Revista AG pe Rime nr. 30/2016





 

AG PE RIME Revistă de Umor pe Rime

Director: Constantin Mîndruţă

P

r

e

m

i

u

l

Redactor-şef: Ioan Muntean

U

E

R

-

2

0

1

0

AG PE RIME

Notă: titlul revistei este anagramarea cuvântului „epigrame”.

2

nr. 30/2016 interviu

Interviu AG PE RIME

Nu, UNIREA n-a fost spartă,

autor

Și nici OMNIA sau MERCUR,

Cine sunteți dumneavoastră, d-le Laurențiu Ghiță?

Gabi, la cumpărături.

Bună ziua dumneavoastră și cititorilor dumneavoastră. Cine să fiu? Iaca,un inginer rătăcit prin meandrele versificației și a umorului sprințar. Tehnic vorbind, sunt ploieștean de origine (asta ca o circumstanță atentantă la atentatul la umor pe care îl practic), inginer utilajist de petrol (asta ca o explicație a faptului că mă atrage acest gen de umor super concentrat, simetric și ritmat, supus caznelor și canoanelor șablonarde ale conciziunii și preciziei, care este epigrama) și acum Mitic de București (asta ca să explic aprehensiunea pentru bășcălie și calambur). Sunt însurat, 2 copii mari și frumoși (asta ca să explic rezistența la tăbăceală și la preferința pentru duel).

Deci, sunt unul din epigramiștii români ai momentului, din aripa relativ tânără și, prin concursul împrejurărilor, din 2011, redactorul-șef al revistei EPIGRAMA a Uniunii Epigramiștilor din România.

Cum ați descoperit epigrama și când?

Inițial nici nu mi-am dat seama că am scris epigramă, dar, la un Revelion din liceu, pentru atmosferă, m-am ocupat de partea de răvașe și, uite-așa, am „comis” două pagini cu răvașe pentru fiecare din cei care urmau să participe. Îmi aduc aminte de unul, adresat unei colege, Gabriela, mare amatoare de shoping (da,da, era și pe vremea aia, incredibil, așa ceva!) prin marile magazine ale Ploieștiului de atunci: 3

OMNIA, UNIREA și MERCUR. Bine, acum mi-e rușine de ce am scris, dar i-am dat pe spate pe toți cu ceva de genul:

Ci a fost alaltăseară Bine, fără să aprofundez, mâncam epigramă pe pâine. Erau Almanahurile URZICA, PERPETUUMURILE COMICE, unde îi citeam pe marii maeștri: Navarra, Zarafu, Bianu, Trifu, Clenciu. De unde să știu că, peste câțiva ani, am să am onoarea de a fi prieten apropiat cu unii din ei?

Apoi, prin studenție, mi-am făcut mâna

cu texte umoristice, unele rimate, altele nu, am câștigat și ceva premii la FACS-uriFestivalul Artei și Creației Studențești, cum li se zicea. Am avut în 1989, onoarea de a participa la faza finală a FACS, la Umor, la Cluj unde, pe lângă Premiul III, pentru un text propriu, am realizat marea lovitură a vieții, cunoscându-mi viitoarea soție, pe atunci, îndrumător cultural la UBB Cluj și „mămică” pentru delegația ploieșteană.

Pe urmă a venit șocul muncii, tumult, copii etc. Până într-o zi când, la o recepție a unei mărfi, în Polonia, într-un moment mort mai lung, mă jucam pe Internet și am dat de site-ul poezie.ro sau agonia.ro, cum i se mai zice, și atât mi-a trebuit. M-am aruncat în dueluri, încurajat și de unul din

AG PE RIME

veteranii de acolo, regretatul Laurențiu Orășanu (care semna CALIMERO) și drumul a fost deschis.

Deci începuturile au fost on-line.

Da, numai on-line. De altfel, deși unii „veterani” desconsideră această mișcare, să știți că sunt extrem de recunoscător Agoniei. A fost (și încă mai este) o veritabilă și redutabilă școală de epigramă.

Doamne, ce dueluri și ce critici spumegânde a văzut ecranul! Păi, să fi postat o epigramă cu dezacorduri, fără ritm, rimă și alte alea? Te zburătăcea Calimero de nu te vedeai! Nu e întâmplător deloc faptul că „noul val”, noua generație de epigramiști buni este dominată 90% de „agoniști”. Și când zic „buni”, mă refer atât la mai maturii și cunoscuții Nae Bunduri, Ioan Toderașcu, Sorin Olariu, ȘtefanCornel Rodean, cât și la mai „tinerii” Petru Ioan Gârda, Grigore Chitul, Florin Rotaru, Vali Slavu, Ion Ruse, Dan Norea și mulți alții, pe care îi rog să mă ierte că nu i-am mai pomenit.

Cum v-ați lansat?

Prin 2003, m-am întâlnit cu un vechi și bun prieten și coleg de studenție ploieșteană, renumitul cantautor Daniel Iancu. Pe atunci, sătul de peregrinări pe platformele petroliere din lume, el se hotărâse să lase lumii ceva, care nu putea fi o sapă de foraj, ci cântecele lui superbe, cu care ne extazia în studenție. Și, cum mai era loc, mi-a luat două poezii și a făcut cântecele din ele. A mai luat una a fiului meu, Vlad, pe atunci de 9 ani, și a făcut un cântec celebru –Osama Bin Belden. Ce s-o mai lungesc, văzându-mi numele pe CD, a încolțit ideea, exprimată de un alt vechi coleg, mare chefuitor: „Ce, eu n-am teneși”? Și m-am apucat să îmi adun epigramele

împrăștiate pe AGONIA așa încât, spre surprinderea mea, am pus de primul volum: SINGUR ÎNTRE PATRU VERSURI, încurajat de Sorin Olariu din State și de editoarea mea, inimoasa doamnă Rodica Lupu. Cartea, apărută în 2008, a avut succes instant, a luat un premiu la Bistrița și iată, domnul Ghiță a apărut pe scena epigramei.

Mi-am luat inima în dinți și m-am dus la cenaclul Cincinat Pavelescu din București, la recomandarea maestrului Valerian Lică, unde dl. Corin Bianu, Președintele Cenaclului m-a primi foarte frumos, poate și pentru că am înjumătățit media de vârstă când am intrat în sală.

Pe urmă, totul a mers din plin. Al doilea volum de epigrame: ZÂMBETONIERA, în 2010, Volumul de poezii umoristice și nu chiar, STAVRIDUL CU COLȚI DE ARGINT, în 2013 și, anul trecut, în 2015, UMOR... 3G, scris cu doi mari umoriști actuali, Petru-Ioan Gârda și Ananie Gagniuc, un mix de epigramă (partea mea), Poezie umoristică (partea lui Pedro) și inegalabila proză a lui Noni Gagniuc.

Revista?

Cu revista e altă poveste. După o perioadă de colaborare fructuoasă, regretatul Valerian Lică, fostul redcator-șef, mă tot tachina să iau revista, că nu mai poate, că e bătrân, că albă, că neagră. Am tot reușit să mă fofilez că, de, serviciul e cu probleme, cu deplasări lungi, dese, mi-era teamă. Până într-o zi când, îmi aduc aminte ca acuma, m-a chemat la dumnealui și mi-a pus mapa cu materiale în brațe: „Gata. Din momentul ăsta te ocupi. Eu nu mai pot”!

Sărmanul, chiar nu mai făcea față, mai scăpau epigrame slabe, erate peste erate, sincer, mă mir cum a reușit să o ducă atâta, și ar trebui ca detractorii săi, pe care i-a 4

nr. 30/2016

avut pe vremea conceperii revistei, să aibă bunul simț să înțeleagă ce eforturi făcea un biet bătrân de 80 de ani ca să ducă mai departe această flacără, așa cum s-a putut.

Acuma, uite, sunt 5 ani de când am preluato, bietul domn Lică s-a și stins după aceea, și revista continuă să apară, cu tot chinul pe care îl implică pentru mine, însemnând adunat materiale prin aeroport, scris articole în avion, jurizat concursuri în schimburile de noapte, când sunt la vreo lucrare prin rafinăriile Europei. Norocul meu a fost că mi-am apropiat un mare coleg, pe Ștefan-Cornel Rodean, cu care mam completat excelent în acești ani, temperamemntul meu regățenesc ducând lupte crunte cu fainoșagul sibian. Mai nou, ne ajută și echilibratul coleg de la malul mării, Dan Norea și treaba parca merge mai ușor. Firește, avem și noi cârcotașii noștri, nemlțțumiții evidenți, dar, până una-alta, revista place și merge înainte.

Cum procedați ca să-i mulțumiți pe toți?

Pe toți e imposibil. Dar pe cei mai mulți, cred că reușim. În primul rând, niciodată nu ne uităm cine semnează o epigramă. Întâi o citim, o apreciem și abia apoi vedem semnatarul. Nu ne interesează cărțile de vizită ale celor care cred că ne impresionează cu înșiruirea titlurilor de comitete și comiții. Încercăm să nu ne lăsăm antrenați în vânzoleala contestatarăa unora, să nu țațificăm limbajul revistei, să nu ne lansăm în polemici mizere, parti-pris pentru unul sau altul. Firește că, de aici, acuzații de partizanat pro sau contra, firește că suntem acuzați că nu luăm partea unuia sau altuia. Dar nu ăsta e scopul pe care îl urmărim. Am văzut atâtea reviste în care X e bălăcărit de Y, iar Z se dă în spectacol, combătând feroce despre estetica epigramei,, după ce 5 ani a stat să cultive 5

castraveți. Am avut de curând neplăcuta surpriză să fim acuzați de mișelie de cenaclul W, separat cu cățel și purcel de cenaclul Q, doar pentru că am acceptat existența acestuia. Dar, mă rog, astea sunt de-ale vieții și fac parte din „parfumul” societății noastre actuale. În urmă va rămîne ceva durabil, concret, la care am fost părtași și noi.

O altă problemă e frecventa întrebare: „Bine, eu sunt președinte de cenaclu, șef de revistă, capelmaistru la Uniunea Scriitorilor, de ce nu mă publici”?

Răspunsul e același de mai sus. Scrii bine, epigramă bună, ești publicat. Altfel, Papa de la Roma să fii, nu te pot face de râs, publicându-ți o epigramă proastă. Și-apoi, alții ne acuză: „ Ai cartea mea, de ce nu scoți o epigramă de acolo?”. Stimabililor, treaba e simplă. Vrei să apari, trimiți. Nu? La revedere. Nu stă nici Ghiță, nici Rodean, nici Norea să ia la lins opurile dumitale, în căutarea unei epigrame mai de Doamneajută.

Cum se implică revista EPIGRAMA în promovarea acestui gen literar? Sau specie?

Că veni vorba, e mare tam-tam pe această temă: „Epigrama- gen sau specie”?

Asta îmi aduce aminte de faza aia cu sexul îngerilor, problema dezbătută de savanții Constantinopolului, pe când turcii băteau cu berbecii în porți. Pe mine, personal, mă lasă rece această teribilă dilemă. E treaba savanților, a literaților de profesie aceasta.

Ia hai să ne ocupăm mai mult de calitatea epigramei, cum să o promovăm, cum să le băgăm în cap și semidocților ce e aia „rimă”, ce e acela „acord”, „ritm”, cum se numără silabele versurilor (și acum, eu folosesc degețelele). Că se mai trezește unul și întreabă senin: „Care e rețeta după care

AG PE RIME

se scrie o epigramă? De ce o ascundeți poporului?”.

Noi la revistă, constatăm că foarte mulți apreciază articolele de tehnică literară publicate de d-na Elis Râpeanu, o mare teoreticiană a fenomenului. Observăm o creștere a auto-exigenței majorității colaboratorilor noștri. E adevărat cu mai sunt destui care, să-i pici cu ceara, și tot aceleași greșeli prozodice fac, tot aceleași epigrame inepte ne trimit. Partea proastă e că scriu și mult și, credeți-mă, după a 30-a epigramă, deja îmi fâlfâie lămpile. O parte acceptă criticile, sugestiile, variantele de îmbunătățire și, spre bucuria noastră, observăm mai apoi progresele. Mai corectăm o virgulă, o vocală, de la noi, dar niciodată nu atacăm esența, forma, fără să întrebăm autorul.

Firește, exigențele la cei cu pretenții sunt mari, la cei mai „slăbuți”, mai coborâm oleacă ștacheta, că altfel ar apărea în revistă numai doi-trei autori!

Am continuat să încurajăm concursurile tradiționale ale revistei. În special, am ținut să păstrăm TOP E, adresat cenaclurilor, unde am tot căutat (ți âncă mai căutăm) cea mai bună formulă de a stimula colectivul.

Nu doar unul-doi epigramiști de vârf să tot apară peste tot. Și uite, se pare că reușim.

Avem surpriza colosală să vedem că cea mai bună epigramă de la cenaclul X nu e a „vedetei”, ci a mai timidului coleg Y. Am instituit o pagină de MEDALION. Mare lucru, veți spune, sunt pline revistele de medalioane. Da, dar acolo apar Maeștrii, răsfățații. La noi, cvasi debutanți, nepremianți peste tot, speranțe. Unii au confirmat după aceea, alții, din păcate, nu.

E, asta e! Daca unul din 10 confirmă, eu zic că e bine! În paginile revistei găzduim constant cronici ale Festivalurilor desfășurate pe tot

cuprinsul țării. Și, îm măsura spațiului disponibil, obligatoriu publicăm o seșecție a epigramelor premiate. Nu emitem judecăți, lăsăm publicul să aprecieze cât de bine și-a făcul juriul de colo treaba. Și reacțiile sancționează fără greșeală coteriile și premiile „pe ochi frumoși”.

Ar mai fi multe de spus, dar prefer să la revista să vorbească pentru sine.

Avem planuri de viitor mari. Odată cu reactualizarea statutului Uniunii, avem personalitate juridică, acum putem atrage sponsorizări, publicitate, astfel încât prețul revistei să scadă. Ideal ar fi să o distribuim gratuit membrilor UER cu cotizația la zi.

Poate va veni și vremea aceea. Până unaalta, din acest an, în premieră, revista este în măsură, prin ajutorul unui sponsor privat, să acorde Premiile Anuale ale revistei EPIGRAMA. Conducerea UER ne sprijină în această direcție și a acceptat includerea lor in Planul pe 2016. Vor fi stimulente pentru o colaborare și mai intensă și conștientă la apariția revistei.

Publicăm annțurile referitoare la Festivalurile și Concursurile organizate sub egida UER, anunțăm Deciziile și Hotărârile UER, sperăm să fim tot timpul interfața dintre UER și marea masă a epigramiștilor.

Aceasta este, de fapt, esența existenței noastre ca publicație. Nu profitul, nu scandalul, nu mahalaua.

Câteva cuvinte despre AG PE RIME. Cunosc revista de multă vreme și, sincer, îl admir pe vigurosul Mîndruță pentru zbaterea sa dramatică pentru ducerea mai departe a acestei reviste. L-am și sprijinit de oricâte ori a avut nevoie. În rest, mult succes și viață lungă revistei AG PE RIME, și să lupte pentru ridicarea epigramei argeșene. Că e loc!

6

nr. 30/2016 Epigrama – cel mai iscusit catren

EVOLUŢIE

Epigramişti din BUCUREŞTI LAURENŢIU GHIŢĂ

Când soaţa mea era studentă, Săream pe geam, la ea-n cămin.

Mai sar şi azi, când nu-i atentă, Dar ca să plec, nu ca să vin!

ROMÂNII VOR UNIREA! Am citit în presă ştirea, Pentru-a nu ştiu câta oară, Că românii vor Unirea.

(Cel mai bun coniac din ţară)!

DOVADĂ Pe şosea, o neagră pată, A rămas, ca să se spună, Că găina-abia călcată, A făcut o zeamă bună!

CA SĂ NU FIE CONFUZII Oprindu-se pe la butic, Plăti cu cash, din portofel, Un bax de Whiskas, la pisic Şi-un bax de Whisky, pentru el.

7

Epigramişti din judeţul ARGEŞ CONSTANTIN AGRICOLA MIU

CĂSĂTORIA

FĂRĂ COMENTARII

Întocmai ca un foc dogoritor, Se spune-adesea că o căsnicie Se-aprinde exploziv în dormitor Și se consumă până la bucătărie!

Când eşti tânăr, în putere, Ochii văd, inima cere.

Mai târziu, cine te crede, Ochii cer, inima vede...

MEŞTERII ZUGRAVI

CONSTATARE

Îndemânarea lor e fără preţ Şi, c-o migală ca de Dumnezeu, Un secol au pictat la Voroneţ Şi tot pe-atât, la dormitorul meu.

Nu te avânta la piaţă, Dacă-n viaţă n-ai venit, Că rămâi tot o paiaţă Şi-o să pleci cum ai venit!

EŞEC ÎN DRAGOSTE

DUPĂ ALEGERILE PREZIDENŢIALE

A vrut să aibă-o talie subțire Și-așa, pe dumnealui să-l cucerească, Însă, cu toată cura de slăbire, El în final, i-a zis... să-l mai slăbească!

Azi concluzia e clară, Nici-un dubiu n-a rămas: Cel mai bun român din ţară, Este... sas!

AG PE RIME

CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ BISERICA

CÂND SUNT CITIT

Biserica ne adună, Slujba se face oral, Câte telefoane sună Zici că-i oficiu poştal.

Ca poet, când sunt citit Sufletul mi-e împăcat Şi de scris împătimit, Bine că nu sunt... citat.

EPISCOPIA

GEORGE TĂTĂRUŞ

Imaginaţia-i vie, Creierul să nu-l mai storci, Dacă zici „Episcopie” Crezi că e „scopit de porci”!

DIMINEAŢA Auzi cântece de goarne, Dacă s-a trezit cocoşu’, Nevasta îmi pune coarne ... Ia pe tine ceva roşu.

CHELUL Chelul studiază Rămas fără vorbă, El invidiază Şi părul din ciorbă!

EROII Auzi câte-un cor Care-i mai cinstesc – Eroii nu mor ... Dar nici nu trăiesc.

SITUAŢIE FĂRĂ IEŞIRE

ANONIMA Domule, cum se exprimă Am dedus, e-un mizerabil, Dar observ, nu-i anonimă, A semnat... indescifrabil!

DEZMINŢIRE Ştiu bine a lor menire, E-o minciună, ce să mai?!

Banii n-aduc fericire ... Nu aduc, dacă nu-i ai!

DIFERENŢĂ Aolică, muică, muică, Dacă e să facem haz, În Argeş miroase-a ţuică, La olteni îţi pute-a praz!

GĂSELNIŢĂ În lumea asta sunt mistere, Acum, la unul mă refer, Femeile, ca să-ţi ofere, Mai totdeauna... întâi cer!

Starea grea din fire Ce m-a apucat E fără ieşire ... Că sunt constipat.

8

nr. 30/2016

GHEORGHE VINTILĂ CURAJ BAHIC Când te-aduc acas-amicii Şi vezi soacra, ai curaj, Nu te lăsa paradă fricii, Nu uita c-ai... portbagaj!

RUGĂCIUNE DIN MOLDOVA Mulţumescu-ţi, Doamne, Smerit mă închin, Că ne-ai pus în toamne Şi harul... di vin!

EMINESCIANĂ Vezi, rândunelele se duc, Puterea-ncet te părăseşte Şi cad şi frunzele de nuc, Doar soacra parcă... înfloreşte!

Stau blocat la telefon, de scumpirea ce-o aflai...

Las’ că nici el n-are ton, dar nici eu nu mai am grai!

CONSTATARE Mint şi fură, ce s-aştepţi?

Noi i-am ales, recunoşti?

N-om fi fost atunci deştepţi, dar acum ne cred prea proşti!

SOACRA Îmi surâde-o-aşa idee: Dumneaei nu-i prea bătrână, Rău n-arată ca femeie Şi-are şi-o pensie bună!

TRASEISM POLITIC

IULIAN CITER MARINESCU

Le-a plăcut de mici turismul, Călători de anvergură, Azi practică traseismul, Mai ceva ca pe Centură!

CETĂŢEANUL

CANDIDAT, PRIN CIMITIR

Nu mai merge azi cu sacul, pentru murături, în piaţă, Nu că n-ar mânca, săracul, dar e-acrit destul de viaţă!

Clătinând din cap a jale, Zise trist cu gura pungă: – La ce să le fac spitale, Că tot aici or s-ajungă...

MARIAJ ACTUAL Scurt e drumul ce-a rămas Din alianţa subţire: El, spre cimitir, un pas, Ea la fel... spre moştenire.

9

TELEFONIE

AG PE RIME

LILI CONSTANTIN SOŢULUI MEU

DIN JUSTIŢIE

Când n-ai poftă de pictură Nu ţi-e sete şi nici foame, Stai în casă la pictură Mâzgălind la... epigrame.

Vine martorul la bară, Om ce vine de la ţară.

– De unde eşti dumneata?

– ... Din sat cu nevasta mea.

UNUI POLITICIAN

LA CASA DE AMANET

Cum să plec de la putere Când sunt tare în partid!

Să las putina cu miere? Ăsta este... suicid!

Într-o zi, o oarecare, Drăguţă, cu ţoale şic, A adus pentru vânzare ... Sufletul unui amic.

POVAŢA DIVINĂ

CAPITALA LUI OPRESCU

E drept că banu-ţi dă puterea Să urci pe scară de el dus, Dar nu uita când strângi averea Că numai Dumnezeu e sus!

Pe Centură dai în gropi, Pe străzi se bat interlopi, Câinii-n haite te aleargă, Bucureştiul e pe targă!

POVAŢA TIMPULUI

PĂCĂTOSUL

Bunicul mă sfătuieşte: – Tu, ascultă-mă pe mine, Vezi, ce astăzi străluceşte, Mâine va fi doar ruine!

Lasă-te, mândră de mine Că mor ziua de ruşine...

Noaptea să-ţi aduci aminte Să uităm de cele sfinte!

LIVIA OPRESCU

LA SPITAL

NUDISM Nudiştii au dreptatea lor: Că ne-am născut în pielea goală, Că ne-ngropăm în fundul gol ... Nu-ncape nici o îndoială!

Când ai treabă la spital Toţi au ochelari de cal, Dacă n-ai plicul cu şpagă Stai pe holuri ziua-ntreagă!

CONSOLARE Treaba merge mult mai bine De când suntem amândoi, Că în loc de „vai de mine!”, Acum zicem „vai de noi!”

10

nr. 30/2016

MARIA CHIRTOACĂ REFLECŢIE Şi în artă-s o grămadă De obstacole, mereu: Cu talentul stai la coadă, Dacă nu ai şi tupeu.

11

NEGOŢUL Ce să spun despre negoţ?

Că, din fire, este hoţ Şi-are un harem cu soaţe: Băncile, şi ele hoaţe...

NELU CONSTANTIN

LA VOT

PICTOR ANONIM

A votat ce-a zis nevasta, Dar e mândru să susţină Că, măcar de data asta, Şi-a ales singur... cabină.

Ai expus şi tu, în fine, Într-un hol sau dormitor, Tatăl tău, mai bun ca tine, Te-a-trecut, că-i... vopsitor!

VEDETELE

DIASPORA

Printre VIP-uri, evident Că se află și cucoane Care n-au deloc talent, Dar răzbat prin... silicoane.

Au plecat la muncă-afară, Unde alţii sunt stăpâni.

Cei ce-mpart dreptatea-n ţară Le-au luat dreptul de... români!

LA TV

UNEI ADOLESCENTE

Azi TV-ul ne ațâță Și pretinde că educă Dând pe sticlă, ba o țâță, Ba un bot umflat și-o bucă...

Ai trecut şi tu prin şcoală Cu eforturi nu prea mari S-ajungi divă mondială Şi-ai luat bac-ul... spre bulgari!

RUGĂCIUNEA LACOMULUI

LA MODĂ

Dacă tot avem o cruce De purtat, drept mângâiere, Doamne, mie dă-mi avere, Doar atât cât s-o pot duce!...

Blonda ce stea se credea Are doar o calitate: N-a muncit în viaţa sa, Doar s-a dat la fund... pe spate!

MORALĂ

BUNICUL LA CABARET

În zadar îndrugi cuvinte Şi te baţi cu pumnu-n piept: Banul, dacă n-ai şi minte, Nu te face mai deştept...

Dezbrăcata-şi etalează Cu înverşunare nurii, Dar la dânsul mai vibrează Doar placa din cerul gurii!

AG PE RIME

„PRIMA CASĂ” DIFERENŢĂ Spuneam unui tinerel Că avem un handicap: Amândoi strângem la fel?

El la piept, eu la ciorap!

NUŞA CANTEMIR OM CULT Nu vorbeşte-n orice fel, Numai când este-ntrebat Aces om stăpân pe el...

Nu are vreun sfat de dat.

PARLAMENTAR Ziua cât este de mare Verzi şi-uscate el îndrugă, Că asta-i a lui chemare Scaunul să nu îi fugă.

ELEVUL ZILEI DE AZI La şcoală-s sârguincios, Cu tableta mă descurc Şi conduc, nu merg pe jos...

Doar la lecţii... mai mă-ncurc.

„Prima Casă”-i bucurie, La Bancă e nebunie! Şi după ce le-a dat banii, Să plătească... n-ajung anii!

ŞOMER Toată ziua se întreabă, (Fără nici o încercare) „Unde ar găsi de treabă”... Şi rămâne la-ntrebare.

Epigramişti din judeţul BRĂILA IONEL JECU DESPRE CEI DE LA A.N.A.F. Zice un tip supărat: – M-au săltat nevinova Şi-am să le spun tuturor, ANAF-URA mamei lor!

