Gabriela Mimi Boroianu - Nostalgiile cuvintelor

GABRIELA MIMI BOROIANU

NOSTALGIILE CUVINTELOR ~ poezii ~

editura StudIs ~ IaÅ&#x;i 2018~

Gabriela Mimi Bororianu

Redactor: Lenuş Lungu Coperta: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Corectură: Gabriela Mimi Boroianu Tehnoredactare: Ioan Muntean Grafică, ilustrare: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Ediţie apărută şi îngrijită sub coordonarea administraţiei reţelei sociale Cronopedia (lenusa.ning.com) Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BOROIANU, GABRIELA MIMI Nostalgiile cuvintelor/Gabriela Mimi Boroianu.

- Iaşi : StudIS, 2018

ISBN 978-606-48-0029-9 821.135.1

Tipărit la Editura StudIs – Iaşi Tel. 0232.217.754 Mobil: 0745.263.620

~2~

Nostalgiile cuvintelor

GABRIELA MIMI BOROIANU

editura StudIs ~ IaÅ&#x;i 2018~ ~3~

Gabriela Mimi Bororianu

~4~

Nostalgiile cuvintelor

„Nostalgiile cuvintelor” sau poemele unei răvășitoare dispariții

Poeta și prozatoarea severineană Gabriela Mimi Boroianu își confirmă o dată în plus, sensibila, viguroasa evoluție ascendentă din ultimii ani și își marchează această etapă fastă, prodigioasă, a activității sale de creație, prin noul său volum de versuri „Nostalgiile cuvintelor”.

Poetă a iubirii, prin excelență, sentiment abordat cu predilecție în infinite ipostaze ale neîmplinirii și suferinței, autoarea își radicalizează și acutizează în noul volum registrul emoțional până la pragul de sus al unui sfâșietor lamento rostit cu autenticitate a trăirilor, forță expresivă: „numai dorul tău/roade și roade/ca un vierme/în sufletul meu/închis în el ca într-un cocon” sau: „mergi înaintea mea/ca într-un vis de noapte lungă/și frigul ne coboară peste inimi/ca o șoaptă sinistră/îți aud zurgălăii pașilor/cum se lovesc de nămolul înghețat al drumului/uneori mai aproape/uneori mai departe/numai moartea stă/la o aruncătură de băț//și te strig cu disperare/dar numele tău e înghițit de ecou/și nici mâinile ~5~

Gabriela Mimi Bororianu

mele nu te mai găsesc/apucă doar nimicul care te înghite”... În bună măsură, discursul se plasează sub semnul lui Eros și Thanatos, al iubirii și morții, ființa dragă este evocată, precum în bocetele, „dalbul pribeag” (superbă, frisonantă metaforă a mortului iubit!), prin notații sugestive, ce reconstituie tulburător, cu accente de autentic lirism, momentul greu, răvășitor, al ireversibilei, „marii treceri”: „te-ai mohorât ca vremea/așa hotărât ți-ai strâns zilele/și-ai luat-o pe un drum/cu un singur sens/iar toamna își adunase fustele foșnitoare/și își târâia tristețea în urma ta//te-am strigat.../m-am rugat să nu pleci/dar ți-ai continuat drumul nepăsător/cu ochii lipsiți de lumină”... În actuala etapă de evoluție a scrisului său, Gabriela Mimi Boroianu cultivă realizări notabile, poezia de notație și admosferă care-i facilitează reconstituirea/evocarea, cu reală autentică vibrație emoțională, lirică, un anume moment existențial cu semnificații aparte, din biografia sa sentimentală, admosferă de un subliniat dramatism în care s-a consumat acesta și mai ales, starea de spirit a eroului liric: „fântâna din curte secase/ca iubirea din suflete/chiar și ciutura era crăpată/iar apa se scurgea așa/ca viața printre degete/umbrele oricum nu beau apă rece/ele înghit doar amintiri...//și-atâta liniște/și-atâta încremenire/se înstăpânise în ogradă/că numai umbrele își mai lăsau mângâierile/să cadă asupra ei/și nu venea nimeni să le gonească/și nici un dor nu suspina pe ~6~

Nostalgiile cuvintelor

potecă/numai cucul cânta în părul de la drum”... sau căte un interior personalizat sugestiv de trăiri de o profundă, persuasivă vibrație lirică: „dimineața/aerul e amar/miroase a disperare/mi-arde plămânii/și pereții mă strâng/mă privesc ochi răi/din tablouri înegrite de hum/mă strigă hainele împrăștiate pe covor/scrumierele rânjesc către mine/cu dinții lor de chiștoace”... În citatele la care am apelat, se poate observa pregnanța și expresiva concretețe a notelor/elementelor imagistice ale notației regizate cu rafinament stilistic și încorporate mozaical în imaginea de ansamblu a interiorului evocat, cu o sensibilă știință a sugestiei lirice, în ale cărei taine autoarea volumului se dovedește din ce în ce mai inițiată.

Poeta Gabriela Mimi Boroianu bate tot mai energic, cu justificare, în poarta deplinei sale consacrări artistice.

critic literar Victor Rusu

~7~

Gabriela Mimi Bororianu

~8~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (1)

09.03.2017 a mai trecut o zi aşa cum trec zilele cu nostalgii cu renunţări iar eu un grăunte de nisip în clepsidra vieţii cad aşa în acceptare iar şi iar aşteptând cu fiecare cădere întâlnirea cu ultimul zbor... până mă frâng şi rămân agăţată ca un măr în copacul cunoaşterii pe care nici o Eva nu-l culege nici un Adam nu-l acceptă invizibil chiar neinteresant şi gândurile mele sunt în siguranţă

~9~

Gabriela Mimi Bororianu

numai dorul tău roade şi roade ca un vierme în sufletul meu închis în el ca într-un cocon... şi pietrele Cetăţii tac şi tace şi vântul ce-ţi purta vorbele numai Dunărea îşi leagănă ofurile în doinirea valurilor şi zilele trec sau poate eu trec prin ele sau poate doar aştept să-mi vină rândul să-mi crească aripi în piept desferecând o poartă dincolo de care tu mă vei aştepta ca un anotimp al împlinirilor

~ 10 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (2)

10.03.2017 aş vrea să uit cine sunt să uit că doare acea parte din mine ce se încălzea sub umbra degetelor tale şi mă ascund în cărţi şi rătăcesc printre rânduri furând identitatea personajelor femeia cu o mie de vieţi ce-i drept mă mai încurc uneori în fustele de epocă ori simt fiorii morţii când aud tăişurile spadelor încrucişându-se dar mă mut pe pagina cealaltă sau intru în cuprinsul altei cărţi ca inelele sub scoarţa unui copac

~ 11 ~

Gabriela Mimi Bororianu

şi ştiu că undeva între două coperţi voi găsi căldura unei îmbrătişări şi mă voi înveli în moliciunea unei şoapte de iubire atât cât să mă mint că n-am murit şi eu...

