Lenuş Lungu ~ La pas prin visele mele

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului Lenuş Lungu realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Lenuş Lungu

LA PAS PRIN VISELE MELE

editura DOCUCENTER Bacău, 2012

lenuş lungu

Redactor: Delia Stăniloiu Design coperţi: Ioan Muntean (prelucrare foto web) Grafică, desene: Elena Cristina Dincă Corectura: Ioan Muntean Tehnoredactare: Biblioteca Cronopedia (http://lenusa.ning.com)

Reproducerea – integrală sau parţială – a lucrării şi difuzarea ei sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

ISBN: 978-606-8246-89-5

Tipărit la Docucenter sacan.print.copy Tel./fax: 0234570889 www.docucenter.ro

~2~

la pas prin visele mele

Prefaţă

Născută pe 2 august 1968 în oraşul Constanţa.

Iubitoare de artă în toate manifestările ei.

Căsătorită. Are o fată de 22 de ani. A absolvit Academia româno-italiană din Bucureşti. Spune despre ea: „Fac totul din dragoste şi cu dragoste pentru frumos, pentru artă. Scriu poezii din liceu.

Ocazia de a oferi câteva versuri celor ce chiar le doresc o consider un mare dar, un semn că uneori se deschid şi porţile inimilor la care nu am batut niciodată, că mereu şi întotdeauna apare o scânteie, o rază de soare fermecată care să-i umple, ca tuturor pământenilor, sufletul de bucurie şi emoţie. Sunt eu, aşa cum sunt. Cu calităţi şi cu defecte. Cu gânduri bune şi cu inspiraţii noi. Şi sper ca sufletul să mi se deschidă spre tot ce este frumos în jurul meu! O picătură din ploaia gândurilor mele, o rază de soare din sufletul meu. Şi cu parfumul inspiraţiei mele, să-ţi rămân în amintire... Am înfiinţat un site, Cronopedia, unde sunt creator-administrator. Mai activez pe diverse ~3~

lenuş lungu

site-uri literare. Particip la cenacluri literare. Am înfiinţat şi un cenaclu literar – Cronopedia.

Apariţiile mele poetice se regăsesc în: Amprente temporale – antologie de poezii cronopediene, volumul 1 (2011), volumul 2 (2012), Aspiraţii RoGrup - poezii, Artă sfâşiată - Antologie de poezie de Valentina Becart.”

Dacă ar fi să scriu un motto la prezentul volum de poezie,aş alege mottoul meu preferat şi anume: „Niciodată să nu judeci omul după aparenţe”. Cine nu-i cunoaşte preocupările Lenuşei Lungu şi o vede, gândul îl duce într-o cu totul altă direcţie. Dar dacă-i citeşti poeziile şi-i dai la o parte învelişul de mondenă, descoperi o fiinţă sensibilă cu un suflet uriaş care aşa cum spune singură în titlul cărţii se plimbă la pas prin visele sale. La Lenuş nevoia de a visa este precum respiraţia… Poezia ei vine dintr-o debordantă nevoie şi bucurie de a trăi chiar dacă de cele mai multe ori nu e conştientă de asta.

Ea aşa cum spune singură, în descrierea sa simte imperios nevoia de a dărui bucăţi mari din sufletul său, scrie precum respiră de aceea poeziile sale nu sunt poezii de idee ci sunt trăirile sale care ies pur şi simplu sub forma unor imagini gingaşe. Este ca într-un caleidoscop de imagini care dacă e mişcat creează permanent alte imagini frumoase şi neaşteptate.

Lenuş (nume predestinat ca o adiere caldă de vânt într-o dimineaţă de primăvară timpurie) deşi simplă în exprimare este totuşi foarte penetrantă reuşind să ajungă la sufletul cititorului fără efort sau artificii lingvistice, emoţionându-l. Tema ~4~

la pas prin visele mele

predilectă este dragostea, iubirea, dar este o iubire paradoxal ideatică pentru că reuşeşte să se detaşeze de trăirile trupeşti, visul ei neputând fi încarcerat în alcov, zboară transcendental prin spaţii eterice creind imagini şi stări de o frumuseţe aparte.

Astfel se dezvăluie sufletul ei mereu dornic de frumuseţe de dăruire necondiţionată. Nu am să mă opresc la nici una din poeziile sale nici nu aş ştii pe care să o aleg. Las la latitudinea cititorului să descopere dacă am avut dreptate sau nu.

Delia Staniloiu

~5~

lenuĹ&#x; lungu

~6~

la pas prin visele mele

Clepsidra speranţei Am pictat pe pânză constelații ale sufletului ce mi-e curcubeu în vis celest indigo adâncit de umbre din flori și lacrimi am sculptat culorile în adâncul cerului unde stelele se unesc cu visele am amestecat cuvinte din infinit cu picătura oceanului absurd în tăcerea adâncului să respir cuvinte să sorb tăceri şi colorez sentimente fără rime împrumut tălpilor urme de pași şi pornesc spre clepsidra speranţei

~7~

lenuş lungu

Adulmec Adulmec aerul curat ridicând coşul pieptului întreb oasele de dureri ce s-au perindat şi cobor spre propria-mi cenuşă pe cărarea vieții bălți de sânge se ascund sub iarba grasă gânduri pasc tonuri triste cu frunze zdrobite-n trotuare forajele sentimentelor îmi scot la iveală ţiţeiul negru al deşertăciunii ce-mi acoperă poteci încărcate de ramuri de dor şoptind amintiri cu nări fremătănd stele aprinse lumina coborând pe umeri lacrimi grele se șterg ca noaptea-n zori de zi.

