ENESCU2009 nr12

Perfec]iunea dansului Jean-Christophe Maillot, directorul-coregraf al ansamblului din Monte Carlo, vorbe[te \n interviul acordat \n exclusivitate ziarului Cotidianul despre istoria ansamblului, despre mae[trii [i dansatorii s`i, dar [i despre teama [i a[tept`rile pe care le are de la publicul român ● 14-15

Enescu2009 FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL

EDI}IA A XIX-A

AGENDA FESTIVALULUI nr. 12 18 - 20 septembrie

Weekend dedicat lui Schubert la Ateneul Român

|NPAGINI UN MACBETH ROMÂNO-GEORGIAN A patra oper` prezentat` la „Enescu 2009“ aduce pe scena Operei bucure[tene un cuplu titular din Tbilisi ● 4-5

DOZ~ DUBL~ DE CONCERTGEBOUW Faimoasa orchestr` din Amsterdam concerteaz` sâmb`t` [i duminic` la Bucure[ti ● 18-19

Dac` weekendul trecut publicul de la „Enescu“ s-a delectat cu trei seri dedicate lui Haydn de Orchestra de Camer` din Lausanne condus` de Christian Zacharias, acest sfâr[it de s`pt`mân` aduce pe scena Ateneului un program simfonic exclusiv Schubert, interpretat de Orchestra de Camer` din Viena, sub bagheta maestrului Heinrich Schiff •6-9 Orchestra de Camer` din Basel face o c`l`torie muzical` prin trei veacuri ● 12

Drumul M`t`sii trece prin Bucure[ti ● 13

INTERVIU cu Mariss Jansons

|l ador pe {ostakovici irijorul leton se consider` profund legat D de muzica lui {ostakovici, din care a dirijat foarte mult. Jansons spune c` \[i dore[te s` ofere \ntotdeauna publicului sentimentul c` \n cele dou` ore de concert a fost \n Paradis • 20

INTERVIU cu Lucian Ban „FRUMOASA DIN P~DUREA ADORMIT~“ CU IZ CONTEMPORAN Compania Les Ballets de Monte Carlo ofer` dou` reprezenta]ii din „La Belle“ pe scena Teatrului Na]ional Bucure[ti ● 16-17

Enescu avea spirit de improviza]ie român poveste[te c` la New York oamenilor li se p`rea c` muzica lui sun` exoJticazzmanul [i c` le aminte[te de Bartók. Lucian Ban \[i recunoa[te influen]ele est-europene [i m`rturise[te c` a descoperit \n lucr`rile lui Enescu un spirit improvizatoric, care \i permite s` le reinterpreteze \n stilul jazzului contemporan •22

2

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Cronic` Lungul drum de la luciditate la emo]ie Interpretarea Concertului în la minor pentru pian [i orchestr`, op. 54, de Schumann de c`tre Dan Grigore, în compania orchestrei Philharmonia condus` de Vladimir Ashkenazy, a fost un regal GABRIELA SAB~U

Magia Festivalului, evident, a cuprins capitala. S`lile sunt arhipline [i nu po]i s` nu te întrebi pentru cine vin la un anume concert: pentru olist, pentru un opus special, pentru întâlnirea cu un ansamblu preferat..?! Se cite[te Agenda – bine f`cut`, bine gândit` – toat` lumea are ceva de spus [i, de multe ori, afli, de la cei mai pu]in aviza]i, opinii nea[teptate, dar demne de luat în seam`. Sigur, b`t`lia este, în primul rând, pentru Seria „Mari orchestre ale lumii“, pentru c` acolo ai pulsul t`lm`cirilor moderne, al interpret`rilor de top, de acolo începi s` faci compara]ii, s`-]i verifici op]iunile. {i, f`r` îndoial`, a nu asculta celebra orchestr` britanic` Philharmonia, mai ales c` la pupitru, în cele dou` programe s-a aflat Vladimir Ashkenazy, a nu te reîntâlni cu Dan Grigore, într-una dintre bijuteriile concertistice ale literaturii de gen – era greu de

imaginat, nu numai pentru cei mai împ`timi]i spectatori. Este, totu[i, o tem` de medita]ie: vâltoarea festivit`]ilor, programul extrem de ofertant sau, mai exact, crea]iile, celebrii interpre]i transform` acest maraton muzical într-un fierbinte omagiu adus lui Enescu? Dar, dincolo de virtuozitatea interpret`rii lui Dan Grigore, de sobrietate, de deslu[irea simfonismului acestei uria[e „sonate“, s-a întâmplat acel miracol prin care solistul, de fapt, a condus [i a impus tonul întregului discurs. Nu era vorba de o orchestr` acompaniatoare, ci de un tot, de o construc]ie, de un fluid elegant, incitant, ferm „dirijat“ de Dan Grigore. {i, chiar din primele acorduri, de la acel Allegro affetuoso, chiar de la expunerea temei de c`tre orchestr` – un filon din care vor lua na[tere motivele opusu-

lui, tem` preluat` [i înnobilat` de pian –, chiar din primele replici solist-ansamblu, sim]i for]a, capacitatea, harul solistului de a-[i impune ideile. M` gândesc [i la fermec`torul dialog din Intermezzo-ul liric, [i la finalul conceput în form` de rondo, în care pianul, la un moment dat, las` loc cu elegan]` sufl`torilor s` marcheze melodia-lied, la concluziile din str`lucitorul final... Lungul drum de la luciditate la emo]ie, de la bucuria descoperirii [i declan[`rii tuturor resorturilor emo]ionale dintr-o partitur`, toate trecute prin filtrul solistului-creator, nu poate fi împlinit decât de marii muzicieni ai lumii. Iar Dan Grigore este printre primii. |n fine, piesa de rezisten]` a orchestrei britanice: Simfonia a VIII-a, în do minor, op. 65, „Stalingrad“ de {ostakovici. Sigur c` da, opus de mare dificultate, [i putem rememora succesiunea de

conflicte care duc la lungul lamento din prima parte, scherzo-ul macabru, cu pulsa]ii-motor din partea secund`, suprafe]ele galopante ale urm`toarei mi[c`ri, Passacaglia, din Largo ce preg`te[te un Final violent – optimist, tragic [i expansiv în acela[i timp... Cinci p`r]i în care greutatea conflictului se a[eaz` în extremele simfoniei, dar care sunt permanent str`b`tute de crescendo-uri impetuoase, cu plastice suger`ri ale fricii, opresiunii… {i Ashkenazy le-a „citit“, al`turi de redutabilul ansamblu (formidabile al`murile, percu]ia, coardele în cele mai teribile pizzicato-uri), cu tot respectul [i profesionalismul fa]` de litera partiturii. Dar ceva a lipsit. Poate tocmai accentuarea dramaticului, a tragismului, a inconfundabilelor culmina]ii, declan[area mai percutant` a energiilor muzicii lui {ostakovici. Smaranda O]eanu-Bunea

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

3

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Program

HELGE STRAUSS

A. VOSDING

O serat` de triouri la Ateneu Vineri, seria de Concerte camerale \i aduce sub cupola Ateneului pe muzicienii Leif Ove Andsnes, Christian [i Tanja Tetzlaff, \ntr-un program din Schumann [i Mozart

De[i traversa o perioad` cu s`n`tate precar`, Schumann începe anul 1847 printr-o activitate febril`: Triourile cu pian – op. 63 [i op. 80, concepute simultan, marcheaz` revenirea compozitorului la aceast` form` muzical`, abandonat` cu patru ani în urm`. Perseveren]a de a relua anume formule, dup` mari întreruperi, este o constant` a demersului schumannian. Lucr`rile (în tonalit`]i relative – re minor – Fa major), una dramatic`, cealalt` luminoas`, au corespondent în st`rile psihice ale compozitorului, alternând între depresie [i avânt creator. Fapt aparte: pentru prima oar` în muzica sa de camer`, Schumann folose[te în desemnarea tempourilor lim-

ba german` în locul celei italiene, practicat` pân` în acel moment. Prima audi]ie public` a celui de al doilea Trio cu pian a avut loc în 22 februarie 1850 la Leipzig. Lucrarea este bogat` în expresivitate; echilibrul mi[c`rilor, atmosfera destins`, calm` a muzicii ... „exercit` o seduc]ie imediat`, ademenitoare“... considera Schumann. So]ia sa, Clara, pianist` de notorietate, a participat la numeroase interpret`ri ale partiturii, pentru care avea o m`rturisit` preferin]`. În partea I se face auzit un citat din liedul op. 39 nr. 2 „Dein Bildnis wunderselig“. Medita]ia intim` a p`r]ii a doua este urmat` de o mi[care mode-

rat` – în locul scherzo-ului tradi]ional. Finalul readuce optimismul ini]ial.

Vineri, 18 septembrie, ora 17.00

Ateneul Român Lucrarea Trio în Mi major cu pian K 542 face parte din cea de a doua serie a marilor triouri mozartiene (al`turi de K 548 [i K 564). Prima mi[care are suflu poetic, textur` fin`, transparent`. În cea de-a doua, melancolic`, pianului îi este atribuit rolul principal în conducerea derul`rii sonore. Finalul, tratat în manier` concertant`, are gra]ie. Dulcea]a cantilenelor pianistice presar` nostalgii. Coda are str`lucire. Trioul, mare preferin]` a lui Frédéric Chopin, este singura lucrare scris` de Mozart în tonalitatea Mi major. Început la Dresda în 3 iunie 1847, Trioul nr. 1 în re minor cu pian, op.63 de Schumann a avut prima audi]ie la 13 noiembrie. Este o capodoper` romantic`, dramatic`, pasionat`, cu abunden]` de cromatisme [i melodic` foarte ornamentat`. Se fac sim]ite pe rând energia disper`rii, elanuri tumultuoase, lirism; o atmosfer` a intimit`]ii, exuberan]a risipind în final angoasele nop]ii... Daniela Caraman Fotea

CONCERTE CAMERALE Trio Leif Ove Andsnes, Christian & Tanja Tetzlaff Program: Robert Schumann – Trio nr. 2 în Fa major cu pian, op. 80 Sehr lebhaft. Mit inniger Ausdruck. In mässiger Bewegung Nicht zu rasch

Wolfgang Amadeus Mozart – Trio în Mi major cu pian K 542 Allegro. Andante graziosso. Allegro Robert Schumann – Trio nr. 1 în re minor cu pian, op.63 Mit Energie und Leidenschaft. Lebhaft, doch nicht zu rasch. Langsam, mit inniger Empfindung. Mit Feuer

4

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Un „Macbeth“ românoDup` „Oedip“, „Otello“ [i „Manon Lescaut“, publicul bucure[tean va avea parte, \n acest weekend, de o \ntâlnire cu „Macbeth“, \n montarea lui Petric` Ionescu, cu participarea arti[tilor lirici georgieni Lado Ataneli [i Iano Tamar \n rolurile principale

Giuseppe Verdi (1813-1901) este emblematic pentru însu[i genul operei. Din [irul celor 28 de lucr`ri compuse de el pentru scena liric` amintim doar „Nabucco“, „Ernani“, „Rigoletto“, „Trubadurul“, „La Traviata“, „Don Carlo“, „Aida“, „Otello“, „Falstaff“. În [ase decenii de crea]ie, el a întins un arc între bel canto [i postromantism, spectaculos prin evolu]ia gândirii [i a mijloacelor de expresie. Liniile sale melodice sunt nu numai inspirate, ci [i foarte u[or de re]inut, oferind maxim` satisfac]ie sonor` atât interpre]ilor, cât [i ascult`torilor. Multe personaje create de el sunt adev`rate prototipuri musical-dramatice, iar sim]ul s`u teatral capteaz` permanent aten]ia spectatorilor chiar [i-n lucr`rile de început, mai conven]ionale, ajungând s`-i fascineze în capodoperele finale. „Macbeth“ constituie prima tentativ` a lui Verdi de a aborda crea]ia shakespearian` de care se sim]ea puternic atras înc` din fraged` tinere]e. O încercare considerat` în general prematur`. Atât pentru epoca Risorgimento-ului [i ceea ce se a[tepta în ea din partea tân`rului compozitor, cât [i pentru expe-

rien]a lui în raport cu complexitatea subiectului. Con[tient la rându-i de îndr`zneala proiectului, Verdi îi scrisese de altfel libretistului s`u: „Dac` nu putem s` facem un lucru mare, s` încerc`m m`car s` facem ceva neobi[nuit“. Verdi a compus „Macbeth“ cu pasiune [i s-a implicat am`nun]it în preg`tirea premierei – Floren]a, Teatro alla Pergola, 14 martie 1847. Dup` 18 ani a creat o versiune francez` (Paris, 21 februarie 1865), remaniind substan]ial partitura. Actualmente se reprezint` mai ales o versiune mixt`, în limba italian`. Sub aceast` form`, „Macbeth“ este o oper` fantastic`, bogat` în efecte teatrale, dar lipsit` total de intrig` amoroas`, fapt considerat pe atunci contrar spiritului [i tradi]iei operei italiene. În centrul ei se afl` un cuplu de antieroi, concepu]i potrivit „esteticii urâtului“, care nu afecteaz` îns` aici fluen]a melodiilor sau consonan]a armoniilor, dar accentueaz` expresivitatea dramatic`. Edificator este faptul c` Verdi î[i dorea o Lady Macbeth „urât` [i rea, cu voce aspr`, gutural`, g`unoas`, diabolic`“, total opus` deci cli[eelor bel canto care erau respectate înc` necondi]ionat în epoc`.

„Macbeth“ de Verdi este prima oper` italian` literalmente „dup` Shakespeare“, deoarece „Otello“ de Rossini (1816) [i „Capuletti [i Montecchi“ de Bellini (1830) au surse literare second-hand

Iano Tamar

Lado Ataneli

SOPRAN~

BARITON

N`scut` \n Georgia, Iano Tamar a studiat pian [i canto la Conservatorul din Tbilisi. Dup` un foarte apreciat debut \n rolul Semiramidei, soprana a continuat cu rolul Linei din „Stiffelio“ de Verdi, \ntr-o montare condus` de Gianandrea Gavazzeni, apoi Alice \n „Falstaff“ [i Lady Macbeth \n aceea[i montare de la Scala din Milano, sub bagheta lui Ricardo Muti, \n care a \mp`r]it scena cu cona]ionalul ei Lado Ataneli. Momentul a marcat lansarea carierei sale interna]ionale [i i-a adus numeroase invita]ii de a cânta \n marile teatre lirice ale lumii. Recent, a fost aclamat` \n rolul Medeei la Viena, al lui Lady Macbeth la Hamburg sau al Desdemonei la Tokio.