~ 12 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (3)

10.03.2017 şi mor, şi învii şi mor, şi învii şi mor, şi învii de-atâtea ori cât va fi nevoie până timpul tău se va aşeza în mine şi clipele mele vor trăi în tine ca o bătaie de inimă şi zilele mele se vor înmulţi cu zilele tale până vom deveni cei mai bogaţi de pe pământ şi nici măcar moartea nu va putea să ne despartă

~ 13 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (4)

14.03.2017 m-am rezemat de noapte ... îţi purta slovele prinse la tâmplă iar pletele ei înzorzonate cu stele mă înlănţuiau în moliciunea lor a şoaptelor aş fi vrut să ai nişte degete lungi cât un meridian să mă străbaţi cu ele peste suflet şi până dincolo de mine să mă aduci înapoi în starea aceea de beatitudune în care rămâneam agăţată după ce buzele tale îşi scriau poemul pe interiorul pielii mele. m-am rezemat de noapte ca de tine şi te tac cum tace lava sub coaja pamântului aşteptând dezlegarea ~ 14 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (5)

15.03.2017 mă întreb când a făcut Dumnezeu Moartea Viaţa pare doar un popas în lunga călătorie în care-i suntem însoţitori... sau poate Moartea a fost mai întâi iar viaţa e doar un capriciu al Creatorului ca o evadare din monotonie... ca o vizită la Grădina zoologică în care noi suntem cei din spatele gratiilor şi ne primim zilele în raţii sau ca la o piesă de teatru în care Moartea e regizorul ce poate modifica oricând scenariu după starea-i de spirit. ~ 15 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (6)

15.03.2017 un aer rece vine aşa dinspre cuvinte iar tu eşti mai posac ca o zi de toamna ceva mai aproape ca moartea şi mai departe ca viaţa... şi mă dezbrac de mângâierile tale ca de o haină prea largă şi mă încalţ cu papucii pe care mi i-ai dat şi pornesc prin viaţa asta ca un fum ce-a părăsit focul şi mi-e rece din ce în ce mai rece cu cât ajung la cuprinsul acestei carţi pe care nu ştiu cine a numit-o atât de absurd „noi”…

~ 16 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (7)

15.03.2017 tăiam răcoarea nopţii cu umbletul meu neostoit şi ochii goi de tine... îmi aminteam un vag parfum ce mă chema să te caut în umbrele ce se-nsoţiseră cu mine şi bâjbâiam cu mâinile întinse spre locul unde fusese cândva gara aşteptărilor mele ştii... şinele erau calde încă trenul vieţii trecuse deja mi-am rezemat oboseala pe-o bancă schioapă ce ofta din toate încheieturile probabil era reumatică de la atâtea lacrimi câte adunase în lemnul ei bătrân am întrebat-o de tine ~ 17 ~

Gabriela Mimi Bororianu

iar ea mi-a zis de impegatul acela bătrân cu barba lui albă cum schimbase macazul şi te trecuse fluierând a pagubă pe linia acea moartă începuseră să cadă stele şi dintr-odată cerul mi se părea că atârna prea greu pe umerii mei de unde se desprinseseră aripile undeva la marginea oraşului o buhă anunţa ca a venit timpul şi vieţile noastre au tăiat noaptea ca două linii paralele.... la capătul curcubeului ne aşteptă sigurătatea

~ 18 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (8)

mergi înaintea mea ca-ntr-un vis de noapte lungă şi frigul ne coboară peste inimi ca o şoaptă sinistră îţi aud zurgălăii paşilor cum se lovesc de nămolul îngheţat al drumului uneori mai aproape uneori mai departe numai moartea stă la o aruncătură de băţ

17.03.2017

şi te strig cu disperare dar numele tău e înghiţit de ecou şi nici mâinile mele nu te mai găsesc apucă doar nimicul care te înghite... se mai aud doar zurgalaii paşilor tăi acompaniaţi de râsul straniu al morţii când mai aproape când mai departe ca într-un coşmar din care nu mă pot trezi ~ 19 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (9)

18.03.2017 s-au trezit stihiile nopţii şi mă caută şi mă răscolesc cu degetele lor reci şi-mi mută ficatul în spatele fricii iar inima o leagă cu lanţurile disperării prizonieră a singurătăţii şi nu-i nici o stea care să-ţi poarte numele doar întunericul frate cu nimicul ce înghite în el tot ce am fost vreodată şi nu-mi dau seama unde începe ieri şi unde se sfârşeşte mâine şi nici ce să fac cu ziua de azi din care destinul te-a scos ca pe-o măsea stricată mie lăsându-mi durerea ~ 20 ~

Nostalgiile cuvintelor

să mă lupt cu ea şi o simt mâncând din mine ca un cariu într-un lemn dulce şi tot ce rămâne e doar noaptea cu stihiile ei ce mă caută şi mă răscolesc cu degetele lor reci...

~ 21 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (10)

19.03.2017 la masa asta locul tău stă gol şi se hlizeşte la mine cu dinţi rânjiţi ca o sperietoare în lanul de porumb de parcă ar vrea să mă scoată afară din mine şi ţip cu glasul lebedelor ce-şi cheamă liniştea dar liniştea mea se-ascunde în lacrimile pietrelor în râsul sinistru al funzelor moarte şi nici măcar paharul asta plin cu sângele ultimei speranţe nu reuşeşte să-mi încălzească sufletul din care destinul te-a amputat fără să-mi ceară voie la masa asta nici visele nu mai vor să şadă ~ 22 ~

Nostalgiile cuvintelor

iar cafeaua e mai neagră ca noaptea mai puţin amară ca viaţa şi mai rece ca aerul ce s-a înscăunat în lipsa ta la masa asta numai eu aştept ce va să vină...

