Compozitorul vizionar Enescu Pianistul Rudolf Buchbinder vorbe[te despre Serghei Rahmaninov, „maestrul varia]iunilor“, pe care \l abordeaz` ast`zi la Sala Palatului \mpreun` cu Orchestra Radio France, dirijat` de Dmitrij Kitajenko. Buchbinder spune, \ntr-un interviu, c` a lucrat cu Kitajenko un repertoriu Rahmaninov – Paganini, din care vor prezenta la Bucure[ti, dar [i la Praga [i Hamburg ● 7
Enescu2009 FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL
EDI}IA A XIX-A
AGENDA FESTIVALULUI nr. 6 10 septembrie
Vengerov, aplaudat [i decorat la „Enescu“
„MANON LESCAUT“ DE PUCCINI Vineri, Opera Na]ional` din Bucure[ti g`zduie[te al treilea spectacol de oper` din Festivalul „Enescu“ ● 8-9 GABRIELA SAB~U
Filarmonica „George Enescu“ [i Romanian Piano Trio, sub bagheta lui Maxim Vengerov, au deschis mar]i, la Sala Palatului, seria „Mari orchestre ale lumii“, cu un program din Beethoven. Vengerov a fost ova]ionat \ndelung, iar la sfâr[itul concertului, ministrul Culturii Theodor Paleologu l-a decorat, \n numele Pre[edin]iei României, cu Ordinul „Meritul Cultural“ \n grad de Cavaler ● 3
|NPAGINI
MAHLER, ENESCU, FAURÉ Cvartetul Fauré va interpreta azi, la Ateneu, o bijuterie cameral` a lui Mahler [i dou` cvartete de Enescu [i Fauré ● 10
„Susanna“, un oratoriu plin de gra]ie [i relaxare ● 11
Jurnali[tii str`ini vorbesc despre „Enescu“ ● 12
INTERVIU cu Alexandru Tomescu
Muzica clasic` poate fi cool oarte cunoscut publicului român pentru c` duce suavitatea viorii Stradivarius „ElderF Voicu“ prin toat` ]ara, violonistul Alexandru Tomescu s-a \mprietenit cu Vengerov la repeti]iile pentru concertul sus]inut mar]i la Sala Palatului. |i place Vengerov pentru \nclina]iile lui nonconformiste [i pentru felul \n care prive[te muzica de camer`. • 5
INTERVIU cu Maxim Vengerov
De la vioar` la bagheta de dirijor JOCUL CU MUZICA ETERN~ Expresivitatea arti[tilor din „Les Arts Florissants“, condu[i de William Christie, a impresionat publicul de la Ateneu, luni dup`-amiaz` ● 2
`scut \n Siberia [i celebru \n toat` lumea, Maxim Vengerov consider` c` postura N de dirijor constituie o nou` etap` \n cariera lui, pentru c` \i impune s` munceasc` foarte mult. La „Enescu“ 2009 \[i aduce aminte de colaborarea de anul trecut cu Filarmonica „George Enescu“, pe care o cunoa[te de mult` vreme. • 4
2
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
Cronic` Jocul cu muzica etern`
entru iubitorii muzicii Barocului, numele lui William Christie este un reper de prim ordin – mai ales atunci când este vorba de muzica francez` a secolelor 17 [i 18. De altfel, artistul – n`scut în 1944 la Buffalo, SUA – s-a instalat în Fran]a în 1971, iar din 1995 este cet`]ean francez. Ansamblul vocal-instrumental cu care [i-a câ[tigat celebritatea – „Les Arts Florissants“, numit astfel dup` titlul unei mici opere de MarcAntoine Charpentier (sec. 17) – a fost fondat în 1979 [i s-a specializat în readucerea la lumina rampei a unor crea]ii lirice (de preferin]` de compozitori francezi) pe care nimeni nu le mai auzise de dou`-trei secole. Ceea ce nu înseamn` c` William Christie [i ansamblul s`u nu interpreteaz` capodopere de Monteverdi, Purcell, Handel, Gluck sau Mozart. Ba chiar [i crea]ii ale secolului XX.
P
Pentru concertul de la Bucure[ti, dirijorul a hot`rât s` prezinte o lucrare de Handel, pies` de mare frumuse]e,
GABRIELA SAB~U
I-a revenit prestigiosului ansamblu „Les Arts Florissants“, înfiin]at de dirijorul, clavecinistul [i profesorul William Christie, s` deschid` seria Concertelor Camerale g`zduite de Ateneul Român în cadrul actualei edi]ii a Festivalului „Enescu“.
dar mai pu]in cunoscut`: oratoriul „Susanna“ – unul dintre ultimele scrise de compozitor. Plecând de la binecunoscutul subiect biblic, Handel a creat o pies` la grani]a dintre oper` [i oratoriu, cu o ac]iune foarte simpl`, dar implicând rela]ii conflictuale ca în genurile teatrale, cu lungi numere solistice [i ample coruri în stil fugat, ca în genurile vocal-simfonice. Dirijorul a exploatat poten]ialul scenic al lucr`rii [i [i-a încurajat soli[tii nu doar s` cânte, ci [i s` joace într-o anumit` m`sur`. Ca atare, to]i au fost foarte expresivi [i s-au implicat în rol, mai ales „cei doi b`trâni“ – tenorul William Burden [i basul Alan Ewing – care s-au dovedit a fi adev`ra]i actori, pe m`sura personajelor interpretate, care sunt cele mai pitore[ti, mai puternic creionate din tot oratoriul. Sub aspect vocal [i liric, protagoni[tii – soprana belgian` Sophie Karthauser [i contratenorul croat Max Emanuel Cencic în rolurile Susanna [i Joacim – au fost admirabili: voci de calitate, suple [i precise ca in-
tona]ie, cu o frazare cald` [i sensibil`. Elegan]a stilistic` a contratenorului, mai ales, a atins superlativul. Într-un oratoriu de Handel, soli[tii sunt îns` într-un permanent dialog cu orchestra. Aceasta pare a profita de fiecare r`gaz al cânt`re]ului – note ]inute, pauze, chiar simple respira]ii – pentru a comenta linia melodic` imitând-o, întregind-o cu figura]ii. Pentru a nu mai vorbi de momentele descriptive cum ar fi prima arie a Susannei din actul II, când orchestra imit` murmurul unui pârâu. Marele merit al dirijorului William Christie este, cred eu, acela de a fi acordat orchestrei întreaga ei importan]`, de plan sonor personalizat. Atunci când dirijeaz`, urm`re[te cu aten]ie interven]iile fiec`rui grup orchestral: dozeaz` sonoritatea, sugereaz` prin mimic` [i gesturi expresia dorit`, fiecare fraz` e controlat` [i nuan]at`, culoarea timbral` – catifelat` sau dur` – se adapteaz` necesit`]ilor. În plus, dirijorul î[i permite anumite libert`]i. De pild`, prima arie a sluji-
toarei e acompaniat` de coarde în pizzicato, lucru care pe vremea respectiv` nu se obi[nuia. Sau: marea arie a primului b`trân, din scena a treia, e acompaniat` – în versiunea lui Christie – de sufl`tori (fagot, oboi) pentru a-i conferi un efect grotesc. În alte variante interpretative, acompaniamentul e executat de violoncele. Se poate discuta asupra acestor op]iuni dar rezultatul general e captivant: discursul muzical cap`t` relief, culoare, este animat [i pregnant. Pasaje care în alte interpret`ri par palide, la Christie devin interesante. Pentru c`, pe de o parte, dirijorul [tie s` valorifice întreaga complexitate a ]es`turii polifonice, iar pe de alta, aplic` muzicii vechi, în privin]a fraz`rii [i nuan]`rii, aceea[i exigen]` pe care interpre]ii o rezerv` de obicei unor muzici mult mai recente – Mozart, Schubert… Dar pentru William Christie, nu exist` „muzic` veche“. Exist` numai muzic`. {i ea este etern`. Alice Mavrodin
10 SEPTEMBRIE 2009
3
UN SUPLIMENT Cotidianul
•
„Efectul“ Stradivarius al lui Vengerov Dac` ar trebui s` exprim printr-o unic` sintagm` impresia pe care mi-a l`sat-o Concertul Orchestrei Filarmonice „George Enescu“ aflat`, mar]i, 8 Septembrie, sub bagheta lui Maxim Vengerov, ea s-ar putea reduce la „efectul“ Stradivarius `ci Maxim Vengerov – posesor, în timp, al câtorva exemplare de viori Stradivarius – a imprimat ansamblului bucure[tean – pe care l-a dirijat în mai multe rânduri – o sonoritate similar` ca noble]e [i puritate, str`lucire [i penetran]`, cu cea a instrumentelor ce poart` amprenta lutierului cremonez. De aceea, poate, opusurile beethoveniene care au alc`tuit programul serii – Uvertura „Leonora“ nr. 3, Triplul concert în Do major pentru pian, vioar`, violoncel [i orchestr` [i Simfonia a V-a, în do minor – au p`rut compuse dintr-o combina]ie de marmor` str`vezie, cu iriz`ri discrete, [i o alta mai compact`, mai dur` [i mai întunecat`. Atent la nuan]e [i la contrastele dintre ele, ca [i la dozarea subtil` a crescendo-urilor, Maxim Vengerov a conceput Uvertura ca pe o miniatur` în alb [i negru, f`r` îns` ca trecerea de la o extrem` la alta s` genereze striden]e.
