Interpreti si Ansambluri folclorice din Bucovina by Ioan Smid

DOLINSKI GHEORGHE, profesor

INTERPREȚI ȘI ANSAMBLURI FOLCLORICE DIN BUCOVINA

RĂDĂUȚI- BUCOVINA 2020 1

Text cules - Gheorghe Dolinski Tehnoredactare - Ramona Colibaba Corectura - Viorica Coroamă Prefața - Viorica Coroamă Editare foto - Mihai Boiciuc Coperta - Mihai Boiciuc

Scrisă în memoria celor care-au trudit pe ogorul culturii din BUCOVINA, și nu numai, de-a lungul deceniilor , pentru care folclorul poporului român și tradițiile sale s-au constituit într-o CARTE SFÂNTĂ, dedicată și celor care astăzi fac același lucru, continuând munca acestora, cinstindu-le astfel memoria, numai și numai în folosul poporului român, al tezaurizării și valorificării superbului și veșnicului folclor bucovinean.

Volum editat sub egida „Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina , a Centrului Cultural „Bucovina ” Suceava, a Societății Scriitorilor Bucovineni și a „Fundației „Episcopul Grigorie Leu”-Mișcare pentru Progresul Satului Românesc, Filiala Suceava

Am scris această carte și cu gândul la iubita mea familie: Cristina- Holly, Ana-Branda Mihaela, Elena Popa și Cristian-Nicolai Dolinski.

Gânduri despre un OM care iubește oamenii Cartea domnului profesor Gheorghe Dolinski este, în societatea noastră, dominată de material și aflată într-un moment de derută și panică, o adevărată gură de oxigen, menită să ne împrospăteze suflete. Subiectul ales de domnia sa este, după cum ne-a obișnuit, legat de oameni, mai exact de oamenii care, cu dăruire și respect, se pun în slujba artei, în special a celei populare. „Acești oameni foarte talentați și inimoși, pot spune fără nicio conotație negativă, că sunt adevărații patrioți ai neamului nostru” spune cu admirație autorul, îndreptățit de faptul că toată energia lor vitală este îndreptată spre fondul autentic românesc, folclorul, care rămâne amprenta noastră identitară. Cartea își descoperă de la sine informațiile, detaliile și realizările, fapte vrednice de respect și admirație, oameni care, iubind frumosul, îl dăruiesc și celorlalți. Aflăm că alături de noi trăiesc oameni care păstrează viu sufletul bucovinean și asta ne dă speranță și ne bucură. Frumusețea jocului popular, a cântecului și simplitatea costumelor populare sunt cunoscute pe scenele țării, dar și peste hotare. E, categoric, un motiv de mândrie și de mare satisfacție sufletească. Motivul scrierii acestei cărți este dorința de a nu se uita valorile și zestrea autentic românească. Precum cronicarul din vechime, domnul Dolinski nu vrea să se piardă în negura trecutului lucruri demne de ținut minte, repere de talent și de dragoste de frumos. Luând contact cu această carte, mă așteptam să găsesc în autor reporterul, dascălul, omul de cultură, dar și omul. Și chiar așa 7

s-a și întâmplat. Cu profesionalism, reporterul ne dă informații detaliate, vine cu precizări, face completări unde e necesar, dă explicații și apreciază reușitele și efortul titanic. Spirit plin de curiozitate, pune întrebări pentru noi, cititorii, și află de fiecare dată răspunsuri. Nu se mulțumește cu puțin, ci, neobosit, nu renunță până când povestea nu e completă. Atunci când artistul e la început de drum, promite noi informații și nu ne dezamăgește. Revine peste ani pentru a ne vorbi despre modul în care a evoluat cariera micului artist, devenit între timp adolescent sau chiar adult. E o adevărată plăcere să urmărim destine în desfășurare, tineri ambițioși, care nu renunță la visurile lor. Cu un spirit de observație viu, mereu în mișcare, domnul Dolinski descoperă tot ceea ce este de descoperit, chiar și lucruri care ar scăpa altora mai puțin atenți. O privire tristă sau prea serioasă, un eveniment din trecut, un gest, felul de a vorbi al interlocutorului sunt motive pentru a înțelege și pentru a nuanța un destin. De asemenea, nu se oprește la o singură sursă, ci adună informații de la toți cei implicați sau apropiați, punctând reușitele, dar amintind și de piedicile, de cele mai multe ori de ordin material, care au apărut câteodată. Cu modestie și simplitate, se extaziază în fața talentului și a muncii neobosite. „Mi-a făcut o deosebită bucurie când a acceptat să stea de vorbă cu mine”, „Sunt foarte mândru că am scris despre el”, „Și-atunci, cu ocazia filmărilor, am admirat colecția de diplome și trofee obținute de acest ansamblu din aproape toată țara” mărturisește autorul, un îndrăgostit de artă, în general, și de folclor, în special. Cu autentică bucurie, domnul Dolinski ne prezintă oameni, chipuri, personalități. Rămâne fascinat de ceea ce înseamnă 8

oamenii, mai ales copiii, imagine a inocenței și a sincerității. În prezentarea micilor artiști, își dezvăluie o remarcabilă artă a portretului, chipurile fiind zugrăvite în tușe fine, amintind de tablourile lui Nicolae Tonitza. Astfel, artistul de la Hurjuieni este un copil timid, destul de înalt, cu corpul mlădios ca o trestie, cu voce domoală, calculată, iar sunetele scoase de naiul său sunt dumnezeiești”, iar Ciornobrevei Bianca, interpreta din Dornești, este „ o fată frumoasă foc, bine dezvoltată, stăpână a doi ochi superbi, iscoditori, neastâmpărați, cu care părea că a cuprins întreg Universul, îmbrăcată într-un superb costum național.” Iris Nichiforiuc, pasionată de echitație, este „suplă ca un lujer de floare, ochi iscoditori, negri, strălucitori (ea spune că sunt șaten întunecat), răspândind în jurul său nu miresme, ci bună dispoziție, dragoste de viață, mult respect și optimism, foarte, foarte calmă și deosebit de politicoasă” iar Alexandra Dan , „minunea de la Putna”, este „frumoasă foc, cu bujori în obrăjori.” Și Florinela Covașă, tânăra pasionată de pictură, e în ochii autorului un copil inocent și serios, cu ochi mari, în care se văd trăirile interioare: „..a venit rândul unei copile firave, cu niște ochi mari, frumoși, ascunși pe nedrept în spatele unor lentile de ochelari. A rămas surprinsă când am rugat-o să renunțe pentru câteva secunde la ei ca să-i văd ochii. Convingerea mea nestrămutată este că omul poate fi cunoscut după ochi, oglinda sufletului fiecăruia.” Nu-l putem contrazice. Domnia sa crede că sufletul omului i se citește în ochi. E adevărat. Dar, la fel de adevărat este că descoperim sufletul omului Dolinski în spatele cuvintelor sale. Se spune că vedem lumea și oamenii din jur în funcție de binele sau de răul din noi, care ne modifică percepțiile. Oamenii din această carte sunt frumoși și buni, serioși, pasionați, izvoare de talent și de

inspirație. Iar asta spune multe despre autor care, curios, om mare cu suflet de copil, descoperă pentru noi frumosul din oameni. Uimit în fața frumuseților naturii, ca și în fața naturii umane, domnul profesor nu obosește niciodată în a sta de vorbă cu oamenii, în a le da ceea ce merită, pe măsura muncii și a talentului lor. Se numește reporter, dar e mai mult un confident, care a aflat secrete și trebuie să le împărtășească cu noi:„ Vă mai destăinui un secret și vă rog să nu-l spuneți nimănui. I-am smuls lui Gabriel promisiunea că mă va invita la un mare concert, pe care-l va susține, atunci când va veni vremea, cu o mare orchestră pe o scenă renumită din țară. De-abia aștept acest moment.” Câteodată ne spune povești, ne ademenește și ne introduce în prezentarea următorului talent: „Cineva a răspândit zvonul ( bineînțeles rău intenționat) că pe Oana n-o mai ascultă culorile. Cică s-ar fi supărat pe ea, nu se știe din care motiv, și-au vrut să fugă. Unde ? Nu se știe. Și să nu fugă oricum, ci la galop .Dar Oana, tenace cum este cunoscută, le-a aliniat frumos pe paleta de culori, le-a dat comanda să execute ceva anume, a pus pensula pe ele și acestea…au ascultato fără crâcnire”. Ne prezintă figuri reprezentative ale satului, cum este badea Bocu din Arbore „un personaj pitoresc, mucalit, vesel peste măsură”, Ion Pahomi, poreclit „Pacală” sau prietenul său de-o viață, pe care-l numește cu umor „Ghiță Aga ot Dornești”. Suntem prezenți și la întâlniri populare, la festivaluri de folclor, și cunoaștem lumea satului așa cum este astăzi. Îi mulțumesc autorului că transmite spre noi, cititorii, atâta entuziasm și optimism, atâta dragoste de viață și de oameni, că, fără să vrem, ne îmbolnăvim de bucurie, de bună dispoziție și de speranța că lucrurile adevărate vor dăinui veșnic. 10

Îi mulțumesc, de asemenea, pentru rolul asumat de apărător al valorilor strămoșești, al talentului autentic, într-o lume care a pierdut reperele sale. De aceea, închei, parafrazând vorbele domnului profesor Gheorghe Dolinski : A consemnat cu respect, admirație și încântare, prof. Coroamă Viorica

Cuvântul autorului Astăzi, marți, 7 aprilie 2020, am reînceput munca la finalizarea unui volum despre interpreți individuali și ansambluri folclorice din zona Bucovinei, despre care am scris, de-a lungul anilor, în paginile ziarelor și ale revistelor, ordonând materialele pe care le am în arhiva personală. În plus, am cerut relații de la cei în cauză, pentru a-mi comunica ce-au realizat după data publicării reportajului respectiv, completând astfel datele pe care le aveam deja despre aceștia. Lucrarea se vrea un omagiu închinat celor care realizează spectacole : interpreți individuali, formații de jocuri populare, grupuri folclorice, dar și instructorilor care se preocupă, uneori fără o compensație de niciun fel , de această muncă foarte grea, dar frumoasă și, totodată, folositoare poporului român. Și, de ce nu ,și părinților acestor copii care, fără să precupețească nimic: timp, bani și ce mai vrei, asigură prezentarea copiilor lor la aceste formații sau ansambluri folclorice și realizează spectacole de neuitat, uneori chiar la nivelul ansamblurilor profesioniste. N-am scris și despre autorități, deoarece prea puține sunt localitățile din zona noastră în care autoritățile au grijă de asigurarea condițiilor pentru desfășurarea activității culturale . În plus, n-am scris pentru ca acei care nu fac nimic să nu se simtă discriminați. Pentru realizarea acestui volum am folosit articolele pe care le-am scris, de-a lungul anilor, în urma vizionării unor spectacole, dar și de informațiile primite de la instructori, acești oameni foarte talentați și inimoși, pot spune fără nicio conotație negativă, că sunt adevărații patrioți ai neamului nostru. Am urmărit să consemnez și evoluția ulterioară a ansamblurilor și a interpreților individuali. Regret doar că n-am fost înțeles de câțiva. Probabil s-au gândit că eu nu fac ceva la nivelul înalt la care se situează ei. Păcat ! 13

Instructorii culturali militează pentru păstrarea obiceiurilor strămoșești, pentru tezaurizarea lor și pentru păstrarea acestora, transmiterea lor din generație în generație, cinstesc credința noastră și limba noastră românească. Aceeași cinstire o adresăm pentru interpreții pe care-i instruiesc aceștia: copii de diferite vârste, tineri și chiar oameni în vârstă. M-am bucurat foarte mult atunci când, adresându-mă fiecăruia în parte, am primit răspuns pozitiv la propunerea mea. În plus, acești instructori s-au angajat și chiar au reușit, să-mi pună la dispoziție foarte, foarte multe date interesante de care m-am folosit în conceperea acestei cărți. Foarte interesant este faptul că unii instructori și conducători de formații urmăresc, pas cu pas, evoluția culturală a celor pe care-i instruiesc., rămânând uimit de multitudinea datelor pe care le au consemnate în arhivele lor personale. Sunt conștient de faptul că nu s-a scris tot ce trebuia de fiecare interpret, formație artistică sau ansamblu de orice fel, lucru pe care poate să-l afirme oricine. De aceea las deschis finalul cărții pentru a putea fi completat de oricine va dori să continue munca mea, s-o ia de la capăt și să meargă pe alt drum și după o altă idee. Nimeni nu se va supăra dacă va veni altul , mai bine documentat decât mine, și va merge pe o altă clasificare sau pe un alt drum. Sunt foarte sigur, viața mi-a demonstrat, că întotdeauna critică , și încă vehement, cei care nu fac nimic. Ei lasă impresia că știu foarte multe, dar, când se apucă de lucru, dacă se mai apucă, nu prea au ce spune. Ce să-i faci ? Așa este viața și omul. Eu am făcut așa cum am considerat, după capul meu, că trebuie făcut. M-am bucurat c-am reușit să fac și atâta. Dar menționez faptul că și m-am consultat cu mai mulți colegi de muncă sau prieteni, de la care am primit sugestii

foarte bune , pe care le-am pus în practică. Și pentru acest lucru le MULȚUMESC foarte mult. Acum este momentul să le mulțumesc acelora care, fără niciun fel de compensație sau premiu, și-au răscolit amintirile, au scotocit în arhivele personale și mi-au pus la dispoziție ceea ce-am cerut. Fiecare dintre ei a făcut o muncă grozavă ! Cinste lor ! Nu-i veți găsi trecuți pe unii în această carte, pentru că așa au vrut ei. De regulă, pe ocolite, s-au eschivat să apară în această carte, dar aceștia nu mi-au spus în față de ce nu acceptă. Asta este una din ciudățeniile omului nou. N-ai ce să-i faci . Așa este firea lor. Păcat, pentru că se vor pierde unele lucruri, care ar fi trebuit cunoscute de toată lumea. Impresiile despre manifestările artistice la care am participat le-am inserat în articolele pe care le-am scris și care au fost publicate în ziare și reviste, unele pe plan local, altele pe plan județean și unele chiar pe plan național. O mare parte din acestea le-am trecut în prezentul volum. Dar am ținut mult ca alături de acestea să scriu și câteva lucruri care să-mi fie împărtășite de eroii cărții mele. Am procedat astfel pentru a observa cum își văd și ei munca pe care o desfășoară. Am rămas profund impresionat de corectitudinea lor, ba, în unele cazuri, au scris mai puțin decât ar fi trebuit după munca ceau depus-o. Tocmai de aceea am și completat unele relatări. Și e normal să spuncu toiată tăria vocii mele: CINSTE LOR ! Și-am mai avut un scop când m-am gândit la întocmirea acestei cărți : mulți interpreți, grupări sau ansambluri folclorice apar, evoluează pe diferite scene și, din motive uneori necunoscute, dispar și nimeni nu mai știe de ele după trecerea anilor. Și-atunci m-am gândit că este bine să scriu despre ei, iar timpul va dovedi cine merge mai departe și cine se scufundă în anonimat. Iar numele lor să fie consemnat într-o carte, pentru că mare dreptate avea badea 15

Toader Hrib când a răspuns la întrebarea mea de ce scrie: SĂ SE ȘTIE DE CEI CARE VIN DUPĂ MINE !” Să știți că dispariția unora nu depinde numai de ei. Experiența de viață mi-a dovedit că acel instructor, care are în sufletul tău dragostea pentru folclor , aceasta nu i se va stinge din niciodată. Dar, de cele mai multe ori, el renunță pentru că așa sunt condițiile vremurilor în care trăiește și depinde pe cine are pe lângă dânsul. Iar sprijinirea muncii culturale, de culegere, tezaurizare și valorificare a folclorului este o muncă de durată, nu este plătită și, ce este mai dureros, nu este apreciată chiar de autorități și nu se poate face niciodată la ordin. Dragostea și plăcerea primează, dar și educația primită în familie este foarte importantă. M-am bucurat de cinstirea avută din partea unor primari din zonă, care, de multe ori, au ținut să mă aibă la manifestarea culturală care era organizată în localitatea ce-o păstoresc. Înseamnă că sunt interesați de activitatea culturală care se desfășoară în localitate. Și-aș putea da destule exemple din zona noastră folclorică. Dar ar fi suficient dacă numărul acestora s-ar mări, pentru c-ar fi în folosul neamului nostru și ei și-ar cinsti locul pe care-l ocupă prin voința sătenilor din comunitatea pe care-o păstoresc. Am obligația de-a transmite cititorilor și un lucru în legătură cu structura acestei cărți. Este vorba de unele capitole care, după unii, n-ar avea ce căuta în această carte. Este vorba de cele scrise despre Florinela și Oana, două pictorițe, Iris- amazoana Bucovinei, grupul de tineri poeți și despre formația de jocuri populare bărbătești (bătrânești) de la Arbore, despre taraful Mucea și altele. Mi-am pus fireasca întrebare: cum să nu scriu și despre acești copii și tineri, dacă eu am scris de ei în paginile unor publicații chiar de la o vârstă fragedă? Și-apoi și ei sunt copii sau au fost copii la data

scrierii reportajelor. Deci își au locul binemeritat în această carte, care a fost concepută despre ei. Dacă eu sunt arborean și-am lucrat și în activitatea culturală acestei localități timp de șase decenii, cum să nu scriu despre formația de jocuri populare bărbătești care , la un moment dat, era renumită pe toată România. Dacă m-am mândrit cu ei, de ce să nu-i trec în carte, mai ales că mulți dintre ei au plecat în Univers ? Trecându-i în carte, am considerat că-mi fac o datorie morală față de aceștia, de membrii tuturor ansamblurilor, de interpreții individuali și de tinerii artiști care, unii dintre ei, au ajuns chiar artiști consacrați. Să știți că urmează și alții. Sunt sigur ! -autorul-

I-SOLIȘTI VOCALI DE MUZICĂ POPULARĂ 1-BUCOVINA VA AVEA O NOUĂ PRIVIGHETOARE ? Localitatea: PUTNA Categoria: INTERPRET INDIVIDUAL Interpretul: DAN DIANA-ALEXANDRA Pasiunea: CÂNTĂREAȚĂ DE MUZICĂ POPULARĂ „Totul a pornit de la vizionarea unei emisiuni la Postul TVR Iași, și anume „Cântec și poveste”, la care era invitată și Doamna SOFIIA VICOVEANCA, Doamna cântecului popular românesc, în general, și a celui bucovinean, în special. Nu fac niciun secret din faptul, nu c-o admir, dar, pur și simplu, o venerez pe această Doamnă în care, pe lângă interpretul de muzică populară, am văzut și un mare OM. Maestrul de ceremonii, Horia Gumeni, un alt prieten de-al meu, anunță, cum obișnuiește la fiecare emisiune, că va cânta și o mare speranță a muzicii populare românești, copila ALEXANDRA DAN din Putna. Ce frumos este când o asemenea vedetă ia sub oblăduirea sa o tânără interpretă în care vede o speranță a cântecului popular bucovinean ! Dacă procedează așa, înseamnă că și-a dat seama de valoarea ei artistică. Chiar atunci mi-am propus s-o cunosc, mai ales că era elevă în clasa a VII-a a Școlii Gimnaziale „Ștefan cel Mare” din comuna Putna. Chiar a doua zi l-am contactat la telefon pe domnul Mircea Aanei, directorul școlii, căruia i-am cerut voie să mă întâlnesc cu fetița, pentru a sta de vorbă cu ea. Primind aprobare ( se putea altfel) am și purces la drum și, în una din zilele următoare, am ajuns la Putna, unde eram așteptat de fetiță. 19

Frumoasă foc, cu „bujori în obrăjori”, mă aștepta calmă. Nimic, nimic din atitudinea ei nu trăda pe fața ei că se va întâlni cu o persoană necunoscută, care o va „descoase” despre preocupările ei extrașcolare. Domnul director m-a informat că este o elevă foarte bună la învățătură, prietenele ei cele mai bune fiind notele de 10 și diplomele pentru locul I la diferite concursuri. Mai întâi am stat de vorbă cu elevul Eduard Witowschi, colegul ei de clasă, care visează să ajungă reporter la televiziune și pentru aceasta, recent, i-a luat Alexandrei un interviu pe aceleași probleme cu care am venit și eu la Putna. Ce bine mi-au prins cele povestite de Eduard ! După răspunsurile primite de la Alexandra, cititorul își va da seama ce întrebări i-am pus. Mai trebuie să știți că Alexandra își alege cu mare grijă cuvintele, se gândește puțin înainte de-a da un răspuns și, ce m-a impresionat foarte tare, în permanență are ațintiți asupra interlocutorului niște ochi mari, superbi, în care parcă ar vrea să cuprindă întregul Univers,cu care parcă te ține sub control pentru a ghici și întrebarea următoare. „Dragostea pentru folclor mi se trage din familie, încă de când bunica, eu fiind de-o șchioapă, mă purta de mână și-mi cânta. Ce bine era atunci ! Iar eu o îngânam și-așa am reținut multe din cântecele ei. Nu trebuie să uitați că m-am ridicat din acest pământ bucovinean, binecuvântat de Dumnezeu, pe care l-a apărat măritul Ștefan, voievodul Moldovei . Alături de bunica din partea mamei și mama mea m-a încurajat mereu să cânt. Spuneau că am o voce foarte frumoasă. Șiașa a fost pentru că la emisiunea „Vreau să fiu mare…vedetă” de la televiziune toți membrii juriului mi-au dat numai note de 10. Chiar vreau să devin vedetă, dar știu că drumul până acolo este extrem de greu. Dar, când am alături întreaga familie, 20

profesorii, directorul școlii parcă mi se pare că drumul nu este atât de greu. Trebuie doar să muncesc mult, mult, mult… dar să știți că eu nu mă tem de muncă. Încă din clasa întâia părinții m-au dus la Clubul Elevilor și al Copiilor din municipiul Rădăuți, unde am învățat tainele viorii și ale cântecului popular românesc cu domnul director Dumitru Pomohaci. Iar la cântat am modele de diamant : Sofiia Vicoveanca, Margareta Clipa, Laura Lavric și Dana Dăncilă, alături de domnul Sorin Filip. Nu-i așa că am de la cine învăța ? Cântecul „Hora de la Putna” a fost realizat în colaborare. Ajutată de bunica și de mama mea, am compus versurile, iar muzica a compus-o un profesor de la Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Îmi place să cânt cu orice prilej: serbări la școală și la căminul cultural, aniversări în familie, aniversări ale colegilor și prietenilor mei. Sper să-mi scot un CD personal. Până acum am înregistrat melodii cântate de mine pe 3 CD-uri, împreună cu colegii mei de la Clubul Copiilor și al Elevilor din Rădăuți. În schimb, am două videoclipuri, care sunt prezentate pe Postul de Televiziune „ Etno .” Am admirat frumusețea fetei, dar și a splendidului costum popular de Putna, pe care-l purta ea. Mama și bunica se îngrijesc și de cel mai mic detaliu al costumului ei popular. La un moment dat am avut impresia că discut cu o artistă matură, care-a străbătut lumea, având o experiență acumulată pe toate scenele lumii. Întrebând-o cât de mare artistă ar dori să ajungă, mi-a spus că la fel cu cei menționați mai înainte, dar, mai ales, cu Doamna Sofiia Vicoveanca. Ce frumos !