~ 23 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (11)

20.03.2017 cuvintele tale sunt parte dintr-un descântec pe care îl şopteşti la cumpăna nopţii cu buzele lipite de gâtul meu ca sângele să le poarte vibraţiile până în miezul fiinţei mele şi mă înfuri şi mă înseninezi şi mă înlăcrimezi după voia ta până devin stare şi te citesc cu dependenţa vremii de magia solomonarului

~ 24 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (12)

21.03.2017 pe marginea mea de oraş trona o ceaţa murdară ca nişte umbre trecători se desprindeau din ea doar pentru a se pierde din nou în braţele ei ca într-un joc de-a viaţa azi suntem mâine nu şi urmele lor se afundau în asfaltul sfărâmicios ca într-o iluzie vopseaua de pe garduri îşi pierduse interesul şi lăsase lemnul dezgolit cu intenţia clară de a-l îngenunchea zidurile posomorâte nu mai auziseră de mult un râs zglobiu şi sufereau în tăcere de aceeaşi deziluzie obositoare a pierderii de sine... ~ 25 ~

Gabriela Mimi Bororianu

şi pâinea era mai amară şi nici prea multă nu era şi avea gust de lacrimi mai ales când venea seara iar frigul taia sufletele până la sânge în partea mea de oraş începe drumul spre Golgota… numai pe partea ta de oraş telefoanele sunau de veşti bune iar magazinele îşi scuturau afişele precum caişii în primăvară şi mirosea a speranţă şi parcă şi soarele poposea mai des în ferestrele voastre cu ochelari lor fumurii pantofii voştri nu cunoşteau cum e să-şi piardă urmele în neant şi nici foamea şi nici plânsul nu umblau dezbracate pe stradă în partea ta de oraş treceau maşini gătite de gală numai Dumnezeu nu trecea niciodată pe-acolo...

~ 26 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (13)

22.03.2017 te-ai mohorât ca vremea aşa hotărât ţi-ai strâns zilele şi-ai luat-o pe un drum cu un singur sens iar toamna îşi adunase fustele foşnitoare şi-şi târâia tristeţile în urma ta. te-am strigat... m-am rugat să nu pleci dar ţi-ai continuat drumul nepăsător cu ochii lipsiţi de lumină lasând în urmă durerea să se aştearnă ca albul zăpezii şi te-am plâns şi te-am doinit în fiecare bătaie de vânt până sufletul mi-a amorţit în gerul disperării… doar ochii mei goi au rămas privind drumul aşteptând să te vadă venind... ~ 27 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (14)

23.03.2017 fântâna din curte secase ca iubirea din suflete chiar şi ciutura era crăpata iar apa se scurgea aşa ca viaţa printre degete umbrele oricum nu beau apă rece ele înghit doar amintiri uneori le auzi şoptind pe la colţul casei pun ţara la cale zilele trec ca şi călătorii pe drum unii mai veseli alţii mai trişti nepăsători portiţa îngenunghease de bătrâneţe un paianjen se străduia de zor să-şi ţeasă plasa poate-poate o prinde o zi bună... cele rele oricum îşi fac loc şi unde nu sunt dorite ~ 28 ~

Nostalgiile cuvintelor

în tindă măsuţa cu trei picioare odihnea rezemată cu un umăr de peretele casei şi ofta după castronul cu lapte cald şi boţul acela auriu de mamaligă şi-i atâta linişte şi-atâta încremenire se înstăpânise în ogradă că numai umbrele îşi mai lăsau mângâierile să cadă asupra ei şi nu venea nimeni să le gonească şi nici un dor nu suspina pe potecă numai cucul cânta în părul de la drum... şi unde să fii plecat îşi zidiseră viaţa între pereţii casei amintire cu amintire...

~ 29 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (15)

24.03.2017 rămânsesem cu privirea pierdută în zare cu mâinile căzute cu toată disperarea lumii pe umeri şi zilele treceau peste mine şi toamna şi iarna cu ploile lor cu frigul şi ninsorile lor şi nu venea nimic din ce aşteptam eu să vină şi se lăsase aşa o linişte peste sufletul meu de-au tăcut toate gândurile şi de atâta tăcere şi durerile s-au săturat şi-au luat în braţe toate lacrimile şi s-au strecurat în umbra nopţii pe urmele iernii până n-a mai rămas nimic în urmă decât liniştea ~ 30 ~

Nostalgiile cuvintelor

amintirile au început să încolţească una câte una vestind o primăvară a sufletului am început să-ţi aud glasul în fiecare mugur înflorit ca o mărturie spre neuitare atunci am ştiut că deşi paşii tăi nu-şi vor mai lăsa urmele niciodată pe drumul acesta vei fi mereu îngerul ce mă v-a însoţi...

~ 31 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (16)

24.03.2017 mi-am tapetat pereţi casei cu hârtii cocoloşite încercări nereuşite de a-mi scrie visurile cu cerneală simpatică zgârâieturi în caietul inimii mă ustură palmele şi totuşi o iau de la capăt zi după zi uneori adorm ca o dezicere de mine ca o negare a necesităţi ce mă arde ferestrele mele nu sunt termopan zgomotul oraşului mă apucă de umăr şi mă trezeşte din somn realitatea dă brusc peste mine şi constat că nici plapuma nu e suficient de mare să mă ascund de viaţă atunci îmi strâng inima în pumn până rămân fără aer ~ 32 ~

Nostalgiile cuvintelor

şi o iau de la capăt dacă mâine dacă mâine va trece florăreasa am să-i cumpăr două speranţe

~ 33 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgia cuvintelor (17)

29.03.2017 am coborât treptele către gară şi eram singura care cobora... Îmi căutam liniştea Dumnezeu ştie unde plecase auzeam inima şoptindu-mi în ureche de toate promisiunile pe care i le făcusem îmi reproşa chiar speranţele pe care chipului tot eu i le spulberasem credeam că suntem prietene afurisită linişte oare unde era? peronul era plin de oameni şi fiecare dintre ei îşi purta viaţa ca pe un bagaj de călătorie unii duceau mai mult alţii abia aveau cât pentru un bilet numai dus ~ 34 ~

Nostalgiile cuvintelor

mirosea a primăvară şi a păcură încinsă o voce stridentă urla în megafon a mai plecat unul a mai venit altul iar lumea îşi continua rotirea ei imperturbabil aş fi vrut să te sun dar nici o bătaie de ceas nu-mi dădea certitudinea că liniştea mea e cu tine poate nici nu aveai semnal iar eu sigur nu aveam curaj să încerc am bătut peronul de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga ca un exerciţiu de slăbit disperări fără rezultat la capătul treptelor o bancă dormita din picioare aici timpul părea plecat în concediu numai liniştea mea nu era nicăieri ~ 35 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (18)

31.03.2017 nu-i filă să ţină ascunsă-n cuvânt iubirea ce-aruncă scântei pe pământ s-ascundă plăcerea ce arde şi cere în palme răsfăţul şi gustul de miere nu-i cântec în versu-i să poată purta dorinţa ce-n suflet îşi află cişmea şi-l seacă de linişti, de pace şi-n foc l-azvârle cu-armăsarii din sânge cu tot! nu-i cer să cuprindă azurul ce-l poartă sub genele lungi blestem de la soartă ~ 36 ~

Nostalgiile cuvintelor

ochii tăi mari ce-mi promit raiul tot într-o simplă mărgică revărs de noroc şi nu e o vorbă duiosul să-ncapă ce-i parte din tine atât cât e apă! şi cine sunt eu să-ţi pot rezista să nu te iubesc cât voi exista!

