Sfântul Ierarh Grigorie DascăluL, Mitropolitul Țării Românești (22 iunie)

Sfântul Ierarh Grigorie DascăluL, M Miittr ro op po ol liittu ul l ȚȚă ăr riiii R Ro om mâ ân ne eș șttii 22 iunie

Reeditare electronică necomercială după cele 12 volume „Vieţile Sfinţilor" apărute între anii 1991 şi 1998 la Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor (volumele consacrate lunilor septembrie-aprilie) şi apoi la Editura Episcopiei Romanului (volumele consacrate lunilor mai-august), sau după articole specifice de pe web realizată de Ioan Muntean.

Lucrarea conţine fotografii cu icoane, biserici şi/sau opere de artă referitoare la sfântul evocat, coleţionate şi prelucrate de pe internet.

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

2

Viaţa Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul, Mitropolitul Țării Românești Născut la Bucureşti în 1765, Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul a fost mitropolit al Ţării Româneşti între anii 1823-1834.

După ce a studiat la renumite şcoli din Bucureşti, a ajuns ucenic al Sfântului Paisie Velicicovschi, fiind călugărit la Mănăstirea Neamţ. Dornic de desăvârşire, la îndemnul Sfântului Paisie, tânărul monah Grigorie vieţuieşte o perioadă de timp la Sfântul Munte Athos. Revenind în ţară, se aşază la mănăstirea Căldăruşani, aşezământ monahal reorganizat de Sfântul Cuvios Gheorghe, stareţul manăstirilor Cernica şi Căldăruşani. În anul 1823, Sfântul Grigorie a fost chemat la Bucureşti de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind ales mitropolit al Ţării Româneşti. Ca arhipăstor, mitropolitul Grigorie Dascălul a desfăşurat o neobosită activitate pastoral-misionară şi socialculturală, numind ierarhi în scaunele episcopale de la 3

Argeş, Râmnic şi Buzău şi întemeind şcoli teologice în fiecare dintre aceste centre eparhiale. Întreaga viaţă şi lucrare a mitropolitului Grigorie în slujba Bisericii a fost un exemplu de sfinţenie şi de iubire jertfelnică pentru păstoriţii săi de sprijinul său material beneficiind numeroşi săraci, văduve, orfani oferind hrana, adăpost şi cărţi de învăţătură. La moartea sa au rămas o mulţime de cărţi pregătite spre a fi oferite în dar şcolarilor.

Activitatea Sfântului Ierarh Grigorie Dascălul în scaunul de mitropolit al Ţării Româneşti a fost întreruptă de către administraţia rusă instaurată în Principatele romane, fiind exilat timp de peste patru ani la Chişinău, Buzău şi Căldăruşani.

Sfântul Ierarh Grigorie s-a îngrijit, în mod special, şi de restaurarea catedralei mitropolitane din Bucureşti, precum şi de traducerea şi tipărirea în limba romană a Vieţilor Sfinţilor, pe care le consideră „atât de folositoare pentru formarea duhovnicească şi luminarea sufletelor credincioşilor”.

Pentru viaţă, activitatea şi strădania sa duhovnicească, Sfântul Ierarh Grigorie a rămas în istoria Bisericii şi a poporului român drept cel mai de seamă întâistătător al scaunului mitropoliei Ţării 4

Româneşti din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de „Dascălul”.

Sfântul Grigorie Dascălul s-a născut în anul 1765, în localitatea Bucureşti. La vârsta de şapte ani, tânărul Gheorghe, după numele său de mirean, a fost dat să înveţe carte la şcoala elementară de la Mănăstirea Sfântul Sava. Încă din vremea studiilor, tânărul va lega o strânsă prietenie cu monahii Gherontie şi Dorotei, de la Mănăstirea Neamţ. De la ieromonahul Gherontie, sfântul va afla despre viaţa duhovnicească din Mănăstirea Neamţ, organizată de Sfântul Paisie de la Neamţ. În jurul anului 1790, tânărul Gheorghe va pleca spre Mănăstirea Neamţ, unde va fi tuns în monahism chiar de Sfântul Paisie Velicicovski, sub numele de Grigorie. În scurt timp, el va fi hirotonit ierodiacon, fiind aşezat sub ascultarea ieromonahului Gherontie. Mai apoi, cei doi vor fi rânduiţi să tălmăcească din greceşte scrierile Sfinţilor Părinţi. În cadrul „Tomosului de canonizare”, găsim scris: „Părintele nostru Grigorie Dascălu, împlinitor al virtuţilor evanghelice, tâlcuitor al dumnezeieştilor 5

Scripturi şi povăţuitor cucernic al faptelor bune, încă din fragedă vârstă, cu mintea luminată şi de o viaţă curată, a deprins învăţătura Duhului pe care, apoi, a desăvârşit-o, la scoala Sfântului Paisie de la Neamţ.”

Mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei îi va cere Sfântului Paisie de la Neamţ să-i trimită „doi părinţi procopsiţi la tâlcuirea sfintelor cărţi după elinie”. Aceşti doi părinţi vor fi ieromonahul Gherontie şi ierodiaconul Grigorie. Ajunşi în Bucureşti, cei doi vor talmaci şi tipari doua lucrări: „Carte folositoare de suflet”, tipărită pentru prima dată în anul 1799, şi „Chiriacodromion la Evangheliile duminicale, al învăţatului arhiepiscop grec Nichifor Teotochis”, tipărită în anul 1801. Prima carte era un fel de îndreptar pentru Taina Spovedaniei. În paralel cu lucrarea de tălmăcire, Sfântul Grigorie va fi rânduit de mitropolit şi ca bibliotecar al Mitropoliei din Bucureşti. În anul 1802, cei doi călugări cărturari se vor afla din nou la Mănăstirea Neamţ. Fiind rânduit de Dumnezeu la cârma Mitropoliei Moldovei vrednicul Veniamin Costachi, din dorinţa acestuia, cărturarii de la Neamţ vor tâlcui multe alte cărţi de folos sufletesc, precum: „Taina credinţei noastre cei pravoslavnici” (1803); „Tâlcuirea la Evanghelii a Sfântului Teofilact

6

al Bulgariei” (1805); „Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin” (1806); „Vieţile Sfinţilor.

Luna septembrie” (1807) etc. În anul 1812, fiind iubitor de linişte şi de rugăciune, la îndemnul Sfântului Paisie, tânărul Grigorie va merge în Sfântul Munte Athos, împreună cu duhovnicul Gherontie, spre a cunoaşte tainele vieţii duhovniceşti. Pe drumul de întoarcere, cuviosul Gerontie va fi ucis de tâlhari, în apropiere de Dunăre (oraşul Plovdiv, Bulgăria).

După înmormântarea acestuia, într-o mănăstire din apropiere, Sfântul Grigorie va merge din nou la Mănăstirea Neamţ. Aici, cuviosul va continua tălmăcirea dumnezeieştilor scrieri, cu multă râvnă, spre luminarea poporului lui Dumnezeu. În anul 1820, ierodiaconul Grigorie va pleca din Mănăstirea Neamţ şi se va aşeza, pentru o vreme, în Mănăstirea Antim, din Bucureşti, iar mai apoi, în Mănăstirea Căldăruşani, a cărei obşte fusese proaspăt reorganizata şi întărită duhovniceşte de către Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, între anii 1794-1806. Aici, sfântul va ajunge cunoscut multora pentru înţelepciunea, smerenia şi dragostea lui de Dumnezeu.

7

Mai apoi, în anul 1823, pe când învăţatul ierodiacon Grigorie trudea la traducerea din greceşte a „Vieţilor Sfinţilor”, fără de veste s-a pomenit a se urca pe scaunul mitropolitan al Ţării Româneşti, pe care, de altfel, l-a primit cu mare greutate şi numai după lungi insistenţe, din partea domnitorului Grigore Dimitrie Ghica. Pentru postul de mitropolit fuseseră propuse trei persoane: un arhimandrit, un ieromonah şi ierodiaconul Grigorie Dascălul.

Deoarece domnitorul dorea că viitorul mitropolit să fie român de neam şi să aibă ştiinţa de carte, a fost ales ierodiaconul Grigorie. Era pentru prima dată când mitropolitul nu era ales dintre episcopii de la Buzău sau Râmnic.