I-am urat să aibă parte de mari succese și să-și îndeplinească toate visele, pentru că talent are cu carul. Ce frumos mi-a mulțumit pentru urare și mi-a spus: „Să dea Dumnezeu să fie așa !” Eu, unul, cred că de aici, de la Putna, își va lua zborul o nouă privighetoare a cântecului popular românesc, în general, și a celui bucovinean, în special. A consemnat mut de uimire, prof. Gh. Dolinski ” NOTĂ: acest material a apărut în cotidianul „Crai nou” și heptodamarul „ 7 zile bucovinene”. Prof. Dumitru Pomohaci,directorul Ansamblului Folcloric „Ciobănașul” mi-a declarat următoarele despre Alexandra: „Talent- Pasiune- Dăruire ar putea-o caracteriza , pe scurt, pe această minunată tânără din Putna. Prezența ei la Clubul Copiilor și Elevilor din Rădăuți se datorează bunicii ei dinspre mamă care, fiind cadru didactic, a observat talentul și vocea deosebită a fetiței de 6 ani și a îndrumat-o să participe la cercul de muzică din această instituție. Alexandra a dat dovadă de multă ambiție și perseverență , dublată de o muncă asiduă, iar rezultatele n-au întârziat să apară. Participând la nenumărate spectacole și concursuri care au avut loc la nivel local, județean și național, de fiecare dată s-a întors cu premii și distincții din cele mai valoroase. Mai târziu a început colaborarea și cu orchestra Ansamblului Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava, căpătând o experiență, care i-a permis să abordeze un repertoriu autentic și valoros, care i-au pus în valoare calitățile vocale și interpretative Se cuvine să amintesc și câteva din rezultatele acestei fete: 22

-Trofeul Festivalului „Floare de lotus-Oradea,2015. -Trofeul Festivalului „Dor de cântec românesc”, Constanța, 2017. -Premiul pentru autenticitate la Festivalul „Strugurele de aur”, Alba Iulia, 2017. -Trofeul Festivalului „Cântec drag din plai străbun”, Vaslui, 2017. -Finalistă a Concursului Național „Vedeta populară” -TVR, București, 2018. -Trofeul Festivalului „Florile Ceahlăului”, Piatra Neamț, 2019.” Prof. Dumitru Pomohaci” Iar eu remarc faptul că Alexandra a cam luat trofeul fiecărui festival la care-a participat, nelăsând celorlalți concurenți nicio șansă. După acest interviu, am mai urmărit traseul Alexandrei-Diana bucurându-mă de succesele ei. Iată c-au trecut peste 10 ani de la discuția cu Dana-Diana Alexandra și la o nouă întâlnire cu ea mi-a declarat: „După absolvirea ciclului gimnazial la Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” din Putna, am dat admitere la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Suceava, unde am urmat profilul pedagogic. Totodată, m-am înscris la Școala Populară de Artă „Ion Irimescu”, de asemenea, din Suceava, în cadrul secției de canto popular, pe care am finalizat-o după tei ani. Mai apoi, pentru c-am îndrăgit mult literatura, limba noastră română, am decis să urmez cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității „Al.I.Cuza” din Iași, specialitatea română-engleză. Consider c-a fost cea mai bună alegere, dat fiind faptul că acum sunt

în ultimul an și aștept cu nerăbdare momentul în care voi ajunge la catedră. Pentru a-mi consolida și cunoștințele din domeniul muzical, am hotărât în vara anului trecut să mă pregătesc pentru a susține admiterea și la Universitatea de Arte „George Enescu ” din Iași. Cu multă muncă și cu ajutor de la Bunul Dumnezeu, am reușit. Astăzi sunt studentă și aici, în anul al II-lea, la secția de canto clasic. Deși studiez zilnic operă, lied-uri, fac parte și din Ansamblul Folcloric al Universității, pentru că, totuși, dragostea mea a fost și va rămâne folclorul. Momentan , lucrez la un album, am deja 12 piese în repertoriul propriu și mai câteva în lucru. Îmi doresc să-l finalizez cât mai curând, pentru a-l aduce în fața tuturor iubitorilor de muzică populară. De asemenea, îmi doresc să particip în viitor la alte mari festivaluri și, desigur, spectacole pe marile scene ale țării și, de ce nu, ale lumii. O mare realizare de-a mea a fost participarea, în cadrul concursului televizat „Vedeta Populată”, unde am reușit să mă număr printre finaliști. De asemenea, am avut onoarea și imensa bucurie de a cânta în duet cu privighetoarea noastră, a Bucovinei, Doamna Sofiia Vicoveanca. Un munte de valoare și, totodată, un exemplu de simplitate, modestie, de la care noi, tinerii interpreți, avem multe de învățat. Faptul că am avut ocazia să mă aflu pe aceeași scenă cu Domnia-Sa la un post de televiziune național și atât de cunoscut, nu face altceva decât să mă responsabilizeze. Îi mulțumesc din inimă, o prețuiesc enorm și promit că mă voi strădui să duc mai departe tradițiile, cântecele, obiceiurile noastre strămoșești.”

Cine-i mai frumoasă ?

Premii obținute

Ce frumos îmi șade în costumul popular de PUTNA !

La TVR, împreună cu doamna ELISE STAN, după un succes!

UN NOU INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ Localitatea: IASLOVĂȚ Interpretul: SOLOVĂSTRU MARIA- EMILIA Categoria: INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ Despre Maria- Emilia Solovăstru n-am scris niciodată în mod expres. Dar am scris despre dânsa în articolele făcute despre o anumită manifestare culturală, în cadrul căreia a evoluat și dânsa. Întotdeauna am scris numai la laudativ despre această speranță a muzicii populare românești, în general, și a celei bucovinene, în special. De data aceasta am găsit de cuviință să-i propun să-mi povestească despre dânsa și activitatea ei interpretativă mai detaliat. Spre bucuria mea a acceptat imediat și iată ce mi-a povestit: „ Mulți dintre spectatori mă cunosc ca fiind Emilia Solovăstru, însă numele meu complet este MARIA-ELENA SOLOVĂSTRU. Am văzut lumina zilei în comuna Iaslovăț, județul Suceava, din părinți Ioan și Carmen. Cursurile școlii gimnaziale le-am urmat în comuna natală, la terminarea ei am susținut concurs de admitere la Colegiul Național „Mihai Eminescu din Suceava, unde învăț și acum în clasa a XI-a. Înrădăcinat în spiritualitatea românească, cântecul popular, bogăție de neprețuit a folclorului, spun eu, este un mod de viață și de exprimare a tuturor gândurilor , a sentimentelor și aspirațiilor, care se topesc în versuri populare, pe care mlădiază cântecul. Prefer să fiu mai generoasă în cuvinte atunci când vorbesc despre Raiul meu, Bucovina, frumoasa Bucovină. Câte s-au vorbit, s-au scris, câte s-au cântat despre Bucovina !

Când cineva mă întreabă despre Bucovina, despre cântecul popular bucovinean autentic, îmi place să spun că aici până și inima răsună…Bucovina noastră este unică ! De la frumoasele Mănăstiri, până la costumele populare autentice, doinele care au răsunat și vor răsuna în toată țara și dincolo de hotare îi vor duce vestea ! Suntem speciali și unici, asta pentru că, oriunde am merge, noi, bucovinenii, suntem recunoscuți prin anumite trăsături care doar în Bucovina se găsesc… Eu tare greu aș trăi fără satul meu natal, Iaslovăț, care se află chiar în inima Bucovinei, greu aș trăi și fără cântecele ei tradiționale, fără obiceiuri și fără tradiții… Dacă ar fi să mă opresc asupra aspectelor personalității mele prezente în orice ocazie, pe primul lor ar fi pasiunea pentru muzica populară. Mă însoțește de când pot să-mi amintesc și este printre puținele „lucruri” de care nu m-aș putea lipsi. Nevoia mea pentru muzică, pentru a o asculta și, mai ales, pentru a o cânta, este de-a dreptul organică. În primul rând Cânt pentru mine, pentru că așa simt și doar așa pot să funcționez…cântând. Că le place și altora și doresc să mă asculte, este un plus. Eu așa știu, că am început pe drumul acesta, al cântecului popular de la vârsta de 6 ani, un drum care, pe atunci, mil imaginam așa, presărat doar cu floricele și succese. Îmi doream tare asta, de mică mă știu fâșneață, neastâmpărată, după cum îmi povestesc părinții mei. Acum se amuză cum dădeam în fiecare seară concerte în casă, cum trăiam fiecare clipă în timp ce fredonam cântece populare. Ei, bine! Aleasă recunoștință domnului profesor Nicolae Cotoară. El a fost primul care m-a descoperit și, ce este mai important ,a crezut în mine, m-a promovat atât cât a putut și mereu a fost alături de mine cu o vorbă de încurajare. 29

Mulțumiri alese și recunoștință veșnică și doamnei profesoare de canto Herna Săndulean. La fel cum au făcut-o și părinții mei, dumneaei a crezut tot timpul cel mai mult în mine și ma ajutat încontinuu și mereu inspirat. Dânsa este aceea care mi-a insuflat mult curaj, m-a sprijinit în ceea ce-am vrut să fac. M-a pregătit pentru pentru un drum presărat, din păcate, cu multe răutăți și obstacole, și, de multe ori, a fost motorul care m-a făcut să acționez, pentru că uneori sunt și delăsătoare. Aș putea vorbi foarte mult despre doamna Herna. Tot dânsa este și cea care a fost prezentă atunci când am avut eșecuri, căderi și când m-am simțit lipsită de inițiativă și de putere. Domnului Sorin Filip îi transmit mulțumiri alese pentru că s-a implicat foarte mult în promovarea și clădirea imaginii mele. M-a ajutat cu sfaturi frumoase, mi-a dăruit chiar câteva melodii și pentru aceasta îi sunt foarte recunoscătoare. Prima mea apariție în public a fost una cu totul specială, asta pentru c-am fost acompaniată de orchestra Ansamblului Profesionist de Cântece și Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Atunci am interpretat melodia „Ciobănaș din Iaslovăț” din repertoriul doamnei Margareta Clipa. Consider , după cum s-au exprimat specialiști, că această apariție a fost un real succes. După această primă apariție au mai urmat multe festivaluri, spectacole folclorice pe care le port mereu ăn inima mea, oriunde aș merge.Astfel primul festival a fost la Vorona, județul Botoșani, care s-a intitulat „Moștenite din bătrâni”, unde , deși am avut mari emoții, am fost distinsă cu premiul I Au mai urmat și altele ca: -Festivalul- concurs „Din bătrâni, din oameni buni” care s-a desfășurat la Iași și, unde, tot după mari emoții, am cu cerit trofeul festivalului.

-Festivalul- concurs „Bucovina, tradiție, cultură și spiritualitate” unde am obținut premiul I și trofeul festivalului. -Festivalul- concurs , cu participare internațională „Dobroge ,mândră grădină” de la unde am obținut premiul al II-lea. -Festivalul -concurs „Lie, lie , ciocârlie” de la Brăila, unde am cucerit premiul I. -Festivalul- concurs „Florile Ceahlăului” de la Piatra Neamț, unde am cucerit premiul al III-lea. O experiență unică și remarcabilă a fost atunci când am avut onoarea de-a cânta în duet cu doamna Laura Lavric la emisiunea „ O dată-n viață”, organizată de Televiziunea Română. Acelea au fost clipe memorabile pentru mine, clipe pe care nu le voi uita niciodată și pentru aceasta i se cuvin alese mulțumiri doamnei Laura Lavric. Alt moment memorabil, de neuitat, a fost atunci când am avut onoarea de-a cânta la TVR Iași, în cadrul emisiunii „Cântec și poveste” o melodie din repertoriul distinsei doamne Adriana Bucevschi, căreia îi aduc aceleași alese mulțumiri. Repertoriul meu este unul vast și cuprinde 15 melodii. Acestea poartă semnătura mai multor compozitori, cărora le mulțumesc pentru profesionalismul lor cu care mi-au realizat melodiile. Este vorba de domnii Viorel Leancă, căruia îi mulțumesc pentru încrederea pe care mi-a acordat-o realizându-mi primele mele melodii, domnului Răzvan Mitoceanu și domnului Alexandru Havriliuc. În prezent colaborez cu faimoasa orchestră „Mihai Cotos”, o colaborarea cu profesionalism și încredere, lucru pentru care-i mulțumesc domnului Mihai Cotos, întemeietorul și dirijorul ei.

Deocamdată, repertoriul meu cuprinde 15 melodii, dintre care am și unele împrumutate de la artistele de vază ale Bucovinei, cum sunt: -„Voie bună-mi fac când vreu” de la doamna Adriana Bucevschi ; -Hai,bădiță, lângă mine” de la doamna Laura Lavric; -„Măi bădiță, măi Ilie” de la doamna Mina Pâslaru. Celelalte melodii sunt: -Hora de la Iaslovăț”, „Măi, Costane, măi !”; „Țărăneasca pe bătăi”,„ Doboșarul”, „Cântec pentru bunici”, „Mamă, dorul nu mă lasă”, „Huțulca”, „Niculai, haida la joc”, „Bade, după dorul tău” (doină), „Horă mișcată”, și „Zii așa, mai sacadat”. Sper ca, odată cu trecerea timpului, să-mi îmbogățesc repertoriul. Acum sunt elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu”, profilul uman, cel care m-a atras cel mai mult. Mereu am încredere în mine, știu că sunt capabilă de-a îmbina frumos și armonios muzica cu școala și sper ca, de-acum încolo, la fel de frumos sau chiar mai bine să le creionez.” Maria-Emilia a uitat să-mi vorbească de superbul costum iaslovicean cu care era îmbrăcată. Dar eu îl cunosc foarte bine, așa că vă voi spune câteva lucruri despre el. Spun doar că este superb ! Costumul se compune, la fel ca-n întreaga Bucovină, din cămașă cu poale, catrință și frânghie. Încălțămintea tradițională o formează opincile, dar , de regulă, interpretele poartă pantofi, probabil așa este în vogă. Mai rar poartă bundiță, iar pe cap basma înflorată. Părul este împletit în cosițe, iar în păr, doar așa este normal, o floare, de preferință roșie. Să nu se deoache fata ! Dar mai frumoasă este fata decât costumul. Și-așa am rămas uimit de cele spuse și, mai ales, cum mi le-a spus. I-am urat să urce cât mai sus, pe treptele interpretării cântecului popular. 32

O floare Ã®ntre flori, MARIA-EMILIA

MARELE PREMIU - Un trofeu foarte prețios 34

3- BIANCA- O MINUNE DE COPIL Localitatea: DORNEȘTI Numele: CIORNOBREVEI BIANCA Pasiunea: CÂNTĂREAȚĂ DE MUZICĂ POPULARĂ În activitatea mea didactică , culturală și cetățenească de peste cinci decenii am avut prilejul să colind toate satele din sudul Bucovinei istorice. Peste tot am întâlnit oameni deosebiți și, ce este mai important, talente destul de multe. La manifestările Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, în totalitate culturale, am avut prilejul să cunosc o gâgâlice de fată adusă de domnul învățător Ghiță Aga din Dornești. Fata frumoasă foc, bine dezvoltată, stăpână a doi ochi superbi, iscoditori, neastâmpărați, cu care părea că a cuprins întreg Universul, îmbrăcată într-un superb costum național. Părea coborâtă dintr-un tablou de Nicolae Grigorescu. Era Bianca Ciornobrevei (sprâncene negre, în limba română), elevă la școala din Dornești deabia în clasa a II-a. Domnul Ghiță Aga ot Dornești, un talentat recitator și interpret de muzică populară bucovineană, a adus-o pe fetiță, eleva lui, ca să ne cânte și să ne încânte. Și de fiecare dată a reușit acest lucru. Nu se putea un prilej mai nimerit decât acela, când se strânseseră la respectiva adunare bucovineni din toată țara , și chiar de dincolo de fruntariile ei. După ce v-am prezentat „minunea de la Putna”, eleva Alexandra Dan, m-am gândit că n-ar fi rău să cunoașteți și „minunea de la Dornești” .Cum puteam să fac acest lucru ? Numai prin intermediul lui Ghiță Aga, mentorul ei, mai ales că anii trecuseră și Bianca dovedise că făcuse progrese în interpretarea melodiilor de 35

muzică populară bucovineană. L-am sunat și am pus la cale o întâlnire. În ziua stabilită m-am prezentat dis-de-dimineață la Dornești, la Ghiță Aga acasă, unde, în fața unei cafele aburinde, pregătite de doamna Mariana, am pus la cale planul de bătaie. Se luase deja legătura cu Bianca și Viorica, bunica ei, care au venit la grădiniță, pentru că acolo aveam spațiu disponibil și, ce este mai important, multă liniște. Mama fetiței este la lucru în Italia, iar tatăl…renunțase la această comoară. Discuția am purtat-o în…cinci, grupului nostru alăturându-se și doamna Elena Dumitrescu, fosta ei educatoare. Nu vă puteți închipui cine avea mai multe emoții. Chiar fosta ei educatoare. Chiar de la bun început am observat că Bianca nu avea complexe în fața reportofonului. Răspundea cu nonșalanță și mare naturalețe la toate întrebările puse, după ce se gândea câteva secunde. -Bianca, îți amintești când ai cântat prima dată pe scenă ? -Da, îmi amintesc foarte bine. Eram la grădiniță, aveam cinci ani. Atunci doamna educatoare m-a ajutat să învăț melodia „Mi-am făcut bundiță nouă” a doamnei Angela Moldovan . -Ai continuat să cânți sau ai avut întreruperi ? -N-am încetat deloc să cânt. Doamna educatoare mi-a îndemnat bunica și mama să mă înscrie la Clubul Elevilor din Rădăuți. Acolo mi-am perfecționat tehnica și mi-am îmbunătățit repertoriul sub bagheta maestrului Dumitru Pomohaci. Cu dumnealui studiez și în continuare, pentru că este absolut necesar să mă perfecționez încontinuu. „-Nici nu umbla bine în picioare când cânta., intervine bunica. Aveam o vecină care cânta foarte frumos. Și, de câte ori venea la noi, la fântână, pentru apă, o auzeam cum cânta. Bianca se

ițea la geam, o asculta și apoi îngâna melodia. De multe ori mă ruga s-o chem în casă pentru a ne mai cânta. ” -Când ai participat la primul tău concurs și ce premiu ai luat ? -Eram tot la grădiniță când am participat la concursul „Voinicelul”. Atunci am luat premiul al II-lea. -Nu te-ai descurajat că n-ai luat premiul I ? - În niciun caz. Le aveam alături pe bunica, mama și doamna educatoare, care m-au încurajat în permanență. Și-apoi nu poți lua încontinuu premiul I, pentru că tot apar concurenți foarte bine pregătiți. Anul acesta am luat premiul I la un concurs la Suceava , de la concursul „Dorna, dor de joc și cântec”.M -am întors cu premiul I. -De unde-ți culegi melodiile pe care le interpretezi de la început ? -N-are de unde le culege, intervine domnul Aga. N-ar avea rost să le culeagă din alte localități, chiar din zonă, iar comuna Dornești nu are tradiții folclorice. Din anul 2008 este solista principală a Ansamblului Folcloric „Codrișor” din comună. -Eu merg pe melodii originale, spune Bianca. -Și-atunci cine-ți compune melodiile ? - Ele îmi sunt compuse de domnul Trifan Leancă, dirijorul Ansamblului Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava, pe versurile doamnei Maria Honcescu din Botoșani. -Ai vreun cântăreț preferat ? -Normal că am. Fără modele nu se poate progresa. O iubesc foarte mult pe doamna Sofiia Vicoveanca , pentru că Domnia Sa a dus cântecul popular bucovinean pe cele mai înalte culmi. Apoi mai este Adriana Bucevschi, Ionela Popescu, Angelica Flutur… -Bianca, ai vreo melodie preferată ?