~ 37 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (19)

01.04.2017 dimineaţă aerul e amar miroase a disperare mi-arde plămânii şi pereţii mă strâng mă privesc ochii răi din tablourile înegrite de fum mă strigă hainele împrăştiate pe covor scrumierele rânjesc către mine cu dinţii lor de chiştoace din toate colţurile camerei chitara insolentă stă rezemată de dulap mi-ar face reproşuri dacă ar putea vorbi până şi patul mă urăşte mă înţeapă cu arcurile în coaste nu poţi împerechea arbori cu fluturi şi nici zborul cu ploaia! ~ 38 ~

Nostalgiile cuvintelor

miroase a cafea proaspată pleacă vecinii la muncă ar trebui să plec şi eu trecătorii nu pot rămâne mereu într-un loc...

~ 39 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (20)

01.04.2017 de la mine până la tine drumul e mai scurt ca de la tine la mine am numarat paşii o dată de două ori spre tine întotdeauna sunt mai uşori uneori îmi cresc aripi în spate şi zbor aşa ca fluturii de-mi trec prin stomac ştiai că aerul e mai roz în drum spre tine? chiar şi florile sunt mai parfumate numai de la tine la mine se aduna toate maşinile la intersecţia clipelor şi miroase a cauciuc încins a frâne blocate până şi aripile păsărilor sunt mai grele ~ 40 ~

Nostalgiile cuvintelor

şi le atârnă pe pământ ca nişte zile anoste şi deşi ştiu sigur că este asfaltat ba chiar şi bordurile i se schimbă periodic paşii mei par că duc pe tălpi tot nămolul acestei lumi întotdeauna drumul acesta e mai greu poate din cauza inimi care rămâne mereu în urmă...

~ 41 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor(21)

04.04.2017 mă împotmolisem în spaime şi drumul către liniştea mea dispăruse de pe harta sufletului înotam în nisipurile mişcătoare ale coşmarului şi nu exista nimic de care să mă agaţ şi mă luptam cu iluziile care vroiau să-mi cotropescă mintea şi nu-mi mai simţeam trupul doar un frig ce-mi desena fiecare os ce se mişca sub pielea mea ca o pânză de sac umbrele mă înconjurau din toate părţile şi le simţeam degetele iscoditoare rupând bucăţi din ce mai rămânsese din bucuria mea ~ 42 ~

Nostalgiile cuvintelor

şi le înghiţeau cu lăcomia unui sinistrat ce nu mai văzuse de luni de zile o hrană decentă mă lăsam pradă deznadejdii alunecând complet în mocirla renunţării de undeva de dincolo de vis o voce îmi vorbea despre soare despre flori despre păsări chiar şi despre liniştea ce locuieşte într-un surâs şi m-am agăţat de ea ca de ultima speranţă nu sunt niciodată singură nici măcar când nu sunt cu mine tu eşti mereu acolo veghindu-mi rătăcirile

~ 43 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (22)

07.04.2016 erai aşa curios să guşti din măr ca dintr-o bucată de viaţă că nu mai conta dacă mâine te vor strânge cămăşile sau dacă şosetele se vor împerechea la prima căutare... amuşinam şi te simţeam cum deveneai agitat îmi licăreau luceferii pe trup coborâţi în bobul de sudoare iar mâinile tale munceau fără oprire în carnea mea se auzeau tramvaiele croncănind pe şine cineva întreba cât e ceasul nu conta ~ 44 ~

Nostalgiile cuvintelor

în trupul meu se oprise minutarul iar mărul era mai roşu ca oricând vrei să-ţi ghicesc viitorul întrebau ochii mei tu îmi dadeai numele tău ca pe o monedă de schimb

~ 45 ~

Gabriela Mimi Bororianu

Nostalgiile cuvintelor (23)

07.04.2015 am mai luat o gură din pământul tău cel de pe şoldul drept am arat cu dinţii în carnea ta hotar să ştii că îmi aparţi şi n-am lăsat în urmă nici o literă din tine necitită erai ca o spovedanie a îngerilor atât de perfectă că-mi era teamă să mă gândesc dacă sunt demn să îţi ating glezna îmi spuse cineva odată că unele glesne trebuie sărutate şi-am văzut în ulcica ochilor tăi bucăţele de stele muiate în sângele nopţii şi-acum cred că tu eşti responsabilă pentru suspinul poveştilor în zorii de zi

~ 46 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (24)

08.04.2017 vino te voi învăţa cum se culege fericirea bob cu bob te voi lăsa să-mi ari cu mâinile goale pământul trupului doar ca să vezi dimineaţa cum răsar zâmbete am să te învăţ să le numeri pe degetele firelor de iarbă ce sărută nesupunerea şi mă voi razvrăti împotriva orişicui îţi spune că nu există iubire vino numai vino şi te voi învăţa să iubeşti cum iubeşte pasărea zborul cum iubesc florile lumina cum iubeşte apa nemărginirea ~ 47 ~

Gabriela Mimi Bororianu

şi te voi lăsa să-mi dai acea parte din tine care te nelinişteste şi te voi învăţa linistea şi până şi morţii mei vor accepta să-mi schimbi numele după cum se trezeşte dimineaţa sau după cum cade lumina pe litera trupului meu vino tu neiubitul şi te voi învăţa să mă citeşti cu buzele ca un orb în alfabetul braile

~ 48 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (25)

11.04.2017 prăpastia îşi căsca gura şi mă striga şi mă alinta chemându-mă lumea privea indiferentă urma mea se vedea doar pe jumătate alunecam din mine cu fiecare pas cineva avea nevoie de mine dar cine prea obosită să mă împotrivesc priveam în adâncul întunericului ca într-o gură deschisă aşteptând balaurii iadului să mă înghită de nicăieri parcă m-ai prins de mână ~ 49 ~

Gabriela Mimi Bororianu

căldura îmi urca pe braţ îi simţeam şerpuirea în vene până mi-a cuprins inima am simţit explozia de lumină şi am ştiut cât timp te voi purta în mine mă voi simţi acasă

~ 50 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (26)

13.04.2017 nu aud nimic din ce aş vrea doar tăcerile zidurilor mă plimb dintr-o cameră-ntr-alta căutând un cuvânt rătăcit şi nici telefonul nu sună parcă cineva i-ar fi luat piuitul! dimineaţa cu ochii plini de nesomn abordez filtrul de cafea forfote iscoditor n-am nimic să-i spun sorb cafeaua şi-mi simt degetele amorţite pe mânerul ceştii aş vrea să pot trece dincolo de ecran să văd ce faci când nu te aud mă mai ştii sau poate m-ai rătăcit între şoaptele peretelui taci şi tace şi vântul ~ 51 ~