N`scut la Tbilisi, Lado Ataneli a absolvit Conservatorul de Stat din ora[ul s`u natal. |n 1989 a debutat ca Renato \n „Bal mascat“ de Verdi, la Teatrul Na]ional din Tbilisi, iar \n 1991 a câ[tigat Premiul I [i Marele premiu la Concursul Interna]ional „Francisco Viñas“ din Barcelona. {i-a \nceput cariera interna]ional` \n 1996, iar de atunci a ap`rut \n roluri precum Scarpia din „Tosca“, Simon Boccanegra [i Rigoletto sau contele de Luna \n „Trubadurul“, pe scene faimoase precum Operele din Viena, Berlin, Hamburg sau München. Rolul Macbeth l-a dezvoltat \mpreun` cu dirijorul Riccardo Muti, debutând cu succes \n montarea din 1997 de la Scala din Milano.

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

5

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Trimi]ându-l s` negocieze cu impresarul teatrului cele necesare pentru punerea în scen` a operei „Macbeth“, Verdi i-a dat libretistului s`u, Piave, un lung [ir de indica]ii încheiate cu: „Nu uita nimic [i f` totul cu dragoste dac` nu vrei s` m` înfurii!“

georgian la Opera Na]ional` Vineri, 18 septembrie, ora 19.00

Opera Na]ional` din Bucure[ti

SPECTACOLE DE OPER~ {I BALET „MACBETH“ Melodram` în patru acte de Giuseppe Verdi Libretul: Francesco Maria Piave dup` W. Shakespeare Regizor: Petric` IONESCU Mi[care scenic`: Ileana NICULESCU Scenografia: C`t`lin I. ARBORE Corul [i Orchestra Operei Na]ionale din Bucure[ti Dirijor: Iurie FLOREA Dirijorul corului: Stelian OLARU Distribu]ia: Lado ATANELI Iano TAMAR Sorin DR~NICEANU Teodor ILINC~I Liviu INDRIC~U Crina ZANCU Stefan SCHULLER

Actul III Actul II Actul I

Ionu] GAVRIL~ Geo AUR Andrew HEYDON TERINTE Edgar JABER

Pentru c` Malcolm, fiul regelui ucis, fugise imediat în Anglia, vina a c`zut asupra lui [i astfel pe tronul Sco]iei a urcat Macbeth, cum profe]iser` vr`jitoarele. Tot ele îl numiser` îns` pe Banco „tat` de regi“. Deci o nou` crim`, preventiv`, era necesar`, spune Lady M. („La luce langue.“) Banco b`nuie[te primejdia („Come dal ciel precipita“), cade totu[i victim` complotului, dar fiul s`u, Fleance, scap`. Vestea îi este adus` lui Macbeth în toiul unui banchet animat de Lady M. printr-un brindisi („Si colmi il calice“) [i el cedeaz` nervos, p`rându-i-se c` vede fantoma celui ucis.

Actul IV

SUBIECTUL OPEREI

Macbeth Lady Macbeth Banco Macduff Malcolm Dama de companie Doctorul Servitorul, Asasinul, Mesagerul, Spiritul I Duncan Fleance Spiritul II

La grani]a dintre Sco]ia [i Anglia, refugia]ii sco]ieni descriu via]a de teroare sub domnia lui Macbeth („Patria oppressa!“). Macduff, supravie]uind planului criminal, î[i plânge so]ia [i copiii uci[i („Ah, la paterna mano“), iar Malcolm face preg`tiri de lupt` ordonând o[tenilor s`-[i camufleze prezen]a cu ramuri smulse din p`dure. Între timp, la castelul lui Macbeth, Lady M., somnambul`, agonizeaz` într-o imaginar` [i zadarnic` încercare de a-[i sp`la mâinile de sânge („Una macchia“). Macbeth, la rându-i, gata de lupta în care se crede invincibil, conform prezicerii, mediteaz` totu[i la de[ert`ciunea vie]ii sale lipsite de îndurare, respect [i iubire („Pietà, rispetto, amore“). Moartea so]iei nu pare s`-l tulbure, dar vestea c` p`durea se apropie îl cutremur`, relevându-i u[urin]a cu care a interpretat profe]ia. Confirmarea vine îndat`, c`ci în confruntarea cu Macduff afl` c` acesta nu se n`scuse spontan, ci fusese extras din pântecul mamei sale. Metaforica profe]ie se împline[te deplin; Macbeth cade r`pus de sabia celui nen`scut, iar „p`durea“ î[i proclam` victoria încoronându-l pe Malcolm.

Ac]iunea are loc în Sco]ia medieval`. Din profe]iile unor vr`jitoare întâlnite dup` o b`t`lie Macbeth deduce c` ar putea ajunge rege al Sco]iei. Lady Macbeth afl` întâmplarea dintr-o scrisoare trimis` de el înainte de a reveni acas` („Nel di della vittoria …Vieni! t’affretta“) [i îl îndeamn` la sosire s`-l ucid` pe actualul rege Duncan profitând de faptul c` acesta va înnopta la castelul lor. Dup` comiterea crimei se asigur` c` ei nu vor fi suspecta]i.

În pe[tera vr`jitoarelor, prin intermediul unor apari]ii misterioase, Macbeth este sf`tuit s` se fereasc` de Macduff. I se prezice apoi c` nici un om n`scut de femeie nu-l va putea ucide [i c` va fi invincibil pân` când va vedea p`durea asaltându-l. Profe]ia i se pare de bun augur, dar viziunea unei succesiuni de regi din neamul lui Banco îl însp`imânt` („Fuggi, regal fantasima“) [i cade le[inat. Lady M. afl` de la el cele întâmplate [i împreun` decid c` trebuie uci[i Macduff cu toat` familia sa [i fiul lui Banco („Ora di morte“).

Pagini realizate de Ligia Ardelean

6

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Integrala simfoniilor Vineri, 18 septembrie, ora 22.30

Dac`, \n weekend-ul trecut, publicul de la „Enescu“ s-a delectat cu trei seri dedicate lui Haydn de Orchestra de Camer` din Lausanne condus` de Christian Zacharias, acest sfâr[it de s`pt`mân` aduce pe scena Ateneului un program simfonic exclusiv Schubert, interpretat de Wiener Kammerorchester, sub bagheta lui Heinrich Schiff

Ateneul Român

CONCERTELE DE LA MIEZUL NOP}II Orchestra de Camer` din Viena Dirijor: Heinrich Schiff Program: Integrala Simfoniilor de Franz Schubert

CHRISTIAN BUCHMANN

Neîncetata descoperire a operei componistice schubertiene este o aventur` fascinant`. Muzician aflat la cump`na vremurilor, luminat de Clasicism [i umbrit de fr`mânt`rile existen]iale ale Romantismului, Franz Schubert este sortit voca]iei de creator. Semnul modestiei aparente [i cel al suferin]elor nu marcheaz` îns` generoasa lui chemare. În cei 31 de ani d`rui]i de destin, Franz Schubert a oferit semenilor s`i atâta frumuse]e încât merit` infinita noastr` recuno[tin]`. Cu Simfonia a II-a în Si bemol major (D. 125) ne afl`m în fa]a crea]iei unui adolescent care are deja la activul s`u o prim` lucrare de gen, este pasionat pentru muzica de cvartet [i pentru lied. Simfonia a II-a r`mâne mult` vreme în [irul partiturilor condamnate la t`cere (prima audi]ie, Londra, în l877). Modelul clasic al lucr`rii este prezent în factura orchestral`, în introducerea Largo ce precede prima parte, Allegro vivace, o sonat` cu structur` tradi]ional`. Pentru mi[carea

lent`, Andante, compozitorul a ales formula varia]ional`. De-a lungul celor cinci varia]iuni, Schubert este preocupat de eclerajul frazelor prin intermediul tonalit`]ilor [i desenului ornamental. Menuetto, Allegro vivace, dezv`luie perspectiva unor resurse de noutate mai rar întâlnite înaintea sa în simfonia de orientare clasic`. Plusând tempoul, în sec]iunea final`, Presto vivace, Schubert continu` cre[terea de vigoare presim]it`, acea ardoare juvenil` care îi permite s`-[i dep`[easc` înainta[ii. Simfonia a V-a în Si bemol major D. 485 a foarte tân`rului muzician se afl` deja în pragul afirm`rii romantice. În Mozart, atât de asem`n`tor lui ca melodist, Schubert g`se[te stimulentul inspirator. Cu aceast` simfonie – prima audi]ie la Viena de-abia în 1841, deci mai mult de un deceniu dup` plecarea sa în eternitate – Franz Schubert încheie seria lucr`rilor orchestrale „de tinere]e“. Nu descoperim înc` febra romantic`, temele sunt lim-

pezi, joviale, caracteristice pentru a dialoga într-un scenariu echilibrat. Poate c` ne surprinde deschiderea Simfoniei direct cu un Allegro preg`tit de câteva acorduri [i o scurt` figura]ie. Jocul partidelor instrumentale prilejuie[te expunerea temelor, „conversa]iile“ în dezvoltare [i o antrenant` repriz`. În Andante con moto realizeaz` planuri succesive, ale c`ror caracteristici complementare ofer` o imagine multipl` a st`rii poetice, pastorale, melancolice, efuziunii tandre. MenuettoAllegro molto este plin de neprev`zut prin temele sale alternate, iar Trio vibreaz` de pl`cerea ambian]ei dansante. Un final pe m`sura vervei schubertiene dezv`luie universul de speran]e care îi înseninau artistului via]a, la acea vârst` în care iluziile sunt credibile. Pentru Simfonia a IV-a în do minor, „Tragica“, audi]ia este târzie, 19 noiembrie 1849. Nu s-ar putea spune c` tragismul, presupus prin titlu, este specific lucr`rii. Momentele de iluminare ale re-

Simfonia Nr. 2 \n Si bemol major D 125 Largo. Allegro vivace. Andante, Menuetto-Allegro vivace. Presto vivace Simfonia Nr. 5 Si bemol major D 485 Allegro. Andante con moto. Menuetto-Allegro molto Trio. Allegro vivace Simfonia Nr. 4 do minor D 417 «Tragica» Adagio molto, Allegro vivace. Andante. Menuetto, Allegro vivace. Allegro prizelor tematice apar ca un contrast al st`rilor de zbucium, nostalgic. Introducerea lent` avertizeaz`, asupra orizontului problematicii grave. Apoi, prima parte, Allegro vivace, aduce un element tematic preluat de la Beethoven (Cvartetul op. 18 nr. 4 în do minor), care va domina expozi]ia [i dezvoltarea, atingând în repriz` dramaticul. Andantele este marcat de spiritul liric caracteristic schubertian, iar Menuetto, Allegro vivace pare un Intermezzo, moment de dans fantezist în spiritul Vienei preromantice. Compozitorul construie[te Finalul – Allegro – ca o mare concluzie, for]ând dramaturgia spre orizontul apoteotic, eroic. Pentru prima dat` întrevedem în Simfonia „Tragica“ o reluare în alte dimensiuni a concep]iei clasice, care va avea puternice ecouri, peste decenii, în simfoniile brahmsiene. Simfonia a IV-a devine un model vienez voca]ional pentru arti[tii afla]i, prin destin, la amurgul aceluia[i secol romantic. Grigore Constantinescu

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

7

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

de Franz Schubert la Ateneu Sâmb`t`, 19 septembrie, ora 22.30

Ateneul Român

CONCERTELE DE LA MIEZUL NOP}II Orchestra de Camer` din Viena Dirijor: Heinrich Schiff Program: Integrala Simfoniilor de Franz Schubert

CHRISTIAN BUCHMANN

Pagin` de adolescen]`, Simfonia nr. 1, în Re major, D. 82 de Franz Schubert este semnul premonitoriu al geniului marelui artist. Reg`sim aici acea intui]ie a formelor [i surs` a inspira]iei melodice care va caracteriza realiz`ri ulterioare, pân` la ultimele simfonii. Influen]a clasicilor este evident`, f`r` a deveni o limit` pentru talentul s`u. Simfonia nr. 1 începe cu un moment introductiv, Adagio, cu o expresie sever`, aproape surprinz`toare pentru tinere]ea autorului. Irumpe, jovial, Allegroul p`r]ii întâi. În cele dou` teme cu tipologii clare sim]ul timbral al culorilor este mânuit cu o st`pânire neobi[nuit`, semn al muzicalit`]ii [i intui]iei autorului. În mi[carea lent`, Andante, sunt deja vizibile tr`s`turile personalit`]ii liedistului Schubert, iar pentru Menuet, op]iunea compozitorului dezv`luie preferin]a fa]` de idei ale dansurilor germane. Finalul, Allegro vivace, are unele apropieri de temperamentul beethovenian, în manifest`rile sale de tinere]e. În aceast` ambian]` este interesant` [i ideea de a reaminti

în Final tema principal` a primei p`r]i. Probabil, dac` [i-ar fi ascultat lucrarea, Franz Schubert ar fi beneficiat [i de ceea ce numim experien]` acumulat`. Prima audi]ie a avut loc la Londra de-abia în 1883: greu de presupus c` acest eveniment a mai avut vreun ecou, altceva decât o cunoa[tere în plus a promisiunilor onorate în prea scurta sa existen]`. Franz Schubert, un artist sortit voca]iei de creator, nu a cunoscut satisfac]ia unei realiz`ri plenare a asimil`rii muzicii sale de c`tre contemporani. Semnul modestiei aparente [i cel al suferin]elor nu marcheaz` îns` generoasa sa împlinire, c`reia nu i-a fost rostuit decât un crâmpei de via]`. Ascultând Simfonia a VI-a în Do major (D. 589), ne afl`m în fa]a crea]iei unui tân`r care are deja la activul s`u mai multe lucr`ri de gen, este pasionat pentru muzica de cvartet [i pentru lied. Nu a avut [i bucuria de a-[i urm`ri lucrarea în execu]ie public`, Simfonia a

VI-a r`mânând înc` o vreme condamnat` la t`cere (prima audi]ie, Viena, 14 decembrie 1828). Modelul clasic al lucr`rii este prezent în factura orchestral`, în introducerea Adagio ce precede prima parte, Allegro, o sonat` cu structur` tradi]ional` marcat` de jovialitatea înrudit` cu ambian]a operelor bufe rossiniene. Pentru mi[carea lent`, Andante, compozitorul a ales formula unei teme unice, a c`rei via]` se desf`[oar` prin schimbul de lumini [i umbre create de orchestra]ie [i nuan]e armonice. În Presto, Schubert continu` cre[terea de vigoare presim]it` înc` de la început. Pentru finalul Allegro, Schubert va aduce mai ales o schimbare de mentalitate, de comportament, ceea ce este esen]ial în revela]ia unei personalit`]i a c`rei creativitate uimitoare nu poate fi contestat`, p`strându-[i integral` prospe]imea unei intui]ii geniale a p`trunderii ecourilor italiene în lumea sonurilor imagina]iei sale. El nu dezminte, de asemenea, optimismul tonalit`]ii alese, trecât cu aparent` nep`sare dincolo de