C
GABRIELA SAB~U
În Triplul Concert, „efectul“ Stradivarius s-a amplificat datorit` osmozei dintre cei trei soli[ti: pianistul Horia Mi-
hail, violonistul Alexandru Tomescu – posesor, din 2007, al viorii Stradivarius Elder-Voicu – [i violoncelistul R`zvan Suma. Experien]a cântatului „împreun`“, în cadrul forma]iei Romanian Piano Trio, ai c`rei reprezentan]i sunt, î[i spune cuvântul în fiecare dintre interpret`rile lor. Concertul lui Beethoven – destul de neobi[nuit în epoc`, mai apropiat de spiritul concerto-ului grosso decât de al celui clasic – le-a permis s`-[i demonstreze virtuozitatea tehnicii instrumentale, muzicalitatea [i rigoarea stilistic` [i, deopotriv`, cultura sunetului [i, mai ales, un anumit gen de comunicare transmis de la unul la altul prin ni[te „relee“ aproape meta-fizice. Au existat momente în care instrumentele sunau ca unul singur – bineîn]eles, având ca suport [i scriitura compozitorului, foarte adesea unificatoare de registre. Secven]ele solistice au rivalizat cu cele mai spiritualizate pagini ale trio-urilor sau cvartetelor sale de coarde, iar orchestra nu mai acompania, ci era parte integrant` din dialogul soli[tilor – cel mai adesea, contrapunctat. Din finalul Concertului,
atât de eterogen, din cauza modific`rilor bru[te de tempo, dinamic`, ritm, interpre]ii au f`cut un tot perfect inteligibil, sudat, armonios. Ova]iile publicului au fost r`spl`tite de Romanian Piano Trio cu piesa intitulat` „Îngerul mor]ii“ de Astor Piazzolla – alternare de virtuozitate [i cantabilitate sentimental` în care cei trei muzicieni s-au lansat cu o dezinvoltur` încânt`toare. Din p`cate, acustica S`lii Mari a Palatului, înc` improprie manifest`rilor muzicale de anvergur`, a estompat adesea consisten]a sunetului [i for]a expresiv` a orchestrei. Simfonia a V-a a beneficiat, totu[i, de un „destin“ oarecum privilegiat în privin]a puterii de penetrare a intensit`]ilor sonore în percep]ia auditoriului. À propos: când, oare, va înv`]a publicul de la Sala Mare a Palatului c` aplauzele între p`r]ile unei lucr`ri simfonice sau concertante constituie o impietate?! Revenind la seara de 8 Septembrie, Maxim Vengerov s-a l`sat condus de incandescen]a [i nelini[tea propriului
temperament artistic, comprimând desf`[urarea Simfoniei printr-un tempo extrem de rapid, l`sând frazele f`r` respira]ie între o secven]` [i alta, „rostindu-le“ f`r` nici o cezur`, ca [i când muzica ar fi fost scris` dintr-o singur` suflare! Cu toate acestea, admirabile, la dirijorul Maxim Vengerov, r`mân trecerile gradate de la exploziile vulcanice la cele mai rafinate [i imponderabile nuan]e, muzicalitatea construc]iei sonore, sublinierea detaliilor tematice [i timbrale, impulsul atingerii treptate, [i cu atât mai spectaculoase, a culmina]iilor sonore [i, nu în ultimul rând, plasticitatea gesticii [i, se spune, a mimicii! Orchestra Filarmonic` „George Enescu“ s-a adaptat inten]iilor sale dirijorale cu o suple]e pe care doar întâlnirea dintre cei „asemenea“ are darul de a o declan[a. „Efectul“ Stradivarius a triumfat gra]ie lui Maxim Vengerov, soli[tilor [i Orchestrei bucure[tene, f`când din seara de mar]i într-una cu adev`rat memorabil`. Despina Petecel-Theodoru
4
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
Interviu „Poate, cândva, voi fi mai bun ca dirijor decât ca violonist“ Maxim Vengerov consider` c` postura de dirijor reprezint` o nou` etap` \n cariera lui, dar [i o mare provocare ce \i impune s` munceasc` foarte mult. Muzica e de mult` vreme centrul vie]ii sale, dar spune c` va pune mereu familia pe primul loc
Sunte]i un om norocos deoarece \mp`rt`[i]i muzica cu ceilal]i în trei modalit`]i – prin vioar`, prin dirijat [i ca profesor. Le îmbina]i pe toate într-o perfect` armonie. Dar care este domeniul preferat? Muzica este domeniul meu preferat. Tot ceea ce este legat de muzic` se dezv`luie în mod natural. Desigur, vioara mi-a oferit primul meu mod de exprimare – am înv`]at muzic` prin intermediul viorii. Apoi am devenit profesor; am cântat la viol`, [i la vioar` baroc`. Am comunicat prin muzic`. Muzica este un domeniu fascinant iar noi, muzicienii, suntem foarte noroco[i deoarece ne putem exprima prin intermediul ei cu diferite mijloace. Dirijatul reprezint` o nou` treapt` în evolu]ia mea, în cariera mea. Sunt foarte recunosc`tor tuturor compozitorilor care au scris atât de mult` muzic` minunat` pentru orchestr`, pe care ca violonist nu o pot interpreta – precum Simfoniile lui Beethoven, Mahler –, sau celor care nu au scris nici un concert de vioar` precum Bruckner, care îns` are nou` simfonii extraordinare. Sunt foarte norocos c` pot interpreta acum acest formidabil repertoriu.
Se pare c` în cariera dvs. îmbina]i mai multe lumi. R`d`cinile dvs. se afl` în îndep`rtatul Orient, a]i traversat oceane, ]`ri, continente, a]i cunoscut mul]i oameni. În vremea de azi se vorbe[te foarte mult despre globalizare – crede]i c`, în muzic`, aceasta poate avea loc? Globalizarea deja s-a petrecut. Ceea ce globalizarea ne permite este s` fim noi în[ine, s` fim fideli propriei noastre existen]e [i s` împ`r]im darurile noastre cu fiecare om. Din acest punct de vedere, nici un fenomen al globaliz`rii nu poate împiedica fiin]a uman` s` se
La nivelul crea]iei pe care a]i interpretat-o, a]i sesizat nuan]e diferite în func]ie de spa]iul de sorginte al creatorilor ? Apar]in noii genera]ii de muzicieni, dar am fost în strâns` leg`tur` cu trecutul, ceea ce mi-a permis s` primesc esen]a tradi]iei redecesorilor mei – David Oistrah, Sviatoslav Richter, Mstislav Rostropovici. I-am cunoscut – mai pu]in pe Oistrah. Cu Richter m-am întâlnit doar o dat`, dar cu Rostropovich am studiat, l-am iubit [i a fost mentorul meu. Aceasta a reprezentat leg`tura cu trecutul [i pentru mine. S` am aceast` experien]`
tem s` proiect`m viitorul. Este asemenea pomilor f`r` r`d`cini sau cl`dirilor f`r` structura de baz`. Trebuie întotdeauna s` ne întoarcem la r`d`cini, la structura fundamental` a spiritualit`]ii [i s` le facem mai puternice. Sunte]i implicat în multe proiecte. Ave]i unul mai apropiat sufletului dvs? În aceste momente, a[ zice dirijatul, în care investesc toat` energia mea, toat` pasiunea – trebuie s` înv`] s` ajung la nivelul violonistului Vengerov. Aceasta este marea mea provocare [i de aceea, pentru moment, m-am îndep`rtat de vioar` pentru a m` concentra asupra dirijatului. Nu este stilul meu s` fiu un amator [i de aceea trebuie s` muncesc mult. Poate, cândva, voi fi mai bun ca dirijor decât ca violonist… Ave]i cumva [i un domeniu anume de cercetare foarte apropiat? Muzica întotdeauna a fost apropiat` de inima mea [i, indiferent de ceea ce fac, totul îmi aduce satisfac]ii. Ast`zi dirijez, mâine voi cânta la vioar` – [i astfel le combin. Dar cele mai dragi mie, mai presus de orice, îmi sunt familia [i coordonatele umanit`]ii. Muzica este o expresie a umanit`]ii, de aceea voi pune întotdeauna familia pe primul plan, chiar înaintea muzicii.
exprime. Într-un fel, m` uit [i v`d acest fapt ca pozitiv. Globalizarea este un fenomen al comunit`]ii, al comunic`rii, ocazia de a fi împreun`, de a fi mai prieteno[i unii cu al]ii f`r` a-i exclude pe unii – din motive filosofice, politice, sociale. Din acest punct de vedere noi, muzicienii, suntem noroco[i – cu 20 de ani în urm` pu]ini ru[i puteau s` p`r`seasc` Uniunea Sovietic` pentru a merge în Vest. Ast`zi putem fi liberi în c`l`toriile noastre, în dialoguri. Aceasta înseamn` globalizare.
