Manuela Cerasela Jerlăianu * Ion Vanghele - Ce este iubirea

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorilor MANUELA CERASELA JERLĂIANU, ION VANGHELE şi al Bibliotecii Cronopedia, realizată de Ioan Muntean

Reproducerea - integrală sau parţială - a lucrării şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale.

Manuela Cerasela Jerlﾄナanu

Ion Vanghele

***

Ce este iubirea?

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ce este iubirea?

Editura IaĹ&#x;i, 2016

Manuela Cerasela Jerlăianu, Ion Vanghele: Ce este iubirea?

Copyright Manuela Cerasela Jerlăianu, Ion Vanghele, 2016 Pentru prezenta ediție în limba română, toate drepturile ediției aparțin autorului. Reproducerea prin orice mijloace, chiar și parțială, a textului cuprins în acest volum, fără acordul scris al autorului, constituie o încălcare a Legii drepturilor de autor și se sancționează potrivit prevederilor acesteia.

Ce este iubirea?

DOUĂ INIMI BĂTÂND PE ACELAŞI PORTATIV - Un dialog poetic între Ion Vanghele şi Manuela Cerasela Jerlăianu În literatura română şi universală există puţine cazuri când doi poeţi iau decizia să publice împreună o carte de versuri sau să dialogheze unul cu altul în strofe rimate sau numai ritmate. Cel mai cunoscut exemplu de acest fel, la noi, sunt poeziile erotice adresate de Mihai Eminescu iubitei sale Veronica Micle, care i-a răspuns totdeauna cu aceeaşi iubire sinceră şi cu aceea drăgălăşenie impresionantă, în strofe frumos versificate. La fel de cunoscută este colaborarea dintre poeţii Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel. Ei au scos împreună o carte cuprinzând poezii pe teme diverse, dar semnată cu un pseudonim unic, A. Mirea, pe care au intitulat-o "Caleidoscopul lui A. Mirea”. Respectiva apariție, la început, i-a uimit pe toţi, deoarece nimeni nu auzise de acest "nou poet" şi talentat trubadur romantic. În zilele noastre doi poeţi suceveni, Alexandru Stan şi Florin Iulian Foca, au publicat o carte de versuri, "Cuvintele", care vedem că se bucură de aprecieri critice. Dacă vorbim de literatura universală, un mare succes l-a avut volumul de poeme "Atlas", publicat în 1984 de marele poet argentinian Jorge Luis Borges împreună cu iubita sa Maria Kodama cu care mai târziu se va şi căsători.

Nu ştiu dacă autorii cărţii de faţă, intitulată "Ce este iubirea?", i-au citit pe antecesorii lor citaţi mai sus, dar după ce le-am survolat cu privirea rândurile frumoaselor lor poeme, atât Ion Vanghele, cât şi Manuela Cerasela 5

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Jerlăianu, pot fi mândri că sunt primii poeţi români care au reuşit, în premieră pentru literatura română, să ne pună la dispoziţie un dialog poetic vast. Asemenea dialoguri s-ar putea continua la nesfârşit, cu nişte mărturii erotice decente şi captivante, în care toţi cititorii lor se vor regăsi mai mult sau mai puţin.

Luat în ansamblul lui, volumul pare o unitate, prin tematica dezbătută şi prin sinceritatea mărturisirilor reciproce, căci importanta temă dezbătută este măreţia şi bucuriile dragostei, cu toate suişurile şi coborâşurile ei...

Deocamdată nu s-a inventat un cântar special de măsurare exactă a sentimentelor umane, dar fiecare din aceşti doi autori originali se străduieşte să şi le exteriorizeze cât mai convingător cu putinţă, prin căutarea imaginilor celor mai potrivite, prin asamblarea lor, iar noi, în calitate de cititori, vrând-nevrând, devenim arbitrii eleganţei şi ne trezim că le dăm dreptate şi calificative egalitare ambilor poeţi...

Când începem să citim cartea lor, descoperim, încă din primele pagini, că Ion Vanghele ne apare ca un poet integru, ca un trubadur modern, galant, chiar deosebit de manierat, meditativ, oarecum fantast, melancolic uneori, sincer și jubilativ alteori, fără a pune eşecurile la inimă, jonglând cu ușurință cu imagini inedite, cu fraze surprinzător de şocante prin noutatea lor aproape stranie: Între noi nebunia înfloreşte latent, Dă-mi cafeaua aceea şi pachetul de Kent, Fumu-ncet se ridică ca un cântec postum, Este marţi şi afară noaptea macină scrum... În unele poeme el face notă separată afişîndu-se cu tonuri romantice sau folosind metafore pline de entuziasm euforic, sărbătoreşti şi ludice totodată:

6

Ce este iubirea?

Eşti perla ce-a adus-o marea, Pe plajă care joac-acum în foc Şi simt în palme dulce exaltarea, Când te sărut şi-n dorul meu te-ngrop.

Mă pierd în ochi ca-ntr-un senin de ape, În glasul tău, ca îngerii în cer Şi vreau mereu ca să te simt aproape, Să nu mai trec prin veşnicii stingher.

Iarăşi te chem cu sunete de flaut, În zorii zilei şi în asfinţit, Cu dorul când mă pierd ca să te caut, Într-un oraş ce curge nesfârşit.

(Eşti perla) Manuela, la rândul ei, tot o foarte talentată poetă, se exprimă, în schimb, cu acorduri mai discrete, de falsă indiferenţă, cu rafale de crivăţ sentimental ce alternează de la rece la cald, lăsându-şi la vedere, în final, sufletul bogat, plin de dorinţe, fiindcă şi-l diseacă cu multă sinceritate şi bucurie în fața noastră. Reproșurile și rezervele ei echivalează cu două chemări, iar atențiilor primite le răspunde cu mult entuziasm: O ! Ce frumos mi-ai scris de astă dată !

Se îneacă în val umilu-mi vers, Băiete, am privirea întristată, Însă iubirea, mă ridică-n univers.

7

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Potecile îmi ascultă simţirea, Când luna zace albă sus în munte Şi nu-nţelege de-unde înteţirea, Acestor întonări de cor oculte!

Să ne iubim la fel ca până azi, Este un vis crestat pentru altoi, Tu de iubirea mea să arzi, Iar eu să ard mereu de amândoi.

(Ce frumos mi-ai scris !)

Nu numai noutatea tandemului, dar şi modicitatea acestei opere bivalente atrage luarea aminte a cititorului. Nu odată constatăm că ambii se feresc de excese de exteriorizare deschisă a sentimentelor pe care le închid ca taine intime în vibrațiile sufletului lor, deşi trăiesc un simţământ de teribilă dorinţă de a fi clar înţeles unul de celălalt în sinceritatea declaraţiilor ce şi le fac reciproc: De fericire trupu-mi arde, Cu toate astea mă simt trist, Când cerul plin de îngeri cade, Şi nu mai ştiu de ce exist.

Ne prelungim doi orbi într-altul, Cu aripi rupte azvârlind, Umplând cu dorul tot înaltul, Aceeaşi moarte risipind.

(Nu e întâmplare) 8

Ce este iubirea?

Indiferent de momentele trecătoare de îndoială şi tristeţe, lirismul fiecăruia are totdeauna o notă optimistă: Iubitule, nu înţeleg ce spui Dar fericirea, azi am întâlnit!

E vina ta sau nu ştiu eu a cui, Însă iubirea ta m-a împlinit.

(Iubitule) Totdeauna cei doi poeți invocă adevărurile simple ale iubirii fără tegiversări, fără patetism, dar recurg la imagini verbale clasice sau ușor suprarealiste, însă realitatea vine cu argumente materiale tot mai vizibile, tot mai convingătoare, probând că nu este vorba de simple simţăminte trecătoare, ci de trăiri fierbinţi şi de durată: Noi ne-am iubit răpuşi de vânt, Cerând din armonie, Iubirea noastră va fi cânt, Sau dans pe veşnicie. (Şi ne-am iubit) Uneori ne vine să credem că întrebările fără răspuns sunt, la ambii, cu delicatețe evitate, crescând marja de încredere și fidelitate. Sensul polemic, rareori ironic, al dialogului este destul de perceptibil, dar atitudinea de preludii voalate nu este nouă, ci plină de decenţă, iar în această privinţă autorii se arată deosebit de inventivi.

Limbajul fiecăruia este plăcut, cu inflexiuni de cantilene 9

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

bine dozate sonor. Întâlnim pe fiecare pagină numeroase şi frumoase figuri de stil. Sunt zeci și zeci. Citez câteva, la întâmplare: în iubire se cască vechiul maelstrom..., veştede urme de vânt..., iubiri spânzurate de timp..., venericul nimb..., îngeri răpuşi de poezie..., anotimpurile dănţuiau prin noi - și așa mai departe...

Toate poeziile din cartea aceasta, fără excepţie, solicită din partea cititorului nu numai participarea lui spirituală, dar, pe nesimțite, îl face să-i vibreze şi o parte a fizicului său interior, fără a fi nevoie să existe aluzii de erotism frivol ori de imagini negative explicite. Rămâne, desigur, întrebarea dacă procedeul acestui fel mai rar de dialog poetic va fi molipsitor şi dacă va fi imitat şi de alte cupluri poetice în viitor.

Experiența lansată de cei doi poeți seamănă cu o întrecere demonstrativă, în dorința de elevare a unui discurs poetic pe o temă plină de efuziuni suave, specifică și dominantă în lirica universală. Este, neîndoios, o experiență frumoasă care echivalează cu o proiecție în afară a simțămintelor intime și sincere, mai greu de a fi ținute în frâu. În final, acumulându-se, acestea s-au transformat treptat într-o impresionantă cascadă de strofe erotice inedite și de o evidentă valoare.

Poezia românească modernă avea, cu certitudine, nevoie și de un asemenea experiment bine venit.

Cristian Petru Bălan Membru titular al Uniunii Scriitorilor din România.

Membru titular al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte

10

Ce este iubirea?

Iubirea Ce e iubirea, dragă? Un loc pentru durere, În care-nvingătorul, deţine-a sa putere, Când cerul e furtună şi fulgerele ard, Pe cei care-n ţărână în vorbe jalnic cad!

Iubirea e-o năpastă, e şarpele viclean, Ce muşcă din dorinţe, din visele hoinare, În suflet e-o speranţă şi vorbele ce am, Cu care sus pe munte, încerc să urc cărare!

11

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu strig că te iubesc...

E vechi războiu-acesta când noi sălbatici fauni, Tot alergăm degeaba după femei frumoase, Culcându-ne prin crânguri pe înfloriţii lauri Şi salutând toţi zeii cu dulcile prinoase.

Acuma suntem veşnic prea pedepsiţi de soartă, Războiul ce se duce e doar pentru pământ, Iar luna sus îşi trage de voaluri fusta moartă Şi murmură arare ceva...ca un cuvânt.

Geaba privim în zare, tacerea ne deprimă, Iubirile grăbite s-au coborât în iad, Încet frumoase roze, noi ne-am pierdut din stimă, În rugul de-ntuneric în care doruri ard.

Prefer să prind în braţe, frumoasa adormită, Să mă cufund prozaic adânc în ochii ei, Să fac nefericirea continuă ispită, Din care nopţi să curg-a ghirlandelor scântei.

Cu paşi înceţi te prinde în hora mea cu umbre, Prin care rătăcite nălucile păşesc, Miresmele de floare n-or înceta să umble, Când spre singurătate, eu strig că te iubesc...

12

Ce este iubirea?

Singuri De ce, iubite, eşti aşa departe, Şi de ce nu mă mai iubeşti?!

Un gând; o viaţă ne desparte, Dar mai mult, când tu nu eşti.

Nedumeriri ascunse-n valuri, Singurătăţi prinse-n sincron, Iar amintiri crescând pe dealuri, Azi se numesc doar ghinion.

Pleiade scurse din trăiri, Timpul iubiţilor nebuni, Îmbrăţişările la regăsiri, Le vom numi, cununi.

13

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Singuri De ce, iubire, esti aşa departe Şi nu îmi spui cuvintele fireşti, Cand lucrurile-ncearc-a vă desparte, Vino sub teiul cel bătrân din Ipoteşti?!

Nedumeririle s-or trece toate, Cuvintele se pierd plângând uşor Iar eu te strig când este noapte, Cu glasul răvăşitului cocor.

Pleiadele se scutură nebune Şi plâng acum cu glas de trandafiri, Când noi ne ducem rătăcind prin lume, Ca nişte umbre pline de-amintiri...

14

Ce este iubirea?

Ceaţa aceasta...

Ceaţa aceasta se vede şi-n mine, Năluci de-ntuneric în zori mă opresc, În inimă arde azi dorul de tine Şi-un ochi de lumină în vulturi găsesc.

Hai vino, iubite, acasă pe seară, Te uită la codru că plânge, Mai dănţuie coarda puţin la chitară, Când pieptul tău mândru se frânge.

Pe stradă petale de flori de cais Valsând în vântul de sear-au plecat, În casă se-nchide un mic paradis Şi norii din inimi la uşă ne bat.

Aruncă-te-n mare să înneci gelozia, Sau urcă-te-n ceru-n-stelat, În Calea Lactee să zvârli nebunia, Ce-n spirit alături ţi-a stat.

15

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ceaţa aceasta...

Ceaţa aceasta înghite cam totul, Năluci de-ntuneric încet se desprind, În inima arde amurgul... în focul, În care pe tine, cu dor te cuprind.

Vom piere în noapte ca două iluzii Şi ceaţa aceasta va fi poate naşă, Când iama vom da prin tăceri ca absurzii, Şi-om smulge iubirea închisă în faşă...

Cum sângeră floarea din aripi de îngeri, Cum lacrime cad peste dor nepermis, Eu sunt doar amurgul în care tu sângeri Şi visul e viaţă şi viaţa e vis....

16

Ce este iubirea?

Reculeg din umbră...

Rătăcesc prin slova încă-neânchegată, A preasfintei patimi printre amintiri Şi vă cânt din codrul cu păduri de paltini, Să prind cu-ndrăzneală cupa sa cu vin. În acordul serii ies zori din lumină, Peste ploaia rece dintre dimineţi Şi se-ntoarce acul ceasului de vină, Ce ridică-n slove cripte cu poeţi.

Rătăcind prin seara, zorită de gală, Vă descos mistere, peste umbra nopţii Şi cobor în cercuri, dănţuind pe-afară, Cu dobânda zilei, ce ne înconjoară.

Rătăcesc istorii, gata de izbândă, Lăsând cerul sorţii, aprig, dar mă-ngân Şi aproape-i gata, bat în gongul porţii, Prin căderi de smirnă, slove-mi ard în sân.

Mai adorm trei gânduri prinse-n buzunare Şi mă-ntorc în lună să v-adunc cununi.

Nu mai stau la masa, buzelor mieroase, Reculeg din umbră, pace şi minuni.

17

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Te culeg din umbră...

Tu la fel ca mine rătăceşti subtil, Vorbele ne-alungă până hăt departe, Undeva suspin-un suflet de copil, Într-o amintire cuprinzând de toate.

Preasfinţite patimi fumegă spre iad, Asta fiindcă Gică tot mereu e contra, Pe cărarea noastră, ruguri 'nalte ard, Şi căldura asta mi-a încins aorta.

Nopţile tăcerea cântă prin păduri, Când o lună curge albă, părăsită, De-unde pot acuma să îţi fur din nuri, Când această toamnă, trece ponosită.

Zău că vreau, iubito, astăzi să mă-mbăt, Dănţuind în umbra nopţilor pe-afară, În ograda ninsă de atât omăt, Când de sentimente, timpul se-nfioară.

Rătăcesc istorii, pline de minciuni, Cronici încărcate doar de lucruri bune, Este nebunia scrisă despre lumi, Unui timp ce trece, rătăcind anume.

18

Ce este iubirea?

Buzunarul este, spart prin definiţii, La concursul vieţii, ştiu am să te pierd, În aceste false, scrise competiţii, Numai tu prin vreme, vorbei eşti dezmierd. Şi mă-ntorc la tine uneori plângând, Colo printre nuferi, barca se va sparge, Ca-ntr-o oarbă noapte dorul lunecând, Se va pierde verde într-un pumn de alge...

19

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Undeva...

Undeva poezia ta zace rămasă, Prin caiet se plimbă timpurile vechi, Eu credeam iubito că de vorbe-ţi pasă Şi vom scrie versuri ca între perechi.

Dar acum e noapte tu te pierzi în vise, Lângă focul galeş scaunul l-am pus, Rătăcesc iubito printre lumi nescrise Când tăceri de toamnă-n pagină s-au dus.

Pică iar o frunză, frigul o învie, Peste drum o duce către paradis, Numai eu ce mâine mi se-ntâmplă mie, Soarta şi cu mine încă n-am decis.

Tu treci îngheţată cu obrajii proaspeţi Colo-n cale-ţi iese iarăşi cineva, Îţi zâmbeşte dulce, -Bucuroşi de oaspeţi? Şi-uite-aşa pătrunde el în viaţa ta.

Te văd mai departe împingând căruţul, Ţeapănă iubirea merge-n faţă drept, Oare-n deznădejde, cât de-adânc e puţul! Şi pierdut prin zile, ce să mai aştept.

20

Ce este iubirea?

Uite-aşa se scrie mută melodrama, Fericirea umblă printre noi hai-hui, Unuia în grabă îi cârpeşte palma Şi se-aruncă oarbă-n gâtul nu ştiu cui.

Geaba de intenţii îţi arăţi înscrisul, Sus pe cerul negru, trec stoluri de corbi, Una-i realitatea, altul este visul, Printre-acestea două, noi ne ducem orbi..

21

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eşti nebun după mine Eşti nebun după mine, eu ţi-o zic deschis!

Ai văzut c-am cules umbre vechi din abis Şi mă cerţi dar visezi nopţi la rând să mă ai, Din privirea ta caldă vrei iubire să-mi dai.

Eu sunt înger în taină şi-ţi sunt înger în vis, Dar tu vii să mă salţi dintr-un veşnic abis, N-ai să poţi, n-am să vreau, rana e prea adâncă, Iar în spiritul meu, suferinţa, e-o pace de stâncă.

De ce vrei tu să guşti din nebunul copil ?!

Sau de ce scrii despre şoapte şi te faci inutil ?!

Nu-i mai bine cuvântul să aleagă tăcerea, Dănţuind din privire să-mi culeagă durerea!

Ai ales de o viaţă să laşi şoapta în scris, Eu alerg veşnicia cu un dor nedescris, Când mă-ntorc să culeg, umbra ei să o salt.

Regăsesc în destine, elementul, cobalt.

Sunt minunea din visul ce viaţa-ţi trăieşte, Despre mine ridici umeri noi în poveste Şi mă vrei şi mă guşti, prin mulţimi de păcate, Făcând viaţa să fie, drum cu esenţă de moarte.

22

Ce este iubirea?

Cine te crezi, băiete…

Mă duelez în vers: cu cine?

Am gânduri negre: pentru tine?!

De ce-ai venit: tu mă iubeşti? Îmi pare rău dar:plus îmi eşti.

Mă salţi pe valul marilor dorinţe, De îmi cutremuri veşnice credinţe, Iubită sunt. Am paloş de izbândă.

Eu îl doresc, iar el, îţi stă la pândă.

Cine eşti tu? De unde ai venit?

Dorinţa ta rămâne, plus desăvârşit.

Ai reuşit să intri, neantul mi-l expui, În vers de te citesc, iubito, tu îmi spui.

Neiertător cât zece, înalt până la stele, Iubitul mă tot ceartă, zicându-mi vorbe grele, Iar eu de supărare, te-ntreb iarăşi pe tine, Cine te crezi, băiete, să te iubeşti cu mine?

23

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Degeaba caut Degeaba caut sufletul pereche Şi trec pe lângă plopii fără soţ, Povestea repetată este veche, Dar să te rupi din dânsa nu mai poţi.

Azvârle plopii cu speranţe oarbe Şi frunzele se năruie covor, Iubirea ca o flacără mă arde, Voi stinge focul clipelor ce mor. Şi-am să te rog... o scurtă rugăciune, Ce o rostesc spre tine aplecat, Întoarce-te iubita mea la mine, La dorul meu de unde ai plecat.

Să te iubesc poate că nu am drept, Dar dă speranţă celui ce disperă, Ca orice viu, eu încă te aştept, În vechea stradă de la barieră.

24

Ce este iubirea?

Nedumerire Te desluşesc. Perdeaua e mai veche, Decât iubirea noastră neelucidată, Visez cu şoapte şi vorbe la ureche, Văzându-ţi umbra cum se-ndreaptă.

Te desluşesc prin zgomote de armă, Prin sunet de vioară…iubind un suflet pur, În vis sau în cămara-n care o să doarmă Şi iarăşi simt că-n gură vorbe-mi murmur.

Te desluşesc prin geamul din fereastra, La care-am aşteptat să văd venind, Iubitul meu în paşi urmaţi de umbra, Care-ţi în urmă se-ascundea tremurând.

Te desluşesc dar mintea mi-e bolnavă, Ea poate să ascundă crunt realitatea, Acestui vis şi vasta libertate deopotrivă, Şi m-aş trezi doar să ascund nedumerirea.

25

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Nedumerire Iubirea noastră plină de-ntrebări, De şoapte risipite la ureche, Trecând mereu prin calde înserări, Este de-acuma o poveste veche.

Ascult în noapte murmurul cum trece, Cu paşi de dans ca un bătrân tangou, Din care nimeni nu poate să plece, Copii de stele trase-n indigou.

Te desluşesc în umbrele din pernă, Un întuneric de lumină plâns, Un zbor de fluturi zbatere eternă, Într-un amurg de vorbe ce s-au stins.

Eu tremur la fereastra poleită, Prin care îngeri cad un luminiş, Când negura de floare e boltită Şi tu sub gene mă priveşti furiş. Ţi-aş săruta dorinţele pe toate Şi gura cu miros de busuioc, Când luminat de luna cea din noapte, Întind spre cer aripile de foc.

26

Ce este iubirea?

Prinsă-n braţe...