Gabriela Mimi Bororianu

doi gugustiuci se hlizesc la mine ciugulesc firimiturile risipite pe cenuşiul pervazului aş vrea să plece lovesc cu ciocul într-un alfabet morse pe care nu-l înţeleg nici pe mine nu mă înţeleg ne întâlneam la jumătate cuvântului niciodată nu duceai gândul la capăt ochii mei te citeau ca pe o carte deschisă azi e doar această întrebare ce mă loveşte peste frunte ca o picătură chinezească unde eşti unde eşti

~ 52 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (27)

14.04.2017 când te închizi în tine cuvintele îşi pierd culoarea devin reci ca nişte umbre ce alunecă pe pereţi se retrag în ele până dispar pătura tăcerii e grea şi îngenunghe sufletul şi nu-ţi lasă decât gustul amar al aşteptării. niciodată nu ştiu unde eşti nici când vii întâi te aud treci prin mine ca o muzică ce coboară din cer şi zâmbesc nu doar cu sufletul ci cu tot ce mă înconjoară ~ 53 ~

Gabriela Mimi Bororianu

îmi simt pielea fosforescentă iar lumea prinde culoare eşti ca o primăvară şi ştiu atunci de ce iubesc liliacul numai tu nu ştii cât de mult te aştept

~ 54 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (28)

01.05.2015 ca mai toate dimineţile de un timp încoace mi-e foame mi-e foame de cuvinte se pare că au adormit sau poate doar şi-au rupt picioarele rătăcind în întuneric casc gura dar nu reusesc să scot nici un sunet şi nici un altul nu vine în întâmpinarea mea am un haos total în minte şi nu pot ţine capul drept îmi cade în piept de parcă gândurile ar fi prea grele şi prea multe am pierdut şirul dimineţilor fără linişte tăcerile pot fi atât de asurziitoare am obosit şi mi-e foame ~ 55 ~

Gabriela Mimi Bororianu

şi mi-e dor de zilele când o coală de hârtie şi-o picătură de cerneală îmi erau suficiente pentru hrana sufletului un exerciţiu înviorător de a-mi demonstra că sunt că eşti că suntem căsuţa cu poveşti s-a prăbuşit ca una din cărţi de joc şi cuvintele s-au rătăcit de tine de mine de noi şi nu-şi găsesc drumul caut încă nu ştiu ce poate acel ceva ce-mi va potoli foamea de cuvinte şi va ucide tăcerea asta ce mi-a amorţit visele lăsându-mă pradă dimineţilor în care nimic nu se întâmplă...

~ 56 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (29)

02.05.2017 noapte la capătul aleii poţi număra stelele sunt desenate cu vopsea fosforescentă pe zidul blocului dincolo de bordură îţi poţi rupe piciorul în apa ce zâmbeşte înşelător cineva a tăiat pomii şi par aşa ca nişte lumânări stinse de lacrimile îngerilor dar nici măcar ea ploaia nu poate spăla mirosul tomberoanelor în care îşi fac plimbările nocturne şobolanii şi ziua căutătorii de pet-comori

~ 57 ~

Gabriela Mimi Bororianu

după colţ lumină slab un bec stradal certa dintre un motan zburlit şi o haită de câini diavolul stă şi râde frecându-şi palmele maşinile indiferente poartă destine pe drumul ales spre mai bine spre mai rău după o-nvârtitură de zar de la doi se aud manele date la maxim la parter plânsul unui copil trece dincolo de ferestre cineva aruncă chiştoace pe fereastră înjurând aici niciodată nu e linişte cu adevărat ne mai mirăm de ce rugăciunile nu ne sunt auzite

~ 58 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (30)

05.05.2017 îmi urmăresc gândurile fantomatic cu degetul pe gard făcându-le anatomia nu le doare nici în ficat nici în spate de ce fac eu continuă să alerge de colo-colo două junghiuri nesuferite mi-au ţinut calea în uşa brutăriei aproape că uitasem să respir când m-au salutat mirosea a pâine caldă şi-a copilărie bătrâneţea rezema tocul şi mi-a pus piedică afurisită treabă desenam inimioare cu creta pe garduri uneori le puneam aripi şi jucam şotron cu viaţa o mai loveam cu piatra în cap ~ 59 ~

Gabriela Mimi Bororianu

numărând un doi trei... azi mă numără ea şi nici necazurile nu mă sar cum săream coarda ci parcă ar juca lapte gros în spinarea mea îmi trag anii după mine şchiopătând şi sprijin degetul de gard urmând firul gândurilor ce mă trec ca un fâlfâit de aripi desenate cu creta şi mă întreb oare unde se duc când nu rămân lângă mine

~ 60 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (31)

07.05.2017 dimineţile au culoarea ochilor tăi şi zâmbetul tău ridică soarele din ape te privesc cu bucuria condamnatului căruia i se mai dă o zi şi te simt ascunsă în palmele mele dincolo de linia vieţii ca pe umbra de care nu te desparţi niciodată cu tine noaptea e mai bogată cu o şoaptă conturul tău i se dispersează în braţe şi mă cuprinzi cu toată nesfârşirea tainelor ei şi te cobori în mine ca să nu te uit niciodată

~ 61 ~

Gabriela Mimi Bororianu

treci cu pasul uşor prin sufletul meu strivind liliacul sub tălpi de mi-ai răvăşit toate simţurile până mi-au înmugurit zilele sub piele ca să înţeleg că nu există leac pentru boala numită tu şi că primăvară miroase a femeie îndrăgostită

~ 62 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (32)

11.05.2017 jumătate zi jumătate noapte la mijloc primăvara între ochiul care râde şi cel care plânge întodeauna stă cuvântul am trecut şanţul să prind răsăritul erai deja acolo numărând anii jumătate tu jumătate eu timpul nu se împarte la doi nici iubirea viermele invidiei muşcase mărul cunoaşterii cineva agăţase o pânză neagră în gard semn că Dumnezeu adormise nimeni nu părea că ascultă vântul trecea prin ulucile albite ~ 63 ~

Gabriela Mimi Bororianu

spre suflete pustii aprinsesem focul doi greierii îmi cântau în ureche jumatate ieri jumătate azi nu există cale de mijloc tu cu arătatorul întins acuzator niciodată n-ai ştiut ce vrei în colţul celălalt al camerei uitarea îşi torcea firul jumătate lumină jumătate întuneric nu scormoni jarul te vor arde buzele de dorul sărutului în colţul gurii încă sângeră locul unde a murit surâsul jumătate cald jumătate frig îmbrăţişări de suflet peste timp un ghiveci sprijinea pervazul zgâindu-se pe geam rândunicile se întorc mereu ca amintirile numai tinereţea nu se întoarce niciodată ~ 64 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (33)