STELARĂ Doresc să fiu şi eo o stea, Să strălucesc cum face ea, Să luminez, pe cât se poate Unele minţi întunecate.

BĂTRÂNEŢE De trai ce să vă mai spun, Existenţa-i rău umflată, De facturi devii nebun!

E mai rău ca altădată...

DEŢINUŢI Unii se vor erudiţi Şi încep să editeze, Că-s de cărţi împătimiţi ... Pedeapsa s-o micşore.

O PERSOANĂ DE SEX OPUS M-am întâlnit cu cineva Care de sex opus era, Dar după cum am presupus, Deloc la sex nu s-a opus.

MELOMANĂ Îmi place muzica uşoară, La fel şi-aceea populară, S-ascult cu soaţa pe alei, Dar nu şi muzicuţa ei.

12

nr. 30/2016

AMANTUL

SALTUL CU PARAŞUTA

Aşa este el, Unul din acei Ce este fidel La două femei.

Instructorul, ca o aspidă, I-a spus, făcându-se că plouă, Că dacă n-o să se deschidă I-o va schimba cu una nouă.

O TÂNĂRĂ DOCTORIŢĂ

PERSPECTIVE

Consultul de dureri de burtă Mi-l făcu-n ţinută scurtă, Gândind ce poartă sub halat, Alte dureri m-au apucat.

Ca-n vremurile de apoi, Când vom uita deja de toate, Ne vom culca iar amândoi ... În paturi... separate.

VENIND DIN STRĂINĂTATE

SPERANŢE DEŞARTE

Grănicerilor din vamă Le-am făcut o epigramă, Trebuia, că nu-i de şagă, Să le dau ceva drept şpagă.

În seara de Dragobete Mă duse taica la fete, Încercai şi eu vreo trei Toate fuseră... femei.

TARE DE CARACTER

MITICĂ ION

Prinsă în flagrant o soaţă, Nemaipomenit de calmă, Nu s-a înroşit la faţă Până n-a primit o... palmă.

CAUZĂ ŞI EFECT

PREFERINŢĂ

Citind printre rânduri Blonda, o duduie, A căzut pe gânduri Şi-a făcut... cucuie.

Vrǎjit de sânii sǎi enormi, De gura sa cu buze dulci, Cu ea nu ţi-ai dori sǎ dormi, Ci... sǎ te culci.

Epigramişti din judeţul BUZĂU

EPIGONII EPIGRAMEI Epigramiştii de altǎdatǎ Dupǎ-ntrunire o fǎceau latǎ; Noi, epigonii, îi copiem Nu în cum scriem, ci în cât bem.

13

AG PE RIME

Epigramişti din judeţul CLUJ ALEXANDRU ŢENE POETULUI N. CREVEDIA Ești poet, nevoie mare, Legănându-te pe cărare.

Te știu, ești N. Crevedia Care și-a băut... via!

SOŢIEI- PROMISIUNE Mă rogi să mă las de băutură Că o să rămn precis orb, Eu îi spun sincer, fără ură, Că nu mai beau, le... sorb!

INTENŢIE Când l-a-ntrebat şeful de ce-n birou Miroase-atât de tare-a băutură, A zis, spăşit: să vă dau am vrut cadou, Dar sticla mi s-a vărsat în gură.

ANA MARINOIU PREZENTARE DE CARTE Critici... ‘nalt laudative!

Autoru-a prezentat Certe calităţi native...

Ce-au pus sala pe căscat!

Oare, pentru când minunea Să vedem şi scriitorii?!

GUVERNUL Protejând destinele, Căci adânc e hăul, Zilnic schimbă binele, Să sporească... răul!

PERFORMERĂ Iubita mea nu-şi pierde firea, Străbate viaţa cu-ndrăzneală, Ieri o-nvăţam ce e iubirea, Azi face ea cu alţii şcoală.

NEŞANSĂ Cu visu-n har înveşmântat Pândea prilej de publicat...

Din şansa lui se-alese praful, L-a prins din urmă... epitaful!

ZBATERE Printre praf şi strălucire, Doamne, mulţi îşi cată rostul!

Prost, râvnind la nemurire, Cel deştept... făcând pe prostul!

LA OFTALMOLOG I-am acceptat convins părerea, Că vrea să-mi recâştig vederea, Dar „intervenţia”, socot, Cu preţul... m-a orbit de tot!

TRIUMF EDITORIAL Curg în valuri autorii...

Cărţi inundă Uniunea!

14

nr. 30/2016

ARGUMENT EXISTENȚIAL

EUGEN COŢA ORDONANȚĂ DUPĂ GREVA OIERILOR Azi, Guvernul Tehnocrat Rezolvă a ciobanilor nevoi, Balanța s-a echilibrat: „Câți câini aveți... atâtea oi”!

Acum, cât nu e prea târziu Și pensia nu mă răsfață, Declar c-o să rămân în viață Să mor de foame... da să scriu!

GAVRIL MOISA MUSCA

UNUI CUPLU GALINACEU Decât Cocoș la o „Găină” Și pe la DNA în cușcă Prefer o soartă mai blajină O viață de cocoș la pușcă... !

Este în prag de disperare Și are viața tot mai grea, Că este mică, că e mare Rezistă, numai dacă-i rea.

FURNICA PE O CRUCE... (Din Săpânța) „Multe-am mai îmbrățișat Și puține-am adunat”...

Scrise omul de poveste Părăsit... de cinci neveste!

Patrioata geto-dacă Ce lucra tot pe nimica, A plecat în vest, săracă Și lucră cu... păsărica.

CAPRA CU TREI IEZI EMINESCIANĂ „Pe lângă plopii fără soț” Ea nu s-a lamentat; O cunoșteau vecinii toți Că nu avea bărbat...

Umblând cu diverși nărozi S-a trezit c-are trei plozi, Dar Ieduții-s fără tată; Capra-i tot... nemăritată!

BOUL ȘI PORCUL EVA, DALILA ȘI MAGDALENA Multe femei seducătoare De-ți află secretul mare...

Te pot distruge-ntotdeauna Cu mărul, părul și cu pruna!

Figuri de top și populare, Sunt amândoi în funcții mari Și râd de clasa muncitoare, Cu ranguri, de parlamentari.

DIALOG DIN SPITALE... (Adunate) Prin spital de te vei duce Creștin fiind ori vechi ateu, Te vei ruga la Dumnezeu – Ești nevoit... să-ți faci și cruce!

15

Două Pupeze la geam Admira un Corb, pe ram, Dragă ăsta-i un ales Are jos un... Mercedes.

AG PE RIME

CIOCĂNITOAREA Tânără, fermecătoare, ,,Cântă” în apus pe plată, A fost prima zburătoare Cel mai bine... integrată.

GAVRIL NECIU FECIOARA Zâna albă din poveşti, Fată mare, pui de drac, Ce păcat c-o mai găseşti Astăzi doar în ... zodiac!

REPLICA SOŢIEI PRINSĂ ÎN FLAGRANT Când ţi-ai făcut bărbate-un rost Şi-ţi merge-n viaţă totul bine, Tu să te bucuri când un prost ... Trudeşte gratis pentru tine!

SFAT PENTRU FRAIERI Acei ce-şi caută nevastă, Fecioară pură cu dalbi sâni Să ştie c-o femeie castă ... Găseşti mai rar azi la români!

MARIAN POPESCU

BLATUL

PARALELE

Fundament şi bun suport Pentru prăjituri alese, Ce semnifică în sport ... Cheia marilor succese!

Într-o lume-aşa de „cultă” Mulţi nu îşi găsesc pereche – Unul şade şi ascultă, Altul... trage cu urechea.

TRADIŢII A LA CARAGIALE

„POVARĂ”

Ca pe vremea dumisale Postul de parlamentar Se câstigă cu parale ... La un preţ curat-murdar!

Am în cap atâtea gânduri, Stivuite rânduri-rânduri; Mă frământă doar un gând: Azi, cui dracu’ să le vând?

PROTESTE DE ANUL NOU 2016

PROIECTANTUL

Au primit românii iară Anul Nou în bătături Cum e datina în ţară ... Cu ură(ri) şi strigături!

Visa construcţii cât Bucegii – Tot mai sus! Norii să-nfrunte, Dar l-au ajutat colegii Să nu aibă rău de munte...

NERUŞINARE

MAPAMOND

Chiar neguvernată bine Şi ajunsă la răscruci Spun că ţara-i la-nălţime ... Fiinc-au pus-o pe butuci!

Milioane de ziare Ţin politica la zi, Dar se naşte o-ntrebare: Adevăru-n care-o fi?!

16

nr. 30/2016

MUZEI

MESERIE!

M-ai părăsit frumoasă muză Acum, în pragul afirmării; Plecarea ta nu are scuză Căci ai ţinut cu cititorii...

Frizeriţa, ieri, în zori, În răstimp de trei minute, M-a tăiat de patru ori Şi m-a ras de două sute!

JUSTIŢIE

INTERES

Mă tem de Dreapta Judecată În toate sferele cereşti Şi frica mea e motivată Şi frica mea e motivată: Că doar în cer o mai găseşti...

Îmi stă pe capul fetei - și-o prostește Un ins ce-i cere tot mereu... pupic; Să-i fie clar că, dacă n-o iubește, Nu pupă de la mine chiar nimic!

ÎNTREBARE Adevărul, vrei nu vrei, Stă în vin, o zic de-o viaţă; Dacă-ar sta şi în ulei N-ar ieşi la suprafaţă?

PETRU-IOAN GÂRDA TRANSPLANT DE CORP De-ar fi să mi-l schimbați vreodată – Pe ăsta nu mai sunt stăpân Să nu îmi puneți trup de fată, C-aș sta mereu cu mâna-n sân.

ÎNTÂRZIERI LA LOCUL DE MUNCĂ...

Calculând la câteva persoane, Micul decalaj ar fi endemic, Dar ce-nseamnă sfertul academic Înmulțit cu patru milioane!

UȘURARE – DE-NTÂI APRILIE Vecinul Radu m-a sunat Și am venit mâncând asfaltul Că soața mi-i cu Gheorghe-n pat!

M-a păcălit, era cu altul...

17

PRUNELE Din prune țuică fac, din câte-avem, Deși mă cert cu soața și mă-njur Că nu îi las defel și pentru gem...

Dar nu gem eu destul când îs mahmur?

MIREASĂ FURATĂ...

Am tras de Julieta mea cu dinţii Şi-n fine, am furat-o, pe-nserate: Au vrut să ne împiedice părinţii, Dar nu au fost pe fază... din păcate!

AG PE RIME

Epigramişti din judeţul CONSTANŢA DAN NOREA EU TE-AM FĂCUT, EU TE OMOR! Chemat la DNA, un deputat C-un Cod fiscal la el a declarat: „Această lege e copilul meu Și o încalc atuncea când vreau eu.”

BÂRFĂ ÎNTRE ÎNGERII PĂZITORI Un înger relatează: L-am salvat Din patru căsnicii înrobitoare Dar prea e omul încăpățânat... Îl las pe-a cincea singur s-o omoare.

FEMEIA, ETERNA POVESTE La cuvintele acestea Când e vorba de femei, Nu mă sperie povestea Ci eternitatea ei.

ÎN CĂUTAREA FEMEII IDEALE Tot înotând din val în val, (Căci viața e ca marea) Nu țărmul e un ideal Ci însăși căutarea.

JORGE LUIS BORGES Să stau doar printre cărți, e ca un vis Și-am înțeles și eu întâia oară: Biblioteca-ar fi un Paradis...

Depinde doar de bibliotecară.

REVELAȚIE Azi, în prag cu veșnicia, De la Sfântul Petru-aflai că Iadul este căsnicia Dintre-un înger și-o drăcoaică.

PESCARUL (definiție) Bărbat cu-o logică ce-mi scapă, Ce-ncearcă, zilnic, ceas de ceas,, Să aburească vreun caras Să-i muște râma de sub apă.

LIVIU KAITER VISE Stau comod la pensiune Cu bucate, vin Cotnari, Cu femei ... , n-am tensiune ... Vise de pensionari... !

CONCLUZIE FINALĂ Dispute-au fost şi mai persistă; Pe tema asta fac lumină: Femei urâte nu există Doar băutura e puţină!

UNOR DOAMNE Când vârsta-şi scad c-un an sau doi, Căci june vor să se menţină, E ca şi cum ai da-napoi Kilometrajul la maşină.

GÂNDIRE POZITIVĂ De-n viaţă-ai sufletu-otrăvit De griji, eşti stors ca o lămâie Fii optimist de un sfârşit Cu popă, cruce şi tămâie!

18

nr. 30/2016

MĂSURĂ DE PRECAUŢIE

COABITARE

Când seara vin târziu din bar, Şi-mi văd soţia tare-n clonţ, Pe cap pun casca de kevlar Şi-mbrac o vestă antiglonţ.

Caloriferul meu e tare!

Iarna aşa vom petrece: Eu - temperatură mare, El - nemuritor şi rece.

UNEI SOŢII

ELECTORALĂ

Săraca văd ce mult munceşte Că nu mai po’a să le cuprindă; Mănânc ce zilnic ea găteşte ...

Căci se găteşte în oglindă.

Dacă cinci procente ai După lege,cum se ştie Poţi în CAMERĂ să stai Patru ani fără... chirie.

DISCIPLINELE CĂSNICIEI

LA PROCES

La început de căsnicie La noi în casă-a fost chimie; E matematică de-o vreme Căci soaţa îmi face probleme!

Violată de-o lichea Spuse-n proces spre uimire, Că-şi retrage plângerea După... reconstituire.

ÎN PREFECTURĂ

Epigramişti din judeţul DOLJ GHEORGHE BURDUŞEL

PIATRA Văzură-n clişeu că are La rinichi o piatră mare Şi după ce-l operară I-o făcură... funerară.

VIS O vilă, Mercedes la scară, O firmă şi o secretară Şi-o insulă-n ocean, departe.

Aşa frumos visam azi-noapte.

19

Angajaţi-n prefectură Au frecvent dureri de gură, Doar distinsul domn’prefect Are şi dureri de... rect.

AG PE RIME

Epigramişti din judeţul IAŞI GEORGETA PAULA DIMITRIU MEDICUL UMAN CĂTRE VETERINAR Cu bolnavii mă-mpac bine, Pe oricine aş trata, Dar pe unii, zău că-mi vine Să-i trimit la dumneata!

EPIGRAMIST CHIRURG Vai de soarta celui care Ţi-a ajuns sub poanta rece; Bisturiul nu prea doare... .

Rana poantei nu mai trece!

LA SPITAL Când ajungi bolnav în faţa Unui medic la spital, Într-un mod original Ai de-ales: „Banii sau viaţa!”

OPTIMISM Stau de-un timp căzut la pat; Am un junghi care mă ţine, Nu prea văd şi n-aud bine, În rest mă simt minunat!

UIMIREA UNUI CIROTIC Ce-mi spune doctorul mă sapă Şi-mi umple viaţa de venin: Păi, cum să am în burtă apă, Dacă eu beau mereu doar vin!

DEFINIŢIA SĂRUTULUI Crezi că sărutul e miraj, Însă altul e simbolul: E o-ntrebare la etaj Dacă-nchiriezi subsolul.

ANIVERSARE Ştiţi cum e-un octogenar?

Merge-ncet, vorbeşte rar Şi are impresia Că-i prea mică pensia...

MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ ALEGERI UNINOMINALE Schimbarea mi se pare-n bine, Căci înainte-n mod stupid, Minţea partidul pentru tine; Acum, minţi tu pentru partid.

PÂINE ŞI CIRC La putere să te ţină Stratagema-i de succes Dar cum pâinea-i cam puţină Circul este în exces.

FEMEIA CAUZA PĂCATULUI ORIGINAR E păcat, da, pe APOLO, Şi, desigur, poţi s-admiţi; Când tu ştii că ies de-acolo, Zi de zi mii de tâmpiţi!

PETRECERE DE SFINTELE SĂRBĂTORI Zeci de ouă, vin şi pască Plus mielu-ntreg ce l-a halit; Apoi, în ordine firească, De înviere, a murit.

20

nr. 30/2016

REPROŞ DISCRET

PUNCT DE VEDERE IDILIC

Un metru nouăzeci aveai Ochi albaştri, freza scurtă, Şi acum tot atâţia ai Însă măsuraţi pe burtă.

În viața veșnic amoroasă, Călcând alături nu-i o vină, Doar n-ai să ai desert la masă Mereu aceeași savarină!

ADMIRAŢIE

„COLAC PESTE PUPĂZĂ”

Ce oameni buni şi săritori Sunt la spital. Eu vă spun drept; Când am plecat mi-au dat şi flori Pe care mi le-au pus pe piept

Se vede-un fapt ce nu-i pe plac, Ce s-a întins ca un flagel: Cât e românul de sărac, Mai dă și lenea peste el.

EVOLUŢIA VEŞMINTELOR FEMEIEŞTI

ÎNDRĂGOSTITUL, ÎN CONCEDIU

Cu o frunză ne-a fost dată: Viţă, brusture, arţar Şi-acum tot o frunză poartă Însă numai de mărar.

Pe ilustrate-a cheltuit Enorm de mult, cât o avere, Dar ea, vă spun, s-a-ndrăgostit Chiar de la prima lui... vedere!

VASILE LARCO

DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE PE...

CALCULATOR

CONJUGALĂ Când căsnicia e ratată, Și nu mai e ca altădată, Ca soț, din înger păzitor, Ajungi un țap ispășitor.

INSTABILITATE POLITICĂ Românul nu-i la datorie, În muncă nu mai are spor, Căci a ajuns corupt să fie Și îngerul său păzitor.

DESTIN ANAPODA Cu necaz se umple sacul, Seacă-al sporului izvor, Când un înger păzitor Frate s-a făcut cu dracul.

21

N-as vrea pe tineri să-i umbresc, Dar dragostea când dă târcoale, Prin Internet se-ndrăgostesc, Și divorțează-n tribunale.

AG PE RIME

Epigramişti din judeţul MARAMUREŞ MIRCEA MICLE MUNCA „Medicina muncii” scrie Pe-o destul de mare coală, Toată lumea ca să ştie Cum că munca este-o boală.

CORPUL UNEI OBEZE El conţine apă multă, Stai un pic şi mă ascultă Că te lămuresc îndată: Nu eşti grasă ci-inundată.

ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS – Chiar din Vrancea sunteţi oare?

– Da! de ce mă întrebaţi?

– Staţi un pic şi-o să aflaţi: Sunteţi cutremurătoare!

PRIETENE Printre prietenele mele Sunt şi unele cam rele, Una e atât de rea...

Fuge şi-umbra ei de ea.

TĂCEREA O femeie nu te-aşteaptă Dacă este şi deşteaptă, Ea ştie şi când să tacă ... Dar nu poate să o facă.

VASILE ŢINCAŞ GUVERN TEHNOCRAT CU NOI MINIŞTRI Guvernarea ce începe Nu e una oarecare, E numit azi fiecare Fix la ce nu se pricepe.

PARLAMENTARII Sunt şcoliţi neapărat, După buna lor dreptate, Că ajunşi şi-au cumpărat Diplome şi doctorate.

DEZMOŞTENITULUI Semeni mult cu tata mare, Zice hâtrul cu viu glas, Din averile ce are Numai mutra ţi-a rămas.

SOŢII – ÎNTELEGERE TACITĂ Vine cam târziu acasă, Ea cu gândul se frământă, Dar cu vorbe nu-l apasă Că nici ea nu e o sfântă.

SUBALTERNA Blondă şi atrăgătoare, Are-o aură divină Şi cu mersul de felină Clar motiv de promovare.

EPIGRAMISTUL ÎN SOCIETATEA CORUPTĂ Face totul din plăcere, Scrie critic, cu umor, Este veşnic visător Dar în suflet cu durere.

22

nr. 30/2016

DENTISTA

FEMEILE ASTEA!

In halat imaculat, Pare bunătatea pură, Dar de cum te-ai aşezat, Te supune la tortură

Viaţa nu îmi e tihnită Şi o spun cu încântare: De cum scap de o ispită Dau de alta mult mai mare!

Epigramişti din judeţul MEHEDINŢI VASILE VULPAŞU LOGICĂ Logic este, evident, Nu am cum să mă înşel, Printre lupi în Parlament N-ai să vezi că stă un miel.

ANGAJAT DIN ADMINISTRAŢIA LOCALĂ Timpul trece, leafa merge, Tot ce a greşit se şterge, El chiuleşte-atât cât poate, Căci primaru-i este... „spate”.

23

DORINŢĂ Că-ţi doreşti o „poamă” crudă Mulţi ar vrea să te audă, Spun să ştie-ntregul târg: Eu o vreau pe cea în pârg!

CU TOŢII MULŢUMIŢI Vă spun discret, că-n anii cei frumoşi, Pe multe soaţe des le-am păcălit, Dar soţii lor sunt foarte bucuroşi Că au copii... ce-mi seamănă leit!

Epigramişti din judeţul OLT DUMITRU BOTAR

DORINŢA MEA

SOŢIEI

Am obținut ce mi-am dorit, Dar vreau să am în viitor, Ca strehăian, de toţi iubit, Şi o licenţă... în umor!

De-aş avea aripi să zbor Aş trece dincolo de vamă Să-ţi aduc un mărţişor Cu parfum de epigramă.

PROVOCARE

DECIZIE IREVOCABILĂ

Părul blond mă răscoleşte, Trupul tău mă ispiteşte, Toate-n suflet mi-au pătruns Dar mai ai ceva... ascuns!

Parlamentarul nostru are Două camere model Declarate dormitoare Chiar de... Curtea de Apel.

AG PE RIME

COMPETIŢIE DE TOAMNĂ Astăzi, chiar nu mai contează Că în spaţiul românesc Ziua când se micşorează Toate preţurile cresc.

Epigramişti din judeţul PRAHOVA ŞTEFAN ALEXANDRU

NEŞANSĂ

MODERNISM EROTIC

Nimic nu mi-a picat din cer, Nu sunt umil şi nici satrap, Ci doar un biet pălărier În ţara asta fără cap.

„În fânul de curând cosit” C-o fată dulce m-am iubit Dotată-n dublu sens perfida: Avea şi sifilis şi SIDA!

BĂRBĂTEASCĂ

LIMBAJ PERICULOS

Chiar de ţinem scurt regim Şi bem numai apă plată Tot apare când albim Adenomul de prostată.

Tot numindu-şi soaţa vacă, A fost condamnat civil, Puşcărie o să facă Acuzat ca zoofil!

TRANZIŢIE ROMÂNEASCĂ

VEŞTI BUNE LA SPITAL

Vremurile sunt rapide Dar şi-acum ca-n alte dăţi Unii consumă lichide Alţii doar... lichidităţi.

A ieşit din criză Soacra ta,bădie, O găseşti,surpriză, La autopsie!

VARIANTĂ LA IMNUL OLTENESC

LA MOARTEA BEŢIVULUI

„Foaie verde maghiran Mă făcu muica oltean”, N-ar fi fost deloc sinistru, Dacă mă făcea ministru.

Circulă din gură-n gură, Zvon ce pare cam ciudat: S-a lăsat de băutură!

(Ieri a fost înmormântat.)

REGRETE Şi-acum o plâng amar pe Ani Iar amintirea nu mă lasă, Că am iubit-o de toţi banii Ce i-a furat, fugind din casă!

24

nr. 30/2016

VIRILITATE

GÂNDURI DE DIVORŢ

Am iubit-o ca un zmeu, Ore-ntregi, gesturi precise, Ea ce-a spus, întreb şi eu?

Mai nimic, căci... aţipise.

Soţia-mi face zile grele, Dar pentru un divorţ de-onoare Motivul nu stă în picioare...

Ci, mai degrabă, între ele.

SCHIMBAREA LA FAŢĂ

BURLACUL PREA PRETENŢIOS

Când sunt aleşi în parlament Adepţi fidel ai noii karme, Îşi schimbă feţele urgent: O mască râde, alta doarme.

Trece prin cumplite stări: Prea bătrân şi plin de tare, După multe căutări, Nu mai are... căutare.

VENITUL SOŢIEI

ŞTEFAN-CORNEL RODEAN

Venitul ei, în fiecare lună, Mă mulţumea, eram chiar fericit, Dar am primit o veste nu prea bună: Că, de o vreme, nu i-a mai venit!

AJUTOR RECIPROC

ALTE EFECTE ALE CELOR DOUĂ GRIPE NOI

Tătic model, cum altul nu-i, Vecinul creşte-al meu băiat, Iar eu, profund îndatorat, Am grijă... de nevasta lui.

Surprinzător şi pentru medicină, S-au răspândit, în plus, în toată ţara, Găinăriile de la porcină Şi porcăriile cu aviara.

Epigramişti din judeţul SIBIU

DUPĂ CĂSĂTORIE Aveam, desigur, un temei Să cred că totuşi am intrat În rândul lumii, dar constat Că am intrat în gura ei.

ÎN AUTOBUZ Când urcă o femeie obosită, Chiar de maşina este-aproape goală, Nepotul meu, cuminte, o invită Urgent, pe locul lui... la mine-n poală.

25

AG PE RIME

Epigramişti din judeţul SUCEAVA CĂTĂLINA ORŞIVSCHI REALITATE AZI Cei din fruntea guvernării, Jupuind şi morţi şi vii, Pingelit-au talpa ţării Cu pingele F.M.I.

CONSTATARE Când de amar ești copleșit Și-ai vrea pe altu-n locul tău, Te-ajută unii, negreșit, Ca să îți fie și mai rău...

ÎNCORNORAŢII În luptă dreaptă, cerbul carpatin De multe ori de coarne se desparte, Dar nu mă dumiresc cum, din senin, Ajung apoi bărbaţii să le poarte.

UTILITATEA BEŢELOR PENTRU UNII Chestiune de-adaptare: Să mănânci cu beţişoare, Dar mulţi oameni, din păcate, Ştiu că-s pentru pus în roate!

COCOŞUL El cântă zi de zi în zori Şi-nconjurat de admiraţii Mai sare gardul uneori, La fel cum fac mai toţi bărbaţii.

PRIMA GREŞEALĂ Când izgonit din Rai a fost Adam, Pe Eva să o ia avu ideea, Dar minte de avea, măcar un dram, Lua tot Raiul şi lăsa femeia!

CONSTATARE N-a fost – spun asta cu temei – Niciun război făr’ de femei, Dar nici la vremuri vechi sau noi, Femeie... fără de război.

IOAN-MUGUREL SASU PENSIONAR ÎN DETENŢIE Mâna el şi-o tot ciupeşte, Văzând noul mod de trai: Oare-i vis ce-acum trăieşte Sau deja se află-n Rai?

ABSENTEISM Asta e părerea mea, Nu vă supăraţi pe mine, Nu votez, dar aş vota Dacă aş avea pe cine.

STRATEGIE UNIONISTĂ Nu-i nădejde de unire Şefii noştri-s slabi de fire, Eu gândesc un plan sinistru: Prutul să-l vărsăm în Nistru.

MAI TRECE ÎNCĂ O PRIMĂVARĂ Stimată viaţă, care treci Pe tinereţi punând uitare, Eu te acuz în veci de veci De crimă cu premeditare.

26

nr. 30/2016

BINE CĂ NU

INSTANTANEU LA O CUNUNIE

Bahluiul de s-ar face vin S-ar îmbăta toţi muritorii Stimată carte, te previn Că ţi-ai cam pierde scriitorii.

Miresica-n alb gătită Pare-a fi neprihănită, Însă naşa-i numai nuri, Că pe popă-l trec călduri.

GESTUL UDREI

SARCINI ÎMPĂRŢITE

Degetul pe nas şi-a pus, Serios, în glumă poate, Analiştii ce-ar fi spus De-l punea în altă parte?

A devenit o lege sfântă Pe care-o ştie-ntregul sat: Cocoş e soţul, care cântă, Da-i concurenţă la „călcat”!

VÂRSTA DEPLINEI MATURITĂŢI

ERA VITEZEI

Pe seniori îi tot ascult Din ce aud, asta reţin: Vorbesc din ce în ce mai mult De ce fac tot mai puţin.

Soţul ar putea să spună Cât de iute-i e femeia: S-au luat acum o lună Şi-i deja în luna-a treia!

UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ

GHEORGHE BĂISAN

N-au spus părinţii în zadar „Să circuli doar pe trotuar!”

A fost o vorbă eficace, Că numai trotuarul face.

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

ARMATA

E imposibil să n-accepți, Efectul său fenomenal: De când e imn național, Avem destui „băieți deștepți”!

Armata are în dotare Rachete, tancuri şi-alte bunuri, Iar cei aflaţi la guvernare Le-au pregătit şi nişte... tunuri!

Epigramişti din judeţul TULCEA

EFECTELE UNEI DRAME La „Colectiv” a fost infernul!

Când treci pe-aici te iau fiorii Văzând părinţi ce-şi plâng feciorii Şi PSD-işti ce-şi plâng guvernul.

27

AG PE RIME

Epigramişti din judeţul VÂLCEA ION MICUŢ PELERINAJ Artişti, miniştrii, demnitari, Din vechiul ş-actual mandat, Afacerişti şi militari, Sub fusta ei s-au perindat.

NOII ALIAŢI Codrii vechi cu frunţi de rouă, La străini îi oferim, Că şi ei ne lasă nouă Munţii, să-i împădurim.

LIGA SCRIITORILOR DIN PUŞCĂRII

E UTIL DEVOTAMENTUL?!

Avea amicul meu o soaţă, Ce îmi ieşea mereu în faţă; Dar îi spuneam că mă abţin Iar ea zicea că sunt cretin.

RUGĂCIUNE Doamne, când de toţi îţi pasă Şi asupra mea veghează, Că mergând târziu acasa, Soaţa să nu fie trează.

La DNA, anchetatorii, Aduc foloase mari culturii, Că arestează senatorii, Să îi redea literaturii.

CU BANI EUROPENI Din ordinul primarului Avem asfalt, canalizare Şi gaze pe străduţa care, Ajunge la conacul lui.

SUB TANCHETĂ Femeia e ca o redută, Cu taine-nvăluite-n ceaţă Ş-o cucereşti când e cazută, Dar îi devii vasal pe viaţă.

28

nr. 30/2016 Umor scris pe altfel de genuri

GHEORGHE BĂISAN Umor scris pe altfel de genuri MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ SONETUL ANOTIMPURILOR La timpul dintâi când ades te priveam...

Erai ca o bază, iar eu un acid, Alchimic sortiţi pentru noul hibrid; Ca muguri de floare pe ramuri eram.

Cu trupuri de zei sub un soare torid, Spre mărismaraldine pe plaje-alergam Şi-n apa iubirii mereu ne scăldam, Eu flăcări scoţând ca un boţ de carbid.

Acum amintiri ne mai ţin ca legaţi, Alene şi cald în blând aur scăldaţi De-un soare ce merge, sperăm noi, în rai.

Afară e viscol şi am guturai, Femeie! fă-mi ceai cu felii de gutui Şi vino, mai iute, ventuze să-mi pui!

DRAGĂ ŞCOALĂ Iubită şcoală, ai ajuns în groapă, Făcută de ocară şi ruşine De indivizi care-au trecut prin tine La fel cum trec şi gâştele prin apă: Miniştri tâmpi, figuri obscure, terne, Cu creierul ajuns în punctul critic, Dar educaţi şi-ndoctrinaţi politic Şi promovaţi în frunte de guverne, Care se-nhamă plini de zel la fapte Şi pun, împinşi de minţile demente, În ordonanţe sau regulamente, Tot ce visează-acasă peste noapte, Parlamentari puşi pe căpătuială, Cu gândul permanent la îmbuibare, Să-şi umple propriile buzunare, Pe care-i doare undeva de şcoală, De lideri sindicali, figuri perfide, Făcând pe implicatul şi pe durul, Dar predispuşi oricând să pupe curul Când li se-ntinde-un os pe la partide, De manageri de două-trei parale, Figuri neînsemnate şi discrete, Ce-au împărţit eşarfe şi brichete La mitingurile electorale, Programe imbecile şi stufoase, Mobiliere vechi şi prăfuite, Clădiri murdare şi părăginite Şi manuale cu coperţi rufoase, Şcoli cu orgolii şi idei savante, Cu indivizi care se umflă-n pene, Cu diplome de şcoli europene Şi multe alte chestii aberante,

29

AG PE RIME

De-adolescentele cu minţi înguste Şi nesimţire care dă pe-afară, Cu ţâţe care ies din bluze-afară Şi cu bichini care se văd din fuste,

NICOLAE BRANIŞTE

Cu păr vopsit strident şi gene unse, Cu unghii false ce mereu le schimbă, Cu piercinguri în nas, urechi sau limbă Şi tatuaje-n locurile-ascunse,

Zidește tot ce ai de spus, O viață plină de cusur, Lumea e rece la apus, Mai bine nu erai matur.

Sau cu „gagii” purtând tunsori tembele, Cu telefoane superperformante Şi limuzine foarte elegante, În care-ascultă permanent manele,

Când mai dai şi tu pe acasă, La masă dacă stai cu ei, Când Luna îți va fi mireasă, Iubeşte-o până sar scântei!

Ce nu ştiu să citească sau să scrie, La matematici sunt o catastrofă, Din Eminescu n-au citit o strofă, Da-l ştiu, în schimb, pe Vali Vijelie,

Că tot românul are-un neam, Şi el cu neamul lui petrece, Aşa, de mici noi îl ştiam, Acum nu ştie un’ să plece.

Cu cadre de condiţie umilă Sub apăsarea legilor tembele, Gândite şi votate de lichele Pe care ei le-au promovat de milă,

Că cei ce-ajung azi la putere, Apoi în puşcării, scriu cărţi Şi nu avem vreo mângâiere, O căutăm prin alte părți.

Care-şi consumă zilnic neuronii, Fără-a putea scăpa cu nici un chip De CEAC, de RODIS sau de ARACIP Şi multe alte astfel bazaconii,

Suntem bogaţi doar în credință, Că de furăm nu-i mântuire, Şi fericit prin suferință, Înveţi ce-nseamnă dăruire.

Împovăraţi de grija pentru mâine, Că banul se câştigă tot mai greu Şi-şi drămuiesc şi cel din urmă leu Să aibă cu ce-şi cumpăra o pâine,

Zidește tot ce ai de spus, Manole e acum în Rai, Cu votul ce în urnă-ai pus, Şindrilă vezi, de poţi să ai...

ZIDEŞTE DACĂ POŢI!

Cu hainele tocite, demodate, Având în muncă singura plăcere Şi, în acelaşi timp, o mângâiere Şi-şi poartă crucea lor cu demnitate Spre-a şlefui ca pe o piatră rară Pe prea puţinii iubitori de carte, Dar şi pe cei cu minţile departe, Visând să plece într-o zi din ţară.

30

nr. 30/2016

EUGEN COŢA

PETRU-IOAN GÂRDA

ZVON DE SEARĂ

VRABIA ŞI PORUMBEII

(Rondel) Se zvoni, încă de-aseară C-o să vină și pe-aici Mult visata primăvară; Zvon lansat de păsări mici.

Traiul, văd cum crește iară, Am spanac, caut urzici...

Se zvoni încă de-aseară C-o să vină și pe-aici...

Dau căldurile pe-afară, Pierderile vor fi mici...

De frig nu o să mai moară Alți bătrâni și alți pitici...

Se zvoni încă de-aseară.

DE COALA ALBĂ (Sonet) De coala albă-mi mai lipesc obrazul Să-mi potolesc singurătatea fadă – Las gândurile-n curgeri de cascadă Acolo unde ciutele-mi străbat talazul.

Tăcerea numai, vine să mă vadă Și vântul care-mi mângâie pervazul, Acolo-și lasă Muza, uneori, extazul Acolo se-ntâlnesc cuvinte - nadă...

Pe geamul clipei, rimele-mi coboară Cum cerbii însetați către izvoare – Metafora-mi renaște... inelară Ea, în sonete pune doruri - floare Și noaptea mi-e mai mult polară Când rana tălpii tale mă mai doare.

31

– fabulă Într-un oraş din ţară, pe una din alei, Se agitau într-una vreo zece porumbei, Voind să îşi împartă-ntre ei un colţ de pâine Pe care-l şterpelise o cioară de la câine, Care-l văzu-ntr-o ladă şi tocmai îl furase, Dar, croncănind aiurea, cioroiul îl scăpase...

Probabil ştiţi tipicul: aruncă boţu-n sus, Sperând să se fărâme şi,-n gabarit redus, Atunci când se întoarce şi cade pe cărare, O bucăţică mică să-nghită fiecare; O vrabie sprinţară, venind dintr-un tufiş, Se strecură-n grămadă cu grijă, pe furiş, Luă în cioc bucata şi dusă fu cu ea.

Din întâmplarea asta avem a învăţa Că trebuie în viaţă să fii organizat, Că-i bine să fii suplu, agil şi calculat, Că nu te poţi încrede-n vecini, în şefi, supuşi, Că-i bine să pui lacăt şi ivăre la uşi, Că trebuie-ndrăzneală şi trebuie să rişti, Că nu mărimea-i totul, contează cum te mişti, Că lumea e o junglă, că viaţa e o luptă, Că nimănui nu-i place să stea cu burta suptă, Că e pierdut acela ce are firea blândă, Că-n orice colţ şi tufă duşmanii stau la pândă, Că unde-s mulţi şi-atâta, nu-i sigur că-i putere... Şi chiar că nu poţi face, în mod cinstit, avere...

AG PE RIME

LAURENŢIU GHIŢĂ PAPAGALI ŞI „PAPAGALI” – fabulăPe o flașnetă cu paiete, Dintr-o cutie cu planete, Un papagal a scos încet, Cu ciocu-i galben, un bilet.

Pe el, cu litere de-o șchioapă, Secretele ți se dezgroapă Și îți prevăd un viitor Fantastic de încântător.

Alături, într-o sală mare, Într-o cabină de votare, Un cetățean turtit de vin Dă cu ștampila-n buletin. Întinde mâna,-ndoaie cotul Și vâră în cabină votul, Asigurând pentru popor Un viitor îmbătător!

Sunt două cazuri izolate, Dar care pot fi comparate, Căci, tot vorbind de viitor, Nu poți să fii nepăsător. Și-atunci, tot speri la o MORALĂ Ce poate fi fundamentală, Nemaiștiind, în mod normal Care-i, din ei, mai papagal!

CRISTII BORCEA – parodie după V. AlecsandriCine trece-n valea seacă Cu organul fără teacă Și cu pieptul dezvelit?

Cristii Borcea cel vestit. Șapte ani, din Guantanamo, Și-a bătut joc de Dinamo Și tot „aia” ne-ncetat, Cristii Borcea, ce bărbat!

E tătic, c-un nou copil, Cristii Borcea cel viril.

Zi și noapte tot călare, Încă un copil apare Și din țară, peste tot, Fug bărbații cât ce pot.

Căci el are-o pușcă plină, Trei femei pe loc termină Și-și ia alta-n patru ani, Ca să moară-ai săi dușmani.

E tătic c-un nou copil Cristii Borcea cel viril Și-are frați pe toți penalii Ce-au supt banii cu Becali Și nu-i pasă de nimic, Cristii Borcea-i iar tătic!

32

nr. 30/2016

MITICĂ ION

IONEL JECU DIN LUMEA APICOLĂ

RONDEL CU ZEVZEC De n-aş fi fost atâta de zevzec Mi-aş fi făcut şi eu din lemn un cal Şi împărţind cadouri a la greque N-aş fi plătit impozitul global.

Aş fi ajuns în rime să mă-ntrec Şi cu Homer, dar şi cu Marţial, De n-aş fi fost atâta de zevzec Mi-aş fi făcut şi eu din lemn un cal.

Ca-ntr-un tablou semnat Toulouse-Lautrec M-aş fi-mbătat cu fetele-n local Şi-aş fi uitat acasă să mai plec Oricât vi s-ar părea de imoral De n-aş fi fost atâta de zevzec.

– fabulăÎntr-un stup, la o prisacă Vrea trântorul ca să facă Ordine şi disciplină Cu fiecare albină.

Motivul? El este domnul Căruia îi place somnul Şi albinele în grup, Toate câte sunt în stup, Să termine cu roitul, Mai ales cu zumzăitul, Să stea, să nu se foiască, Ca el să se odihnească. Şi iată! Ca un făcut, Albinele au tăcut, Apoi s-a stârnit rumoare Şi o zumzăială mare.

Consternate, supărate Se apropiară toate Şi odată se porniră Cu ceară de-l înveliră, Aşa, căptuşit cu ceară, Îl aruncară afară, Linişte să aibă, deci Să doarmă somnul de veci.

MORALA: Aşa-i când găseşti vreo vină La ce face o albină.

RONDELUL UNEI ÎNCHISORI Dacă nu eşti om cinstit, Eşti băgat la „fortăreaţă” Sau ceva de ai greşit Cât parcurgi întreaga viaţă.

S-o duci greu îţi e sortit Şi furi un capăt de aţă, Dacă n-ai fost om cinstit, Eşti băgat la „fortăreaţă”.

33

AG PE RIME

Dar când eşti căsătorit Şi ai o aprigă soaţă, Sub papuc eşti osândit Şi închis pe-ntreaga viaţă, Chiar de eşti un om cinstit.

ANGAJAMENT SCRIS Dragă soaţă, îţi promit Că mă fac băiat cuminte, Mintea la cap mi-a venit, Nu mai sunt ca înainte.

Când veneam băut acasă, De nu ştiam ce-i cu mine, Vreau o viaţă sănătoasă Să duc alături de tine.

Nu mai fac scandal pe scară, Nu mă mai cert cu vecinii, N-o să mai fiu o povară, Voi fi domn chiar cu străinii.

Cel mai bun bărbat din lume, Un model ca soţ şi tată Voi fi şi astea nu-s glume, Un om cum n-a fost vreodată.

Schimbarea va fi totală, Cunoscuţii vor vedea O faţă monumentală: Nu mau sunt cel care bea.

VASILE LARCO INSTANTANEU MARITIM (sonet) Se vede-a fi al mării amiral, Spre-nalte grade permanent visează Severul militar acum de pază Pe vasul ce s-a-ndepărtat de mal.

E treaz, recită versuri, memorează, Prin față-i trece orișicare val Sub cerul înstelat, făr’ de egal, Comod stând pe un scaun cu spetează.

Când zorile-au sosit, prin cap îi trece Să facă-o baie dis-de-dimineață, Dar ghinion, se zbate-n disperare, Căci îl prinsese un cârcel, se pare.

Dar cunoscut ca om de „suprafață”, Știau cu toții că n-o să se-nece.

RONDELUL DEGHIZĂRII Când vor dreptatea s-o împartă Judecătorii vechi sau noi, Cu inculpații-s în război, Pe unii, uneori, îi iartă.

De-acum viaţa ia viraj, Ţi-a spus să ştii c-asta vreau, Dar ca să am şi curaj, Doi litri de vin eu beau.

De-i vezi, ai spune că-s eroi, Așa se zbat, ingrată soartă: Când vor dreptatea s-o împartă Judecătorii vechi sau noi,

Scrise, când venind acasă Astea le găsise soaţa Şi îşi scoase de sub masă Soţul ce-şi va schimba viaţa.

La bal mascat cu-a mea consoartă Mă aflu, dansul e în toi, Văd măști de vulpi, de porci, de boi, Cum sunt, de fapt, cei ce le poartă...

Când vor dreptatea s-o împartă.

34

nr. 30/2016

SIMBOLUL IUBIRII Aș vrea să fiu un trandafir Și să mă pui în glastră Ca al iubirii veșnic fir Să-ți fie la fereastră.

O rază să o prind din mers Să-ți lumineze calea Și zilnic să-ți dedic un vers De să răsune valea.

Să prind un tril de turturea, Urechea să-ți dezmierde, De-l voi lăsa, iubita mea, El în văzduh s-o pierde.

Mireasma florilor de mai Prin ochiul de fereastră Pătrunde-va și-ntregul plai Va fi la tine-n glastră.

Aș vrea să fiu la tine-n gând, În suflet, în simțire, Să mă stropești din când în când Cu lacrimi de iubire.

De-o fi cândva să vestejesc, E un sfârșit în toate, N- aș vrea să uiți că te iubesc Cu gânduri prea curate.

Uscat ca fânul din livezi Să nu m-arunci pe jar, Ci-n veci aș vrea să mă păstrezi La tine în ierbar!

35

PISICA LACOMĂ Pisica-n tinda unei case Un șoarece când capturase, Fiind din fire jucăușă, Sărea și zgrepțăna la ușă.

Făcea apoi prin tindă-o tură, Îl mai lăsa pe „chiț” din gură...

Dar „buf”, căci a dorit să-l prindă Pe șoarecele din oglindă.

(Uitasem, iată, nu v-am spus, Pe un perete de la tindă, Era de jos și până sus În ramă ditamai oglindă).

Deși năsucul o durea Și poate stele verzi vedea, Dezamăgită, supărată, Spre prada ei se-ntoarse-ndată.

Dar vai! Cum să-l mai ia, că nu-i: Fugise-n adăpostul lui Micuțul rozător fricos, De data asta, norocos.

La limită el a scăpat Din jocu-n care a intrat.

MORALA Pe a Domnului câmpie Este dovedit din plin: Oamenii prin lăcomie Pierd și ce le aparțin.

AG PE RIME

CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ

SORA LUI ION Ioane, fi-ţi-ar sora să îţi fie!

Că fără tine ea e ca şi moartă Şi viaţa ei nu ştie cum s-o-mpartă, Aşa că este ca o moartă vie.

Iar tu o vezi, bine nu ţi-e nici ţie, Că pe pământ îi vrei o altă soartă, Ioane, fi-ţi-ar sora să îţi fie!

Că fără tine ea e ca şi moartă.

MĂ MAI GÂNDESC Mă mai gândesc la tine, de parcă te-aş iubi, O inimă mai bate şi nu ar trebui, Un colţ de lună intră prin geamul dinspre sud Şi pe pereţi tablouri cum râd de ea aud.

Era frumos odată între aceşti pereţi, Nu se-ascundea iubirea de ochii tăi şireţi, Acum aud tablouri ce râd poate de mine, Că-s solitar ca luna, nu umblu prin vecine.

E una lângă mine, ca şi apartament, Când urc pe scări deschide, dar eu nu sunt atent, E o ospătăriţă la un restaurant, Dar eu beau doar acasă şi nu prea sunt galant.

Mai e o blondă creaţă, pe-acelaşi palier, Aşa cum ea arată îi trebui zilier, Mi-a luat-o înainte bărbatul ei de soi Şi am cu ea erecţii doar într-o zi de joi.

Mi-ajunge doar etajul, că dacă mai şi urc, M-ajută însuşi dracul cu alta să mă-ncurc, Ce-nseamnă pân’ la urmă minute de partidă, Când ne avem la mijloc, tot casa e solidă. Şi fiecare-mparte un fel de-a fi ferice, Ne despărţim pe urmă şi n-avem ce ne zice, Dar eu când simt pe umăr un cap ce l-am dorit, Am linişte deplină, cu mine-a fost iubit.

Mă mai gândesc la tine, de parcă te-aş iubi, Tu ai o libertate ce mă va înrobi, Noroc că intră luna prin geamul dinspre sud, Sub el o serenadă să-ţi cânt beau un ou crud.

Degeaba-i bate cineva la poartă, Ea crede c-are vârstă prea târzie, Te uiţi la ea şi zici că e mumie, Vorbeşte tot aşa cum se şi poartă, Ioane, fi-ţi-ar sora să îţi fie!

MĂ ÎNDULCESC Corbul în zadar se spală Că negreaţa nu şi-o pierde Şi eu cânt de foaie verde, Dacă am ce pune-n oală.

Parcă-ar fi mare scofală Să o mint, că ea mă crede, Lângă mine dacă şede O sărut fără sfială.

E mai dulce decât mierea, Nu mai e amară fierea, Nu mai e amară viaţa Şi îmi dau eu cu părerea Începând de dimineaţa, De ce-o fi dulce, muierea?!

36

nr. 30/2016

ADAM ȘI EVA (parodie la FRUNZELE de RADU STANCA)

Privind copacii văd pe-Adam și Eva, Cum primăvara-n frunze-nveșmintează Și transparent prin vene curge seva Și nudul lor aproape-ncurajează.

Privind la tine, ești prea îmbrăcată, Păcatul tău nu poate fi primar, Ți-e frică să nu-mi lași gura căscată, Când cade frunza totul e-n zadar.

ATEUL ȘI URSUL

Cu tine m-aș întoarce la o vreme În care moda frunzei era lege, Copaci stiliști și vântul care geme Și noi probând fără a înțelege.

Un ateu, ce prin pădure, De copaci se minunează, Liniștea o simte-n fire, Vede cerul și visează.

Deci lasă toamna să ne cadă frunza, Să fim Adam și Eva pe-ndelete, Amorul nostru să-l ascundă pânza Și nudurile noastre să ne-mbete.

La un timp se-aud ciudate Zgomote, un urs fălos Și vorbe greu murmurate: „Doamne, fă-mă credincios”.

– fabulă-

O lumină din cer cade, Totul a încremenit, Dumnezeu, în gând îi șade Și îi spune neclintit: „Ai negat că aș fi viața, Că lumea ar fi a mea, Simți că se scurtează ața Și să te salvez ai vrea?” „Nu-ți cer, Doamne, să mă crezi, Că brusc am un alt destin, Cu puterea ce-o posezi, Poate faci ursul creștin”.

Labe, ursu-mpreunează, Dispăru lumina lin, „Doamne, binecuvintează Bucate de om, Amin”!

37

AG PE RIME

GAVRIL MOISA LECȚIE DE PRIETENIE Prietene, de orișiunde vii De țara mea e bine ca să știi, Că de la prima sa îngemânare Prietenii-și primește, cu pâine și cu sare.

CÂINELE ŞI... CĂŢELUŞUL

Te-am primit cu cugetul curat

Un Câine, cunoscut de lume,

Ți-am dat tot ce nici tu nu ai visat,

Din urbe, să vă spun direct,

Masă și casă, loc pentru mormânt,

Mare şi rumen cu renume

Să nu-mi sfidezi ce am mai drag și sfânt.

Bine hrănit de la buget,

Ți-am dat la nume faimă, fără vamă

Ce toată ziua doar se plimbă

Și de la sân, din laptele de mamă.

Preaplin de sine şi cu barbă,

Ți-am dat din crez, din pâine, din onoare,

Hârşind frumoasele feline

Ți-am dat iubire și un loc sub soare.

Ce calcă uneori prin iarbă,

Ți-am dat din tot ce am și eu,

În urbea noastră de cinci stele,

Ți-am dat din darul dat de Dumnezeu.

Lucru mai greu de conceput,

Ți-am dat o parte din ce am mai drag,

A dovedit fără ruşine

Ți-am dat din pâine și ți-am dat din steag.

Că este foarte prost crescut!

Ți-am dat din locul meu de veci,

El, într-o clipă oarecare

Ți-am dat și libertatea ca să pleci.

La fel cum face-un boschetar,

Dacă de țara asta ți-e rușine?

Lipsit de orice raţiune,

Du-te în zări, de unde vântul vine.

A urinat pe trotuar.

Du-te în țara ta, la locul vostru,

Un Căţeluş, care trecea în lesă

Aici e țara și mormântul nostru.

Uimit de gestul său primar, I-a spus stăpânei, o Prinţesă:

S-alegi, eu știu că-i clipa grea

E un Dulău... ... comunitar!

Dar ai și libertatea, de-a pleca.

Concluzia nu e din presă, Viaţa mereu a confirmat; Că una-i câinele în lesă Şi alta câinele în... ştat!

38

nr. 30/2016

DAN NOREA

CĂTĂLINA ORŞIVSCHI

FÂNTÂNA DORINŢELOR

FEMEIA

„În piață,-ntr-o fântână centenară, De aruncăm un ban și-avem credință, Ne-ndeplinește câte o dorință.”

Așa mi-a povestit o domnișoară.

Aşa a fost şi este în lumea asta mare: Atunci când Creatorul a-mprăştiat lumină, Femeia-a plămădit-o cu forme-ispititoare, Cu care ea încearcă bărbatu-n şah să-şi ţină.

Am ascultat-o cu bunăvoință Deși era povestea cam bizară; Știam că își dorește o brățară Iar eu... ceva lipsit de cuviință.

Urmaşe ale Evei, cu zâmbetul pe buze, Cu vorbe dulci ca mierea, ce-nduplecă şi-un sfânt, Frumoase, drăgăstoase, ispititoare muze, Adus-au, cum se ştie, tot Raiul pe pământ.

Și s-a-mplinit. În prima săptămână A stat la mine până-n dimineață Și a rămas... De-atunci îmi e stăpână.

Vrăjiţi, visând tot timpul la alte Cosânzene, Cu minţi înfierbântate şi inimi complicate, Bărbaţii-ntotdeauna, cu gânduri prea viclene, Au vrut să le iubească, cu patimă, pe toate.

Copil de ești, citește și învață: De-arunci un singur ban într-o fântână Vei arunca cu banii-ntreaga viață.

Şi-atuncea Creatorul, vrând totuşi să îndrepte Tot ce e strâmb, găsit-a cu cale să îi ierte, Rugându-le pe ele aşa răi să-i accepte Şi le-a dat gură mare, bărbaţii să îşi certe.

Apoi, precum se ştie, cu mare încântare, Descoperit-au vinul şi dintre damigene Ei n-au ieşit degrabă şi le-au adus în stare Pe ele iar să-i certe, să-ncrunte din sprâncene.

Concluzia e clară, chiar intră în rutină Şi ne întoarcem iarăşi de unde am plecat: Bărbaţii calcă-alături şi ca să îşi revină Dau ele tot din gură, să-i scape de păcat!

Croiţi cu mici defecte de Graţia Divină, Femeile îi iartă, mereu, ca gest suprem, Că ele-s nişte îngeri şi nu au nicio vină Că ei nu ies din cramă şi vor şi un harem...

39

AG PE RIME

POVESTE CU FINAL AŞTEPTAT Povestea are-ntruna un sfârşit, Mai bun, mai rău, aproape sau departe, Cu bucurii, tristeţi sau oale sparte Pe calea unde tu ai de păşit.

De-oricâte ocolişuri ai tu parte Şi care-obstacol vei fi depăşit, Povestea are-ntruna un sfârşit, Mai bun, mai rău, aproape sau departe.

Când mergi voit pe drumul cel greşit Şi când dreptatea vrei să ocoleşti, Tot vine vremea răul să-l plăteşti, În or’ce funcţii te-ai fi pripăşit.

Povestea are-ntruna un sfârşit...

ŞTEFAN-CORNEL RODEAN AI CARTE, AI PARTE... (fabulă) Se spune c-ar fi existat (E scris şi în anale) Şi pentru animale Învăţământ acreditat. În prima serie, sunt date c-au fost admişi la facultate: un elefant cu o memorie intrată în istorie, un şoarece îndrăgostit de cărţi, de-albume şi de hărţi şi care-acum, mai nou, se spune că e de birou, o gâscă dornică să-nceapă o trecere prin şcoală ca prin apă, un şarpe care,-având şi ochelari, cu şanse mari va fi tratat ca intelectual real

şi-un papagal extrem de colorat, dar priceput la repetat cuvinte de neînţeles, din lecţii mai ales.

Muncind temeinic, după câţiva ani de studiu, dar şi după bani plătiţi cu greu, aceştia-au dat şi statul şi masteratul, iar la sfârşit toţi s-au gândit să meargă-n grup la rege, că poate s-or alege şi ei c-un os de ros.

Cu diplomele-n labe, cioc, sau dinţi s-au dus cuminţi la reşedinţa lui, dar el era plecat hai-hui, aşa c-au aşteptat din junglă să sosească şi studiile să le recunoască.

Surpriză însă! Leul nu ştia citi şi se nelinişti, crezând că toţi cei cinci sunt cu lozinci şi-ar fi de evitat un miting la palat.

Deci, şi-a chemat echipa de gealaţi şi impostorii-au fost împrăştiaţi.

Morala spune că acel Ce are foarte multă carte, Posibil e să aibă parte...

De-un şef cu mult mai prost ca el.

40

nr. 30/2016

ALEXANDRU ŞTEFAN – parodieBARBU FUNDOIANU

FEMEIE PLANTUROASĂ Femeie planturoasă ca viscolul de iarnă, dă-mi trupul tău,cât dealul ce se înalţă-n cer, dă-mi pletele,murdare ca mlaştina fetidăfemeie cu genunchiul ca un aluat dospind şi pleoapa ca felia de şuncă-ngreunată.

Femeie,clisă albă,de-a pururi te doresc, aş vrea s-o pup,s-o mângâi,s-o tatuez,s-o ard, o clisă îndulcită,de-ai mei strămoşi cântată, o clisă vie în care tot vie e uimirea, o clisă peste care vreau să m-aştern şi eu. Şi vreau-în ciuda celui ce unge prin tigăi ulei,grăsimi,untură,a porc amirosindfripturilor o clisă să fac cadou,şi vin; aş vrea s-o pup,s-o mângâi, s-o tatuez,s-o ard şi să mă culc cu micii cei suculenţi sub pernă, o clisă,tu femeie, spre patima eternă te-aştept cu trupul cald şi supraponderal.

DUMITRU TABOR CURRICULUM VITAE Va trimit o domnisoara Absolventa de primara Cu origine agrara Si tinuta cam sumara Pe la partea sedentara Cu vechi state si afara, Propun pensie... alimentara.

ALEXANDRU ŢENE CARE Care cu mâncare pentru care vin în zare oameni care pe cărare cu sare aşteaptă de mâncare fără faptă dar cu lene de pute locul plin de pene mai ca socul de sub ei când sub tei în gând frigăruia o mănâncă când pe brazda care este gazda peste care cerul toarnă şi răstoarnă care cu mâncare.

RONDEL Să te ironizez sau nu?!

Căci le ştiai pe toate tu!

Cum Ionele să „te-nţăp” amu Căci le ştiai pe toate tu!?

Cum să am acum cuvânt Pentru laudă şi-un cânt!?

Să te ironizez sau nu când la Medeleni eşti sfânt!?

Chiar dacă în rai ai plecat Cei din Iaşi te-au „tămâiat” Magister la Cuza în Palat Şi uneori în biblioteci... discutat.

Să te ironizez sau nu?!

Căci le ştiat pe toate tu!

41

AG PE RIME Cronică de carte

Cronică de carte Mircea Micle Vasile Mureşan – Un zâmbet pentru cei dragi” Recent a apărut-editat la Biblioteca judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare-volumul de debut al epigramistului băimărean Vasile Mureşan intitulat „Un zâmbet pentru cei dragi-Catrene şi epigrame”. Această carte de epigrame ne pune în faţă un debut editorial foarte reuşit, am putea spune chiar strălucit. Rareori ne-a fost dat prilejul să citim în cărţi, reviste, ziare, epigrame aşa de izbutite în ceea ce priveşte ritmul versurilor, atât la începutul cât şi în interiorul lor, carei chinuie pe mulţi epigramişti.

VASILE MUREŞAN-autorul cărţii, face atât de puţine greşeli de aritmie, încât dă o lecţie unor aşa zişi epigramişti, care schimbă ritmul după fiecare vers, poate chiar fără să-şi dea seana.

Fiind posesorul unei voci plăcute şi puternice, a unui auz muzical perfect, el confirmă o teorie mai veche a noastră, potrivit căreia un om care este afon nu va puea scrie niciodată o epigramă corectă, care dacă este bine scrisă constituie o poezie cântată. Pe lângă acest dar rar autorul îl posedă şi pe acela al unui simţ al umorului foarte dezvoltat, fiind înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare, memorie de invidiat, capacitate de-a improviza spontan, cu destulă uşurinţă, epigrame pe teme sau rime date.

Cartea este una foarte plăcută la citit, oferindu-ţi o înaltă satisfacţie spirituală. La terminarea lecturii simţi nevoia să o citeşti din nou. Faptul că autorul pune accent pe calitate, nu pe cantitate, explică numărul relativ redus al epigramelor din această carte, dar acest lucru sporeşte dorinţa de a o reciti. Poantele epigramelor, care constituie sarea şi piperul acestora, sunt izbutite, spontane, neaşteptate, acide dar fără să lovească, detaşându-se de jigniri şi violenţe de limbaj. Autorul utilizează cu precădere rimele împerecheate şi cele încrucişate, ultimele fiind savuroase, sprinţare şi cu o muzicalitate deosebită. Titlurile sunt foarte sugestive şi bine alese, potrivindu-se cu conţinutul epigramelor.

VASILE MUREŞANbeneficiind de-o memorie prodigioasă-este depozitarul unui foarte bogat tezaur de proverbe, aforisme, zicători, snoave, anecdote, pe care le spune cu mult har de umorist şi povestitor-recitator, şi pe care ar putea să le valorifice, într-un grad mai înalt, transformându-le în reuşite epigrame. Tematica epigramelor este foarte variată, cuprinzând aspecte politice, sociale, morale, eternul feminin, căsătoria din interes, poluarea mediului înconjurător şi multe altele.

Spre exemplificarea celor mai sus spuse, redăm pentru deliciul cititorilor câteva din cele mai reuşite epigrame: Deziluzie://Te-am admirat ca pe-o madonă,/Din coasta lui Adam o clonă,/Ai cap frumos, ce să mai zic,/Dar creieru-i atât de mic!; Stele şi... stele://Meteoric printre stele/Acţiunile-s rebele;//Evident mai mult îţi plac/Stelele de prin coniac!; Pupăza din senat://Ajunsă între corifei/Cuprinsă-n mediu elevat,/Îşi umflă guşa în senat/Uitând de scorbura din tei!; 42

nr. 30/2016

Moştenire://Brâncuşi cu mâinile de aur/Lăsat-a lumii un tezaur:/Coloană mândră, siderală/Dar nu coloană... vertebrală.; Destin://Iarna e cu ploi de stele,/Fulgi uşori mai cad din plin,/Iar se joacă nişte iele/Cu umilul meu destin!; Sentimente://Dacă ar simţi stejarul/Ce pândeşte pădurarul,/Din acelaşi simţământ/L-ar da zdravăn de pământ!; Aleanul://Fără de temei plecată/Dispărută ca o boare,/Într-o lume cam ciudată:/N-ai ştiut că dorul doare?!; Impertinenţii://Cei ce fac politică/N-au de nimeni a se teme,/Sunt imuni la critică,/Tot aşa şi la blesteme!; Dreptatea;//Ochii-i tot îndrepţi spre

cer/Poate afli-acest mister:/Unde-o fi aşa minune/Că pe Terra-i noţiune?!

Schimbare.//O schimbare de dulăi/Cu căţei, dar mult mai răi/Nu e pasul aşteptat,/Dacă lanţul a rămas.

Dacă am continua citarea am termina cartea, de aceea ne oprim şi lăsăm cititorilor plăcerea de a o lectura până la capăt.

Valoarea cărţii este mult amplificată de reuşitele caricaturi ale renumitului artist plastic Marian Lupu-Lupino, multi premiatul în ţară şi peste hotare. Ea este încărcată şi de valenţele nobile de a fi dedicată nepoţilor dragi ai autorului.

Dorim autorului multe succese în continuare iar cititorilor o lectură agreabilă!

43

Any Drăgoianu Gavril Moisa – Janet Nică „Întâlnire la vârf de săgeată”

–

Lui Janet Nică şi lui Gavril Moisa Cu efectul lor de turmă, Şi rânjitul sistematic, Au avut, până la urmă...

Un orgasm epigramatic.

Cronică la volumul,,Întâlnire la vârf de săgeată’’ autori: Gavril Moisa şi Janet Nică Răsfoind în grabă cartea, Şi cu gândul să ţin partea Lui Janet, că e oltean, Am dat pest-un ardelean, Militar, săgetător Cu pretenţii la umor Ce-şi dorea să ţină-n frâu Taurul, cu,,nerv,, la brâu Şi intenţii, ce să-i faci La o turmă, grea, de vaci.

Am crezut că-i,,omeneşte’’, Că olteanu’, de, pofteşte Şi la trupuri mai vânjoase, Nu la piele şi la oase, Dar citind, citind de zor, Căutând ceva fior, Muşuroaie de furnici Am dat peste păsărici. Ăştia doi, fără sfială, Le-aşezau pe rând în poală Şi le periau frăţeşte, Ca la Cluj sau olteneşte, Le slăveau de mama-mamă Ar putea fi lu’aţi în seamă Şi de Gigea la UER Şi de Albu, cred şi sper Să se ia măsuri penale,

AG PE RIME

Cronică la volumul,,Epigrame’’, autor Vasile Vulpaşu- Director al revistei,,Epigrama de Strehaia’’

Să se scrie în anale Că de-atâta abstinenţă Şi flămânzi de-audienţă Au făcut acest volum Şi l-au publicat,,postum’’.

Dar să nu fiu, aşa, rea, Că doar e părerea mea, Nu şi-a altor pricepuţi Care vor citi,,tăcuţi’’ Sau vor spune o idee Că lipseşte o femeie, Una care să-i fi tras Şi pe sfoară, să-i fi ras Dintr-un foc, aşa, cu ură Să-şi înşire pe centură Din sămânţa lor plăpândă, Asta zic şi eu osândă, Iar povaţa mea, sfioasă, Nu că sunt, cumva geloasă, Dar aş zice, dragii mei... .

Să mai facem una-n trei!

Cu şefu’, bine să mă pun, Am început, şi-am să vă spun, Citirea cărţii lui, nu dramă, Ceva legat de epigramă.

Eu am un scop precis şi clar Şi nu m-ascund, că e-n zadar, Măcar, aşa, un onorariu Ori să se simtă la salariu, Adică progresez un pic De la nimica la nimic.

Ceva, ceva ne-a dat şi nouă O poantă bună, poate două Ni le-a ’mpărţit, la fiecare, De la ăl mic pân’ la ăl mare.

A dat în noi, a dat cu ură Luând şi caşul de la gură, La toţi amicii de la CEO Ne-a comparat, chiar şi cu Leo, Dar n-avem stofă de vedete, Deci suntem slabi, avem regrete Ne îndreptăm, cum ne-a fost dat Spre dulcele anonimat.

Urmând, ca murgul din poveste, Că şeful meu, destoinic este, Cu gura plină de jeratic, În ABC-ul său tomnatic, Să tragă-n blonde şi-n brunete Şi-n alte zeci şi zeci de fete Gândindu-mă că într-o zi Cumva, de-o scrie poezii Murind în vers, riscându-şi jobul O să-l întreacă şi pe Robu Şi pe mulţi alţii, chiar pe mine, Dar nu mi-e frică, nici ruşine, De altceva mă îngrozesc, Că toţi ai lui, ce-am scris, citesc Şi risc, să pierd, mi-e foarte greu, Cum o vrea Bunul Dumnezeu, Că sunt la mâna lui Vasile Şi-n epigramă nu am pile O viaţă-ntreagă-o să fiu tristă...

De m-o goni de la revistă!

44

nr. 30/2016

in memoriam CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ GEORGE TĂTĂRUŞ (23.02.1948-30.08.2016) Suflet mare, suflet mare, Te-ai stins ca o lumânare Şi-ai rămas tot necitit Şi de viaţă plictisit.

Nici nu ştiu ce mă mai doare: Simpla ta înstrăinare, Că ce mi-ai lăsat în gând Trebui să le iau la rând.

O fi bine, o fi rău, Ce să fac cu dorul tău, Voi pleca-n pelerinaj Să-ţi pun epigrama gaj.

Fi-ra-i tu să fii de drac Că nu ţi-a făcut pe plac Şi-ţi scria cu fumigene De şi-acuma iadul geme.

Lasă, George, nu fi trist Şi-n cer eşti epigramist Şi-oi găsi şi stele-n dungă Ca să le aduni în pungă.

Să îţi faci cenaclu-n cer Cât sânt pe pământ mai sper Şi de-ţi găsesc manuscrisul Îţi voi împlini eu scrisul.

Uite, mai făcut să plâng Că în braţe nu te strâng, Am la gât lacrimi şirag, Rămas bun, prieten drag.

45

AG PE RIME

Aprecieri MARIAN POPESCU

sunt publicate mereu, toţi membrii apărînd cu creaţiile lor, ceea ce aduce satisfacţie şi bucurie pentru cei ce-şi vãd gîndul tipãrit aici.

MESAJ DE LA CLUJ

Premiul UER din 2010 este un semn de preţuire, rãplãtind strãdaniile celor care o alcãtuiesc.

Orice aniversare e un moment aparte, care aduce cu sine emoţie în viaţa unei publicaţii, a celor care o realizeazã, dar şi a celor care o citesc.

Experienţa şi competenţa nefiind „pensionabile”, urãm revistei AG PE RIME o existenţã îndelungatã, spre binele spiritualitãţii şi creativitãţii româneşti.

Criza economicã a adus mari prejudicii presei scrise, multe reviste au dispãrut în varianta tipãritã, dar AG PE RIME a rãzbit, onorîndu-şi, prin materialele publicate, cartea de vizitã. Şi aici, epigramişti vechi şi noi, fãcînd parte din aceeaşi familie spiritualã, se regãsesc în paginile acesteia.

Vulpaşu I. Vasile

Se ştie cã valoarea unei reviste este datã de cei care o alcãtuiesc, o muncã deloc uşoarã. Textele semnate trebuie apreciate, chiar dacã nu întotdeauna, pãrerea noastrã nu coincide cu cea a semnatarului.

Pe lîngã interviurile care deschid revista, cronicile din AG PE RIME, semnate de doamna Maria Diana Popescu, sunt tot atîtea lecţii de criticã literarã; analiza unor cãrţi este bine venitã, cititorul putînd face comparaţie cu ceea ce gîndeşte el, subliniind particularitãţile stilistice ale autorului. Astfel se formeazã şi gustul literar şi ne putem crea un reper la care sã ne raportãm.

Revista „AG PE RIME „, pe care o editaţi,

printr-un

considerabil

efort

intelectual şi financiar, se bucură de aprecierea unanimă a cititorilor pasionaţi de literatură, de bună calitate, din întreaga ţară, fapt de care trebuie să fiţi mândru. Cu siguranţă, cititorii, vă sunt recunoscători

Ca orice revistã, şi AG PE RIME este un „angrenaj” care nu poate funcţiona fãrã rigoare şi conştiinciozitate, dar nici fãrã pasiune şi unde fiecare este important.

pentru acest act de cultură pe care îl faceţi

O calitate care trebuie subliniatã este cea privind cenaclurile din ţarã. Acestea

autentică.

cu pasiune, implicare şi responsabilitate.

Doresc viaţă lungă revistei şi dvs. pentru a ne bucura de această oază de cultură

46

nr. 30/2016

EUGEN COŢA „AG PE RIME” LA Nr.30 Ninge pe Dealul Feleacului, ninge peste Cluj cu alb-pur, cu alb de titan, cu amintiri ninge mereu și bestial de mândru...

Amintiri cu miros de festival, amintiri cu gust de revistă de umor în TOP...

Amintiri de Mândruță C., de doamne ca M. D. Popescu, amintiri de dialoguri cu persoane și personalități din vârful umorului românesc... amintiri despre

„AG PE RIME” - 30 Vreau la poale de Feleac Să trăiesc clipe sublime De umor distins, la frac Iară, prin „AG PE RIME”.

Cu epigrame de valoare Și atacuri cu „fair play” – O revistă, totuși, mare Ce te costă câțiva lei...

Dacă este mare miza...

Bunii mei amici din țară Să mai sfidăm, odată, criza Ca revista să apară... !

MIRCEA MICLE

URARE REVISTEI „AG PE RIME” L-acest număr trei de zeci: Mult renume şi iubire Îmbrăcate-n fericire, maeștri-n epigrame... retrași în ceruri.

Amintiri de pe vremea când mă găseam cu o caricatura pe coperta patru... prin caseta redacției, prin filele acestei mari reviste (la propriu și la figurat) Amintiri de pe vremea când așteptam revista mai abitir ca pensia, în sensul că pensia mă ținea două zile iar cu „AG PE RIME” trăiam zilnic, prin umoriștii și oamenii ei de valoare, prin inimosul Director Constantin Mândruță, care sfida CRIZA... făcând haz de necaz și revista ateriza prin toate colțurile țării, la punct fix și la termen.

La mulți ani „ AG PE RIME”! La mulți ani Domnule Director C. M.!

47

Să apari în veci de veci!

ŞTEFAN DORU DĂNCUŞ În peisajul românesc actual, mohorât şi parcă tot mai plin de blazare, o revistă de epigrame precum AG PE RIME nu este doar binevenită – este necesară. Urez multe numere de aici încolo iar semnatarilor sănătate şi viaţă lungă! Să ne mai scoată din marasmul social provocându-ne să mai şi zâmbim. Ori să râdem, că avem de cine şi de ce!

AG PE RIME coperta 3

În loc de poşta redacţiei DESPRE CUM MAI EDITEZ REVISTA Am impresia că de multe ori, de-a lungul timpului dedicat creaţiilor mele literare, gândurile cu scrisul se împletesc în aşa fel încât mesajul pe care vreau să-l transmit nu este înţeles corect de toată lumea cititoare.

Anul trecut nu am editat numere ale revistei. Singurul motiv – lipsa banilor.

Mulţi m-au îndemnat să caut sponsori. Nu sânt felul. Am făcut-o o singură dată pentru un volum omagial de cenaclu. Colegul care m-a ajutat a murit, iar eu mi-am cumpărat alţi pantofi. Nu se face. Dacă vrei să minţi, afirmă că toţi românii sânt oameni deosebiţi de cei răi şi proşti. Mulţi se dau de cultură, dar ei sânt de arătură!

Mulţi dintre epigramiştii vechi colaboratori ai revistei au fost dezamăgiţi.

Nu trebuie să mi-o spună ei. Mai ales că au trimis materiale lucrate special pentru revistă. Sper că le-am păstrat pe toate şi apar în acest număr 30, care s-ar vrea omagial, printr-o selecţie personală, pentru că revista o fac singur.

Politica mea editorială cred că a fost greşită de la început. Am acceptat şi cărţi de autor, în loc de materiale pentru revistă trimise pe mail sau corespondenţă.

Redacţia

AG PE RIME

POŞTA REDACŢIEI Începând cu acest număr nu mai fac selecţie de epigrame din cărţi. E muncă de om prost! Cine vrea să apară în revistă se gândeşte la ea. Pentru că nu am să o abandonez, chiar dacă nu va avea o apariţie ritmică. O trimit mai întâi pe suport electronic celor care semnează în cuprinsul ei, îi anunţ telefonic pe cei care nu au adrese de mail, de apariţia ei. Apoi, cei care îmi trimit 7 lei, o vor primi prin corespondenţă. Vă rog să citiţi cu atenţie aceste afirmaţii, că nu stau şi de alte mesaje suplimentare. Azi primesc 7 lei, mâine trimit revista în plic! După care aştept de la colaboratori materiale pentru rubricile revistei, pe mail sau prin corespondenţă, pentru un nou număr.

Vă mulţumesc anticipat pentru înţelegere.

Cu prilejul apariţiei numărului 30 al revistei, vă urez “La mulţi ani frumoşi, sănătoşi”! şi vă doresc tot binele din lume!

CONSTANTIN MÎNDRUŢĂ ISSN 1584-7969 editată de Constantin Mîndruţă tehnoredactare: Ioan Muntean

Revistă de umor Tiparul: str. Viilor, nr. 17, bl. P6, sc. B, et. Editura SINGUR Telefon: 072-444.35.87 1, ap. 4, Piteşti, jud. Argeş, E-mail: dorudancus@gmail.com cod poştal 110149 Web: www.revistasingur.ro Adresa poştală: tel.:0348418471; 0751096886; mail: mindruta.constantin@yahoo.com

Asociația Grup Media Singur - Alianța Artelor, OP 1, Ghişeu 3, CP 19 Târgovişte, Dâmboviţa

48

nr. 30/2016

Grafica şi ilustrarea revistei este realizată pe bază selecţiilor de pe web.

49

AG PE RIME coperta4





  50