în secolul XX este cel mai pre]ios dar pe care l-am primit. Crede]i c` în universul artistic mondial actual lipse[te con]inutul gesturilor noastre, a disp`rut oare con]inutul din exprimare? Este foarte dificil pentru mine s` spun. Fiecare ast`zi este liber s` se exprime a[a dup` cum dore[te. Ceea ce ne lipse[te cred c` sunt structurile care s` ne permit` s` nu uit`m tradi]iile, deoarece f`r` trecut [i necunoscând tradi]iile, nu pu-
Nu sunte]i la prima întâlnire cu Filarmonica „George Enescu“. Cum vi s-a p`rut colaborarea cu ei? Anul trecut, în luna mai, m-am întâlnit acest minunat ansamblu [i a fost o mare bucurie s` lucrez cu el. Este mai mult de un an de când nu ne-am v`zut [i m-a bucurat aceast` reîntâlnire. A[tept cu ner`bdare concertul, îmi place s` lucrez cu aceast` orchestr`, colaborez bine cu ea – un ansamblu coordonat de maestrul Cristian Mandeal, care a fost unul dintre primii dirijori cu care am colaborat când aveam doar 16 ani. Pentru mine este ca un gest simbolic s` revin la acest ansamblu. L-am reîntâlnit pe Cristian Mandeal ieri [i mi-a urat succes la concert. Irina Hasna[
10 SEPTEMBRIE 2009
5
UN SUPLIMENT Cotidianul
•
ALEXANDRU TOMESCU, violonist Vengerov are anumite înclina]ii mai nonconformiste care, cred eu, se muleaz` foarte bine pe ideea noastr` de forma]ie de muzic` de camer`, pe ideile noastre despre muzic` în general
„Vrem s` le ar`t`m tinerilor c` muzica clasic` poate fi cool“ |nainte s` prezinte, la Sala Palatului, Triplul Concert de Beethoven \mpreun` cu Horia Mihail [i R`zvan Suma, colegii s`i din Romanian Piano Trio, [i al`turi de Filarmonica „George Enescu“ condus` de Maxim Vengerov, Alexandru Tomescu ne-a vorbit despre alegerea programului, colaborarea cu Vengerov [i planurile de viitor GABRIELA SAB~U
V` ve]i afla al`turi de un coleg al dumneavoastr`, violonistul [i dirijorul Maxim Vengerov. Cum v-a]i ales programul? Am preg`tit pentru aceast` sear` de festival Triplul Concert de Beethoven, o lucrare deosebit de preten]ioas`, deoarece trebuie s` armonizeze practic trei soli[ti. Nu este atât un concert de muzic` de camer`, cât un concert în care fiecare dintre cele trei instrumente soliste î[i expune toat` virtuozitatea [i toat` muzicalitatea. Este pentru prima oar` când, împreun` cu ceilal]i membrii ai ansamblului Romanian Piano Trio, interpreta]i acest opus? A nu, nici pe departe! Am cântat, cu colegii mei din Romanian Piano Trio, Triplul de Beethoven de multe ori
pân` acum [i în str`in`tate, [i în România, [i cred c` am reu[it s` îl aducem la un nivel foarte, foarte bun.
avut o perioad` de lucru împreun` în care ne-am împrietenit \n cursul zilelor de repeti]ii si de preg`tire a concertului.
Dar cu Maxim Vengerov v-a]i întâlnit pân` acum [i în calitate de colegi pe diverse scene? Pentru mine personal este prima colaborare direct` cu Maxim Vengerov. L-am auzit cântând ca violonist, l-am v`zut dirijând [i am remarcat c` el este foarte respectat ca dirijor tocmai datorit` faimei pe care o are ca violonist [i asta este un lucru foarte bun. F`r` îndoial`, are o experien]` vast`. Este un artist tân`r, de-o vârst` apropiat` de a noastr`. Are anumite înclina]ii mai nonconformiste care, cred eu, se muleaz` foarte bine pe ideea noastr` de forma]ie de muzic` de camer`, pe ideile noastre despre muzic` în general [i am
Dup` aceast` întâlnire cu Maxim Vengerov, ce proiecte mai are Romanian Piano Trio? Avem o agend` înc`rcat`: în aceast` toamn`, avem diverse concerte atât în Bucure[ti, cât [i in str`in`tate. M` gândesc la Zilele culturale ale B`ncii Centrale Europene de la Frankfurt – un concert foarte important în luna octombrie. Avem în preg`tire a patra edi]ie a turneului „Music for L.G.“, turneu care [i anul acesta va duce muzica lui Mendelssohn si a lui Haydn în 20 de ora[e din România cu scopul de a le ar`ta tinerilor c` muzica clasic` poate fi ceva foarte „cool“. Proiectele acestea „Music for L.G.“ au c`p`tat o
faim` [i o tradi]ie în România, suntem la a patra edi]ie consecutiv [i ne bucur`m de-o audien]` din ce în ce mai mare, în special \n rândul tinerilor, ceea ce ne d` speran]e pentru viitor. V-a]i gândit vreodat` s` face]i [i serate de, s` spunem, „Cross-over music“? {i aceasta ar fi o modalitate poate de a atrage tinerii… Am f`cut seri de jazz cu Teodora Enache, am improvizat la vioar` – ceea ce, pentru un muzician de clasic, e ceva cu totul [i cu totul ie[it din comun. Cu trio-ul cânt`m destul de des Astor Piazolla, care nu este de partea cealalt` a baricadei, dar nici sut` la sut` clasic [i chiar avem ni[te proiecte mai nonconformiste, mai pu]in clasice în preg`tire, proiecte care vor ap`rea la momentul potrivit“. Irina Hasna[
6
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
|n program {ostakovici [i Ceaikovski Orchestra Filarmonic` Radio France, sub bagheta lui Dmitrij Kitajenko, interpreteaz` un program din {ostakovici, Rahmaninov [i Ceaikovski, cu participarea pianistului Rudolf Buchbinder Considerat, în primul rând, un constructor de partituri monumentale în marea tradi]ie a simfonismului beethovenian, Dmitri {ostakovici (1906 – 1975) [i-a afirmat totdeauna interesul pentru toate genurile muzicale. A compus muzic` de scen`, de film, de balet, operet`, roman]e animate de ceea ce s-ar putea numi „spiritul muzicii u[oare“. Cele patru Suite de balet apar]in acestei categorii. La Festivalul „Enescu“ vom asculta Suita a 3-a care, ca [i celelalte, este alc`tuit` din mici piese de mare efect. Prima parte este un Vals plin de vitalitate, urmat de o Gavot` bogat` în subtilit`]i instrumentale, care ar putea u[or trece drept o reorchestrare a unei muzici de Delibes. Un Dans sprinten face trecerea spre mi[carea lent` – Elegia, una dintre cele mai sensibile inspira]ii melodice ale lui {ostakovici. Un Vals [i un Galop în stilul viguros specific propulseaz` Suita c`tre un final energic. |n viziunea lui {ostakovici, [i o muzic` de divertisment este o bijuterie, [lefuit` cu mân` de maestru. Se [tie c` tema Capriciului nr. 24 pentru vioar` solo de Niccolo Paganini, virtuozul infernal [i fascinant totodat` al romantismului timpuriu, a inspirat pe al]i compozitori ca materie prim` pentru operele lor. Creatori atât de diferi]i precum Schumann, Liszt, Brahms, Boris Blacher sau Lutoslawski au folosit-o în prelucr`ri, studii, varia]iuni etc. Serghei Rahmaninov (1873 – 1943) [i-a alc`tuit Rapsodia pe o tem` de Paganini, op. 43 pe principiul tradi]ional al tehnicii varia]ionale, doar c` dramatizeaz` poematic întregul parcurs, ceea ce justific` [i titulatura de Rapsodie: tema este supus`
la 24 de varia]iuni organizate în trei sec]iuni pe principiul repede-lent-repede ca în orice concert clasic, desf`[urate îns` cu o anumit` libertate pe temeiul sensurilor expresive. |n literatura concertant` a secolului trecut, Rapsodia pe o tem` de Paganini, ultima crea]ie de gen a lui Rahmaninov, este o prezen]` aparte, unind tradi]ia pianului romantic cu elemente ale componisticii moderne. Oper` a unui virtuoz al claviaturii, construit` pe o tem` imaginat` de un virtuoz al viorii, Rapsodia se adreseaz` în primul rând virtuozit`]ii pianistice [i devine pe deplin conving`toare prin înc`rc`tura de emo]ie [i de tr`ire artistic`. Alura spectaculoas` [i for]a de comunicare o consacr` drept una dintre operele primite de public cu un entuziasm f`r` rezerve, reac]ie ce rezist` timpului prin argumentele m`iestriei [i ale inspira]iei. Compus` [i prezentat` sub bagheta compozitorului în 1888, Simfonia a 5-a este rezultanta unor intense fr`mânt`ri ale artistului: Ceaikovski (1840 – 1893) m`rturisea c` nu mai are u[urin]a tinere]ii, c` oboseala [i o depresie profund` î[i spun cuvântul. Poate aceasta explic` de ce era obsedat, ca [i în simfonia precedent`, de prezen]a unui destin neprielnic, acel fatum despre care vorbe[te în scrisorile sale. Privit` de unii ca un pan-
