5-is

O.V. Ghisem

INTRODUCERE ÎN ISTORIE Manual pentru clasa a V-a a şcolilor medii de cultură generală cu predare în limba română/moldovenească

Recomandat de Ministerul învăţământului şi Ştiinţei al Ucrainei

Cernăuţi „Bukrek"

2018

УДК 94(100)(075.3) Г51

Перекладено за виданням: О.В. Гісем. Вступ до історії: підруч. для 5 кл. закл. загал, серед, освіти. - X .: Ранок, 2018.- 144 с . : іл.

Рекомендовано М ініст ерст вом освіти і на уки України (наказ М ініст ерст ва освіти і на уки України від 31.05.2018 № 551)

Видано за рахунок державних кош тів. Продаж заборонено

Г51

Гісем О. В. Вступ до історії : підруч. для 5 кл. закл. загал, серед, освіти з навч. рум./молд. мовами / О. В. Гісем ; пер. з укр. - Чернівці : Букрек, 2018. - 144 с. : іл.

ISBN 978-617-7663-29-3 У Д К 9 4 (1 0 0 )(0 7 5 .3 )

ISBN 978-617-09-4364-4 (укр.)

ISBN 978-617-7663-29-3 (рум./молд.)

© Гісем О .В ., 2018 © ТОВ Видавництво „Ранок”, оригінал-макет, 2018 © Видавничий дім „Б укрек” , переклад, 2018

Stimaţi elevi şi eleve din clasa a V-a!

în acest an de în v ă ţă m ân t v e ţi s tu d ia u n nou obiect In tro d u cere în isto rie. îm p reu n ă cu el v eţi p u te a lu a cunoş­ tin ţă de tre c u tu l s ta tu lu i n o stru , afla despre unele evenim en­ te în sem n ate d in is to ria P a trie i, a m in tire a despre care o p ă strea z ă poporul ucrainean.

U n a ju to r, desigur, în acest sens va deveni m anualul pe care îl ţin e ţi în m ână. Deci, vă propunem câteva s fa tu ri, în ­ dep linirea cărora va deveni chezăşia a c tiv ită ţii voastre fru c ­ tu o ase a tâ t în clasă, cât şi acasă. P e n tru în cep u t treb u ie să lu a ţi c u n o ştin ţă de c o n ţin u tu l m anualulu i p e n tru a ş ti cum este el a lc ă tu it. M ate ria lu l m a n u alu lu i este inclus în şase tem e, ia r fiecare d in tre acestea conţine m ai m u lte p arag rafe.

Fiecare p a ra g ra f u rm ă re şte scop ul său. El dezvăluie am ăn u n ­ ţ it ceea ce v e ţi a fla după ce v eţi p relu cra tem a. în te x t veţi în tâ ln i cuvinte şi d ate ev id en ţiate. A cest lu ­ cru înseam nă că la ele treb u ie să a tra g e ţi o a te n ţie deosebită.

Pe câm purile m anualului este p la sa tă exp licaţia te rm e n ilo r şi n o ţiu n ilo r. U n rol im p o rtan t în procesul în su şirii m a te ria lu ­ lui de stu d iu îl joacă num eroasele ilu s t r a ţ ii şi h ă rţi. S tu d iin d ilu s tra ţiile , a tra g e ţi n eap ărat a te n ţia la în sem n ările de sub ele. A cestea explică c o n ţin u tu l celor re d a te în ilu s tra ţie . H ă r­ ţile isto rice vă vor a ju ta să c la rific a ţi unde anum e s-au des­ fă şu ra t evenim entele despre care este vorba în te x t sau ce schim bări au generat ele. P relu c ra ţi n eapărat fragm entele din su rsele isto ric e şi fa p te le in te re sa n te incluse în p a ra g ra f (a m in tiri ale contem poranilor, docum ente). Toate acestea vor favoriza o m ai bună în su şire a m a te rialu lu i.

La s fâ rşitu l fiecăru i p a ra g ra f su n t p re z en ta te în tre b ă ri şi în s ă rc in ă ri. Ele vă vor a ju ta să în ţe le g e ţi dacă a ţi în su şit bine m aterialu l. în a fa ră de p arag rafele obişnuite, m anualul conţine şi lec­ ţii p ractice. Scopul lor este să vă a ju te să m em oraţi m ai bine cu n o ştin ţele, să vă d ezvoltaţi deprinderile şi cap acităţile.

A şadar, în to a rc e ţi pagina şi începeţi fa m iliarizarea cu is­ to ria P a triei.

Vă dorim m ult su cces!

Introducere. Ce este istoria VEŢI AFLA: ■ ce este istoria şi dacă este ea o ştiinţă; ■ cum corelează trecutul, pre­ zentul şi viitorul cu istoria; ■ ce studiază istoria Ucrainei şi cea universală.

1. Pentru ce este necesar să studiem istoria? D esigur că aţi cugetat asu p ra acestei în treb ă ri. R ăspunsul la ea pare unul cât se poate de sim plu şi clar, - stu d iin d tre c u tu l, noi ne făurim v iito ru l folosind experienţa g eneraţiilor care au tr ă ­ it până la noi. Dar, este aşa într-adevăr? Fiecare d in tre noi poate spune: eu nu cunosc tre c u tu l şi nimic nu s-a în tâ m ­ plat şi nu se va în tâm p la cu mine. în acelaşi tim p, fiecare d in tre noi v rea ca insuccesele, greşelile şi dezam ăgirile noastre să răm ână undeva în tre c u t, ia r în v iito r să ne însoţească succesul şi bogăţia. însă, v iito ru l şi tre c u tu l nu sunt acele perioade în care putem nim eri p rin tr-o sim plă ro tire a baghetei ferm ecate. Ne înconjoară în perm anenţă prezentul şi noi trebuie să luăm h o tă râ ri care vor in flu en ­ ţa v iito ru l. Evenim entele din prezent su n t fap te care deja m âine, peste o săptăm ână, o lună sau un an vor fi consi­ derate tre c u t. A stfel, cu to ţii ne tragem din tre c u t, el este o p a rte com ponentă a v ieţii noastre. T recutul poate fi ero­ ic, m are, trag ic, frum os sau de aşa fel că despre el vrem să uităm . în tre c u t îşi au originea p rezentul şi v iito ru l.

T recutul este v ia ţa şi isto ria noastră.

Grecii antici, care au descoperit isto ria ca ştiin ţă , au num it-o „dascăl al v ie ţii”.

Ilustraţia şi statuia muzei istoriei, Clio.

4

Introducere. Ce este istoria

Un timp îndelungat istoria nu era privită ca ştiinţă aparte, ci ca o parte componentă a li­ teraturii şi artei. Nu întâmplător, în mitologia greacă una dintre muze era considerată pro­ tectoare a istoriei. Ea era redată în chip de femeie tânără cu o coală de hârtie sau de pergament în mână. Numele muzei istoriei, Clio, provine de la cuvântul grecesc „glorific". Şi, într-adevăr, primele opere istorice, de re­ gulă, îi slăveau pe conducători. Cu timpul, însă, istoricii au încercat să clarifice eveni­ mentele, să le explice şi să dea răspuns la întrebările: de ce s-a întâmplat anume astfel, după ce s-au condus conducătorii în acţiuni­ le lor.

2. Istoria ca ştiinţă. F aţă de istorie trebuie să avem o a ti­

tu d in e nu num ai ca fa ţă de ştiin ţă . Ea poate fi p riv ită ca u n mod de cunoaştere a lum ii. Fiecare va găsi aici p e n tru sine ceva in teresan t. în afară de aceasta, isto ria a uim it n u o singură d a tă lum ea p rin capacitatea-i de a se repeta.

A sem enea lu c ru ri se în tâm p lă şi în prezent.

Isto ria trebuie stu d ia tă şi înţeleasă de om p e n tru a acu­ m ula cunoştinţe. Noi trebuie să ştim şi să ţinem m inte cum a a p ăru t şi s-a dezvoltat s ta ta lita te a ţă rii noastre, ce cale a parcurs poporul ei, cum s-a dezvoltat c u ltu ra om enirii.

S unt acele cunoştinţe care îl fac pe om cetăţean şi p a trio t. începând să studieze istoria, omul nu mai poate să opreas­ că acest proces îndelungat şi atât de interesant. De m ulte ori el durează întreaga viaţă. Istoria ne înconjoară în satele şi oraşele noastre, ea trăieşte în am intirea bunicilor noştri, în v iaţa noastră cotidiană. Trebuie num ai să avem voinţă să ne antrenăm la studierea conţinutului ei m isterios şi interesant.

Potrivit estim ărilor oamenilor de ştiin ţă, istoria este stu d i­ ază de circa 90 la su tă din omenire. Uneori oamenii nici nuşi dau seama că participă la acest proces interesant.

Planeta noastră este casa comună a tu tu ro r popoarelor care o populează. Fiecare popor îşi are propriul trecut. Istoricii din diferite ţă ri cercetează m inuţios evenimentele din trecut. Is­ toria tu tu ro r popoarelor lumii este num ită Istoria universală.

Isto ria dezvoltării societăţii um ane pe păm ânturile pe care le uneşte în prezent statu l ucrainean, p o artă denum irea de Isto ria U crainei. Ea este o p arte inseparabilă a istoriei europene şi a celei universale.

Oamenii de ş tiin ţă care cercetează tre c u tu l co m u n ităţi­ lor um ane sunt n u m iţi istorici. A ceşti oameni stu d iază is­ to ria în baza evenim entelor veridice din tre c u t sau în baza evenim entelor istorice. M unca lor este in teresan tă, însă, în acelaşi tim p, fo arte com plicată. Ea are o im p o rtan ţă excep­ ţională p e n tru noi to ţi. Isto ria nu se term in ă a tâ ta tim p până când pe planeta n o astră există om enirea. Noi o con­ tin u ăm p rin faptele şi acţiunile noastre. De aceea, anume de noi depinde cum va fi isto ria p a trie i noastre.

7 -----------------------------------------

• Studiaţi ilustraţia. Ce obiecte, care pentru voi se asociază cu noţiunea de „istorie" aţi adău­ ga la setul redat? Explicaţi-vă alegerea.

Istoria — ştiinţa care studia­ ză trecutul omenirii.

Istoria Ucrainei — ştiinţa care studiază evenimentele legate de dezvoltarea societă­ ţii umane pe pământurile ucrainene, conform consecutivităţii în care s-au desfăşurat.

Eveniment istoric — varieta­ te de fapte importante din viaţa societăţii, legate între ele.

Introducere. Ce este istoria

5

A stfel, cuvântul „isto ria” îşi are originea în Grecia an ­ tică şi în traducere înseam nă „cercetare” sau „relatare des­ pre evenim ente”. P rin acest term en este n u m ită şi ştiin ţa, care studiază tre c u tu l com unităţilor um ane ce au populat planeta noastră din cele mai vechi tim puri.

Fam iliarizându-ne cu noţiunea de „istorie” începem s tu ­ dierea ei. Cele mai im portante componente ale istoriei sunt evenim entele istorice.

7

• Examinaţi schema. Analizaţi cu ajutorul ei unul dintre evenimen­ tele însemnate din viaţa voastră.

DESCRIEREA EVENIMENTULUI ISTORIC

întrebări şi însărcinări Concluzii Istorice

LEGĂTURA ISTORIEI CU VIAŢA Viitorul

■O

Prezentul

і Trecutul j • încercaţi să explicaţi schema prezentată

6

Introducere. Ce este istoria

1.

2.

3.

4.

Ce este istoria? Ce înseamnă cuvântul „istoria"?

Aduceţi exemple de evenimente istorice.

Ce studiază istoria Ucrainei? Ce studiază Istoria universală?

Este, oare, justă afirmaţia că istoria universală este o parte com­ ponentă a Istoriei Ucrainei?

5. De ce trebuie să cunoaştem trecutul? Explicaţi cum înţelegeţi expresia: „Istoria - ştiinţa despre trecutul omenirii".

6. De ce, după părerea voastră, trebuie să cunoaştem trecutul sta­ tului nostru?

7. în ce constă realizarea principală a muncii istoricilor?

8. Ce-I aşteaptă pe un popor care nu dispune de informaţii despre evenimentele din trecut? Explicaţi-vă părerea.

9. Notaţi trei argumente în favoarea necesităţii studierii istoriei.

10. Notaţi unele evenimente din viaţa voastră, care leagă trecutul, prezentul şi viitorul.

Tema 1 NUMĂRĂTOAREA TIMPULUI ÎN ISTORIE

§1. Timpul calendaristic şi istoric VEŢI AFLA DESPRE: ■ cum are loc calcularea tim­ pului în istorie ■ despre sistemul numărării anilor, care este folosit în Istoria Ucrainei

1. Timpul istoric. Deseori auzim îmbinările de cuvinte: „dată solemnă”, „d ata n aşterii” şi altele. Ce înseam nă cuvântul „data”?. Este tim pul calendaristic exact al oricărui eveniment: ziua, luna şi anul. Astfel, un fapt istoric care ţine de trecut, poate fi considerată ziua voastră de naştere. Orice fapt istoric a avut loc într-o anum ită perioadă de tim p, într-o anum ită parte sau spaţiu. Data naşterii voastre este începutul istoriei voastre. Ziua, luna şi anul naşterii voastre este timpul, iar locul unde ea a avut loc - spaţiul. Din cele mai vechi tim puri, istoria ca ştiin ţă despre dezvoltarea omenirii studiază activi­ tatea oamenilor, care a avut loc în tr-un anum it tim p şi spaţiu.

Spaţiul, în calitate de loc, poate fi văzut. Acelaşi spaţiu care a existat în trecu t, este reflectat pe harta istorică. Aces­ te lucruri le vom studia la urm ătoarea tem ă. Timpul nu poa­ te fi văzut, însă poate fi sim ţit. De aceea, apare fireasca întrebare: cum anume au descoperit oamenii existenţa tim ­ pului şi au început să-l măsoare? Probabil, aceasta a avut loc în rezu ltatu l observărilor asupra lumii înconjurătoare, care se dezvoltă după anum ite cicluri. în n a tu ră ziua cedează lo­ cul nopţii, după ea vine o nouă zi şi aşa mai departe. Se schimbă fazele Lunii, poziţia soarelui pe cer, anotim purile anului etc. Anume astfel de observări ale fenomenelor le-au

Calendarul este un mod de calculare a zilelor anu­ lui, un sistem de numărare a timpului. El se bazea­ ză pe fenomenele periodice ale naturii: schimbarea anotimpurilor, fazele Lunii, rotaţia Soarelui Cuvântul „calendar" provine de la latinescul „caleo", ceea înseamnă „ecou", „înştiinţare". Romanii aveau o tradiţie ca fiecare început al zilei să fie anunţat de un om special - crainicul. Această zi la romani se numea „calende". De aici şi provine cuvântul „calendar". Această tradiţie există şi la musulmani: despre începutul fiecărei luni anunţă bătaia tobelor.

Ilustraţie cu primul calendar solar. Papirus egiptean.

8

Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie

perm is oamenilor să creeze calendarul, care a îm p ărţit tim ­ pul în zile, luni şi ani. Calendarul a perm is să fie sistem ati­ zate anum ite fapte, să fie determ inat tim pul desfăşurării evenim entelor - care mai devreme şi care mai târziu. Adică, a devenit posibilă determ inarea perioadei istorice. Acest lu­ cru este studiat de ştiin ţa num ită cronologie. L ista eveni­ m entelor după date se num eşte tabel cronologic.

Timp istoric — caracteristica cronologică a unui proces is­ toric (schimbarea evenimente­ lor istorice legate între ele).

Cronologie — ştiinţa despre măsurarea timpului istoric

2. Calendarul. Un tim p îndelungat omenirea nu a avut un calendar unic. Primele calendare cunoscute au fost create cu aproape şapte mii de ani în urm ă în O rientul A propiat în baza observărilor făcute asupra ciclului fazelor Lunii. Prim ul calendar solar a fost creat de către egiptenii antici. în el erau 365 de zile, care erau îm părţite în 12 luni, ia r ziua şi noap­ tea aveau 12 părţi. Cu aproape două m ii de ani în urm ă ca­ lendarul egiptean a fost îm prum utat de rom ani, care au in ­ trodus în el schimbări şi l-au constituit în tim pul domniei îm păratului Iulius Cezar. De aceea, acest calendar a obţinut denum irea de iulian. însă, acest calendar nu reflecta cu exac­ tita te tim pul precis pe Păm ânt. A apărut necesitatea de a crea unul nou. Calendarul de care ne folosim în prezent poar­ tă denum irea de gregorian, deoarece a fost in stitu it acum 400 de ani de către papa de la Roma, Grigore al XlII-lea. însă, biserica ortodoxă continuă să se folosească de calen­ darul iulian. Până în prezent, între cele două calendare s-a acumulat o diferenţă de 14 zile. Sau, cât de exact ar fi calen­ darul pentru istorie este im portant faptul de la care eveniment începe num ărătoarea tim pului. Anume mişcarea de la un eve-

în numărătoarea anilor de care ne folosim, anii sunt uniţi în dece­ nii (zece ani), iar deceniile, la rândul lor, în secole (100 de ani) sau veacuri. Deceniul este o scurtă perioadă de timp în istoria omeni­ rii, însă cuprinde multe evenimente pentru omul concret. Amintiţivă câte evenimente au avut loc în primii zece ani ai vieţii voastre.

Durata istorică a unui secol corespunde cu viaţa a trei generaţii bunicului/bunicii, părinţilor şi nepoţilor/nepoatelor. Istoricii măsoară timpul în secole şi le înseamnă convenţional „sec.". Zece secole con­ stituie un mileniu, însemnate convenţional „Ml". Dar cum calculăm anii în cadrul secolelor? Atrageţi atenţia la tabel. Primul secol înce­ pe cu primul an şi se încheie cu anul 100. Cel de-al doilea secol în­ cepe cu anul 101 şi se încheie cu anul 200. Şi aşa mai departe.

SECOLELE ÎN CORESPUNDERE CU ANII Anii

Secolele Sec. 1

1-100

Sec. II

101-200

Sec. XII

1101-1200

Sec.XIII

1201-1300

Sec. XX

1901-2000

Sec. XXI

2001-2001

Dacă data este un număr compus din patru cifre şi după primele două cifre stau doi de zero, apoi primele două cifre corespund cu secolul. Dacă în loc de zero va fi oarecare altă cifră, apoi aceasta este data secolului următor. De exemplu: anul 1200 sec. XII; anul 1201, anul 1245 - sec. XIII.

§ 1. Timpul calendaristic şi istoric

9

niment la altul constituie procesul istoric, care este m ăsurat prin tim pul istoric. Adică, tim pul istoric se deplasează liniar: de la un eveniment la altul. Astfel, putem cunoaşte descrierea exactă a unor anum ite evenimente, însă nu putem şti când au avut loc acestea. Respectiv, ele îşi pierd sensul pentru perce­ perea istoriei.

De mai multe mii de ani în China, Japonia, Coreea şi în ţările Asiei de Est este folosit calendarul ciclic de 60 de ani.

Pentru prima dată el a fost introdus în China, unde, cu trei milenii în urmă, a funcţi­ onat un observator astrono­ mic. La baza ciclului era pusă corelaţia timpului de rotaţie a planetelor-gigante Jupiter şi Saturn în jurul Soarelui. Ci­ clul a fost divizat în 12 părţi, fiecărei dintre ele fiindu-i atri­ buit un nume de animal: şoa­ rece (şobolan), bou (vacă, taur), tigru, iepure, şarpe, cal, oaie (berbec), maimuţă, găină (cocoş), câine, porc (mistreţ).

Ciclul începe cu Anul Şoare­ celui, deoarece, potrivit le­ gendei, acest animal a alergat primul la apelul lui Buda. Ac­ tualul ciclu de 60 de ani con­ tinuă din 1984

3. Cum este măsurat timpul în istorie. D iferite popoare au

ales în diferite tim p u ri diferite perioade im portante p en tru sine pen tru num ărătoarea tim pului. Spre exemplu, grecii din vechime efectuau num ărătoarea tim pului de la prim ele J o ­ curi Olimpice, ia r vechii rom ani - de la în fiin ţarea oraşului Roma. P en tru poporul evreu, o asemenea d ată a devenit cre­ area lum ii de către Dumnezeu, ia r p en tru to ţi adepţii creş­ tinism ului - naşterea lui Isus H ristos. P en tru m usulm ani aceasta este ziua când prorocul Mahomed s-a tran sferat din Mecca la Medina, pe d ata de 16 iulie anul 622. în Ucraina este prim it să ne folosim de num ărătoarea ani­ lor, care începe de la naşterea lui Isus H ristos. Pentru a o înţelege mai bine, atrageţi atenţia la „Scara tim pului”. până la Hristos până la e. n.

V

Naşterea lui Hristos punctul de măsurare

IV

III

II

I

I

II

după Hristos e. n.

III

IV

V

„Scara timpului" (direcţie convenţională de înaintare a timpului, trasată de la stânga la dreapta)

în paginile lucrărilor istorice veţi întâlni cifre obişnuite pentru voi, numite cifre arabe, şi cifre din linioare drepte, care sunt numite ci­ fre romane. în viaţa cotidiană noi folosim cifrele arabe, care au fost împrumutate de către europeni de la arabi. însă, există şi cifre ce au fost descoperite de vechii romani. în ştiinţa istorică cifrele romane sunt folosite pentru evidenţierea secolelor şi mileniilor. în cifrele romane principale sunt: I (unitatea), V (cinci) şi X (zece).

Atrageţi atenţia cum sunt însemnate cifrele romane şi arabe de la 1 la 20.

10

Cifre ro­ mane

i

ii

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

Cifre ara­ be

і

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Cifre ro­ mane

XI

XII

XIII

XIV

XV

XVI

XVII

XVIII

XIX

XX

Cifre ara­ be

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie

în sistem ul ortodox de num ărare a an i­ lor, perioada de după n aşterea lui H ristos este n u m ită „era n o a stră ” (p rescu rtat e. n. sau după n aşterea lui H ristos).

Despre evenim entele, care au avut loc în a in te a acelui evenim ent, se spune „pân ă la era n o a stră ” (p rescu rtat - până la e. n. sau până la n aşterea lui H ristos). A nii din era n o astră sunt evidenţiaţi, de regulă, fără a adăuga cuvintele „ai erei n o a stre ”.

Cuvântul „era” în traducere din latină în ­ seamnă „N um ăr de ieşire”. în cronologie, is­ toricii numesc eră sistem ul de num ărare a anilor, care are loc de la un anum it eveniment iniţial. Dacă evenimentul respectiv a avut loc până la era noastră, iar noi trebuie să aflăm cu câţi ani în urm ă s-a întâm plat aceasta, apoi la num ărul anilor de până la era noastră vom adăuga num ărul anilor din era noastră.

Spre exemplu, dacă regele persan, Darius I a întreprins o campanie în zona de nord a Mă­ rii Negre în anul 514 până la e. n., apoi pen­ tru a calcula cu câţi ani în urm ă a avut loc evenim entul e necesar ca la cifra 2018 să adăugăm cifra 514. Aşadar, campania lui Da­ rius I a avut loc cu 2532 de ani în urm ă.

Calendar roman vechi, gravat în piatră. în partea de sus sunt redaţi zeii care conduc cu zilele săptămânii, începând cu sâmbăta. în centru este gravat zodiacul, iar în stânga şi în dreapta - zilele lunii.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

Ce denumire poartă timpul calendaristic exact al oricărui eveniment?

De la care eveniment începe numărătoarea anilor erei noastre?

Cum numesc istoricii zece secole? în care mileniu trăim acum?

Cum are loc numărătoarea timpului în istorie?

Explicaţi importanţa termenilor şi noţiunilor: secol, până la era noastră, era noastră.

7. Povestiţi despre sistemul de calculare a anilor folosit în Ucraina.

8. însărcinări din cronologie.

1) Din care secol fac parte următorii ani: 1237; 988; 800?

2) Care an va fi următorul după anul 233 până la era noastră?

3) Palatul a fost construit în anul 200 până la era noastră. Câţi ani are edificiul?

9. Poate, oare, după părerea voastră ştiinţa istorică să existe fără sis­ temul de calculare a timpului? Explicaţi-vă punctul de vedere.

10. Cum înţelegeţi explicaţia că istoria este nu altceva decât descri­ erea de către cercetători a acţiunilor oamenilor, care au trăit întrun anumit timp şi într-un anumit spaţiu?

Ceas solar al grecilor antici

§ 1. Timpul calendaristic şi istoric

11

§2. Epocile culturale ale istoriei europene si Ucraina VEŢI AFLA:

1.

■ despre epocile culturale ale istoriei europene ■ cum se îmbină aceste epoci cu Istoria Ucrainei

Perioadele dezvoltării istorice a Ucrainei. Pe p a rc u rsu l

în d e lu n g a tei sale e x isten ţe om enirea a tre c u t p rin câteva p erioad e-ch eie în d ezv o ltare a sa. în is to ria eu ro p ean ă su n t ev id en ţiate u rm ă to a re le perioade (epoci): Societatea prim itivă, A ntichitatea, Evul Mediu, Istoria modernă şi cea contemporană. Is to ria U crainei corespunde în tr u to tu l a cesto r perioade. P e n tru evenim entele, care au av u t loc pe p ă m â n tu rile u crain en e su n t c arac te ristic e to a te p ro ­ cesele ce s-au d e sfă şu ra t în a lte zone ale E uropei.

2. Apariţia vieţii umane pe pământurile ucrainene. în perioa­ da (epoca) primitivă străm oşii n o ştri valorificau continentul.

Europa nu a fost patrie p en tru oameni, dar pe păm ânturile ei omul a făcut paşi concreţi în procesul d esp ărţirii de lumea animală. Primii oameni au apărut pe pământurile ucraine­ ne cu aproape un milion de ani în urm ă. Cele mai vechi răm ăşiţe, care vorbesc despre aflarea pe terito riu l Ucrainei,

Aşezare a oamenilor primitivi.

SUCCESIUNEA PERIOADELOR DIN ISTORIA EUROPEI

Societatea primitivă

12

Antichitatea

Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie

Evul Mediu

Istoria modernă şi cea contemporană

în aşezările tripolienilor

7 -----------------------------------------

• Examinaţi ilustraţiile din pag.

12 şi 13. Care erau asemănări­ le şi deosebirile din viaţa oa­ menilor la începutul şi la sfâr­ şitul epocii de piatră?

au fost descoperite în Transcarpatia, în apropiere de orăşelul Koroleve. Oamenii din acele tim puri tră ia u în g ru p u ri nu prea m ari şi se deplasau în perm anenţă în căutare de hrană.

Ei adunau fru cte comestibile, lă stari şi rădăcini şi vânau animale nu prea m ari. D rept unealtă principală de muncă şi arm ă în acelaşi tim p le servea toporaşul de mână. El era confecţionat din piatră. De aceea, această perioadă din via­ ţa celor mai vechi oameni este num ită epoca de piatră. Ea a fost cea mai veche şi mai îndelungată perioadă din isto ria omenirii. Pe la sfârşitul epocii de p iatră oamenii s-au deprins nu numai să adune darurile natu rii sălbatice, ci şi să le creas­ că de sine stătăto r, d ato rită apariţiei lucrării pământului şi creşterii animalelor. De asemenea, oam enii au dom esticit mai m ulte animale: câinele, vitele cornute m ari şi mici, pă­ sările. O realizare însem nată a devenit construcţia caselor, fabricarea vaselor din ceramică. Păm ânturile ucrainene s-au num ărat p rin tre zonele în care au ap ăru t şi s-au dezvoltat în epoca prim itivă agricultura şi zootehnia. Noile condiţii de gospodărire necesitau şi unelte de m uncă mai puternice.

Cu aproape şase mii de ani în urm ă oamenii au învăţat să confecţioneze unelte de muncă din metal. P rin tre primele a început să fie prelucrată arama. Ea, însă, s-a dovedit a fi un metal foarte moale, de aceea nu a p u tu t să satisfacă necesi­ tăţile gospodăreşti ale oamenilor. Ei continuau să se foloseas­ că de uneltele de muncă din piatră. Chiar şi în asemenea con­ d iţii dezvoltarea gospodăriei a atins un nivel în alt. O m ărturie a acestui fapt sunt triburile care au populat pămân­ turile ucrainene în mileniile IV-III până la e. n. Oamenii de ştiin ţă le-au num it tripolieni. Cu tim pul, oamenii s-au deprins să pregătească aliaje din diferite metale. Prim ul aliaj de acest fel a devenit bronzul (un amestec de aram ă şi staniu).

Sciţii lângă cetatea Olvia. Nomazii urmăresc cum grecii se aşează pe noi pământuri

§2. Epocile culturale ale istoriei europene şi Ucraina

13

Cneazul Sviatoslav împreună cu armata după o victorie ordinară

3. Popoarele migratoare (nomazii) pe pământurile ucrainene.

Perfecţionarea uneltelor de muncă şi condiţiile climaterice de pe păm ânturile ucrainene de la acea vreme au contribuit mai m ult la creşterea animalelor. Crescătorii de animale, care au trecut la un mod de viaţă şi de gospodărire nomad, şi-au in­ stau rat dom inaţia pe păm ânturile ucrainene pentru o perioa­ dă îndelungată. A gricultorii au fost impuşi să se m ute pe păm ânturile mai îm pădurite din partea de nord. îmblânzirea calului, descoperirea roţii, utilizarea metalelor pentru confec­ ţionarea arm elor i-au transform at pe nomazi în gospodari ai stepelor ucrainene pentru aproape tre i milenii (până în sec. al XVIII-lea). în această perioadă de tim p pe păm ânturile ucrainene trăiau m ulte popoare m igratoare: arieni, cimerieni, sciţi, sarm aţi, huni, bulgari, hazari, pecenegi, cumani, mon­ goli, tă ta ri crimeeni şi alţii. R eprezentanţii acestor popoare au influenţat dezvoltarea altor popoare ale Europei şi Asiei.

4. De la Antichitate la Evul Mediu. în tre tim p , grecii îşi în fiin ţa u o raşele-state pe ţă rm u l M ării N egre. A num e ei au adus pe aceste p ă m ân tu ri realizările epocii antice.

Perioada (epoca) antică este perioada în fiin ţării, dezvol­ tă rii şi declinului statelor din zona Mării M editerane. Ea a durat din mileniul III de până la e. n. până la mijlocul mile-

u

’c >4 o >

'o _>4 03

03

ETAPELE STATALITĂŢII UCRAINENE

X

’оз b_ u =p ’co D

N. Hr. XII

XI

X

IX VIII VII

VI

V

IV

iii

ii

i

i

Până la era noastră

14

Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie

ii

iii

IV

V

VI

VII VIII

IX

X

XI

LO

03 cu u >03 N >03 u 03

D -t— ' 03 N CU

Io

U

CC

c

CC

>03 u

D Q_ cu

cu

>03

c 03 'o b_ o o

L-L

03 N 03

’оз s_ D

1— 1

03

c

l->

03

E b_

4— * 03

03

<

E

X

u X

03

*5 c

’оз s_ u =)

03 cu 3 b_

l->

03 13 1— 1 >03 L O 4—

XII XIII XIV XV XVI XVII XVIII XIX XX XXI

Era noastră

Creştinarea kievenilor în anul 988.

7 ----------------------------------------

• Examinaţi ilustraţia. De ce creştinarea Rusiei Kievene este considerată drept unul dintre cele mai remarcabile evenimente din istoria Ucrai­ nei?

niul I al e. n. Un rol de fru n te în această perioadă l-au jucat Grecia A ntică, iar apoi Roma. Ele au reuşit să-şi extindă in­ fluenţa asupra m ajorităţii zonelor din Europa (în afară de zona de nord), O rientului Apropiat şi A fricii de Nord. însă, pentru popoarele, care trăiau la acea vreme pe pă­ m ânturile ucrainene, influenţa A ntichităţii nu a fost decisivă.

Deşi cimerienii, sciţii, sarm aţii nu se ruşinau să preia unele realizări tehnice sau aspecte din credinţa vecinilor mai dez­ voltaţi. Aşezările greceşti şi romane de pe ţărm ul Mării Negre erau doar nişte mici insuliţe în marea de popoare pe care gre­ cii şi rom anii le num eau barbari. în cele din urm ă, năvala barbarilor a ruinat Imperiul Roman, care unea Lumea Antică.

Din acel moment, pen tru popoarele Europei şi, respectiv, p en tru păm ânturile ucrainene a sosit perioada num ită de is­ torici Evul Mediu. Anume în perioada medievală (sec. V-XV) pe păm ânturile ucrainene au existat form aţiuni statale p u ­ ternice. Este vorba de S tatu l Kievean al cnejilor (Rusi-Ucraina, sec. IX-XIII) şi S tatu l Halyci-Volynia (sec. XIII-XIV), care au pus fundam entul sta ta lită ţii ucrainene. în secolul al X-lea ucrainenii au aderat la popoarele ce îm părtăşeau creştinismul.

Mai detaliat despre epocile Evului Mediu, M odernă şi Con­ tem porană vom afla din alte tem e incluse în manual. De ase­ menea, ne vom opri la alte momente-cheie din perioada so­ cietăţii prim itive pe păm ânturile ucrainen.

Ш 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Regele Danylo Galyţkyi

întrebări şi însărcinări

Ce perioade (epoci) evidenţiază istoricii în procesul dezvoltării Europei?

Corespunde, oare, Istoria Ucrainei acestor perioade?

Când a început istoria pe pământurile ucrainene?

Din ce îşi confecţionau uneltele primii oameni de pe pământurile ucrainene?

Ce metal a fost prelucrat primul de către omenire?

Care au fost realizările oamenilor din epoca primitivă?

Cum a influenţat perioada antică asupra istoriei pământurilor ucrainene?

Ce formaţiuni statale au existat pe pământurile ucrainene în peri­ oada Evului Mediu?

§2. Epocile culturale ale istoriei europene şi Ucraina

15

Lecţie practică Numărătoarea timpului în istorie AMINTIŢI-VĂ

Scopul: constă în a învăţa trasarea „scării timpului", a însemna pe

1. Ce este istoria?

ea datele, evenimentele şi perioadele, a contrapune anul cu secoul, a învăţa alcătuirea tabelului cronologic după sursele istorice.

2. Cum decurge timpul istoric: liniar sau ciclic?

3. Ce este „scara timpului"?

4. Ce eveniment este folosit pentru începerea calculării timpului în Istoria Ucrainei?

însărcinări pentru pregătirea de lecţia practică 1. P reg ă tiţi m aterialu l necesar p e n tru „scara tim p u lu i”.

2. P reg ă tiţi u n şablon al tab elu lu i cronologic.

Desfăşurarea lecţiei .

Rezolvaţi problemele cu ajutorul „scării timpului".

1. D eterm inaţi secolul după an.

988

1199

1362

1658

1837

1914

2000 2. însem naţi pe „scara tim p u lu i” d ata n aşterii lui Isus H ristos. Coloraţi d iferit perioadele de până la era noastră şi din era noastră.

1000

1000

2000

> 3. însem naţi pe „scara tim pului” anii naşterii bunicului şi bunicii voastre, ta tă lu i şi mamei, anul vostru de naştere. Calculaţi câţi ani trăiesc la un loc cele trei generaţii.

4. In d ic a ţi pe „scara tim p u lu i” p erio ad a s tu d iilo r în şcoală (de la ad m itere p ân ă la absolvire).

1000

1000

2000

> 5. In d ic a ţi cu d ife rite cu lo ri pe „scara tim p u lu i” p e ­ rioadele: 1) S ta tu l Kievean (R usi-U craina cnezatelor) - sec.

IX-XIII;

16

Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie

Soldaţi sciţi

Colină scitică regală în deschidere

2) S ta tu l Halyci-Volynia - sec. XIII - m ijlocul sec.

XIV; 3) Republica Căzăcească / A rm ata Zaporojană (Hatm anatul) - mijlocul sec. XVI - sec. XVIII; 4) F ă u rirea noii U craine, S ta tu l U craina.

1000

ll

1000

І

2000

І

6. D eterm inaţi durata desfăşurării evenimentelor istorice.

1) Câte secole s-au scurs de la începutul erei noastre?

2) Care an a fost mai înainte: anul 50 de până la e. n. sau anul 50 e. n.? Cu câţi ani mai înainte?

3) Care a fost urm ătorul an după anul 134 de până la e. n.?

4) Calculaţi câţi ani au trecu t de la începutul dom­ niei cneazului Oleg la Kiev (anul 882) până la cam­ pania sa asupra Constantinopolului în anul 907.

5) în anul 1989 a fost m arcată în mod solemn îm ­ plinirea a 500 de ani de la apariţia căzăcimii ucrai­ nene. D eterm inaţi, care an este considerat anul apariţiei căzăcimii.

6) Catedrala A dorm irii Maicii Domnului de la Lavra Pecerska din Kiev a fost co n stru ită în al 27-lea an de la în fiin ţarea m ănăstirii la 1051. Calculaţi când a avut loc acest evenim ent.

7) L u p ta de eliberare naţională a poporului u c ra i­ nean sub conducerea lui B. H m elniţki a început în anul 1648, ia r hatm anul a m u rit în 1657. Câţi ani a d u ra t războiul?

8) în anul 1982 kievenii au m arcat 1500 de ani de la în fiin ţarea oraşului. în ce an ei vor sărbători două mii de ani de la în fiin ţarea oraşului?

9) C alculaţi câţi ani despart anul creştin ării R usiei Kievene (988) de anul v o stru de naştere.

I

>

Scut scitic - acinaci

Lecţie practică. Numărătoarea timpului în istorie

17

II. Citiţi textul şi alcătuiţi tabelul cronologic.

Text pentru citire Sciţii

Cupă scitică din aur

Moneda regelui sciţilor, Ateas

Pectoral scitic.

Distincţia regilor sciţilor.

18

La începutul sec. al Vll-lea de până la e. n. în stepele zonei ucrainene de la Marea Neagră au început să se aşeze triburile nomade ale sciţilor.

Ei au scos de pe aceste pământuri triburile cimerienilor, care au domnit acolo din sec. al XI de până la e. n. Sciţii erau nişte triburi indo-europene ce făceau parte din grupul de limbi iraniene, care au ieşit din adân­ curile Asiei. Aceştia întreprindeau campanii jefuitoare prin Munţii Caucaz către ţările din Orientul Apropiat, ajungând chiar până în Egipt. După crearea puternicului Stat Persan, care a supus Asia Mijlocie şi Orientul Apropiat, sciţii s-au văzut nevoiţi să se întoarcă în zona Mării Negre.

Până la finele sec. al Vl-lea sciţii şi-au creat propria formaţiune statală Marea Sciţie. Cu aproape 450 de ani până la e. n. în zona Mării Negre s-a aflat istoricul grec, Herodot, care a şi lăsat pentru posteritate o de­ scriere a Sciţiei de la acea vreme. Oamenii de ştiinţă au obţinut multe date despre sciţi în urma săpăturilor mormintelor scitice - gorganelor (Kuli-Oba, Ciortomlâk, Soloha, Mormântul Haiman şi altele).

Sciţii erau uniţi în câteva triburi: sciţii regali, care erau aşezaţi între Ni­ pru şi Don, sciţii nomazi, care locuiau în stepele de lângă Marea Neagră şi în Crimeea, sciţii-agricultori (erau aşezaţi în zona de silvostepă de pe malul stâng al Niprului), şi sciţii-plugari, care populau teritoriile de lângă râul Bug. Sciţi propriu-zişi erau numai sciţii regali şi sciţii nomazi.

Situaţia dominantă era de partea sciţilor regali. întreaga lor viaţă era subordonată legilor de război. Armamentul obişnuit al sciţilor era ar­ cul înzestrat cu săgeţi, scutul scurt (acinaci), suliţa şi scutul. în anul 512 de până la e. n. sciţii au zdrobit armata regelui persan, Darius I, şi l-au izgonit din posesiunile lor.

Sciţii-agricultori şi sciţii-plugari se ocupau cu agricultura, plătindu-le tribut sciţilor regali sub formă de pâine şi sclavi. Sciţii vindeau tributul adunat grecilor, care în sec. VIII-VI şi-au întemeiat pe ţărmul Mării Negre propriile oraşe-state (Tira, Olvia, Hersones, Panticapeum şi altele). De la greci sciţii cumpărau obiecte pentru distracţii: vin, veselă, produse din metal.

La sciţi erau dezvoltate diferite meşteşuguri. Bijuteriile meşterilor sciţi aparţineau de cele mai bune mostre mondiale. De cele mai dese ori sciţii redau pe ele cerbi, cai, berbeci, pisici, lei şi grifonii fantastici (aşanumitul stil „animalier"). în sec. al IV-lea de până la e. n. a izbucnit un conflict între sciţi şi Re­ gatul Macedoniei. Bătălia decisivă s-a dat în anul 339 până la e. n. Ar­ mata regelui macedonean, Filip, a distrus-o în întregime pe cea scitică.

Acesta a fost un început al declinului Marii Sciţii.

Restul sciţilor s-au refugiat în Crimeea, unde au creat un nou stat Sciţia Mică în frunte cu regele Skilur. Capitala lui a fost Neapolul Scitic (în apropiere de actualul oraş Simferopol). Acest stat a existat până în secolul III al e. n. şi a fost distrus de triburile goţilor.

III. Explicaţi ce aţi aflat nou la lecţie.

Faceţi concluzii.

Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie

Tema 2

,1 - ^

UNDE ARE LOC ISTORIA

§3. Spaţiul istoric şi geografic VEŢI AFLA: ■ cum influenţează spaţiul ge­ ografic dezvoltarea istoriei ■ ce este spaţiul istoric ■ în ce constă diferenţa dintre hărţile fizice şi istorice

Harta fizică a Ucrainei

20

Tema 2. Unde are loc istoria

1. Istoria şi geografia. De m are a ju to r în stu d ierea Istoriei este geografia. A ceasta este ş tiin ţa ce stu d iază n a tu ra P ă­ m ân tulu i, s tra tu rile lui, organizarea te rito ria lă a p o p u laţi­ ei şi a ctiv itatea ei economică.

După cum ş tiţi deja, orice eveniment istoric a avut loc într-un anum it tim p şi într-un anum it spaţiu. Dacă cronologia ne perm ite să stabilim când anume a avut loc acest eveniment, apoi h a rta istorică ne aju tă să stabilim locul desfăşurării lui.

H ărţile istorice sunt întocm ite în baza celor geografice.

La lecţiile de ş tiin ţe ale n a tu rii a ţi avut p o sib ilitatea să faceţi c u n o ştin ţă cu h ă rţile geografice, în special cu h a rta fizică. Pe ea su n t in d icate, cu d ife rite culori, pla-

Hartă — micşorarea convenţi­ onală a suprafeţei Pământului sau a unor părţi ale ei.

Hartă istorică — harta ce redă evenimentele desfăşura­ te pe un anumit teritoriu în diferite etape ale dezvoltării sale istorice.

Zonele naturale de pe terito­ riul Ucrainei

to u rile , câm piile, sp aţiu l acvatic de pe te rito r iu l U crainei sau din a lte p ă rţi ale plan etei n oastre. H a rta fizică redă o p a rte a sp a ţiu lu i geografic, a m ediului în care au loc procese n a tu ra le şi trăiesc oam eni.

A şezarea geografică a U crainei poate povesti m u lte lu ­ c ru ri in te re sa n te . Spre exem plu, p e n tru care o cu p aţii ale p o p u laţiei su n t bune p ă m ân tu rile ei, de care zone ale lu ­ m ii este legat d estin u l ei şi altele.

F rontierele U crainei nu con ţin obstacole n a tu ra le în ­ sem nate, care să îm piedice leg ătu rile cu lum ea ex terio ară, cu popoarele învecinate. U craina este, de felul ei, o p u n ­ te în tre E uropa şi A sia. Cu E uropa C entrală şi cea Occi­ d en tală p ă m ân tu rile ucrainene su n t legate p rin d efileu ri c arp atin e , p rin m ag istrale te re stre şi râ u ri.

Din p a rte a de est în sp re U craina se în tin d e m area s te ­ pă e u ra sia tic ă, care se în tin d e pe în tre g u l co n tin en t. Din Silvostepa ucraineană

Stepa ucraineană

§3. Spaţiul istoric şi geografic

21

îndreptar Hartă

Denumirea hărţii

Cum să lucrăm cu harta istorică 1. Citiţi denumirea hărţii.

2. Luaţi cunoştinţă de legenda-tabel, care conţine ex­ plicaţii la semnele conven­ ţionale de pe hartă.

3. Găsiţi pe hartă semnele convenţionale necesare pentru studierea unei teme concrete.

4. Comparaţi informaţia obţi­ nută cu materialul din ma­ nual.

Cum să lucrăm cu harta de contur 1. Citiţi denumirea hărţii.

2. Prelucraţi materialul cores­ punzător din manual şi din atlas.

3. Citiţi însărcinările la harta de contur.

4. Luaţi cunoştinţă de legen­ da hărţii respective în atlas.

5. Găsiţi pe hartă semnele convenţionale, necesare în­ deplinirii unei însărcinări concrete.

6. îndepliniţi însărcinarea pe harta de contur

cele m ai vechi tim p u ri p rin ea treceau m arile căi com er­ ciale, се-şi aveau în c ep u tu l în C hina şi India. Cea m ai c u ­ n o scu tă d in tre ele era M arele D rum al M ătăsii.

O im p o rta n ţă excepţională în v ia ţa econom ică a s ta tu ­ lui ucrain ean l-au ju c at M ările N eagră şi Azov, deoarece acolo se in te rse c ta u to a te căile te re stre şi acvatice. Cine avea în posesie acest ţă rm , în special Crim eea, acela era stăp â n în zonă.