11.05.2017 între zborul frunzei şi dansul apei liniştea rezema copacul nu-ţi trebuia decât un colţ de cer şi un pix cu cerneala roşie să desenezi o poveste îţi lăsai jucăriile în curtea din spate şi te întindeai peste gard alunecând ca un şarpe toată copilăria mea mirosea a tine şi a gogoşi cu gem şi nu puteam să-mi iau jucăriile şi să plec îţi împărţeai singurătăţile cu mine şi temele iubirea o împărţeai în două în trei după cum bătea vântul şi valul pescar priceput ~ 65 ~

Gabriela Mimi Bororianu

foloseai mereu momeala care trebuie până vacanţele mele au prins miros de apă şi peşte nu purtai niciodată umbrela să te poţi înghesui în sufletul meu şi mă rotunjeam în şoaptele tale ca merele roasă de viermele geloziei desfrunzindu-mă cameleonic până mă contopeam cu toamna să nu mă mai recunosc îţi luai poeziile şi plecai pasăre călătoare coala albă rămânea plângând în ochiul de fereastră ningea liniştit iar cuvântului îi creştea tăiş de sabie să-mi amputeze amintirile în umbra tăcerilor ceasul îşi număra orele eu plecările şi venirile tale şi te zideam în mine ca pe un anotimp al trecerii mele

~ 66 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (34)

14.05.2017 ne jucăm de-a şoarecele şi pisica mie nu-mi place laptele tu nu ai sânge cald între noi păpuşile mele cu ochii lor de sticlă albaştrii prietenii te chemă la fotbal preferi pescuitul eu prefer poveştile de dragoste îţi place să modelezi cuvinte le găsesc dimineaţa lângă ceaşca de cafea muşc din ele ca dintr-un croissant să-mi ţină de foame până a doua zi îmi place să visez cu ochii deschişi ţie îţi plac filmele cu vampiri viaţa şi moartea două amante ce-şi dispută acelaşi barbat ~ 67 ~

Gabriela Mimi Bororianu

cheile se ţin la îndemână deşi sunt uşi ce niciodată nu se deschid nu suntem singuri fiecare îşi duce gândurile ca pe un bagaj nici setea nu e la fel eu mă mulţumesc cu o ceaşcă de şoapte ţie nu-ţi ajunge toată limpezimea cerului numai dimineaţa umbra ta cade tangenţial pe zâmbetul meu şi ne întâlnim cât pentru o respirare la capătul unui vers

~ 68 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (35)

15.05.2017 mi-e dor de mâinile mamei de primăverile cu cireşi în urechi deşteptătorul îşi face treaba alungă braţele somnului durerea rămâne ca un ac înfipt într-o păpuşă voodoo am adunat bucăţile inimii dar îmi lipsesc lacrimile care s-o-ntregească nu am nimic să-ţi dau nici întreg nici pe jumate apa e rece ca albastrul ochilor tăi când îmi mângâie obrazul încă miroase a lapte prins semn că vecina iar a rămas lipită de telefon cafeaua-i amară şi timpul prea scurt ~ 69 ~

Gabriela Mimi Bororianu

a mai trecut o noapte lumea nu ne aşteaptă iar tu nu ai bani destui să-i plăteşti o oră doar pentru noi mi-e dor de mâinile mamei ce ştiau pune răsaduri o sămânţă de iubire pentru poezia ce creşte în buricele degetelor tale curioase fluturi ce dispar după o zi

~ 70 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (36)

19.05.2017 te-am aşteptat la marginea gândului povestind cu vântul acolo unde ochiul de apă îmi zâmbea tremurat luna căzuse în melancolie cu faţa ascunsă în unde păsările îmi însoţeau aşteptările cu trilurile lor şi nimeni nu le înhămase încă cineva smulsese o bucată din inima nopţii şi-o aruncase în visul acela de revenea obsesiv încercam să-i adun lacrimile ce-mi pătau mâinile cu sarea lor nimic nu mă ajuta simţeam că mă înec în lipsa ta ca într-o mare de frunze ~ 71 ~

Gabriela Mimi Bororianu

unde lutul meu se transforma în nisip şi începusem deodată prin coşul pieptului să măsor timpul carul mare scârţâia din toate stelele de-i ajungea oftatul pe pământ numai tu nu te adunai rătăcit printre cuvinte nostalgic îngânai universul poate că mâine poate că mâine

~ 72 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (37)

21.05.2017 cu palmele muiate-n culoare deseneză-mă pe pânza cerului pe curbura dealurilor ori în mângâierea unduitoare a valurilor vreau să mă văd prin lumina ochilor tăi am ajuns să invidiez frunzele pentru viul lor pentru umbra pe care ţi-o dau şi mi-e aşa foame de o porţie de viaţă hrăneşte-mă cu degetele tale lungi în care penelul şi pana se simt atât de bine am nevoie de o perfuzie cu sângele albastru al zorilor sau cu verdele crud al ochilor tăi să trezesc cuvintele care au murit în mine ~ 73 ~

Gabriela Mimi Bororianu

îmbăiază-mă în notele glasului tău şi trezeşte în mine dorinţa de a trăi ascunde-mă în tine aşa cum ascunzi poezia ca pe o credinţă ca pe o taină şi învaţă-mă să simt din nou

~ 74 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (38)

23.05.2017 a primit marfă la magazinul din colţ cineva întrebase dacă s-au primit iluzii eu vroiam un tătic deşi nu ştiam dacă îmi vor ajunge banii strânsesem un pumn de monezi roşi mici cele mai frumoase ca ochii vânzătoarei care mă priveau ciudat nu avem tătici mi-a dat o carte nici măcar nu avea poze vecinul de peste drum citea ziarul dacă ştii să citeşti ~ 75 ~

Gabriela Mimi Bororianu

adevărul lumii e scris acolo printre rânduri m-am aşezat lângă el să învăţ şi eu mama mă striga la masă muşcasem deja din măr aşteptam să cunosc lumea

~ 76 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (39)

24.05.2017 femeile au pielea afurisită deşi unii ar zice că e dulce probabil de la coasta de drac li se trage unii le-ar căuta cusur ca la boabele de struguri alţii le-ar purta ca pe bijuterii toţi recunosc că au un rost deşi nimeni nu le cunoaşte alfabetul în care sunt scrise unii cumpără litere alţii bilete de tren viaţa e o călatorie numai dus şi moartea e tot o femeie nu ştii niciodată în spatele cărui zâmbet se ascunde femeile sunt ca anotimpurile sau invers cu ele nu ştii niciodată cum stai unii ar spune că sunt mai rele ca paianjenii alţii ar da orice să se lipească de şoaptele lor ~ 77 ~

