Income Magazine10

ZECE COMPANII CARE MAI FAC ANGAJĂRI ÎN PLINĂ CRIZĂ

VIITORUL SUNĂ RO: TÂNĂRUL ECONOMIST CARE A DAT GERMANIA PE ROMÂNIA

www.incomemagazine.ro

INTERNETUL, MEGAPROFITURI REALE ÎN SPAȚIUL VIRTUAL

CE IDEI DEZVOLTĂ IMOBILIARII? CASA MICĂ PENTRU CLASA MIJLOCIE

Nr. 010

directori sub acoperire legăturile subterane dintre privați și stat

28.06 - 04.07.2012

9 lei

5 948446 40023 5

10

24-27 antreprenor pe uliță

14-15 cireașa de pe export

22-23 investește în Macedonia

43-45

48-51

32-33

roșu de Bordeaux

grădina din birou

directorul cu preludiu

64-65 mai bine cântăreț pe Lipscani decât corporatist în Cardiff

46-47

52-55

lecția de antreprenoriat

terapii masculine

REDACTOR ȘEF Elena Cristian Publicație editată de parte a Intact Media Group PREȘEDINTE Camelia Voiculescu Zilnic inspirăm 10 milioane de oameni.

REDACȚIE: Radu Burlacu Robert Comănoiu Maria Comandașu Oleg Cojocaru Alina Dragomir Cristina Dobreanu Alexandra Grigore Simona Haiduc Mihaela Ionescu Cristian Matache Valentin Mateescu

Daniela Mironov Adriana Popa Mădălina Pană Ana Răduță Ada Ștefan Andreea Ștefan Olivia Vereha Claudia Popa ART DIRECTORI: Adrian Codreanu Marius Matieș FOTO: Tudor Vintiloiu Dragoș Savu

VÂNZĂRI: director vânzări Cristina Iancu cristina.iancu@intactpublishing.ro sales manager - clienți direcți Genoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro MARKETING: director marketing Andreea Ene

DISTRIBUȚIE: responsabil distribuție Gheorghe Vutino

brand manager Dan Tudoroiu

abonamente Luxandra Porceanu Tel.: 021-208.75.08

ISSN 2284 – 9009 ISSN-L = 2284 – 9009 Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1, sector 1, cod poștal 013682 Cititorii ne pot contacta la telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate autorilor.

Tiparul executat la tipografia Romprint

the

get

tar

directori sub acoperire cine sunt „cârtițele” privaților în instituțiile de stat

6-7

Istoria recentă consemnează nenumărate exemple de directori de companii de stat sau de șefi de agenții ori autorități care au trecut cu arme și dosare în tabăra privată, nu de puține ori cu aceeași fișă a postului. Sectorul energetic este doar un exemplu, nu rare fiind cazurile de acest fel și de la Transporturi, Finanțe, Comunicații, Mediu sau Sănătate. Cu informațiile strânse de prin ministere, fără să fi auzit vreodată de clauze de confidențialitate, mulți dintre șefii numiți politic ajung pe posturi călduțe în multinaționale sau firme autohtone, cu salarii de invidiat.

Uneori trag după ei și suspiciunea că au plecat „de la stat” abia după ce i-au rezolvat o semnătură decisivă privatului în relația cu instituția.

Thinkstock

cristian.matache@incomemagazine.ro

Șefi din Termoelectrica și Transelectrica conduc azi subsidiare locale ale unor multinaționale, un fost șef al Consiliului Concurenței deține un post de conducere la o companie pentru care a semnat începerea unei investigații, iar un vicepreședinte al Oficiului de Privatizare este manager al unui furnizor de gaze cu expansiune foarte puternică în ultimii ani. Și la Transporturi situația arată la fel. Aici, însă, lucrurile se desfășoară în ambele sensuri, adică și mediul privat, respectiv drumarii țării, oferă directori pentru instituțiile statului.

Societățile de stat, precum și agențiile sau autoritățile de reglementare sunt furnizori constanți de manageri pentru companiile multinaționale care activează în aceeași sferă de activitate. Nu puține sunt cazurile în care un fost șef de firmă încremenită, cu pierderi și supusă deciziilor politice de moment, este găsit azi undeva în Consiliul de Administrație al unui concurent privat sau conduce o afacere proprie din același sector de activitate cu jobul avut la stat. Trecerile dintr-o tabără într-alta se fac fără multe dureri de cap, pentru că în companiile din subordinea ministerelor sau în zona bugetară nu s-au inventat încă așa-zisele clauze de confidențialitate sau de nonconcurență, practicate în marile companii private.

the

get

tar

entru multinaționale cooptarea în staff a unui individ care și-a ridicat ani de zile leafa doar de la stat presupune două avantaje: își atrag de partea lor un om care cunoaște toate dedesubturile unei piețe și, la o adică, slăbește un potențial concurent, care e chiar statul. „Când am ajuns la CEZ, practic m-am ocupat de aceleași lucruri pe care le făceam și la Electrica, și anume tranzacții, fuziuni, achiziții. Nu a fost greu pentru mine, pentru că experiența de la stat m-a ajutat foarte mult în domeniul privat”, susține Doru Voicu, fostul șef al privatizărilor Electrica, trecut imediat după vânzarea filialei Electrica Oltenia, în 2005, în curtea cehilor de la CEZ, adică tocmai cei cu care a negociat. Noua funcție a lui Voicu a fost director de dezvoltare a afacerilor, poziție pe care a păstrat-o până în 2010, atunci când s-a reîntors la stat, în calitate de consilier al ministrului economiei de atunci, Adriean Videanu. Astăzi, Voicu deține o companie de consultanță pentru proiectele energetice. Acesta susține că la Electrica a avut un contract standard care nu implica vreo clauză de confidențialitate. De altfel, nici specialiștii din domeniul resurselor umane nu știu de vreo astfel de prevedere în contratele de muncă. „Nu am auzit să fi existat așa ceva la stat”, a declarat Radu Furnică, președintele Leadership Development Solutions.

Aceeași declarație a făcut-o și Oana Datki, country manager Consulteam. Lipsa clauzelor de nonconcurență și confidențialitate la societățile de stat se explică prin faptul că mulți dintre șefii de top au, de regulă, susținere politică și își pot pierde funcția foarte ușor. În ceea ce privește specialiștii, aceștia moștenesc o stare de fapt într-un sector de stat ultraconservator.

Justificarea experienței Un alt caz tipic de schimbare a macazului îl reprezintă Gabriel Sîrbu. Până la finele anului trecut acesta era director general al Departamentului de Prețuri și Tarife din cadrul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, instituția care dă mari de cap distribuitorilor de gaze naturale, pentru că nu răspunde solicitărilor constante ale acestora de mărire a tarifelor. De la începutul lui 2012, Sîrbu a fost angajat de E.ON România, unul dintre cei doi mari distribuitori de gaze din țară, în funcția de director general adjunct, dar și de membru al Consiliului de Administrație. „Sîrbu a plecat de la ANRE ca să-i învețe pe nemți (E.ON, proprietarul fostei Distrigaz Nord, n.r.) să negocieze prețurile cu statul”, susțin surse din piață. „După 19 ani de lucrat în energie credeți că mi-a fost greu să trec la privat?”, se întreabă Sîrbu retoric. El a urmat-o pe fosta sa adjunctă de la Departamentul de prețuri și tarife, Agatha Peptea, care, din august 2009, ocupă funcția de Director of management division la E.ON Energie Romania.

Un caz similar îl găsim la concurentul GDF-Suez, acolo unde o companie membră a grupului, Distrigaz Sud Rețele, este condusă de Dan Pantilie, fostul director al Agenției Naționale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (instituție înghițită în 2007 de ANRE).

Tot un fost oficial ANRE, Ioan Lungu, a trecut de la postura de președinte al instituției de reglementare la cea de director CEZ Trade, compania înființată de CEZ pentru a achiziționa curent. „Bineînțeles,

8-9

este azi directorul Departamentului Afaceri Corporative și Conformitate din… Petrom.

El se află în subordinea directă a Marianei Gheorghe, directorul general executiv al companiei petroliere, trecută și ea în anii ’90 prin curtea statului, la Ministerul de Finanțe. În vremea în care a fost președinte la Consiliul Concurenței, Mihai Berinde a semnat un act de începere a unei investigații pe piața petrolieră pentru descoperirea unui eventual cartel. Acel ordin este încă valabil și din această cauză angajații Petrom au fost martorii unor întâmplări hilare. Inspectorii Consiliului au călcat de mai multe ori sediul companiei din Străulești în speranța găsirii unor documente demascatoare și și-au justificat acțiunea cu semnătura lui Mihai Berinde, adică a salariatului de azi al Petrom.

Fuga-i sănătoasă

La finele lui 2006, șeful Direcției juridice din cadrul Oficiului Privatizărilor aflat în subordinea Ministerului Economiei, Robert m-au luat pentru că aveau nevoie de cineva Neagoe, a uimit opinia publică după o audicare să știe legile, reglementările și toate ere maraton de nouă ore la DNA. La ieșirea mișcările din piață”, susține Lungu. Ca și din sediu, a rupt-o la fugă printre zecile în cazul gazului, ANRE are printre atribuții de ziariști și cameramani care încercau să stabilirea tarifului reglementat pentru scoată o declarație. Neagoe era anchetat în energia furnizată consumatorilor captivi, celebrul dosar al privatizărilor, în care s-au printre care și populația, dar și a prețului făcut acuzații de spionaj, alături de Dorinel de distribuție. CEZ, venit în România în Mucea, Mircea Flore, Codruț Șereș, Stamen 2005 după achiziția Electrica Oltenia, are Stancev și Vadim Benyatov. ca principale activități tocmai distribuția și Înlăturat de la minister, Neagoe s-a lanfurnizarea de electricitate. sat în afaceri cu gaz și energie, domeniul bine cunoscut, având în vedere poziția sa de membru în Consiliul de Administrație al Cu semnătura la control E.ON Gaz. A preluat 5% din compania ArelMihai Berinde s-a identificat până co Distribuție, care apărea ca fiind controacum câțiva ani cu slujba la stat. A lucrat la lată de Shanghai Power Company Limited, Direcția Generală a Vămilor, apoi a ocupat din Hong Kong. „Firma merge foarte bine”, funcții de subsecretar și secretar în diferite a fost auzit Neagoe la diverse seminarii pe ministere și, din martie 2004, a fost numit energie. Nu e departe de adevăr, pentru că șef la Consiliul Concurenței, poziție pe care Arelco este azi cel mai mare furnizor indea părăsit-o cu cântec în 2007. A fost acuzat pendent de gaze, cu o cotă de 3% și o cifră anuală de afaceri la vremea respectide aproape 200 vă că instituția pe care o conducea nu SE POARTĂ ȘI LA BANCHERI milioane de lei. În domeniul fura reacționat la posi- Dincolo de energie, Banca Națională a nizării de energie, bilele încălcări ale României a fost un furnizor important de Arelco are printre legii concurenței de economiști pentru sistemul bancar autohclienți Electrocătre americanii de ton. În această postură se află Nicolaie lux sau Conpet la Bechtel, benefi- Chidesciuc, azi economist-șef al ING Bank, (compania desciarii unui contract și Dan Bucșă, omologul său de la Unicredit pre care se spune uriaș pentru auto- Țiriac Bank. George Mucibabici a urmat un că se află în zodia strada Transilvania. alt traseu, de la BNR trecând prin curtea AnaTotodată, Berinde FMI, apoi prin cea a Unicredit Țiriac Bank și Robertei stase).

Recent, a fost acuzat că a ajungând azi directorul companiei de audit Robert Neagoe închis ochii la plân- și consultanță Deloitte România. s-a aliat cu fostul gerile Distrigaz Sud (actualii GDF-Suez) și E.ON referitoare la secretar de stat de la Ministerul Finanțelor, prețurile de livrare a gazelor naturale impu- Cătălin Doică, în compania EOL Renewable. se de Petrom. Întâmplător sau nu, Berinde

Șefi de subsidiare Adrian Goicea, Petre Stroe sau Ovidiu Pop au ocupat ani de zile funcții de conducere în cadrul unor companii de stat, iar în prezent dezvoltă afacerile cu energie ale unor grei precum Iberdrola, Verbund sau EGL. Stroe și Pop vin din curtea Termoelectrica, companie care a strâns ani de zile datorii la buget și care deține active caracterizate adesea ca „fiare vechi”. Stroe este directorul subsidiarei locale a EGL, unul dintre cei mai importanți furnizori de gaze și electricitate din Europa, iar Pop a fost numit șef pe România de Verbund, cel mai mare producător de energie din Austria. Adrian Goicea vine de la bursa de energie OPCOM, subordonată Transelectrica, și se ocupă azi de afacerilor spaniolilor de la Iberdrola în România, în special în domeniul energiilor regenerabile.

Tot din vechiul sistem vine și Carmen Neagu, acum directorul GE Energy pe România și Europa de Sud-Est, companie deținută de gigantul american General Electric. Aceasta a lucrat în Conel, Elcen și Termoelectrica.

situația mea sunt mulți”, susține Costache. O situație oarecum similară o găsim cu Marioara Capră, fost director tehnic din cadrul CNADNR. A plecat la Search Corporation, o companie cu multe licitații la activ, și recent a fost numită director adjunct la Direcția Calitate și Tehnic.

Mihai Nica, fost director al DRDP, controlează împreună cu soția sa, Liliana Radu Niculina, compania Septembrie Consulting, care a reușit în mai multe rânduri să câștige contracte de modernizare a unor porțiuni de drumuri naționale. Cei doi soți sunt nașii Monicăi Conciu, director de achiziții din cadrul DRDP București.

Du-te vino la asfaltatori Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale (CNADNR) precum și Direcțiile regionale de drumuri și poduri (DRDP) au oferit deseori ori directori societaților private care au ca principală activitate asfaltarea drumurilor, dar și sursă de inspirație pentru începrea unor afaceri din domeniu. Mulți dintre cei angajați în acest domeniu au schimbat în dese rânduri jobul de la stat cu cel de la privat. În cadrul DRDP București lucrează Radu Munteanu.

Acesta a figurat pe statele de plată a Romstrade, ca director de direcție, unul dintre cei mai mari asfaltatori din țară, controlat de Nelu Iordache. „Am venit, am plecat, totul este ciclic. Am lucrat și la privat”, spune Munteanu. El este soțul Ecaterinei Munteanu, care a ocupat de-a lungul timpului mai multe poziții de director de direcții din cadrul CNADNR, iar acum este la Direcția Siguranței Circulației. În zilele sale bune, Adrian Năstase avea un consilier, Mircea Pop, care a ajuns la un moment dat și director adjunct al DRDP București.

Ca și alți numeroși confrați, Pop s-a lansat în afaceri personale, prin firma DP Consult, iar una dintre lucrările sale a fost proiectarea autostrăzii Transilvania, în zona Apahida-Vâlcele. Acum, lucrează din nou pentru stat, fiind director adjunct pentru proiecte cu finanțare de la bugetul de stat. Un fost director general al CNADNR, Liviu Costache, a plecat pe ușa din dos din cadrul Companiei, fiind dat afară. „Mi-am dat demisia din funcție dar am rămas director comercial. De aici am fost înlăturat, cum de altfel au fost mulți din cadrul Companiei. M-am dus la firma mea de consultanță unde am câștigat mult mai mult decât cei 4.000 de lei de la CNADNR. Dar am câștigat procesul, pentru că am fost înlăturat pe nedrept, și aștept să fiu reîncadrat. În Scanează codul și vei vedea lista completă a șefilor trecuți de la stat la privat.

your

cket

INVESTITORII IMOBILIARI,

LOCUINȚE IEFTINE

obligați să construiască

po

Sectorul rezidențial este judecat greșit ca fiind cel mai afectat segment al pieței imobiliare. Imaginea creată de ansamblurile falimentare, executările silite și licitațiile organizate de lichidatori nu are nici o legătură cu situația reală de pe piață. Da, există criză în zona construcției de locuințe, dar aceasta i-a atins în principal pe amatorii de tunuri imobiliare. oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

10-11

P

este 10.000 de lo­ cuințe în proiecte noi de tip Prima casă sunt în prezent în diverse faze de construcție peste tot în București.

Comparând cu anii de referință 2007-2008, când stocul de locuințe noi era estimat la circa 6.500 de unități, putem crede că lucrurile nu stau prost deloc.

La unul dintre ultimele târ­ guri imobiliare, un agent imobiliar de la SudRezidential.ro spunea că unii dintre dezvoltatorii cu care lucrează au început să vân­ dă locuințe off-plan (pe hârtie). „Avem precontracte semnate pen­ tru următoarea fază a unui proiect dezvoltat în sudul Capitalei, zona Popești-Leordeni”, declara Mihnea Dumistrăcel, consilier de vân­zări al SudRezidential.ro. De unde vine atunci ima­ginea de criză?

Dacă îi întrebi pe cei care încă se mai ocupă cu vânzarea de locuințe în București, îți vor spune că oamenii nu mai au bani ca îna­ inte, că nu mai vin străinii să cum­ pere la pachet și că băncile nu mai creditează ca înainte. „Ce se vinde, se vinde cu Prima Casă”.

Dragoș Savu

Marea turnură

„intre în pâine” și să-și vândă o parte din locuințe înainte de criză au izbutit să evite falimentul.

Dar nici nu le-a mers prea bine. Au fost nevoiți să-și ajusteze oferta pentru locuințele rămase în portofoliu, mai ales cele mici (garsoniere și două camere), pen­ tru a obține un minim de numerar necesar cheltuielilor curente. Unele ansambluri au reușit chiar să continue timid cu câte un bloculeț, așa cum au făcut, de exemplu, dezvoltatorii Cosmopolis (Opus Land), Cartierul Latin (Alexandru Albu) sau Mili­ tari Residence. Totuși, niciunul dintre marii dezvoltatori noi sau vechi nu a deschis un nou mare șantier.

Cu toate acestea, șantiere au apărut peste tot. La început în zonele de perife­ rie, în Popești-Leordeni, Pantelimon, pe șoseaua Giurgiului, Prelungirea Ghencea, Chitila, șoseaua Alexandriei etc. De aici pro­ vine grosul ofertei la zi de tip Prima casă.

Ușor-ușor, dezvoltările cu buget redus au ajuns și în zonele semicentrale ale Capitalei.

Anul 2012 a adus însă o realitate neve­ rosimilă pe piața tranzacțiilor imobiliare: în centrul orașului apartamentele nou-nouțe au ajuns la preț de Prima casă, fiind evaluate la mai puțin de 65.000 de euro (Apartamen­ te Rădăcini).

Această evoluție dă măsură noului mo­ del de afaceri pe care firmele și particularii din sectorul rezidențial au fost nevoiți să-l adopte ca urmare a regulilor impuse de stat în materia formării prețurilor.

Ultimii ani au demonstrat că programul Prima Casă a de­ Încăpățânați venit un fel de mercurial al pieței rezidențiale. Din 2010 încoace Unora dintre dezvoltatori le-a luat prețurile au înțepenit în jurul co­ multă vreme să realizeze că locuința ro­ telor impuse de plafoanele împru­ mânească nu are nici o legătură cu planu­ muturilor de acest tip. Această rile apartamentelor de lux din Manhattan și stabilitate de preț a reprezentat nici cu vilele din Monte Carlo. Or, până în factorul hotărâtor care a determi­ 2008-2009, constructorii români s-au adre­ sat zonei de luxury, încercând să forțeze nat micii dezvoltatori să-și riște ba­ nii pentru proiecte rezidențiale noi. transformarea acesteia din ceea ce este - un E adevărat, segment îngust MER pentru compa­ și exclusivist -, în GE M niile cu vechi­ mass market.

A AI DE S me în sectorul De aceea, în A P C ART general, A rezidențial, pe piața E M I obișnuite cu PRMinisterul Finanțelor, conimobiliară s-a ob­ profituri de servat că marile dus de către Florin Georges100% și dez­ proiecte au stopat cu, a propus suplimentarea cu 200 de milioane de euro a voltări mega­ orice altă mișcare plafonului de garanții dispolomane, Prima de dezvoltare. În nibil pentru programul guvercasă a fost mai modul particular namental Prima Casă, aflat la degrabă o sur­ însă, cine nu s-a cea de-a patra etapă. Încesă de bani pen­ întins pe zeci de put în iunie 2011, Prima casă tru menținerea proiecte în pa­ 4 a avut alocat un plafon de afacerii pe linia ralel, și-a văzut 771 milioane de euro. Suplide plutire. Cei în continuare de mentarea va putea fi accesacare au avut treabă. E adevărat tă doar de băncile care și-au norocul să epuizat deja sumele alocate. că la o scară mult

your

cket

redusă, dictată și de firavul filon de tă de Adel. Am apucat să semnăm 8 prebani oferit de sistemul bancar prin contracte și a venit criza. O vreme nu s-a mai întâmplat nimic până când, în urmă programul Prima casă.

Dan Gilboa, director și fonda- cu peste un an, ne-am hotărât să schimtor al Adel Invest, companie care băm abordarea”, povestește Dan Gilboa.

Pentru că singura finanțare bancară astăzi administrează în România disponibilă pentru nu mai puțin de potențialii clienți era 150 de proprietăți NU SE VINDE? Prima casă, era logic (rezidențiale, office și ATUNCI SĂ ca oferta să se potriretail), remarcă movească cu acest tip de dificarea radicală pe ÎNCHIRIEM! produs. care a resimțit-o piața În București, după Adel Invest a hoimobiliară din Ro3 ani de criză, în tărât, prin urmare, mânia în urma celor majoritatea ansamsă construiască două două influențe conjublurilor rezidențiale modele de unități gate: criza economică premium prețurile rezidențiale pentru a și programul statului locuințelor au scăzut puțin sau deloc. Spre testa piața. Cu totul au Prima casă. exemplu, în Saphirfost patru case: două Acesta a venit Stein din zona Orhicu suprafețe utile de în România în 2003, deea, locuințele inițial 120 mp și teren afefiind unul dintre compartimentate cu rent de 250 mp, la un investitorii străini două camere costă preț de 75.000 euro care a prins nu doar astăzi 135.000 euro. și două de 80 mp la boom-ul imobiliar al Ulterior, probabil 60.000 euro. „Le-am anilor 2005-2007, ci pentru a mai diminua vândut pe toate, însă și perioada tihnită de nițel din impresia de scumpete, acestea am constatat că româdinaintea acestuia. au fost transformate nii consideră o casă Fost agent imobiliar în apartamente cu 3 de 80 mp prea mică, în New Jersey, la încamere. Efectul a fost motiv pentru care urceputul anilor 2000 același, cumpărătorii mătoarele vor fi mai a realizat un exit din nu s-au înghesuit să mari”, declară Gilboa. compania sa, hotăcumpere. Unii investiÎn continuare, rându-se să pună pe tori au preferat, prin Adel fie va construi picioare o afacere pe urmare, să le închiriîncă 75 de case, fie una dintre piețele eze, soluție mult mai se va limita la 40-50 emergente din Europrofitabilă în conjuncde case, iar pe restul pa de Est. tura actuală. spațiului va realiza Spune că a ales apartamente mici (cirRomânia pentru că părinții săi sunt originari din regiune: ca 80–100 de unități). „Nu suntem încă deciși, pentru că nu tatăl este născut în București, mama la Cernăuți; suficient pentru ceea ce știm cum va fi acceptată idea de apartamente în această zonă. Cum am făcut numește „simpatie pentru o țară”. până acum, vom testa ideea prin dezvoltarea unor proiecte mici”, adaugă reprezenModel de afacere în tantul Adel. plină criză Acum firma ridică alte două case de Dan Gilboa, spune că Prima Casă 120 mp, la un preț de 77.900 de euro. practic a redesenat modelul de afaceri în zona dezvoltărilor rezidențiale. Înainte de prăbușire Gilboa dă ca exemplu afacerea din sectorul dezvoltării imobiliare pe care Ante-criza a cuprins o perioadă de a pornit-o înainte de criză. „Am cum- creștere calmă, între anii 2001-2004, urmapărat înainte de criză un teren de cir- tă de boom-ul imobiliar iscat de aderarea ca 2,1 ha în zona orașului Pantelimon, României la Uniunea Europeană (2005pe care l-am parcelat în loturi de circa 2007). Ultima perioadă a fost caracteriza250 mp, pe care urma să le vindem. tă de o nemaivăzută (înainte de anii ’80) Terenul a fost cumpărat de un grup expansiune a proiectelor imobiliare mari, de investitori reuniți sub numele grandomanie întreținută cu multă generounei companii românești administra- zitate de către sistemul bancar autohton.

12-13

Dragoș Savu

po

Încrederea în piață a atins asemenea cote încât oamenii și băncile creditau orice. Era suficient să prezinți o machetă frumoasă. Cele mai multe afaceri se derulau după următorul model: dezvoltatorul cumpără un teren, îl parcelează și după ce obține toate aprobările (uneori chiar înainte de această etapă), începe să vândă unități din proiect, aflate în faza planurilor pe hârtie. În acest punct de dezvoltare a pieței imobiliare, trebuie menționat că regula era că afacerile dezvoltate cu fonduri împrumutate de la bănci reprezentau baza. De aceea, foarte puține proiecte rezidențiale au fost începute cu banii dezvoltatorilor. Băncile au jucat un rol important în spirala creșterii prețurilor, creditând fără selecție orice proiect, indiferent cât de fantezist era construit planul de afaceri.

Cert este că atunci când sistemul bancar a spus stop, companiile, dar și dezvoltatorii particulari au rămas descoperiți. Mulți își finanțaseră doar faza incipientă de construcție, mizând pe banii pe care urmau să-i obțină din vânzările of plan. Lucrurile s-au complicat în situația proiectelor în care și terenul era cumpărat pe credit.

Așa s-au derulat afacerile până a venit criza. La finalul lui 2009, primul an în care piața locală a resimțit efectele acesteia, numărul tranzacțiilor a scăzut cu peste 27% (la mai mult de 352 mii de la circa 485 mii de tranzacții).

PROGRAMUL ÎN CIFRE De la începutul Programului Prima Casă până la 1 februarie 2012 au fost emise 56.433 garanții în valoare totală de 2,2 mld �.

Prima Casă 1 Plafon: 1 mld � Garanții acordate: 18.554 Valoarea medie a unei garanții: 41.651 � Valoarea totală a garanțiilor: 771,4 mil �

Prima Casă 2 Plafon: 700 mil � Garanții acordate 16.414 Valoarea totală a garanțiilor: 658,9 mil �

Prima Casă 3

Plafon: 200 mil � Garanții acordate: 5.007 până la data de 12 aprilie 2011 Valoarea medie a unei garanții: 42.000 � Pentru a vedea prețurile locuințelor scoase la vânzare de către dezvoltatorii imobiliari, scanează codul.

Fără prea multe soluții Tot în 2009, Ioan Sorin Roșu, investitor particular, care a construit până în prezent trei blocuri de apartamente, începea primul său proiect rezidențial din Prelungirea Ghencea.