Hirotonia întru episcop a Sfântului Grigorie avut loc în ziua de 10 ianuarie 1823. Aceasta slujire o va îndeplini sfântul vreme de unsprezece ani, în perioada anilor 1823-1834. În cadrul „Tomosului de canonizare”, găsim scris: „Fiind iubitor de înţelepciune, a primit îngerescul chip al călugăriei, de care nu s-a despărţit până la moarte. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a chemat la treapta arhieriei, spre a fi pildă vrednică de urmat pentru mulţi, ca

8

aceia, văzând faptele noastre cele slăvească pe Tatăl nostru cel din ceruri.”

bune,

să

Ca episcop, Sfântul Grigorie Dascălul a desfăşurat o neobosită activitate pastoral-misionară şi social-culturala, numind ierarhi în Episcopiile de Argeş, Râmnic şi Buzău, întemeind şcoli teologice în fiecare centru eparhial, hirotonind preoţi vrednici şi învăţând neîncetat la păstrarea dreptei credinţe. De asemenea, el a fost un exemplu viu de iubire jertfelnică, dând fiecăruia daruri sufleteşti şi trupeşti, după trebuinţă.

Numeroşi săraci, văduve şi orfani au primit de la Sfântul Grigorie mângâiere sufletească, binecuvântare şi daruri materiale (adăpost, hrană şi cărţi).

Pe fiii săi duhovniceşti, Sfântul Grigorie îi învăţa, zicând: „Cât avem vreme, să lucrăm cele bune. Să vieţuim după cum zice Apostolul, cu înfrânare, cu dreptate şi cu bună-credinţă. Ca după ce ne vom duce de aici, niciun cuvânt de îndreptare nu ne va fi noua către Cel ce ne va lua seama.

Precum nici cârmaciului, după ce se va îneca corabia, nici doctorului, după ce va muri bolnavul. Ce

9

vom face dar, va zice cineva ? Să chemăm doctori iscusiţi şi care nu mint numele, pe Sfinţii Părinţi. Şi, auzind sfaturile lor, să ne plecăm lor şi primind plasturii lor, să le punem la rănile noastre. Mai ales ca şi reţetele se dau în limba noastră şi în dar.”

Slujirea cu abnegaţie a Sfântului Grigorie a fost întreruptă odată cu instaurarea administraţiei ruse în Principatele Romane, după războiul dintre Rusia şi Turcia, izbucnit în anul 1828. Începând cu anul 1828, Sfântul Grigorie va fi numit locţiitor de domn, domnitorul Grigorie Ghica fiind plecat din ţară. Deoarece nu a fost de acord cu instituirea de noi taxe, mitropolitul a intrat în conflict cu noua stăpânire.

Pentru aceasta, în februarie 1829, autorităţile ruse îl vor înlătura din scaun pe Sfântul Grigorie şi-l vor exila în Chişinău. Din acest moment, vreme de aproape cinci ani, Dascălul Ţării Româneşti a pribegit, mai întâi în Chişinău, iar mai apoi în Buzău şi la Mănăstirea Căldăruşani. Pornind în acest exil, Sfântul Grigorie Dascălul s-a încredinţat cu totul în mâna lui Dumnezeu, zicând şi el, asemenea Sfântului Ioan Gură de Aur: „Slava lui Dumnezeu, pentru toate!”

10

În luna aprilie a anului 1833, Sfântul Grigorie avea să primească acceptul de a se aşeza în Mănăstirea Căldăruşani. Abia în luna august a aceluiaşi an, el va putea să se întoarcă în Bucureşti, reluându-şi scaunul de mitropolit. În această perioadă, Sfântul Grigorie s-a îngrijit de restaurarea Catedralei Mitropolitane din Bucureşti, iar mai apoi de retipărirea colecţiei „Vieţile Sfinţilor”, în doisprezece volume, după ediţia de la Mănăstirea Neamţ (18071815), pe care o considera „atât de folositoare pentru formarea duhovnicească şi luminarea sufletelor credincioşilor”. Atât lucrările de restaurare, cât şi tipărirea colecţiei amintite, vor fi terminate după trecerea sfântului la cele veşnice. În cadrul „Tomosului de canonizare”, găsim scris: „Ca păstor de suflete, s-a nevoit, ostenindu-se cu traducerea şi tâlcuirea sfintelor cărţi, iar după ce a suferit mai multe încercări şi necazuri în această viaţă trecătoare, s-a mutat către Domnul ca un adevărat apărător al celor asupriţi şi mărturisitor al credinţei ortodoxe.” După moartea sa, ucenicii săi nu au găsit nicio avere în chilia sfântului, cu numai cărţi, care erau rânduite să se dea în dar.