Simfonia nr. 1, în Re major D. 8 Adagio, Allegro vivace, Andante, Menuet, AlegrettoAllegro vivace Simfonia Nr. 6 în Do Major D 589 Adagio, Allegro, Andante, Presto Allegro Simfonia Nr. 7 în si b minor D 759 „Neterminata“ Allegro moderato. Andante con moto valurile unor triste]i trec`toare, ce îi înconjurau existen]a. Subiect al unor controverse muzicologice, Simfonia a VIII-a subintitulat` „Neterminata“ (Nr. VII în Dictionarul „Grove“) se pare c` fusese ini]ial conceput` tot în patru p`r]i tradi]ionale (existen]a schi]ei pentru reduc]ia de pian a Scherzoului, fixarea temei Trioului, precum [i orchestrarea a nou` m`suri din debutul Allegroului final pledeaz` pentru aceast` impresie). Totu[i, este neîndoios faptul c` Schubert a încetat lucrul de finisare dup` primele dou` p`r]i, de o singular` amploare. S-ar putea explica atitudinea compozitorului prin gânduri expuse doi ani mai târziu, privitoare la n`zuin]a de a crea o simfonie de tip nou („Marea Simfonie“, cum o denume[te ca proiect compozitorul). Ambele mi[c`ri ale Simfoniei în si minor sunt gândite în form` de sonat`, propunând o paralel` cu amploarea muzicii simfoniilor bruckneriene. Grigore Constantinescu

8

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Integrala simfoniilor de Franz Schubert la Ateneu Duminic`, 20 septembrie, ora 22.30

Ateneul Român

CONCERTELE DE LA MIEZUL NOP}II Orchestra de Camer` din Viena Dirijor: Heinrich Schiff Program: Integrala Simfoniilor de Franz Schubert

CHRISTIAN BUCHMANN

Mai înainte de a împlini dou` decenii de via]`, Franz Schubert încheie, în mai 1815, Simfonia nr. 3 în Re major (D 200). Este o lucrare oarecum mai succint` decât simfoniile precedente, dar în care se p`streaz` structura clasic` a celor patru mi[c`ri. Precedat` de un Adagio maestuoso, prima parte deruleaz` temele principale într-un Allegro con brio jovial, cu un melos plin de via]`, volubil, în expozi]ie. Pân` la încheierea mi[c`rii, tonusul este acela[i, bazându-se pe o ritmic` bine st`pânit`. Nu urmeaz` o sec]iune lent`, ci tot un Allegro de form` tripartit` în care momentele extreme încadreaz` la mijloc o tem` dedicat` clarinetului acompaniat de coarde, în maniera vienez-adolescentin` a compozitorului. În Menuet, tema principal` este viguroas` [i sonor`, opunându-se celei din Trio, unde orchestra]ia ce îmbin` coardele, oboiul [i fagotul impresioneaz` prin simplitatea expresiei. Finalul, Presto vivace, reaminte[te începutul voios al acestei simfonii care, dup` unii comentatori, sugereaz` atmosfera unui ansamblu de oper` buf`.

Ca [i \n Uvertura în stil Italian reg`sim o nostalgie mediteranean` ce une[te ritmica [i culoarea în climatul irezistibil al tinere]ii autorului. Probabil c` a existat o lectur` cu orchestra de la Konvikt, unde î[i petrecea Schubert anii de ucenicie adolescentin`. Audi]ia public` a trebuit s` mai a[tepte, deoarece aceasta s-a avut desf`[urat de-abia în 1881, la Crystal Palace din Londra, oferind autorului recompensa posterit`]ii. Precedat` de lucr`ri vocale [i instrumentale care confirm` maturitatea compozitorului, Simfonia a IX-a în Do major (nr. VIII în dic]ionarul „Grove“) este poate realizarea cea mai conving`toare a dorin]ei lui Schubert de a scrie – de a crea – un tip de „Mare Simfonie“, a[a cum î[i propusese în ultimii ani ai vie]ii. Robert Schumann, descoperitorul partiturii dup` moartea compozitorului, o apreciaz` drept o lucrare tipic romantic`, vorbind despre un caracter „nuvelistic“, asem`n`tor cu un roman în mai multe volume, imaginat de condeiul lui Jean Paul. Deschiderea simfoniei cu un prolog –

Andante – nu mai apar]ine tradi]iei introducerilor lente cu func]ie de preg`tire a ambian]ei. Caracterul lui imnic, sfidând marile spa]ii sonore ce vor urma, concretizat într-o tem` gradat expus`, pân` la sonorit`]i str`lucitoare, poate fi ast`zi interpretat ca un nou mod de ini]iere a ciclului simfonic. Pe un fond sonor înso]itor, supus unui permanent travaliu varia]ional, tema urc` în intensitate, apari]ia allegro-ului de sonat`, Allegro ma non tanto (partea I), constituindu-se ca un r`spuns firesc. S-ar putea spune despre p`r]ile urm`toare c` se afl` sub directa influen]` a gândirii lui Beethoven. Dar cu o precizare esen]ial`: dincolo de contemplarea ilustrelor modele, realizarea muzical` nu p`r`se[te tr`s`turile esteticii schubertiene. În Andante con moto, melodica este înv`luit` de murmurul vocal al liniilor mediane [i grave, f`r` a ocoli accente tragice. În Scherzo allegro vivace, limpezimea haydnian` pare un cadru pentru arhitectonica formei îmbog`]ite cu un caleidoscop de tr`iri fundamental opuse.

Simfonia Nr. 3 în Re major D 200 Adagio maestuoso, Allegro con brio. Allegro. Menuet, Trio. Presto vivace Simfonia nr. 9 în Do major D 944, „Marele Do Major“ Andante, Allegretto ma non tanto. Andante con moto. Scherzo allegro vivace. Allegro vivace Cea mai dificil` problem` rezolvat` magistral de Schubert este îns` finalul – Allegro vivace. Pentru a ridica aceast` sec]iune la amploarea de concluzie a ciclului trebuie într-adev`r o viziune nou`. Este o problem` pe care, ulterior, al]i compozitori nu o vor elucida cu aceea[i for]`, ]inând seama c` marile acumul`ri de pe parcursul lucr`rii solicit` aici o inevitabil` supradimensionare. Concordan]a între str`lucitorul apel al prologului [i încheierea simfoniei este, pentru ultima crea]ie schubertian` de orchestr`, pe m`sura unui geniu de propor]ii beethoveniene, bucuria imnic` ce str`bate finalul st`ruind ca un puternic ecou în memoria ascult`torului, într-o unic` perfec]iune a alc`tuirii muzicalsonore, asemenea unei fresce monumentale. Grigore Constatinescu

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

9

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Portret Invita]ia unui austriac la trei nocturne vieneze Marele violoncelist austriac Heinrich Schiff propune, la „Enescu“ 2009, trei seri dedicate vienezului Franz Schubert [i interpretate de Orchestra de Camer` din Viena

Austriacul Heinrich Schiff este unul dintre violonceli[tii importan]i ai lumii, delectându-i pân` mai acum câ]iva ani pe melomanii din întreaga lume cu celebrele sale instrumente: „Mara“ (Stradivarius 1711) [i „The Sleeping Beauty“ (Montagnana 1739). Cariera sa solid` este remarcabil` atât în teritoriul solistic, cât [i în cel cameral. A f`cut o [coal` temeinic` cu Tobias Kühne [i André Navarra, dasc`lii s`i înzestrându-l cu cele trebuincioase unui tân`r ce se încumeta, la dou`zeci de ani, în 1971, s` se pre-

Masur, Esa-Pekka Salonen, Wolfgang Sawallisch, Giuseppe Sinopoli, André Previn. Mai întâi instinctiv, dar apoi cu bun` [tiin]` a început s` „fure“ de la ace[tia tainele dirijatului. Arta dirijoral`, cea a „instrumentistului ce cânt` la …orchestr`“ l-a fascinat. Matur [i celebru fiind ca cellist, a ales s`-[i fac` ucenicia baghetei la marele me[ter vienez, la Hans Swarowsky. N`scut la Budapesta, la finalul veacului al XIX-lea, Hans Swarowsky la rându-i [i-a f`cut studiile dirijorale la Viena cu Felix Weingartner [i Richard Strauss [i i-a avut dasc`li [i pe Arnold Schönberg [i Anton Webern, iar ca profesor al Academiei de Muzic` [i Arte Interpretative din capitala Austriei, a dat înv`]`tura dirijoral`, pân` în ultima clip` a vie]ii (s-a stins în 1975), unui num`r uria[ de dirijori contemporani, precum Claudio Abbado, Zubin Mehta, Mariss Jansons, Bruno Weil, Giuseppe Sinopoli. Cu Hans Swarowsky au lucrat [i Horia Andreescu, Cristian Mandeal.

zinte în fa]a exigentului public din Viena [i Londra. A [tiut – [i [tie – s` „ard`“, la c`ldura sa muzical` au vibrat mai bine de un sfert de veac iubitorii muzicii din întreaga lume. A [tiut s` cânte cu aceea[i emo]ie Suitele pentru violoncel solo de Johann Sebastian Bach ca [i Concertele de Dmitri {ostakovici; ceea ce au scris pentru instrumentul cu sunet dulce-baritonal cei, s` le zicem, „vechi“: Vivaldi, Geminiani, Haydn, Beethoven, Dvorak, sau cei ai timpu-

rilor noastre: Berio, Casken, Cerha, Gielen, Henze, Krenek, Lutoslawski, Penderecki, Pintscher, Rihm, Staud, Zender, Zykan. Heinrich Schiff a f`cut muzic` pe scene mari, cu mari orchestre, cu mari dirijori. A cântat [i sub bagheta marelui Sergiu Celibidache, precum [i a altora, celebrii [i ei, între care Claudio Abbado, sir Colin Davis, Daniel Barenboim, Christoph von Dohnanyi, Christoph Eschenbach, Bernard Haitink, Nikolaus Harnoncourt, Marris Jansons, Kurt

Ei bine, Heinrich Schiff [i-a construit [i o serioas` [i bine cotat` carier` dirijoral`, ce s-a intersectat o vreme [i apoi a înlocuit-o pe cea de violoncelist. A condus orchestrele filarmonice din München, Los Angeles sau Londra, Capela de stat din Dresda. A fost director artistic sau dirijor invitat la Filarmonica German` de Camera, Northern Sinfonia, Filarmonica din Copenhaga, Colegiul de Muzic` din Winterthur, Orchestra Simfonic` a Radiodifuziunii din Stuttgart, Orchestra „Bruckner“ din Linz [i la Orchestra de Camer` din Viena, cea cu care este invitat la Bucure[ti, la Festivalul Interna]ional „George Enescu“ [i cu care va prezenta în seria „Concertele de la miezul nop]ii“ de sub cupola Ateneului Român, integrala simfoniilor de Franz Schubert, în acest final de s`pt`mân`: 18, 19 [i 20 septembrie. A[adar, Heinrich Schiff, orchestra vienez`, muzica vienezului Schubert, [i nu odat`, ci de trei ori! Ecaterina Stan

10

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Invita]ie la un joc cu tu[e sonore Vineri, Filarmonica din Sankt Petersburg sus]ine al doilea concert din edi]ia 2009 a Festivalului „Enescu“, de aceast` dat` condus` de Nikolai Alexeev, cu participarea violonistului Nikolaj Znaider, pe un program din Enescu, Ceaikovski [i Prokofiev

În cel de-al doilea deceniu al secolului XX, între a doua [i a treia Simfonie, George Enescu mai adast` cu o privire simbolic` spre trecutul inspirator: Suita a II-a, op. 20 dialogheaz` astfel cu Suita op. 10 pentru pian [i cu Suita nr. 1 pentru orchestr`, la care pot fi ad`ugate [i cele {apte cântece pe versuri de Clément Marot. Contemporanii s`i, francezii Debussy [i Ravel, austriecii Berg [i Webern aveau de asemenea dorin]a de a privi „dincolo“ de clasicism. Desigur, fiecare în maniera sa. Enescu se situeaz` pe terenul limbajului contemporan, dar îl nuan]eaz` cu aluzii [i arabescuri baroce. Suita a II-a continu` astfel un drum, p`r`sit mai târziu de compozitor, oferind propria sintez` între istorie [i prezent, între european [i românesc. Concertul pentru vioar` [i orchestr`, op. 35 de Ceaikovski este cel mai apropiat de „vocalitatea“ sunetului violinei, ceea ce nu ne surprinde, deoarece marele compozitor rus era pasionat de genul operei. Doar c` decorul [i scena sunt altele – orchestra [i podiumul de concert –, iar drama propriu-zis` este sus]inut` de personajul principal, care este violina, de-a lungul celor trei acte ale operei concertante. În primul, Allegro moderato, eroina principal`, violina, se lanseaz` într-un enun] tematic plin de elegan]` [i

emo]ionalitate, care pare s` impulsioneze întreaga ac]iune. Va urma ceea ce se poate numi o „scen` de gen“, o Canzonetta. Vioara devine acum alt personaj care, în sonorit`]i surdinate, intoneaz` o serenad` plin` de farmec [i atractivitate, mai bine-zis un „cântecel“ – Canzonetta – de dragoste, a c`rui vocalitate este evident`. F`r` întrerupere, lan]ul povestirii p`trunde în ultimul act al spectacolului, Allegro vivacissimo. Ca [i în concertul brahmsian, stilul are unele nuan]e „gitane“ în expresie [i manier`, vioara se aventureaz` în ritmurile unui dans de caracter, pregnant temperamental. Succesiunea acestei gestualit`]i sonore solistice este impetuoas` [i ne conduce, asemenea unui vârtej, spre secven]ele finale, îndrept`]ind presupunerile c` primul impuls inspirator i-a fost sugerat lui Ceaikovski de succesul Simfoniei spaniole de Édouard Lalo. Neîndoios, proiectul lui Serghei Prokofiev, de a repovesti printr-un spectacol de dans „istoria lui Romeo [i a Juliettei sale“ este un act temerar care, chiar în perioada premierei – 1934 –, a suscitat interesul, afec]iunea sau reac]iile adverse ale spectatorilor [i oficialit`]ilor. Valoarea expresiv` extraordinar` a muzicii a câ[tigat îns` aceast` provocare, lucrarea cunoscând [i o via]` autonom`, în sala

de concert, sub forma suitelor orchestrale. Referirea la spectacolul coregrafic continu` îns` s` fie argumentul principal al recep]ion`rii imaginilor sonore, chiar dac` succesiunea lor nu respect` întocmai derularea evenimentelor nara]iunii. Dac` Suita 1, op. 64 bis cuprinde mai ales momentele dansante, Suita a 2-a, op. 64 con]ine drept subiecte prioritare portretele psihologice ale eroilor. Selec]ia momentelor alese din cele dou` suite nu inten]ioneaz` s` concentreze istoria iubirii celor doi tineri jertfi]i pe altarul iubirii lor adolescentine. Muzica are mai mult scopul de a ne readuce în memorie spiritul unei maniere de a picta sonor o epoc` prin ritm, melos, gest [i mi[care. În succesiune, scenele se remarc` mai mult ca fotograme izolate dintr-un film-album. Compozitorul are, uneori, aceast` capriciozitate de a r`mâne enigmatic în enun]ul titlurilor [i în autonomia muzical` a numerelor. Fiind vorba de cea mai important` capodoper` coregrafic` a sa, misterul este mai mult miraculos decât pitoresc, oferind înc` o dat` tu[e sonore ce caracterizeaz` stilul atât de personal al lui Prokofiev. Pentru povestire, urm`rirea reprezenta]iei este obligatorie. Dar nu [i pentru jocul rememor`rilor de concert. Irina Boga