-De fapt toate melodiile pe care le cânt sunt în inima mea. Dar parcă melodia „De la Bilca-n Rădăuți” are un loc aparte, din care vă cânt câteva strofe. Am reținut și eu câtva versuri, melodia fiind destul de lungă : „Muguraș de pe brăduț/ De la Bilca-n Rădăuți/ Drumu-i lung, flăcăi îs mulți/Că la târg poate găsești/ Să ai bani să târguiești/ Și să știi să te tocmești/ I, hai, dor, nu sta ./ -Poți să ne dai titlurile câtorva melodii din repertoriul tău? -Da, cu plăcere. Așa sunt: La huțulcă, hai ficiori”, „La bătută tropa, tropa”, „Haida, hai amu”, „Haideți fetelor la joc…” După ce ne-a delectat , am lăsat-o pe Bianca să-și mai tragă sufletul, și am încercat să aflu câte ceva de la bunica ei și de la fosta ei educatoare. „-De când era mică, știam că va deveni o bună cântăreață”, a intervenit bunica. „Tocmai de aceea am mare grijă de ea și i-am asigurat toate condițiile. Este dotată cu un costum foarte vechi, dar are și unul nou, opincuțe și băsmăluță. O însoțesc la toate concursurile, pentru că mama ei lucrează de 8 ani în Italia, chiar și pentru dânsa și vine foarte rar pe-acasă. Eu și bărbatul meu avem grijă de ea ca de ochii din cap. Am fost cu ea la Rădăuți, Suceava, Vatra Dornei, Iași și voi merge oriunde va merge și ea. -Bianca a fost eleva mea de la vârsta de 5 ani, intervine doamna Elena Dumitrescu. Am observat că ea moștenește talentul deosebit de-a interpreta cântece populare din familie, mai precis de la unchiul ei. Pentru aceasta m--am preocupat în mod deosebit de șlefuirea talentului și promovarea ei. La toate concursurile la care a participat a urcat întotdeauna pe prima treaptă a podiumului.” De ce i-am spus minune ? Simplu de tot. Este foarte bună la învățătură, model de comportare în școală și în societate, mustește de talent, sensibilă, iubitoare până la adorație de folclor bucovinean, 38

păstrătoare de tradiții, participantă la foarte multe festivaluri și, după spusele bunicii, este și o foarte bună gospodină. Și este doar un copil, dar nu un copil oarecare. Aștept dacă este cineva care să mă contrazică. A consemnat cu uimire, admirație și încântare, Prof. Gh.Dolinski 3 noiembrie 2013” NOTĂ: articolul a fost publicat în ziarul „Crai Nou” și în „Săptămânalul de Rădăuți” De la data publicării acestui interviu, Bianca a terminat cursurile școlii gimnaziale, a dat concurs și-a intrat la Colegiul Național „E. Hurmuzachi” din Rădăuți, unde este și-acum. * Recent, am căutat s-o întâlnesc pe Bianca, pentru a afla vești despre activitatea ei. Iată ce mi-a povestit: „ După întâlnirea noastră de acum câțiva ani vă pot spune că activitatea mea artistică, și nu numai, a continuat la fel de frumos și de productiv. Am continuat să mă pregătesc la Clubul Copiilor și al Elevilor din Rădăuți sub conducerea domnului profesor Dumitru Pomohaci. Îndrumată de dumnealui am participat la foarte multe concursuri și festivaluri. Rezultatele au fost de două feluri: foarte bune și mai puțin bune. Dar cea mai importantă a fost și este experiența acumulată și prieteniile legate. Participarea mea la concursuri și festivaluri s-a concretizat astfel: Concursuri: 2014-„Dorna-plai de joc și cântec”-locul I 39

2015-„Floare de lotus”-Oradea, locul I 2016-„Tezaur folcloric bucovinean”-locul I 2017-Cânt cu drag de Bucovina”-locul I. Festivaluri: 2013-„Festivalul Național de Folclor pentru Elevi”-locul I 2014-„E ziua noastră”-Tg. Neamț-locul al III-lea. „Vasile Mucea”-locul a lIII-lea. Am fost acompaniată la vioară și la tobă. Am cântat și m-am acompaniat la cobză. 2018-„Cătălin Pop”-Iași, locul al II-lea „Maria Surpat- Mina Pâslaru- mențiune „În grădina cu flori multe”- Cernăuți, mențiune. Datorită rezultatelor obținute în ultima perioadă, Consiliul Local Rădăuți mi-a a cordat diploma „Excelent pentru Rădăuți”. O altă realizare de-a mea este faptul că, în urma participării la un concurs de preselecție, care s-a ținut la Câmpulung Moldovenesc, am devenit colaboratoare a Ansamblului Profesionist de Cântece și dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Alături de Ansamblul „Ciobănașul” din Rădăuți am participat la foarte multe spectacole, dar, mai ales, la turnee în Italia, Franța, Elveția și Basarabia. În prezent am în repertoriu 13 cântece proprii, orchestrate atât de domnul Trifan Leancă, cât și de Vasile Leancă. Versurile sunt scrise de doamnele Mariana Honceriu din Botoșani și de doamna Mihaela Sfichi. În anul 2016 am început cursurile la Școala Populară de Artă „Ion Irimescu” din Suceava, alături de doamna Alexandra Dumbravă ( Dăncilă), dar pentru acest lucru țin să-i mulțumesc și domnului Sorin Filip pentru toate sfaturile pe care mi le-a dat. 40

În decursul anilor o mulțime de persoane au participat la formarea mea, de aceea țin să le mulțumesc pentru aceasta și le voi fi mereu recunoscătoare. ” Am încheiat interviul în același ton optimist, pe care-l are domnișoara, fiind ferm convins că peste câțiva ani Bianca va avea foarte multe să-mi mai spună. Mult succes , Bianca, la examenul de bacalaureat, la admiterea la facultate, cât și în activitatea artistică ! Am stat de vorbă și cu domnul director Dumitru Pomohaci al Clubului Elevilor din Rădăuți, unde Bianca a fost elevă, care mi-a spus: „ Bianca Ciornobrevei a fost descoperită de învățătorul și interpretul de folclor Ghiță Aga din Dornești, care-a îndrumat-o să se înscrie la clubul nostru. Ea este înzestrată cu un timbru vocal grav, sa făcut remarcată pe scenă, datorită maturității cu care aborda fiecare interpretare a cântecelor din repertoriul propriu sau din cel preluat. A participat ca solist sau în cadrul Ansamblului Ciobănașul” la numeroase festivaluri și concursuri, obținând diplome și premii valoroase. Am înțeles că fata vi le-a spus pe toate, așa că nu are rost să le mai repet și eu. ”

La Festivalul „Floare de salcâm” de la Arbore

BIANCA cu EMILIA SOLOVĂSTRU- o prietenă foarte bună

4-„PRIVIGHETOAREA BUCOVINEI” 43

Localitatea: MILIȘĂUȚI Numele : PRICHICI DANIELA Pasiunea: CÂNTĂREAȚĂ DE MUZICĂ POPULARĂ Din păcate, despre DANIELA n-am scris în mod deosebit, n-a fost personajul principal în vreun articol de-al meu și regret mult acest lucru. Dar asta și din vina ei pentru că, de câte ori am întrebato, îmi răspundea că este foarte ocupată cu învățătura. În schimb, am avut fericirea s-o admir în mai multe acțiuni culturale, mai ales la cele din orașul Milișăuți, unde ea era nelipsită de pe scenă la toate manifestările culturale. Scriind la această carte , mi-am adus manite de Daniela și miam propus să fac totul ce trebuie, pentru a-i smulge măcar câteva cuvinte , cu care să umplu o pagină. De data aceasta, deși ocupată cu serviciul, mi-a răspuns favorabil, mai ales după medierea făcută de distinsa ei mamă, Artemizia. A văzut lumina zilei în orașul Milișăuți la data de 12 noiembrie 1999, părinții fiind Artemizia și Dan. Grădinița, cursurile primare și cele gimnaziale le-a urmat în localitatea natală. Cursurile liceale le-a urmat la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din municipiul Rădăuți. După absolvirea colegiului a dat admiterea și-a devenit studentă la „Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T.Popa” din Iași, Facultatea de Medicină Dentară, Specializare în tehnica dentară. Într-o discuție avută recent cu Daniela, iată ce mi-a mai adăugat la cele spuse prin telefon: „ Spre muzica populară m-au îndrumat bunicii mei. Și ei și-au manifestat pasiunea pentru muzică prin cântat vocal și la 44

instrumente. Tocmai de aceea au văzut în mine un potențial practicant al muzicii populare, atât de prezentă în zona Bucovinei. Deci primii mei profesori și îndrumători în muzica populară mi-au fost bunicii, iar părinții niște susținători adevărați, fără rezerve ai talentului meu. Aș putea spune că primii pași adevărați în muzică i-am făcut cu maestrul Alexandru Dumbravă, renumitul cântăreț al Ansamblului Artistic Profesionist „C.Porumbescu” încă de la vârsta de 9 ani, apoi am continuat cu maestrul Sorin-Viorel Filip, solist al aceluiași ansamblu folcloric profesionist. Am fost apoi înscrisă la Clubul Copiilor din Rădăuți, unde miam continuat pregătirea cu profesorul Dumitru Pomohaci., pregătire care s-a întins pe durata a câțiva ani. La formarea mea au mai contribuit prof. Herna Horvat și Petru Șoiman. După reușita la facultate, am continuat pregătirea pe linie de canto cu prof. Cristina Simion din Iași. Și, cum se spune că trebuie să te pregătești o viață întreagă, continui să mă pregătesc, pentru a-mi perfecționa tehnica vocală , precum și să-mi îmbogățesc repertoriul. Am participat la numeroase festivaluri și concursuri de muzică populară, printre care: -„Ziua limbii materne- ucraineana”, etapa județeană, 2009 -Festivalul Internațional pentru Copii și Tineri „Armonia”-ClujNapoca, 2011; -Concursul Național de Folclor, etapa județeană, 2024; -Festivalul Interjudețean de Folclor„ La poale de obcini”, etapa județeană, ediția a V-a, 2015; -Festivalul ucrainean desfășurat cu ocazia sărbătoririi a 202 ani de la nașterea poetului național ucrainean Taras Șevcenko (2018);

-Festivalul ucrainean desfășurat cu ocazia sărbătoririi unui secol de la nașterea pedagogului, folcloristului, etnografului și creatorului popular- Miroslava Sandro; -Festivalul Internațional de Folclor „Pe Gurghiu în jos și-n sus”,Hodac, județul Mureș, 2017; -Festivalul Internațional de Folclor ”Joc și cântec în Ardeal”,Târgu Mureș, 2018; -Recital „Crăciun la Ateneu”,2018, Iași. Aș putea menționa mai multe asemenea festivaluri și concursuri, dar mă opresc aici, însă este bine să știți că am ambiția să împletesc armonios nobila profesiune pe care mi-am ales-o și cu carierea de cântăreață a plaiurilor bucovinene, de-acolo de unde îmi am rădăcinile, a folclorului fără asemănare care dăinuiește de multe milenii pe-aceste plaiuri de legendă.” Dar și eu n-am stat cu mâinile în sân. Am obținut câta cuvinte de la doamna Brândușa Peslar, director al casei de cultură din orașul Milișăuți:„ Daniela Prichici este o fată foarte ascultătoare. Ori de câte ori am solicitat-o să evolueze pe scenă la vreo acțiune culturală pe care-am organizat-o la Milișăuți, a răspuns cu amabilitate și-a avut întotdeauna o evoluție remarcabilă pe scenă. Noi ne-am mândrit și ne mândrim cu ea. Doar că, după ce-a devenit studentă, participarea ei la noi s-a mai rărit și este explicabil de ce. Doar este studentă la Iași și acasă vine destul de rar. După câre mă pricep, va avea un viitor strălucit.” Subscriu și eu cu toată tăria la cele spuse de doamna directoare și-mi manifest speranța că va face tot ce trebuie pentru a fi prezentă și pe scena localității natale.

ĂŽntr-un spectacol de rock

DANIELA meditează la o nouă melodie

De timpuri DANIELA a avut succese

Membrii ansamblului bucuroși după un nou spectacol 49

5-O ARTISTĂ PENTRU VIITOR Localitatea: ARBORE Interpretul: MANOILĂ ANTONIA Categoria: interpretă de muzică populară De Antonia Manoilă n-am scris prea multe pentru că este atât de mică și are doar câțiva anișori. De aceea n-am avut timp Dar s-o vezi pe scenă cât de dârză și hotărâtă este și ce plină de talent ! Antonia Manoilă a văzut lumina zilei la data de 31 decembrie 2011 în comuna Arbore, județul Suceava, fiind fiica mult dorită de Alina și Dănuț Manoilă, părinții ei fericiți. Deși fetița are la această dată nici 9 anișori împliniți, este cunoscută în muzica populară românească, în general, și bucovineană, în special, recunoscută în țară și peste hotare chiar. Încreștinarea ei s-a făcut într-un mod aparte. Mă refer la faptul că fetița a fost îmbrăcată într-un frumos costum popular arborean cu mărgele, cusut de bunica ei, Silvia, meșter neîntrecut la cusutul costumelor populare, în special cele cu mărgele. Lumea știa că tatăl ei este un iubitor de frumos, artă populară bucovineană și de tradiții cum sunt în satul nostru și mai rar în alte localități din țară sau din Bucovina. La fel și distinsa ei mamă. Poate acest fapt a fost un lucru predestinat pentru evoluția fetiței de mai târziu în arta cântecului popular , așteptările părinților fiind răsplătite din plin. La 2 octombrie 2015, deci la nici 4 anișori, a evoluat pe scena amenajată în curtea Școlii Gimnaziale nr. 3, Cutul de Jos ,din Arbore la serbarea prilejuită de inaugurarea și sfințirea grădiniței din această școală. Hotărârea ei și talentul de care a dat dovadă ți-ar fi spus că are mulți ani la activ. Dar nu era așa. Atunci am și scris în ziare despre dânsa și-acum îmi dau seama că n-am greșit cu nimic. Totul s-a adeverit. 51

. Menționez că grădinița fusese reabilitată în totalitate, pe cheltuiala părinților săi, costându-i pe aceștia peste 50.000 lei. Când a fost sfințită și redată procesului instructiv- educativ Grădinița din Cutul de Jos, denumită de atunci „Grădinița cu povești” ,unde ea frecventa deja de un an, a interpretat melodia „Sunt o fată frumușică”, surprinzând plăcut toată lumea participantă. A impresionat prin stăpânirea ei de sine, atitudine și dezinvoltură, parc-ar fi cântat pe scenă, în fața spectatorilor, de zeci de ani. Cred c-acela a fost momentul în care părinții ei au realizat că se naște un talent a muzicii populare în familia și în neamul lor, iar eu adaug că și-n comunitatea arboreană și poate a Bucovinei. Se pare că așa evoluează lucrurile. „Am rămas uimit de evoluția Antoniei și chiar atunci, pe loc, am luat hotărârea de a face tot ce trebuie ca fetița să se instruiască în arta cântatului. Și-atunci am făcut pasul următor. I-am comandat un negativ pentru melodia Sunt o româncuță, melodie pe care a cântat-o la serbarea de 1 Decembrie 2015 de Ziua Națională a României, cu aproape o lună înainte de-a împlini 4 ani” mi-a declarat tata, plin de mândrie. Și ascensiunea Antoniei a continuat. În primăvara anului următor a participat , din partea Grădiniței Nr. 3 din Arbore , la Festivalul- concurs național „VOINICELUL”, obținând la faza zonală, județeană și națională premiul I ! Parcursul foarte bun pentru vârsta ei la acest concurs i-a făcut și mai încrezători pe părinți. Astfel că-n vara aceluiași an părinții au fost cu Antonia la o preselecție pentru emisiunea-concurs național NEXT STAR ,organizat de postul TV Antena 1. Frumușica a cântat bine, iar faptul că era mărunțică, simpatică și carismatică o fac să treacă preselecția de la Suceava. Așa că, în seara zilei de 29 septembrie 2016 întreaga suflare românească a avut prilejul s-o 52

admire pe micile ecrane. În cadrul acesteia Antonia a interpretat melodia Aseară ți-am luat basma a cântărețului Uddy, pe care-a cântat-o în duet cu acesta. A fost secondată de șase tinere, componente ale baletului trustului de televiziune. Consider că și prin această apariție de excepție, Antonia Manoilă a devenit mult mai cunoscută în toată țară. În aceeași toamnă a anului 2016 Antonia a fost dată pe mâna unui profesionist în ale muzicii populare. Este vorba de domnul profesor Dumitru Pomohaci, director al Clubului Copiilor din Rădăuți. Astfel și-a început ascensiunea sub mâna unui specialist, cu care face lecții o dată pe săptămână. Anul 2017 avea să fie anul adevăratei ei lansări în lumea muzicii. Susținută îndeaproape de tatăl său, cu care făcea repetiții în afara orelor de pregătire pe care le făcea la Clubul Copiilor din Rădăuți, ea avea să pornească în forță. Tot acum a luat lecții de joc popular cu tatăl său, care era membru al formației de jocuri populare bărbătești din comuna Arbore. Repetițiile lor erau admirate de SOFIA, surioara mai mică, care a deprins și ea foarte repede mișcările. Urmare a pregătirii sale excelente, a fost primită membră a formației de jocuri populare a Ansamblului Folcloric „Luca Arbure” al școlii din sat.

Participând a doua oară la concursul „Voinicelul” a reușit să obțină premiul I la toate etapele: zonală, județeană și națională cu melodia „Frunză verde busuioc”. În afară de cântecele pe care le cunoștea, Antonia încânta publicul și cu melodiile: „Crenguță de alunaș” și „Verde baraboi”. În același an a participat la Festivalul Folcloric „Floare de salcâm” de la Arbore, dar și la zilele unor localități cum au fost: Cașvana, Ilișești, Clit, Marginea și la hramul satului ei natal, Arbore. Participă și la Festivalul Internațional de Folclor „Întâlniri bucovinene” de la Câmpulung Moldovenesc, Festivalul Național de Interpretare a Cântecului și Jocului Popular „Cântec, joc și voie bună la Negrești în bătătură” din județul Vaslui. Aici, neavând vârsta de 9 ani a fost primită cu dispensă, a cântat excepțional, impresionând publicul și juriul, prin prezență scenică, costum popular și interpretare, a inventat „Premiul tinereții”, pe care i l-a acordat. Între timp părinții au dat în lucru alte negative pentru cântecele ei, care au fost realizate profesionist de maestrul Viorel Leancă de la Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu”. Crăciunul anului 2017 o „prinde” pe Antonia știind să colinde. Prima colindă pe care a învățat-o a fost „Sfânta Maica lui Iisus”. În perioada imediat următoare părinții ei au considerat că fetița trebuie să aibă un repertoriu al ei, personal și personalizat, cu melodii care s-o reprezinte pe ea, tradițiile și obiceiurile locului natal. Astfel că la începutul anului 2018 are trei negative noi, linia melodică fiind compusă de maestrul la trompetă Alexandru Havriliuc și având în spate instrumentiști profesioniști de la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Primele trei melodii din repertoriul propriu al Antoniei sunt intitulate: „Hora arborenilor”, „Sârba din Poieniță ” și „Bătuta din Arbore”. 54

Pe 1 martie 2018 s-a născut frățiorul ei, Grigoraș. Tatăl ei, care compune și el versuri, aflat în culmea fericirii și a împlinirii și cu cântăreață în familie, n-a stat mult pe gânduri și, alături de Marcel Piticari, a compus versurile pentru cântecul „Grigoraș, măi Grigoraș”, muzica de Viorel Leancă. Melodia este închinată frățiorului nou născut, Grigorie, părinților și celor trei surori Delia, Antonia, Sofia. În primăvara lui 2018 Antonia fiind în grupa mare, participă pentru ultima dată la Concursul Național „Voinicelul” cu melodia „Hora arborenilor”, cu care câștigă premiul suprem „Placheta festivalului”. Este pentru prima dată când acest premiu ajunge în zona Rădăuților ! Participând la ediția a X-a a „Horei Bucovinei” în mai 2018, de la Frasin, este remarcată de reprezentanții unei televiziuni, care propune părinților ca fata să cânte, în aceeași zi, la o nuntă, lucru realizat cu mare succes. A fost începutul pentru că Antonia a cântat și-n următorii ani la multe nunți și cumătrii. Și-n vara lui 2018 va participa la o multitudine de manifestări cum ar fi: „Zilele Sucevei”, la Milișăuți, la Cașvana, la Volovăț ,la Cordăreni din județul Botoșani . Totodată, participă, la Festivalul Internațional de Folclor - „Întâlniri bucovinene” din Câmpulung Moldovenesc, Festivalul Internațional de Folclor „Arcanul ” din Rădăuți, precum și la diverse recepții și evenimente. Important de menționat este faptul că în iulie 2018, la invitația domnului Iurie Levcic, directorul Ansamblului Folcloric din Cernăuți, care a remarcat-o în cadrul unui spectacol folcloric de caritate ținut la Rădăuți, la Casa de Cultură Municipală, Antonia nu depășește doar granițele județului, ci și pe acelea ale țării și ajunge în orașul plin de istorie Cernăuți. Acolo a participat la Festivalul

Concurs Internațional de Muzică Populară Românească „În grădina cu flori multe”, de unde se întoarce cu premiul I. Printre premiile câștigate menționez: Premiul I la Concursul Județean de Folclor „Tezaur folcloric bucovinean”. Premiul I la Festivalul de Interpretare Vocală și Instrumentală „Cânt cu drag în Bucovina”. Premiul I la Festivalul Internațional de Folclor pentru Copii și Tineret „Cătălina” de la Iași. Marele Premiu- Concursul „La poale de obcini”- etapa interjudețeană. Are mai multe apariții la Posturile „Favorit TV”, „Etno TV”, „Bucovina TV”, Cromtel TV”, „PlusTV” și „Rapsodia TV” din Botoșani. Interesant este faptul că părinții au fost solicitați de televiziunile respective pentru ca fetița să participe la filmări, deci se dusese vestea în lumea artistică că se naște un talent în muzica populară, în general, și în cea bucovineană, în special. Părinții săi, considerând că un interpret de muzică nu este complet dacă nu studiază măcar la un instrument muzical , la recomandarea prof. Pomohaci, Antonia începe în toamna anului 2018 studiul la vioară împreună cu dânsul, iar din 2019 începe studiul pianului , împreună cu Sofia, sora sa mai mică, cu prof. George Mucea de la Clubul Copiilor din Rădăuți. Am observat cu satisfacție, confirmată și de profesorii care o pregătesc, că fetița face progrese și acest lucru este îmbucurător , atât pentru părinții ei, cât și pentru profesori. În același an, la toate cele patru melodii din repertoriul propriu, părinții, alături de dansatori și echipa de filmare, îi fac Antoniei videoclipuri.