~8~

la pas prin visele mele

Inima Iubesc noaptea în cioburi de oglindă împart viața în bucăți adânc în pielea mea sângele-mi perforează trupul pășesc printre gânduri așternute pe jos izvoare argintii de lacrimi pe miez de cuvinte o stea rubinie pe bolta cerului rupt de cometele ce-mi umplu privirea strigătul se sufocă în beznă prin zgomot și zbatere-n gând adânc în mine există o inimă pulsul dansează cadențat un strigăt fără ecou ~9~

lenuş lungu

Nodurile vieţii Înmoi cuvintele în noaptea albastră vorbesc cu gândul mintea încearcă să-mi desfacă nodurile vieții pătrunde în interiorul meu vibrația iubirii contemplu cerul cu strălucirile sale sufletul mi se umple de lumină cuvintele se opresc în pragul buzelor trepte înguste pe scara gândurilor mele în liniștea profundă iubirea strălucește ca o stea

~ 10 ~

la pas prin visele mele

Hârtia albă Cerneala acoperă hârtia albă întunecând-o rătăcind prin noapte întreb vântul strig Luna îmi zgârie timpanul un râs din umbră îmi amestecă gândurile fantezii reflectate în oglinzi ce se sparg de pereții viselor hârtia devine întuneric şi sufletul alunecă în petale de noapte unde plânge cerul de cerneală departe

~ 11 ~

lenuş lungu

Tu ai aroma cafelei Sorb cafeaua în grădina vieţii cu picioarele desculţe alerg pe un covor colorat şi privesc ochii tăi din interiorul ceştii cuvintele mi se opresc în sorbiturile de cafea fierbinte unde o clipă aburii cădeau în cutele hainelor ce se opreau lângă degetele strânse făcând tumbe scoţând sunete ciudate acum tu ai aroma cafelei

~ 12 ~

la pas prin visele mele

Floarea vieţii Te aşezi pe tâmpla mea unde ploile-mi spală gândurile pipăi aerul prin roua scânteietoare şi colinzi maidanul sufletului meu străbaţi poteca creierului meu constelaţii lucitoare transformi în ciorchini de lumină ce-mi pătrund adânc în suflet şi-mi creşte un soare din floarea vieţii.

~ 13 ~

lenuş lungu

Somnul Geană pe geană somnul un cuib de odihnă şi teamă treaz este ochiul fructul viselor încărcate cu somn.

Trupul se târăşte printre pietre sacre visele se umplu uşor de culoare în verde muşchi caut toate sărutările nopţii pe geana ta.

~ 14 ~

la pas prin visele mele

Păşesc Inima mi s-a oprit pe cadran o rază picură frântă pe ochii ce-mi cântă strălucind ca două nestemate de pe fundul mărilor Torc din caerul de timp păşesc pe ierburi moi de vis cad uşor cu fruntea-n ceruri oglindă şi prismă cu-n strop de ecou.

~ 15 ~

lenuş lungu

O clipă în tăcere Caut în tăcere inima ceasului ce nisipul cerne zile şi nopţi în clipe de balans gânduri de noapte printre stele pulsul timpului dansează rotitor se scurge ca un izvor rezonanţe bat în epidermă în căderi de lumini mi-am împletit o cunună Timpul uns cu muzică în culori clipa pare câmp de flori

~ 16 ~

la pas prin visele mele

Dimineţi sub tălpi Mă strecor pe marginea dimineţii mă apropii de tine şi te privesc ca norul trandafiriu de deasupra cerului mă aşez în palma ta ca o umbră îmi trec mâna Peste ochi, peste obraji îţi aduc dimineaţa să se picure peste tine să te învelească cu aromă de cafea şi parfum de migdală te voi ţine în suflarea mea şi te voi înfăşura ţinându-ţi blând dimineţile sub tălpi în cupele zemoase din ceaşca ta.

~ 17 ~

lenuş lungu

Tăcere în amurg În aplauzele cerului cu-n buchet de emoţii gânduri mute vise surde culori împletesc în vântul crud cu miros de crini dansând un vals strig în tăcerea unui amurg un trup pictat între stele ce ating clapele unui pian iluzii, vise colorate se topesc în apus.

~ 18 ~

la pas prin visele mele

Vise Stelele nopţii mi se sparg în cioburi vântul îmi muşcă pielea arterele-mi îngheaţă umbra-mi zâmbeşte îmi decupează visele mă dezbracă de culori în negura nopţii prin valuri de speranţe nori de ceaţă mă acoperă iluzii deşarte îmi emană dor dansez salsa printre gânduri un fragment de serenadă stropit cu parfum de vise.

~ 19 ~

lenuş lungu

Am cules Cuprinde-mi mâinile în inelul iubirii cu mănunchi de trandfiri în deşerturi cu vise formate şi şoapte însetate cu ochii de lacrimi un sărut ce leagană-n straiele nopţii la marginea mării buzele tale croite după tipar prin ramurile adiate de vânt zâmbete am cules în buzunarul vieţii.

~ 20 ~

la pas prin visele mele

Umbra

Alunec în abis cu aripile frânte tremur calc miros de alge îmi îmbată simţurile sunt o dramă picătură de pelin într-un potir iubire şi venin o umbră un înger mă strigă sunt nisip unde vântul plânge totul e paradis.

~ 21 ~

lenuş lungu

Murmur dorul Doare dorul până-n miez de stele îţi sărut urmele paşilor din nisip în apus de soare murmur dragostea ca pe un psalm cad ploi apele udă florile născute din speranţă flori curate dau buzna stele roiuri de fluturi desupra fântânii sufletului meu Dorul cuvânt sonor ce pe-a timpului harfă picură uşor lumină clipe de dor amar.

~ 22 ~

la pas prin visele mele

Am rostit Am rostit şi cuvintele s-au ascuns între buze am rostit şi trandafirul şi-a deschis petalele spre lumină am rostit şi apusul a colorat curcubeul am rostit şi cuvintele s-a destramat consoanele s-a condensat vocalele s-au risipit am rostit şi universul mi-a făcut cu ochiul dincolo de cuvinte.

~ 23 ~

lenuş lungu

Sculptez în natură Sculptez în natură flori albe de măceş lângă izvor pete sub clar de lună prelinse-n zâmbete desenate în alb colorate.

Sculptez în scoarţa de arţar mozaic de sentimente aripi de evantai amintiri ciorchini de vise mănunchi de gânduri labirint sculptat.

~ 24 ~

la pas prin visele mele

O voce lină Duios îmi plânge ecou pe aripi de iubire foşnind lacrimi de curcubeu sculptate pe un amurg ca oricare altul.

~ 25 ~

lenuş lungu

Lumina Sufletul meu caută lumina s-a uscat pierdut în deşert mă-nvălui în ceaţă trupu-mi miroase a pământ îngheţat şi răsuflarea amuţeşte lacrimi curg cuvintele pe buze s-a încleştat o umbra peste mine uşor coboară inima se cutremură se zbate precum vulcanul Etna tic tac, tic tac lumina s-a stins.

~ 26 ~

la pas prin visele mele

Cuvinte Scriu cuvinte rostesc cuvinte pot fi frumoase pot fi otravă viaţa şi moartea sunt scena vieţii unde se joaca aceleaşi piese dupa foc va fi soare adieri de vânt îngheţate în amurg sunt o carte deschisă dar necitită rânduri din consoane vocale ca un cantec compus din versurile gândurilor mele sărută-mi sufletul pierdut în umbra vieţii

~ 27 ~

lenuş lungu

Flacăra iubirii Trupul meu liane împletite şi mâini încătuşate foşnet de iubire zvon din depărtare face inima să bată să bată…

Clipe ce curg pe lacrimi prelinse izvor de sentimente desprinse din raze ce mă cuprind vârtej. Şoapte nerostite mă învelesc mantie de tăcere spulberată de vânt.

Iubirea-n suflet ţese gânduri de mătase împletite în vise iar eu Penelopă neştiută ţes şi tot ţes

~ 28 ~

la pas prin visele mele

Primă vara mea Anotimp de primăvară cântec verde înalț spre tine un trup cald presărat de flori înmuiate-n pasteluri ce cresc spre stele iarba aşteaptă să-ncolţească pe câmpul plin de spinări de verde crud tremură de atâta tinerețe ghiocelul, toporaşul plouă cu petale proaspăta creangă de cireş semințe din bulgăre de nori văd în poieni împrăștiind gânduri curate spre raze de soare ~ 29 ~

lenuş lungu

sălbatice flori la margine de cărare urcă-n spirală spre fruntea unui munte în ecouri de mărgăritare sunătoare se vor face stâncile abrupte gata să se prăvale sufletul dănţuieşte a primăvară mi-e dor să mă plouă cu cireșe coapte-n mai dulce-i primăvara! Înflorește-mi iubirea și mă ascunde-n verde de speranță.

~ 30 ~

la pas prin visele mele

Toamna mea Eşti atât de frumoasă Toamnă a sufletului meu, Prind în palmă un strop Din freamătul vântului Presar stropi de gânduri, Şi calc pe şoapte de frunze Culorile copacilor îmi alină chipul, Şi mă inund în toamna mea.

Am cules picături de dor Şi le-am amestecat cu cer, Şi am obţinut un ruginiu fantastic Şi visele îmi cad ca o mantie de ploaie.

Vântul-mi adie pe buze Unde am ancorat norii pufoşi Într-o mare de crizanteme, Şi pe jos un covor de frunze moi.

Mă acopăr în imensul evantai Al toamnei sufletului meu Unde este loc mereu Cu dragoste le aşez pe toate.

~ 31 ~

lenuş lungu

Durerea Mi-aş vinde durerea să fac bani de ţigări mă aşez pe-o bancă într-o gară tuşesc împraştii în aer toţi viruşii din mine îi presar în natura moartă se aud chitare-n vânt îmi pun pălaria şi strig dă-mi sufletul înapoi să mai pot privi răsăritul pe aleii de castani există viaţă dincolo de moarte să atingi o speranţă la flacăra lumânării

~ 32 ~

la pas prin visele mele

Sunt Sunt un vulcan într-o adiere valuri mă lovesc la ţărm de mare mâinile-mi desfac în braţe de ramuri vibrând în şoapte nerostite un clocot de lavă îmi trece prin vene adun parfumul tău din nectarul florilor presărat din valuri de foc mă aşez pe umbra ta şi sărut urma paşilor tăi marea îmi mângâie parul şi lacrima îmi cicatrizează dorul.

~ 33 ~

lenuş lungu

Dor Mi-am pansat sufletul cu un nor să nu mai curgă râuri de dor mi-am pansat sufletul cu o aripă să nu mai doară în fiece clipă mi-am pansat sufletul cu iubire şi iată acum dau de ştire că sufletul meu vrea să zboare într-o iubire şi-apoi în uitare mi-am pansat sufletul…

~ 34 ~

la pas prin visele mele

Morgana Sunt fantasma din ochiul tău unde curge lacrima şi-ţi picură-n vene galopând prin deşertul pustiu calci nisipul în picioare striveşti cuvinte doruri, vise şi speranţe sunt îngropate te îmbeţi cu licoarea bahică a unei morgane ce trupu-ţi lănţuie-n noapte oriental luna dansează caii în depărtare şah la regină mat. din nisip auriu de stele izvorâşte ozana curgătoare

~ 35 ~

lenuş lungu

Ultima sonată de iarnă Joc de lumini şi umbre de crengi unde inima încetează să mai bată în ritmul unei sonate de iarnă în vâltoarea senzaţiilor miros de pământ umed în vise răcoroase dansând o ultimă sonată de iarnă ritmuri frânte aşezate pe portativ ca note definite valuri sparte de nisipul rece şi umbra mea trece dincolo de zări căutând răspuns la întrebări cât este timpul din viaţa mea? cât este viaţa din timpul meu? ~ 36 ~

la pas prin visele mele

Chipul tău fir de nisip Spulberat de vânt Chip sculptat în gheaţă cu ochii safire te-am desenat zâmbet să-mi luminezi noaptea dă-mi mâna ta şi mă voi transforma în praf de stele peste visurile tale împlinire

~ 37 ~

lenuş lungu

Sufletul Mi-ai smuls sufletul l-ai trântit de pereţii norilor calc cerul în picioare şi urc cu paşi în spirală sfredelindu-ţi carnea mă scufund în venele tale şi-mi târăsc trupul în sângele clocotit mă pierd ca într-un ocean incandescent de lavă

~ 38 ~

la pas prin visele mele

Vibraţii ne cade cerul peste umeri dorinţa din noi suspină sfâşie clipe se înfing în oase adumelcă vibraţiile în lumina ochilor sărut trupul fin mă preling cu flori albe peste tine pielea mea absoarbe căldura ta

~ 39 ~

lenuş lungu

Sentimente Simt trupul cum pulsează îmi răsar vertebre trec prin vene gânduri fierbinti sângele clocoteste în inimă cos o speranţă te caut între artere zăresc iubire un amalgam de trairi.

~ 40 ~

la pas prin visele mele

Antibiotic Îmi sparg visul de-un gând şi pătrund în trupul tău ca o licoare bahică ard fără fum pe cărări de suflet alunec prin vene tale dor injectat să-ţi pătrund în carne şi să rămân acolo vibrând în tine să-ţi plantez în celule iubirea.

~ 41 ~

lenuş lungu

Sărutul tău crepuscul înger îmi zăboveşte-n ţesătură minute senzuale extaz în fiecare sărut te simt te simt în trunchiul meu cu fiecare alunecare simt durerea în braţe lacrimi de jasp cad pe buze alunecând peste pieptul tău toamna este acum în trup în oase în şoapte şi ploaie sărut buzele tale.

~ 42 ~

la pas prin visele mele

Şoapte albe Aud în sufletul meu, șoapte albe Mă cuprinde câte un dor alb, Încerc să zâmbesc, dar zâmbetul e alb Mă pierd... în sufletul alb…

Noaptea albă mă-nconjoară Și din depărtare lin se aude, Un cântec alb de iubire În sufletul alb se ascunde...

Mă ascund in ceața sufletului alb, Șoapte albe mă cuprind în magia lor, Și-n albul vis mă las cuprinsă… Și-n iubirea albă mă pierd din nou uşor...

~ 43 ~

lenuş lungu

Stropi de fericire Plouă cu picături de fericire stropii curg din inima mea, pe pielea mătăsoasă, ce picură sentimentele cu cer senin, plouă de fericire cu zâmbete, peste atingerea de iubire a cuvintelor. priveşte ploaia de flori, priveşte ploaia de fericire o ploaie de aur a luminii, cu stropi de iubire… braţele devin aripi, gândurile adieri de zâmbete.

~ 44 ~

la pas prin visele mele

Tuşul din inima mea Te scriu în inima mea cu tuş de dor fericită alerg spre stele, te ating în zbor cu aripile cu tuşul prafului strălucitor de curcubee.

Zâmbete îmi cântă pe trup armonii, mă topesc între cer şi mare mă văd în ochii tăi.

Cu elixir de iubire îţi sărut privirea, pe genele tale, pe mâinile tale, copacii plouă cu petale de flori peste noi palmele mele cu miros de stele. Şi iubire diafană…

~ 45 ~

lenuş lungu

Iubirea din cuvinte Piele de caşmir cu miros de flori, mă alină cuvintele, dulcele nectar, mă îmbracă în cuvinte, bogăţia iubirii îmi picură în urechi, cuvinte din somnul cu vise mă trezesc universuri îmi dezvăluie, cuvintele, zi şi noapte, îmi vorbesc, cu voce rostesc din inima mea, scrise pline de dor, cusărutările tale cuvintele, de dragoste.

Sunt fascinată de mirajul cuvintelor. în suflet ele răsar lumina magică a curcubeului, iubesc tăcerea cuvintelor, iubesc izvorul lor iubesc tot… cuvinte din cuvinte. ~ 46 ~

la pas prin visele mele

Picătura de ploaie Sunt picătura de ploaie, Aruncată în vâltoarea vieţii.

Prelinsă din ochi ca un picur de ploaie...

Violent mă lovesc de pământ, și rămân la fel.

Lacrimă din picătură de ploaie, transformată în durere strop cu strop val de mare ce-n pământ mă topesc, mă topesc.

~ 47 ~

lenuş lungu

Tu femeie Femeie plină de iubire privirea ta e cerul reflectat în ochii tăi Lupta ta, e o şansă Dată vieţii Ochii tăi umbriţi, De atâta tristeţe Izvorâtă din lacrimile Copiilor tăi Şi totuşi ne priveşti ne încurajezi Ne zâmbeşti Cu chip de înger Eşti cerul fără margini, Dar uneori şi norii vin Cu glasul tău duios, Tu! Femeie din cerul azuriu Sufletul tău plin de dor, Dă norii la o parte Şi coboară printre noi.

~ 48 ~

la pas prin visele mele

Privesc ma rea Privesc marea, cu valurile-n spumate, Amurgul gândurilor Zbor de gânduri,cu aripi albe orizontul să-l cuprindă, Valuri mari în lovesc ţărmul Glasul mi-e pierdut în zare…

Suflet frânt aruncat în mare.

Sunt visuri colorate, ascult valurile mării Ce se sparg în liniștea tăcerii.

Mă gândesc din nou la tine.

Când valurile mării Val după val…

Se împing spre ţărm Aduc cu ele stropi de amintire.

Cercetez în zare….

Te caut cu privirea, sufletul mă doare Te strig dar în zadar…

La tine aș vrea să zbor.

~ 49 ~

lenuş lungu

Melancolie Melancolia cerului îmi întunecă privirea, Vreau să zâmbesc, însă totu-n jur e trist Și chiar aici, în suflet, pierdută e iubirea, Căci tot ce-a fost, chiar ieri în veci s-a stins!

Mergi curajos spre dragoste o viaţă, Te lupţi, înfrunți și chinui mărginirea, Însă iubirea stă pe un fir de ață Și nu cunoaște bine nemurirea.

~ 50 ~

la pas prin visele mele

Trandafirul alb Alb trandafir frumos, Floarea ce o iubesc Ce-mi dă viaţă Înger e numele tău. Îmi eşti unica iubire.

Singurul parfum Aromă ce în suflet intră Al inimii cântec fără sfârşit În lumina serii strălucești, Trandafir alb parfumat.

Ești dragostea pură…

Risipită.

~ 51 ~

lenuĹ&#x; lungu

~ 52 ~

la pas prin visele mele

Zborul frunzelor Vântul suflă tare, Ducând frunzele departe De vânt sunt purtate, Spre zări risipite. În drumul lor ușor vorbesc în șoaptă. Și pe vânt îl roagă să nu mai bată, De pe crengi să nu mai cadă.

Copacilor le va fi dor De îmbrăcămintea lor.

Dar vântul e surd La strigătul lor Şi le poartă departe făcând un covor superb din trupurile lor.

~ 53 ~

lenuş lungu

Dans în iarnă Astăzi iarnă ai venit, Zi de iarnă la fereastră…

Eu, în lumea mea albastră Îţi caut privirea Din cer apar steluțe mii Odată cu iubirea noastră, Te aștept să vii…

Printre fulgi să alergăm.

Iubirea să ne cântăm ca un colind…

Hai vino să dansăm pe covorul alb de nea.

Adieri de iarnă trec prin mine, Copacii parcă ar fi de zahăr, Vântul bate-n melodie, Nedumerită privesc în jur, Un peisaj feeric de iarnă , Văd doar lumea mea albastră.

Printre fulgii argintii, În pași de dans ai venit, Un val de aer rece ma înviorat, Și la dans m-ai luat, Dansul iernii l-am dansat. ~ 54 ~

la pas prin visele mele

Îngerul albastru Când noaptea albastră încet se lasă Un chip zăresc în noapte…

E îngerul albastru al sufletului meu, Îmi şopteşte că mă adori. Şi sper, şi cred, dar iar regret, Înger blând al sufletului meu, Ce albastru tu-mi vei fi Îmi cânţi în liniştea nopţii Sufletul mi-l alini, îmi cânţi de dor. În noaptea albastră, cu tine dorm Îngerul meu să te păzească Cu tine sunt, un vis dulce, Un vis pierdut în noaptea albastră.

~ 55 ~

lenuş lungu

Aş vrea să pot zbura…

Aş vrea să pot alerga…

Aş vrea să te sărut…

Departe eşti de mine acum.

Uitării ma-i dat, Ai ofilit florile Ai şters şi cea mai mică urmă de parfum.

Ai ars un înger albastru, al sufletului meu.

Nu-mi zâmbeşti, nu mă iubeşti…

Am rămas cu amăgiri şi multe vise.

Acum vreau să dau uitării Vocea ta, Care altădată mă alina…

~ 56 ~

la pas prin visele mele

Te aştept Marea cu lacrimi de răsărit în splendoarea soarelui se prelinge peste trupul meu sculptat în lumina aurie.

Pe fruntea mea senină, pe buzele tale de nectar cu sărutările soarelui, Privesc valurile mării Aduncând omagii frumuseţii mării, mă închin iubirii izvorâtă din inima mea în aşteptarea ta…

~ 57 ~

lenuş lungu

Parfum de noapte iubirea te înalță, iubirea te coboară, Zăresc chipul tău Simt un parfum în noapte, Te apropii ca o umbră Dintre miile de stele, Înger blând și iubitor Cu pulberi de stele Împrăști iubirea uitată de vreme Emani un parfum Parfumul de noapte Cel plin de tăcere Parfumul iubirii, Cu pulberi de stele Pe-a firii mistere Visez în tăcere,

~ 58 ~

la pas prin visele mele

Aștern gânduri și șoapte Sufletele noastre Vorbesc o singură limbă Cu litere de lumină...

Buzele tale îmi șoptesc Într-un ocean de dragoste În valuri de iubire În febra dragostei într-o lume doar a noastră În îmbrățișări calde..

Săruturi tandre… parfum de noapte….

~ 59 ~

lenuş lungu

Te caut Te caut în tăcere… în care muţii vorbesc; te caut în linişte, privirea mea mângâie; zâmbetul tău rătăcit… te caut în răsărit; te caut în umbre, mă nasc în apus te găsesc, în mine… te caut în adiere de vânt… dar te-am pierdut.

~ 60 ~

la pas prin visele mele

O umbră în vis În fapt de seară cu cer senin Luna mă priveşte zâmbind Stelele argintii, sufletu-mi alină Vise adormite în surdină Eşti în întunericul meu Dansând în liniştea nopţii Eşti umbra din visul meu Ce mă veghezi mereu Timpul mi-a furat vise…

Din clepsidra de argint Amăgind nisipul Crescandu-mi aripi de speranţe Împletind visuri argintii…

A timpului pierdut O umbră-n noapte A visului neîmplinit…

~ 61 ~

lenuş lungu

Cartea vieţii O mică călimară aşteaptă-n melancolia ei, Luna încet se apropie de filele deschise Se apleacă şi citeşte pagini din mine scrise.

Cu o voce lină îmi cântă în ecou; Mă hrănesc cu tine…

Cu iubirea din interiorul meu.

Gândurile, starea mi le scriu mereu, Pe filele mele unde-mi este cald şi bine Paginile vieţii-mi zâmbesc…

Rătăcesc în labirint printre litere şi umbre, Viaţa, gândurile într-o carte mi-am presat.

Umbra mâinilor tale duios o va răsfoi Şi-mi vei citi cartea sub soare.

~ 62 ~

la pas prin visele mele

Zborul Din camera prăfuită De gânduri şi iubire, Ascult ecouri de dor Aş vrea să fiu o pasăre În zbor nebunesc, spre tine să pornesc.

Să te găsesc… să te iubesc…

Dragoste să-mi dăruieşti Buzele îmi sunt uscate, După acel fior...

Pe aripi de vânt…

Pe aripi de dor...

Să mă mângâi uşor, Cuvinte dulci să-mi şopteşti Să-mi spui că mă iubeşti.

~ 63 ~

lenuş lungu

Visul meu Seara aștept cu drag Să vi în visul meu, Să mă iubești mereu cu dor în brațe să mă prinzi, Să mă săruți La ureche să-mi șoptești Cât ți-a fost de dor Și cît de mult mă iubesști. încetișor,să mă alinți mâna să mi-o prinzi Să-mi spui că mă iubești Și fără mine nu trăiești E numai un vis risipit odată cu primii zori...

~ 64 ~

la pas prin visele mele

Floarea primă verii Sunt floarea primăverii Cu parfumul colorat, Răsărită din floare Cu fericirea te-am lovit, Şi cu drag ţi-am zâmbit Dintre petale te chem, Iubirea să-ţi ofer, O fericire parfumată.

Cu miros de primăvară, Balsam pentru suflet Mă dăruiesc ţie ca o floare Frumoasă şi trecătoare, Cu dansul colorat al primăverii Să ne topim împreună.

~ 65 ~

lenuş lungu

Dorinţa O mantie din ceaţă peste umerii mei se lasă... mă alintă cu dor, şi gândul mă apasă.

Am sărutat palmele iubirii şi m-am închinat la steaua fericirii, privind cu ochii cerul. Îmi pierd privirea între stele chipul să ţi-l văd zărind, cu mişcări unduitoare parfum de aştri din speranţă.

Buzele ca de petale să-ţi simt miros de floare dar eşti himeră oare?

Te văd sculptat în ghiaţă.

Eşti rece şi distant întind palmele să-ţi dăruiesc o inimă caldă ce bate, ca un sunet în noapte.

Aş vrea să sparg gheaţa ce te-a cuprins să te încălzesc în şoapte, să te topesc de dor… ~ 66 ~

la pas prin visele mele

Timpul Cerul se aşează în palma mea ascultă inima în ecoul tăcerii timpul mă loveşte-n oase orele se sparg în minute se prăbuşesc în vertebre secundele aleargă-n glezne desculţe prin vene peste gânduri presar amintiri într-un colţ arde inima de dor să stingi focul buzelor prinse între vise

~ 67 ~

lenuş lungu

Trăiesc Cu miros de trandafiri şi fluturi la orizont…

Mă pierd într-o noapte senină, vise de înger Ce stau pradă în interiorul meu de caşmir.

Frumuseţe de flori colorate pe marginile sufletului…

Luna să nu fie cu umbre de suspine, Şi eu mă plimb prin tine ca într-un carusel.

Pe acorduri de vioară, mă ascund în timpul tău…

Mirosul florilor îmi alintă ochii,de un martie fără somn Cerul vorbeşte atât de colorat în simplitatea nopţii.

Un vis frumos, colorează şi lipsa de culori A dorului ecou ce privesc lung în ploaia de fluturi, din pianul inimii, răsună balade şi fluturii danseaza în noapte Fericirea o ţin strâns la piept şi cobor luna.

Dau frâu zâmbetelor să alerge unde răsăriturile apar Cum florile prind viaţă recitesc în tine emoţie Mă las topită de frumuseţea timpului mângâind natura.

Nebunia visurilor mele zdruncină cerul Ploile cântă de dorul tău, cât de sublim stau în palmele lui Martie….

~ 68 ~

la pas prin visele mele

Printr-un singur ochi Sunete pierdute mă strigă în noapte Să răsfoiesc timpul din cartea personală Multe ploi abundete de litere asupra sufletului Cerul strigă cu ploaie, pe capitolele vieţii, luptăm Întunericul devine rece, ochii tăi rătăcesc pierduţi Şi reuşesc să desenez pe marginea orizontului, Îţi desenez ochii prin fereastra sufletului meu.

Ce vor gusta topirea timpului pierdut Doresc să-mi deschid larg fereastra ochiului Să reuşesc să-mi topesc timpul nopţii Printr-un singur ochii cartea vieţii, Noaptea citeşte pe nerăsuflate…

Timpul vieţii mele…

~ 69 ~

lenuş lungu

Cuvinte speciale Am cuvinte special pentru tine… doar pentru tine.

Frânturi de cuvinte ce formează propoziţii.

Sunt încojurată de cuvinte şi tu în prezenţa lor, Dansul flăcărilor de cuvinte ard pe dinăuntru…

Prin prezenţa ta se vede o strălucire aparte, Înăuntru ard,te privesc în ochi şi văd Dansul flăcărilor pe pereţii tăi oculari Am dat pânzele de păianjen la o parte... cuvintele s-au lipit de mine sub formă de amintiri, Cuvinte din cuvinte se ţese o pânză fină sclipitoare Primăvara cu sufletul ei plină de rouă.

O pânză elastică şi lipicioasă cu greu scap O pânză portocalie cu miros de roze.

Cuvinte, frănturi, propoziţii, mă-nvăluie…

Dar mă scutur… şi m-am dezgolit de amintiri de cuvinte

~ 70 ~

la pas prin visele mele

Iubirea Ai apărut,ca o rază în viața mea, Inima mi-o înseninezi. Și sufletul îmi alini cu cântecul tău De dor, Iubirea nu moare niciodată, Cu ochii înlăcrimați privești Dor și amintire te leagă Iubirea nu apune niciodată.

E veşnic în tine De te părăsește vreodată Iubirea mereu revine.

E un ocean,în care te scufunzi Și adâncul ei e nemurire.

Cu ochii ei profunzi privești, Și vei știi că asta e iubire.

Iubirea aduce în om divinitate.

Suferință de multe ori, Dar iubirea nu apune niciodată.

~ 71 ~

lenuş lungu

Viaţa e ca o tablă de şah Viaţa e ca o „tablă de şah” O mutare eu să aleg…

Jumătate albe, restul negre Ca viaţa… între zi şi noapte.

E invadată tabla de… nebuni caii sălbatici lăsaţi liberi, Bucurii, tristeti, minuni Gând la înaintare cal-alb Trimit dar a fost nimicit Dintr-o mare eroare.

Pe table mea de şah Am pioni nevinovaţi, Ce aşteaptă o mutare…, În spatiul vieţii ce-l străbat Cu regele un gând negru.

Vrea la moarte să-i trimită;

~ 72 ~

la pas prin visele mele

Nu găsesc mutări Bune sau nebune Tot regatul e cuprins Şi totul doare…

Nebunia, stresul, Iată vine şi regina La palat se înfiinţeaza, Oare ce să fac?

Viaţa îmi dă şah mat Mândru regele negru! Ştie că urăsc nebunii, Caii salbatici iubesc Tabla de şah e ca viaţa…

~ 73 ~

lenuş lungu

Culoarea amintirilor Timpul îmi mângâie sufletul în cufărul plin de amintiri Mă rătăcesc în timpul infinit al nopţilor de dor, Amintirile mele cu miros de trandafiri de primăvară.

Emoţiile inimii se risipesc în buchetele fericirii Inima îmi decorează culoarea amintirilor…

Frumos zburai tu înger al visurilor mele, Zburam îmbrăţişaţi în nebunia cerului.

Acum eşti doar o speranţă şi apusurile plâng, Cerul deschide ochii printre lacrimi…

Ne innundă cu ploaia lui, cerul plânge pentru noi În bătaia inimii mele eşti doar un mister, Eşti culoarea amintirilor rătăcite.

Din cer mi se trimite o ploaie de zâmbete, Ce îmi transformă tristeţile în florile primăverii.

~ 74 ~

la pas prin visele mele

Un albastru dor Un vis albastru pe cerul meu În nopţile târzii eşti steaua mea Mă porţi în sfera ta de foc, Cu chemarea ta mă îndemni să zbor. În visul meu albastru de dor Rochia albastră a nopţii îmbrac, Te privesc cu drag printre stele albastre. În vâltoarea cuvintelor albastre, Să ne iubim cu foc, dorul să-l stingem Vise albastre cu doruri aprinse. Împreună să zburăm,dincolo de orizonturi În albastru vis să ne pierdem…

~ 75 ~

lenuş lungu

Speranţa Speranţele înfloresc în anotimpuri Tristă caut un loc…

Pe cărări pierdute de timp, Cu pasul trist şi obosit Urmăresc stelele în buzunarul nopţii.

