”…Cum să-i traduc eu în engleză, să mă înțeleagă cu adevărat: „Pentru inegalabila dvs Poftă de Viață!”… ..Acest inegalabil videoclip, descoperit în 18 august 2017, prezentând Legenda dansând cu divinul compozitor grec Mikis Theodorakis, mă scutește de orice altă explicație și mă face FERICIT, FERICIT pentru a nu mai știu câta oară!… Să dansam cu Zeii, „Boss”, cum m-ai gratulat în acea de neuitat Noapte de Vis!… Când la capătul scurtei, memorabilei mele curse de taximetrist de noapte la New York, mi-ai dat 50 de dolari, deși ea făcuse 3:75 $, ai început să dansezi „Zorba Grecul”, în fața la Plaza Hotel, chemându-mă și pe mine să dansăm nemuritorul, sublimul Sirtaki! Dansul cu Zeii, Boss!…

locul întâlnirii, neuitând să sublinieze: „Voi n-ați avut un driver cum am nimerit eu, un minunat român nebun, care a văzut „Zorba the Greek” de 17 ori și iubește Viața!”… M-a pupat pe frunte, prin fereastra deschisă a taxiului, și mi-a mulțumit că l-am adus primul, înaintea limuzinelor!… „Take care, my friend!”, au fost ultimele cuvinte ale Zeului pământean către mine, muritorul de rând, o mână fluturând și lacrimile scăldându-mi sufletul de atâta netrăită fericire! …”Driverul lui Zorba Grecul” a plecat, atunci, în miez de noapte, plutind pe bulevardele dintre Zgârie Nori, a traversat Queesboro Bridge fredonând dumnezeiescul Sirtaki, a renunțat să mai conducă taxiul în noaptea aceea, a mers la Companie și a predat mașina galbenă, deși nu se făcuse nici 1 AM!?!… …Nu mai puteam conduce, eram totul o flacără, un răsărit de neștiută viață, dansam în flăcări de fascinație cu Zorba Grecul în Central Park și în față la Plaza Hotel …Mulțumesc, Bunule Dumnezeu pentru acea Noapte Magică!

Mircea M.IONESCU

…N-am mai avut fiorul nebuniei să cobor din taxiul oprit în fața hotelului de lux și să dansez cu Zorba, cu Zeii!… Făcusem, fascinat, o Nebunie, am condus taxiul câteva sute de metri, cu astralul Zorba în spatele meu, în acea noapte de vineri, deși Central Park era închis până luni la 6 dimineața! Mă stârnise trimisul Zeilor, să ajungă mai repede la Plaza Hotel, înaintea prietenilor lui cu care petrecuse la „Tavern On The Green”, care luaseră limuzine de lux. Ele n-aveau, însă, șofer un nebun ca mine, în stare să vadă filmul „Zorba Grecul” de 17 ori și, mai ales, să încalce interdicția din Central Park (din orice vineri, de la ora 10 PM, până luni la ora 6 AM!), ca să ajungem primii la Plaza Hotel! …Anthony Quinn și-a așteptat amicii coborâți din „frumoasele americane” albe, ca să le reamintească, sub fior de copil, promisiunea de a sosi primul la

“Dedublare”Pictură de Marina EROTOKRITOU (Cipru)

pag 21

INTERNAŢIONAL La Mondialele de Ritmică de la Pesaro

RUSIA-IMBATABILĂ, AUR ÎN PREMIERĂ-PENTRU ITALIA, SPERANȚE-PENTRU ROMÂNIA Pentru prima dată în istorie, Italia a avut onoarea de a găzdui cea de-a 31-a ediție a Mondialelor de Gimnastică Ritmică. Startul competiției a fost dat pe data de 30 august, zi începută cu calificările individuale și finalele la cerc și minge. A doua zi, s-au derulat calificările individuale și finalele la panglică și măciuci, iar la 1 septembrie, All-roundcompetiția individuală a celor mai bune 24 de gimnaste. În 2 septembrie, s-a desfășurat concursul general pe echipe, cu ansamblele evoluând la 5 cercuri, 3 mingi, 2 panglici.

Finalele pe obiecte s-au încheiat pe 3 septembrie. O competiție aprigă, la care au participat 55 de țări, cu un total de 177 de gimnaste, pentru confruntarea pe echipe și 98 de gimnaste, aspirante la titlul individual. În această competiție s-au înfruntat cele mai bune gimnaste din lume.