dant al Simfoniei a 5-a de Beethoven ca problematic` filozofic`, Simfonia a 5-a de Ceaikovski adopt` solu]ia unei teme ciclice reprezentând destinul – fatum – o tem` p`trat`, dur`, cu caracter de mar[, care trece sub diverse înve[mânt`ri sonore de la un instrument la altul prin toate cele patru p`r]i ale lucr`rii pentru ca, în final, s` reapar` amplificat` de tutti-ul orchestrei. Ea constituie nucleul primei p`r]i [i motiva]ia unor intense confrunt`ri dramatice. Chiar [i în oaza de visare a celei de-a doua mi[c`ri Andante cantabile con alcuna licenza reapare clamarea tragic` a temei destinului. Valsul din partea a treia (care înlocuie[te tradi]ionalul menuet) se înrude[te ca atmosfer` cu cel din „Simfonia Fantastic`“ de Berlioz [i are acela[i traseu de la inocen]a mi[c`rii dansante la încrâncenarea unui dans „diabolic“. Concluzia dramaturgic` opune dou` extreme: un Andante maestoso imnic construit pe tema fatum-ului [i un Allegro vivace dinamizat de elemente de dans ]`r`nesc rusesc. Oare ce propune compozitorul? Impunerea temei obsedante dominând întreaga desf`[urare sau trepida]ia jocului popular plin de vitalitate fireasc` [i veselie? Este o întrebare c`reia Ceaikovski îi d` un r`spuns ambiguu. |n simfonia urm`toare – a 6-a, „Patetica“ –, balan]a va înclina categoric c`tre fatum. Elena Zottoviceanu
Joi, 10 septembrie, ora 19.30
Sala Mare a Palatului
MARI ORCHESTRE ALE LUMII Orchestra Filarmonic` Radio France Dirijor: DMITRIJ KITAJENKO
Solist: RUDOLF BUCHBINDER – pian
Program: Dmitri {ostakovici – Suita de balet nr. 3 Vals. Gavot`. Dans. Elegie. Vals. Galop
Serghei Rahmaninov – Rapsodia pe o tem` de Paganini, op. 43
Piotr Ilici Ceaikovski – Simfonia nr. 5 în mi minor, op.64 1. Andante. Allegro con anima; 2. Andante cantabile con alcuna licenza; 3. Allegro moderato; 4. Andante maestoso. Allegro vivace
10 SEPTEMBRIE 2009
7
UN SUPLIMENT Cotidianul
•
RUDOLF BUCHBINDER, pianist Am lucrat împreun` cu maestrul Kitajenko un repertoriu Rahmaninov – Paganini [i din nou vom aborda aceast` combina]ie pentru publicul din România la Bucure[ti, apoi la Praga, Hamburg
„George Enescu este un compozitor vizionar“ Pe scena Festivalului „George Enescu“ v` ve]i afla îns` în compania unei orchestre franceze [i sub bagheta m`iastr` a lui Dmitrij Kitajenko. V-a]i mai aflat într-o astfel de configura]ie de colaborare? Foarte adesea. Am lucrat împreun` un repertoriu Rahmaninov – Paganini [i din nou vom aborda aceast` combina]ie pentru publicul din România la Bucure[ti, apoi la Praga, Hamburg, pentru c`, de fiecare dat` când ne întâlnim, maestrul îmi spune „Rudi, te rog, Rahmaninov – Paganini“.
Pianistul Rudolf Buchbinder vorbe[te despre Rahmaninov, „maestrul varia]iunilor“, pe care \l abordeaz` adesea \mpreun` cu dirijorul Dmitrij Kitajenko, [i despre pasiunea sa pentru repertoriul simfonic enescian
Cum v` aminti]i de vizita anterioar` la Bucure[ti? Bucure[tiul este pentru mine un ora[ la fel ca Tokyo, New York sau Viena. Nu fac nici o diferen]iere. Publicul este acela[i în întreaga lume. Cum a fost stagiunea de var` a acestui an pentru pianistul Rudolf Buchbinder? Care au fost invita]iile la festivalurile de anul acesta? Slav` Domnului, a fost o var` superb` [i sper ca experien]a s` se repete cât de curând. M-ar face extrem de fericit.
Serghei Rahmaninov este un compozitor a c`rui crea]ie am asociato adesea cu repertoriul artistic al pianistului Rudolf Buchbinder, prin excelen]`, delicate]e [i str`lucire. De ce v-a]i gândit s` ne face]i o asemenea surpriz` la aceast` edi]ie a Festivalului „George Enescu“? Dup` p`rerea mea, Rahmaninov este un compozitor „clasic“, a[a cum sunt Bach, Mozart, Brahms sau Gershwin. Nu exist` pentru mine nici o deosebire între ei în ceea ce prive[te importan]a sau însemn`tatea lor. Iar ceea ce reprezint` Rahmaninov, cu predilec]ie în toat` aceast` pleiad`, el este maestrul varia]iunilor. Cred c` Varia]iunile pe o tem` de Paganini sunt poate dintre cele
mai bune crea]ii ale acestui gen; pe lâng` Varia]iunile Goldberg ale lui Bach, Varia]iunile pe o tem` de Diabelli de Beethoven, aceste Varia]iuni de Rahmaninov sunt cu adev`rat dintre cele mai însemnate în literatura genului. Muzica lui George Enescu v` este familiar`? Bineîn]eles. {i ave]i în repertoriu [i crea]ii ale maestrului? Chiar de foarte mult timp. Re]in îns` cu deosebire repertoriul simfonic, pe care l-am ascultat cu mare pl`cere în cadrul Festivalului al c`rui director artistic sunt. Consider c` George Enescu este un compozitor vizionar.
În activitatea artistic` nu doar muzica se num`r` printre interesele dvs. Combina]iile de literatur` [i muzic` se num`r` adesea printre preocup`rile dvs. Cum realiza]i aceste lucruri? Am realizat diferite serate, cum este cea în compania lui Klaus Maria Brand, actorul, o sear` de literatur` [i muzic` sub form` de prezentare. Nu sunt proiecte extrem de complexe, dar cred c` este o adev`rat` provocare s` alegi s` confrun]i aceste dou` arte. A]i v`zut noul meu site de pe Internet? Pe acest site sunt incluse informa]iile complete despre toate aceste proiecte ale mele. Pute]i accesa www.buchbinder.net - este cel mai complet site care se refer` la activitatea pianistului Rudolf Buchbinder. Veronica Orha Canelea
8
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
|n program „Manon Lescaut“ de Puccini Vineri, Opera Na]ional` din Bucure[ti g`zduie[te al treilea spectacol de oper` din Festivalul „Enescu“, edi]ia 2009: „Manon Lescaut“, dirijat de Keri-Lynn Wilson, cu Daniela Dessi \n rolul titular
Giacomo Puccini (1858 – 1924) s-a n`scut într-o familie cu o bogat` tradi]ie muzical` [i a fost atras spre teatrul liric în urma impresiei pe care i-a f`cut-o la 18 ani un spectacol cu „Aida“ verdian`. Dup` e[ecul primelor sale opere, „Le villi“ [i „Edgar“, Puccini cunoa[te succesul cu „Manon Lescaut“, contemporanii salutând în el un posibil succesor al lui Giuseppe Verdi. Toate operele urm`toare îi certific` for]a creatoare, definindu-i unicitatea: „Boema“, „Tosca“, „Madama Butterfly“, „Fata din FarWest“, „Rândunica“, tripticul alc`tuit din „Mantaua“, „Sora Angelica“ [i „Gianni Schicchi“, „Turandot“. Fiind cel mai valoros reprezentant al verismului (curent estetic corespunz`tor naturalismului din literatura francez`), Puccini i-a cristalizat calit`]ile, dar s-a ferit de excesele acestuia, de violen]a exacerbat`. Printre compozitorii veri[ti – r`ma[i în con[tiin]a posterit`]ii doar cu câte o oper`, indiferent câte au compus –, Puccini este un unicat. Crea]ia sa este prezent` [i azi aproape toat` în repertoriul curent, lucru foarte rar de altfel în întreaga istorie a genului. Totodat` cu Giacomo Puccini se încheie epoca de glorie a operei italiene în accep]iunea ei tradi]ional`.
„Manon Lescaut“ este a treia atât în [irul operelor pucciniene, cât [i în al celor bazate pe romanul lui Prévost, ap`rând dup` pu]in cunoscuta „Manon“ de Auber (1856) [i celebra „Manon“ de Massenet (1884). Ignorând-o pe prima, Puccini se confrunt` f`r` complexe cu cea de-a doua, argumentând: „O femeie precum Manon poate avea mai mult decât un singur iubit. De ce n-ar trebui s` existe dou` opere despre ea?“. Evit` îns` cât poate asem`n`rile: „Ceea ce Massenet a sim]it într-o manier` francez`, cu pudr` [i menuete, eu doresc s` exprim în ma-
Vineri, 11 septembrie, ora 19.00
Opera Na]ional` din Bucure[ti
„MANON LESCAUT“ Dram` liric` \n patru acte de Giacomo Puccini dup` romanul Abatelui Prévost Corul [i Orchestra Operei Na]ionale din Bucure[ti Dirijor: Dirijorul corului: Regizor: Coregrafie: Lumini [i decoruri:
Keri-Lynn WILSON STELIAN OLARU Anda T~B~CARU-HOGEA Mihai BABUSKA C`t`lin I. ARBORE
Distribu]ia: Libretul operei „Manon Lescaut“ a avut mai mul]i autori decât oricare altul datorit` implic`rii permanente [i exasperante a compozitorului. S-a pornit de la un text al lui Ruggero Leoncavallo, apoi Marco Praga [i Domenico Oliva au alc`tuit o a doua versiune, pe care au finisat-o Luigi Illica [i Giuseppe Giacosa în colaborare cu editorul Giulio Ricordi. La prima tip`rire a partiturii n-a fost men]ionat nici unul, doar sursa literar` originar`.