Caut un loc în noapte Unde speranţele nu mor, Visele zboară libere Florile iubirii nu se ofilesc, Voi privi dincolo de orizont.

Voi stânge clipe netrăite Aştept primul curcubeu, Aştept în tăcere…

Vise strivite sub doruri prinse, Spre locul iubirii veşnice…

Primăvară.

~ 76 ~

la pas prin visele mele

În umbre În umbre de nouri pierită Nu fac de cît să visez, Aş vrea doar să-ţi fiu iubită Tu însă mă ofensezi. Îţi cer doar să-mi fii aproape Să-mi dărui clipe de vis, Să mergem prin nouri, departe… Într-un plăcut paradis. Îţi cer să mă laşi doar o clipă Să-ncerc fericit să te fac, Aş vrea doar să-ţi fiu iubită, Sau poate nu-ţi sunt pe plac?

Nu poţi să priveşti înainte, Prin florile dulci a iubirii?

Să laşi totul fără cuvinte, Încredete-n faima privirii…

N-ai vrea nici măcar pentru-o clipă, Să vii în lumea mea?

~ 77 ~

lenuş lungu

Să-ncerci să mă faci fericită, Nici chiar asta n-ai vrea?

De ce gîndul tău vrea s-ascundă Cea ce ochii nu pot?

De ce nu ar vrea să pătrundă În sentimentul cel port?

De ce încerci să mă convingi Denu putem să visăm?

De ce acum mă respingi Oare e rău să sperăm?

~ 78 ~

la pas prin visele mele

Vrea u să zbor Vreau să zbor, în galaxia albastră, Să las liber viselor deşarte, Să dansez, prin gânduri şi amintiri, Să mă pierd printre miile de stele.

Mă scufund în aburii şoaptelor albastre Să mă îmbăt cu amăgiri, să mă prind de-o stea şi vântul să mă aline.

Dar cenuşa timpului trecut, bate la poarta sufletului meu, Trăirile nu-mi dă pace şi gândul îmi zboară tot mereu, Şi mă poartă pe zări albastre.

Zbor… zbor Sufletul meu călător…

~ 79 ~

lenuş lungu

Paharul de cristal Mi-am sădit copacul vieţii într-un pahar de cristal unde străbat un drum lung în vid, urmele paşilor udate de lacrimile crengilor ce curg prin membrane subţiri ale rădăcinilor prin vase transparente ale frunzelor… strivesc gândurile uscate în falnice cupe de petale te caut prin vise şi vibraţii de umbre amestecate de speranţe şi-nlănţuirea caldă a crengilor ce mă cuprind să renasc în zâmbetul tău

~ 80 ~

la pas prin visele mele

S a l c ia Mi-am sădit copacul vieţii într-un pahar de cristal unde străbat un drum lung în vid, urmele paşilor udate de lacrimile crengilor ce curg prin membrane subţiri ale rădăcinilor prin vase transparente ale frunzelor… strivesc gândurile uscate în falnice cupe de petale te caut prin vise şi vibraţii de umbre amestecate de speranţe şi-nlănţuirea caldă a crengilor ce mă cuprind să renasc în zâmbetul tău

~ 81 ~

lenuş lungu

Amor Dezbracă-mi sufletul ţesut din păianjen pe o pânză de mătase să-mi presari săruturi din petale de trandafiri Goleşte-mi trupul de tristeţi îmbrăţişează-mă în cununi de raze aurii pe un pat de nor să ne iubim cu dor. Şoapte să ţesem şi să ne învelim cu o mantie de stele brodat în fir de amor să ne lăsăm purtaţi plutind uşor pe aripile vântului…

~ 82 ~

la pas prin visele mele

Timpul meu Timpul meu e o povară mi se scurge ca un râu trece ziua, trece noaptea, minutarul tot aleargă secundarul să nu-l întreacă, trece timpul… trece am trecut şi eu… timpul trece peste mine, ca un val de caşmir în alte timpuri tăcute… orele s-au scurs peste sufletul meu alergarea timpului, m-a îmbrăţişat şi totul s-a scurs.

S-a dus…

~ 83 ~

lenuş lungu

Simfonia nopţii Gândurile-mi bat în geam şi mă poartă pe poteci de vise, cu alai de fluturi albi cu un pas desculţ, pe-o aripă de vânt ce sufletul l-ai frânt. o rază de lumină printre genele mele, sclipeşte surâsul tău dorului meu călător şi mă poartă uşor, în labirintul nopţii… unde visele împletesc cosiţe de gânduri, ce reflectă-n luna aurie, cu o mângâiere lină într-o simfonie.

~ 84 ~

la pas prin visele mele

A şoaptelor nerostite… un parfum de gânduri, îţi ofer din sertarul cu speranţă… scăldată-n oglinzi de cleştar, din cununa viselor a nopţilor albastre.

~ 85 ~

lenuş lungu

Sufletul moare În valuri de rouă mă zbat, Lacrimi cristaline îmi plouă în suflet Visele-mi sunt uscate de soare Cuvintele-mi sunt împrăştiate de vânt.

Aş vrea să mă pierd, în şoaptele tale suave Dar un val negru amintirile-mi fură, rămân mută, sentimentele se pierd, Cu speranţe şi visele cereşti.

Tu îngerul din cer, înger al speranţei îmi şopteşti necontenit…

Că nu pot vedea lumea în culori, Să nu visez la infinit, Că va fi şi un sfârşit.

Cu fiecare clipă, ce trece mă înec galactic

~ 86 ~

la pas prin visele mele

Şi sufletul se sparge în cioburi de cristal Alerg prin ploaia de stele, adun sentimente Suflete sparte, în buzunarul nopţii să aşez.

Aştern pe un nor cuvinte reci fără sens Cu speranţe deşarte rătăcite-n miez de noapte.

Timpul se scurge cu viteză de melc Aştept un licăr de lumină, să nu mai rătăcesc Dar sufletul meu moare Moare încet.

~ 87 ~

lenuş lungu

Tu iubire Împletesc surâsul tău din petale de trandafir, presărat cu praf de stele. pictează-mă în mii de culori ce curge din suflet, ca o eşarfă de mătase să îţi dau o noapte de tăcere… din şoaptele vântului ce leagănă dorul din mine. sunt o stea, ce răsar pe cerul sufletului tău… dezbracă-mă de vise, atinge-mi umbra rătăcită îmbracă-mă în veşminte de iubire, cuprinde-mi inima în palmele tale să asculţi şoapta ce înfloreşte, din petale de dor… să bem mireasma buzelor, să ne îmbătăm cu licoarea speranţei, să plutim pe valurile iubirii şi să ancorăm pe tărâmul fericirii.

~ 88 ~

la pas prin visele mele

Marea Privesc marea cu ţărmul auriu... scăldat în razele soarelui valurile mării dulce îmi şoptesc, cuvinte de dragoste Cuvinte amestecate, cu scoici şi nisip rostogolite de valuri înspumate, flămânde de gustul ţărmului.

Ating cu mâna cerul senin...

Cu marea să unesc orizontul forţa iubirii copleşitoare, ca un ecou ce se aude în simfonia mării… împletit cu miros de alge, pe nisipul auriu.

~ 89 ~

lenuş lungu

Chip de înger Din fâlfâirea vântului dincolo de nori, un chip de înger zăresc... un suflet cald în astru ceresc urc trepte până la tine într-un vârtej să te-n brăţişez să te alint, să te sărut, şoapte dulci să îţi şoptesc inima să-mi încălzeşti sufletul să-mi dezveleşti şi să mă iubeşti

~ 90 ~

la pas prin visele mele

Gânduri curg Îmi împletesc mâinile cu razele soarelui ce trupu-mi mângâie şi-mi sărută sufletul, ce fericirea şi-a pierdut.

Gânduri şiroaie îmi curg prin vene ca un izvor, florile ca un balsam îmi pansează rănile de dor…

Lumina se scurge prin speranţe şi vise, un zbor înaripat şi o iubire fără de păcat.

~ 91 ~

lenuş lungu

Scriu gânduri Aştern gânduri cristaline Pe o bucată de hârtie, Printre vise şi speranţe Sunt un trecător prin viaţă.

Ca un susur de izvor Într-un dulce ameţitor, Pe acorduri line, De armonie şi culori…

Litere diamantine Pe file se preling, Într-un dans feeric Desprins din vise efemere

~ 92 ~

la pas prin visele mele

Suflet pribeag Un suflet pribeag spulberat în fum de vise ce aleargă bezmetic, în vânt pe cărări… spre un verde crud al plopilor din crâng. alerg în noapte printre ramuri, pe valsuri de mângâieri sufletul să-l prind în nopţi de infinit până la răsărit.

Vântu-mi spulberă sufletul pe aripi de fluturi albi să mă poarte… într-un colb stelar, pe adieri de fum în clepsidră transformată-n scrum.

~ 93 ~

lenuş lungu

Răsăritul Sunt un călător prin vise al cerului cu raze aurii, ce privirea îmi îndrept spre un răsărit strălucitor, iubirea îmi bate, ca o nicovală în clinchetul zorilor.

Caut îngerul ce mi-a trimis un sărut de catifea pierdut de timp… În suflet mi se zbate un dor împletind o iubire ca o apă cristalină, un râu curge din inima mea.

Caut raza de speranţă, să hrănesc răsăritul, cu aromă de iubire…

~ 94 ~

la pas prin visele mele

Roua dimineţii Roua dimineţii… spală visele fierbinţi ce în palme le-am cuprins, cu multe doruri strânse, în inimă le-am închis.

Cuvinte rătăcite… din cioburi de cristal un suflet pierdut, în labirint de jad…

~ 95 ~

lenuş lungu

Viaţa Viaţa e ca un cântec, Şi tu eşti melodia.

Privesc în jur...

Totu-nfloreşte Simt că zbor.

Totu-i ca un nor, Eşti curbeul Din sufletul meu, Pierdută-n iubire Cu atâta dăruire.

Viaţa îmi zâmbeşte, Şi mă trezeşte…

Plină de iubire Şi de pasiune.

Privesc la cer, Şi mulţumesc Un nou zâmbet dăruiesc.

~ 96 ~

la pas prin visele mele

CUPRINS Prefaţă 3 Clepsidra speranţei 7 Adulmec 8 Inima 9 Nodurile vieţii 10 Hârtia albă 11 Tu ai aroma cafelei 12 Floarea vieţii 13 Somnul 14 Păşesc 15 O clipă în tăcere 16 Dimineţi sub tălpi 17 Tăcere în amurg 18 Vise 19 Am cules 20 Umbra 21 Murmur dorul 22 Am rostit 23 Sculptez în natură 24

~ 97 ~

lenuş lungu Lumina 26 Cuvinte 27 Flacăra iubirii 28 Primăvara mea 29 Toamna mea 31 Durerea 32 Sunt 33 Dor 34 Morgana 35 Ultima sonată de iarnă 36 Chipul tău 37 Sufletul 38 Vibraţii 39 Sentimente 40 Antibiotic 41 Sărutul tău 42 Şoapte albe 43 Stropi de fericire 44 Tuşul din inima mea 45 Iubirea din cuvinte 46 Picătura de ploaie 47 Tu femeie 48 Privesc marea 49

~ 98 ~

la pas prin visele mele Melancolie 50 Trandafirul alb 51 Zborul frunzelor 53 Dans în iarnă 54 Îngerul albastru 55 Te aştept 57 Parfum de noapte 58 Te caut 60 O umbră în vis 61 Cartea vieţii 62 Zborul 63 Visul meu 64 Floarea primăverii 65 Dorinţa 66 Timpul 67 Trăiesc 68 Printr-un singur ochi 69 Cuvinte speciale 70 Iubirea 71 Viaţa e ca o tablă de şah 72 Culoarea amintirilor 74 Un albastru dor 75 Speranţa 76

~ 99 ~

lenuş lungu În umbre 77 Vreau să zbor 79 Paharul de cristal 80 Salcia 81 Amor 82 Timpul meu 83 Simfonia nopţii 84 Sufletul moare 86 Tu iubire 88 Marea 89 Chip de înger 90 Gânduri curg 91 Scriu gânduri 92 Suflet pribeag 93 Răsăritul 94 Roua dimineţii 95 Viaţa 96 C U P R I N S 97

~ 100 ~

Administraţie Cronopedia MANAGER: Lenuş Lungu REDACTOR-ŞEF: Ioan Muntean REDACTIOR: Mihaela Sauciuc REDACTIOR: Delia Dtăniloiu Procesare şi suport IT Ioan Muntean