V ecinătatea cu nom azii, care dom inau în stepele U crai­ nei, complica a ctiv itatea economică p e n tru a g ric u lto rii din zona de silvostepă a U crainei. C o n fru n tarea d in tre nom azi şi a g ric u lto ri pe p a rc u rsu l câto rv a m ilenii a d e term in a t m ersul isto rie i pe p ă m ân tu rile ucrainene.

22

Tema 2. Unde are loc istoria

2. Harta istorică. H arta istorică se deosebeşte esenţial de cea

fizică. Aceste deosebiri se referă, în special, la im portanţa şi conţinutul culorilor. A stfel, pe h a rta fizică culorile sunt folosite p entru însem narea condiţiilor naturale ale unei anu­ m ite zone, iar pe h a rta istorică - teritoriile statelor în dife­ rite perioade de tim p, locurile aşezării popoarelor. De aseme­ nea, h a rta isto ric ă a ra tă cum au evoluat anum ite evenim ente istorice - apariţia statelor, modificarea te rito ri­ ilor lor, deplasarea trupelor m ilitare, străm utarea popoarelor.

H a rta isto ric ă treb u ie „ c itită ”. In fo rm a ţia este p rezen ­ ta tă pe ea cu a ju to ru l sem nelor convenţionale, c o n ţin u tu l căro ra este descris în legenda h ă rţii. în plus, h a r ta is to ­ ric ă poate să co n ţin ă unele ilu s tra ţii, care creează aspec­ tu l vizual al evenim entelor şi fenom enelor din tre c u t.

S unt cunoscute urm ătoarele tip u ri de h ă rţi istorice: • D u pă cu p rin su l t e rito riilo r — m ondiale, continentale, h ă rţi ale statelo r; • După conţinut — de observare, generalizatoare, tematice; • D u pă sca ră — pe scară m are, scară medie şi scară mică.

A şadar, h ă rţile istorice se deosebesc după m ărim ea şi volum ul inform aţiei prezen tate pe ele.

U nul d in tre tip u rile h ă rţilo r isto rice in stru c tiv e este h a rta de contur, pe care este re d a tă doar o p a rte a in fo r­ m aţiei. C ealaltă p a rte a inform aţiei trebuie in tro d u să de sine s tă tă to r, în conform itate cu însărcin ările date.

Legenda hărţii — lista sem­ nelor convenţionale la hartă.

Ea conţine o scurtă explica­ ţie textuală despre ceea ce este redat pe hartă.

întrebări şi însărcinări* • m 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Cum influenţează mediul ambiant asupra comportării oamenilor?

Care ştiinţă studiază mediul ambiant?

Ce ocupaţii ale oamenilor sunt favorizate de mediul ambiant şi amplasarea geografică a Ucrainei?

Numiţi asemănările şi deosebirile comune ale hărţilor istorice şi geografice?

Ce se indică pe harta istorică? Ce înseamnă culoarea pe harta istorică?

Ce este legenda hărţii istorice? Pentru ce avem nevoie de ea?

Explicaţi ce poate comunica harta istorică?

Ce tipuri de hărţi istorice cunoaşteţi?

Alegeţi răspunsurile corecte. Argumentaţi-vă părerea.

Pe harta istorică sunt redate: • zonele climaterice; • frontierele statelor; • adâncimea râuleţelor şi lacurilor; • direcţiile curentuluirâurilor; • direcţiile campaniilor militare; • înălţimea celor mai înalţi munţi; • locurile celor mai importante bătălii; • modificări ale teritoriilor frontierelor statelor.

Abraham Ortelius.

Prima colecţie de hărţi istori­ ce avea denumirea „Atlasul geografiei lumii antice". Ea a fost alcătuită în anul 1579 de către cartograful flamand, Abraham Ortelius. în anul 1570 el a alcătuit şi a tipărit primul în lume atlas geogra­ fic.

§3. Spaţiul istoric şi geografic

23

§4. Statul ucrainean pe hărţile istorice în diferite perioade ale existenţei sale VEŢI AFLA: ■ cum sunt indicate pe hărţi­ le istorice diferitele etape ale dezvoltării statalităţii Ucrainei; ■ despre originile actualului stat ucrainean.

Hartă de la tabăra oamenilor primitivi Mejirici.

Oamenii de ştiinţă au descope­ rit pe teritoriul Ucrainei circa zece documente cartografice din perioada preistorică. Cel mai renumit dintre acestea este desenul făcut pe un fragment al dintelui de mamut. El a fost descoperit în anul 1966 în tim­ pul săpăturilor efectuate în apropierea satului Mejirici, raio­ nul Kaniv, regiunea Cerkasî, pe locul taberei vânătorilor de ma­ muţi. Pe el este redat locul din apropiere de râu şi a unei pă­ duri, precum şi locuinţe. Acesta este cel mai vechi monument cartografic din istoria Ucrainei.

El a fost creat cu aproximativ 15-17 mii de ani în urmă.

24

Tema 2. Unde are loc istoria

1. Pământurile ucrainene pe primele hărţi istorice. H a rta a fost in v en tată ca un in stru m en t, care-1 a ju tă pe om să se orienteze în sp aţiu . Prim ele h ă rţi au ap ăru t pe p ăm ân tu ­ rile ucrainene încă în perioada preistorică. A cestea, însă, se asem ănau fo arte p u ţin cu cele actuale şi am inteau mai m ult o redare schem atică a obiectelor, ce serveau d rep t punct de orien tare în m ediul înconjurător.

P rim a h a rtă , pe care au fo st re d a te actu alele p ăm ân ­ tu r i, a fo st în to c m ită de geograful din a n tic h ita te , Ptolem eu. El num ea acest te r ito r iu S a rm a tia . P red eceso rii lui au num it-o C im eria, ia r apoi - S c iţia , d u p ă d en u m i­ rea popoarelor care au tr ă it aici. în să , nu tre b u ie să con­ fu n d ăm d e n u m ire a te r ito r iu lu i cu d e n u m ire a s ta tu lu i.

D eşi, de cele m ai m u lte o ri aceste d en u m iri coincid.

Din cele m ai vechi tim p u ri, când pe h ă rţile isto ric e a a p ă ru t s ta tu l u crain ean , el a av u t d ife rite d e n u m iri şi cadre te rito ria le . N eschim bat, în să, a răm as nucleul s ta ­ te lo r u crain en e - Zona de M ijloc a N ip ru lu i.

CcKWtfc [MARE | SA R М АТІ СУМ]

Ccmonrt'-' SARMATIA 4>-v EVROPF DC*

IPALVDESMEOTIPESI

|p<wn

Ievxi.mі Д parş ]

Prima imagine a pământurilor ucrainene în „Geografia" lui Claudiu Ptolemeu pe cea de-a zecea hartă a Sarmaţiei Europene.

2. Crearea frontierelor Ucrainei. în procesul creării lor, ac­

tualele hotare (frontiere) te rito riale ale U crainei au parcurs o cale lungă şi com plicată. O in flu en ţă decisivă asupra aces­ tu i proces l-au avut păm ânturile pe care tră ia u ucraineni, precum şi relaţiile cu statele vecine.

P rim ul s ta t, de unde îşi trag e originile actuala U craină, a fost Statul Kievean. P e n tru indicarea lui pe h a rtă su n t folosite m ai m ulte denum iri: K uiavia, R uşi, R usi-U craina, C nezatul Kievean, R usia Kieveană. C apitală a s ta tu lu i era oraşul Kiev, în fiin ţa t la finele sec. V - început sec. VI. în procesul dezvoltării sale el a cunoscut perioade de avânt şi de declin. R espectiv şi h otarele lui ba se m ăreau, ba se m icşorau. în flo rire a S ta tu lu i Kievean coincide cu sfâ rşitu l sec. X - prim a ju m ă ta te a sec. XI, pe tim p u l dom niei cne­ jilo r Volodymyr cel M are şi Iaroslav cel în ţe le p t.

T ra d iţiile S ta tu lu i K ievean au fo st c o n tin u a te de S ta ­ tul Halyci-Volynia, care a e x ista t de la s fâ rş itu l sec. XII p â n ă în p rim a ju m ă ta te a sec. XIV. D upă în c o ro n a re a cn eazului Danylo Rom anovyci G alyţkyi el a o b ţin u t d e­ n u m irea de Regatul Ruşi. în d ecu rsu l celor 150 de ani de e x iste n ţă a a cestu i s ta t, c a p ita lă a sa au fo st oraşele H alyci, Holm, Volodym yr-Volynskyi şi Lviv.

Frontiera de stat — linii practice sau convenţionale în subsolul şi spaţiul teres­ tru, acvatic sau aerian, ce determină cadrul de acţiune al suveranităţii statului. Ele separă teritoriul unui stat de cele ale altor state, tra­ sează hotarele teritoriilor de stat împreună cu toate re­ sursele, care constituie o condiţie materială de exis­ tenţă a societăţii.

Semnul cnejilor, tridentul, pe monedele lui Volo­ dymyr cel Mare (1).

Stema Statului Galiţiei şi Volyniei pe stema pecetea cneazului luri al ll-lea. Sec. XIV. (2).

Statul Kievean (Rusi-Ucraina) în timpul înfloririi şi celei mai mari extinderi a frontierelor sale (domnia lui Iaroslav cel înţelept).

Statul Halyci-Volynia şi teritoriile dependente în timpul domniei lui Roman Mstyslavyci.

§4. Statul ucrainean pe hărţile istorice în diferite perioade ale existenţei sale

25

Pământurile Siciului în cea de-a doua jumătate a sec. XVI - înc. sec. XVIII

Stema Armatei Zaporojene de la înc. sec.

XVII.

Drapelul, buzduganul şi sabia hatmanului Statului căzăcesc ucrainean, B. Hmelniţki.

Reconstrucţie

26

Tema 2. Unde are loc istoria

Statul căzăcesc ucrainean Armata Zaporojană în anul 1649.

Pecetea Armatei Zaporojene din timpul hatmanului B. Hmelniţki

O dată cu a p a riţia căzăcim ii la fin ele sec. XV, a în c e ­ p u t o nouă e tap ă în procesul f ă u rir ii s ta tu lu i u crain ean .

Pe la m ijlocul sec. XVI, cazacii, care ţin e a u sub control te rito r iile d in tre B ugul de Sud şi S iverski D oneţ, au în ­ te m e ia t lân g ă p ra g u rile N ip ru lu i c e n tru l lo r - S iciu l.

Siciul Z aporojean a devenit o ad ev ă ra tă R ep u b lică Căzăcească cu legile, obiceiurile, te r ito r iu l şi a rm a ta p ro p rie, în anul 1648, cazacii conduşi de B ogdan H m eln iţk i i-au rid ic a t pe u c ra in en i la lu p ta p e n tru refacerea şi in d ep en ­ d e n ţa s ta tu lu i. Pe te rito r iu l e lib e rat a fo st în f iin ţa t s ta ­ tu l căzăcesc, A rm a ta Z a p o ro ja n ă (H a tm a n a tu l). în să , s ta te le vecine p u te rn ic e nu erau in te re sa te în e x iste n ţa lui. în an u l 1764 el a fo st în g h iţit de Im p eriu l R us. La 1775 a fo st d is tru s şi S iciul Z aporojean.

S ta tu l ucrainean a a p ă ru t din nou pe h ă rţile isto rice şi politice ale lum ii la în cep u tu l sec. XX. De d a ta aceasta a fost nevoie de 70 de ani de lu p tă p e n tru ca la 24 a u g u st 1991 pe h a rta lum ii să ap ară s ta tu l independent U craina.

Teritoriul Ucrainei în anii 1917-1921

n i

S ta tu l u c ra in e a n a l h a tm a ­ nu lui P a v lo S k o r o p a d s k i în n o ie m b rie 1 9 1 8

R e p u b lic a P o p u la r ă V e s t­ u l U c r a in e a n ă în n o ie m b rie 1918 F ro n tie re le d e v e s t a le F F

Im p e riu lu i R u s în fe b ru a rie 1917

T e rito riul R P U co nfo rm F —j T ra ta tu lu i d e la B r e s t (9 fe b r u a r ie 1 9 1 8 )

F F

^

H o tare le teritoriilor, c e e ra u c o n tro la te d e G u v e rn u l R P U d u p ă u n ire a p ă m ân tu rilo r v e st-u c ra i n e n e ş i e st-u c ra in e n e (2 2 ia n u a rie 1 9 1 9 )

P r o c la m a re a R e p u b lic ii P o p u la re U c ra in e n e ( R P U ) la K ie v în d a ta d e 2 0 n o ie m b rie 1 9 1 7 ş i a R e p u b lic ii P o p u la re V e s t-U c ra in e n e ( R P V U ) la L v iv în d a ta d e 13 n o ie m b rie 1 9 1 8 P r o c la m a re a R e p u b lic ii S o c ia lis te S o v ie tic e U c ra in e n e (m a rtie 1 9 1 9 )

ţlpun ЯШь' Чернігів

Хмельницький

o Луганськ,

фОПИВНИЦЬКИЙ

Донецьк Запоріжжя

А ЗО ВСЬК Е М ОРЕ

^Сімферополь Севастополь;. °

Teritoriul - 6 0 3 ,7 k m 2 P o p u la ţia - 4 5 7 7 8 ,5 m ii d e p e rs o a n e

Teritoriul actualei Ucraine.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

Care state ucrainene au existat în diferite perioade de timp?

Citiţi un fragment din articolul 20 al Constituţiei Ucrainei: . . .„Marea Stemă de Stat a Ucrainei este instituită prin lege cu luarea în arlcul a m icii Steme de Stat a Ucrainei şi a Stemei Armatei Zaporojene".

Elementul de bază al Marii Steme de Stat a Ucrainei este Semnul Statului cnezatelor al lui Volodymyr cel Mare (mica Stemă de Stat a Ucrainei)...

3.

4.

Succesoare de drept a căror state este Ucraina contempora­ nă conform Constituţiei?

Care sunt statele vecine ale Ucrainei actuale?

Prin ce, după părerea voastră, poate fi explicată modificarea fron­ tierelor Ucrainei?

§4. Statul ucrainean pe hărţile istorice în diferite perioade ale existenţei sale

27

§5. Originea denumirilor popoarelor şi obiectivelor istorice.

Zonele istorico-etnografice ale Ucrainei VEŢI AFLA: ■ care ştiinţe îi ajută pe istorici să studieze originea denumi­ rii statelor, teritoriilor, oraşe­ lor, satelor, popoarelor ■ ce zone istorico-etnografi­ ce există în Ucraina con­ temporană

Potrivit legendei, oraşul Lviv a apărut prin anul 1241. El a fost înfiinţat de către cneazul galiţian, Danylo Romanovyci, care i-a dat oraşului numele fiului său mai mare, Lev. Cir­ culă, de asemenea, părerea că oraşul a fost construit de însăşi Lev Danylovyci.

28

Tema 2. Unde are loc istoria

1. Originea denumirilor popoarelor pe teritoriul Ucrainei.

S tudiin d tre c u tu l, în tâln im u n m are n u m ăr de nume: ale statelor, te rito riilo r, oraşelor, satelor, popoarelor. Fiecare d in tre acestea îşi are p ropria origine. La clarificarea n u ­ m elor isto ricii su n t a ju ta ţi de astfel de ştiin ţe ca etnonim ia şi toponimia. E tnonim ia stu d iază originea d enum irilor po­ poarelor, ia r toponim ia - originea denum irilor lo calităţilo r geografice sau a „toponim elor” (în traducere - „locuri”).

D enum irile popoarelor pot spune m ulte despre p u rtă to rii lor. Spre exemplu, în vechime zonele de la M area N eagră erau populate de cimerieni. A cesta a fost prim ul popor din sudul actualei U craine, cunoscut după propria denum ire.

C im erienii su n t a m in tiţi în m u lte lu c ră ri ale isto ricilo r, scriito rilo r şi poeţilor din vrem urile tre c u te. P rin tre cer­ cetăto rii contem porani circulă p ărerea că denum irea de „ci­ m erieni” provine de la cuvântul finic „cam eri” - „ în tu n e ­ cos”. Probabil, re p rezen tan ţii acestui popor erau sm oliţi şi aveau p ăru l de culoare închisă.

După cim erieni, în stepele de la m area Neagră, potrivit istoricului grec, H erodot, s-au stabilit sciţii. El a povestit şi unele legende despre originea acestui popor. P otrivit u ne­ ia dintre ele, prim ul locuitor al Sciţiei a fost fiul zeului grec antic, Zeus, şi al fiicei B oristenului (râul N ipru), Targitaus.

A cesta avea trei feciori, pe care-i chema Lipoxais („Regelem u n te”), A rpoxais („Regele-apă”), şi Coloxais („Regele-soare ”). în tr-o zi căzură pe păm ânt tre i obiecte din au r - un plug cu un ju r, o secure cu două capete şi un pahar. Când Lipoxais a v ru t să le ia, obiectele au fost cuprinse de flăcări.

La fel s-a întâm plat şi cu fratele mijlociu. Şi num ai Coloxais a p u tu t pune m âna pe acele obiecte sfinte. După acel caz fra ţii mai m ari au recunoscut puterea m ezinului şi l-au pro­ clam at rege. De la fiecare d intre cei trei fra ţi îşi au originea trib u rile sciţilor, care au constituit un singur popor.

Potrivit unei alte legende, străm oşii sciţilor au fost eroul antic Heracles şi femeia-şarpe, pe care acesta a întâlnit-o în apele N iprului. Aceasta i-a născut trei fii. într-o zi femeiaşarpe 1-а întrebat pe Heracles ce-o să facă cu feciorii atunci când vor creşte m ari. El i-a răspuns că acel ce va fi putea să tragă din arcul său şi să se încingă cu brâul său, de care va fi agăţat un pahar din aur, acela va şi răm âne stăpân pe aces­ te păm ânturi. Ceilalţi doi trebuie să fie izgoniţi. Acest lucru, potrivit legendei, i-a fost pe puterile fiului mai mic - Sciţiu, de la numele căruia şi provine denum irea poporului sciţilor.

Originea denumirii oraşului Cernighiv nu a fost clarificată nici până în prezent. Una din­ tre relatări spune că denumi­ rea este legată de numele cneazului Ciornyi, care a dom­ nit în aceste locuri prin sec. VII. O altă legendă vorbeşte des­ pre cneaghina Ciorna, care s-a aruncat de la înălţime pentru a nu nimeri în mâinile cotropito­ rilor. Se mai spune că odinioa­ ră Cernighivul s-ar fi numit Sernighiv - de la animalul Serna (capră-neagră), care erau mulţi la număr pe atunci în pădurile din apropiere.

7 -------------------------------------

• Examinaţi ilustraţia. Alcătu­ iţi o relatare despre oraşul Cernighiv în baza recon­ strucţiei.

Reconstrucţie a Cernighivului antic.

§ 5. Originea denumirilor popoarelor şi obiectivelor istorice. Zonele istorico-etnografice ale Ucrainei

29

Zonele istorico-etnografice ale Ucrainei

? Găsiţi pe hartă zona în care locuiţii (v-aţi născut).

Interesante sunt şi versiunile despre originea denumirilor râurilor ucrainene. Astfel, la slavii vechi Bugul însemna „curent" Denumirea de Nistru provine de la cuvintele scitice „dui istros" - „râu repede". Ni­ prul, pe care sciţii îl numeau Danapris, îşi trage originea de la „dana apara" - „apă adâncă".

7 -----------------------------------• 1) Ce informaţie putem obţine, după părerea voastră, din denumirile prezentate?

2) Faceţi concluzie, cum ajută toponimia la stu­ dierea istoriei?

30

Tema 2. Unde are loc istoria

U rm ă to rii stă p â n i ai step e lo r de la M area N eagră au fost s a rm a ţii. Se co n sid eră că d en u m irea a cestu i popor răzb o in ic provine de la c u v â n tu l ira n ia n „ sa ro m a t” „ stră p u n s de sp ad ă” .

Mai m u lte v ersiu n i are şi originea d enum irii de slavi străm o şii a ctu a lilo r u crain en i. B aştin a acestu i popor au fost p ăm ân tu rile d in tre N ip ru şi V istula. C ercetătorii lea­ gă această denum ire cu anum ite toponim e: Slavutyci (N i­ pru), Slucu şi altele. De m u lte ori au to d en u m irea slavilor este legată de „slovo” - „cu v ân t”. A stfel, „slavii su n t oa­ m eni care vorbesc cu c u v in te ” (adică pe în ţelesu l no stru ).

2. Zonele istorico-etnografice ale Ucrainei. Din punct de ve­ dere istoric, în U craina s-au creat 15 zone istorico-etnogra­ fice - Zona de mijloc a N iprului, care se îm p a rte în p a rte a d reap tă şi p a rte a stângă, Polesia, Volynia, Podolia, G aliţia, U craina T ranscarpatică sau T ranscarpatia, Bucovina, Pocuţia , Sudul B asarabiei, Crimeea, Siciul Zaporojean, (Zaporijjea), Ţ in u tu rile Doneţ, Sloboziilor şi Siverski. De asem e­ nea, peste h o tarele actu alei U craine, în statele vecine, există zone populate preponderent de ucraineni.

Studiind originea acestor toponime, istoricii încearcă să clarifice de care circum stanţe este legată apariţia lor.

A stfel, denum irea de G aliţia provine de la oraşul Halyci, despre care se am inteşte p e n tru prim a d a tă în anul 1113.

U nii leagă această denum ire de trib u l slav al halycilor, iar a lţii - de mica pasăre neagră, stăn c u ţa (în ucraineană galca). D enum irea de T ran sc arp a tia ne spune că această zonă este s itu a tă după m u nţii C arpaţi. C uvântul „Bucovi­ n a ” a însem nat mai în tâ i „pădure de fag ” . Pe la finele sec.

XV aşa au început să fie num ite te rito riile acoperite cu păd u ri de fag de pe m alul drept al P ru tu lu i. O riginea de­ n u m irii Volynia este legată de străvechiul toponim slav, care înseam nă „zonă m ontană” . La început, după părerea su sţin ăto rilo r acestei in te rp re tă ri, Volynia era num it oraşul situ a t pe dealuri, ia r mai tâ rz iu - în treg u l ţin u t. D enum i­ rea de Podolia provine de la cuvântul local doi (dil) - câm ­ pie în tre m unţi. în im ediata apropiere începe Subcarpatia.

A ceastă denum ire a zonei este cunoscută din sec. XIV. Interesantă este şi denum irea zonei de Taurida. în vechi­ me, partea m untoasă a peninsulei crimeene era populată de trib u rile taurizilor. în sec. XIII aceste te rito rii au fost co­ tro p ite de trupele hoardelor tă ta re. A ceştia i-au şi atrib u it zonei denum irea de Crimeea. Peninsula Crimeea şi păm ântu­ rile învecinate au revenit la denum irea Taurida prin sec. XIX atunci când s-au pomenit în componenţa Im periului Rus. Locurile îm p ăd u rite stau la originea denum irii de Polesia. D enum irea Ţ inu tu lu i Sloboziilor are la bază origini istorice. A şezările, care au fost în fiin ţa te în acest ţin u t p rin sec. XVII, erau n um ite „sloboda” . L o cu ito rii erau eliberaţi („făcuţi liberi”) de plătirea taxelor p en tru a-i în ­ curaja să se stabilească cu tra iu l pe aceste p ăm ân tu ri.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

Ce este etnonimia?

Care a fost primul popor care a trăit pe teritoriul actualei Ucraine şi a fost cunoscut sub propria denumire?

3. Aduceţi exemple de toponime.

4. Când a fost înfiinţat oraşul Lviv?

5. Care zone istorico-etnografice aparţin de vestul Ucrainei?

6. Cum sunt reflectate evenimentele din trecut în denumirile popoarelor?

7. Ce le pot spune istoricilor denumirile geografice?

8. Povestiţi despre împărţirea istorico-etnografică a Ucrainei.

9. Putem afirma, oare, că etnonimele şi toponimele sunt o bogăţie a fiecărui popor şi ele trebuie să fie cunoscute şi cercetate?

Explicaţi-vă părerea.

10. Cu ajutorul hărţii (pag. 30), determinaţi ce ocupaţii prevalează la populaţia zonelor istorico-etnografice respective.

Zonă istorico-etnografică — organizare etno-teritorială în cadrul întregului grup etnic, care este unic după starea et­ nică a populaţiei şi destinul său istoric. Denumirile ei sunt fixate în documentele istorice, simbolica ţinutului şi în amin­ tirea istorică a poporului.

Aceasta este unitatea de bază în sistemul de raionare, deoa­ rece este legată de originile etnice vechi şi se bazează, de regulă, pe criterii de trib.

Particularităţile istorico-etno­ grafice ale unei zone sunt condiţionate şi de caracterul anumit al condiţiilor naturale.

Stema Cnezatului galiţian.

Denumirea câtorva zone este legată de râurile Ucrai­ nei. După pragurile Niprului se întinde Zaporijjea, iar în partea de mijloc, partea stângă şi pe cea dreaptă Zona de Mijloc. De la de­ numirea râurilor Don, Siverski Doneţ provin denumirile Donşcina şi Ţinutul Doneţk.

§5. Originea denumirilor popoarelor şi obiectivelor istorice. Zonele istorico-etnografice ale Ucrainei

31

Lecţie practică Amplasarea teritorială şi originea istorică a satului (oraşului) natal AM INTIŢI-VĂ

1. Ce este harta istorică?

2. Ce zone istorico-etnografice există pe teritoriul Ucrainei contemporane?

S co p u l: de determinat amplasarea teritorială (spaţiul) zonei is­ torico-etnografice; de caracterizat (după hartă) condiţiile natu­ rale ale unor zone istorico-etnografice aparte (la indicaţia pro­ fesorului / profesoarei), de însemnat şi semnat pe harta de contur zonele istorico-etnografice indicate de profesor / profe­ soară; teritoriul ţinutului natal, oraşul (satul, orăşelul) natal.

însărcinări pentru pregătirea de lecţia practică 1. S tu d ia ţi cu a te n ţie h a r ta zonelor istorico-etnografice ale U crainei (pag. 30).

2. L u a ţi c u n o ştin ţă de h a r ta o rg a n iz ării a d m in istra tiv te rito ria le a U crain ei (pag. 34).

3. Pregătiţi o h a rtă de contur a organizării adm inistrativteritoriale a Ucrainei.

Desfăşurarea lecţiei I. Veşminte ale ţăranilor.

Sfârşitul sec. XIX - începutul sec. XX. Sudul Ucrainei

îndepliniţi însărcinarea după harta zonelor istorico-et­ nografice ale Ucrainei (pag. 30).

1. Indicaţi zonele istorico-etnografice care a p a rţin de ves­ tu l U crainei.

2. Indicaţi zonele istorico-etnografice ale Ucrainei din zona N iprului 3. G ăsiţi pe h a rtă denum irea zonei unde locuiţi.

4. Ce zone istorico-etnografice su n t situ a te în p a rte a de stepă a Ucrainei?

Veşminte ale ţăranilor. Sec. XIX. Ţinutul Poltava

32

Tema 2. Unde are loc istoria

5. D eterm inaţi, după descriere, zonele istorico-etnografice ale U crainei şi indicaţi-le pe h a rtă .

1) U nii istorici leagă această denum ire de trib u l slav al halycilor, ia r a lţii - de m ica pasăre neagră, stăn c u ţa (în ucraineană - galca); 2) Acest cuvânt a însem nat mai în tâ i „pădure de fag”.

Pe la finele sec. XV aşa au început să fie num ite te-

3) 4)

5) 6) 7) 8)

9)

10)

rito riile acoperite cu păduri de fag de pe m alul drept al P ru tu lu i; D enum irea p ăm ânturilor, situ a te în câm pia N iprului şi după p ragurile râului; O riginea acestei d enum iri este legată de străvechiul toponim slav, care în seam n ă „zonă m o n ta n ă ” . La în cep u t, după p ărerea s u sţin ă to rilo r acestei in te r ­ p re tă ri, aşa era n u m it oraşul s itu a t pe dealu ri.

P ăm ânturile situ a te după m u n ţii C arpaţi.

Păm ânturile situate de-a lungul m alului stâng al N i­ prului.

P ăm ânturile situ a te de-a lungul m alului d rep t al N i­ prului.

A ceastă denum ire provine de la cu v ân tu l local doi (dil) - câmpie în tre m u n ţi. în im ediata apropiere în ­ cepe S ubcarpatia. în vechime această peninsulă era n u m ită astfel după num ele poporului ta u riz ilo r, care populau p a rte a ei m untoasă.

D enum irea provine de la persoanele stră m u ta te , care şi-au num it aşezările „sloboda”.

Veşminte de sărbătoare ale ţăranilor. Sec. XIX. Bucovina.

II. înd epliniţi însărcinarea după harta organizării administrativ-teritoriale a Ucrainei (pag. 34).

1. în câte regiuni este îm p ă rţită U craina?

2. Ce sta te se învecinează cu U craina?

3. Ce regiuni ale U crainei sunt zone de g ran iţă?

4. Ce regiuni au ieşire la ţă rm u rile m aritim e?

5. D enum irile căror regiuni nu coincid cu denum irile cen­ tre lo r regionale?

Veşminte de sărbătoare ale ţăranilor. Sec. XIX - înc. sec. XX. Podolia.

6. N um iţi şi a ră ta ţi pe h a rtă regiunile în care a ţi avut ocazia să vă aflaţi.

III. îndepliniţi însărcinarea după harta de contur a organi­ zării administrativ-teritoriale a Ucrainei.

1. Coloraţi regiunea în care v-aţi născut.

2. C onturaţi regiunea în care tră iţi.

3. însem naţi zona istorico-etnografică de care a p arţin e re ­ giunea în care tră iţi (v-aţi născut).

IV. Explicaţi ce aţi aflat nou la lecţie. Faceţi concluzii.

Veşminte ale ţăranilor. Sec. XIX înc. sec. XX. Pocuţia.

Lecţie practică. Amplasarea teritorială şi originea istorică a satului (oraşului) natal

33

Tema З SURSELE DE STUDIERE A ISTORIEI

§6. Sursele istorice şi varietatea lor VEŢI AFLA: ■ despre sursele din care is­ toricii află despre trecut ■ ce tipuri de surse istorice există, cum trebuie să lu­ crăm cu ele

Surse istorice — obiecte ale activităţii vitale a omului, ce s-au păstrat până în zilele noastre. Ele ne permit să studi­ em trecutul societăţii umane şi reflectă dezvoltarea ei istorică.

Arheologie — ştiinţă ce stu­ diază trecutul omenirii după sursele sub formă de obiecte descoperite în rezultatul să­ păturilor.

1. Sursele sub formă de obiecte. Arheologia. Ce poate servi drept m ărtu rie a evenim entelor, ce au avut loc în trecu t? în decursul existenţei şi dezvoltării, oamenii au lăsat foarte m ulte „urm e” ale activităţii lor. Istoricii le caută cu stăru in ţă şi încearcă, cu aju to ru l lor, să reconstituie v iaţa din trecu t.

Aceste obiecte sunt num ite surse istorice.

Cele mai numeroase surse sunt artefactele. Ele creează o închipuire clară despre toate perioadele vieţii omenirii - din cele mai vechi tim puri până în zilele noastre. La acestea aparţin oasele animalelor şi oamenilor, uneltele de muncă, va­ sele, edificiile, banii, ştampilele, obiectele de lux - toate aces­ te lucruri care vorbesc despre viaţa şi activitatea oamenilor.

O mare parte dintre artefacte sunt studiate de arheologie.

D atorită acestei ştiinţe au fost descoperite m ulte unelte de muncă, arme, obiecte de lux, case, de care omul s-a folosit foarte de m ult. Munca savantului-arheolog este complicată şi de lungă durată. Săpăturile sunt precedate de prospecţiunea arheologică. în tim pul acestui proces cercetătorii adună inform aţii după sursele orale şi scrise, efectuează săpături de probă. Dacă rezultatele prospecţiunilor sunt reuşite, încep săpăturile propriu-zise. înlăturând stratu l superior al solului, arheologii lucrează foarte atent cu cu ţitu l şi pensetele. Fie­ care descoperire este trecu tă în tr-u n zilnic special, unde este fixată desfăşurarea săpăturilor.

După încheierea săpăturilor începe etapa de studiere a obiec­ telor descoperite în condiţii de laborator. Aici, cu ajutorul re-

Aspectul colinei Perepiatyha până la începerea să­ păturilor. Desen de Taras Şevcenko. Anul 1846

36

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

încă din timpurile de demult de cercetările arheologice s-au interesat mulţi ucraineni. în special, renumitul poet ucrainean, Taras Şe­ vcenko, călătorind prin Ucraina, a participat la crearea programului de păstrare a monumen­ telor istorice din Crimeea. El desena aspectul gorganelor vechi, monumentelor gloriei căzăceşti, între care s-au numărat şi ruinele reşedinţei hatmanilor căzăcimii - Cighirin. Ma­ relui poet îi aparţin cuvintele: „Iubesc arheolo­ gia - mama tainică a istoriei".

Etapele principale ale muncii arheologilor

Cronici — creaţii în care se povesteşte despre evenimente după ani.

Cronica „Povestea vremurilor trecute" (de la Mănăstirea Ipatiev).

Examinaţi ilustraţiile. Alcătuiţi, după ele, o relatare despre munca arheologilor.

constituirii aspectului exterior, unor analize speciale, este sta­ bilită vârsta lor, sunt adunate şi refăcute obiectele deteriorate, se încearcă reconstituirea evenimentelor de la acea vreme.

2. Sursele scrise, orale si de altă natură. O inform aţie destul

de bogată ne p rezintă sursele scrise, în pofida fap tu lu i că lum ea a început să lase in scripţii doar cu şase mii de ani în urm ă. Pe păm ânturile ucrainene sursele scrise au o isto ­ rie şi mai scu rtă. Prim ele m ă rtu rii scrise ap arte despre pă­ m ânturile ucrainene, lăsate nouă drept m oştenire de către veci au o v â rstă de num ai tre i mii de ani. R ăspândirea scri­ sului pe păm ânturile ucrainene a început abia după in tro ­ ducerea creştinism ului în sec. X. S-au p ă strat fo arte puţine

Mit — povestire fabuloasă cu caracter sacru care cuprinde credinţele unui popor despre originea Universului şi a feno­ menelor naturii, despre zei şi eroi legendari.

Legendă — specie a epicii populare, care conţine elemen­ te fantastice sau miraculoase sub formă de povestire fantas­ tică despre trecutul îndepărtat.

Proverb — scurtă zicală po­ pulară cu conţinut de învăţătură.

Etnografie — ştiinţă care studiază originea, aşezarea, cultura şi traiul, organizarea socială a popoarelor.

GENURILE DE SURSE SCRISE CE SUNT FOLOSITE PENTRU STUDIEREA PERIOADELOR CORESPUNZĂTOARE ALE ISTORIEI UCRAINEI ANTICHITATEA

EVUL MEDIU

Nescrise.

Scrise.

Etnografice

Nescrise.

Scrise.

Orale.

Etnografice

PERIOADA MODERNĂ SI CONTEMPORANĂ Etnografice.

Documente foto si de cinema.

§6. Sursele istorice şi varietatea lor

37

Omul este un individ care poate să trăiască numai într-un colectiv de indivizi asemănători, adică în so­ cietate. Anume comunicarea îl ajută pe om să tră­ iască în această societate. Ea este un mod de transmitere a informaţiei. în vechime când orândui­ rea socială se complica, a apărut necesitatea trans­ miterii unui volum mare de informaţii, nu numai între membrii colectivului, ci şi între generaţii. Toa­ te acestea au condiţionat apariţia scrisului. Un sis­ tem original de transmitere a informaţiei a fost descoperit de către poporul inca - sistemul de sfori şi noduri numit Quipu. Acesta, însă aşa şi nu şi-a găsit continuitate.

Scrisul de noduri Sursa principală a apariţiei scrisului a fost desenul.

Acesta, însă, devine scris numai atunci când pe el nu este redat doar desenul, spre exemplu soarele, ci este scris cuvântul „soare" Scrisul prin desene este numit pictografic. în prezent acest scris nu este întrebuinţat, însă pictogramele sunt larg răs­ pândite în semnele de circulaţie, calculatoare, tele­ foane.

Cu timpul desenele s-au transformat în simboluri scrise, care nu totdeauna semănau cu obiectul re­ dat.

Astfel a apărut scrisul ieroglific.

. V

і J *

тгї>пУп

гз*—І** )L\ .o i/ÎL .

J J

J , / jj,

/

î

\

©

- —і

Scrisoare ieroglifică egipteană.

38

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

fi

A-W

iS

surse scrise din vechime. Ş tiin ţa care s tu ­ diază sursele scrise se num eşte paleografie.

De sursele scrise ţin orice in scrip ţii ce s-au p ă stra t (pe p e re ţi, p ia tră , monede, vase), cronicele, cărţile, actele oficiale, do­ cum entele, am in tirile (memoriile), scriso ri­ le, creaţiile a rtistic e, etc.

A p ariţia scrisului în isto ria om enirii a fost precedată de perioada când circulau n u ­ mai relatări orale despre trecut. M artori ai evenimentelor din acele tim puri îndepărtate sunt legendele, m iturile, cântecele populare, poveştile. Toate acestea sunt nu numai o re­ flectare a fanteziei poporului, ele povestesc despre adevăratele evenimente, care s-au păs­ tra t în am intirea oamenilor. Istoricii numesc aceste m ărtu rii ale trecutului surse istorice.

O parte însem nată dintre ele îi revine folclo­ rului - activitatea colectivă de creaţie litera­ ră şi muzicală a poporului, care p rin mijloa­ cele limbii a păstrat cunoştinţele despre viaţă şi natură, cultele şi credinţele străvechi, pre­ cum şi părerile, închipuirile, sentim entele şi trăirile fanteziei poetice populare.

Pot povesti despre trecut şi sursele etno­ grafice - obiceiurile, ritualurile şi tradiţiile populare ale ucrainenilor şi ale altor popoare. Şi p rin studierea lor istoricii pot reconstitui trecutul. A stfel, cercetând tradiţiile şi obice­ iurile trib u rilo r care se m ai află la nivelul înfloririi perioadei preistorice, ne putem face o închipuire despre tim purile străvechi din istoria patriei noastre.

Fotografiile şi film ul, în re g istră rile a u ­ dio, care au a p ăru t în sec. XIX, au devenit, de asemenea, in fo rm aţii deosebit de u tile în procesul cercetării evenim entelor istorice.

A cestea su n t, probabil, m ult m ai inform a­ tive. Ele, însă, cuprind o perioadă neînsem ­ n a tă din isto ria om enirii.

3. Cum să lucrăm cu sursele. îm părţirea în ti­ purile de surse menţionate este una convenţională.

Unele surse pot fi atribuite concomitent mai m ultor tipuri. Astfel, monedele şi armele vechi simt surse nescrise şi, în acelaşi timp, scrise, dacă pe ele se găseşte vreo inscripţie. Cartea, de asemenea, poate fi sursă scrisă şi nescrisă. Ea

poate fi sursă orală, şi etnografică, dacă descrie tradiţiile şi obi­ ceiurile. Un număr mare de surse (nescrise, etnografice, scrise, documente foto şi de cinema), ce conţin imagini, simt evidenţiate uneori intr-un tip aparte - surse în imagini.

Numărul surselor este cu atât mai mare, cu cât ne apropi­ em tot mai m ult în cercetările noastre de contemporaneitate.

Numai îm binarea inform aţiei din toate tipurile de surse creează imaginea deplină al vieţii oam enilor dintr-o epocă oarecare. Fiecare sursă lu ată separat reflectă num ai o an u ­ m ită p a rte a tre c u tu lu i şi conţine un volum lim itat de inform aţii istorice. Deoarece creatori ai tu tu ro r m onum en­ telo r din tre c u t au fost oamenii, sursele istorice reflectă perceperea şi viziunea lor asupra evenim entelor.

Nu întotdeauna sursa istorică este verificată. D rept re ­ z u ltat, im aginea definitivă a vieţii oamenilor dintr-o anum i­ tă perioadă poate fi reco n stitu ită num ai p rin îm binarea şi com pararea inform aţiilor din diferite surse istorice, precum şi p rin analiza lor critică. Inform aţia istorică veridică din sursele istorice poate fi folosită doar după prelucrarea ei corespunzătoare de către cercetători.

li

_ _ _Ц[ Nescrise

1 Jl_ _ _

Surse istorice

Orale

) >f

>f Etnografice

Scrise

Documente foto şi de cinema

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Ce înseamnă surse istorice? în ce fel de tipuri sunt împărţite sursele istorice?

Care tip de surse ne permite să ne creăm o viziune despre toa­ te perioadele istorice ale omenirii?

Cum credeţi, de ce T. Şevcenko a numit arheologia „mamă tai­ nică a istoriei"? în ce constă caracterul complicat al muncii cu sursele?

Pot, oare, sursele istorice să fie neveridice?

Discutaţi în grupuri. Ce trebuie să facem ca atunci când studi­ em trecutul să nu mergem pe o cale greşită?

Ce greutăţi pot apărea în timpul prelucrării surselor scrise?

Tipurile ieroglifice ale scrisului nu numai transmit conţinutul părerii, ci şi conţin chipuri vi­ zuale - desene. însă, pictog ra­ mele şi ieroglifele nu pot reda sunetul limbii. Acest lucru îl face scrisul fonetic şi alfabe­ tic. Primul alfabet in litere a apărut în sec. XVI. Acesta a fost scrisul din Sinai, dar el nu poate fi considerat perfect.

Primul scris alfabetic perfect a devenit cel grecesc. în prezent cele mai răspândite sunt alfa­ betele latin, arab şi chirilic. în baza celui chirilic a fost creat şi alfabetul ucrainean, care in­ clude 33 de litere. Pentru scris erau folosite diferite materiale.

De exemplu, în Egiptul antic oamenii scriau pe papirus hârtie, care era produsă dintro plantă acvatică. în Ruşi se scria pe coajă de mesteacăn.

Cu timpul a început să fie fo­ losit pergamentul - pielea special prelucrată a animalelor (viţeilor, caprelor). Pentru pri­ ma dată hârtia a fost desco­ perită în China cu aproape două mii de ani în urmă. Pri­ mele cărţi au apărut în ma­ nuscris, iar scrierea lor necesi­ ta foarte mult timp. Primele cărţi tipărite au apă­ rut în sec. XV.

Alfabetul chirilic slavon.

§6. Sursele istorice şi varietatea lor

39

§7. Lucrul cu sursele istorice VEŢI AFLA: ■ despre viaţa triburilor contemporane din sursele istorice ■ cum să folosim diferite sur­ se pentru reconstituirea de­ plină şi veridică a trecutului

De isto ria societăţii prim itive ne în d ep ărtează su te de mii de ani. A ceasta, însă, nu înseam nă că in teresu l n o stru fa ţă de epoca în care s-a c o n stitu it societatea um ană scade.

P e n tru cercetarea perioadelor tim p u rilo r străvechi cercetă­ to rii folosesc, de regulă, sursele nescrise. însă, după păre­ rea istoricilor, cu a ju to ru l surselor nescrise, pot fi recon­ s titu ite doar 1 0 -2 0 la su tă din in fo rm aţia despre tre c u t.

Nici pe d eparte to a te obiectele confecţionate de m âna ome­ nească se p ăstrează în păm ânt. Obiectele din oase, lemn, piele şi m etal în genere se p ăstrează rău - lem nul şi pielea nu su n t veşnice, oasele se descompun, m etalul se oxidează, ia r ceram ica este fo arte fragilă. La aceasta trebuie să adă­ ugăm in flu en ţa ru in ăto are a a ctiv ităţii um ane şi a fo rţelo r n a tu rii. De aceea, apare necesitatea de a folosi alte surse.

Vom încerca şi noi să cercetăm unele surse, care reflectă epoca tre c u tă şi să aflăm ce in fo rm aţii ne oferă ele. Ne a ju tă ele, oare, la reco n stitu irea chipului epocii societăţii prim itive?

Harponul (1) şi modul de folosire a lui (2).

40

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

1. L uaţi cunoştinţă de sursele etnografice, ce povestesc despre viaţa trib u rilo r con­ temporane, care se află în dezvoltarea lor la nivelul societăţii preistorice. D aţi răs­ punsuri la întrebări.

Din viaţa papuaşilor din Noua Guinee A venit Tui cu alţi doi aborigeni. Cu toţii erau înarmaţi cu suliţe, arcuri şi săgeţi, fiecare avea pe umăr câte un topor. Am decis să verific conţinutul unei poşete, pe care bărbaţii o purtau pe umărul stâng. Am găsit în ea multe lucruri interesante. în afară de cele două cuţite de piatră mari, acolo erau oase ascuţite la un capăt, ce le serveau, probabil, în calitate de cuţit şi greutate. într-o cutie de bambus am găsit patru oase ascuţite. Erau, pe semne, instrumente care înlocuiau acul sau sula. Am mai găsit un instrument cu un capăt ascuţit.

Cu acesta ei prelucrau cocosul. Tot acolo era o bucată de coajă de cocos, pe care bărbaţii o foloseau în loc de lingură.

7 -------------------------------------------------------------

Din viata triburilor kubu de pe insula Sumatra (Indonezia) El frânge o bâtă lungă şi dreaptă şi, ridicând de pe malul unui râuleţ o piatră, bate cu ea pe un capăt al bâtei până când aceea nu se desface în mai multe părţi ascuţite. Mai apoi el desface coaja de pe bâtă şi, desfăcând-o în mai multe fibre, înveleşte cu ele capătul desfăcut al bâtei.

Suliţa (harponul) pentru prins peşte este gata.

7 ------------------------------------------------------

• 1) Despre care ocupaţie a oamenilor se poves­ teşte în acest fragment?

2) Ce fel de materiale au fost folosite pen­ tru a confecţiona unealta de muncă?