De la Rusia la Belarus, de la Bulgaria la Ucraina, de la Spania la China și lista continuă... Italia a fost reprezentată de echipa națională, cunoscutele ,,Farfalle” , în frunte cu: Alessia Maurelli, Martina Centofani, Beatrice Tornatore, Agnese Duranti, Anna Basta și Martina Santandrea, conduse de antrenoarea Emanuela Maccarani. Pe frontul individual, peninsularele s-au bucurat de prezența gimnastei de origine română Alexandra Agiurgiuculese, intrată de puțină vreme, în categoria senioare, timp care i-a fost suficient pentru a colecționa medalii importante, și de Milena Baldassari, excluse fiind Alessia Russo și Veronica Bertolini. Această competiție s-a încheiat cu un rezultat de vis pentru Italia; aurul câștigat de ,,Farfalle” în finala pe obiecte, 5 cercuri, cu un punctaj de 18.700 (singura medalie de aur obținută de altcineva decât de sportivele din Rusia). La individual, rezultate foarte bune (așa cum neam obișnuit), a obținut talentata Alexandra Agiurgiuculese, locul 8 în concursul general (un rezultat excepțional, dacă luăm în calcul prezența a 98 de gimnaste), în timp ce finalele de specialitate i-au adus locul 7 la minge, locul 5 la măciuci, cu un punctaj de 17.250 și locul 4 la panglică, cu un punctaj de 16.250. Toate acestea, pe lângă premiul de eleganță ,, LONGINES”. Milena Baldassari a ocupat locul 9 în concursul general și locul 6 la panglică, cu un punctaj de 16.050. Atât Alexandra, cât și Milena și-au câștigat locul printre cele mai bune 12 gimnaste. Așa cum era de așteptat, Rusia și-a continuat dominația, fără să permită nici unei alte națiuni să acceadă la medaliile de aur individuale. Și în 2017, toate medaliile europene și mondiale de aur au mers către gimnastele din Rusia.

Gemenele Dina și Arina Averina sunt gimnastele anulului, împărțindu-și toate medaliile de aur la individual, atât la Europene, cât și la actualele Mondiale (6 pentru Dina, noua campioană mondială la individual compus, și 5 pentru Arina). Țara noastră a participat în concursul din Italia cu două gimnaste senioare aflate încă la începutul carierei.

Ana Luiza Filiorianu (18 ani, legitimată la Steaua, unde se antrenează cu Maria Gîrba) a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Rio, în finala de la individual compus, iar în acest an, ea și-a adăugat în palmares finale la Grand Prixuri și Cupe Mondiale. În întrecerile de la Pesaro, Ana Luiza a obținut locul 14, la individual. În calificări, lidera ritmicii românești a avut un start ezitant,

pag 22

cu ratări și note sub potențialul său, dar chiar și așa, Filiorianu a prins finala de la individual compus, unde, evoluând excelent s-a clasat pe locul 2, în grupa din care a făcut parte. 16,150 (notă extrem de mare care, într-un concurs obișnuit, îi poate aduce medalie) a primit Luiza la măciuci, fapt ce avea să o propulseze între cele mai bune 14 gimnaste ale lumii. Cealaltă componentă a României prezentă la Pesaro, Andreea Verdeș (17 ani, antrenată la Iași de către Cătălina și Constantin Radu) a încheiat prima sa participare la un Mondial pe locul 33, dar cu evoluții dătătoare de speranțe pentru viitor.

Corespondență din Italia de la Loredana GHERASIMESCU

REZULTATE CAMPIONATUL MONDIAL PESARO 2017 CERC 1.Dina AVERINA (RUSIA) 2.Arina AVERINA (RUSIA) 3.Kaho MINAGAWA (JAPONIA)

19,100 19,000 17,700

MINGE 1.Arina AVERINA (RUSIA) 18,950 2.Dina AVERINA (RUSIA) 18,700 3.Neviana VLADINOVA (BULGARIA) 17,950 MĂCIUCI 1.Dina AVERINA (RUSIA) 19,000 2.Katzarina HALKINA (BELARUS) 18,050 3.Arina AVERINA (RUSIA) 17,800 PANGLICĂ 1.Arina AVERINA (RUSIA) 2.Arina AVERINA (RUSIA) 3.Linoy ASHRAM (ISRAEL)

18,300 17,200 16,650

INDIVIDUAL, ALL AROUND 1.Dina AVERINA (RUSIA) 2.Arina AVERINA (RUSIA) 3.Linoy ASHRAM (ISRAEL)

74,700 73,450 70,025

ECHIPE, 5 CERCURI 1.ITALIA 2.RUSIA 3.JAPONIA

18,900 18,700 18,600

ECHIPE, 3 MINGI, 2 COARDE 1.RUSIA 2.JAPONIA 3.BULGARIA

18,900 18,650 18,600

ALL AROUND 1.RUSIA 2.BULGARIA 3.JAPONIA

37,700 36,950 36,000

Foto sus: Ana Luiza FILIORIANU, felicitatã de antrenoarea Maria Gârba, dupa evolutia la minge Foto stânga jos: Ana Luiza FILIORIANU Foto dreapta jos: Andreea VERDES

pag 23

pag 24