Prinsă-n braţe tremurai tăcut, Luna când azurul nopţilor despică, Vreau pe pleoape-acuma să-ţi sărut, Îngerii în lacrime când pică.

Te-am pierdut pe cel'lalt mal de râu, Într-o nebuloasă de cuvinte, Tu ziceai de mine că-s molâu, Că nu sunt de loc un om cuminte.

Ai plecat prin umbrele-nserării, O iubire plânsă-n paşi mărunţi, Te priveam cu ochii disperării Şi n-am înţeles de ce mă-nfrunţi.

Te-ai pierdut în vorba care-o sameni Şi în clipele ce le deşiri, Într-un rai acum sărac de oameni, Cimitir de veştezi trandafiri.

Numai zvonuri zboară înflorite, Pe pridvorul casei aşezând, Dorurile tale-nchipuite, Şi-un motan domestic dormitând.

27

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Azi-noapte Azi-noapte-am întâlnit iubirea, Visa pe-un colţ de stea, Se oglindea cu fericirea Şi doar că nu plângea.

Azi-noapte dorurile-au ars, Pe-un colţ de nemurire, Dar amntirile-au rămas, Pe-un petec de simţire.

Azi-noapte soarele mi-a prins, Raze blonde în păr Şi a gustat cu dinadins, Din fiecare măr.

Azi-noapte luna mi-a vorbit, Prin colţ de la fereastră De teama ei, al meu iubit, E pasăre măiastră.

28

Ce este iubirea?

Cu fiecare fugă...

Cu fiecare fugă despărţirea, E mai amară...poate e un chin, Când steaua îşi ascunde strălucirea, În taina îngerilor care vin.

E paradisul nostru o ruină, Aleargă noaptea umbre şi năluci, Păpuşa zace oarbă în vitrină, Zvârlind cu frunze moarte în uluci. În acest vis cu îngeri neperechi, Cu aripi negre parc-ar fi un zaţ, Trec basmele cu praful lor cel vechi Şi cu speranţe, un uitat nesaţ.

Culorile se pierd într-un exil, De flori orbite fără de culoare, În care plânge-un suflet de copil, La un răspuns din iarna următoare.

Prin ploile defuncte am trecut, Un veac cuprins doar de singurătate Şi peste ele iată au căzut, Brazii înalţi cu umbre-ntunecate.

29

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Mi-e dor de ochii tăi pe înserat, De gura ta cu buze calde, moi Şi-aş vrea să ne-ntâlnim ca un păcat, Pe-aceeaşi pern-a toamnei amândoi.

Cât te iubesc ! Cuvinte nu mai am, Doar frunzele se scutură cumplit, Pe-o ramură de timp, frunză eram Şi-n noaptea noastră tu nu m-ai găsit...

30

Ce este iubirea?

O întrebare Când încă nu se luminse, Eu aşteptam să vii, Să dăm iama prin prinoase, Apoi a zâmbi.

Când încă aşteptam să vii, A apărut mirarea, Avea platforme fistichii Şi mi-am pus întrebarea: Mai vii tu oare sau mă laşi, Mă laşi privind la lună !

C-aşa nu vom avea urmaşi, Străbuni să ni se spună.

Dac-ai venit...a fost odată, Soarele-acum răsare, Acum privirea mea mirată, Întreabă: Mai vii oare?

31

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

O să ne...

O să ne-mpletim ca două viţe, Ziua şi cu noaptea care cresc, Un amurg ce seamănă-n şuviţe, Doar cu părul negru ce-l iubesc.

Câte patimi ne sunt interzise, Un fular pus frigului la gură, În tăcerea frunzelor ucise, De această crudă aventură.

Ninge cenuşiu cu fulgi ce plâng, Pe-acest crâng de urme dezgolite, Stelele în inimă se strâng, De iubiri să fie încălzite.

Te-aş iubi pe tine ca pe-o stea, Dar să ştii că eu nu beau coniac, Hai mai bine vino la cafea, Să îţi dau cuvintele ce-ţi plac.

32

Ce este iubirea?

Aş veni...

Aş veni, băiete, dar eşti interzis, Eu mesaje-ntr-una am lăsat precis.

Ce nu înţelegi! Orice dimineaţă, Eu respect o lege. Fac un drum la piaţă.

Treburi nesfârşite, vrute şi nevrute, Iar tu vii mereu dar mai bine du-te, Du-te şi tu-n piaţă-n orice dimineaţă, Poate acolo eu o să-ţi vând verdeaţă.

Oare ştii, băiete! Azi plouă în ţară, Bani n-am de hotel şi rămân afară.

Ia lasă în barbă şir de lăcrămioare, Şi-mi sărută mâna, când vii cu o floare.

Poate că aşa, eu n-aş mai veni, Şi cu tine-n grabă colo m-oi iubi, Dar gândeşte bine, e păcat de moarte, O eternitate, pe noi ne desparte.

33

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

De va veni...

De va veni cândva sărutul, Să-ţi spună despre toate cele, Să ştii că umbră mi-e pământul Şi gândul, pulbere de stele. În frunze e-o poveste-amară, De dragoste ne-mpărtăşită, Vom aştepta o altă vară, Un alt iubit sau o iubită.

Iar dacă tu rămâi cu mine, În veşnicia ce se scurge, Cu dorul meu te voi susţine, Când gura roşie-o voi frânge.

Ca două stele de-a înotul, Ne-om duce către largul zării, Ne-om dărui încet cu totul, Pierduţi singurătăţii mării.

34

Ce este iubirea?

De va veni De va veni cândva sărutul, Să-ţi spună dorurile mele, Îmi vei vedea la viaţă lutul Şi spiritul ce-i dus la stele.

Cu mine-am să aduc trăiri, Din zodiile neâmpăcate, Voi pune patos în priviri Şi-n braţe arme neâncărcate.

De mă iubeşti şi vrei în două, Neant de lumii să despărţim, Din palma mea va curge rouă Şi-ntre cuvinte neâmpărţim.

De vor veni. Vorbe şi fapte, Printre priviri pe la fereşti, Voi lăsa gândurile toate, Şi te întreb:chiar mă iubeşti?

35

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Tu vii către mine...

Tu vii către mine-n paşi de lăcrămioare, Îţi iubesc surâsul ca pe Dumnezeu, Ninge peste mine cu atâta floare, Cu şoapte pierdute în sufletul meu.

O grădină raiul ochilor desface, Înger de lumină pe alei să treci, Te sărut iubito, te iubesc şi-mi place, Când mă pierd în floarea vechilor poteci.

Aş dori alături somnul meu să-l sperii, Hai să strâng în braţe alb mătasea ta, În dulceaţa asta plâns-a primăverii, Cu miresme care nu le voi uita.

Păsări de lumină dragostea mea zboară, Râul şuşoteşte alergând pe prund, Vorbele de patimi dacă prind să doară, Pe sub unda iute prind să le ascund. Şi rămân cu tine binecuvântare, Mi-este frig de lună, vreau ca să te văd Şi la piept cu tine mă topesc în soare, Luceafăr ce arde risipind prăpăd...

36

Ce este iubirea?

Eşti îndrăgostit Eşti îndrăgostit, vorba multă-ţi place, Ai ajuns băiete dorul să-mi cerşeşti, Pleacă în tăcere, du-te şi fă pace, În furtuni oculte, unde rege eşti.

Pasăre de noapte, umbră-n întuneric, Dac-ai fi acum, nici că mi-ar păsa, Dar mai bine du-te nu mai fi coleric, Sub tăcerea lunii poţi a mă lăsa.

Am ajuns cu tine să vorbesc în versuri, Dar tot nu-nţelegi că nu te iubesc, Vrei cu dinadinsul să îmi clatini mersul, Din leagănul vieţii cu elan firesc.

N-am să merg pe calea rătăcirii mută, Dacă te-oi iubi rolul ţi-l voi lua, Dar până atunci dragostea-i ocultă, Te las însetat până va ploua.

37

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Dorinţele...

Dorinţele pe rând mă-ncearcă, Versuri adun ca un nătâng, Atâtea gânduri vin şi pleacă, Atâtea vise-n nopţi se strâng.

Corăbii vechi şi încărcate, Întind iar aripile sus, Pornind la drum cutremurate.

Bătând cărări către apus. Şi uneori e om la apă, Opresc corabia în larg, Din cer doar păsări se adapă, Cad ostenite pe catarg.

Sirenele vâslesc alături, Din pâinea verde lacom rup, Ca vrăjitoarele pe mături, În veşnicia mea se duc. În clipele când marea huie, Lovind năprasnică de stânci, Pe ea o văd când e şi nu e, Cu ochii cerului adânci.

38

Ce este iubirea? Şi aş opri a mea umblare, Care se duce nicăieri, Ca să culeg frumoasa floare, Din dorul vorbelor de ieri.

Să ne împărtăşim o clipă, Din vraja fluturilor vii, Care se duc ca o risipă, Să-mi spună astăzi c-ai să vii.

Să stăm pe bancă la taclale, Să bem o ceaşcă de cafea, Prin zori de zi autumnale, Până să devenim iar stea...

39

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Amăgire...

Ridic tristeţea pe catarg, Cu praful scurs din stele, Primesc în decolteul larg, Dorul privirii tale.

Mai gata să mă-ndrăgostesc, Dar totuşi nu se poate, Cred că-i un joc copilăresc, Ce mâine-l dau la spate.

Cafea dacă vom bea la masă, Şi struguri copţi de vom mânca, Vom obosi de vorba groasă, A celui ce ne-o încurca.

Cuvinte magice voi pune, Pe amăgiri oculte, Unde privirea mea apune, Dar nu.Mai bine du-te.

Despre mine…

Despre mine, despre tine, Despre noi, am scris mereu.

Versurile mele-s pline, Deşii când m-apuc e greu.

40

Ce este iubirea?

Stii? Azi noapte am găsit, Umbre blonde în privire, Nu cumva m-ai părăsit, Căci mă doare peste fire!

Uite-acuma simt dureri Şi tu zici că eu te mint, De-unde-ai adunat puteri, Să striveşti floarea de mirt ?!

Am vorbit despre iubire !

Ce se-ntâmplă cu amândoi!

Totuşi... plouă în neştire, Prin pustiul dintre noi.

41

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Viaţa nu este ...

Viaţa nu este uşoară Se topeşte, fulg de nea, Ea prin primăvară zboară Şi cu mine... şi cu ea...

Va rămâne o baladă, O iubire ce s-a şters, Noaptea ca o serenadă, Picurând etern în vers. Şi-uneori o sărutare, Va veni de nicăieri, Ca o mică întrebare, Peste zilele de ieri.

42

Ce este iubirea?

Nu e întâmplare...

Nu este-acum o întâmplare, Că tu şi eu am apărut, Că gestu-acesta e-o sfidare, Chiar dacă-ncep să te sărut.

Nu este nici o fericire, Chiar dacă-n oase timpu-i cald, Iar versuri tandre de iubire, Ne zbuciumă în doi şi ard.

Minunea e desăvârşită, Minciuna picură perfid, Iubirea asta ipocrită, O sprijinim pe rând de zid.

Mă doare sufletul din aţe, Simt infinituri cum se rup, Dar totuşi te cuprind în braţe, Chiar dacă-i zero absolut.

Ne-mpungem răsucind cuvinte, Deschidem răni ca nişte flori, Dar parc-am trage azi în ţinte, În alte false sărbători.

43

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

De fericire trupu-mi arde, Cu toate astea mă simt trist, Când cerul plin de îngeri cade, Şi nu mai ştiu de ce exist.

Ne prelungim doi orbi într-altul, Cu aripi rupte azvârlind, Umplând cu dorul tot înaltul, Aceeaşi moarte risipind.

Iar este noapte, tu te pierzi, În haosul ce l-am descris, Lumina ochilor, nu vezi!

Amurgul nostru l-a ucis.

Te strig din cer ca un cocor, Tăcerea nopţii tulburând, Ca să mă pierd târziu în zbor, Un crâng de vorbe delirând...

44

Ce este iubirea?

Te merit...

Mă ard dorinţe în neştire Eu nu ştiu zău ce să mai cred, Dar totuşi îţi voi da de ştire, Dacă spre tine mă reped.

Vezi tu! Azi îţi vorbesc de mine, Eu am iubirea la dospit, Mi-e teamă să mă-ntreb, în fine, Ce fac din aluatul plămădit!?

Dorinţe am şi eu, puhoi, Am vise reci şi vise calde, Dar încă nu există - noi, Doruri în sân să ni se salde.

Tăcerea nopţii de-altădată, Azi a ajuns la apogeu, Te-ntreabă inima de fată, Tu te mai rogi la Dumnezeu?

Dacă te rogi, atât îţi spun, Să-l rogi să îmi dea sănătate, Pe tine să te lase bun, Ca să ne bucurăm de toate.

45

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Că până ieri îmi tot venea, Să fug din lumea asta mare, În cer să fiu şi eu o stea, Sau spirit blând în altă zare.

Dar azi parcă m-am răzgândit, Găsesc în pieptul tău un zmeu, Un prea frumos îndrăgostit, Şi-acum întreb: Te merit eu?

46

Ce este iubirea?

Speranţele...

Speranţele se-nghesuie la coadă, Ar vrea să capete acum răspuns, Dorinţa asta însă e neroadă, Ca să aştepţi nu este de ajuns.

Miroase undeva a varză acră, Pe strada goală corbii trec puhoi, Iubitele în noapte se dezbracă, În visul ce s-a scuturat pe noi.

Peste oraş oprit se plânge ceasul, E raiu-acesta ruinat perfect, Nu le aud nici îngerilor glasul Şi soarta nu îmi dă nici un pachet.

Prin viaţă trecem unul lângă altul, Ca doi străini pierzându-se în parc, Se scutură de frunza sa înaltul Şi păsări năvălesc prin geamul spart.

Aş vrea în veac să ne iubim o clipă, Să strângem iar furtunile la piept, S-aud în mine sângele cum ţipă, Iubita mea de-aceea te aştept.

47

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Se sinucide soarele spre noapte, Privighetoarea cântă-ndoliat, Această moarte ne pândeşte poate, Acum că raiul zace ruinat. Întâiul legământ...

M-ai ameţit cu versuri parfumate, Mirosul lor de crin m-a îmbătat de tot, Mi-e tolba-nghesuită cu păcate, Dar să te scot din minte nu mai pot.

Un pas dacă mai faci, la inimă cobori, Găseşti acolo, iubirea ce mă strânge, Păcate blestemate, gerul după ninsori, Şi că iubesc dar, spiritul îmi plânge.

Zilnic sunt gelozită, am munţi de suferinţă, Încât din cripta asta, o noapte aş fugi, Cu tine parc-aş trece un pas în necredinţă, Să-mi întregesc păcatul din care voi muri..

Ca noaptea fără stele, ca ziua fără soare, Ca marea înspumată în trainicul mormânt, Ca ceaţa din iubire în inima ce doare, Eu astăzi îţi trimit întâiul legământ.

48

Ce este iubirea?

Tu eşti...

Tu eşti parfumul meu care-l respir Şi dimineaţa plânge parfumată, Cu cântece şoptitul trandafir, Tot sufletul cel rătăcit îmbată.

Păcatele am să înghesui toate, În sufletul care te cheamă trist Şi-apoi golgota vieţii voi împarte, Crucificat cu umbra unui crist.

Cobor într-un abis de şoapte rare, Într-un decor al pozelor cu rai, Pe unde trec toţi îngerii mei care, S-au supărat c-alături nu erai. În inimă cobor...o rătăcire, Tu oarbă mă priveşti cu ochi străini, În drama noastră plină de iubire, Tu crezi că amândoi suntem vecini.

Născut ca într-un gest de necredinţă, Luminii tale mă topesc în rugi Şi mă întreb cum este cu putinţă, Când te iubesc, de-alături să m-alungi...

49

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Parfumul fericirii Am mintea-ntunecată iar inima nu-i gând, Puţina judecată, e în bătăi de vânt, De mă voi pierde oare în lumea rătăcită, O să ard ca un soare. ca o nefericită.

Din patul necredinţei, întâiul legământ, Rupe forma fiinţei şi-o cere în mormânt.

Am dragoste aleasă dar culeg flori din vânt, Poate devin mireasă sau nota unui cânt.

Eu rup nefericirea, pe însăşi viaţa mea Şi uit că rătăcirea, e ardere de-o stea.

Bine ai venit băiete! Vreau să-mi devi iubit, Scrie-mi vreo trei sonete şi te fac fericit.

Iubitul meu să plece pe calea frericirii, Iar dragostea-i va trece în numele iubirii.

El dacă n-o să plece, tu vino să mă iei Şi orice frig va trece, dacă nu suntem trei. Şi dacă n-ai să vii, am să mă duc la stele, Acolo voi sădi, trei boabe de mărgele.

Parfumul fericirii, mă duce în păcat, Păcatul meu de moarte, în care am intrat.

50

Ce este iubirea?

Încă sunt... Încă sunt o pasăre călătoare, Am să iau cu mine, în aripi de toamnă, Un miros, o bucată de mare Şi pe tine, pe plajă, stând doamnă. Încă sunt un cer nesfârşit, Cu îngeri cuprinşi de nelinişti, Cu flăcări cu visul dospit, Arzând în al toamnelor mirişti. Şi tu ca o flacără veche, Dansezi pentru mine, un somn, De umbre jucând pe-un perete, Când stelele încă nu dorm.

Lianele tale întinde, Mă umblă în vis fericit, Ce taină în noi ne cuprinde, Zvârlindu-ne în infinit !

Când lipsa mă bate pe umăr, Te chem şi în vis te prefac, Secundele moarte le număr Şi braţele ce se desfac.

Eşti gata, în doi vom începe, Un rit foarte vechi şi absent, Ce intră pe rând în ureche Şi fuge-n miresme de Kent.

51

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Pe câmpul cel pal a figurii, Eu maci de iubire presar Şi ştiu să-ţi îngrop iarăşi nurii, În frigul de iarnă polar.

Când tu răsuceşti îngheţată, Cuvintele nostre de brumă Şi noaptea ne plânge-n fereastră, Cu umbre tăcute de lună.

Eu ştiu cum să spargem clepsidra, În şoaptele noastre fierbinţi Şi cum strânge-n braţele ei hydra, Coloanele tale cuminţi.

Un trup străbătut de himere, Pe unde doar regii mai stau Şi gustul de dor şi de miere, Din carnea tăcută o beau.

Iubirea din noi e otravă, O-ntind tot mereu supărat Şi iarna se-ntinde pe tavă Şi-n ochiul de cer sugrumat.

52

Ce este iubirea?

O poveste de iubire O poveste de iubire are; Cuvântul pe calea de dor, O lună întreagă şi soare Şi pacea cuvânt călător.

Arată-mi în noapte cum cerul, Nu pleacă din aripi bătând, Lăsând dezlegat tot misterul, Purtat de bătaia de vânt.

Si urcă pe treapta speranţei, Crescută pe şapte maidane, Ascunde puterea substanţei, Ce-n vene ne creşte liane.

Povestea e-o artă cambrată, Pe calea cu dor de cuvânt, În luna întreagă, furată, În soarele ars pe pământ.

53

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Împrăştiem... Împrăştiem la vorbe cu duiumul Şi azvârlim cu trandafirii rupţi, Spre suflete cătând prin beznă drumul, Noi care suntem îngerii corupţi.

De tine dau pe banca părăsită, Pe care fulgii cad cu ochii trişti, Ai să ajungi statuia mea iubită, În sufletul pustiu ca să te mişti.

Mă duc să îl salut şi pe Nichita, În parc cum şade bietul marţial, Să împărţim în veşnicie pita, De vechi poeme şi de madrigal.

Să ne uităm că dintr-un cuib de barză, Cum câinii parcul noaptea scotocesc, Amişunând într-o tăcută pază, Pe-atâtea teme care le găsesc.

Când mai târziu de soare se-ncălzeşte Şi moşii vin că să mai joace şah, Voi scrie versuri cum se nimereşte, În frigul asta prefăcut în praf.

Cu tine-alături, - tu insomniac, Te-ai strecurat în sufletul fierbinte Şi bei cafelele care îţi plac, Pierdută toată dulce în cuvinte

54

Ce este iubirea? Şi te apleci uşor ca sărutarea, Să cadă iar tăcut pe gura mea, Cu toate c-o să vină înfruntarea, Pe care noi târziu o vom avea.

Pe stradă-ncep să treacă şcolăriţe, Se duc la şcoală-n dimineţi, în zori, Pierdute toate-n haine şi bundiţe, Cu sufletul lor răscolit de flori.

Doar noi ne pierdem încă pe sub pomi Şi te sărut cu-aceeaşi disperare, Chiar dacă în imaginar mai dormi Şi calul din vecini sforăie tare.

55

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Îmi este teamă Îmi este teamă să mă iubesc cu tine, Aud strigări cu dulce glas de vis, Le întâlnesc şi mă zăresc pe mine, Port tatuaj din veşnicul abis.

Am să trimit somnul în felinare, Că stările turbate, mă domină, fiinţă, Din rădăcini îmi scot o întâmplare, Să spovedesc întreaga suferinţă.

Iar peste valul nopţilor oculte, Las arcul timpului nestăpânit, Dorinţele din sânge să îmi mute, În colţul prăfuit din infinit.

Aceste jumătăţi...

Aceste jumătăţi parcă sunt cioburi, Le caut împrejur şi-apoi mă tai, În rafinate spuse dialoguri, De unde uneori iubito, absentai.

Cu pleoapele cernite mă priveşti, Sunt osânditul vechilor galere, Rămas restant când tu încă iubeşti...

Umbra uitată-n raiul care piere.

56

Ce este iubirea?

Probabil mâine nu ai să mai fii, Nici eu călătorind la tine-n piept Şi pentru că o clipă sunt absent, Ai să azvârli cu vorbe-n, -a iubi.

Doar frunzele ne vor călătorii Şi în ninsori o să ne facem vad, Când luna nopţile ne va lovi, Cu stelele din suflet care ard...

57

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Câtă dreptate…

Câtă dreptate am ajuns să-ţi dau Din luminişul versului sfiit!

Ne osteneam când trainice visau, Dorinţele în patul de sfârşit.

Ehee! Cum să mai strig la tine !

Mi-e inima rănită, spiritul e în prăpăd, Sunt steaua năruită în nopţi cu tine pline Şi ziua absentând când zorii nu se văd.

Speranţele sunt alege în fiecare vină, Iar versul meu e ploaie de cuvânt, Căzând făr’ de sfială în ancora străină, Ne va ascunde mâine în nota unui cânt.

58

Ce este iubirea?

Atinge-mă...

Atinge-mă cumva de sunt absent Şi lebădă fiind mai cad în gol, Să mă zdrobesc cu sufletul de sol, În raiul vieţii cel indiferent.

Cu-aripa ta mă du în univers, Mă zvârle în al focului culcuş, Mereu mă voi întoarce... chiar acuş, Să te îmbrăţişez cu al meu vers.

Pe străzile pustii să trec în goană, Lumina mea în jur călătorind, Pe toată-n braţe am să te cuprind Şi am să te sărut tăcut pe geană.

Pe gura ta ca un pârdalnic jar, O flacără care se-aprinde-n sânge, Eu ştiu că undeva îngerul plânge, În urma trubadurului hoinar.

Doar tu de suflet eşti apropiată, În tine tainele mi le îngrop Şi am să-mi scutur umbrele de plop, În amiaza-n vers îndoliată.

59

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Temeliile oculte Să te ating nu îmi e greu, Dar cine poate sa mai uite, Privirea dragostei mereu, Când gura vrea să te sărute!

Să te sărut mi-ar fi uşor, Dar cine poate să mai uite, Din nesfârşitul său fior, Dorinţele mai nou născute!

Să te iubesc mi-ar fi uşor, Dar cine poate sa mai uite, Plăcerile din cuibuşor, Din paturile tale mute!

Să fiu a ta, de tot aş vrea, Dar cine poate să mai uite, Povara din durerea mea Şi temeliile oculte!

60

Ce este iubirea?

E peste noi...

E peste noi minciun-acum stăpână Şi o rostim cu crezul cel păgân, În răscolirea noastră de ţărână Şi-n urmele celor ce mai rămân.

Minţim în vers - caldă neruşinare, Zidim năluci în care ne-am pierdut, Această lipsă de orientare, În iadul clipelor ne-a prefăcut.

Iubito vino-n crângul nostru-n seară, Să ne minţim cu aerul senin, Să ne purtăm minciuna ca povară, Când spunem disperaţi că ne iubim.

Un cer de stele plin cu poleială, În marginea pădurii azvârlim, Se scutură pe noi falsa beteală Şi-n vorbele pe care le rostim.

Te-arunc în cerul lin cu nestemate Şi simt de frică...te-ai încovrigat, Afară numai crivăţul mai bate Şi nopţile pe rând au îngheţat.

61

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ninsoarea asta ne-o-ngropa sublimă, În haosul acesta de îngheţ, Prin care umbrele numai suspină, Plătind cu ţurţuri rătăcitul preţ. Şi din zăpada noastră calcinat, Cenuşa veche-a celor care-am fost, Doar luna o să-şi urce pleoapă moartă, Şi-o să ne pună gropile la cost.

Minciuna stă cu cei înalţi la masă, Se bea se minte totul în dispreţ Şi frigul peste casă-ncet se lasă, Atenţie iubito, la îngheţ...

62

Ce este iubirea?

Ofertă Minciuna astăzi este la ofertă, Prinsă în versuri pe un ton ritimat, E-n şoaptă pe la capăt de copertă, Mimând poeţi în micul rezumat. În dulce gustul ei de miere, Prezenţa, i se cheamă chin, Crescând iluziile efemere, Se vinde imprimată pe destin. În frigul vieţii, serile sunt grele, La pas tăcut, pe crudele păreri, Un presupus poet, iubitei, cere, Atenţie sporită printre seri.

Minciună mai există-n suprataxa, Scursă din vers la orice rând, Importul e făcut doar din Alaska Din soiul fremătând a vânt..

63

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Luceafăr călător E înger de lumină, e înger mesager, Cuvântul i se-nchină cuminte în eter, El cerne adevărul privit de ochii goi, E îngerul din vise, e îngerul din noi.

Ne-a scris din faşă ziua, pe care o trăim, Astfel vedem mai bine, asemeni lui murim.

Atât ne-a mai cerut, să nu dăm înapoi, Să nu ne vindem trupul şi spiritul din noi.

O zbatere devreme şi muguri de cuvânt, I-a răsărit trăiri, ascunse-n cânt şi vânt.

Cules din nemurire, versul călăuzit, Cu iţe de iubire, dragostea i-a urzit.

Nevoile de-o viaţă îl arde-n gând mereu, Dar cu o rugă-n taină, le stinge Dumnezeu.

El dus-întors, reface...luceafăr călătător, Vorbindu-ne în versuri, prin zodii de amor.

Se-nalţă pân’ la cer, pe braţe prinde luna, În dar să-i dea privirea, inelul şi cununa.

Azi arde prin puterea, mulţimilor de stele, Trăindu-şi nemurirea, cu soarele din ele.

64

Ce este iubirea? Îngerul se urcă...

Îngerul se urcă colo-n cerul plin, Cu dorinţe plânse nopţile la bar, Colo-n întuneric el îţi este far Şi îşi înconjoară pumnii cu senin.

Lacrimile tale, lacrimile mele, Curg cu-a noastre doruri, flori de liliac, Primăveri si raiuri tainice desfac, Pulbere de umbre, un mănunchi de stele.

Mugurii se crapă, timpul înapoi, Parcă se întoarce, măsurându-şi ritmul, Pe felia lunii stă întins nimicul Şi aceeaşi spaimă arde-acum în noi.

Aripile mele se desfac flămânde, Orologiul sună, un ecou s-a spart, Flori înmiresmate, dorurile-mpart, Sărutându-ţi gura vorbei delirande.

Risipesc petale peste pledul gol, Trupul tău de floare ca să întârzie, Steaua străluceşte luminând la pol, Tu îţi pierzi faptutra-n braţ de poezie.

65

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Te acopăr toată, aripile strâng, Înăuntru-i trupul, alb ca o fecioară, Clipele alături prind pe rând să moară, Dorurile noastre, pumni de frezii, plâng.

Noaptea se prelinge veşnic călătoare, Un luceafar arde în oglinzi discret, Versuri cad miresme, vise de poet, Sufletul ţi-l fură, înalţat să zboare.

66

Ce este iubirea?

Hibernală Frunze de iarnă ning în pustie, Viscolul suflă în duşmănie, Gheaţa se zbate cu clinchete vechi, Noaptea ne prinde în stele perechi.

Cade omătul şi îşi ridică, Albe poiene cuprinse de frică, Eu îţi sărut în noapte tot chipul, Fulgii se scutură precum nisipul.

Ninge mereu ca o disperare, Tace pădurea îngheţând ca o mare, Ţurţurii prind strălucinde putinţe, Între abis şi cărări de fiinţe.

Prin noi trece rece sărutul, Este-n iubire uşor începutul, Iubita la sobă pe-o perină zace, Rămâi lângă mine de-un secol încoace.

Zăpada coboară din cer în grădină, Cu flori de-ntuneric, cu flori de lumină, Doar noi lângă sobă, vom plânge tăcând, Când vântul în hornuri va trece urlând.

Dă-mi gura o clipă, eu vreau s-o sărut, Cu gândul de flăcări, cu gândul de lut Şi noaptea se sparge cu zvon de bucăţi, Zvârlind colo-n uliţi cu pumni de nămeţi.

67

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Gerul doarme liniştit E zăpada netezită peste visul meu din gând, Nopţile rămân mister peste vântul fluierând, Însă sub lumina lunii, se arată la fereastră, Două stele pâlpâind, furând florile din glastră.

Povestea e nesfârşită, e decembrie şi vreau, Să-mi sărute ochişorii, cei ce ieri la ei visau, De-oi fi tu să fii acela, vino pe-aripă de vânt, Lăsându-mi făgăduinţă, alte şoapte în curând.

Dacă nu eşti tu, e altul, poate s-a înzăpezit, Prin misterul său maidanul, rămânând, neauzit.

Pleoapa nopţii se coboară să mă vadă zgribulită, Peste arbori în pădure se aşează dezvelită.

Pe stradă sunt călători, ce colindă somnul sorţii, Aruncând printre ninsori, frigul netezit al morţii, Prin cotloanele durerii, gerul doarme liniştit, Degerând peste coline, drumul ce te-a rătăcit.

68

Ce este iubirea?

În tindă... În tindă zăpada se strânge grămadă, E mult prea devreme iubito să dorm Şi vremea călare aleargă prin somn, Cu şuier de vânt acuma pe stradă.

Iubirea această ne scoate din vise, Ne zvârle în haos tăcuţi şi hoinări, Pe fundul de mare aleargă homari, Visând printre plante, la vechi paradise.

Pe fundul acesta de apă hoinară, Săpăm către mâine un altfel de vis, Cu păsări ce cântă şi tainice zboară, În ceasul acesta de clipe deschis.

Farâme de rai peste câmp se coboară, Absurde tăcerile-n noi clocotesc Şi-n noaptea nălucilor fulgii păşesc, Cu flora-ngheţată şi-aliură bizară.

Sărut gura ta pentru-a câtă oară !

Crezui pentru-o clipă , dar nu fu nimic, Mă-nchid în tăcerea ce-am vrut-o s-o zic, În visul albastru din călimară...

69

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Să nu pleci deloc Să nu pleci deloc, marea e hoinară, Ne aleargă-n vis ca şi prima oară, Dacă frigu-i vina, vina e a ta, Iar tăcerea nopţii, nu te va ierta.

Farmecul iubirii, m-a pierdut în sine, Când nebun, fiorul, dănţuia prin mine, Starea din poveste, poartă setea grea, Pregătită sunt, azi să stau în ea.

Sărută-mi guriţa, versul meu e vară, Fă clipa lumină, înc-o primăvară, Sau rămân afară, ochiul să îmi vadă, Cum urcă pe scară, omul de zăpadă.

70

Ce este iubirea?

Noapte...

Noapte lungă-ntunecată, strecurată prin fereastră, Nu zăresc nimic de tine, parc-ar fi o ceaţă-n jur, Doar iubita risipeşte cald mireasma din condur, Când se-apropie felină şi prin jurul meu adastă.

Jeragaia arde-n sobă, trec cuvintele foşnind, Sau e foşnetul pe care ea, îl face când dezbracă, Frunzele cu care toamna de alături nu se-mpacă, Azvârlindu-le petale peste simţuri răbufnind.

Goliciunea ei savantă, se întinde lung în pat, Îi admir tăcut tot nudul, din canon cum se revarsă, Uri sălbatici de iubire, cu miros de floare arsă, Care macii îi alintă când stă dulce pe crivăţ.

Sânii ei ca două mere, sfârcurile mi le-oferă, Îndrăzneţi de parcă-s muguri, noaptea toată o împung, Cum şi eu acum la rându-mi, noaptea visului străpung, Când dansează peste note, cu paşi mici de baiaderă.

E mai cald acum cu-o notă, păsări albe dorul ţipă, Fluturi galbeni de lumină în iubire se agită, Pielea ei în aşteptare, arde toată ca o plită, Când zace crucificată pe dorinţa spartă-n clipă. Ţipă cerul, capul zace pe al lunii perne albe, Sângele ca o maree drept în inimă loveşte, Pasiunea-n întuneric plin de patimi străluceşte Şi eu sorb tăcute lacrimi, ce se scurg la vale calde...

71

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Tu, băiete...

Te-autoinviţi să-mi dai, nopţi crescute din belşug, Nu sunt şireată din fire dar, le iau cu vicleşug.

Tu băiete, nu visa, lacrima e-al nostru chin, Eu demult visam cu tine, dragostea să o închin.

Mă alint acum şi eu, da, mă gudur cât mai pot, Fiindcă tu îmi eşti grăbit, din păr acele îmi scot Şi te las să savurezi, tot farmecul meu ascuns, Unde inimi pasagere, niciodată n-au ajuns.

Iar nebunii lumii ţipă şi îşi întregesc mirarea, Fiindcă eu alerg la tine, îi apucă disperarea.

Tu valsezi pe note-nalte, printre crini şi trandafiri, Dar întinzi o mână către, frigul aspru dintre firi.

Mâine zilele de iarnă vor visa pe-un fulg de nea, Dar la masa mea bogată azi a poposit o stea, I-am şters lacrima tăcerii în deşertul mării chin Şi mă duc uşor la vale s-o mai caut prin destin.

72

Ce este iubirea?

A dat de dimineaţă...

A dat de dimineaţ-un ochi de soare, Lumina lui se joacă în perdea, Iar ziua se urneşte călătoare, Când a băut din ceaşca de cafea.

Iubita mea a nopţilor amantă, În jarul zilei astăzi te-am pierdut, Rămâne dimineaţa-n noi vacantă Şi urma rujului de la sărut.

Când tu mă uiţi de tine-mi amintesc, De-mbraţişările curgând de-a valma, Iar visele departe priponesc, Strigându-te fără să îmi dau seama.

Când vii abia atunci mă liniştesc, Acuma însă tu te-ai dus departe Şi din cuvintele ce le-ncropesc, De amândoi în vers am scris o carte.

Fugim pe pagini albe necurmat, Lăsând doar urmele de la patine, Ce dulce-ai fost când eu te-am sărutat Şi doar ecoul a ţipat la mine.

73

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Mi-e dor mereu o veche disperare, Ce o trăiesc adânc în crudul vers, Când pasărea cuvântului se pare, E un parfum curgând prin univers.

O nouă seară pregăteşte freza Şi vrea ca să ne tragă un perdaf, Când luna îşi repetă iar geneza, Cu norii albi împotmoliţi în praf.

Ne vom iubi - un joc fără scăpare, Cu sălcii unduindu-se pe mal, Când tu dansezi pe lungile culoare, Învăluită doar de-a lunii voal.

74

Ce este iubirea?

Ce frumos mi-ai scris O! Ce frumos mi-ai scris de astă dată !

Iar mi se sufocă, umilu-mi vers, Însă eu băiete, nu-s decât o fată, Care prinde vorba scrisului din mers.

Potecile îmi saltă simţirea, Când luna e albă şi zace Şi nu-nţeleg de-unde înteţirea, Acelor întonări dibace!

Să ne iubim la fel ca până azi, E visul crestat pentru altoi, Tu de iubirea mea să arzi, Iar eu să ard mereu de amândoi.

Nebun frumos ce azi îmi baţi în piept, De tine nu mai am nicicum scăpare, Eu număr clipele când te aştept, Sub flacăra ce arde-n lumânare.

Tu Veronica mea Tu Veronica mea, de ce zâmbeşti, De ce curg lacrimile în amiezi Şi uneori în dorul meu te pierzi, Într-o singurătate care eşti?

75

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Aceste umbre care sunt cuvinte, Mereu în tragedii ne însoţesc, Doar inima mai stăruie fierbinte Şi unele speranţe încolţesc. În rest chiar dacă nu ne prăpădim cu firea Şi lunecăm tomnatice poteci, Eu te admir cu toată-nfofolirea, Când luneci într-un vis în care eşti.

Te-aştept într-un amurg ca solitară, La casa mea să urci precum un fum, De sunete ce curg din călimară, Lăsându-ne să rătăcim pe drum. În noaptea asta ne-om iubi discret Şi vom închide către zori fereastra, Că s-a-ntâlnit poeta cu-n poet Şi se iubesc în versurile astea.

Această lume cătinel se duce, Grăbindu-se mereu spre undeva, Numai luceafărul prinde să urce, Ţinând în mâna lui încă o stea...

76

Ce este iubirea?

Eminul meu Văd lumea noastră cum s-a dus, Noi am plecat puţin câte puţin, Pe drum cuvântul mi-a apus, Al tău e repetatul din destin.

Din nopţile când ne-am iubit, Până ce zorii băteau în fereastră Şi dorul şi iubirea au pierit, Dar a rămas etern o floare-albastră.

Prin marea de singurătate, Mă înecam de-atâta plâns, Că aşteptam şi zi şi noapte, Eminul meu să fi ajuns.

Am asternut al meu prezent, Pe coala albă de hârtie.

Numele meu este absent, Al tău va fi rămas pe veşnicie.

77

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Mângâietoare nopţi...

Mângâietoare nopţi se duc încet...străine, Cu crengile de stele arzând atât de pline, Cărarea e brodată parcă în borangic, Pe care se strecoară o umbră din nimic. În ceţurile lumii tăcerea ei se mişcă, Prin cerul plin de floare, de stele albă frişcă Şi sângeră iubirea în vorbele rostite, Când căile în viaţă se urcă infinite.

Pe drumul asta poate ne-om întâlni cândva, Când toamna zvârle frunza în viaţa mea şi-a ta Şi ceru-ntreg se umple cu flori de liliac, Timidele amurguri în noi când se desfac...

78

Ce este iubirea?

Să ne întâlnim...

Să ne întâlnim diseară, la salcia din drum, Să lasăm astă-noapte, din foc să iasă fum, Să ridicăm dorinţe, din ceaţă, vânt şi ploi, Căci sângeră iubirea în parte de amândoi.

Amurgul să ne cadă în toamna-nfuriată, Ca de iubirea noastră să afle lumea toată, Nu mai lăsa străine, mângâietoare nopţi, Să le petrecem iar, sub salcii pe la porti.

79

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Parfumul tău...

Parfumul tău eu îl respir sălbatic, Cu nuanţele ce tremură-ntre noi, Culorile se scutură vii ploi, Păstrând în dorul meu ceva tomnatic.

Te-mbrăţişez în clipele ce vin, Într-un imaginar fără fiinţă, Te-aduce-alături doar a mea credinţă Şi nopţile cu sângeratul vin.

Ne vom iubi târziu purtaţi de lună, Într-un astral scăldat de albul pur, Când buzele cu dragoste îţi fur Şi sufletul ce-mi şade la-ndemană.

80

Ce este iubirea?

Am rămas pereche În toamna asta ţi-am lăsat speranţa, Iubirea mea e miez nedefinit, În nopţile cu stele am alungat distanţa Şi te-am îmbrăţişat de bun venit.

Eu clipe fără număr am cochetat cu tine Şi-am adormit cu şoapte la ureche, Tu dezlegai cuvinte, încătuşate bine, Dar m-am trezit la timp şi am rămas pereche.

81

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Grădina ta...

Grădina ta Ioana, icoană îndrăgită, Care cobori pe-o rază de lună în târziu, Cât aş dori o clipă ca tânăr să mai fiu, În viaţa care curge în lacrimi ipocrită.

Oglinda te revarsă din taină ei cea sumbră, O lacrimă de fată, un chip acum cioplit, Timpul mătănii bate, genunchiul e grăbit Şi peste toate trece zâmbetul ca o umbră.

Eu te iubesc, iluzii de taină se desfac, Din rugile pe care le-nalţ înlăcrimate Şi vara mea miroase din dorul ce-o străbate, A flori mărunte toate, ciorchini de liliac.

Ne-mpovărează viaţa cu crudele ei taine, Te pierd încet iubito, în foşnet de păduri, Aud sunând suspinul şi câte tu înduri, În carnea înflorită, plângând tăcut sub haine.

82

Ce este iubirea?

Suntem muritori Băiete, sunt aici, am revenit o clipă, Eram prin amintiri, pe adieri de vânt, Iubirea nu o dau pe lacrima risipă, Eu nu dezleg de tine întâiul legământ.

Prin toanele durerii am rătăcit suspine, Azi crângul să miroasă, a flori de liliac, Într-un tablou deschis am risipit destine, Când clipa mea căzuse înfrigurată-n veac. Întoarce iar privirea, spectacolul începe, Cu noi, protagonişiti, iar dânşii, spectatori, Va regreta finalul, acel ce nu pricepe, Că fata s-a întors dar suntem muritori.

83

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Îţi dărui... Îţi dărui nişte versuri, sigur că au să vină, Prin clipele acestea, trecând ca un suspin, Vărsând în perna mică, parfumul de verbină, În care joacă umbre...centaurii ce vin.

Alegerile noastre prind să se risipească, Suntem doar două umbre de patimi osândiţi, Din întuneric ziua începe ca să crească, Ne-ndurătoare gânduri de arbori ofiliţi.

Corabia aceasta e rugul de cenuşă, O speriată umbră către singurătăţi, Soseşte negustorul, aud foşnind la uşă, Registrul lui cu pagini inscripţionat cu plăti.

Afară turma încă aşteaptă-n apatie, Prezenţa mea ezită cărarea-ntunecoasă, Dar luna îşi desface din umbra ei fâşie, Şi tu apari lumină, un înger de frumoasă.

Iubire-ncântătoare, promisiuni, făptură, Te-aş strânge lângă mine, în cioburi de-armonie, Pornind de la sărutul făgăduit pe gură Şi farmecele nopţii ce-ar trebui să fie.

84

Ce este iubirea?

Eu te alint...

Eu te alint pe tine, s-audă şi-alte fete, De azi îţi zic, iubit, iubite, nu băiete. Şi retrimit spre tine, sincere mulţumiri, Prin versul ce exprimă, dorinţa din priviri.

Iubite, în versurile mele sunt cuminte, Aduc în ele mii şi mii de simţăminte, Cuprinzător în toate, ca pe un drum deschis, Din clipa mea aici, o noapte ţi-am promis.

Tu strânge-mă în braţe, sărută-mi ochişorii Şi ţine-mă de mână, când îmi stârneşti fiorii, Că luna-i hotărâtă, ne bate noaptea toată, În gerul din destin şi-n lutul ce ne poartă.

Umbra singurătăţii, trimite-o în pustiu, Ori las-o-n bezna nopţii, într-un apus târziu, Azi m-am convins iubite, spre nemurire pleci, Durerile sunt mari, cu viaţa când te-ntreci.

85

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Iubirea e păcatul...

Iubirea e păcatul, ce viaţa ne îndrumă, Cu clipa disperării, cu clipa cea din urmă, Zălog ne poartă trupul şi sentimentu-n jug, Când timpul ne goneşte mereu spre beteşug.

Degeaba pocăinţa ne zvârle în noroi Şi diavolul zâmbeşte din viaţa de apoi, Iubirea despuiată gonind ca o nălucă, Mişcând-o-n coasta vremii orgie prefăcută.

Mă-ntreb în ceasul serii cine te mai sărută, Când luna este-o baltă de patimă stătută?

Cine-şi înfige lancea în dorul tău pieziş, Cutremurând plăcerea în tine luminiş?

Trec demonii prin carne un fluviu gemător, Cu fluturi de-ntuneric ce freamătă de zor, Zvârlind prin întuneric cu armele brodate, De patimile noastre cu vârfuri sângerate. În nopţile toride, să-mi fii iubire soră, Când zorii bat condurii într-o absentă horă Şi ne iubim prin veacul ce-şi scutură făptura, Tu dăruindu-mi trupul iar eu cu patimi gura.

Vai, ştiu că pasiunea în veşnicie-i moft, Când trupul se înclină ca arborele mort, Iar zorii bat în ramuri cu-a razelor mitralii, Lăsând numai speranţa să-şi crească-n cer lăstarii.

86

Ce este iubirea?

Păcatul Nu te-ntreba de cine, sărutul meu se ţine, La fel ca şi la tine, răul e şi în mine.

Vulturii îmi dau roată, că masa mi-e bogată, Am lacăt dezlegat şi liber la păcat.

Păcatul e năpasta, care-a deschis fereastra, Eu umblu dezbrăcată, dar demonii dau roată.

Sărută-mă în taină, îmbrac-a morţii haină, Păcatul e în noi, cum să dăm înapoi!

Nu lăsa tu pe altul să îţi fure păcatul, E dreptul tău să-l ai când guşti al guri rai.

Nevinovaţi de-om fi, în rai ne-om întâlni, însă acuma lasă, Uite, eşti prins în plasă.

87

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ce seară frumoasă...

Ce seară frumoasă îşi lasă lumina, Pe-aleea boltită ea vine-n tăcere Şi calcă prin doruri, şoptindă străina, O muzică veche, ce strigă şi piere!

O mână întinde, lumina e miere, O galbenă pară, lucind efemeră, Iubire oferă, iubirea mi-o cere, Iar dacă nu este, doar umbra o speră. Îşi scutură paşii în curte alb luna, Vopsind toţi copacii în umbre funebre, Iar păsări în ceruri pe rând îşi pierd urma, Muşcând din lumina cu patime negre.

Hai vino acuma gustând abandonul, Condurii să-ţi salte în ceaţă rochiţa, Dar vântul îşi plimbă în ramuri ecoul Şi-n visul din noapte se duce fetiţa..

88

Ce este iubirea?

Inima te cere Am inima o mare de ceaţă Iar dorul în sân dănţuieşte, În ore târzii şi-n zori dimineaţă, De mine eu uit nebuneşte.

Nu-ţi cer să-mi dai diamante, Nici stele din cer fumegând, Dar scrie-mi cuvinte-nsemnate, Când frunzele cad peste rând.

Tu iartă-mi puterea chemării, Muşcând din lumini efemere, Ascultă ecoul crescut al visării, Că inima în marea iubire te cere.

89

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Tristeţea este...

Tristeţea este fructu-nsingurării, Corabia în umbre nu e clară, Doar matelotul cântă din chitară, Călcând absent pe valurile mării.

Atâtea stele varsă osanale, Purtând adânc gustul singurătăţii Ce se-adânceşte-n inima cetăţii, Un vălmăşag de ofuri matinale.

Aş vrea să scap, păcatul mă apasă, În jurul meu e un pârjol de apă, Când noaptea plopul, în fiinţă sapă, Cenuşa ce păleşte-ncet cu veacul.

Va adormi amfibie-n pustie, Iubirea ca o văduvă nebună..

Nisipul se cutremură de spumă, În clipele ce ne mai cer simbrie.

Ne mai tărâm prin clipa cenzurată, Cu firea ca un fruct ce se zbârceşte, Doar luna latră, tulbure, câineşte, Cu faţa de hârtie creponată.

Ne vom iubi cândva pe Carul Mare, Purtând podoaba cerului pe umeri, Iar tu prin veacul deşălat să numeri, Aceleaşi doruri, dănţuind amare...

90

Ce este iubirea?

Ca un curent...

Ca un curent pe mare, iubirea mă câştigă Şi mă împinge-n-a, umbrelor valuri, repetat.

Adorm în pragul serii dar inima te strigă, Din visul nou al sorţii în pernă cenzurat. Întind o mână-n gânduri să caut alinarea, Vederea mea e oarbă iar patul e-n dureri, Pierdută de speranţe, m-apucă indignarea, Când las calea iubirii, în marea de tăceri.

Vreau clipa s-o trăiesc în liberă mişcare, Iar visele s-adoarmă în pragul serii mut.

Iubirea-mprăştiată, rămasă-n Carul Mare, O chem cu tonul vocii, căzut în ton gemut.

91

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Mă chinuieşti...

Mă chinuieşti cu dorul tău proscris, Cu vorbe împletite, de iubire, Aseară între noi raiul s-a-nchis Şi îngerii aleargă în neştire.

Cu sărutări aprinse m-ai surprins, M-ai chinuit aş spune, viaţa toată, Acuma peste dorul tău a nins Şi peste mine este numai zloată.

Cu sânii tăi, cu gura voluptoasă, Tu întunericul mi l-ai încins, Afară noaptea tremură geroasă, De-aceea-n braţe iarăşi te-am cuprins. Şi în căldura ta cea cenzurată, Ca într-o insulă m-am rătăcit, Zăpada poate ca să ningă toată, O seară încă, poate-un infinit. În sânge înfloresc înflăcărate, Tăceri de maci, de roşii trandafiri, În nopţile când în singurătate, Păşesc pe vechi alei cu amintiri. Şi gleznele de tine-nsângerate, Se pierd ca nişte flori în efemer, De-alte femei acuma mângâiate, Cu degete de brumă şi de ger...

92

Ce este iubirea?

Iubitule Iubitule, nu înţeleg ce spui Dar fericirea, azi am întâlnit!

E vina ta sau nu ştiu eu a cui, Însă iubirea ta m-a împlinit. În sânge port păcatele iubirii, Pe pat petalele de trandafiri, Înnot bezmetic, împotriva firii, În marea ta plină de amintiri.

Eu dragul meu nu sunt de ceară, Iar dorul meu este-ntr-o zi, Marea spumegând în vară Şi ochii ce nu-i poţi privi.

Sunt cartea ta deschisă pe-nserat, Pe patul înhămat cu amintiri, Pe anotimpul bând dar supărat, Pusă-n sertarul fraged cu smintiri.

N-am înţeles prea bine ce-ai spus Dar ieri, mă legănai în braţe, E vina ta sau nu ştiu, te-am sedus, Cu tine eu sunt plină de speranţe.

93

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

N-ai mai venit aseară...

N-ai mai venit aseară, crângul este pustiu, Rămâne doar tăcerea-ntre noi înmiresmată Şi lacrimile mele din gene, când îţi scriu, Să-ţi mângâie obrazul...dorinţa disperată.

Te-ai rătăcit iubito, în umbre de copaci, Iubirea fuge-n stradă, cu viile-i şuvoaie, În crângul de mesteceni, ca o mireasmă taci Şi totul se îngroapă, în vechiul foc de paie.

Nu vrei să arzi cu mine, în timp ce urc, cobori, Pe floare călcătura, împrăştie răcoare, Doar eu mă duc spre cerul iluminat de zori, Cu-aceleaşi noi dorinţe arzând pâlpâitoare.

Ispita nopţii mele tu eşti o veşnicie, Iar drumul către tine coboară în păcat, În iadul tău de carne şi-a umbrelor simbrie, Din care mii de fluturi în somn s-au scuturat.

Eu mâna voi întinde, gingaşul tău picior, Spre gură-mi vei întinde cu degetele oarbe, Cu sărutări de flăcări eu am să le-mpresor Şi-n amintirea noastră dorinţa ta voi soarbe.

Am să îţi muşc şi gura cu buzele plăpânde, Din iadul lor de flăcări plăcerea să îmi fac, Gustându-te iubire cu poftele-mi flămânde, Chiar dacă-n întuneric îngerii noştri tac...

94

Ce este iubirea?

Dorinţa...

Dorinţa întâlnirii strânsă bine în palme, E praf de diamant, nestăpânit păcat, E veşnica iubire a firii mele calme, Este rodul privirii din care ai muşcat.

Eu crângurile toate, le-am pregătit de pază, S-asculte cum te strig, lăsând pleata pe spate, Ecoul să-l confunzi, când cerul înserează, Din sărutări fierbinţi, să guşti ca dintr-o carte.

Când ai luat din pacea raiului din ascuns, Clipa ţi-a dat lumină în ziua păcătoasă, Dar aruncasem zarul, în colţul nepătruns, Dorinţa să-mi rămână, un bumerang pe masă.

95

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Vreau ochii tăi...

Vreau ochii tăi, lumina să-şi piardă-n aşternut, Mireasmă de femeie, de floare pătimaşă, Alunecând prin perini în patul desfăcut, Spre fructele de toamnă lucind de sub cămaşă.

Păcatele se-nnoadă în jurul tău rotat, Păgânul dor se-ngroapă prin damful de tutun, Un fluviu de iubire mă poart-acum furat, Prin crângul viu al nopţii în zori ca pe-un nebun.

Iubirea mea cu tine aleargă desfrânată Şi-n mine rătăceşte un farmec absolut, În care însăşi viaţa îmi pare-un pic perdantă, Când patimile flăcări, pe rând am obţinut.

Vom retrăi firescul iubirii hămesite, Această nebunie când idolul s-a spart, Chiar de străbatem lumii, cărări înzăpezite, Când sus pe puntea goală, mai stăm un ceas de cart.

Femeile trec sterpe, robite de iluzii, Plăcerile azvârl... o jerbă de scântei, Iubirea celorlalte e-o stare de confuzii, Dar tu acum eşti alta...înger între femei.

96

Ce este iubirea?

Trecerea Pecetluieşte clipa, lumina mi-ai văzut, Miresmele iubirii, o floare m-a făcut, Iar fructele de toamnă au înserat la mine, În pieptul împăcat de şoaptele-ţi caline.

Iubirea s-a purtat cu arderi noi pe spate, De-ţi adâncea durerea, nebunule hapsân, Revoltător de fraged, prin limbile-ncurcate, Lăsase-i drum închis, spre crezul tău păgân.

Pecretluieşte clipa, trecerea e lumină, Ea lasă nebunia, neantul să străbată, Ne tot repetă şansa, cuminte, în surdină, Din ochii mei dorinţa, te cere şi mă-mbată.

97

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Şerpoaica mea... Şerpoaica mea cu trupul de mătase, Alunecând prin iarba bătrânei noastre vieţi, Aceleaşi patimi surde ne şuieră prin coaste, Când umbre de-ntuneric gonim prin dimineţi.

Ne-ncolăcim sălbatic pierzându-ne prin brazde, Loviţi de arca lunii curtremurat fior, Iubirii noastre sfinte îi suntem astăzi gazde, Prin nopţile ce zboară ţipând ca un cocor.

Mă doare pieptul dragă când tu te surpi în mine Şi limba ta focoasă mă caută păgân, Iar mă întrebi în doară: -Tu ce doreşti străine ?!

-În carnea ta sălbatic, o umbră să rămân.

98

Ce este iubirea?

Ce dimineţi fierbinţi...

Ce dimineţi fierbinţi, mă ard în piept iubite !

Ce rădăcini adânci au patimile mele !

O vină repetentă mă spintecă-n orbite, Durerea ei mă saltă ceva mai sus de stele. Îmi rătăcise noaptea cuvintele restante Şi-mi purta drumul tainic spre alte dimineţi, Iubirea-n purgatoriu, poeţi căra în spate, Să doarm-un un ceas de seara ca-n timpul unei vieţi.

Iat trupul serii doare, dintr-un carnet purtat, Plecat spre întuneric pe aripi de amiezi, Fulgerător în trepte tu mi l-ai preschimbat Şi-n dimineţi fierbinţi cu şoapte mă dezmierzi.

99

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Umbrite zori...

Umbrite zori şi nopţile cumplite, Mă leagănă în lipsa ta acum, Aleargă-n drum petunii ciufulite, Prin nopţile scăldate în parfum.

Mă scutur tot şi mă cufund în vise, În lacul meu cu-arcade din argint, Prin care trec angoasele ucise Şi versurile mele - flori de mirt.

Palatul se înalţă...calde umbre, Îl înfăşor în spuza lui dintâi, A prins năluca răului să umble, Rugându-mă alături să-i rămâi.

Iubirile sunt focuri macerate, În care ardem un albastru pur, Când sărutări pe buze înecate, Încerc pe îndelete să le fur.

Ne ducem o iluzie spre neant, Un vis ce-a rătăcit grădina vastă, În care s-a pierdut un diamant, Ce mâine va dansa ca o nevastă.

Te-oi mângâia cu-o vece, desfrânare, În noaptea-n care clopotele tac, Zvârlind în noi cu lacrime lunare Şi cu buchete mari de liliac.

100

Ce este iubirea?

Ne vom iubi doi osândiţi la moarte, Sorbind otrava vieţii din cătui, Gonind absenţi prin pagina de carte, Ce zace-acum pe raftul nimănui.

Azi simt sub palmă cum tresare sânul, Ca luna te îmbrăţişez curat, Sub noi plin de miresme este fanul, Miraj tăcut de dor însângerat. În mângâiere nu se simte frâul, Tu iapa mea ce treci ca un alin, De dragoste sub paşi foşneşte râul Şi cerul se revarsă-n noi senin...

101

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Frumos mi-ai scris...

Frumos mi-ai scris şi de această dată, Frumos îmi scrii că încă mă iubeşti, Eu de puţin timp cică sunt poetă, Dar tu cuvintele în farmec le-mpleteşti.

Astăzi încerc să mă confund cu marea, Să-i dau ce nu a mai primit vreodată, Îi dau din ochi, privirea mea, visarea, Şi din simţire am să-i dau iubirea toată.

Mâine voi încerca să mă confund cu cerul, Să-i dau ce nu a mai primit vreodată, Îi dau din dragostea noastră, misterul, Şi din inima mea, durerea lumii toată.

Poimâine am să mă confund cu tine, Să îţi compun poema separată, Din pernă dorurile-n prinse-n sine Şi din tăceri îţi dau floarea de fată.

Frumos mi-ai scris si de această dată, Frumos m-ai scris pe limba ta de foc, Aşa se-ndrăgosteşte orice fată *** Şi-n lipsa ta e doar o piesă-n joc. În versul tău m-am rătăcit şi eu, Ca prin grădinile cu praf de diamant, Acum mă rog la Dumnezeu, Să nu ne lase singuri în neant.

Dacă în noi vor creşte lacrimi, 102

Ce este iubirea?

Voi adâncii tăcerea-n versul nud Şi ca doi osndiţi la patimi, Vom face aşternutul nostru ud.

Dacă prin vers trăim acum, Vom trece-n peste el şi vom pierii, Apoi mă-ntreb, e foc şi fum, Dar nu puteam de el a ne ferii?

Mă rătăcesc în pagini de-ntristare Şi zac în palma nimănui, Iubitule, eu ştiu că fiecare, Am adormit în mintea nu ştiu cui.

Iubitul meu frumos, frumos poet, Te voi iubi la fel ca până azi, Dacă în versuri scriem şi-un pamflet Ori dacă în iubire mă duci ca să mă scalzi..

103

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Pe drumul...

Pe drumul presărat cu zgură Ne ducem parcă prinşi în nadă, Iubire, umbră, o făptură, Un rest de dor, o serenadă.

Prin clipe tot mereu ne-om zbate, Cu vorba mirosind a spaimă, Cu-atâtea vise deformate, Ce între noi încet se-ngaimă.

Ne-mping uşor, neruşinate, Spre-un rai ce pare inutil, Plimbându-şi cozile pe spate, Aceleaşi zâne vechi...tiptil...

Iubirea-n veac ţi-am dăruit, Fiinţa mea risipitoare, Dar totuşi iată m-am sfiit, Să rup ca din deşert o floare.

Pe ramul meu acum adastă, Chiar de mă pierd în vorbărie Şi plânge-ţi lacrima de astră, În pumnii goi de sub barbie.

104

Ce este iubirea?

Ne-om întâlni, cândva, departe, La mine, sus într-o mansardă, Cu dragoste, proteste, şoapte Şi alte lucruri, ce ne-or arde.

Chiar am să-ţi mângâi ţâţa goală, Un pântec, Rai, cu ochi cerniţi, Când tu ai să dansezi în poale, Dansul celor ce-s pedepsiţi.

105

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Prin vorbe dulci...

Prin vorbe dulci iubirea poate, De dor să ne îmbolnăvească, Sau poate inimile toate, Pe-un drob de sare să-ntâlnească.

Prin vorbe dulci mă răstignesc, În straie fine de iubire Şi lacrimile podidesc Când te privesc din amintire.

Pe-un nerv trec cruci de despărţire, Prin sete nopţile-ngânate, Când zorii-şi lasă zile-n înmulţire, Eu strâng dorinţe desfrânate.

O! Şi de ne-am întâlni mai des, Aş face dragostea să crească Şi te-aş iubi fără să ies, Cu vorbe dulci lăsate iască.

Prin vorbe dulci m-aş cuibări, Ca un secret în galantare Şi fără multe vorbării, Pe-al tău amurg m-aş face floare.

106

Ce este iubirea?

Flămând de tine Flămând de tine şi gonit, Mă plimb cu paşii mei cerniţi, De-amurgul nopţii văruiţi, De sufletul meu chinuit.

Tu străluciri pui în copaci Şi-n liniştea ţesută-n jur, De teama-cuma că te fur Chiar buzele îţi strângi şi taci.

Sahare de dorinţe dreg, Călcând pe-un dâmb de ironii, Că nu mai vrei toamnă să-mi fii, Ploaia de lacrimi o-nţeleg.

Doar bocitoarele mai plâng, Pe-un mal de iederă surpat Şi-n îngerii care-au plecat, Azvârl cu florile pe rând.

Ca steaua tremuri în abis Şi vreau mereu să te cobor, Dar nu mai pot în cer să zbor, Pierzându-mi aripile-n vis. În somnul tău cad din oglinzi, Din ceru-albastru înzăurat Şi te cuprind când te întinzi, Când trupul umbră n-a plecat.

107

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Flămândă de tine Flămândă sunt de tine eu, Azi ne-om întrece ca la cart, Vreau să mă ierte Dumnezeu, Că oful meu cu tine-mpart. Îmi las privirea-n lutul copt, Să-mi număr clipele pierdute, Am strâns în palme şapte, opt, Dar azi de vorbe sunt mai multe. Şi fur din soare raza ta, Peste simţiri să-mi cadă Luna, La umbră mă voi desfăta, Cu versuri ca întotdeauna.

Când somnul va veni acasă, Te voi lăsa umbră cuminte, Să îmi scoţi rochia de mireasă Şi-n braţe să mă ţi fierbinte.

108

Ce este iubirea?

Şi eu te vreau... Şi eu te vreau pasăre mică, Să ne iubim ca doi nebuni, Când tremură lampa mai mică Şi ninge-n vară pe sub pruni...

Când din dorinţi învelitoare, Îmi fac de zor să te cuprind, Chiar dacă viaţă-i călătoare Şi-n calea ta stele aprind.

Te duci spre zarea-nrourată, În umbra vechilor poteci, Parfumul dulce mă îmbată, Când prin fiinţa mea tu treci.

E-n urma ta o nepăsare, Un dor care mă arde tot, Dar eu te prind în braţe floare, Din umbra vieţii când te scot...

109

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Tu nici nu ştii Tu nici nu ştii cât te iubesc, Nebunul meu, mi-e dor, ştii bine !

Eu fără tine mă topesc Şi scriu în versuri ca şi tine.

Eu te doresc la fel de mult, Cum mie stele-mi cad în cale Şi nu pot zău deloc s-ascult, Vorbirea lor scursă din jale.

Dar merg spre marea din apus, Iubirea să mă întâlnească, C-a fost grăbită şi s-a dus, Ca umbra zilei să îi crească.

Tu nici nu ştii cât te iubesc, Nebunul meu cu dor de mine !

De dorul tău mă pregătesc, Să prind din zilele senine.

Noaptea am să o trag la sorţi, Prin stele, arme lucitoare, Din dimineţi scot struguri copţi, Ca să-mbăt ziua fără soare.

110

Ce este iubirea?

Se aşează...

Se aşează timpul între noi pe-o rână, Te dezbraci alene...mă priveşti ades, De dorinţe toată, inima e plină, Stele de lumină nopţile se ţes. În tăceri prin crânguri trec acuma cerbii, Flori de întuneric între arbori cresc, Ne pierdem o şoaptă prin firele ierbii, Într-un rai de umbre cu grai creştinesc.

Ploaia cade şopot o nuntă albastră, Cerul îşi închide ochiul peste noi, Florile suspină prinse-n ploaia noastră, Scuturându-şi pumnii grei de-atâtea ploi...

111

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu nu merg niciunde...

Eu nu merg niciunde dragă fără tine, Mă dezbrac alene, cu priviri te chem, Te doresc şi ard, focul creşte-n mine, De parcă iubirea asta, mi-e blestem.

Nu am mers pe cale ca să rătăcesc, Dar şi-n întuneric umbra ta m-a prins, Mai spune-mi în şoaptă graiul românesc Şi mai prinde braţul de lumină stins.

De-o ploua cu nunţi peste Carul Mare Cerul să primească iar în sân urmaşi, Noi să-i fim doar martori peste sărbătoare, Sau din umbra sorţii să îi fim nănaşi.

112

Ce este iubirea?

Atâtea flori...

Atâtea flori cad în uitare, Pierzându-şi farmecul virgin, Tu eşti deschisă ca o floare, În calea clipelor ce vin.

Pierdută veşnica iubire, Să te găsesc poate mai sper, Chiar dacă vremea dă de ştire, Să te colind cu lerui ler.

O umbră gingaş mă străbate, Mi-e dor de chipul tău cioplit Şi-ncet mă rog de sănătate, Pentru aceea ce-am iubit.

Oglindă - tu te uiţi la mine, Cu vocea ta, încet mă cerţi, În cerul nopţilor ce vine, Cu un sărut apoi mă ierţi.

Pe frunza toamnei lâncezite, Eu îţi aduc al meu prinos Şi-n versurile dăruite, Îţi cânt de dragoste duios.

Să vină iarăşi primăvara, Să înflorim ca doi copaci, Când te îngână-n nopţi vioara Şi tu în floare te îmbraci...

113

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Clipa Ieri prins-am fost de clipa morţii, Dar n-am putut din rod să-i iau, Însă rup balamaua porţii, Că azi la tine-n braţe vreau.

De n-am să pot mă duc la soare, Cu dragostea dintr-un alt timp, Pe clipa mea dintre răzoare Şi poate mă pierd ca Olimp.

De te-oi striga încetişor , Să vii să-mi fii eternitate, Pe amintiri să îmi laşi flori Şi frunze galbene-n păcate. În gândul nopţii care vine, Îţi las un semn întreaga Lună, Un vers ascuns printre suspine Şi clipa sorţii într-o mână.

Să pui pripoane pe la poartă, Între dureri şi bucurii, Speranţă-n clipa ta din soartă, Că doar aşa mă poţi opri.

114

Ce este iubirea?

Că te iubesc...

Că te iubesc soarta o ştie, Lumina însă mă umbreşte, Când tu te duci prin vremuri vie, Cu doru-n inimă când creşte.

Aş repeta iubirea toată, Urcând în farmecul tăriei, Atunci când visul tău înoată, În nebunia veşniciei.

Un înger către ceruri suie, Lumina aripa umplându-i, Un suflet arde în cătuie, Şi-al meu urmează iar la rându-i.

Cad nopţile de noi sfinţite, Iubiri de patimi sfâşiate, Când flăcări vii ard nedormite, De trupul dulce alintate.

Uniţi fugim spre desfătare, Pe culmea de simţiri plăcute, Gonind suspinele amare, În păsări albe prefăcute...

115

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Când inima...

Când inima de dor vorbeşte, Lumini şi umbre se-ntâlnesc Şi mă întreb şi eu fireşte, Se-ntre-pătrund şi se opresc?

Sau se repetă veşnicia, Cu aripi strânse pe pământ, Cerând din ceruri armonia, A celei ce am fost şi sunt? În nopţile sfinte de toamnă, Dorinţele cad sfâşiate, Împătimite se condamnă, În dorul inimilor toate. Şi dac-o trece nemurirea, Prin culmea de simţiri plăcute, Cu flăcări arde preamărirea, Din inimile prefăcute.

116

Ce este iubirea?

Prin mine trec Prin mine trec iubiri împodobite, Alunecate gândurile zbor, Învăluite toate de ispite, În murmuru-ngânat încetişor.

Văd rochia trecând nepăsătoare, Cu roşul ei de soare scăpătat, Aleargă trandafirii pe cărare, Mireasma lor s-o strige-nvolburat. În ochii tăi luceafărul străluce, Şi chipul său se clatină flămând, În cerul tău dorind tăcut să urce Şi numai glasul tău l-aud plângând.

Prezenţa lui uşor te înfioară, Când scutură din el doar flori solii Şi fluturii albaştri te-nconjoară, Ţipând în jur cu glasuri de copii. Îţi simţi tăcerea toată tulburată, În drumul tău au răsărit iar spini Şi numai luna prinde ca să bată, Din plopii ce se clatină vecini...

117

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Prin tine trec Prin tine trec iubiri împodobite, Ca prin flămâzi cu gândurile-n zbor, Dar te trezeşte muza din ispite, Cu-n murmur îngânat încetişor.

Când visul nopţii a adus tăcerea, Purtată-n haina ei spre răsărit, În arderea luminii doar plăcerea, Mai adâncise drumul obosit.

De-atâta somn pierdut din pat, Vezi fluturi aurii şi violeţi, Pământu-ţi pare albul destupat, Cu umeraşe drepte-n epoleţi.

Tu simţi tăcerea tulburată, În calea mea ai sădit mărăcini, Luna răsare şi-ţi arată Că-n umbele din vis suntem străini.

118

Ce este iubirea?

Zburător Zburător cu negre plete, Eşti mereu parcă pe ducă, Din oglindă sau perete, Vino iar de mă sărută.

Te visez cum din oglindă, Steaua caldă se desprinde Şi făptura ta timidă, Lângă piept trupu-mi cuprinde. În căldura ta mă nărui, Sărutarea este dulce Şi în visul meu te dărui, Până zorii prind să urce.

Ne-om iubi cu pasiune, Cu păcatele iertate, Ochii tăi ca de cărbune, Ard în fiecare noapte. Şi în sunete de flaut, Va foşni-ntinsă aripa, Mâine iar am să te caut, Să-mpărţim iubire clipa.

Ne-om iubi pe îndelete, Eu întind spre tine-o gură, Zburător cu negre plete, Dorul meu acum mi-l fură...

119

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Azi inima te cere Azi inima te cere, mi-am pierdut din gândire, Vino din lumea noastră, uitată în poveşti, Când vii adu-mi în braţe o dulce mângâiere Şi-apoi spune-mi în şoaptă că încă mă iubeşti.

Căci drumul rătăcit pe-o aripă de vânt , M-a dus spre un apus nemărginit, Am adormit o noapte departe de Pământ, Iar trupul în simţiri a răbufnit. Şi praful cel din vise în stele l-am văzut, Îmi presăra dureri pe-un dor înmărmurit.

Luceafărul de seară, iubirea mi-a cerut, Făcându-mă să cred că nu e preţuit.

Am coborât zâmbind, gândindu-mă că poate, Mă pierd în lumea, în care nu gândeşti, Acum când m-am trezit, vino iubite-n noapte, Ia-mă uşor în braţe şi zi-mi că mă iubeşti.

Eu doar o clipă sunt, aşa sunt, doar o clipă, Tu doar un fulg de pasăre, ascuns într-o aripă, Iubite, am fost pierdută, străină, într-o noapte, Întoarce-te si mă sărută, printre vise coapte.

120

Ce este iubirea?

Şi plouă... Şi plouă atâta de rece, Chiar cerul tăcut se-nfioară, Funebră doar luna mai trece, Cărarea către altă seară.

E gheaţă-n iubire şi teamă, O lipsă de vorbe se pare Şi plouă cu frunze de toamnă, Cu-ale tale dorinţe mai rare.

Privirea se scurge amară, Ne-ngroapă în el asfinţitul, Alături în ploaia de-afară, Se pierde în noapte iubitul.

121

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Bătaia vântului Azi vântul suflă cu putere, Mă bate să mă ia, În tine seamănă durere, Să fiu a lui ar vrea.

Bătaia vântului turbat, Mă caută în crânguri ruginii, Îmi zice că ne-a deochiat, Pe umeri goi dorinţele târzii.

Chemă Luceferii acasă, Să ardă-n locul tău, Sau nu, mai bine lasă, Opreşte vântul rău.

Ai grijă tu de mine, Vântul e vânt de seamă, În nopţile senine, Iubirea sa mă cheamă.

122

Ce este iubirea?

Vom luneca...

Vom luneca prin prânzuri trişti, Delir de crengi înjunghiat, Fugare umbrele de crişti, În zori de zi s-au scuturat.

Tu unde eşti fragil destin !

De dorul tău încondeiat, O chem cu glasul meu senin, De ce iubire m-ai lăsat ?

Aceleaşi zile cad absurd, Prin crângul vechilor năluci Şi macii plouă peste burg, Cu braţele când mă apuci.

E noaptea între noi hotar, Pe banca ne mai întâlnim, Trec umbre vii cu pasul rar, Cu-angoasele ce le conţin.

Se plimbă vise-ntre năluci, E-o burniţă de voluptăţi, Iubirea mea unde mă duci !

Nu-i drumul cel de alte dăţi.

Din raiul asta părăsit, Doar îngerii pornesc pribeag, Cu dorul nostru prohibit, Prin umbra codrilor de fag...

123

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ai lunecat...

Ai lunecat printre simţiri, Sub trainice schimbări, Împins pe val de amintiri, Mă iei la întrebări.

Ai crescut visul în amurg, Pe voce de copil, Dar zugrăveşti, întregul burg Şi dorul tău, tiptil.

M-ai zăvorât în alte stări, Din crâng să-mi ţes o Lună Şi-am poposit între visări, Aproape-o săptămână.

124

Ce este iubirea?

Nopţile îndurerate Nopţile îndurerate, Îşi trăiesc străin extazul, Printre clipele furate, Împărţind prin vis macazul.

Uneori înspăimântate, Păsări umbrele îşi plimbă, Numai luna le vorbeşte, Ciripind pe vechea limbă.

Printre multele himere, Ce azvârle-n noi cu glasul, Plini de vise efemere, Ne purtăm prin noapte pasul.

Frunzele tânjesc a ploaie, Care cade umed toată, În tăcerea din odaie, Trece-o umbră parfumată.

Timpul curge veşnic fluviu, Prin dorinţe sfărâmate, Aşteptăm un alt diluviu, Ceasuri de singurătate.

Mă ademeneşti ispită, Cu flori mari însângerate, Sub o lună poleită, Noaptea cu tristeţe bate.

125

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Nopţile...

Nopţile mi-au stat la pândă, Pe-o alee-n toamnă, Repetau pe vocea blândă, Când mă strigau:Doamnă!

Peste paşii mei mărunţi, Au întins o mână Şi pe arborii desculţi, M-au făcut stăpână.

Serile-mi cădeau egale, Prin dorinţe strânse, Da-n cuvintele regale, Glasul tău se prinse.

Am rămas vechea ispită, Ce-ţi curge prin vene, Iar cu lacrima venită, Dorul azi se cerne.

126

Ce este iubirea?

Am izgonit...

Am izgonit dorinţele din case, Le-am năpustit prin ploaia şiroind, Prin vrejurile lunii de mătase, Cu ochiul de lumină iscodind.

Te caut printre versuri de răspuns, Dar ai zburat, canon fără oprire, În ce poveste scrisă ai ajuns, De nu mai dai pe nicăieri de ştire.

Tu urci pe undeva o tăinuire Şi calci cu paşii peste-un dor de maci, Aud a stelelor bolborosire Şi în vacarmul sunetelor taci.

Bisericile-au devenit păgâne Şi-l răstignesc în cântec pe Isus, Doar drumul către rai ne mai rămâne, În florile de mai care s-au dus...

127

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Nebun de dor...

Nebun de dor, mi-ai amăgit iubirea, Dorinţele, în poduri le-ai urcat, Dar lumii-n versul tău îi laşi durerea, Prin ochiul de lumină supărat.

Pe coala de hârtie nici o pată Căzută din neant nu a ajuns, Pierdută m-am făcut de-ndată, Ce semnul nebuniei m-a pătruns.

Pe amăgiri curgând la vale, Am mers şi ierni şi primăveri, Cu toamnele bocind a jale, Rupând speranţele din veri.

Am aţipit la umbră-n gând, Pe aşternuturi rugini, Dar visul te cernuse când, Nu te mai aşteptam să vii.

128

Ce este iubirea?

Surpate lacrimi...

Surpate lacrimi cad de-a valma Şi aşteptarea-nmugurită, Ţi-ar săruta în veacuri palma Pe aripa de vis cernită.

Ciudate visele tocmite, Se leapădă de noi, absurd, Trec nopţi cu luna potcovite, Peste aleile din burg.

Doar eu aştept ca o pedeapsă, Să vină cea de mult promisă, Dar seara se cufundă arsă, În soarta noastră compromisă.

Trec plopii ca într-un balet, Dansând obscur din doi în doi, În fila asta de caiet, Unde ne pierdem amândoi?

Ai dispărut cu paşii moi, Cu dorul tău cel prohibit Şi-n parcul arborilor goi, Să cânţi cu mine, n-ai venit.

129

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu, lacrima îţi şterg Eu, lacrima îţi şterg la noapte, La geamul casei tale bat, Dorinţele din vis, răscoapte, Pe aripă, tocmit, străbat. Şi număr plopii fără soţ, Căzuţi între banale ploi, Îndoi speranţele la colţ Şi soarele îl vărs în noi. Îmi iau chitara să îţi cânt, De nebunia codrilor, Care printre bătăi de vânt, Îţi luase fata viselor.

130

Ce este iubirea?

Femeile parcă-s naiade Femeile parcă-s naiade, Dispar mereu misterios, În universul de cascade, Al clipelor fără miros.

Umbre pierdute, taciturne, Pierzându-se tăcut în neant, În jocul apelor diurne, În sufletul rămas vacant.

Himere-a nopţilor smolite, Ele visează strânse-n pat, Atâtea lucruri însolite, Pachetul vechiului păcat.

Le chem zidit doar în poezie, În străluciri de dor gălbui, Pe-o insulă din mari pustie, Mai nord un pic de rapa-nui.

Privirile înflăcărate, Rămân al patimii zălog, Cu nopţi plângând catifelate, Într-un absurd de epilog.

Coşmarul dragostei mocneşte, Cuprins mereu de lauzie, Doar timpul îl mai cântăreşte Şi-mi dă o lacrimă şi mie...

131

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Femeile....

Femeile se duc sau vin, Cu dorul lor de-acelaşi loc, În culmea vieţii rămân chin, În aşternut ajung noroc.

Le chemi pios în poezie, Că dorul tău este la fel, Pe mări şi-o insulă pustie, Îţi poartă piepul cu un ţel.

Privirile se lasă triste, Pe-acelaşi patimi de prisos, Coşmarul dragostei trăieşte Şi ne pătrunde tenebros. Împinge pana-n clipe moarte, Ascultă-ţi somnul din risipă, Clepsidra-i scursă-n ore sparte Şi-n ciobul lutului ce ţipă.

Femeile parcă-s plecate, Cu aşteptări la răsărit, Că-n amintire sunt curtate, De visul celui părăsit.

132

Ce este iubirea?

Ziua de ieri Ziua de ieri ninsoarea cădea cu clopoţei, Se spulbera săracă în albul funerar, Treceau umbre-n surdină un joc crepuscular, Umplând cu totul strada cu turme vechi de miei.

Stau casele pierdute în albul lor murdar, Cenuşile din ceruri se scutură ascuns, Trec clipele cu aripi lipsite de răspuns, Spre-această-nsingurată, obsesie cu var.

Peste iubire ninge, păsări înfrigurate, Îşi mântuie prezenţa, fugind printre copaci, Aleargă mute turme bolnavii vârcolaci, Peste cărări pierdute, de noapte blestemate.

Visam din nou la soare...la pomul care zace, Înfăşurat în gheaţă din frigul cel târziu, La masa mea bătrână eu zac acum şi scriu, Privind prin întuneric cum iarna vine-ncoace.

133

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ziua de ieri...

Ziua de ieri s-antins bătrână, Pe asteptări trase prin foc, Din patul nostru pe o rână, Îşi croşeta al său noroc.

Pe drum îi trec umbre-ngânate, Cu amintiri ascunse-n brâu, Pe coame, case pieptănate, Stau aruncate în desfrâu.

Iubirea doarme îmbrobodită, Cu amintiri peste cojoc, Ziua de ieri e sorcovită, De palme strânse la mijloc. Îşi culcă-n munte vârcolacii, Căzuţi de frigul sorţii copt, Bătrâna le-a şi fiert colacii, Cărând din stradă şapte, opt.

La masa ta bătrână zac, Trei coale albe de hârtie, Cuvintele din gând nu-ţi plac, Prinse-n iubirea ce-ntârzie.

Bătrâna zi s-antins din nou, Pe arma prinsă cu săgeată, Ea a pus mâna pe stilou, Să croşeteze viaţa toată.

134

Ce este iubirea?

Noi ne iubim...

Noi ne iubim într-o mansardă, Cu taina strecurată-n vise, Când dorul prinde ca să ardă, În pragul uşilor deschise.

Mi-e inima întunecată, De-a ta iubire - crisalidă Ce creşte-n suflet sfâşiată, Ascunsă-n el ca-ntr-o firidă.

Când te mângâi încântătoare, Pe-un trup frumos numai ispită Şi gura mea e călătoare, Pe-a ta comoară risipită.

Minciuna tot îşi sapă cale, În tot ce fac şi-acuma-ţi place, Doar hainele o iau la vale, În oarba lor nescrisă pace.

Eu îţi sărut şoldul de-argint, Buricul tău care scânteie Şi scutur florile de mirt, Pe forma ta de orhideie.

Mă joc cu formele de lut, În frunze toată îmbrăcată, Pe sânii albi ce îi sărut, Pe gura dulce alintată.

135

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Şi-n noaptea ta uitat aştern, Un cuib de păsări rătăcite, Cu glasul moale când te chem: - Iubito...şi îmi spui: iubite.

Iar veşnicia ne îngroapă, În umbra nopţilor etern, Aud cum stele-n piatră sapă, Gonindu-ne pe căi de lemn.

Rămâne-amurgul purpuriu, Aşa cum a mai fost cândva, Cu vorbe tandre ce le scriu Şi-ntr-un târziu...vor învia...

Aripi de patime întind, În toamna frunzei rătăcite Şi-aud prin cerul alb gonind, Cărări de dor neisprăvite.

136

Ce este iubirea?

Şi ne-am iubit… Şi ne-am iubit răpuşi de sete, Cu doru-n veghe preamărit, Toţi îngerii lăsaţi în cete, Din înăţime ne-au zâmbit.

Cădea din turle umbra nopţii, Peste amurg ca frunza lată, Când toamna rupse uşa sorţii Şi stelele s-au stins de-odată.

Cu glas diuos ne-am legănat, Pe capetele de cuvinte, Iar pe speranţe-am presărat, Aducerile-aminte. Într-un târziu ne-am ridicat, Din palma grea a vieţii Şi vers iubirii i-am dictat, Aşa cum fac poeţii.

Noi ne-am iubit răpuşi de vânt, Cerând din armonie, Iubirea noastră va fi cânt, Sau dans pe veşnicie.

137

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Somnul flutură...

Somnul flutură din gene, Din albeaţa ta de perne Şi sărută ca un vis, Pleoapa care s-a închis.

Vorbe vin, prin vremuri zboară, Fluturi rătăciţi în firea, Unde dorul meu coboară, Ca să lase-n hol, iubirea.

Paşii tăi se plimb-agale, Pe aleia mea tăcută, Unde umbra-mi iese-n cale, Umbra ta de o sărută. Şi apoi în întuneric, Rătăcim paşii tăcut, Între noi se-aprind feeric, Buzele când îţi sărut.

Eu le pun ca semnătură, Pe-a ta gură ce se lasă, Iar miracolul mă fură, Strâns în braţe de mătasă.

138

Ce este iubirea?

Somnul meu Somnul meu s-a îmbătat, Cu sărutul de pe gură, Când pe-o pernă am lăsat, Gust plăcut de aventură.

Nopţile le-am strâns la număr, Zile-n şir am adunat, Somnul meu căzut pe umăr, Se lăsase deochiat.

Mă ridic să mă săruţi, Cu salutul de plecare, Îţi las versul ca să uiţi, Ora nopţii de culcare.

Apoi trec o semnătură, Mâna mea pe fruntea-ţi pală Şi sărutului pe gură, Îi îmbrac noaptea de gală.

139

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Am mai zbura...

Am mai zbura poate mai sus c-un pas, În cerul îngerilor de-abanos, Din toamna asta care n-a rămas, Decât frunzişul delirând pe jos.

De visul tău adânc m-am sprijinit Şi mi-am surpat cărările plăpânde, Nisipul vieţii curge infinit Şi doar dorinţa ta îi mai răspunde.

Ne vom iubi o continuată rugă, În crângul paşilor fără răspuns, În vălmăşagul vorbelor în fugă, La capătul de rai unde-am ajuns.

Chemarea va veghea iscoditoare, Himeră oarbă poate-a unui val, În care viaţa mea risipitoare, Se va lovi cu sunete de mal.

140

Ce este iubirea?

Eu am zburat...

Eu am zburat demult mai sus, Iar toamna am trimis-o-n vatră, Misterul este cum m-am dus, Fără să cad pe-alei deodată!

Din visul tău am rupt tăcerea, Când doar speranţa se-auzea Şi am zburat peste durerea, Lăsată-n ceaşca de cafea.

Dar azi cobor, mă-ntorc la tine, Cu-n dor de viaţă risipit Şi-mi fac cuibar de vorbe fine, La pasul vieţii amorţit.

141

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Iubirea mea ...

Iubirea mea a toamnelor hapsână, În trupul meu săgeţile tu tragi, Cu trupul peste pat stând într-o rână, Cu gustul gurii aburind de fragi. Ţi-e patima de umbre îmbufnată, Felină când te mişti cu paşi înceţi, Te rog din suflet nu fii supărată, De-acele fiare-nchise în băieţi.

Călătoreşti cu frunzele de toamnă, În mine ca-ntr-un vechi liman, Când noaptea peste clape se răstoarnă, Cu dorul care creşte napristan.

Banale vremi ne poartă-ncrâncenate, Spre-un viitor al dragostei incert, Prin care trec amurguri sângerate Şi-o lună albă cum e oul fiert.

Ne vom iubi, păcate-nzăpezite, Cu gustul lor ce-a îngheţat în mare, Când umbrele prin ceruri repezite, Scot ţipete de dragoste, amare.

142

Ce este iubirea?

Iubitul meu...

Iubitul meu, eu cresc în primăveri, Iubirea-n poezie, când mi-o ceri, Şi trupul meu sub razele solare Se lasă dezmierdat la mare.

Să ne iubim în nopţi cu lună plină, Cu ţipete de dragoste păgână, Păcatele să le îngropăm în mare, Sădind prin toamna ta o floare.

O floare cu miros de lămâiţă, Cu pete albicioase pe rochiţă, În primăvară să-nflorească Şi-n poezia ta mereu să crească.

143

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Iubirile...

Iubirile în case stau, Printre femeile închise, Care în noaptea noastră dau, Speranţe lacome ucise.

Trec voluptoase - un blestem, De gânduri rătăcind sublim, Închise încă în harem Şi ne aşteaptă să venim.

De prin a haosului căi, Alunecăm în vechi icoane, Prin crângul tainic din odăi, Cu visul nostru care doarme.

Cu tine lacrima împart, În burniţa de vorbe spuse, Când în clepsidra ce s-a spart, Fiorul frunzelor se duse...

144

Ce este iubirea?

Ne-am prins de mână Ne-am prins de mână cu amurgul, Când toamna scutură din spini, Dar temător rămâne burgul, De-o creşte-n el stejari şi pini.

Prin gânduri rătăcind blesteme, Închise parcă în harem, Amurgu-n toamnă nu se teme, Dar piere-n umbre care gem. Şi pe cărări ca-n vechi icoane, Răsar speranţe vechi şi noi, În crângul presărat cu toane, O toamnă suntem amândoi.

145

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Vino în parc...

Vino în parc să ne sărutăm pe bancă, Eu muritor şi tu rusalcă, Tu în pustiul marilor pescoase, Cămaşa mea de mire de mi-o coase.

Să mă săruţi adânc cu-al tău nesaţ, Pe gura vinovată şi pe braţ Şi eu să-mi plimb dorinţa nesfârşit, Ca un dulău de foame hămesit.

Pierdut în ochii tăi care-i admir, Frunze de chiparos şi trandafir, Când şoapta mă învăluie fugară, Doi zăpăciţi ce-şi plimbă visu-n gară.

O iarnă gri şi-aşa neândurată!

Când nu e ea, tu mi te prinzi surată Şi îţi sărut dorinţa ta nebună, Orbit de patimi, poleit de lună. În ţoalele grădinilor pustii, Norocul meu că versuri tu nu scrii Şi numai eu în dragoste mă zbat, Cu tine-ntinsă goală pe macat.

Când flăcările noaptea urcă sus, Pe umeri de luceferi ce s-au dus Şi tu rămâi subţire ca un pai, Când eu te molfăi viţeluş în rai.

146

Ce este iubirea? Şi între buze te cuprind pe toată, Pe trupul de cadână dându-ţi roată, Nebun nocturn prin pofte rătăcind, Beat de mireasma ta mereu venind. Şi cuibărindu-se în inima mea mică, Stejar bătrân ţinând o păsărică, Plimbând-o printre vise de castani, Iubirea să îţi spună : La mulţi ani!

Iar celelalte vorbe ca o lege, Rămân o taină...cine le-nţelege, Doar noaptea care şade strânsă-n pled, Alături de zburdalnicul aed..

147

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu am venit…

Eu am venit în parcul dintre vii Şi ne-am plimbat pe-aleile pustii, Ne-am sărutat poate a mia oară, Pe glasul dulce-al corzii de chitară.

Când toamna ne prinsese la ureche, Frunze aurii şi amintiri pereche, Pe trupul meu aveai privirea toată, Căzută-n pofta viselor de fată.

Noi am săpat izvor de fericire, La pas cu de sentimente de iubire, Inima ta a dezlegat un vis Şi-altarul poeziei mi-a descris.

Trec primăverile...

Trec primăverile prin sânge, Pe raftul tău iar cade frunza, Pe-o ramură de toamnă plânge, Cu-amurguri sângerate muza. Învăluită de cărare, De bocetul de vorbe moarte, Păcatul ţipă, disperare, Închisă-n slovele din carte.

148

Ce este iubirea? În taina ce ne e sortită, Noi ne prădăm jumate firii, Privind o luna amorţită, Care sărută trandafirii.

Deşertul dragostei ne-alungă, Cu bocete de noapte surdă.

Iar noaptea se întinde lungă, În iama mieilor ce zburdă.

Tu vino în îmbrăţişare, Pe gura ta să fur sărutul Când prinşi de umbre-n înserare, Vom spulbera în zbor văzduhul.

149

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Trec toamnele Treci toamnă tu printre alei, Urcată pe cărări de munte, C-ai adunat floarea de tei, Cu amintiri urcate-n frunte. Şi-nfofolită pân’ la gât, Dai simfonii printre copaci, Că peste vremuri ţi-e urât, Din vorbe clipa ta s-o placi. În nopţile când pari absurdă, Te laşi cuprinsă de tăceri Şi numai inima îţi zburdă, Trăgându-şi paşii în plăceri.

Mai vino tu şi altădată, În palma ta şi eu să stau, Că-n nebunia mea de fată, Eu primăvara ta mă vreau.

150

Ce este iubirea?

Atâtea nopţi Atâtea nopţi cutremurate, Alăturea ne stau la pandă, Deja mă-ntreb, ce vor cu toate, Pierdute-n zile să ne vândă.

Pe cer, de doruri leşinate, Cad stelele prin neguri crude, În lutul vieţii creponate, Cu buze searbăde şi ude.

Pe drumul vechilor păcate, Ne rătăcim ca într-o vină, Când noaptea sus pe ceruri scoate, Un vânăt ochi cerşind lumină.

Pe tine-n doruri înnodată, Te strig cu vocea mea profundă, Când clopotele prind să bată Şi-n apa surdă ne scufundă.

Rusalca mea întindeţi băţul, În apa dulce, legănată, Să moară-n palme busuiocul, În basmul cu: a fost odată...

151

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Pe drumuri...

Pe drumuri între sărbători, Am numărat castanii toţi Şi-n dansul marilor urări, Am tras cuvintele la sorţi. În clipa ta urcată-n noapte, Te-am prins de mână temător, Am pus pe masă vorbe coapte, Peste durerea din decor. În faţă am lăsat să vadă, Privirea fragedei iubiri, Cu amintirea ce-o să cadă, Pe limba dezlegatelor slăviri.

152

Ce este iubirea?

Ca valurile lumii Ca valurile lumii, o mare, tu te clatini, Cuprinsă de-ntuneric de sfâşiate patimi Şi-azvârli în adâncimea albastră ce se-aşterne, Corăbii de lumină în tainele eterne.

Prin cerul alb cresc roze înveşmântate-n spumă, Trec pescăruşi nevrotici pierzând a umbrei urmă Şi vântul surd dansează pe-un ascunziş de valuri, Un nod de neputinţe şi false idealuri.

Pe stanca fermecată te cânt molcum din liră, În răsărit de soare şi luna ce inspiră, Când te aud iubito foşnind cum te apropii, În unduiri de valuri a lungii tale rochii.

Sub paşii tăi adâncul a dragoste suspină, Tu vii spre întuneric o jerbă de lumină, Fiinţe mici bizare prind leneş să apară, Mici forme sclipitoare pe haina princiară.

153

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ca muntele...

Ca muntele ce-nalţă a sa frunte spre cer, Sub valul de-ntuneric cu nesfârşit mister, Tu laşi cuvântul sorţii în marea de lumină, Când soarele răsare din nopţi cu lună plină.

Iubirea ta sublimă rostită-n orice vers, E armura căzută cu pasul meu în mers, E umbra din lumina ce inima-ţi tresaltă, E ochiul fericirii pe unda cea mai-naltă.

154

Ce este iubirea?

Eşti perla...

Eşti perla ce-a adus-o marea, Pe plajă care joac-acum în foc Şi simt în palme dulce exaltarea, Când te sărut şi-n dorul meu te-ngrop.

Mă pierd în ochi ca-ntr-un senin de ape, În glasul tău, ca îngerii în cer Şi vreau mereu ca să te simt aproape, Să nu mai trec prin veşnicii stingher.

Iarăşi te chem cu sunete de flaut, În zorii zilei şi în asfinţit, Cu dorul când mă pierd ca să te caut, Într-un oraş ce curge nesfârşit.

155

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

De dorul tău...

De dorul tău te-am sărutat o noapte Şi-am alungat tristeţea peste zi, În palme am păstrat vorbele coapte, Să pot în vers acum a le urzi.

Sub cer senin doar păsări mai cântau, Când pieptul tău culcuş mi-ai oferit Şi nu pot astăzi, nu ştiu sau nu vreau, Să mă despart de locul pregătit.

156

Ce este iubirea?

Suntem...

Suntem ca o barcă ce lunecă pe apă, Mânată-ncet de vâsle, pe luciul verde mort, Spre o imaginară, visată-n noi agapă, Ce ne aşteaptă poate, aiurea într-un port.

Cu pescăruşi ne umplem pânzele întinse Şi ascultăm cum ţipă tot cerul lor în noi, Cum lacrimile noastre, pe pânze sunt prelinse Şi cum ne-aleargă noaptea prin goalele odăi.

Uitaţi dacă se poate, în depărtări urâtul Şi faptele ce magic în suflet le-am creat, O lume îşi desface-n tăcere infinitul Şi plouă cu luceferi şi după ce-am plecat.

157

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Suntem Suntem ca perla într-o scoică rară, Ascunsă-n matca mării de iubit, Mânată de o vâslă parcă seculară, Suntem aidoma un bun venit.

Ne aruncăm în marea nebuloasă , Cu aripile lungi păşind spre infinit, Iar lacrima prelinsă ne apasă, Spre bucurii în mări de bun sfârşit.

158

Ce este iubirea?

În camera noastră În camera noastră e-o noapte eternă, Cu umbre de gânduri pierdute în pernă, Cu-o fată ce-şi plimbă în noi şoldul cald, O luna ucisă cu umbre de alb.

Iubirea e-o noapte gonind nesfârşită, O târfă de doruri ţipând despletită, Urcându-şi pe mine picioarele-n pat, La uşa închisă moroii când bat.

Dă-mi gura de sânge , vampir s-o sărut, Cu macii de-amurguri în umbre de lut, În tine să curg ca un vis clătinat, Când îngerul nopţii uimit a ţipat...

159

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

În camera noastră În camera noastră sunt raze de lună, Nebună iubirea în pat se adună, Pe mine mă vede cu ochiul ei orb Şi-mi cere cu patos din vene să-i sorb.

O umbră în gând îmi pare căzută, De orbul iubirii se face văzută, Din doruri se saltă cu aripi de înger Şi-o rază de lună mă face să sânger.

160

Ce este iubirea?

Am dorit...

Am dorit iubirea să o prind, Prin fulgii care cad peste maidan, În vise şi speranţe s-o cuprind, Să sângere-n amurguri lângă geam.

Dar anotimpul e nepăsător Şi fulgii cad necruţător blestem.

Tăcerea ţipă-n noi sfâşietor, Iar tu nu vii atuncea când te chem.

E câmpul alb copacii toţi sunt morţi, Din cerul gri se scutură cenuşi.

Mânate parcă de aceleaşi sorţi, Cuvintele îngheaţă pe la uşi...

161

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Iubirea mea...

Iubirea mea cu gustul de migdale, Eu sunt puterea zâmbetelor tale, Sunt inima-n setarul cu dorinţe, Adusă-n munţii tăi de suferinţe.

Sunt anotimp călduţ cu muguri copţi, Ascuns la masa ta prin anii toţi.

Sunt crângul înflorit cu flori de toamnă Şi glasul vocii tale când strigi: Doamnă!

Tu eşti iubirea mea din veşnicie, Eşti soarele în clipa mea pustie, Eşti roua căzută în lanul vorbirii, Eşti seva ce viaţa o lasă iubirii. ********************

162

Ce este iubirea?

Afară ninge...

Afară ninge iarăşi supărat, Cu fulgi ce se topesc în palma ta, În braţe eu acum te-am apucat, Pe gura caldă te voi săruta.

Simt cum tresari cu trupul un fior, Prin fulgii care cad un borangic, Iar cerul nostru s-a umplut de dor Şi fierbe cu bulbuci ca-n alambic.

Te strâng amarnic, nu vreau să te las, Oarbă iubirea-n braţe te-a împins, Doar tu din lumea asta ai rămas Şi de emoţii ai pornit pe plâns.

Mai spui o vorbă rea ca un alint, Când în odaie ne-aşezăm pe pat Şi umerii stau pe un strat de mirt, În aerul de nopţi îmbălsămat..

163

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Insomnie Din somnul nopţilor cuminţi am luat, Un împrumut să pot dormii şi eu, Buimac peste iubirea mea ai dat Şi m-am trezit uşor din somnul greu.

M-ai prins în braţe ca toamna târzie, Ca umbra iubirii ce-mi pare hazlie, Ascunsă de vânt, ninsori şi de ploi, Încinsă la soare, asemeni ca noi.

Când oarbă iubirea mai face doi paşi, Te strâng cu putere, nu vreau să mă laşi, Mă prinzi după umeri şi-mi faci jurăminte, Că-n dansul din versuri, fusesei cuminte.

De dor mă alinţi cu vorbe frumoase Şi pulsul iubirii din piept ne descoase, Privim către luna ce vrea să apună În patul iubirii cu somnul se-ngână. *********************

164

Ce este iubirea?

Iubirea mea...

Iubirea mea te lasă fără grai, Când îţi aduce trupul în poveste Şi colo-n clipe îngerii din rai, Cu cântece alunecă iar peste.

Te strâng în braţe cam atât cât pot Şi-n ceasul nopţii goală te păstrez, După ce rochia încet ţi-o scot, Iar pasiunea ne devine crez.

Te strâng adânc în raiul părăsit, Unde doar tu şi eu suntem eroi, Aceleaşi mere dulci eu le-am găsit Şi muşc din ele pentru amândoi.

165

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Când sunt a ta...

Când sunt a ta de mine mă dezic Şi-n valsul din iubire mă ridic, Părul îl prind cu florile de mai Şi din volanele la rochie îmi tai.

Când ceasul nopţii e întins pe jos, Te prind de mână şi vorbesc duios, Tresari şi mă îngâni nestăpânit Apoi mă strângi în braţe fericit.

Noi ne iubim uitând de amândoi, De anotimpul împărţit la doi, Iar frunzele căzute din castani, Vor netezii iubirea peste ani.

Că buzunarul inimii mă strâge, Iar roua dimineţii-mi intră-n sânge, Cuvântul mi se-ascunde-n călimară, S-ajungă-n versurile tale pe la vară.

166

Ce este iubirea?

Acuma fiindcă...

Acuma fiindcă te văzui, Roşcată şi cu ochi căprui, Mi-e visu-n urmă colorat Şi îngerii s-au depărtat.

Rămâne sufletul mai gol, Cu-acelaşi alb pustiu de pol, Prin care trec singurătăţi, Mişcând alene din mustăţi.

Tot te iubesc - atât îţi spun, În ploaia frunzelor din drum, Ce cade leneş în fereşti, Când depărtată mă priveşti.

Pe stadă pomii zac pustii, Cuprinşi de doruri ivorii Şi noaptea-n mine zvârle-absent, Cu umbra norilor de Kent.

Pe ce cărări călătoreşti, Când spui cu drag că mă iubeşti Şi laşi în pragul casei mele, Din univers, atâtea stele...

167

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Să mă iubeşti...

Să mă iubeşti nu ţi-a fost greu Dar de ce ai păreri de rău!

De ce priveşti cu jind mereu, De parc-aş fi plecată-n hău !

Eu te iubesc dar orice pas, Parcă-i cuprins de nevralgii, Ca amintirile-n popas, Pe strada pomilor pusti.

Târând de frunze pe cărare, Condus de un izvor de dor, Vântul mă face călătoare, Iar tu eşti veşnic visător.

Să te iubesc nu îmi e greu, Iubirea azi îmi e stăpână, Iar tu nu ştii câte simt eu, Când nu te văd o săptămână.

168

Ce este iubirea?

Poate că chipul meu...

Poate că chipul meu este mai şters Şi-n lume încă sunt un biet nimic, Dar n-am să mă opresc acum din mers, Nici dacă versul meu sună peltic.

Pe stradă printre umbre eu mă pierd, O ploaie veche fără nici un chip, Când timpul cade-n mine un dezmierd Şi zvârle-n noi cu bulgări de nisip.

Prin lumea asta eu păşesc încet, Prin viaţă trec mereu cu pas tăcut, Dar totuşi scriu cu vorbe de poet Şi gura mea e caldă când sărut.

Aripi îmi cresc spre univers foşnind, Ca un luceafăr gândul tău îl sui, Într-un abis de stele nemurind, Prin vorbele care le scriu şi spui.

Emoţiile mă cuprind, Când ne-ntâlnim spre seară la şosea Şi te privesc cu al dorinţei jind Şi cât de mult doresc a te avea !

Dar norii sunt cu noi aşa zgârciţi Şi ninge parcă secolul s-a stins, Jos printre umbre suntem rătăciţi, Noroc că lângă piept eu te-am cuprins.

169

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Tu spui...

Tu spui că sunt la geamul tău, O stea din Carul Mare, Cuvintele mă ţin în hău, Cu semn de întrebare. Îmi trece viaţa pas cu pas, Prin versul de poet, Dacă îmi scrii de bun rămas, Mereu o să regret?

Iubirea a venit din vânt, Ascunsă în visare, În norii grei şi în pământ Şi-a izvorât din soare?

La geamul tău dacă va ninge, Cu stele călătoare, Cuvintele mi se vor stinge Şi-oi adormii în mare?

170

Ce este iubirea?

Acest balet...

Acest balet al fulgilor de seară, Se desfaşoar-acuma prin grădini Şi-mbrăţişarea lor ne înfăşoară, Sub umbra nucilor ce stau vecini.

Eu te iubesc în tot atâtea clipe, Ce cad cu albul lor de mângâieri, În foşnetul tăcutelor aripe, În dorurile zilelor de ieri. Şi te sărut aşa din întâmplare, Pe fulgul alb ce a căzut pe nas, Apoi în înserata mea ninsoare, Printre melancolii încet te las.

Insomniace umbre rătăcite, Ne pierdem în cărare şi nămeţi, Cu dragostele noastre răscolite, În nopţile pustii şi-n dimineţi...

171

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Între noi... Între noi doi este un dialog, O lupt-a celor fără de izbândă, Ascultă vorbele-n şoaptă mă rog, Pentru un vis care în noi abundă.

Noi ne iubim ca într-o întâmplare, De dimineaţa până la apus, Când somnu-n pat mă strigă la culcare, Dar versurile tale cer răspuns.

Iubirile sunt aripe crescute, Sunt clipe dulci căzute-n nostalgii, Când noaptea somnului îi spun: Hai du-te! Mai sunt de scris atâtea poezii...

172

Ce este iubirea?

Ninge potolit Ninge potolit, o brumă, care curge-acuma des, Desfacându-şi peste case semne fără înţeles, O zăpadă subţirică scârţâie uşor sub paşi, Aş ieşi un pic afară, dar iubito, nu mă laşi.

Bine e la tine-n braţe când te strâng la piept cu foc Şi când sânul tău miroase doar a flori de busuioc, Când îţi mângâi părul negru cu-ndrăgite scânteieri Şi visez la tine-n braţe, alte-n floare primăveri.

Trupului îi dau bineţe şi îl ţin aproape, strâns, Aud streşinile casei, izbucnind ziua în plâns, În povestea de iubire, numai noi ne-am dezgheţat, Chiar de păsările toate, peste vremuri au plecat. În acest rai singuratic numai noi umblam pe-aici, Sărutându-ne-n livadă, sărutându-ne pe prici. Şi-ntunericul azvârle pe sub pleoape doar scântei Şi cuvinte răsfăţate cu glas dulce de femei...

173

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu trăiesc iubirea noastră Eu trăiesc iubirea noastră înălţându-mă spre cer, Unde-o pasăre măiastră, cântă dorul efemer Şi pătrund în amintirea iernilor care s-au dus, Când ţinându-ne de mână lunecam pe derdeluş. Însă astăzi iarna cade sub o pătură de stele, Unde mâna ta întinsă prinde patimile mele, Eu îmi las uşor pivirea, ca în ochi să te cuprind Şi cu gura mea fierbinte, buzele să ţi le prind.

Trupul meu tremură-n braţe, lacrimi curg ca nişte ploi, Peste crinii de lumină, care ard în noapte goi. Şi în lanul de iubire mă visez un mac că sunt, Ce-ncălzeşte-n întuneric îngerii de pe pământ.

Colo-n braţele deschise, tu cu patos mă săruţi Şi şopteşti cu glas de taină: iubito să nu mă uiţi, Eu, iubita mea, cu tine, viu trăiesc iubirea noastră, Privind umbra ta sfioasă, înflorind în zare-albastră.

174

Ce este iubirea?

În iubirea asta... În iubirea asta-n care tu îmi eşti mereu părtaşă, Eu deschid mereu în taină, nasturii de la cămaşă, Sânii albi ca două mere, din adâncul ei îi scot Şi-i mănânc cu multă poftă... şi cu sfârcuri... şi cu tot.

Gura-mi umplu cu miresme, cu dulceaţa lor păgână, Cu buricul ce-mi zâmbeşte dintr-un pântec ca o lună, Şi apoi împătimită lunecă pe şold cuminte, De îl simte ca un soare, arcuindu-se fierbinte.

Poate-aş merge mai la vale dar mă ard, şi devin scrum, Plop uscat din rădăcină la o margine de drum, Dar cu mâinile te mângâi şi făgaşul ţi-l sărut, Când prin noaptea-ntunecoasă, pumni de stele au căzut.

Peste pulpele bălane cu săruturile mele, Fac din tainiţa pădurii să răsar-atâtea stele Şi pe tine cea întinsă lunecând în somn bălaie, Fac luceafărul să ardă coborându-se-n odaie....

175

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

În noaptea asta...

Mă gândesc în noaptea asta să îmbrac rochia nouă, Chiar dacă-i un pic mai strâmtă şi afară iarăşi plouă, Să privesc în ochii tăi când scot părul din batic, Tu cu jind pe lângă mine să te faci că n-ai nimic. În odaia parfumată cu miros de lămâiţă Eu aşez părul buclat, tu volanul la rochiţă Şi făcând pe supărata s-arunc vorbe, două, trei, Fiindcă nu-ţi găsesc cravata şi în braţe nu mă iei.

Poate aşa îmi pierd clipa tot gândindu-mă în taină Şi mă răzgândesc pe loc dezbrăcându-mă de haină, Tu m-aştepţi în pragul uşii, îmi prinzi mâna şi-o săruţi Şi-ascunzându-te sub gene, te faci vorba că-mi asculţi.

Laşi cuvintele să curgă spre izvoare de mătase, Îmi cauţi privirea caldă apoi buzele cărnoase, Cu sărutul ăsta poate clipa s-o opri în loc Şi n-o las să se mai ducă fiindcă am intrat în joc.

176

Ce este iubirea?

Amor nebun...

Amor nebun, ai devenit o boală, Adesea rătăceşti pe unde vrei, Ca să dansezi într-o străină poală Şi să te uiţi în alţi ochi de femei.

Ea vine lin călcând precum o zână, Iar vrăjile din ochi i se desfac, -Îţi pup piciorul dulcea mea stăpână Şi-nnot nocturn prin flori de liliac.

Această parcă e puţin mai altfel, E boiul ei de farmec noaptea plin, Privirea-i mă disecă parcă-i scalpel Şi tot ce are este-n ea divin.

Ispita grea păcatului e vina, Când mişcă-ncet din şolduri legănat, Către apus schimbată e lumina, Fiindcă iubesc pe alta... am plecat.

Sunt cucerit de scuturări de gene, De gura ei cu-acel roşu carmin, De jocurile noastre dintre perne, De zilele ce au un alt senin.

Trecutul las în urmă să se-ngroape, În viaţă nu mă uit către-napoi Şi las destinul dacă vrea să sape Şi să azvârle peste vorbe ploi.

177

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Închide fereastra Iubitule-nchide fereastra, Trec fete pe stradă cântând, Ascultă iubite nevasta Şi uită de pofta din gând.

Mai trage o dată din pipă, Fumatul îţi e interzis, Tu sângeri acum din aripă, Că raiul acela e-nchis.

Pe frunte rămâne doar gândul, Ce mâine de soare-i bătut, Mai lasă iubite colindul, Că fetele-n drum au tăcut.

Afară secrete, duiumul, Pe aripi de îngeri se dau, Cu patos tu scrie destinul, Că-n versuri eterne te vreau.

178

Ce este iubirea?

Noaptea Noaptea curge liniştită, scuturându-se de vise, Peste albul vechi de lună, peste noile narcise, Peste paşii noştri tandri şi al lor sărut din urmă, Când iubirile încearcă tainele să ni le spună.

Uneori mi-e glasul rece, dar nu vreau ca să te supăr, Şi îţi dărui dintre stele dintr-un lac ceresc un nufăr, Te îmbrăţişez şi gura ţi-o sărut cu înfocare, Chiar de dorul nu-mi dă pace iară inima mă doare.

De-ţi greşesc te rog mă iartă cum ne iartă Dumnezeu, Că neghioabă-mi fuse vorba de rănii sufletul tău Şi apoi în noapte-adâncă am lăsat ca peste patimi, Inima să-ţi plângă-n voie scuturându-se de lacrimi. În genunchi eu vin la tine şi te rog iubito iartă, Lacul nostru să nu fie peste vis tăcută haltă, Dragostea să înflorească să îşi scuture parfumul Şi cu el la tine-n suflet eu te rog să îmi dai drumul.

Te îmbrăţişez ...o taină se desface-ncet păgână, Între noi etern e dorul care vrea-n noi să rămână Şi-n grădina parfumată plin cu floare de caişi, Te sărut ca pe un înger peste ochii tăi închişi...

179

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu o să te iubesc Eu o să te iubesc la pas cu luna, În colţul din tăcere, adormit, Pe buze îndrăznesc să îţi pun mâna, Cu dorul orbului neobosit. Şi în amurgul viselor dezmierd, Un anotimp de clipe pironite, La pieptul tău, eu când te strâng le pierd, Un câmp de maci pe vorbe rătăcite.

Se scutură pădurile de ceaţă Şi nopţile se-aruncă în neant, Orice speranţă e o fortăreaţă, Prin care timpul trece delirant. În crâng vor arde dimineaţă zorii, Visând în umbră capete de drum, Sub cerul ce-şi foşneşte tainic norii, Lăsând în urmă ardere şi fum.

180

Ce este iubirea?

E întuneric...

E întuneric şi neantul coboară, În haosul vremii tăcut ne-nconjoară, Fantastice hidre se năruie-n jur, Himere de apă cu paşii de fur.

Iubirea-i fantasmă spre mine-azvârlind, Ciudate fiinţe de smoală zidind Şi albe năluci cu plete-alungite, Ce schimbă săruturi în noapte grăbite.

Din lumea aceasta de foc şi pucioasă, Doar tu ai rămas în veci credincioasă Şi-n noaptea adastă cu stele ce plâng, Cu patima vremii la piept când te strâng...

181

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Privesc la iubire...

Privesc la iubirea ce stă într-o rână, Ce-n noi a lăsat şi nor şi lumină, Da-n haosul lumii eu dau îndărăt Şi-n zori dimineaţă cu rouă te-mbăt.

E rece afară, neantul se-ntinde, În sânul fierbinte ce inima-mi prinde, M-ascund în tăcere şi versuri îţi scriu, Să-mi treacă de vremuri al clipei pustiu.

Că viaţa acum e foc şi pucioasă, Ciudate fiinţe aşează la masă Şi stele ce-n coadă rămân fumegând, La pieptul fierbinte când vreau să te strâng.

182

Ce este iubirea?

E ora unu..

E ora unu... ceasul bate...fantome albe se grăbesc, Prin valurile de-ntuneric se scurg doar freamăte ciudate, Chiar lunei galbene de ceară, palorile treptat sporesc Şi orologiul pe culoare în toaca lumii noastre bate.

Ferestrele şi-au lepădat, o umbră caldă de lumină, Icoanele puse pe zid, tăcerea lor cea răsfirată, O sparg în candelele nopţii, în flăcările ce se-nchină, Ca flori cuprinse de-ntuneric, cu-a lor mireasmă parfumată.

Tu vii din neagra veşnicie, un înger cu aripi întinse, Cu stele vii sclipind în poală, la gâtul tău mărgăritar, Eu te cuprind efemeridă, în raiul scurt purtat de vise Şi ştiu că dragostea-i nălucă şi umbra ta e în zadar.

183

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Un înger...

Un înger la masă revarsă lumină, Când umbra-ţi se pierde-n a şoaptelor vină, El ceasul îl ştie, curgând pe de rost, Iubirea-i păgână, nu e cum a fost.

Ferestrele plâng printre clipe târzii, În suflet răsună vagi voci de copii, Doar umbra oftează, i-e sufletul greu, În ochi e speranţă şi lacrimi mereu.

Iubirea spre ceruri, zburând a plecat, Cu îngerul alb, cu un înger damnat, Serata se-nchide în toamna de ieri, Cu veştede frunze, cenuşi şi plăceri.

Arăţi către înger însă nu-i vina lui, Cuvântul opreşte-l, nu poţi să îl spui Şi taina se-ngroapă undeva în delir, Cu flori sângerate, într-un vechi cimitir.

Vin zorile nopţii, uitat legământul, Îşi scutură pomii de frunze pământul, Iar norii dansează sub umbre de lună, Când albă în voaluri ea trece stăpână... Şi nu ştiu care din clipe, a iubirii târzii, Scuturase pe umeri, valul de poezii, Că acum cântă-n taină, voci curgând din izvoare, Unde şoapte de duhuri, ne separă şi.. doare.

184

Ce este iubirea?

Acuma dormi...

Acuma dormi de vise sfâşiată, Trec feţi-frumoşi pe caii lor cei suri Şi zânele cu desfăcută pleată, Nu ştii pe câte nopţile să furi.

Iubirile printre copaci năuce, Aleargă în miresme risipite, Câte la tine vin ca să se culce, Pe-aceleaşi perini de dorinţi cerniţe!

Zău aş veni şi eu dacă mă chemi, Cu şoaptele de lună parfumate, Dar tu în somnul tău suspini şi gemi, Sub pleoapele şi genele lăsate...

185

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Împărţind iubirea Când m-ai învăţat să te sărut, Aşteptam o inimă să bată, Ca un rai în dragoste căzut, Unde îngerii cu dor se-mbată.

Te iubesc şi azi ca altădată, Când treceai doar ca să faci furori, În gradina asta îmbrăcată, Cu atâtea parfumate flori.

Un torent de clipe nesfârşite, Prins în zorii îmbătaţi cu rouă, Se înneacă lângă noi iubite, Împărţind iubirea noastră-n două *********************

186

Ce este iubirea?

Dimineaţa urcă...

Dimineaţa urcă pe trotuare, Sare chiar şi gardul la vecini, Un exces de ploi torenţiale, A crescut în vechii mărăcini.

Te-am cuprins în visele rebele, Într-un rai de roze veştejit, Zgâriată-n nopţile cu stele, În sărutul meu te-am priponit.

Pe băncuţa veche lângă poartă, Umbre bat mătănii lângă flori, Curge peste noi clepsidra spartă, Fluturi azvârlind tăcută-n zori.

Te iubesc ca pe o nebunie, În păcate veşnice te-ngrop, Frunze curg pe noi o frenezie, De cuvinte galbene din plop.

187

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Flori de lăcrămioară Miresmele din flori de lăcrămioară, Ne-mbată cu plăceri de primăvară, Dar slovele oculte se adună, În versuri unde fulgeră şi tună.

Amurgul când ne dă târcoale, Îmbraci o altă haină moale, Iar palma strânsă scuturând a vină, Ascunde chiar şi picul de lumină. Îmi este frig.. cocorii cântă, Norii coboară-nfumuraţi, Se duc să stea în lacul morii, Iar noi rămânem supăraţi.

188

Ce este iubirea?

Îmbracă-ţi trupul Îmbracă-ţi trupul dulce cu-al nopţilor atlaz Şi pune-ţi sus pe bucle, ca diamant, o lună, O lacrimă tăcerii plăteşte-i pe obraz, Când vorbele-n grădină, sub cerul tău se-adună. Ţi-e patima amară o simt asta-n uitări, În somnul din cuvinte care te împresoară, Când tainicele semne se pierd în călimări Şi vise melancolic, din perna ta coboară.

Trec zilele de-a rândul ca un adânc de umbre Şi nopţile asemeni c-un ochi de lună pal, Doar paşii se destramă când de dorinţi să umble, Deschid spre altă lume întunecat portal.

Bat clopote pe dealuri la slujba de vecernii Pădurea urlă-n urmă cu sânge risipit, Printre vitralii gotic alunecă vedenii Şi câte-o stea mai cade, un ultim asfinţit.

189

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Nopţile abandonate Nopţile abandonate, ţi-au lăsat un ultim vers, În cuvinte încurcate, care inima le-a şters.. Şi-acum lacrima mirată încărcată cu tăcere, Colo-n colţul ei de suflet fumegă de-a ei durere...

Zilele ai prins în poale, sau sub pleoapele lăsate, Veşnicii ce dormitează fluturând nemăsurate.

Nopţile cu poleială îşi mulţeau încet duiumul, Pe cărarea-ntre eresuri să se drumuie nebunul.

Dimineţile îşi sapă, formă-n cosmicul aluat, Colo-n visul de dorinţe din iubire te-am uitat, Aud clopotele serii, bătând ruga de vecernii Şi-n pădurea de poeme, eu te pierd în frigul iernii... *****************’

190

Ce este iubirea?

Ofrandă de flori...

Ofrandă de flori mă-mpresoară, E ziua scăldată în pârg, Dorinţele păsări se strâng, În cerul tău nopţile zboară.

Mai cântă cu greieri vioara Şi vorbe pe ramure mici, Tăcute-n frunziş - pitulici, Mai leagănă-n aripe seara.

Mă-ngrop în atâtea poeme, În mine e-o toamnă cu flori, Cuvintele zboară cocori, Un vis rătăcit între perne.

Poezia aceasta-ţi dedic, Când singuri ne ducem prin viaţă, Trăim iar schimbarea la faţă, Ispita în suflet ridic...

191

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

O floare rătăcită Eu în adânc de dor mă cred, O floare rătăcită, Alăturea când mă aşed, Cu calda mea ispită.

Tânjesc la pieptul tău să fiu, La răsărit de soare, Că versuri de iubire scriu, Când stele cad în mare. Şi de-aş zbura precum o stea, Prin ceruri fumegând, Sub bolta teiului aş vrea, Cu tine să m-ascund.

Să rătăcim printre poeme, Cu braţele de fori, Când jocul clipelor etene, Se scutură din nori.

192

Ce este iubirea?

Obosiţi...

Ne naştem din clepsidre obosiţi, Din anotimpurile ce se surpă moarte, De stele sau de pietre prăvăliţi, În clipele ce nu ştiu să ne poarte. Şi zilele şi nopţile pătrund, În carnea cea cu gustul de ţărână, Acolo în adâncuri se ascund, Atâtea veacuri care stau pe-o rână.

Durerile ne muşcă de cu zori Şi zilele prin noi se duc aiurea, Visez mereu îngenuncheate flori, Îmbrăţişând cu sărutări pădurea.

Cădem din pomi, vechi umbre călătoare, Cu soarele, abandonat în piept Şi lumea ca un vis în tâmple moare, Iubita mea continui să te-aştept. Şi frunze cad apoi se duc de-a rândul, Pământu-n mine a rămas deşert, Am învăţat când singur stau cu gândul, Iubindu-te tăcerile să-ţi iert.

193

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Aştept...

Aştept tăcerile să crească-n noi, Să mai ciocnim paharul nebuniei, Îţi las singurătatea asta-n ploi, Să te-ntâlnesc în pragul poeziei.

Din calea mea ca firul de mătase, Ca florile de maci şi liliac, Ca amintirile mereu frumoase, Voi secera dureri, pe urmă tac.

Ne vom iubi în alt decor de viaţă, Ca nişte îngeri care scriu de dor Şi vom ciocni paharul cu speranţă, Când vechile poeme nu mai mor.

194

Ce este iubirea?

Timpul vine...

Timpul vine, timpul trece, Frunzele în toamne cad, Vremea curge-n crânguri rece, Cu-n amurg, cu-n zâmbet fad.

Pe o margine pustie, Creşte dorul singurel, Dragostea n-o să mai vie Şi-atunci plânge...vai de el.

S-ar întoarce dar nu poate, Toamna a venit în crâng, Noaptea sus pe ramuri scoate, Păsărele care plâng.

Stelele coboară triste, La fereastra vieţii bat, -Iartă-mă acuma Criste, Că pe cruce te-am lăsat.

Vremea trece, vremea zboară, Dorul meu e supărat, Pentru că întâia oară, Dragostea lui a plecat..

195

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Clipa aceasta Clipa aceasta e parcă la teatru, Timpul se duce, e doar ora patru, Se aude din hol pasul tău trecător, Sunet de orgă, cuvinte de dor.

Se scutură floarea, aştept să mă strigi, Te privesc din verandă, aproape e cinci, Petale dansează căzând pe divan, Tu mă pierzi din privire şi mai trece un an.

Asculţi şoapte din gând şi îmi place şi mie, Când lăsăm călimara să devină poezie, Scurte piese de teatru le jucăm insistent E-un trecut plin de vorbe, repetat în prezent...

Pe aici în decor rătăcim lăcrimând, Feţi-frumoşi şi Ilene, colo-n vise gemând, Lumânări ardem încă, între ceară şi lut Şi pe gura ta caldă, uneori te sărut.

Ce-i acum mâine nu-i, dorul, e repetat, Când în braţe iubite, tu pe mine m-ai luat.

Frunze cad şi se duc, clipe fără sfârşit, Doar decorul rămâne, poate-un pic prăfuit....

196

Ce este iubirea?

Nu mă certa…

Eu te iubesc chiar dacă n-am cuvinte Să-ţi spun ce port în mine îngropat fierbinte Şi numai în târziu fac să răsară, Luceafărul iubirilor de seară.

Nu mă certa Nu-mi aduna în pumnii tăi cei mici Atâtea lacrimi ce le pierd în nopţi aici, Când tu te duci pe drumul tău departe Şi laşi în urmă dor de ne desparte.

Nu mă certa Rămân să scriu despre singurătate Dar asta e obişnuit şi nu-i o noutate, Istoria din toamne se repetă Şi frunze curg cu lacrimi pe planetă.

197

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu nu te cert Noi ne iubim, se vede clar, De-aceia fulgeră şi tună, În casa noastră ca un dar, Când avem pace-o săptămână.

Eu nu te cert Ţin să îţi spun că dimineaţa, Torc caiere de dor Şi-n miezul zilei plin de ceaţă, Mă pierd ca în amor.

Eu nu te cert Rămân mereu să te aştept, Din sânul casei vreau, Când toamna clipei port în piept, Iubirea mea să-ţi dau.

198

Ce este iubirea?

Dansul tăcut..

Dansul tăcut al fulgilor ce cad, Lasă în urmă o maramă moale, De fulgere şi vorbe care ard, Ca o iubire-n gândurile tale.

Pe banca noastră dragoste a nins Şi cerul sur continuă să ningă, E albul ca un giulgiu ce s-a-ntins, Iar norii-n cer parcă ar vrea să plângă.

La poartă dintre plopi eu mă opresc Şi-ţi las un vers din răvăşite vise, Chiar dacă astăzi n-am să mai găsesc, Uşile casei către noi deschise.

Pornesc urmat de stolul alb de vânt, Cu sufletul meu rătăcit în noapte, Poate târziu spre umbra de pământ, Un colţ de lună o să se arate.

Paşii în fulgii grei acum se pierd, Doar murmurul mai dăinuie stingher, Cât aş dori un pic să te dezmierd, Mi-e somn, mi-e frig...şi-afară este ger...

199

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

A nins...

A nins pe noi când ne iubeam, Azi amintirile-n buchete stau, Ningea si când nu mai puteam, Din aripile plânse ca să dau. Şi banca de la poartă este ninsă, Pe umeri cu atata nostalgie, Unde dragostea mea ardea nestinsă, Ca versurile noastre-n poezie.

Cad frunzele şi fulgii de zăpadă, Noi rătăcim sub ploape goi, Vântul bate în inimă să cadă, Durerile din amândoi..

Mi-e somnul greu de-atâta ger, Iar paşii tăi mai dănţuie pe cale, Spre altă iarnă unde pier, Lăsând în urma lor ninsori de jale.

200

Ce este iubirea?

A cui eşti tu A cui eşti tu? Al cui sunt eu?

De ce sunt condamnat la rătăcire, Să caut imposibilul mereu, În fiecare clipă de iubire?

Eu te aduc în visul meu să-ncapi, Să arzi în universuri de tăcere, Tu întunericul din mine sapi Şi-apoi dispari, o umbră, o părere. În jur ard constelaţii o splendoare Şi lumi întregi în foc se prăbuşesc, Un soare se înalţă, altul moare Şi eu numai cenuşă moştenesc.

Omoară-mă în cerul meu, cu dorul, Ce zace ca un înger părăsit Şi lasă-n mine, urma ta, fiorul, Speranţelor de-a te fi regăsit.

201

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Eu sunt a ta Eu sunt a ta şi tu al meu, Chiar dacă lumea ne desparte, Noi vrem când noaptea ne e greu, Să ne iubim pe mai departe. În alte timpuri împleteam la vise Şi ne hrăneam la masă fericirea, Urcam pe munţi cu trepte interzise, Închizând gura lumii şi privirea.

Eu am călcat pe frunze moarte, Sub norii fluturând a pace, Ele-au pierit visând în parte, Într-un pământ ce astăzi tace.

Când soarele va răsări din mare Şi îngerii vor coborî din cer, Să ne răspundă fără ezitare: Unde se duc iubirile ce pier?

Că eu am moştenit cenuşă Şi dorul meu arde în jar, Lăsat de-o vâlvătaie-n uşă, Ce luminase ca un dar..

202

Ce este iubirea?

Cu aripile-ntinse Ţi-e sufletul cu aripile-ntinse, Se pregăteşte parcă pentru zbor, Pe câmpul verde-a-nchisului mohor, Stau îngerii cu lacrimile plânse.

Nici tu nu ştii acuma unde zbori, Aripile sunt pline doar cu rouă, Când ai să scuturi aripile-n flori, Din cerul alb va-ncepe iar să plouă.

Te strâng în braţe tandru lângă piept, Luceafărul îl pun în partea stângă Şi ochii ţi-i sărut fiindcă aştept, Un soare cald cu doru-i să ne plângă.

Dovezile să le-aruncăm pe case, În cer să ne suim fără cuvinte, Pe scara unui zbor ce ne rămase, În versul tău ce m-a sedus cuminte.

203

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Vinovată sunt...

Eu astăzi vinovată sunt, Chiar dacă nu mai plouă, Că dragostea flutură-n vânt Şi se va rupe-n două.

Ca peţitoarele ce vin, Dureri în piept abundă, Luminile în umbre ţin, De dor să mă ascundă.

Când florile vor răsări, În casele vecine, Cu jind inima va trăi, Cu dorul ei de tine. Şi am să calc pe flori de tei, Pe vise parfumate, Lăsând durerea-n locul ei, Când tu rămâi departe.

204

Ce este iubirea?

Zăpada aceasta Zăpada albă a căzut, Pe viaţa mea de împrumut Şi stele s-au aprins târziu, Pe umbrele care-am să fiu.

Te mai doresc încet să treci, Cu paşii lini, cu paşii reci, Să ne-ntâlnim în viaţa ta, Pe fulgul lunecat de stea.

Să îţi sărut cu buze dulci, Pe umăr capul când ţi-l culci, Cu gura somnul să-l alint, Ştergându-ţi lacrima de-argint.

Apoi cu fluturări de poale, Vei rătăci străina cale, Pe care nu mai sunt şi eu Şi nici măcar… îngerul meu.

Tăceri de flori de umbre moarte, Vor curge noaptea parfumate, Va lumina luna rotund, Umbre de arbori fremătând. Şi-n pumni cu floare de cais, Vom alerga străini prin vis, Prin turnul cerului de sus, Unde n-am fost… şi unde nu-s.

205

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

În toamna asta În toamna asta infinită, Tăcerea vine cu paşi mici, Ca o străină rătăcită, Cuibar zideşte pe-aici.

Durerea care mă străbate, E un izvor, un nesfârşit Şi umple orice clipă-n parte, În drumul meu spre asfinţit.

Cât îmi doresc în visul meu, Măcar odată să mai treci, Apoi de-ai vrea, să-ţi fie de greu, Pe calea ta ca să mai pleci.

Te mai doresc măcar o clipă, S-aduci priviri şi vorbe calde Şi inima ce astăzi ţipă, Ca-n poezie să se scalde.

Să mă săruţi în somnul meu, Cu setea dorului nocturn, Unde odată domnul meu, Mă ridica pe-naltul turn.

206

Ce este iubirea?

Trec anotimpuri Trec anotimpuri lunecând pe şest, Azvârle-n noi cu calda lor iubire, Punându-ne pe toţi acelui test, De dragoste şi-apoi cu despărţire.

Aceleaşi lucruri vremea le repetă, E cald adesea uneori e frig, Iar alteori mai plouă pe planetă, Chiar dacă râd, mai plâng sau poate strig.

Rămânem robii încercatei patimi, Când ne mişcăm prin sentimente orbi, Când alte păsări strânse între datini, Devin iar îngeri sau sălbatici corbi.

Eu strig la tine dragă că mi-e dor Şi frunzele se duc împrăştiat, Răspunde corbul negru: nevermor, E raiul tău de vreme, încuiat. Şi îngerul aleargă pe afară, Scăldat de vremea ce se cerne-n noi, De frunze cântă fiecare seară, Când te sărut pe umerii tăi goi...

207

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Ieri...

Ieri, anotimpuri dănţuiau prin noi Şi lunecau colo pe derdeluş, Se scuturau apoi în vânt şi-n ploi Şi-n amintiri ce vor la săniuş. În dragoste a apărut furtuna, Din cerul ce în noi s-a-nfumurat, Că frunzele visau să ia cununa, Din soarele ars neâncetat. Şi norii când dansau pe cale, Noi înnoptam nebuni de dor, Visam la stele căzătoare Şi ne vedeam în locul lor.

Mi-e dor de clipe dănţuite-n crâng, De anotimpul florilor de maci, Unde şi îngerii arilpile-şi strâng Şi tu de dragul meu nu poţi să taci.

Răsadul cel mai bun e dragostea, El lasă clipele în noi sculptate, Crescând în inimă ne va putea, Să ne conducă spre eternitate.

Eu azi ridic aripi de fluturi, Să rătăcesc încetişor, Unde norocul tău îl scuturi, Să-ţi spun că mă topesc de dor.

208

Ce este iubirea?

Iubirea noastră Iubirea noastră are un sfârşit, Ea s-a pierdut în nopţile polare, Natura asta a încremenit, Emoţia din suflet nu mai doare.

Trec zilele c-un aer îngheţat, Iubirile sunt sloiuri pasagere, În umbra timpului eu te-am uitat, Cum ne uităm la timpuri efemere.

Doar foşnetul răsună depărtat, Sunt paşii noştri ce se duc aiurea, Un înger aripile şi-a lăsat, Umbrind lunatic cu tristeţe lumea.

Nu te mai strig, ce-a fost e-acum pustiu, Închid absenţa ta-ntr-o telegramă, Iubirea asta despre care scriu, S-a destrămat în nopţile de toamnă.

209

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

A îngheţat şi frigul...

A îngheţat şi frigul din priviri, Ca albatroşii noi ne-am rătăcit, În numele aceleiaşi iubiri, În care ieri îmi pare c-am sosit.

Am urcat valu-acesta plin de nebunie, Ca pinguini căzuţi ca pradă în amor, Unde şi îngerii răpuşi de poezie, Ne-antâmpinau cu braţele pline de flori.

Eu te strigam sub zâmbetul de lună, Când soarele ieşea roşu din mare, Din poezie ţi-am întins o mână Şi cerul vieţii mele pe cărare.

Acum pustiul şade la fereastră, El răscolise-n tainice dureri, Sub bolta cerului atât de-abastră, Şi a lăsat numai o urmă de tăceri.

210

Ce este iubirea?

Între noi... Între noi nebunia înfloreşte latent, Dă-mi cafeaua aceea şi pachetul de Kent, Fumu-ncet se ridică ca un cântec postum, Este marţi şi afară noaptea macină scrum.

Ne-agăţăm iar de vorbe şi în şoapte rostim, Lucruri vechi de când lumea repetăm şi şoptim, Vin iubiri cenzurate spânzurate de timp, Ne visam împreună sub venericul nimb.

Te cuprind ca ofrandă în sărut te sfâşii, Mă întorc ca să umplu venerabil hârtii, Viaţa curge-nainte nu vom şti când oprim, Către drumul cu umbre, lepădaţi să pornim.

Este o disperare, eu o simt între noi, Cum ne-nvăluie cerul cu sălbatice ploi, Sunt săruturi ce vin, sunt săruturi ce trec, Când făptura întreagă ţi-o doresc apoi plec. Şi în mine iar plâng de-acel dor sfâşiat, Umbrele curg în jur timpul plânge uitat, Numai noi mai foşnim în trecut ca năluci, Unde mergi tu acuma, unde inima-mi duci.

211

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Frunza cade a toamnă şi a versuri postum, Ne-om iubi peste vreme cum o facem acum, Va rămâne doar câmpul plin de maci înfloriţi Şi noi doi, două umbre, în iubiri răstigniţi.

Nu e drept vrem mai mult, parcă suntem ocnaşi, Când te-opreşti din sărut şi nelinişti îmi laşi, Când te vreau furibund şi aud cum în horn, În iubire se cască vechiul meu maelstorm.

Unde eşti iarăşi bâjbâi şi nu am nici un ţel, Prinţul nopţii se mişcă plin de sine şi chel, Felinarul aruncă umbre lungi pe pământ, Prin grădina aleargă, veşted urme de vânt...

212

Ce este iubirea?

Azi mă doare iubirea Azi mă doare iubirea, ce îmi bate în piept, Mă aşez într-o rână, stau pe umărul drept Şi aştept ca să vii să-ţi zâmbesc ca o lună, Când pe ceru-nstelat ea se simte stăpână.

Viaţa mea e o apă care-şi are izvor, Într-o sete imensă, plămădită cu dor, De o mână-i întind, ea mă ia de mijloc, Îmi aşează în palmă, gramul meu de noroc.

Rătăcesc într-un crâng, am dorinţe puhoi, Printre frunze căzute văd imagini cu noi, Mă săruţi apăsat şi-ţi răspund vehement, Când în valuri se-nalţă iarăşi fumul de Kent.

Lângă noi, păsărele cântă-n triluiri de zor, Tu o mână ridici ca să plece în zbor Şi pe aripi un freamăt se înalţă la cer, Iar în salcii bătrâne rămân urme de ger.

Mă întorc friguroasă dintr-un gând rătăcit, Te aştept iar la masă însă tu n-ai venit, Viaţa trece alene strânsă-n straie de dor Şi îmi lasă-n verandă, un parfum trecător.

213

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Răspunsurile...

Răspunsurile noastre s-au pierdut, În noaptea noastră de singurătăţi, Atâtea orologii s-au făcut, Prin clipele căzute în bucăţi.

De mine tu nu ştii încă nimic, De lumea asta care-n noi s-a stins Şi totuşi parcă doar aşa un pic, Cu aripile negre ne-a atins.

Atâtea nuanţe încă ne-nconjoară, Cu jocul lor de umbre înstelat, Răspunsurile le atingi şi zboară Şi cântă-n frunze către înserat.

Iubirile nu sunt în noi păcate, Chiar dacă dragostea ne-azvârle în foc, În paturile noastre parfumate, Miroase peste timp a busuioc.

Din darul tău eu mă înfrupt cu jind Şi te sărut mereu plin de iubire, Când trupul tău alături îl cuprind, Îmbrăţişându-l parcă în neştire...

214

Ce este iubirea?

Zburăm cu timpul Zburăm cu timpul amândoi, Pe aripe de vânt stelar Şi ninge toamna peste noi, Cu frunze roşii de arţar.

Din umbrele care am fost, Cresc aripi spre eternitate, Aştept ca acest timp anost, Să ne scuture de păcate.

Să fim o mână de lumină Prin universuri rătăciţi, Când absolviţi de orice vină, Noi vom rămâne fericiţi.

Iar dacă raiul de cuvinte, O să-l mai laşi în poezie, Aş vrea la fel ca înainte, Să-ţi rămân muză pe vecie.

Eu să îţi mângâi fruntea pală Şi pe obraji să te sărut, Când tu aşterni iubirea-n coală, Cu veşncul ei absolut.

215

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Dialogurile noastre Dialogurile noastre, noi le-am scris ca o poveste, Unde clipe îndrăgite tot mereu se regăsesc Şi-unde ca un înger iată, o iubită se găseşte, În cuvinte răspândite, pumni de primăveri ce cresc.

Dorul tău îşi plimbă paşii prin aceste dulci grădini, Unde îngerii coboară şi îşi cântă tainic zborul, Tu închisă colo-n casă dincolo de ochi străini, Depeni în tăceri diurne răsucit în ghem fuiorul.

Prinţul bate pe la uşă, ca a vântului părere, Uşa de-o deschizi rămâne doar zăpada ce-a căzut Şi la poartă-nzăpezită, te priveşte prin zăbrele, Fioros zâmbind la tine noaptea parcă e un lup.

Singură te-nchizi în casă şi uscate flori foşnesc, Aşezat pe etajeră, dorul tău plânge mocnit, Jos pe stradă, alte patimi, rochii se călătoresc Şi se pierd ca dulci miresme undeva la asfinţit.

Numai luna se coboară noaptea din fereasta ta Şi lumina ei ce-a pală printre lucruri o revarsă, Îţi trimit buchete-albastre, poate nu mă vei uita, Ca doi părăsiţi de vreme aşteptând în van revanşă...

216

Ce este iubirea?

A bătut un prinţ la uşă Peste pernă-mi aşez mâna şi piciorul pe un pled, Arunc repede fuiorul şi la coală mă reped, Florile de prin ghivece dorm sub scânteieri de stele, Eu pe coala de hârtie aştern gândurile mele.

Dulce îmi plimbam eu paşii printre noile poeme, Prin frunzişul toamnei arse ca prin scuturări de vreme, Unde îngeri albi ca neaua au promis că s-or întoarce Ca să îmi ridice dorul şi cuvintele dibace.

A bătut un prinţ la uşă precum vântul pe cărare, Când eu ascundeam în pernă razele prinse din soare, Că-n fereastra casei mele am pus flori de busuioc Pentru lună, pentru stele poate-mi vor purta noroc. Şi-am primit în dar poetul prins cu versuri de amor, Ce îşi căuta iubită să îi scrie-n vers de dor, Uite-aşa ne-am întâlnit, flori albastre-n-ziua mare, Înălţându-ne trăirea ca pe-o zi de sărbătoare.

217

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Acest prezent...

Acest prezent ce suferă de moarte, De lipsa mea şi lipsa ta acum, Îl vom închide mâine în vreo carte, Într-un destin ce are poate-un drum.

Atâtea suflete sunt regăsite, Iubirea însă nu va sta la cozi, Va retrăi din cioburi inedite, În cerul plin de stele sau de bozi.

Eu vă salut prietene eterne Şi-n visul meu, vă chem îngeri să fiţi, Să staţi alături rezemaţi în perne Şi să vorbim cu ochii mari cuminţi.

Acelaşi dor chitanţele îşi rupe, Suntem mereu în viaţă plătitori Şi clipele se duc atât de scumpe, Iar uneori nu vom primi nici flori.

Ca într-un joc destinul ne înşeală, Eu totuşi cred şi ţin de dânsul strâns, Chiar dacă baiadera este goală Şi în tăcere-a izbucnit în plâns.

Fereastra s-o deschidem către lume, Va fi o zi când ai să treci prin ea, Aşa că eu te rog acum a-mi spune, Dacă mănânci brioşe la cafea.

218

Ce este iubirea?

Ca doi nebuni Ca doi nebuni ne-am despărţit, Azi suferim de-atâta dor, Prezentul este răstignit, Prin versurile de amor.

Acum îţi scriu ceva în fugă, De supărare şi tristeţe, Cât aş mai vrea să fie lângă, Tărie, şarm şi tinereţe !

De dor, versul s-a împăcat, Cu coala asta de hârtie, Când din trăire i-am lăsat, Acest volum de poezie.

219

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Cuprins DOUĂ INIMI BĂTÂND PE ACELAŞI PORTATIV ..........5 Iubirea .................................................................................11 Eu strig că te iubesc... .........................................................12 Singuri .................................................................................13 Singuri .................................................................................14 Ceaţa aceasta... ....................................................................15 Ceaţa aceasta... ....................................................................16 Reculeg din umbră... ...........................................................17 Te culeg din umbră... ..........................................................18 Undeva... .............................................................................20 Eşti nebun după mine ..........................................................22 Cine te crezi, băiete… .........................................................23 Degeaba caut .......................................................................24 Nedumerire..........................................................................25 Nedumerire..........................................................................26 Prinsă-n braţe... ...................................................................27 Azi-noapte ...........................................................................28 Cu fiecare fugă... .................................................................29 O întrebare...........................................................................31 O să ne... ............................................................................32 Aş veni... .............................................................................33 De va veni... ........................................................................34 De va veni ...........................................................................35 Tu vii către mine... ..............................................................36 Eşti îndrăgostit ...................................................................37 Dorinţele..............................................................................38 Amăgire... ............................................................................40 Viaţa nu este ... ....................................................................42 Nu e întâmplare... ................................................................43 Te merit... ............................................................................45 Speranţele... .........................................................................47 220

Ce este iubirea?

Tu eşti... .............................................................................. 49 Parfumul fericirii ................................................................ 50 Încă sunt... .......................................................................... 51 O poveste de iubire ............................................................. 53 Împrăştiem... ....................................................................... 54 Îmi este teamă..................................................................... 56 Câtă dreptate… ................................................................... 58 Atinge-mă... ........................................................................ 59 Temeliile oculte .................................................................. 60 E peste noi... ....................................................................... 61 Ofertă .................................................................................. 63 Luceafăr călător .................................................................. 64 Îngerul se urcă... ................................................................. 65 Hibernală ............................................................................ 67 Gerul doarme liniştit........................................................... 68 În tindă................................................................................ 69 Să nu pleci deloc ................................................................ 70 Noapte... ............................................................................. 71 Tu, băiete... ......................................................................... 72 A dat de dimineaţă.............................................................. 73 Ce frumos mi-ai scris ......................................................... 75 Eminul meu ........................................................................ 77 Mângâietoare nopţi... .......................................................... 78 Să ne întâlnim... .................................................................. 79 Parfumul tău... .................................................................... 80 Am rămas pereche .............................................................. 81 Grădina ta... ........................................................................ 82 Suntem muritori.................................................................. 83 Îţi dărui... ............................................................................ 84 Eu te alint... ........................................................................ 85 Iubirea e păcatul... .............................................................. 86 Păcatul ................................................................................ 87 Ce seară frumoasă... ........................................................... 88 Inima te cere ....................................................................... 89 221

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Tristeţea este... ....................................................................90 Ca un curent... .....................................................................91 Mă chinuieşti... ....................................................................92 Iubitule ................................................................................93 N-ai mai venit aseară...........................................................94 Dorinţa... .............................................................................95 Vreau ochii tăi... ..................................................................96 Trecerea ...............................................................................97 Şerpoaica mea... ..................................................................98 Ce dimineţi fierbinţi... .........................................................99 Umbrite zori... ...................................................................100 Frumos mi-ai scris... ..........................................................102 Pe drumul... .......................................................................104 Prin vorbe dulci... ..............................................................106 Flămând de tine .................................................................107 Flămândă de tine ...............................................................108 Şi eu te vreau... ..................................................................109 Tu nici nu ştii ....................................................................110 Se aşează... ........................................................................111 Eu nu merg niciunde... ......................................................112 Atâtea flori... .....................................................................113 Clipa ..................................................................................114 Că te iubesc... ....................................................................115 Când inima... .....................................................................116 Prin mine trec ....................................................................117 Prin tine trec ......................................................................118 Zburător .............................................................................119 Azi inima te cere ...............................................................120 Şi plouă... ..........................................................................121 Bătaia vântului ..................................................................122 Vom luneca... ....................................................................123 Ai lunecat... .......................................................................124 Nopţile îndurerate .............................................................125 Nopţile... ............................................................................126 222

Ce este iubirea?

Am izgonit... ..................................................................... 127 Nebun de dor... ................................................................. 128 Surpate lacrimi... .............................................................. 129 Eu, lacrima îţi şterg .......................................................... 130 Femeile parcă-s naiade ..................................................... 131 Femeile.... ......................................................................... 132 Ziua de ieri ....................................................................... 133 Ziua de ieri... .................................................................... 134 Noi ne iubim... .................................................................. 135 Şi ne-am iubit… ............................................................... 137 Somnul flutură... ............................................................... 138 Somnul meu...................................................................... 139 Am mai zbura... ................................................................ 140 Eu am zburat..................................................................... 141 Iubirea mea ... ................................................................... 142 Iubitul meu... .................................................................... 143 Iubirile... ........................................................................... 144 Ne-am prins de mână........................................................ 145 Vino în parc... ................................................................... 146 Eu am venit…................................................................... 148 Trec toamnele ................................................................... 150 Atâtea nopţi ...................................................................... 151 Pe drumuri... ..................................................................... 152 Ca valurile lumii ............................................................... 153 Ca muntele........................................................................ 154 Eşti perla... ........................................................................ 155 De dorul tău... ................................................................... 156 Suntem... ........................................................................... 157 Suntem .............................................................................. 158 În camera noastră ............................................................. 159 În camera noastră ............................................................. 160 Am dorit... ........................................................................ 161 Iubirea mea... .................................................................... 162 Afară ninge... .................................................................... 163 223

Manuela Cerasela Jerlăianu

Ion Vanghele

Insomnie ............................................................................164 Iubirea mea... .....................................................................165 Când sunt a ta... .................................................................166 Acuma fiindcă... ................................................................167 Să mă iubeşti... ..................................................................168 Poate că chipul meu... .......................................................169 Tu spui...............................................................................170 Acest balet... ......................................................................171 Între noi... ..........................................................................172 Ninge potolit .....................................................................173 Eu trăiesc iubirea noastră ..................................................174 În iubirea asta... .................................................................175 În noaptea asta... ................................................................176 Amor nebun.......................................................................177 Închide fereastra ...............................................................178 Noaptea .............................................................................179 Eu o să te iubesc ................................................................180 E întuneric... ......................................................................181 Privesc la iubire... ..............................................................182 E ora unu.. .........................................................................183 Un înger.............................................................................184 Acuma dormi.....................................................................185 Împărţind iubirea ...............................................................186 Dimineaţa urcă... ...............................................................187 Flori de lăcrămioară ..........................................................188 Îmbracă-ţi trupul ...............................................................189 Nopţile abandonate ...........................................................190 Ofrandă de flori... ..............................................................191 O floare rătăcită .................................................................192 Obosiţi... ............................................................................193 Aştept... .............................................................................194 Timpul vine... ....................................................................195 Clipa aceasta .....................................................................196 Nu mă certa… ...................................................................197 224

Ce este iubirea?

Eu nu te cert...................................................................... 198 Dansul tăcut.. .................................................................... 199 A nins... ............................................................................ 200 A cui eşti tu ...................................................................... 201 Eu sunt a ta ....................................................................... 202 Cu aripile-ntinse ............................................................... 203 Vinovată sunt.................................................................... 204 Zăpada aceasta.................................................................. 205 În toamna asta................................................................... 206 Trec anotimpuri ................................................................ 207 Ieri... ................................................................................. 208 Iubirea noastră .................................................................. 209 A îngheţat şi frigul............................................................ 210 Între noi... ......................................................................... 211 Azi mă doare iubirea ........................................................ 213 Răspunsurile... .................................................................. 214 Zburăm cu timpul ............................................................. 215 Dialogurile noastre ........................................................... 216 A bătut un prinţ la uşă ...................................................... 217 Acest prezent... ................................................................. 218 Ca doi nebuni ................................................................... 219

225

http://lenusa.ning.com/group/bibliotecacronopedia

În Biblioteca Cronopedia au mai apărut: Doina Bârcă – Ferestrele bucuriei Femeie omniprezentă - mulier ubique (carte de gânduri dedicate eternului feminin) Nicolae Vasile – Fulcrum (Punctul de sprijin, ediţie în limba engleză) Marin Voican-Ghioroiu - Aş vrea să fiu copil Puiu Răducan - Mucegai nostalgic de vârstă bătrână Ion Vanghele – Basme pestriţe Rodica Nicoleta Ion - Cânturi printre rânduri Emilia Popescu Rusu - Frescă pe zăpadă Constantin Mîndruţă – Calendarul sufletului meu – Toamna Gabriela Mimi Boroianu - Balada iubirii Nicu Doftoreanu - Tangouri dintotdeauna Nicu Doftoreanu - Tangoul veşnic tânăr Nicolae Vasile - Punctul de sprijin Colecţia „Vieţile sfinţilor” – Buna Vestire (25 martie) Revista „Cronos” nr. 25, aprilie 2016 Revista „Taifas literar” nr. 6, aprilie 2016

În curs de apariţie la Biblioteca Cronopedia: Antologia pascală „Pe-o cruce de lumină” Ciclul antoologic „Metamorfozele naturii” – 1. Pe vitraliile cerului sărut ecoul florilor

Colecţiile Bibliotecii Cronopedia: Vieţile sfinţilor Tradiţii Gastro&Literatura Mirific Povestiri cu tâlc Folclor internistic

Călătorii virtuale Originea numelor Gânduri altfel Revista „Cronos – peniţa de aur – izvor de cultură” Revista „Taifas literar”

Contact editura Biblioteca Cronopedia: mail: fabulatortemporis@gmail.com, boroianugabriela@gmail.com tel: 0771647750, 0770406865

izvordecultura@yahoo.com,