Vineri, 18 septembrie, ora 19.30

Sala Palatului

MARI ORCHESTRE ALE LUMII Orchestra Filarmonic` din Sankt Petersburg Dirijor: Nikolai Alexeev Solist: Nikolaj Znaider Program: George Enescu – Suita a II-a pentru orchestr`, op. 20, în Do major Ouverture, Sarabande, Gigue, Menuet lent, Air, Bourrée Piotr Ilici Ceaikovski – Concertul în Re major pentru vioar` [i orchestr`, op. 35 Allegro moderato, Canzonetta, Allegro vivacissimo Serghei Prokofiev – Suita „Romeo [i Julieta“ (fragmente)

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

11

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Muzic` de camer`, la Palat Sâmb`t`, 19 septembrie, ora 11.00

Sâmb`t`, \ntr-un nou concert din seria „Enescu [i contemporanii s`i“, pe scena S`lii Mici a Palatului vor urca muzicienii din Trio Atos, cu un program din Enescu, Turina [i Ravel

|n 1902, Enescu ini]iaz` un trio cu Alfredo Casella la pian [i Louis Fournier la violoncel, în 1909 un cvartet cu Henri Cassadesus, Louis Fournier [i Fritz Schneider [i o mare prietenie avea s` îl lege toat` via]a de Pablo Casals. Un anturaj care l-a stimulat desigur în crea]ie. A compus mai multe pagini camerale în anii de studiu [i mai multe încerc`ri în domeniul trioului se afl` între manuscrisele sale. Primul terminat [i men]ionat de cercet`tori are anul de na[tere 1899 [i subtitlul „Aubade“, iar prima audi]ie a avut loc la Ateneul Român cu compozitorul la vioar`, E. Loebel la viol` [i Dimitrie Dinicu la violoncel. Muzicologul Elena Zottoviceanu scria despre aceast` partitur` în monografia „George Enescu“: „Se înscrie pe filonul inspira]iei folclorice: o melodie de joc autentic` sau scris` în stil popular, tratat` în maniera predecesorilor s`i Caudella [i Steph`nescu“. Compozitorul, la numai 18 ani, se afla în perioada acumul`rilor [i a c`ut`rilor pe linia dobândirii unui stil personal, de[i se bucurase deja de reu[itele cu „Poema român`“ [i cele dou` rapsodii pentru orchestr`. A rezultat o muzic` de substan]` chiar dac` nu foarte original`, în patru p`r]i: Allegro moderato, Allegretto con variazioni, Andante, Vivace amabile.

Sala Mic` a Palatului

ENESCU {I CONTEMPORANII S~I Trio „ATOS“ Annette von Hehn – vioar`

Stefan Heinemeyer – violoncel

Thomas Hoppe – pian Program: George Enescu – Trio nr. 1 Allegro moderato. Allegretto con variazioni. Andante. Vivace amabile. Joaquin Turina – Trio nr. 2 \n si minor, op. 76 Lento – Allegro molto moderato. Molto vivace. Lento – Andante mosso. Allegro vivo. Maurice Ravel – Trio \n la minor Modéré. Pantoum. Passacaille. Final, Animé Joaquin Turina (1882-1949) apar]ine [colii na]ionale a compozitorilor spanioli ce au urmat firul inspira]iei [i c`ut`rilor lui Felipe Predell. Asemenea colegilor s`i de genera]ie – cona]ionalii Isaac Albéniz [i Manuel de Falla –, Turina a petrecut mul]i ani la Paris, influen]a muzicii franceze fiind evident` în crea]ia sa. Elev al lui Vincent d’Indy, Turina a asimilat caracteristicile crea]iei lui César Franck, serenitatea, misticismul, chiar [i forma ciclic` în tehnica de compozi]ie, dar în egal` m`sur` a fost receptiv [i la transparen]a sonorit`]ilor lui Claude Debussy, pe care l-a cunoscut personal. Acestor atribute ale muzicii vremii, Turina le-a ad`ugat personalitatea ritmurilor [i a melodiilor spaniole, ceea ce confer` opusurilor sale un plus de accesibilitate. Trio nr. 2, op. 76 în si minor dateaz` din anul 1933, contemporan cu „Dansurile fantastice“ [i „Simfonia din Sevilla“. Turina se stabilise la Madrid [i

avea deja la activ 104 opusuri scrise cu regularitate (cu excep]ia anilor de r`zboi civil), cu toate c` îmbr`]i[a cu aceea[i seriozitate meseria de profesor, critic [i eseist muzical. Patru secven]e de muzic` pasionat` [i colorat`, dedicat` celui ce avea s` o editeze, dl. Jacques Lerolle: Lento – Allegro molto moderato, Molto vivace, Lento – Andante mosso, Allegro vivo. Între reprezentan]ii noului curent ce urm`rea împrosp`tarea limbajului, a expresiei [i stilului la începutul veacului al XX-lea, Maurice Ravel (18751937) este unul dintre cei mai autentici, care [i-au f`urit o lume sonor` original`, sprijinit` pe armonie [i frumuse]e. Mediul cultural al familiei i-a încurajat devenirea artistic`, cel parizian în care s-a format i-a adus dasc`li celebri [i colegi nu mai pu]in renumi]i, precum Alfred Cortot [i Ricardo Viñes, iar compozi]iile sale s-au

succedat în diferite genuri [i uneori cu aerul artistic al celor pe care îi admira. |n domeniul cameral, opusurile sunt pu]ine, dar fantezia [i inspira]ia f`r` egal: Sonata pentru vioar` [i pian, Sonata pentru vioar` [i violoncel, Cvartetul de coarde în Fa major [i Trioul pentru vioar`, violoncel [i pian terminat în anul 1914. Era în deplin` maturitate creatoare [i poate de aceea l-a socotit unul din opusurile preferate, cu patru p`r]i de alur` concertant` [i în acela[i timp cu o echilibrat` îmbinare a for]elor. O prim` mi[care în tempo moderat apeleaz` forma de sonat` cu dou` teme principale, a doua parte, intitulat` „Pantoum“, are un caracter de scherzo, „Passacaglia“, partea a III-a, de]ine rolul unui Andante cu varia]iuni iar Finalul animat relev` sonorit`]i dinamice [i intens ritmice într-o clasic` disput` tematic`. Ruxandra Arzoiu

12

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program C`l`torie muzical` prin trei veacuri Sâmb`t`, pe scena Ateneului vor urca muzicienii din Orchestra de Camer` din Basel, condu[i de David Stern, care vor interpreta, cu participarea renumitei pianiste Maria Joao Pires, trei lucr`ri scrise \n trei secole diferite

Crea]iile lui George Enescu (1881 – 1955) se constituie într-o sublim` manifestare a spiritului universal al muzicii. Modele de confesiune liric` intim`, cele dou` Intermezzi op. 12 pentru orchestr` de coarde poart` înc`rc`tura expresivit`]ii enesciene de o nobil` discre]ie în componenta sa contemplativ`. Pe partitura acestor piese de mici dimensiuni descoperim dedica]ia f`cut` de compozitor prin]esei Elena Bibescu, o sus]in`toare asidu` a muzicianului.

gândirea [i sensibilitatea. Prim`vara anului 1786 marcheaz` finalizarea a înc` dou` concerte pentru pian – cele cu numerele 23 [i 24, a c`ror gesta]ie a fost simultan` cu a capodoperei „Nunta lui Figaro“. Concertul nr. 23 în La major, unul dintre cele mai populare, atrage prin melodia fermec`toare, str`lucirea corzilor, intr`rile clarinetului [i oboiului, precum [i prin caden]ele pianului. El reprezint` întruchiparea ideal` a modului cu care Mozart î[i transfigura sentimentalismul.

Compuse la Paris, Intermezzo nr. 1 în Re major dateaz` din septembrie 1902, iar al doilea, în Sol major, din ianuarie 1903; ambele au fost executate în prim` audi]ie la Bucure[ti (2 martie 1903), avându-l la pupitrul dirijoral al Orchestrei Filarmonice pe compozitor. Structuri bipartite, Intermezzi op. 12 invit` la medita]ie [i atest`, odat` în plus, cunoa[terea profund` a posibilit`]ilor instrumentelor. Ideile muzicale ini]iale pot fi recunoscute cu u[urin]` de c`tre auditori urm`rind textura întregului discurs melodico – ritmic.

Prima parte, Allegro, cu o dubl` expozi]ie apare ca o introspec]ie de tip mozartian, identificabil` în multe alte lucr`ri ale compozitorului. Partea a doua, Andante, are un caracter melancolic [i con]ine un „misterios Adagio în tonalitatea fa diez minor, un alter ego al lui La major. Mi[carea începe cu soloul pianului f`r` acompaniament de orchestr` care îl conduce pe ascult`tor într-o zon` magic` pe o tem` sicilian`. Ultima parte, Allegro, vine cu un Rondo-Finale care spulber` melancolia [i triste]ea din primele dou` mi[c`ri. Starea de spirit se schimb` deplasânduse spre cheia comediei în care se redescoper` lini[tea [i bucuria de a tr`i.

Pentru W.A. Mozart (1756 – 1791), concertul pentru pian a avut valoarea unui jurnal intim al preocup`rilor legate de st`pânirea materiei muzicale, preocup`ri care îi cople[eau

Talent afirmat de timpuriu, Felix Mendelssohn-Bartholdy (1809 –

1847) s-a definit ca artist al romantismului [i incontestabil erudit. Observator avizat al muzicii religioase protestante, adesea [i-a direc]ionat inspira]ia spre genurile ecleziastice. În acest perimetru se plaseaz` Simfonia nr. 5 în Re major, op. 107, compus` în anul 1930. Lucrarea i-a fost inspirat` de împlinirea a 300 de ani de la fondarea doctrinei protestante în cadrul „Confesiunii de la Augsburg“ de c`tre Martin Luther. Compozitorul a notat-o cu subtitlul „Reformations Symphonie“. Nefiind apreciat` de c`tre însu[i Mendelssohn Bartholdy, partitura nu a fost publicat` decât dup` 20 de ani de la moartea lui. În prima parte Andante – Allegro con fuoco, domin` austeritatea [i se citeaz` coralul „Dresden Amen“, în timp ce Allegro vivace din partea a doua vine cu o atmosfer` mai relaxant`. Andantele p`r]ii a treia con]ine cunoscutul imn „Puterea spiritualit`]ii protestante“, iar ultima secven]` Andante con moto – Allegro vivace -Allegro maestoso este considerat` cea mai reu[it` parte. În prim-plan se afl` coralul „Ein’ feste Bur gist unser Gott“ ale c`rui cunoscute intona]ii, al`turi de orchestra]ia str`lucitoare, încununeaz` muzica Simfoniei „Reforma“. Ana Buga

Sâmb`t`, 19 septembrie, ora 17.00

Ateneul Român Seria „Concerte camerale“

ORCHESTRA DE CAMER~ DIN BASEL Dirijor: David Stern Solist`: Maria Joao Pires Program George Enescu – Intermezzi op. 12 pentru orchestr` de coarde W. A. Mozart – Concertul nr. 23 în La major pentru pian [i orchestr` KV 488 Allegro. Andante. Allegro Felix Mendelssohn Bartholdy – Simfonia nr. 5 în Re major, op. 107 Andante – Allegro con fuoco. Allegro vivace. Andante. Andante con moto – Allegro vivace – Allegro maestoso

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

13

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Ca simbol al schimburilor culturale. „Drumul m`t`sii – Improviza]ie – Vânturi r`t`citoare“ se concretizeaz` ca o surprinz`toare [i atr`g`toare crea]ie colectiv`

Drumul m`t`sii trece prin Bucure[ti De la „defini]ii“ originale date genului world-music la pl`cute, reconfortante [i chiar savuroase întoarceri în timp, se contureaz` acel regal sonor oferit întotdeauna de The Silk Road Ensemble with Yo-Yo Ma, atunci când concerteaz` etalându-[i calit`]ile de grup longeviv [i puterea de adaptare la tot ceea ce este captivant într-un veritabil spectacol instrumental.

calit`]ile de interpret la kamancheh. „Zmeul albastru“ de Wu Tong ne dezv`luie portretul de rocker nonconformist al unui artist chinez care cânt` la sheng [i ruan; un demers evadat din previzibil, în diverse spa]ii ale Eutherpei – totul cu spirit novator [i apetit pentru experien]e inedite.