11

Sfântul Grigorie a trecut la cele veşnice în data de 22 iunie 1834, fiind înmormântat în partea de miază-noapte a Catedralei Mitropolitane. După şapte ani, precum spune părintele Ioanichie Bălan, osemintele sale s-au strămutat în gropniţa Mănăstirii Căldăruşani, iar mai apoi în privorul bisericii celei mari. Mutarea cinstitelor sale oseminte a avut loc în anul 1841, prin grija patriarhului Iustinian Marina. Pe cinstitul său cap stă scris: „Acest cap este al preasfinţitului nostru mitropolit Grigorie al III-lea. La anul 1829, din porunca Rusiei, s-au dus în Basarabia, iar după slobozenie sau întors în Bucureşti, la scaunul său şi au răposat în Domnul, cu pace, la leatu 1834.”

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, întrunit pe data de 20 octombrie 2005, a hotărât ca mitropolitul Grigorie Dascălul al Ţării Româneşti să fie trecut în rândul sfinţilor, cu data de prăznuire la 22 iunie. Proclamarea oficială a canonizării acestuia a avut loc la 21 mai 2006, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti. În cadrul „Tomosului de canonizare”, găsim scris: „Având în vedere viaţa pilduitoare a învăţatului

12

ierarh Grigorie Dascălu, evlavia să călugărească şi înţelepciunea să sfânta în păstrarea dreptei credinţe şi în tălmăcirea cuvântului lui Dumnezeu şi a Sfinţilor Părinţi, pentru zidirea duhovnicească şi luminarea cinului călugăresc, a slujitorilor sfintelor altare şi a poporului credincios, urmând învăţătura Bisericii, rânduiala sinodală şi chemării în ajutorul nostru cu puterea lui Dumnezeu, Cel închinat şi preamărit, noi, ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, hotărâm că de acum înainte, în veci, ierarhul Grigorie Dascălu, mitropolitul Ţării Româneşti, să fie numărat intre sfinţii Bisericii, să fie pomenit şi cinstit cu cântări de laudă în ziua de 22 iunie.”

Astăzi, cinstitele Moaşte ale Sfântului Grigorie Dascălul se află în Mănăstirea Căldăruşani, din judeţul Ilfov.

Aflată la mică distanţă de municipiul Bucureşti, pe malul lacului Căldăruşani, pe teritoriul comunei Gruiu, în judeţul Ilfov, mănăstirea a fost zidită între anii 1637-1638, fiind înzestrată cu multe daruri de către domnitorul Matei Basarab.

13

14

15

Biserică de lemn în curtea Muzeului Aviaţiei cu hramul Sfântului Grigorie Dascălul

Capela Sfântul Grigorie Dascălul – spital Azuga

16

Mănăstirea Căldăruşani

Mănăstirea Căldăruşani

17

Mănăstirea Căldăruşani

Mănăstirea Pângăraţi

18

 Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie)  Pătimirea Sfântului Slăvitului Marelui Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţă (23 aprilie)  Soborul Sfântului Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului (7 ianuarie)  Botezul Domnului (Dumnezeiasca Arătare - Teofania) (6 ianuarie)  Sfântul Ierarh Nicolae (6 decembrie)  Sfântul Ierarh Andrei, mitropolitul Ardealului (30 noiembrie)  Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie)  Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie)  Zămislirea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (23 septembrie)  Sfântul Prooroc Iona (21 septembrie)  Sfântul Apostol Bartolomeu (11 iunie)  Înălţarea Domnului (Joia săptămânii a şasea după Paşti)  Sfânta și Marea zi de Luni  Buna Vestire (25 martie)  Sfântul Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu (17 martie)  Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia (9 martie)  Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului (24 februarie)  Sfântului Apostol Filip (14 noiembrie)  Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (13 noiembrie)  Viaţa Sfântului Mare Mucenic Mina (11 noiembrie) Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, izvordecultura@yahoo.com,

boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865

19

20