Spune că dacă nu ar fi existat facilitatea de finanțare pentru clienți prin Prima casă nu ar fi investit în construcția de locuințe. În cei trei ani de la lansarea Primei case, Roșu a construit câte un bloc de apartamente pe an, în total 96 de locuințe. „Dacă Prima casă nu va fi reluată și anul viitor, voi pleca la pescuit sau vânătoare.

Orice activitate de dezvoltare rezidențială va fi sistată”, crede Ioan Sorin Roșu.

Rată sau chirie?

Românii au nevoie de o finanțare facilă, care să le ofere posibilitatea contractării unui credit cu avans de maxim 10%. Peste acest prag este nesustenabil, afirmă dezvoltatorul. Dobânda, care este un cost lunar, poate fi mai mare, însă suma inițială pe care beneficiarul de credit o aduce ar trebui să fie limitată la cel mult 10% din valoarea proprietății. „De regulă, cei care contractează credite de tip Prima casa se mută de la chirie. De fapt, în unele cazuri ratele la bancă pentru prima casă

Prima casă 4

sunt mai mici decât chiriile pentru o locuință comparabilă într-o zonă superioară”, afirmă Ioan Sorin Roșu.

Cum afli dacă e mai profitabil să cumperi sau să închiriezi? Specialiștii din real estate afirmă că răspunsul la această întrebare poate fi obținut calculând raportul preț de vânzare/chirie al unei proprietăți. Astfel, aplicând formula: Raport preț/chirie = Preț mediu listă / (Chiria medie * 12) obții un indice.

- Dacă acest indice este între 1 și 15 = specialiștii recomandă mai degrabă să cumperi decât să închiriezi; - Între 16 și 20 = este de preferat să

Plafon: 771 mil � + 200 mil � Garanții acordate: 23.025 până la 1 iunie 2012

Sursa: Fondul Național de Garantare a Creditelor

închiriezi decât să cumperi; - Peste 21 = cu siguranță închiriezi.

Spre exemplu, dacă o locuință de 3 camere are preț de vânzare de 135.000 de euro, iar chiria obținută este de 500 euro, indicele rezultat aplicând formula de mai sus este 22,5.

UNDE S-AU DUS BANII • 2,2 miliarde de euro total fonduri rulate prin Prima Casă de la începutul programului până pe 1 februarie 2012; • 2,8 miliarde plafon acordat de stat prin cele 4 ediții ale Prima casă; • circa 63.000 de garanții pentru împrumuturi până la 1 iunie 2012;

Din care: BCR 1 miliard de euro suma creditelor acordate (300 milioane euro prin Prima casă 4), peste 25.000 împrumuturi în total.

BRD 530 milioane de euro acordați (până la data de 1 iunie 2012).

Raiffeisen Bank 115 milioane de euro acordați (20102011) + 115 milioane euro plafon alocat Prima casă 4.

trouble

cireașa de pe export Cireşarii din România se pregătesc să atace pieţele din Rusia şi Ucraina. Pentru aceasta pun la bătaie 900.000 de euro, bani destinați promovării în cele două țări. Planurile vor fi aplicate însă de anul viitor, pentru că în 2012 cireșele românești nu pot merge la export. Și asta pentru că ploaia a stricat atât fructele, cât şi socotelile fermierilor. andreea.stefan@incomemagazine.ro Ruşii plătesc până la 3 euro pe kilogramul de cireşe cumpărate de la poarta livezilor româneşti. Trebuie să fie însă de cea mai bună calitate. Ce rămâne merge spre procesatorii autohtoni, care plătesc 0,33 de cenţi/kilogram și le folosesc pentru dulceaţă şi compot.

Preţul destul de bun este motivul pentru care mai mulţi producători autohtoni, reuniţi în Organizaţia Interprofesională Naţională Prodcom Legume Fructe din România, au decis că a venit momentul să se extindă pe piețele internaționale. Au dat un anunț de licitaţie pentru un contract de publicitate în valoare de 900.000 de euro. Plătesc acești bani ca să-şi facă cunoscute fructele peste hotare. Sumele provin din fonduri europene în proporţie de 50%, bugetul de stat, alte 30 de procente, în timp ce membrii organizaţiei vor scoate din buzunar restul de 20%. Contractul va fi atribuit după data de 4 iulie, când se încheie licitaţia, și se va derula pe o perioadă de trei ani.

Concret, câștigătorul va trebui să realizeze o campanie de informare şi promovare a cireşelor, dar şi a altor fructe precum mere, prune, caise sau pere. În aceeaşi sumă intră şi servicii precum realizarea unui website, a unui videoclip, realizare de broşuri informaţionale, organizarea de târguri şi expoziţii. Şi promovarea prin distribuţia de mostre în puncte de vânzare, prezentări produse, vizite în unităţi de producţie, misiuni de afaceri, intră tot în sarcina viitorului câştigător al licitaţie. După toate acestea, dacă mai rămân bani, cei de la Prodcom ar vrea publicitate şi în mass media Cătălin Rusu, creative director & ma-

14-15

naging partner Rusu+Borţun Brand Growers, este de părere că cei 300.000 de euro pe an pentru două ţări, respectiv Rusia şi Ucraina, reprezintă un buget modest pentru comunicarea tradiţională, iar soluţia stă doar în abordare inspirată a campaniei de promovare.

Publicitarul este de părere că, la fel ca şi în cazul fructelor, legumelor, al vinurilor sau al apelor minerale, apelarea la originea produsului reprezintă o strategie clasică de promovare. „Roşiile cherry de Santorini sau portocalele de Sicilia au caracteristici distincte, ce ţin de condiţiile fizico-geografice ale ţinutului originar. Să sperăm că şi cireşele noastre au potenţial în acest sens”, consideră Cătălin Rusu.

Dacă sunt de calitate, cu sau fără promovare, cireşele româneşti ar trebui să-şi găsească oricum cumpărători, în contextul în care, directorul general al Prodcom, Aurel Tănase ne-a explicat că producţia, la nivel european, acoperă mai puţin de 40% din necesarul de consum. Nici noi nu stăm mai bine în acest moment. Înainte de 1989, în România existau 25.000 de hectare cu livezi de cireşe, iar azi doar 2.000 de hectare, din care doar 1.500 de hectare de calitate, în care producţia este tehnologizată. Aurel Tănase estimează că producţia de pe un

Exporturi fructe: 2012 - aproximativ 48,6 milioane euro 2011 - aproximativ 54 de milioane euro 2010 - 66, 6 milioane euro

hectar de livadă cu cireşi poate ajunge şi la 20 tone de fructe, dar în medie se obţin între 5 şi 15 tone de cireşe/hectar. În 2011, România a exportat aproximativ 600 de tone de cireşe.

2012 - livrări zero în afară Dacă pentru anii ce vin planurile sunt dintre cele mai ambițioase, în 2012, producătorii sunt nevoiţi să-şi vândă recolta în ţară, din cauza calităţii scăzute a fructelor.

Dănuţ Băianu este administratorul Multiprior Cotnari, unul dintre cei mai mari producători de cireşe din ţara noastră, care este deja prezent pe piața din Rusia. Deţine 142 de hectare de livezi de pomi fructiferi, dintre care 30 cu rod de cireşe. Anul acesta a mai plantat 15 hectare şi are în plan amenajarea a încă 40-50 de hectare. În cei trei ani de când exportă în Rusia, Dănuţ Băianu

Scanează codul și vei afla care sunt țările unde exportăm cele mai multe legume și fructe.

care îl vânduse anul trecut, la un preţ de 2,5 euro pe kilogram. Asta a făcut ca tot în 2011 85% din producţie să meargă la export şi doar 15% pe tarabele noastre.

Anul acesta, toată recolta, de 250 de tone, a unei livezi aflate în cel de-al optulea an de rod, va fi transformată în conserve, fiind vândută cu doar 0,33 euro pe kilogram, iar cei 13 angajaţi ai companiei vor fi trimişi în şomaj tehnic. Deşi şi-a asigurat 20 de hectare de livezi, pentru care a plătit 16.000 de lei, de la asigurator nu va primi niciun ban anul acesta. Şi asta pentru că una dintre condiţiile principale pentru despăgubire este ca fructul să fie doborât pe pământ, or, în situația de față, cireşele sunt doar crăpate.

Cât priveşte licitaţia pentru promovarea fructelor în Rusia şi Ucraina, Dănuţ Băianu care este membru al Prodcom, este de părere că ea este binevenită, dar procedurile de demarare au durat foarte mult din cauza birocraţiei. „Procedurile de aprobare pentru licitaţie au durat foarte mult, pe viitor se poate discuta despre efecte, astfel încât să crească cantitatea exportată către Rusia şi Ucraina, însă nu este cazul pentru anul acesta”, a adăugat administratorul Multiprior.

Importuri fructe: 2012 - aproximativ 144 milioane de euro 2011 - aproximativ 162,8 milioane euro 2010 - 148,8 milioane euro

rg u

Ia

la

FM 9. , 3 0 nu și ,

i

Şi statul a avut de profitat de pe urma fructelor de sezon. Dănuţ Băianu susține că exportul a mers atât de bine, încât în 2011 compania a plătit impozite către stat de 300.000 de lei, respectiv 10.000 de lei pentru fiecare dintre cele 30 de hectare din care a realizat producţie pentru export. „Plantaţiile de cireşe sunt cele mai bănoase, dar câteodată te lasă în pielea goală”, punctează cu mâhnire fermierul, care se angajase în faţa ruşilor să le livreze o cantitate de 250 tone, cu 90 de tone peste volumul pe

In at sâ Eu co en cu mb rop me t !

Io ătă a

Partea leului

la

a făcut bani frumoşi de pe urma acestor fructe, dar anul acesta toate contractele i-au rămas neonorate şi vorbeşte cu supărare despre grindina şi ploaia care i-au afectat recolta. În anii trecuţi, ruşii cumpărau cireşele direct de la poarta fermei sale, cu transportul şi ambalajele lor.

Producătorul este astfel scutit de toate costurile generate de un export clasic. „Nu-mi pot permite luxul de a transporta singur în Rusia. Nu cunosc limba rusă, iar birocraţia este ridicată. Este bine şi aşa”, a spus Băianu, întrebat dacă nu ar fi vândut mai mult în cazul în care ar fi exportat pe cont propriu. Ia însă în calcul posibilitatea de a face acest lucru în ţările Vestice, precum Germania, numai că pentru asta mai are nevoie de multe investiţii. „Ca să intri în Vest, totul trebuie să fie tehnologizat, respectiv

să ai staţie de sortare, calibrare, depozitare.

Nu există concurenţă, pentru că cererea este foarte mare pe piaţa mondială”, mai spune administratorul Multiprior.

Organizarea unei licitaţii pentru promovarea fructelor în Rusia şi Ucraina nu este prima încercare de acest gen. La sfârşitul lui 2009, Comisia Europeană a aprobat o serie de programe de promovare a produselor agricole în afara Uniunii Europene, printre care şi unul al patronatului „Romconserv”. Prin acest program, conservele româneşti sunt promovate în ţări precum Rusia, Ucraina, Norvegia şi Argentina. Atunci, licitaţia pentru serviciile de comunicare a fost câştigată de un patronat din Grecia, iar contractul, semnat pentru o perioadă de trei ani, este de aproape 3 milioane de euro. Banii merg către participarea la târguri, prezentări, realizarea de bannere şi conferinţe.

Din această sumă, 1.478.730 euro reprezintă cofinanţarea Uniunii Europene, 1.071.792 euro este contribuţia patronatului Delkof din Grecia, iar „Romconserv” asigură 20% din total, respectiv 406.938 euro. În prezent, contractul de promovare se află în al treilea an de desfăşurare, dar efectele vor fi cuantificate abia la final.

Pe o piaţă în creştere şi cu o promovare de milioane de euro, este de aşteptat ca producătorii români să fi făcut bani buni de pe urma trecerii recoltei peste graniţă decât dacă o vindeau pe tarabele autohtone.

Fi

Thinkstock

Legumele româneşti, promovate de greci

my

on

ini

op

impozitele și sărăcia

P

olitica defectuoasă și ezitantă în ceea ce privește taxele și impozitele, alături de birocrație, corupție, gradul de colectare redus și, în special, accentul pus pe taxarea muncii, nu pe a proprietăților și a bunurilor, a constituit firul roșu pentru toate guvernele postdecembriste. Aceasta a fost una dintre cauzele sărăciei și a dificultăților în rezolvarea problemelor sociale. Fiscalitatea deficitară a fost un motiv care a determinat ca active însemnate din economia românească, de la cele industriale, la zăcăminte și terenuri agricole, să rămână în afara circuitului economic, generând subdezvoltare, sărăcie, depopulare, poziționând România pe un loc deloc onorant între țările Uniunii Europene.

Alt fenomen încurajat de aceste politici a fost consumul pe credit în detrimentul investițiilor productive și al economisirii. Aceeași atitudine constituie și cauza situației delicate în care se găsește majoritatea populației, supra-îndatorată în plină criză financiară mondială.

Consumul bazat pe credit reprezintă o cauză importantă a situației dificile de acum a României, care se vede nevoită să gestioneze situația internațională fragilă și reducerea dramatică a nivelului investițiilor străine în zonele emergente numai prin efortul și politica riguroasă a BNR. Sistemul empiric și nivelul scăzut al taxelor pe proprietate a încurajat și caracterul speculativ al pieței imobiliare, cu efectele bubble-ului din perioada 2005-2008, pe care le resimțim dramatic și azi, când tranzacțiile sunt blocate, prețurile au scăzut vertiginos, iar în portofoliul băncilor nivelul creditelor neperformante continuă să crească alarmant. Aceste aspecte

16-17

Adrian Crivii • Doctor în economie • Fellow of Royal Institute of Chartered Surveyors (FRICS) • Membru în board-ul RICS România • Recognised European Valuer - REV • Membru titular ANEVAR din 1993 şi membru acreditat MAA în evaluarea proprietăţilor imobiliare • Absolvent al cursurilor de evaluare maşini şi echipamente ME 201-206 ale ASA (American Society of Appraisers) • Lector, autor de cărţi şi suporturi de curs pentru cursurile organizate de ANEVAR şi alte asociaţii - din 1997, participă ca lector la peste 120 de cursuri • Membru al consiliului director ANEVAR din 1997, fiind preşedinte executiv în perioada 2001-2003 • 2003 - membru fondator al WAVO (World Association of Valuation Organisations); reprezintă ANEVAR fiind şi membru în consiliul director al acestei organizaţii

nefavorabile generate și de politica fiscală vor fi greu de gestionat de guvernele din perioada următoare, existând posibilitatea ca ele să ia întorsături imprevizibile, în special dacă situația internațională din regiune se degradează.

Dacă facem referire la actualele discuții despre schimbarea strategiei fiscale, în special în ceea ce privește taxarea proprietății și a bunurilor, aici este necesar ca România să intre, ca și majoritatea țărilor moderne, în sistemul de taxare ad valorem, respectiv coeficientul de impunere să se facă la valoarea de piață.

Acesta este cel mai relevant aspect din punct de vedere fiscal al unei proprietăți imobiliare. Dincolo de urmările favorabile legate de echitatea socială și de aportul substanțial la bugetele locale, aș menționa încă trei elemente deloc neglijabile.

Primul dintre ele ar putea fi înlocuirea rudimentarei ,,accizări” cu 100-150-300% a proprietăților multiple, care îi penalizează pe cei care au investit în imobiliare creând valoare, economisind și contribuind la dezvoltarea comunităților, descurajând și pe micii investitori imobiliari.

Al doilea aspect ar fi rezolvarea în mod echitabil a discutatei contribuții a celor cu averi mari, pentru depășirea situației sociale dificile în care se află populația sărăcită de tranziție și de incompetența clasei politice. Astfel, și-ar dovedi utilitatea, având în vedere că majoritatea averilor sunt formate din patrimonii imobiliare sau bunuri. Și nu în ultimul rând, ar avea o contri­ buție decisivă la relansarea construcțiilor, a industriei imobiliare, dar și a agriculturii, domeniul strategic, având în vedere posibilitățile României și situația din domeniul alimentar pe plan internațional. Relansarea s-ar putea produce prin introducerea acestor active în circuitul economic, creând astfel locuri de muncă și profit.

CAMPANIE

Adrian Măniuţiu este cazul atipic de copil român născut într-o familie cu privilegii. Poate pentru că ne referim la cele culturale și mai puţin la cele materiale. Fiu al reputatului regizor și scriitor Mihai Măniuţiu, Adrian a mers contra curentului familial și a ales știinţele economice. Le-a absolvit în Germania, mânat de ambiţia copilului care caută afirmarea proprie, copleșit de frământări și greutăţi. Așa cum li se întâmplă multor copii occidentali de familie bună. adriana.margarit@incomemagazine.ro

CAMPANIE

rlieal fe

tânărul care a ocolit scurtătura românească

entru a rezuma diferenţele dintre ţara lui și cea care l-a educat în ultimii ani, Adrian apasă butonul telecomenzii: ROMÂNIA, TALK-SHOW POLITIC: 3 oameni diferiţi: 2 aparent dușmani și un moderator isteric, care, de multe ori, dă dovadă de parti pris. Oamenii vorbesc continuu, unul peste altul. Se întrerup, nu se ascultă, nu se respectă, e scandal. Ţipă și moderatorul, acum vorbesc 3 deodată. Nimeni nu renunţă, toţi cred că deţin adevărul suprem. La capăt, tragi linia: nimeni nu înţelege nimic. Nu s-a produs nimic, nu există concluzii, timpul e pierdut. După emisiune, cei doi dușmani merg și beau împreună o bere, pentru a discuta probleme legate de compania unde ambii sunt acţionari.

GERMANIA, TALK-SHOW POLITIC: 3 oameni diferiţi: 2 adversari politici și un moderator bine informat și pregătit. Nimeni nu este de acord cu nimeni. Toţi au poziţii diferite, dar nu antagonice. Oamenii NU vorbesc unul peste altul, NU se întrerup. Se ascultă reciproc. Moderatorul intervine echidistant și la subiect, discuţia nu deviază în plan personal. La capăt, tragi linia: punctele de vedere s-au înţeles, poţi lua ce e mai bun de la fiecare și poţi trage o concluzie constructivă.

Timpul nu e pierdut, s-a făcut un mic progres. După emisiune, cei doi pleacă, fiecare la treaba lui.

Altfel spus, „multă formă, puţin fond, ca să-l citez pe Maiorescu. Mai adăugăm o doză de Caragiale, a cărui Românie este, din păcate, și România de azi și este suficient să te doară, să fii trist, să vezi că, după un secol, noi suntem aproape tot acolo”.

Din România lui merge și așa, în țara lui totul se poate De multe ori, ca să observi ce este evident de observat trebuie să cauţi. Să te frămânţi, să îţi dorești mai mult, să te autodepășești, să riști până câștigi, să încerci până la epuizare. Să evoluezi. Așa a făcut și tânărul student Adrian Măniuţiu. A început

18-19

în urmă cu 12 ani, când a plecat de acasă și a că nu trebuie să aștepţi nimic de la nimeni, lipsit suficient cât să rămână senin și să poa- că e greșit să te bazezi pe ceilalţi. Toate tă face cu detașare o radiografie „nemţeas- acestea nu i s-au revelat deodată. Au fost că” propriului popor, cu o înţelepciune care multe frământări, tot atâtea frustrări: „La nu îi trădează vârsta și cu o sinceritate care început m-am lovit de un zid, în Germania, îi trădează, în schimb, atașamentul faţă de erau oamenii și întâmplările de zi cu zi: la ţara din care plecase. O face presărând câte universitate, la muncă, peste tot. În Româo ironie, cu un rafinament deprins, probabil, nia, trecusem fluierând prin liceu, la bac, iar de la tatăl-artist și șlefuit într-o ţară care-ţi după doi ani de facultate mă credeam deja oferă mai ales dacă meriţi. În vremea în care tare. Am aflat, însă, curând că acest tare detatăl lui Adrian, regizorul Mihai Măniuţiu, acasă însemna, de fapt, destul de puţin”. O cucerise lumea teatrului de la noi, Adrian-fi- trezire violentă la realitate. S-a adunat și a ul își pornea, în Germania, propria aventură, trecut la treabă. „Primii doi ani au fost cei departe de cocoloșeala parentală tipic româ- mai grei”, dar au fost cei în care au venit nească. A început cu greul. La propriu și la întâlnirile. Acelea care ne așteaptă pe toţi, figurat: a cărat mobilă alături de alţi studenţi care ne definesc și ne arată cine suntem. Și germani „până n-a mai știut cum îl cheamă”. la care unii știu cum să răspundă, alţii nu.

A trecut apoi la gastronomie. Pe românește, Adrian este din prima categorie. A învina „chelnerit” și a fost ajutor de barman într- gătorilor. Dar nu-și uită părinţii, camarazii, un cocktail-bar „fascinant” – Sausalitos din colegii și profesorii germani când vorbește Osnabrueck, unde a lucrat „numai cu despre asta. maeștri” și unde „a fost mai bine decât la căratul mobilei care nu încăpea niciodată în Plecarea, o alegere naturală lift”. S-a mutat apoi în Mannheim. De aici, s-a aventurat să descopere Germania la care Adrian Măniuţiu plecase din Clujul navisase încă de la grădiniţă și, mai târziu, la tal în toamna lui 2000, cu o bursă la UniverȘcoala Germană a Clujului natal. Nesfârșita sitatea din Osnabrück. Mai întâi pentru un călătorie nu avea însă nimic din proiec- semestru. Apoi pentru încă unul. Și a rămas. ţia idilică a unui copil visător și nici măcar „Germania a venit ca o alegere naturală, dade-a face cu escapadele colegilor studenţi, torită educaţiei primite de la grădiniţă până aventuraţi în excursii turis- „Noi, balcanicii, în general, avem o tice ocazionale.

Fiul regizorului formă nativă de inteligenţă creativă, român vedea numită popular șmecherie. De cele Germania de la înălţimea unei mai multe ori, este greșit folosită și dube ce aprovidominată de lene și superficial” ziona farmaciile de la ţară. Conducea sute de kilometri pe zi și era fericit la gimnaziu și liceu. Atât eu, cât și colegii de când avea câte o oprire. Dar nicio scurtătu- la Școala și Liceul German din Cluj nici nu ră. Se lepădase de ele definitiv când părăsise concepeam, la finalul anilor ’90, în anii aceia România. tulburi, să nu plecam la facultate în Germania. O ţară care exercita asupra noastră o mare fascinaţie, ca posibilităţi, perspectiȘcoala vieţii germane ve, ca standard de viaţă”. Adrian a studiat Oboseala acestui stil de viaţă se vedea la 2 universităţi – „Uni Osnabrück” și „Uni uneori în rezultatele de la școală. Adrian nu Mannheim”. A locuit în 3 orașe - Osnabrück, prea mai avea timp să înveţe. Pe drumul Mannheim și Münster și a lucrat în primele lung pe care îl alesese, învăţa mai mult să două și în Singen. De când a ajuns și până la muncească. Să se organizeze pe el și pe alţii, plecare, a studiat și a lucrat, în paralel, fără să-și extirpe tumoarea genetică a superficia­ încetare. „Sunt foarte mândru de muncile lităţii. Să recunoscă senin că nu le știe pe de jos pe care le-am făcut. M-au învăţat la toate și că învăţarea pleacă din acest punct. fel de mult ca școala și ca slujbele de la înDeparte de casă, tânărul student a mai aflat ceputul carierei: marketing și IT la o clinică

ADRIAN MIHAI MĂNIUŢIU 33 de ani

PROFESIE:

economist

DOMICILIU:

București

S-A ÎNTORS DIN:

Germania

OCUPAŢIA ACTUALĂ:

lucrează, alături de un grup de antreprenori români, la realizarea unei clinici private de recuperare – un proiect românesc cu management clinic austriac

Dragoș Savu

VÂRSTA:

CAMPANIE

rlieal fe

de medicină sportivă din Singen, zona Bodensee, și distribuţie și vânzări, la Sievert Baustoffgruppee AG, o companie cu 1.200 de angajaţi. De boss-ul de aici, profesorul Wolf Sievert, CEO al companiei, își amintește recunoscător. Lor și cuplului Hein, de la clinica din Singen, Adrian spune că la datorează cel mai mult din toata perioada germană.

Tânărul român absolvise știinţele economice. Cărase mobilă și medicamente cu duba, luptase pe brânci pentru dreptul de muncă și dovedise, în final, că îl merită la fel de mult ca un cetăţean german. Dar într-o zi i-a venit o idee...

Willkommen în ţara ta!

Când și-a decis întoarcerea de unde a plecat, mentorul său, Prof. Dr. Hans Wolf Sievert, CEO la compania unde Adrian promovase, între timp, l-a privit șocat. „Problema nu era că mă pierdea compania pe mine, dar nu pricepeau unde mă duc.” În ochii lor, tânărul era pe cale să comită o mare greșeală, un ireparabil regres. Și adevărul este că Adrian se întorcea în România. „Ţara gropilor în asfalt, a manelei și seminţarilor, a fiţelor și cocalarilor, a câinilor vagabonzi, a celor care își aruncă pe stradă mizeria din mașină, a politicii golănești”. Dar ţara unui nou început, a unei provocări, pline de neprevăzut. „Dacă nu mergea bine, aveam să mă întorc. Asta îmi spuneam mereu.”

La Cluj, tânărul economist a fost primit bine, fiindcă l-au întâmpinat din nou nemţii. Prima ofertă de lucru de acasă venea, așadar, tot din Germania. În curând, însă, Adrian avea să afle că luase decizia corectă. A cunoscut-o pe soţia lui. „Nu cred că ar trebui Era fericit. Dar i-a fost să-i admirăm pe nemţi. reamintit rapid și tot ce nu-i lipsise de acasă, în Cred că ar trebui să-i anii petrecuţi la distanţă: copiem pur și simplu. felul în care ne resemnăm Spiritul nostru latinoși începem să devenim sarcastici, să spunem fabalcanic ar arăta talist „asta este”, să obofenomenal dacă l-am sim repede, să cedăm combina cu eficienţa și fără luptă, să cădem la compromis și să începem seriozitatea nemţească. cu „mișto”-ul atunci când Cu toate acestea, este nu mai avem nici o armă. greșit să spunem că „România are, în schimb, nemţii sunt într-un suficiente personalităţi de marcă: în cultură, în artă, anume fel. Am întâlnit în știinţele exacte, chiar și nemţi de toate felurile, în politică am văzut câtela fel cum și românii va. Acestora însă le este greu să scoată capul, câtă sunt și buni, și răi, și vreme trăiesc într-o sociemuncitori, și leneși.” tate în care nu le este recunoscută valoarea decât după moarte. Vestea bună este că există și un contrapunct în toată această sonată mioritică. Deocamdată, o armată de guerillă.

Dar sunt sigur, este o chestiune de timp, fiindcă nu mai merge astfel. Trebuie sa creștem și să mergem înainte. Încet-încet, dar înainte...”

Este gândul lui Adrian Măniuţiu, la puţin timp după venirea pe lume a lui Filip, primul său copil: joi, 21 iunie, ora 9.30.

Fotografii din arhiva personală a lui Adrian Măniuţiu

20-21

CHESTIONARUL INCOME

1. România...

România este o ţară a contrastelor și cred că asta nu se va schimba niciodată. Ce se va schimba este, poate, nuanţa și proporţia, raportul dintre contraste. E o problemă adâncă și, mă tem, în mare parte cu rezolvare economică. Atâta timp cât oamenii nu circulă, nu deschid ochii, nu văd și altceva, va fi greu și va fi nevoie de timp, de puterea exemplului.

2. Unde putem găsi puterea exemplului? În scriitori, muzicieni, compozitori, regizori, actori, chimiști, medici, sociologi, profesori, oameni de afaceri, ingineri, muncitori, în ţărani. Pe toţi aceștia îi găsești și în Germania, Olanda sau Anglia. Diferenţa este că România nu știe să le promoveze valoarea și să se folosească de ei. Reușitele devin individuale și se contureaza mai mult ca excepţii personale decât ca succese de grup. Iată una dintre deosebirile fundamentale dintre noi și Occident.

3. Politica românească...

O coliziune a două grupări mafiote, securistice și caraghios de asemănătoare. Un circ tragicomic al manipulării.

4. Crezul dumneavostră...

Cel mai important este să încerci să rămâi în control și să-ţi păstrezi alternative și opțiuni.

5. Media românească...

Asistăm la o linșare susţinută a gramaticii limbii române, călcată în picioare de politicieni, oameni de televiziune, în general, de cam de toată lumea care atinge un microfon.

6. Așteptările dumneavostră... În general, singurele așteptări pe care le am sunt de la mine și de la cei apropiaţi mie. De la my personal circle of trust. În rest, ar trebui să ne respectam valorile adevărate și să le promovăm. Să o facem mai ales cât sunt în viaţă. Să nu mai fim plângăcioși și ciubucari și să nu mai așteptăm de la alţii.

Să facem noi, fiecare în parte, mai mult. Să muncim.

8. Pasiuni?

Fotografia. Încerc sa-mi fac cât mai mult timp pentru fotografie.

9. O clinică particulară în România... Când va fi gata?

Sperăm să o putem inaugura la anul. Este un centru medical cu 190 de paturi, un proiect 100% românesc, dar cu management clinic austriac. Un demers la care lucrăm intensiv de mai bine de 2 ani. Dar este foarte greu, uneori parcă te lupţi cu morile de vânt.

10. Ce ţară v-aţi alege?

Pentru moment, am ales România. Cand voi simţi din nou că trebuie, nu voi ezita să plec. E unul din cîștigurile esenţiale și fundamentale de după decembrie ’89. Îmi plac Germania și Austria, Olanda, Canada și ţările scandinave.

good my ny pa opini

com

on

Macedonia investește în

forța de muncă este foarte ieftină

Un studiu realizat recent de o organizație neguvernamentală a stabilit că aproape jumătate din populația activă a Elveției, ceea ce înseamnă în jur de 2 milioane de persoane, poartă ținută de lucru confecționată în Macedonia. Haine cumpărate atât de întreprinderi de stat, cât și de mari companii private. De ce?

Pentru că mâna de lucru este foarte ieftină, iar salariile mici. simona.haiduc@incomemagazine.ro

Î

n statisticile de specialitate, Macedonia figurează drept cea mai săracă dintre fostele republici iugoslave.

După o perioadă de tranziție, economia acestui stat care și-a dobândit independența în 1991 și care numără peste 2 milioane de locuitori, a cunoscut o creștere medie de 5% pe an între 2004 și 2008, alimentată fiind de consumul intern și exporturi (în special produse textile și metale).

Criza mondială a aruncat Macedonia în recesiune și a adâncit deficitul bugetar (-2,7% din PIB), dar această degradare a fost, totuși, moderată comparativ cu media pe regiune. În 2011, economia a avansat cu 3% din PIB, previziunile pentru 2011 anunțând un progres al Produsului Intern Brut de 3,7% și de 4,2% pentru 2013. Infrastructura industrială moștenită de la Iugoslavia nu a profitat decât de rare investiții. Deși Macedonia oferă

22-23

o mână de lucru formată și competitivă, piața muncii suferă, rata oficială a șomajului reprezentând anul trecut 31,3%. Pentru a-și asigura un pic de liniște în marea de incertitudine regională și europeană, dar și pentru a-și consolida baza financiară, Macedonia a apelat la asistență din partea FMI. Ca atare, în ianuarie 2011, statul a devenit beneficiarul unei linii de credit de precauție, în valoare de 476 milioane euro.

Punctele tari Care sunt principalele surse de alimentare a economiei? Dacă ar fi să alcătuim un top, pe primul loc trebuie plasată industria textilă, cu accent pe prelucrarea pielii: sectorul

manufacturier și mineritul (minereu de fier, cupru și plumb) cântăresc, împreună, 37% din PIB. Agricultura asigură 11% din PIB și oferă loc de muncă pentru aproximativ 20% din populația activă a țării. Se produce în special orez, bumbac, tutun și fructe. Segmentul industrial mai cuprinde, de asemenea, produse chimice, oțel și utilaje. Sectorul terțiar reprezintă aproape 52% din PIB și ocupă în jur de 50% din populația activă. Cele mai mari salarii provind din transporturi, telecomunicații și energie. Macedonia exportă cu precădere textile, de la costume, rochii, cămăși și bluze, la uniforme de lucru, tutun, vinuri, încălțăminte etc. În ceea ce privește importurile, ea aduce de peste hotare automobile, energie electrică, produse laminate, medicamente, aparate electronice etc. Marii clienți ai țării sunt Serbia, Germania, Grecia, Italia și Bulgaria, în calitate de furnizori apărând Germania, Rusia, Grecia, Serbia și Italia.

În acest tablou economic, investiitiile străine joacă un rol aparte, cel de instrument chemat să accelereze dezvoltarea țării, deschizându-i, astfel, șansa de a ameliora condițiile de trai. În ultimii ani, cei mai activi investitori s-au dovedit oamenii de afaceri din Austria, Ungaria, Grecia și Cipru. De remarcat prezența slabă a întreprinzătorilor din țările care au apărut după detrămarea Iugoslaviei. Păcat. În raportul anual al Băncii Mondiale, Doing Business, Macedonia dispune de un indice al trans­ parenței tran­ zacțiilor notat cu 9,0 puncte (cu cât indicele este mai mare, cu atât tranzacțiile sunt mai transparente), iar indicele responsabilității manageriale a pri­ mit 7,0 puncte, față de 4,0 puncte în Europa de Est și Asia centrală, sau 5,0 în Germania.

!

INE ERGE B CE NU M DONIA? E ÎN MAC ă conomic eștere e r tul c s e e d d l Ritmu inflația r ia , t n ă le arte, se este înc e altă p d e u P . ă at upția. C de ridic țită cor im au s a i r a a k m și An je face tot p o k S e e lib r estea, acord d toate ac n u t n e rec vestițiile semnat izat că in ridică c e r p e D donia se ri, schimb. în Mace de dola turcești ilioane m e d dul lor, 0 8 la 1 d, la rân in r o p s 299 de rile exportu a atinge 11. u r t n e p ri în 20 cu 14%, e de dola milioan

� Salariile sunt mici și mâna de lucru calificată. � Macedonia afișează stabilitate democratică. � Demersurile necesare înființării unei afaceri sunt simple și rapide. Concret: pentru crearea unei întreprinderi sunt prevăzute 3 proceduri (5 în țările OECD), care ocupă trei zile. Un permis de construcție se obține pe baza a 10 proceduri (14 în OECD) în decurs de 117 zile (152 în OECD). Impozitul pe profit este de 6,3% (9,3% în Europa de Est și Asia centrală și 15,4% în OECD). � Țara dispune de o bună poziționare geografică, fiind la întretăierea mai multor artere principale în Europa. � Macedonia a pus la punct și sunt în curs de transpunere în realitate numeroase reforme menite să atragă investitori străini. În acest scop, a fost adoptată o lege care asigură întreprinderilor străine aceleași drepturi ca cele naționale. În plus, țara oferă celor care vor să facă afaceri aici o zonă economică liberă pentru comercializarea de produse și o reducere a impozitului pe profit pe o perioadă de trei ani, subvenții pentru crearea de noi locuri de muncă etc.

ww w. S in e co a m rc em h ag ! az in e.r o

Tranzacții transparente

Thinkstock

5 motive pentru care să alegi Macedonia

the

get

tar

O FIRMĂ DIN 4 ARE BULETIN DE SAT

antreprenor pe uliță La sat s-a născut veşnicia, dar maternitatea capitalismului avea adresă de oraş. În ultimii 15 ani, s-a făcut însă un transfer mai degrabă unilateral de valori şi interese. Astfel, dacă eternitatea nu are nici o şansă de supravieţuire între betoane şi pereţi din sticlă, capitalismul începe să prindă rădăcini puternice şi în afara oraşelor. Iar cei care îl redefinesc prind din urmă, cu paşi repezi, modelul antreprenorial de Capitală. ana.raduta@incomemagazine.ro

Capitalist de mic Pentru Gheorghe Giurgiu, spre exemplu, secretul este foarte simplu: nici măcar o dată nu a luat în calcul varianta de a lucra pentru altcineva decât el însuşi. „Afaceri aş putea spune că am făcut din copilărie, pentru că tatăl meu avea viziuni capitaliste şi a ştiut să-mi insufle şi mie acest spirit”, îşi aminteşte. La 21 de ani, deşi era elev la Şcoala de Ofiţeri, începea să facă primii paşi de capitalist - în vacanţe vindea florile pe care părinţii săi le cultivau într-o seră de 250 de metri pătraţi. „După ce am terminat şcoala a fost mai uşor, pentru că după programul de la armată puteam să mă ocup de afacerile familiei. După 1989 am ţinut pasul cu noile oportunităţi şi pot spune că am fost şi ofiţer şi patron de firmă în acelaşi timp, pe atunci era permis acest lucru”, povesteşte Gheorghe Giurgiu. Când şi-a dat seamă că putea câştiga mai mult pe cont propriu decât din postura de angajat, a decis să renunţe la programul de opt ore şi să-şi deschidă propria afacere. Aici, aproape de București, dar la țară.

Sucuri şi plante La început a produs băuturi răcoritoare, iar apoi băuturi medicinale made in Voluntari.

A simţit însă că piaţa nu era pregătită la acel moment pentru a absorbi, la nivelul la care se întâmplă acum, ideea de a trăi sănătos. Aşa că

24-25

a pus proiectul în aşteptare, ştiind că, la un moment dat, va fi oportun să-l repornească. „Pentru că eu visam să am o ceainărie în care să se poată bea un ceai medicinal, a trebuit să renunţ la idee. Ştiam că nu ar fi mers, dar am continuat, totuşi, cu plante medicinale”, spune omul de afaceri.

Banii necesari pentru demararea afacerii au venit din partea familiei. A evitat, aşa cum se întâmplă în mai toate poveştile antreprenorilor din mediul rural, să apeleze la surse externe de finanţare şi a preferat să împrumute de la părinţi banii necesari pentru cumpărarea unui apartament pe care să-l folosească drept sediu al firmei. „Au fost singurii bani pe care i-am împrumutat şi pe care i-am restituit după primele şase luni. În rest, pe măsură ce câştigam, reinvesteam tot profitul”, enunţă Giurgiu, care, până acum, a investit 10.000 de euro în afacerea sa.

Banii se fac în familie A ales un model simplu, clar, de la care avea aşteptări concrete: să facă profit. S-a asociat cu soţia şi fiica sa, dezvoltându-şi firma treptat. Iniţial, făceau totul intern – de la cultivarea, culegerea şi prelucrarea plantelor, până la ambalare, promovare, distribuţie şi vânzare.

Pe măsură ce afacerea a crescut, a început, ca orice antreprenor care se respectă, să externalizeze şi să delege o parte din sarcini. „Lucrez

În România existau anul trecut aproape 470.000 de întreprinderi mici şi mijlocii, potrivit Institutului Naţional de Statistică.

Dintre acestea, aproximativ 120.000 erau afaceri rurale – activau în mediul rural şi erau deţinute şi conduse de antreprenori care nu locuiau în oraşe. Specificul acestor afaceri, modul în care sunt conduse, obiectivele pe care trebuie să le atingă pot părea curioase pentru un antreprenor de oraş, obişnuit mai degrabă cu modul occidental de a privi afacerile. Cu toate acestea, oamenii de afaceri din mediul rural au descoperit cum să facă bani chiar şi fără MBA-uri, credite sau planuri de afaceri detaliate.

Care sunt secretele lor? cu parteneri care au o dotare mult mai bună decât aveam eu. Fiind specializaţi pe anumite operaţiuni, au capacitate mare de producţie şi procesare”, explică Gheorghe Giurgiu. A reuşit să-şi ducă produsele pe rafturile farmaciilor şi în magazinele Plafar, iar recent a inaugurat şi un magazin online. Confirmarea succesului său în afaceri a venit însă atunci când a început să vândă şi în afara ţării. Clienţii săi sunt în special românii stabiliţi în străinătate şi lunar primeşte comenzi din Ungaria, Austria, Italia, Spania, Franţa, Belgia, Cehia, Germania, Anglia, Grecia, Turcia, Statele Unite ale Americii şi Canada. Vrea să facă din exporturi o parte importantă în structura sa anuală de venituri, în condiţiile în care piaţa externă reprezintă doar 2% din afacerea sa. „În acest scop, intenţionez să extind vânzările în spaţiul european şi să măresc gama de produse cu noi suplimente nutritive şi alimente cu proprie­tăţi medicale”, spune antreprenorul.

Chiar dacă în valoare absolută vorbim despre câştiguri mici, care nici măcar nu l-ar face să clipească pe un antreprenor din Bucureşti, afacerea lui Giurgiu cu plante medicinale are o marjă de profitabilitate uriaşă – la o cifră de afaceri de 30.000 de euro, cât a înregistrat în 2011, profitul a fost de 20.000 de euro. Un raport similar se păstrează şi pentru anul acesta, când proprietarul Deniplant estimează un profit de 40.000 de euro, la o cifră de afaceri de 50.000 de euro.

Agricultura nu mai are exclusivitate Gheorghe Giurgiu este doar unul dintre cele peste 100.000 de exemple de oameni care au găsit succesul de afaceri la zeci sau sute de kilometri de aglomeraţiile urbane, fără să fi avut măcar o dată intenţia de a-l căuta în altă parte. Ceea ce este foarte interesant la toate aceste afaceri este că, deşi domină numeric mediul de business din zona rurală, agricultura este urmată de foarte multe alte domenii în care aceşti antreprenori au găsit oportunităţi de dezvoltare.

Este şi cazul Luminiţei Obrejan, care, la mijlocul anilor ’90 a intrat în afaceri, după o scurtă perioadă în care a lucrat ca tehnician dentar. „În 1989 am terminat liceul şi am făcut un an de stagiatură ca tehnician dentar. Este o meserie în care, dacă eşti foarte bun, ai multe satisfacţii, nu numai materiale. Poate pentru faptul că nu am simţit că pot deveni un foarte bun tehnician, am renunţat”, povesteşte Luminiţa Obrejan. A urmat apoi cursurile unei facultăţi private, cu specializare în economia turismului şi comerţului, iar în 1994 şi-a făcut debutul în afaceri. Şase ani mai târziu a început însă businessul care avea să-i aducă cea mai mare satisfacţie profesională. Prima investiţie pe care a făcut-o a fost în cumpărarea unui teren cu livadă şi a unui conac boieresc nelocuit, cu ziduri groase de piatră şi aspect de castel, pentru că vroia ca numele pensiunii să fie Castel Maria. „Apoi a început amenajarea, care a durat aproape şapte ani. Ironia realităţii – pentru ceea ce în poveşti creşte în trei zile, aici au fost necesari şapte ani”, îşi aminteşte Luminiţa Obrejan. Afacerea a început-o alături de trei prieteni – pentru că nu a contribuit financiar, ci doar cu idei şi multă muncă fizică, nu a avut iniţial decât o parte mai mică din afacere, de 5%, care s-a mărit, treptat, pe măsură ce doi dintre asociaţi au părăsit proiectul.

N

u

ui t

a!

co m sâ e m Ma bă g cu tă, azin So de e, rin la la A Ba ora nt ra 13 en riu .00 a 3 , ,

Nu a fost uşor, din cel puţin două motive: în primul rând, era o femeie de afaceri într-o zonă rurală din România, unde încă mai există o puternică mentalitate patriarhală, aşa că a trebuit să răzbată în ciuda acestui „dezavantaj”, iar apoi a trebuit să dea dovadă de foarte multă răbdare, pentru că toate planurile sale legate de afacere s-au materializat într-un ritm foarte lent. Acum, pensiunea pe care o conduce în satul Banpotoc, din apropiere de Deva, a ajuns să apară pe celebrul site de rezervări online Booking.com, cu o cotaţie de patru margarete şi să aibă o cifră de afaceri de aproximativ 80.000 de euro.

Are 13 angajaţi, alături de care se ocupă zilnic de pensiunea care are patru apartamente şi o cameră şi o grădină ce se întinde pe 6.000 de metri pătraţi. „Gestionarea unei mici vile cu servicii de cazare şi masă înseamnă implicare 100%, 24 de ore din 24, pentru a reuşi să vezi din timp orice schimbare, pentru a ajuta aşteptările să se materializeze”, spune Luminiţa Obrejan.

Nu ascunde că, atunci când este nevoie, intră şi în bucătărie, ajută şi la curăţenie, iar apoi se întoarce în birou, unde „trebuie să mă ocup de o grămadă de hârtii, pentru a ţine pasul cu legislaţia şi birocraţia”.

Atunci sunt singurele momente în care se gândeşte că poate i-ar fi mai uşor dacă ar lucra ca simplu angajat, fără responsabilităţi manageriale şi administrative. Dar niciodată nu se lasă copleşită de aceste gânduri, pentru că o afacere în domeniul turismului este ceea ce şi-a dorit toată viaţa să facă. În plus, vrea să se dezvolte – în 2005 a început construcţia unei noi pensiuni, tot în satul Banpotoc, însă fără o sursă externă de finanţare i-a fost greu să o termine repede. Anul acesta speră că va putea face inaugurarea şi că va începe să recupereze, treptat, banii pe care i-a investit în construcţie şi amenajare. Este vorba, de fapt, despre tot profitul pe care pensiunea Castel Maria l-a făcut de la deschidere şi până acum.

In

Thinkstock

În aşteptarea profitului

get

tar

Un imperiu în miniatură Toţi aceşti antreprenori reproduc la scară mică modele clasice de afaceri dezvoltate în marile centre urbane. Important de menţionat este felul în care reuşesc să îmbine curajul cu prudenţa. Astfel, în timp ce aproape jumătate dintre cei care fac afaceri în sate şi comune sunt tineri şi foarte tineri, având vârste cuprinse între 18 şi 26 de ani, marea lor majoritate încearcă să-şi clădească o afacere asumându-şi riscuri mici. Un exemplu este raportarea la sursele de finanţare şi bani, în general. Aleg să se împrumute de la familie şi prieteni, să valorifice propriile bunuri, decât să se angajeze într-un împrumut bancar. În oraşe, antreprenorul tipic procedează tocmai invers: prima afacere este demarată în jurul vârstei de 30 de ani, după ce a acumulat măcar câţiva ani de experienţă într-o companie, iar finanţarea vine preponderent din credite bancare. La acelaşi capitol, al diferenţelor dintre cele două medii de afaceri, punctăm şi raportarea antreprenorilor la ideea de management şi strategie.

Oamenii care şi-au ridicat afaceri la ţară se bazează în primul rând pe competenţele imediate pe care le au, nu atacă domenii pe care nu le cunosc şi pun mare preţ pe intuiţie. Planul de afaceri riguros, prezentările PowerPoint şi şedinţele sunt subiecte care nu intră în vocabularul lor, dar îl definesc pe cel al afaceriştilor „orăşeni”.

Oportunităţile sunt însă similare, chiar dacă pe paliere diferite. Cu alte cuvinte, dacă în mediul urban cei care vor să înceapă o afacere reuşesc cu greutate săşi găsească o portiţă de intrare, toate pieţele fiind deja supraaglomerate de numărul de jucători şi de ofertele pe care le au, în mediul rural concurenţa este ultima dintre probleme. Acolo, oamenii de afaceri se confruntă cu faptul că masa de clienţi cărora li se adresează nu este pe deplin formată, iar cererea nu este întotdeauna la nivelul aşteptărilor. „Este un mediu de afaceri care oferă oportunităţi, având competiție scăzută şi multe resurse ieftine. Există resurse antreprenoriale latente în aşteptarea unui imbold, a unei idei care să ducă la concretizare. Multe zone rurale pot oferi un loc foarte bun unde să poţi trăi cu un confort apropiat de cel de la oraş sau cu acces facil la aşezările urbane mari”, spune Marius Bostan, manager de proiect în cadrul Fundaţiei pentru Tineri Manageri.

Avantajele rurale Ramona Jurubiţă, tax partner la KPMG, vorbeşte însă despre cele câteva facilităţi fiscale pe care le au cei care rămân să-şi dezvolte afacerile în zona rurală. „Legislaţia din România conţine puţine prevederi care pot fi calificate drept facilităţi fiscale, adică scutiri ori reduceri de taxe, însă, în sensul larg al cuvântului, o să încadrăm la acest capitol şi ceea ce uşurează sarcina administrativă, deci şi costurile efective ale derulării unei afaceri”. În această categorie ar intra, de exemplu, faptul că aceia care obţin anumite tipuri de venituri din activităţi agricole nu trebuie să se înregistreze fiscal şi să depună diverse declaraţii, pentru că li se reţine la sursă

26-27

ŞI EI AU AFACERI LA ŢARĂ Zonele rurale nu au fost monopolizate doar de micii antreprenori, ci şi de marile companii, care şi-au deschis fabrici în afara oraşelor, atraşi de preţurile mai mici ale terenurilor, mâna de lucru mai ieftină, sau cele câteva facilităţi fiscale existente.

impozitul pentru anumite venituri din activităţi agricole. „Să luăm exemplul unui agricultor care obţine recolte pe un teren agricol şi valorifică produsele agricole obţinute, în stare naturală, către unităţi specializate pentru colectare, unităţi de procesare industrială sau către alte unităţi. Unui astfel de agricultor, unitatea specializată îi reţine la sursă un impozit de 2% aplicat la valoarea produselor livrate, impozitul astfel determinat fiind final”, explică Jurubiţă.

Albalact

Unul dintre cei mai mari producători de lactate din România are două fabrici în zone rurale: una în comuna Galda de Jos, satul Oiejdea, judeţul Alba, şi una în comuna Afumaţi, judeţul Ilfov.

Transavia

Cel mai mare producător de carne de pui din România împarte zona rurală din Alba cu Albalact. Compania condusă de Ioan Popa are o fabrică în satul Oiejdea şi încă una, recent deschisă în urma unei investiţii de patru milioane de euro, la Sântimbru. Cea de-a doua a fost inaugurată chiar luna aceasta.

Nokia

Deşi finlandezii de la Nokia s-au retras din România anul trecut, comuna Jucu, din Cluj, a rămas în atenţia investitorilor străini. Fosta fabrică de telefoane mobile a fost cumpărată de producătorul italian de electrocasnice DeLonghi.

Procentul celor care se încadrează în această categorie (%)

the

VISUL MEU, SĂ FIU PATRON

Spre deosebire de antreprenorii din oraşele mari, cei din zonele rurale încep prima afacere imediat după terminarea liceului sau a facultăţii. Mulţi dintre ei aleg să nu lucreze în prealabil pentru o companie, aşa cum se întâmplă, în general, în mediul urban.

SURSA: Studiul „Rural – Antreprenor”, realizat de Fundaţia Naţională a Tinerilor Manageri.

18

sub 18 ani

41

18-26 de ani

Vârsta începerii primei afaceri

12

27-35 de ani

3 36-45 de ani

1

46-56 de ani

PROBLEME INERENTE

or aţil gaj An

Angst

PROBLEMELE ÎNTÂMPINATE AU VENIT DIN PARTEA

Clienţilor

10%

Membrilor familiei, rudelor

11%

al ur „R

În Buftea şi în localitatea Mereni, din Constanţa, se află sediile celor două fabrici ale producătorului de mezeluri Angst.

–A nt rep ren or” , re aliz at de

Procter&Gamble

PepsiAmericas

Investiţia PepsiAmericas în deschiderea fabricii de la Dragomireşti, judeţul Ilfov, s-a ridicat la 150 de milioane de dolari. Fabrica a fost inaugurată în 2009.

23%

5%

În apropiere de Bucureşti, mai precis în comuna Filipeştii de Pădure, a deschis o fabrică şi Radu Timiş, proprietarul companiei producătoare de mezeluri CrisTim.

Concurenţei

0%

CrisTim

Este una dintre cele mai mari companii din România şi a investit peste 100 de milioane de dolari în deschiderea din 2010 a fabricii de la Urlaţi, judeţul Prahova.

Colegilor, cunoscuţilor apropiaţi

16%

Autorităţilor centrale

11%

i. ager Funda ţia Naţională a Tinerilor Man

120.000 este numărul estimativ al afacerilor derulate în mediul rural, în România.

M

ee

ti

ng

n te im lig en en te m ță, le I ed co n c ia tiz mpe om ar te e nț e: ă,

Ev e

subcontractori care, de cele mai multe ori, îşi deschid puncte de lucru”, adaugă Teampău.

Pentru toate aceste motive şi investitorii stau cu ochii pe zonele din afara marilor oraşe. Printre cele peste 120.000 de afaceri care se desfăşoară acolo, sunt toate şansele să se afle şi următoarea mare idee genială, în care va merita să investească.

!

Scanează codul și vei afla motivele care stau la baza începerii unei afaceri în mediul rural.

in

Acesta caracterizează mediul de faceri din zona rurală ca fiind angrenat de o cerere în creştere, de o putere de cumpărare mai mare din partea consumatorilor şi de costurile mult reduse ale localizării unui business. „Nu este mai puţin adevărat faptul că există regiuni în România mult mai dezvoltate decât altele. Bineînţeles că acest aspect este în strânsă corelaţie cu aşezarea unor companii multinaţionale în respectivele zone. Acestea atrag după ele şi

Au tor ită ţilo r lo ca le 1

r 4% Furnizorilo

Chiar dacă operează la alt nivel, antreprenorii din mediul rural întâmpină probleme similare celor care derulează afaceri în oraşe.

iul ud : St SA SUR

Dacă acelaşi agricultor vrea să deruleze, totuşi, activitatea printr-o firmă, pentru că doreşte, spre exemplu, să beneficieze de credite sau să prelucreze produsele agricole utilizând diverse echipamente şi utilaje, nu să le vândă în stare naturală, îşi poate reduce povara administrativă şi, în multe cazuri, chiar impozitul efectiv plătit, dacă optează pentru regimul fiscal avantajos cunoscut ca „impozit pe venitul micro-întreprinderilor”. Acest lucru este posibil dacă la finalul anului precedent firma nu depăşeşte nouă angajaţi şi are venituri sub plafonul de 100.000 euro. Într-o asemenea formă de organizare, cota de impozitare este de 3% din veniturile obținute.

Alte avantaje evidente sunt preţurile mai mici la terenuri, la chirii şi forţa de muncă mai ieftină. Toţi specialiştii sunt însă de acord că mediul rural nu ar trebui nici neglijat, nici privit sfidător, pentru că devine o forţă economică tot mai puternică. „Zonele rurale sunt din ce în ce mai active din perspectiva dezvoltării de business. O parte din ceea ce găsim astăzi în zonele urbane, constatăm cu surprindere că există şi la sate. Un exemplu elocvent ar fi băncile, care şi-au deschis unităţi inclusiv în zone rurale”, spune Adrian Teampău, manager la Deloitte Tax.

good pany com

În România s-au făcut multe tranzacții despre care publicul nu a aflat nimic. Totuși, chiar și cele despre care se cunoaște impresionează grație sumelor vehiculate

Cât costă un site?

Răspunsul la această întrebare variază în funcție de persoana întrebată. În vara lui 2010, Mark Zuckerberg ne-ar fi spus că Facebook valorează aproape 34 miliarde de dolari. Astăzi, rețeaua de socializare costă peste 104 miliarde de dolari. Yahoo!, care în 2008 a fost ofertat de Microsoft pentru 44,6 miliarde de dolari, astăzi înregistrează o valoare capitalizată de numai 23 miliarde de dolari. Iar lista poate continua și la o scară mai redusă.

SERGIU BIRIȘ

FONDATORUL TRILULILU

oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

Dragoș Savu

vrei să faci bani mulți au strâns averi colosale din internet? În Ronet (internetul românesc), puținele tranzacții realizate în ultimii ani ne dezvăluie o piață de-a dreptul infimă în raport cu afacerile din Internetul global.

Totuși, biții românești agregați în site-uri precum Trilulilu, eJobs, eMag, BestJobs sau autovit.ro au generat interes din partea unor investitori, soldat în tranzacții de milioane de euro. Iar acesta pare să fie doar începutul.

Sergiu Biriș, fondatorul Trilulilu, spune că în România s-au făcut multe tranzacții despre care publicul nu a aflat nimic. Totuși, chiar și cele despre care se cunoaște impresionează grație sumelor vehiculate.

Continuând șirul de răspunsuri la întrebarea „Cât costă un site?”, dacă l-am întreba pe Călin Fusu, fondatorul rețelei de socializare Neogen (care a reunit „best­ seller-urile” Noi2, colegi.ro), devenită istorie, dar și Zumsi și Bestjobs, ne-ar spune

28-29

probabil că BesJobs ar valoara în prezent circa 10 milioane de euro. Evaluarea are temei deoarece, în 2007, omul de afaceri a vândut o mică participație din BestJobs fondului american Tiger Global Management pentru suma estimată atunci la circa 5,8 milioane de euro. În același registru, site-ul competitor, eJobs, fondat de către Liviu Dumitrașcu și Daniel Tătar, a fost preluat (70%) în prima

parte a acestui an de către grupul Ringier.

Cătălin Tolontan crede că suma obținută din vânzarea site-ului este de cel puțin 10 ori peste profitul anual (de circa un milion de euro). Cei doi fondatori au lansat siteul în 1999 și mai dețin împreună 30% din eJobs. Tiger Global Management, care a plătit pentru pachetul de 30% din eJobs 4,2 mil. euro în 2007, a realizat un exit, rămânând acționar doar în Bestjobs.

Revoluționăm internetul românesc și îl scoatem în lume

VÂNZĂTORII DE BIȚI

La început a părut a fi o idee ghidușă. Furnizorii de reclamă erau foarte nedumeriți în legătură cu Trilulilu. Cum să dai bani pentru ceva care sună a caraghioslâc?

Astăzi, Trilulilu este cel mai vizitat site românesc și totodată unul dintre primele subiecte de tranzacții în Ronet (Internetul românesc).

Sergiu Biriș, unul dintre fondatorii site-ului, a investit parte din banii câștigați din Trilulilu pe bursa din România chiar cu puțin timp înainte ca toate piețele să pice în cap. De atunci se concentrează pe ce știe mai bine Internet.

� Călin Fusu - obține 6 milioane de euro pentru o participație la Bestjobs.ro de la Tiger Global Management.

Despre tine se vorbește că ești printre primii milionari din internet?

Este adevărat, ești milionar?

N-am căutat niciodată să ajung pe copertele revistelor cu povestea banilor câștigați. Nu mi-a plăcut să fiu evaluat, să mi se calculeze inclusiv valoarea pantofilor. Am tot auzit că dacă vrei să câștigi mulț bani, să nu te gândești la ei. Dar acest lucru este oarecum contra instinctului, pentru că motivația unui business este dată de obținerea banilor. Pe de altă parte, dacă ai ca scop atingerea primului milion de euro, acest gând te cam demoralizează.

Eu încă nu am câștigat primul meu milion de euro.

Un mare guru din Silicon Valley spunea recent că viitorul Steve Jobs o să apară dintr-un start up. Crezi că vor apărea miliardari din afaceri pe net în România? În 1985 dacă ai fi întrebat pe cineva „Va ajunge Bil Gates miliardar?” probabil că mulți ar fi răspuns că ești scrântit.

Nu știi niciodată de unde sare iepurele. Cred că avem foarte mult potențial, avem oameni creativi și muncitori. Ce ne lipsește este antreprenorul. Scopul dezvoltatorilor români este să vândă cât mai repede unui investitor. Pe de altă parte, dacă dezvolți un proiect și vine cineva să-ți ofere banii pe care nu ai cum să-i scoți în următorii cinci ani, tentația este mare.

Internetul românesc Dacă ar fi să cumperi în România și ai avea la dispoziție buget de 1 milion de euro, ce ai alege?

2007

2007-2008 � Sergiu Biriș, Andrei Dunca, Vlad Gorgan, Bogdan Colceriu și Dragoș Bîrlea au cedat, pentru 1,2 mil. euro, 51% din Trilulilu în favoarea lui Alexis Bonte.

Ulterior, Andrei Dunca, Mark Trefgarne și Sergiu Biriș înființează LiveRail, firmă specializată în video advertising, astăzi în top 15 companii de profil din lume, cu sedii la ClujNapoca, New York și San Francisco.

2009 � Radu Apostolescu, Bogdan Vlad și Dan Teodosescu au cedat firmei Asesoft Distribution 51% din eMag, pentru peste 10 milioane de euro. � Cornel Pârvu, Florea Pârvu, Florian Nila și Irina Nila au vândut autovit.ro firmei Naspers, care a plătit 4,7 de milioane de euro prin intermediul MIH Allegro BV. � Liviu Dumitrașcu, Daniel Tătar și Mihai Seceleanu au obținut două milioane de euro din vânzarea către fondul de investiții 3TS Cisco Growth a 25% din acțiunile InternetCorp, companie care deține site-urile Wall-Street.ro, Kudika, 9AM.ro, Kuponiada).

2012 � Liviu Dumitrașcu, Daniel Tătar și Tiger Global Management cedează 70% din eJobs pentru circa 10 milioane de euro în favoarea grupului Ringier. � Bogdan Vlad și Dan Teodosescu vând toate participațiile la eMag, 13,3% respectiv 16,3% din companie, către Asesoft Distribution.

Valoarea tranzacției nu a fost comunicată.

Sunt în România site-urile care din punctul meu de vedere merită un milion de euro, dar sunt unele despre care nu înțeleg din ce fac bani.

Nu cred că în viitorul apropiat vom avea vreun produs românesc care să ajungă să valoreze ca în state (SUA n.r.) un miliard de dolari. Pentru a ajunge cu adevărat mare la scară globală trebuie să te internaționalizezi.

Cunosc câteva site-uri pornite în România, active pe piața străină și care o duc foarte bine, dar despre care nimeni nu știe în țară. Pot da ca exemplu becomegorgeous.com. Alții țin site-uri de jocuri cu domenii .uk și .com și care aduc venituri frumoase. Începuturile Trilulilu sunt relativ cunoscute. Totuși, Sergiu Biriș nu a fost singur, cine sunt ceilalți oameni din spatele primului site al țării?

Echipa care a pus pe picioare Trilulilu a fost destul de mică. În acea perioadă (2007 n.r.) noi aveam o agenție de web, iar site-ul a fost printre alte proiecte de site-uri la care lucram. Făceam multe proiecte pentru afară.

Designul sitului Trilulilu l-am conceput eu, care a rămas aproape neschimbat, iar de programare s-a ocupat Andrei Dunca. Adrian Fedorovici a fost cel care a desenat crocodilul, marca cunoscută a Trilulilu.

Antoniu Savu, un alt acționar al Trilulilu, ne-a ajutat foarte mult cu serverele, fiind responsabil pe partea de administrare de sistem. Acum, împreună cu Dunca și Fedorovici este parte din businessul LiveRail.

De ce ați vândut Trilulilu? Care a fost motivația?

Explicația e simplă. Am preferat să am o bucată mică dintr-o plăcintă mai mare în loc să am o bucată mare dintr-o plăcintă mică. La început a fost destul de dificil să crești businessul. Nu produceam destui bani și nici calculele pe care le-am făcut nu au prea ieșit. Noi am crezut că vom reuși să vindem repede publicitate. Chiar dacă în prezent brandul Trilulilu este unul foarte cunoscut și comercial, la începuturi nimeni nu îl lua în serios, motiv pentru care nici companiile nu se prea grăbeau să plătească publicitate. Și în afară de faptul că brandul era văzut ca unul neserios, noi nu aveam nici know-

how necesar pentru a vinde publicitate. Veneam dintr-o zonă de servicii fără vreo legătură cu media& advertising.

Care este suma tranzacțiilor din jurul site-ului vostru?

Au fost două investiții. Una a fost la sfârșitul lui 2007, când a venit Alexis Bonte și a luat 10% din afacere cu 100.000 de euro, site-ul fiind evaluat după 11 luni de existență la un milion de euro. Șase luni mai târziu, l-am reevaluat și am obținut 2,5 mil euro, iar Alexis Bonte a mai cumpărat 41% (cu circa un milion de euro n.r.).

Mulți dezvoltatori din zona Internetului începuseră să facă eva­ luări exagerate pe proiecte pe care le porniseră de numai două sau trei luni. Spuneau că dacă Trilulilu valorează X, atunci site-ul nostru sigur valorează Y. Am devenit repede un fel de etalon. Dar foarte puțini au înțeles atunci cum se evaluează un business online.

Au fost și alte oferte pentru Trilulilu, cât este de profitabil site-ul? Înainte de evaluarea de 2,5 mil. euro am primit oferte de un milion de euro, dar l-am ales pe Alexis pentru că am considerat că în afară de bani va fi util site-ului grație know-how-ului acumulat. Alexis Bonte a fost director al Lastminute.com, una dintre vedetele boom-ului dotcom, o companie care a fost vândută la un preț de 1 miliard de dolari. Era o experiență pe care nu aveam cum s-o ignorăm.

Suntem foarte aproape de break even și asta datorită cheltuielilor fixe pe care le avem. Este un proiect dificil de dus spre profit din cauză că este aproape exclusiv bazat pe publicitate. Pe Zonga, un alt site dezvoltate de noi, sperăm ca grosul veniturilor să vină din abonamente.

Marea transformare În plus, încercăm să transformăm Trilulilu. Gândim niște secțiuni noi, un layout nou. Ne-am dat seama că în timp am adăugat tot felul de opțiuni pe care utilizatorii nu le folosesc și deci am putea renunța la acestea. Pe scurt, vom simplifica Trilulilu. Noile idei pe

good pany

612.000 domenii .ro rezervate

(potrivit Institutului National de Cercetare-Dezvoltare in Informatica - ICI BUCUREȘTI)

Thinkstock

com

Scanează codul și vei afla care sunt cele mai accesate site-uri din România.

care le vom implementa vor reduce costurile site-ului pe partea de streaming și servere. Și nu, nu căutăm investitori.

ne va permite să nu mai depindem de piața de publicitate românească. Lansarea noului site estimăm să o realizăm în circa 12 luni.

Cu cât a crescut valoarea site-ului de la ultima reevaluare? În momentul tranzacției site-ul era în top 10 în România. Obiectivul nostru a fost să ajungem nr. 1 în divertisment, am ajuns nr. 1 over all. Recordul de trafic pe care l-am avut a fost de 3,4 milioane vizitatori unici în 2011 (conform Sati).

Obiectivele urmărite au fost depășite.

Cred că a crescut și valoarea brandului. În doi ani Trilulilu va deveni cu adevărat o afacere de milioane (de euro n.r.).

Credeți că astfel veți fi observați de Youtube?

Nu urmărim acest lucru. Am fost greșit etichetați drept youtube-ul românesc. Nu ne batem pe același segment. Iar după ce vom face modificările propuse, atunci chiar nu vom mai avea nimic comun cu acest site. Va fi un concept nou chiar și pentru piața internațională. Costurile nu vor fi mari, deoarece am gândit din start platforma care va fi oarecum aceeași. Nu dezvoltăm de două ori, ci doar traducem și adaptăm.

Țintele vechi fiind depășite, care sunt noile?

Vrem să rămânem lideri pe divertisment. Urmează apoi să ne internaționalizăm. Posibil sub un brand diferit și folosindu-ne de aceleași resurse. Lansarea unei versiuni internaționale

30-31

Ați pornit Zonga, o altă afacere afacere pe Net Pornit este mult spus. Am lansat varianta de private beta pentru un grup restrâns de oameni. Este un proiect la care lucrăm de foarte mult timp, 2,5 ani ceea ce în termeni de online înseamnă aproape o eră. Am reușit să atragem 4 case de discuri majore - Universal Music, Sony, Warner și EMI. Vrem să revoluționăm modul în care oamenii ascultă muzică. Știu că suntem pe o piață în care pirateria este regula, dar cred că Zonga va fi o alternativă serioasă la torrent. În lume mai există astfel

de servicii, dar care nu sunt disponibile în România. Vom oferi cea mai mare colecție de muzică oficială disponibilă în România.

Vrem să avem toată muzica relevantă din lume, pe care utilizatorul o va putea asculta de pe PC sau mobil. Totul va fi sincronizat în cloud, prin urmare nu va mai fi nevoie de dowload, doar streaming cu opțiunea de a asculta chiar și offline.

Cât costă să pui la punct un astfel de sistem?

Afară sunt site-uri care au investit zeci de milioane de dolari în astfel de proiecte. Noi am reușit să creăm pe piața românească un produs premium pentru care am cheltuit câteva sute de mii de euro. Zonga este o investiție a companiei Trilulilu.

Unde vă vedeți peste cinci ani, ca business? În termeni online asta înseamnă două ere. În doi ani piața românească va deve-

60%

din numărul total de domenii rezervate devin site-uri funcționale

INTERNETUL ÎN ROMÂNIA

TRANZACȚIILE RELEVANTE LA NIVEL MONDIAL

� Potrivit datelor Băncii Mondiale, circa 40% dintre români erau considerați în 2010 drept utilizatori de Internet, față de circa 21% în anul 2005. Circa 60% din populația României nu a folosit niciodată PC-ul.

2012 Facebook cumpără Instagram cu un miliard de dolari.

� La nivelul întregii țări, ponderea gospodăriilor cu acces la Internet a fost de 38,9%, din care 54,3% în mediul urban și 17,8% în mediul rural, conform Institutului Național de Statistică. � În ceea ce privește numărul conexiunilor de acces la internet în bandă largă, furnizate la puncte fixe, a ajuns la 3,26 milioane în mai 2012, cu 4% mai mult față de mijlocul anului 2011. � Totodată, veniturile din furnizarea de servicii de acces la Internet au ajuns, în 2011, la două miliarde de lei, potrivit datelor autorității de reglementare (ANCOM). Acestea sunt cu 4% mai mari față de anul precedent și reprezintă 13% din valoarea pieței locale de telecomunicații. Cea mai extinsă prezență în Internetul românesc o are rețeaua de socializare Facebook. Astfel, numărul utilizatorilor români ai acestei rețele a ajuns, în luna iunie 2012, la aproape 4,72 milioane. � În context european, cifrele nu sunt însă impresionante.

Statistica internetworldstats. com arată că în România sunt aproximativ 7,79 milioane de utilizatori de Internet, echivalentul a 1,6% din totalul utilizatorilor de la nivel continental.

Rata de penetrare se situează în jurul a 35,5%, față de 58,4%, cât este media europeană. O acoperire mai proastă ca România o au doar Vaticanul, cu o rată de penetrare de 11,2%, Kosovo - 20,8%; Republica Moldova - 30%; Bosnia-Herțegovina - 31,2% și Ucraina - 33,7%. În Bulgaria indicatorul este de 47,5%, în Polonia - 58,4%, în Ungaria - 61,8%, Slovenia 64,8%, iar în Cehia și Slovacia de 65,5%, respectiv 74,3%.

2011 Microsoft preia Skype cu 8,5 miliarde de dolari.

Ai un câștig net de la bun început!

Abonează-te la

și beneficiezi de o ofertă incredibilă!

2008 DoubleClick este achiziționată de Google cu 3,1 miliarde de dolari.

2008 CBS preia CNET cu 1,8 miliarde de dolari.

2007 aQuantive cumpărată de Microsoft cu 6,3 miliarde de dolari.

2006 Google achiziționează Youtube cu 1,65 miliarde de dolari.

2003 Yahoo! cumpără Overture pentru 1,63 miliarde de dolari.

2002 eBay preia Paypal cu 1,5 miliarde dolari.

1999 Broadcast.com preluată de Yahoo! cu 5,7 miliarde de dolari.

1999 Geocities cumpărată de Yahoo! cu 3,57 miliarde de dolari.

1998 Microsoft preia Hotmail pentru 400 milioane de dolari. ni mai matură decât este acum. Oamenii vor plăti pentru conținutul online. De aceea, din acest punct de vedere, neam asumat riscul de a fi pionieri cu Zonga. Am știut în ce ne băgăm. Suntem conștienți că după lansarea Zonga vor mai trece doi-trei ani până piața va fi educată să plătească pentru servicii online. Suntem convinși că asta-i direcția.

Cu torrentul „omniprezent” pe Internet, crezi că sunt românii pregătiți să plătească pe conținut audio-video?

Deja plătesc. E adevărat că pentru seriale piratate, dar obiceiul există. Știm perfect cum se consumă muzica în România.

Cred că lipsa alternativei ne-a obligat pe toți să piratăm. Înainte întrebarea era ce faci, îți cumperi un CD sau dai un euro pe o melodie? Nimeni nu făcea nici una nici alta, preferau să meargă pe torrent și să dowloadeze întregul album. Acum, cei care cumpără melodii bucată cu bucată sunt oamenii care sunt setați mental pe respectul față de munca artistului.

Noi vrem să vindem muzică la jumătate față de prețul unui CD. Practic, costul va fi la fel cu cel al unui meniu într‑un fast food, deci neglijabil pentru cine este interesat de muzică.

O reducere de

45% și în plus primești

GRATUIT toate numerele pe care nu le ai deja!

Preț:

125 lei/6 luni

(include TVA și taxele de livrare)

Comenzi la telefon: 021‑208.75.08; e-mail: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro Cum te poți abona: 1. Online (plata prin card) WWW.INCOMEMAGAZINE.RO/ABONAMENTE

2. Direct (Plata prin bancă - ordin de plată/OP; poștă - mandat poștal) pentru S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L. Cont: RO 18BRDE450SV37463044500 Bancă: BRD-GSG-SMCC Cod Fiscal: RO 27201863 În cazul în care efectuați plata prin OP sau MP trebuie să ne comunicați datele unde vreți să vă fie livrat abonamentul, date care nu sunt trecute pe aceste formulare.

Vă rugăm să ne trimiteți aceste date împreună cu o copie după dovada plății: F pe email la adresa: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro F prin poștă/curier pe adresa: Șos. Bucuresti – Ploiești, Nr. 15, Clădirea Iridex, Et. 4, Cam. 1, Sectorul 1, București, Cod: 013682 Nu uitați să trimiteți și datele unde doriți să fie livrată revista!

3. Prin parteneri: Firme de abonamente sau alți parteneri.

Livrare: Revista ajunge la dumneavoastră prin intermediul partenerilor noștri: firmele de abonamente și Poșta Romană.

rlieal fe

directorul cu preludiu „Nimeni nu știe ce se află în spatele zidurilor. Hala în care sunt tancurile de fermentare a vinului este fantastică, este mândria noastră și trebuie neapărat văzută.” Așa începe „aventura” Angelli, întâi cu o vizită în fabrică. Alin Ursu, cel care conduce compania în ultimii opt ani, nici nu concepe ca cei care îi trec pragul biroului să nu viziteze și „crama”. claudia.popa@incomemagazine.ro

Este de 17 ani la Angelli - producător de spumante și aperitive, și a prins două tipuri de management: cel „mediteranean” - italian și cel „vestic” - german. Momentul zero, așa cum îl numește Alin Ursu, a însemnat trecerea de la un model de business la altul. Adică vânzarea Astese Production - rebrănduit în 2009 în Angelli Spumante - către grupul german Henkell & Co Gruppe, acum unic acționar. În memoria colectivă a rămas reclama care se încheia cu „Angelli, preludiul unei aventuri”. „Din 2004, de când am fost preluaţi de Henkell, putem spune că am luat-o de la început. S-a schimbat modul de abordare, totul se face bugetat. Am intrat într-o multinaţională, care are anumite pretenţii, și pas cu pas, am implementat standardele în companie”, își începe relatarea directorul Angelli Spumante. „Pălăria a fost prea mare pentru foștii proprietari și atunci au decis să vândă”, explică Ursu.

Fiecare tip de management cu avantajele lui. Înainte deciziile se luau mai repede, inclusiv când se achiziţiona materia primă. Pe de altă parte, în aceste momente activitatea este mai bine structurată, se fac previziuni pe următorii cinci ani, inclusiv pe sortimente.

Numirea în funcţia de director general a avut loc după schimbarea managementului și spune că secretul longevităţii

sale în companie este încrederea pe care a inspirat-o conducerii. „Este ca într-un cuplu. În momentul în care apare minciuna, vine și despărţirea. Dacă partenerii sunt corecţi și discută permanent, atunci cuplul funcţionează bine. Nu este niciun secret, este o chestiune de încredere și fair play între noi”, arată acesta. Vorbește cu emoţie și despre momentul în care se va retrage de la conducere, pentru că vrea să plece din companie încă tânăr, ca să aibă puterea să viziteze tot ceea ce dorește.

Provocarea pieţei Până atunci trebuie să depășească alte provocări. Simte criza economică în suflet, ca pe o mare durere, după scăderea abruptă de 20% din ultimii trei ani. Dacă timp de șapte ani a acumulat un profit de 23 de milioane de euro, iată că pentru 2012 bugetează numai un milion și jumătate de euro. Destul de jos faţă de cifrele cu care s-a obișnuit, dar este optimist, pentru că afacerea pe care o conduce de la București merge pe plus. Tot pentru 2012 prognozează o cifră de afaceri de 15 milioane de euro, în ușoară creștere faţă de 2011.

Trebuie să aleagă între a avea profit și cotă de piaţă. În ultimii ani, a ales-o pe cea

din urmă. „Un profit mare pe termen lung îţi poate distruge cota de piaţă. Și atunci este nevoie de multe acţiuni, de bani pentru bugetele de marketing, pentru că trebuie să fii prezent peste tot. Din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai bună strategie”, precizează managerul Angelli.

Cel mai dificil an din cariera de manager de companie a fost 2010. Atunci s-a considerat un învingător, pentru că a rămas pe profit, în timp ce pe piaţă era o tragedie imensă. A fost momentul în care a simţit că echipa, despre care vorbește cu multă stimă, a muncit la cote maxime și a dat tot ceea ce a avut mai bun. Numărul mic de angajaţi, faptul că 80% din personal are o vechime de 12 ani, iar alţii chiar 17, și că fiecare a știut ce avea de făcut, i-a menţinut pe plus. În Angelli lucrează în total 100 de oameni, din care 40 sunt în forţa de vânzare, răspândită prin ţară.

Cu gândul la Asia Contracţia pieţei românești l-a determinat pe Alin Ursu să privească spre alte zări, iar pieţele asiatice i-au făcut cu ochiul. Miza pentru exporturi sunt Japonia și China, două ţări ofertante din punct de vedere al volumului pe care l-ar putea vinde acolo. Sunt primii pași pe

Angelli

CARIERA PROFESIONALĂ, PE SCURT agent vânzări filiala Sharp Cluj 32-33

1992-1993

director filiala Sharp Cluj

1994-1995

director zonal vânzări în Cluj

1995-2001

director naţional de vânzări

2001-2004

Foto: Dragoș Savu

care compania îi face pe celălalt continent cu lichiorurile și de aceea s-a pregătit să expedieze, deocamdată, 100.000 de sticle.

La ora actuală Angelli produce la 70% din capacitate, astfel încât, cantitatea poate fi suplimentată oricând cu încă două milioane de sticle. „Cheltuielile de transport vor fi suportate de importatori. Noi avem un preţ fix la poarta fabricii”, se grăbește să adauge directorul Angelli. De câţiva ani conduce și departamentul comercial, tot ceea ce este legat de activitatea de export. Speră că totuși va avea o surpriză, iar cererea va fi mult mai mare.

Rusia reprezintă un alt potenţial de dezvoltare, iar în Italia și Spania are deja parteneri vechi și vânzările se ridică la 400.000500.000 de sticle, în Cipru exportă 60.000 de sticle. În Turcia, o piaţă dificilă din punct de vedere al legislaţiei, al autorizațiilor care trebuie obţinute, a început livrarea încă de anul trecut, iar în Ungaria a ajuns deja lider în categoria aperitive și vermuturi cu aproape un milion de sticle vândute.

Vânzările pe piaţa internă se menţin constante, iar din spumante vinde anual 200.000-300.000 de sticle, cu o creștere în vârfurile de sezon (sărbătorile religioase)

până la 500.000 de sticle, iar în perioada de vârf (noiembrie-decembrie) aproximativ 2.000.000 sticle pe lună.

Omul cifrelor În principal, ideile de dezvoltare ale portofoliului pornesc de la departamentul de marketing, însă decizia finală îi aparţine managerului de companie. De curând, s-a gândit să lanseze, în familia cocktailurilor, un gust nou, cel de măr. Motivul? Sucul de mere este unul dintre cele mai căutate. „A fost lansat acum patru luni, dar se vinde la același nivel cu sortimentele pesca și fragola, acum numărul unu în preferinţele consumatorilor”, precizează directorul general.

Cinci ani în funcţia de director de vânzări al Sharp România înainte de Angelli, 11 ani de când s-a mutat în București din Cluj, 12 ore de muncă la birou. Un om al cifrelor, datorită experienţei în vânzări, are pasiunea călătoriilor, căreia i-a dat curs acum aproximativ un an.

Alege acele locuri exotice în care i-ar plăcea să trăiască cândva. Mereu locuri noi, precum Portugalia, Thailanda, Insulele Seychelles.

Consideră că este foarte important pentru fiecare persoană care muncește să găsească timp pentru sine și că sunt milioane de locuri

care trebuie vizitate într-o viaţă de om. Și-a impus așadar să plece în excursii o dată la două-trei luni. Recunoaște că nu este ușor din punctul de vedere al jobului, dar își impune acest lucru. Reușește delegând atribuţiile. „Dacă încerci să faci totul singur, nu vei reuși niciodată să pleci undeva. Contează foarte mult echipa. Un manager competent are o echipă competentă. Dacă ai oameni valoroși, atunci nu trebuie tu, ca manager, să controlezi totul. Trebuie să ai încredere în oameni și, chiar dacă greșesc, înseamnă că muncesc.

Sunt greșeli care se fac câteodată, dar sunt greșeli umane. Și eu am făcut greșeli, am luat uneori decizii nepotrivite, dar am avut tăria să recunosc”, afirmă Alin Ursu. Se simte responsabil de greșeala fiecărui coleg și de aceea și-o asumă de fiecare dată, fiind și administrator delegat, adică cel care ţine o legătură strânsă cu grupul Henkell. Susţine promovarea din interior și spune că oamenii trebuie lăsaţi să crească într-o companie.

Cel mai mult îi este dor de Cluj, locul în care s-a născut, iar timpul și-l petrece într-o permanentă navetă între București și orașul natal. Îi lipsesc liniștea de acolo și cele trei secunde pe care șoferii le petrec la semafor pe culoarea verde înainte de a accelera, totul fără să se enerveze.

Angelli membru în board-ul director, responsabil de vânzări, logistică, export, realizarea obiectivelor bugetate

2004-2006

purtător de cuvânt al board-ului director, reprezentat al grupului Henkell & Co

2006 - prezent

administrator delegat

2009 - prezent

your

e es

scaunul electric de la Bruxelles Tensiunea din jurul singurului loc rezervat României la Consiliul European din 28-29 iunie a scurtcircuitat politica românească la vârf.

Thinkstock

adur vantage yo

AVANTAJE Posibilitatea de a stoca aplicaţii pe cardul SD, pe care iOS-ul nu o permite, şi de a elibera astfel memoria telefonului, lucru care face ca sistemul de operare să reacţioneze repede şi eficient.

Monitorizarea traficului de date. Ultima variantă de Android lansată, Ice Cream Sandwich, permite setarea de limite pentru consumul de date. Utilizatorul îşi poate pune o limită peste care nu vrea să treacă, iar în momentul în care serviciul atinge acea valoare se închide automat.

Când îţi alegi un telefon mobil, deja nu mai iei în calcul doar dacă îi ţine bateria, dacă stochează multe mesaje şi dacă are camera foto de măcar 2 megapixeli. Odată cu explozia de pe piaţa smartphone-urilor, sistemele de operare au intrat într-o competiție a dezvoltării peste noapte, pentru a le oferi clienţilor cea mai bună experienţă. Bătălia se dă între mai mulţi dezvoltatori, dar, în realitate, runda finală se joacă la infinit între Android şi iOS. olivia.vereha@incomemagazine.ro

Capacitatea de a distribui informaţii prin aproape toate serviciile importante: Facebook, Twitter, Digg, Tumblr, Evernote etc. Odată cu descărcarea aplicaţiei destinate fiecărui serviciu şi cu primul log in, acestea rămân activate.

Agenda telefonică se poate sincroniza cu toate contactele din Facebook şi din agenda de e-mail.

DEZAVANTAJE

Android permite stocarea pe ecranul principal a unor contacte sau grupuri de contacte pentru apelare rapidă sau sms.

Providerii de telefoane mobile care rulează Android uită sau întârzie cu update-urile.

Serviciul de căutare este integrat. Android permite acum căutarea în telefon şi în Google în acelaşi timp, economisind click-urile pe care ar trebui să le facă utilizatorul pentru a rula aceeaşi comandă în două locuri diferite.

Telefoanele mai ieftine aproape că nu oferă nici un update.

Aplicaţia de Gmail a sistemului Android permite căutarea în toata arhiva de mesaje şi integrează în contactele din e-mail şi pe cele din agenda telefonică.

Pentru că aplicaţiile pot fi livrate şi de către terţi, Android nu este add-free, ceea ce înseamnă că utilizatorii multora dintre aplicaţiile instalate vor suporta reclamele.

Acces rapid la toate aplicațiile care rulează într-un anumit moment pe telefon. Ultima versiune, Ice Cream Sandwich, vine cu un buton care desfăşoară pe ecran o listă ce conţine shortcut-uri către toate aplicaţiile active din telefon.

Spre deosebire de iOS care, pe ultima versiune, permite stocarea aplicațiilor în iCloud, făcându-le disponibile pentru toate dispozitivele Apple pe care le deţine clientul, Android încă se menţine destul de clasic în această privinţă.

Android permite accesarea e-mailului, a funcţiei Bluetooth, sau a serviciului Wi-Fi etc. cu un singur click, prin widget-uri, fără a intra în aplicaţiile acestora.

Nu este la fel de stabil ca iOS şi sistemul de operare tinde să îngheţe de multe ori când este suprasolicitat, sau când o aplicaţie importantă dă rateuri.

Aplicația care „scrie după dictare” – Gingerbread – este funcţională şi pe telefoanele mai vechi, spre deosebire de Siri, care a venit odată cu iPhone4S. 36-37

AVANTAJE Din punct de vedere al stabilităţii şi securităţii, iOS rulează la fel pe toate telefoanele şi sunt puține situaţii în care acesta se blochează sau dă erori.

App store, magazinul de aplicaţii oferit de Apple, este mult mai ofertant decât Android Market, iar produsele din el sunt mult mai sigure. Procedura de aprobare a unei aplicaţii este mai complicată, ceea ce aduce o garanţie în plus pentru calitatea acestora.

Permite crearea unor liste de lucruri pe care le ai de făcut. Nimic spectaculos, aţi putea spune, doar că aceste liste sunt location aware, aşa că dacă ai de cumpărat becuri, când treci pe lângă un magazin de electronice listat în Maps, telefonul tău te va trage de mânecă să intri.

Pentru că utilizatorii de dispozitive dezvoltate de Apple s-au declarat mulţumiţi de iBooks, iOS duce mai departe experienţa şi oferă o aplicaţie similară pentru reviste şi periodice.

Opţiunile de editare ale imaginilor foto sunt considerabil mai multe pe noul iOS şi camera a primit un shortcut pe homescreen.

Odată cu noua variantă de iOS, textele scrise în e-mail pot fi editate, iar câmpurile de adresă pot fi completate printr-un simplu drag and drop. iMessage – noua aplicaţie care permite comunicarea gratuită între toate dispozitivele cu iOS 5, acordând posibilitatea de a abandona o conversaţie pe telefon şi de a o relua pe iPad de exemplu.

Simplitate. Este foarte intuitiv și este o platformă unică pentru singur tip de dispozitiv. Android-ul trebuie adaptat pentru smartphone-uri cu tastatură sau cu touchscreen, sau cu amândouă. iTunes Store – spaţiu virtual în care ai acces la muzică, filme, seriale etc. Totul într-un singur loc, verificat, aprobat şi livrat în câteva secunde.

DEZAVANTAJE Toate accesoriile destinate iPhone-urilor sunt mai scumpe.

Lipseşte butonul de back. Deși ultimele variante de iOS au încercat să rezolve o lipsă atât de minoră la prima vedere, dar esenţială pentru logica funcţionării unui telefon mobil, Android încă este preferat din acest punct de vedere.

Nu poți seta anumite aplicaţii ca fiind de bază. Dacă pe Android este foarte simplu să setezi Opera sau Dolphin ca browser de bază, sau să le schimbi între ele, pe iPhone nu poţi renunţa la Safari, de exemplu.

Sistemul de notificare este complicat.

Lipsa widget-urilor îngreunează accesul la aplicaţii pe care le utilizezi des şi pe care ai prefera să le ai pe homescreen.

Lipsa slotului pentru card SD – daca vrei mai mult spaţiu va trebui să scoţi o sumă consistentă din buzunar pentru următoarea generaţie de iPhone. iOS suportă doar html5 şi nu are Adobe Flash, ceea ce face ca vizualizarea unor clipuri, playere, jocuri sau animaţii să fie imposibilă.

top

10

companii care fac angajări Piaţa muncii dă, treptat, semne de deblocare, iar cei care vor să se angajeze pot începe să-şi „lustruiască” CV‑urile pentru că sute de posturi îşi aşteaptă candidaţii. Începe lupta în competenţe. madalina.pana@incomemagazine.ro

Este adevărat că ultimii patru ani au fost incomozi pentru cei care se aflau în căutarea unui loc de muncă. Multe companii au sistat activităţile de recrutare, ba chiar au făcut concedieri, iar cele care încă mai angajau au încercat să profite la maximum de avantajul pe care îl aveau în faţa candidaţilor: puteau cere orice, oricât şi oricând, în schimbul unor salarii mai mici decât în 2007 sau în 2008 tocmai pentru că oamenii care le băteau la uşă aveau atât de puţine alternative. 2012 a început însă cu semnale optimiste pentru candidaţi, iar cei care şi-au trimis până acum CV-urile au toate şansele să fie sunaţi pentru un interviu.

38-39

1

Continental Automotive Group România 107 anunţuri Cel mai mare angajator din România, după numărul de anunţuri active postate în momentul de faţă, este producătorul de sisteme de frâne, şasiuri, anvelope şi electronice pentru automobile Continental, potrivit datelor furnizate Income Magazine de cel mai mare site de recrutare din România, BestJobs, care are o bază de date de 2,2 milioane de CV-uri.

Grupul Continental, care, la nivel modial, înregistrează vânzări de 30,5 miliarde euro, are nevoie de angajaţi români în special pentru fabrica din Timişoara, dar câteva posturi sunt disponibile şi în centrele din Sibiu, Iaşi şi Braşov.

Cele mai multe posturi vizează poziţii de ingineri IT şi tehnicieni, care se vor alătura celor peste 5.000 de angajaţi pe care grupul îi are deja în România.

2

BCR 43 de anunţuri Spre deosebire de ocupantul primului loc, care oferă locuri de muncă în special în oraşele din vestul şi centrul ţării, cea mai mare bancă din România urmăreşte în primul rând candidaţii din Bucureşti. Printre posturile oferite de BCR se numără cele de consultant clienţi şi consultant juridic. De altfel, cu o echipă de peste 9.000 de oameni, BCR este unul dintre cei mai mari angajatori din România.

Banca este membră a grupului austriac Erste şi administrează active în valoare de aproape 12 miliarde euro, având o reţea de aproape 500 de sucursale şi agenţii, 1.300 de ATM-uri şi 9.800 de terminale POS.

3

Hella România 41 de anunţuri Pe locul al treilea în topul celor mai mari angajatori din România se plasează tot un furnizor pentru industria auto, Hella România, care vrea să recruteze personal tot în Timişoara. Compania mai oferă câteva posturi şi în Lugoj, Arad şi Craiova, unde are deja peste 1.300 de angajaţi. Candidaţii eligibili sunt cei care au experienţă în ingineria IT şi consultanţa SAP. Producătorul de componente electronice şi de iluminat pentru industria auto se află printre cele mai mari 100 de companii din Germania, cu vânzări de 3,6 miliarde euro în anul fiscal 2009-2010.

Thinkstock

7

Toyota Careers Europe 27 de anunţuri Producătorul japonez de automobile vrea să-şi mărească echipa din Belgia cu angajaţi din România.

Aceştia vor lucra pentru divizia Toyota Motor Europe Powertrain Testing, din Belgia, specializată în testarea şi dezvoltarea anumitor tipuri de motoare. Compania caută, astfel, ingineri specializaţi în şasiuri, controlul calităţii şi electronice.

Continental Automotive Group RO 107 BCR 43 HELLA RO 41 GENPACT 31 ORACLE RO 30 EMERSON RO 27 TOYOTA CAREERS EU 27 ORANGE RO 22 BRITISH AMERICAN TABACCO 22 ROMTELECOM 16

8

4

Genpact 31 de anunţuri Compania furnizoare de servicii de outsourcing recrutează angajaţi pentru centrele din Bucureşti şi Cluj-Napoca. Sunt căutaţi specialişti IT şi cunoscători de limbi străine, ca franceză, germană şi maghiară.

Grupul indian numără peste 1.000 de angajaţi în România şi 53.000 la nivel global, distribuiţi în centre din 17 ţări. Aceştia deservesc 600 de clienţi din 40 de industrii, în limbile engleză, franceză, spaniolă, italiană, maghiară, germană, olandeză, portugheză, suedeză, poloneză şi altele.

TOTAL anunţuri

5

Oracle România 30 de anunţuri

Compania de software Oracle, cu 50.000 de angajaţi în peste 100 de ţări, este interesată să-şi întregească echipa de la Bucureşti, care numără în prezent peste 2.000 de persoane. Gigantul IT caută în special consultanţi cunoscători de limbi străine precum germană, rusă, franceză, olandeză, finlandeză şi cehă.

366 6

Emerson România 27 de anunţuri Tot la Cluj-Napoca oferă locuri de muncă şi concernul american Emerson, care are circa 1.200 de angajaţi în România şi peste 137.000 la nivel global. Compania este interesată de specialişti IT şi cunoscători de limba germană.

Cu afaceri de peste 24 miliarde de dolari în 2011, grupul este specializat în managementul procesului industrial, tehnologii pentru climatizare, surse de alimentare pentru reţele, soluţii pentru depozitarea mărfurilor de uz industrial şi casnic, echipamente integrate.

Orange 22 de anunţuri Liderul pieţei locale de telefonie mobilă, cu peste 10 milioane de clienţi, caută angajaţi pentru spaţiile proprii din Bucureşti, Vaslui, Galaţi şi Mangalia. Compania, care are circa 2.700 de angajaţi în România, scoate la bătaie posturi precum specialişti în customer relationship management (CRM) şi director de magazin. Parte a France Telecom, Orange este unul dintre cei mai mari operatori de telefonie mobilă din lume, cu 209 milioane de clienţi pe cinci continente.

9

British American Tobacco 19 anunţuri Divizia de trading din România a jucătorului internaţional din domeniul ţigaretelor angajează merchendiseri şi agenţi comerciali în sistem livrare directă în mai multe oraşe din ţară, precum Slobozia, Târgovişte şi Focşani. Cu peste 100 de ani de experienţă în industra ţigaretelor, British American Tobacco - producătorul mărcilor Dunhill, Vogue, Kent, Pall Mall şi Viceroy - este liderul pieţei locale de profil.

10

Romtelecom – 16 anunţuri Compania de telecomunicaţii controlată de grupul elen OTE vrea să-şi mărească echipa în special cu reprezentanţi de vânzări şi operatori telesales. Sunt căutaţi angajaţi pentru sediile companiei din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Braşov. În ultimii ani, Romtelecom a evoluat de la un fost monopol de stat la o companie privată. Compania oferă astăzi servicii de la tradiţionala telefonie fixă, la Internet, televiziune digitală, dar şi spaţiu de găzduire date, servicii combinate de date şi voce şi un program de Customer Care, prin cei 8.200 de angajaţi ai săi.

www.incomemagazine.ro cele mai citite subiecte saptamana aceasta pe www.incomemagazine.ro

CE MARE LANT DE HIPERMARKETURI ESTE AMENINTAT CU INSOLVENTA

Importatorul si distribuitorul de conserve Matra Int cere insolventa unuia dintre cele mai mari lanturi de hipermarketuri din Romania. Vezi despre ce retailer este vorba.

Matra Int, companie care aduce pe piata locala marcile Iska si Cody de conserve de legume, fructe si peste, a inaintat la Tribunalul Bucuresti o cerere de deschidere a procedurii de insolventa impotriva unui mare lant de magazine.

HIDROELECTRICA ISI CERE INSOLVENTA

Cel mai mare producator de energie electrica din Romania, compania de stat Hidroelectrica, isi cere insolventa.

Dosarul prin care producatorul celei mai ieftine energii din tara isi solicita singur insolventa a fost inregistrat vineri, 15 iunie, la Tribunalul Bucuresti. Instanta va decide asupra cererii Hidroelectrica miercuri, 20 iunie.

DE LA SUBLIM LA INFIM

fiziciana Maria-Magdolna Ercsey-Ravasz

A revenit in Romania in urma cu 6 luni, din directia Indiana, USA, University of Notre Dame (in top 25 universitati americane), unde fusese cercetator postdoctorand. Cand a coborat din avion, fiziciana Maria-Magdolna ErcseyRavasz (31 ani) nu stia daca acasa ii va folosi la ceva impactul international al descoperirilor facute de ea…

cele mai interesante comentarii saptamana aceasta pe www.incomemagazine.ro STATUL TREBUIE SA PLATEASCA DESPAGUBIRI DE 14 MIL LEI PENTRU CONCEDIERILE DIN 2009 Este foarte bine ca se iau banii de la cei raspunzatori de acte neconstitutionale, care au gresit. Pe cand vor plati toti pt. dezastrul economic in care au afundat Romania? Si nu doar cu pedepse privative de libertate ci si cu averile dobandite ilicit sau cu acte pe baza unor legi si ordonante emise special pt. interesele lor de grup?

Gabriela Moldovan In sfarsit! Astept din 14 ianuarie 2011 sa-mi primesc banii...

Nadia

TERMOELECTRICA DISPONIBILIZEAZA 500 DE ANGAJATI Cine asigura conducerea acestei societati? Cine a permis sa se ajunga la datorii de aproape un miliard de dolari?

Ce salarii au cei din conducere si pe ce criterii au fost numiti? Echipa manageriala a avut sarcini clare si termene de atingere a obiectivelor? Cum a fost capusata aceasta societate?

Barcari Radu Tudor

INSOLVENTA HIDROELECTRICA, O HIMERA PENTRU SEFII HIDROELECTRICA Am sustinut USL... am avut o speranta, mare, ca multi romani, foarte multi. Dar insolventa Hidroelectrica inseamna vanzare pe doi lei. Bine zice Videanu. Nu am crezut ca am sa-i dau dreptate vreodata... Nu vor pierde „baietii destepti”. Vor castiga, o vor cumpara pe nimic. Vor pierde constructorii hidro, mii, oameni amarati, specialisti de 60 de ani, care au construit pt Hidroelectrica fara bani, cu speranta in USL... Si specialistii de la Hidroelectrica vor pierde, formati in zeci de ani. Eu si sotul meu, unul constr.hidro, altul hidroelec., cu un copil autist si datorii mai mari de jumate din venituri, ce vom face?? Ne vom da foc, probabil... in fata USL... Dar USL nu va mai castiga alte alegeri.

FILME DE TOP LA UN CLICK DISTANTA Exista viata dupa business. Si te asteapta s-o descoperi...

Income te ajuta sa faci primul pas prin recomandari in – poate - cea mai valoroasa investitie: in leisure, activitati socio-culturale si dezvoltare personala.

Si ca acest lucru sa nu ramina doar la statutul declarativ, dorim sa iti punem la dispozitie un sistem facil de rezervari de bilete.

Incepem cu filmul. Ai la un scan & click distanta premierele saptamanii si cele mai noi & bune filme in reteaua celui mai mare operator de multiplexuri din Romania: CINEMA CITY.

follow us on https://twitter.com/#!/Income_Magazine

like us on https://www.facebook.com/IncomeMagazineRomania si urmareste campaniile si concursurile income

Există viață după business

la sambăta, incepand cu ora 13.

s h o p p i n g

povestea unei seducătoare O carte frumoasă, bine scrisă şi, dacă vrei, o idee grozavă de cadou. Subiectul: un obiect.

Nelipsită din societatea modernă, pentru unii izvor de bucurie, pentru alţii motiv de nelinişte, ţigara a aprins incendii şi dispute. Sursă de inspiraţie şi de scandal, întruchipare a fructului oprit sau tentaţie pentru amatorii de plăceri, ţigara este înconjurată de o mitologie fascinantă şi are o istorie cuceritoare. Odinioară emblemă a femeii fatale şi a dandy-ului, acum ţigara este pe cale să devină un tabu în public. Şi astfel seducţia continuă.

Titlu: Ţigara. Povestea unei seducătoare Autor: Didier Nourisson Editură: Nemira Preţ: 45,90 lei

oh, Daddy’O!

trofeul de cristal

Uneori, părul şaten deschis, blond sau alb capătă nuanţe galben-verzui, de la clorul din piscină, de la poluare, de la apă. Extractul de violete din şamponul organic Daddy’O de la Lush are grijă de părul deschis la culoare: îi dă luminozitate, pune în evidenţă culoarea deosebită şi, mai ales, te salvează de la look-ul dubios de verde.

Preţ: 32,80 lei/buc. 100g şi 64,80 lei/buc. 250g Minus: Este bine să verifici întâi la baza părului dacă nu eşti cumva alergic la... violete.

Cum să ieşi în evidenţă la decernarea premiilor companiei? Pe lângă diplome şi flori aduse de modele diafane, oferă un trofeu din cristal florentin, lucrat, suflat şi modelat manual la atelierele florentine Mario Cioni, Italia. Ţine cont de faptul că între momentul comenzii (din cataloagele care se găsesc la reprezentanţa Royal Velvet – Azay, din Bucureşti) şi livrare vor trece 5-6 săptămâni. Preţul diferă în funcţie de complexitatea modelului, gradul de personalizare, dimensiuni.

Minus: Dacă palmele eroului zilei sunt transpirate de emoţie...

cadouri din colecţia Vera Wang Eşti în căutarea unui cadou pentru un eveniment formal? Designerul american Vera Wang s-a gândit deja la câteva idei. Colecţia ei, destinată cadourilor pentru miri şi naşi, numită Love Knots, este reprezentată în România prin magazinul Azay, Calea Victoriei 134. O ramă foto argintată 469 lei; set două pahare argintate 398 lei.

Minus: Nu ştiu de ce se presupune că odată ce doi oameni se căsătoresc nu au nevoie decât de două pahare de şampanie. Dacă au musafiri, le servesc şampania din ceştile de cafea?

cum poţi să alegi din 100 de tipuri de praline?

Pralinele Leonidas sunt realizate după metode tradiţionale, cu cele mai bune ingrediente: unt de cacao pentru înveliş, unt şi smântână proaspete, delicatese precum alune din Turcia, cireşe Morello din Périgord, migdale din Italia, nuci din Grenoble. Fiecare călătorie spre Africa a lui Claude Sénèque, chocolatier şef la Leonidas, este o revelaţie pentru el şi pentru pasionaţii de ciocolată. Consideră de datoria lui să facă un tur al ţărilor producătoare de cacao, pentru a înţelege mai bine această plantă care stă la originea atâtor arome, sursa atâtor plăceri. Rămâne ca şi tu să faci un tur al magazinelor de luxury goods, la vânătoare de ciocolăţele care ţi se topesc în gură. Importator al pralinelor belgiene Leonidas: Magie du Chocolat.

daniela.mironov@incomemagazine.ro 42-43

roșu de Bordeaux

La fel cum despre maşini se spune că sunt de două feluri - cele germane şi restul - şi vinurile pot fi împărţite în două categorii: cele franţuzeşti şi celelalte. Însă maşinile germane se împart şi ele în două: Mercedes-Benz şi restul. De această dată însă, vinurile franţuzeşti se împart ceva mai sofisticat: cele de Bordeaux şi Bourgogne şi abia după aceea urmează restul.

Foto: Radu Burlacu

radu.burlacu@incomemagazine.ro

P

este 10.000 de producători de vin, cam tot atâtea castele, vinuri care se vând cu mii, zeci de mii, sute de mii de euro, vinuri care nu au preţ. Vinuri pentru care pasionaţii călătoresc jumătate de glob doar ca să ia parte la deschiderea unei sticle. Bienvenue à Bordeaux, France! Acesta este locul în care facerea vinului este adusă la rang de artă, locul în care fiecare dintre cei zece mii de producători caută perfecţiunea vinului roşu - pentru că adevărul l-au găsit deja.

Alături de zonele Médoc şi Graves, Pomerol şi Saint-Émilion reprezintă tot ce a dat mai bun regiunea Bordeaux în materie de vinuri. Le-am vizitat și noi, iar povestea celor mai bine cotate vinuri din lumea este de neimaginat. O industrie gigantică la nivel global, de zeci de miliarde de dolari, dar, în acelaşi timp, una dintre zonele de business care sunt mai degrabă un anumit stil de viaţă. Pentru că, aşa cum spunea John Kolasadirectorul general al castelelelor deținute de Chanel, „nu vă puteţi imagina ce mare noroc este să am un astfel de job”. Un job care are

în fişa postului degustări ale celor mai sofisticate vinuri, întâlniri protocolare cu invitaţi poate la fel de sofisticaţi şi, nu în ultimul rând, căutarea vinului perfect. Iar această ultimă sarcină începe, pentru fiecare vinificator, în propria vie. În România, piaţa vinurilor exclusiviste, care costă de la 50 de euro în sus, este estimată la circa 10 milioane de euro anual. O mare parte din această piaţă - aproape jumătate - este reprezentată de şampanie.

Vinurile de la Chanel Saint-Émilion. La 40 de kilometri est de Bordeaux un mic sat tipic franţuzesc este anual vizitat de mii de turişti.

Este centrul de greutate al regiunii, cunoscută în lume ca locul din care vin cele mai bune merloturi. Iar pe măsură ce te apropii de Saint-Émilion, devine evident că ai intrat în ţara vinului. Pe stânga şi pe dreapta doar castele şi

vii, întrerupte ici-colo de câte un sat. Nici nu s-a terminat bine satul că reîncep viile. 64 de castele, producători de primă mână, sunt doar în zona satului Saint-Émilion.

De exemplu, Château Canon. La prima vedere un castel ca oricare altul, care are însă o poveste unică. A fost întemeiat în jurul anului 1760, de locotenentul de marină Jacques Kanon, din profiturile obţinute pe mare, într-o perioadă în care continentul negru alimenta cu sclavi întreaga Europă.

Urmaşii lui Kanon au vândut proprietatea la 1919 familiei Fournier. Cele 22 de hectare de vie – cea mai mare parte merlot, dar şi puţin cabernet franc şi cabernet sauvignon – produceau suficient vin cât să fie, chiar şi la începutul secolului trecut, un business profitabil. În 1996 a urmat o nouă vânzare. De această dată castelul a ajuns în proprietatea Chanel, cunoscuta casă de parfumuri şi cosmetice, pentru o sumă rămasă confidenţială. „A fost o investiţie despre care am ştiut de atunci că nu va aduce profit curând” a declarant pentru Income Magazine, John Kolasa, directorul general al castelului şi totodată vinificatorul de la Château Canon. Chanel are în proprietate şi în zona Margaux o vie (Château

sight Rauzan-Ségla), iar John Kolasa este la conducerea ambelor investiţii. Considerat unul dintre primii cinci vinificatori la nivel mondial, scoţianul care trăieşte de mai bine de douăzeci de ani în Bordeaux face vinuri apreciate de cunoscători ca fiind excepţionale. Dar nu ideea de a face profit a fost la baza achiziţiei de către Chanel a celor două case de vinuri, ci păstrarea unei etichete. „Chanel se vrea a fi cea mai bună parfumerie, şi poate că este; mă pricep mai puţin la parfumuri, dar cu siguranţă că în materie de vinuri Chanel vrea să exceleze”, spune John Kolasa. O discuţie relaxată, cu un pahar de vin în mână, în curtea interioară a castelului, relevă adevăratul target al businessului Château Canon: să producă vinuri remarcabile, indiferent de costuri.

Pentru că via este încă tânără - după ce a preluat castelul, Chanel a investit în primul rând în replantări - nici vinul care se produce acolo nu este încă matur. „Este o investiţie pentru generaţia următoare”, explică John Kolasa. Castelul pe care îl conduce primeşte oaspeţi - interesant este faptul că vizitatorii care se cazează la Château Canon sunt taxaţi cu zero euro, chiar dacă stau şi câteva săptămâni acolo. „Vin, de exemplu, scriitori care vor să-şi termine o carte şi au nevoie de linişte”, spune John Kolasa.. Mai mult, cine se cazează la Château Canon are la dispoziţie o bucătărie franţuzească veritabilă, de cea mai înaltă clasă.

Cele mai căutate vinuri din lume La câţiva kilometri de Château Canon, o podgorie aflată la maturitate uimeşte în fiecare an cu vinurile pe care le realizează. Am ajuns în zona viticolă Pomerol, iar cea mai cunoscută casă de vinuri de aici surprinde încă de la început. Petrus, pentru că despre această casă de vinuri vorbim, nu este nici măcar un castel. „Nu se numeşte Château Petrus pentru că aici nu a existat nici un castel, doar o podgorie”, ne spune Elizabeth Jobert, ambasador Petrus. Această casă de vinuri deţine 11,4 hectare de vie pe un deal cu un sol unic. Marele noroc al acestei case este solul format din argilă neagră şi nu solul nisipos şi bolovănos din imedia­ ta apropiere. Iar caracteristicile vinului sunt date de terroir - un cuvânt care nu are corespondent în limba română, dar s-ar traduce ca un complex de condiţii geografice, geologice şi climatice

44-45

care împreună fac ca o plantaţie (de viţă-de-vie, ceai, cafea etc.) să ofere producţii de înaltă calitate. Exact terroir-ul unic de la Petrus face ca vinul îmbuteliat sub acest brand să fie unul dintre cele mai căutate din lume. Petrus este unul dintre vinurile punctate cel mai adesea cu 100 de puncte Parker - sistem de clasificare a vinurilor recunoscut pe plan mondial - ceea ce se traduce în „perfecţiunea întruchipată”. Pentru comparaţie, un punctaj inferior, de 96-98 de puncte Parker, înseamnă „briliant

- o experienţă memorabilă”. Poate şi din cauza producţiei mici (Petrus realizează aproximativ 50.000 de sticle pe an) preţurile sunt pe măsură: încep de la câteva sute de euro pentru vinurile realizate în ani mai slabi şi ajung la mii de euro pentru anii foarte buni. O particularitate a acestei case: preţul pentru o nouă producţie se face după ce a fost degustat de cei mai cunoscuţi critici de vin. Cea mai mare parte a producţiei este vândută în Franţa - circa 70%, iar mulţi dintre cumpărători achiziţionează Petrus strict ca investiţie. „Dar noi nu încurajăm astfel de iniţiative, însă nici nu le putem opri”, spune Elizabeth Jobert. Ea continuă: „Scopul unui vin este să fie băut, nu ascuns într-o pivniţă”. Acest vin este importat în România de compania Le Manoir, deţinută

TOP CELE MAI SCUMPE VINURI Producător

vin

preţ mediu

preţ maxim

1. Domaine de la Romanée 2. Domaine Leflaive 3. Henri Jayer Cros Parantoux 4. Domaine de la Romanée 5. Domaine Leroy Musigny 6. Domaine Georges Roumier 7. Georges et Henri Jayer 8. Petrus 9. Screaming Eagle 10. Domaine de la Romanée

Conti Romanée Grand Cru Montrachet Grand Cru Vosne Romanée Premier Cru Conti Montrachet Grand Cru Grand Cru France Musigny Grand Cru Echezeaux Grand Cru Petrus Pomerol Cabernet Sauvignon Conti La Tache Grand Cru

10.777 6.453 6.013 4.092 3.591 3.252 3.072 2.963 2.646 2.493

64.703 11.388 16.688 13.062 14.378 13.688 8.800 42.862 19.483 18.985

Doi oameni de presă au licitat cel mai mult pentru o sticlă de vin. În decembrie 1985, Christopher Forbes a câştigat la o licitație organizată la Londra de Christie’s o sticlă de Château Lafite din 1787, întrecându-l pe Marvin Shanken, editor al revistei Wine Spectator. Suma licitată: 156.450 dolari. Originea sticlei a fost dezbătută îndelung, pentru că se credea că a aparţinut celui de-al treilea preşedinte american, Thomas Jefferson, însă nu s-a putut stabili cu exactitate acest detaliu. Acest vin rămane în istorie ca fiind deţinătorul recordului mondial de cea mai mare sumă licitată pentru o sticlă de vin.

Scanează codul și vei vedea locurile unde se fac cele mai bune vinuri din lume.

de omul de afaceri Cristian Preotu.

Recent, el a obţinut o suplimentare a cotei de vin Petrus la 12 sticle pe an, de la doar şase sticle. „E o producţie mică acolo, şi cineva va primi în acest an cu șase sticle mai puţin pentru că eu am obţinut această suplimentare”, explică Cristian Preotu ce înseamnă Petrus pentru un comerciant de vinuri exclusiviste. O vizită la această casa de vinuri Petrus este o experienţă unică, poate şi datorită faptului că reprezentanţii acesteia nu programează foarte multe întâlniri de acest fel.

Consultantul în vinuri Câteva sute de metri mai departe, un castel veritabil: Château Le Bon Pasteur.

Este deţinut de Michel Rolland, cel mai cunoscut consultant în domeniul vinurilor din zona Bordeaux. De altfel, Michel Rolland a inventat, la propriu, meseria de consultant în vinuri, în tinereţe. Pasionat de vinuri - toată viaţa a trăit în proximitatea viilor, chiar s-a născut în castel - Michel Rolland îşi învăţa prietenii cum să facă vinul mai bun. „La un moment dat şi-a dat seama că prietenii lui chiar fac un vin mai bun, iar atunci s-a gândit

că asta ar putea fi o meserie”, povesteşte pentru Income Magazine, David Lesage, ginerele lui Michel Rolland şi director de marketing în compania de familie care scoate pe piaţă vinuri sub brandul „Le Bon Pasteur” sau „Rolland Collection”. Pasiunea pentru vin l-a făcut pe Rolland să înfiinţeze podgorii în Argentina, Africa de Sud şi Spania - asta deşi o podgorie ca aceea pe care o deţine la Pomerol îl poate ţine ocupat tot anul. Iar rezultatele nu au întârziat să apară. De exemplu, vinul Yacochuya produs de Michel Rolland în Argentina este cotat ca unul dintre vinurile de top din portofoliul său. Însă, oricât de reușit ar fi vinul argentinian, este puțin probabil să ajungă la nivelul unui veritabil roșu de Bordeaux.

Thinkstock

15 O 6. 4 DE ST 5 0 VI ICL $ N Ă

Nouă din cele zece vinuri sunt din Franţa. Doar cel de pe poziţia a noua, Screaming Eagle, este din SUA. Sumele sunt în dolari americani şi reprezintă o estimare a site-ului specia­ lizat în achiziţia de vinuri wine-searcher.com. Preţul maxim este cel la care s-a făcut cea mai mare tranzacţie. Periodic se vinde şi în România câte o sticlă din cele de alături, între 10 şi 20 pe an.

spira

tion

lecţia de antreprenoriat

ce au în comun oamenii Doi profesori renumiţi de la Universitatea din Sheffield, Tim Vorley şi Nick Williams, specializaţi în problemele antreprenorilor, au prezentat, în cadrul unui seminar cu tema „Cum să fii mai performant în business”, organizat în parteneriat cu Intact Media Academy, câteva sfaturi de care orice manager ar trebui să ţină cont. cristina.dobreanu@incomemagazine.ro

Tudor Vintiloiu

Nick Williams – Sfaturi pentru un strat-up de succes

NICK WILLIAMS

este lector în antreprenoriat şi are un doctorat la Universitatea din Sheffield. Este membru al Centrului pentru Economie Regio­nală şi Dezvoltarea Întreprinderilor (CREED), iar principalele sale domenii sunt antreprenoriatul şi dezvoltarea economică.

46-47

Suntem în plină criză economică, cum a fost afectată zona antreprenorială de acest lucru?

Cercetarea noastră are ca subiect felul în care ţările şi oraşele îşi pot reveni din criza economică şi acordăm o atenţie particulară modului în care antreprenorii pot răspunde acestui lucru.

Nu ne uităm la anumite sectoare sau domenii, ci la mediul antreprenorial şi la felul în care politicile îi pot susţine pe noii antreprenori. Cred că cei care fac politicile publice trebuie să înveţe lecţiile anilor trecuţi, când

erau foarte mulţi bani publici de cheltuit, şi să vadă ce este de făcut acum, când sunt mai puţini bani disponibili pentru a-i susţine pe antreprenori.

Cum poţi avea succes în acest mediu de afaceri?

Sunt un milion de moduri în care poţi avea succes...

Spuneţi-mi trei dintre acestea.

Să ai o idee clară unde se poate poziţiona pe piaţă afacerea ta, să ştii cum să mobilizezi capitalul de resurse umane şi îndemânarea ta, dar şi cum îmbini acest lucru cu capitalul social. Trebuie să te gândeşti la reţeaua de cunoscuţi şi cum ai putea să îmbini calităţile tale cu acest lucru pentru a face afacerea să crească.

Care ar fi câteva sfaturi pentru un start-up?

„Antreprenorul este cel care deschide frigiderul şi ia de acolo ceea ce găseşte, nu foloseşte o reţetă”, a spus profesorul britanic Tim Vorley, încercând să definească antreprenoriatul în faţa unui public numeros, format din manageri care au venit să asculte sfaturile celor doi. Cele mai importante lucuri pe care trebuie să le ştie un antreprenor, înainte de a dezvolta o afacere, sunt, aparent, simple: trebuie să ştie cine este, ce cunoaşte şi pe cine cunoaşte.

O altă regulă este legată de ambiţie – un antreprenor nu trebuie să renunţe niciodată, chiar dacă planurile sale nu se îndeplinesc aşa cum şi-ar dori, susţin cei doi profesori britanici, care subliniază că drumul de la anonimat la succes este presărat cu surprize,

Să îşi urmărească scopul. Acum, este un mediu foarte dificil atunci când vine vorba de deschiderea unei afaceri, dar am văzut că există oportunităţi, chiar dacă pe timp de recesiune. Să analizeze bine piaţa, să ţină cont de calităţile sale ca individ şi de modul în care cercul de prieteni şi cunoscuţi pot fi o completare a acestor calităţi.

Ce nu ar trebui sub nici o formă să facă un antreprenor astăzi?

Să renunţe. Cred că un antreprenor nu ar trebui să rămână în limitele naţionale, cred ar trebui să se gândească mereu cum poate să îşi extindă afacerea şi în afară, prin exporturi. Să nu gândească limitat, să gândească la scară mare.

de afaceri și pinguinii

Tim Vorley: Eşti un bun antreprenor dacă îţi poţi reveni după eşec Ce îi face pe antreprenori să fie diferiţi faţă de alţi oameni de afaceri?

Nu cred că antreprenorii sunt neapărat diferiţi faţă de alţi oameni de afaceri, cred că felul în care acţionează, în care se gândesc la cine sunt, pe cine cunosc, acestea sunt resursele care îi fac să fie valorizaţi altfel.

Ce metode sau tehnici ar trebui folosite pentru a avea un business mai performant?

Creativitatea este foarte importantă, să încerci să foloseşti avantajele pe care le au alţi indivizi, iar dacă lucrezi într-o organizaţie mare, să nu fi foarte rigid, să fii capabil să te adaptezi pieţei şi angajaţilor tăi, să scoţi ceea ce este cel mai bun

unor pinguini aflaţi la Grădina Zoologică. „Nu contează în ce ţară se află acea grădină zoologică, pinguinii au nevoie oriunde de aceleaşi condiţii pentru a supravieţui: o anumită temperatură, un anumit mediu şi un tip special de mâncare. La fel se întâmplă şi cu antreprenorii – trebuie să beneficieze de un mediu adecvat în care îşi pot derula afacerile”, explică Tim Vorley.

Cei doi profesori se află în România pentru a susţine programul Executive MBA în România, care se adresează middle şi top managerilor, dar şi pentru a derula o cercetare despre modul în care mai multe oraşe europene rezistă la diverse şocuri economice. Acțiunea este rezultatul unui parteneriat

de la ei, acestea sunt lucrurile importante pentru a dezvolta afaceri puternice.

Dacă ar trebui să daţi cinci sfaturi unui tânăr antreprenor, care ar fi acestea?

Să aibă ambiţie să facă o afacere să funcţioneze, să ştie cine este, la ce este bun, ce oameni cunoaşte şi cum ar putea folosi acest lucru. Dar, mai ales, trebuie să fie insistent. Unul dintre lucrurile care arată că eşti un bun antreprenor este acela când poţi reveni după un eşec. Foarte puţini antreprenori reuşesc din prima, de aceea trebuie să fii rezistent pentru a fi sigur că ai o şansă de reuşită.

Este vreun sector în care antreprenoriatul se pliază cel mai bine în timp de criză economică?

Cred că există mereu oportunităţi, indiferent de sectoarele economice şi poţi face lucruri extraordina-

Intact Media Academy și Universitatea Sheffield, susținut de Intact Media Group. „Încercăm să înţelegem conceptele cu care lucrează aceşti oameni – cei care fac politicile publice, antreprenorii, mediul academic – nu suntem experţi în România şi nici nu mergem în Grecia sau în România pentru a spune că ele trebuie să facă aşa cum a procedat Marea Britanie”, subliniază profesorul Nick Williams. Cercetarea a început în regiunea Sheffield, apoi cei doi profesori britanici au mers în Grecia, la Salonic, în Bulgaria, la Sofia, iar acum se află la Bucureşti. După ce vor pleca din capitala României, urmează să studieze situaţiile din Kosovo, Serbia şi Croaţia.

re chiar şi pe timp de criză economică în industriile de creaţie, dar şi manufactura este un domeniu în creştere. Toate înseamnă să fii flexibil, să fii ambiţios, să fii productiv şi eficient. Mai ales să ştii de ce are nevoie piaţa şi dacă poţi să te adaptezi la acest lucru, atunci nu contează care este climatul economic.

Antreprenorii sunt diferiţi de la ţară la ţară, dar care ar fi câteva calităţi standard pe care ar trebui să le aibă?

Este o întrebare dificilă. Cred că un element important este insistenţa şi capacitatea de a putea avea o privire de ansamblu care să le permită să-și dezvolte ideea sau afacerea nu numai la nivel naţional, dar şi internaţional. Şi capacitatea de a lucra cu oamenii. Antreprenorii de succes ştiu pe cine să cheme să lucreze cu ei şi alături de care să crească o afacere.

Tudor Vintiloiu

asemenea „unei limonade acidulate: uneori mai strănuţi din cauza apei gazoase, dar trebuie să fii pregătit pentru acest lucru”.

Unul dintre sfaturile de care antreprenorii ar trebui să ţină seama neapărat este, în opinia lui Tim Vorley, modul în care abordează problema creării unui cerc de cunoscuţi. Pentru a-şi explica ideea, profesorul de la Sheffield preia şi adaptează una dintre cele mai celebre idei ale lui JFK - „să se gândească ce vrea să facă el pentru ceilalţi şi nu ceea ce pot face alţii pentru el. Dacă se va prezenta în acest mod, cu siguranţă lumea îşi va aminti de el şi îşi va putea lărgi baza de legături”.

Profesorii Vorley şi Williams au explicat şi de ce unii experţi îi aseamănă pe antreprenori

TIM VORLEY

este lector în antreprenoriat şi membru al Centrului pentru Economie Regională şi Dezvoltarea Întreprinderilor (CREED), iar principalele sale domenii de interes sunt antreprenoriatul, afacerile şi economiile regionale.

ge

nious

grădina din birou

Nu aveam nevoie de studiile cercetătorilor britanici ca să aflăm că cel mai drag ne este să ne relaxăm în natură, într-o pădure cu pământ reavăn şi soare filtrat de frunze foşnitoare sau într-o grădină plină de flori. Dar ei şi-au făcut totuşi treaba şi au anunţat că plantele din birouri reduc stresul şi oboseala, măresc eficienţa muncii şi combat absenteismul.

F

daniela.mironov@incomemagazine.ro

lorile adaugă culoare oricărui spaţiu, oricât de rece şi impersonal ar fi. Plantele înalte devin arhitectură vie pentru culoare de trecere, pentru a însufleţi zone pustii sau colţuri nefolosite. Pot crea intimitate în zonele de conversaţie şi adaugă o dimensiune verticală plăcută ochiului într-o mare nesfârşită de vestiare. Sau, aşa cum spune una dintre specialistele cu care am stat de vorbă, „dau senzaţia că spaţiul e viu”.

O investiţie în imagine Georgiana Dimulescu, director adjunct la Hollandia Green, o companie care s-a dedicat exclusiv zonei plantelor de birou, spune că în 2002, când au început, foarte puţini români înţelegeau necesitatea angajării unor specialişti pentru decorarea interioarelor de firme cu plante şi, mai ales, pentru îngrijirea lor. „Românii, după cum ştiţi, se pricep la toate şi nu aveau nevoie de cineva care să le spună cum să îngrijească nişte plante. Sigur că sunt şi pasionaţi, care se documentează şi au un adevărat cult pentru plante, dar, de cele mai multe ori, plantele din birouri se uscau, fie pentru că nu aveau intensitatea luminoasă potrivită, fie pentru că

48-49

fuseseră udate prea mult sau prea puţin. Marile corporaţii au venit însă de afară cu un concept de amenajare pus la punct: angajau arhitecţi, designeri de interior şi firme specializate pe plante de birouri, care să ofere proiectare şi mentenanţă. Încet, încet, au remarcat şi companiile româneşti, iar acum chiar nu ne mai lovim de lipsă de înţelegere. Chiar şi în vremuri de criză avem clienţi destui, iar afacerea merge bine, destul de bine ca să nu ne gândim că ar trebui să schimbăm profilul.”

O altă companie cunoscută în domeniu, care se ocupă şi de amenajări office, este Grandi Garden, din Brăneşti. „Multe dintre aceste plante au nevoie de hrană suplimentară şi de tratamente împotriva bolilor şi a dăunătorilor”, avertizează specialiştii de aici, de aceea clienţilor li se oferă şi un abonament pentru mentenanţa plantelor pe care le-au amplasat în spaţiile de lucru.

Dimulescu spune că cel dintâi beneficiu pe care îl are o companie când decide amenajarea profesionistă a unei grădini de interior este imaginea îmbunătăţită: „este prima impresie pe care o lasă sediul unei firme”. În loc de răceala impersonală a unor pereţi goi şi mochete gri, ochiul se opreşte pe plantele care împodobesc biroul. Vizitatorii se relaxează imediat, „pentru că aşa este natura umană, suntem făcuţi să trăim înconjuraţi de verdeaţă. Alte beneficii care vin tot de aici sunt respectul crescut (compania dovedeşte că are grijă de angajaţii săi) şi admiraţia (pentru că au făcut investiţia, pentru că nu poluează suplimentar, sunt eco)”. Şi sănătatea personalului are de câştigat. „Un om care este înconjurat de verdeaţă va fi mult mai eficient, mai plin de energie, mai odihnit şi mai concentrat decât cel care vede un perete gri”, spune

Thinkstock

Georgiana Dimulescu. Într-un birou, bibliotecile laminate, covoarele sintetice, pereţii vopsiţi şi computerele eliberează o serie de compuşi organici volatili (COV), printre care formaldehida. „Limba soacrei” sau Sansevieria trifasciata creşte înaltă şi elegantă, înflorind uneori chiar şi în condiţii de lumină slabă, și este o adevărată expertă în consumarea poluanţilor din aer. Şi nu este singura cu această calitate. Studii NASA de la sfârşitul anilor ’70 au identificat şi alte plante de apartament/birou capabile să filtreze COV. Aloe Vera, dracaena, pothosul auriu sunt adevărate laboratoare de purificare şi printre cele mai rezistente plante de interior.

Cactuşii absorb radiaţiile electromagnetice generate de computer Este adevărat că există şi plante periculoase pentru sănătatea noastră? „Este un mit”, declară Georgiana Dimulescu de la Hollandia Green. „Nicio plantă din comerţ nu degajă emanaţii periculoase, sau substanţe toxice. Foarte multe dintre ele sunt însă toxice la ingerare – difembachia, ficusul. Deci, dacă nu mâncaţi frunzele plantelor de birou, nu sunteţi în niciun pericol.”

Ea spune că singurul aport al oricărei plante este o cantitate de oxigen proporţională cu numărul său de frunze. De aceea, prima sa alegere pentru un birou nu ar fi un palmier cu frunze

ascuţite, potrivit pentru a da un aer exotic într-un restaurant cu specific mediteranean, în care există însă şi alte plante care filtrează aerul. În schimb, cactuşii plasaţi pe birou vor absorbi radiaţiile emise de computere şi telefoane mobile, oferind la schimb oxigen. „De aceea şi mor foarte repede”, spune inginerul horticol. „Şi nu sunt doar radiaţiile. Oamenii au tendinţa să ude cactuşii excesiv.” Aşadar, amplasează ghiveciul la lumină şi lasă-l în pace până când faci „testul beţişorului de lemn”. Cu un băţ din lemn, pe care îl introduci în ghiveci verifică dacă pământul are suficientă apă. Dacă se mai agaţă de lemn bulgări de pământ, înseamnă că încă nu este momentul să pui apă. Observă ciclul plantei respective şi păstrează-l. Acest ciclu se va schimba de la anotimp la anotimp.

Surprinzător, vara au mai puţină nevoie de apă, pentru că stau în bătaia aerului condiţionat, decât iarna, când sunt supuse la încălzire excesivă.

Cactuşii şi violeta africană sunt potrivite pe birou, în timp ce dracaena, filodendronul, piciorul elefantului sunt câteva dintre plantele atrăgătoare şi rezistente la aer condiţionat, pe care le poţi amplasa pe pervaz sau în colţurile luminoase ale încăperii. „Nicio plantă nu trăieşte la întuneric”, ţine să mai adauge specialistul. „Dacă pe etichetă este desenat un soare în eclipsă, înseamnă doar condiţii de umbră moderată.”

Vechimea aduce valoare Atunci când apelezi la o firmă pentru amenajarea cu plante a sediului companiei, vei afla că nu atât bugetul contează, cât felul în care alegi soiurile cele mai potrivite pentru spaţiul de care dispui, în aşa fel încât plantele tale să reziste ani de zile şi să-şi mărească valoarea. Specialistul – inginer horticol – măsoară intensitatea luminoasă a încăperii, vrea să ştie aria şi abia apoi bugetul planificat. Îţi va recomanda o listă de plante din care

ge

nious

50-51

Foto: Thinkstock

să-ţi alegi, pentru că nu toate soiurile se vor potrivi spaţiului de care dispui. În stabilirea costului unei anumite plante nu contează neapărat specia, ci înălţimea şi numărul de ramificaţii. „Plantele cu trunchiuri groase, ramificate, cu indice foliar mare (număr mare de frunze – n.r.) sunt mult mai scumpe decât cele tinere. Vechimea aduce valoare”, constată Georgiana Dimulescu. „Ni se cere, de multe ori, ca în biroul şefilor să punem plante scumpe, deosebite”, mai spune reprezentatul Hollandia Green. „Dar uneori în birourile acestora ajung cele mai ieftine şi mai puţin pretenţioase, fiindcă numai acelea se pot adapta la intensitatea luminoasă existentă în acele birouri. Important este ca acele plante să fie bine îngrijite şi vor fi frumoase oricum.”

Prețurile plantelor de interior variază între 30 şi 300 lei, iar pentru a face un calcul estimativ la cât s-ar ridica investiţia în amenajarea cu plante a unui spaţiu de 100 mp, înmulţeşte media cu 10, o cantitate suficientă pentru a fi vizibilă şi pentru a îmbunătăţi calitatea aerului. „Atunci când oamenii decid că vor să facă acest tip de amenajare, se aşteaptă de regulă la costuri mici”, observă directoarea adjunctă de la Hollandia Green. „Când primesc lista de recomandări, constată că soiurile pe care şi le doriseră iniţial nu se potrivesc spaţiului lor şi că investiţia este semnificativă. Cu plante poţi să compartimentezi un întreg spaţiu deschis, dar trebuie să iei în calcul costul tuturor plantelor, plus îngrijirea lor.

De asemenea, noi nu le oferim plante cu flori, pentru că aşteptările clientului sunt uneori nerealiste – ar vrea ca planta de pe birou să fie înflorită aproape tot timpul. În realitate, floarea aceea trece în câteva zile şi poate mai înfloreşte în anul următor. Atunci vin cereri de genul «Nu puteţi să îi faceţi ceva să înflorească din nou?»”.

Soluţia este să dai Cezarului ce este al Cezarului: lasă horticultorii să îţi facă mai multe variante de proiect şi alege dintre ele. La Florăria Trias din Bucureşti, proiectarea spaţiilor verzi şi a spaţiilor interioare se face cu simulare prin grafică 3D.

cele mai adecvate

1 Dracaena

2

Ficus elastica

7 MOTIVE PENTRU A AMENAJA BIROURI PLINE DE PLANTE: 1. Generează admiraţie şi îmbunătăţesc imaginea companiei.

2. Filtrează aerul de noxe şi reglează umiditatea.

3. Absorb radiaţiile electromagnetice.

4. Ne dau o stare bună, transformând spaţiul de lucru într-un loc plăcut.

5. Ca perete despărţitor, ne protejează de zgomot şi de colegi plictisitori.

6. Absorb şi elimină energiile negative de care suntem înconjuraţi.

7. Chiar NASA a dovedit că avem nevoie de plante naturale în spaţiile închise.

STATISTICI FAVORABILE Studii clinice din Marea Britanie şi Suedia au arătat că plantele de la locul de muncă au redus nivelul de stres şi oboseală cu mai mult de 30%, având acelaşi efect benefic şi în cazul simptomelor asociate cu răceală şi gripă, precum tusea şi gâtul inflamat.

plante de birou

4

3 Piciorul elefantului

Cactus

5 Yucca

PLANTELE CARE TREBUIE EVITATE ÎN FILOSOFIA FENG SHUI: Cele care au frunzele ascuţite, care te înţeapă atunci când le atingi, sunt considerate aducătoare de ghinion. Singurul loc unde pot fi plasate este lângă televizor sau lângă un computer, pentru a absorbi energia magnetică emanată de acestea. Şi pentru că au rol de protecţie a casei, pot fi aşezate afară, langă uşa principală de la intrare.

Evită, în interiorul casei sau al biroului, trandafirii sau orice alte plante sau flori cu spini, precum şi bonsaii.

Plantele considerate benefice sunt: planta de jad (se găseşte şi în România, are frunzele de un verde mai închis, mici, rotunde, suculente), bambus, portocal, piersic, măr, lămâi.

Scanează codul și vei afla care sunt regulile de bază pentru îngrijirea plantelor de birou.

y

terapii masculine De obicei, ideea de salon de înfrumusețare este asociată cu femeile.

Statisticile ne arată însă că bărbații au prins și ei gustul, astfel că există o competiție umăr la umăr pentru un loc pe caietul de programări. daniela.mironov@incomemagazine.ro Majoritatea bărbaţilor români care apelează la serviciile spa-urilor şi ale clinicilor de frumuseţe sunt persoane din middle şi top managementul marilor companii, al căror program este calculat la minut, dar care îşi alocă totuşi, periodic, timp pentru relaxare şi îngrijire.

De la „un pic mai frumos ca dracul” la „frumos ca un zeu” a fost cale lungă şi mult i-a trebuit bărbatului modern să o parcurgă. În Roma sau Grecia antică, faptul că nobilii se delectau la spa pentru propria sănătate şi stare de bine era acceptat de societate, dar, după căderea marilor imperii, imaginea bărbatului a fost construită pe sudoare și cicatrice de onoare lăsate de război. Astăzi, pentru a rămâne în competiţie într-o societate centrată obsesiv pe imagine, bărbatul trebuie să fie îngrijit, suplu şi să nu îmbătrânească niciodată.

Un studiu realizat de cercetătorii britanici arată că englezii sunt cei mai obsedaţi de imaginea lor, fiind primii la nivel mondial care apelează în mod constant la serviciile de beauty, de la epilat la remodelare de sprânce-

52-53

Thinkstock

O piaţă cu perspective promiţătoare

ne şi tratamente exclusiviste pentru faţă. Ei sunt urmaţi îndeaproape de italieni, care îşi doresc să arate cât mai bine, drept pentru care urmează des tratamente specifice pentru elasticitatea pielii şi terapii anti-aging. România nu este în top 10, dar şi aici există un interes crescut din partea bărbaţilor pentru felul în care arată. Tot mai mulţi îşi fac implanturi de păr, se epilează, îşi curăţă periodic tenul de puncte negre şi aplică tratamente pentru atenuarea ridurilor.

Irina Adam, diProdusele pentru bărbaţi rector de marketing se declină în zeci de Gerocossen, spune că variante la Sephora, perspectiva pieţei proDouglas, Mario Bădescu, Ina Center, Mio Bio, unde duselor şi serviciilor de există game exclusiv înfrumuseţare pentru masculine, dar şi game bărbaţi este foarte prounisex. Preţurile variază, miţătoare: „Producătorii în funcţie de marcă, ingrediente sau de cât de au aşteptări mari de la îngustă e nişa căreia i se piaţa produselor cosadresează produsul, între metice pentru bărbaţi.

20 lei şi 500 lei. Găseşti Chiar dacă acum este produse antirid, geluri la început, potenţialul pentru conturul ochilor, creme pentru fermitatea ei este mare. De prin abdomenului, loţiuni 2007-2008, a început anti-acneice, balsamuri să se contureze un segaftershave pentru ten ment separat pentru sensibil/gras/acneic/ bărbaţi, iar producătorii matur. Multe soluţii pentru epilat, pentru au început să fie interecei care se tem de ceara saţi de această zonă în fierbinte din saloanele de mod special. Avem în frumuseţe. portofoliu loţiuni şi balsamuri aftershave destinate diferitelor tipuri de ten şi şampoane colorante pentru păr grizonat şi avem clienţi fideli ai acestora. Însă se poate spune că targetul principal este constituit din bărbaţii din zona urbană, cu o medie de vârstă cuprinsă între 25-35 de ani, maxim până în 40 de ani, care sunt interesaţi de aspectul lor, care sunt conştienţi că acesta îi ajută în viaţa profesională, la relaţionarea socială.” În Occident, conform statisticilor, unul dintre trei clienți de spa este bărbat. Procent atins și în saloanele de top din România: „aproape 30% din totalul clienţilor sunt bărbaţi”, spune dr. Dana Miricioiu, de la Class MediSpa. „Sunt persoane active, cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani, au un venit net peste media pe economie şi o viaţă socială activă.”

style

Thinkstock

La Class MediSpa, unde se fac tratamente laser pentru rejuvenare, clienţii care apelează la intervenţii de îngrijire şi prevenţie a îmbătrânirii premature cheltuiesc pe an, pentru intervenţii laser, în jur de 3200 de euro, la care se adaugă şi costul tratamentelor injectabile.

30% dintre pacienţii acestei clinici sunt bărbaţi cu media de vârstă cuprinsă între 25-45 de ani, cu venituri medii şi peste medii, care apelează la tratamente laser invazive (MicroLaserPeel şi ProFractional) şi non invazive (Skin Tyte), care curăţă pielea şi îi cresc fermitatea. Mulţi bărbaţi se decid şi pentru epilarea definitivă pe porţiuni ale gâtului, pomeţii obrajilor, piept sau spate.

De asemenea, din ce în ce mai mulţi pacienţi bărbaţi apelează la injectările cu toxină botulinică şi cu acid hialuronic pentru ridurile de expresie sau pentru reconturarea feţei.

Dr. Dana Miricioiu spune că există o categorie largă de bărbaţi (între 16 şi 60 de ani!) care li se adresează pentru tratarea unor afecţiuni cum ar fi cicatricele după acnee, indiferent că au venituri mici, medii sau mari.

Propriul ei fiu adolescent este posesorul a trei sau patru intervenţii laser pentru a înlătura ceea ce în timp s-ar fi constituit în cicatrice inestetice. „De ce să nu previi, decât să tratezi?”, spune dr. Miricioiu.

Ea mai precizează că „mai mult de 90% dintre pacienţii-bărbaţi sunt interesaţi de îngrijirea corectă a pielii şi

54-55

solicită sfaturi despre cremele cosmetice pentru faţă, ochi sau măşti hidratante”.

Tras prin inel Nu există reţetă magică pentru slăbit instant. Dar se poate totuşi rezolva în câteva şedinţe la salon. Pentru zona abdomentalie, unde tind să se depună kilogramele în plus, există aparate hi-tech, ca de pildă Velasmooth, un tratament medico-estetic cu o tehnologie de ultimă generaţie.

Acesta foloseşte radiofrecvenţă bipolară - pentru tonifiere şi verge-

Thinkstock

Laser, frate!

turi, infraroşii – pentru slăbire, vacuum pulsat – pentru stimularea drenajului limfatic, masaj profund – pentru a vasculariza şi oxigena pielea. Este neinvaziv, nedureros, recomandat atât femeilor, cât şi bărbaţilor, pentru zona talie şi abdomen, pentru reducerea în circumferinţă, vergeturi, remodelare localizată.

Nu e totuşi magie pură. „Tratamentul este recomandat a se face în paralel cu o dietă personalizată, pentru rezultate maxime, mai ales dacă sunt şi kilograme în plus. Acestea se dau jos doar prin dietă, apoi se remodelează zona cu ajutorul tratamentului”, spune dr. Irina Arsene de la SlimArt, una dintre puţinele clinici care deţin acest aparat performant. „Se fac minim 2-3 şedinţe pe săptămână, cu pauză de măcar o zi între şedinţe. Chiar dacă efectele se observă de la prima şedinţă, se fac minim 10 şedinţe pentru a obţine rezultate reale şi de durată şi se personalizează în funcţie de diagnosticul corporal al fiecărui pacient.” Costul a 10 şedinţe la clinica din Piaţa Lahovary este de 480 euro (60 euro/şedinţă, dar se aplică un discount de 20%), în care pacienţii primesc bonus consultaţiile de nutriţie. „Există şi contraindicaţii”, atrage atenţia medicul de la SlimArt. „Nu se recomandă în cazuri de hipertensiune, hipertiroidie, boli cardiovasculare, boli de piele, stimulator cardiac, tije metalice, coagulopatii, tromboflebită.”

Masaje şi hammam pentru relaxare La Salon Organic, pe lângă relaxare, arunci şi o privire în cultura altor timpuri şi lumi. Gentleman’s Relax este o terapie de relaxare inspirată din secretele hammam-ului marocan. Ţi se aplică o mască facială cu trandafir şi argilă kaolin, pentru hidratare, sau una cu susan şi miere, pentru purificare. Pielea rămâne curată, suplă şi strălucitoare. Urmează un masaj pentru corp şi scalp, cu uleiuri esenţiale de lavandă, care ajută la detensionarea musculaturii şi instalarea stării de bine, permițând corpului să îşi capete energia pierdută după zile stresante de muncă. Durează o oră şi jumătate şi costă 15o lei.

Thinkstock

Printre tratamentele spa destinate bărbaţilor se numără hammam şi alte zone wellness din spa-uri (relaxarium, fotolii termale, caldarium etc.); duş subacval, băi Kneipp, duş scoţian, duş emoţional, hot tub, reflexoterapie, masaj în profunzime, masaj sportiv, tratamente faciale special create pentru a preveni deshidratarea şi iritaţiile după bărbierit, împachetări în bere, diverse tratamente pe bază de vin şi struguri (vinoterapie), ritual de spălare a picioarelor cu tabac, tratament pentru regenerare şi lifting special pentru bărbaţi, manichiură şi pedichiură spa pentru bărbaţi.

Scanează codul și vei găsi lista bărbaților pentru care saloanele de înfrumusețare nu mai au niciun secret.

Tratamentele faciale cu nămol, argilă, ulei de măsline sau ciocolată nu mai sunt privite ca nişte caraghioslâcuri de care un bărbat adevărat nu s-ar apropia nici picat cu ceară. Bărbaţii care ţin la imaginea lor împart borcanul de cremă cu partenera lor, iar „masca în doi”, imortalizată şi într-o poză, este un ritual de weekend cât se poate de plăcut. De obicei, femeile sunt cele care constată că e loc de îmbunătăţiri pe chipul partenerului şi îi recomandă tratamentul potrivit.

Pentru a ajunge însă să-şi cumpere şi să folosească propriile produse, bărbaţii ar trebui să conştientizeze faptul că şi ei au nevoie de îngrijire zilnică. Că partenerele lor vor fi mai atrase de ei dacă au pielea fină şi trupul bine lucrat, dacă au părul des, tuns modern, dacă au mâini îngrijite. Sau că, într-o negociere, întotdeauna va avea mai multă credibilitate cel care arată impecabil, deşi poate că nu are argumentele celui căruia nu îi pasă cum îi stă costumul, are nasul înroşit de soare, iar sprâncenele îi ocupă trei sferturi din faţă.

Thinkstock

Masca de weekend se poartă în doi

tell ect

ual

ce facem în weekend

U

n curs interesant, de fotocitire, Festivalul Bucureştii lui Caragiale sau Festivalul Luminii din Londra sau sunt doar câteva dintre cele mai interesante evenimente care te vor ţine ocupat weekendul acesta. � Cursul de fotocitire te va învăţa, pas cu pas, cum să citeşti o carte într-un timp record şi cum să parcurgi volume mari de informaţie fără probleme. Dacă prin citirea clasică se pot parcurge maximum 200 de cuvinte pe minut, prin tehnica de fotocitire se poate ajunge la o viteză de 25.000 de cuvinte pe minut. Cursul se desfăşoară în fiecare zi, în intervalul 30 iunie – 1 iulie, între orele 9:00 şi 18:00, şi este susţinut de Connie Larkin, Executive Coach. Dacă îţi surâde ideea să înveţi să citeşti foarte rapid, trebuie să mergi pe strada Aron Cotruș, la numărul 53, unde va avea loc predarea. Vei avea de achitat o taxă de 1600 de lei. � Festivalul Bucureştii lui Caragiale, organizat cu ocazia centenarului Caragiale, se desfăşoară sub motto-ul „100 de ani – 100 de spectacole – 100 de personalităţi” şi are loc în perioada 9 iunie–20 septembrie, în două locaţii: Centrul Istoric – Piaţa Sfântul Dumitru şi „La Conu Iancu” – str. Profesor Mihail Georgescu, la numărul 24.

Acestor spectacole li se adaugă un atelier de vestimentaţie à la Caragiale, organizat de Biblioteca Metropolitană Bucureşti & atelierul Mariana Pachis, dar şi proiecţii după „Momente şi schiţe” în alb-negru. � În perioada 29 iunie–1 iulie 2012, în Parcarea B a Complexului Romexpo din Bucureşti va avea loc festivalul Tuborg GreenFest. Anul acesta are loc cea de-a patra ediţie, care va respecta tradiţia din fiecare an, aducând pe scena bucureşteană artişti care au făcut istorie în industria muzicală mondială. Nume mari, precum Timpuri Noi, Luna Amară, Ugly Kid Joe, Guns N’Roses sau Gosmack, vin să facă spectacol. � La Sala Dalles, poţi vedea expoziţia „Pif în România, un erou al epocii de aur”. Pif Gadget a fost una dintre puţinele publicaţii care a pătruns din Occident şi a fost distribuită în mod legal în toate ţările din blocul comunist. � Festivalul oraşului Londra se desfăşoară în perioada 24 iunie – 27 iulie şi presupune sărbătorirea metropolei londoneze printr-un program artistic, cu spectacole în aer liber, concerte şi expoziţii, atât pe străzile Londrei, cât şi în cele mai importante clădiri. Vei putea admira artiştii care promit să ofere tot ce au mai bun în spectacole şi vei putea consulta oferta artizanilor, care aduc suveniruri dintre cele mai interesante, de la cărţi în miniatură, până la reproduceri ale podului Golden Bridge sau ale Palatului Buckingham. O noapte de cazare la Londra începe de la 40 de euro, pentru o persoană, la un hotel de două stele. alexandra.grigore@incomemagazine.ro

56-57

de văzut english grace

Vara e deja foarte fierbinte și tentația este mai degrabă să ne ținem departe de aglomerația orașelor și să căutăm un refugiu fără caniculă, praf, trafic nebunesc și probleme zilnice. Goana după vacanță a început, marea pare mult prea mică pentru toți cei dispuși să se răcorească în valuri, un loc la terasă este the hot spot al momentului, urbea e în fierbere, grădinile și parcurile adevărate arene unde se descătușează toată energia acumulată peste iarnă. Sălile de cinema rămân o opțiune viabilă pentru puțină răcoare, dar, de cele mai multe ori, premierele filmelor de văzut așteaptă cuminți toamna. Și cum pe Abraham Lincoln mi-l pot imagina oricum, numai vânător de vampiri nu, iar până la Ice Age 4 mai avem puțin de așteptat, aș propune o altă variantă, mai domestică, dar vă asigur, cel puțin la fel de satisfăcătoare.

Mi-a atras acum câteva zile atenția relansarea celebrului serial din anii ’70’80 – Dallas. Un fenomen la vremea sa, istoria familiei texane Ewing s-a întors pe micile ecrane cu un succes impresionant, cu 6,9 milioane de telespectatori pentru primul episod al noii serii. După 21 de ani. Oricum, Dallas este doar pretextul pentru propunerea de văzut a săptămânii. Pentru că mi-am dat seama că, de ceva timp încoace, a revenit moda serialelor. Mai ales că acum minunata lume online reprezintă și acces rapid la ceea ce odinioară însemna așteptare săptămână de săptămână pentru a urmări peripețiile eroilor preferați. Acum vizionarea se face pe sezoane, ritmul în care intrăm în poveste ni-l stabilim singuri, putem da play sau pauză oricând, cu un simplu click. Heroes, Prison Break, Sex and The City, Fringe, Boardwalk Empire, The Borgias, Game of Thrones, The Sopranos, Mad men, Battlestar Galactica, House M.D., Californication, The Tudors, Grey’s Anatomy sunt câteva dintre cele mai urmărite și comentate seriale ale momentului.

Propunerea mea este însă una un pic mai specială. Și vine purtând semnătura unui maestru, Julian Fellowes. Reputatul cineast britanic are la activ un premiu Oscar pentru scenariul filmului Gosford Park și nenumărate alte distincții, dar, mai ales, are un talent fantastic de a reînvia o lume care pare atât de departe de noi, dar care trezește o imensă fascinație. Downton Abbey este un loc desprins din această lume, într-o Anglie pe fondul Primului Război Mondial, cu personaje extrem de bine conturate, cu engleza perfectă a domnilor și grația infinită a doamnelor, chiar și atunci când vor să fie malițioase, cu maniere bine puse la punct, cu o ierarhie bine stabilită și în care nu pare să încapă loc de abateri. Dacă vreți să accesați acest univers special, în care și cele mai neplăcute lucruri se comunică pe un alt ton, ceaiul se servește întotdeauna la ora 5, chiar și pe timp de război, iar regulile nu sunt făcute pentru a fi încălcate, Downton Abbey poate fi o opțiune.

Familia Crawley se află în centrul acțiunii, în superba lor proprietate Downton, iar întâmplările prin care viața îi poartă se împletesc cu schimbările aduse în Anglia de război, trecerea de la conservatorismul victorian la epoca edwardiană, totul văzut din dublă perspectivă: din lumea de sus, din încăperile stăpânilor, dar și de jos, dintr-o lume paralelă, dar guvernată de aceleași probleme și slăbiciuni, cea a servitorilor.

Scanează codul și vei putea afla tot Downton Abbey, 2010, TV series - produs de Julian Fellowes ce se întâmplă în acest weekend.

mihaela.ionescu@incomemagazine.ro

my

on

ini

dieta pe comandă

Thinkstock

op

Nevoia de a ţine o cură de slăbire sau de a respecta o dietă medicală se împiedică, cel mai adesea, de dificultatea de a alege şi de a prepara alimentele. În prezent, există firme care gătesc pentru tine şi îţi aduc zilnic mâncarea ce te va ajuta să ajungi la greutatea dorită sau să te menţii în formă. alina.dragomir@incomemagazine.ro

I ven tive

mposibilitatea de a găti o anumită legumă sau un alt aliment. Este dimineaţa înainte de a foarte important ca în acest timp, persoana pleca la serviciu şi de a care a decis să ţină dietă să se simtă cât mai lua mâncarea respecti- confortabil cu aceasta”, spune Gabriela Velivă în caserole a născut cu, manager Go Go Diet.

Cu excepţia dietei de 13 zile, bazată pe ideea unei afaceri ce se adresează mai ales celor principiile dietei de schimbare a metaboliscare vor să respecte cu mului, care este mai strictă, celelalte diete stricteţe o dietă, dar nu pot fi comandate pentru 5, 7 sau 14 zile.

Dietele se adresează deopotrivă femeilor şi au timp să gătească.

Așa au apărut firme- bărbaţilor şi sunt livrate unde doresc aceşle specializate în dietă pe tia, în Bucureşti, în timpul săptămânii, dar comandă. Câștigă tot mai mulți clienți, iar şi în weekend, de două ori pe zi. Livrarea se face între orele 12-14, iar seara între orele 16afacerile merg ca unse.

Una dintre aceste companii este Diet 18. Odată cu cina este livrat şi micul dejun To Go, care livrează cele mai cunoscute şi pentru a doua zi.

La rândul său, Go Go Diet livrează eficiente diete acasă sau la birou. Mâncarea faza 1 şi faza 2 este livrată de două din dieta South ori pe zi, în funcţie Tipuri de diete Beach. Descopede cerinţele clienţirită accidental de lor, iar odată cu cina către cardiologul este livrat şi micul Diet To Go oferă cinci diete: american Arthur dejun pentru ziua Agatston, dieta următoare.

Cea de 13 zile, bazată pe principiile diSouth Beach a de„În momenetei de schimbare a metabolismului; venit un adevărat tul în care ne-am trend în rândul hotărât să punem Dieta de menţinere; persoanelor intepe picioare acest resate de metobusiness, am obserDieta „uşor de ţinut”, bazată pe prinde sănătoase şi vat că nu există pe cipiile Scarsdale; rapide de slăbit. piaţa românească Dr. Agatston a acest serviciu, în Dieta ovo-lacto-vegetariană; observat că reschimb am folosit gimul pe care îl ca surse de inspiraDieta vegetariană de post. recomandă paciţie mai multe siteenţilor, pe lângă uri de livrări diete din Europa de Vest şi SUA. În prezent, cere- rolul iniţial de a îmbunătăţi funcţiile inimii, rea pentru livrări de diete este în continuă îi ajută pe aceştia să piardă rapid din greutacreştere”, ne spune Elena Pâslaru, specia- te. Aşadar, dieta South Beach este eficientă şi pentru sănătate, pentru că reglează coleslist comunicare, Diet To Go. O altă companie specializată în menți­ terolul, glicemia şi creşte energia organisnerea siluetei este Go Go Diet, care se mului. Combinaţia alimentelor a fost gânadresează persoanelor ocupate şi care li- dită în aşa fel încât să nu genereze oboseală vrează la domiciliu, timp de 14 zile (atât du- sau disconfort. rează prima fază), o dietă derivată din dieta South Beach, mâncarea pentru o zi întreagă.

Nota de plată Aceasta se compune din trei mese principale şi două gustări. Mâncarea este livrată dimiÎn cazul firmei Diet To Go preţurile vaneaţa, zilnic, sau cum se stabileşte de comun riază între 57-66 lei/zi (pentru cele trei mese acord cu clientul. Excepţie face ziua de dumi- aferente unei zile), în funcţie de dietă. Pennică, mâncarea pentru această zi fiind livrată tru dietele de 14 zile, se aplică o reducere de sâmbăta. „La începerea dietei se stabileşte 10% faţă de dietele de 5 sau 7 zile. La testere de comun acord cu clientul ce poate mânca (somon cu garnitură de broccoli sote sau acesta, ţinându-se cont de eventuale alergii, mâncare de ciuperci cu broccoli şi măsliintoleranţe sau sensibilităţi digestive care ar ne), plata se face la livrare. În cazul dietelor putea interacţiona cu mâncarea de dietă. De complete comandate pentru 5, 7 sau 14 zile, asemenea, se iau în considerare preferinţe- plata se face online sau prin transfer banle culinare ale clienţilor cărora, deşi nu au car, în momentul în care se face comanda vreo problemă de sănătate, nu le place totuşi online.

58-59

„Pornită în toiul crizei, afacerea Diet To Go şi-a definit targetul, alegându-şi mijloacele care să îi asigure o comunicare cât mai directă, iar banii investiţi să ajungă unde trebuie. Am pornit cu câteva rețete cunoscute şi căutate de persoanele doritoare să ţină diete. Ulterior, primind cereri de la clienţii noştri, ne-am adaptat şi am lansat şi alte diete de interes (vegetariene, de post etc.). Momentan, Diet To Go livrează numai în Bucureşti, însă avem în plan extinderea către alte zone ale ţării”, mai spune Elena Pâslaru.

Go Go Diet aplică preţul standard de 1500 de lei pentru ambele faze ale dietei. Livrările se fac pentru moment doar în Bucureşti. „Avem clienţi fideli încă de la înfiinţarea firmei, care apelează la serviciile noastre ori de câte ori simt nevoia să aibă o corecţie în modul de viaţă. Mulţi dintre ei nu doresc neapărat să slăbească, ci să se hrănească sănătos sau să se detoxifice. Alţi clienţi apelează la noi după sărbători sau vara.

Fiind o afacere de nişă, este foarte productivă în anumite perioade ale anului”, explică Gabriela Velicu.

Dieta South Beach

Dacă cele 2 companii specializate nu corespund nevoilor tale, atunci poți apela la Diet Center, care oferă servicii de catering pentru evenimente şi de livrare la domiciliu sau la birou. Preparatele sunt pregătite zilnic după reţete care necesită un grad minim de prelucrare termică, au un conţinut scăzut de grăsimi şi calorii mai puţine. Poţi beneficia de consultaţii furnizate de personal medical specializat în probleme de nutriţie. Pe baza unei analize de compoziţie corporală, istoric medical, stil de viaţă şi preferinţe gastronomice, medicul nutriţionist identifică problemele de nutriţie şi oferă soluţii adaptate necesităţilor fiecărei persoane în parte.

Abonamentele lunare personalizate includ şi consultaţia la medicul nutriţionist.

1. Abonament standard: 7 zile din 7 Mese incluse: mic dejun, prânz, două gustări, cină Preţ: 620 euro/4 săptămâni 2. Abonament standard: 6 zile din 7 (luni - sâmbătă) Mese incluse: mic dejun, prânz, două gustări, cină Preţ: 544 euro/4 săptămâni 3. Abonament standard: 5 zile din 7 (luni - vineri) Mese incluse: mic dejun, prânz, două gustări, cină Preţ: 379 euro/4 săptămâni

Faza 1

Prima fază a dietei durează 2 săptămâni, perioadă în care sunt eliminate din meniu zaharurile şi făinoasele, fiind selectate doar alimente cu indice glicemic redus. Se consumă carne slabă şi peşte la grătar, legume la abur, brânzeturi slabe şi salate, gustări pe bază de nuci şi preparate cu grăsimi sănătoase - cum este uleiul de măsline. Dacă este respectată în detaliu, faza 1 are cel mai mare impact asupra greutăţii, pe parcursul celor 14 zile putând fi pierdute până la 7 kilograme, în funcţie de organism.

Faza 2

Cea de-a doua fază a dietei se întinde pe o perioadă mai îndelungată (2-3 luni), în funcţie de greutatea dorită în final. Regimul continuă, permiţând reintroducerea în alimentaţie a anumitor produse interzise în prima fază – fructe, ciocolată neagră, pâine, paste făinoase, orez, cereale, cartofi. Pe parcursul acestei faze, scăderea în greutate continuă, în general, cu pierderea a 0,5–1 kg pe săptămână.

Faza 3

Faza a treia este faza de menţinere, care poate dura tot restul vieţii. În această etapă de întreţinere deja nu mai este vorba despre un regim, ci despre un mod de viaţă. Se vor consuma mâncăruri obişnuite, în porţii normale. Nu este bine, după ce ai slăbit patru sau şapte kilograme, să revii la stilul de viaţă anterior, pentru că astfel apare efectul yoyo.

Exemplu de meniu pentru Faza 1: Mic dejun

250 ml suc de roşii omletă din albuşuri cu ciuperci şi curcan cafea decofeinizată sau ceai fără teină cu lapte degresat şi înlocuitor de zahăr

Gustare de dimineaţă

1 triunghi de brânză cu conţinut redus de grăsime

Prânz

salată Nicoise (fasole verde, roşii, ardei gras, castravete, hamsii, ton, măsline negre, ouă fierte, ulei de măsline)

Gustare de după-amiază

½ cană de brânză de vaci dietetică

Cină

Thinkstock

Pachet de servicii

friptură cu piper zdrobit roşii la grătar cu sos pesto broccoli fiert la abur verdeţuri proaspete 2 linguri de sos vinegretă cu oţet balsamic

Desert

cremă de urdă cu migdale

vitation Ar putea fi un cadou perfect dacă sărbătoreşti o zi specială, iar momentul poate fi imortalizat printr-o filmare sau fotografii. Nu este necesară experienţa anterioară. Paraşutismul poate fi practicat de către cei care au licenţă, dar şi de către neiniţiaţi.

Dacă nu ai licență, poţi încerca saltul în tandem împreună cu un instructor calificat.

Pentru a sări singur trebuie să ai brevet de paraşutist, care se obţine în urma unor cursuri. Fiind un sport extrem, paraşutismul pentru amatori poate fi practicat, în general, pe lângă aerodromuri şi centrele de zbor. Un astfel de loc, potrivit pentru toate nivelurile de calificare, este TNT Brothers Dropzone, la 17 km de Bucu-

structor. Pentru aceștia din urmă este necesară o programare, urmată de o pregătire teoretică, care durează câteva ore, echiparea, un instructaj practic cu poziţia cerută la părăsirea aeronavei, după care se execută saltul. De asemenea, amatorii mai trebuie să semneze o declaraţie pe propria răspundere prin care îşi asumă efectuarea saltului în condiţiile şi cu echipamentul puse la dispoziţie de şcoală, precum şi faptul că nu suferă de boli cardiovasculare, singura contraindicaţie în acest sport. Lansarea se face de la o altitudine de 4000 de metri deasupra zonei de aterizare a

puternice care degajă multă adrenalină şi multe persoane percep emoţia generată de adrenalină ca pe o senzaţie de plăcere. Majoritatea cursanţilor şcolii de paraşutism au făcut mai întâi un salt în tandem şi au fost convinşi să repete, după ce au trăit emoţia saltului, senzaţia de zbor liber, căderea accelerată de la 4000 la 1000 şi curentul de aer care amplifică senzaţia de zbor”, explică Bogdan Boeru, instructor TNT Brothers Dropzone.

Saltul „la dublu”

te distrează

Pentru saltul în tandem, instructajul presupune gestionarea pasagerului în trei momente importante: la părăsirea aeronavei, când trebuie să aibă o anumită poziţie a mâinilor, picioarelor şi a capului şi o formă arcuită a corpului; al doilea moment, când zboară cu paraşuta închisă până la momentul lansării, este momentul în care se bucură de salt şi are o poziţie mult mai relaxată, dar nu trebuie să atingă mâinile sau picioarele instructorului şi nu trebuie să facă gesturi involuntare care ar putea să pună în pericol viaţa lui sau a instructorului; iar ultimul moment este cel al aterizării, când trebuie să ridice picioarele la 90 de grade, pe costum existând nişte mânere care îl ajută să ţină picioarele astfel, încât aterizarea să o facă instructorul.

să te arunci în gol? reşti, în comuna Cornetu. Instructorii de aici te ajută să treci prin toate momentele unei asemenea experienţe, fie că vrei să faci

aerodromului Clinceni. Pilotul şi personalul aerodromului fac corecţia momentului lansării în funcţie de viteza vântului şi de direcţie.

Dacă îţi plac senzaţiile tari şi doreşti să-ţi depăşeşti limitele, să ieşi din zona ta de confort, poţi încerca saltul cu paraşuta de la 4000 de metri. Deşi este un sport extrem, paraşutismul nu are limită de vârstă.

Ai nevoie, însă, de foarte mult curaj. alina.dragomir@incomemagazine.ro

un salt în tandem sau să urmezi cursuri.

Din 2010, de când a fost înfiinţată școala, şi până în prezent, 1500 de persoane au încercat saltul cu paraşuta. Cei mai mulţi au vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani, în general sunt persoane cu funcţii de conducere, din zona de marketing, artişti, avocaţi, oameni care vor să-şi demonsteze că pot face asta, sau cei care şi-au dorit mereu, dar nu au avut ocazia. Cele mai multe doritoare sunt femeile, la care exteriorizarea şi emoţia saltului se vede mai bine.

Singur sau în tandem Cei care merg la cursuri obțin o licență și pot sări singuri din aeronavă de la 4000 de metri în diverse configuraţii. Cei neini­ţiaţi pot face cursurile şcolii de paraşutism, sau pot sări în tandem, adică alături de un in-

60-61

Ținuta obligatorie Cursuri Cine doreşte să devină paraşutist cu licenţă poate urma cursurile unei şcoli de paraşutism acreditate de FAI (Federaţia Aeronautică Internaţională) sau de USPA (United States Parachutte Association).

Cursul are şapte module şi costă 5900 lei. În preţ este inclusă chiria echipamentului pentru fiecare salt, zborul cu doi instructori la primele trei niveluri, iar la ultimele patru cu un instructor. La fiecare nivel se dau teme de salt care trebuie executate şi care sunt monitorizate în aer. După aterizare, se poate vedea la sol, în urma vizionării filmului de pe camerele instructorilor, dacă temele au fost executate sau nu. „Cei care fac saltul cu paraşuta mărturisesc că senzaţia depăşeşte orice aşteptări.

Saltul cu paraşuta te expune unei emoţii

Echipamentul este format din cască, altimetru, paraşută principală, paraşută de rezervă, hamul care le conţine pe amândouă, un aparat care deschide paraşuta de rezervă în mod automat la o înălţime stabilită, combinezonul şi ochelarii.

Prin tehnică, practică şi evoluţia numărului de salturi totale la nivel mondial, echipamentul a ajuns la un nivel de siguranţă foarte ridicat, având câteva sisteme de siguranţă dublate. În cazul în care nu se deschide paraşuta principală, există o paraşută de rezervă care se deschide, sau, dacă paraşuta principală nu se deschide voluntar de către instructor, se deschide paraşuta de rezervă automat printr-un sistem electronic care măsoară barometric altitudinea. Sistemele de deschidere a paraşutei sunt localizate stânga-dreapta pe hamul paraşutei şi permit deschiderea cu oricare dintre mâini, în caz că una dintre ele nu este disponibilă.

PREŢURILE ÎN LEI 1. Începători

Tandem: 650 Tandem + video: 875 Tadem + video + fotografii: 950

2. Avansaţi

Salt SOLO 4000 M

Salt individual 110 Pachet 10 salturi individuale - valabil 6 luni - 1060 Pachet 25 salturi individuale - valabil 1 an - 2550 Pachet 50 salturi individuale - valabil 1 an - 4850 Pachet 100 salturi individuale - valabil 1 an - 9300

3. Avansați

Salt SOLO 1500 M

Swoop Salt 80 Pachet 10 salturi individuale - valabil 6 luni - 750 Pachet 25 salturi individuale - valabil 1 an - 1800 Pachet 50 salturi individuale - valabil 1 an - 3500

Pliajul paraşutei principale - 20 Închiriere paraşută + pliaj/salt - 75 Pachet 10 închiriere paraşută + pliaj/salt - 720 Pachet 25 închiriere parașută + pliaj/salt - 1700 Închiriere cască/zi - 10 Închiriere altimetru /zi - 10 Închiriere combinezon/zi - 25 Pachet complet: cască/ochelari /altimetru/combinezon - 40

Thinkstock

4. Echipament de închiriat

Scanează codul și compară prețurile oferite de alte centre de parașutism

clusive În sudul Portugaliei apele reci ale oceanului spală sutele de kilometri de plajă, înțesate de stânci roșiatice, din care răsar din când în când localități pescărești. Unele dintre ele au rămas la stadiul lor originar, leneșe și adormite, iar altele s-au dezvoltat în adevărate stațiuni turistice. Algarve nu stă sub semnul renumelui Coastei de Azur sau a Costei del Sol, dar are argumente să se prezinte cu mândrie atât în fața iubitorilor de soare, cât și a căutătorilor de tradiții. cristian.matache@incomemagazine.ro

„Al-Gharb” sau „Vestul” este regiunea portugheză care s-a impus cel mai bine în ochii străinilor. În timp a reprezentat atracția fenicienilor, cartaginezilor, celți­ lor, romanilor sau maurilor, iar amprenta acestora din urmă este foarte evidentă. Albufeira, Alcantarilha, Almancil sau Algoz poartă, ca de altfel multe alte localități din zonă, prefixul „al”, casele albe sunt înfrumusețate de așa-zisul „albastru nord-african”, iar plantațiile de portocali și de migdali au drept origini toanele unor arabi îndrăgostiți de locurile de aici. Piesa de rezistență o reprezintă însă Atlanticul, iar principalele atracții ale coastei Algarve sunt stațiunile Albufeira, Portimão sau Lagos. În afară de acestea, țărmul este cuprins de

62-63

Thinkstock

a l m u exo e l tism p zeci de orășele și sate neschimbate de sute de ani, cu străzi înguste, cu un turn de biserică în mijloc și cu o multitudine de bărci colorate ce zac pe plajele aurii. Tavernas sau tascas, unde își petrec ore întregi bătrânii locului, abundă de tot felul de pești știuți și neștiuți, precum și de aquardente de medronhos, o băutură foarte tare, obținută din fructul arborelui cunoscut generic drept arborele de căpșune, și care tinde să răpună foarte rapid și pe cel mai rasat băutor, sau brandymel, un fel de coniac de miere. Vinul local nu este atât de apreciat, dar cunoscătorii încearcă adesea Rosado seco sau Tinto din podgoriile de la Lagoa. „Pentru mine Algarve înseamnă viața de noapte agi-

tată de la Albufeira sau Lagos, liniștea din Tavira sau Salema, Igreja do Carmo din Faro, căutătorii de melci minusculi de pe plajele străjuite de stânci, dulciurile de migdale, smochine, sare și zahăr, așa-zisele morgados sau Dom Rodrigos, arborii de roșcove, dar și sangria uriașă servită la orice masă”, spune jurnalistul Andra Gherega.

Între agitație și liniște Cel mai aglomerat și tentant loc îl reprezintă Albufeira, stațiunea unde investitorii au simțit miros de înavuțire. Centrul vechi este invadat în fiecare seară și noapte de mii de tineri care au de unde să aleagă: clu-

Thinkstock

de puțin. Cred că este o alternativă puternică, și chiar ieftină, la turismul de masă ce se practică în Bulgaria, Turcia sau Grecia”, susține Tatiana Manole, proprietarul restaurantului O Conde Dracula din Lagos.

Zbor direct România-Portugalia Regiunea Algarve a prins viață în ultimii ani, când dezvoltarea infrastructurii a ajutat-o foarte mult în acest sens. De la Lisabona se ajunge în 2-3 ore pe autostradă, iar legătura cu Spa-

Thinkstock

Thinkstock

Scanează codul și vei vedea și alte locuri care merită vizitate.

buri cu muzică rock, discoteci, terase și cârciumi care merg de la banala pizza la mâncăruri tradiționale. Plaja arcuită este protejată de bolovani și plină de bărci pescărești pictate cu ochi mari, despre care se spune că alungă răul. Albufeira este cea mai scumpă destinație din Algarve, o cazare pe noapte plecând de la 50 de euro. La vest, se află Lagos, o stațiune la fel de agitată. Locul este încărcat atât de istorie, cu biserici sobre, piețe unde odinioară se făcea comerț cu sclavi, o fortificație aflată într-un stadiu ce îți dă impresia că încă e funcțională, cât și de atracții turistice, precum lunga plajă Praia Donna Ana, sau ochiurile de nisip ascunse după formațiunile de stânci roșiatice de la Ponta da Piedade.

Acestea din urmă sunt atracția principală a turiștilor și explorarea găurilor și intrândurilor se poate face luând un barcagiu contra a 10 euro. Într-o engleză stâlcită sau printr-un limbaj al mâinilor combinat cu o portugheză străină de orice, afli de la acesta numele unor formațiuni stâncoase precum „Elefantul” sau „Dragonul”.

Doritorii de o viață mai liniștită pot apela la satele din vestul Lagos, precum Luz, Burgau sau Salema, unde natura devine mai închistată, cu arbori ghemuiți, îndoiți de vânt, și ieșiți dintr-un sol foarte pietros.

Spre est, după Faro, se află Ilha da Armona, o insulă nelocuită, dar un loc propice pentru o baie de soare. Aici se poate ajunge cu barca de la Fuzeta. În zonă se află localitatea Santa Luzia, unde se pot vedea pescari care se înconjoară de grămezi de caracatițe, după ce le scot cârligele delicioaselor vietăți marine.

Estul extrem al regiunii Algarve, la granița cu Spania, este dominat de Rezervația naturală do Sapal, o zonă mlăștinoasă, unde pot fi zăriți cocori sau flamingo și unde pot fi admirate peste o sută de plante. „Algarve nu este, din păcate, o destinație frecventată de turiștii români. Mai apar grupuri organizate de diverse agenții din țară, însă stau destul

nia este foarte facilă. La Lagos este capătul liniei ferate care se leagă de toată Portugalia, iar la Faro există un aeroport. Portugalia nu este o țară foarte scumpă, astfel încât un concediu de două săptămâni poate fi rezonabil. Legăturile aeriene directe dintre România și țara cea mai vestică a Europei continentale au stat până în prezent doar în monopolul companiei de low-cost Blue Air, iar asta doar pe timpul estival, însă operatorul național portughez TAP a venit cu alternativa unui zbor de linie.

J

fe mai bine cântăreț pe Lipscani the

liweekend

Pentru unii dintre noi, „waiting for the miracle to come”, celebrul vers al lui Leonard Cohen, se cântă altfel – ei fac miracolul să se întâmple. Este cazul lui Jonathan, un englez get-beget, îndrăgostit de Vama Veche. Inginer de profesie, fost corporatist ani buni, Jonathan este un simplu cântăreț de stradă. Pe Lipscani.

Dragoș Savu

olivia.vereha@incomemagazine.ro

64-65

J

decât corporatist în Cardiff onathan David a renunţat la cărțile de vizită din buzuna- După asta, lucrurile au început să se mişte de la sine. La Scena, Prometeus, rul de la pieptul sacoului său englezesc pentru piatra cubi- Mojo… Jonathan şi-a acordat chitara pe scenele multor baruri din Centrul Vechi. că de pe Lipscani şi pentru plaja din Vama Veche. O decizie nesăbuită, am spune. Să renunţi la confortul unui job într-o Cuvântul cheie: întâmplător mare corporaţie din Marea Britanie pentru a pleca în lume şi a te stabili într-o ţărişoară mică est-europeană, puternic lovită Toată vara a cântat în stradă în Bucureşti, cât timp nu era în Vama Veche. de criza economică, este un act de inconștiență. Astăzi recu- Încet-încet, norocul s-a obişnuit că îl găseşte pe Jonathan pe Lipscani colţ cu noaşte că nu îi e dor de nimic de acasă. Doar de spitale curate. Smârdan. „La un moment dat, cântam pe stradă în vara anului 2010 şi a venit ci„Am locuit în Wales, în Cardiff, toată viaţa mea. Am ur- neva la mine şi mi-a spus: «vreau să cânţi la Bulandra la un festival de artă». Aşa mat planul pe care toată lumea îl urmăreşte pas cu pas. Liceu, că am cântat la Bulandra. Apoi în Timişoara la Festivalul Plai, la Zilele Oraşului facultate, job. Şi am realizat, după 10 ani de muncă, modul în Huşi, în Slobozia cu Puiu Creţu. Şi tot aşa.”

Nu doar managerii de localuri l-au remarcat pe Jonathan. Comunitatea de de viaţă în care mă scufundasem şi m-am întrebat: ce caut eu aici? Câştigam bine. Eram inginer şi lucram pentru două folk l-a adoptat destul de repede şi ea după ce Puiu Creţu l-a văzut cântând în Prometheus şi i-a spus: „Eu organizez concerte. Vrei să cânţi?” Şi a acceptat. companii mari.”

Tot timpul cât a cântat în stradă, avea la vânzare un CD înregistrat de el, A renunţat la cele două joburi şi timp de un an a lucrat pentru o altă companie, mai aproape de casă, pentru a reduce scris de el, cu piesele sale şi cu cover-urile preferate. Norocul a făcut ca un măcar din timpul pe care îl consuma zilnic spre serviciu, dar producător să cumpere CD-ul şi să îi placă. Şi a revenit pe Lipscani să îl invite pe Jonathan la studioul lui să-şi înregistreze piesele. „Cântam pe Lipscani şi un în paralel şi-a făcut un plan. Îşi dorea să călătorească.

Aşa că, la un an după acceptarea acestui ultim job, a ple- tip a venit şi a cumpărat CD-ul. Şi a revenit şi mi-a spus că este un CD prost şi cat în Asia pentru trei luni. „Cred că ăsta a fost punctul de că nu e înregistrat bine şi m-a chemat la el. Am tras 15 sau 20 de piese atunci şi le-am postat pe YouTube.” cotitură din viaţa mea. Da, luasem deja decizia, dar abia atunci, când am expe- „Am cântat şi în Marea Britanie de rimentat pentru prima dată o călătorie Ce urmează? care nu era una clasică de familie, de o câteva ori. Am cântat în Praga, în săptămână, am realizat că vreau să mă Nu vrea să se angajeze permanent Frankfurt, în Haga, dar niciodată schimb cu totul.” într‑un bar. Nu mai vrea să lucreze După această excursie, timp de nu am avut succesul pe care l-am „cu acte” şi nici nu vrea să depindă de şase luni s-a ocupat voluntar de perun concediu legal pentru a-şi planifica soane cu situaţii materiale precare şi avut în România.” vacanţele. Raluca a demisionat şi ea la care aveau nevoie de ajutor. În acelaşi venirea lui în ţară şi au început să orgatimp s-a apucat şi de cursurile facultăţii de sociologie. nizeze o serie de acţiuni caritabile. Se ocupă împreună de orfelinate şi încearcă A ajuns în România prima dată în 2007, cu cinci ani în să ajute copiii nevoiaşi. A strâns haine din Marea Britanie pe care le-a adus aici urmă, la puţin timp după ce fusese în Asia. Avea un prieten la centre pentru copii străzii. în Bucureşti şi acesta l-a dus într-un weekend în Vama Veche, Nu ne poate spune cât câştigă, pentru că nu e niciodată ceva constant, dar se unde s-a simţit atât de bine, încât anul următor a venit pentru simte bine aşa. Dacă este invitat la concerte, organizatorii acoperă de obicei coso săptămână. Durata şederii a crescut şi mai mult în 2009, turile de deplasare şi de cazare, iar traiul în România, în opinia lui, nu este unul când a petrecut în staţiunea de la malul Mării Negre două scump, chiar şi în contextul în care nu îşi refuză o ieşire la restaurant de fiecare săptămâni. Şi atunci… dată când are chef şi pleacă în Vama Veche nu o dată pe an.

Nu l-ar convinge nimic să se întoarcă într-o corporaţie. Poate doar sărăcia.

Consideră că cel mai mare păcat al corporaţiilor este lăcomia. Acceptă că fac Ca-n filme! şi bine, totuşi. Dar le condamnă obsesia pentru profit. „Cel mai mare păcat? … atunci a cunoscut-o pe Raluca. Şi tot atunci a început Lăcomia. Şi profitul. Nu, nu e ca şi cum aş avea un plan pentru mapamond. şi povestea lui Jonathan, cântăreţ de stradă. „Când am cunos- Toată lumea trebuie să lucreze, toată lumea trebuie să facă ceva. Nu putem toţi cut-o pe Raluca aveam chitara cu mine. Ne întorceam spre să cântăm pe stradă sau să luăm bani de la părinţi. Cineva trebuie să aibă şi Bucureşti şi ne-am oprit la un supermarket. Cât îl aşteptam bani. Sunt multe lucruri bune pe care le fac companiile, dar această obsesie a lor pe unul dintre prietenii mei să cumpere ce avea de cumpărat, pentru dezvoltare şi pentru profit nu este o obsesie bună. Cu toţii putem trăi cu mi-am scos chitara din husă şi, în glumă, mi-am pus pălăria mai puţin.” pe jos: ia să văd dacă pot câştiga ceva. Am început să cânt Stand By Me sau Redemption Song şi, 15 secunde mai târziu, CEA MAI FRUMOASĂ EXPERIENŢĂ oamenii au început să-mi pună bani în pălărie. Aşa am înce„Unul dintre cele mai frumoase momente a fost acum doi ani. Lucram cu un orput să cânt în stradă.” Timp de un an întreg, până a terminat felinat şi am vrut să ducem copiii la mare, în Vama Veche. Am dat mailuri tuturor Sociologia, a făcut „naveta” la Bucureşti, iar Raluca îl vizita în prietenilor noştri şi i-am rugat să doneze câte 5 euro ca să acopere costurile unei Anglia. La finalizarea studiilor, şi-a luat chitara în spate şi un şederi de o noapte pentru un copil. Am reuşit să strângem peste 1.000 de euro singur bilet dus spre România. pornind de la asta. Am luat cu noi 40 de copii şi 5 adulţi. Am stat trei sau patru În vizitele sale în țară cânta prin baruri şi a devenit cuzile la mare. O femeie angajată la un supermarket la care am intrat să facem noscut printre managerii de pe Lipscani aşa că, la puţin timp cumpărături pentru drum, ne-a întrebat ce facem şi unde ne ducem. După ce după ce a ajuns aici, a şi început să cânte regulat în DejaVu. i-am spus, ne-a dat îngheţată pentru toţi şi un bax întreg de biscuiţi. La cazare, ne-au făcut un discount uriaş. Toată lumea ne-a ajutat. Nu am avut pe ce să cheltuim toţi banii pe care îi strânsesem.”

ominurd

România copy / paste

I

steria plagiatului a cuprins România. De săptămâni bune nu se mai vorbeşte decât despre plagiate şi plagiatori. Mai puţin sau chiar deloc despre plagiaţi. Pare că suntem o ţară unde „industria copiatoarelor” deţine supremaţia, cu profituri (a se citi ascensiune) uriaşe. Politicieni, medici, cântăreţi, profesori - şi sunt convinsă că lista va deveni pe zi ce trece tot mai lungă - cu toţii par, cel puţin dacă ne luăm după îndelungile dezbateri, lipsiţi de inspiraţie atunci când au fost puşi în faţa actului de creaţie. Acuzaţiile: au luat câte ceva de pe unde le-a convenit şi li s-a potrivit sau, și mai simplu, s-au supus indicaţiilor preţioase ale coordonatorului de lucrări, iar acum par puşi în faţa momentului de a-şi „împărţi” diploma sau titlurile savante cu altcineva. Sau de a o lua de la capăt cu şcoala. Ori de a demonstra, dacă se simt nevinovaţi, că totul este o făcătură menită să le aducă prejudicii de imagine.

Nu voi reveni la lista de plagiatori, deoarece a fost atât de dezbătută în aceste zile, încât ar fi inutil să mai ocup hârtia cu asta. Ce am înţeles eu - ca jurnalist care judecă totul mai mult în cifre decât în dosare - este că sunt 2 categorii de plagiatori.

Prima: politicienii şi ceilalţi. Un politician devenit doctor în ceva pe copiate va rămâne, cu sau fără diplomă, tot în politică. Un medic nu-şi va permite să intre în sala de operaţie aşteptând să-i sufle cineva unde să taie.

Apoi, sunt plagiatori buni şi răi. Ca în povestea cu poliţistul bun şi poliţistul rău. Plagiatorii buni se împart, la rândul lor, în două: cei de la care te‑ai aştepta să facă asta, pentru că dacă nu ar face‑o, le-ar afecta imaginea, şi cei care nu ar putea duce la bun sfârşit vreodată o lucrare decât cu ajutorul inspiraţiei altora. Categoria susmenţionată îmi aminteşte de povestea nu foarte îndepărtată, de acum 6-8 luni: o tânără care îşi căuta de lucru a ajuns printr-o recomandare la Biroul de Presă al Guvernului. Exista acolo un post cu jumătate de normă la monitorizarea presei, dar fetei - cu o pregătire foarte bună - i s-a spus de la obraz că va trebui să se ocupe de lucrarea de doctorat a şefei. Asta nu se cheamă plagiat, nu?

Revenind la plagiatori, categoria celor răi are la rându-i subca­ tegorii: cei care au dosarele pregătite şi cei la care poziţia căpătată impune întocmirea rapidă a unui dosărel.

Probabil că mai sunt şi alte multe motive pentru care acuzaţiile de plagiat apar şi dispar şi reapar în funcţie de interesul politic. Pentru că, da: în multe dintre cazuri aceste dosare nu sunt scoase pentru că prezenţa acelui om într-un anume post ne-ar afecta pe noi, toţi ceilalţi. Ci pentru că aşa o cere interesul de partid. Pentru că lupta politică nu are legătură cu politica de stat. Vă imaginaţi că îi pasă cuiva acolo sus cu adevărat cum a ajuns domnul Ponta doctor în drept? Ori că nu ştiu ce politician a dat copy/paste când şi-a făcut nu ştiu ce lucrare? Nu, sunt convinsă că nu este nimeni interesat de asta, deşi ar trebui. Pentru că dacă ar fi, ar îmbunătăţi legislaţia. Ştiaţi că în SUA plagiatul şi autoplagiatul (când te foloseşti de propria lucrare într-o altă lucrare) se pedepseşte cu excluderea si trimiterea la periferia socială și se merge chiar până la trimiterea în închisoare? La noi nu există prevederi extrem de dure, dar totuşi instanţele îşi pot spune cuvântul în cazul celor care se folosesc de munca altora pentru a accede pe scara profesională. Le pot lua titlurile şi îi pot acuza de furt intelectual. Ipotetic, pentru că totul e pe alese. În orice ţară democratică, instanţa este lăsată să-şi facă treaba, iar decizia este luată serios în seamă. În România, însă, instanţa se găseşte în fiecare dintre noi.

Fiecare român, dar mai ales fiecare politician poate fi în acelaşi timp un bun plagiator şi un înverşunat acuzator. Aşa că şi eu îi voi acuza pe guvernanţii ultimilor ani că au plagiat tehnica jafului la drumul mare. Mai toate programele de guvernare au avut influenţe talibane. Iar în ultimii trei-patru ani li s-au adăugat influenţe greceşti dar, mai ales, africane.

România ar putea fi vindecată totuși de politicianul plagiator. Dar doar de acela care, cu orice sacrificiu, va reuși să plagieze sută la sută nevoile pozitive ale electoratului său.

le ena

cris tian

66-67

68-69