După ce m-am gândit, mi-am propus să stau de vorbă și cu domnul prof. Dumitru Pomohaci, directorul Clubului Copiilor Rădăuți. Mi-a răspuns cu bucurie și multă amabilitate. Iată ce mi-a declarat cu multă solicitudine: „ Talentul copiilor se manifestă, de obicei, de la vârste fragede. La Antonia Manoilă acesta a fost descoperit de părinții săi încă din primii ani de viață. Dotată cu un dar al vorbirii peste nivelul vârstei și o dicție ireproșabilă, Antonia a impresionat pe cei din jur încă de la vârsta de 2-3 ani. Datorită unui simț muzical aparte și înzestrată cu o voce și un timbru, care s-au făcut remarcate imediat, Antonia a început să cânte și să încânte pe cei care aveau ocazia să o vadă. La grădiniță era sufletul tuturor serbărilor. La vârsta de 5 ani a venit la Clubul Copiilor Rădăuți, la cercul de soliști vocali - grup folcloric unde, datorită calității cu care era înzestrată, progresează rapid participând la numeroase concursuri și festivaluri de folclor, la care reușește să câștige constant premii și distincții. În acea perioadă a fost cooptată și membră a Ansamblului Folcloric „Ciobănașul”, cu care a participat la manifestări culturale locale, județene, naționale și internaționale, fiind mereu prezentă pe podiumul de premiere cu locul I sau trofeele acestora. Amintesc participări la: -Festivalul Județean de Folclor „Tezaur Folcloric Bucovinean”Suceava; -Festivalul interjudețean „Cânt cu drag în Bucovina”-Gura Humorului; - Festivalul- concurs internațional „Cătălina”-Iași; -Concursul Internațional de Folclor „În grădina cu flori multe” și „ Festivalul Folcloric „ Toadere Captari”-Cernăuți, partea de nord a Bucovinei istorice; 57

-Festivalul Internațional de Folclor „Arcanul”- Rădăuți; -Festivalul Internațional „Întâlniri bucovinene”Câmpulung Moldovenesc. Și numărul acestora ar putea continua. De doi ani de zile s-a dedicat și studiului viorii și de un an al pianului, îmbinând în mod armonios activitatea școlară cu cea extrașcolară. Antonia este un copil studios și atent la detalii în tot ce întreprinde, calități care îi conferă un mod de abordare conștiincios în toată activitatea sa. Aceste calități o recomandă pe Antonia Manoilă ca pe un copil de excepție, cu multe perspective, o speranță în folclor, și nu numai. Succes , Antonia !” Prof. Dumitru Pomohaci, directorul Clubului Copiilor din Rădăuți Anul 2019 aduce noi premii și satisfacții, atât pentru Antonia, cât și pentru părinți. Astfel participă, pe rând, ca interpret la Festivalul Folcloric „Floare de salcâm”, apoi la „Zilele comunei Arbore”. La zilele comunei cântă, în premieră , melodia „Pe parău cu rachițele”. Sofia, sora ei mai mică, care era deja membră a Ansamblului de Jocuri Populare „Luca Arbure” a susținut-o alături de ceilalți dansatori. Urmează noi și noi apariții pe diferite scene ca: zilele comunei Iaslovăț, „Hora Bucovinei de la Frasin,” zilele comunei Cordăreni-Botoșani, a comunei Poieni-Solca și a comunei Marginea. Au urmat Festivalul Internațional de Folclor „Arcanul” de la Rădăuți, unde a cântat „Hora arborenilor”, acompaniată de taraful de la Clubul Copiilor din Rădăuții, dirijat de domnul profesor Dumitru Pomohaci și susținută de dansatorii Ansamblului Folcloric ,„Ciobănașul ” din Rădăuți și la Festivalul Internațional de Folclor „Întâlniri bucovinene” de la Câmpulung Moldovenesc, de data 58

aceasta susținută de taraful de la Arbore și colegii copii dansatori ai Ansamblului „Luca Arbure”. Pe data de 15 noiembrie 2019 Antonia trece pentru a doua oară granița din partea de nord a Bucovinei istorice, participând la „Zilele Culturii Tradiționale Românești” de la Cernăuți și la Festivalul-Concurs Internațional „Rapsodul Toadere Captari”, interpretând melodia „Pe parău cu rachițele”. La Cernăuți a fost distinsă cu premiul I. În cadrul aceluiași eveniment cântă alături și de alți interpreți din România și din Ucraina pe scena căminului cultural din satul românesc Costiceni, locul natal al rapsodului Toadere Captari . Acolo se întâlnește cu artistul Călin Brăteanu, un mai vechi prieten al familiei Manoilă, acesta făcându-i Antoniei o frumoasă prezentare, iar aceasta, în fața unei săli pline, face din nou o figură frumoasă . Pe 14 decembrie 2019 a evoluat pe scena Casei de Cultură din Rădăuți, cu prilejul „Serbării de iarnă”, cântând pentru prima dată, la vioară, o melodie ușoară și vocal colinda „Gazdă mândră dă colacul”, susținută la refren de copiii de pe scenă. Imediat, pe 19 decembrie, după doar câteva luni de învățat pianul, în cadrul altei serbări de la Clubul Copiilor Rădăuți, Antonia a cântat la pian, pentru prima dată, în fața publicului. La sfârșitul aceluiași an , mai precis pe 31 decembrie, chiar de ziua ei, cu ocazia Revelionului 2020, a cântat la un restaurant din Suceava, unde pe lângă repertoriul ei cunoscut, a cântat, cu întreaga familie, colinda „O, ce bucurie mare !” La fel ca pentru toți artiștii, anul 2020 va fi mai sărac, Antonia „șomând”, din cauza pandemiei care a cuprins tot pământul. Dar, cu tot cu acest impediment, a făcut câteva filmări la posturile „Cromtel TV” Rădăuți, „Bucovina TV” Suceava și la Nest TV Suceava.

Pe viitor, Antonia are în plan îmbogățirea repertoriului cu melodii noi și participarea, dacă vremurile vor permite, la festivalului și concursuri de muzică populară, precum și la alte manifestări folclorice. Avusesem de gând să vă prezint și costumul pe care-l poartă Antonia. Dar, recitind versurile cântecelor sale, pe care mi le-a pus cu amabilitate la dispoziție ( se putea altfel) tatăl ei, chiar mi-a și fredonat două, m-am gândit că este mai bine să vă prezint patru din cântecel sale, în care artista prezintă satul natal și frumusețea costumului pe care-l poartă. Nimeni n-ar fi putut face aceste prezentări, așa cum a făcut această gâgâlice de fată. Sub pretextul unei sărbători în partea satului numită „Poieniță”, Antonia vă prezintă satul, dar pomenește și de localitățile din jurul lui, astfel: „Frunzî verdi garofițî/ Hai la joc în Poienițî/ La noi în Cutul de Jos. Și scripcaru-i bucuros/ Că la sârbî o vinit/ Gospodarii di pi Clit/ Și acei di Pisti Vali/ Că-n Arbore-i sarbatoari/ Haida hop cu sârba roatî/ Să jucăm ca altădatî/ După muzicanți cu foc/ Că azi îi zî cu noroc. Hăi !/Hai cu sârba-ncetinel /Sajungem până-n Muncel/ Cu batrânii gospodari,/ Cu flacăi și feti mari / Că sunt fete cu draguți/ Venite din Radauți ,/De prin Solca și Cașvana,/ Iazlovăț și Botoșana./ De pe-al Bucovinei plai / În Arbore-i colț de Rai /Multi sati se adunî / La jocul de la strânsurî /Arborenii-s gospodari/ Se adună-n mândru strai/ . Arboreancî sunt șî eu /Și mi-i drag cu neamul meu ./ Haida hop cu sârba roatî/ Să jucăm ca altădatî/ După muzicanți cu foc/ Că azi îi zî cu noroc./ În celălalt cântec, „Hora arborenilor”,și tot cu mare mândrie, ne prezintă costumul pe care-l poartă, costum cusut de către Silvia, bunica sa : „Bob de rouă di pi floari/ Să pornim o horî mari / Nu catați că-s mânânțâcî /Iuti îi a mea opincî /Și mi-i drag la joc în sat /Și prin lumi la cântat / Să vă minunați și voi / Cum i-n Arbori la noi / 60

Ia uitați-vî la mini/ Cî tari îmi șadi ghini / Cu bundițî și traistuțî/ Cea mai mândrî țarancuțî/ Catrincioara-i cu fir mult / Țasutî mai di dimult / Ochincilii-s pi masurî/ Și la joc fac treabă bunî/ Bat cu eli la pamânt/ Parc-aș fi de nu știu când / Port cu mini camașuța /Ce-o cusut-o bunicuța ,/Cu margele și puiuți /La mine sî ti tot uiți/ Ș-o cusut o iarnă-ntreagî/ Că-s nepoata ei cea dragî/ Ș-am să fiu mândră cu ea/ Că-i de la bunica mea. /Camașuțî cu margele / De pe plaiuri arboreni /.Io-s fatî de gospodari/ Știu să cânt după scripcari/ După dobî ca să joc /Cu tăt satul la un loc./Că di micî am pornit /Cântecu mi-i potrivit/ Și cu el oi trăi bini / Ca să-nveselesc o lumi ./Tare mi-i drag a cânta/ Șî-s fată din din Arborea/. Hopa și numa șa. !/ Oare mai este loc și pentru comentat ? Consider că nu ! Aici este vorba și de talentul deosebit al gospodinelor bucovinene, talent care a fost reliefat foarte bine de distinsa doamnă Sofiia Vicoveanca într-o emisiune pe un post TV :„Talentul gospodinelor bucovinene este de neimaginat. Ele întind o pânză albă, aruncă pe ea o mână de mărgele colorate și apare o grădină cu flori multe.” Ce bine a sintetizat Doamna talentul bucovinencelor! Dacă aceste melodii sunt mai molcome, ca-n Bucovina, melodia „Bătuta”, așa cum îi spune și numele, este un cântec de factură iute, gurița artistei umblându-i cu viteză mare. Iată versurile cântecului: „Foaie verde ca urzâca/ Când eram eu atâtica/Câte-un cântec învățam/ Și la joc ieșeam./Mâ lua tata de mână/ Să ieșim la voie bunî/ Printre gospodari, la joc/ Și cântam cu foc ./ Când mă dau să joc bătuta. /Samăn bini cu tatuca/, Bătucesc să rup opinca/. De când mama m-o făcut / Eu cu cântecu-am crescut/Cânt la nuntî și la joc/ Bătuta cu foc/ Că așa am fost de micî/ Ușoară și sprintinicî/ Frumușâcî și placutî/ Le joc ne-ntrecutî/ .Nu vă uitați că sunt micî/ Știu pasu cu floricicî/ Și la joc sunt ușuricî/ .Mândru-i jocul, tare-mi placi/Mi-s picioarele pe aici,/ Batuta din Arborea/ Mi-i drag a juca./ 61

După scripcî și dobaș/ Trompetî și fluieraș/ Bat cu stângu, dreptu sus/ Și mă-nvârt ca și un fus/ Iaca îs și iaca nu-s/. Tăti la loc rasunî/ Și fac voie bunî./ Da, sanatati ș-om porni/ Șî iară ne-om veseli/ Sarbatori când or mai fi./ Am precizat mai sus că-n familia Manoilă a apărut și Grigoraș, cel mai tânăr vlăstar. Cântecul „Grigoraș, măi Grigoraș” va fi noul cântec care va îmbogăți repertoriul Antoniei. Pentru a vă lămuri de semnificația acestui cântec, vă reproduc versurile lui: „Busuioc verde pe masă, Busuioc, măi busuioc/Ne-ai adus norocu-n casă/ Busuioc, măi busuioc.) (După fiecare vers se repetă -Busuioc, măi busuioc/Ne-ai adus un îngeraș/Să aibă tata urmaș/ Ne-ai dat, Doamne, fecioraș/ . Cu numele Grigoraș /.Pe lumi când ai vinit,/Tu neamul neai împlinit/ Mama-i mândrî și voioasî/ Tata are stâlp în casî/ Și mai ai trei surioare/ Pentru noi ești ca un soari/ Tatuca lu' mama-i spuni/ Nam trăit degeaba-n lumi/ De-om trăi puțîn ori mult/ N-am fost umbri pi pamânt./ Frațioru' nostru drag /Tare-ai mai fost așteptat/ Mi-o zâs tata barbatești / De-amu viața îmi tihnește/ Cu trii feti ș-un flacău/ De nimic nu-mi pare rău /Tătă lumea s-o iubești,/Grigoraș sî ni traiești,/Grigoraș, măi Grigoraș!/

2 octombrie 2015 – debutul pe scenă la „Grădinița cu povești”

Mai 2016-în grădina casei 63

Pe scenă la „Next Star” împreună cu Uddy-29 septembrie 2016

11 iunie 2017- Festivalul „Floare de salcâm”-Arbore

Festivalul „Întâlniri bucovinene”, Câmpulung Moldovenesc-2017

2018 Antonia cu trofeul Placheta de Aur „Voinicelul” 65

Mai Č™i noiembrie 2018

Iunie 201 8-Zilele Sucevei

6 august 2018-Grigoraș legănat de Antonia și Sofia

Volovăț 16 septembrie 2018 67

Sfintele Paști-o familie binecuvântată -2019

2 iunie 2019 Festivalul Folcloric „Floare de salcâm”

30 august 2019, la hram la Arbore, Antonia cântă iar Sofia o susține jucând cu formația de dansuri „Luca Arbure”

Antonia cântând la o nuntă la Suceava-septembrie 2019 69

Cernăuți, 15 noiembrie 2019

Antonia și artistul Călin Brăteanu pe scenă la Costiceni-Ucraina, 2019

6-UN BOBOC AȘTEAPTĂ SĂ-NFLOREASCĂ Localitatea -MĂNEUȚI Interpretul -ALINA ZAHARIA Categoria -INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ M-am convins că nimic nu este întâmplător pe lumea aceasta și vă spun asta numai și numai din propria experiență. Plăcerea mea este să asist la fel de fel de festivaluri folclorice, serbări câmpenești sau baluri ale gospodarilor. Nu neapărat pentru a mă distra, pentru că nu prea este loc pentru aceasta, ci pentru că acolo, mai ales în ultimul timp, sunt invitați să evolueze pe scenă și copii talentați. Așa s-a întâmplat când am asistat la Festivalul „Silvestru Lungoci” de la Horodnic de Sus. Printre alți interpreți am remarcat o zgâtie de fată, scundă de stat, frumoasă foc și cu o voce…minunată. Foarte surprins am rămas când am aflat că are numai…8 ani. Am făcut ce-am făcut și-am cunoscut-o. O chema Alina Zaharia și era elevă în clasa a II-a. Între timp a ajuns în clasa a IV-a. Am revăzut-o cum are plăcere și bucurie la Festivalul Folcloric „Floare de salcâm” la Arbore, unde m-am străduit să fie invitată. Unde mai pui c-a evoluat alături de alte două minunății, surori gemene, cam de vârsta ei. Atunci m-am înțeles să stau de vorbă mai pe-ndelete, când va fi mai liberă. Uitasem să spun că mi-o recomandase călduros și domnul Ghiță Aga ot Dornești, descoperitor de talente. Și, cum de gura lui nu scapi…După ce-am obținut și acordul părinților fetiței, m-am întâlnit cu ea și mama ei pentru a afla mai multe date, nu numai cele spuse de alte persoane. Și-am avut ce afla !

De la bun început mi-a făcut o impresie grozavă. Foarte dezghețată, a dat răspunsuri precise, fără divagații, ample, argumentate (!), aprecieri deosebite la adresa altor fetițe, alături de care a evoluat pe scenă și, ce este mai important, aprecieri la adresa artistelor cu care a colaborat sau se instruiește. Întrucât m-aș întinde prea mult, reproducând întrebările puse și răspunsurile primite, voi reproduce o sinteză a răspunsurilor. Dar sunt sigur că cititorul va înțelege ce-am întrebat-o. Astfel am aflat c-a început să cânte încă de la vârsta de 5 (?) ani în cadrul Grădiniței „Voinicelul” din Rădăuți. „A moștenit talentul, spune mama, de la străbunica ei din partea mea. Am dat-o repede la Clubul Copiilor și Elevilor din Rădăuți, unde este instruită și se perfecționează sub mâna și bagheta domnului profesor Dumitru Pomohaci, directorul clubului” a conchis foarte mândră mama. A debutat cu melodia „Trandafir de la Moldova”. Are în repertoriu mai multe cântece, printre care: „Pe toloacă azi la gioc”, „Zii, tu, fluieraș de soc !”, „Azi e gioc la Măneuți”, precum și unele cântece din repertoriul doamnei Viorica Macovei și al altor artiste. Versurile cântecelor ei sunt compuse de doamna Mariana Honcescu din Botoșani, iar muzica de domnul Trifan Leancă de la Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava. „A participat la mai multe concursuri județene, interjudețene și naționale, la care a obținut locul al III-lea la o preselecție națională, cinci locuri I și marele trofeu la concursul „La poale de Obcini”. A participat la festivalurile folclorice de la Dornești și Bădeuți, la care a fost invitată, apoi va mai vedea ce va face. Toate artistele noastre sunt admirate de Alina, dar doamna Sofia Vicoveanca, Margareta Clipa și Adriana Bucevschi, fiind din zonă, sunt mai aproape de sufletul ei.” 72

„Aș vrea să ajung ca doamna Adriana Bucevschi, pentru că este foarte frumoasă, cântă ca o privighetoare, are straie frumoase și un repertoriu bucovinean. Are o ținută scenică deosebită, se comportă frumos și-mi îndrumă pașii” mi-a spus fetița cu mândrie. Superbe cuvinte și aprecieri de om matur, dar nu din gura unei gâgâlici ! Am pus-o în încurcătură când am rugat-o să-mi fredoneze o strofă dintr-un cântec care-i place cel mai mult. „Să știți că ea-și iubește mult de tot, toate cântecele per care le are în repertoriul ei” mi-a destăinuit mama puțin cam încurcată. Și, deodată, Alina m-a încântat cu strofa: „Floare albă di-un puiuț/ Azi e gioc la Măneuți/ Cu strai mândru mă gătesc/ Și din Rădăuți pornesc/Hora mândră s-o-n-nvârtesc”/. Vreți ceva mai frumos ? Am înțeles și ce-o leagă așa de puternic de Măneuți,originile ei. Și pentru c-a vorbit despre modelul ei, rog cititorii să admire ținuta fetei, costumul specific zonei din care provine, nelipsit ei trăistuță și ochii ei mici, negri, vioi și iscoditori. Ați văzut ceva mai frumos la vârsta ei ? Primul ei repertoriu a fost compus din melodiile: „Azi e gioc în Măneuți”, „Cetinioară din Humor”, „Constantine, Constantine”, și „De când am ieșit la gioc”. A evoluat și la diferite televiziuni: Etno, Favorit, Cromtel, Bucovina TV, TV Suceava Plus, TV Moldova. Mai vreți și altele ? Cred că-ntr-un timp svurt va cuceri și altele. Și, cum nu mă mulțumesc niciodată să culeg date de la o singură persoană, am apelat și la doamna Georgeta Saftiuc, învățătoarea fetiței, care, printre altele, mi-a spus: „Este o fetiță foarte ambițioasă, ascultătoare, liniștită, muncitoare, receptivă, respectă sfaturile care i se dau. Oricând este solicitată, vine cu plăcere. A reprezentat întotdeauna școala noastră cu cinste.. Sunt sigură că va avea un viitor mare pe scenă.” 73

Aș fi vrut să ascult și părerea domnului director Dumitru Pomohaci, dar el era departe de țară, în concediu. Însă mi-am amintit ce mi-a spus odată despre Alina , când l-am întrebat ce părere are despre ea. Mi-a răspuns scurt: „Este superbă !” Rețineți că este vorba despre părerea unui specialist în muzică și, mai ales, în folclorul bucovinean. M-am despărțit cu părere de rău de Alina și mama ei. Parcă am simțit că mai au multe de spus despre concursurile la care a participat fetița. Însă i-am smuls promisiunea că, dacă voi trăi, mă va invita , peste ani, la un mare spectacol, pe care ea singură îl va prezenta pe o mare scenă a țării. De-abia aștept. Sunt convins că va ajunge o mare stea a folclorului românesc, în general, și a celui bucovinean, în special. Rămâne ca timpul să ne demonstreze acest lucru. Acum se anunță ca un mare boboc, care abia așteaptă, răbdătoare, să-nflorească. Succes, Alina ! Text și foto-prof. Gh.Dolinski NOTĂ; articolul a apărut în cotidianul „Crai nou” și în heptodamarul „ Săptămânalul de Rădăuți.” Și despre Alina Zaharie domnul Dumitru Pomohaci, directorul Ansamblului Folcloric „Ciobănașul” a avut numai cuvinte de laudă, când mi-a spus cu alt prilej: „-Alina are o voce caldă și-i o prezență plăcută și zâmbitoare la fiecare apariție pe scenă. Un copil talentat, pentru care a cânta a devenit mai mult o pasiune. A ales cu grijă melodiile care i se potriveau și îndrumată, pas cu pas, în cadrul Clubului Copiilor Rădăuți, s-a remarcat pe scenă la numeroase concursuri și festivaluri la care a participat.

Este o prezență nelipsită de la manifestările culturale din Rădăuți și din zona Rădăuților, din localitățile ,limitrofe, având și apariții internaționale, ca membră a Ansamblului Folcloric „Ciobănașul”, în Italia și Basarabia. Astfel a obținut premii la: -Festivalul Internațional „Arcanul” din Rădăuți. -Festivalul „Tezaur folcloric bucovinean”- Suceava. -„La poale de obcini”- Rădăuți. „-Dorna, pași de cântec și de joc”-Vatra Dornei. Recent am stat de vorbă cu Alina și, pe lângă cele spuse de domnul director Dumitru Pomohaci, mi-a mai spus: „De când ați scris de mine am mai participat la mai multe festivaluri și concursuri de muzică populară., la care zic că m-am prezentat bine. Nici nu se putea să iei locul I de fiecare dată. -„Festivalul interjudețean de Folclor, La poale de obcini”trofeul festivalului. -Festivalul Județean de Folclor „Tradiții bucovinene”-locul I. -Concursul Județean de Folclor „Tezaur folcloric bucovinean”premiul I. -Concursul „Flori de câmp”-locul I. -Concursul „Nestemate populare pe plaiuri nemțene”- locul I. -Concursul „Cânt cu drag în Bucovina”-locul II. -Festivalul -concurs interjudețean „Maria Surpat-Mina Pâslaru”-mențiune. Nu le-am mai pus la socoteală celelalte festivaluri și concursuri ținute în diferite localități din județul Suceava. De asemenea, am participat la diferite zile ale localităților din județul nostru, la baluri ale gospodarilor. De la intrarea mea în viața artistică am avut fericirea să cunosc multe personalități ale muzicii populare, în general, și a celei bucovinene, în special. 75

O persoană foarte dragă sufletului meu este doamna Adriana Bucevschi. Este un om cu suflet mare, glas duios și pentru toți este un exemplu demn de urmat. Pe doamna Bucevschi am avut norocul s-o întâlnesc la concursul „Tradiție, cultură și spiritualitate” unde am luat locul I. În anii scurși de la întâlnirea noastră am început să îndrăgesc mai mult muzica populară, tradițiile și portul și din alte zone folclorice ale României. Alți interpreți care și-au găsit locul în sufletul meu mai sunt: Doamnele Sofiia Vicoveanca, Angelica Flutur, Ancuța Corlățean, Laura Lavric, Margareta Clipa, Elena Negru și domnul Sorin Filip. Cu doamna Elena Negru colaborez din anul 2019și este ca o mamă pentru mine. Domnul director Dumitru Pomohaci este cel care m-a sprijinit mereu, încă de la primii mei pași în muzică de la vârsta de 6 anișori. M-a ajutat să mă ridic pe treptele interpretării. În vara anului 2019 am fost cu Ansamblul „Ciobănașul” la un turneu în Italia.Tuturor celor menționați mai sus le sunt veșnic recunoscătoare și nu-i voi uita niciodată, Aceleași mulțumiri și părinților mei, care mă sprijină necondiționat de la primii pași în muzică.”

Serbarea de Crăciun

Ce mai, ochioasă fată !

Spectacol

II-ANSAMBLURI FOLCLORICE 1-ARTA JOCULUI POPULAR (I) Localitatea: ARBORE Pasiunea: JOCURI POPULARE MIXTE Echipa Școlii Gimnaziale „Luca Arbure” Membri: 24 Instructor: BRĂESCU FLORIȚA, educatoare Dintotdeauna mi-a plăcut jocul popular. Pasiunea am reușit so pun în practică de-ndată ce-am ajuns director al Școlii Gimnaziale „Luca Arbure”. Dar instruirea echipei mergea greu, deși sunt absolvent al unei școli populare de artă, specialitatea coregrafie, din cauză că nu era timp și pentru această pasiune. Dar am descoperit un instructor de superclasă, în persoana educatoarei Florița Iliese, actualmente căsătorită Brăescu. Am „citit-o” în câteva acțiuni, mai ales că între timp absolvise Școala Populară de Artă Suceava, avându-l mentor și instructor pe maestrul de neuitat Aurelian Ciornei. Dar cel mai bine este să-i dau cuvântul chiar ei, pentru că nam găsit altă voce mai autorizată: „ Muzica și dansul au fost pasiunile mele de mică. Acest lucru l-a observat și directorul Gheorghe Dolinski pe când eram încă pe băncile școlii gimnaziale. După ce-am absolvit Liceul Pedagogic Suceava- țin să precizez că iubesc foarte mult și munca cu micile făpturi- am revenit cu profesia la locul de baștină din anul 1979. Tradițiile și obiceiurile locale au fost puncte de referință, pe lângă meseria aleasă. Același director, un mare iubitor al culturii locale, mia încredințat un alt obiectiv de îndeplinit, pe lângă cel profesional: înființarea unei echipe de jocuri populare. Recunosc, a fost o 79

provocare pe gustul meu. Mă gândeam că, pentru a face ce-ți place, poți face orice, în felul tău, atâta timp pe cât este posibil, și cât există ,muncă și dorință sinceră. În același timp era în vogă un mare concurs- Festivalul Național Cântarea României-, un ansamblu de manifestări culturale, inaugurat în anul 1976,pengtruy că până acum echipa școlii noastre se remarcase doar până la faza județeană. În comuna Arbore nu era decât o singură echipă de jocuri populare bărbătești , condusă de bravul, eminentul și regretatul Georgi Buliga, poreclit Bocu. Acesta adunase laolaltă feciorii satului, și chiar mai vârstnici, cu care jucase chiar cu zeci de ani în urmă, formând o echipă nouă. Când l-am văzut jucând pe Bocu, am fost așa de impresionată, încât mi-am spus c-o să învăț să joc și eu ca el. Numai că eu trebuia să prezint pe scenă o echipă mixtă de jocuri populare, dar provocarea era prea mare și mă incitase. Am discutat cu domnul director Gheorghe Dolinski despre acest proiect și-am anunțat în școală că facem selecție pentru o echipă de jocuri populare mixte, adică fete și băieți. Orice început e greu-dar realizabil, am considerat eu, deoarece muncesc cu domnul director. Așa am selecționat 24 de copii din clasele V-VIII. La început a fost foarte greu, dar n-am dezarmat. La un moment dat mi-am dat seama că jocul popular nu este numai ceea ce se vede. Jocul popular este ceea ce simți, este ceea ce devii când joci. Pentru a avea muzică specific locală, am luat legătura cu echipa de șoc- formată din frații Râpă , Vasile și Mircea , condusă de Vasile ,tatăl lor , deoarece ei cunoșteau foarte bine repertoriul de jocuri locale. Tata lor și Vasile cântau la vioară, iar Mircea la cobză. E drept, ei nu erau „notiști” ,dar aveau o extraordinară ureche muzicală, ca toți instrumentiștii din tată-n fiu. Am pornit apoi la stabilirea repertoriului formației de jocuri mixte și, ce este mai important, la culegerea strigăturilor specifice 80

pentru fiecare joc în parte. Nu ne puteam permite să punem strigături care nu sunt specifice unui anumit joc. Am stat de vorbă cu unul și cu altul, pe care i-am știut c-au jucat cu alți în urmă în formația de jocuri bărbătești și-am fixat repertoriul: Hora, Coasa, Rața și Bătrâneasca. Cu timpul am adăugat și Țânțăroiul. Iar bagajul de strigături a fost completat prin informațiile culese de la Georgi Buliga ( Bocu), Toader Vântu și Ion Pahomi ( Pacală). Ultimul a ajuns în cele din urmă conducătorul formației de jocuri bărbătești după „ieșirea la pensie ” a lui Bocu ,la cei 86 de ani ai lui. La alegerea repertoriului am primit un ajutor de neprețuit din partea folcloristului Aurelian Ciornei, maestru coregraf, membru al Academiei de Arte Tradiționale din România. De fapt și eu am urmat cursurile de coregrafie cu maestrul Aurelian Ciornei, despre care am amintiri foarte frumoase. Pentru prim participare la faza zonală și apoi la cea națională impresiile exterioare au fost foarte favorabile, lucru care ne-a ambiționat. Un început bun înseamnă și o ambiție pentru viitor. O noutate în repertoriul formației noastre a fost introducerea soliștilor dansatori. După afirmația maestrul Ciornei am fost inovatori la acest capitol, fiind prima formație de jocuri populare mixte din țară, care am introdus soliști dansatori. În scurt timp această „inovație” a fost utilizată și de alte formații de jocuri populare. De-a lungul existenței formației am avut două perechi de soliști dansatori, ambele cucerind titlul de laureat și medaliile de aur la faza națională. Este vorba de perechile Cristina Olar cu Mugurel Prichici și Sorina Cotleț cu Vasile Cotleț. Am fost mândri pentru că, după o perioadă foarte intensă de pregătire, și de consilierea maestrului Aurelian Ciornei și a inspectorului școlar Dragomir Paulencu, care răspundea de concurs 81

din partea Inspectoratului Școlar Suceava, formația noastră, alături de soliștii dansatori, a fost distinsă cu premiul întâi la faza națională. De fapt, primul succes a fost de bun augur, pentru că, deși s-a mai schimbat componența, echipa noastră a fost distinsă cu titlul de laureat și medalia de aur la edițiile care au urmat până la ultima ediție din anul 1989. Cu timpul, pentru mine dansul a devenit arta de a învăța corpul să exprime emoții, emoții pozitive de a continua și de a a duce județului și localității rezultate cât mai bune, cât mai notabile. Mi-amintesc cu mare emoție de participarea la un mare eveniment al anului 1984. Este vorba de sărbătorirea la nivel național a organizației pionierilor. Atunci au fost invitate două formații de jocuri populare din județul nostru, noi și cea din Vatra Moldoviței, pe baza rezultatelor anterioare. Am fost foarte bucuroși c-am fost selectați pentru acest eveniment, mai ales c-am stat în cantonament la București timp de o lună de zile, până la spectacolul final din 2 iulie. O lună de zile am fost cazați în condiții excelente, mâncarea pe măsură și petrecerea timpului liber la fel. În afara repetițiilor ne-am petrecut timpul liber numai în vizitarea celor mai importante obiective turistice din municipiul București. Unde mai pui c-am participat, în costumație de epocă, și la filmarea unor cadre superbe pentru un film documentar. Îmbrăcați în costume de epocă și cu arme în mână nu ne mai cunoșteam între noi. Au fost perioade superbe din viața noastră. Iar despre spectacolul final, prezentat în fața celor mai importante personalități din România, chiar nu mai avem nimic de spus. A fost superb ! Sutele de ore de repetiții, până la automatizare ne-au fost răsplătite prin acel spectacol grandios. O presiune deosebită a fost și asupra directorului Dolinski prin deplasarea noastră, alegerea locației și

desfășurarea orelor de repetiții la Sala Polivalentă din București, în imensitatea căreia parcă ne pierdeam. Pentru prima dată în viața noastră participam la realizarea acestui spectacol grandios, în așa o locație și intram într-un angrenaj complex, execuție după un program riguros, desfășurat la secundă, planificarea la filmări, la fotografii, respectarea scenariului , ore exacte pentru vizite și control, foarte mult și riguros control. În concluzie, am trăit într-o lume total necunoscută nouă și în care trebuia să ne acomodăm și să ne integrăm cu exactitate. Formația noastră de jocuri populare mixte a fost în componența: Viorica Pahomi, Mariana Bolboacă, Dorina Buliga, Sorina Cotleț, Dorina Buliga, Maria Buliga, Rodica Solovăstru, Rodica Olari, Rodica Manoilă, Georgeta Hrincescu, Maria Iliese, Angela Știr, Rodica Iliese. Iar băieți au fost: Clețoc Rudolf , Vasile Cotleț, Mihai Ursan, Cristian-Nicolai Dolinski, Dorel Cotleț, Sorin Buliga, Petrică Ursan, Toader Cotleț, Gheorghe Pahomi, Gheorghe Ursan, Vasile Tabarcea, Cezar Apostol , Gheorghe Buliga, Ruști Paul și Irimescu Gheorghe. Strașnică echipă ! Datele de mai sus le-am obținut de la Viorica Pahomi, și ea membră a echipei. De fapt, de la ea am cules și impresiile: „ Îmi amintesc cu nostalgie despre perioada în care eram mândră că făceam parte dintr-o echipă de jocuri populare. A fost o perioadă frumoasă pentru noi, din care păstrăm amintiri deosebite. Și fetelor mele le-am povestit cu mândrie cât de frumos a fost în echipa de jocuri populare și pentru care le-am insuflat și lor dragostea față de jocul popular. Îmi amintesc cum mergeam prin țară cu formația reprezentând comuna Arbore și, mai ales, când am fost în București, unde am stat o lună la cel mai mare spectaco, numit –„Copiii României trăiesc un vis de aur-”. Mă emoționez când îmi aduc aminte câte edificii am vizitat în București. Mulțumesc doamnei Florița , care a fost ca o 83

mamă pentru noi și domnului profesor Dolinski care a fost un om deosebit.” Iar Rodica Manoilă a ținut să adauge : „ Perioada în care am fost în echipa de jocuri populare a fost una unică în viața mea. Atunci când ni se comunica că vom reprezenta comuna Arbore sau județul Suceava în orice deplasare, eram foarte fericită. Eram fericită și în urma festivalului de la București, că vom fi văzuți la televizor. Dar am fost dezamăgiți că, chiar în seara zilei când trebuia să se prezinte filmul la televizor, la Arbore, ni s-a luat curentul electric. Probabil că prea mult ne-am lăudat în săptămâna premergătoare transmisiunii și acest lucru ne-a costat. Nu știm cine a oprit curentul. La București a fost ceva magnific: organizare, vizite, cazare, mâncare etc. Acolo mi-am făcut prieteni noi și-am jucat alături de alte formații. Așa am făcut și-un schimb de experiență. M-a impresionat faptul că la noi a fost admirat totul: costumație, jocurile prezentat, interpretare. Pentru totul mulțumiri doamnei Florița Brăescu pentru modul în care ne-a instruit și domnului director Gheorghe Dolinski, care ne-a însoțit și s-a interesat tot timpul de noi.” Iar Gheorghe Dolinski , pe-atunci directorul coordonator al școlilor din comuna Arbore, a adăugat: „Pentru modul în care-au fost apreciate costumele noastre, jocurile prezentate și modul în care le-am executat stau mărturie zecile de diplome obținute la concursurile și festivalurile desfășurate pe plan județean sau pe plan național. Păcat că la acea vreme nu se putea merge și peste granițele țării. Aveam ce arăta și străinilor. Consider că am fi fost foarte buni ambasadori ai folclorului românesc, în general , și al celui bucovinean, în special. Întreruperea curentului electric în seara când trebuia prezentat filmul spectacolului de la București rămâne și-acum o enigmă pentru mine, deoarece era duminica și în acea zi nu se 84

întrerupea programul la TV chiar între orele 20-22, cum s-a întâmplat atunci. Sunt sigur că erau persoane care nu „digerau” cum trebuie succesele noastre și ne „ puneau bețe-n roate”, chiar dintre oficialități. Și-apoi întreruperea curentului electric nu putea fi comandată decât de un organ de partid. Deci…trageți dvs. concluzia. Dar cele bune să se-adune și de aceea exprim alese mulțumiri doamnei Florița Brăescu, maestrul nostru coregraf care, „i-a bătut ” la București pe cei care se considerau mari maeștri ai jocului popular. Apoi, datorită muncii ei asidue, făcută chiar cu sacrificii, a dus echipa noastră de jocuri populare pe cele mai înalte culmi ale artei coregrafice, făcându-i pe marii coregrafi români, prezenți în cantonamentul nostru de la București, să se încline în fața cunoștințelor ei în cazul artei coregrafice și al interpretării. Cred că sunt foarte puțin echipe de jocuri populare în țara noastră care să aibă un asemenea palmares ca a noastră în perioada în care a fost condusă de doamna Florița Brăescu. Pentru aceasta ,și nu numai, alese mulțumiri, stimată Doamnă ! Spun astfel pentru că și fotografiile și diplomele „vorbesc”.

BOCU, FLORIȚA și vioristul VASILE

La fotografiat după un spectacol la București , la faza republicană

Prezentând un spectacol

Casa de cultură Suceava înainte de plecarea la o fază republicană 87

2- ARTA JOCULUI POPULAR ( II) Localitatea : ARBORE Pasiunea; JOCUL POPULAR Membri: 24 Instructor: FLORIȚA BRĂESCU, educatoare După cum era normal, trebuie să vorbesc și despre faptul că doamna Florița Brăescu a format și a instruit o echipă de jocuri populare mixte și în cadrul Căminului Cultural „Luca Arbure”. Pentru aceasta trebuie să-i dau iarăși cuvântul ei. „ Cu timpul consider c-am căpătat o oarecare popularitate. Atunci am decis să lărgesc cercul de cuprindere a doritorilor de joc popular în cadru organizat, pentru a populariza tradițiile arborenilor prin joc popular, costum și interpretare. Cu o motivație bine întemeiată am constituit o echipă de jocuri mixte, numită de tineret. Am dat anunț în comună și s-au înscris imediat tineri. Am început munca cu ei și n-a trecut mult timp și-am văzut și rezultate. Am avut participări la festivalurile-„Floare de salcâm” din localitate, la Festivalurile organizate de la Cașvana-„ Din stejar, stejar răsare”,prin participarea la deplasări în Polonia. Alături de echipa de jocuri bărbătești, condusă acum de Ion Pahomi, poreclit Păcală am participat la deplasări în Ucraina. Peripeții pe drum, glume, poezii, zicători spuse cu mult șarm de maestrul Păcală. Nu este de mirare că este cunoscut sub acest nume, nu pentru c-ar păcăli pe cineva, ci pentru că este un eminent prezentări de snoave și poezii, pe care le culege din popor, în povești ale satului, în vestitele strigături de la jocurile populare și urăturile de la nunțile din sat. ”

Pentru a-mi da un ajutor competent, Florița Brăescu a căutat și-a stat de vorbă cu foști componenți ai echipei pe care-a instruit-o. Așa c-am putut afla următoarele: „Nu degeaba se spune că limbajul jocului popular l-a precedat pe cel articulat, verbal. Simplul fapt de a face parte dintr-o formație de jocuri îți schimbă viața și-ți picură în suflet amintiri vii, dragi sufletului, bucuria de a fi fost tânăr și de ați fi exprimat prin joc atunci povestea vieții, dragostea, necazul, dar, mai ales, bucuria de a fi viu, creația unică a lui Dumnezeu. Eram tineri, fără griji, iubitori de folclor, de tradiții, cu un profund respect față de averea lăsată moștenire de înaintașii noștri. Toate le-am privit cu mândrie și recunoștință. Ce înseamnă și tinerețea ! Oboseala, după o zi de prășit sau de strâns fânul dispărea ca prin minune la repetiții. Mintea se golea de necazuri sau alte probleme și rămânea numai muzica, bucuria, culoarea, trăirile… și câte trăiri ! Numai când ești tânăr poți simți atâtea într-o epocă lipsită de internet și telefoane mobile. Niciodată nu am privit jocul popular ca pe o muncă, ci ca pe o mare trăirea a inimii, care compensa greul vieții de atunci. Jocul popular are reguli, pași, și, cum se învață decât imitând modelul, mentorul nostru implicat și devotat, doamna Florița Brăescu. Ne-a purtat pașii la început la fazele locale, apoi la adevăratele festivaluri de folclor. Repetițiile cele mai multele făceam la căminul cultural, care era răcoros, dar ne încingeam la auzul primelor sunete de vioară și de cobză, iar, mai târziu, s-au alăturat trompeta, acordeonul, fluierul și toba. Mi-l amintesc cu drag pe badea Georgi Buliga, poreclit Bocu, care, deși la o vârstă respectabilă, se urca pe scenă și ne arăta „bătăile” la podea. Da, la podea, pentru că podeaua avea sunetul 89

curat și trăda imperfecțiunile . Și mai erau și strigăturile, pocniturile din degete și din palme, pe ritmul pașilor, pintenii băieților de la jocul arborean „Rața”- un univers plin de armonie și voie bună, ritmuri născute din frumusețea unui popor cu o istorie zbuciumată și multimilenară. Îmbrăcați în straie de sărbătoare ne pregăteam de plecare spre căminul cultural, dar nu înainte de a ne urca pe pragul casei, ca să fim la „înălțime”, căci așa mergea vorba satului „să stai câteva minute pe prag, ca să fii văzut de lume”. Eram în echipă cu fratele meu Dorel, și-mi amintesc cu nostalgie vorbele bunicii noastre: „ Măi băieți, șî măi copchii, să nu vă cie rușâni cu straielii aieste cî tari ghini vă mai șeadi !”. Mama ne repeta mereu să sunt trăirile cele mai frumoase și că nu ne vom mai întâlni cu șa ceva. Și avea mare dreptate ! Știu și acum toate jocurile noastre și încă le mai joc în satul natal când merg în concediu de sărbători, la baluri, la nunți. Ele sunt legătura cu pământul pe care am pășit prima oară când am învățat să merg, legătura cu bunicii pe care i-am pierdut, cu identitatea și tradiția acestui loc natal și trebuie perpetuate din generație în generație. (Frații Teodora și Dorel Știr, ai lui Orest) „Au fost timpuri minunate petrecute alături de colegi de formație, minunați, și doamna Florița a fost o persoană specială , care ne-a învățat , nu numai să jucăm, ci să fim și oameni. Nu eram bogați, dar aveam bun simț și spirit tineresc în joc și tradiții din satul natal.”(Erika și Mitică Preutesi) „Din această echipă de jocuri populare au făcut parte: frații Teodora și Dorel Știr, Mitică Priotesi, Erika Clețoc, frații Lenuța și Vasile Manoilă, Dan Ruști, Lică Hrib, Dan Onuț, Marcel Balmuș, Sebastiana Bodnar, Adriana Cîmpan, surorile Floarea și Viorica Onuț, 90

Lili Maxim, Niculai Bahnar, Marcel Ruști, Alina Cotleț, Ionuț Buliga, Ghiță Apostol, Domnica Buliga, Nuțu Iliese, soții Maria și Dan Ciobîcă, Lenuța Zahanaicu, Cristina Sidoreac, Gheorghe Pahomi, surorile Lucica și Cristina Buliga, Lăcrămioara Tiperciuc, Ancuța Jugrin și Răzvan Tiron. Ce frumoși erau ! ” În acea perioadă era director de cămin cultural doamna profesoară Marinica Pătrăucean. Ne-a asigurat o deplasare în Franța și am mers acolo cu domnul Vasile Pătrăuceanu, soțul ei, doamna, fiind bolnavă, nu putea rezista o deplasare așa de lungă. Pot spune că și această deplasare a fost una de vis. De fapt ea s-a datorat și faptului că localitatea noastră era înfrățită cu localitățile BlaisonGohier, La Menitre, St. Mathurn și St. Remy la Varenne din Franța. Pentru șederea noastră în Franța trebuie să mulțumim și doamnei Teodora Știr, căsătorită Senejoux, care ne-a sprijinit foarte mult contribuind la desfășurarea condiții optime a programului pe care l-am avut propus .Ea, împreună cu soțul ei, s-a ținut aproape de noi și încontinuu ne-au întrebat de ce avem nevoie, unde vrem să mai mergem și ce-am vedea mai vizităm. De fapt, n-am simțit nicio lipsă, de niciun fel. De fapt, toate deplasările , c-au fost în țară sau peste hotare, au fost minunate pentru noi, mai ales c-am legat orietenii, sperăm noi să fie pe toată viața. În plus, am cunoscut și viața din alte țări, am cunoscut oameni deosebiți, cărora le prețuim frumusețea, atașamentul lor pentru valorile lor naționale, dar și admirația pentru valorile folclorice ale țării noastre.” Sunt cuvinte izvorâte din inima unor tineri, care, deși era foarte mult de lucru în perioada aceea, fiind perioada verii, au lăsat totul și-au răspuns la chemarea domnului Vasile Pătrăucean și a soției sale, fiind ferm convinși că deplasa nu este în contul unei

persoane private, ci vor pleca pentru a arăta francezilor lucruri nemaivăzute din folclorul nostru strămoșesc.

Fotografiați cu delegația din La Menitre

Fotografiați pe malul Dâmboviței 92

Pe scena Festivalului „Floare de salcâm” -Arbore

Car alegoric pregătit pentru paradă 3- „ARCANUL BĂTRÂNESC” 93

Localitatea: FRĂTĂUȚII NOI Categoria: ANSAMBLURI FOLCLORICE Anul înființării: 1939 Instructor-MOISIUC VERA-prof. înv. primar Nr. de membri: 35 ARCANUL- numit și rege al jocurilor populare bătrânești din Bucovina, vine de pe obcina timpului, dinainte de Primul Război Mondial, încă de pe vremea Austro-Ungariei. Cu o vechime de peste un secol, „ARCANUL BĂTRÂNESC” de la Frătăuții Noi a constituit de-a lungul timpului emblema localității pe glia folclorului bucovinean și cartea de vizită pe marile scene ale țării: Suceava, Iași, Craiova, București…., și chiar în străinătate. În anul 1939, trei formații-etalon al folclorului bucovinean, au reprezentat România la Londra. Este vorba de „Arcanul ”de la Fundu Moldovei, cel de la Iaslovăț și cel de la Frătăuții Noi. „Arcanul bătrânesc actual din Frătăuții Noi reprezintă tezaurul folcloric al satului nostru: este istorie, lada de zestre a strămoșilor cu costume populare inegalabile, frumos meșteșugite, arta și măiestria celor care le-au confecționat și purtat, dar și veselia jocurilor ori tristețea prinderii la oastea austro-ungară cu arcanul” mi-a spus cu nedisimulată mândrie doamna Moisiuc Vera, actualul instructor al formației. Activitatea formației a dăinuit până după cel de-Al Doilea Război Mondial, nu se știe cu exactitate, când s-a oprit. De fapt, nu se cunosc nici motivele. O anumită schimbare a venit după evenimentele din 1989, când au avut loc niște transformări socio-culturale la nivel național, când activitate a artistică „ a început să se miște”. 94

Ultima apariție pe scenă a acestei formații a fost în anul 1996, cu prilejul comemorării preotului Iraclie Porumbescu, care a fost preot în sat, a construit prima școală în centrul satului. El era tatăl compozitorului Ciprian Porumbescu. De la acea dată, școala mare, cu trei corpuri de clădire poartă numele de „Iraclie Porumbescu”. Această activitate de anvergură a fost înregistrată pe o casetădocument, care se găsește în posesia doamnei Vera Moisiuc. A făcut achiziția din pasiune și interesul de-a păstra și promova ceea ce neau lăsat străbunii. Dar să-i dau cuvântul doamnei Moisiuc ca să depene din amintirile sale despre această formație: „Din păcate, între anii 1996 și 2014 a fost o perioadă de declin, în care vechea formație n-a mai apărut pe scenă timp de 14 ani. Motive au fost destule: unii membri au îmbătrânit și-au trecut în lumea umbrelor, iar cei rămași n-au mai fost solicitați de cine trebuie… Dar în școlile noastre, ca în toate din România, există cadre didactice cu har și dăruire, bune cunoscătoare ale tradițiilor locale, care n-au putut suporta această situație. Au pus mână de la mână șiau continuat cu copiii vechile și tradiționalele noastre jocuri populare: Bătrâneasca, Labușul, Arcanu, Țărăneasca… Iar din anul 2008 m-am reapucat de treabă, profitând de apariția „Concursului de folclor pentru copii” și al concursului „Comori de suflet românesc.” La aceste concursuri am participat cu „Arcanul copiilor” și cu „Bătrâneasca”, care erau componente ale suitei de jocuri „Arcanul bătrânesc”. Componente erau 24 de fete pe două nivele de vârstă. O acțiune de amploare am organizat în ziua de 22 aprilie 2012 sub titlul „Hora din străbuni”. Acțiunea fost organizată de școlile din comună, biserica, comunitatea locală și primăria. Cu acest 95

prilej au fost mobilizați foarte mulți oameni și s-a prezentat ARCANUL pe două generații. De fapt, acum am organizat „predarea ștafetei”, de către ultimii membri ai formației de bază: Huțan Valica cu Vasile , Elena Nicoară și Lucreția Ștefănică. Imediat aceștia s-au căsătorit și-au plecat la muncă în străinătate. Am colaborat foarte eficient cu domnii Călin Brăteanu și Constantin Irimia de la Centrul Cultural „Bucovina” în cadrul concursului „Comori de suflet românesc”, noi organizând la Frătăuții Noi o fază zonală. Considerăm că aceea a fost o zi istorică pentru noi. De data aceasta și-au unit puterile primarul comunei, domnul Gheorghe Ștreangă, viceprimarul Vasile Fădor, cadrele didactice, săteni, muzicanții Ștefan Marcu și Gheorghe Toma . Am reușit să strângem 14 perechi de dansatori, îmbrăcați în inegalabilele noastre costume populare. Am afirmat c-a fost o zi memorabilă pentru c-am evoluat pe scena căminului cultural după 18 ani. Toată sala a aplaudat în picioare, ovații finale, flori, îmbrățișări, lacrimi de bucurie pentru că ne-am văzut visul împlinit. Imediat am avut o altă mare bucurie. Ansamblul nostru a fost distins cu titlul de „FORMAȚIE CONSACRATĂ”, prin acest titlu fiind recunoscută la nivel național. Am avut fericirea să evoluăm pe mai multe scene din țară” Bilca, Moara, Calafindești, Grănicești, Siret, Capu Codrului, Cacica, Sucevița, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, unde am evoluat în cadrul Festivalului „ Întâlniri bucovinene ”. Iar în străinătate am fost în Polonia, unde am reprezentat Bucovina la Festivalul „întâlniri bucovinene”. În cadrul Ansamblului „Arcanul bătrânesc” din localitate evoluează acum 20 de perechi, care știu să joace toate jocurile tradiționale moștenite de la strămoși: Bătrâneasca-1, Arcanul, Doina

de cătănie, Ciofu, Labușu, Șeptileanca, Țărăneasca, Bătrîneasca-2, cu care încheiem suita de jocuri populare. Este imposibil să nu-la amintesc pe moș TRAIAN DAVIDEAN; meșter popular, considerat legal „TEZAUR VIU”, distincție care i-a fost acordată într-o ceremonie organizată la Președinția României de către domnul președinte Klaus Iohannis în noiembrie 2015. La vârsta de 94 de ani lucrează doar cu jumătate de normă, după cum i-a prescris medicul. Este ajutat de două gospodine-surori, care-i desenează și cos holițele. El este acela care ne-a confecționat pieptarele cu poale autentice.” Am avut impresia că doamna Moisiuc mi-a povestit pe nerăsuflate cele de mai sus, dar am rămas cu impresia că mai are ceva de spus. Nici n-am insistat pentru că vor mai fi prilejuri cu care să ne mai povestească și alte lucruri despre acest ansamblu folcloric recunoscut în țară, și nu numai. Mi-a destăinuit apoi care au fost membrii acestui ansamblu, unii dintre ei activând și acum, cum sunt: Nicoară Ștefan și Rodica; Nicoară Vasile și Răduța; Pintescu Teodor și Bilan Daniela; Olari George și Lăcrimioara; Olari Vasile și Lavinia Chichiriță; Petrică Ungureanu și Angela; Sorin Onu și Steluța; Florin Lăzărescu și Livia; Constantin Huțan și Alina; Cătălin Lungoci și Alina; Ion Lupoaie și Elena; Doru Andrișan și Aurica; Cristin Moisuc și Antoneta; Gelu Moisuc și Alina; Gelu Cosovan și Mihaela; Virgil Olinici și Angela; Mircea Guță și Elena; Alex Iliuț Mihai; Vasile Cuciurean și Otilia; Ciprian Andrișan și Angelica; Cristian Petrescu și Violeta. Puteți observa cu ușurință că aproape toate perechile sunt formate din soț și soție. Mai rar așa ceva ! Am mai aflat ceva deosebit despre jocul „ARCANUL STRĂMOȘESC”: „Doamna Argentina Leopac, profesor de limba și literatura română la „Colegiul Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, 97

cu sprijinul doamnei Vera Moisiuc și al domnului primar Gheorghe Ștreangă, au făcut un studiu privind jocurile tradiționale ale „ARCANULUI STRĂMOȘESC” din Frătăuții Noi. Cum studiul este foarte interesant, cu acordul realizatorilor, îl reproduc mai jos: „EU CRED CĂ VEȘNICIA S-A NĂSCUT LA SAT” Studiul începe cu un citat al marelui nostru istoric Nicolae Iorga: „Pentru puține popoare se găsește un ținut relativ mic ca acesta în care să se cuprindă atâta frumusețe, atâta bogăție de astăzi și atâtea amintiri din trecut așa de îmbelșugate, de îndepărtate, de sfinte” spunea Nicolae Iorga referindu-se la nordul Bucovinei. Despre aceste plaiuri s-au scris multe pagini pentru că oferă, pe lângă un cadru natural feeric și un farmec aparte care răzbate din tradițiile și obiceiurile specifice locului. De-a lungul timpului, evenimentele istorice au marcat destinele bucovinenilor , conturând o activitate socio-culturală particulară și originală. Începând cu anul 1774, Bucovina istorică a intrat sub ocupația Imperiului Austro-Ungar, care și-a pus amprenta ,în mod vizibil, asupra acestor meleaguri, începând cu arhitectura caselor și continuând cu influența asupra ocupațiilor oamenilor, asupra lucrului de mână și a portului popular. Considerăm că județul Suceava este o zonă reprezentativă în ceea ce privește respectul pentru credință și tradiție, pentru limba strămoșească, dar și pentru promovarea și transmiterea acestora într-o formă autentică. O componentă importantă a tradiției din această zonă este jocul popular pentru că acesta reprezintă un adevărat poem al 98

neamului. Între numeroasele jocuri tradiționale un loc aparte îl ocupă „ARCANUL BĂTRÂNESC” de la Frătăuții Noi. ISTORIC ARCANUL BĂTRÂNESC” de la Frătăuții Noi s-a constituit la sfârșitul sec. al XIX-lea, începutul sec. al XX-lea, iar apariția lui are legătură cu dominația austriacă din acele timpuri, mai exact, se inspiră din episodul luării la oaste cu arcanul a tinerilor bărbați. Aceștia erau luați la oaste cu arcanul, împotriva voinței lor, pentru că nu-și serveau patria, ci intrau în armata austro-ungară. Însuși cuvântul arcan , care derivă din turcescul arkan și înseamnă funie sau laț, face trimitere la specificul jocului. Interesant este faptul că la oaste nu erau luați numai flăcăii, ci și bărbații căsătoriți, motiv de mare jale pentru soțiile acestora, care îi boceau ca și cum ar fi murit. Jocul „ARCANULUI” mai apare și în alte localități din județul Suceava a, ca de exemplu Fundu Moldovei, din zona Câmpulung Moldovenesc, dar la Frătăuții Noi formula inițială a jocului și autenticitatea costumelor populare au fost mai bine conservate. Din informații primite de la bătrânii satului, formația de jocuri populare de din Frătăuții Noi a fost invitată la Londra, în 1939, alături de „Arcanul” de la Fundu Moldovei și cel de la Iaslovăț. Ele au reprezentat Bucovina-România. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial formația de jocuri populare din Frătăuții Noi și-a încetat activitatea. Nu se știe exact în ce an ea și-a reluat activitatea, dar se pare că destul de repede după terminarea războiului și-a durat până-n 1989. A urmat, nu se știe din care motive, dar se bănuiesc, a urmat o nouă întrerupere până-n 1996. Noua formație de jocuri populare s-a constituit din dansatori, care au preluat vechiul „Arcan bătrânesc” de la înaintașii lor, într-o formă pură, nealterată. Cu reînființarea și coordonarea noului 99

ansamblu se ocupă doamna învățătoarea Vera Moisiuc, cu sprijinul concret al primarului Gheorghe Ștreangă, a doi muzicanți locali și mulți localnici -gospodari și gospodine harnice și pricepute, care leau dat minunatele costume populare din lăzile de zestre. Noua formație, compusă din 14 perechi de tineri s-a lansat pe data de 13 martie 2014 în cadrul Concursului „Comori de suflet românesc”. Centrul Cultural „Bucovina” din Suceava a avut un rol important în promovarea și conservarea acestor jocuri tradiționale, care timp de 18 ani nu s-au jucat. Acest grup de oameni inimoși și iubitori de frumos au dus cu mândrie jocul, atât pe scenele din țară, cât și pe cele din alte țări din Europa. De-a lungul vremii formația de jocuri populare „Arcanul bătrânesc” a beneficiat de îndrumarea unor instructori competenți, jucători de excepție. Așa au fost Vasile Jacotă, poreclit „Coata”. Acesta a condus formația la turneul făcut în anul 1939 la Londra. I-a urmat, pentru diferite perioade: Dionizie Coniac, poreclit „Mizu”; Constantin Nicoară, poreclit „Pârlea” și Vasile Nicoară, poreclit „Prohoadă”. Din anul 1996 până în prezent și, de ce nu mulți ani deacum înainte, formația este condusă cu competență de doamna înv. prof. primar Vera Moisiuc. Cred că tocmai din acest motiv doamna Argintina Leopac, pentru întocmirea studiului „Arcanul bătrânesc” de la Frătăuții Noi a apelat la colaborarea cu această doamnă.

STRUCTURA „ARCANULUI BĂTRÂNESC” -studiuArcanul bătrânesc face parte dintr-o suită de o jocuri populare, care sunt legate asemenea unei povești în mai multe

100

capitole. O particularitate a acestui joc popular este că pașii sunt însoțiți pe tot parcursul lui de strigături și de cântece. 1-Bătrâneasca este primul joc din suită și se joacă numai de către femeile care intră în scenă în șir, una după alta, făcând trei pași la stânga și trei pași la dreapta, înaintând cu mâinile în șolduri, apoi se așază în semicerc, făcând pași la stânga și la dreapta, în timp ce bat din palme .În timpul jocului, fără acompaniament muzical, ele cântă, un cântec, din care reproduc doar o strofă: „Frunzî verdi di-un fraguț /Hai, fimei din Fratauț,/Mai în sus de Radauț,/ Di sub poalili din munț, /Îmbrăcati în cheaptari, / La grumaz rânduri di bani/ Și pi cap șteargari frumos,/ Di la moși, di la stămoși./ 2-Arcanul- este un joc specific bărbătesc. Bărbații joacă înaintând în semicerc, pe ritmul de doi pași și o bătaie, prinzându-se cu ambele mâini de brâul partenerilor din stânga și din dreapta; Versurile strigate surprind particularitățile frumuseții masculine țărănești și, de asemenea, nu lipsește ironia: „Oi, saracii voinișii!/ Mândră-i lumea cu dânșii,/ Că-s roși ca bujorii,/Și la trup ca haidușii./ Tot haiduc, haiduc sî șii/ Șî di fricâ sî nu știi./ Frunzulițî trii smișeli/ La pomânt șî la podeli…/Cân iaram un băiat mic, /Aveam semni di voinic,/ Aveam cal di-ncălicat,/ Șî vreo șepti mândri-n sat./ Uiti cum s-o întâmplat:/ Calu lupii mi-o mâncat / Ș-am rămas băiat curat ./ Frunzî verdi foai latî/ Luaț sama la comandî./ 3-Doina de cătănie- este cântată de femeile care-și jelesc bărbații plecați la oaste și esteasemănătoare cun un bocet popular: „Frunzî verdi lemn aprins/ Pi badița mi l-o prins/ Ț-amu sîmplinești anu/ Di cîn l-o luat cu-arcanu,/ Șî l-o dus la cataniii/ Șîdi minii nu mai știii,/Șî di mini nu mai știii…/ 101

4-Ciofu- este titlul unui joc care vine de la denumirea slujbașului imperiului care avea misiunea dea strânge dările de la țărani. Atunci când unul dintre ei nu putea achita dările, ciofu se instala la casa acestuia până când țăranul își achita dările. Uneori se instala o idilă între ciof și stăpâna casei, stricând astfel rânduiala și liniștea familiei. De aceea, versurile finale au rezonanță de blestem: „Ciofu ici,ciofu colea /Ciofu-n brațî la lelea,/ Sî-mi săruti gurița,/ Sara și dimineața./ Cizmili meli s-o rupt/ Pi undi-i pamântu ud,/ Undi-i pamântu uscat/ Acolo eu vreu s-o bat !/ Ciofuli batu-ti-ar vina/Numai tu ești cu prișina!/ Ciofuli batu-te-ar focu, /Mi-ai strâcat voia șî jiocu!/ Du-ti ciofuli-n pustii,/Înapoi sî nu mai vii !” Ciofu este jucat de bărbați, care se deplasează în semicerc, fac trei bătăi ușoare cu piciorul drept, pe loc, patru pași repezi la dreapta, dublă bătaie cu piciorul drept, apoi cu stângul. Ritmul este alert, iar strigăturile ilustrează o întâmplare din lumea satului trecut. 5-Labușul-este un joc de perechi , cu pași în segmente de câte trei la stânga și trei la dreapta, trei bătăi pe loc, o răsucire de 3600 , apoi se revine în cerc și se înaintează. Strigăturile au structura unui dialog între bărbați și femei: -La pomânt cu chișioru/Sî răsarî mohoru/ Să răsarî cîte-un șir/ Sî miroas-a trandafir!? Of, lelițî, lelișoarî/ Di și țâ-i gura amarî ?- Am mâncat badi, calini/ Țî nu mă sarutî nime,/Numa badița cân vini./ Florișicî din carari / Ai crescut așa di mari ?/C-a da bruma pisti tini/ Ți te-a vruma ca pi mini/Cî șî ieu am fost odatî/Ți-s di șăpti ori brumatâ/ Și di noauaî ori plouatî./ 6-Șeptileanca- este un joc de perechi, asemănător „Labușului”, cu deosebirea că segmentele de pași sunt câte șapte, de unde reiese și njmele acestui joc. 102

Strigăturile sunt rostite numai de bărbați: Foai verdi di pastăi, /Șeptileanca măi fleacăi/Și-nainte badi hăi./Pasaruicî galbinî/ Vinî șî ma leagânî/ C-așa mama m-o-nvațat/Sî nu dorm nileaganat./ 7-Țărăneasca- este un joc de grup, în cerc, cu pașii făcuți cu piciorul stâng peste cel drept și o întoarcere, în ritm alert. Ghini merji roata me / Cân îi dau câte-o nuie./Șî nuianua-i di rachitî/ Merje roata pravalitî/ Șî nuiaua-i di alun,/Merji roata numai bun./Șî-napoi pi istalant/ Șealalalt nu-iginovat/Cî îmblinoaptea ăin sat/Lanevesti cu barbat/ Și feti di maritat./ 8-Bătrâneasca-2 de la final, spre deosebire de cea de la început, este jucată în perechi. Interpreții execută două segmente de câte trei pași pe stânga, trei pe dreapta și trei bătăi pe loc, apoi se învârt la stânga și la dreapta, tot în pași bătuți. Strigăturile sunt rostite de bărbați: „Hai, lelițî, cân și cân, /Nu ti uita că-s batrân,/Nu-s batrân di bătrâneți./D-as batrân de poali crețî./ Di trii ori era sâ mor/Din prișina mândrilor,/ Di trii ori era sâ zac/ Din prișina cui mi-i drag. Ultima parte a jocului este jucată în șir, de bărbați și de femei, care merg în semicerc, cu doi pași la stânga și doi pași la dreapta, ținând-se de mâini, care sunt ridicate. Strigăturile sunt spuse atât de bărbați, cât și de femei, într-un ritm lent: „Așa jiucau batrânii/ Cân înfloreau calinii,/Calinii s-o scuturat,/ Batrânii s-o saturat/ Di jiucat șî di cântat./

PORTUL POPULAR O altă componentă, card conferă unicitate și strălucire „ARCANULUI BĂTRÂNESC” de la Frătăuții Noi este costumul popular autentic. 103

Bărbații poartă cămașă din, albă, simplă sau cu găurele, cu ciupag, cu poale drepte în față și ușor încrețite la spate. Sunt încinși cu brâu de culoare albastră. Ițarii sunt tot din in, strânși pe picior, bundița este din piele albă, de vițel, cu găitan negru sau cu model floral îngust, căciulă neagră, de miel, și cu pană de curcan. În picioare au cizme până la genunchi, după modelul austriac. Un element obligatoriu în ținută este trăistuța din lână, în carouri mărunte, albe și negre, cu baierul roșu cu ciucuri. Costumul popular femeiesc este compus din cămașă cu altiță, cu încrețală și cu model în linie, oblic pe mâneci. Modelele pot fi florale sau geometrice. Catrința este din lână de culoare roșie. O piesă deosebit de frumoasă este cheptarul alb, fără mâneci, cu poalele în cloș. Pe marginea umerilor , precum și în față, de o parte și de alta a deschiderii are blană de dihor, iar uneori câte un rând de model floral până în talie. O altă componentă, care atrage atenția, este salba de bani, așezată la gât, peste cheptar. Pe cap femeile poartă miniștergură albă, simplă sau cu model cu câte un rând de floricele pe margini. În picioare au ghete negre, până la gleznă. CONCLUZII Complexitatea, frumusețea și expresivitatea fac din „ARCANUL BĂTRÂNESC” de la Frătăuții Noi un simbol unic, o adevărată carte de vizită a zonei Rădăuților din Bucovina. Demn de toată admirația este faptul că aceste jocuri bătrânești și-au păstrat filonul autentic până în zilele noastre, fără a fi alterat de influențele moderne. Acest joc ilustrează gustul estetic și frumusețea sufletească a omului simplu, din popor, care este un artist în cel mai profund sens al cuvântului. 104

Într-o lume aflată în declin din punct de vedere spiritual, în era vitezei și a tehnologiei supersofisticate, o mână de oameni dintrun sat din Bucovina, de la granița cu Ucraina, Frătăuții Noi, au găsit răgazul să conserve și să transmită mai departe tradiții și obiceiuri ale acelor locuri. Să nu uităm că noi toți le suntem datori pentru că avem o identitate națională datorită și unor oameni ca ei. ” Prof. Argintina Leopac Prof. Vera Moisiuc

Primii membri ai „Arcanului bătrânesc”

105

Aspect din spectacol cu formația de bătrâni „

Babele ” noastre la spectacolul „Hora din străbuni”

106

Relaxați după un spectacols

Spectacol la casa muzeu George-Munteanu 107

Membrii ansamblului ĂŽntr-un moment de destindere

ReprezentanČ›ii ansamblului primesc premiilei 108

4- „BILCUȚA” Localitatea: BILCA Anul înființării: 2010 Categoria: ANSAMBLURI FOLCLORICE Instructor: NEGRU ELENA, învățătoare. Nr. de membri: 20 ELENA NEGRU este dăscălița care a reușit să împletească, în cel mai frumos mod, viața de familie cu cea profesională și artistică, pasiunea cu datoria, dragostea cu talentul, sădind, în același timp, în sufletele elevilor săi acele „semințe bune, care vor înflori mai târziu” și despre care ne vorbea Mihail Sadoveanu în „Domnu Trandafir”. Dovadă a pasiunii doamnei învățătoare pentru tradițiile și obiceiurile neamului nostru stau lucrările dânsei pentru obținerea gradului didactic unu în învățământ, precum și licența în folclor. După cum spune doamna învățătoare „Am crescut ascultând-o pe mama, cunoscut rapsod popular din comuna Frătăuții Noi, cântând la prășit și la strâns fân, ori la șezători și clăci, la nunți tradiționale, micuță fiind. Am moștenit de la mămuța nu doar talentul, ci și toată zestrea folclorică, pe care a, așezat-o în lucrările scrise, în sufletul meu și al elevilor.” Lucruri perfect adevărate și constatate în toată activitatea Domniei-Sale. De când a reușit să îmbrățișeze meseria de învățătoare, doamna Elena Negru și-a propus ca tot ceea ce-a învățat ea, să transmită mai departe elevilor săi și nu s-a oprit doar aici, pe meleagurile bucovinene, ci și pe alte meleaguri ale României, și acelea toate încărcate de istorie, tradiție și folclor. Câțiva ani buni soarta a purtat-o pe meleaguri maramureșene, pe Valea Izei, unde a făcut același lucru pe care-l știe cel mai bine: a cules și a învățat 109

despre folclorul maramureșean, a înființat acolo un ansamblu folcloric, cu sprijinul oamenilor din zonă, a lucrat mult cu elevii la clasă. Din mâna ei și-a luat zborul una din renumitele voci ale Maramureșului de astăzi, Ioana Florentina Vlad, cu care doamna învățătoare se mândrește. În prezent, doamna învățătoare este și moderatoarea unei emisiuni TV îndrăgite „Pași prin Bucovina” ( ce titlu frumos !) prin care reușește să promoveze imaginea frumoasă a adevăratei Bucovine, istorică, folclorică, tradițională, Bucovina autentică. Vă invit să vizionați emisiunile doamnei, care sunt adevărate perle folclorice culese din tezaurul Bucovinei istorice. De-abia în anul 2010 distinsa doamnă a revenit pe meleagurile Bucovinei la Școala Bilca. Chiar din acel an, la inițiativa Domniei-Sale, s-a înființat Grupul Folcloric „Bilcuța”, care era format din elevii Școlii „George Tofan ” din localitate. De la bun început a declarat că are ca unic obiectiv aducerea în fața oamenilor a tot ce are Bucovina mai frumos : copiii, portul, tradițiile și obiceiurile strămoșești. De remarcat este faptul că, alături de copiii lor, mămicile acestora îmbracă portul popular, cântă și joacă, urcând pe scenă alături de odraslele lor. Ceva nemaiîntâlnit ! Obiceiul de nuntă „Jocul zestrei” a însemnat rampa de lansare a acestui grup folcloric , momentul care a fost premiat cu locul I la etapa locală și apoi la cea județeană a „Festivalului Național de Folclor pentru Elevi”, acesta devenind un punct permanent, forte, în programele pe care le-au prezentat cu diferite prilejuri. Dar, cu trecerea timpului, repertoriul grupului s-a îmbogățit și grupul folcloric s-a transformat într-un adevărat ansamblu folcloric. Cu timpul s-au făcut înregistrări ale cântecelor din repertoriul lor, de șlefuirea acestora s-a ocupat maestrul dirijor Trifan Leancă, de la Ansamblul Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu ” din Suceava. 110

În repertoriul ansamblului găsim : obiceiuri de nuntă, șezători, cântece de voie bună, obiceiuri, urături de Anul Nou și colinde de Crăciun. Elena Negru desfășoară și o activitate laborioasă de culegere a folclorului din zona Rădăuților, îmbogățind cu cântece repertoriul ansamblului, dar și repertoriul personal. La rândul ei , este o talentată interpretă a cântecelor populare bucovinene. Este de remarcat faptul că au în repertoriu și un obicei de nuntă de la Bilca „Jocul zestrei ”. Acesta a fost premiat la multe concursuri de folclor. Dar ele este prezentat și la nunți adevărate din Bilca, la cererea familiilor, care își doresc să aducă și la nunta lor și „un strop ” din ceremonialul nunților de odinioară. Menționez și faptul că Ansamblul „Bilcuța” a fost invitat ( și invitațiile „curg” și în continuare) la numeroase emisiuni ale posturilor de televiziune din România : TVR-3, Național , Favorit, Etno, Bucovina, Inedit și ,cum era și normal, la Postul „Cromtel” din Rădăuți. Ducându-se vestea lor, au fost invitați pentru a colinda la Parlamentul României, Patriarhia Română,Ministerul Învățământului și la alte instituții importante naționale și județene. Și, pentru a susține cele afirmate până în prezent, dar și pentru a vă convinge, este suficient să vă enumăr festivalurile și concursurile la care au participat și de la care s-au întors cu premiul întâi sau cu trofeul acordat celor mai buni. Aceste sunt: -Festivalul de colinde de la Frătăuții Noi; Festivalul „La hram de Sfânta Marie Mică” de la Frătăuții Noi; Festivalul „Comori de suflet românesc”; Festivalul „ Arcanul”-Rădăuți; Sărbătoarea satului Gropeni; „Sărbătoare în satul meu ”-Bălcăuți; Festivalul „Din stejar, stejar răsare”-Cașvana; Festivalul „Tradiție și legendă”- Horodnic de Sus; Festivalul „Produs în Bucovina”- Suceava; Festivalul „Talente în Bucovina”- Frătăuții Vechi; „Obiceiuri și tradiții ” -Putna; Festivalul „Obiceiuri și tradiții”- Vicovu de Sus; Festivalul „Cuhea Voievodală”111

Maramureș; Festivalul Folcloric „Pe Gurghiu, în jos și-n sus”Mureș; Festivalul de Folclor Sărmaș, Harghita; Festivalul Național „Regina Sânzienelor”- Sucevița; Festivalul Internațional „Veșnicia se aude prin cântec”-Chișinău, Basarabia. La toate acestea se adaugă tot felul de festivaluri organizate la Bilca și de unde trofeul n-a putut să plece din cauza prestațiilor excelente ale membrilor acestui ansamblu folcloric. La toate aceste competiții ansamblul bilcan a impresionat, e drept, prin interpretare de excepție, dar și prin valoarea subiectelor prezentate și, mai ales, prin autenticitatea costumului popular local.” Am putea spune că distinsa doamnă Elena Negru și componenții ansamblului au purtat opincuța bilcană pe întregul teritoriu al țării, dar și peste hotare, în competiții internaționale. Peste tot au dus cântecul cucului, bătrâneasca din vatra satului Bilca, jocul popular și voia bună, care ostoiesc dorul românului iubitor de tradiții, obiceiuri și de neam strămoșesc. Și cum nu puteam încheia fără ca doamna să-mi vorbească măcar ceva despre costumul popular bilcan, așa de mult apreciat peste tot, am rugat-o să-mi vorbească puțin și despre el. Dar ce credeți, poate doamna să-ți spună puțin ? După ce-ai rugat-o, trebuie numai s-o asculți. Așa am făcut și eu și iată ce-am aflat: „Costumul popular de Bilca este unul foarte vechi, foarte frumos și deosebit de interesant și, ce este mai important, este ceva deosebit în Bucovina noastră.Încă și în zilele noastre femeile bilcane îmbracă cu drag piptare, se încing cu catrințe, pânzături și cămăși vechi cu care, unele dintre ele se mândresc că sunt de peste o sută de ani. Un rol important l-a constituit dintotdeauna, pentru femeie, găteala și acoperământul capului. De obicei, femeile în vârstă, dar și cele măritate, purtau capul acoperit cu pânzături sau tulpan. Cele 112

tinere purtau părul împletit în două cozi laterale, eventual cele două cozi adunate ca o coroană pe creștetul capului. În cazul portului normal, femeile își acopereau capul cu baticuri ( vara), de diferite culori, legate sub bărbie sau la ceafă. Cele tinere aveau baticuri viu colorate, de regulă foarte înflorate. Cămașa cu altiță este purtată atât de femeile în vărstă, cât și de cele tinere. Cămașa este formată din mânecă ( mâneca propriuzisă, încrețala și altița), cusută din pânză făcută în casă, din fire de in sau de cânepă. La cele tinere cămășile sunt înflorate, iar la cele mai în vârstă cămășile sunt foarte simple. Ele transformă cămașa într-o operă de artă. Apoi ele sunt neîntrecute în cusutul cămășilor. De la talie în jos, femeile îmbracă fota sau catrința, țesută din strămătură, în formă dreptunghiulară și care înfășoară strâns corpul. La talie și jos are bete de diferite culori, încadrate de vârste ( dungi) înguste. Culoarea catrinței este neagră, iar pe acest fond se observă, în țesătură, diferite motive geometrice dispus vertical, încadrate cu fir argintiu sau auriu. Peste catrință, la talie, se strânge frânghia, care este o bată îngustă , țesută din lână sau strămătură, pe care sunt țesute diferite motive ornamentale: cârligul ciobanului, turta cea dulce, păscuțe, suveica etc. Peste costum femeia poartă pieptarul cu poale, din piele de oaie, cu lână pe interior. Marginile îi sunt garnisite cu „prim”( blană de miel de culoare neagră), iar în zona gâtului și al pieptului sunt aplicate piei de calitate superioară, din jder sau dihor) și diverse cusături decorative. La costumul bătrânesc, femeile încălțau opinci confecționate din piele de vacă, tăbăcită, și gete de picior cu șnururi făcute din lână neagră.

113

Bărbații purtau pe cap căciulă neagră sau brumărie, confecționată din blană de oaie, se îmbrăcau cu cămașă și ițari, se încingeau cu brâu, suman sau manta ( după vreme), iar în picioare purtau opinci, apoi cizma sau pantofi. Cămașa era de purtat ( toată ziua) și de sărbătoare. Cămășile de purtat, confecționate din pânză țesută în casă, era simplă, fără motive cusute. Pe cămașa de sărbătoare femeile coseau diferite motive decorative. La flăcăi modelul era mai lat și mai complicat, la cei în vârstă era model îngust și simplu. Gulerul cămășii este denumit ciupag, la cea de sărbătoare fiind dublu, iar la cea de purtat era simplu. Acesta se încheia cu cheutori confecționate din ață. Peste cămașă se încingeau cu un brâu din lână, ornamentat cu diferite motive geometrice, cingători din piele, cum ar fi chimirul. Unii își împodobeau chimirul cu mărgele viu colorate, care se coseau pe toată suprafața lui. Obligatoriu la chimir avea un buzunăraș în care păstrau țigările, tutunul și amnarul. Pantalonii lor se numeau ițari ( pentru costumul de sărbătoare) și cioareci ( pentru costumul de purtat sau în timpul iernii). Primii sunt confecționați din pânză fină, iar cei de-al doilea sunt din lână, ca să țină cald iarna. Pe cap se poartă pălărie, pe timp călduros, iar iarna se poartă căciulă ( cușmă) din blană de miel. Menționez un lucru foarte important, anume că gospodinele bilcane confecționau totul în gospodărie, cumpărând doar bumbacul și piatră vânătă. Cu aceasta combinau culorile pentru țesut, pe care le extrăgeau din plantele pe care le culegeau din poienile din jurul satului. Altfel de substanțe chimice nu foloseau. Iar pentru confecționarea bundițelor, a pieptarelor și a cojoacelor sau sumanelor, erau destui meșteșugari în Bilca ” 114

Artista ELENA NEGRU

115

Membrii ansamblului într-un moment de răgaz

Ne stă bine și la fotograf

116

Artista ELENA NEGRU

117

Întregul ansamblu „Bilcuța”

La colindat

118

„BRĂDETUL” Localitatea : HORODNIC DE JOS Categoria: ANSAMBLU FOLCLORFIC Anul înființării: 1991 Instructor: SBIERA GHIȚĂ; învățător Nr. de membri: 35 Pentru a afla și alte lucruri, pe lângă cele pe care le cunosc eu despre activitatea culturală de la Horodnic de Jos, am stat de vorbă cu domnul învățător Ghiță Sbiera, care conduce acest ansamblu folcloric chiar de la în ființarea acestuia. „Am înființat acest ansamblu folcloric chiar în ziua de 1 octombrie 1991, pe când se simțea că activitatea culturală trebuie revigorată. Pentru aceasta am apelat la elevii Școlii Gimnaziale „I.Gh.Sbiera” unde profesam ca învățător și de unde am ieșit la pensie. N-aș putea preciza exact cu câți am început, deoarece la faza de preselecție s-au prezentat foarte mulți, dar eu mi-am reținut în prima fază numai 24 de copii , 12 fete și 12 băieți, exact cât am considerat eu că sunt în componența unei echipe de jocuri populare mixte. Menționez că de la bun început i-am zis formației de jocuri populare „Brădetul”. Cum activitatea la echipa de jocuri populare era mare efervescență și la repetiții veneau și alți copii din școală, după ce mam sfătuit cu soția mea, ne-am hotărât să lărgim aria de cuprindere a copiilor și să înființăm și alte genuri de formații. Și-așa am ajuns la un grup vocal, soliști vocali, echipă de obiceiuri populare și un taraf, pentru a avea cine să ne acompanieze când era nevoie. Am ținut mult să organizăm și un taraf. Am avut noroc c-am găsit în sat doi care cântau la vioară( I și II), la cobză, la fluier, la nai, 119

și bătea la tobă. ȘI-așa am scăpat de grija acompaniamentului soliștilor vocali, soliștilor instrumentiști, a grupului vocal, a jocurilor populare și chiar și a formației de obiceiuri, la care era nevoie de muzică. Parcă nu suna bine când se cânta numai din gură și nu exista acompaniament. Și-așa, după repetiții foarte serioase, am ajuns în situația de-a urca pe scenă cu tot ce aveam noi pregătit. Asta s-a întâmplat în ziua de 8 ianuarie 1992, zi în care i-am schimbat numele în „Stejărelul”, acest nume păstrându-l și astăzi. Echipa de jocuri populare are în repertoriul ei foarte multe jocuri populare , originare din satul nostru și din zona Rădăuților. Dar i-am învățat pe copii și jocuri din alte subzone folclorice ale județului, cum sunt Plesnita, Coșnencuța și Sârba lui Zdrelea din subzona Vatra Dornei. Dar să nu uit jocurile populare din localitate și din zona Rădăuților: Hora, Strujanul, Ilenuța, Frunza mărului, Bălăceanca, Priboianca, Labușul, Țărăneasca lui moș Andrei, Hora lui Ionică, Șeptileanca, Păunașul, Coasa, Brebanocul, Bătucita, Mărunțica, Rața, Arcanul. La fel, jocul „ Banul Mărăcine” a fost adus de austrieci, dar l-am adoptat că este un joc frumos. Facem tot posibilul pentru a păstra și transmite mai departe și tezaurul de jocuri populare pe care-l are poporul nostru. Gândiți-vă că jocul „Arcanul ” a fost inventat pe vremea stăpânirii austriece și se mai păstrează și astăzi. Taraful nostru are în repertoriu toate jocurile interpretate de formația de jocuri populare, de grupul vocal , de soliștii vocali și de formațiile de Anul nou. Dar are și cântece pe care le interpretează numai taraful: Hora dimineții, Decusară, Papuceii, Pripoianca. Ansamblul nostru a beneficiat de contribuția multor soliști de muzică populară, cum au fost și unii mai cântă: Daniela Lungoci, Mihaela Pavalean, Lucian-Sebastian Galan, Aurelia- Teodora 120

Prelipcean, Mihaela Olenici, Marioara Boghean. Unii mai activează și astăzi. Ei au avut în repertoriu cântece specifice zonei în care trăim. Amintesc: „Moldoveancă-s și-mi stă bine”, „Hora horodnicenilor”, „Bătrâneasca”, „Sus pe dealul Colnicului”, „Badea-i ciobănaș la munte”, „Savetucă, Savetucă”, „Când adie primăvara” și altele. După cum se observă, soliștii au un repertoriu bogat. O parte din membrii ansamblului prezintă și obiceiuri de iarnă, mergând cu ele prin comună și chiar prin localitățile învecinate, inclusiv în municipiul Rădăuți, când participăm la parada formațiilor de Anul nou, care se ține în fiecare an în ziua Sfântului Ștefan. Atunci vin formații specifice Anului Nou din toată zona, manifestarea fiind organizată de Casa de Cultură din Rădăuți sub egida Primăriei Rădăuți. Noi avem în repertoriu: Capra, Căiuții, Mascații, Piesa lui Jianu militar. De asemenea , avem și urători care, în fiecare an, își adaptează urătura, deci, cu excepția urăturii strămoșești, noi avem și urături moderne, care sunt foarte apreciate de public, pentru că prezentăm aspecte din realitatea satului. ” -Cunosc că ați participat cu întregul ansamblu sau cu anumite formații din cadrul lui la diferite concursuri de muzică populară sau festivaluri folclorice, de la care v-ați întors laureați. Ne puteți spune câteva asemenea concursuri și festivaluri? „-Cu cea mai mare plăcere vă pot vorbi și despre succesele noastre.În primul rând trebuie să vă spun că noi suntem invitați în fiecare an la concursul „Comori de suflet românesc”. Astfel în anii 2012, 2013, 2014, 2015, 2017, 2018 am luat locul I, concursul desfășurându-se la Câmpulung Moldovenesc. Numai în anul 2016 am luat locul al II-lea. Spectacole prezentăm destul de des pe scena căminului cultural din localitate, la Rădăuți, Suceava, Bilca, Falcău, Cacica, 121

Putna, Milișăuți, Straja, Arbore, Iaslovăț, Horodnic de Sus, Mănăstirea Humorului, Solca, Câmpulung Moldovenesc, Năvodari, Constanța, Sighișoara. În Ucraina am prezentat spectacole la Cernăuți, Carapciu de Jos, Bahrinești, Hliboca, Pătrăuții de Sus. La Sighișoara am cucerit trofeul Festivalului Internațional „Românii de pretutindeni”; la Suceava ,în anul 2016 , am cucerit locul I la Festivalul „Pe sub cetină de brad”. În plus, am cucerit locul I la toate festivalurile de folclor organizate de către Inspectoratul Școlar Suceava.” De ce nu spuneți c-ați fost trimis de către domnul deputat Mircea Irimescu, în cadrul unei colaborări, să instruiți formații de jocuri populare în Ucraina ? „ Aveți perfectă dreptate. La rugămintea domnului deputat, am stat timp de o săptămână, în anul 2010, la Bahrinești și Centrul Cultural raional Hliboca, unde-am instruit formații de jocuri populare ale românilor din ținutul Cernăuților, să-nvețe jocuri populare românești. Am fost foarte mulțumit de modul în care tinerii și-au însușit jocurile noastre populare. Am auzit că și acum le au în repertoriul lor. Se observă ușor că ei și-au însușit și cântece din repertoriul cântăreților bucovineni renumiți. Consider că tot este bine.” Mi-amintesc că, atunci când am realizat o emisiune pentru Postul TV „Cromtel” Rădăuți ,era foarte exigent, făcând 3 repetiții înainte de începerea filmărilor. Și-ntr-adevăr, filmarea a decurs foarte bine și nu s-a înregistrat nicio oprire pentru a se relua , pentru că s-ar fi greșit ceva. Tot atunci am mai discutat cu copiii și-am constatat că aceștia, deși Ghiță este foarte exigent cu ei, țin foarte mult la el, ba chiar aș putea spune că-l iubesc. Este ceva, nu-i așa ?

122

Și-atunci , cu ocazia filmărilor, am admirat colecția de diplome și trofee obținute de acest ansamblu din aproape toată țara, dar aici nu putem reproduce decât câteva. Cred că Ghiță Sbiera nu se supără pe mine numai pentru acest lucru. Considerând că este absolut necesar ca cititorii să cunoască și cine sunt artizanii succeselor acestui ansamblu, reproduc numele copiilor.Aceștia sunt: Ionel-Sebastian Șotropa, Cristian-Nicolae Franiuc,Lenuța Perdei, Sebastian-Lucian Galan, Andreea- Gabriela Moroșan, Petrică- Adrian Moroșan, Alexandra Olenici, Ștefan-

Cristian Olenici, Vasile Popescu, Aurelia- Teodora Prelipcean, Florin Prelipcean, Florin-Gheorghiță Popescu, Larisa- Elena Țofei, PetruAdrian Teleagă, Andreea Luța, Paula Mironescu, Adrian Olenici, Elisa Olenici, Florentina Crăciun, Ana-Maria Prelipcean, Dimitrie Onica, Bianca Țofei, Ioan Șotropa, Florin Olernici. Aceștia au jucat cum le-au cântat: Domnica-Angelica Turcu (vioară), Constantin-Marius Bujdei la tobă, Vasile Lungoci (acordeon), Sorin Bujdei, Marian Iftimiu ( fluier), Gheorghe Colban ( nai), Radu Alexei( țambal), Marian Iftimiu ( fluier). Nu pot fi uitați nici foști membri ai ansamblului, acum

123

plecați din rândurile acestuia: Aspazia Olenici, Voichița Franiuc, Valentin- Vasile Franiuc, Florica Dărăbeanu și Elena Sbiera.

Diplomă pentru „Obiceiuri de iarnă” 124

După terminarea unui spectacol

Diplomă după evoluția de la Năvodari 125

Mulțumiți după spectacol ne fotografiem în parc

Spectacol la „Întâlniri bucovinene”

126

6- „CIOBĂNAȘUL” Localitatea: RĂDĂUȚI Categoria: ANSAMBURI FOLCLORICE Anul înființării: 1990 Instructor: POMOHACI DUMITRU, profesor Nr. de membri: 152 Ansamblul a fost înființat în septembrie 1990 în cadrul Clubului Copiilor și Elevilor din Rădăuți , în urma unei selecții la școlile din municipiul Rădăuți și la cele din jurul Rădăuților. Își desfășoară activitatea în cadrul Clubului copiilor și al elevilor din municipiul Rădăuți. Avantajul acestui club este aria sa largă de recrutare, adică din municipiul Rădăuți și din localitățile învecinate, și chiar mai departe, cum sunt Putna, Vicovele ș.a. Ansamblul a fost denumit „Ciobănașul” .Interesant că, la discuția planificată cu domnul profesor Dumitru Pomohaci, directorul acestui club și al ansamblului folcloric, am rămas uimit cum a fost denumit acest ansamblu în Europa. Din păcate, eu n-am reținut decât: „Le petit berjer”, „Il Pastorello”, Shepherd”, „Maly pasterz”, „Der kleine Hirte”, de fapt toate acestea fiind denumiri date în limbile țărilor în care au prezentat spectacole , însemnând „Ciobănașul”. Asta denotă c-au ales un nume foarte nimerit pentru acest ansamblu. Domnul director Dumitru Pomohaci, sufletul acestui ansamblu , a avut bunăvoința să-mi declare câteva lucruri despre acest ansamblu . Iată ce mi-a spus cu mare mândrie: „Ansamblul nostru a fost înființat în septembrie 1990 ca urmare a unei invitații pentru a participa la un festival internațional de Folclor la Borșcev, regiunea Ternopol din Ucraina. Până la 127

această dată în instituția noastră funcționa o orchestră de muzică populară cu soliști vocali și instrumentiști, cu rezultate foarte bune pe plan local și județean. Participarea la acest festival presupunea ca, pe lângă orchestră și soliști, să fie și un grup folcloric și o echipă de jocuri populare. Am trecut la muncă și, după o vară plină de evenimente frumoase, repetiții și iar repetiții, iată-ne la începutul lunii septembrie într-o formulă complexă, gata de a onora invitația primită, participând la acest festival. În acest ansamblu am grupat cei mai talentați instrumentiști, soliști vocali și dansatori, pe care i-am selectat dintr-o mare masă de copii din Rădăuți și din comunele limitrofe: Marginea, Arbore, Horodnic, și Volovăț. Marea noastră bucurie a fost că, la prima ieșire într-o țară străină, a unui grup folcloric din Rădăuți a însemnat și prima bucurie încununată de succes. Atunci am reprezentat cu succes și cinste România, pentru că noi am mers în numele țării, acest lucru ambiționându-ne de a ne continua activitatea și a îmbogăți cu ce este mai bun repertoriul acestui ansamblu. După acest succes artistic, ma căutat să tindem spre performanță, invitând instructori și coregrafi profesioniști, care să ajute în abordarea la un nivel superior a cdeea ce însemna actul artistic. La ora discuției noastre ansamblul are în componența sa: o orchestră cu 20 de membri; 3 generații de membri ai formației de jocuri populare cu 72 de elevi; 3 grupe de soliști vocali, pe vârste cu 60 de membri și un grup de interpreți ai datinilor strămoșești: căiuți, căprița și mascați, care evoluează în perioada sărbătorilor de iarnă, și nu numai, fiind integrați în anumite spectacole. Avem în total, în ansamblu, 152 de interpreți.