Un ansamblu multina]ional de crea]ie, alc`tuit din contrabasistul Jeffrey Beecher, violoni[tii Jonathan Gandelsman [i Colin Jacobsen, percu]ioni[tii Joseph Gramley [i Shane Shanahan, Nicholas Cords (viol`), Sandeep Das (tabla), Kayhan Kalhor (kamancheh), Kojiro Umezaki (shakuhachi), Wu Man (pipa), Wu Tong (sheng) [i, bineîn]eles, celebrul violoncelist Yo-Yo Ma, ini]iatorul [i coordonatorul acestui proiect – o formul` de 12 muzicieni, nu numai închegat` [i bazat` pe cea mai fericit` complementaritate în raporturile artistice, dar [i foarte original`, capabil` s` produc` momente insolite, de o expresivitate acut`, conferit`, desigur, [i de revelatoarele disponibilit`]i ale fiec`rui instrument întrebuin]at. Este sintagma care concentreaz`, pur [i simplu ca într-o singur` respira]ie, istoria unui gen, început` în 1998, ca o intersec]ie de drumuri, suprapunând epoci [i arhitecturi [i oferind nenum`rate îmbin`ri

de forme [i nuan]e, în configura]ii investite cu aspecte emo]ionale [i contraste între puternicele r`d`cini ale tradi]iei [i „con[tientizarea“ simptomelor voca]iei. Mai mult decât atât, Silk Road with Yo-Yo Ma a lansat nume, a n`scut legende, a „reactualizat“ o inconfundabil` stare de spirit... Ca simbol al schimburilor culturale. „Drumul m`t`sii – Improviza]ie – Vânturi r`t`citoare“ se concretizeaz` astfel ca o surprinz`toare [i atr`g`toare crea]ie colectiv`, conceput` oarecum pe tiparul suitei ca asamblare într-un gen muzical, unde se întâlnesc [i noile curente, adic` new sound of jazz, adaptate permanent la sensibilitatea fiec`rui protagonist al proiectului imaginat de Yo-Yo Ma. Un dialog bawu-shakuhachi [i o paralel`, peste ani, între civiliza]ia chinez` [i cea japonez` din veacul al XV-lea. Piesa intitulat` „Mun]ii sunt departe“ reprezint` viziunea compozitorului iranian Kayhan Kalhor asupra muzicii tradi]ionale a popula]iilor nomade care str`b`teau odat` ]inuturile Silk Road; o partitur` care îi pune în valoare

„Saidi Swing“ de Shane Shanahan se constituie într-o desf`[urare sonor` unde ritmul tipic ar`besc, numit saidi, impulsioneaz` discursul instrumentului egiptean – darbuka [i al celui indian [i pakistanez – tabla, prin incitante succesiuni de structuri, care descind din acea sfer` de expresie numit` fusion, dar [i cu ni[te elemente rock [i countrymusic – teritorii vizitate acum ni[te ani de valorosul percu]ionist. Dramaticul „Vals ar`besc“ de Rabih Abou-Khalil este un fel de metafor` a inimii cuprinse de pasiune pentru lumea sonor` a Orientului Mijlociu, intersectat`, într-o form` sublim`, cu jazzul, rockul [i muzica de factur` clasic`. O interogare deschis` parc` r`spunsurilor potrivite [i constituirii unei viziuni estetice proprii dac` ne referim [i la interpret`rile pline de har la oud ale artistului libanez. Prin „Sulvasutra“, compozitorul [i clarinetistul american Evan Ziporyn, reprezentant al post – minimalismului, al avangardei, unde jocurile imagina]iei vizeaz` libertatea total` de expresie, ajungând deseori la jazz, ne propune o veche tem` sanscrit`, sus]inut` de trei p`r]i legate prin sugestive [i pregnante motive ritmice. „Ora[ul lini[tit“ de K. Kahlor este o pies` interiorizat`, comemorativ`, un tribut adus localit`]ilor distruse de r`zboaie [i dezastre naturale, o compozi]ie care las` mult loc improviza]iei. Iar Osvaldo Golijov ne invit` în „Air to Air“, într-o lume sonor` unde se combin` surprinz`tor presta]ia instrumental` cu vocea uman` (solistul fiind chiar virtuozul la kamancheh Kaynah Kalhor), într-o suprapunere de sacru [i suprarealism, frecvent întâlnit` în contemporary music. „My Beloved“, „My Eyes Weep“, „Ritual for the Holy Mother of Guadalupe“ [i „Walls Are Encircling the Land“ sunt cele patru tablouri acordate, fiecare, dup` o alt` tonalitate expresiv`. Mirela Stoenescu-Tollea

14

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Interviu Jean-Christophe Maillot JEAN-CHRISTOPHE MAILLOT

Jean-Christophe Maillot, directorul coregraf al ansamblului din Monte Carlo, a acordat un interviu \n exclusivitate ziarului Cotidianul, \nainte de spectacolele programate la Bucure[ti

„Sunt sigur c` dansul este arta secolului nostru“, afirma marele coregraf Maurice Béjart. A]i înfiin]at, în urm` cu 22 de ani, Les Ballets de Monte Carlo. Spune]i-ne câteva cuvinte despre istoria lor. Este vorba despre o companie istoric`, ale c`rei începuturi dateaz` din 1911 [i se leag` de coregraful rus Serghei Diaghilev. În 1932, compania rena[te prin fuziunea Baletului Operei din Monte Carlo cu Ballets de l’Opera Russe de la Paris, sub numele Baletele Ruse din Monte Carlo. Acestea n-au reu[it s` ating` performan]ele anterioare [i au disp`rut. Les Ballets de Monte Carlo a devenit compania oficial` a Principatului Monaco, reînfiin]at` de c`tre Alte]a sa regal` prin]esa de Hanovra, conform dorin]ei mamei sale, prin]esa Grace de Monaco. Spectacolele s-au reluat, primul având loc pe 21 decembrie 1985, cu numero[i arti[ti invita]i ai Operei din Paris. În program figurau opere din repertoriul Baletelor Ruse, dar [i crea]ii contemporane, semnate de Kevin Haigen, John Clifford, Dieter Amman etc. Am preluat compania în 1992, fiind numit oficial director coregraf în 1993. Patru ani mai târziu ne-am instalat într-un nou local, botezat L’Atelier, apoi, în decembrie 2000, am inaugurat prima stagiune de balet pe uria[a scen` din Salle des Princes din

Director coregraf

C`l`toria în România, pentru noi, presupune descoperirea unui popor, a unei culturi, a unei alte lumi, ceea ce mi se pare foarte incitant. Ne este [i pu]in team`, dar sper`m c` oamenii vor aprecia ce le oferim

cadrul noului Centru de Congrese Grimaldi Forum. Acum sunt în jur de 45-50 de dansatori care fac turnee în întreaga lume. Avem un repertoriu amplu, inspirat de coregrafiile semnate de Forsythe, Kylian sau Béjart, precum [i de coregrafi mai tineri, care se avânt` pe noi teritorii, cum ar fi Sidi Larbi Cherkaoui [i Marco Goecke. În coregrafiile mele încerc s` îmbin viziunea contemporan` cu cea a dansului clasic. Considera]i c` mai exist` un r`zboi între cele dou` stiluri de dans: clasic [i modern? Dansul este un univers foarte complex [i nu cred c` exist` un conflict. În ceea ce îi prive[te pe dansatori, nu mai exist` diferen]e atât de pronun]ate între forma]ia clasic` [i cea modern`. Cred c` este nevoie de o c`utare asidu`. |ns` spectacolele trebuie s` fie deschise c`tre un public cât mai larg, pentru c` unele categorii prefer` spectacole novatoare, altele înclin` c`tre cele cu caracter academic.

Ce v` atrage la lumea circului pe care baletele dumneavoastr` o evoc` adesea? Lumea circului este o lume a pasiunii. Îmi place dimensiunea ei oniric`, ce permite publicului s` evadeze. Ador s` îmbin spectacolul cu c`utarea.

pus s` apreciez toate genurile. M` pot fascina un dansator de flamenco, un dansator de step ca Fred Astaire [i chiar Michael Jackson.

Care v-au fost mae[trii? Am înv`]at tainele baletului de la Rosella Hightower, care avea o [coal` de dans la Cannes. M-au fascinat Pina Bausch, George Balanchine, Maurice Béjart. M-a pasionat personajul Diaghilev, care a reformat baletul din acea vreme, în toate formele sale de manifestare, prin îmbinarea rigorii cu experimentul. Pot spune c` mae[trii mei sunt [i scenografii ru[i Leon Bakst [i Aleksandr Benois, dar [i Stravinski. Este formidabil` întâlnirea între mai mul]i arti[ti [i mai multe lumi pentru a pune la punct un spectacol.

V-a]i aflat printre cei care s-au b`tut pentru Premiul Nijinski. Ce aprecia]i la un balerin? Un mare interpret [tie s` accepte ideea c` va servi drept material pentru un coregraf, c` se va afla în slujba unei abord`ri coregrafice. Nu sunt dintre aceia care angajeaz` dansatori doar pentru c` ace[tia sunt foarte pricepu]i la dans. Acord în egal` m`sur` importan]` dimensiunii umane, pentru c` lucr`m împreun` opt ore pe zi. E o meserie în care dansatorul prin natura lui e un pic egocentric [i are o sensibilitate de multe ori exacerbat`. În trupa noastr` sunt dansatori de 18 na]ionalit`]i, care au în comun pasiunea [i dorin]a de a-[i dep`[i limitele.

Ce aprecia]i la un coregraf? Capacitatea de a crea o partitur` original`, de a fi novator. Personal sunt dis-

Publicul bucure[tean va admira „Frumoasa din p`durea adormit`“. Cum a]i gândit acest balet?

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

15

[i perfec]iunea dansului De multe ori, acest spectacol a însemnat divertisment, poveste [i pretext pentru dans. Mi-am dorit s` revin în dimensiunea real` a pove[tii lui Perrault. Este un spectacol care duce publicul într-o atmosfer` feeric` prin costume, lumin`, decor. Este minunat când publicul se identific` cu povestea, iar pentru mine a fost o provocare s` prezint o nou` abordare. M-am bucurat s` lucrez cu arti[tii plastici Philippe Guillotel, autorul costumelor, [i Ernest Pignon-Ernest, creatorul decorului. Dac` ne referim la e[ecuri, cum v` afecteaz` ele? E[ecul are mai multe valen]e. Un e[ec poate ap`rea pentru c` oamenii nu în]eleg sau nu accept` spectacolul. Acesta este un lucru în general frustrant, îns` nu foarte grav dac` procesul de crea]ie mi-a f`cut pl`cere [i m-a îmbog`]it suflete[te. E[ecul cel mai greu de suportat este acela de a nu reu[i s` ajungi la un rezultat dorit. În orice caz avem de-a face de fiecare dat` cu ceva constructiv. Îmi place s` m` refer la îndoieli, la temeri. Pân` la urm`, e[ecul este ceva ce nu mai po]i schimba. Un lucru pe care l-ai ratat pentru totdeauna. Iar eu, unul, îmi pun suficiente întreb`ri, astfel încât, chiar dac` am un e[ec, pot s` revin asupra lui. Cineva spunea c` „e[ecul este o victorie pe care înc` nu ai ob]inut-o“. Crede]i c` ast`zi dansul clasic mai poate avea succes? Dac` ne gândim la dansul clasic sau romantic, la spectacole precum „Lacul lebedelor“, „Giselle“, „Frumoasa...“, cred c` acest gen va interesa din ce în ce mai pu]in, mai ales genera]iile tinere. În ceea ce prive[te îns` abordarea academic` a dansului, în baza c`reia mul]i se formeaz` [i ast`zi, nu cred c` acest concept a murit. Nou`, coregrafilor, ne revine sarcina de a-l ]ine în via]`, de a-l face credibil. Dansul clasic exist` de dou`-trei sute de ani, în vreme ce dansul contemporan este condamnat s` moar` în fiecare zi. Când ceva dureaz` atât de mult, înseamn` c` exist` motive temeinice. Ce s-a schimbat în privin]a coregrafiei?

Dansatorii din ziua de ast`zi nu mai seam`n` deloc cu cei de acum dou`zeci de ani. Ei tr`iesc în-tr-o lume foarte rapid`, guvernat` de Internet. E un fel de nou` for]` estetic` ce ne oblig` s` compunem într-o anumit` manier`. V`d asta la dansatorii mei, care intr` to]i pe YouTube. Exist` o mai mare cantitate de informa]ii la dispozi]ia publicului [i, în realitate, o curiozitate mai mare. Exist` o leg`tur`, o chimie între public [i coregrafi, o dimensiune magic`, care nu se explic`. Întotdeauna, un spectacol are o component` meditativ`. Cum se face c` un peisaj, o pictur`, o muzic`, un spectacol sunt percepute într-un anume fel? Din fericire, nu totul are o explica]ie. M`rturisea]i c` nu cunoa[te]i Bucure[tiul. Nici coregrafi sau dansatori români? Îl cunosc pe Gigi C`ciuleanu, o persoan` important` pentru mine, care mi-a mijlocit primul contact cu dansul contemporan. Întâlnirea cu o cultur` nou`, cu un public nou reprezint` întotdeauna o aventur` extraordinar`. Iar deplasarea în România, pentru noi, presupune descoperirea unui popor, a unei culturi, a unei alte lumi,

ceea ce mi se pare foarte incitant. Ne este [i pu]in team`, dar sper`m c` oamenii vor aprecia ce le oferim. Care v` sunt proiectele? Îmi place s` montez spectacole de oper`, s` realizez filme, vreau s` m` îndrept [i c`tre teatru. Visul meu este s` fac o comedie muzical`, un spectacol de cabaret. Am în preg`tire trei spectacole pentru anul urm`tor, care înseamn` o interpretare original` a „{eherezadei“ lui Michel Fokine, o nou` variant` pentru „Daphne [i Chloe“, pe muzica lui Ravel, cât [i montarea unei opere, creat` pentru mine de un compozitor contemporan. Sus]ine]i c` este foarte greu s` fii original. Cred c` e nevoie de mult` smerenie în aceast` meserie. Munca mea depinde întotdeauna de ceilal]i. Nu sunt nici pictor, nici scriitor, sunt coregraf. Am nevoie de dansatori, de muzic`, de un artist plastic, de public pentru a putea rezista. Când e[ti coregraf, organizezi oarecum gândurile tuturor. Aduni idei [i, la un moment dat, stabile[ti orientarea final`. Îns`, în mod obligatoriu, te define[ti în func]ie de ceilal]i.

Din 2000, bucure[tenii au avut [ansa de a vedea trupe celebre de balet, datorit` Întâlnirilor JTI. Gra]ie acestei companii, ei au putut admira Cullbert Ballet, Alvin Ailey, Maurice Béjart, de dou` ori, care au reu[it s` sparg` toate tiparele. Baletul Baletul din Monte Carlo se preg`te[te în aceast` în[iruire? Sunt cât se poate de onorat deoarece le consider a fi ni[te companii emblematice. Alvin Ailey îmbin` artisticul cu politicul, promovând dansul negru din America, Maurice Béjart a f`cut popular dansul, având îndr`zneala s`-l scoat` din contextul teatral, Mats Ek de la Cullberg Ballet este un excelent coregraf care a [tiut s` îmbine, într-un mod foarte original, dansul [i teatrul. To]i au creat balete înc`rcate de spiritualitate [i [i-au l`sat amprenta acolo unde au evoluat. Sunt m`gulit c` am fost invitat în ]ara dumneavoastr` dup` companiile pe care le-a]i men]ionat. Sunt foarte bucuros c` JTI ne ofer` ocazia de a ne prezenta spectacolul la Bucure[ti. Se afl` în el multe perle dintre care ar fi absurd s` nu fie pescuite câteva din când în când.

16

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Balet „Frumoasa din p`durea adormit`“ cu iz contemporan Pe 19 [i 20 septembrie 2009, \n cadrul „Întâlnirilor JTI“, compania Les Ballets de Monte-Carlo va sus]ine la Teatrul Na]ional spectacolul „La Belle“, dup` povestea lui Charles Perrault, pe muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski [i în coregrafia lui Jean-Christophe Maillot A doua din seria lucr`rilor lui Ceaikovski care fac parte din marele repertoriu universal, „Frumoasa din p`durea adormit`“ a avut premiera la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg în 1890 [i s-a bucurat ini]ial de un mai mare succes la critic` decât Lacul lebedelor. Succesul la public nu avea s` întârzie, fiind programat` de 200 de ori în urm`torii 10 ani. Rezultat al strânsei colabor`ri dintre P.I.Ceaikovski [i Marius Petipa, acest balet-feerie este cel mai tipic exemplu pentru modul de lucru al celor doi, în care coregraful de]ine viziunea de ansamblu [i face recomand`ri compozitorului, descriind am`nun]it con]inutul dinamic [i dramatic dorit. De[i „Frumoasa...“ nu a obsedat coregrafii în aceeasi m`sur` ca „Lacul lebedelor“, versiunile de referin]` produse de-a lungul vremii au fost nenum`rate (N.Sergheiev, 1921, Ninette de Valois, 1946, Rudolf Nureyev, 1972, 1975, 1980, 1989, ca s` cit`m

doar câteva; poate una dintre cele mai spectaculoase este cea a lui Mats Ek din 1996, cu tratarea sa prin prisma problematicii rasiale). Remarcabil` este [i varianta animat` a companiei Disney, prin inteligen]a redistribuirii temelor muzicale [i frumuse]ea desenului. Spectatorul bucure[tean a putut urm`ri pentru prima dat` „Frumoasa din p`durea adormit`“ pe scena ONB în 1966, sub semn`tura regretatului Vasile Marcu. În 1998 vedea lumina rampei o nou` versiune, semnat` de Alexa Mezincescu; reluat` în 2007, ea se caracterizeaz` mai pu]in printr-o reinterpretare a libretului cât prin folosirea unui limbaj neoclasic pres`rat cu asimetrii [i combina]ii neortodoxe. Cu excep]ia lui Oleg Danovski la Teatrul de Balet Clasic [i Contemporan ce-i poart` numele din Constan]a, Operele de la noi nu s-au prea aventurat în montarea acestui titlu, din cauza dificult`]ilor partiturilor solistice [i a fastului presupus de o montare tradi]ional`.

La Teatrul Mariinski îns`, în 1999 era reluat` versiunea din 1899 de pe aceea[i scen`, respectând nu doar coregrafia, ci [i scenografia original`. Compania din Monte-Carlo, prezidat` din 1982 de A.S. Prin]esa Caroline de Hanovra dar mo[tenitoare a unei tradi]ii mult mai îndelungate, are la cârm` un împ`timit al dansului, ini]ial solist al Baletului din Hamburg, convertit la crea]ie în urma unui accident care i-a curmat cariera de interpret. De numele lui Jean-Christophe Maillot se leag` deja o serie de consistente succese de crea]ie („Romeo [i Julieta“, „Cenu[`reasa“, „Casse Noisette Circus“, „Faust“) având în comun regândirea în profunzime a unor librete clasice, la care este p`strat` partitura original`, suprapunându-i-se un limbaj coregrafic actual. În secolul XIX, libretul lui Vsevolojsky pornea de la varianta fra]ilor Grimm dup` Charles Perrault, punând accen-

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

tul pe conflictul dintre bine [i r`u (Zâna Liliacului vs Zâna Carabosse). Odat` produs deznod`mântul dramatic (s`rutul [i trezirea la via]`), actul III prezenta o serie de pove[ti în poveste, dup` structura baletelor mari proasp`t stabilit` de Marius Petipa, unde ultima parte este adesea rezervat` osp`]ului de nunt` [i defil`rii invita]ilor. Continuarea, practic necunoscut`, spune îns` c` regele moare, iar prin]ul pleac` la r`zboi, moment de care regina, mama lui, încearc` s` profite pentru a o ron]`i pe prin]es`, fiind din neam de c`pc`uni. Dar prin]ul revine la timp [i î[i salveaz` iubita, aruncându-[i mama în oala în care aceasta se preg`tea s` o fac` sup` pe tân`ra centenar`... Jean-Christophe Maillot se folose[te exact de latura ce ]ine de Hansel [i Gretel sau de Shrek, oferind o lectur` în sensul luptei pentru supravie]uire [i adaptare la via]a contemporan`. Prin]esa Aurora tr`ie[te într-un uria[ balon de s`pun, diafan(`) [i vulnerabil(`) la agresiunea hoardelor de masculi spermatoformi. Leg`tura dintre lumea superprotec]iei [i cea a crudei reali]`]i cu care se lupt` Prin]ul se face prin naveta Zânei Liliacului, a c`rei contrapondere pozitiv`, plin` de

17

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Sâmb`t`, 19 septembrie, ora 19.00

Teatrul Na]ional „I.L.Caragiale“ Seria „Spectacole de oper` [i balet“

BALETUL DIN MONTE CARLO „LA BELLE“ Coregrafia: Jean-Christophe Maillot Muzica: P. I. Ceaikovski Produc]ia: Ernest Pignon-Ernest Costume: Jérôme Kaplan bulg`ra[i albi, tope[te r`ul înainte de a se manifesta. Lucrurile nu sunt totdeauna foarte clare publicului care încearc` s` reg`seasc` desf`[urarea cunoscut`.

Important este îns` mesajul de speran]` în întâlnirea [i armonizarea antagonismelor [i în victoria visului asupra co[marului. Costumele lui Jérôme Kaplan sunt absolul geniale, la fel [i decorurile lui Ernest Pignon-Ernest, subliniind opozi]ia acestor lumi: pastelat`, cu aspect de acadea [i forme de juc`rie pentru Aurora, sumbr` [i plat`, dominat` de cafeniuri [i desene f`r` contur pentru Prin]. Uluitoare prin idee, linie [i nu în ultimul rând prin materialele folosite, ele sunt un spectacol în sine. S` ad`ug`m un limbaj în esen]` contemporan, slujit la superlativ de o companie de foarte bun nivel tehnic, al`turi de un coregraf care, de[i folose[te pantofii de pointes [i elemente de virtuozitate, gânde[te liber [i nu se las`

„Les Ballets de Monte-Carlo“ este compania oficial` a Principatului Monaco începând din anul 1985, când a fost reînfiin]at` de c`tre Prin]esa de Hanovra, conform dorin]ei mamei sale, Prin]esa Grace de Monaco. Dar r`d`cinile companiei de balet se reg`sesc în urm` cu un secol [i sunt legate de compania Ballets Russes [i de fondatorul ei, impresarul Serghei Diaghilev, care, al`turi de mari arti[ti ai vremii, cum ar fi Nijinski, Balanchine, Stravinski, Picasso, Matisse, Ravel, a reu[it s` traseze o nou` orientare artistic` în balet.

Lumini: Dominique Drillot Aurora: Bernice Coppieters îngr`dit de [abloanele clasice. Cu „La Belle“ în viziunea lui Jean Christophe Maillot, în interpretarea Baletului din Monte-Carlo, suntem la mii de leghe de „La Belle au bois dormant“. Recompensat cu premiul Nijinsky pentru cea mai bun` produc]ie coregrafic` a anului 2001 la Monaco Dance Forum [i cu Premiul revistei Danza & Danza, în 2002, decernat de critica italian`, „La Belle“ este un regal pentru baletomanii de pretutindeni. Vivia S`ndulescu

Jean-Christophe Maillot, actualul director coregraf al companiei, care s-a remarcat mai întâi ca dansator, este recunoscut ast`zi drept fiind unul dintre cei mai reprezentativi coregrafi francezi în str`in`tate, efectuând numeroase turnee cu compania Les Ballets de Monte-Carlo [i fiind invitat s`-[i monteze lucr`rile pentru o seam` de companii de balet în marile capitale ale lumii. Maillot a câ[tigat Premiul „Coregraful“ anului 2007, pentru piesa „Faust“ montat` \n decembrie la Monaco.

18

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Dou` \ntâlniri cu renumita orchestr` Sâmb`t`, 19 septembrie, ora 19.30

Sâmb`t` [i duminic`, melomanii bucure[teni se bucur` de o invita]ie aparte: dou` concerte sus]inute de faimoasa Orchestr` Regal` Concertgebouw, condus` de dirijorul s`u principal Mariss Jansons

Pentru Weber, Uvertura la ultima sa crea]ie scenic`, opera „Oberon“ (premiera în 1826 la Londra, Covent Garden) este principalul argument al celebrit`]ii acestei lucr`ri în lumea muzicii romantismului. Preluând experien]ele predecesorilor, compozitorul propune în Uvertur` mai mult decât un pot-pourri, un veritabil poem simfonic ce reune[te principalele linii simbolice ale desf`[ur`rii nara]iunii muzicale. Primele secven]e sonore urmeaz`, prin orchestra]ie, ideile arti[tilor romantici ai timpului, opunând peisajul calm al naturii [i simbolul malefic al for]elor potrivnice, cu un efect de contrast conving`tor în peregrinarea prin universul fantasticului. Weber, mai tân`rul contemporan al lui Beethoven, scrie muzica unei alte epoci. Claritatea clasic` a formei, îmbinat` cu emo]ionalitatea romantic`, fac din aceast` pagin` orchestral` o frumoas` demonstra]ie de „tinere]e a viitorului“, a[a cum se prefigura muzica primelor decenii ale secolului al XIX-lea. Arareori, destinul componisticii va reîn-

Sala Mare a Palatului

MARI ORCHESTRE ALE LUMII Orchestra Regal` Concertgebouw din Amsterdam Dirijor: Mariss Jansons Program: Carl Maria von Weber – Uvertura la „Oberon“ Joseph Haydn – Simfonia nr. 100 în Sol major, „Militara“ Adagio Allegro, Alegretto, Menuet Moderato Trio, Final Presto Antonin Dvorak – Simfonia a VIII-a în Sol major, op.88 Allegro con brio, Adagio, Allegretto grazioso. Allegro ma non troppo tâlni asemenea împliniri care, prin valoare, devin semnele f`r` t`gad` ale timpului ce vine. Din cea de a doua serie a „londonezelor“, Simfonia nr. 100 în Sol major (1793) de Haydn este una dintre crea]iile de gen foarte apreciate de marele public, probabil datorit` imagina]iei sonore a compozitorului. Structura este cea reprezenativ` pentru clasicismul haydnian – Introducere lent`, Adagio, Allegro, Allegretto (reluare dezvoltat` a mi[c`rii mediane din Concertul pentru dou` lire din 1786), Menuet Moderato [i Trio, Final Presto. Succesiunea tempourilor poate surprinde, îns` nu într-atât încât s` determine o reac]ie a ascult`torilor menit` a ata[a Simfoniei nr. 100 apelativul de „Militara“. Impresia provine din surpriza sonor` propus` spectatorilor în mijlocul în încheierea p`r]ii a doua, în care compozitorul intervine cu o spectaculoas` evolu]ie a instrumentelor de percu]ie, a[a-numita formul` „alla turca“ foarte la mod` la final de secol XVIII.

În ultima parte a lucr`rii, Haydn revine de asemenea cu aceea[i sonoritate, de data asta în scopul construirii unui final str`lucitor. În cotidianul englez antiguvernamental Morning Chronicle“, dup` prima audi]ie a Simfoniei se putea citi despre o muzic` asem`n`toare cu „plecarea la lupt`“, „ciocnirea armelor“, „zgomotul infernal al r`zboiului“, „tunetul asaltului“ etc. Nimic probabil mai gr`itor pentru sensibilitatea acelui public, fire[te cu totul altul decât dou` secole mai târziu. Cu Simfonia a VIII-a, Dvorak impune deja o deplin` imagine a gândirii sale componistice, dorindu-[i împlinirea propriilor concep]ii, o conving`toare gândire na]ional-european`. Dac` tradi]ia se p`streaz` în cele patru p`r]i care o compun, arhitectonica sonor` este evident mai bogat` în melos, armonie [i sonoritate orchestral`. În sonata din Allegro con brio, Dvorak adaug` prezen]ei celor dou` teme principale o a treia, independent`, modal`, situat` înaintea celor trei sec]iuni principale ale

formei. Adagio, partea secund` (cu tema principal` preluat` din suita „Vechiul castel op. 85), are în form` aceea[i arhitectonic` de sonat`, predominând îns` o scriitur` cu numeroase secven]`ri [i dezvolt`ri potrivite derul`rii tempo-ului. Probabil c` cea mai iubit` este partea a treia unde scherzoul este substituit de un ländler Allegretto grazioso (din nou o autocitare, din opera Capete tari, aria lui Tonik), cu o amprent` romantic` plin` de antren, destul de învecinat` Dansurilor ungare de Brahms. Încheierea Simfoniei, Allegro ma non troppo împodobe[te rondoul final cu o subliniat` dezvoltare a temei principale din refren, sub forma unor varia]iuni cu profil improvizatoric. Primei audi]ii de la Praga, în 1890. i-a urmat cea de la Londra, unde partitura a fost prima editare englez` a unei lucr`ri de Dvorak. Momentul coincide cu invitarea compozitorului în America, „Lumea nou`“, de unde va reveni cu capodopera sa final`, Simfonia a IX-a. Irina Boga

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

19

UN SUPLIMENT Cotidianul

•

Concertgebouw la „Enescu“ 2009 Duminic`, 20 septembrie, ora 11.00

|n concertul de duminic` diminea]`, dirijorul Mariss Jansons [i orchestra Concertgebouw evolueaz` la Sala Mic` a Palatului al`turi de violoncelistul Johannes Moser

Sala Mare a Palatului

MARI ORCHESTRE ALE LUMII Orchestra Regal` Concertgebouw din Amsterdam Dirijor: Mariss Jansons Solist: Johannes Moser – violoncel

Celebrul violoncelist rus Mstislav Rostropovici a influen]at mai mul]i compozitori importan]i ai secolului s` scrie lucr`ri pentru violoncel. Prieten [i partener al lui Dmitri {ostakovici (19061975), el a întrebat-o pe so]ia acestuia cum s`-l conving` s` compun` un concert pentru violoncel [i orchestr`, iar ea i-a r`spuns: „Cel mai sigur este s` nu-i ceri sau s`-i sugerezi a[a ceva“. {i r`bdarea i-a fost r`spl`tit`, pentru c`, dup` un timp, {ostakovici a scos la lumin`, în 1959, una dintre operele de vârf ale repertoriului solistic pentru instrument, pe care, bineîn]eles, Rostropovici a prezentat-o în Rusia [i în restul lumii. Pentru a eviden]ia mai bine sunetul violoncelului din textura orchestrei, {ostakovici a folosit o forma]ie redus`, tratat` cu maxim` economie, în care singurul instrument de suflat din zona grav` este un corn ca un alter ego mai puternic al violoncelului, tratat pe alocuri solistic. Violoncelul deschide prima parte definit` de {ostakovici ca „un mar[ glume]“, de fapt mai mult febril decât vesel, cu o tem` t`ioas` ce se va reauzi adus` de corn în final. Prin contrast, Moderato este o medita]ie nostalgic` brodat` pe o tem` folcloric` ce se sub]iaz` pân` la sunetele eterate ale celestei dup` o cre[tere încordat` ce antreneaz` toat` orchestra. Este momentul intr`rii în scen` a celebrei Caden]e care, spre deosebire de modelul clasic ce constituie o sec]iune în interiorul unei mi[c`ri, este aici chiar mi[carea propriu-zis`. Violoncelul solo

str`bate o suprafa]` vast` recapitulând elemente din trecut [i într-o accelera]ie continu` preg`te[te frenezia ritmic` a finalului. |n ]es`tura complicat` a citatelor muzicale – care apar adesea la {ostakovici în subtext ca aluzii autobiografice sau de alt gen – se pot descifra în cheie sarcastic` „Suliko“, cântecul preferat al lui Stalin, [i „Cântecele [i dansurile mor]ii“ de Musorgski. Ultimul cuvânt îl au timpanii. Ca [i concertul de {ostakovici, Simfonia a III-a a lui Beethoven este scris` în Mi bemol major, ceea ce relev` inten]ia ambilor compozitori de a da acestui cadru tonal un anume ethos. |n jurul simfoniei s-a construit de-a lungul timpului o întreag` anecdotic`, mai mult sau mai pu]in credibil`. Ceea ce se [tie precis este c`, dezam`git de vestea c` Napoleon s-a încoronat împ`rat, Beethoven, smulgând cu mânie foaia de titlu pe care era scris numele acestuia, a strigat: „Nu este decât un om obi[nuit! De acum încolo va c`lca [i el în picioare toate drepturile omene[ti pentru a-[i împlini ambi]iile!“. Mai târziu a acceptat ca lucrarea s` fie tip`rit` sub titulatura „Sinfonia eroica composta per festiggiare il souvenire di un grand´uomo“. Cine era marele om c`ruia Beethoven voia s`-i cinsteasc` memoria nu se [tie, dar este de presupus c` este vorba despre o imagine sublimat` în care se contopesc tr`s`turile eroului perfect – voin]`, curaj, spirit de sacrificiu, energie, idealuri înalte. Partea I începe f`r` obi[nuita introducere lent`. Dou` acorduri puternice declan[eaz` o mi[care cursiv` care se dinamizeaz` treptat [i strânge într-un tot unitar elemente diversificate. Cre[teri în

valuri, momente de involu]ie, reveniri surprinz`toare, pasaje lirice, izbucniri n`valnice, toate duc c`tre o rezolvare clar`, prin simplificare, pe un ton de triumf sobru. Partea a II-a este sublimul mar[ funebru. Parc` întreaga fire plânge moartea eroului: durerea re]inut`, r`scolitoarele erup]ii patetice [i înseninarea consolatoare sunt turnate în imagini muzicale esen]ializate cu noble]e. Partea a III-a aduce un contrast izbitor. Este un scherzo ce sfâ[ie parc` durerea mocnit` a mar[ului funebru, pornit în nuan]e minime într-un vârtej ca o vân`toare fantastic`, cre[te [i descre[te urcând pân` ce întreaga orchestr` clameaz` în fortissimo ceea ce spusese doar în [oapt`. Partea a IV-a are form` de varia]iuni pe o tem` de contradans folosit` de Beethoven în mai multe lucr`ri (Baletul „F`pturile lui Prometeu“, Varia]iunile pentru pian, op. 35) [i se termin`, dup` un iure[ care antreneaz` toate vocile orchestrei, într-o ambian]` triumfal`. {i ca s` ne întoarcem în zona conjecturilor [i anecdoticii, probabil c` nu întâmpl`tor Beethoven a recurs în acest final str`lucitor la o tem` legat` de imaginea mitologicului erou Prometeu, care s-a sacrificat pentru a aduce oamenilor focul zeilor. Elena Zottoviceanu

Program: Dmitri {ostakovici – Concertul nr. 1 pentru violoncel [i orchestr` în Mi bemol major, op. 107 Allegretto. Moderato. Cadenza. Allegro con moto

Ludwig van Beethoven – Simfonia a III-a în Mi bemol major, op. 55, „Eroica“ Allegro con brio. Adagio assai. Allegro molto

20

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Interviu „Publicul trebuie s` se simt` \n paradis“ Dirijorul leton Mariss Jansons, care va urca pe scen` la „Enescu“ 2009 \n trei concerte, \[i declar` pasiunea pentru {ostakovici, poveste[te cum colaboreaz` cu orchestrele [i explic` ce vrea s` transmit` spectatorilor A]i imprimat mult` muzic` ruseasc`, printre care [i mult {ostakovici, pentru care a]i primit [i premii de onoare. Dirija]i la Bucure[ti, printre altele, o lucrare semnat` {ostakovici. Se pare c` îl îndr`gi]i mult pe acest compozitor. O, da, foarte mult [i de foarte mult` vreme! Îl ador pe {ostakovici, cred c` este un geniu. Am dirijat enorm din crea]ia lui [i mereu simt c` avem o leg`tur`: îi simt st`rile de spirit în variile piese, îmi dau repede seama de con]inutul lor emo]ional, [tiu imediat ce dore[te s` transmit`, ce vrea s` spun`, s` exprime printr-o anumit` fraz`, o anumit` lucrare. Este cu adev`rat pentru mine un compozitor deosebit. Mi s-a p`rut foarte interesant c` prima audi]ie a Concertului nr. 1 pentru violoncel de Dmitri {ostakovici a avut loc sub bagheta lui Yevgeny Mravinsky, dirijorul care l-a ales pe tat`l dvs s`-i fie asistent la Filarmonica din Sankt Peters-

burg. Vi s-a povestit vreodat` despre acest moment? Sigur c` [tiam foarte bine aceast` poveste, cum Mravinsky l-a invitat pe tat`l meu s` vin` la Sankt Petersburg, în 1948, dup` ce ob]inuse un premiu la un concurs. A început s` lucreze cu maestrul, apoi ne-am mutat cu to]ii în acest ora[, în 1956, dup` care eu am devenit asistent al lui Mravinsky, deci avem o întreag` istorie familial` asociat` cu maestrul. Dirija]i muzic` rus`, francez`, german`, englez`, clasic`, romantic`, modern` – dirija]i a[adar foarte mult [i foarte divers. Principiul meu ca dirijor-[ef este ca eu [i orchestrele mele s` abord`m un repertoriu cât mai divers. Am f`cut dintotdeauna asta, pentru c` simt c` aceast` func]ie î]i impune s` ai în repertoriu o varietate foarte mare de muzic` – lucr`ri, compozitori, stiluri muzicale – [i c` nu trebuie s` te limitezi la doar o singur` direc]ie. A[a cred eu, [tiu îns` c` sunt mul]i dirijori care se

specializeaz` pe un anumit compozitor sau stil. Mai ales la începutul rela]iei cu o orchestr`, sunt de p`rere c` trebuie s` abordezi un repertoriu cât mai larg, apoi, mai târziu, mult mai târziu, po]i dori s` aprofundezi ceva, po]i spune: bun, deci stagiunea asta m` concentrez pe muzica clasicilor sau a romanticilor târzii. Dar în general, eu sunt adeptul repertoriilor mari. Pot s` v` întreb de ce mai întâi general, apoi particular? Pentru c`, dac` e[ti dirijor-[ef, trebuie s`-]i cuno[ti orchestra foarte, foarte bine, iar asta nu se poate întâmpla decât dac` o auzi interpretând cât mai multe lucr`ri. Pe de alt` parte, tocmai pentru c` e[ti dirijor-[ef, trebuie s` oferi orchestrei cât mai multe idei, cât mai mult` noutate. Apoi, când ne-am împrietenit bine de tot unul cu cel`lalt, am lucrat mult împreun` [i ne cunoa[tem, putem s` ne gândim ce ne-a ie[it cel mai frumos, ce i se potrive[te orchestrei, ce pot eu s` ofer cel mai bun. Dar asta nu se poate decât

dac` am parcurs cu to]ii un drum lung, prin foarte mult` muzic`. Când dirija]i, ce vre]i s` aud` publicul în lucrarea respectiv`? Cu ce vre]i ca oamenii s` plece acas` dup` ce v-au ascultat? Ce îmi doresc este ca ei s` simt` c` au fost, pre] de dou` ore, în paradis. Vreau ca oamenii s` aib` acel sentiment aparte, de „a fost fantastic, atâta emo]ie, atâta inspira]ie, sunt uluit, sunt r`v`[it de toat` aceast` sear`“. Este într-un fel datoria artistului, a dirijorului s` le ofere posibilitatea de a sim]i asta. Nu vreau ca publicul s` plece acas` spunând doar : ah, ce orchestr` grozav`, ce tehnic` bun`, ce sunet – [i asta e foarte important, bineîn]eles, dar nu este de ajuns. Trebuie ca publicul s` aib` parte de o experien]` a emo]iilor, s` simt` c` s-a aflat în rai. De-abia atunci pot spune: da, cred c` am f`cut un concert bun, un concert a[a cum trebuie s` fie. Maria Monica Bojin

21

UN SUPLIMENT Cotidianul

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

•

Program Tablou de tinere]e \n cheie de sonat` Duminic` dup`-amiaza, publicul meloman are parte de o \ntâlnire cu doi muzicieni foarte tineri, violonista Anna Tifu [i pianistul Giuseppe Andaloro, care vor interpreta un program din Enescu, Franck, Ravel [i Debussy „Visez mereu, ascult f`r` s` în]eleg, evadez compunând. Via]a este un vis. Visul este toat` via]a mea.“ Aceast` m`rturisire f`cut` de George Enescu în „Amintirile“ sale ar putea fi folosit` drept motto la Suita pentru vioar` [i pian „Impresii din copil`rie“, op. 28. În aceast` lucrare profund autobiografic` [i declarat programatic`, m`iestria tehnicii de compozi]ie [i for]a expresiv` se întâlnesc pentru realizarea unei capodopere a muzicii secolul XX. Cele zece tablouri care o compun evoc` imagini din primii ani ai vie]ii compozitorului, într-un scenariu articulat de Enescu f`r` recursul la efuziunea sentimental`. La mijloc este existen]a îns`[i, via]a v`zut` de un om ajuns la 60 de ani, care prive[te înapoi la miracolul începutului.

Cele trei sonate cuprinse în program reprezint` tot atâtea repere camerale fundamentale din crea]ia pentru vioar` [i pian. Sonata de Maurice Ravel, scris` între 1923 [i 1927, marcheaz` un efort de simplificare [i abstractizare a tehnicii compozi]ionale a autorului, precum [i o abordare neobi[nuit` a combina]iei instrumentale camerale mai curente. Ravel m`rturisea: „Am urm`rit tocmai independen]a instrumentelor atunci când am scris Sonata pentru vioar` [i pian, dou` instrumente incompatibile, a c`ror nepotrivire este scoas` aici în eviden]`, f`r` nici o încercare de a reconcilia caracterele lor contrastante“. Prima parte dezvolt` sistematic o tem`

Anna Tifu

Giuseppe Andaloro

VIOLONIST~

PIANIST

Anna Tifu s-a n`scut în 1986 la Cagliari [i a studiat la Cremona cu celebrul Salvatore Accardo, care i-a urm`rit evolu]ia înc` de când tân`ra violonist` avea vârsta de numai 8 ani. A cântat împreun` cu Orchestra simfonic` „Toscanini“, Orchestra de camer` din Praga, Filarmonica „George Enescu“ Bucure[ti [.a. Repertoriul s`u include concertele pentru vioar` de Beethoven, Brahms, Ceaikovski [i Mendelssohn, precum [i cele 24 de capricii de Paganini.

Considerat drept unul dintre piani[tii de vârf ai genera]iei sale, Giuseppe Andaloro s-a n`scut la Palermo în 1982. A câ[tigat numeroase premii interna]ionale [i a cântat pe scene importante, precum cele din Salzburg, Praga, Londra, Viena [.a. În ultimii ani a f`cut parte din juriile unor competi]ii muzicale importante. Activitatea sa profesional` include [i compozi]ia, [i dirijatul. În 2005, Ministerul italian al Culturii i-a conferit distinc]ia Meritul artistic.

relativ arid` [i lapidar`, în timp ce partea a doua face uz de muzica de blues venit` din New Orleans [i foarte la mod` în Europa acelor ani, iar partea a treia constituie o demonstra]ie de virtuozitate solistic`, pe care pianul o secundeaz` cu mijloace reduse la minimum.

Duminic`, 20 septembrie 2009, ora 17.00

Sonata de Claude Debussy este ultima lucrare terminat` de compozitorul francez, cu mai pu]in de un an înainte de moartea survenit` în 1918. Compus` cu mari eforturi, într-un interval de doi ani, ea nu tr`deaz`, totu[i, condi]ia fizic` precar` în care se afla autorul. Cele trei p`r]i redau versatilitatea viorii soliste, cu episoade ludice sau improvizatorice - ca în partea a doua - [i cele de nest`vilit` virtuozitate, ca în finalul „très animé“.

Anna TIFU – vioar`

Al`turi de Simfonia în re minor, Sonata pentru vioar` [i pian în La major de César Franck este una dintre cele mai cunoscute lucr`ri ale compozitorului franco-belgian. Scris` în 1886 pentru legendarul violonist Eugène Ysaye, sonata are în comun cu simfonia nu doar frumuse?ea unor melodii devenite celebre, dar [i principiul ciclic de construc]ie, care extrage idei muzicale din acela[i grup de motive, dezvoltându-le apoi în toate cele patru p`r]i. Succesul lucr`rii a fost atât de mare încât, înc` din timpul vie]ii autorului, au ap`rut diverse transcrip]ii, de la violoncel [i flaut pân` la tub`. Mihai Cojocaru

Ateneul Român

SERIA „ENESCU {I CONTEMPORANII S~I“ Giuseppe ANDALORO – pian Program César Franck (1822-1890) – Sonata în La major pentru vioar` [i pian 1. Allegretto ben moderato 2. Allegro 3. Recitativo: Fantasia 4. Allegretto poco mosso George Enescu (1881-1955) – „Impresii din copil`rie“ op. 28 1. Ménétrier 2. Vieux mendiant 3. Ruisselet au fond du jardin 4. L'oiseau en cage et le coucou au mur 5. Chanson pour bercer 6. Grillon 7. Lune à travers les vitres 8. Vent dans la cheminée 9. Tempête au-dehors, dans la nuit 10. Lever de soleil Claude Debussy (1862-1918) – Sonata pentru vioar` [i pian 1. Allegro vivo 2. Intermède: fantasque et léger 3. Finale: très animé Maurice Ravel (1875-1937) – Sonata pentru vioar` [i pian 1. Allegretto 2. Blues: Moderato 3. Perpetuum mobile: Allegro

22

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Interviu Multe piese enesciene se apropie de jazz Jazzman-ul Lucian Ban poveste[te c`, la New York, oamenilor li se p`rea c` muzica lui sun` pu]in exotic, c` le aminte[te de Bartók, [i spune c` la crea]ia enescian` \l atrage spiritul improvizatoric al compozitorului român Care a fost traseul t`u în jazz, stilistic vorbind, dar [i ]inând cont de coordonatele geografice România-Statele Unite? Nu [tiu dac` eram preocupat exclusiv de avangard` [i free jazz atunci la început, e clar c` ele au avut un rol în formarea mea, dar eu întotdeauna am fost preocupat de compozi]ie, în sensul muzicii europene, clasice. Am studiat la Bucure[ti cu Anatol Vieru, care [i-ar fi dorit ca eu s` fac compozi]ie, apoi am plecat la New York, unde am terminat cursurile de compozi]ie la New School of Jazz Department. A[a c` apropierea de compozi]ie a fost o constant` în cariera mea muzical`. Am avut [ansa la New York s` scriu mult` muzic` pentru ansambluri de camer` [i a[a au ap`rut în muzica mea influen]e care veneau din studiul muzicii clasice, pe care eu le amestecam cu jazzul. Ascultându-mi muzica, oamenii în New York m` întrebau de unde vin, pentru c` unora li se p`rea c` muzica mea sun` pu]in exotic, parc` e din estul Europei, le aminte[te de Bartók. În timp, am observat c` r`d`cinile au r`mas, c` muzica din estul Europei m-a influen]at cu adev`rat, [i a[a ajungem la George Enescu... În urm` cu trei ani am început s` fac un proiect în care s` integrez câteva lucr`ri care mi-au

lucr`rile lui George Enescu sunt p`r]i pe care muzicologii le-au denumit rapsodice. Acestea vin din predispozi]ia lui Enescu pentru improviza]ie. Sunt multe lucr`ri pe care le-am descoperit târziu, dar am fost uimit s` v`d cât de mult se apropie de jazz, de spiritul de improviza]ie. De pild`, în Sonata a III-a, care este meticulos notat`, po]i s` faci paralele cu solourile din jazz, iar Sonata în fa diez minor pentru pian parc` e un blues rural din Louisiana. Acest fel de a compune vine probabil [i din cântul la vioar` al lui George Enescu [i din influen]ele pe care le-a avut muzica interpretat` de l`utari.

pl`cut mai mult din muzica lui George Enescu, dar abia acum am ajuns s` dezvolt aceast` idee, cu ocazia festivalului. Proiectul pe care îl prezint la Bucure[ti se nume[te „Enescu ReImagined“ [i este o reinterpretare a muzicii lui George Enescu pentru un grup de jazz contemporan. Practic am ales fragmente din lucr`ri care mi-au pl`cut [i le-am adaptat pentru acest ansamblu care este unic ca instrumenta]ie.

Care a fost prima lucrare din crea]ia lui George Enescu care te-a inspirat [i te-a determinat s` faci aceast` apropiere între jazz [i muzica lui Enescu? Octetul în Do major pentru coarde. Ce leg`tur` ai g`sit între muzica lui George Enescu [i improviza]ia din jazz? Leg`tura const`, de fapt, într-un spirit improvizatoric. În multe dintre

Ce traseu va avea programul pe care îl prezin]i în festival în acest an? Premiera absolut` va avea loc la Bucure[ti pe 20 septembrie, la Sala Mic` a Palatului, iar premiera american` pe 20 octombrie, la Merkin Concert Hall, din cadrul Kaufman Center din New York. Dup` care vreau s` duc acest proiect prin Europa, în alte festivaluri. Poate s` fie inclus atât în festivalurile de jazz, cât [i în cele de muzic` clasic`. Daniela Nicolae

Lucian Ban & New York Enescu Project Lucian Ban a conceput „New York Enesco Project“ cu o abordare foarte personal` a câtorva opusuri importante din istoria muzicii române[ti a secolului trecut - partituri enesciene simfonice [i camerale, unele dintre ele mai rar interpretate sau chiar mai pu]in cunoscute publicului de jazz. Considerat unul dintre cei mai talenta]i piani[ti care au plecat la New York în ultimul deceniu, nominalizat de dou` ori, în 2005 [i în 2006, la titlul de cel mai bun muzician de jazz al Europei, Lucian Ban î[i construie[te, de câ]iva ani încoace, [i o carier` de compozitor, explorând cu har teritorii mai pu]in b`t`torite din câmpul de expresie al genului, atât în

studio, prin cele [ase albume lansate pân` acum, cât [i live, pe scene de festival [i de concert. Capabil s` rezolve cu succes „ecua]ii“ dificile, a[a ca între inedit-tradi]ional [i accesibil sau ca între feeling-virtuozitate [i ingenioas` concretizare a faptului sonor, acest creator de teme, \n ale c`rui prelucr`ri se intersecteaz` fericit folclorul românesc [i jazzul american, aduce mereu dovezi c` arta improvizatoric` reprezint` chiar un limbaj universal în cel dintâi deceniu al veacului XXI. {i ne gândim, în primul rând, la incitantele sale adapt`ri de world-music în jazz, la Suita sa de jazz româno-american`, conceput` împreun` cu marele saxofonist

din Statele Unite, Sam Nesome, ori la piesa „Philosopher Fox“, nominalizat` în 2004 pentru prestigiosul premiu Innovative Theatre Award, un exemplu de tatonare a genurilor dedicate muzicii de film ori de scen`, adic` pentru teatru [i dans. „New York Enesco Project“ al`tur`, dup` criterii ce ]in de anumite contraste, de pregnan]a temelor [i de culoarea aliajului timbral, de dramaturgia con]inutului sau de pitoresc [i ideatic, partea întâi din Octetul pentru dublu cvartet de coarde op. 7, Preludiul la unison din Suita I, op. 9, prima parte din Sonata a II-a pentru pian [i vioar` op. 6, mi[carea secund` din cea de-a patra Simfonie, primele dou`

p`r]i din Sonata a III-a pentru pian [i vioar` op. 25, o combina]ie original` între Balada pentru vioar` [i orchestr` op. 4A [i Suita nr. 1 pentru pian op. 3; de asemenea, primele p`r]i din Sonata în Do major pentru pian [i violoncel op. 26 [i integral Suita pentru vioar` [i pian „Impresii din copil`rie“. Totul \ntr-o concep]ie unitar`, cu savuroase condimente; un material componistic încredin]at spre restituire unui ansamblu de jazz cameral format din nou` arti[ti instrumenti[ti, obi[nui]i s` abordeze stiluri diverse din zonele de expresie cele mai moderne, insolite chiar, [i s` apar`, iat`, în surprinz`toare travestiuri sonore.

Mirela Stoenescu-Tollea

23

UN SUPLIMENT Cotidianul

18 - 20 SEPTEMBRIE 2009

•

Fotofest GABRIELA SAB~U

AGERPRES

Publica]ie editat` de

Bucure[tenii s-au bucurat de programele oferite \n Pia]a Festivalului

Cotidianul [i ARTEXIM •

DIRECTOR EDITORIAL Cristina SÂRBU EDITOR COORDONATOR Cristiana VI{AN

AGERPRES

Theodor Paleologu a \mp`r]it miercuri sear` loja oficial` cu Emil Constantinescu

Al doilea concert Saint Martin in the Fields i-a adus dirijorului [i pianistului Murray Perahia ova]ii \n picioare [i o decora]ie oferit` de ministrul Culturii la sfâr[itul spectacolului

COLABORATORI Anca Ioana ANDRIESCU, Ligia ARDELEAN, Ruxandra ARZOIU, Loredana BALTAZAR, Mioara BÂSC~, Sorina BOBEICO, Irina BOGA, Maria Monica BOJIN, Ana BUGA, Corina BURA, Daniela CARAMAN FOTEA, Monica CENGHER, Petre CODREANU, Mihai COJOCARU, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, {tefan COSTACHE, Sebastian CR~CIUN, Anca FLOREA, Olga GRIGORESCU, Monica IS~CESCU, Irina HASNAS, Cristina LASCU, Gabriela LUPU, Alice MAVRODIN, Daniela NICOLAE, Smaranda O}EANU, Despina PETECEL, Liliana PISPIRIS, Costin POPA, Magdalena POPA BULUC, Corina RADOI, Michaela RO{U, Vivia S~NDULESCU, Cristina SÂRBU, Ecaterina STAN, Mirela STOENESCU TOLLEA, Alexandru {IPA, Irina Cristina VASILESCU, Cristiana VI{AN, Lucian ZBÂRCEA, Elena ZOTTOVICEANU CONCEPT GRAFIC Marius MATIE{ SECRETAR GENERAL DE REDAC}IE Marilena R~DUCU TEHNOREDACTARE Monica }|NCU CORECTUR~ Ecaterina DERZSI, Marilena PODARU, Elena Z~INESCU, Elena T~TARU, Oana POSD~RESCU REVIZIE DE SPECIALITATE Alice MAVRODIN Cotidianul este o marc` a grupului

GABRIELA SAB~U

•

Drago[ Bucurenci nu a lipsit nici miercuri sear` de la Sala Palatului

DIRECTOR EDITORIAL Cornel NISTORESCU REDACTOR {EF Oana ST~NCIULESCU

Emil Constantinescu: un alt fost pre[edinte care onoreaz` cu prezen]a sa Festivalul „Enescu“

PUBLISHER Livia MOISII DIRECTOR EDITORIAL GRUP Doru BU{CU

GABRIELA SAB~U

GABRIELA SAB~U

GABRIELA SAB~U

Madeleine Voicu sose[te la concertul lui Dan Grigore

DIRECTOR DIVIZIE QUALITY MEDIA Mihnea VASILIU CONSILIUL DIRECTOR AL GRUPULUI REALITATEA-CA}AVENCU Emil HUREZEANU – Pre[edinte, Sergiu TOADER, Sorin ENACHE, Mihnea VASILIU, Drago[ STANCA, Sorin VULPE, Doru BU{CU, Cosmin POPA, Sorin FRECIU © 2009 Reproducerea oric`rui material sau ilustra]ii din aceast` publica]ie, f`r` acordul prealabil al editorului, este strict interzis` [i va fi pedepsit` conform legii.

Valeriu Stoica se ]ine de cuvânt [i merge aproape \n fiecare zi la Festivalul „Enescu“ Fostul ministru Rodica St`noiu [i-a f`cut apari]ia devreme la concertul de miercuri sear`

Pagin` realizat` de Cristiana Vi[an

24

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Selec]ii AGERPRES

„Generalul“ Ashkenazy, decorat pe câmpul de lupt` Concertul sus]inut miercuri sear` la Sala Palatului de Philharmonia Orchestra, avându-l pe Vladimir Ashkenazy la „timon`“ [i pe Dan Grigore ca solist, a fost unul dintre spectacolele-vedet` ale Festivalului „Enescu“. Sala a fost din nou arhiplin`, iar concertul a început „nem]e[te“, fix la ora la care a fost anun]at, spre uimirea spectatorilor români obi[nui]i s` apar` la spectacole la modul „fashionably late“, bazându-se pe sfertul de or` academic, [i spre disconfortul celor punctuali care au trebuit s` fac` fa]` foielii acelora care voiau s` ajung` cu orice pre] la locurile lor, chiar dac` întârziaser`. Partitura romantic` a concetului lui Schumann în interpretarea impecabil` a lui Dan Grigore a smuls ropote de aplauze [i un „bis“. În pauz`, lumea comenta satisf`cut`. „L-am mai ascultat pe Dan Grigore interpretând acest concert, dar de data asta s-a întrecut pe sine“, spunea criticul Nicolae Prelipceanu, venit la „Enescu“ al`turi de so]ia sa, Denisa Com`nescu.

Imediat dup` pauz` a intrat din nou în scen` Theodor Paleologu, activul ministru al Culturii, devenit în aceast` perioad` ministru îns`rcinat cu acordarea medaliilor [i diplomelor. Contrar „cutumei“ de a-[i decora „oaspe]ii“ la finalul concertului, de data aceasta Paleologu a ]inut ca momentul festiv s` fac` parte din prologul p`r]ii a doua. „Am în]eles c` ve]i purta B`t`lia de la Stalingrad, [i cum un general trebuie decorat pe câmpul de lupt`, iar un dirijor pe scen`, m` simt onorat s` v` acord aceast` medalie“, i-a spus Paleologu lui Vladimir Ashkenazy. „De[i ve]i dirija «Stalingradul» lui {ostakovici, eu [tiu c` sunte]i cet`]ean al celei mai pa[nice ]`ri din lume, Islanda, unde am avut [ansa s` fiu ambasador“, [i-a

amintit Ministrul Culturii de vremurile sale bune. Nimic din partea întâi nu prevedea „nebunia“ care a urmat. Spectatorii s-au „trezit“ în miezul unei b`t`lii, sim]indu-se aproape fizic în pericol. Tunurile, galopul dement al cavaleriei, trompetele ce sunau retragerea, nimic nu a lipsit din „filmul“ luptei de la Stalingrad. Concertul a fost urm`rit cu fe]e încrâncenate [i cu pumnii strân[i de c`tre b`rba]ii care [i-au amintit de perioada „c`t`niei“ (nu era [i cazul lui Tudor Chiril` care, de[i a dedicat un album întreg Armatei Române cu titlul „Am s` m`-ntorc b`rbat“, a sc`pat la timp de stagiul militar obligatoriu) [i cu priviri panicate [i pline de groaz` de c`tre femeile care citiser` „R`zboi [i pace“.

La final, s-a aplaudat în delir. Un englez gras se [tergea cu o batist` mare pe fa]a ro[ie de transpira]ie: „M-a epuizat complet concertul `sta!“ „Cine s-ar fi a[teptat la a[a o întors`tur`, ca dup` concertul suav [i romantic al lui Dan Grigore s` urmeze a[a o «vijelie?»“ , comenta la ie[ire acela[i Nicolae Prelipceanu. „Nu sunt fan {ostakovici, dar concertul acesta mi-a pl`cut foarte mult. Nici nu cred c` aceast` lucrare este o simpl` referire la B`t`lia de la Stalingrad. Ea «vorbe[te» mai degrab` despre condi]ia omului m`runt ce intr` sub marele t`v`lug al istoriei.“ Acest comentariu a pus foarte bine punct unei seri d`t`toare de nelini[ti. Gabriela Lupu