Desen pe schelă cu sce­ na de vână­ toare creat de oameni din epoca primiti­ vă

• 1) Ce unelte de muncă aveau aborigenii?

2) Din ce materiale ele erau confecţionate?

3) De care gen de activitate ei îşi legau viaţa?

4) Putem, oare, afla din informaţia acestei surse istorice despre condiţiile naturale în care trăiesc papuaşii?

Papuaşi din Noua Guinee.

§7. Lucrul cu sursele istorice

41

Din viata tribului amerindian al irochezilor » în timpurile străvechi purtau încălţăminte confecţionată din piele de elan. Ei tăiau pielea de asupra şi sub genunchii animalului, iar apoi o jupeau cu bucăţi întregi. Deoarece piciorul din urmă al ela­ nului este îndoit aproape sub unghi drept, apoi şi mărimea pielii trase de pe el coincide cu mărimea piciorului omenesc. Capătul de jos era cusut cu tendon, iar cel de sus era strâns de picior cu cu­ rele speciale.

7

• 1) Despre ce povesteşte fragmentul prezentat?

2) Cum îşi foloseau amerindienii spiritul de observaţie pentru confecţionarea încălţămintei?

Acţiunile magice ale vânătorilor de pe insula Nias (Indonezia) înainte de vânătoare

încălţăminte a amerindieni­ lor din America de Nord.

înainte de a pleca la vânătoare aceştia săpau o groapă, pe care o acopereau cu crengi, iarbă şi frunze, iar mai apoi ademeneau în ea animalele sălbatice. în timpul cât săpau, ei erau nevoiţi să respecte anumite reguli. Lor le era interzis să scuipe (în caz contrar anima­ lele se vor întoarce de la groapă); să râdă (deoarece se vor supăra pereţii gropii); să folosească sarea, să pregătească hrana pentru porci. Aflându-se în groapă, ei nu aveau dreptul să se scarpine, de­ oarece pământul se poate muia şi nărui.

7 ---------------------------------------------------------------------• 1) Ce fel de ritualuri respectau vânătorii înainte de a pleca la vânătoare?

2) Sunt, oare, justificate restricţiile inventate de ei?

3) De ce vânătorii nu numai sperau în acea groapă, dar folo­ seau şi magia?

Groapă pentru vânătoare.

42

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

2. E xam inaţi ilu stra ţiile unui pictor contem poran, care a încercat să reconstituie unele ocupaţii ale reprezentanţilor c u ltu rii tripoliene.

7

• Care dintre sursele nescrise redate în ilustraţii au fost folosite pentru a reconstitui ocupaţiile reprezentanţilor culturii tripoliene?

Care lucruri din ilustraţii vorbesc despre aceea că tripolienii se ocupau cu prelucrarea pământului?

§7. Lucrul cu sursele istorice

43

§8. Unde se păstrează monumentele istorice VEŢI AFLA: ■ cu ce scop sunt create arhi­ vele, muzeele, bibliotecile şi cum ele funcţionează

Cel mai mare număr de mo­ numente istorice ale trecutu­ lui se păstrează la Muzeul Naţional de Istorie din Kiev peste 600 mii de exponate.

Cu ajutorul lor poate fi urmă­ rită dezvoltarea societăţii uma­ ne pe pământurile ucrainene de la apariţia primilor oameni şi până în prezent.

1. Muzeul. După cum ştiţi deja, este foarte greu să găseşti m ărturii ale trecutului şi să afli cu ajutorul lor despre viaţa oamenilor din acea perioadă. însă, toate lucrurile descoperite trebuiesc bine păstrate pen tru urm aşi. Pentru ca oamenii să poată vedea realizările trecutului sunt create in stitu ţii speci­ ale - muzeele. Lucrurile ce sunt expuse în muzee spre a fi privite de vizitatori se numesc exponate. V arietatea lucrurilor unite într-o singură tem ă poartă denumirea de expoziţie. întrun muzeu poate fi vernisată una sau mai m ulte expoziţii.

Termenul de „muzeu” provine de la grecescul „mozeion” sau „museion” - „loc destinat muzelor”, „tem plu al muzelor”.

Primele colecţii de lucruri valoroase au fost adunate încă în mileniul III până la e. n. în palatele conducătorului Babilonului şi Egiptului. Primul muzeu - Casa muzelor - a fost înfiinţat în Alexandria egipteană cu peste două mii de ani în urmă. în U craina, prim ul m uzeu de vestigii ale tre c u tu lu i a început să funcţioneze în anul 1810 la Feodosia. U lterior, Muzeul naţional de Istorie a Ucrainei din Kiev.

44

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

au început să apară muzee şi în alte oraşe. E rau răsp ân d i­ te , de asemenea, colecţiile private de lu c ru ri rarisim e.

După m enirea lor muzeele se clasifică în isto rice , arh e­ ologice, de stu d ie re a ţin u tu lu i, de stu d ie re a n a tu rii, lite ­ rare, a rtistice , etnografice, tehnice, pe ram ură, etc. D rept

exemplu pot fi aduse M uzeul naţional de Isto rie a U crainei, M uzeul de Istorie „D. Iav orniţki” din D nipropetrovsk, M u­ zeul de arheologie a zonei N iprului, M uzeul de arheologie al oraşelor cu peşteri, M uzeul c u ltu rii tripoliene şi m ulte altele. Cel mai „dulce” poate fi considerat M uzeul zah ă ru ­ lui din regiunea V iniţa şi Muzeul avicultorului din regiunea Poltava. în fiecare regiune, raion, oraş funcţionează muzee de studiere a ţin u tu lu i. în to ta l, în U craina se num ără c ir­ ca cinci mii de muzee cu profil d iferit.

F o arte im p o rta n tă in tr-u n m uzeu este m unca ghizilor, în re la tă rile lor ei în cearcă să a tra g ă a te n ţia la cele m ai valoroase exponate, să accentueze im p o rta n ţa şi valoarea lor p e n tru ş tiin ţă .

Muzeu — instituţie care se ocupă cu strângerea, păstra­ rea, cercetarea, punerea în valoare şi expunerea obiecte­ lor care prezintă interes isto­ ric, ştiinţific, artistic.

Cel mai mare, ca suprafaţă, depozit de monumente culturale din Ucrai­ na este Muzeul de arhitectură po­ pulară din localitatea Pyrogove de lângă Kiev. Pe un teritoriu de 150 de hectare se află mai mult de 300 de monumente ale arhitecturii po­ pulare din toate zonele Ucrainei.

§8. Unde se păstrează monumentele istorice

45

2. Arhivele şi bibliotecile. în muzee su n t dem onstrate, în

7 -----------------------------------• Examinaţi ilustraţiile în care este redată calea documente­ lor de la arhivă până la lucrul cu ele. Alcătuiţi o povestire.

Arhivă — instituţie care des­ făşoară primirea, descrierea şi păstrarea documentelor pen­ tru folosirea lor ulterioară în scopuri de cercetare.

Restaurare — refacerea mo­ numentelor şi izvoarelor isto­ rice, deteriorate anterior, pen­ tru păstrarea lor în continuare.

46

m are p a rte , surse nescrise. P e n tru sursele scrise există in stitu ţii aparte - arhivele.

Cel mai m are num ăr de docum ente din U craina se p ăs­ tre a ză la arhivele istorice centrale de sta t din Kiev şi Lviv.

N um ai la arhiva din Kiev se n u m ără peste 1,5 m ilioane u n ită ţi de m ateriale de arhivă. E x istă arhive specializate separate, precum şi arhive regionale. D ocum entele ce se păstrează în aceste arhive, îi a ju tă pe oameni să găsească răspunsul la m ulte în treb ă ri ce se referă la tre c u t. în a in te ca docum entele să ajungă la p ăstrare, colabora­ to rii arhivelor verifică m inuţios starea lor fizică şi tehnică.

D eteriorările dep istate su n t în lă tu ra te p rin m etoda resta­ urării. Mai apoi docum entelor le su n t a trib u ite num ere şi ele sun t puse în ordinea corespunzătoare. în aşa mod cola­ b oratoru l arhivei va p u tea găsi docum entul respectiv spre a-1 pune la dispoziţia solicitan tu lu i.

Sursele istorice scrise, în special cărţile, se p ăstrează în biblioteci. B ibliotecile su n t in s titu ţii c u ltu ra le de învăţăm ânt care colectează m ateriale tip ă rite şi în m anus­ cris, d a r şi c ă rţi. C olaboratorii b ibliotecilor prelucrează ediţiile şi le trec in tr-u n catalog special, organizează p ăs­ tra re a corespunzătoare, precum şi deservirea citito rilo r.

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

Sală de lectură în bibliotecă.

Cea mai veche dintre bibliotecile existente în Ucraina este biblioteca ştiinţifică a U niversităţii din Lviv, fondată la 1608.

Cea mai mare bibliotecă din ta ra noastră este Biblioteca ştiinţifică centrală a Academiei de Ştiinţe a Ucrainei „V. Vernadski” din Kiev. în fondurile ei se păstrează 12 milioane de cărţi. în prezent reţeaua bibliotecilor din Ucraina num ără pes­ te 40 mii de biblioteci. Dintre acestea fac parte bibliotecile publice (inclusiv cele specializate pentru copii şi tineret); te h ­ nice, agricole, medicale, academice, de învăţăm ânt; biblioteci­ le instituţiilor de învăţăm ânt superior, bibliotecile pentru orbi. în u ltim u l tim p to t mai m ulte c ă rţi trec la form a elec­ tro n ică (digitală). A cest lucru perm ite p ă strarea lor în b i­ bliotecile electronice, în care se poate in tra p rin reţeau a In te rn e t cu a ju to ru l dispozitivelor electronice corespunză­ to are şi a obţine acces în orice colţ al planetei.

Rafturi cu cărţi în bibliotecă.

Dispozitiv electronic pentru citirea cărţilor.

întrebări şi însărcinări Biblioteca „V. Vernadski" din Kiev.

1.

în care instituţii se păstrează monumentele arheologice?

2 . Ce semnifică cuvântul „muzeu"?

3. Cine lucrează în muzee?

4. Cu ce se ocupă ghizii?

5. Unde sunt păstrate sursele istorice scrise?

6 . Ce înseamnă restaurare?

7. Pentru ce există bibliotecile?

8 . Alcătuiţi acasă o expoziţie muzeală pe o anumită temă compu­ să din fotografii şi vestigii ale trecutului. Semnaţi fiecare exponat.

Alcătuiţi o scurtă relatare pentru ghid. Fotografiaţi lucrările şi demonstraţi-le profesorului şi colegilor la următoarea lecţie.

9. Vizitaţi un muzeu de studiere a ţinutului. Pregătiţi o scurtă rela­ tare despre expoziţia lui. Povestiţi ce v-a impresionat cel mai mult.

10. Discutaţi în grupuri. Pentru ce este păstrată atât de minuţios amintirea despre trecut?

11. Uneori biblioteca „V. Vernadski" din Kiev este supranumită „dinte al înţelepciunii" pentru menirea şi aspectul ei exterior. Este, oare, binevenită o asemenea comparaţie?

§8. Unde se păstrează monumentele istorice

47

Lecţie practică Ce putem afla din albumul de familie AMINTIŢI-VĂ 1. Ce sunt sursele istorice?

2. Ce tipuri de surse istorice există?

3. Cum folosesc cercetătorii sur­ sele istorice pentru reconsti­ tuirea trecutului?

Scopul: să povestiţi cum află istoricii despre timpurile trecute în baza fotografiilor din albumul de familie; să dezvoltaţi capa­ citatea de a analiza fotografia ca sursă istorică după plan; să clasificaţi fotografiile în ordine cronologică, să alegeţi informaţii despre trecut din fotografiile de familie şi să povestiţi despre unele evenimente din viaţa de familie în baza fotografiilor.

însărcinări pentru pregătirea de lecţia practică 1. P reg ă tiţi u n set de fo to g rafii din album ul de fam ilie, în care să fie red ate evenim ente istorice.

2. P reg ă tiţi, îm preună cu cei apropiaţi, o sc u rtă relatare despre evenim entele redate în fotografii.

Desfăşurarea lecţiei I.

Citiţi textul, examinaţi fotografiile şi daţi răspuns la în­ trebări.

Text pentru citire i utuyrafia a fost descoperită în prima jumătate a sec. XIX. Prime­ le aparate de fotografiat erau mari şi grele. Fotograful trebuia să depune multe eforturi pentru a realiza o fotografie. Nu le venea uşor şi celor ce erau fotografiaţi. Aceştia erau nevoiţi să stea un timp anumit într-o poză fixă. Respectiv, primele fotografii, după esenţa lor, aminteau mai mult de tablouri ale pictorilor. Oamenii, însă, tindeau să fixeze rapid şi comod unele momente din viaţă.

Acest lucru a devenit posibil abia la începutul sec. XX, când apa­ ratul de fotografiat a devenit mai mic şi mai comod, iar prelucra­ rea peliculei şi tipărirea fotografiilor - mult mai tehnologice.

Perfecţiunea tehnică a transformat fotografia într-una dintre cele mai importante surse istorice.

48

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

7 -------------------------------------------------------------------------

• Pentru ce au inventat oamenii aparatul de fotografiat? Ce lucruri interesante putem vedea în fotografii? De ce fotografia este consi­ derată unul dintre cele mai importante tipuri de surse istorice?

II.

Analizaţi documentele fotografice (pag. 50) după plan.

щ

îndreptar

■

Cum să lucrăm cu fotografia în calitate de sursă istorică 1. Clarificaţi cine sau ce este redat în fotografie.

2. Cu ce scop a fost făcută fotografia?

3. Clarificaţi dacă această fotografie reflectă un oarecare eveniment sau fenomen. Atrageţi atenţie la detaliile ce vă vor ajuta să clarificaţi perioada realizării fotografiei (inscripţiile, îmbrăcămin­ tea, dislocarea obiectelor).

4. Clarificaţi dacă această fotografie completează informaţia de care dispuneţi sau este doar o ilustrare a evenimentelor cunoscute deja.

7

• Alcătuiţi, cu ajutorul unor surse suplimentare, o relatare despre istoria aparatului de fotografiat

Lecţie practică. Ce putem afla din albumul de familie

49

1. Kievul la începutul sec. XX. Fotografie colorată.

2. începutul Revoluţiei Ucrainene. Demonstraţie la Kiev cu participarea a 100 mii de persoane. 19 martie anul 1917.

3. Oraşul Harkiv în timpul foametei. Anii 1932-1933.

4. Şedinţa Radei Supreme a Ucrainei de la 24 au­ gust anul 1991. Proclamarea Independenţei Ucrainei.

III. Alcătuiţi o istorie din patru-cinci propoziţii după foto­ grafia din album ul de familie.

IV.

Daţi răspunsuri la întrebări.

1. în ce constă valoarea fotografiei p e n tru istorici?

2. Ce putem afla din fotografie?

3. E ste, oare, posibil să redai isto ria fam iliei după fotografiile din album?

AUTOEVALUAREA REZULTATELOR ACTIVITĂŢII Afirmaţii 1. Am adus un set de fotografii de familie cu explicaţii la ele.

2. Am alcătuit o povestire despre cele mai importante evenimente din istoria familiei.

3. Am învăţat să descriu ceea ce este redat în fotografie.

V. Explicaţi ce aţi aflat nou la lecţie. Faceţi concluzii.

50

Tema 3. Sursele de studiere a istoriei

Numărul de puncte (numărul maxim de puncte acumulat la flecare însărcinare - 4)

Tema 4 ISTORIA UCRAINEI ÎN DOCUMENTE

§9. Monumentele în istorie VEŢI AFLA: ■ prin ce se deosebesc relic­ vele de monumentele istori­ ce ■ despre relicvele istorice comoara, mândria, bogăţia poporului

Memorie istorică — varieta­ te de cunoştinţe şi viziuni ale societăţii asupra trecutului comun. Ea este menită să transmită experienţa şi cunoştinţele despre trecut pentru auto-conştientizare.

Un rol important în procesul păstrării memoriei istorice îl joacă relicvele istorice.

1. Relicve ale istoriei şi culturii. U craina are o isto rie şi o cu ltu ră m ultiseculară. O m ărtu rie în acest sens sunt relic­ vele istoriei şi cu ltu rii, care a ju tă la p ă strarea m em oriei istorice. A cestea sunt prezente în orice zonă a Ucrainei. Ele constituie o adevărată comoară şi m ândrie a P atriei noastre.

D atorită lor, satul sau oraşul devine cunoscut în întreaga lume. Din to ate capetele globului păm ântesc sosesc tu rişti p en tru a adm ira aceste comori fără de preţ. Până în zilele noastre s-au p ă strat cetăţi şi fo rtăreţe, palate şi conace, p a r­ curi, m ănăstiri şi catedrale, în trep rin d eri in dustriale şi m ul­ te alte creaţii arh itectu rale de a rtă . Uneori din varietatea de m onum ente se în alţă ansam bluri în treg i, ce reconstituie atm osfera tim purilor dem ult apuse. Cele mai cunoscute din ­ tre ele sunt ansam blul de m onum ente al centrului istoric al oraşului Lviv, al p ă rţii vechi a oraşului K am ianeţi-Podilski, Lavrei Pecerska din Kiev şi altele.

Dar nu num ai edificiile pot fi considerate m onum ente ale istoriei. Din categoria acestora fac p a rte , de asemenea, locurile şi obiectivele memorabile, legate de anum ite eveni­ m ente istorice, de dezvoltarea societăţii şi statu lu i, operele creaţiei m ateriale şi spirituale, care p rezin tă o valoare is­ torică, ştiin ţifică, a rtistic ă şi culturală. A cestea pot fi mo­ num entele arheologice (răm ăşiţe ale aşezărilor, fortificaţiilor şi înhu m ărilo r din vechime, sculpturile din p iatră, im agini­ le pe stâncă şi altele).

O valoare isto rică ap arte p rezin tă locurile înhum ărilor comune ale celor m orţi sau prăpădiţi în războaie sau în tim ­ pul unor evenim ente tragice, locurile naufragierii navelor de luptă, răm ăşiţele tehnicii de lu p tă sau arm am entului. In te­ resante sunt creaţiile diferitor genuri de a rtă , monumentele

Partea istorică a oraşului Kamianeţi-Podilski

52

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Partea istorică a oraşului Luţk

Lavra Pecerska din Kiev.

docum entare - acte ale organelor p u terii de sta t şi au to ad m in istrăm locale, alte docu­ m ente scrise şi grafice. Este vorba, în speci­ al, de Evanghelia lui O strom ir, Evanghelia de Peresopnyţia, codul „R uska pravda”, C onstituţia lui P. Orlyk şi altele. Valoroase sunt, de asemenea, documentele fotografice şi de cinema, înregistrările audio, vechile m a­ nuscrise şi arhivele, ediţiile tip ărite rarisim e.

Adică, to t ceea ce prezintă valoare istorică şi cultural-artistică.

2.

Muzeul „Siciul Zaporojean" de pe insula Hortyţia (Zaporijjea).

Păstrarea memoriei istorice. Monumentele.

Toate monumentele istoriei şi culturii, situate pe terito riu l Ucrainei, se află sub protecţia statului. Numai R egistrul de stat al m onu­ m entelor imobile ale Ucrainei include circa 56 mii de obiective ale patrim oniului istoric.

Ruinele oraşului antic, Hersones, din apropiere de Sevastopol.

„Mormântul din piatră" Unul dintre cele mai enigmatice monumente ale naturii şi istoriei este „Mormântul din piatră" situ­ at în regiunea Zaporijjea. în realitate, acesta nu este un loc de înhumare, ci o adunătură naturală de pietre cu înălţimea de 15 metri, ce formează mai multe grote. Din cele mai vechi timpuri oamenii considerau aceste lo­ curi ca fiind tainice. Aici aveau loc ri­ tualuri religioase. Pe grote pot fi văzu­ te mai multe imagini în piatră, lăsate de trăitorii acestor stepe încă din peri­ oada preistorică. Acestea constituie iz­ voare istorice de preţ.

§ 9. Monumentele în istorie

53

Memorial — ansamblu arhitectu­ ral, compoziţie culturală, care este operă de artă şi eternizează, de regulă, unele evenimente tragice.

Monumentul

Este operă de artă

Monument — edificiu, care este operă de artă, menită să eternizeze sau să creeze chipul ori imaginea oamenilor, evenimentelor, obiecte­ lor, uneori a animalelor, personaje­ lor literare şi cinematografice.

Stelă pe care este gravat jură­ mântul locuitorilor oraşului grec antic, Hersones (actualmente pe­ riferia oraşului Sevastopol). Sec. III până la e. n.

Evanghelia de Peresopnyţia. Carte în manuscris ce datează din sec.

XVI, cu mâna pe care Preşedinţii Ucrainei depun jurământul de credinţă în faţa poporului ucrainean.

54

Eternizează amintirea

Creează imaginea trecutului

1) Ce înseamnă relicvă istorică? Explicaţi această noţiune.

2) Explicaţi sensul afirmaţiei „Relicvele istoriei - comoara, mândria şi bogăţia unui popor".

M onum entele de isto rie şi c u ltu ră , s itu a te pe te rito riu l U crainei, su n t o p a rte in sep arab ilă a p a trim o n iu lu i c u ltu ­ ra l al om enirii. A cestea c o n stitu ie su rse isto rice fă ră de p re ţ, care a ju tă la d ezvoltarea ş tiin ţe i, în v ă ţă m ân tu lu i şi c u ltu rii. în a fa ră de aceasta, ele co n trib u ie la form area sen tim en tu lu i de p a trio tism şi la educarea estetică. în acelaşi tim p, monum entele necesită o protecţie sigură de la ru in are şi distrugere. A ceasta este o sarcină im portan­ tă p entru organele de stat şi organizaţiile publice. A titudinea grijulie fa ţă de monum entele de istorie şi c u ltu ră este o d a­ torie a fiecărui cetăţean al Ucrainei.

Din cele m ai vechi tim p u ri om ul a tin s să p ăstreze vie am in tire a despre an u m ite evenim ente rem arcabile (victo­ rii, etape ale d ezv o ltării, tra n sfo rm ă ri im p o rtan te în v ia ­ ţa sa). în c ă din tim p u rile A n tic h ită ţii s-a în c e tă ţe n it o tra d iţie fru m o asă de a e te rn iz a evenim entele sub form ă de m onum ente (edificii), m em oriale (despre oam eni sau evenim ente). Fiecare m onum ent n u n u m ai p ă strea z ă, ci creează chipul sau im aginea om ului sau evenim entului. în afară de aceasta, m onum entelor le revine im p o rtan ta fu n c­ ţie de o rganizare a sp a ţiu lu i v ita l al unei co m u n ităţi. Mo­ num entele erau în ă lţa te în c e n tru l o raşu lu i, în p ia ţă , în unele locuri m em orabile, ele serv in d d rep t p u n ct de o ri­ en tare. însă, nu to td eau n a sim bolurile şi chipurile etern izate în m onum ente corespundeau re a lită ţii. Au avut loc şi cazuri când conducătorii, cu a ju to ru l m onum entelor, tin d eau să le im pună oam enilor o an u m ită părere despre tre c u t. A ceş­ tia urm ăreau scopul de a-şi consolida p u terea, să dem on­ streze m ăreţia propriei guvernări. Când m inciuna ieşea la iveală şi poporul îi ră s tu rn a pe conducători, erau d istru se şi m onum entele din acea epocă. De asemenea, m onum ente­ le erau d istru se în tim pul invaziilor străin e, atu n ci când cotropito rii, p e n tru a înăbuşi re z isten ţa, încercau să d is­ tru g ă m em oria isto rică a poporului subjugat.

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

„Stelă antropomorfă". Muzeul de istorie „D. lavorniţki" din Dnipropetrovsk.

Cruci căzăceşti

Pe păm ânturile ucrainene monumentele erau cunoscute din cele mai vechi tim puri. Din cele ce s-au p ăstrat se evi­ denţiază idolii. A ceştia erau folosiţi în tim pul ritu alu rilo r religioase. La popoarele nomade erau răspândite sculpturile „Stelele antropomorfe”. Ele erau instalate pe colinele din locurile de înhum are, ca puncte de orientare în stepă. Prim e­ le babe din piatră au apărut cu circa şase mii de ani în urm ă.

Ele au fost ridicate de prim ii locuitori ai stepelor: cimerieni, sciţi, sarm aţi, cumani şi alte popoare. Cel mai mare num ăr de monumente au fost adunate la Muzeul de Istorie „D. Iavorniţki” din Dnipropetrovsk. Acolo se num ără circa 67 de „Stele antropom orfe”. Tradiţiile nomazilor au fost continua­ te şi de cazacii ucraineni în form a crucilor căzăceşti.

De asemenea, în oraşele-stat greceşti de pe ţărm u l M ării Negre au existat m onum ente, care au p ăstrat trad iţiile an­ tic h ită ţii. Dar, după ruinarea acestor oraşe, au fost distruse şi monumentele. Răm ăşiţele lor sunt depistate de arheologi.

Unul dintre cele mai im punătoare monum ente din perioada a n tich ităţii pe păm ânturile ucrainene este mormântul rege­ lui Mitridates al Vl-lea Eupator din oraşul Kerci.

Răspândirea în masă a monumentelor pe pământurile ucrai­ nene în aspectul pe care-1 cunoaştem corespunde cu secolele XVIII-XX. De ele vom lua cunoştinţă în paginile manualului.

Aspectul interior al mormân­ tului lui Mitridates al Vl-lea Eupator.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

Ce fel de relicve istorice cunoaşteţi?

Care monumente istorice păstrează vie memoria istorică?

Cu ce scop sunt înălţate memorialele, monumentele?

Mărturie a cărei epoci din Istoria Ucrainei sunt „Stelele antropomorfe"?

Putem, oare, urmări cu ajutorul monumentelor legătura recipro­ că dintre diferite epoci ale istoriei Ucrainei?

Sculptură în piatră a regelui.

§9. Monumentele în istorie

55

§10. Sursele ce păstrează memoria despre istoria Rusi-Ucrainei cnezatelor VEŢI AFLA: ■ despre etapele principale de dezvoltare a Rusi-Ucrainei cnezatelor ■ cum este păstrată memoria despre acele vremuri în mo­ numentele istorice

1. întemeierea şi dezvoltarea Statului Kievean. în secolul VIII, triburile slave ce trăiau pe păm ânturile ucrainene au ajuns la nivelul de dezvoltare când a început formarea statului. Centru al acestui stat a devenit oraşul Kiev, care, potrivit legendei, a fost întem eiat de către cneazul uniunii tribale a poienilor, Kyi. Oamenii de ştiin ţă consideră că acest lucru a avut loc la finele sec. V - începutul sec. VI, iar Kyi a fost o adevărată personalitate istorică. El a devenit întem eietorul dinastiei, care i-a condus pe poieni până în sec. IX. Cnezatul poienilor, potrivit surselor istorice, se numea Ruşi, pământ rus, Kuiavia. U ltim ul cneaz din dinastia lui Kyi, Askold, şi-a extins posesiunile. El a luptat îm potriva invaziilor trib u rilo r noma­ de ale hazarilor, care domneau la acea vreme în stepele de la Marea Neagră. în afară de aceasta, Askold a întreprins cam­ panii îndepărtate asupra capitalei Im periului Bizantin, oraşul Constantinopol (actualm ente acest oraş se num eşte Istanbul). în acea perioadă Im periul era unul dintre cele mai puternice

Monumente înălţate în cinstea întemeietorilor Kievului.

56

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

în „Povestea vremurilor trecute" Nestor-cronicarul povesteşte astfel despre întemeierea Kievului: „Erau trei fraţi, dintre care unul se numea Kyi, al doilea Şcek şi al treilea Horiv. Mai aveau o soră numită Lybidi. Kyi se stabili pe muntele unde este acum prăpastia Boricev, Şcek se stabili pe muntele care acum se cheamă Şcecoviţa, iar Horiv - pe un al treilea munte, care după el s-a numit Horiviţea. Apoi au zidit o mică fortăreaţă în cinstea fratelui lor mai mare şi o numiră Kiev."

Potrivit cronicilor, Kyi a fost un cneaz al poienilor, care a întemeiat dinastia Kievicilor şi a domnit la finele sec. V începutul sec. VI. Reşedinţa lui era situată pe Zamkova Gora (Muntele Cetăţii), lângă râuleţul Kyianka din apropie­ rea Podolului. Cu timpul cneazul a construit o cetate cu întărituri pe malul înalt al Niprului. Rămăşiţele cetă­ ţii din sec. V-VI au fost des­ coperite de către arheologi.

în timpul unei campanii, cneazul Oleg tindea să evite întâlnirea cu puternica flotă bizantină, care apăra oraşul. Vicleanul conducător le-a or­ donat soldaţilor să pună corăbiile pe roţi. Ast­ fel, pe neprins de veste, el s-a pomenit de pe uscat sub zidurile Constantinopolului.

Campania cneazului Oleg asupra Constantin­ opolului. Ilustraţie din cronici.

state din lume. Askold a încheiat prim ul tra ta t cunoscut din ­ tre S tatu l Kievean şi Im periul Bizantin. Tot el a fost prim ul cneaz kievean care s-a convertit la creştinism. însă, nu lui i-a fost dat să răspândească noua credinţă pe aceste păm ânturi, în anul 882 el este ucis de către cneazul Oleg.

Oleg era conducătorul altui stat slav, unde domnea dinas­ tia Riuricilor. Aceştia erau urm aşii vikingilor războinici, des­ cendenţi din Nordul Europei (Suedia, Norvegia, Danemarca).

Oleg a acaparat puterea la Kiev şi conducea în numele mezi­ nului Riuricilor, Igor. Oleg a reuşit să lărgească hotarele po­ sesiunilor sale, a întreprins campanii de succes asupra Con­ stantinopolului şi a încheiat noi tratate.

Politica lui Oleg a fost continuată de Igor, însă acesta nu a avut atâtea succese. în tim pul strângerii trib u tu lu i de la drevlenii supuşi el a fost asasinat.

Kievul pe timpul lui laroslav cel înţelept

§10. Sursele ce păstrează memoria despre istoria Rusi-Ucrainei cnezatelor

57

în anul 1909 a apărut ideea de a crea la Kiev, între Catedrala Sfintei Sofia şi Mă­ năstirea Myhailivska, aleea grandioasă „Ca­ lea istorică" Pe ea se planifica ridicarea unor monumente în cinstea întemeietori­ lor Kievului - cneazului Oleg, cneaghinei Olga, cnejilor Sveatoslav şi laroslav cel în­ ţelept. însă, mijloace băneşti pentru trans­ punerea în viaţă a acestei idei aşa şi nu s-au găsit. Totuşi, unul dintre monumen­ tele planificate a fost ridicat. Unicul mo­ nument instalat a fost dedicat cneaghinei Olga. în preajmă pot fi văzute chipurile Apostolului Andrei întâ­ iul Chemat, care a po­ posit pe malurile Niprului pentru a propovădui creştinismul, precum şi a întemeietorilor scrisu­ lui slav, Kiril şi Metodiu.

Monumentele: cnea­ ghinei Olga la Kiev (1), cneazului Sveatoslav la Zaporijjea (2), cneazu­ lui Volodymyr cel Mare la Kiev (3), lui la­ roslav cel înţelept la Kiev (4).

7

• Examinaţi ilustraţia. Pe care activitate a conducătorilor Statului Kievean au tins să pună accentul autorii monu­ mentelor?

58

în continuare conducătoare a S tatu lu i Kievean a devenit cneaghina Olga. Ea a promovat o politică m ai cum pătată.

Cneaghina a reuşit să facă ordine în posesiunile sale, iar pro­ blema relaţiilor cu B izanţul a rezolvat-o pe calea tratativelor.

Olga conştientiza, de asemenea, necesitatea convertirii la creştinism . Ea fost creştinată la Constantinopol personal de îm păratul B izanţului. însă, ea nu a fost înţeleasă nici chiar de propriul fiu, Sveatoslav. Devenind cneaz, el soluţiona toate divergenţele cu vecinii prin fo rţă m ilitară. Sveatoslav şi-a concentrat efor­ turile la campaniile îm potriva hazarilor, bulgarilor, B izanţu­ lui. El a lărgit prin spadă hotarele propriului stat, devenit unul dintre cele mai puternice în Europa. întorcându-se dintr-o campanie ordinară, Sveatoslav moare într-o ambuscadă a noilor stăpâni ai stepelor - pecenegii. în curând, nou conducător al K ievului a devenit fiu l lui Sveatoslav, Volodymyr, su p ran u m it de urm aşi cel M are. în

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Nestor-cronicarul în „Povestea vrem urilor trecute" despre creşti­ narea kievenilor

Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. Aspect modern.

Meşterii au înălţat această Catedrală înţelepciunii Divine (denumirea provine de la grecescul „sofia" - „înţelepciune"). Aceasta era Catedrala principală din Statul Kievean. Cele treisprezece cupole îl simbolizează pe Mântuitorul Isus Hristos şi pe cei 12 apostoli. Edificiul impunător este împodobit de numeroase mozaicuri, fresce, figuri din marmoră, orna­ mente gravate. Catedrala Sfânta Sofia a jucat rolul de centru al vieţii so­ ciale şi culturale a statului Kievean. Aici erau primiţi ambasadorii străini, lângă pereţii ei era convocată vecea kieveană - adunarea populară la care erau soluţionate cele mai importante probleme ale comunităţii. Pe lângă Catedrală a funcţionat o mănăstire şi prima, în Rusi-Ucraina, bibli­ otecă. Tot în această Catedrală se afla şi marele mormânt al cnejilor, unde au fost înmormântaţi laroslav cel înţelept, Vsevolod laroslavovyci, Rostyslav Vsevolodovyci, Volodymyr Monomah şi alţi cneji. Până în zilele noastre s-a păstrat sarcofagul lui laroslav cel înţelept.

tim pul dom niei sale S ta tu l Kievean a devenit şi mai p u te r­ nic. P e n tru a se pro teja de invaziile nom azilor, la fro n tie ­ rele de est ale sta tu lu i a fost co n stru it u n în tre g sistem de fo rtific a ţii ce se în tin d e a u pe câteva su te de kilom etri.

P rin cip ala realizare a cneazului a fost c re ştin a re a RusiU crainei în anul 988. D a to rită acestui evenim ent S ta tu l Kievean a aderat la g rupul de s ta te ortodoxe. Din ordinul lui Volodymyr a fost în ă lţa tă prim a cated rală zid ită - Bi­ serica Deseatina.

Cauza tatălui său a fost continuată de laroslav Volodymyrovyci, supranum it cel înţelept. Pe tim pul domniei lui - 1019-

Când a venit Volodymyr, a po­ runcit să fie aruncaţi idolii unii tăiaţi, iar ceilalţi - arun­ caţi în foc. El a ordonat ca Perun să fie legat de un cal şi să fie târât, iar 12 bărbaţi să-l bată cu bâtele. în acel timp el era deplâns de oamenii necre­ dincioşi, deoarece aceştia încă nu primiră credinţa adevărată.

Mai apoi a fost aruncat în apele Niprului...

Apoi a trimis Volodymyr pro­ povăduitori prin toată cetatea, poruncindu-le ca a doua zi să se adune cu toţii la râu. „De nu s-ar găsi cineva în acea vreme la râu, acela va fi po­ trivnic lui Dumnezeu şi mare­ lui Voievod". Făcându-se ziua, însuşi voievodul cu boierii au mers la râu, şi cu dânsul, arhi­ ereul şi toţi preoţii. Deci, s-a adunat toată cetatea la râu, de toate vârstele. Unii erau în apă până la gât, alţii până la glezne, iar sfinţii părinţi ros­ teau rugăciuni de asupra lor...

7 ----------------------------• 1) Cum a avut loc creşti­ narea kievenilor, după informaţiile cronicaru­ lui?

2) Care este, după părerea voastră, atitudinea lui Nestor faţă de eveni­ mentele despre care po­ vesteşte? De ce conside­ raţi astfel?

§10. Sursele ce păstrează memoria despre istoria Rusi-Ucrainei cnezatelor

59

încoronarea lui Danylo Romanovyci în oraşul Dorogocin.

Coroana lui Danylo. Reconstrucţie.

Statuile ecvestre sunt considerate apogeul măiestriei sculpturale.

Acestea sunt dedicate, de regulă, conducătorilor şi comandanţilor de oşti. Primele statui ecvestre au apărut încă în perioada Antichităţii.

Până în zilele noastre s-a păstrat statuia împăratului roman, Marc Aureliu. Anume ea a devenit un model pentru statui asemănătoare de­ dicate remarcabililor conducători.

La Lviv, monumentul în cinstea regelui Danylo - întemeietorul oraşu­ lui, sub formă de statuie ecvestră, a fost înălţat în anul 2001 cu pri­ lejul împlinirii a 800 de ani de la naşterea remarcabilului om de stat.

Monumentul are o înălţime de zece metri. La construcţia lui au fost cheltuite 60 tone de granit şi nouă tone de bronz. Monumente în cinstea regelui Danylo au fost dezvelite, de asemenea, la VolodymyrVolynskyi, Halyci, Ivano-Frankivsk, Ternopil.

Monumentul regelui Danylo în Lviv

1054 statu l a atins cea mai mare suprafaţă. Kievul, alături de Londra şi Paris, era unul dintre cele mai m ari oraşe din E u­ ropa. Perlă a oraşului a devenit catedrala Sfânta Sofia. Peri­ oada domniei cnejilor Volodymyr cel Mare şi Iaroslav cel în ­ ţelept este considerată epoca înfloririi Statului Kievean.

D upă m o artea lui Iaroslav cel în ţe le p t a început o nouă e tap ă în d ezvoltarea S ta tu lu i Kievean. Pe te rito riu l lui au a p ă ru t u n şir de cnezate noi care, cu tim p u l, după p u te re a şi in flu e n ţa lor, n u cedau în fa ţa S ta tu lu i Kievean.

2. Regatul Ruşi. în anul 1199 cneazul de Volynia, Roman M stislavyci, a supus H alyciul şi a pus tem elia statului Halyci-Volynia. îm p reu n ă cu Kievul, acest s ta t unea m ajo­ rita te a te rito riilo r din p a rte a de sud, care constituie te r i­ to riu l U crainei contem porane.

Din anul 1187, în sursele istorice6 acestor păm ânturi le este a trib u ită denum irea de Ucraina.

S ta tu l Halyci-Volynia a atin s apogeul p u te rii sale în tim pul dom niei cneazului Danylo Romanovyci Galyţkyi. El,

60

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Volodymyr-Volynskyi. (Regiunea Volyn). Aspect modern.

îm p reună cu frate le său, Vasylko, au fost nevoiţi să-şi cucerească d re p tu l la domnie în lu p ta cu vecinii. în plus, ei au fost ne­ v o iţi să lu p te îm p o triv a năvalei mongole, în anul 1253, în sem n de recunoaştere a p u te rii cneazului şi rolului său în apărarea E uropei de năvala m ongolilor, re p re ze n ta n ­ tu l Papei de la Roma i-a pus pe cap coroa­ n a regală. S ta tu l G aliţia-V olynia a p rim it denum irea de Regatul Ruşi, care răm ânea în u rm ă to rii o s u tă de ani un u l d in tre cele m ai in flu en te s ta te din E stu l Europei.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Numiţi monumentele istorice, care păstrează amintirea despre Rusi-Ucraina cnezatelor.

Când şi în ce condiţii a apărut Statul Kievean? în perioada domniei căror cneji a avut loc înflorirea statului Kievean? în ce an a avut loc creştinarea Rusi-Ucrainei?

Când şi de cine a fost întemeiat statul Halyci-Volynia?

Prin ce s-a glorificat regele Danylo? în ce an el a fost încoronat?

De ce monumente în cinstea regelui Danylo au fost dezvelite în mai multe oraşe?

Semn comemorativ pe Catedrala adormirii Maicii Domnului din Volodymyr-Volynskyi în cinstea întemeietorului statului HalyciVolynia.

§10. Sursele ce păstrează memoria despre istoria Rusi-Ucrainei cnezatelor

61

§ 1 1 . Hanatul Crimeii VEŢI AFLA: ■ despre întemeierea Hanatului Crimeii ■ despre orânduirea şi viaţa lui economică, religia şi re­ laţiile sale cu popoarele ve­ cine ■ care monumente păstrează istoria tătarilor crimeeni

Etnie (grup etnic) — colecti­ vitate formată istoric în ca­ drul unei societăţi mai mari, ai cărei membri au, în reali­ tate sau presupus, origine comună, amintiri comune, sau împărtăşesc acelaşi tre­ cut sau punct de vedere cul­ tural, conştientizează asemă­ narea sau diferenţa de alte formaţiuni (autoconştiinţa).

1. întemeierea Hanatului Crimeii. Invazia mongolă din anii 1237-

1241 a schimbat modul de dezvoltare a păm ânturilor din Ruşi şi a influenţat destinul Crimeii. Ca şi pământurile din Ruşi, peninsula s-a pomenit în componenţa Hoardei de Aur. Acesta a fost un stat, înfiinţat de mongoli în stepele de la Marea Nea­ gră şi Volga, care, la rândul său, intra în componenţa Marelui Imperiu Mongol. în Crimeea a fost creată o regiune a Hoardei de A ur cu centrul în oraşul Solhat (actualul Starâi Krâm). Mon­ golii, însă, controlau numai partea de stepă a peninsulei. în partea muntoasă a Crimeii a fost creat principatul Feodoro, care a moştenit tradiţiile din perioada Imperiului Bizantin. întem eierea m arelui Im periu Mongol, care se în tin d ea de la Marea N eagră până la Oceanul Pacific, s-a dovedit a fi un fenomen favorabil p en tru dezvoltarea com erţului in te r­ naţional. Drept consecinţă, începând cu sec. XIII, în Crime­ ea veneau să se aşeze cu tra iu l arm enii şi italienii (genovezii) care desfăşurau un comerţ activ pe peninsulă. Pe ţărm u l de sud al peninsulei au ap ăru t mai m ulte p o rtu ri comerciale (factorii), ce erau apărate de cetăţi puternice. Cea mai m are factorie a devenit oraşul Caffa (actualul oraş Feodosia). în tre tim p, mongolii şi triburile cumanilor, supuse lor, ce s-au amestecat cu populaţia locală, au în fiin ţat grupul etnic tătar crimeean. începând cu sec. XIII, în Crimeea a căpătat o răspândire to t mai largă islamul, deşi o perioadă îndelun­ gată de tim p m ajoritatea populaţiei îm părtăşea creştinismul. începutul sec. XV a fost o perioadă grea a războaielor fratricide în in terio ru l Hoardei de A ur. Nobilimea locală, în fru n te cu Haci Ghirai s-a folosit de moment p en tru a în te ­ meia în Crimeea sta tu l lor independent. La aceasta au con­ trib u it şi principii lituanieni. A stfel, în anul 1449 s-a în te ­ m eiat Hanatul Crimeii.

2. Orânduirea Hanatului Crimeii şi modul de viaţă al tătarilor crimeeni. în fru n te a H an atu lu i Crim eii s-a situ a t hanul.

Mausoleul (cavoul) lui Haci Ghirai.

Aspect modern.

62

A cesta îşi exercita a trib u ţiile cu a ju to ru l beilor (cnejilor) sau arbanilor (dem nitarilor m ilitari), care conduceau arm ata.

P uterea hanului se lim ita la activitatea kurultaiului (con­ gresul celor m ai influente p ă tu ri în sta t, ce făceau şi ele p a rte din consiliul de stat) şi divanului (la care erau rezol­ vate cele mai im portante treb u ri în state). O altă fo rţă in ­ fluentă în societate erau mârzacii - cei mai in flu en ţi mem­ bri ai fam iliilor nobile. Religia dom inantă era islamul, iar m usulm anii locali erau conduşi de m uftiu, care, de asemenea, făcea judecată conform legilor islam ului.

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

în anul 1475 su ltan u l tu rc Mahomed al II-lea a p o rn it cu cam panii cotropitoare asupra peninsulei crim eene. El a reu şit să pună m âna pe principalele oraşe comerciale ale genovezilor, a d istru s în genere p rin cip atu l Feodoro. în anul 1578 hanul M engli-Ghirai a recunoscut su p re­ m aţia Im periului Otoman. Din acea perioadă hanii crim eeni erau im puşi să p articipe la cam paniile m ilitare ale s u lta ­ n u lu i tu rc . U nii hani, însă, încercau să promoveze o poli­ tică independentă. Acest lucru a c o n stitu it stab ilirea unor re la ţii com plicate tă ta rilo r crim eeni cu statele şi popoarele vecine, inclusiv cu ucrainenii. în anul 1783 H anatul Crimeii a fost supus de către Im periul Rus. T eritoriul H anatului Crim eii era destul de m are. în afa­ ră de peninsula Crimeea, din com ponenţa lui făceau p a rte p ăm ânturile de la gurile N iprului până la gurile D onului, de la Cubani până la Georgia. La început, capitala H ana­ tu lu i a fost oraşul Q irq Yer, ia r din anul 1532 - oraşul Bahcisarai. P u te rii hanului, în afară de tă ta rii crim eeni, і se supuneau, de asemenea, hoardele nogailor şi edisanilor, care in tra u fo arte des în conflict cu hanul. în a ctiv itatea economică a peninsulei u n loc prim ordial îl deţineau crescătorii de anim ale. A g ricu ltu ra era bine dez­ v o ltată num ai în p a rte a m untoasă a Crimeii. Aici erau cul­ tiv ate cerealele şi c u ltu rile legumicole, erau răsp ân d ite po­ m icu ltu ra şi v itic u ltu ra. De o largă po p u laritate se bucura extragerea sării. De asemenea, se dezvoltau m eşteşugurile, cele m ai răspândite d in tre ele fiind fierăria, confecţionarea arm elor, ţesăto ria, o lăritu l, b ijuteriile.

T ătarii crim eeni erau personal liberi, în să erau nevoiţi să plătească trib u t m ârzacilor. Pe peninsulă locuia, de ase­ m enea, p opulaţia ortodoxă dependentă, care a fost lu a tă cândva în sclavie. A ceşti oameni treb u iau să prelucreze p ă­ m ân tul şi să plătească taxe.

Din cauza p artic ip ă rii la acţiunile m ilitare şi la d ife ri­ te feluri de m eşteşug, p rin tre tă ta rii crim eeni a fost răs-

7 --------------------------------

• Examinaţi schemele hărţilor.

Clarificaţi ce schimbări s-au produs în perioadele respec­ tive.

SISTEMUL DE GUVERNARE ÎN HANATUL CRIMEII

Sultanul Hanul r~

Ґ

Divanul У

Mârzacii V__________ >

л

r

V

Muftiul

J

Priviţi schema. Bazându-vă pe textul din manual, indicaţii ro­ lul ce-l aveau în conducerea statului aceste elemente ale puterii.

§11. Hanatul Crimeii

63

Islamul — una dintre cele mai răspândite religii mondiale, care s-a creat în sec. VII în Peninsula Arabă. Adepţii islamului sunt numiţi mu­ sulmani. întemeietorul islamului a fost profetul Muhammad (570-632).

El afirma că і s-a arătat îngerul Gavriil, care i-a deschis taina cuvintelor Domnului (musulmanii îl numesc pe Dumnezeul lor Allah). Din aceste afirmaţii a fost alcătuit Coranul - cartea sfântă a tuturor musulmanilor.

Islamul învaţă că Coranul este autoritatea cea mai mare şi o ultimă re­ velaţie a lui Allah. Cuvântul „musulman" înseamnă „cel care se supune lui Allah". Viaţa musulmanilor se bazează pe cinci principii: 1. împărtăşirea credinţei: nu există un alt Dumnezeu în afară de Allah, iar Muhammad este profetul Lui. 2. Rugăciunea: în fiecare zi omul trebuie să facă cinci rugăciuni.

3. Milostenia: trebuie să dai celor nevoiaşi, deoarece toate vin de la Allah.

4. Postul: în afară de postul obişnuit, toţi musulmanii trebuie să posteas­ că în perioada Ramadanului (luna a noua din calendarul musulman).

5. Hajj: măcar o dată în viaţă trebuie să faci un pelerinaj la Mecca (pe parcursul celei de-a 12-a lună a calendarului musulman).

Deşi Coranul este principala carte sfântă, cel de-al doilea izvor al în­ văţăturii religioase a musulmanilor este considerat Sunna. Ea a fost scrisă de discipolii lui Muhammad. în ea au fost adunate informaţii despre ceea ce spunea, făcea şi învăţa profetul, însă, nu toţi musulmanii recunosc această carte. De aceea, ei sunt împărţiţi în sunniţi şi şiiţi.

Locul de rugăciune şi servicii divine la musulmani, casa de rugăciuni se numeşte moschee. în preajmă sunt construite, de regulă, turnuri înalte - minarete, care cheamă la rugăciune.

Bei tătăresc.

Coranul pe un suport special pentru citire.

p â n d ită cauza m ilita ră . A ceştia în tre p rin d e a u cam panii cotro p ito are p u stiito a re asu p ra p ă m â n tu rilo r învecinate, luând în p rizonierat p o pulaţia locală ca apoi s-o vândă la pieţele de sclavi din Im periul O toman. în decurs de 200 de ani, în prizonierat au nim erit cinci m ilioane de persoane. în Crimeea s-au p ăstrat până în prezent o mullţime de mo­ num ente din perioada hanatului Crimeii. Cel mai de preţ mo-

Vânzare de sclavi la Caffa.

64

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Călătorul, scriitorul şi omul politic din Imperiul Otoman, Evliya Celebi, despre vizitarea Crimeii Bahcisaraiul poate fi parcurs în opt mii de paşi dacă e să te deplasezi în pas rapid de soldat. Oraşul este situat pe ambele părţi ale unei văi ce se întinde de la est la vest. Apele râuleţului, ce curge prin mijlocul oraşului, sunt folosite în mai multe scopuri. Această apă pune în miş­ care numeroase mori. Marele palat, ce poate fi văzut aici, numără 4,5 mii de încăperi. El este acoperit cu ţiglă şi are pereţi din piatră, iar în preajmă - minarete înalte ca nişte chiparoşi, asemănându-se cu o ceta­ te. Minunat mai este acest palat, de parcă ai fi în rai. Pe cele patru părţi ale lui se întind grădini din rai. în aceste grădini din rai au fost plantaţi bulbi de nard, aduşi din Anatolia (Turcia Centrală), de garofiţe, aduse din Trapezunt (oraş de pe ţărmul turcesc al Mării Negre), narcise din Istanbul, lalele „Mond celebi') lalele olandeze „Celebi hojja') diferite specii de anemone, zambile, precum alte mii de flori trimise în dar. Cel care intră în această grădină înţelege din start că a nimerit într-un col­ ţişor de rai. Primăvara aici dau în floare toţi copacii fructiferi: goldanii, merii, perii, cireşile, vişinele. De la mirosul lor plăcut te apucă ameţelile.

Palatul Hanilor.

7 --------------------------------------------------------------------------------------

• 1) Ce putem afla despre Bahcisarai din descrierea lui E. Celebi?

2) Despre ce fel de ocupaţii gospodăreşti se aminteşte în do­ cument?

3) Cu ajutorul relatării şi ilustraţiilor, alcătuiţi o povestire des­ pre Palatul Hanilor.

num ent istoric al poporului tă ta r din Crimeea, care s-a păstrat până în zilele noastre, este palatul Hanilor din Bahcisarai. El se compune din mai m ulte construcţii, care constituie un an­ samblu arhitectural unitar. în m ai 1944 tă ta rii din Crim eea au fost supuşi u n u i genocid. Din ordinul d ic ta to ru lu i sovietic I. S talin ei au fost d e p o rta ţi din Crimeea. Celor care au su p rav ieţu it li s-a in terzis să se în to arcă la baştină, până când a fost d e st­ răm at U RSS-ul. N um ai după lichidarea acestui Im periu şi în perioada U crainei independente tă ta rii din Crimeea au p o sibilitatea de a locui pe păm ânturile natale.

întrebări şi însărcinări E

Z 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Când şi în ce condiţii a fost construit Palatul Hanilor?

Cum a apărut etnia tătară crimeeană?

Indicaţi cadrele cronologice ale existenţei Hanatului Crimeii?

Când Hanatul Crimeii a nimerit sub puterea Imperiului Otoman?

Care oraş a fost capitala Hanatului?

Ce feluri de activitate erau caracteristice tătarilor crimeeni?

Cine sunt prizonierii de război?

Când poporul tătar crimeean a fost supus genocidului?

Genocid — termen folosit pentru a defini acţiunile pla­ nificate orientate la distruge­ rea deliberată şi sistematică, în întregime sau în parte, a unui grup al populaţiei sau a unor popoare întregi din considerente naţionale, etni­ ce, politice sau religioase.

§1 1 . Hanatul Crimeii

65

§12. Ucraina căzăcească VEŢI AFLA: ■ despre perioada căzăcească din Istoria Ucrainei ■ despre cazaci şi hatmanii lor, lupta de eliberare naţională a poporului ucrainean ■ care este rolul unui lider în istorie

Cuvântul „cazac" este de ori­ gine turcă şi înseamnă „om li­ ber" „soldat năimit" „ căutător de aventuri etc.

Căzăcime - comunitate militar-industrială liberă din stepele est-europene. în a doua jumătate a sec. XVI sec. XVII aceasta devine o stare a societăţii în Marele Ducat al Lituaniei şi în Uniunea Statală polonolituaniană. După întemeierea statului Ucrainean Căzăcesc, la mijlocul sec. XVII - sec.

XVIII, cazaci mea devine o pătură privilegiată a societăţii.

66

1. începutul perioadei căzăceşti. După destrăm area Regatului Ruşi păm ânturile ucrainene s-au pomenit sub protectoratul statelo r vecine: R egatului Poloniei, M arelui Ducat al L itu a­ niei, Principatului Moldovei. T eritoriul Crimeii şi stepele de la m area N eagră in trau în com ponenţa H anatului Crimeii.

Poporul ucrainean s-a pomenit în fa ţa unei sarcini deose­ bit de complicate: să nu se dezbine şi să nu dispară în tre vecini. în această situaţie el putea miza doar pe propriile for­ ţe. Pe poporul dezbinat îl unea credinţa comună - ortodoxia şi am intirea despre trecutul istoric. în fru n tea luptei s-a si­ tu a t căzăcimea, care a reuşit să unească diferite p ătu ri ale societăţii ucrainene.

Perioada de la sfârşitul sec. XV - sec. XVIII este defini­ tă de către istorici drept epocă a căzăcimii în Istoria U crai­ nei. Deşi cazacii nu erau p artea cea mai numeroasă a socie­ tă ţii ucrainene, ei aveau o influenţă esenţială asupra istoriei păm ânturilor ucrainene. Evenimentele din epoca căzăcească sunt reflectate în mai m ulte documente şi surse istorice. De unele dintre acestea vom lua cunoştinţă.

Procesul form ării căzăcimii ca p ătu ră a societăţii a durat un tim p îndelungat. La început felul de a fi cazac era un mod de viaţă. încă din tim purile străvechi locuitorii silvostepei înaintau înspre est, în zonele bogate în resurse naturale. Vara ei vânau (pregăteau carne şi blănuri) şi pescuiau, iar în peri­ oada de iarnă reveneau acasă. La acea vreme stepa era un loc periculos. De aceea, plecând de acasă, se adunau în bande.

Aceşti oameni erau liberi şi nu se supuneau nim ănui. Ei s-au deprins a m ânui arm a pen tru a se apăra în caz de pericol şi trăiau din ceea ce reuşeau să adune în stepă şi să vândă. Mai târziu, prin sec. XV, aceşti oameni au început să fie num iţi cazaci sau cerchezi. Această denumire a fost îm prum utată de la popoarele asemănătoare ale nomazilor, care nu se supuneau la nici o putere. De pe la mijlocul sec. XVI cazacii au început să construiască în stepă aşezări bine fortificate - sici. A stfel, înaintând înspre m area Neagră, cazacii au valorificat imense te rito rii de stepă. în anul 1556, sub conducerea cneazului Dmytro Vyşneveţkyi (cazacii l-au supranum it Baida) a fost creat un centru unic al cazacilor. Locul pen tru Sici a fost ales în aşa fel încât duşm anii să nu-1 poată ruina. Prim ul Sici cunoscut a existat pe insula H ortyţia de lângă pragurile Niprului. Cu tim pul, el a început să fie num it Siciul Zaporojean.

E clar că Siciul nu s-a păstrat până în zilele noastre, însă istoricii au reuşit să reconstituie aspectul lui. în lupta pentru

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

stepă cazacii aveau deseori conflicte cu nomazii - nogaii şi tă ta rii crimeeni. Nomazii din stepă năvăleau deseori asupra satelor, îi luau pe oameni prizonieri pentru ca apoi să-i vân­ dă în Crimeea în calitate de sclavi pentru Im periul Otoman.

Acest Imperiu era un stat puternic, care se întindea pe te ri­ to riu l actualei Turcii, Peninsulei Balcanice, ţărm ul Mării Ne­ gre, în O rientul Apropiat şi A frica de Nord. P entru a se apă­ ra de aceste năvale şi a-i elibera pe acei care nim ereau în sclavie, cazacii organizau campanii în posesiunile otomanilor.

La începutul sec. XVII cazacii şi-au în tă rit forţele şi au de­ venit principalul obstacol în calea invaziilor străine asupra păm ânturilor ucrainene.

Dmytro Vyşneveţkyi (Baida)

Pescăruş — barcă a cazacilor zaporojeni. Aceste mici coră­ bii aveau două cârme (din faţă şi din spate). Ele se de­ plasau atât cu ajutorul vâsle­ lor, cât şi cu ajutorul pânze­ lor. „Pescăruşul" putea să transporte 50-70 de cazaci înarmaţi cu săbii şi arme, pre­ cum şi tunuri nu prea mari.

2. Epoca campaniilor eroice ale lui P. Konaşevyci-Sagaidacinyi.

Primele trei decenii din sec. XVII au obţinut denum irea de „epocă a campaniilor eroice (maritime)” ale căzăcimii ucrai­ nene. D atorită acestor campanii, gloria cazacilor s-a răspândit în întreaga Europă. Victoriile obţinute în aceste campanii au atestat m ăiestria de neîntrecut a cazacilor în luptele pe mare.

Cele mai reuşite campanii cazacii le-au întreprins sub condu­ cerea hatmanului Petro Konaşevyci-Sagaidacinyi. Cazacii îl numeau hatm an pe comandantul lor de oşti ales. Pe micile lor corăbii, num ite pescăruşi, ei au întreprins mai m ulte cam­ panii reuşite asupra cetăţilor şi flotei otomane. Una dintre cele mai însem nate a fost campania de 1615 când 80 de „pes­ căruşi” şi p atru mii de cazaci sub conducerea lui P. Sagaidacinyi au atacat capitala otom ană, Istanbul. în anul 1616 P. Sagaidacinyi cu o flotilă de 150 de pescăruşi şi şapte mii de cazaci au cucerit şi au incendiar Caffa (principala p iaţă de sclavi din zonă), precum şi i-a eliberat pe prizonieri.

Monumentul lui P. KonaşevyciSagaidacinyi din Kiev.

§12. Ucraina căzăcească

67

Cazacii s-au proslăvit şi în luptele terestre. A stfel, caza­ cii conduşi de P. Sagaidacinyi, în tim pul războiului ordinar dintre U niunea polono-lituaniană şi S tatu l Moscovit din anul 1616, au în trep rin s o campanie asupra Moscovei şi au cucerit-o. După acel caz S ta tu l Moscovit a fost nevoit să se abţină încă m ult tim p de la in ten ţiile sale cotropitoare. în anul 1659, în tim pul bătăliei de lângă Konotop, încercând să supună S tatu l Ucrainean Căzăcesc, trupele moscovite au fost nim icite în tr-o co n fru n tare deschise de către cazacii conduşi de hatm anul Ivan Vygovskyi.

Cazacii au jucat un rol decisiv şi în Bătălia de la Hotin din anul 1621. Ei au devenit o fo rţă de tem u t pentru arm a­ ta otomană. Otomanii tindeau să supună posesiunile U niunii

Arta militară a cazacilor

Gravuri: cucerirea de către ca­ zaci a oraşului Caffa (actualmen­ te Feodosia) (1, chipul hatmanu­ lui P. Sagaidacinyi (2).

7

• Examinaţi ilustraţia. Cum cre­ deţi, de ce nava-amiral a flo­ tei ucrainene poartă numele lui P. Sagaidacinyi?

68

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Arta militară unică, elaborată de cazaci, îi ajuta să obţină victorii strălucite supra inamicului atât pe uscat, cât şi pe mare.

Baza armatei căzăceşti era infanteria. Ea era dotată cu arme de foc manuale. Pentru o tragere mai rapidă în lupte cazacii se alini­ au în mai multe rânduri.

Soldaţii din primele rânduri deschideau foc, iar în acel răstimp cei din spate încărcau armele şi le transmiteau în faţă. O atenţie aparte era acordată artileriei, care era susţinută în lupte de către trupele de infanterie. Prioritate se acorda tunurilor mici, ele fiind mai uşor manevrabile.

Cazacii şi-au elaborat propria organizare a bătăliei. Infanteria se avânta în lupte în ordinea stabilită. Cazacii se amestecau cu duş­ manul după ce fiecare soldat avea posibilitatea să-şi demonstreze vitejia şi măiestria de luptă.

O largă răspândire a avut un alt mod de luptă. Trupele căzăceşti se deplasau sub forma unei cetăţi mobile compuse din câteva rânduri de căruţe, legate între ele cu lanţuri, respingând conco­ mitent atacurile duşmanului. Infanteria ieşea la luptă din când în când, iar apoi revenea sub fortificaţiile de apărare, în armata căzăcească funcţiona serviciul de gardă şi de cercetaşi.

polono-lituaniene din componenţa căreia făceau p arte păm ân­ tu rile ucrainene. A ceastă bătălie a spulberat m itu l despre caracterul de neînvins al trupelor otomane, precum şi a făcut imposibilă cotropirea de mai departe a ţărilo r europene de către oştirile otomane. Cazacii s-au ridicat şi în apărarea bi­ sericii ortodoxe, care a început să fie supusă presiunilor.

Mulţi conducători din Europa doreau să-i înroleze pe cazaci în armatele lor. Prim ii, cărora le-a reuşit acest lucru, au fost regii polonezi. Cazacii, care erau trecuţi pe o listă separată registru, erau o arm ată aparte în frunte cu hatm anul ales de ei. Aceştia prim eau salariu şi echipament, precum şi loturi de păm ânt de la rege. Ei erau eliberaţi şi de plătirea taxelor.

3. întemeierea statului căzăcesc. B. Hmelnyţkyi. în fiecare an cazacilor li se alăturau to t mai m ulţi oameni cu in ten ţia fer­ mă de a-şi apăra păm ânturile şi de a se glorifica în tim pul campaniilor m ilitare. însă, puterea poloneză nu-i recunoştea drept cazaci pe to ţi acei care se numeau astfel. A utorităţile poloneze erau de părerea că aceştia sunt ţăran i şi că menirea lor este să lucreze păm ântul şi în favoarea panilor, d ar nu să lupte. Cazacii, însă, îşi doreau să fie liberi şi erau dispuşi să-şi apere drepturile cu arm a în mâini. Ei se considerau din ce în ce mai m ult acea forţă, care ar trebuie să apere poporul şi biserica. în cele din urm ă, în luna ianuarie a anului 1648, sub conducerea lui Bogdan Hmelnyţkyi, pe care cazacii l-au ales în calitate de hatm an, a început lupta de eliberare naţi­ onală a poporului ucrainean.

Sub conducerea lui, pe p ăm ânturile eliberate de dom i­ n a ţia şleahtei poloneze a fost întem eiat S ta tu l U crainean

Fragment din scrisoarea hatmanului încoronat, Mykola Potoţkyi, către regele Vladislav al IV-lea, despre situaţia din Ucraina în luna martie 1648 Flacăra s-a aprins atât de tare, încât nu există sat sau oraş în care să nu răsune chemări la samo-volnicie şi în care să nu aibă loc atentate la proprietatea şi viaţa panilor. Starşinele căzăceşti doresc să conducă de sine stătător în Ucraina, să încheie acorduri cu străinii şi alţi stăpâni şi să facă ceea ce doresc.

La început s-au ridicat 500 de răsculaţi. S-ar părea că este o forţă neîn­ semnată. însă, împotriva lor trebuie trimisă o întreagă armată, deoarece acei 500 au ridicat o răscoală împreună cu toate regimentele căzăceşti şi împreună cu întreaga Ucraină. într-un mic răstimp numărul răsculaţilor a crescut la trei mii, însă, ne păzească Dumnezeu dacă el (Hmelnyţkyi) va merge împreună cu ei în Ucraina. Atunci cele trei mii ar ajunge rapid la o sută de mii şi am avea de-a face cu ei.

7 ---------------------------------------------------------------• Ce lucruri descrise de către autor în această sursă vorbesc des­ pre susţinerea lui B. Hmelnyţkyi în Ucraina?

Aspectul exterior al cazacilor trecuţi în registru

§12. Ucraina căzăcească

69

Lupta de eliberare naţională de la mijlocul sec. XVII a devenit cea mai strălucită pentru cazaci. Ei au învins duşmanul în mai multe bă­ tălii, şi-au demonstrat măiestria militară, propria vitejie şi talentul co­ mandanţilor de oşti. Acest lucru se referea, mai întâi de toate, la hat­ manul B. Hmelnyţkyi, sub conducerea căruia răsculaţii au obţinut majoritatea victoriilor. Hatmanul nu acţiona de unul singur, el se baza în permanenţă pe adepţii săi. Dintre aceştia s-au evidenţiat Ivan Bogun, Kindrat Burleai, Maksym Kryvonis, Anton Jdanovyci şi alţii. în primăvara anului 1648 B. Hmelnyţkyi a obţinut primele două victorii strălucite asupra oştirilor poloneze lângă Jovti Vody şi Korsuni. Anume în bătălia de lângă el a distrus principalele forţe ale armatei poloneze. Aflând despre apropierea cazacilor, polonezii au decis să se retragă de lângă Korsuni la Boguslav. Cazacii în frunte cu M. Kryvonis le-au amenajat polonezilor o ambuscadă în localita­ tea Gorohova Dibrova. în timp ce aceştia se deplasau în opt rân­ duri înspre Boguslav, au nimerit în şanţurile săpate de cazaci şi au fost striviţi de copacii doborâţi. Cazacii au atacat trupele poloneze şi au spart apărarea în trei locuri. Lupta înverşunată, care a durat patru ore, s-a încheiat cu înfrângerea polonezilor.

Monumentul lui В. Hmelnyţkyi la Kiev.

Următoarea victorie strălucită a fost obţinută de răsculaţi în sep­ tembrie 1648, lângă localitatea Pyliavţi, în apropiere de oraşul Starokostiantyniv. Aliaţi ai lui B. Hmelnyţkyi în acea bătălie, precum şi în cele două anterioare, au fost tătarii crimeeni. în acea luptă învin­ gătoare cazacii au acaparat zeci de mii de căruţe cu bunuri, 92 de tunuri şi chiar buzduganul comandantului oştirilor poloneze, pierdut de el în timpul luptei. Victoria de lângă Pyliavţi a deschis calea spre eliberarea pământurilor vest-ucrainene de sub dominaţia poloneză.

Bogdan Hmelnyţkyi este consi­ derat, nu fără temei, una dintre cele mai remarcabile personali­ tăţi ale istoriei ucrainene. El a devenit lider general-naţional, care a reuşit să ridice poporul la lupta pentru independenţă şi să întemeieze Statul Ucrainean Căzăcesc - Armata Zaporojană. în anii de război B. Hmelnyţkyi şi-a demonstrat din plin capaci­ tăţile de eminent comandant de oşti, a creat una dintre cele mai bune armate din Europa de la acea vreme.

Surprinzătoare pentru conducerea poloneză s-a dovedit a fi şi vic­ toria fulgerătoare a cazacilor în bătălia din zona satului Batig, situ­ at în apropiere de Ladyjyn, în primăvara anului 1652. Oştirile lui Bogdan Hmelnyţkyi au distrus în totalitate armata poloneză. în bă­ tălia, care a durat două zile, au pierit zece mii de soldaţi polonezi şi hatmanul acestora, M. Kalynovski.

Acestea şi alte victorii, înregistrate de cazaci în timpul luptei de eliberare naţională, atestă că cercetătorii contemporani îi consideră nu întâmplător drept cei mai buni soldaţi din Europa de atunci.

Găsiţi şi arătaţi pe harta din atlas bătăliile amintite în text.

Căzăcesc - A rm ata Z aporojană. C apitala noului s ta t a de­ venit oraşul C ihirin, unde era situ a tă reşedinţa hatm anului.

B. H m elnyţkyi a o b ţin u t independenţa şi a în tem eiat S ta tu l Căzăcesc, în să urm aşii lui nu au p ă stra t in te g rita te a lui. După m o artea lui B. H m elnyţkyi a început lu p ta pen-

70

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Lupta de lângă Korsuni. Anul 1648.

Biserica Sf. Illia de lângă Subotiv (construită la 1653). în acest sat se afla moşia lui B. Hmelnyţkyi. în acest sat el a dorit să fie înmormântat. De aceea, biserica este considerată criptă a hatmanului.

tr u p u te re în in te rio ru l noului s ta t. De acest lu cru s-au folosit im ediat statele vecine (U niunea sta ta lă polono-lituaniană, S ta tu l Moscovit, Im periul Otoman), care au reu şit să-l divizeze şi să-l supună. H atm anii au încercat n u o sin ­ g u ră d a tă să restabilească u n ita te a sta tu lu i, să-l elibereze de dom inaţia străin ă. în această lu p tă s-au evidenţiat cel m ai m ult hatm anii Petro D oroşenko şi Ivan M azepa. însă, încercările lor s-au dovedit a fi nereuşite. S ta tu l Căzăcesc decădea. M ăiestria de lu p tă a cazacilor a fost folosită în tru gloria Im periului Rus. în anul 1764 îm p ărăteasa Rusiei, E caterina a Il-a, a anulat p u terea hatm an u lu i, ia r la 1775 a d istru s A rm ata Zaporojană.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Cine au fost cazacii?

Pe care parte a pământurilor ucrainene s-a format căzăcimea?

Cine este considerat întemeietor al Armatei Zaporojene?

Cu ce scop cazacii întreprindeau campanii pe mare?

Care hatmani ai cazacilor s-au bucurat de gloria unor eminenţi comandanţi de oşti?

Când a început lupta de eliberare naţională a poporului ucrainean împotriva Uniunii statale polono-lituaniene?

Cu ajutorul „scării timpului" determinaţi perioada existenţei Sta­ tului Ucrainean Căzăcesc, Armatei Zaporojene.

Ce monumente istorice păstrează amintirea despre perioadele căzăceşti din istoria Ucrainei?

Discutaţi în grup. Care este rolul căzăcimii în istoria Ucrainei?

De numele hatmanului Pylyp Orlyk este legat un eveniment de însemnătate mondială. în anul 1710 el a elaborat un document cu denumirea: „Pac­ tele şi constituţiile drepturilor şi libertăţilor Armatei Zaporo­ jene" care a devenit prima constituţie din lume. în docu­ ment era consfinţită orândui­ rea Statului Căzăcesc, drepturi­ le şi obligaţiile cazacilor.

§12. Ucraina căzăcească

71

§13. Pământurile ucrainene sub dominaţia a două imperii. Renaşterea naţională ucraineană VEŢI AFLA: ■ cum a fost viaţa ucrainenilor sub puterea celor două im­ perii ■ despre cauzele renaşterii na­ ţionale ■ cum luptau ucrainenii împo­ triva dominaţiei imperiale ■ ce rol au jucat T. Şevcenko şi alte personalităţi marcante în procesul luptei de eliberare naţională din sec. XIX - înce­ putul sec. XX

72

1. începutul procesului de renaştere naţională a ucrainenilor. La finele sec. XIX - în cep u tu l sec. XX te rito riile ucrainene erau îm p ă rţite în tre două Im perii - Rus şi A u striac (u lte­ rior, u ltim u l s-a n u m it Im periul A ustro-U ngar). G uvernul au striac îi recunoştea pe ucraineni (rusiei) ca popor ap arte, nu le interzicea să folosească lim ba m atern ă, să respecte propriile obiceiuri şi tra d iţii. în să, ucrainenii, m ajo ritatea covârşitoare a cărora erau ţă ra n ii, aveau de su ferit din p a r­ te a panilor, d em n itarilo r, căm ătarilo r. în Im periul Rus, ucrainenii erau consideraţi „m aloruşi” - parte componentă a poporului rus. P uterea imperială încerca să ademenească eli­ ta societăţii ucrainene prin diferite privilegii şi titlu ri, moşii de păm ânt însem nate. în schimbul acestor lucruri, reprezen­ ta n ţii elitei ucrainene trebuiau să se dezică de propriul popor, de tra d iţii şi chiar să-şi schimbe numele (de exemplu, Rozum urm a să devină Rozumovski, Covali - Covaliov). A stfel, ţă ra ­ nii şi cazacii de rând au nim erit în şerbie. Ei au fost privaţi de libertate şi transform aţi în proprietate a boierilor. Aceştia puteau să facă cu ei ce doreau (să-i im pună să muncească din greu, să-i bată, să-i vândă, să-i schimbe).

Politica prom ovată de cele două Im perii a dus la aceea că m ajo ritatea ucrainenilor n u ştiau nici să citească, nici să scrie, fiin d subjugaţi de m unca silnică. Poporul sim plu răm ânea în continuare p u rtă to ru l şi p ă stră to ru l lim bii şi obiceiurilor ucrainene. Oamenii nu-i dădeau u ită rii pe ero­ ii din tre c u t şi îi glorificau în creaţiile populare.

M ulţi ucraineni în stă riţi, cu carte nu-şi u itau originea.

P rintre scriitori, profesori, medici şi slujitori ai cultelor erau

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

m ulte personalităţi, cărora nu le era indiferent destinul popo­ rului. Ei considerau că Ucraina poate fi renăscută şi readusă la viaţa de sine stătătoare numai prin cercetarea trecutului propriei ţări, tradiţiilor, limbii şi prin ilum inarea poporului. în acea perioadă în U craina ap ar p erso n alităţi care aleg calea grea şi anevoioasă a re n a şte rii n aţio n ale. Ei selectau cântece populare, basme, legende, făceau încercări de a scrie în limba sim plă a poporului, alcătuiau „Abecedare” şi „G ra­ m atici”, alcătuiau povestiri, piese, articole. A ceastă activi­ ta te era m ult m ai p u tern ică decât arm ele, deoarece ea păs­ t r a s u fle tu l p o p o ru lu i, în tă r e a a u to c o n ş tiin ţa lu i şi sp eran ţa de a fi liber.

Prim ul scriitor ucrainean, care a apelat, în creaţia sa, la limba ucraineană populară vie, a fost Ivan Kotliarevskyi. Po­ emul său, „Eneida” , ce a ieşit de sub tipar în anul 1798, a negat foarte drastic afirm aţiile celor care considerau că limba ucraineană nu poate fi folosită la scrierea creaţiilor literare.

I Kotliarevskyi devine şi autorul prim elor piese în limba ucrai­ neană, în special, „Natalka-Poltavka”, „Moscalul-magician”, eroi ai cărora erau oamenii simpli cu bucuriile, trăirile şi ne­ cazurile lor.

Simbol al epocii tre z irii poporului ucrainean a devenit T aras Şevcenko (1814-1861). Acest poet genial şi p icto r ta le n ta t a jucat u n rol considerabil în form area conştiinţei naţionale a ucrainenilor.

Calea de v ia ţă a lui T. Şevcenko a în tru ch ip a t destinul poporului său. El a încercat pe pielea proprie ju g u l şerbiei, deci înţelegea fo arte bine sentim entele oam enilor sim pli.

P rim a ediţie a plachetei sale de v ersuri, „C obzarul” , a apă­ r u t în anul 1840. P rin această lucrare fundam entală T. Şe­ vcenko a adus u n ap o rt ponderabil la procesul fo rm ării lim bii lite ra re ucrainene, devenită elem ent u n ificato r p en­ tr u to a tă ucrainim ea. în acelaşi tim p, ucrainenii care trăiau în componenţa Im­ periului A ustriac, de asemenea s-au apucat de păstrarea şi renaşterea limbii m aterne. Aceştia erau, în prim ul rând, pre­ oţii bisericii greco-catolice ucrainene. Anume ei au creat baza form ării noii generaţii, care dorea să servească poporului. Cei mai remarcabili reprezentanţi ai ei au fost M arkian Şaşkevyci, Ivan Vaghylevyci, Yachiv Golovaţkyi. P entru dragostea faţă de popor ei au fost supranum iţi „Troiţa din Ruşi” (adică din Ucraina, deoarece ucrainenii din vechime se considerau rusini), sau deşteptători galiţieni. în tim pul călătoriilor prin oraşe şi sate ei au înregistrat numeroase cântece populare, legende şi povestiri. Completându-le cu versuri proprii, ei au scos de sub tipar, la 1837, almanahul „Rusalka n istrean ă” .

Din an în an ideea renaşterii se răspândea to t mai m ult în rândurile tineretului ucrainean, care se pregătea de luptă.

Ivan Kotliarevskyi.

МАЛОРОССІЙСКЛ.Я

E H E И A A J i

ТРЕХі

ЧА С. Т ЛХ Ь.

„Eneida" lui I. Kotliarevskyi.

Pagina de titlu a ediţiei din 1798

ff H

РУСАЛКА Д Н ІС Т Р О В А Я

„Rusalka nistreană". Prima carte de pe pământurile vest-ucrainene, care a fost scrisă în limba popu­ lară. Pagina de titlu a ediţiei din 1837.

§13. Pământurile ucrainene sub dominaţia a două imperii. Renaşterea naţională ucraineană

73

іу.гю КОБЗАРЬ Т. Ш Е В Ч Е Н К А .

Primul monument al lui Taras Şevcenko la Romny (regiunea Sumî). 27 octombrie anul 1918.

Revoluţie — schimbare fun­ damentală a valorilor, a insti­ tuţiilor publice, a structurii so­ ciale, a conducătorilor şi ideologiei unei societăţi.

Şedinţa frăţiei Chirii şi Metodie.

7 ----------------------------------------

• Examinaţi ilustraţia. Despre ce discutau membrii societă­ ţii „Chirii şi Metodie"?

Taras Şevcenko.

Autoportret.

„Cobzarul" lui T. Şevcenko.

Prima ediţie. Anul 1840.

Taras Şevcenko s-a născut la 9 martie 1814 în satul Morynţi, regiunea Cerkasî într-o familie de ţărani. De mic copil a cunoscut toate greutăţi­ le vieţii de iobag. Servind la un boier, tânărul Taras s-a pomenit împre­ ună cu el la Sankt-Petersburg. Tânărul a fost observat întâmplător de pictorul Ivan Soşenko, cunoscut la acea vreme, care, împreună cu alţi oameni de artă renumiţi, l-au răscumpărat pe Şevcenko din serbie. în curând, tânărul Taras devine ascultător al Academiei de artă din Petersburg, pe care a absolvit-o cu succes. însă, cel mai mult T. Şevcenko s-a afirmat ca poet. El s-a alăturat la cercul activiştilor ucraineni, care cuge­ tau cum să elibereze pământurile ucrainene de serbia şi jugul ţarist. în poeziile sale el nu numai reflecta strădaniile poporului, ci şi chema la luptă. în anul 1847, pentru creaţiile sale pătrunse de gândirea liberă şi pentru participarea la şedinţele frăţiei „Chirii şi Metodie" T. Şevcenko a fost arestat. Personal ţarul a adăugat la sentinţa lui următoarele cuvin­ te: „А і se interzice strict să scrie şi să picteze". Taras a petrecut zece ani de viaţă în exil. în această perioadă marele poet şi-a satisfăcut ser­ viciul militar în armata ţaristă. Condiţiile severe din armată i-au zdrunci­ nat sănătatea. La 10 martie anul 1861 Marele Cobzar se stinge din via­ ţă. Conform „Testamentului" său poetic, corpul lui T. Şevcenko a fost reînhumat în „scumpa Ucraină" la Kaniv (regiunea Cerkasî)

A stfel, în anul 1846, este constituită o frăţie secretă, care a fost num ită în cinstea propo­ văduitorilor creştinism ului şi a scrisului în rândurile popoarelor slave, fraţilo r Chirii şi Metodie.

F ră ţia Chirii şi Metodie includea 12 membri p rin tre care profesorul din Poltava, V. Bilozerskyi, funcţionarul de sta t, P. Gulak, istoricul M. Kostomarov, Scriitorul P. K uliş, etn o g rafu l O. M arkovyci şi a lţii.

Membrii societăţii înţelegeau foarte bine ne­ voile poporului sim plu, deoarece erau des-

74

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

cendenţi din acest popor şi cunoşteau la perfecţie isto ria Ucrainei.

Ei tindeau să elaboreze ideile şi program ul de lu p tă al poporului ucrainean p e n tru statu l său. Viziunile lor şi-au găsit reflectare în cartea „V iaţa poporului ucrainean” şi în „ S ta tu tu l frăţie i sla­ ve a S fin ţilo r Chirii şi M etodie” . Membrii frăţie i considerau că cel mai bun mod de a-şi atinge scopul este răspândirea în v ăţă­ m ântului în masele populare. însă, activitatea frăţiei, care a con­ tin u a t pe parcursul anului 1847, a fost d ep istată de a u to rită ţi, ia r m em brii ei - condam naţi. în tre tim p, în anii 1848-1849, în Europa avea loc revoluţia ce a fost num ită „primăvara popoarelor”. Popoarele europene s-au trezit, parcă, concomitent pen tru a se elibera de dom inaţia îm pă­ raţilor, regilor, boierilor, a obţine libertate, a avea o v iaţă mai bună, a lua p arte la conducerea statului şi a făuri propriile ţă ri.

Conducătorii ţă rilo r europene au recurs la anum ite cedări în faţa poporului. A stfel, au fost adoptate un şir de constituţii; au început să fie convocate parlam entele, în care erau aleşi reprezentanţii t u ­ tu ro r păturilor societăţii, a fost suspendată panşcina pentru ţărani.

La această revoluţie au luat p a rte şi ucrainenii care tră ia u în Im periul A ustriac. în anul 1848, la Lviv, a fost creat Consiliul ucrainean principal, organizaţie m enită să reprezinte şi să apere interesele ucrainenilor din tin u t. D a to rită a ctiv ităţii ei, la Lviv a fost în fiin ţa tă Casa U craineană cu un m uzeu şi o bibliotecă, au fost create organizaţii culturale de învăţăm ân t, m enite să des­ făşoare o activ itate de ilum inare în masele populare, a început ed itarea prim ului ziar în lim ba ucraineană „Steaua galiţiană”.

Consiliul cerea a u to rită ţilo r ca păm ânturile ucrainene din cadrul Im periului - E stu l G aliţiei, N ordul Bucovinei şi T ranscarpatia, să fie un ite în tr-u n to t în tre g p e n tru a se elibera de dom inaţia boierilor polonezi, ungari şi rom âni. în anii revoluţiei ucrainenii au p artic ip a t p e n tru prim a d ată la alegerile în parlam entul Im periului A ustriac. D ep u taţii u crai­ neni aleşi, care erau în m area lor p a rte ţă ra n i, cereau în p a rla ­ m ent adoptarea unor legi echitabile despre îm p ă rţirea p ăm ân tu ­ lui şi îm b u n ătăţirea vieţii ţăran ilo r. însă, revoluţia a su ferit înfrângere. Regii şi îm p ă ra ţii şi-au restab ilit p u terea asupra popoarelor, însă o p a rte din realizările o b ţin ute p rin lu p tă s-au p ă stra t. în special, ţă ra n ii ucraineni au fost eliberaţi de panşcină şi au prim it în p ro p rietate p riv ată cote de păm ânt. Principalul m om ent, însă, a fost acela că ei au con­ ştie n tiz a t u n ita te a lor n aţio n ală şi au acum ulat ex p erien ţă în lu p ta p e n tru drep tu rile lor. у

Mykola Kostomarov.

Vasyl Bilozerskyi.

2. Consolidarea mişcării ucrainene. în anul 1861, p rin tr-u n Ucaz

al ţa ru lu i, în R usia a fost d e sfiin ţa tă şerbia. Ţăranii au obţinut m u lt-râvnita lib ertate, dar nu şi păm ântul p e n tru care urm au să plătească o sum ă mare p e n tru a-1 răscum păra. în afară de aceas­ ta , ţa ru l a desfăşurat încă o serie de reform e (schimbări), ce ur-

Opanas Markovyci.

§13. Pământurile ucrainene sub dominaţia a două imperii. Renaşterea naţională ucraineană

75

Hromade — cercuri culturale de învăţământ, politice, în care se adunau activiştii ucraineni în cea de-a doua jumătate a sec. XIX. Partid — grup de oameni, pe care-i uneşte un singur scop - lupta pentru putere.

V. Antonovyci îmbrăcat în veşmin­ te naţionale ucrainene.

76

m au să contribuie la depăşirea răm ânerii în urm ă a Im pe­ riu lu i Rus. Pregătirea şi prom ovarea acestor reform e a avut loc în tr-o atm osferă de a şte p ta re a unei v ieţi m ai bune.

P entru a-şi uni forţele, reprezentanţii intelectualităţii ucrai­ nene au început să creeze hromade. P rim a d in tre acestea a fost în fiin ţa tă în anul 1859 la Sankt-P etersburg, capitala Im periului R us, de către foştii m em bri ai frăţie i „Chirii şi M etodie”. Fiind p riv aţi de p o sibilitatea de a lucra în Patrie, ei doreau să aju te m ăcar cu ceva m işcarea ucraineană. Mem­ b rii hrom adei au în fiin ţa t re v ista „Baza”, care oglindea viaţa ucrainenilor în com ponenţa Im periului, scriau m anu­ ale p e n tru popor, se ocupau cu activ itatea ştiin ţifică. Sub in flu en ţa lor, organizaţii analogice au început să apară şi în U craina. Lider şi conducător al m işcării hrom adelor a devenit istoricul Volodymyr Antonovyci (1834-1908).

O astfel de activitate a generat îngrijorarea p u terii ţa ris ­ te. în anul 1863 a fost emisă o dispoziţie (circular) secretă prin care era interzisă folosirea limbii ucrainene. în acel c ir­ cular se sublinia că „limba ucraineană nu a fost, nu este şi nu poate să fie”. în pofida tu tu ro r interdicţiilor, membrii hromadelor foloseau orice posibilitate p en tru ca, folosindu-se chiar de limba rusă, să continue cercetarea trecu tu lu i U crai­ nei şi să păstreze în aşa fel dreptul ucrainenilor la propriul stat. D ato rită activ ităţii lor a ap ăru t o nouă generaţie de activişti ucraineni, care deja îşi exprim au viziunile m ult mai ferm. în tre aceştia se num ărau Myhailo Dragomanov, Pavlo Ciubynskyi, Boris Grincenko. P. Ciubynskyi a scris versurile „încă nu a murit Ucraina”, devenit cu tim pul imn naţional al statu lu i ucrainean. A ctivitatea m em brilor hrom adelor a fost în tre ru p tă în anul 1876. Anume în acel an ţa ru l rus em ite Ucazul de la Ems, ce impunea noi restricţii la folosirea limbii ucrainene. însă, nici un fel de restricţii sau persecuţii nu mai puteau opri dezvoltarea naţiunii ucrainene.

Pe păm ânturile vest-ucrainene au apărut şcoli şi organi­ zaţii politice, culturale, de ilum inare, ştiinţifice, economice şi sportive, care, luate la un loc, contribuiau la dezvoltarea naţiunii ucrainene. Societatea „Prosvita” a fost creată în anul 1868. Ea se ocupa de ilum inarea poporului, în fiin ţa şcoli, biblioteci, aşa-num ite case p en tru lectură, edita cărţi ieftine.

Asociaţia ştiinţifică ce poartă numele lui T. Şevcenko, în fi­ in ţa tă în anul 1862, a devenit o adevărată academie de ş ti­ inţe a Ucrainei. în anul 1890 a apărut prim ul p artid politic ucrainean - Partidul radical rus-ucrainean, care a declarat cu tim pul despre declanşarea lu p tei p e n tru independenţa Ucrainei. U nul d intre întem eietorii lui a fost ilu stru l activist al m işcării ucrainene, scriito ru l şi savantul, Ivan Franko (1856-1916). Toate acestea au transform at G aliţia, după cum se spunea pe atunci, în tr-u n „Piemont ucrainean”. (Piemont

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

a fost unul dintre statele italiene, care în perioada anilor 1850-1860, a devenit centru al unificării Italiei.)

La începutul sec. XX p artid e politice ucrainene au în ­ ceput să apară şi în U craina din zona N iprului. M işcarea ucraineană a început să se extindă şi în Im periul R us. Pe­ rioada anilor 1905-1907 a fost zg uduită de revoluţie, po­ porul nu m ai p u tea su p o rta dezordinea şi sărăcia. U craine­ n ii au lu a t p a rte activă la acea revolu ţie. Deşi a fost în ăb u şită de p u te re a ţa ris tă , revoluţia a im pus a u to rită ţile să recurgă la unele schim bări. A stfel, a fost suspendat Uca­ zul de la Ems al ţa ru lu i, ia r ţă ra n ii au în cetat să m ai p lă­ tească sumele p e n tru răscum părare, a fost creat parlam en­ tu l - D um a de S ta t. în a fa ră de aceasta, p o p u la ţia a acum ulat ex p erien ţă de p a rtic ip a re la v ia ţa politică, au început reform ele la sate. Cu to a te acestea, esenţa p u te rii ţa ris te nu s-a schim bat. în anul 1914 gu v ern u l ru s le-a in terzis ucrainenilor să m archeze îm plinirea a o s u tă de ani de la naşterea lui T. Şevcenko.

U n re z u lta t al re n a şte rii naţio n ale a devenit co n ştien ­ tiz a re a de către u crain en i a n ece sităţii re n a şte rii p ro p riu ­ lui s ta t.

întrebări şi însărcinări

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

11.

12.

componenţa căror imperii intrau pământurile ucrainene în sec.

XIX? Care era atitudinea puterii imperiale faţă de ucraineni?

Ce înseamnă renaştere naţională?

Prin ce s-a proslăvit I. Kotliarevskyi? Care creaţii literare au pus începutul renaşterii naţionale ucrainene în Ucraina din zona Ni­ prului şi pe pământurile vest-ucrainene?

Cine făcea parte din cercul „Troiţa din Ruşi"? Care era scopul activităţii lui?

Când a activat frăţia Sfinţilor Chirii şi Metodie?

Ce fel de idei împărtăşeau membrii acestei frăţii?

Cine a fost Taras Şevcenko? Care a fost rolul său în Istoria Ucrainei?

Discutaţi în grupuri. De ce activiştii ucraineni au început lupta contra puterii imperiale de la dezvoltarea limbii, ştiinţei şi ilumi­ narea poporului?

Cine a condus mişcarea hromadelor?

Ce restricţii pentru limba ucraineană impunea Ucazul de la Ems? De ce puterea ţaristă a recurs la restricţii atât de severe?

Când şi de cine a fost creat primul partid politic ucrainean?

Unde erau cele mai favorabile condiţii pentru dezvoltarea mişcă­ rii ucrainene - în Ucraina din zona Niprului sau pe pământurile vest-ucrainene? Argumentaţi-vă răspunsul prin fapte concrete.

Ivan Franko

Ivan Franko s-a născut în fa­ milia unui fierar în satul Naguevici din regiunea Lviv. Aici a obţinut studii frumoase. încă de pe timpul când studia la gimnaziu, I. Franko a început să scrie versuri. Din anii stu­ denţiei s-a situat în rândurile luptătorilor revoluţionari. La vârsta de 20 de ani I. Franko era deja unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din Vestul Ucrainei. Poziţia lui activă a dus la conflict cu autorităţile.

De trei ori scriitorul a stat la închisoare. Cea mai mare glo­ rie I. Franko şi-a câştigat-o în calitate de poet, deşi moşteni­ rea sa numără şi sute de crea­ ţii în proză. în afară de aceas­ ta, I. Franko a luat parte activă la munca societăţii şti­ inţifice „T. Şevcenko" a scris zeci de lucrări ştiinţifice.

§13. Pământurile ucrainene sub dominaţia a două imperii. Renaşterea naţională ucraineană

77

§14. Revoluţia ucraineană şi lupta pentru păstrarea statalităţii (anii 1917-1921) VEŢI AFLA: ■ care au fost cauzele revolu­ ţiei ucrainene ■ cum s-au desfăşurat eveni­ mentele principale ale lup­ tei pentru putere în Ucraina în anii 1917-1921 ■ despre cauzele înfrângerii luptei ucrainenilor pentru propria statalitate

Până la data de 1 februarie anul 1918, pe teritoriul fostu­ lui Imperiu Rus era utilizat calendarul iulian, iar în ţările Europei - cel gregorian. Către anul 1917 diferenţa dintre cele două calendare constitu­ ia 13 zile.

78

1. începutul Revoluţiei ucrainene. Pe d a ta de 1 august anul 1914 în E uropa a izbucnit războiul nu m it la acea vrem e „M are”. Cu tim pul el a fost nu m it P rim u l R ăzboi M ondial (1914-1918). El a izbucnit în tre două g ru p ă ri de s ta te eu ­ ropene ce se duşm ăneau în tre ele: A n ta n ta şi Tripla A lian­ ţă. P a rticip a n te la A n ta n ta erau A nglia, F ran ţa , R usia. în Tripla A lian ţă in tra u G erm ania, A ustro-U ngaria şi Italia.

Fiecare d in tre cele două g ru p ă ri u rm ărea scopuri cotropi­ toare. La p ăm ân tu rile ucrainene p retindeau R usia, A ustroU ngaria, G erm ania şi România.

După dezlănţuirea războiului păm ânturile ucrainene s-au transform at într-o arenă a acţiunilor m ilitare dintre trupele Rusiei şi cele ale A ustro-Ungariei şi Germaniei. A cţiunile m i­ litare, care au durat în perioada 1914-1917, le-au adus ucrai­ nenilor jertfe, ruine, suferinţe şi dezamăgire.

La 8 m artie (23 februarie după stil vechi) 1917, la Petro g rad , capitala Im periului R us, a izbucnit revoluţia. Po­ porul, dus de război la n elin işte şi sărăcie, s-a rid icat la lu p tă îm p o triv a p u te rii. N eavând p o sib ilitate să înăbuşe rebeliunea, ţa ru l Nicolai al Il-lea a re n u n ţa t la tro n pe d ata de 15 (2) m artie 1917.

R ăsturnarea ţarism ului a adus la ordinea zilei problema destinului de mai departe al Imperiului şi a p uterii pe te rito ­ riul lui. Societatea s-a divizat în adepţi ai unor viziuni dife­ rite, uneori contrare. O parte a societăţii ruse apăra interese­ le prop rietăţii private, antreprenoriatului şi democraţiei, adică a valorilor pe care se bazează civilizaţia europeană. Aceş­ tia au fost susţinuţi de Guvernul Provizoriu. Pentru a tran s­ pune aceste idei în practică, Rusia urm a să încheie victorios Prim ul Război Mondial, iar mai apoi să desfăşoare reforme. însă, aceste viziuni nu erau îm părtăşite de marea m ajori­ ta te a ţăranilor şi m uncitorilor, care s-au unit în ju ru l Con­ siliilor nou create ale deputaţilor, m uncitorilor şi soldaţilor.

Ei afirm au că aceste m ăsuri sunt insuficiente, că urm ează să fie asigurată o viaţă norm ală pen tru marea parte a populaţi­ ei. P entru aceasta trebuie încheiat războiul, ţăranilor să li se dea păm ânt, săracii să fie aju to raţi şi să fie asigurate garan­ ţiile drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Partidul bolşevicilor în genere chema la distrugerea propri­ etăţii private şi stabilirea egalităţii şi echităţii, adică la crearea

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Puşcaşii siciovişti ucrai­ neni — unica formaţiune mi­ litară naţională ucraineană din componenţa armatei austro-ungare, formată din vo­ luntari în anii Primului Răz­ boi Mondial. Cu timpul aceasta a devenit baza pro­ cesului de formare a armatei ucrainene.

Monumentul lui M. Gruşevskyi la Kiev.

societăţii comuniste. C onfruntarea dintre adepţii diferitelor viziuni politice a condiţionat o luptă acută pentru putere.

Vâltoarea revoluţiei a cuprins şi Ucraina. Principala pro­ blemă pentru ucraineni în acele condiţii era destinul de mai departe al păm ânturilor ucrainene. Pentru apărarea drepturilor sale, ucrainenii aveau nevoie de un centru de conducere. Un astfel de centru a devenit R ada Centrală Ucraineană. Preşe­ dinte al Radei Centrale a fost ales cel mai renum it activist al mişcării ucrainene - istoricul Myhailo Gruşevskyi. Ziua alege­ rii componenţei de conducere a Radei - 20 (7) m artie 1917 este considerată data înfiinţării ei. Destul de rapid, Rada Cen­ trală Ucraineană, care şi-a proclamat drept curs al său obţine­ rea autonomiei pentru Ucraina în componenţa Rusiei federati­ ve şi democratice, a câştigat susţinere din partea populaţiei. în c u ra ja ţi de su sţin e re a din p a rte a poporului, lid erii Radei C entrale au început să negocieze cu G uvernul Provi­ zoriu al R usiei, însă s-au ales cu refuz. A tunci R ada a în ­ tre p rin s prim ul său pas decisiv. Pe d a ta de 10 iunie 1917 ea a emis P rim ul său U niversal - un fel de lege-adresare către popor. în el era proclam ată in te n ţia ucrainenilor de

Demonstraţia adepţilor creării Republicii Populare ucrainene Iа Kiev în anul 1917 (1). începutul revoluţiei ucrainene (2).

§14. Revoluţia ucraineană şi lupta pentru păstrarea statalităţii (anii 1917-1921)

79

Volodymyr Vynnycenko

a-şi „aran ja de sine s tă tă to r v ia ţa ”. în curând a fost creat S e cretariatu l general - guvernul ucrainean. în fru n te a lui s-a situ a t scriito ru l Volodymyr Vynnycenko. în activitatea Radei Centrale a sosit momentul când tre ­ buia să-i demonstreze poporului capacitatea de a conduce şi a soluţiona problemele practice. însă, activiştii ucraineni s-au dovedit a fi nepregătiţi de aşa ceva. Nivelul de v iaţă al po­ pulaţiei scădea foarte rapid şi, respectiv, to t atât de rapid oamenii îşi pierdeau încrederea în guvern. în tre tim p, Rusia cuprinsă de revoluţie, nu putea reveni la viaţa normală. Diversele forţe politice încercau să acapa­ reze puterea. La începutul lunii noiembrie (sfârşitul lunii oc­ tombrie) 1917 bolşevicii au comis un complot îm potriva Gu­ vernului Provizoriu al Rusiei şi l-au răstu rn at. Ei au încercat, de asemenea, să pună m âna pe putere în Ucraina. La data de 22 (7) noiembrie 1917 Rada Centrală a emis cel de-al Treilea Universal, care proclama crearea Republicii Populare U crai­ nene (RPU). Universalul prevedea un vast program de tra n s­ form ări m enite să schimbe viaţa ucrainenilor înspre mai bine.

2. Lupta pentru păstrarea statalităţii ucrainene şi înfrângerea ei. S ta tu l ucrainean s-a văzut nevoit să ducă din s ta rt o lup­

tă aprigă p en tru existenţă. Planurile privind relaţiile paşni­ ce şi colaborarea cu alte state s-au dovedit a fi nerealizabi­ le. Bolşevicii, care au venit la p u tere în R usia, tindeau să-şi instaureze hegemonia în în treag a lume. P en tru aceasta ei aveau nevoie de resursele Ucrainei. în luna decembrie a anu­ lui 1917 ei au proclam at pu terea sovietică în U craina şi i-au declarat război. U craina s-a dovedit a fi nepregătită de el.

Rada C entrală acorda p u ţin ă aten ţie creării arm atei, iar bol­ şevicii au început în ain tarea înspre Kiev. A rm ata ucrainea­ nă p u ţin num eroasă nu era în stare să ţin ă piept loviturii.

S-a creat o situ a ţie în care n u avea cine apăra capitala.

Monumentul Eroilor de la Krutî (regiunea Cernighiv).

Bătălia de lângă Krutî. Foaie volantă din anul 1918.

80

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Jt. 8/імлмт: М й , Ш<а jfy /утами 19f 8

Caricatură la ajutorul oferit Ucrainei de către Germania

Hatmanul Pavlo Skoropadskyi.

A tunci tin eretu l p atriotic dispus din Kiev, în mare p arte stu d enţi şi elevi ai şcolilor, s-au ridicat în apărarea oraşului, însă, subdiviziunile organizate în grabă şi slab pregătite au su ferit înfrângere în lu p ta neegală de lângă K rutî. Acei care au nim erit în prizonierat au fost îm puşcaţi. Je rtfire a de sine a acestor tin e ri a devenit un model p entru viitoarele gene­ ra ţii de lu p tăto ri pentru independenţa Ucrainei.

Războiul a spulberat to a te speranţele la o convieţuire paşnică a U crainei şi R usiei bolşevice. în no ap tea spre 25 ia n u a rie 1918 R ada C entrală a emis cel de-al IV -lea U niversal prin care a proclam at Independenţa U crainei. în tre tim p, războiul continua. Trupele bolşevice au in ­ tr a t în Kiev. R ada C entrală înţelegea că nu va p u tea face fa ţă agresiunii bolşevice cu p u terile proprii. De aceea, ea a decis să le ceară a ju to r G erm aniei şi A ustro-U ngariei.

Cele două sta te au acceptat să-i ofere a ju to r în schim bul produselor şi m ateriei prim e ucrainene.

D upă sem narea acordului respectiv a rm a ta de 500 mii de oam eni ai G erm aniei şi A ustro-U ngariei a plecat în sp re U craina. Bolşevicii nu au fost în stare să і se opună şi s-au re tra s în grabă. Pe p ăm ân tu rile ucrainene a fost re ­ s ta b ilită su z e ra n ita te a R adei C entrale U crainene. A lia ţii u crain en ilo r şi-au a ră ta t im ediat adevărata lor fa ţă . Izgon in d u -i pe bolşevici, so ld aţii germ ani au în cep u t să se com porte aidom a unor c o tro p ito ri. Ei luau produsele de la populaţie, prădau, restab ileau ordinea e x isten tă pe tim ­ pul ţa ru lu i.

La 29 ap rilie 1918, cu co n trib u ţia soldaţilor germ ani, la Kiev a avut loc o lovitură de sta t. R ada C entrală a fost d e sfiin ţa tă , ia r conducător al U crainei a fost proclam at h atm anul Pavlo Skoropadskyi, un urm aş al fo stu lu i h a t­ m an, I. Skoropadskyi.

m i nu УКРАЇНСЬКОЇ Ц ЕН ТРАЛЬН О Ї РАДИ. * Н ароде У країни!

І

і , , : / / - Я

з :

/ Україніка Антраша райа.

Textul celui de-al IV-lea Universal.

§14. Revoluţia ucraineană şi lupta pentru păstrarea statalităţii (anii 1917-1921)

81

Simon Petliura.

Preşedintele RPVE, Evhen Petruşevyci.

Armata Ucraineană Galiţiană — denumirea armatei Re­ publicii Populare Vest-Ucrainene, care ducea o luptă armată pentru Independenţa Ucrainei în anii 1918-1921.

82

H atm anul avea lib e rta te în a cţiu n i num ai în sfera v ieţii culturale şi în în v ăţăm ân t. în tim p u l domniei sale au fost deschise două u n iv e rsită ţi, m ulte şcoli ucrainene, în fiin ţa ­ tă Academ ia de Ş tiin ţe a U crainei, org an izată biblioteca naţională, arhiva, galeria de a rte , m uzeul istoric, te a tru l. în pofida acestor succese, în societate creştea n em u lţu ­ m irea fa ţă de guvernarea h atm anului. A ctiviştii ucraineni nu-i p u teau ie rta fap tu l că au fost d e stitu iţi cu fo rţa de la pu tere. Ţ ăranii erau n em u lţu m iţi de revenirea m oşierilor, ia r m uncitorii - din cauza lim itării d re p tu rilo r o b ţin u te de ei în tim pul revoluţiei. însă, a tâ t tim p cât dom neau nem ţii, p u terea hatm an u lu i avea un sp rijin arm at p u tern ic. A tunci când G erm ania a p ierd u t P rim ul Război Mondial a devenit clar că P. Skoropadskyi nu se va m enţine la p u tere p e n tru m ult tim p. îm potriva p u te rii h atm anului s-a rid icat o ră s ­ coală, d irija tă de cen tru l de conducere - Directoriul. Din com ponenţa lu i făceau p a rte cinci persoane p rin tre care Volodymyr Vynnycenko şi Simon Petliura.

D rept imbold p en tru creşterea nem ulţum irii răscu laţilo r a servit gram ota h atm anului despre re n u n ţa re a la indepen­ denţa U crainei şi revenirea sub p ro tecto ratu l viito arei R u ­ sii nebolşevice. R ăsculaţii le-au cauzat în frân g ere tru p e lo r hatm anului. Pe d a ta de 14 decembrie 1918 a rm ata Directo riu lu i a in tr a t în Kiev. P. Skoropadskyi a re n u n ţa t la p utere şi a plecat peste hotare. S-a proclam at reînnoirea Republicii Populare U crainene. în tr e tim p , în lunile octom brie-noiem brie 1918 s-au produs im p o rtan te schim bări pe p ăm ân tu rile vest-ucrainene. A ustro-U ngaria a su fe rit în frân g ere în P rim u l Război M ondial şi popoarele ce in tra u în com ponenţa ei s-au fo­ losit de p o sib ilitatea de a-şi organiza de sine s tă tă to r v ia­ ta . Pe d a ta de 1 noiembrie 1918 u n ită ţile m ilitare ucrainene din cadrul arm atei au striece au ocupat oraşul Lviv şi o bună p a rte din estu l G aliţiei. A cest evenim ent a o b ţin u t denum irea de „Spargerea din noiem brie”. Pe aceste te r i­ to rii a fost proclam ată Republica Populară Vest-Ucraineană (RPVU), ia r în calitate de preşedinte al ei a fost ales Evhen Petruşevyci. în să, visul u crain en ilo r de a-şi crea p ropriu l s ta t a fost spulberat. Polonezii, care şi-au ren ăs­ cut s ta tu l, au declarat despre d rep tu l lor asu p ra G aliţiei.

A izbucnit războiul polono-ucrainean din anii 1 9 1 8 -1919.

A rm ata U craineană G aliţian ă ducea o lu p tă în d â rjită p en ­ tr u P atrie. Două sta te ucrainene - RPU şi RPVU - u rm au să se unească în unul singur. Acest evenim ent isto ric s-a produs pe d a ta de 22 ianuarie 1919. în această zi, în P ia ­ ţa S fân ta Sofia din Kiev a fost proclam at A ctul U nirii.

A ceastă zi a in tra t în Isto ria s ta ta lită tii ucrainene ca Zi a Integrităţii Ucrainei.

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Ucraina în încercuirea duşmanilor. Foaie volantă din anul 1919.

Soldaţii ucraineni pe Piaţa din Lviv. 1 noiembrie 1918.

RPVU şi RPU şi-au u n it efo rtu rile îm potriva duşm ani­ lor comuni. D inspre nord şi est asupra U crainei veneau din nou bolşevicii. D inspre sud în a in ta u tru p ele albgardiştilor ru şi, su sţin u ţi de A n ta n ta. Ei lu p tau contra bolşevicilor şi in te n ţia lor era să renască Im periul R us. D inspre vest la U craina pretindeau Polonia, Rom ânia şi Cehoslovacia. în pofida eforturilor eroice, ucrainenii nu au fost în stare să-şi m enţină independenţa statului lor. Teritoriul Ucrainei a fost îm părţit între Rusia sovietică, Polonia, România şi Ce­ hoslovacia. Cea mai mare parte a păm ânturilor ucrainene au nim erit sub suzeranitatea bolşevicilor. A ceştia au în fiin ţat Republica U craineană Socialistă Sovietică (RUSS). Timp de 70 de ani, în Ucraina a domnit regimul comunist sovietic.

întrebări şi însărcinări 1.

Când a început Primul Război Mondial? în componenţa armate­ lor căror state au luptat ucrainenii?

2. Cine a condus Rada Centrală Ucraineană?

3. Ce proclama Primul Universal al radei Centrale?

4. Cum se numea primul guvern ucrainean? Cine a stat în fruntea lui?

5. Ce eveniment este marcat ca Zi a Integrităţii?

6. Ce legătură reciprocă există între Primul Război Mondial şi Re­ voluţia ucraineană?

7. Ce evenimente au precedat proclamarea independenţei Republi­ cii Populare Ucrainene?

8. De ce ucrainenii sufereau înfrângere în timpul confruntărilor de eliberare?

9. împotriva cui au fost nevoiţi să lupte ucrainenii în timpul acestor confruntări?

10. Discutaţi în grup. De ce nou-creatul Stat Ucrainean a fost nevo­ it din start să-şi apere prin forţă existenţa?

Memorialul soldaţilor Armatei Ucrainene Galiţiene (Cimitirul Lyciakiv din Lviv).

§14. Revoluţia ucraineană şi lupta pentru păstrarea statalităţii (anii 1917-1921)

83

§15. Politica bolşevicilor faţă de Ucraina Marea Foamete din anii 1932-1933.

VEŢI AFLA: ■ ce politică promovau bolşe­ vicii faţă de Ucraina ■ despre cauzele Marii Foa­ mete - genocid împotriva poporului ucrainean

1. Consolidarea puterii bolşevicilor în Ucraina. La în cep u tu l anilor 20 bolşevicii ru ş i au re u şit să învingă în lu p ta p en ­ tr u p u te re în te rito riile fo s tu lu i Im p eriu R us. A ceastă v ictorie, în să, a fost o b ţin u tă cu p re ţu l sărăc irii ţă rii din cauza în d e lu n g a telo r acţiu n i m ilita re şi în cercarea de a c o n stru i im ediat, pe calea v iolenţei, com unism ul - o so­ c ietate a e g a lită ţii şi d ezv o ltării generale. în să, în locul noii v ie ţi prospere poporul s-a ales cu sărăcie şi samovolnicie din p a rte a p u te rii.

Nemulţumirea populaţiei genera răscoale mai m ari şi mai mici. Seceta din anii 1921-1923 a dus la foamete. Pentru a se m enţine la putere, în anul 1921 bolşevicii au recurs la in­ troducerea noii politici economice (NEP). Ea prevedea resta­ bilirea p arţială a proprietăţii private şi a dreptului de a face comerţ cu rezultatele muncii. Această politică a avut o influ­ enţă pozitivă mai ales asupra muncii ţăranului ucrainean, care avea posibilitatea să-şi asigure bunăstarea prin muncă. în scurt timp, din cele cinci milioane de gospodării ţărăneşti 500 au devenit prospere. O mare parte dintre ţărani, după cum se spunea pe atunci, au devenit „clasă de mijloc”, aceştia reuşind să-şi asigure o viaţă decentă şi să plătească taxe la stat.

Schimbările s-au extins şi asupra oraşelor, unde, d ato rită apariţiei în treprinzătorilor privaţi (aceştia erau n um iţi nepm ani), s-a reuşit să fie depăşită insuficienţa obiectelor de larg consum şi a produselor alim entare. Odată cu revenirea bunăstării şi ştergerea din memorie a anilor grei de război ţăranul ucrainean şi locuitorul de la oraşe au început să aibă

Prăvălia unui nepman de pe tim­ pul NEP-ului. Anii 20.

84

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

o atitudine mai loială fa ţă de puterea bolşevică, pe care mai în ain te o priveau cu suspiciune şi duşm ănie. în afară de aceasta bolşevicii înţelegeau că poporul îi consideră ocupanţi.

Intenţionând să-şi întărească puterea şi s-o facă în perceperea oamenilor ca fiind „a lor”, bolşevicii au luat o serie de m ăsuri o rien tate la ucrainizare. Limba ucraineană era aplicată în in stitu ţiile de stat, şcoli, în producţie şi în presă. Ucrainenii erau num iţi în diferite organe ale puterii, ce-i drept, nu la funcţii înalte. în afară de aceasta, au fost derulate o serie de m ăsuri m enite să lichideze analfabetism ul populaţiei. Erau create condiţii pen tru dezvoltarea culturii ucrainene.

A sigurându-se de încrederea unei p ă rţi a populaţiei, bol­ şevicii nu-şi pierdeau speranţa în desfăşurarea transform ă­ rilo r com uniste. Un prim pas în această direcţie a devenit în tă rire a p u te rii. P e n tru a alipi definitiv U craina şi alte state la R usia sovietică, în anul 1922 a fost proclam ată cre­ area Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). P rin interm ediul mijloacelor de inform are în m asă şi p rin învă­ ţăm ânt oam enilor le erau impuse în mod activ ideile comu­ niste. T reptat, puterea a fost concentrată în m âinile unei singure persoane - Iosip Stalin. Toţi acei care nu erau de acord cu politica prom ovată de el deveneau „duşm ani ai po­ p o rului” şi urm au să fie nim iciţi.

La finele anilor 20 I. S talin a ho tărât că a sosit tim pul p en tru o nouă încercare de a făuri comunismul. P en tru aceas­ ta era necesară m odernizarea industriei şi ag ricu ltu rii, p re­ cum şi să fie desfăşurată industrializarea ţării. Aceste m ă­ su ri trebuiau să fie în fă p tu ite d a to rită realizării planului cincinal de dezvoltare. în această perioadă, în U craina era planificată construcţia a 400 de întrep rin d eri, centrale elec­ trice, în tre care 14 întreprinderi-giganţi, ce urm au să fie cele mai m ari din Europa şi chiar din lume.

Industrializare — crearea ra­ murilor industriei grele: meta­ lurgică, de construcţie a ma­ şinilor şi altele.

Partea centrală a oraşului Harkiv, care până la 1934 a fost capitala RSSU. în centru se află clădirea Co­ mitetului de stat pentru industrie, construită în anul 1928. în acel timp, aceasta era cea mai înaltă clă­ dire din Europa, construită din be­ ton armat.

§15. Politica bolşevicilor faţă de Ucraina. Marea Foamete din anii 1932-1933.

85

Barajul Centralei hidroelectrice de pe Nipru (Dnipro-GHES). Construc­ ţia lui a fost încheiată în anul 1932. Centrala a devenit una din­ tre cele mai mari în Europa.

2. Marea Foamete (Holodomorul) din anii 1932-1933. Represi­ unile. La început, populaţia care era îm bibată de propaganda

Poster din anii Primului cincinal, care chema la muncă de autojertfire.

Colhoz — întreprindere co­ lectivă, în care erau unite pă­ mântul, inventarul agricol, câ­ teva zeci sau sute de gospodării ţărăneşti pentru munca în comun.

86

şi credinţa în tr-u n viitor luminos, s-a apucat cu sârguinţă de muncă. însă, în tr-u n tim p foarte scurt a devenit clar că pen­ tru asemenea construcţii grandioase este nevoie de m uncitori calificaţi, ingineri, tehnică modernă şi mai ales de bani. Toa­ te acestea lipseau. De aceea, conducerea stalinistă a început lichidarea proprietăţii private. Toate întreprinderile, magazi­ nele, atelierele mici, instituţiile de alim entare erau trecute în proprietatea statului. M uncitorii erau impuşi să lucreze mai m ult pentru o plată mai mică. Ţăranii erau obligaţi să dea la stat recolta obţinută la un preţ de nimic. Iar pen tru ca ţă ra ­ nii să nu opună rezistenţă, bolşevicii în fru n te cu I. Stalin au hotărât să-i unească în colhozuri. însă, ţăranii nu voiau să-şi pună benevol jugul. Ei au în ­ ceput să taie animalele pentru a nu le da în colhoz (astfel au fost nimicite 50 la sută din capetele de animale) şi să distrugă inventarul agricol. Deosebit de activ se pronunţa îm potriva colhozurilor ţărănimea ucraineană. Pe întreg teritoriul Ucrainei au izbucnit răscoale. în tre cei nem ulţum iţi au devenit popula­ re lozincile despre restabilirea independenţei Ucrainei. Condu­ cerea stalinistă s-a speriat că poate pierde Ucraina, de a ceea a decis o dată şi pentru totdeauna să-i calmeze pe ucraineni.

La înăbuşirea revoltelor a fost antrenată arm ata. Ţăranii în ­ stăriţi şi cei care nu doreau să se înscrie în colhozuri au fost num iţi chiaburi şi declaraţi duşmani ce urmează să fie nimiciţi.

A stfel a început deschiaburirea în masă: de la oameni era lu a tă to a tă averea, ei fiin d d e p o rta ţi în Siberia. Au fost deschiaburite peste 1,5 m ilioane persoane. A stfel, p u ­ te re a bolşevică a reu şit să-i unească cu fo rţa pe ţă ra n i în colhozuri. Colhozurile n u reuşeau să crească c a n tita te a n e­ cesară de cereale. C an titatea de recoltă o b ţin u tă s-a redus,

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Complexul memorial „Mormintele Bykivnea". în pădurea de lângă Bykivnea este situat cel mai mare în Ucraina loc de înhumare a jertfelor represiunilor politice în masă. Aici au fost împuşcate pes­ te o sută mii de persoane.

ia r I. S talin cerea to t m ai m ulte grâne p e n tru necesităţile arm atei şi populaţiei de la oraşe, care era în creştere. în afară de aceasta, cerealele p u teau fi vândute peste hotare, ia r pe banii câştig aţi se p u tea cum păra u tilaj necesar in ­ d u stria liz ării. Şi atunci p u te re a a început efectuarea p e r­ cheziţiilor la c u rţile ţă ră n eşti, d ar şi în acest fel n u a re ­ u şit să adune c a n tita te a necesară de cereale. La sate a început foam etea. în anul 1932 au fost în săm ân ţate num ai ju m ă ta te din suprafeţe şi, respectiv, a fost o b ţin u tă o can­ tita te m ică de cereale (din recolta anilor precedenţi).

I. S talin nu s-a oprit la aceasta şi a recurs la represiuni.

Pe d a ta de 7 august 1932 guvernul URSS a adoptat h o tă ­ râ re a „D espre paza avutului în tre p rin d e rilo r de stat, col­ h o zu rilo r şi cooperativelor şi despre consolidarea p ro p rie­ tă ţii so cialiste (sociale)” . P o triv it acestu i docum ent, a te n ta re a la avu tu l colhozurilor era egală cu fu rtu l p ro p ri­ e tă ţii de sta t şi se pedepsea p rin îm puşcare, ia r în condiţii n u prea dure - cu privarea de lib e rta te p e n tru u n term en de până la zece ani, n u m ită în popor „Legea celor cinci spice” . în afară de aceasta, în U craina au fost trim işi oa­ m enii lui S talin care urm au să asigure confiscarea c a n tită ­ ţii necesare de cereale. A u fost luate chiar şi grânele ce erau destin ate p e n tru viitoarea cam panie de însăm ânţare.

Confiscarea tu tu ro r rezervelor de pâine a dus la o foa­ m ete şi mai m are în masă. Pe ucraineni îi aştep ta încă o încercare. Spre a-i pedepsi p en tru nesupunere pe ţăran i, în satele ucrainene era confiscată nu num ai pâinea, ci şi to ate rezervele de m âncare. Sate şi raioane în genere erau trecute pe aşa-num itul „panou n eg ru ” . A ceasta însem na sistarea com erţului şi livrării produselor alim entare în zonele respec­ tive. De asemenea, ţăran ii nu erau lăsaţi să vină în oraşe, care erau asigurate cu produse alim entare, precum şi în alte

Cimitirul memorial „Sandarmoh" (Rusia). în anul 1937, timp de patru zile, aici au fost executaţi 1111 ucraineni (scriitori, pictori, compozitori şi alţi reprezentanţi ai intelectualităţii).

Represiuni — acţiuni de arestare, împuşcare şi stră­ mutare a unui mare număr de oameni, care erau comise de organele de reprimare.

§15. Politica bolşevicilor faţă de Ucraina. Marea Foamete din anii 1932-1933.

87

Marea Foamete din anii 19321933 — genocid organizat îm­ potriva poporului ucrainean de către conducerea partidului bolşevic şi guvernul URSS pe calea organizării unei foamete artificiale în masă. Holodomorul a cauzat pierderea a zeci de milioane de vieţi omeneşti pe teritoriile RSS Ucrainene şi în Kuban, majoritatea popula­ ţiei fiind ucraineni. Se consi­ deră că în asemenea mod conducerea Uniunii Sovietice conta pe înăbuşirea mişcării de eliberare naţională şi nimi­ cirea fizică a unei părţi a ţără­ nimii ucrainene. Timp de de­ cenii asasinarea în masă a ucrainenilor prin foamete arti­ ficială a fost ţinută în tăcere de puterea sovietică. Anual, în a patra sâmbătă a lunii no­ iembrie, este marcată Ziua memoriei jertfelor Foametei şi represiunilor politice.

republicii ale URSS. P en tru satele ucrainene aproape că nu au răm as şanse p en tru supravieţuire. M ureau sate întregi.

A stfel au to rită ţile tindeau să-i „înveţe m in te” pe ţăran i pen­ tru ca aceştia să lucreze supuşi în colhozuri. însă, până la sfârşitu l existenţei URSS colhozurile aşa şi nu au devenit producători eficienţi ai alim entelor. în cele din urm ă, URSS s-a văzut nevoită să cumpere cereale de peste hotare.

P u te re a s ta lin istă a încercat să-şi ascundă crim a. Cu a ju to ru l arm atei ţă ra n ii flăm ânzi n u erau lăsaţi să in tre în oraşe sau să plece peste hotarele U crainei. în tim p ce în U craina populaţia m urea cu m ilioanele, în to a tă lum ea se trâ m b iţa că URSS fău reşte o nouă societate şi că nici u n fel de foam ete n u există. Până la sfâ rşitu l ex isten ţei URSS despre Foamete în genere era in terzis să se am intească.

Foametea organizată artificial de către a u to rită ţi în anii 1932—1933 a p rim it den u m irea de H olodom or. P o triv it u nor calcule ale savanţilor, în acea perioadă au m u rit de foame peste p a tru m ilioane de persoane. în anul 2006 R ada Suprem ă a U crainei a recunoscut p rin lege H olodomorul drep t genocid îm potriva poporului ucrainean , crim ă a regim ului com unist. A ceastă h o tărâre a fost su sţin u tă de zeci de sta te din lume.

R epresiunilor din p artea a u to rită ţilo r au fost supuşi nu num ai ţăran ii. în anii 30 a fost nim icită floarea intelectua­ lită ţii ucrainene. Represiunile nu i-au ocolit nici pe acei, pe care puterea com unistă îi considera sprijin al său - m unci­ to rii, şi nici chiar pe oamenii care serveau cu devotam ent a u to rită ţile . I. S talin in te n ţio n a să se debaraseze de acei care pu teau povesti în v iito r despre crimele comise de el.

? Examinaţi ilustraţia. Alcătuiţi o relatare despre destinul de mai departe a unei familii de „chiaburi".

Căutarea grânelor „ascunse" într-o curte ţărănească.

88

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Familie de ţărani „deschiaburită" izgonită din propria casă.

Luaţi cunoştinţă de sursele ce vorbesc despre Foametea din Ucraina şi daţi răspuns la întrebări.

Din rapoartele miliţiei satelor Kolycivka şi lanivka (Ivanivka) ...P e câmpul colhozului au fost descoperiţi 12 metri pătraţi, unde spicele erau tăiate. S-a constatat că spicele au fost rupte de col­ hoznica săracă, Kovalenko Nadia Mykolaivna, în vârstă de 14 ani. în timpul percheziţiei, efectuate la domiciliul acesteia, au fost găsite 15 livre (ceva mai mult de 6 kilograme) de spice tăiate. De aseme­ nea, s-a constatat că colhoznica Kovalenko nu se prezintă la mun­ că în colhoz, iar familia ei este umflată de foame. Materialele an­ chetei au fost transmise la miliţie pentru tragerea ei la răspundere.

Colhoznicul sărac, Struk, a tăiat în colhoz spice de secară.

O altă colhoznică săracă, Oksinia Andrusenko, a tăiat circa 5 livre de spice de orz. Toţi aceştia vor fi traşi la răspundere...

7 ---------------------------------------------------------------------• 1) Pentru ce erau traşi la răspundere oamenii care figurează în raport?

2) Ce i-a împins pe colhoznici la astfel de acţiuni?

Muzeul naţional din Kiev „Memorialul jertfelor Foametei din Ucraina".

7 ---------------------------------

• Examinaţi ilustraţia. Cum cre­ deţi, de ce autorul monumen­ tului a ales anume aceste sim­ boluri pentru a reda tragedia Holodomorului?

Din scrisoarea jurnalistului britanic, Gareth Jones, care a fost m artor al Foam etei din Ucraina La 29 martie anul 1933, jurnalistul britanic, Gareth Jones, a convocat la Berlin o conferinţă de presă, la care a declarat pentru prima dată în mod public despre foametea catastrofală din Ucraina. „Foametea bân­ tuie peste tot şi milioane de oameni mor din cauza ei. M-am plimbat câteva zile prin Ucraina. Acolo nu era pâine, pe copii îi dureau burţile.

Toţi caii şi toate vitele au pierit. Oamenii de asemenea mor de foame.

Teroarea a atins proporţii nemaîntâlnite'; le-a scris el părinţilor săi întro scrisoarea imediat după revenirea din URSS.

7 ---------------------------------------------------------------------• 1) Ce cauză a Foametei este menţionată de către jurnalist?

2) Ce proporţii ale Foametei indică el?

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Prin ce metode tindeau bolşevicii să-şi instaureze puterea în Ucraina în anii 20?

Cum au influenţat NEP-ul şi politica de ucrainizare asupra Ucrainei?

Când şi cu ce scop a fost proclamată crearea URSS? Pentru ce au fost create colhozurile în URSS? Ce înseamnă deschiaburire?

Prin ce se deosebeşte foamea de Foamete?

De ce Holodomorul este considerat genocid al poporului ucrainean?

Ce locuri le amintesc ucrainenilor despre crimele lui Stalin şi ale complicilor săi?

§15. Politica bolşevicilor faţă de Ucraina. Marea Foamete din anii 1932-1933.

89

§16. Ucraina în anii celui de-al Doilea Război Mondial VEŢI AFLA: ■ despre esenţa tragediei Ucrainei în anii celui de-al Doilea război Mondial ■ cum s-au desfăşurat princi­ palele evenimente ale răz­ boiului pe pământurile ucrainene ■ despre particularităţile regi­ mului de ocupaţie nazist şi Mişcarea de rezistenţă îm ­ potriva lui ■ ce consecinţe a avut războ­ iul pentru Ucraina

1. Ucraina la începutul celui de-al Doilea război Mondial.

După încheierea prim ului Război M ondial în v in g ăto rii au in sta u ra t pacea în lume, în să aceasta nu a fost o pace echi­ tabilă. Mai m u lte popoare precum nem ţii, u n g u rii, u c ra i­ nenii au cunoscut înjosire şi subjugare. A stfel, ucrainenii nu au o b ţin u t independenţa prom isă de „crea to rii” păcii p e n tru to a te popoarele subjugate. N edreptatea dădea n aş­ te re la deznădejde şi apatie. De aceste dispoziţii ale popu­ laţiei s-au folosit unii lideri politici, care au reu şit să ducă după sine popoarele asu p rite şi să le prom ită u n v iito r fe­ ric it. în să, chem ându-i pe oameni să lu p te îm potriva n e­ d re p tă ţii, aceştia urm ăreau cu to tu l alte scopuri.

A ceşti lid eri p o litici doreau, m ai în tâ i de to a te , o r e ­ îm p ă rţire a lum ii, a firm area unei s tă ri p riv ileg iate p e n tru ţă rile lo r şi, în genere, d o m in aţia m ondială. P rin cip alu l in s tig a to r în d e z lă n ţu ire a n o u lu i răzb o i a fo st A d o lf H itle r. în an u l 1933 el a v en it la p u te re în G erm ania şi s-a proclam at fu h re r - co n d u căto r al n em ţilo r. A. H itle r i-a prom is p o p o ru lu i său u n v iito r p ro sp er în tr-u n s ta t p u te rn ic , care va dom ina în tre a g a lum e. D rept cale o p ti­ m ă spre această hegem onie era, în v iziu n ea lu i, războiul.

In te n ţio n â n d să în ceap ă lu p ta p e n tru hegem onia m on­ d ială, A. H itle r a în c erca t m ai în tâ i să scindeze popoa­ rele lum ii p e n tru ca m ai apoi în p a rte să le su p u n ă. U n

Semnarea Tratatului despre îm­ părţirea Europei între URSS şi Germania - „Pactul MolotovRibbentrop". 23 august anul 1939.

90

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

tim p oarecare lui ia re u ş it acest lu c ru . F ără nici o îm ­ p u ş c ă tu ră H itle r a supus A u s tria şi a n im icit Cehoslova­ cia. în s ă p la n u rile de c o tro p ire u lte rio a re se p u te a u cioc­ n i de o re z is te n ţă în d â rjită . în asem enea s itu a ţie , pe d a ta de 23 a u g u st 1939, cei doi d ic ta to ri ce tin d e a u să dom i­ ne lum ea, A. H itle r şi I. S ta lin , au sem nat u n t r a ta t de n eag resiu n e şi o anexă se c re tă la el desp re îm p ă rţire a E u ro pei. A stfe l, A. H itle r a o b ţin u t p o s ib ilita te a de a c o n tin u a re a liz a re a p la n u rilo r sale co tro p ito a re .

A cel tr a ta t se re fe re a şi la p ă m â n tu rile d in p a rte a de vest a U crainei, care la acea vrem e se a fla u sub s u z e ra ­ n ita te a Poloniei şi R om âniei. A ceste te r ito r ii u rm a u să in tre în com ponenţa U R SS. Pe d a ta de 1 sep tem b rie 1939 G erm ania a in v ad at Po­ lonia. A în c ep u t cel de-al D oilea R ăzboi M ondial. U lte ­ rio r, în el au fost a tra se aproape to a te popoarele lum ii.

A cel război a d u ra t şase ani şi a lu a t v ia ţa a p este 50 m ilioane de persoane.

Ucraina Carpatică.

15 martie anul 1939.

A. Voloşin proclamă independen­ ţa Ucrainei Carpatice. 15 martie 1939.

La momentul cotropirii Cehoslovaciei, aliaţi ai Germaniei erau Ungaria şi Polonia, cărora A. Hitler le-a promis să le ofere câte o parte din ţara supusă. Ungaria urma să primească Transcarpatia. însă, în timpul cotropirii acestor teritorii armata maghiară s-a ciocnit de rezistenţa înverşunată a ucrainenilor, care nu doreau să nimerească din nou în jug. Declinul Cehoslovaciei le-a oferit ucrainenilor din Transcarpatia posibilitatea să înceapă făurirea propriului stat, deşi acesta constituia doar o părticică din pă­ mânturile ucrainene. Pe data de 15 martie 1939 a fost procla­ mată Ucraina Carpatică independentă cu capitala la Hust. Preşe­ dinte al ei a fost ales Augustin Voloşin. Tânărul stat a fost invadat din start de către Ungaria. Armata Ucrainei Carpatice, care se numea Siciul Carpatin, s-a încins într-o luptă neegală.

Cea mai crâncenă bătălie s-a dat pe câmpia Crasne Pole de lân­ gă Hust, unde sicioviştii au ţinut piept atacului ungurilor timp de câteva zile. Deşi acel stat a decăzut, ucrainenii au demonstrat încă o dată că ei sunt capabili să lupte pentru statul lor.

Memorialul de la Crasne Pole.

(Regiunea Transcarpatică).

§16. Ucraina în anii celui de-al Doilea Război Mondial

91

Г'дік^І.ІЯдиІ.Мірі. І tofi!*t.»jre ..

7. !

Цін» 50 коп. » :» з •:«. ф «-ні«

Рік І .\

С тзи и с ллп іа , 10 ли п н я 1941.

Ч. 3.

АКТ ПРОГОЛОШЕННЯ' УКРАЇНСЬКОЇ ДЕРЖАВИ І. Волею Українського народу. Організація Націоналі:- да. яха підпорядкується українському Національному Урядові, тіз »Ц проводом Степана БАНДЕРИ г.рогодопуе сісоремк* що стоорятьсс у столиці УкраГии — КИЇВ!.

3. Мовопозстаюча Українська держава Суде тісно сліпа;-;Української Дерхгвн. і з яку п зм м н croi голоси цілі поколінту з Ніиїондл-Соиидістнчкох) Великою Німеччиною. и;о під ИЧ KiftxpiCJHÎ синів України. проводом свойого Вождд Адзльфа ПТЛЄРА творнті. полий О рііяіїіаія Українських Нсніоиаліггіо. яка під прозодои лад в Королі 1 » соїті та допомагає Українському Неродоаі у з ­ Л Тгсро^ й Вокдз Евгсна КОІІОВАЛЬЦЯ в а з в останніх дс- годитися з підкосхозсьхої окупації. « т і и ї т х кризггого «осколсьхо бодмнег:і:;ьхого поиеводепія • Українська Національна Революційна Армія. «цо твориться зш и ту боротьбу зз свободу, ОЗИВЗС плесі. ухріІІІСМСИЛ і:зр!д ’ на українській землі. боротиметься дальше з СОЮЗНОЮ НІ­ ге СКІКПІ зброї так довго/доки кз всіх ухріїкських к к ш ке М ЕЦЬКОЮ АРМІЄЮ проти «оскоасьхої окупації за Суверен­ буде сгзорсид Суверенна Українська Влзда. ну Соборну Державу і новий лад у цілому світі. Хай кине Українські Суверенна Ссоорім Держала! Хай Сумрозіз Українські Вдзда запевнить Українському па­ ролеві гал І порядок, ссестороккій розоіпох усіх ного сім та хнве Організація Українських Націокалістіп! Хай к-иие прозі.;їшх Організації Українських націоналістів й Українського пароззепохоем ясіх його потреб. СТЕПАН БАНДЕРА!

2. На західних землях України твориться Українська Вла­ СЛАВА УКРАЇНІ!

Trupele germane la Jitomir. Anul 1943.

Textul Actului de proclamare a Statului Ucrai­ nean în ziarul „Samostiina Ucraina".

îndeplinind înţelegerile secrete, pe data de 17 septembrie 1939 A rm ata Roşie, de asemenea, a atacat Polonia, anunţând că întreprinde o „campanie de eliberare” de cotropitorii străini pentru ucrainenii şi belaruşii de acolo. La început, m ajoritatea populaţiei din Vestul Ucrainei a prim it în mod pozitiv sosirea A rm atei Roşii. Adunarea populară de la Lviv a sprijinit hotă­ rârea despre alipirea p ărţii de vest a Ucrainei la URSS şi in­ trarea în componenţa RSS Ucrainene. Astfel, sub puterea lui 1. Stalin s-au pomenit, practic, toate păm ânturile ucrainene, însă, unirea păm ânturilor ucrainene nu i-a adus Ucrainei vi­ sata libertate. în teritoriile alipite au fost introduse aceleaşi ordini, care erau practicate în Ucraina din zona Niprului.

După cotropirea Poloniei, A. H itler a supus Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Franţa, Iugoslavia, Grecia. I. Stalin a alipit la URSS Estonia, Lituania şi Letonia. El a luat de la România Basarabia şi Nordul Bucovinei, care erau populate de moldoveni şi ucraineni, însă nu a reuşit să supună Finlanda.

2. Războiul sovieto-german şi Ucraina. îm p ă rţire a Europei,

care se făcuse până atu n ci, nu-1 satisfăcea nici pe u n u l d in ­ tre d ic ta to ri. Fiecare visa la o hegem onie u n ila te ra lă în lume, de aceea şi războiul d in tre ei era inevitabil.

La 22 iunie anul 1941 Germ ania a năvălit asupra URSS. A stfel a început războiul sovieto-german, care a fost o p a r­ te com ponentă a celui de-al Doilea Război Mondial. Şi din nou păm ânturile ucrainene au devenit arena celor m ai crâncene b ătălii, ru in ă ri, je rtfe şi su ferin ţe. Soldaţii germ ani, care erau m ult m ai bine p reg ătiţi de război, au d istru s A rm ata Roşie chiar în luptele de lângă graniţă.

Fiind m arto rii unui început victorios p en tru Germ ania a celui de-al Doilea Război Mondial, liderii m işcării de eli­

92

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

berare naţională a ucrainenii au început din nou să creadă în posibilitatea renaşterii U crainei independente. Mai în tâi, ei şi-au pus speranţele în Germania.

La 30 iunie 1941, folosindu-se de cotropirea oraşului Lviv de către trupele germane, m em brii O rganizaţiei N aţionaliş­ tilo r U craineni (OUN) în fru n te cu S. Bandera au proclam at A ctul renaşterii S tatu lu i U crainean. însă, Germ ania n azistă nu avea nevoie de o U craină Independentă. A ctiviştii ucrai­ neni erau u rm ă riţi, a re sta ţi şi a ru n c aţi d u p ă g ra tii şi în lagăre de concentrare sau ucişi. Aceste evenim ente i-au con­ vins definitiv pe ucraineni că obţinerea independenţei este posibilă num ai cu puterile proprii.

N aziştii jefuiau fără ruşinare U craina. Cei care opuneau o rezisten ţă cât de mică erau asasinaţi. Planurile naziştilor prevedeau distrugerea to ta lă a popoarelor ce locuiau pe te ­ rito riu l U crainei şi transform area acestor păm ânturi în tr-u n „spaţiu v ita l” p en tru nem ţi.

P rim ii u rm a u să fie n im ic iţi evreii şi rom ii. U n simbol n eg ru al a sasin ării populaţiei paşnice a devenit m asacrul de la Babyn Y ar de lângă Kiev. A ici au fost îm p u şcaţi p este o s u tă de m ii de c e tă ţe n i p aşnici, în m are p a rte evrei. A sem enea m asacre au fost comise şi în alte oraşe din U craina. G enocidul poporului evreu în anii celui de-al D oilea R ăzboi M ondial este cunoscut sub d en u m irea de H olocaust.

Politica c ru n tă a cotropitorului a ridicat poporul ucrai­ nean la rezistenţă. Cine putea să ţin ă arm a în m âini se r i­ dica la luptă. Ceilalţi opuneau o rezisten ţă spirituală. A stfel a ap ărut M işcarea de R ezistenţă. Drept răspuns, ocupanţii incendiau sate întregi, distrugeau oraşele. în zilele de 1 -2 m artie 1943 naziştii au d istru s oraşul K oriukivka din regi­ unea Cernighiv îm preună cu cei şapte mii de locuitori ai lui. în luna iulie a anului 1943 aceiaşi so artă a avut-o şi satul Kopyşce din Polesia. A u fost arşi de vii aproape trei mii de oameni, 1,2 mii d intre care erau copii. în asemenea mod au fost d istruse peste 600 de sate. în Ucraina existau două direcţii ale Mişcării de Rezisten­ ţă - cel sovietic, care lupta pentru reinstaurarea p u terii so­ vietice, şi cel naţionalist, care lu p ta p en tru Independenţa Ucrainei îm potriva tu tu ro r cotropitorilor. în afară de aceasta, pe teritoriile din vestul Ucrainei acţiona Mişcarea de Rezis­ ten ţă poloneză, care lupta pentru renaşterea S tatului Polonez.

M işcarea de rezisten ţă sovietică a cunoscut cea mai p u ­ tern ică dezvoltare în nordul şi sudul Ucrainei. în pădurile de lângă Cernighiv, Sumî, Kiev s-au form at puternice d eta­ şam ente de p artizani, ce-i aplicau lovituri sim ţitoare duşm a­ nului. Cei mai renum iţi com andanţi ai p artizan ilo r au fost S. Kovpak, O. Saburov, A Fedorov şi alţii.

Monumentul central al Comple­ xului memorial „Babyn Yar" din Kiev.

Partizani — aici: membri ai detaşamentelor de voluntari înarmaţi care luptau împotriva ocupanţilor nazişti.

Sydir Kovpak — unul dintre cei mai cunoscuţi comandanţi ai parti­ zanilor sovietici.

§16. Ucraina în anii celui de-al Doilea Război Mondial

93

Din am intirile unui participant la luptele pentru Kiev Pe data de 1 noiembrie 1943 a început ofensiva asupra Kievului de pe capul de pod Bukrin. Nemţii au început să transfere forţe, slăbind astfel presiunea asupra capului de pod Liuteş. Pe data de 3 noiembrie a răsunat o puternică canonadă de pe capul de pod Liuteş cu care şi s-a încheiat eliberarea Kievului. Este greu să-ţi închipui ce s-a întâm­ plat pe capul de pod în cele 40 de zile de la desantarea oştenilor pe malul drept şi până la declanşarea ofensivei generale. în decurs de 35 de zile satul lasnogorodka a trecut din mână în mână de 27 de ori.

Mulţi oameni antrenaţi au căzut la lasnogorodka, dar mai mulţi au că­ zut neantrenaţi, aşa ca mine. înainte să nimerească în tranşee nu au avut ocazia niciodată să tragă din armă sau să arunce vreo grenadă...

7 ---------------------------------------------------------------------• 1) Cu ofensiva de pe care cap de pod a început eliberarea Kievului de ocupanţi?

2) Ce indică în document asupra caracterului îndârjit al lupte­ lor pentru eliberarea Kievului?

Roman Şuhevyci - comandantul Armatei Ucrainene de Răsculaţi.

Poster din anul 1944.

Pictor V. Litvinenko.

7 ---------------------------------

• A devenit, oare, Ucraina libe­ ră după izgonirea cotropitori­ lor nazişti?

94

Pe d a ta de 14 octom brie 1942*, în pădurile Polesiei a fost c re a tă A rm a ta U crain ean ă de R ăsc u laţi (UPA). Ea lu p ta a tâ t îm potriva G erm aniei n aziste, cât şi îm potriva regim ului stalin ist, care-şi restab ilea din nou poziţiile în U craina, începând din anul 1943. P rin anul 1944 această a rm ată nu m ăra aproape 100 m ii de lu p tă to ri. Ea a eliberat de sub co tro p ito ri însem nate te rito rii de pe m alul d rep t al N iprului, în Volynia şi G aliţia. în anul 1943, după o serie de victorii ale A rm atei Ro­ şii (bătăliile de la S talin g rad şi K ursk), a început izgonirea arm atei germ ane şi a a lia ţilo r ei din U craina. P o p u laţia întâm p in a cu entuziasm A rm ata Sovietică, în care lu p tau m ilioane de ucraineni.

Cele m ai crâncene b ătălii s-au d at în tim pul fo rţă rii N i­ p ru lu i şi elib erării oraşului Kiev (6 noiem brie 1943). în aceste b ătălii au căzut 417 mii de soldaţi sovietici. B ătălia de pe N ipru a fost u n a d in tre cele m ai m ari în tim pul ră z ­ boiului. V ictoria o b ţin u tă a confirm at caracteru l ireversibil al în frân g e rii n aziştilor. Pe 28 octom brie 1944 U craina a fost elib erată de n azişti în fro n tierele ei actuale.

Războiul, însă, continua. Ucrainenii au luat parte, în com­ ponenţa arm atei sovietice, la eliberarea de nazişti a ţărilor Europei: Poloniei, Ungariei, României, Iugoslaviei, Cehoslova­ ciei, A ustriei, Germaniei. Pe data de 2 mai anul 1945 soldaţii sovietici au arborat Drapelul victoriei de asupra Berlinului.

La 8—9 mai au încetat acţiunile m ilitare în Europa. Anume *

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Pe 14 octom brie în U craina este sărb ăto rit A coperăm ântul Maicii Domnului, este m arcată Ziua Căzăcimii Ucrainene şi Ziua A părăto­ ru lui Ucrainei.

aceste zile ca Zi a Memoriei şi Concilierii şi Zi a victoriei asupra nazismului. în mod practic, însă, cel de-al Doilea Răz­ boi Mondial s-a încheiat pe data de 2 septembrie 1945 atunci când a fost învins aliatul Germaniei - Japonia.

U craina a p lă tit un p re ţ fo arte m are în acel război. N u ­ mai pe diferite fro n tu ri au m u rit tre i milioane de ucraineni, alte 4,5 m ilioane au fost ucişi în anii de ocupaţie. 2,2 m i­ lioane persoane au fost duse la m unci silnice în Germ ania.

D intre ei acasă au revenit num ai 800 m ii. A u fost ru in a te 714 oraşe şi orăşele şi 28 m ii de sate, zece m ilioane de oameni au răm as fă ră acoperiş. A proape to a te în trep rin d erile in d u striale zăceau în ruine.

E fo rtu rile depuse de ucraineni în războiul co n tra n azis­ m ului nu au răm as în afara a ten ţiei com u n ităţii in te rn a ţi­ onale. U craina a devenit un u l d in tre fondatorii Organiza­ ţiei Naţiunilor Unite (ONU). în prezent, această organizaţie în tru n e şte to a te ţă rile lum ii.

V ictoria asupra nazism ului n-a adus pace pe păm ântul ucrainean. Războiul continua. UPA nu a depus armele şi con­ tin u a să lupte îm potriva regim ului stalinist în Ucraina. Ea se bizuia pe acea p arte a populaţiei din vestul Ucrainei, care a sim ţit pe pielea proprie calvarul din p artea acelei puteri.

C om batanţii UPA au fost nevoiţi să lu p te şi îm potriva S ta tu lu i Polonez, care a luat sub p u terea sa unele te rito rii ucrainene. A ceastă c o n fru n ta re a d u ra t până la m ijlocul anilor 50. Deşi lu p ta s-a încheiat cu înfrân g ere, p rin lu p ta sa UPA nu i-a perm is p u te rii com uniste să sloboadă ră d ă ­ cini adânci în aceste te rito rii.

Simbolul memoriei pentru cei căzuţi în război,

întrebări şi însărcinări 1.

2.

Când a început cel de-al Doilea Război Mondial? în rezultatul căror evenimente Vestul Ucrainei a fost alipit la Uni­ unea Sovietică?

3. Numiţi data începutului războiului sovieto-german.

4. Ce i-a făcut pe ucraineni să se ridice la luptă împotriva naziştilor şi complicilor lor?

5. Pentru ce şi împotriva cui lupta Armata Ucraineană de Răsculaţi?

6. în rezultatul cărei bătălii Kievul a fost eliberat de cotropitorii nazişti?

7. în ce an a fost eliberată Ucraina de nazişti?

8. Când este marcată Ziua Victoriei împotriva Germaniei naziste şi încheierea acţiunilor militare în Europa?

9. Care au fost consecinţele celui de-al Doilea Război Mondial pen­ tru Ucraina?

10. Discutaţi în grup. De ce în timpul celui de-al Doilea Război Mon­ dial ucrainenii nu au putut să obţină independenţa statului lor?

11. Putem afirma, oare, că pentru ucraineni cel de-al Doilea Război Mondial a început mai înainte decât pentru alte popoare din Europa?

Monumentul „Patriei-mamă" din Kiev.

§16. Ucraina în anii celui de-al Doilea Război Mondial

95

§17. Proclamarea Independenţei Ucrainei VEŢI AFLA: ■ cum s-a desfăşurat dezvol­ tarea Ucrainei în a doua ju ­ mătate a sec. XX ■ despre lupta pentru Inde­ pendenţa Ucrainei şi primii ani de viaţă independentă

1.

de război şi de refacere ucrain en ii au început să ducă o v ia ţă paşnică. în să, aceasta nu era o v ia ţă în pro p riu l sta t.

R epublica Sovietică S ocialistă U craineană (RSSU) e ra o p a rte com ponentă a URSS. în acţiunile lor, conducătorii sovietici n u ţin eau cont de interesele ucrainenilor şi ale U crainei.

Cu to a te acestea, republica se dezvolta. E rau co n stru ite noi în trep rin d eri, refăcu te oraşele şi satele. R ealizări în ­ sem nate se în re g istra u în dom eniile ştiin ţe i şi tehnicii. Sa­ van ţii ucraineni au făcut m ai m ulte descoperiri în d iferite ram u ri. A num e în U craina a fost creat unul d in tre prim e­ le calculatoare din lume. în U craina erau c o n stru ite rache­ te cosmice, sate liţi, avioane p e n tru în c ărcă tu ri, nave mo­ derne, considerate cele m ai bune din lume. T rep tat creştea şi b u n ăstarea populaţiei. De asemenea sporea şi nivelul de stu d ii al cetăţenilor. C ătre finele anilor 70 fiecare om avea d rep tu l şi obligaţia de a avea stu d ii m edii. Toţi cetăţen ii aveau u n loc de m uncă, se foloseau de m edicină fără p lată şi de alte servicii sociale. O p a rte însem nată a cetăţen ilo r a p rim it de la s ta t sp aţiu locativ g ra tu it, a siste n ţă p e n tru odihnă şi educaţia copiilor. în acelaşi tim p, com unicarea cu lum ea ex terio ară era foarte lim itată. Ceea ce avea loc peste hotarele URSS, era prezentat p rin interm ediul televiziunii şi presei de sta t în tr-

Prima maşină mică electronică de calcul „MELM". Anul 1950.

96

Contradicţiile dezvoltării sub puterea comunistă. După anii

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Demonstraţie din perioada sovietică.

„Hruşciovca" - spaţiu locativ gratuit în masă în URSS.

u n mod foarte den atu rat. A u to rităţile stabileau în mod clar ce trebuie să ştie cetăţenii şi ce - nu. P en tru răspândirea altei păreri omul era u rm ă rit şi pedepsit cu închisoarea. în afară de aceasta a fost adoptată o h o tărâre despre caracterul neobligatoriu al studierii limbii ucrainene în şco­ li. în in stitu ţiile de învăţăm ânt superior din U craina pro­ cesul de in stru ire se făcea în limba rusă. E ra redus num ă­ ru l şcolilor ucrainene, ziarelor, revistelo r şi film elor în limba ucraineană. G radul de rusificare a republicii a atins cele mai m ari cote. Către începutul anilor 80, în Crimeea şi Donbass în genere au d isp ăru t şcolile ucrainene. E rau emise interd icţii la tip ărirea operelor unor anum iţi scriitori.

Cei care aveau norocul să-şi vadă operele tip ă rite aveau obli­ g aţia să glorifice p a rtid u l com unist şi orânduirea sovietică.

C ultura ucraineană p u tea să se m anifeste liber în cântecele şi dansurile populare. însă, şi la acest capitol existau re ­ s tric ţii la in te rp re ta re a anum itor creaţii. Din to ate popoa­ rele, care locuiau în sp aţiul U RSS, conducerea com unistă încerca să creeze o singură com unitate - „poporul sovietic”. în perioada sovietică a su fe rit d is tru g e ri şi n a tu ra U crainei. în trep rin d erile m etalurgice, chimice, energetice erau c o n stru ite fă ră luarea în calcul a po sib ilităţilo r rege­ neratoare ale n a tu rii. Unele raioane ale republicii au fost tran sfo rm ate în zone ale calam ităţii ecologice. A ceste con­ tra d ic ţii dădeau naştere la num eroase probleme, care nece­ sita u soluţionare.

2. Disidenţii - luptători pentru cauza Ucrainei. Lupta de elibe­ rare naţională a ucrainenilor continua să se dezvolte. în rându­ rile ei erau m ulţi luptători devotaţi pământului natal şi popo­ rului, adevăraţi patrioţi ai Ucrainei. Ei erau num iţi disidenţi - „care nu simt de acord”. Ei nu vroiau să se împace cu starea de lucruri existentă şi cu dependenţa Ucrainei. Disidenţii au renunţat conştient la metodele violente de luptă, înţelegând că

Racheta „Vostok" elaborată de constructorul S. Koroliov. Anume cu ea a efectuat zborul în cosmos primul cosmonaut, Iu. Gagarin.

§17. Proclamarea Independenţei Ucrainei

97

Cea mai mare tragedie tehnogenă pentru Ucraina a devenit catastrofa de la Cernobyl.

La 26 aprilie 1986, la Centrala atomo-electrică Cernobyl s-a produs o explozie ce a ruinat cel de-al patrulea bloc energetic cu reactor nuclear. în rezultatul acelei explozii, teritorii însemnate au fost supuse poluării radioactive.

Au avut de suferit milioane de oameni, care au fost nevoiţi să-şi părăsească casele. Mulţi dintre ei s-au îmbolnăvit, fiind contaminaţi de radiaţie. Consecinţele acelei catastrofe vor fi simţite nu de o singură generaţie.

Blocul energetic ruinat al Centralei atomoelectrice Cernobyl. 26 aprilie anul 1986.

în condiţiile existente cuvântul este mai puternic decât arme­ le. Ei organizau acţiuni de protest, criticau acţiunile puterii îm potriva Ucrainei şi culturii ucrainene, răspândeau creaţii literare interzise de au torităţi. Disidenţii cereau elitei aflate la conducere să acţioneze în limitele Constituţiei şi să respecte „Declaraţia drepturilor omului”, consfinţită în Legea Funda­ mentală şi pe care a adoptat-o ONU în anul 1948.

P uterea com unistă nu se putea împăca cu acţiunile disi­ denţilor. Aceştia erau arestaţi şi învinuiţi de crime pe care nu le-au comis. Neavând dovezi de activitate crim inală, au­ to rită ţile îi trim iteau pe disidenţi la tra tam en t psihiatric forţat. Principalul scop al p u terii era să-i izoleze de societa­ te. Aceşti oameni găseau, to tu şi, posibilităţi p en tru a răs­ pândi inform aţii veridice, a aduce la cunoştinţa oamenilor crimele săvârşite de puterea com unistă peste hotarele ţării.

Obţinerea Independenţei de către Ucraina. Către mijlocul anilor 80, U niunea Sovietică din care făcea parte şi Ucraina a fost afectată de o criză profundă. Ea se referea la toate laturile vieţii societăţii. D orinţa de schimbări a cuprins în ­ treaga societate şi chiar conducerea URSS. încercările noii conduceri de p artid sovietice în fru n te cu M. Gorbaciov de a îm bunătăţi ceva în viaţa ţă rii a dus la trezirea sentim entelor naţionale din cadrul U niunii Sovietice. Despre dreptul lor la renaşterea propriului stat au declarat şi ucrainenii. în fru n tea luptei s-a situat din nou intelectualitatea ucraineană şi tin e­ retul studios. Prim ul lor succes a devenit adoptarea, în anul 1989, a Legii „Despre lim bă” , care proclama limba ucrainea­ nă drept limbă de stat în republică. în anul 1989 a fost în ­ fiin ţată M işcarea Populară din U craina (Ruh), care în decurs 3.

98

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Disidenţi ucraineni.

Mulţi reprezentanţi eminenţi ai mişcării disiden­ ţilor aşa şi nu au ajuns până la obţinerea Inde­ pendenţei pentru care au luptat. Astfel, după gratii şi-au găsit sfârşitul talentatul literat kievean, traducătorul V. Marcenko, poeţii V. Stus, Iu. Lytvyn şi alţii. în afară de persoanele menţiona­ te, un aport considerabil la procesul luptei de eliberare naţionale l-au adus V. Ciornovil, M. Rudenko, I. Svitlycinyi, L. Lukianenko, S. Hmara, P. Grygorenko, O. Tyhyi şi alţii. Deşi mişcarea de disidenţi a fost înăbuşită, iar majoritatea partici­ panţilor la ea au nimerit în detenţie ori s-au po­ menit peste hotarele ţării, ea a reuşit să îmbine două direcţii ale luptei ucrainenilor pentru inde­ pendenţă: lupta armată a UPA şi cea care a ob­ ţinut independenţa Ucrainei.

de un an, la primele alegeri libere a reuşit să obţină m ajori­ ta te a locurilor în Rada Supremă a Ucrainei. Sub presiunea „ruhoviştilor” şi cu susţinerea poporului, Sovietul Suprem al RSSU, deşi m ajoritatea în ea o constituiau comuniştii, a adop­ ta t Declaraţia cu privire la suveranitatea de stat a Ucrainei. însă, erau şi forţe, cărora nu le convenea starea de lu ­ cru ri ce s-a creat. A cestea se pronunţau p e n tru p ăstrarea URSS. în zilele de 19-21 august 1991, în Uniunea Sovietică a fost comisă o tentativă a loviturii de stat. Complotul a fost dirijat de acea parte a Partidului Comunist, care nu dorea schimbări, îm potriva complotiştilor s-a pronunţat m ajoritatea populaţiei, iar arm ata a refuzat să li se supună. în această situaţie, Rada Supremă a Ucrainei, susţinută de popor, adoptă, pe data de 24 august 1991, Actul proclamării Independenţei Ucrainei.

Adoptarea de către Sovietul Su­ prem al RSSU a Legii „Despre lim­ bă". Anul 1989.

7 --------------------------------• De ce această lege era im­ portantă pe calea renaşterii Ucrainei?

§17. Proclamarea Independenţei Ucrainei

99

Din Actul proclamării Independenţei Ucrainei ...continuând tradiţia milenară de făurire a statalităţii, reieşind din dreptul la autodeterminare, pre­ văzut de Statutul ONU şi de alte documente de drept internaţional, îndeplinind Declaraţia despre suveranitatea de stat a Ucrainei, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene procla­ mă în mod solemn Independenţa Ucrainei şi crea­ rea statului independent - Ucraina.

7 ---------------------------------------------------------------Miting în piaţa de lângă Rada Supremă a Ucrainei. Kiev, 24 august anul 1991.

24 august 1991 — Actul proclamării Independenţei Ucrainei.

28 iunie 1996 — Adoptarea Constituţiei Ucrainei.

Primul Preşedinte al Ucrainei, Leonid Kravciuk.

100

• Ce argumente privind crearea propriului stat independent aduce Actul proclamării Indepen­ denţei Ucrainei?

La 1 decembrie 1991 documentul a fost su sţin u t în cadrul unui referendum general naţional. în favoarea Independenţei U crainei s-au p ro n u n ţat 90,32 la su tă d in tre cetăţeni. De asemenea, a fost ales prim ul Preşedinte al Ucrainei. A cesta a devenit Leonid K ravciuk (1991-1994).

D upă dom nia sa postul de Preşedinte al Ucrainei l-au d e ţin u t: Leonid K ucim a (1 994-2004), V iktor Iuşcenko (2005-2010), V iktor Ianukovyci (2010-2014), Petro Poroşenko (din anul 2014).

Proclam area Independenţei a c o n stitu it doar începutul unei căi m ari. R efacerea şi stab ilizarea v ieţii s ta tu lu i şi societăţii este u n lucru deloc uşor. E rau necesare adoptarea m u lto r legi, stabilizarea sistem ului p u te rii, m odernizarea economiei şi stab ilirea colaborării cu alte ţă ri ale lum ii. în perioada Independenţei s-au făcut m ulte lu cru ri. în prezent oam enii au p o sib ilitatea să aleagă liber Preşedintele U crai­ nei, d e p u taţii Radei Suprem e şi d e p u taţii C onsiliilor loca­ le. Ei se folosesc de lib e rta te a cuvântului. Pe d a ta de 28 iunie 1996 a fost adoptat cel m ai im p o rtan t docum ent pen­ tr u v ia ta unei societăţi - C o n stitu ţia (Legea F u n d am en ta­ lă). A stfel, s ta tu l s-a situ a t pe calea dem ocratică de dez­ voltare. în să, oamenii treb u iau să se deprindă cu folosirea acestui in stru m en t im p o rtan t. De asemenea, cetăţen ii tr e ­ buie să înveţe să obţină şi să-şi apere d rep tu rile, ia r p u te ­ rea, care este aleasă de popor, să asculte n ecesităţile şi să apere interesele lui.

Im portanţi au fost şi paşii în fă p tu iţi în procesul refo r­ m ării vieţii economice. A u fost renăscute pro p rietatea p ri­ vată şi antreprenoriatul. C etăţenii au o bţinut lib ertate eco­ nomică.

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Bucuria deputaţilor după adopta­ rea Constituţiei Ucrainei. 28 iunie anul 1996.

7

• Examinaţi ilustraţia. Prin ce pot fi explicate emoţiile de­ putaţilor?

însă, în acelaşi tim p societatea s-a îm p ă rţit brusc în să­ raci şi bogaţi. Au fost închise un num ăr m are de în tre p rin ­ deri, într-o situaţie deplorabilă s-au pom enit zone în treg i ale ţă rii, milioane de ucraineni au plecat peste hotare în cău ta­ rea unui destin mai bun.

D ispunând de un imens potenţial, U craina a reu şit, în cele din urm ă, să ocupe locul ce і se cuvine în lume. D ato­ rită efo rtu rilo r sale ţa ra a făcut paşi concreţi în direcţia in teg rării în U niunea Europeană. însă, m ulte mai sunt de făcut. Şi anume de voi depinde v iitorul statu lu i nostru.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

Din componenţa cărui stat a făcut parte Ucraina până la 1991?

Determinaţi laturile pozitive şi negative ale vieţii ucrainenilor în perioada anilor 1960-1980.

Cu ce scop erau nimicite limba şi cultura ucraineană în perioada sovietică?

Cine erau numiţi disidenţi în timpul puterii sovietice?

Ce metode aplicau disidenţii în lupta contra puterii?

De ce disidenţii nu luptau contra puterii prin metode armate, după cum o făceau predecesorii lor?

Numiţi câţiva reprezentanţi ai mişcării disidenţilor.

Cine dintre disidenţi a plătit cu propria-i viaţă pentru Indepen­ denţa Ucrainei?

Ce eveniment este numit Catastrofa de la Cernobyl?

Care au fost consecinţele catastrofei de la Cernobyl pentru Ucraina?

Când a fost proclamată Independenţa Ucrainei?

Cine a devenit primul Preşedinte al Ucrainei?

Discutaţi în grup. Independenţa Ucrainei a fost obţinută pe cale paşnică. Cum credeţi, de ce?

Proteste pe Maidanul Inde­ pendenţei din Kiev. Noiem­ brie 2004.

Prima revoltă în masă a cetă­ ţenilor pentru drepturile lor a avut loc în noiembrie-decembrie anul 2004 şi a primit de­ numirea de „Revoluţia porto­ calie". Ucrainenii s-au pronunţat împotriva abuzului de putere şi denaturarea re­ zultatelor alegerilor pe calea diferitor maşinaţii. Drept rezul­ tat, victoria la alegeri a obţinut-o V. luşcenko. însă, aflarea lui la putere nu a îndreptăţit aşteptările poporului.

§17. Proclamarea Independenţei Ucrainei

101

§18. Revoluţia demnităţii din anii 2013-2014 VEŢI AFLA: ■ despre cauzele şi rezultatele Revoluţiei demnităţii ■ despre situaţia politică ac­ tuală din Ucraina

Corupţie — folosirea de către o persoană a atribuţiilor de serviciu şi a posibilităţilor ce-i sunt oferite cu scopul obţine­ rii unui profit nejustificat.

Uniunea Europeană (abrevi­ at UE) — asociaţie politică şi a economică a 28 de state europene.

Asociaţie — grupare de per­ soane voluntară, care acţio­ nează pentru atingerea scopu­ lui comun pe principiile unei conlucrări reciproc avantajoase cu condiţia păstrării indepen­ denţei de drept şi de proprie­ tate pentru membrii săi.

102

1. Revoluţia Demnităţii. F ă u rire a U crain ei In d ep en d en te s-a dovedit a fi o sarcin ă deloc u şo ară. Lipsea e x p erien ­ ţa şi p e rcep erea tra n s fo rm ă rilo r necesare. S ch im b ările in tro d u se aveau loc sub p re siu n ea c irc u m sta n ţe lo r, d a r nu d u p ă u n p lan de a c ţiu n i bine g ân d it. D in an în an se acum ulau to t m ai m u lte problem e, ce îm p ied icau ţă r ii să se dezvolte. Cea m ai com plicată d in tre ele a d evenit p ro ­ blem a c o ru p ţie i când re p re z e n ta n ţii p u te rii îş i foloseau s ta re a p e n tru a se îm b o g ăţi n eleg itim . M ijloacele b ăn eşti ale s ta tu lu i e ra u fu ra te şi în c u rân d ele s-au pom enit în m âinile u n u i g ru p de oam eni. în acelaşi tim p , m area m a­ jo rita te a u c ra in e n ilo r s-a pom enit în sărăcie. P e n tru a o depăşi u n ii c e tă ţe n i plecau la c âştig p este h o ta re , a l­ ţii - în genere p ă ră se au ţa r a p e n tru to td e a u n a . Acei care răm ân eau în ţa r ă se acom odau la c o n d iţiile e x iste n te . în so cie ta te c re şte a n e m u lţu m ire a a tâ t f a ţă de n iv elu l de v ia ţă , cât şi fa ţă de a c ţiu n ile iresponsabile ale p u te rii, în perio ad a p re şe d in ţie i lu i V ik to r Ianukovyci a sp o rit in flu e n ţa R u siei a su p ra p o litic ii in te rn e şi e x te rn e a U crainei. în cele d in u rm ă , re fu z u l a u to r ită ţilo r de a sem na A cordul de A sociere la u n iu n e a E u ro p ean ă a rid ic a t p o ­ p o ru l u c ra in ea n la rev o lu ţie.

P rim ii au ieşit la p ro test pe străzile oraşelor stu d en ţii şi a lţi cetăţen i neindiferenţi. A ceasta a fost o acţiune paş­ nică de p ro test, o rganizată pe M aidanul Independenţei din cen tru l K ievului. Pe d a ta de 30 noiem brie 2013 m em brii subdiviziunii de m iliţie „B erk u t” i-au b ă tu t c ru n t pe p ro ­ te s ta ta ri, m ai ales pe stu d en ţi. A doua zi la acest p ro test paşnic au ieşit m ilioane de ucraineni. A început E uro-m ai­ danul, nucleu al căruia a devenit Kievul. însă, regim ul aflat la p u tere în fru n te cu V. Ianukovyci n u dorea să m eargă la compromis. în cele din urm ă, în c en tru l K ievului s-au produs ciocniri în tre forţele de ordine şi cetăţen ii ferm d is­ puşi. S-au încins lu p te adevărate. A u fost c o n stru ite b a ri­ cade, în direcţia m iliţienilor zburau pietre, în strad ă ardeau anvelope de la a u to tu rism e . A u to rită ţile au răsp u n s cu bastoane, grenade şi arm e. Pe 22 ian u arie 2014 au fost

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

în re g istra te prim ele je rtfe . Din cauza gloanţelor au m u rit Serghii N igoian şi M yhailo Jyznevskyi. Cu to a te acestea p ro te sta ta rii nu doreau să cedeze. în afară de aceasta, ei se bucurau de un sp rijin considerabil din p a rte a poporului, care aducea în ta b ă ra din c en tru l capitalei produse alim en­ ta re , haine calde, com bustibil. P u terea, de asemenea, nu dorea să m eargă la compromis. A depţii ei au organizat un A nti-m aidan.

Nici m ediatorii in te rn aţio n ali nu au reu şit să soluţio­ neze problema. în tre tim p, a u to rită ţile nu m ai controlau situ a ţia. P ro te s ta ta rii au început să ia cu asalt edificiile p u te rii în regiunile U crainei. Ei, însă, nu au reu şit să cu ­ p rin d ă în tre g te rito riu l ţă rii. P ro testu l se b u cura de o sus­ ţin ere covârşitoare în p a rte a de vest, p a rţia l în cen tru , în sudul şi în nordul U crainei. A u to rită ţile se bucurau de o su sţinere covârşitoare în Crimeea şi în estu l ţă rii. U craina s-a pom enit în fa ţa pericolului dezm em brării.

Schim barea situ a ţiei s-a produs în februarie 2014. A u ­ to rită ţile au decis să înăbuşe p ro te stu l poporului p rin fo r­ ţă. După îm prăştierea p ro te sta ta rilo r de lângă sediul Radei Suprem e a început asaltu l m aidanului. C ontra p a rtic ip a n ­ ţilo r la p ro test au fost direcţionate blindatele şi arm ele de foc. în să, re z iste n ţa în d â rjită din 1 9 -2 0 februarie a oprit în a in ta re a acţiu n ii a u to rită ţilo r. în ziua urm ătoare p ro te sta ta rii au trecu t la contraatac.

A tunci reprezentanţii p u te rii au început să tra g ă din pis­ toale autom ate şi arm e cu lu netă asupra activiştilor, care ţineau în m âini bâte şi scu tu ri din lemn. în acea zi au m u­ rit peste o su tă de persoane. V. Ianukovyci înţelegea că nu

Anti-maidanul din Kiev.

28 ianuarie 2014.

§18. Revoluţia demnităţii din anii 2013-2014

103

Euro-maidanul a adunat de la 500 000 până la 1000 000 de persoane împrăştierea prin forţă a Euro-maidanului stu­ denţesc

Evenimentele sângeroase din februarie (Sotnia Celestă)

Ş-iS. Din 500 de persoane au avut de suferit 18 — 20

Maidanul Independenţei după luptele înverşunate. 19 februarie 2014.

Acţiunile de protest naţional-patriotice din Ucraina

februarie

au murit circa o sută de activişti, iar câteva ґ „ . . sute au fost răniţi

2014

Auto-înlăturarea Preşedintelui Ucrainei, V. lanukovyci

1000 de persoane] li 1 1 1 1 III III

s-au adunat la acţiunea de protest împotriva suspendării procesului semnării Acordului de Asociere a Ucrainei la UE

V. lanukovyci a fugit din Ucraina în noaptea de 22 spre 23 februarie

Revoluţia demnităţii în fapte şi cifre.

7

• Folosind schema, alcătuiţi o relatare despre Revoluţia Demnităţii.

Memorialul Eroilor Sotniei Celeste din Kiev.

se va p u tea m enţine la putere. El, îm preună cu an tu raju l său apropiat, au fu g it în R usia. La 22 februarie 2014 Rada Suprem ă a sp rijin it hotărârea despre în lă tu ra re a lui V. Ianukovyci de la p u tere şi fixarea noilor alegeri prezidenţiale, în decurs de câteva zile a fost creat un nou guvern.

2. Agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. în acelaşi tim p, con­

Demnitate — conştientizarea valorii omului ca personalita­ te irepetabilă.

Agresiune (din partea statu­ lui) — aplicarea forţelor ar­ mate de către unul sau mai multe state împotriva suvera­ nităţii, integrităţii teritoriale sau independenţei politice a altui stat, popor.

Sancţiuni — dorite pentru om aparte în de către el a lor stabilite.

104

consecinţe ne­ o ţară sau un cazul încălcării regulilor şi legi­

ducerea R usiei a recurs la agresiune deschisă. Folosindu-se de prezenţa bazei flotei ruse în Crimeea, tru p ele ru seşti au declanşat operaţiune de cotropire a Crimeii. Pe d ata de 18 m artie 2014 s-a an u n ţat despre alipirea Crimeii la R usia.

P rin astfel de acţiu n i conducerea ru să a încălcat to ate nor­ mele d rep tu lu i in tern aţio n al, angajam entele sale referitoare la U craina şi to ate acordurile bilaterale. Nici U craina, nici com unitatea m ondială nu au recunoscut Crimeea ca fiind te rito riu al Rusiei. îm potriva ei au fost introduse sancţiuni.

Tot în acest mod forţele pro-ruse au încercat să acapareze puterea la Lugansk, Doneţk, Odesa, Dnipro (Dnipropetrovsk), Harkiv, Zaporijjea, Mykolaiv, Herson. în m ajoritatea acestor oraşe, asemenea revolte au fost înăbuşite. însă, în unele ra ­ ioane ale regiunilor Doneţk şi Lugansk situ a ţia a ajuns la lupte arm ate. La 12 aprilie 2014 subdiviziunile speciale ru-

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Drapelul ucrainean fâlfâie din nou de asupra oraşului Sloviansk.

5 iulie 2014.

Aeroportul ruinat din Doneţk după 242 de zile de apărare de către militarii ucraineni, numiţi „kiborghi".

seşti, susţinute de forţele pro-ruse, au ocupat oraşul Slovi­ ansk. Astfel de evenimente au avut loc şi în alte oraşe din zonă. P entru stabilizarea situaţiei, au torităţile ucrainene au anunţat despre declanşarea O peraţiunii antiteroriste, redenum ită ulterior în O peraţiunea Forţelor Unite.

A fost restabilit sistemul puterii. La alegerile prezidenţi­ ale a învins Petro Poroşenko. în rândurile arm atei ucrainene s-au înrolat mii de voluntari. Bazându-se pe donaţiile din p artea populaţiei, aceştia asigurau forţele arm ate cu toate cele necesare. în afară de aceasta, m ajoritatea ţărilo r din lume s-au situat de partea Ucrainei. A fost semnat Acordul de Aso­ ciere la Uniunea Europeană. în urm a luptelor date în prim ă­ vara-vara anului 2014 au fost eliberate mai m ulte oraşe. O pagină eroică în istoria arm atei ucrainene a devenit apărarea aeroportului din Doneţk, oraşului Debalţeve şi altora. A cţiu­ nile m ilitare în estul Ucrainei continuă şi acum. în aceste condiţii complicate societatea a conştientizat ne­ cesitatea transform ărilor menite să asigure dezvoltarea Ucrai­ nei. în ţară au fost derulate o serie de reforme.

Voluntar — persoană care desfăşoară o activitate socială utilă pe baze benevole şi fără remunerare.

întrebări şi însărcinări

2.

3.

4.

5.

; au fost cauzele Revoluţiei demnităţii? Cum s-au desfăşurat evenimentele din timpul Revoluţiei? Care dintre aceste eveni­ mente a devenit crucial?

Care au fost rezultatele Revoluţiei demnităţii? Ce fel de transfor­ mări au avut loc în ţară?

De ce Rusia a declanşat o agresiune împotriva Ucrainei?

Care teritorii ale Ucrainei nu sunt controlate în prezent de către autorităţile ucrainene?

Discutaţi în grup. De ce Revoluţia Demnităţii a obţinut, după părerea voastră, anume această denumire?

§18. Revoluţia demnităţii din anii 2013-2014

105

Lecţie practică Sursele istoriei (monumente din ţinutul natal) AMINTIŢI-VĂ 1. Ce înseamnă sursă istorică?

2. Prin ce se deosebeşte o sursă istorică de un monu­ ment?

Scopul: să învăţaţi să faceţi deosebirea dintre sursele istorice după epoci; să citiţi simbolica de pe monumentele dedicate evenimen­ telor istorice şi unor personalităţi din ţinutul natal; să relataţi (oral sau în scris) despre o sursă sau un monument istoric din ţinutul natal, de care aţi luat cunoştinţă.

însărcinări pentru pregătirea de lecţia practică 1. V izitaţi m uzeul de studiere a ţin u tu lu i şi m onum entele din ţin u tu l n atal.

2. L uaţi c u n o ştin ţă de m onum entele din ţin u tu l natal.

3. C ău taţi (în bibliotecă cu a ju to ru l resu rselo r electronice) şi ad u n aţi (puneţi în treb ă ri, a lcă tu iţi u n plan) inform a­ ţii despre sursele şi m onum entele istorice din ţin u tu l natal.

4. A lcătu iţi o com unicare (prezentare) în baza inform aţiei acum ulate.

Desfăşurarea lecţiei I.

Alcătuiţi lista cu imagini ale monumentelor istorice din ţinutul natal. Arătaţi pe hartă locul unde sunt situate acestea.

II.

Uniţi-vă în grupuri. Pregătiţi o relatare despre un monu­ ment istoric. Ce aţi aflat nou în urma analizei efectuate.

III. Povestiţi despre evenimentele, calea de viaţă a perso­ nalităţilor în cinstea cărora a fost ridicat monumentul.

IV. Prezentaţi în faţa clasei cele mai bune dintre comuni­ cările (prezentările) pregătite.

V. Formulaţi concluzii în conformitate cu scopul lecţiei.

VI. Povestiţi ce aţi aflat nou la această lecţie. Faceţi con­ cluzii.

Catedrala cu Hramul Bunei Vestiri (construită în 1901. (Oraşul Harkiv).

Aspect modern.

106

Tema 4. Istoria Ucrainei în documente

Tema 5 CERCETĂTORII ISTORIEI

§19. Scopurile principale de cunoaştere a trecutului VEŢI AFLA: ■ care este scopul cunoaşterii trecutului ■ ce înseamnă fapt istoric, cer­ cetare istorică ■ cine este clasificat ca perso­ nalitate istorică

Personalitate istorică (activist istoric) (історичний діяч, постать) — omul, activitatea căruia a schimbat viaţa în trecut şi continuă s-o influ­ enţeze în prezent.

1. Evenimente, fenomene, procese istorice. M anualul pe care îl ţin e ţi în m ână a fost alcătuit în baza cercetărilor efectu­ ate de istorici. Studierea istoriei, adică cercetarea trecu tu lu i om enirii, este o m uncă îndelungată şi complicată. Oamenii de ş tiin ţă analizează diverse surse istorice, tinzând să afle cât m ai m ulte lu cru ri despre trecu t şi să facă concluziile corespunzătoare. Anume d a to rită m uncii perseverente a is­ toricilor, noi dispunem în prezent de m ulte fapte istorice despre v iaţa oamenilor pe te rito riu l U crainei din cele mai vechi tim puri. Dar cum putem înţelege care d in tre aceste fapte sunt neesenţiale şi care au o im p o rtan ţă excepţională?

P entru aceasta trebuie să clarificăm în ce m ăsură acest fapt influenţează dezvoltarea istorică, care sunt consecinţele lui.

Faptele istorice sunt, vorbind la figurat, acele mici cără­ mizi din care se făureşte istoria. Ele sunt m aterialul ce le oferă istoricilor posibilitatea de a face concluzia că ceea ce ei cercetează este o realitate adevărată. D atorită sistem atizării faptelor istoricii pot stabili o legătură reciprocă în tre ele.

A stfel, unele fapte m ărunte despre trecut pot fi grupate în evenimente, fenomene istorice im portante, dar şi în procese istorice întregi. Acest lucru le perm ite oamenilor de ştiin ţă să dea răspuns la întrebarea principală a istoriei: „De ce to a­ te s-au întâm plat anume astfel?”.

Evenimentele, fenomenele, procesele se deosebesc între ele prin continuitatea lor, numărul participanţilor, influenţa asupra vieţii societăţii. Ele pot fi analizate după urm ătoarea schemă.

Imaginea istorică. Personalitatea istorică. Descriind faptele istorice, savantul creează im aginea istorică. El descoperă fe2.

EVENIMENTUL ISTORIC

108

Tema 5. Cercetătorii istoriei

nomene istorice şi reconstituie procesul isto­ ric. Acest lucru creează o serie de im agini istorice, care ne perm it să percepem istoria la nivel emoţional. Imaginile sunt p ărţi inse­ parabile ale cunoaşterii istoriei, care, uneori, cu ajutorul forţei cuvântului artistic, com­ pensează insuficienţa de inform aţii. Crearea imaginilor este una dintre proprietăţile este­ tice ale istoriei. La crearea unei imagini isto­ rice ne pot aju ta operele de artă, reconstitu­ irile istorice, m onum entele, documentele fotografice şi video.

Despre alegerea atamanului de cam­ panie al Siciului Din 31 decembrie spre 1 ianuarie zaporojenii se pregăteau să-şi aleagă atamanul. De aceea pri­ ma zi a noului an era pentru ei destul de încăr­ cată. Cazacii întâmpinau cu mari emoţii toată starşina căzăcească şi-l alegeau pe ataman.

Aceste alegeri erau cât se poate de transparen­ te şi oneste. Lângă biserică era făcut un cerc, unde era pus candidatul. Şi atunci când răsuna întrebarea, spre exemplu: „Cine este pentru Pe­ tro?", toţi acei care susţineau candidatura re­ spectivă se situau în partea dreaptă de alesul lor. Cei care erau împotrivă, se situau în partea stângă. Interesant este faptul că în această situ­ aţie nu erau şi nici nu puteau fi dintre acei care s-au abţinut. Dacă omul se abţinea sau nu se determina în privinţa vreunei candidaturi, aceasta însemna că el nu avea ce face la Sici.

Ce-i drept, erau şi cazuri când se înregistra o egalitate. Atunci cele două grupuri de adepţi ale candidaţilor rezolvau problema prin voce cine va striga mai tare. Noţiunile moderne „a vota", „a-şi da votul" îşi au rădăcinile încă din acele timpuri. După ce atamanul era ales, ca­ zacii îşi scoteau pistoalele, armele şi tunurile şi trăgeau mai multe salve de salut. în acea zi ei se veseleau aproape până dimineaţă. în a doua sau a treia zi ei alegeau toată starşina căzăcească, în primul rând judecătorul, scribul, bucătarul, iar apoi şi hatmanii kurenelor.

Fapt istoric (cuvântul „fapt" provine de la latines­ cul „făcut", „ceea ce s-a întâmplat") — eveniment istoric real neinventat, petrecut într-un anumit timp şi într-un loc anumit; fenomen, proces real; ceea ce a avut loc şi s-a întâmplat în realitate.

Eveniment istoric — varietate de fapte impor­ tante din viaţa societăţii legate între ele. Eveni­ ment istoric poate fi o bătălie, încheierea unui tratat, crearea unei organizaţii sau a unui partid.

Fenomen istoric — fragment din realitatea isto­ rică, care este caracteristic unei anumite perioa­ de şi are unele semne caracteristice tipice. Un exemplu de fenomen istoric poate fi considerată apariţia căzăcimii ucrainene, Revoluţia Ucrainea­ nă şi altele.

Proces istoric — schimbare continuă şi îndelun­ gată a fenomenelor, ce are un caracter de regu­ laritate. De exemplu, aşezarea oamenilor pe teri­ toriul Ucrainei, formarea naţiunii ucrainene, lupta de eliberare naţională a ucrainenilor pen­ tru independenţa lor.

CORELAŢIA DINTRE EVENIMENTE, FENOMENE Şl PROCES

7 ------------------------------------------------------------• 1) Ce este redat în imagine?

2) V-aţi imaginat acest eveniment după cum 1-а redat pictorul, sau altfel?

3) Ne ajută, oare, imaginea din sec. XVIII să creăm imaginea evenimentului descris în acest fragment?

Gravură din sec. XVIII.

§19. Scopurile principale de cunoaştere a trecutului

109

Cneazul K-V. Ostrozskyi. ? Examinaţi portretul cnea­ zului K-V. Ostrozskyi. Prin ce mijloace a redat picto­ rul calea de viaţă a cnea­ zului descrisă în text?

Intrarea hatmanului B. Hmelnyţkyi în Kiev. Pictor M. Ivasiuk. Autorul a încercat să redea caracterul so­ lemn şi importanţa excepţională a evenimentului.

110

Tema 5. Cercetătorii istoriei

Kostiantyn-Vasyl Ostrozskyi (1526— 1608) provenea dintr-o familie de cneji. El a trăit o viaţă lungă în timpul căreia a reuşit să facă mul­ te lucruri importante şi folositoare. Acesta a fost unul dintre cei mai influenţi demnitari militari ai Uniunii statale polono-lituaniene (stat ce a apărut în rezultatul unirii Regatului Polonez şi Marelui Ducat al Lituaniei). Mai mult de 30 de ani K-V. Ostrozskyi s-a aflat în fruntea voievodatului kievean. Contemporanii îl numeau „rege neîncoronat al statului Ruşi". însă, meritul său principal a fost lupta consecventă pen­ tru păstrarea şi dezvoltarea culturii ortodoxe pe pământurile ucraine­ ne în timpurile când ea era supusă presiunilor.

K-V. Ostrozskyi a fost un cărturar de valoare, poseda câteva limbi. Pe mo­ şia sa de la Ostrog el a întemeiat, pe mijloacele băneşti proprii, o institu­ ţie de învăţământ superior - academia greco-slavo-latină. Cneazul îi adu­ na deseori între pereţii ei pe cei mai de vază savanţi şi iluminişti.

Concomitent, aici a fost deschisă o tipografie. Moşia familiei Ostrog s-a transformat într-un adevărat centru cultural-ştiinţific. Bazându-se pe priete­ nii săi, K-V. Ostrozskyi a pornit un lucru de mare valoare: editarea Bibliei în limba slavonă bisericească. în anul 1581 a fost tipărită traducerea textului integral al Bibliei, care a fost numită Biblia de la Ostrog. Merită să amin­ tim şi despre activitatea de binefacere a cneazului K-V. Ostrozskyi. Prin con­ tribuţia sa financiară, la Kiev au fost refăcute mănăstirile Kyrylivska şi Mejyghirska. A cunoscut o dezvoltare frumoasă şi Lavra Pecerska din Kiev.

Ş tiţi deja că isto ria cercetează activitatea oamenilor şi este fă u rită de oameni. Primele cercetări istorice ale isto ri­ cilor greci şi romani din vechime au fost consacrate unor personalităţi m arcante. Un m aestru neîntrecut în ale creării chipurilor personajelor istorice a fost filosoful şi istoricul grec antic, P lu tarh . Lucrarea sa celebră „Vieţile paralele” a devenit un bun exemplu pentru urm at.

Vorbim, de obicei, despre anum ite personalităţi, care sunt lideri. De asemenea, există grupuri de oameni care promo­ vează aceleaşi idei şi care duc după sine poporul. Aceştia se numesc personaje istorice.

A ctivitatea personajelor isto­ rice nu are în to td eau n a un rezu ltat pozitiv, însă de ele depinde mersul în continuare al istoriei. Personajele isto ­ rice nu-şi pot realiza singure şi cu succes iniţiativele. în acest scop ele au nevoie de sprijinul poporului. De ace­ ea, a tât personajele istorice, cât şi grupurile de oameni cu aceeaşi gândire trebuie să as­ culte de ceea ce doreşte po­ porul.

Din discursul renumitului istoric şi publicist ameri­ can, Timothy Snyder, profesor la Universitatea Yale Istoricul este un căutător de adevăr. El nu posedă acest adevăr şi nu se ştie dacă îl va găsi, dar el este un căutător de adevăr. Căutând adevă­ rul, istoricul creează, în acelaşi timp, legături. Niciodată adevărul nu exis­ tă de unul singur. El este veridic numai în îmbinare cu alte adevăruri.

Lucrurile mărunte, cunoştinţele modeste, pe care le obţinem, se pot transforma în afirmaţii generale destul de convingătoare. Deşi, de cele mai multe ori ele se prezintă sub formă de relatare. Deoarece un isto­ ric înţelege procesele, el posedă nu numai faptele. El vede cum aces­ te fapte, odată cu trecerea timpului, încep să interacţioneze între ele.

Atunci când un istoric scrie o carte, el descrie nu numai faptele. O car­ te de istorie bună reconstituie şi dă o explicaţie convingătoare despre interacţiunea dintre oameni şi evenimente odată cu trecerea timpului.

Nici o istorie nu poate să asigure explicaţia definitivă a trecutului, însă, această istorie, dacă ea este bună, ne prezintă sentimentul pli­ nătăţi şi integrităţii evenimentului, ne oferă posibilitatea să privim dezvoltarea evenimentelor din diferite laturi.

Anume această plinătate, această îmbinare de fapte şi este integrita­ tea umană. Aceasta nu este doar o chestiune de acumulare a cu­ noştinţelor, ci o chestiune de acumulare a experienţei şi informaţiei despre aceea cum oamenii din trecut obţineau şi acumulau cunoş­ tinţe. Istoria trebuie să-i vadă pe oameni în toată diversitatea indivi­ dualităţii lor, să privească lumea cu alţi ochi.

7 --------------------------------------------------------------------------------------

Lupta dintre Bogun şi Czarniesci de lângă Monastyryska din anul 1653. Pictor M. Samokyş. Omul de artă a redat foarte profund lupta poporului ucrainean din timpul războiului de eliberare naţională de la mijlocul sec. XVII.

• 1) Despre ce povesteşte istoricul T. Snyder?

2) Cine este istoricul, după părerea autorului?

3) Spre care realizări trebuie să tindă un istoric prin cercetări­ le sale?

U n re z u lta t al activ ităţii istoricului este cercetarea is­ to rică. în baza surselor istorice el cercetează faptele isto ­ rice ca apoi să determ ine faptele, fenomenele şi procesele istorice, reco n stitu in d im aginea acestora.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Ce este faptul istoric? Care sunt semnele lui caracteristice principale?

Prin ce se deosebesc între ele evenimentele, fenomenele şi pro­ cesele istorice?

La care întrebări trebuie să dea răspuns un istoric pentru a cerceta: 1) evenimentul istoric, 2) fenomenul, 3) procesul?

Ce este imaginea istorică? Cu ajutorul căror mijloace este creată imaginea istorică?

Cine sunt personajele istorice? Ce rol le aparţine în istorie?

Discutaţi în grup. Poate fi, oare, chipul unui personaj istoric po­ zitiv? Negativ?

Cu ajutorul schemei (pag. 108), caracterizaţi un eveniment (fe­ nomen sau proces) istoric, pe care l-aţi studiat.

Care este rezultatul muncii unui istoric? Argumentaţi-vă răspunsul.

§ 19. Scopurile principale de cunoaştere a trecutului

111

§20. Istoria, istoricii, scriitorii şi poeţii VEŢI AFLA: ■ despre dezvoltarea ştiinţei istorice în Ucraina şi despre istoricii ucraineni remarcabili ■ care este rolul literaturii în procesul de studiere a isto­ riei

Nestor-cronicarul. Sculptură.

„Sinopis" - primul manual de istorie.

112

Tema 5. Cercetătorii istoriei

1.

Dezvoltarea ştiinţei istorice ucrainene. Calea de dezvolta­

re a ştiin ţe i istorice ucrainene n um ără aproape o mie de ani. Prim ele opere istorice au fost cronicile. Isto ricii con­ tem porani îl numesc p ă rin te al istoriei ucrainene pe N estor, care a fost călugăr la M ănăstirea Lavra Pecerska din Kiev. în anul 1113 N estor a alcătu it letopiseţul „Povestea v re ­ m u rilo r tre c u te ” . El poate fi considerat istoric, deoarece el, în p rim ul rând, descrie nu num ai evenim entele din pe­ rioada sa de v iaţă, ci şi cele care s-au p etrecu t cu su te de ani până la el. în al doilea rând, el şi-a tra s a t clar scopul lucrării sale: de unde vine denum irea de R uşi, cine au fost prim ii cneji pe aceste p ăm ân tu ri şi cum au a p ăru t ele. în al treilea rând, el n u num ai povesteşte despre anum ite eve­ nim ente, ci le dă apreciere.

Opera lui N estor-cronicarul a avut o în sem n ătate excep­ ţio n ală în procesul stu d ie rii isto rie i. E a este principala, dacă nu unica su rsă de inform aţie despre acele tim p u ri. Nu în tâm p lăto r, în prezent „povestea vrem u rilo r tre c u te ” face p a rte d in tre cele m ai cunoscute şi m ai vechi o s u tă de c ărţi din lume. P rin opera sa N estor a in s titu it tra d iţia de scri­ ere a cronicilor, care s-a p ă stra t până la finele sec. XVII. A u to rii din perioadele u rm ăto are au încercat doar să com­ pleteze opera lui N estor cu evenim entele pe care le trăiau .

La sfâ rşitu l sec. XVII au început să apară deja nu cro­ nici, ci prim ele cercetări istorice. în anul 1672, recto ru l colegiului Kievo-Movileană, Feodosii Safonovyci, a alcătu it „Cronica vechilor letopiseţe”. P rim a p a rte a acestei opere cuprinde isto ria acestor p ăm ân tu ri până la sfâ rşitu l sec.

X III, ia r cea de-a doua relatează, în m are p a rte , despre evenim entele ce s-au p etrecu t pe p ăm ân tu rile ucrainene de la finele sec. X III până în sec. XVII. în anul 1674 a a p ăru t o sc u rtă trecere în rev istă a eve­ nim entelor din R uşi şi S ta tu l Moscovit - „S inopis” . Aceas­ tă operă a fost, tim p de câteva secole, u n adevărat m anual de isto rie şi a avut p a rte de 30 de ed iţii. M ulţi istorici sunt în clin aţi să considere că au to ru l „Sinopis”-ului a fost Innokentii Ghizeli, arh im an d rit la Lavra Pecerska din Kiev.

La începutul sec. XVIII au fost create mai m ulte opere, care au prim it denum irea de cronici căzăceşti. A utorii lor au fost astfel de p ersonalităţi rem arcabile din perioada căzăcimii ca R. Racuşka-Romanovskyi, S. Velyciko şi G. Grabianka. Ei nu p u r şi simplu au descris evenim entele războ­ iu lu i de eliberare n aţio n ală al poporului ucrainean sub conducerea lui B. Hm elnyţkyi şi evenim entele ulterioare din epoca căzăcească, ci au dat şi explicaţii la ele.

Dmytro Bantyş-Kamenskyi.

Volodymyr Antonovyci.

T rezirea in teresu lu i fa ţă de tre c u tu l Ucrainei a creat, la începutul sec. XIX, pre­ mise pen tru trecerea definitivă a procesului de acum ulare a cunoştinţelor istorice într-o fază ştiinţifică. Prim ul istoric din U craina este considerat Dmytro Bantyş-Kamenskyi (1788-1850). în creaţia sa, „Istoria Malorosiei” el a expus pen tru prim a d ată în mod consecvent isto ria p ăm ânturilor ucrainene din cele mai vechi tim puri până în anul 1760.

Povestind despre evenim entele din trecu t, au to rul nu num ai a constatat faptele, ci a descris şi cultura, obiceiurile populare, con­ stru c ţia catedralelor şi m ănăstirilor, originea căzăcimii, a dat apreciere activităţii hatm a­ nilor şi altor personalităţi, care au jucat un rol considerabil în făurirea Istoriei Ucrainei.

G raţie muncii ştiinţifice a mai m ultor is­ torici, în a doua jum ătate a sec. XIX s-a for­ m at definitiv viziunea asupra Istoriei U crai­ nei. Palm aresul ştiin ţific al ren u m itu lu i istoric ucrainean, Mykola Kostomarov (18171885), conţine peste 300 de lucrări în tre care „Bogdan Hmelnyţkyi”, „R uina”, „Mazepa”, „Pavlo Polubotok” şi altele. Mykola K osto­ marov afirm a că poporul este forţa m otrice a istoriei. El apăra cu ferm itate ideea auto ­ determ inării n aţiunii ucrainene, caracterului separat al proceselor din istoria ucraineană, care sunt o întruchipare a spiritului iubitor de libertate al poporului ucrainean.

M omentele-cheie din isto ria poporului ucrainean au fost stu d iate de către Volo-

Oleksandra Efimenko.

Din amintirile unui discipol al lui V. Antonovyci ...Venind în casa profesorului, noi, toţi ucraineni din naştere, am aflat şi am văzut pentru prima dată aici că pe lume sunt cărţi scrise în limba noastră mater­ nă, că sunt cărţulii ucrainene exact pentru noi. îmi aduc aminte cum am cerut de la profesor, prin fiul său, „Clopoţelul galiţian" sau „Vulpoiul Mykyta" Le smulgeam unul de la altul din mână pentru a le citi. Cu timpul, după aceste cărţi pentru copii au ur­ mat şi altele cum ar fi „cărţile pentru citire" „istoria populară ucraineană cu ilustraţii".

Când am început să punem la punct propria bibliote­ că publică, bunul nostru profesor ne-a oferit în dar mai multe cărţi. în scurt timp am alcătuit o bibliotecă compusă, în mare parte, din cărţi cu tematică istorică, îmi amintesc că de multe ori ne ducea prin mu­ zeele de arheologie şi numismatică de la univer­ sitate, ne purta de la o vitrină la alta şi ne citea, câte două-trei ore, lecţii interesante în limba noastră ucraineană, nişte lecţii superbe la arheo­ logia ucraineană, părintele căreia era. Aceste lec­ ţii ar fi fost şi pe înţelesul unui copil mic. Se în­ tâmpla câte odată să se adune vreo zece persoane. Niciodată Volodymyr Antonovyci nu ne-a refuzat, a mers cu noi şi ne-a povestit lu­ cruri interesante...

7

• 1) De ce la mijlocul sec. XIX se simţea lipsa de carte ucraineană?

2) Ce fapte atestă că tineretul studios de la acea vreme avea o atitudine plină de res­ pect faţă de V. Antonovyci?

3) Ce dorea să aducă la cunoştinţa ascultă­ torilor săi V. Antonovyci?

§20. Istoria, istoricii, scriitorii şi poeţii

113

Casa-muzeu memorială „D. lavornyţkyi" din Dnipro.

M. Gruşevskyi în biroul de lucru.

114

Masa de lucru a lui D. lavornyţkyi.

dym ur Antonovyci (1834-1908). Lui îi ap arţin lucrările „Despre o ri­ ginea căzăcimii”, „Despre mişcarea haidam acilor”, „Sotnicul de Umani, Ivan G onta” şi alte lucrări despre Isto ria Ucrainei. El a fost, practic, prim ul dintre istoricii ucraineni care a început să utilizeze term enul „U craina-R usi” . V. Antonovyci a adunat şi editat opt volume ale „A r­ hivei Rusiei de sud-vest”, în care au in tra t m ateriale valoroase despre isto ria Ucrainei din D reapta N iprului din sec. XVI-XVIII. V iziunea a rtistic ă largă îm binată cu ta le n tu l de cercetăto r i-au asigurat o d iversitate a intereselor de creaţie prim ei fem ei-istoric, O leksandra Efim enko (1848-1918). Cele mai cunoscute lu crări ale sale su n t„ ”C atastrofa de la T urbai” , „Schiţe din isto ria U crainei din D reapta N ip ru lu i”, „ Isto ria poporului ucrainean” .

Cercetării istoriei căzăcimii ucrainene şi-a consacrat întreaga viaţă Dmytro lavornyţkyi (1855-1940). Un rod al muncii sale de cercetător de m ulţi ani a devenit „Istoria cazacilor zaporojeni” în trei volume.

M oştenirea de creaţie a isto ricu lu i Myhailo Gruşevskyi (1 8 6 6 1934) este compusă din peste două mii de lu crări. Un loc de cinste în tre ele îl ocupă cea mai com pletă şi generală cercetare a Istoriei U crainei din cele mai vechi tim p u ri până în a doua ju m ă ta te a sec.

XVII cu denum irea „Isto ria U crainei-R uşi” în zece volum e. G raţie lui M. G ruşevskyi s-a form at o nouă viziune asupra isto riei n aţio ­ nale a ucrainenilor separat de isto riile alto r popoare.

S tudierea isto riei P atriei noastre continuă şi în prezent. La e ta ­ pa actuală ş tiin ţa Isto ria U crainei a adunat suficiente fap te p en tru a reconstitui tre c u tu l istoric al P atriei noastre. E ste un m erit al mai m ultor generaţii de savanţi-istoriei ucraineni. în prezent s-au acum ulat un num ăr m are de lu crări istorice. O cercetare m inuţioasă fă ră o stu d iere din p a rte a specialiştilor este im posibilă. Istoricul trebuie să prelucreze lite ra tu ra şi să afle care au fost părerile predecesorilor săi fa ţă de cu tare sau cu tare eveni­ m ent. Ş tiin ţa , care stu d iază dezvoltarea opiniei istorice, se num eşte istoriografie. D ezvoltarea isto rio g rafiei este o m ă rtu rie a m a tu rită ­ ţii ştiin ţe i istorice.

Tema 5. Cercetătorii istoriei

2. Istoria în chipurile literare. Istoria este obiectul cercetărilor

ştiinţifice. în acelaşi tim p, ea îi inspiră pe poeţi la scrierea lucrărilor artistice. D iversitatea de evenim ente istorice de­ păşeşte uneori orice subiect de a rtă inventat. Un m erit al scriitorilor şi poeţilor este acela că ei creează im aginea epo­ cii, a personalităţilor, ceea ce ne a ju tă să percepem mai bine tre c u tu l. în afară de aceasta, lucrările istorice p o a rtă un caracter de ilum inare. Ele sunt, de felul lor, nişte c ărţi pen­ tr u studierea istoriei U crainei şi consolidează sp iritu l popo­ ru lu i. De exemplu, re n u m ita lucrare din lite ra tu ra veche „Cuvânt despre oastea lui Igor” reflectă evenim entele lega­ te de cam pania cneazului Igor îm potriva cumanilor. „M arele Cobzar”, T aras Şevcenko, în m ulte lu crări ale sale a creat o serie de chipuri istorice, în special ale lui B. H m elnyţkyi, I. G onta, M. K ryvonis, D. Baida (Vyşneveţkyi) şi a lto r hatm ani ai cazacilor. în poem ul „H aidam a­ cii” poetul face re fe rire la perioada căzăcească p e n tru a reco n stitu i evenim entele m işcării haidam acilor.

Prim ul roman istoric din literatura ucraineană este „Rada n eag ră” de P. Kuliş. Istoria poporului său şi lu p ta lui pentru independenţă a fost oglindită în creaţiile artistice ale lui I. Franko („Zahar B erkut”), M. Staryţkyi („U ltim ii v u ltu ri”, „A părarea orăşelului Buşa”) şi ai altor scriitori ucraineni.

M ulte lu c ră ri au fost consacrate perioadei căzăceşti.

D intre acestea vom m enţiona „Solul secret” de V. Malyk, „F rate pe fra te ” de Iu. Muşketyk, „H oarda” de R. Ivanyciuk, „C atedrala” de O. G onciar şi altele.

Nu numai perioadele din vechime, ci evenimentele eroice dramatice din sec. XX au devenit o sursă pentru crearea di­ feritor chipuri literare. P rin prism a creaţiilor literare au fost înţelese altfel evenimentele din Prim ul şi al Doilea Război mondial, revoluţiile, Holodomorul, represiunile din anii 20-30.

O glorie m ondială binem eritată a câştigat rom anul lui I. Bagreanyi, „G rădina G hetsim ani”, în care a fost descrisă tragedia poporului ucrainean cauzată de represiuni şi e x ter­ m inarea in te le c tu a lită ţii ucrainene. în el su n t reflectate urgiile teroarei bolşevice, învinuirile neîntem eiate, m etode­ le groaznice de to rtu ra re a deţin u ţilo r. Tot acestei tem e i-a fost dedicat un alt rom an al scriito ru lu i - „V ânătorii de tig r i” (denum irea iniţială a fost „V ânătorii de anim ale”).

De tem atica istorică este în trep ă tru n să în treag a creaţie literară a lui P. Zagrebelnyi. Lui îi aparţine rom anul „Mi­ nunea”, în care se povesteşte despre construcţia Catedralei S fân ta Sofia, „Roksolana” - o lucrare celebră despre legen­ dara prizonieră, N astia Lysovska din Rogatin, care, devenind soţia sultanului tu rc, a avut posibilitatea să influenţeze eve­ nim entele din Im periul Otoman. Romanul „Eu sunt Bogdan” despre hatm anul B. Hmelnyţkyi aparţine de cele mai bune opere ale lite ra tu rii ucrainene.

Panteleimon Kulyş.

Redutabilul scriitor ucrainean, O. Gonciar lângă o biserică a cazacilor, căreia i-a dedicat ro­ manul său, „Catedrala" Biserica din lemn cu hramul Sfânta Tre­ ime din Novomoskovsk, regiu­ nea Dnipropetrovsk a fost con­ struită de meşterul popular la.

Pogrebniak în perioada anilor 1773- 1778.

Placă memorială instalată la Kiev în cinstea scriitorului P. Za­ grebelnyi - unul dintre fonda­ torii prozei istorice ucrainene.

§20. Istoria, istoricii, scriitorii şi poeţii

115

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

Bogdan Hmelnyţkyi.

8.

9.

10.

11.

12.

Cine sunt istoricii?

Pe cine dintre istoricii remarcabili îi cunoaşteţi? Povestiţi despre unul dintre ei.

Cine este considerat părinte al Istoriei Ucrainei şi cine - primul istoric?

Cine dintre istoricii ucraineni a alcătuit „Istoria Ucrainei-Rusi" în zece volume?

Care istoric ucrainean şi-a consacrat viaţa studierii căzăcimii ucrai­ nene?

Discutaţi în grup. Care este rezultatul principal al muncii istoricilor?

Ce opere literare despre trecutul istoric al Ucrainei aţi studiat la lecţiile de literatură?

Cine a fost autorul primului roman istoric?

Care este rolul literaturii artistice în studierea istoriei?

Explicaţi sensul afirmaţiei: „Literatura ne va ajuta să privim în fân­ tâna trecutului pentru a vedea în ea cerul prezentului şi viitorului".

Cu ajutorul surselor suplimentare de informaţii, aflaţi în care ope­ re literare au fost reflectate evenimentele contemporane din is­ toria Ucrainei. încercaţi să determinaţi care dintre textele prezentate mai jos poartă un caracter ştiinţific şi care - literar.

Text pentru citire „Şi iată că s-a ridicat un incendiu straşnic, de nestins la Zaporijjea, s-a ridicat asupra tuturor duşm anilor şi neprietenilor patriei părintele Hmelnyţkyi. Câte le făceau staros­ tele şi com isarii cu cazacii de la ţară, rotmiştrii cu jolnirii, dar şi vârcolacii noştri polonizaţi? Cum se străduiau să stingă acel pojar? Cum încercau ei să îngrădească dru­ murile de stepă pentru a nu lăsa pe nimeni din Ucraina înspre Zaporijjea? Dar, ţi-ai gă­ sit! Agricultorii lăsau plugul şi boii în braz­ dă, berarii - cazanele în berării, îşi lăsau lucrul baltă ciubotarii, croitorii şi fierarii, părinţii îşi lăsau odraslele mici, feciorii - pe taţii şi mamele neputincioase şi plecau cu toţii la Zaporijjea, la Hmelnyţkyi. De atunci s-a răspândit gloria căzăcească prin toată Ucraina..."..

116

Tema 5. Cercetătorii istoriei

Text pentru citire 2)

în timp ce Bogdan încă nici nu se gândea la rolul de hatman al cazacilor, Ucraina tră­ ia una dintre cele mai liniştite perioade din istoria sa. Această acalmie a fost doar o linişte înaintea furtunii. Polonezii i-au impus pe ucraineni să poarte în linişte jugul, însă această situaţie nu a putut să rămână fără schimbări pentru mult timp. Poporul nostru nu merita astfel de condiţii de viaţă, iar subjugarea străină frâna într-atât de tare dezvoltarea lui, încât în anul 1648 premise­ le revoluţiei naţionale erau deja formate. în diferite sfere de dezvoltare a societăţii ucrai­ nene au apărut divergenţe acute, condiţionate de statutul de atunci al Ucrai­ nei în componenţa Uniunii statale polonolituaniene, de politica ei în problema ucrai­ neană, de orânduirea social politică şi relaţiile social-econom ice din această formaţiune statală.

Lecţie practică Arborele familiei. Istoria familiei mele o parte a Istoriei Ucrainei Scopul: să vă încercaţi puterile în rolul unui cercetător al trecu­ tului; să cercetaţi şi să descrieţi istoria familiei voastre; să alcătuiţi arborele genealogic.

AMINTIŢI-VĂ 1. Care este scopul studierii is­ toriei?

2. Ce tipuri de surse istorice

însărcinări pentru pregătirea de lecţia practică 1. P reg ătiţi un set de fotografii de familie; faceţi şabloanele arborilor de fam ilie şi genealogic.

2. C om paraţi şi faceţi leg ătu ra în tre faptele din Isto ria U crainei, ţin u tu lu i n a tal şi fam iliei voastre.

există?

3. Aveţi acasă surse istorice?

Numiţi tipurile lor.

Desfăşurarea lecţiei I.

Adunaţi fotografii ale membrilor familiei voastre.

După cum ş tiţi, m unca u nui istoric începe cu selectarea surselor istorice. P e n tru început, trebuie să ad u n aţi foto­ g rafii ale m em brilor fam iliei voastre. Dacă n u aveţi acasă u n album cu fotografii de fam ilie, atunci în cercaţi să le sistem atizaţi de sine stă tă to r. P uneţi-le în ordine cronolo­ gică, bazându-vă pe d a ta n a şte rii m em brilor fam iliei. Dacă nu cunoaşteţi acest lucru, apelaţi la a ju to ru l celor apropiaţi.

II. Desenaţi arborele familiei.

în vârful acestui arbore plasaţi fotografia voastră. Mai jos, plasaţi im aginile cu p ă rin ţii. Mai jos, sub ele, puneţi fotografiile bunicului şi bunicii pe linia ta tă lu i, ia r alătu ri, în p a rte a d reap tă - fotografiile bunicului şi bunicii pe linia mamei. Tot la fel, în rândul de mai jos, plasaţi fotografiile străbunicilor şi străbunicelor voastre, care sunt p ă rin ţii b u ­ nicilor voştri. A stfel veţi p u tea identifica p a tru străbunici şi p a tru străbunice. A cesta va fi un sim plu arbore al fam i­ liei. Cu a ju to ru l lui, p u te ţi desena arborele genealogic. El a ra tă cum a crescut fam ilia v o astră începând de la un străm oş. Să adm item că acesta va fi acel străbunic, numele căruia îl p o a rtă fam ilia voastră. El, îm preună cu străb u n i­ ca, va fi plasat lângă rădăcinile arborelui genealogic. Mai sus de ei, pe ram urile inferioare, plasaţi-i pe copiii lor, iar m ai sus - pe p ă rin ţii voştri şi pe sine. Pe ram urile latera-

Lectie practică Arborele familiei. Istoria familiei mele - o parte a Istoriei Ucrainei

117

le ale arb o relu i su n t p la sa ţi u n ch ii şi m ătuşile, în dependenţă de gradul de ru d e­ nie.

III. începeţi descrierea vieţii şi activităţii membrilor familiei voastre.

Indicaţi unde s-au născut ei, unde au tr ă ­ it, care au fost cele mai im portante eveni­ m ente din v iaţa lor. în aceasta vă va aju ta arhiva fam iliei, unde se păstrează diverse docum ente (certificate de naştere, de căsă­ torie, diplome despre absolvirea in stitu ţiilo r de învăţăm ânt, distincţii). P u te ţi folosi aces­ te docum ente num ai cu perm isiunea mem­ brilor mai în v ârstă ai familiei.

IV. Luaţi interviuri de la cei mai în vârstă membri ai familiei.

U na d in tre cele m ai bune m etode de a afla despre destinul străm oşilor este discuţia cu cei m ai în v â rstă m em bri ai fam iliei.

Toate lu cru rile, despre care veţi afla, tr e ­ buiesc în re g istra te .

V. Sistematizaţi materialele adunate.

M aterialele adunate urm ează să fie sis­ tem atizate şi p rezen tate sub form ă de co­ m unicat la lecţia viitoare. Form a de orga­ n izare a ei şi tim p u l p e n tru fiecare com unicat este fixat de profesor/profesoară.

VI. Daţi răspunsuri la întrebări.

De ce tre b u ie să cu n o aştem le g ătu rile de ru d en ie?

VII. Povestiţi ce aţi aflat nou la această lecţie. Faceţi concluzii.

118

Tema 5. Cercetătorii istoriei

Tema б TOTUL ARE UN TRECUT

§21. Munca şi gospodărirea: în trecut şi în prezent VEŢI AFLA: ■ despre rolul muncii în viaţa omului ■ ce înseamnă gospodărie, economie ■ cum a apărut economia de piaţă şi care este rolul ei în viaţa modernă

Gospodărire — activitate ce asigură necesităţile omului.

Muncă — desfăşurare a unei activităţi fizice sau intelectua­ le, îndreptate spre un anumit scop, activitate prin care omul îşi satisface necesităţile.

Gospodărie naturală — tip de organizare a producţiei, în condiţiile căreia oamenii fa­ brică produse pentru satisfa­ cerea necesităţilor proprii.

Producţie de mărfuri — for­ mă de organizare a gospodări­ ei sociale în condiţiile căreia produsele sunt fabricate nu pentru consumul propriu, ci pentru schimb sau vânzare.

120

Tema 6. Totul are un trecut

1. Tipuri de gospodărire. Munca este pen tru omenire princi­ palul mod de existenţă, bază a activităţii gospodăreşti. Pentru a-şi face munca şi, respectiv, gospodăria mai eficiente omul a inventat diferite unelte de muncă. în procesul activităţii de gospodărire în tre oameni s-au stabilit anum ite relaţii. Acestea ajutau la asigurarea mai raţională a societăţii cu toate cele necesare şi la îm b u n ătăţirea p ro sp erităţii ei. Sistem ul de relaţii cu folosirea resurselor în activitatea gospodărească a fost num it economie.

Baza gospodăririi (economiei) din perioada preistorică erau colectarea şi vânatul. A stfel, ei strângeau diferite plan­ te comestibile, frăg u ţe, vânau păsări şi animale. Cu tim pul, ei au învăţat să prindă peşte, adică să pescuiască. Acest mod de gospodărire se num eşte de în su şire. Adică, omul lua (însuşea) de la n a tu ră to tu l ce-i oferea ea. însă, cu aproape zece mii de ani în urm ă în dezvoltarea gospodăriei s-au pro­ dus schim bări ce au in flu en ţat dezvoltarea omului. A ap ăru t econom ia reproductivă (ag ricu ltu ra, creşterea anim alelor, m eşteşugurile), adică omul a început să crească singur cul­ tu ri şi animale, să confecţioneze diverse obiecte de uz (vase, ţesătu ri, mobilă). Omenirea şi-a deschis calea spre modul de viaţă sedentar, spre ap ariţia oraşelor, statelor, a to t ceea ce ne înconjoară şi de ce ne folosim.

Mai în tâ i oam enii tindeau să se asigure cu to a te cele necesare (hrană, îm brăcăm inte, obiecte de uz) din propria gospodărie. Ei nu schimbau, nu cum părau şi nu vindeau n i­ mic. Acest tip de gospodărire se num eşte n atu ral.

T reptat, gospodăria n atu rală a fost înlocuită cu producţia de m ărfu ri ca form ă m ult mai eficientă şi mai dezvoltată de organizare a producţiei sociale.

De ce a ap ăru t ea? Nu orice om poate să facă to ate lu ­ crurile la fel de bine. U nul poate să confecţioneze oale, altul poate să producă postavuri. în stepă era mai raţional să te ocupi cu creşterea animalelor, iar în zona de silvostepă - cu agricultura. Adică, la cineva apărea un surplus de lucruri, care erau necesare altora. Oamenii au început să facă schimb.

Cu tim pul schim burile au dus la ap ariţia com erţului şi omul a inventat banii - o m arfă deosebită p rin care se m ăsoară costul alto r m ărfuri. L ucrurile cu care se face schimb sau se vând se numesc m ărfuri. în tim pul cum părării-vânzării

НАЦІОНАЛЬНИЙ БАНК УКРАЇНИ

Grivne ale Republicii Populare Ucrainene.

Unitate bănească modernă.

m ărfurilor apar relaţiile băneşti comerciale. Economia ba­ zată pe asemenea relaţii se num eşte de piaţă.

Producţia de m ărfuri a legat în tre ele diferite zone ale lum ii d a to rită schim bului de m ărfuri şi servicii. Gospodăria m ărfurilor a luat naştere încă în perioada prim itivă. Forma economiei de piaţă, bazată pe ea, a devenit dom inantă abia cu câteva sute de ani în urm ă. Transform ările din domeniul tehnic au favorizat o dezvoltare bruscă a relaţiilo r de piaţă.

A cestea au contribuit la o sporire considerabilă a volumului de producţie a m ărfurilor. O adevărată revoluţie a devenit inventarea la finele sec. XVIII a m otorului cu aburi. Acest lucru a dus la ap ariţia întreprinderilor industriale, dezvol­ ta re a v ieţii urbane, valorificarea de către om a tu tu ro r colţurilor păm ântului.

7 -----------------------------------------

• 1) Cum este reflectată tradiţia schimbului valutar din Ucraina în actualele semne băneşti?

2) în multe ţări ale lumii exis­ tă tradiţia de a reda pe semnele băneşti importan­ te personalităţi din trecu­ tul lor istoric. Cine este re­ dat pe semnele băneşti ale Ucrainei? Cu ajutorul sur­ selor suplimentare, aflaţi prin ce s-au proslăvit aceşti oameni.

2. Viaţa economică în prezent. N oua etap ă în d ezvoltarea econom iilor lum ii a fost legată de extin d erea tehnologiilor co m p u terizate, care au cunoscut o dezvoltare v ertig in o asă

§21. Munca şi gospodărirea: în trecut şi în prezent

121

Adunarea recoltei în epoca primitivă.

Adunarea recoltei în sec. XIX.

7

• Examinaţi ilustraţiile. Alcătuiţi o re­ latare despre dezvoltarea agricultu­ rii pe pământurile ucrainene. Care sunt deosebirile principale între tre­ cut şi prezent?

Adunarea recoltei în vremurile noastre.

PĂRŢILE COMPONENTE ALE AGRICULTURII

122

Tema 6. Totul are un trecut

în anii 60. Ele au schim bat ch iar şi acele ra m u ri ale economiei, care se p ăreau să fie de neschim bat.

Economia de p iaţă este un apogeu al dez­ v o ltării civilizaţiei um ane, deşi în diferite perioade de tim p se considera că ea dă naştere la nedreptăţi. S-au făcut încercări de a o li­ chida, în special în perioada de existenţă a U niunii Sovietice. însă, respingerea şi nega­ rea bazelor economiei de p iaţă duce la ru i­ narea sistem ului de gospodărire, în rău tăţirea rapidă a vieţii. A stfel, una d intre condiţiile necesare unei vieţii mai bune şi mai prospe­ re este însuşirea legilor economiei de piaţă.

Deja câteva m ilenii la rând baza vieţii economice pe p ăm ân tu rile ucrainene este

Meşteşugar-olar în timpul lucrului.

Producţia manufacturistă.

Motorul cu aburi din sec. XIX.

7 ---------------------------------------------------------------

• Urmăriţi după ilustraţii cum s-a schimbat activi­ tatea omului în producerea mărfurilor: de la meşteşug până la producţia robotizată moder­ nă. Care au fost consecinţele acestor schimbări?

Producţie robotizată modernă.

ag ricu ltu ra. Ea se bazează pe o c u ltu ră în a lt dezvoltată de p relu crare a p ă m ân tu lu i. A num e această ocupaţie a condiţionat v iata trad iţio n ală, c u ltu ra m aterială, sistem ul principalelor sărb ăto ri şi ritu a lu ri, concepţia despre lume şi valorile sp irituale ale poporului n o stru . A lă tu ri de a g ri­ c u ltu ră s-a dezvoltat creşterea anim alelor şi m eseriile deja tra d iţio n a le : p escuitul, v ân atu l, ap icu ltu ra . în p rezen t, U craina este unul d in tre cei mai m ari producători din lume a produselor agricole, d ar deja pe o bază tehnologică cali­ ta tiv nouă.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

De ce munca este baza vieţii omenirii?

Ce este economia?

Când a apărut gospodăria naturală? Care sunt semnele ei caracte­ ristice? De ce ea a fost dominantă o mare parte din istoria omenirii?

Ce marfă deosebită a apărut după instaurarea economiei de piaţă?

Ce a influenţat dezvoltarea rapidă a economiei de piaţă?

Discutaţi în grup. De ce economia de piaţă este considerată apo­ geu al dezvoltării civilizate?

Prin ce se deosebeşte gospodăria naturală de cea a mărfurilor?

§21. Munca şi gospodărirea: în trecut şi în prezent

123

§22. Oraşele şi satele în trecut şi în prezent VEŢI AFLA: ■ când şi în ce condiţii au apărut oraşele pe pământu­ rile ucrainene ■ despre cauzele declinului şi dezvoltării unor oraşe ■ care sunt deosebirile princi­ pale dintre oraşe şi sate în trecut şi în prezent

Reconstituirea aşezării Maidaneţke din regiunea Cerkasî după rezultatele cer­ cetărilor arheologice ale tri­ burilor culturii tripoliene.

124

Tema 6. Totul are un trecut

1. Apariţia vieţii urbane pe pământurile ucrainene. Oraşele, orăşelele, satele mai m ari şi mai mici au creat acea temelie irepetabilă pe care s-au desfăşurat evenimentele ce constituie istoria ucraineană. Fiecare dintre aceste aşezări a avut şi are propriul său chip. însă, num ai în comun ele formează chipul Ucrainei despre care am inteşte fiecare om ce a avut ocazia s-o vadă m ăcar o d ată în viaţă. Cum s-a form at acest chip?

Trecerea om enirii la modul sedentar de v ia ţă a dus la apariţia aşezărilor perm anente. Cu tim pul, dintre aşezările agricultorilor au început să se evidenţieze acele, unde erau concentrate m eşteşugurile, trăiau reprezentanţii puterii, erau situate lăcaşurile sfinte. Acest tip de aşezare se numeşte oraş.

P en tru onoarea de a fi prim ul oraş au lu p tat Ierihonul (situat pe te rito riu l actual al Israelului) şi Catal Hoyuk (si­ tu a t pe te rito riu l actualei Turcii). Aceste oraşe au ap ăru t cu aproxim ativ zece mii de ani în urm ă.

Unii istorici leagă apariţia vieţii urbane pe păm ânturile ucrainene de perioada culturii tripoliene. Astfel, în tre aşezările tripolienilor, ce au fost studiate de către arheologi, pot fi evidenţiate câteva prototipuri de oraşe m ari. Cel mai întins

dintre ele poate fi considerată aşezarea Maidaneţke, care a existat cu circa şase mii de ani în urm ă. Pe o suprafaţă de circa 200 de hectare se întindeau aproape trei mii de edificii cu unul, două sau trei etaje. Acolo au tră it, probabil, vreo 15 mii de persoane. Aceasta era cea mai mare aşezare din Europa de la acea vreme. însă, istoricii consideră că o densi­ ta te mare a populaţiei, dar şi suprafeţele mari, sunt condiţii insuficiente pentru statu tu l unui oraş. De aceea, cercetările mai continuă. După declinul culturii tripoliene marile aşezări au dispărut pentru m ult tim p de pe terito riu l Ucrainei.

A p ariţia vieţii urbane adevărate pe te rito riu l actualei Ucraine este legată de străm u tarea pe aceste păm ânturi a grecilor în sec. VIII-VI până la e. n. Pe ţărm u l M ării Negre şi în Crimeea apar oraşele greceşti. Fiecare oraş era un stat aparte. După aspectul exterior şi orânduirea lor in tern ă aces­ te a am inteau de oraşele din Grecia. La începutul erei noas­ tre , după căderea Im periului Roman, a decăzut şi v iaţa u r ­ bană pe aceste păm ânturi.

2. Dezvoltarea vieţii urbane. E tap a u rm ăto are în procesul

de dezvoltare a oraşelor pe te rito riu l actualei U craine este legată de a p a riţia şi dezvoltarea S ta tu lu i Kievean (RusiUcraina).

Slavii, care populau zona de silvostepă şi în spaţiile îm ­ pădurite ale Ucrainei, trăiau în grupuri nu prea mari. Aceştia

§22. Oraşele şi satele în trecut şi în prezent

125

Kievul în perioada domniei lui laroslav cel înţelept.

Kievul în sec. XVII şi la începutul sec. XIX.

7 ----------------------------------------• De ce în sec. XIX Kievul avea deja deosebiri esenţiale de epocile precedente?

126

Tema 6. Totul are un trecut

aveau aşezări fortificate, care erau centre ale triburilor. La finele sec. V - începutul sec. VI dintr-o asemenea aşezare a apărut oraşul Kiev. Cu tim pul au ap ăru t şi alte oraşe cunos­ cute în prezent: Cernighiv, Korosteni, Pereyaslav şi altele. în perioada în flo ririi sale S ta tu l Kievean avea a tâ t de m ulte oraşe, încât a fost supranum it „ ţa ră a oraşelor”. Kie­ vul era unul d in tre cele mai m ari oraşe din Europa. în acea perioadă oraşele deveneau centre ale m eşteşu g u rilo r şi com erţului, aici locuiau cneazul şi alţi reprezentanţi ai p u ­ terii. Tot în oraşe erau situ ate principalele catedrale, care se tran sfo rm au în locuri de pelerinaj p e n tru credincioşi, însă, trebuie să m enţionăm că o m are p a rte din populaţie continua să lucreze păm ântul. în sec. XIII, după invazia mongolă, Kievul a decăzut pen­ tru m ult tim p, deşi în general aspectul lui a răm as neschim ­ bat până în sec. XIX. în acea perioadă au decăzut şi alte oraşe ale U crainei din zona N iprului. în acelaşi tim p, v iaţa u rbană se dezvolta deosebit de ac­ tiv şi pe păm ânturile din vestul Ucrainei. Oraşele de aici, precum cele din vestul Europei, aveau străzi înguste, edifi­ cii din piatră, o p iaţă centrală, catedrale, prim ării şi altele.

Cel mai rapid se dezvolta oraşul Lviv, care a devenit, p en tru mai m ulte secole, cel mai m are oraş de pe păm ânturile ucrai­ nene şi u n im portant cen tru al com erţului şi m eşteşugurilor.

După apariţia producţiei industriale, oraşele, care deveneau tot mai m ulte la număr, au început să se transform e în centre ale vieţii economice. Se schimba şi viaţa populaţiei de la oraşe, num ărul căreia creştea destul de rapid. De asemenea, cunoştea

_ ^ji

schimbări aspectul exterior al oraşelor: erau construite străzi largi, înălţate clădiri cu m ul­ te etaje, reconstruite porturile şi magistralele de cale ferată. Tot atunci a apărut transportul urban, teatrele orăşeneşti şi alte centre de d istracţii şi odihnă. Au apărut m ai m ulte in stitu ţii de învăţăm ânt.

Aceste transfo rm ări nu au ocolit nici pă­ m ânturile ucrainene. A stfel, la sfârşitu l sec.

XVIII - începutul sec. XIX au apărut câteva zeci de oraşe, care s-au transform at mai apoi în im p o rta n te centre ale co m erţu lu i in ternaţional şi industriei. în tâ ie ta te a în tre oraşele ucrainene o deţinea Odesa, devenit şi cel m ai m are oraş din Im periul R us. P rin p o rtu l din Odesa treceau m ajoritatea m ărfu ­ rilor, m enite spre a fi vândute peste hotare. în acelaşi tim p, erau reconstruite activ oraşele care deveneau m ai apoi centre ale m arii in d u strii (m etalurgiei, prelucrării me­ talelor): Dnipro (Katerynoslav, Dnipropetro-

Lvivul în sec. XVII.

Din descrierea Lvivului de către consili­ erul Ivivean, lohan Alnpek Acest oraş livrează, în cantitate suficientă, între­ gului Regat al Poloniei diferite ţesături de măta­ se, covoare, mirodenii. Aici este tot necesarul pentru viaţa omului. în plus, aici sunt nişte preţuri nemaipomenit de ieftine la produse, ceea ce atrage în oraş un număr impunător de oa­ meni de diferite naţionalităţi...

Din descrierea Lvivului de către Mar­ tin Gruneweg, negustor din Gdansk

Odesa în a doua jumătate a sec. XIX.

Toate animalele, care sunt duse din Podolia şi Moldova înspre Italia, trec prin acest oraş. Am cu­ treierat jumătate de Europă, am fost în cele mai faimoase oraşe din lume, dar în nici unul dintre ele nu am văzut atâta pâine. Aici poţi vedea o cantitate mare de bere şi miere nu numai locală, ci şi adusă. Vinul este adus din Moldova, Italia, Grecia... La piaţa din acest oraş, precum în Veneţia, poţi întâlni oameni din diferite ţări ale lu­ mii, îmbrăcaţi în hainele lor tradiţionale: cazaci în căciuli mari, ruşi - în pălării albe, turci - în turba­ ne de culoare albă, nemţi, italieni, spanioli - în îmbrăcăminte scurtă. Fiecare dintre ei, indiferent în ce limbă ar vorbi, îşi va găsi aici şi limba sa...

7 -------------------------------------------------------------

Peisaj industrial al oraşului din perioada sovietică.

• 1) Despre ce este vorba în fragmentele din surse?

2) Asupra cărui fapt îşi concentrau atenţia străinii în timp ce vizitau Lvivul?

3) Ce concluzii puteţi face despre dezvolta­ rea oraşului?

§22. Oraşele şi satele în trecut şi în prezent

127

Oraşul Luţk. Aspect modern.

Oraşul Mukacevo. Aspect modern.

Peisajul unui sat ucrainean din zona Niprului. Sec. XIX.

Un sat de munte din Carpaţi la etapa actuală.

128

Tema 6. Totul are un trecut

vsk), Zaporijjea (Oleksandrivsk), Doneţk (Iuzivka, Staline), Lugansk, Mykolaiv şi altele. în aceste oraşe v iaţa era sub­ ordonată ritm u lu i de lucru al întreprinderilor-cheie. U craina se transform a tre p ta t în tr-o ţa ră industrial-agrară.

Această direcţie de dezvoltare a oraşelor s-a încetăţenit în timpul existenţei URSS. Giganţii industriali determ inau aspec­ tul şi orânduirea m ajorităţii oraşelor din Ucraina. Ce-i drept, o asemenea cale de dezvoltare a vieţii urbane a avut m ulte consecinţe negative: situaţia ecologică nefavorabilă, dezvoltarea slabă a altor sfere ale vieţii urbane - culturii şi odihnei.

Tot în perioada p u te rii sovietice populaţia de la oraşe o depăşea num eric pe cea de la sate şi era în tr-o continuă creştere. în prezent oraşele şi orăşelele ucrainene trec p rin tr-o nouă etap ă a dezvoltării lor. Se schim bă aspectul lor. O a ten ţie deosebită se acordă creării condiţiilor necesare spre a le face comode p e n tru locuitori. Foarte rap id se dezvoltă, în special, oraşele Kiev, Lviv, H arkiv, D nipro şi alte oraşe.

Noile tim p u ri au adus la ordinea zilei necesitatea soluţionării u nor noi probleme. O a ten ţie deosebită necesită problem a tra n sp o rtu lu i, care a um plut străzile oraşelor.

3. Orăşelele şi satele Ucrainei. A lă tu ri de m arile centre in ­ d u stria le au e x istat d in to td e a u n a m icile orăşele şi sate ucrainene.

M ajoritatea m icilor oraşe su n t concentrate în U craina din D reapta şi în p a rte a de vest a ţă rii. A cestea au o isto ­ rie veche şi bogată. Locuitorii lor îm binau, de obicei, m un­ ca m eşteşugărească şi comercială cu ag ricu ltu ra. Centre ale vieţii orăşeneşti erau, în mod trad iţio n al, bisericile, p rim ă­ riile şi pieţele.

După trecerea sub p u terea im perială aspectul oraşelor şi orăşelelor s-a schim bat. A cestea deveneau cen tre ale in stitu ţiilo r p u te rii. în fiecare d in tre ele apăreau noi centre cu pieţe, în ju ru l cărora se în ălţau edificiile ad m in istraţiilo r locale. S trăzile centrale şi pieţele unor oraşe erau pavate. însă, m a jo ritatea străzilo r răm âneau nepavate şi chiar greu de tre c u t în perioadele ploioase ale an u lu i. Casele orăşenilor erau, de obicei, cu u n u l sau două etaje şi erau c o n stru ite din lem n. P e re ţii din a fa ră erau v o p siţi sau te n cu iţi, ia r pe p ă rţile din lem n erau in c ru sta te d iferite fig u ri. G eam urile caselor oam enilor în s tă riţi erau făcute cu sticlă colorată.

M ajoritatea aşezărilor de pe păm ânturile ucrainene au constituit-o şi o constituie satele. Din cele mai vechi tim puri ucraineni îşi construiau casa lângă lacuri şi râu ri. Ei îşi în ­ scriau cu o deosebită m ăiestrie căminele lor în m ediul în ­ conjurător. A şa-num ita casă populară - casa de la ţa ră -

? Examinaţi ilustraţiile. Ce este redat în ele? Care alte probleme ale oraşelor moderne puteţi numi?

avea în fiecare zonă a tât asem ănări, cât şi deosebiri. Casa ucraineană era o în tru ch ip are a tra d iţiilo r m oştenite din popor, a principiilor morale şi a viziunilor asupra frum useţii.

Timp de mai m ulte m ilenii, în aspectul satelor s-au schimbat puţine lucruri în afară de m aterialul din care sunt co n stru ­ ite casele. De asemenea, au ap ăru t drum urile cu înveliş tare.

Aspectul exterior al satelor a cunoscut schimbări ru in ă­ toare în perioada regim ului comunist, atunci când autorităţile au încercat „să şteargă hotarul dintre oraş şi sat”. Astfel, în satele ucrainene au fost distruse mii de biserici, au apărut cluburile, casele cu mai m ulte etaje de tip urban, aprovizio­ narea centralizată cu gaze naturale şi apeductele. însă, aces­ te m ăsuri au contribuit doar la plecarea în masă a ţăranilor la oraş, unde condiţiile de viaţă şi de muncă erau mai bune. în anii 70-80 ai secolului trecut de pe h a rta Ucrainei au dis­ p ăru t mii de sate. Intem periile economice din anii 1990-2000 nu i-au adăugat satului ucrainean nici un fel de forţe vitale.

întrebări şi însărcinări 1

.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Când au apărut satele şi oraşele pe teritoriul Ucrainei?

Numiţi deosebirile dintre oraş şi sat.

Care oraşe erau cele mai dezvoltate în diferite perioade de dez­ voltare a pământurilor ucrainene?

Când a început dezvoltarea industrială a oraşelor ucrainene?

Discutaţi în grup. De ce cu timpul rolul oraşelor în viaţa eco­ nomică creşte?

De ce în aspectul satelor un timp îndelungat aproape că nu s-a schimbat nimic?

Putem afirma, oare, că satul este „sufletul unui popor"?

Alcătuiţi o relatare despre oraşul (satul) vostru

Din notiţele călătorului german de la începutul sec. XIX, Goerg Kohl, care s-a aflat pe pă­ mânturile ucrainene »

Casele împodobite cu flori şi o verdeaţă abundentă se în­ tind printre dealuri. Mai sus, în afara satului, unde bat vân­ turile, se află 50-100 de mori de vânt. lată aşa în faţa unui călător, care vine prin stepa ucraineană, se deschide o privelişte frumoasă - aproape din râpă apare satul ucrai­ nean. Ucrainenii trăiesc în case ţinute în curăţenie, care parcă îţi zâmbesc. Ei nu se sa­ tisfac cu aceea că le spală în fiecare săptămână. O dată la două săptămâni ei îşi dau ca­ sele cu var. De aceea casele lor sunt albe ca nişte pânze curate.

7 ----------------------------• La care particularităţi ale satului ucrainean a atras atenţia călătorul german, G. Kohl?

§22. Oraşele şi satele în trecut şi în prezent

129

§23. Stiinta si învăţământul pe pământurile ucrainene 9

9

9

VEŢI AFLA: ■ despre dezvoltarea învăţământului şi ştiinţei pe pământurile ucrainene ■ care au fost etapele de bază şi rezultatele acestei dezvol­ tări

7 ---------------------------------

• Examinaţi ilustraţia şi alcătuiţi o relatare pe tema: „Cneazul Iaroslav cel înţelept în biblio­ teca de la catedrala „Sfânta Sofia".

130

Tema 6. Totul are un trecut

9

1. Introducerea sistemului de învăţământ pe pământurile ucrainene. O condiţie principală p e n tru dezvoltarea om enirii

este tra n s m ite re a c u n o ştin ţelo r şi d e p rin d e rilo r de la generaţia precedentă către cea v iitoare. Acest proces este num it învăţământ. în perioada preisto rică cunoştinţele şi deprinderile erau transm ise, în m are p a rte , oral sau p rin exemplu propriu. După a p a riţia scrisului, s-a ivit posibili­ ta te a de a in stru i o m are p a rte a so cietăţii şi a le oferi oam enilor cu n o ştin ţe m ult mai vaste.

Un imbold serios p e n tru întem eierea şcolilor în S tatu l Kievean a devenit creştinarea cneazului Volodymyr cel Mare.

Anume el a întem eiat, în anul 989, prim a şcoală. în perioa­ da domniei lui Iaroslav cel înţelept, centru al învăţăm ântului şi cunoştinţelor ştiinţifice a devenit C atedrala S fân ta Sofia, unde erau transcrise c ărţi şi funcţiona o m are bibliotecă. Cu tim pul, centre ştiinţifice şi de învăţăm ânt pe păm ânturile ucrainene au devenit m ănăstirile, d in tre care se evidenţia Lavra Pecerska din Kiev.

Un tim p îndelungat, învăţăm ântul cuprindea doar o p a r­ te neînsem nată a populaţiei. Nu exista obligaţia şi dreptul de a învăţa.

Academia Kievo-Movileană, înfiinţată drept Colegiu Kievo-Movilean în anul 1632. Aspect modern.

Universitatea din Lviv, întemeiată în anul 1662.

Aspect modern.

Universitatea din Harkiv în perioada fon­ dării sale, în anul 1805.

Universitatea din Kiev, întemeiată în anul 1834.

Aspect modern.

în sec. XV-XVI în Europa a început să crească interesul fa ţă de cunoştinţele ştiinţifice şi învăţăm ânt. La aceasta a co n tribuit inventarea tip a ru lu i de carte, ceea ce a făcut obţinerea cunoştinţelor m ult mai accesibilă. U crainenii nu au răm as în afa ra acestui proces. în condiţiile lipsei in stitu ţiilo r de învăţăm ânt superior pe păm ânturile ucraine­ ne ei c ău ta u în mod activ p o sib ilităţi de a stu d ia în u n iv ersităţile din Europa. D intre savanţii o rig in ari de pe păm ânturile ucrainene, cea mai m are glorie a obţinut-o Iu rii Drogobyci (K oterm ak), care a fost rector al U niversităţii din Bologna şi profesor la U niversitatea din Cracovia.

2. Universităţile şi ştiinţa. în sec. XVI-XVIII pe p ă m ân tu ri­

le ucrainene au început să apară in s titu ţii de în v ăţăm ân t, care au preluat sistem ul de învăţăm ânt m ediu ce funcţiona în ţă rile europene. U nica deosebire esenţială în tre ele era aceea că in stru ire a în in stitu ţiile ucrainene se făcea în tre i

Vasyl Karazin (1773-1842) - fon­ datorul Universităţii din Harkiv.

§23. Ştiinţa şi învăţământul pe pământurile ucrainene

131

7 --------------------------------------------------------------------------

• Examinaţi ilustraţiile. Despre care realizări ale savanţilor şi inventa­ torilor ucraineni din sec. XIX-XX vorbesc ele? Cu ajutorul surselor suplimentare, alcătuiţi o relatare despre una dintre aceste invenţii.

Medicul Volodymyr Havkin, cu vaccinurile sale, a salvat de la moarte în India peste 42 mii de persoane.

132

Tema 6. Totul are un trecut

limbi: ucraineană, greacă şi latin ă. P rim a şcoală de acest tip a fost fondată la 1576 la O strog de către cneazul Kostiantyn-V asyl O strozskyi. în acea perioadă ea era n u m ită academ ie. U nul d in tre absolvenţii acestei academ ii a fost P. K onaşevyci-Sagaidacinyi.

Prim a in stitu ţie de învăţăm ânt superior, care a apărut pe păm ânturile ucrainene, este considerat Colegiul Kievo-Movilean (din anul 1701 - academie), întem eiat de către m itro­ politul P etru Movilă în anul 1632. Absolvenţii lui au devenit cei mai buni c ărtu ra ri în m ulte ţă ri ale Europei de Est. în special, în sec. XVII, aproape to ţi în v ăţăto rii din S tatu l Mos­ covit erau absolvenţi ai Colegiului respectiv. Colegiul a de­ venit şi un im p o rtan t cen tru ştiin ţific, unde se dezvoltau medicina, filozofia, m atem atica, ştiinţele n a tu rii şi altele. în perioada căzăcească nivelul de in stru ire a populaţiei, com parativ cu alte state, era fo arte în a lt. A stfel, pe te r i­ to riu l H atm an atu lu i, la o mie de copii revenea o şcoală.

M ajoritatea şcolilor erau în tre ţin u te de populaţie pe m ij­ loacele proprii. în sec. XIX nivelul general de in stru ire a populaţiei a început să scadă brusc. Acest lucru era condiţionat de să­ răcie şi de aflarea m a jo rită ţii populaţiei în dependenţă fa ţă de boieri. N um ai către m ijlocul sec. XIX au devenit evi­ dente unele schim bări pozitive. A tâ t în Im periul R us, cât şi în cel A ustro-ungar, a u to rită ţile încercau să desfăşoare unele reform e în în v ăţăm ân t m enite să creeze condiţii ce a r cuprinde o p a rte cât m ai m are a populaţiei. în să, în

pofida acestui fapt m area m ajo ritate a populaţiei n u avea posibilitate să obţină stu d ii, mai ales în lim ba m aternă. în acelaşi tim p, creştea necesitatea în specialişti de în a l­ tă calificare. Pe p ăm ânturile ucrainene a început să se dez­ volte re ţe au a in s titu ţiilo r de învăţăm ânt superior. A stfel, la în c ep u tu l sec. XX, pe p ă m ân tu rile ucrain en e din com ponenţa Im periului R us funcţionau tre i u n iv ersităţi: la H arkiv, Kiev şi Odesa, precum şi zeci de in s titu te . Pe p ă ­ m ân tu rile din vestul U crainei funcţionau U n iv ersităţile de la C ernăuţi şi Lviv. U n iversităţile erau nu num ai in s titu ţii de învăţăm ânt şi de dezvoltare a ştiin ţe i, ci şi im p o rtan te centre ale re n a şte rii naţionale a ucrainenilor. în sec. XX, în pofida d ife rito r g re u tă ţi şi tragedii, sis­ tem ul de învăţăm ânt pe p ăm ânturile ucrainene se dezvolta în mod dinam ic. în prezent, în s ta tu l ucrainean aproape to ţi oam enii au stu d ii, ia r după nivelul de in stru ire U crai­ n a se află p rin tre ţă rile de fru n te din lume.

In stru ire a unei p ă rţi însem nate a populaţiei constituie o bază im p o rtan tă p e n tru dezvoltarea ştiin ţei. în prezent, in flu en ţa ştiin ţe i asupra om ului, societăţii, lum ii înconju­ răto are este în tr-a tâ t de grandioasă, încât în condiţiile ac­ tu ale nu ne putem im agina v ia ţa fără ştiin ţă . Toate lu c ru ­ rile ce ne înconjoară au a p ăru t d a to rită în su şirii de către om a cunoştinţelor ştiinţifice. în lum ea m odernă, sub n o ţiu n ea de ş tiin ţă percepem acea p a rte a a c tiv ită ţii societăţii, care este o rie n ta tă la o b ţin erea noilor c u n o ştin ţe despre lum ea în co n ju răto are d a to rită conştientizării proceselor ce au loc în ea. Ş tiin ţa, precum în v ăţăm ân tu l de pe p ăm ânturile ucrainene, a p a r­ curs o cale lungă de dezvoltare şi are realizări considera­ bile. G raţie savanţilor şi in v en tato rilo r ucraineni au fost făcute m ulte descoperiri, devenite patrim o n iu al om enirii.

întrebări şi însărcinări

2.

3.

4.

5.

6.

Când a fost creat sistemul de învăţământ pe pământurile ucraine­ ne?

Cum a fost introdus învăţământul superior?

Ce rol jucau universităţile pe pământurile ucrainene în sec. XIX la începutul sec. XX? De ce în Imperiul Rus ucrainenii nu puteau obţine studii în limba maternă?

Aflaţi cine din familia voastră (anturajul apropiat) a studiat la Uni­ versitate sau într-o altă instituţie de învăţământ superior. Aflaţi denumirea instituţiei şi facultatea, pe care au absolvit-o. întrebaţi-i pe cei apropiaţi cum au influenţat studiile viaţa lor. Faceţi conclu­ zii pe marginea povestirii lor.

Cum credeţi, care va fi caracterul ocupaţiilor omului în viitor.

Profesiile viitorului 1. Brand-manager personal.

El va lucra asupra creării ima­ ginii clienţilor săi, în special prin reţelele de socializare.

Pentru a deveni specialist în această ramură omul are ne­ voie de cunoştinţe în sfera pr-managementului, reclamei, jurnalisticii.

2. Proiectant de roboţi. Vor fi necesari tehnicieni-operatori de roboţi, care să lucreze în direcţia aparatelor de uz (robot-dereticător, robot-grădinar şi altor ajutori pe lângă casă).

3. Designer al lumii virtua­ le. Pentru crearea lumii virtu­ ale omul are nevoie de capacităţi în domeniul picturii şi de cunoştinţe de progra­ mator.

4. Proiectant al caselor înţelepte. Cunoştinţele şi capacităţile în sfera progra­ mării şi IT-tehnologiilor îl vor ajuta pe om să devină speci­ alist, care va elabora sisteme de dirijare a gospodăriei cas­ nice fără participarea omului.

5. IT-genetician. IT-geneticienii vor întocmi planuri indivi­ duale de tratament pentru a evita bolile în stadiu timpu­ riu.

6. Dietetician şcolar. Acesta îi va învăţa pe copii cum să consume corect hrana şi va răspunde de aceea ca elevii să se alimenteze conform necesităţilor lor fiziologice.

7. Inginer de 3D-tipar.

Această muncă poate fi atât tehnică, cât şi creativă. Spre exemplu, poţi să devii desig­ ner de îmbrăcăminte şi deco­ ruri, care sunt tipărite la im­ primantă 3D.

§23. Stiinta si învăţământul pe pământurile ucrainene

133

§24. Timpul liber, grija de sănătate: în trecut şi în prezent VEŢI AFLA: ■ cum a fost timpul liber cândva şi cum este acum ■ cum se îngrijeau oamenii de sănătate în timpurile stră­ vechi

7

• Examinaţi ilustraţiile. Ce ritu­ aluri însoţesc sărbătorile re­ date în imagini?

134

Tema 6. Totul are un trecut

1. Timpul liber. Timpul liber este o varietate de ocupaţii în afara orelor de serviciu care îi perm it om ului să obţină satisfacţie şi să-şi refacă forţele p en tru m unca în continuare.

La categoria ocupaţiilor din tim pul liber pot fi atribuite: lectura, vizionarea emisiunilor televizate, frecventarea cine­ matografelor, teatrelor, concertelor, comunicarea cu prietenii, practicarea sportului, distracţiile, plimbările, jocurile şi altele.

N oţiunea de tim p liber are rădăcini adânci în adâncul istoriei şi datează încă din epoca prim itivă. A stfel, p e n tru m em brii trib u rilo r era o m are sărbătoare în to arcerea vână­ to rilo r cu pradă. în to a te tim p u rile sărbătorile erau organizate în con­ fo rm itate cu v ia ţa cotidiană. S ă rb ă to a re a înseam nă tim p liber, ia r to a te com ponentele care o însoţesc su n t u n mod de desfăşurare a acţiu n ilo r solemne.

Trecerea trib u rilo r la m odul sed en tar de v ia ţă şi prac­ ticarea a g ric u ltu rii su n t strân s legate de a p a riţia u n u i în ­ treg sistem de sărb ăto ri. A cestea le ofereau oam enilor po­ sib ilitatea să se odihnească, să obţină satisfacţie m orală, precum îndeplineau şi o funcţie educativă.

Pe m ăsura tre c erii tim p u lu i sărbătorile căpătau un nou c o n ţin u t. în opinia oam enilor de ştiin ţă , sărb ăto area este o form ă p rim ară a a c tiv ită ţii în tim pul liber. D iferenţa d in ­ tre zilele obişnuite şi cele de sărbătoare este o tră s ă tu ră caracteristică a tu tu r o r popoarelor. P e n tru străm oşii n o ştri cel m ai m are num ăr de sărb ăto ri coincidea cu toam na t â r ­ zie, ia rn a şi prim ăvara tim purie când ţă ra n u l avea p u ţin tim p p e n tru răgaz în u rm a m uncii istovitoare.

Cu tim pul, la şirul sărbătorilor populare s-au adăugat cele religioase, care, de obicei, corespundeau cu cele populare, dar şi sărbătorile de stat. Cea m ai m are sărbătoare de s ta t în U craina este Ziua proclam ării Independenţei ei - 24 august.

Sărbătorile sunt în so ţite neapărat de m uzică, d ansuri şi cântece, spectacole te atraliza te şi altele. A ceastă tra d iţie are şi ea un tre c u t fo arte vechi. A stfel, în tim pul săp ă tu ­ rilo r efectuate la aşezarea oam enilor prim itiv i din lo calita­ te a Mizyn a fost găsită o colecţie de in stru m e n te muzicale. în că o m odalitate de a petrece tim pul liber su n t jocu­ rile diverse. De m ulte ori acestea erau o p a rte com ponentă a sărb ăto rii. în acelaşi tim p, jocul este u n mod de acum u­ lare a experienţei şi o form ă de in stru ire . D intre prim ele jocuri, practicate de om, pot fi evidenţiate lu p ta de carn a­ val, alergările pe în trec u te , aruncarea su liţei şi altele.

Cu tim pul în sărb ăto ri şi ritu a lu ri au in te rv e n it unele schim bări, în să acest proces s-a desfăşurat fo arte len t. O ri­ ce sărbătoare avea loc din an în an după ordinea bine cu ­ n o scută de to ţi, fiecare sărbătoare sau ritu a l îşi avea cân­ tecele, dansurile şi jocurile deja cunoscute. în afară de sărbătorile comune, fiecare grup al populaţiei are propriile m o d alităţi de petrecere a tim p u lu i liber. De exem plu, pe tim p u rile R usi-U crainei în p alat să dădeau

Colecţie de instrumente muzicale descoperite de arheologi la aşezarea oamenilor primitivi în apropiere de localitatea Mizyn, regiunea Cernighiv.

Expoziţie a muzeului de stat al jucăriei din Kiev, unde sunt pre­ zentate jucării din timpurile stră­ vechi şi până în zilele noastre.

7 -----------------------------------------

• Examinaţi ilustraţiile. Ce feluri de petrecere a timpului liber sunt redate în imagini? Căru­ ia dintre ele i-aţi acorda prio­ ritate?

§24. Timpul liber, grija de sănătate: în trecut şi în prezent

135

Farmacia-muzeu de la Lviv.

în multe oraşe din Ucraina funcţionează muzee-farmacii (Lviv. Kiev, Cernăuţi, Harkiv, Luţk). Afacerea farmaceutică din Ucraina are o istorie boga­ tă. Experienţa de colectare şi păstrare a plantelor medicinale, prepararea medicamentelor de origine naturală erau transmise din generaţie în generaţie încă din vechime. La pieţe şi iarma­ roace erau amenajate rânduri întregi, unde se vindeau ierburi de leac. Prima farmacie a fost deschisă în anul 1270 pe lângă Biserica cu Hramul loan Bote­ zătorul din Lviv. Ea satisfăcea, în mare parte, necesităţile sluji­ torilor bisericii şi a existat până în anul 1480. în anul 1490 la Lviv a fost inaugurată prima farmacie publică. La 1735 în acest oraş a fost deschisă o farmacie, care astăzi funcţionează ca farmacie-muzeu. în ea au fost adunate in­ ventar de farmacie şi maşini pentru prepararea pastilelor din diferite timpuri, cântare ra­ risime, ierbare şi altele.

136

Tema 6. Totul are un trecut

banchete festive în cinstea v icto riilo r o b ţin u te, a oaspeţilor sosiţi, erau organizate d u elu ri, vânători.

T radiţiile de m arcare a sărb ăto rilo r au devenit o bună prem isă p e n tru form area tra d iţiilo r culturale: lectura, prac­ ticarea d ife rito r genuri de a rtă , a sistarea la spectacolele te a tra liz a te , frecv en tarea concertelor, d em o n strărilo r de film , m uzeelor, expoziţiilor. Tot atu n ci apăreau d ife rite in s titu ţii, m enite să satisfacă n ecesităţile cu ltu rale ale oa­ m enilor: bibliotecile, casele p e n tru lectură, cluburile, cer­ curile pe interese, teatrele, cinem atografele, muzeele. Cu tim pul, s ta tu l şi-a asum at în tre ţin e re a acestor in s titu ţii.

De asemenea, se form a aşa-num ita in d u strie distractivă: atracţiu n ile, aparatele de joc, d iferite show-uri. Din a doua jum ătate a sec. XX cea mai in flu en tă a devenit televiziunea.

La sfârşitul sec. XIX a apărut un alt fel de petrecere a timpului liber - turism ul. Aceasta înseamnă plecarea tempora­ ră a persoanei din locul de domiciliu permanent în scopuri de tratam ent, familiarizare, profesionale de afaceri sau în alt scop.

2. Grija de sănătate. Petrecerea tim p u lu i liber este strân s

legată de g rija p e n tru săn ătate. Din cele m ai vechi tim p u ri poporul ucrainean p reţu ieşte săn ă ta tea ca pe cea m ai p rin ­ cipală com oară a vieţii. S unt cunoscute o m ulţim e de p ro ­ verbe şi z icăto ri cum a r fi: „F ără s ă n ă ta te n u ex istă bogăţie”, „N u există fericire fă ră să n ă ta te ” şi altele. U crai­ nenii îşi u rează săn ătate când se întâlnesc sau îşi iau răm as bun, d a r şi atu n ci când se sa lu tă reciproc.

C ercetările ştiin ţifice m oderne dem onstrează că starea săn ă tă ţii oam enilor depinde în pro p o rţie de 10 la su tă de nivelul de dezvoltare a d eservirii medicale, 20 la s u tă - de ered itate, 20 la s u tă - de m ediul am biant, 50 la su tă - de m odul de v ia ţă . Cele m ai m u lte boli su n t co ndiţionate de obiceiurile d ău n ăto are ale om ului, încălcarea norm elor sanitaro-igienice, alim entarea incorectă, lipsa unui regim clar de m uncă şi odihnă.

Străm oşii n o ştri îşi p ăstrau săn ă ta tea din copilărie. O m are im p o rta n ţă p e n tru educarea u n u i mod sănătos de v ia ţă îl aveau scăldatul, jocurile mobile, m unca fizică in ­ tensă. O astfel de atitu d in e asigura p ă strarea şi în tă rire a săn ă tă ţii fizice, psihice, sp iritu ale şi sociale. însă, este foarte greu să te fereşti definitiv de boli. Cei mai sensibili au fost şi rămân copiii, ceea ce a condiţionat o rată înaltă a m ortalităţii în rândul copiilor până în sec. XX. Desigur, oamenii nu se supuneau bolilor şi încercau, prin diferite meto­ de, să se izbăvească de ele. în scopuri de tratam ent erau apli­ cate diferite ritualuri, erau folosite proprietăţile curative ale plantelor şi mineralele - toate acestea fiind num ite în prezent medicină populară. De cele mai dese ori bolile cedau. încă din

Primele Jocuri Olimpice au avut loc în Grecia antică, încă în anul 776 până la e. n. Campion la alergări a devenit bucătarul Coroibos, care a în­ vins pe distanţa de 190 de metri. în decursul primelor 13 Olimpiade aler­ garea rămânea singurul fel de competiţii. Cu timpul, la ele s-au adăugat săriturile în lungime, aruncarea discului şi suliţei, lupta. în anul 688 până la e. n. în programul Olimpiadei a fost inclusă lupta cu pumnii, iar cu tim­ pul - şi cursa carelor de luptă. Pe durata jocurilor Olimpice încetau orice acţiuni militare. La început femeilor li se interzicea nu numai să participe la competiţiile olimpice, ci în genere să asiste la ele. Cu timpul, însă, a fost luată decizia de a organiza jocuri sportive speciale pentru femei, în anul 394 e. n. împăratul roman, Teodosiu I, a interzis jocurile Olim­ pice, considerându-le o sărbătoare păgână. Organizarea lor a fost re­ luată datorită activistului public francez, baronului Pierre de Coubertin. El şi-a jertfit toate veniturile pentru organizarea primelor Jocuri Olimpice moderne. La prima Olimpiadă, desfăşurată după o lungă în­ trerupere la Atena în anul 1896, au luat parte numai bărbaţi. Aceştia au fost 245 de sportivi din 14 ţări, care şi-au demonstrat măiestria la lupte greco-romane, ciclism, gimnastică, atletică uşoară, înot, tragere, tenis, atletică grea, scrimă. în timpul celei de-a doua Olimpiade la competiţii au luat parte şi femeile.

Sportivii ucraineni au evoluat pentru prima dată sub drapelul propriului lor stat în anul 1994, la Jocurile Olimpice de la Lillehammer (Norvegia).

timpurile Statului Kievean erau cunoscute reţetele din ierburi de leac ale călugărului Agapit de la Lavra Pecerska din Kiev.

P rin sec. XVII medicina a început să se dezvolte foarte rapid. Din sec. XIX încoace omenirea a reuşit să combată mai m ulte boli nelecuitoare până la acea vreme. Acest lucru a devenit posibil d a to rită acum ulării cunoştinţelor despre funcţionarea organism ului um an şi dezvoltării mai m ultor ştiin ţe (biologiei, fizicii chimiei). A u început să fie constru­ ite în mod activ aşezăm inte de ocrotire a săn ătăţii (spitale, policlinici), au fost elaborate norme sanitaro-igienice, se dez­ volta in dustria farm aceutică. încă un instrum ent pen tru păs­ trarea sănătăţii a devenit dezvoltarea sportului. Pe păm ân­ tu rile ucrainene el se dezvoltă în mod dinamic de la sfârşitul sec. XIX şi are în prezent la activ realizări considerabile.

întrebări şi însărcinări 1.

2.

3.

4.

5.

6.

Ce înseamnă timpul liber?

Ce rol joacă sărbătorile în acest proces?

Ce tradiţii culturale s-au format datorită timpului liber?

Discutaţi în grup. Poate, oare, avea timpul liber consecinţe ne­ gative?

Cum aveau oamenii grijă de sănătate în vechime?

Ce schimbări au favorizat creşterea duratei vieţii populaţiei şi reducerii ratei mortalităţii în rândul copiilor?

Farmacia-muzeu din Kiev.

Prima farmacie la Kiev a fost deschisă în anul 1709.

Autorităţile oraşului acordau preferinţe farmaciilor în comparaţie cu întreprinderile comerciale: nimeni nu avea dreptul să deschidă alte far­ macii în oraş sau în zona re­ spectivă fără consimţământului proprietarului, care a făcut pri­ mul acest lucru. Farmaciştii erau scutiţi de serviciul militar, ei erau numiţi cetăţeni de onoare ai oraşului.

О99 4 Pierre de Coubertin a fost auto­ rul Drapelului Olimpic, care a fost prezentat pentru prima dată opiniei publice în anul 1914. Drapelul a fost folosit pentru prima dată la Jocurile Olimpice din anul 1920 de la Antwerpen (Belgia).

§ 24. Timpul liber, grija de sănătate: în trecut şi în prezent

137

Lecţie practică.

Jocurile şi timpul liber la mine şi la cei apropiaţi AMINTIŢI-VĂ 1. Putem, oare, afirma că totul are un trecut?

2. Devine, oare, mai bun totul ceea ce se schimbă cu tim­ pul?

3. Pentru ce există jocurile?

Scopul: să caracterizaţi deosebirile dintre jocurile şi modul de a petrece timpul liber de către diferite generaţii; să determinaţi fac­ torii ce influenţează aceste schimbări.

însărcinări pentru pregătirea de lecţia practică 1. P reg ă tiţi u n set de fo to g rafii din album ul de fam ilie, în care su n t red ate jocurile sau ju căriile ap ro p iaţilo r vo ştri (se poate sub form ă de prezentare).

2. P reg ătiţi, îm preună cu cei apropiaţi, o scu rtă relatare despre unul d intre jocurile lor, necunoscut vouă.

3. N o ta ţi lis ta jo c u rilo r p ra c tic a te în co p ilărie de către cei a p ro p ia ţi şi a jo c u rilo r pe care le p ra c tic a ţi voi.

Desfăşurarea lecţiei

138

Tema 6. Totul are un trecut

I.

Examinaţi şi discutaţi pe marginea a câtorva prezentări dintre cele mai bune.

II.

Examinaţi ilustraţiile şi spuneţi denumirile jocurilor. Care jocuri erau mai îndrăgite de cei apropiaţi şi care - de voi?

III. Uniţi-vă în grupuri mici şi discutaţi pe marginea urmă­ toarelor întrebări: 1. Ce influenţează asupra schim bării jo cu rilo r p ra c ti­ cate de cei apropiaţi şi de voi?

2. A cum jo c u rile su n t m ai m u lt colective sau in d iv i­ duale? E x p licaţi de ce.

IV. Povestiţi ce aţi aflat nou la această lecţie. Faceţi con­ cluzii.

Lecţie practică. Jocurile şi timpul liber - la mine şi la cei apropiaţi

139

Glosar de noţiuni si termeni 9

9

A gresiune (a unui stat) — atac armat al unuia sau mai multor state împo­

triva suveranităţii, integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a altei ţări, a altui popor.

A rheologie — ştiinţa care studiază trecutul omenirii după sursele desco­

perite în urma săpăturilor.

A rhivă — instituţie care efectuează primirea, descrierea şi păstrarea docu­

mentelor cu scopul folosirii lor pentru cercetările ulterioare.

A sociaţie — societate întrunită pe principii benevole pentru atingerea unui

scop comun, ce acţionează după criteriile conlucrării reciproc avanta­ joase cu condiţia păstrării independenţei juridice şi patrimoniale a mem­ brilor ei.

D em nitate — conştientizarea valorii omului ca personalitate irepetabilă.

G enocid — termen ce semnifică acţiuni direcţionate cu scopul nimicirii

totale sau parţiale a unor grupuri aparte ale populaţiei sau popoare întregi după criterii naţionale, etnice, rasiale sau religioase.

Holodom orul din an ii 1932—1933 — genocid împotriva poporului ucrainean,

organizat de conducerea partidului bolşevic şi guvernul URSS pe calea creării unei foamete artificiale în masă.

G ospodărire — activitate ce asigură necesităţile omului.

Hromade (com unităţi) — cercuri culturale, de iluminare şi politice, care-i

întruneau pe activiştii ucraineni în a doua jumătate a sec. XIX. Frontiere de stat — linii naturale sau convenţionale, care despart teritoriul

unui stat de teritoriul altor state în spaţiul terestru, acvatic, aerian şi care determină hotarul acţiunii suveranităţii statului respectiv.

Timp liber — varietate de ocupaţii în afara orelor de muncă, care-i ajută

omului să primească satisfacţie şi să-şi recupereze forţele pentru a mun­ ci în continuare.

Econom ie — sistem de relaţii cu folosirea resurselor activităţii economice.

Exponate — obiecte expuse în muzee pentru a fi admirate de vizitatori.

E tnografie — ştiinţa ce studiază originea, aşezarea, cultura şi modul de

trai, orânduirea socială a popoarelor.

Grup etnic — comunitate de oameni formată din punct de vedere istoric

pe un anumit teritoriu (trib, naţiune), care au trăsături comune, particularităţi culturale durabile, şi care conştientizează unitatea lor, dar şi diferenţa de alte formaţiuni de acest fel (auto-conştiinţă).

Industrializare — crearea ramurilor industriei grele: metalurgică, construc­

toare de maşini şi altele.

140

Glosar de noţiuni şi termeni

Zonă istorico-etn ografică — formaţiune etno-teritorială în cadrul întregu­

lui grup etnic, care, după destinul său istoric şi caracterul etnic al populaţiei este originală.

H artă istorică — hartă pe care sunt redate evenimentele, ce s-au desfăşurat

pe un anumit teritoriu în diferite etape ale dezvoltării sale istorice.

Personaj istoric (activist, p erson alitate istorică) — om, activitatea căruia

a schimbat viaţa în trecut şi continuă s-o influenţeze şi în prezent.

M em orie istorică — varietate de cunoştinţe şi viziuni ale societăţii despre

trecutul istoric.

E venim ent isto ric — varietate de fapte legate între ele despre viaţa

societăţii.

Fenom en istoric — fragment dintr-o realitate istorică, ce ţine de o anumi­

tă perioadă şi are particularităţi caracteristice tipice.

Proces istoric — succesiune îndelungată de fenomene desfăşurate cu regu­

laritate.

Fapt istoric („fapt” — din latină înseamnă „făcut”; „ceea ce a avut loc”)

— eveniment istoric real, neinventat, desfăşurat într-o anumită peri­ oadă de timp şi într-un loc anumit; fenomen real, proces; ceea ce a avut loc cu adevărat.

Timp istoric — caracteristica în timp a procesului istoric (schimbarea eve­

nimentelor istorice legate între ele).

Surse istorice — obiecte din activitatea vitală a omului ce s-au păstrat

până în zilele noastre. Ele ne permit să studiem trecutul societăţii uma­ ne şi reflectă dezvoltarea ei istorică.

Istorie — ştiinţa ce studiază trecutul omenirii.

Istoria U crainei — ştiinţa ce studiază evenimentele legate de dezvoltarea

societăţii umane pe pământurile ucrainene conform ordinii cronologice în care s-au desfăşurat.

Calendar — mod de calculare a zilelor dintr-un an, sistem de calculare a

tim pului, bazat pe fenomenele periodice ale naturii: schimbarea ano­ timpurilor, fazele Lunii, mişcarea Soarelui.

H artă — imagine convenţional micşorată a suprafeţei pământului sau a

unei părţi a ei.

C ăzăcim e — comunitate militar-industrială liberă din stepele est-europene

(cazac — „om liber”, „soldat-mercenar”, „căutător de aventuri”).

Colhoz — întreprindere colectivă, în care era unit pământul şi inventarul

agricol a câtorva zeci sau sute de gospodării ţărăneşti pentru munca în comun.

C orupţie — folosirea de către o persoană a atribuţiilor de serviciu şi

posibilităţilor oferite de acestea cu scopul obţinerii unui profit nejus­ tificat.

Legendă — gen de folclor epic, ce prezintă fapte istorice sau evenimente

inventate sub formă de povestire fantastică despre trecutul îndepărtat.

Legenda h ă rţii — lista semnelor convenţionale pe hartă.

Cronici — creaţii în care se povesteşte despre evenimentele istorice după

ani.

Glosar de noţiuni si termeni

141

M anufactură — producţie industrială bazată pe distribuirea muncii între

muncitorii năimiţi.

M em orial — ansamblu arhitectural, compoziţie sculpturală care constituie

o operă de artă şi eternizează, de regulă, unele evenimente tragice.

Mit — povestire despre credinţa popoarelor din vechime despre originea

Universului, fenomenele naturii, zei, eroi.

M uzeu — instituţie culturală de iluminare care se ocupă cu studierea, păs­

trarea şi folosirea monumentelor naturii, patrimoniului cultural şi spi­ ritual.

G ospodărie naturală — tip de organizare a producţiei în care oamenii fa­

brică producţie numai pentru necesităţile proprii.

M onum ent — operă de sculptură sau de arhitectură destinată să eternize­

ze şi să creeze chipul sau imaginea oamenilor, evenimentelor, obiectelor, uneori a animalelor, personajelor literare şi cinematografice.

P artizani — aici: membri ai detaşamentelor de voluntari înarmaţi, care

duceau o luptă armată împotriva ocupanţilor nazişti.

Partid — grup de persoane asociate printr-un scop comun al luptei pentru

putere.

Proverb — frază populară scurtă cu un conţinut de învăţătură.

R evoluţie — schimbare fundamentală a unor lucruri; aici: schimbare fun-

damentală a vieţii poporului, orânduirii de stat.

Represiuni — arestări, împuşcări şi strămutări a unui număr însemnat de

oameni, efectuate de către organele de reprimare.

Restaurare — repararea sau refacerea unei opere de artă sau surse istori­

ce odinioară pierdută ori deteriorată pentru păstrarea ei ulterioară.

S ancţiun i — consecinţe neavantajoase pentru o ţară sau persoană aparte

în cazul încălcării de către ea a regulilor sau a legilor.

Sciţi - popoare nomade de origine iranică sau indo-europeană, care au emi­ grat din Asia.

Producţie de m ărfuri - formă de organizare a gospodăriei sociale în condiţiile

căreia produsele sunt fabricate nu pentru necesităţile proprii, ci pentru schimb sau vânzare.

Folclor - activitate literar-artistică şi muzicală colectivă a unui popor, care,

prin intermediul limbii, a păstrat cunoştinţele despre viaţă şi natură, cultele şi credinţele vechi, precum şi opinii, închipuiri, sentimente şi trăiri, fantezii poetice populare.

Cronologie - ştiinţa despre calcularea timpului în istorie.

142

Glosar de noţiuni si termeni

CUPRINS Prefaţă .......................................................................................................................................3 » Introducere. Ce este isto ria .................................................................................................... 4 Tema 1. Numărătoarea timpului în istorie................................................................ 7 §1. Timpul calendaristic şi is t o r ic ............................................................................8 §2. Epocile culturale ale istoriei europene şi U c r a in a ...................................... 12 Lecţie practică. Numărătoarea timpului în isto r ie ......................................................16 Tema 2. Unde are loc istoria....................................................................................... 19 §3. Spaţiul istoric şi geografic................................................................................ 20 §4. Statul ucrainean pe hărţile istorice în diferite perioade ale existenţei s a l e ..................................................................................................24 §5. Originea denumirilor popoarelor şi obiectivelor geografice.

Zonele istorico-etnografice ale U crainei............................................................ 28 Lecţie practică. Amplasarea teritorială şi originea istorică a satului (oraşului n a t a l) ................................................................................. 32 Tema 3. Sursele de studiere a istoriei..................................................................... 35 §6. Sursele istorice şi varietatea l o r .....................................................................36 § 7. Lucrul cu sursele isto r ic e ...................................................................................40 §8. Unde se păstrează monumentele isto rice.......................................................44 Lecţie practică. Ce putem afla din albumul de fam ilie............................................... 48 Tema 4. §9. §10. §11. §12. §13.

Istoria Ucrainei în documente................................................................... 51 Monumentele în istorie ..................................................................................... 52 Sursele ce păstrează memoria despre Rusi-Ucraina cnezatelor.................. 56 Hanatul C rim eii..................................................................................................... 62 Ucraina c ă z ă ce a sc ă .............................................................................................. 66 Pământurile ucrainene sub dominaţia a două Imperii.

Renaşterea naţională ucraineană........................................................................ 72 §14. Revoluţia ucraineană şi lupta pentru păstrarea statalităţii (anii 1 9 1 7 -1 9 2 1 )___ ’.................................................................’ .......................78 §15. Politica bolşevicilor faţă de Ucraina. MareaFoamete din anii 1932-1933.84 §16. Ucraina în anii celui de-al Doilea RăzboiM ondial...................................... 90 §17. Proclamarea Independenţei U c r a in e i..............................................................96 §18. Revoluţia demnităţii din anii 2 0 1 3 -2 0 1 4 ................................................... 102 Lecţie practică. Sursele istoriei (monumentele din ţinutul natal)..............................106

Tema 5. Cercetătorii isto rie i....................................................................................107 §19. Scopurile principale de cunoaştere a tre c u tu lu i.......................................108 §20. Istoria, istoricii, scriitorii şi p o e ţii..............................................................112 Lecţie practică. Arborele familiei. Istoria familiei mele o parte a istoriei U c r a in e i............................................................................... 117 Tema 6. Totul are un trecut......................................................................................119 §21. Munca şi gospodărirea: în trecut şi în prezent......................................... 120 §22. Oraşele şi satele în trecut şi în prezent......................................................... 124 §23. Ştiinţa şi învăţământul pe pământurile ucrainene.................................. 130 §24. Timpul liber, grija de sănătate: în trecut şi în prezent....................... 134 Lecţie practică. Jocurile şi timpul liber - la mine şi la cei ap rop iaţi............138 Glosar de noţiuni si term eni...........................................................................................140 » >

CUPRINS

143

Відомості про користування підручником № з /п

П різви щ е та ім ’я у ч н я / у ч ен и ц і

Н авчаль­ н и й р ік

С тан п ід р у ч н и к а н а п о чатк у р о ку

у к ін ц і ро ку

1 2 3 4 5

Н авчальне видання

ГІСЕМ О лександр Володимирович

«ВСТУП ДО ІС Т О Р ІЇ » Підручник для 5 класу закладів загальної середньої освіти з навчанням румунською/молдовською мовами Р еком енд овано М ін іст ер с т во м освіт и і н а у к и У к р а їн и

Видано за рахунок держ авних коштів. П родаж заборонено П е р е к л а д з у к р а їн с ь к о ї

П ер екл ад ач Д м и т р о В е р б и ц ь к и й Румунською/молдовською мовами Редактор Г . У н г у р я н Технічний редактор С. М а к с и м е ц ь Верстка В. М о ц к ін а Коректор Г . У н г у р я н В оформленні підручника використані дж ерела, викладен і у вільному доступі в м ереж і Інтернет. Формат 84x108/16. Ум. друк. арк. 15,12. Обл.-вид. арк. 14,5. Наклад 1576 прим. Зам. № 1371.

Видавець і виготовлювач видавничий дім „Букрек" вул. Радищева, 10, м. Чернівці, 58000. Тел./факс (0372) 55-29-43. E-mail: info@bukrek.net

www.bukrek.net С відоцтво

про внесення до Державного реєстру суб'єкта видавничої справи ЧЦ № 1 від 10.07.2000 р.