128

La jocuri populare avem 4 suite formate din : Hora mare, Trandafirul, Coasa și Țărăneasca, a doua din Trilișești, Bătuta, Sârba; a treia formată din: Clopoțelul, Marioara ( cel mai vechi joc din țara noastră) și Ilenuța.; a patra formată din : Arcanul, Coșnencuța și Sârba lui Zdrelea. Mai avem și 3 suite de jocuri populare aduse din restul țării: din Oaș, din Vaslui și din zona Sibiului. Astfel, am colaborat de-a lungul anilor cu maestrul coregraf Viorel Vatamaniuc, cu instructorii coregrafi Gelu Constantinescu și profesorul Alexandru Curcuță de la Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Dar cel care a rămas statornic și este și în prezent coregraful formației noastre este profesorul Radu Iulian Pomohaci, cel care a făcut parte încă de la vârsta de 6 ani din prima formație de jocuri populare de la Clubul Copiilor și Elevilor din Rădăuți. După terminarea studiilor universitare a venit ca profesor titular pe catedra de jocuri populare de la clubul nostru și coregraf al acestei formații. Din mâna maeștrilor artistici menționați mai sus au apărut talente care s-au remarcat de-a lungul anilor, atât în cadrul ansamblului nostru, cât și al altor formații valoroase din cadrul județului: Ansamblul Folcloric „ Florile Bucovinei” al Casei de Cultură din Rădăuți, Ansamblului Studențesc „Arcanul” al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava sau al ansamblurilor folclorice din Arbore, Marginea, Horodnic, Putna, Frătăuți, Horodnic, dar și ca dansatori profesioniști în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Pe parcursul anilor care au urmat am avut bucuria de a reprezenta Rădăuții, dar și județul și chiar România la numeroase manifestări artistice, atât în țară, cîât și în străinătate. Aș aminti aici participare la festivalurile de folclor „Peștișorul de aur” de la Tulcea, „Miorița ” din Târgoviște, Năvodari, Constanța și Timișoara, 129

Festivalul Internațional de Folclor „Cătălina” din Iași, „Sună din bucium pe Ceahlău” de la Piatra Neamț, „Ambasadorii Unirii” de la Alba Iulia, „Dorna, plai de joc și de cântec” de la Vatra Dornei, „Șezătoarea” de la Fălticeni, „Tezaur bucovinean” de la Suceava, „Floarea de lotus ” de la Oradea, „Mugurelul ” de la Dorohoi, „Arcanul ” de la Rădăuți și multe altele. O foarte frumoasă colaborare artistică s-a legat în timp cu prietenii noștri din orașul Pontault Combault din Franța, oraș înfrățit cu municipiul Rădăuți, unde am fost prezenți în fiecare an începând cu anul 1994, la numeroase acțiuni culturale desfășurate în parteneriat cu școli gimnaziale, licee și ONG-uri din Franța. Despre alte turnee și participări în străinătate, așl aminti pe cele din Germania la Heilbronn, Augsburg, Stuttgart și Nurenberg, în Elveția la Geneva, Buchs, Baden și Wetingen, în Italia la Torino, Biella, Ivrea și Bologna, În Sicilia la Ragusa și Catania, în Polonia la Klodzko, ZlotyStok și KUdova Zdroj , în cehia la Jablunkpv și Dobruska, în Ungaria la Bonyhad și Fonyod și altele. Amintiri din cele mai frumoase avem din întâlnirile cu frații noștri români din Regiunea Cernăuți- localitățile Stănești, Hliboca, Crasna, Ropcea, Storojineț și Cernăuți, dar și cu cei din BasarabiaDrochia, Soroca, Chetrosu, Sofia și Țarigrad. Repertoriul ansamblului nostru cuprinde o paletă foarte largă de melodii și jocuri populare din Bucovina și din alte zone etnofolclorice din România. Am căutat să abordăm un repertoriu autentic, care să ne pună în valoare frumoasele noastre costume populare, virtuozitatea instrumentiștilor, a dansatorilor, tehnica vocală a soliștilor noștri și, nu în ultimul rând, frumusețea și valoarea folclorului românesc. Desigur, munca noastră a fost răsplătită cu premii și distincții de onoare la toate participările, dar lucrul care ne-a bucurat cel mai 130

mult a fost atunci când, în participările noastre internaționale, am fost considerați, pe bună dreptate , „adevărații ambasadori ai Bucovinei și ai României.” De-a lungul celor aproape 30 de ani de activitate, prin Ansamblul Folcloric „Ciobănașul” au trecut și s-au format dansatori, instrumentiști și soliști vocali peste 1000 de copii, actuala formație fiind a X-a generație de copii, care au îmbrățișat practicarea folclorului bucovinean, și nu numai, Nu pot încheia fără să amintesc câteva din numele unor tineri care s-au făcut remarcați pe plan artistic, atât în țară, cât și peste hotare. Astfel amintesc pe : soliștii vocali Ionela Popesc, Mihaela Filimon, Ilenuța Pomohaci, Lorena Robu, Alina Zaharie, Bianca Ciornobrevei, Sânziana Kirăuță, Gabriela Manoli, Andreea Maruțiac, Antonia Manoilă, Maria Iosep, Diana Cuciurean, Teodora Chelba, Tudor Pânzar și mulți alții. La fel, menționez și instrumentiștii Gabriel Hurjui, Paul și Ștefan Bereholschi, Adrian Popescu, George Bâlea, Sorin Hurjui, Ionuț Ziub, Pavel Costil, Daniel Mihăilescu, Marius Mracica, Simona Grigorean, Emanuela Cojocar, Valentin Cernovschi, Daniela Patraș, Daniel Ciobanu, Rște Teodor, Crăciun Daniel și milți alții. De asemenea, ne mândrim și cu tineri talentați., care au făcut din pasiunea pentru muzică sau jocul popular o profesie: Gherasim Paula- studentă la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția vioară; Alexandra Dan, Diana Lungu, surorile Dana și Alexandra Dăncilă, absolvente de conservator, în prezent soliste profesioniste la Ansamblul Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu ” din Suceava; Lavinia Fluture- dansatoare profesionistă la același ansamblu din Suceava; Ciprian Pomohaciabsolvent al Academiei de Artă „George Enescu” din Iași, profesor de

131

muzică la Palatul Copiilor din Iași și-așteptăm și pe alții să ajungă la o asemenea performanță. Și în prezent ansamblul nostru este o poartă deschisă tuturor copiilor și tinerilor care îndrăgesc muzica și jocul popular românesc și doresc să-și cultive pasiunile și talentele, potrivit vocației fiecăruia, într-un mod plăcut și util. Bucovina a fost și va fi un nesecat izvor de talente pentru ceea ce reprezintă acest tezaur atât de prețios supranumit FOLCLOR ROMÂNESC.”

O parte din membrii ansamblului

132

Membrii ansamblului împreună cu directorul Pomohaci

Pe scena Festivalului Internațional de Folclor

133

DiplomÄƒ din turneul din POLONIA 134

7- „CODRIȘOR” Localitatea: DORNEȘTI Categoria: ANSAMBLU FOLCLORIC Anul înființării: 2008 Instructori: CUCU ELVIRA și CUCU CONSTANTIN Nr. de membri: 20 La data de 10 aprilie 2008 numiții Ghiță Aga, Aurora Gușetu, Elvira și Constantin Cucu, toți oameni foarte inimoși, cu dragoste de cultură a fost înființat acest ansamblu. Pentru început au determinat 20 de copii din clasele V-VIII să facă parte din el. Instructorii formației sunt soții Cucu: Elvira și Constantin. Prima ieșire în public a ansamblului a fost pe 16 iunie 2008 la serbarea de la Dornești, Au urmat în același an: 8 septembrie la Sucevița; 26 octombrie (Horodnic de Jos); 13 decembrie ( concert la Rădăuți); 18 decembrie (Dornești); 22 decembrie ( Suceava) ; 25 decembrie (Dornești). 2009-15 martie ( Dornești); 8 mai ( Suceava la Moll); 9 mai ( Iaslovăț) ; 13 iunie ( Dornești); 24 iunie ( Câmpulung Moldovenesc); 18 decembrie (Dornești); 25 decembrie ( concert de colinde la biserica din Dornești). 2010- 11 aprilie ( Botoșana); 25 decembrie (Biserica din Dornești); 28 decembrie ( Rădăuți). 2011- 10 aprilie ( Horodnic); 17.aprilie (Dornești); 17 iunie ( Dornești); 2 iulie (Rădăuți-Festivalul Arcanul); 24 iulie ( Vatra Dornei); 5-8 august (Bonyhad-Ungaria); 12 august (Vatra Dornei); 15 august (Dornești); 16. Decembrie ( Rădăuți), 2012- 11 martie- Iaslovăț; 7 aprilie -Dornești; 15 aprilie Dornești;13 mai-Iaslovăț; 20 iulie-Câmpulung Moldovenesc; 21 135

octombrie- Valea Bourei-Dolhești; 20 decembrie- Dornești; 25 decembrie – Dornești; 26 decembrie-Iaslovăț-balul gospodarilor. 2013- 2 martie- Dornești; 12 mai- Arbore-Floare de salcâm; 8 iunie-Valea Bourei-Dolhești; 17 iulie-Suceava și Dornești. 2014- 13 aprilie-Dornești și Suceava; august Dornești-hramul satului; 20 septembrie-Horodnic de Sus-tradiții și legende bucovinene-ediția I-a; 8 septembrie- Satu Mare. 2015- 17 mai-Iaslovăț-Flori de mai; 15 august- Dorneștihramul satului; Decembrie- Dornești-„Am venit să colindăm”. 2016- Mai- Dornești; 15 august-Dornești-hramul satului; decembrie-Dornești- colinde; Festivalul interjudețean de Folclor„Comorile Neamțului”-premiul al III-lea. 2017- aprilie- Dornești-cântece și colinde pascale; 6 maiFetival județean „Flori de cireș”-Cotnari-Hodora, premiul I ;17 maiIaslovăț-Flori de măr; 11 iunie-Festival județean „Sărbătoarea de sub brazi”-Adâncata-premiul I; 15 august -Dornești-hramul satului; decembrie-Dornești-Am venit să colindăm. 25 decembrie-Pensiunea „Comoara Bucovinei”-Bderchișești; 31 decembrie -Conacul domnesc-Suceava. 2018- 12 aprilie-Balul „ Codrișorului”( aniversare 10 ani); 3 iunie-Festivalul-concrs-Stupca.-15 august-Dornești-Hramul satului; decembrie-Dornești-Am venit să colindăm. 2019- 3 mai-Festivalul „Izvorul Tămăduirii”-Liteni; 5 maiFestival- concurs „Ana Patrichi” Borlești, județul Neamț, premiul I; 19 mai-Todirești-Festivalul „Laleaua pestriță”; 31 mai-Concurs interjudețean „Bicazul Ardelean”, premiul I și diplomă de excelență; 23 iunie-Festivalul „La Suceava sub cetate”; 2 iulie-Festival „Zilele Putnei”; 13 iulie-Festivalul „Zilele Siretului”;15 august-Dornești-Hramul satului 136

Ansamblul are în componența sa: grup vocal feminin, grup vocal bărbătesc ,formație de jocuri populare și soliști vocali. Repertoriul: 1-Jocuri bucovinene: Hora, Labușul, Țărăneasca, Trilișești, Ciobănașul, Huțulca, Corăgheasca, Bălăceanca, Ilenuța, Bătuta, Polobocul. 2-Grup vocal feminin: Când aud scripca cântând; Nu te prinde-n joc, leliță; Jumătate joc; Cântă cucul, bată-l vina; Dimineața-i di Crăciun; Maica Sfânta-a lui Hristos; Noi umblăm și colindăm; Dumnezeu cu Petru Sfânt; Să trăiți toți cei din casă;. 3-Soliști vocali: Bianca Ciornobrevei, Iuliana Loghin, Claudia Ducan, Noelia Ciubotaru, Nelisa-Deluța Borșan, Răzvan Luchian , Ghiță Aga, Adela-Florina Motrici. Domnul Constantin Cucu, unul din fondatorii ansamblului și instructorul lui, mi-a relatat: „ Din dragoste pentru folclor și jocul popular, la vârsta de 16 ani ( 1971) m-am înscris și am activat la dansator la Ansamblul „Brădulețul” al Casei de Cultură din Rădăuți. În cadrul aceluiași ansamblu am cunoscut-o și pe cea care urma să-mi fie soție. Am continuat amândoi ca membri ai formației de jocuri populare până în anul 1980, când ne-a apărut primul copil. Pasiunea pentru jocul popular a reînviat în anul 2008 când, împreună cu soția mea, ne-am gândit să dăm naștere unui nou ansamblu în cadrul căruia să fim instructori și coregrafi. Acest proiect nu putea să se nască fără ajutorul de excepție al domnului profesor și director de școală Gheorghe Aga și a doamnei director de cămin cultural Aurora Gușetu. Ne-am întâlnit cu toții și am hotărât ca ansamblul să se numească „CODRIȘOR” .În toți acești ani de activitate culturală cel mai mare sprijin l-am primit din partea primarului comunei Dornești, domnul Gheorghe Luța. De asemenea, din anul 2014 avem 137

colaborare foarte fructuoasă cu doamna Lăcrimioara Dumitrescu care atunci a devenit director de cămin cultural Dornești. În decursul a 12 ani de activitate culturală am reușit să instruim 6 generații de dansatori, unii căsătorindu-se, alții plecând din localitate și alții la alte ansambluri. Ne rugăm bunului Dumnezeu să ne țină sănătoși și în aceeași înțelegere cu acei mari oameni, să ducem mai departe cântecul și jocul popular din Bucovina” Constantin Cucu Mi-au plăcut foarte mult două „ziceri” ale lui Iorga și Blaga: „Muzica și limba-legătura sfântă între cei de același neam”. Nicolae Iorga „Când aud un cântec românesc îmi vine să cred că muzica e anume creată pentru români și românul pentru muzică.” Lucian Blaga Se cunoaște că cele două sunt sfântul crez al celor care au înființat, conduc și instruiesc acest ansamblu folcloric.

Diplomă obținută la concursul „Nestemate populare pe plaiuri nemțeneValerica Patrichi” 138

Pe scena Festivalului „Comori de suflet românesc”

Mulțumiți după un spectacol 139

Evoluție pe scena Festivalului „Floare de salcâm” de la Arbore

După terminarea spectacolului- Milișăuți 140

8- „ GURA IZVORULUI ” Localitatea:-VATRA MOLDOVIȚEI Categoria : ANSAMBLU FOLCLORIC Anul înființării:1995 Instructor: PUȘCĂ ILARIA, profesoară Nr. de membri: 70 Casa de Cultură din Milișăuți organiza un festival folcloric. Doamna Brândușa Peslar, directorul casei de cultură, mi-a dat telefon și m-a invitat și pe mine în calitate de reporter. Cumva a înțeles din glasul meu că m-aș îndoi și mi-a spus imediat să vin pentru că, pe lângă multele formații pe care le-am mai văzut eu la ei, va veni și o formație inedită din Vatra Moldoviței. Întrebând-o despre ce formație este vorba, mi-a spus că este una de care n-a mai auzit și care poartă un nume foarte frumos și interesant „Gura Izvorului” . Ansamblul a fost „botezat” după numele unui loc foarte pitoresc din comună și foarte apreciat de localnici. Bineînțeles că n-aveam de gând să nu merg, dar nu știu ce-anțeles dânsa din vocea mea. De la manifestările culturale de la Milișăuți nu poți lipsi pentru că la ei vin formații foarte multe, bine pregătite și ai cu ce-ți desfăta ochiul și îmbogăți cunoștințele. Așa că m-am dus și n-am avut ce regreta nici de data aceasta. Și-așa am cunoscut un ansamblu deosebit, condus de-un cadru didactic foarte inimos. Estre vorba de doamna profesoară Ilaria Pușcă. Dânsa mi-a spus că ei au un program amplu din care au prezentat numai o parte. Ar fi bine dacă l-aș vedea tot. Pe loc am hotărât că voi merge c-o echipă de filmare pentru a face o emisiune întreagă pentru Postul TV„ Cromtel” Rădăuți. Și tot pe loc am primit acceptul doamnei Ilaria. 141

Dar foarte desele deplasări ale doamnei Ilaria Pușcă cu acest ansamblu prin țară, și nu numai, a făcut ca înțelegerea noastră să nu fie finalizată până la această dată. Dar avem speranțe. Unde mai pui c-am avut prilejul să văd întregul program al acestui ansamblu și la București, atunci când a fost organizată, cu prilejul „Zilei Bucovinei”2018 o zi închinată acesteia și Bucovina a fost reprezentată și de Ansamblul Folcloric „Gura Izvorului”. Încă nu i-am filmat, dar măcar am avut prilejul să scriu și despre ei în cadrul acelui amplu reportaj întocmit la București. Dar la filmarea acestui ansamblu în niciun caz n-am renunțat. Doar zilele n-au intrat în sac. Pentru a discuta despre acest ansamblu am avut cele două prilejuri și, în plus, ne-a permis și telefonul. Și-așa am aflat destule lucruri despre ansamblu și conducătoarea lui, lucruri pe care le aștern mai jos. „Ansamblul l-am înființat în anul 1995 cu numele de „Gura izvorului după un loc foarte pitoresc din comuna noastră. Iar în anul 2008 ansamblul a fost botezat Ansamblul Folcloric„ Gura izvorului”, nume pe care-l poartă și astăzi. Am considerat că acest grozav bazin folcloric din care facem parte nu merită să fie uitat și nevalorificat. M-am bucurat mult când am avut înscriși mai mulți copii decât aș fi avut nevoie. Așa că acum am în ansamblu 75 de persoane:50 de copii și 25 de adulți. Conform planului meu ar fi fost imposibil să fac ansamblul numai cu copii. Adulții sunt aceia care transmit copiilor și tinerilor comorile strămoșești. Consider c-am făcut foarte bine pentru că acum membrii ansamblului s-au sudat foarte bine și rolul celor maturi, de diferite vârste, este primordial, iar rezultatul se vede foarte bine ,după câțiva ani. Gândiți-vă că sunt membri de la 4 la 81 de ani. Consider că repertoriul ansamblului este bine gândit pentru c-am observat acest lucru în spectacolele pe care le-am susținut. Din 142

repertoriu fac parte: jocuri din copilărie; ludicul din arhaicul vieții satului; obiceiuri din viața omului: nașterea și cununia; obiceiuri de peste an din viața satului: Crăciunul, Floriile, Paștele, sărbătorile de iarnă ( sunt cel mai frumos exprimate); jocuri populare din sat și din zonă: Hora Câmpulungului, Hora de la Pojorâta, Țărăneasca, Bătrâneasca de la Dorna, Coșnencuța, Huțulca, Coasa, Polobocul, Ilenuța, Cumătrița, Șapte pași, Hora fetelor, Sârba fetelor. Eu am făcut școala populară la jocuri populare cu maestrul Aurel Ciornei, care ne tot spunea că noi, dansatorii, suntem adevărați balerini. Tot așa vreau să procedez și eu cu copiii care fac parte din ansamblu. Nui voi face artiști, dar măcar să evolueze cu grație. Jocurile prezentate de grupul de copii sunt arhaice, dar fiecare spectator se regăsește în micuții năstrușnici, care ne invită direct pe Ulița Copilăriei. Lupta dintre bine și rău, motivul cunoașterii, al blestemului, al drumului inițiatic al copilului, asemănător lui Făt-Frumos, cântece și ghicitori rostite cu diferite ocazii, numărători, ciclicitatea anotimpurilor, perisabilitatea Omului către Marea Trecere, abordată sub aspect ludic, sunt câteva coordonate care încă romanțează copilăria în satul nostru, în contrast cu Noile tehnologii din spațiul urban românesc. Prezentăm spectacole pe plan local, în toate orașele județului Suceava în timpul sărbătorilor de iarnă, și nu numai, dar și-n orașele mari: București, Brașov, Sibiu, Tg.Mureș, Oradea, Beclean, Sighet, Constanța, Maieru, Beclean. Am fost cu spectacole și în străinătate: Franța (de Ziua Europei), Viena ( cu ocazia Centenarului Marii Uniri), Budapesta, Cernăuți, și în satele cu populație românească din Ucraina, la KamenPodolschi (Ucraina). Acum suntem invitați pentru a da spectacole în câteva sate din Basarabia.

143

Premii am luat peste tot unde am dat spectacole. Dar cel mai valoros premiu îl considerăm pe cel cucerit în cadrul concursului „Comori de suflet românesc.” De fapt, nu este festival sau concurs la care să nu se primească diplome de tot felul. Pentru noi este esențial să dăm spectacole de calitate, pentru a fi adevărați mesageri ai plaiurilor pe care viețuim, oriunde dăm spectacol, în țară sau peste hotare. Pot afirma că scopul nostru este să-i duc pe copii să vadă lumea, să facem cunoscut portul nostru românesc , talentul copiilor în a cânta și juca, tradițiile noastre milenare și oamenii din Vatra Moldoviței. Să știți că festivalul la care am fost prima dată, vom fi invitați de onoare la ediția următoare. Acest lucru ne încântă și ne mulțumește, însemnând c-am fost soli adevărați ai artei noastre populare. Să știți că-mi iau energia din plăcerea membrilor ansamblului de-a evolua, interesul lor pentru pregătirea unor spectacole , a modului în care evoluează pe scenă, dar și din plăcerea mea de-a contribui cu ceva la culegerea, tezaurizarea și valorificarea folclorului din comună. Să știți că libretele spectacolelor sunt realizate de mine și mă mândresc cu acest lucru.” Acestea au fost cuvintele pe care am reușit să „ le smulg” distinsei doamne Ilaria Pușcă și care mi-au dovedit că avem resurse și neamul românesc are asigurat viitorul sub toate aspectele, dacă mai avem și astfel de oameni. Din convorbirile telefonice am aflat că de Crăciun și Anul Nou doamna am aflat că și-au continuat periplul prin țară. