Doina Bârcă - Poemele dorului

Reeditare electronică cu acceptul direct al autoarei Doina Bârcă, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

DOINA BÂRCĂ Poemele dorului

Lucrare apărută sub egida FUNDAŢIEI LITERAR-ISTORICE „STOIKA”

Tehnoredactarea: Cristian Negoi

Copyright © 2014 Toate drepturile şi responsabilităţile asupra conţinutului aparţin autorilor.

Editura SEMNE Str. Barbu Delavrancea nr. 24 Sector 1, Bucureşti Tel./Fax: 021 318 83 44 email: office@semneartemis.ro, web: www.semneartemis.ro Difuzare: Tel./Fax: 021 223 41 16, 021 311 49 36 email: semneartemis@yahoo.ro, difuzare@semneartemis.ro COMENZI ONLINE www.semneartemis.ro Tiparul executat la S.C. SEMNE ‘94 SRL Tel./Fax: 021 667 08 20 Bucureşti, 2014

DOINA BÂRCĂ

Poemele dorului

4

Doina Bârcă

Mă simt o statuie vie pe care sculptorul VIAŢA o modelează în mod deosebit din doi în doi ani (mai ales în ultimii 14).

Dar indiferent cât de dureros ar face asta, îi voi spune cu mare drag și în ultima secundă cât de mult o iubesc! * M-ai învăţat VIAŢĂ, să nu ascund nimic de tine, ca să nu mă pierd în lăuntrul meu... și-atunci mi-am dorit să traiesc frumos pentru cei dragi sufletului, pentru că ei erau cea mai bună parte din mine: așa mi-am lăsat sentimentele la suprafaţă, ca să le poată atinge cu mâna, și să se răsfeţe în sinceritatea mea pe care am crezut-o purificatoare.

Dedic acest volum de poezii băieţilor mei Marius și Cezar, nepoatei Maria, părinţilor mei (care nu mai sunt) și comunei mele Cervenia.

Poemele dorului

5

Cuvinte despre trupul de cuvinte al Doinei Bârcă din Cervenia Am avut onoarea să o cunosc pe Doina Bârcă în calitatea ei specială de creator de lirică în cadrul unor proiecte editoriale pe care le-am lansat în numele editurii Naţiunea.

Unul dintre acestea s-a numit, sugestiv, ”Cu patria în suflet”, o colecţie antologică de poezie lansată la Târgul de Carte Book Fest 2013, pregătind pentru acest eveniment primul volum al ediţiei, cu 35 de autori între care și poeta Doina Bârcă despre care, în prezentarea ca autor la începutul grupajului liric personal, scriitorul, poetul și editorul Ion Gabriel Pușcă scria: „Între creaţia unui poet și sufletul acestuia există o legătură indisolubilă, identică celei dintre trupul și sufletul omului; iar creaţia lui este trupul lui de cuvinte. Cu cât poetul este mai experimentat, cu atât trupul lui de cuvinte este mai verde, mai înfloritor, mai aproape de iubire, mai sincer. Doamna Doina Bârcă este un astfel de poet, iar sinceritatea cu care își trăiește versurile este emoţionantă.

Recunosc, citind această scurtă prezentare până să îi lecturez atent, cu ochiul editorului și cu inima poetului, poeziile selectate spre a fi incluse în volumul antologic, am fost puţin contrariat, suspectându-l pe apreciatul cronicar de subiectivism encomiastic, urmând să mă lămuresc în timp asupra calităţii principale, elogiate cu măsură, a autoarei: sinceritatea!

6

Doina Bârcă

Pentru a versifica cu nostalgia adultului despre pitorescul satului din epoca de altădată, nu este nevoie de curaj, de sinceritate, de iubire... îmi postulasem iniţial, ci de talent literar, de o bună memorie și de o oarecare experienţă ca poet pentru care nici o temă și nici o frântură de univers nu reprezintă o dificultate spre a fi descrise și transmise prin versuri. Dar, lecturând mai multe creaţii lirice ale poetei, cunoscând-o și însoţind-o de câteva ori la diferite întâlniri de cenaclu și serate literar-artistice, aveam să îmi revizuiesc modul simplist, cvasilivresc de a percepe scrierile Doinei Bârcă pentru care natura, satul, cerul, vieţuitoarele, alternanaţa anotimpurilor și ritmul circadian noapte-zi-noapte din vremuri ancestrale până în vremurile noastre în care satul încă rezistă și pare a fi salvarea și rezervorul inepuizabil și inefabil al românismului nostru, reprezintă, de fapt, însăși Poezia în suprema ei frumuseţe și durabilitate. Or, numai un poet autentic o poate descoperi mereu și mereu, o poate descrie și învălui în metafore alese.

Doina Bârcă este, din acest punct de vedere, un poet al locului și al timpului, al pământului, al văzduhului, al plantei, al gâzei, al ierbii, al pădurii, al nesaţului, al vibraţiei sincrone colţului de rai al copilăriei în care și-a trăit și își retrăiește fascinaţia propriului basm adevărat care, invariabil, trebuie să înceapă cu ”A fost o dată ca niciodată...”

Povestea fericită despre sine a fostului, actualului și viitorului copil Doina Bârcă din Cervenia a început de câteva decenii și va dura până la adânci și fericite bătrâneţi, vreme din destul să reconstituie liric, mental și sufletește, pe osatura indestructibilă a „trupului său de cuvinte”, paradisul din care se trage și spre care, la alte dimensiuni, cândva, se va întoarce spre a se retrăi pe sine aici și dincolo

Poemele dorului

7

de... aici. În această lungă și, totuși, atât de scurtă călătorie de la sine spre sine, poeta Doina Bârcă presară cuvinte din trupul ei de cuvinte minunate care știu parcă de la sine să cânte și să încânte cu simplitate, cu emoţie, cu desfătare, cu inocenţă...

Am mai spune că, poeziile Doinei Bârcă sunt mai ales pentru noi, adulţii care învăţăm atât de târziu că am fost, suntem și vom rămâne copii, iar copiilor și copiilor copiilor noștri avem a le lăsa cuvintele trupului nostru născut și crescut în perenitatea mirifică a satul românesc clădit din cuvinte vechi, dumnezeiești, amestecate cu lacrimi, miros de pâine coaptă și scrâșnet de roată de car la ceas de rugăciune. Și, toate acestea câte sunt și câte se vor naște, se vor face trupuri de cuvinte...

Romeo Tarhon, editor, publicist, poet

8

Doina Bârcă

Doina Bârcă, o poetă de suflet Pășind prin brazda mânoasă a inspiraţiei și a artei poetice, Doina Bârcă își deapănă sentimentele de iubire, generoasele aspiraţii, visele, prin versuri simple directe dar emoţionale și profunde, găsindu-și calea spre propria identitate și spre mântuire, printre sfinţite candelabre ale nopţii... “și-n dansul lor cu unduiri sublime, să privim pomii care dau în floare cu aroma lor de bucurii că ești romanţa mea nepieritoare buchetul meu de melodii” (poezia Dansul stelelor).

O autentică poetă cu seve agreste în gând și în suflet aprinde în versuri candela iubirii prin verdele grâului prin fluturii mirosind iubirea cu iz de dar dumnezeiesc (poezia Cântec de iubire) și intră pe poarta larg deschisă a poeziei ca un mugur visător să ne răsfeţe cu-n descântec cu zâmbet de Monalisa cu trandafir la cingătoare, ca o vară în desfrâu, ca un leac de fiecare zi pentru suflet, măsurându-și timpul în floarea de magnolii, în floarea de cireș, în valurile mării, muzici și în vers. Leacul de fiecare zi pentru Doina Bârcă înseamnă dragostea neţărmurită pentru copilăria frumoasă din satul natal Cervenia, de care-și amintește cu o nostalgică duioșie și pe care o redă cu sinceritate, patos și un fior liric remarcabil în poeziile “Prima zi de școală”, “Omul de zăpadă”, “Vino iarnă” și altele iar pe “catifelate căi” își dorește să fie: “o creangă ce-i dă muguri”, “energii

Poemele dorului

9

cu mângâieri de fluturi” și zicem noi generoase idei în minte și versuri. Poate că a așteptat prea mult să-și risipească sufletul în răsărituri de versuri și-n apa vie a iubirii,și de aceea în poezia “Amăgire” se destăinuie amar dar cu tandreţe: “Trece seara peste mine Gândurile viscolesc lăuntrul meu Ca parte am avut de amăgire Și să le domolesc mi-e greu” și vâslind la corabia iubirii pentru tot ce o-nconjoară, cu ajutorul vântului dorului se trezește visând că e mereu un început de primăvară în zorii zilei de cleștar. Zăcământul poetic al Doinei Bârcă are filoane inepuizabile de simţire artistică, muzicalitate, candoare stilistică precum în poezia “Dezmierdare”: “Parcă de-o vrajă tulburat În goliciunea toamnei te dezmierd Simţind că doruri mistice m-apasă Și nu stiu cum să fac să nu te pierd” Dar e și fin diseminat în roca tulburătoarelor întrebări esenţiale și-n neputinţă: “Te văd și-un foc se-aprinde-n ochii mei Îmi vin în minte mistice idei S-acopăr muntele și câmpul Când moara vremii îmi macină trupul” (poezia “Neputinţă”) Placheta de poezii de la început până la sfârșit e o vălurire de suflet, un cântec cu și fără suspin, o ardere din dragoste în liniștea veșniciei satului planetar, pe tărâmul framântărilor, neliniștilor existenţiale, un zvon de aburindă pâine din sufletul părinţilor, al copiilor și al nepoatei Maria,

10

Doina Bârcă

generoasele ei gânduri și sentimente alese, pentru că nu poate îmblânzi și opri curgerea timpului, acea panta rhei a lui Heraclit. Ar vrea să devină în viaţă și în amintirea lor curgerea râului spre mare, aripile izbânzii ideilor, leagănul frumuseţii din om, din natură,și astfel să-și găsească menirea.

O poetă sensibilă, pragmatică cu un fior liric într-o descătușare primăvăratecă cu stoluri de rândunici, zâmbete de muguri de magnolii traversând tăceri și neliniști mai întinse decât cerul, își trăiește clipa (carpe diem a lui Horatiu) cu bucuria împlinirii că are satisfacţia continuităţii vieţii prin copii, nepoată, și prin cuvânt, ne transmite frumosul sentiment că fiecare ieri sau mâine e un perpetuu azi pe care nu-l dă pe nici o laudată veșnicie deși dragostea e veșnicia zilei de astăzi. Poezia Doinei Bârcă, un balsam pentru suflet, tocmai prin sinceritatea sentimentelor, prin discursul artistic, liric, emblematic, prin credinţa în frumosul din om și în binele umanităţii aduce universului uman, civilizaţiei iubirii un imn ce străbate ca un filon de aur din adâncimi de curăţenie sufletească, toată cuminţenia acestui înţelept pământ, care este poeta Doina Bârcă. Toate aceste exemplificări ne arată că ne aflăm în faţa unei poete cu har, muzicalitate în vers cu o prozodie sugestivă dar mai puţin metaforică și care rămâne supusa nostalgiei, sintezei și curgerii timpului așa cum spune chiar autoarea: “Aș cânta o doină lină Dar inima în piept suspină N-am putere să-ţi mai cânt Uite am părul cărunt” Vintilă Anastasescu

Poemele dorului

11

UN NOU DESANT LITERAR

Doina Bârcă, între copilărie şi maturitate literară Voi construi colegial, inginerește, profilul Doinei Barca,dăruit prin poemele sale din aceasta carte, lumii noastre spirituale.

Poeta, prin ghirlande și lumini poetice, surprinde „căldura dorinţei de-a fi mai buni”, învăţăturile neamului, dragostea de obârșii, de părinţi: Îmi zboară gândul, fără voie, la satul meu din Teleormn…cu farmecul fără de seamăn, Cervenia, cu tot ce-i ea. Ea cântă paradisul pierdut, casa copilăriei mele/ înconjurată de salcâmi, mama, tata, cu dorul lor neobosit, magia copilăriei, magia spiritului credinţei strămoșești, magia spiritului de Crăciun, a vremii de schimbare de lume. Moș Crăciun să te iubească,/ Tu să nu-i rămâi dator (Moș Crăciun aici este Zamolxe, Moș -Dumnezeu ce umblă mereu prin lume și vede,mai ales copiii, dar și pe părinţii, copiii Lui, cât și-au îndeplinit datoriile, respectarea poruncilor Sale), deoarece Iarna e cu daruri plină/ cu sărbători de lumină (Viaţa trece prin anotimpuri, iar poeta le vede, bucurându-se, Iarna, prietena mea/ Mi-a trimis un fulg de nea . Fulgul de nea, spune știinţa, este o minune care nu se repetă, fiecare fulg de nea, ca și oamenii fiind altfel în cristalizările lor, altfel au aura, florile, geometriile văzute la microscop. Și totul este

12

Doina Bârcă

bucurie, minune, trăire frumoasă- săniuţe, bunica, pisica, datinile, mama, cozonacii – cunună a priceperii feminine.

Poetă a anotimpurilor,poeta Doina Bârcă iubește primăvara, ghiocelul, buburuza,(poema „Clopoţelul”), albinele, graurii, coţofenele, șopârlele…, toamna roadelor – lumina de struguri, misticele idei ale câmpiei, dealurilor, dar și ale muntelui, iarna.

Un alt subiect, unde are putere de taină scriitoricească, este dragostea, în feluritele ei jocuri: uimire (Am rămas mut când văzui/ vântul despletindu-i părul); mângâiere (În goliciunea toamnei te dezmierd/ Simţind că doruri mistice m-apasă/ Și nu ştiu cum să fac să nu te pierd.. (poemul „Dezmierdare”), vrajă- litanie, cântec-descântec, doină, romanţă (Sau cel mai bine e să te descânt în cântec de iubire ) –din același poem „Dezmierdare”); dragostea împlinită, dragostea de nevastă (Să-ţi pregătesc, așa cum știu doar eu (Mândrie feminină!) Un sos din cimbrișor cu portocale/ Să te aștept cu vinul de smochine/ Ce chihlimbar îmi pare în pahar (Dragostea femeii este și așteptare, dar și frumuseţe care îmbată precum vinul- metaforă absolută…, știa marele Bourebista ce știa, dar și iubitorii de CotnarMăriţii lui stăpânitori – Vodă Ștefan, Mihai Eminescu, Păstorel și cei dedemult or după ei drept băutori cu cinste), dar și iertătoare, cum spune Eclesiastul (Să beau cu tine carafele pline/ Pentru-a uita de sufletu-mi amar/ Ca pe Adonis tandru să te-alint,/ Să te-nfășor în mantie de crini,/ Așa cum poartă zeii din Olimp,/ Când merg s-asculte cor de heruvimi!) Poemul „Visând”, cum și „Dezmierdare” sunt cele mai frumoase ale vârstei de maturitate a eroului liric.

Finalul poemului „Dezmierdare” fiind realitatea dincolo de realitate: Să te prefac în dragoste și dor,/ Iar când să mor, să mor din drag de tine.

Poemele dorului

13

Al treilea motiv literar – trecerea timpului, este miezul poemului „Neputinţă”, unde moara vremii macină trupul.

Iată fragmentat un poem ce poate spune de viitorul poetic al autoarei Doina Bârcă, poetă scriind cu SINCERITATE: În lumina de struguri/ Te zămislesc în gânduri/ S-ajung cu tine-n lună/…/ Valul trupului tău, cald/ Să treacă peste mine/ Miros de ambră și de pâine// Dorinţa mea, nebună,/ De-a te simţi iubind,/ Mă-mbracă-n anotimpuri/ Eterne răsărind.

Vom aștepta alte anotimpuri literare, cu vorbele poetei Doina Bârcă- alte frunze de smaralg, alte înfăşurări în mantii de crini literari.

Florin Grigoriu

14

Doina Bârcă

Poemele dorului

15

BAIEลขILOR MEI Sunt mai bogata decat cerul, Eu pot sa spun baietii mei, Ca cerul are un luceafar, Dar eu am doi: pe voi!

16

Doina Bârcă

ANOTIMPURILE MELE Ești iarna mea cu inimă de vară, Ești roua dimineţii ce o sorb cu nesaţ, Ești primăvara dulce cu flori de liliac, Și-n toamna vieţii mele ești tot la mine-n prag!

Ești iarna mea ce-mi pui omăt în păr, Ești primăvara ce-o aștept mereu, Ești vara cu căldura sufletului meu, Așteptând toamna-n culori de curcubeu.

Voi sunteţi anotimpurile mele, Iară tu Viaţă pe toate le cuprinzi, Respectă-mi o dorinţă, de se poate În nici un anotimp să nu mă vinzi!

Poemele dorului

DAR DE NUNTĂ Stinge-mi focul din inimă Cu apa strânsă din rouă, Nu lăsa dor s-o răpună, Ori să o rupă în două!

Când veneai ieri de la vie, În ia ce știi s-o porţi, Rămânea în urma ta, Doar miros de struguri copţi.

Lacom te-aș fi sărutat, Gura ta a mea să fie, Și pe dat m-am hotărât: Inima să ţi-o dau ţie.

Dar de nuntă să îţi fac, Un mănunchi de busuioc, Și-un inel din praf de stele Dragostea mea ca un foc.

Să te-nvăţ să-ţi prinzi marama, De femeie măritată, Peste părul negru corb, Trupul tău curat de fată...

Să îţi duci viaţa cu rost, Că dorinţa mi-o aprinzi, Floarea mea din rai creștin, Ce-n lumină mă ascunzi.

17

18

Doina Bârcă

DESTĂINUIRE CERVENIEI Cervenia vin la tine, Că nu știu ce e cu mine...

Merg pe drumul de pământ, Dinspre Vedea și îţi cânt Că și Vedea m-a citit, Cu apa ei de argint, Că sunt un om necăjit!

Aș cânta o doină lină, Dar inima-n piept suspină, Că mă simt precum un cuc, Și-am zile când sunt năuc, Casa ce-aveam am pierdut-o, Inima mi-am prăpădit-o!

Nu pot să mă mai adun, Și acuma plâng și-ţi spun Că niciunde-n lumea asta nu este un loc mai bun.

N-m putut să fiu grădină În lumina soarelui, Să pun floarea dorului La tulpina pomului.

Tu să mă auzi cântând, Tot pe drumul de pământ, Că s-a transformat în piatră Dragostea-mi de altădată .

N-am putere să-ţi mai cânt, uite... am părul cărunt!

Poemele dorului

19

Și calc mai rar, apăsat, Sunt de ani împovărat Trece vremea omului În puterea vântului.

Eu sunt tare supărat, Și mă întorc cu-n oftat, Și plâng cu lacrimi de jar Ce ard mocnit, da-n zadar, am plecat voinic la drum, ca sa ma întorc bătrân, la Cerveni mea dragă, Macar oful să mi-l spun.

20

Doina Bârcă

AMĂGIRE Trece seara peste mine, Gândurile viscolesc lăuntrul meu, Ca parte am avut de amăgire, Si să le domolesc mi-e greu.

Trece seara peste mine....

Cu adiere de petunii pe la porţi Și-mi aduce dor de tine, Și-amintiri din cele nopţi.

N-am stiut că amăgirea, Doare-n suferinţă... n-am crezut că nu voi ști, ce-i cu-a mea fiinţă.

Dar mă adun și voi renaște, În eterna primăvară A sufletului, ce va fi Plin de iubire iară.

Va trece seara peste mine, Din lacrimi voi face comori, Și nu-mi voi aminti în veci, De ne-mplinite așteptări.

Poemele dorului

21

Desen de IOANA POPA

22

Doina Bârcă

RUGĂCIUNE Alungă focul necredinţei Doamne cu puterea ta, Și lasă loc biruinţei Oamenilor “turma” ta!

Să avem mărinimie, Și credinţa-n cele sfinte, Să trăim în armonie, Și să te iubim fierbinte.

Să ne mântui de durere... Și de rele să ne mântui Și de boală și de plânset Să avem pace în suflet!

Fă-ne să vedem o Doamne, Noru-acela aurit, Pe care nu ai odihnă Că ai ”turma” de păzit.

Vrednici ca să fim de tine, Și puternici și miloși, Ca în zelul nostru mare Să devenim credincioși .

Poemele dorului

ȘTIAM… Știam că sunt bolnavă de iubire, Chiar daca-n inima purtam o stare…. Și-o forţă ce n-o preţuiam destul… Îmi amintesc de ea ca ca o salvare. Știam ca sunt bolnavă de iubire, Purtând în mine un vulcan mocnind, Dar cand erupe sigur el arăta, Inima mea ce arde strălucind. Știam că sunt bolnavă de iubire, Și în polemici ample cu viaţa mă înfrunt, Potop de raze simt c-apar în Eul meu, Când mă-nsănătoșesc iubind!

23

24

Doina Bârcă

VIOARA Vioară cu o singură coardă, Vibrezi în lăuntru-mi și simt… cântecul tau de flamandă, când vreau pe Orfeu să îl mint.

Că tu ești vioara din mine, Ce-n palme inima mi-o iei… Înalţând spre cer rugăciune, Emoţie, dor și temei.

Sfidezi deșertic tu vioară, Timpul cu arcușul tău, Alte destine să descoperi, Prin cantu-ţi vechi, ce-i veșnic nou.

Potop în ploile de toamnă Vioara ești cu cântul tău, Pentru lăuntrul meu mireasmă Și-armură pentru trupul meu.

Mă împresori în tonuri line, Ori în cascade mă afunzi, Doar dorul meu în stare pură Nu poţi vioară să-l alungi.

Poemele dorului

SIMFONIA CODRULUI Bate noaptea-n geamul lumii, vântul îngână melodii, Și toate strunele pădurii Se-adună-n mii de simfonii.

Un colţ de clopoţel împunge, Frunzișul mut de sub zăpadă, Iar ghiocelul când apare, Surade vag a serenadă.

De pe stejarul cel bătrân, Când ghinda cade ca un cântec, Dansează lin și cu sfială, Rostind al dragostei descântec. Și-auzi fiinţe nevăzute, Ce murmură tot în surdină, Un cânt de slavă pentru codru, Care ascultă și suspină.

Si cocoseii cântă-n cor..

Trei Veveriţe mici se adună, Pe-o creanga albă de alun, Tot zdrăngănind la mandolină.

Misterioasă ești Natură Cu-a ta suavă simfonie...

Cu frunza ce se scutură, Pe-al nostrum drum în VEȘNICIE.

25

26

Doina Bârcă

DORUL INIMII -Inimă nu-ţi este greu, Să-ţi ascunzi Dorul mereu?

Dorul cu miros de floare Brâul de mărgăritare?

Dor mândru cum nu e altul Cu ochi negri ca păcatul? Și lași să curgă lacrima uitării Tot mai amară, tot mai grea, Fiindcă durerea leac nu are, Nici nu-ţi aduce alinare .

-Da, parcă-n vis simt un sărut, Și-o caldă, dulce mângâiere, Când mă gândesc că te-am iubit Iubindu-te eu am plătit!

Când sufletul mi-e gol și frânt, Și viaţa fără sens îmi pare, Atuncea scot Dorul din mine, Să îi cânt doina de jale. Și-n rostul meu de-a fi dar sfânt Ca să ţin viaţa pe pământ, Mai Dorule ....voinic vrăjit...

Iubindu-te eu am plătit. În dragostea mea pentru tine, m-am bucurat, am pătimit, dar Domnul mi-a luat simbrie: iubindu-te eu am plătit! Și-am plâns cum curg izvoarele Și-am râs cum râde soarele..

Acum sunt singura gândind..

Iubindu-te eu am plătit!

Poemele dorului

EU MĂ NUMESC… …………………dezastru azi, Când furtunile-am iscat !

Ca un semizeu turbat, c-am tunat și-am fulgerat!

Eu astăzi mă numesc albastru, Cand cerul tot l-am colorat, Și apele am tulburat, Cu dragoste când am oftat.

Dar astăzi mă numesc candoare, În liniștea după furtună, Un mugur care dă în floare.

Eu mă numesc lumina azi… În beznă sunt o zi cu soare.

27

28

Doina Bârcă

LUNCA Serbează lunca revenirea mea, cu salcia pletoasă care, ne-acoperea cu-al ei parfum pe malul Vedei curgătoare. mi-e drag mirosul ei de ape ce-mi duce gândurile-agale... dorind să mi te am aproape să îţi presar în păr petale.