Gabriela Mimi Bororianu

au buzele roşii ca păcatul deşi au mâncat primele din măr în ochii lor plouă indiferent de zodie unii spun că poartă magie în degete alţii că pot fi încătuşate cu un inel şi rochia de mireasă are farmecul ei în zorii zilei de după şarpele îşi schimbă culoarea

~ 78 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (40)

27.05.2017 te ucizi cu fiecare cuvânt îl scoţi din tine ca pe un adevăr de care vrei să te dezici şi strigi în gura mare că nu eşti un înger ştiu nici oglinda nu-ţi poate arăta adevărul ce taie în umerii tăi crevase nu te minţii te-ai aruncat din cer poftind la merele roşii tot Eva e de vină ai să spui deşi dinţii tăi ar fi muşcat buzele izvorâtoare de patimi tu nu ai suflet te baţi cu pumnul în piept şi fugi pe linia ferată spre o altă destinaţie ~ 79 ~

Gabriela Mimi Bororianu

lăsând câte puţin din tine fiecărei femei pe care o întâlneşti ca pe o dovadă că Eva e vinovată de tot ce se intâmplă chiar şi moartea e tot o fiică a Evei merge alături de tine tu te aperi cu o chitară râzând şi diavolii au fost îngeri cândva...

~ 80 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (41)

03.06.2017 lumea în alb-negru o comedie în trei acte recizorul strigă în porta voce priveşte împrejur curând va cădea cortina actori pe scena vieţii unora li s-au dat măşti altora li s-au repartizat dezamăgirile în doză dublă totuşi strălucesc deşi nu ştie nimeni când se lasă întunericul câtă nefericire arde în ei... se recunosc ca imaginile din oglindă ale aceluiaşi suflet şi n-au nevoie din litere folosesc limbajul durerilor ascunse ~ 81 ~

Gabriela Mimi Bororianu

cuvintele tac tace şi sufleorul catifeaua luceşte rece sfârşitul călătoriei în ochii tăi curcubeul şi-a stins culoarea

~ 82 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (42)

04.06.2017 cerul varsă călimara la ora când pământul intră în stare de veghe te-aşezi dincolo de umbre făcând aerul să freamăte ca un vers ce taie timpul ca o durere ce taie în mine te recunosc după rima ce amprentează stările mele cu numele tău şi mă arde până-n miezul fiinţei până în locul unde eu-l meu se ascunde negându-ţi absenţa îmi lipseşti îmi lipseşti cum îi lipseşte trupului umbra cum îi lipseşte chipului ~ 83 ~

Gabriela Mimi Bororianu

imaginea din oglindă ca o bucată ruptă din suflet şi mi se scurge viaţa ca sângele dintr-o rană deschisă clipă de clipă picătură cu picătură şi nu ştiu ce să pun în loc să mă simt întreagă

~ 84 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (43)

12.06.2017 plouă în ritm de tango gândul scutură castanietele durerii luna îşi trage ceaţa pe ochi dincolo de norii căzuţi în aşteptare ochii tăi taie întunericul felii felii ca nişte bucăţi dintr-o inimă frântă sus în turla bisericii face profeţii o buhă clopotul îi duce ecoul mai departe plopii ca nişte lumânări stau de pază la căpătâiul nopţii ce moare repetat în fiecare dimineaţă precum speranţa la capătul fiecărui vis ~ 85 ~

Gabriela Mimi Bororianu

ţi-am uitat numele deşi îţi port conturul în fiecare fibră peste care a căzut umbra ta şi numai ploaia recunoaşte ruga paşilor mei în lacrimile dansului

~ 86 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (44)

14.06.2017 nu se mai recunoştea privea oglinda cu ochii goi ai rătăcitului poate se pierduse de sine sau poate doar ochii refuzau să vadă încerca să-şi adune urmele sperând să găsească drumul se opri pe stânca golaşă ce sfida depărtărtările căutându-şi umbra în seninul de deasupra îşi goli mintea de orice gând ridicând mâinile aripi cerşind libertate simţi deodată cerul lipindu-i-se de piele curgând cumva în interiorul lui ca o apă vie până în vârful degetelor până în calcâi până dincolo de stânca ~ 87 ~

Gabriela Mimi Bororianu

de sub tălpi ca o rădăcină de lumină ce-l ancora în viaţă şi îl înălţa pilon pe care să se sprijine eternitarea atunci ştiu că Dumnezeu îşi coborâse privirile în sufletul lui neliniştit aducând pacea de-acum putea merge lângă oameni ca şi cum ar zbura alături de îngeri

~ 88 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (45)

30.06.2017 te-aşezasei acolo unde lumina tăia curmeziş aerul din cameră porţia mea o primeam în rate ca şi dragostea de altfel m-am întins la umbra ochilor tăi ca într-o sală de aşteptare atât de aproape şi totuşi la ani lumină distanţă degete imaginare învârt cheiţa cutia muzicala cântă balerina dansează nu voi înţelege niciodată acest mecanism numit viaţă cum nu voi înţelege vântul ce se leagănă-n frunze iubirea ta nu trece mai departe de piele vorbesc mult şi repede să umplu golul ce se cască între noi să nu ai timp să priveşti ~ 89 ~

Gabriela Mimi Bororianu

mai departe de zâmbetul ce-mi ornează buzele sângele încă pulsează ca o iluzie scoasă la mezat şi nu ştiu unde sunt în acest pumn de lut însăilat cu lacrimi şi cuvinte prezentul mă strânge din ce în ce mai tare de nu mai încap în palmele lui şi te privesc ca pe un trecător prin sufletul meu întrebându-mă dacă ţi-am fost gazdă bună

~ 90 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (46)

07.07.2017 îmi cerusei să-ţi dau o lingură de soare şi-un pumn de nisip nu ştiu dacă mai am ceva din visul acela sau mi-a trecut printre degete ca tinereţea şi mi-e cald şi mi-e sete şi parcă mă ard amintirile dar nici un val nu trece dincolo de luciul fotografiei maşina salvării trecea cu sirena pornită moartea se ascunsese în ochiul de apă rămas după ploaie cineva întreba la cine-a venit la cine-a venit ~ 91 ~

Gabriela Mimi Bororianu

răspunsul nu venea de nicăieri tu tăceai şi aşteptai răbdător în alb şi negru ca o zi ce nu se va mai întoarce niciodată

~ 92 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (47)

15.07.2018 gândurile tale au colţi muşcă din carnea mea până la vis mă trezesc când ţipătul lor sfâşie pânza subţire a dimineţii îţi porţi cuvintele ca şarpele solzii îmbibate în venin mângâierile tale sunt reci şi alunecoase se încolăcesc peste suflet şi mă strâng mă strâng de parcă s-ar hrăni cu libertatea mea telefonul îşi zornăie clopoţeii ca o extensie a ta aproape că îţi simt degetele pe claviatura gâtului meu mă întreb oare la câte guri de aer mai am dreptul până îţi potoleşti foamea

~ 93 ~

Gabriela Mimi Bororianu

te îmbraci în umbre şi-mi arăţi din tine doar atât cât să îmi adormi întrebările şi nu ştiu cine eşti deşi mă amăgeşti că te cunosc mi-e frică de ziua de mâine

~ 94 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (48)

25.07.2017 ploaia împrumuta glas dorinţelor mele răpăia muşcând din acoperişul de tablă mă miram că nu m-auzi nu aveai dopuri în urechi poate începusem să vorbim limbi străine sau poate vocile nostre emiteau pe frecvenţe diferite setea de cuvânt pierea înghiţită de burlanele ce huruiau sub şuvoiul apei ca un suspin în batistă fără răspuns noaptea cobora ~ 95 ~

Gabriela Mimi Bororianu

ca o mantie udă şi grea peste sufletul sfârtecat de fulgerele dorinţelor păreai la fel de departe ca zorii în mijlocul furtunii

~ 96 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (49)

27.07.2017 mă-ntreb dacă mă mai ştii dacă mă aştepţi dacă ţi-e dor să-mi vorbeşti mi-e teamă că nu-ţi voi mai recunoaşte glasul şi chipul blând ce se apleca asupra mea deşi din ce în ce mai mult îl regăsesc în imaginea ce mă priveşte din oglindă uneori noaptea pe cărările visului mă însoţeşte vag parfumul palmelor tale şi chiar dacă părul meu nu mai are culoare încă îţi simt degetele strecurându-se prin el... îmi privesc mâinile şi te văd aplecată peste covată frământând pâine cu basmaua legata după cap ~ 97 ~

Gabriela Mimi Bororianu

verde şi moale şi mi-e dor deodată să simt odihna braţelor tale timpul şi-a pus distanţa între noi aducându-ne totuşi din ce în ce mai aproape până în clipa când arcul de cerc se va închide iar noi vom fi din nou împreună să mă aştepţi să nu-mi mai fie frică de necunoscut

~ 98 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (50)

13.08.2017 am chemat cuvintele din rătăcirile gândului şi le-am ospătat cu sângele meu şi le-am adăpat în izvorul suspinelor mele şi m-am închinat lor ca unor zeităţi aducătoare de ploaie rugându-le să-mi vindece crevasele căscate în suflet de lipsa iubirii... dar cuvintele nu au inimă ele au doar aripi nu ştiu dacă albe sau roz sau poate împrumută culoarea gândului pe care poposesc le-am ademenit cu lumina ochilor mei ş-au venit ca nişte fluturi ~ 99 ~

Gabriela Mimi Bororianu

încântându-mă cu dansul lor şi m-au atins cu muzica lor până sufletul a vibrat izvorând poezie

~ 100 ~

Nostalgiile cuvintelor

Nostalgiile cuvintelor (51)

24.10.2017 nostalgiile cuvintelor sunt ca zborul pescăruşilor în crepuscul nu au număr nu au gen şi trec ca valurile Dunărea de la mine la tine de la tine la mine şi au miros de toamnă îmbibată de doruri ca frunzele ruginii de apa rece a ploilor nostalgiile cuvintelor ne străbat ca degetele aspre ale vântului uneori mai uşor alteori mai dur şi ne apleacă fruntea până aproape de lutul plângerilor ce coboară cerul sub greutatea norilor ~ 101 ~

Gabriela Mimi Bororianu

nostalgiile cuvintelor sunt ca fructele uitate neculese sub greutatea iernii ce-şi scutură regretele n-au culoare nici gust n-au nici măcar un timp al lor în care să-şi frângă zborul au doar nebunia fantasmelor ce ne bântuie când ne-aşteptăm mai puţin...

~ 102 ~

Nostalgiile cuvintelor

Sumar

„Nostalgiile cuvintelor” sau poemele unei răvășitoare dispariții 5 Nostalgiile cuvintelor (1) 9 Nostalgiile cuvintelor (2) 11 Nostalgiile cuvintelor (3) 13 Nostalgiile cuvintelor (4) 14 Nostalgiile cuvintelor (5) 15 Nostalgiile cuvintelor (6) 16 Nostalgiile cuvintelor (7) 17 Nostalgiile cuvintelor (8) 19 Nostalgiile cuvintelor (9) 20 Nostalgiile cuvintelor (10) 22 Nostalgiile cuvintelor (11) 24 Nostalgiile cuvintelor (12) 25 Nostalgiile cuvintelor (13) 27 Nostalgiile cuvintelor (14) 28 Nostalgiile cuvintelor (15) 30 Nostalgiile cuvintelor (16) 32

~ 103 ~

Gabriela Mimi Bororianu Nostalgia cuvintelor (17) 34 Nostalgiile cuvintelor (18) 36 Nostalgiile cuvintelor (19) 38 Nostalgiile cuvintelor (20) 40 Nostalgiile cuvintelor(21) 42 Nostalgiile cuvintelor (22) 44 Nostalgiile cuvintelor (23) 46 Nostalgiile cuvintelor (24) 47 Nostalgiile cuvintelor (25) 49 Nostalgiile cuvintelor (26) 51 Nostalgiile cuvintelor (27) 53 Nostalgiile cuvintelor (28) 55 Nostalgiile cuvintelor (29) 57 Nostalgiile cuvintelor (30) 59 Nostalgiile cuvintelor (31) 61 Nostalgiile cuvintelor (32) 63 Nostalgiile cuvintelor (33) 65 Nostalgiile cuvintelor (34) 67 Nostalgiile cuvintelor (35) 69 Nostalgiile cuvintelor (36) 71

~ 104 ~

Nostalgiile cuvintelor Nostalgiile cuvintelor (37) 73 Nostalgiile cuvintelor (38) 75 Nostalgiile cuvintelor (39) 77 Nostalgiile cuvintelor (40) 79 Nostalgiile cuvintelor (41) 81 Nostalgiile cuvintelor (42) 83 Nostalgiile cuvintelor (43) 85 Nostalgiile cuvintelor (44) 87 Nostalgiile cuvintelor (45) 89 Nostalgiile cuvintelor (46) 91 Nostalgiile cuvintelor (47) 93 Nostalgiile cuvintelor (48) 95 Nostalgiile cuvintelor (49) 97 Nostalgiile cuvintelor (50) 99 Nostalgiile cuvintelor (51) 101 Sumar 103

~ 105 ~

Gabriela Mimi Bororianu

~ 106 ~