Manon Lescaut Lescaut Cavalerul Des Grieux Geronte Edmondo Hangiul Maestrul de dans Un cânt`re] Sergentul Lampagiul Comandantul Soli[ti balet:
Daniela DESSI Ionu] PASCU Fabio ARMILIATO Mihnea LAMATIC Mihai LAZ~R Vasile CHI{IU Valentin RACOVEANU Maria JINGA Daniel FILIPESCU Lucian CORCHIS Radu PINTILIE Bianca FOTA Gigel UNGUREANU
10 SEPTEMBRIE 2009
UN SUPLIMENT Cotidianul
•
9
GIACOMO PUCCINI, compozitor Ceea ce Massenet a sim]it într-o manier` francez`, cu pudr` [i menuete, eu doresc s` exprim în manier` italian`, deci cu pasiune disperat`
Pe când lucra la „Manon Lescaut“, înc` s`rac [i ignorat, Puccini l-a întâlnit pe prietenul s`u, Mascagni, devenit celebru peste noapte datorit` succesului operei sale „Cavalleria rusticana“. „Am întâlnit-o în fine, i-a spus acesta, pe donna Fortuna (zei]a norocului - n.n.) [i [tii ce mi-a zis? C` vrea s` te cunoasc` [i pe tine, cât de curând. M-a rugat s`-]i transmit c` te a[teapt` cu infidela Manon la bra].“ Dup` premiera operei „Manon Lescaut“, Puccini [i-a amintit de gentile]ea profetic` a lui Mascagni [i i-a trimis o telegram`: „Succes cople[itor. Transmite donnei Fortuna s`rut`rile mele de mâini. Giacomo“.
Actul I Actul II
Prima reprezenta]ie a operei „Manon Lescaut“ – Teatro Regio din Torino, 1 februarie 1893 – a precedat cu doar opt zile premiera operei „Falstaff“ de Verdi care avea loc la Milano. B`trânul maestru î[i spunea ultimul cuvânt odat` cu primul succes al celui mai important urma[ al s`u. Ac]iunea operei „Manon Lescaut“ are loc în Fran]a [i America secolului al XVIII-lea. Ligia Ardelean
O pia]` din Amiens. R`spunzând colegilor s`i care-l tachineaz`, Des Grieux î[i declar` printr-o serenad` ironic` disponibilitatea de a se l`sa iubit („Tra voi belle“). O cunoa[te apoi pe Manon, sosit` cu diligen]a împreun` cu fratele ei, [i afl` de la ea c` va intra la m`n`stire („Cortese damigella“). Îndr`gostit fulger`tor de frumoasa fat` („Donna non vidi mai“), o va convinge s`-l urmeze la Paris luându-i-o astfel înainte lui Geronte, care avea aceea[i inten]ie, [i cei doi fug chiar cu tr`sura comandat` de b`trânul trezorier. Manon va alege curând palatul acestuia în schimbul s`r`ciei al`turi de un student, spune profetic sergentul Lescaut, chefliul ei frate. Re[edin]a lui Geronte la Paris. Manon tr`ie[te aici în lux ca amant` a lui Geronte - situa]ie de care profit` [i Lescaut -, dar se plictise[te tânjind dup` dragostea lui Des Grieux („In quelle trine morbide“). Madrigalul pe care i-l dedic` Geronte, lec]ia de dans, elegan]a propriei înf`]i[`ri îi alung` pe moment nostalgia („O, saró la piu bella“). Îns` venirea nea[teptat` a lui Des Grieux - adus de Lescaut - r`stoarn` decisiv situa]ia. P`tima[a lor întâlnire („O tentatrice“) e surprins` de b`trânul trezorier care se retrage ofensat [i amenin]`tor. Manon decide s`-l urmeze pe Des Grieux, dar întârzie adunându-[i bijuteriile la care nu vrea s` renun]e [i este arestat`. Un intermezzo sugereaz` întemni]area [i drumul spre Le Havre.
Actul IV Actul III
SUBIECTUL OPEREI
nier` italian`, deci cu pasiune disperat`“. Privitor la desf`[urarea ac]iunii, importante sunt în acest sens omiterea perioadei în care Manon tr`ie[te la Paris al`turi de Des Grieux [i includerea în schimb a scenei deport`rii. Raportându-se la „Manon“ de Massenet, Puccini a intuit corect în întregime, c`ci, spre deosebire de toate situa]iile similare din istoria genului, cele dou` opere se bucur` [i în prezent de o faim` interna]ional` echivalent`.
Le Havre. Des Grieux [i Lescaut a[teapt` nelini[ti]i zorile sperând c` tentativa de a o salva pe Manon va reu[i. Dar planul e[ueaz` [i ea, al`turi de alte condamnate, este îmbarcat` pentru deportare în America. Înnebunit, Des Grieux nu se poate desprinde de Manon („No! pazzo son!“), iar comandantul navei, înduplecat de rug`min]ile lui, îl ia la bord. În America. Traversând împreun` cu Des Grieux o întindere vast` [i arid`, Manon cade epuizat`. El pleac` s` caute ap` sau ad`post, în timp ce ea, singur` în noapte, se îngroze[te la ideea mor]ii („Sola, perduta, abbandonata“). Manon î[i va da ultima suflare în bra]ele lui Des Grieux, întors dup` zadarnice c`ut`ri, luându-[i adio cu cuvintele: „Peste p`catele mele se va a[terne uitarea, dar iubirea mea nu moare“.
10
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
|n program Mahler, Enescu, Fauré Cvartetul Fauré va interpreta joi, la Ateneu, o bijuterie cameral` a lui Mahler (singura sa tentativ` de cvartet) [i dou` cvartete de Enescu [i Fauré
Un romantic devenit deja clasic, un compozitor cu o gândire de filozof, un liric cu rezonan]e dramatice, un realist dominat de sentimentalisme [i un modernist ancorat în tradi]ie: Gustav Mahler (1860-1911), o personalitate controversat`, un creator de paradoxuri. Mahler nu este deloc asociat genului cameral; [i totu[i, în timpul studiilor la Conservatorul din Viena, pe lâng` câteva simfonii de [coal` a scris [i pagini camerale, majoritatea acestui material fiind distrus ulterior. Se mai p`streaz` îns` cu [tampila editorului Theodor Ratting o parte din cvartetul cu pian compus, se pare, în anul 1876. |n acea perioad`, Mahler era f`r` îndoial` sub influen]a muzicii lui Brahms, Schubert [i a lui Wagner [i de-a dreptul cople[it de cea a lui Anton Bruckner [i aceasta se simte în structura acestui cvartet, f`r` a umbri îns` în totalitate personalitatea autorului ce începea s` se afirme. Cvartetul în la minor este de fapt prima mi[care dintr-o lucrare r`mas` neterminat` (mai exist` 24 de m`suri dintr-un scherzo în sol minor pe care Alfred Schnittke a completat-o [i chiar a inclus-o într-o crea]ie proprie, Concerto grosso nr. 4. în 1988). A fost cântat` pentru prima dat` la Conservatorul din Viena la 10 iulie 1876 cu compozitorul la pian. La data compunerii Cvartetului cu pian op. 16 în Re major, stilul cameral al lui George Enescu (1881 – 1955) î[i prevestise deja maturitatea prin câteva crea]ii precum Sonata nr. 2 pentru vioar` [i pian, Octetul de coarde, op. 8
sau Dixtuorul de sufl`. |n acest cvartet, pianul [i coardele evolueaz` distinct, primul cu elementele de bravur` specifice în mod deosebit în p`r]ile extreme, coardele aducând discre]ia [i suavitatea cameral`. Rezult` un ansamblu, nu foarte omogen, dar atr`g`tor prin momentele cvasiconcertistice în alternan]` cu cele lirice, meditative. |n partea I, Allegro moderato, cele dou` teme principale se înv`luie într-o emo]ie re]inut` [i sobr`, evoluând într-o perfect` fuziune pân` la sec]iunea concluziv` ampl`, ca un deznod`mânt al unei întregi fr`mânt`ri interioare. Andante mesto, partea a II-a, aduce o atmosfer` nostalgic` instalat` de melopeea violoncelului, cu un caracter grav, confesiv, pe care îl anun]` înc` de la primele m`suri. Pare de fapt o melodie ie[it` parc` din armonie, asemenea impresioni[tilor [i lui Gabriel Fauré pe care Enescu îl întâlnise în timpul uceniciei sale pariziene. Ultima parte, Vivace, are caracterul unui scherzo, cu o neobosit` pulsa]ie ritmic`, optimist` [i riguroas`, într-o tem` cu alur` de mar[ umoristic, c`reia i se opune o alta, liric`, derivat` din prima, astfel c` împletirea lor final` se face în spiritul virtuozit`]ii instrumentale [i al unui dinamism dominant al discursului, o exaltare
romantic` pe care compozitorul o va cenzura mai târziu în favoarea unui lirism subtil filtrat de aura maturit`]ii. Gabriel Fauré (1845 – 1924) compozitor, organist, pianist [i profesor, unul dintre cei mai faimo[i compozitori ai genera]iei sale, a influen]at o mare parte a creatorilor din secolul al XX-lea. Creator prolific, maestru al melodiei, Fauré a scris opusuri vocale [i vocal simfonice („Requiem“, opera „Pénélope“, muzica de scen` „Pelléas et Mélisande“), dar [i pagini camerale, cvartete [i cvintete cu pian, sonate pentru violoncel [i pian [i celebrele Nocturne. Un prim cvartet cu pian dateaz` din anul 1879, într-o versiune pe care autorul a interpretat-o în 1880 cu membri ai Societ`]ii na]ionale de muzic` (înfiin]at` de Camille Saint Saëns), iar la sugestia colegilor a revizuit finalul lucr`rii \n form` definitiv` în 1883. În Allegro molto moderato te înv`luie sonorit`]i cuceritoare, cu poezia temelor [i generozitatea armoniilor într-o expresivitate continu` f`r` re]ineri sau opreli[ti. Scherzo, Allegro vivo este condus cu verv` [i imagina]ie între volubilit`]ile pianului [i marcajele pizzicate ale coardelor, un perpetuum mobile plin de fantezie. Izvorul sentimentelor elegiace îl afl`m în Adagio, o m`rturisire sufleteasc` a autorului, poate niciodat`
astfel dezv`luit`, în pasiuni profunde care-l dovedesc incompatibil cu puritatea unei orient`ri clasice. Cu for]` [i vehemen]`, cu o veritabil` energie b`rb`teasc` este scris finalul, Allegro molto, marcat de o inspira]ie melodic` n`valnic`, în continu` devenire. Ruxandra Arzoiu
Joi, 10 septembrie, ora 17.00
Ateneul Român
ENESCU {I CONTEMPORANII S~I Cvartetul „Fauré“ Program: Gustav Mahler – Quartettsatz în la minor George Enescu – Cvartetul nr. 1 pentru pian, op. 16 1. Allegro moderato. 2. Andante mesto. 3.Vivace Gabriel Fauré – Cvartetul nr. 1 \n do minor , op. 15 1. Allegro moderato. 2. Scherzo Allegro vivo. 3. Adagio. 4. Allegro molto
UN SUPLIMENT Cotidianul
10 SEPTEMBRIE 2009
•
11
Reportaj Un oratoriu plin de gra]ie [i relaxare Mar]i sear`, sala Ateneului a fost plin` ochi, de[i era început de s`pt`mân` [i concertul debuta cam devreme pentru oamenii muncii Din seria „Concerte camerale“, a cântat la Ateneu Corul [i Orchestra „Les Arts Florissants“, sub bagheta lui William Christie prezentând oratoriul „Susanna“ compus în 1749 de Haendel. Publicul s-a a[ezat confortabil în scaune studiind libretul care li se d`duse la intrare. Unii dintre ei se [tiau deja din vedere din serile precedente [i s-au salutat amabil din cap. Când a început spectacolul, to]i spectatorii [i-au luat postura de „concert“, cu mult` seriozitate [i importan]`. Destul de repede îns`, amuzamentul [i încântarea au pus st`pânire pe public, iar unii dintre ei au avut chiar „curajul“ de a râde în hohote la un concert cameral. Aceasta pentru c` intepre]ii nu ie[eau la ramp` cu mâna la inim` cântând grav [i în]epenit, cum [tim noi c` se face în general la concert, ci erau [i excelen]i actori. Ei î[i „jucau“ partitura punând „c`rni]`“ teatral` pe muzic`. Iar când î[i puneau morga sobr` pe figur` o f`ceau pentru a parodia interpretarea obi[nuit` a muzicienilor clasici. Pân` [i intrumenti[tii zâmbeau [i intrau în jocul soli[tilor, fiind limpede, chiar [i v`zut din spate, c`
GABRIELA SAB~U
dirijorul se distra pe cinste. C`ldura [i comunicarea excelent` cu publicul i-a f`cut pe spectatori s` se îndr`gosteasc` iremediabil de interpre]i [i nimeni nu s-a mai ferit ca la finalul fiecarui act s` strige din to]i r`runchii „Bravoooo!“ [i s` aplaude nebune[te. În pauze, bun` dispozi]ia se vedea pe chipul fiec`ruia. Discu]iile erau animate [i vesele, cum rar se vede la concerte. „Moooor dup` tenorul `la!“ spunea cu ochii sclipitori o domni[oar`, referindu-se la William Burden. „Dar basul? Cum poate s` sune [i cât poate s` fie de haios...“, i-a replicat prietenul ei. „Ei, vezi c` nu doare chiar atât de tare s` vii la
Crina Mure[an, actri]`: „Cred c` nu am mai râs în via]a mea la un concert pân` acum. Soli[tii au cântat nu numai cu o tehnic` des`vâr[it`, dar au fost [i foarte amuzan]i. A fost o experien]` absolut inedit`. Un concert inteligent, plin de haz, realizat cu maximum de profesionalism. Cel mai mult mi-a pl`cut tenorul William Burden, cel care îl juca pe unul dintre cei doi b`trâni. De el m-am îndr`gostit pur [i simplu. Ce mimic` [i cât farmec!“
concert la Ateneu,“ i-a spus râzând femeia. „M` temeam c` o s` m` plictisesc de moarte... de unde s` [tiu c` o s` m` distrez în halul `sta“. „Ce-i drept, mai rar a[a ceva..“ Câ]iva b`rba]i aveau al]i favori]i: „Noi avem doar vreo doi contratenori în toat` ]ara [i `[tiu au doi într-un spectacol...“ „Care doi? N-am v`zut decât unul..“ „Mai apare unul în actul trei, un asiatic...“ Fiind chema]i în sal`, b`rba]ii sau gr`bit s` urce sc`rile în spiral`: „Hai s` mergem. Nu putem s` pierdem scena violului...“ „Aoleu! Chiar a[a?“ s-a impacientat unul dintre ei care nu [tia subiectul. „Ei nu e chiar viol-viol, dar tenorul [i
Alice Barb, regizor: „Am fost foarte bucuroas` s` v`d în premier` corul [i orchestra «Les Arts Florissants», s` ascult pentru prima oar` live oratoriul «Su-
sanna». Mi-a pl`cut nespus de mult de interpre]i, mai ales de b`rba]i, pentru c` soprana care o interpreta pe Susanna mi s-a p`rut ceva mai palid` fa]` de
basul încearc` s` seduc` soprana...“ „{i ea?“ „Ea nu vrea. Ea e cu contratenorul...“ „Ce fraier`...~ia doi sunt cu muuult mai simpatici...“ Grupul a intrat g`l`gios, râzând în hohote în sal` a[teptând cu uria[ interes partea a doua. Din p`cate, în actul trei, destul de mul]i spectatori au plecat pentru a prinde concertul simfonic de la Sala Palatului. Cei care au ales s` r`mân` pân` la sfâr[it nu au avut ce regreta. Finalul a fost ca la un meci de fotbal. Spectatorii au aplaudat aproape un sfert de or`, b`tând din mâini [i din picioare, strigând [i chiuind peste m`sur` de încânta]i. Gabriela Lupu
colegii ei de scen`. Eu fiind regizor de teatru, am apreciat în primul rând excelentele calit`]i actorice[ti ale soli[tilor. A fost un «oratoriu» vesel, dac` pot spune a[a, foarte relaxat. Se vede c` le place s` îl interpreteze, o fac cu mult` bucurie. Sunt aten]i unii la ceilal]i, soli[tii se ascult` unul pe altul, se sus]in [i intr` într-un soi de dialog cu orchestra [i chiar cu publicul. Mi-a[ dori foarte mult s`-i mai rev`d [i cred sincer c` ar trebui invita]i din nou“.
12
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
Ecouri Festivalul „Enescu“ Jurnali[ti str`ini oaspe]i ai festivalului Interna]ional „George Enescu“ spun cum li s-a p`rut Bucure[tiul, cât de mult le-a pl`cut debutul festivalului [i ce \i intereseaz` la manifest`rile „Enescu“
Caroline Alexander – Webthea.com, critic muzical, membr` a Asocia]iei „Presa Interna]ional` Muzical`“: „Sunt jurnalist` francez` [i scriu pentru multe publica]ii importante din ]ara mea. Despre Festivalul «Enescu» voi informa consistent pe site-ul webthea.com. Sunt pentru a doua oar` în România. Acum doi ani am f`cut o minunat` c`l`torie în cadrul unei croaziere numit` Croaziera P`cii pe ruta Viena-Giurgiu. Am vizitat ora[ele Bucure[ti, Turnu Severin ca [i portul cultural al lui Mircea Dinescu de la Cetate. Atunci am f`cut cuno[tin]` cu România [i am ascultat mult` muzic` popular`, inclusiv româneasc`, care ne-a încântat pe to]i. Am avut cu noi [i o orchestr` alc`tuit` din instrumenti[ti de 25 de na]ionalit`]i cu un repertoriu spectaculos. Vin acum pentru a doua oar` la Bucu-
re[ti [i, recunosc, aveam o cu totul alt` impresie despre capitala României. Credeam c` este un ora[ trist [i murdar dar, acum am complet alt` p`rere. Totul este luminos, calm, nimeni nu se ascunde, e cu totul alt ora[ decât l-am cunoscut în urm` cu doi ani. Am ]inut mult s` v` spun acest lucru. Cât despre festivalul «Enescu»... este spectaculos. Am v`zut opera «Oedip» pentru a doua oar`, am fost prezent` [i la premiera de la Toulouse. Atunci am resim]it un adev`rat
Presa britanic` n-a r`mas indiferent` la desf`[urarea de for]e de la Bucure[ti, elogiind deopotriv` programul festivalului, cât [i deschiderea de gal` cu „Oedip“ Despre „Cum poate reda muzica mândria unui popor“ a scris Ivan Hewett \n „Telegraph“ la \nceputul Festivalului „George Enescu“. Jurnalistul se declar` impresionat de magnitudi-
nea manifest`rilor de la Bucure[ti, spunând c` publicul va avea parte de „genul de program pe care te-ai a[tepta s`-l g`se[ti la unul dintre festivalurile cu [taif din centrul Europei,
[oc c`ci nu cuno[team de loc partitura, nu-l cuno[team aproape de loc pe Enescu [i, am scris atunci, pentru mine aceast` experien]` a fost o revela]ie extraordinar`. Lucrarea este cert o capodoper` a muzicii secolului XX. Am venit la Bucure[ti ca s` o ascult din nou. Interpretarea lui {tefan Ignat m-a cople[it: a fost cu adev`rat fantastic în acest «Oedip». Trebuie doar s` adaug totu[i un mic regret, acela c` din limba francez` am în]eles foarte pu]in.“
Gilles Cantagrel, muzicolog, membru al Asocia]iei „Presa Interna]ional` Muzical`“: „Mul]i ani am fost directorul postului Radio France – France Musique [i 15 ani vicepre[edintele grupului muzical de pe lâng` Uniunea European` de Radiodifuziune, unde am colaborat foarte bine cu colegii români. {i ei [i colegii din redac]ia Radio France Interna]ionale sunt str`inii pe care i-am auzit vorbind cea mai frumoas` limb` francez`! Din p`cate, în Fran]a, francezii
Ecourile Festivalului precum cele de la Salzburg sau Lucerna; de fapt, aceast` parad` de talent muzical se desf`[oar` la Bucure[ti (cu câteva evenimente-satelit \n alte ora[e din România)“. Considerându-l un festival ieftin („bugetul de 7 milioane de euro e modest \n compara]ie cu cel al Festivalului de la Salzburg“), Hewett ajunge la concluzia c` justificarea pentru aceast`
investi]ie, important` totu[i \n cazul României, const`, par]ial, \n prestigiu [i \n turism cultural, dar mai ales \n faptul c` „Enescu e marea comoar` muzical` nescunoscut` a României“. „Pe lâng` talent, Enescu a mai avut [i dorin]a aprins` de a promova \n fa]a \ntregii lumi tezaurul românesc de muzic` tradi]ional`. |ns` Enescu nu
10 SEPTEMBRIE 2009
13
UN SUPLIMENT Cotidianul
•
\n ochii presei str`ine nu mai [tiu vorbi frumos propria limb`, este o realitate trist`. Aici la Bucure[ti, la festival, am fost primi]i minunat. Sunt foarte impresionat nu numai de cantitatea, ci mai ales de calitatea programelor, de varietatea lor cu, desigur, un accent foarte serios pe muzica contemporan`. În ]ara dumneavoastr` pledoaria, angajamentul pentru muzica bun` sunt extrem de serioase [i de profunde. Ave]i atât de multe s`li de concert, de institu]ii muzicale serioase [i toate acestea într-un ora[ care nu este de talia unor Paris, Londra sau New York. Am fost de-a dreptul uimit! În «Oedip» am fost uluit de calitatea corului Operei Na]ionale [i îl apreciez ca un produs reprezentativ pentru o ]ar` în care a face muzic` înseamn` enorm. Mi-a pl`cut mult viziunea dirijorului Oleg Caetani [i montarea scenic`, sobr` în ansamblul ei, poate pu]in cam static`, dar tocmai de aceea cu un enorm avantaj pentru ascult`torul care se poate concentra nestingherit asupra muzicii. Muzica lui Enescu o cunosc foarte bine, am foarte multe discuri cu înregistr`ri de simfonii [i muzic` de camer` pe care le-am primit de la colegii români. Este un compozitor uria[ care ar trebui cunoscut mult mai bine. Am ascultat cu mare aten]ie explica]iile ce ni s-au dat despre cum a fost transformat` [i amenajat` Sala Mare a Palatului, totul pentru a i se îmbun`t`]ii acustica. To]i am fost impresiona]i.“ Didier Van Moere, Pre[edintele Asocia]iei „Presa Interna]ional` Muzical`“: „Sunt foarte mul]umit c`
contemporan` de care suntem foarte interesa]i.“ Erna Metdepenninghen – VRT Radio Belge Flamande, membr` a Asocia]iei „Presa Interna]ional` Muzical`“: „Am mai fost, acum câ]iva ani, la Festivalul «Enescu» de la Bucure[ti [i am mai v`zut «Oedip» tot într-o coproduc]ie, atunci cu Deutsche Oper din Berlin [i cu Opera de Stat din Viena. Sunt uimit` c` Opera Na]ional` din Bucure[ti nu are, consecvent, o produc]ie proprie a «Oedip»-ului enescian. {tiu c` a]i avut un spectacol cu «Oedip» în regia lui Petric` Ionescu, dar c` montarea decorurilor a fost atât de dificil` încât s-a renun]at la ea. Totu[i, «Oedip» este opera na]ional` a românilor, nu poate Opera s` o aib` totu[i în repertoriul curent sau cel pu]in în festivalul «Enescu»?“
Asocia]ia noastr` poate participa la aceast` edi]ie a Festivalului [i Concursului Interna]ional «George Enescu» de la Bucure[ti. Delega]ia noastr` este destul de numeroas` [i suntem interesa]i mai ales de partea de concurs, c`ci to]i dorim s` cunoa[tem [i s` descoperim adev`ratele talente tinere de ast`zi care vor devenii marii arti[ti interna]ionali de mâine. To]i suntem convin[i c` Enescu este un compozitor cu un rol esen]ial în istoria muzicii secolu-
lui XX, care îns` nu este destul de cunoscut [i de aceea nu a ajuns înc` s` fie plasat pe locul de onoare care i se cuvine. «Oedip»-ul pe care l-am v`zut acum ne-a reconfirmat faptul c` Enescu este, f`r` doar [i poate, un creator de geniu. Câ]iva dintre noi vom colinda mâine libr`riile în speran]a c` vom putea cump`ra partitura pe care dorim s` o lu`m cu noi acas` [i, de asemenea, compact discuri cu lucr`ri enesciene dar [i cu înregistr`ri de muzic` româneasc`
Stephen Mudge – corespondentul francez al revistei „Opera News“ din SUA, membru al Asocia]iei „Presa Interna]ional` Muzical`“: „Sunt aici cu o misiune concret`, pentru c` publica]ia «Opera News» este foarte interesat` s` afle de ce un pasionat de teatrul liric ar trebui s` vin` în România. Ce ar putea g`si la Bucure[ti, cum este ora[ul, cum este Opera Na]ional`, ce s` vad`, ce s` asculte… La spectacolul cu «Oedip», cred c` cea mai calitativ` evolu]ie a fost cea a corului, ai c`rui membrii au cântat paginile enesciene parc` din tot sufletul [i asta mi-a l`sat o impresie de neuitat.“ Material realizat de Cristina Sârbu
„Enescu“ au ajuns pân` \n Anglia avea nimic provincial: [i-a petrecut cea mai mare parte a vie]ii la Paris, iar muzica sa face parte din tradi]ia european` din prima jum`tate a secolului XX“, \[i ini]iaz` jurnalistul cititorii \n tainele personalit`]ii compozitorului român. |n \ncheiere, Hewett subliniaz` rolul muzicii \n construc]ia identit`]ii na]ionale: „Nu e de mirare c`, \n multe ]`ri rupte o vreme de restul lu-
mii (\mi vin \n minte cele din Europa de Est [i Africa de Sud), muzica s-a dovedit o for]` puternic` pentru a redescoperi cine suntem [i cum ne putem adresa lumii \n ni[te termeni pe care lumea s` \i \n]eleag`“. Jurnalistul britanic revine cu un alt articol pozitiv dup` a doua reprezenta]ie din „Oedip“, subliniind c` „lui So-
focle i-au trebuit trei piese ca s` spun` \ntreaga poveste a regelui c`ruia \i e h`r`zit s`-[i omoare tat`l [i s` se c`s`toreasc` cu mama sa, dup` care s` umble orb [i izgonit, \nso]it doar de fiica sa Antigona. Enescu spune aceast` poveste \n patru acte rapide [i intense, care se desf`[oar` \n numai dou` ore [i jum`tate“. Hewett scoate \n eviden]` interpretarea lui {tefan Ignat,
care „a fost impresionant \n rolul lui Oedip“, [i pe cea a Ecaterinei Juju, care a realizat „un Sfinx minunat \n aspectul s`u sinistru“. Totu[i, „adev`ratul star al produc]iei a fost corul, care a cântat cu o intensitate magnific` de-a lungul \ntregului spectacol“, ]ine s`-[i accentueze preferin]ele britanicul. Cristiana Vi[an
14
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
Fotofest Luni a debutat la Ateneu seria „Concerte camerale“ cu oratoriul „Susanna“, care a f`cut deliciul publicului prin interpretarea liber` [i neconven]ional`
Ministrul Culturii Theodor Paleologu a fost \ncântat de concertul ansamblului „Les Arts Florissants“
Pentru programul din Festivalul „Enescu“, politicienii melomani \[i fac timp chiar [i \ntr-un an electoral: Sever Voinescu [i Valeriu Stoica s-au prezentat devreme la concertul dirijat de Maxim Vengerov
Jocul expresiv al arti[tilor lirici care au interpretat oratoriul „Susanna“ i-a amuzat pân` [i pe muzicienii din orchestr`
Valeriu Stoica \[i propune s` asiste la cât mai multe concerte din Festivalul „Enescu“
10 SEPTEMBRIE 2009
15
UN SUPLIMENT Cotidianul
•
Publica]ie editat` de
Cotidianul [i ARTEXIM •
Ion Iliescu a ]inut s` asiste la primul concert din seria „Mari orchestre ale lumii“, de la Sala Palatului
Tudor Chiril`, gr`bindu-se s` intre la concertul de luni sear`, de la Sala Palatului
DIRECTOR EDITORIAL Cristina SÂRBU EDITOR COORDONATOR Cristiana VI{AN COLABORATORI Anca Ioana ANDRIESCU, Ligia ARDELEAN, Ruxandra ARZOIU, Loredana BALTAZAR, Mioara BÂSC~, Sorina BOBEICO, Irina BOGA, Maria Monica BOJIN, Ana BUGA, Corina BURA, Daniela CARAMAN FOTEA, Monica CENGHER, Petre CODREANU, Mihai COJOCARU, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, {tefan COSTACHE, Sebastian CR~CIUN, Anca FLOREA, Olga GRIGORESCU, Monica IS~CESCU, Irina HASNAS, Cristina LASCU, Gabriela LUPU, Alice MAVRODIN, Daniela NICOLAE, Smaranda O}EANU, Despina PETECEL, Liliana PISPIRIS, Costin POPA, Corina RADOI, Michaela RO{U, Vivia S~NDULESCU, Cristina SÂRBU, Ecaterina STAN, Mirela STOENESCU TOLLEA, Alexandru {IPA, Irina Cristina VASILESCU, Cristiana VI{AN, Lucian ZBÂRCEA, Elena ZOTTOVICEANU CONCEPT GRAFIC Marius MATIE{ SECRETAR GENERAL DE REDAC}IE Marilena R~DUCU TEHNOREDACTARE Monica }|NCU CORECTUR~ Ecaterina DERZSI, Marilena PODARU, Elena Z~INESCU, Elena T~TARU, Oana POSD~RESCU REVIZIE DE SPECIALITATE Alice MAVRODIN Cotidianul este o marc` a grupului •
DIRECTOR EDITORIAL Cornel NISTORESCU REDACTOR {EF Oana ST~NCIULESCU PUBLISHER Livia MOISII DIRECTOR EDITORIAL GRUP Doru BU{CU DIRECTOR DIVIZIE QUALITY MEDIA Mihnea VASILIU CONSILIUL DIRECTOR AL GRUPULUI REALITATEA-CA}AVENCU Emil HUREZEANU – Pre[edinte, Sergiu TOADER, Sorin ENACHE, Mihnea VASILIU, Drago[ STANCA, Sorin VULPE, Doru BU{CU, Cosmin POPA, Sorin FRECIU © 2009 Reproducerea oric`rui material sau ilustra]ii din aceast` publica]ie, f`r` acordul prealabil al editorului, este strict interzis` [i va fi pedepsit` conform legii.
William Christie [i ansamblul „Les Arts Florissants“ au cules aplauze bogate dup` concertul de la Ateneu
Pagini realizate de Cristiana Vi[an. Fotografii: Gabriela Sab`u
16
FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009
Selec]ii Etno-publicul de Sala Palatului Primul concert din seria „Mari orchestre ale lumii“ a adus [i cea dintâi sear` criticabil` la firul ierbii – sau, mai bine zis, al s`lii La \nchiderea edi]iei de acum doi ani a Festivalului „Enescu“, ultimul editorial pe care \l publicam \n Cotidianul era dedicat „Publicului de plastic de la «Enescu»“. Referirea era, \n majoritatea exemplelor oferite, la spectatorii de la Sala Palatului, care impresionau atunci prin accese de dres glasul imposibil de reprimat \n timpul spectacolelor, prin statutul de meloman f`]i[, cu sonerii mozartiene la celularele neoprite \n concerte [i prin puzderia de pungi care [i-au f`cut intrarea triumfal` [i fo[nitoare \n Sala Palatului. La edi]ia 2009 a Festivalului „Enescu“, publicul [i-a asumat postura de personaj \nc` de la primul concert sus]inut la Sala Palatului. E vorba despre programul integral Beethoven interpretat de Filarmonica „George Enescu“, sub bagheta lui Maxim Vengerov, cu participarea Romanian Piano Trio. Mar]i seara, cu o or`
GABRIELA SAB~U
\naintea concertului, pe treptele de la Sala Palatului se adunase deja aproape jum`tate din asisten]`, remarcabil fiind c` nici m`car VIP-urile nu s-au l`sat a[teptate. E an electoral, deci românii probabil c` n-ar trebui s` se mire când vor descoperi nea[tepta]i melomani \n rândul politicienilor. Câteva figuri de la concertul de mar]i, enumerate \n fug`: Ion Iliescu, sosit devreme [i ner`bd`tor de Beethoven, iar de pe partea mai dreapt` a e[ichierului politic, Valeriu Stoica [i Sever Voinescu, melomani declara]i [i cu promisiune s` tot fie v`zu]i \n festival. Revenind la publicul care a umplut cele 3.000 de locuri ale S`lii Palatului \n
varianta ei recent recondi]ionat` pentru „Enescu“: e la fel de pestri] ca \n celelalte edi]ii, dup` toate criteriile social-demografice. Publicul copt, meloman cu tradi]ie, binoclu [i e[arfe, st` la Sala Palatului al`turi de tinerii grupa]i \n dou` categorii (le-am putea defini, pe scurt, drept categoria „tocuri“ [i categoria „jeans“). La concertul de mar]i am mai avut parte (sau poate doar \n zona \n care st`team eu) de melomani de bazar, care [i-au f`cut nenum`rate m`rturisiri \n timpul concertului, au filmat pe telefonul mobil Triplul lui Beethoven [i, spre exasperarea tovar`[ilor de rând, s-au \ntors cu cutii de bere dup` pauz`, s` le savureze \n sal` pân` la ultimul gong [i numai.
Ajungem, astfel, [i la marele moment folcloric (sau popular, dac` prefera]i) al serii: la finalul concertului, când spectatorii \ncepuser` deja s` se scurg` lin c`tre ie[iri, de[i orchestra [i dirijorul erau \nc` pe scen` (nu urma un alt concert, poate plecarea intempestiv` ]ine pur [i simplu de programul RATB-ului sau de eventualele fobii pentru \nghesuiala fireasc` de la ie[ire), ministrul Culturii Theodor Paleologu a urcat pe scen` s`-l decoreze pe Maxim Vengerov cu ordinul „Meritul cultural“ \n grad de cavaler oferit de Pre[edin]ie. Aceast` distinc]ie a mai fost oferit` la edi]ia 2009 a Festivalului „Enescu“ [i regizorului Nicolas Joël, dirijorului Oleg Caetani [i artistului liric Franck Ferrari, care au prezentat „Oedip“ \n deschiderea festivalului. La \nceput, discursul ministrului nu s-a auzit, spre frustrarea s`lii, care a prins din zbor c` distinc]ia era dat` de pre[edintele Traian B`sescu. Moment \n care câ]iva melomani [i-au adus aminte de reperele concrete ale existen]ei [i au \nceput s` huiduie. Nu, nu a fost o mi[care subversiv` [i nici m`car o huiduial` cinstit` cum s-au mai v`zut la noi. Au fost câteva zeci, probabil (dintr-o asisten]` de aproape 3.000), dar zgomotul de sal` s-a creat când ceilal]i i-au [â[âit s` tac`. Diagnosticul pe scurt: un penibil \n stare acut`, pe care Vengerov l-a operat rapid, mul]umind cu demnitate pentru distinc]ie [i f`cându-[i ie[irea ca [i cum nu s-ar fi \ntâmplat nimic. Ceea ce ar fi fost de preferat de la bun \nceput. Cristiana Vi[an