Vreau să alerg desculţă–n luncă Azi copleșită sunt de despărţire, Văd salcia ce înflorea cândva Iar floarea ei mă arde-n amintire. Și-mi duce Vedea-n drumul ei Și nostalgii și amintiri și dor cu viaţa mea,ca pe a ei cărare, eu sunt un simplu trecător.

Poemele dorului

DEZMIERDARE Parcă de-o vrajă tulburat..... În goliciunea toamnei te dezmierd, simţind că doruri mistice m-apasă, Și nu știu cum să fac să nu te pierd!

Te-aș îmbrăca în soarele-amiezii, Să strălucești lipindu-te de mine, Ori poate-n rochie de albe frezii, Să mă îmbăt de mult miros de tine.

M-am răzgândit : te-mbrac în curcubeul, ce-apare ca un preţios trofeu, când ploaia care s-a sfârșit suspină, că nu mai e stăpână peste trupul tau….

Dar cred că cel mai bine e....

Să te descânt în cântec și iubire, Să te prefac în dragoste și dor, Iar când să mor, să mor din drag de tine.

29

30

Doina Bârcă

CÂNTEC MARIEI (Mariei și fiului meu, Cezar)

- Maria, frumoasă fată, Când te văd inima-mi cântă....

A cui ești fetiţă dragă, De pășești așa de mândră ?

- Cezar este tatăl meu, Și-mi spune când vine-acasă, - Unde ești Soarele meu?

De îmi luminezi mereu, Chipul, inima și gândul?

Că te iubesc cât pământul!

Tatăl meu la chip frumos Și blândeţe de icoană, De te tai să-l pui la rană.

Tatăl meu bun,răbdător, Cum e pâinea din cuptor.

Cezar din strada Rotundă, De-aia sunt așa de mândră!

-Dar mersul cam apăsat ?

-Mersul meu cam apăsat, De la mama l-am luat.

-Și ochii verzi sprâncenaţi, -De la bunica sunt luaţi.

Faţa mi-e floare de nalbă, Când râd fac gropiţă-n barbă...

Așa face tatăl meu...

Cezar din strada Rotundă, De-aia sunt așa de mândră!

Poemele dorului

NEPUTINŢA Seninul nopţii l-am chemat în ajutor când tu erai un înger călător...

Eu în amurguri pastelate să plutesc, spre serile ce vise împletesc .

Te văd și-un foc se-aprinde-n ochii mei, Și-mi vin în minte mistice idei... s-acopăr cu acestea muntele și câmpul, când moara vremii îmi macină trupul.

31

32

Doina Bârcă

SCRINUL DIN CERVENIA d-nei Doina Bârcă la lansarea de carte „Scrinul cu sentimente” 11.dec.2012 MUZEUL DE ISTORIE- palatul ȘUŢU

Citindu-ţi cartea aș numi-o DOR! Pentru că mă-ntoarce-n timp la izvor. Și pagini de adâncă nostalgie, Răscolesc și-a mea copilărie.

Mama, tata, căţelul și satul, Le-a avut la fel și subsemnatul….

Cine-a trăit la ţară ca mine, Va rezona în versuri cu tine!

Am mâncat și eu pe iarbă-n vie Pe muzici cu Diva Ciocârlie Nucul găurit de ciocănitori, M-a umbrit hrănindu-mă adeseori!

Brebenei, tufa de liliac, M-nvăluie-n strop afrodisiac.

Iezi, gărgăriţe, pisici, moș Crăciun Îmi dau lacrimi, mă fac să fiu bun!...

Citindu-ţi „Scrinul cu sentimente”, Mi-ai amintit și de adolescente, Cu toţi anii care-i port în cârcă, Simt că iubesc din nou Doina Bârcă!...

Ion G: Arcudeanu actor

Poemele dorului

33

BUCURIE Doamnei Doina Bârcă

Copii sunt bine, la casele lor, nepoţii la fel, mă învaţă să zbor, părinţii au plecat şi amintirile dor!

Colegii, de şcoli şi servici, la fel ca mine, parcă devenim tot mai mici.

Pentru binele tuturor, sunt bucuroasă, iar pentru mine, vreau să fiu sănătoasă.

Nicolae VASILE coordonator cenaclul „LITERAR ING.” 21 ian. 2014

34

Doina Bârcă

ALB DE AMĂGIRE (primită la prezentare de poezie din partea poetului Vintilă Anastasescu,ian. 2014)

Trece valul peste tine, Amăgire în spumă de gând, Ciresuitului san în aer desenând Albul corolei de lumină.

Regretul albului de amăgire, Trece-n sufletul de toamnă, Viclenind delir fantast de lire, Cu surâsul tău de Doamnă.

Alb de amăgire...

Nu mă acoperi de tot În a ta nemărginire...

Doamnă, fac și eu ce pot!

Poemele dorului

PRIETENEI MELE GEORGETA Știi... poate nu am nimerit De ziua ta cadoul potrivit, mi-ai spus să nu uit, pentru tine eu sunt mereu”bine-venit” timpul mă face să-nţeleg, văzând argintul de la tâmple, că amintiri pot să dezleg, și o căldură inima îmi umple. Împrejurări de toate cele, De-a lungul anilor ne-au adunat...

Am mai trecut pe lângă vise, Că nu pe toate le-am aflat...

Dar am rămas fidele noi, Relaţiei ce-i spun prietenie... Și azi de ziua ta-ţi ofer O floare și o mică poezie. Îmi întind braţele duios, Geo, prietena mea dragă, Să te îmbrăţișez cu foc, În numele prieteniei ce ne leagă!

35

36

Doina Bârcă

CLOPOŢELUL Clopoţel în albă ie ....

Ghiocelul cel cochet, Tremură-n melencolie, Că e prins într-un buchet. Și cuprinde-ntre petale, Cu patos nebănuit, Buburuza cu buline Ce-ntr-o clipă a adormit. Și visa că ghiocelul Este fiu de crăișor, Pentru ea gătit în straiul Proaspăt și strălucitor.

Poemele dorului

37

Desen de IOANA POPA

38

Doina Bârcă

PORTRET Pe-un șevalet uitat de vreme, găsit în camera bunicii, Am vrut portretul să ţi-l fac, Obrazii s-aibă gust de piersici. Și trupul tău ca o poveste....

Atins de patima iubirii, Să-l colorez de am să pot În albul ce îl poartă crinii.

Să îţi rămână sânii goi, Vântul să ţi se joace-n plete, Culorile ce mi-au rămas....

Să le prefac toate în verde.

Că... doar așa sunt ochii tăi, Când cu-n sărut vreau să-i închid...

Portretul dacă ţi-a plăcut, Păstrează-l : e un dar nepreţuit.

Poemele dorului

PRIMĂVARA Toţi copacii triști și goi Într-o clipă-au tresărit, Când ghiocelul plăpând Primăvara a vestit.

Mirosul de zambile-adie, și toporașii mov zâmbesc Că primăvara-i bucurie, Iar din copite cerbii bocănesc.

Pădurea freamătă voioasă, un imn de slavă ea înalţă Pentru Regina Primăvară Ce-aduce mii de flori în salbă.

39

40

Doina Bârcă

SINCERITATE În lumina de struguri A toamnei ce-o ador, Te zămislesc în gânduri Și-n vântul călător. s-ajung cu tine-n lună atunci când se deschide, să nu mai știu de reguli impuse,triste,sfinte.

Iar valul trupului tău cald Să treacă peste mine, Lăsând în urmă un miros De ambra și de pâine.

Dorinţa mea nebună, De-a te simţi iubind, mă-mbracă-n anotimpuri eterne răsărind.

Poemele dorului

41

Desen de IOANA POPA

42

Doina Bârcă

EPI...GRAMATICE Cartea nici de data asta, Nu pot să ti-o comentez.

Fiindcă atunci când s-a citit, Iar am adormit! * Teama mi-am ascuns-o-n vin Când ţi-am spus că te iubesc, și-uite-acuma din senin sticla n-o mai nimeresc! * M-am forţat ca să te uit, să nu te mai bag în seamă, și de-atâta”chinuială” am uitat și cum mă cheamă! * Frumoasa mea cu păr bălai, ai vrut să te afirmi cumva, dar știi și tu.. talent n-aveai.... să te aprecieze cineva! * Pentru gura ce mi-ai dat Ai primit arvuna, Dar nu-ţi face-un obicei, A fost doar o glumă.

Poemele dorului

CERVENIEI CU NOSTALGIE Îmi zboară gândul fără voie La satul meu din Teleorman, Cu uliţele drepte,strâmpte pe unde mă-ntorc an de an.

Cu farmecul fără de seamăn, Cervenia cu tot ce-i ea, mă-ntâmpină cu bunătate, și greu îmi ascund lacrima. Închid ochii și văd îndată, casa copilăriei mele, Înconjurată de salcâmii, cu ramuri numai păsărele...

Se-aude scârţâind fântâna, și eu întorc capul dorind, pe mama mea, ca altădată.... să simt că-n braţe iar o strâng. dar nu e ea,nu e nici tata, doar dorul meu neobosit, Care m-aduce iar și iar, în satul meu cu farmec sfânt.

43

44

Doina Bârcă

IAR E PRIMĂVARĂ...

Uite iar e primăvară, se-aud muguri cum pocnesc, Soarele roșind apare Și-albinuţele roiesc.

Ca o ploaie deasă zboară, graurii ce-s puși pe șotii, Și-n grădina de la moară, ‘nfloresc”cavalerii nopţii’’ Cu flori galbene de ceară, Ce atrag cu vraja lor, Ciufulita coţofană, ce se-apropie ușor....

Fiindcă a ochit de sus, O șopârlă subţirică, Ce se lăfăia la soare Pe florile de urzică. Și nici nu bagă de seamă, că agila coţofană, privește cu mare poftă, s-o înghită fără teamă!

Poemele dorului

CÂNTEC PENTRU IUBIRE Închin iubirii un descântec, În care pacea e stăpână, Nu doar plăcerea-nșelătoare, Ce vieţi de dragoste dezbină.

Neînţelesul ce dorinţi ascunde, Când ziua se înclină în amurg, Revine cu alai de sentimente, Ce de plăcere inima-mi străpung.

Fluturii miros iubirea, Și-n doruri gingașe mă dăruiesc, ‘Nchinând iubirii un descântec, Cu iz de dar dumnezeesc.

45

46

Doina Bârcă

VÂNTUL Vântul de culoare roz, la un vals a îndemnat, frunzele din nestemate Când au plecat la scăldat. Și-a adus cu el la dans Sufletul meu prăfuit, Care-n sclipiri de smarald, Pe dată s-a primenit.

N-am mai vrut atunci să știu, De viaţa-mi ce-o duce vântul, Când pe Mara o văzui, că își acoperea nudul.

Rușinată c-o zărisem, Când a vrut să intre-n apă, și când Vântul mândru crai, Poftele și le adapă.

Arată ca o minune .....

Aș fi vrut să-i sărut gâtul, și-am rămas mut când văzui Vântul păru-i despletindu-l .

Poemele dorului

DANSUL STELELOR Sfinţite candelabre ale nopţii Stelele de jar în jocul lor, ne-au amăgit că ne vor schimba sorţii, Că eu și tu să fim nemuritori. Și-n dansul lor cu unduiri sublime, Ne-a ameţit ducându-ne în ceruri...

Iar noi cu însușiri divine, Mergeam pe cărăruia dintre doruri.

Beatitudinea ce o simţeam, Ne-a dat curaj nebun de-a ne uni, Și fără nouri,fără cer și stele, Striveam tristeţi în fiecare zi .

Nu mai doream să fim nemuritori, nici să credem în însușiri divine, Doream doar viaţa s-o putem trăi, Ca-ntr-o poveste..... eu, cu tine!

Să privim pomii care dau în floare, cu-aroma lor de bucurii, că ești romanţa mea nepieritoare, buchetul meu de melodii.

47

48

Doina Bârcă

DEDICAŢIE D LUI NICOLAE DATCU, solist de muzică populară la ansamblul folcloric „CIOCÂRLIA” La “Ciocârlia’’ la ansamblu, E-un cântăreţ drept de renume..

Un talentat cu suflet mare Ce NICOLAE DATCU-I spune.

Cu timbrul său inconfundabil, Un artist vesel și glumeţ, Cu cântece ce-ţi merg la suflet, E și-un imitator măreţ.

Se bucura de preţuire, Și la spectacole-l bisam, Cântam și noi cu el cu drag, Ca sufletul să-l bucurăm.

E minunat că mai există, Oameni de cântec ce cinstesc, Cu mare dragoste și cântă, Folclorul nostru românesc.

Să ai o viaţă numai cântec d-le DATCU NICOLAE, și în familie”lumină’’ cu sănătate pe vecie!

06.12.2013

Poemele dorului

49

50

Doina Bârcă

SEMEŢII TRANDAFIRI Semeţii trandafiri...

Care trăiesc iubiri, Din cele mai alese, Cu zâne și prinţese, În frac de catifea, Cu guler de satin, Dansează în mirosuri De îngeri, în grădini. Și într-un vals sublim Se contopesc perechi, Vrăjiţi de armonia, ce-o află în buchet.

Poemele dorului

VISÂND .......în zorii zilei de cleștar, Doream să mă trezesc agale, Să-ţi pregătesc așa cum știu doar eu, Un sos din cimbrișor cu portocale.

Să te aștept cu vinul de smochine, Ce chihlimbar îmi pare în pahar, Să beau cu tine carafele pline, Pentru-a uita de sufletu-mi amar.

Ca pe Adonis tandru să te-alint, Să te-nfășor în mantie de crini, Așa cum poartă zeii din Olimp, Când merg să-asculte cor de heruvimi!

51

52

Doina Bârcă

TE AM CĂUTAT...

Te-am căutat în floarea de magnolii, Te-am căutat în floarea de cireș, Te-am căutat și-n valurile mării, Te-am căutat în muzici și în vers!

Am vrut să te găsesc în toate: În cer, în apă și în soare, Cu zâmbetul de Monalisa, Cu trandafiri la cingătoare. Și-ntr-un târziu te-am regăsit, (iubesc puterea gândului) În partea mea de infinit...

Din raiul pământului.

Poemele dorului

CATIFELATE CĂI Catifelate căi străbat, Încorsetat de gânduri, Și îmi doresc acum să fiu O creangă ce-i dă muguri...

Dar labirintul vieţii Cu căi catifelate, Schimbă a mele gânduri, Când m-afundai în noapte.

O noapte ce zvâcnește, Din gândurile-mi mute, O noapte ce-mi așează Mănunchi de flori la tâmple.

Necunoscute energii, mă mângâie cu fluturi, Și-n noapte eu devin acum, O creangă ce-i dă muguri.

53

54

Doina Bârcă

LINIȘTEA Nu este liniște în mine, E liniște doar în odaie....

Când ai plecat ai luat cu tine, Și melodia stropilor de ploaie.

Nu este liniște în mine, Dorul din inimă m-apasă, Iar neputinţa mă sugrumă cu-atâta liniște în casă....

De-aș fi avut măcar un strop, Din apa vie a iubirii, îl transformăm într-un potop, în calea ta, și-a amăgirii.

Poemele dorului

MARIA INIMII MELE Ma-ntrebat Maria mea, Cum se face oare ?

De îi spun că mi-a făcut Viaţa sărbătoare ?

- De ce bunicuţo-mi spui că am ochi de stele ?

- Pentru că sunt cei mai dragi ochi ai vieţii mele...

- și de ce-mi mai spui bunico, că sunt zâna ta ?

- Pentru că tu esti minunea din inima mea.

- Bunicuţo mi-ai mai spus, că-s soarele tău..

- Pentru c-așa strălucești tu în gândul meu... și că Dumnezeu ţi-a dat frumuseţea florilor, duioșia vorbelor, și glasul viorilor. Înger cu aur în plete Ochii de câmpie verde...

Te-a adus în viaţa mea Fată cu obraji de nea, și guriţa ca o fragă, că tu ești icoana mea, ce-a vrut Domnul să mi-o dea.

Darul meu pe-acest pământ Fata mea cu nume sfânt.

55

56

Doina Bârcă

VIAŢA Sorbind parfumul anilor, Mă doare-n suflet bucuria, Că Vieţii tare-aș vrea să-i spun: - Dă-mi înapoi copilăria!

Vreau inutilele povești, Și cer și vânt să mă asculte...

Iar în inconștienţa mea, Să-mi strig iubirea în cuvinte. Și trup și suflet eu îţi dau Viaţă,ești veșnic hămesită, De gânduri, vise și speranţe, De tot ce noi numim” ursita’’.

-Copilăria nu mai poţi ‘napoi so-ntorci, of! asta știu, Am încercat să m-amăgesc...

Sunt frunza dusă de pârâu.

Printr-o minune totuși Viaţă, Ruga-mi de-o poţi îndeplini.... să îmi sapi crud în suflet o speranţă...

EU te cinstesc în fiecare zi!

Poemele dorului

EPISTOLĂ De ziua gândurilor scrise, pe-o frunză care pică lin, Îţi scriu a inimii poveste...

Caldă ca moliciunea unui sân.

Cu -n pescăruș cu cioc de aur, chiar îţi trimit un strop de rouă.

Să-l sorbi cu gura”trandafir‘‘ Și- n jurul tău cu dor să plouă!

Când toate astea ţi-am trimis, Am vrut să-ţi ocrotesc tristeţea: (Femeie creată de DOMNUL) când mă mângâi cu frumuseţea.

De ești suavă ori mladie, Veșnic surprinzi cu un buchet De sentimente cu miros de iasomie, și-ţi jur că de tot răul eu te iert!

57

58

Doina Bârcă

SARUTĂ MĂ BUNICO...

Sărută-mă bunico, Uite ce ţi-am adus...

Toţi macii din câmpie, În obrăjori i-am pus.

Numai așa puteam, Să ţi-i aduc pe toţi, Eu te iubesc bunico cât mia de nepoţi!

M-a-mbraţișat bunica, Cuvinte nu-și găsea... Și în îmbrăţișarea ei, Lumea era a mea!

Poemele dorului

DOR DE MAMĂ Am aruncat în lacul dorului...

Dorul de tine mamă, Ca să-l îngheţe iarna vremii, Să nu-l mai iau în seamă.

Doar știi: tu ești în mintea mea, Blândă ca o icoană; Că zi și noapte nu-mi dă pace, Dorul de tine mamă! Și-am aruncat în lacul dorului Dorul de tine tată, Dar ești mereu în visul meu, Mândru ca altădată ....

N-am făcut destul pentru voi..

Mi-e ciudă, mi-e necaz! Și-n dorul meu, părinţii mei, Port lacrimi pe obraz.

59

60

Doina Bârcă

PRINOS TOAMNEI Îmi place Toamna croșetând Iubiri desculţe pe drumuri de brumă, Și alinând copacii desfrunziţi, Ori adunând în munţi oile-n turmă.

Coboară Toamnă și-nvaţă-mă tăcerea, Când îţi aud a câta oară ploaia ? Și în liniștea nopţii,când totu-i adormit...

Inundă-mi în neștire cu stropii reci odaia.

Si tot polenul aurit ce-a mai rămas răzleţ, Pe florile ce-ntârzie s-adoarmă, Adună-l te rog Toamnă într-un tablou măreţ Să-l șterg în fiecare an cu-a ochilor năframă.

Să mă cufund în galben și în gri, Să cânt cu tine simfonii știute, Să te aștept în fiecare an...

Să-ţi dau tribut bruma mea de la tâmple!

Poemele dorului

CARPAŢII MEI Fermecătorii mei Carpaţi, Cu frumuseţi de ne-ntrecut, Ce taine-ascundeţi jos sub fagi, De îmi sunteţi atât de dragi?

Cu tril de pasăre în glas, Cu măreţia de brad verde, Carpaţilor scut aţi rămas, Al neamului ce nu se pierde.

Sunteţi legenda, veșnicie, Păduri cu ramuri ce lucesc, Voi sunteţi a mea legătură, Și- a tot ce-i suflet românesc.

Carpaţii noștri forţă vie..

Brodaţi cu susur de izvoare, Și cu copacii ca ostașii, Ne daţi curajul ce nu moare.

Să nu tăiaţi nicicând pădurea De conifere, de foioase...

Cu zâne și cu feţi frumoși!

Eu vă iubesc până la lacrimi, Carpaţii mei misterioși.

61

62

Doina Bârcă

MAREA Marea sălbatică, neîmblânzită, Cu părul răvășit și înnodat în alge, Mușcă nisipul ţărmului fierbinte, Mândră ca niciodată nu a fost învinsă. Și își aduce valurile aprinse, Din lava soarelui ce o privește-n ochi, Turnând în aur greu o diademă, În fierăria de pe drumul vechi. Încetinește câte-odată obosită, Cu valurile ce adorm în vis, Și-nvolburată în albastru-verde, Lunecă maiestuoasă în abis.

Poemele dorului

IMN PĂDURII Vibrează strunele pădurii În verde cu arcușul fermecat.....

De aromele de frunze și de iarbă, Dorind să prindă tonul preferat.

Viorile pădurii-ncep să cânte, În roua mugurilor sclipitori, Ce se trezesc în dulcea ei mireasmă, Dând naștere la mii și mii de flori.

Auzi cum se adună cerbii, Cum vântul bate-ngrozitor, Vestind că iarna e pe drum... Și-ngheaţă cafeniu covor.

63

64

Doina Bârcă

CASA DIN CERVENIA Mergeam la casa de la ţară, Cu pasul greu, inima grea, Că dorul m-a încolţit iară, S-ajung acasă în Cervenia.

Duceam pe umeri amintiri, Mi se tăia și vlaga din picioare, Când ajungeam la casa de la ţară, Și o vedeam așa de tristă, goală. Într-un cuier anume am lăsat, O vestă verde, ce o purta tata, Și-o bluză albă-n fir brodată, Ca-n gând să îmi zâmbească mama.

Mă fură timpul în visare, Și parcă simt în nări miros de fum, Și-a pui, ce punea mama la frigare, Când veneam cu băieţii”de la drum’’.

Mă uit sfioasă peste gard, Dar n-o mai văd nici pe mătușa Ioana, Nici pe mătușa Floarea după colţ, când îmi aduc pâinea caldă-n șorţ.

Poemele dorului

Aud un foșnet în odaie, sau trece o căruţă pe uliţă acum ?

Părinţii mei sunt sigur lângă mine, Mă mângâie că-s obosită”de la drum’’.

Dar chiar e cineva la poartă; Și brusc mă trezesc din visare.

E vărul, popa Origica, E vărul meu cu suflet mare.

- Am auzit că ai venit... Și- am vrut să te întreb,de vii Mâine-n deal la biserică, Părinţii ca să ţi-i tămâi. Și să mai stai un pic de vrei, De-ai noștrii să ne amintim, Ce ne mai fac copiii, și ce mai facem noi, Că se scurtează și al nostru drum.

Adevărat.... copiii au crescut, Și au și ei la rândul lor copii... Și ce n-ai da pe lumea asta, Timpul în loc măcar o zi să-l ţii.

65

66

Doina Bârcă

CU PRIETENIE PENTRU VALY Liniștea din icoane, Și de pe cer o stea, Simbolic îţi ofer Acum de ziua ta!

Ori… poate o romanţă, Parfum de melodie, Și vise împlinite, Toate în dar să-ţi fie. Și ani cu bucurii, Cu dragoste să-I porţi Alăturea de Paul De Andrei și nepoţi.

Buchet din anii tăi să-ţi faci…

Cu sentimente dragi în toate…

Că de vrei anii să-i întorci, Tu știi că nu se poate.

Când ai să strângi argint în păr, Și să-ţi privești cărarea vieţii, Cu nostalgie amintește-ţi, de anii tinereţii.

Dar recunosc acum Că-n gândul meu străbate, Urarea LA MULŢI ANI! Cu multă sănătate.

La mulţi ani să trăiești.

Că așa-i tradiţia, și… te-mbraţisez cu drag: Doina, cu toată dragostea.

26-04-2014

Poemele dorului

67

BUCURIILE ÎNTÂMPLĂRILOR CU MARIA

68

Doina Bârcă

Poemele dorului

69

A crescut Maria, acum are trei ani și șapte luni. Într-o după-amiază când a venit la mine să ne jucăm, am surprins-o uitându-se insistent la o fotografie de-a mea.

(Aveam 21 de ani în fotografie) - ce faci Maria? o întreb.

- mă uit la poza asta cu tine Bunica .

- îţi place ?

- da... ești foalte flumoasă și semeni cu o mama, vreau și eu să fiu ca tine Bunica!

- sigur așa vei fi, dragostea mea cu ochii verzi!

Am luat-o în braţe, surprinsă plăcut de imaginea ce o avea în căpșorul ei, mama. Am lăcrimat de emoţie.

29 noiembrie 2013

70

Doina Bârcă

Zi călduroasă de vară... traversez de mână cu Maria la piaţă.Așteptând să se schimbe culoarea semaforului, o doamnă se uita la Maria,și-i spuse că e frumoasă foc și că are și o gentuţă foarte frumoasă.În același timp îi atinse gentuţa.

- nu ai voie să pui mâna pe gentuţa mea, zise Maria,că mi-a adus-o unchiul meu”Malius’’(Marius) din”Blazilia’’, și a adus și o sticlă cu nisip de la”Capacabana’’..... nu ai voie să pui mâna!

- vai, nu știam că e așa de valoroasă, spuse zâmbind doamna. august 2013 * E seara… Maria nepoţica mea vine și mă roagă să ne jucam.

Bunica…. Știi de ce-am venit la tine? Uite ca să ne jucăm de-a detectivii …

Maria, dar Eu nu știu cum e jocul că nu am jucat nicioata…

Uite bunica (ne plefacem) tu iei așa o pungă, si eu cu o lupă, (merge pepede în sufragerie și ia o lupă de pe biroul lui Marius, băiatul meu cel mare, unchiul ei) caut prin pat ,,imbicii” (indicii) și nu avem voie să le atingem: le luăm cu penseta pentru că ,,tlebuie” sa facem AND-UL, și le punem în pungă.

Poate vrei să spui indicii. Tu știi ce sunt?

Da bunica, știu… scame, fire de par, hârtii, astea sunt ,,imbicii”.

– Bine draga mea am aprobat eu printre hohote de râs, așa vom face.

Poemele dorului

71

Într-o zi am certat-o pe Maria că nu vrea să mănânce.

Supărată a plecat în dormitor și mi-a spus: - ce ulută (urâtă) ești!

- vai așa îmi spui tu mie, bunica ta care te iubește și îţi cumpără tot ce dorești? E frumos?

A stat putin surprinsă că am auzit-o, și îmi zise: - nu ţi-am zis ţie bunicuţo... uite la peletele(perete) ăsta îi spun!

- ce ulut (urât)ești pelete (perete)!

iunie 2013

72

Doina Bârcă

O vecină o admiră și o lăudă pe Maria că e frumoasă, și intenţionat îi spuse : - vai ce ochi frumoși albaștri ai tu Maria, și ce frumoasă ești! cu cine semeni tu ?

- nu am ochii albaștli, am ochii velzi și semăn cu bunica mea Doina Bâlcă (Bârcă). august 2013

Poemele dorului

73

Mergând spre parcul Cara din spatele blocului, Maria m-a întrebat: - de unde ești tu bunica ?

- din comuna Cervenia, i-am răspuns.

- da? Dar eu știi de unde sunt?

- tu esti din București, dragostea mea!

- ba nu bunica, pe mine m-a făcut mami și tati, că tati ma ţinea într-un buzunar de la cămașa,și dormeam.

- nu am știut!.... vezi, acuma știu de unde ești tu. Din buzunarul lui Tati.

- Da bunica, blavo! septembrie 2013

74

Doina Bârcă

Grea treabă cu mersul la grădiniţă cam vreo două săptămâni. Jucându-se Maria vorbea la telefonul ei de jucărie: - Alo? Eva ? ( mai stă un pic,ca și când persoana cu care vorbea îi spunea ceva) -Sunt supălată, cled că pălinţii mei nu mă mai iubesc pentlu că mă duc cu folţa(forţa) la glădiniţă!

Iar mai stă puţin apoi zice: - Da? Bine, închid că nu mai am cledit(credit) și nici minute pe telefon..........

- Bine, hai pa,pa! nov. 2013

Poemele dorului

POEZII PENTRU COPII

75

76

Doina Bârcă

MOȘ CRĂCIUN Este prima întâlnire, Ce o am cu Mos Crăciun, Și mă-ntreb: când oi fi mare, Va mai veni Moșul Bun? -Sigur vine! -mi spune mama, Să vadă cât ai crescut, Și de sărbători aduce, Bradul mult dorit .

De aceea să fii darnic, Bun, cuminte, răbdător, Moș Crăciun să te iubească, Tu să nu-i rămâi dator!

Poemele dorului

77

78

Doina Bârcă

PRIMA ZI DE ȘCOALĂ Este prima zi de școală Cu emoţii, bucurii, Zâmbete în sărbătoare...

Copil să tot fii.

Mândră am pășit în clasă Numai flori și cărţi frumoase, Și-o învăţătoare blândă, Căreia-i zâmbeam sfioasă.

Voi păstra în amintire, Ziua asta minunată, Și pe tata ce-mi spunea: -Bravo! Ai crescut măi fată!

Uite, esti o școlăriţă, Trebuie de-acum să știi, Că ai și tu o datorie: OM în viaţă să devii.

Poemele dorului

GÂNDĂCELUL Gândăcelul dat cu tuș, S-a-ntâlnit cu-n cărăbuș Și îi spune el sfătos, Că e cel mai arătos.

A primit în dar un frac, De la tatăl lui Gândac, Și-uite acuma se fălește, Că-i frumos și are zestre!

Cărăbușul nu se lasă, Și-i arată cu mândrie Că și lui pe aripioare Mama i-a cusut o floare, cu fire toarse de soare petale de lăcrămioare Și codiţa din mătase.

De toată lumea îl place.

79

80

Doina Bârcă

VINO IARNĂ Vino iarnă cu magia, Spiritului de Crăciun Și împarte bucuria Și dorinţa de mai bun!

Bradul să-l împodobim Cu ghirlande și lumini, Și în suflet cu căldura, Dorinţei de-a fi mai buni!

Poemele dorului

MOARA DIN PĂDURE Cu saci de grâu în spinare, Ursuleţii au venit, Ca să macine la moară “Iepurașul cel vestit’’.

O vulpiţă ţine sacii, Gândăcelul cântărește, Un arici pune făina, Jderul pâinea pregătește.

Veveriţa pune masa, Și căprioara servește...

Cozonacii ce pe dată În cuptor îi rumenește. Și-uite așa muncesc cu spor, Că-s prieteni buni cu toţii, Dimineaţa de cu zori, Până la lăsarea nopţii.

81

82

Doina Bârcă

OMUL DE ZĂPADĂ Omul de zăpadă, Este pus pe sfadă Și cu ochii de cărbune, Nasul roșu din ardei, Îl învaţă pe Grivei Să nu fure covrigei.

Poemele dorului

NUNTĂ ÎN POIANĂ Jos în vale,în poiană Este mare vânzoleală....

Că e mare sărbătoare, Broscoiul Vlad se însoară.

Cu-o broscuţă durdulie, și ochioasă și verzuie, jucăușă și zglobie, Mare vedetă pe lac, Cântăreaţă de”oac-oac’’.

Toate broaștele-au venit, Domnișoare de onoare, Și brotăceii mărunţi le oferă câte-o floare.

Nuferii s-au pus pe dans, e petrecerea în toi, pe mese s-au pus bucate... curge vinul din butoi. Și târziu, mai înspre noapte, Licuricii toţi veniră, să cânte și ei în cor, Și să le facă lumină.

83

84

Doina Bârcă

PISICUŢA Pisicuţa mea cea neagră, stă în prag și o tot roagă, pe Maria mea cea dragă să îi dea drumul în casă.

Nu ajunge la zăvor, să îl tragă-ncetișor, că o doare un picior.

S-a luptat cu-n șoricel, să îl ducă la doctor... și în zorul ei cel mare, a luat scaunu-n picioare.

Acum, uite-ar vrea în casă, să mănânce brânză grasa piciorul sa-si lecuiasca.

Poemele dorului

85

86

Doina Bârcă

BUCURII DE IARNĂ Iarna e cu daruri plină, Cu sărbători de lumină, Și ne-aduce iar și iar, Drumuri de mărgăritar.

Flori de chiciură pe ramuri, Săniuţe,zurgălăi, Mantie albă de gheaţă, Bucurie-n ochii tăi! Și colinde,feerie...

Doamne de-aș mai fi copil, Să mă cuibăresc tiptil, Lângă sobă la bunica s-aud cum toarce pisica, Și cum vin colindătorii, După datina străbună, Să văd cum frământă mama Cozonaci ca o cunună, Umpluţi cu nucă și mac.

Mai este, mamă, cozonac?

Poemele dorului

87

88

Doina Bârcă

POFTĂ BUNĂ…..

La bunica în cămară, sunt legume fel de fel.

Din care face ciorbiţă Pentru Buni și Gigel.

Morcovelul roșu-i ras, și-un pătrunjel parfumat, Iar o ţelină rotundă Își face loc imediat, Lângă roșiile mândre, Ce ciorbiţa a colorat.

Doar ardeiul borcănat tot bombănea supărat, că bunica stă de vorbă și-a uitat să-l pună-n ciorbă.

- N-am uitat! spuse Bunica - Dar te pun mai târzior, când ciorbiţa dă în clocot și mai tai și-un cartofior!

Voi să fierbeţi împreună, Ciorbiţa să fie bună, și ajungând la final, tai mărunt un leuștean. Și-acum vă poftesc la masă, Poftă bună dumneavoastră!

Poemele dorului

PRIETENA MEA IARNA Iarna, prietena mea, mi-a trimis un fulg de nea Să-mi arate c-a venit Și-n jur totul a albit .

A suflat spre munţi și văi, Spre dealuri și spre câmpie Și-a-mbrăcat totul în alb Ca în basme.... feerie.

Iarna cu miros de fum, Și pe drum cu multă larmă, Ce o fac ţâncii încercând, Să prindă un fulg în palmă.

89

90

Doina Bârcă

URARE DE AN NOU De Anul Nou eu aș dori s-aveţi, Un brad cu crengi din sănătate. În vârf să aibă o steluţă, Ca visele să le-mplinească toate.

Vă spun și eu un la mulţi ani, Și vă îmbrăţișez cu drag, Acum când Anul ce l-am așteptat, Este deja la noi în prag.

Poemele dorului

91

92

Doina Bârcă

CEAŢA -Nu mai văd nici la doi pași Numai praf e peste tot....

Peste pomi, peste imaș Peste râul de sub pod.

Cu mirare îi spunea, Mamei sale-un pui de raţă...

Nu e praf drăguţul meu, Ce vezi tu,se cheamă ceaţă!

Mac-mac-mac,și ai să vezi, Când va râde mândrul Soare, Toată ceaţa d-împrejur, iute,iute, va dispare!

Poemele dorului

93

94

Doina Bârcă

ZÂNA ALBĂ Doamna Iarnă, Zâna Albă Cu alai de fulgi de nea, A venit ca o mireasă, Și-a –mbrăcat grădina mea.

Cu cristale transparente, Care strălucesc feeric și steluţele de gheaţă ce lucesc în întuneric.

Poemele dorului

ŢOPĂILĂ IEPURAȘ Prin zăpadă am văzut, Cum se mișcă-un bulgăraș De zăpadă... ce era ? Ţopăilă Iepuraș .

Scutură cu mare grabă, Lăbuţele de zăpadă.

Ieșise din vizuină, Să caute smoc de iarbă, Ce stă ascuns sub zapadă.

Să-și facă o ciorbă bună, Cum n-a mai mancat de-o lună.

95

96

Doina Bârcă

PIU PIU Puișorul Piu Piu Piu De culoare cafeniu, Tot scurmă și el de zor, Să găseasc-un viermișor. Și-a găsit o râmă grasă, Dar când a pus-o pe masă Râma-ncepu să vorbească: Și să-i spună că-i bolnavă, Iar puii ei o așteaptă Să le facă supă caldă. Și atunci Piu Piu Piu mirat, i-a dat drumul supărat și a rămas nemâncat!

Poemele dorului

97

98

Doina Bârcă

SĂNIUŢA Am o săniuţă mică, Cu tălpile de argint, Care fuge ca năuca Numai dacă o ating .

Cu Grivei, căţelul meu, Ne urcăm în sănioară, Și cântând cu alba Iarnă, Ne bucurăm de ninsoară.

Poemele dorului

99

Desen de IOANA POPA

100

Doina Bârcă

GREIERUȘUL -Greieruș, greieruș, Neîntrecut în arcuș, Toată vara ai cântat, Te-ai pregătit de iernat?

-Uite chiar mă pregătesc, După cântat, eu muncesc, Și îmi strâng cu osteneală Grăunţe pentru la iarnă.

O fetiţă inimoasă....

Mi-a dat voie la ea-n casă, Iar eu într-un colţișor Tot strâng câte-un grâuncior.

Să mă laude furnica, Să nu mai fie-atât de rea, Să-mi spună că nu fac nimica Uite-am grăunţii sub saltea.

Poemele dorului

101

102

Doina Bârcă

CUPRINS

Cuvinte despre trupul de cuvinte al Doinei Bârcă din Cervenia ........................................................................... 5 Doina Bârcă, o poetă de suflet ......................................... 8 Doina Bârcă, între copilărie şi maturitate literară .......... 11 BAIEŢILOR MEI ................................................................ 15 ANOTIMPURILE MELE ..................................................... 16 DAR DE NUNTĂ ............................................................. 17 DESTĂINUIRE CERVENIEI ................................................ 18 AMĂGIRE ........................................................................ 20 RUGĂCIUNE .................................................................... 22 ȘTIAM… .......................................................................... 23 VIOARA ........................................................................... 24 SIMFONIA CODRULUI .................................................... 25 DORUL INIMII ................................................................. 26 EU MĂ NUMESC… ......................................................... 27 LUNCA ............................................................................ 28 DEZMIERDARE ................................................................ 29 CÂNTEC MARIEI .............................................................. 30 NEPUTINŢA ..................................................................... 31 SCRINUL DIN CERVENIA .................................................. 32 BUCURIE ......................................................................... 33 ALB DE AMĂGIRE ........................................................... 34 PRIETENEI MELE GEORGETA ........................................... 35 CLOPOŢELUL ................................................................... 36

Poemele dorului

103

PORTRET ........................................................................ 38 PRIMĂVARA .................................................................... 39 SINCERITATE ................................................................... 40 EPI...GRAMATICE ............................................................ 42 CERVENIEI CU NOSTALGIE .............................................. 43 IAR E PRIMĂVARĂ... ...................................................... 44 CÂNTEC PENTRU IUBIRE ................................................ 45 VÂNTUL .......................................................................... 46 DANSUL STELELOR .......................................................... 47 DEDICAŢIE D LUI NICOLAE DATCU, SOLIST DE MUZICĂ POPULARĂ LA ANSAMBLUL FOLCLORIC „CIOCÂRLIA” .... 48 SEMEŢII TRANDAFIRI ..................................................... 50 VISÂND ........................................................................... 51 TE AM CĂUTAT... ............................................................. 52 CATIFELATE CĂI .............................................................. 53 LINIȘTEA ......................................................................... 54 MARIA INIMII MELE ....................................................... 55 VIAŢA .............................................................................. 56 EPISTOLĂ ........................................................................ 57 SARUTĂ MĂ BUNICO... .................................................. 58 DOR DE MAMĂ ............................................................. 59 PRINOS TOAMNEI .......................................................... 60 CARPAŢII MEI ................................................................. 61 MAREA............................................................................ 62 IMN PĂDURII ................................................................ 63 CASA DIN CERVENIA .................................................... 64 CU PRIETENIE PENTRU VALY ........................................... 66 BUCURIILE ÎNTÂMPLĂRILOR CU MARIA ......................... 67

104

Doina Bârcă

POEZII PENTRU COPII MOȘ CRĂCIUN ............................................................... 76 PRIMA ZI DE ȘCOALĂ ................................................... 78 GÂNDĂCELUL .................................................................. 79 VINO IARNĂ .................................................................. 80 MOARA DIN PĂDURE...................................................... 81 OMUL DE ZĂPADĂ ........................................................ 82 NUNTĂ ÎN POIANĂ.......................................................... 83 PISICUŢA ......................................................................... 84 BUCURII DE IARNĂ ......................................................... 86 POFTĂ BUNĂ….. ............................................................. 88 PRIETENA MEA IARNA .................................................... 89 URARE DE AN NOU ........................................................ 90 CEAŢA ............................................................................. 92 ZÂNA ALBĂ .................................................................... 94 ŢOPĂILĂ IEPURAȘ .......................................................... 95 PIU PIU ........................................................................... 96 SĂNIUŢA ......................................................................... 98 GREIERUȘUL ................................................................. 100

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia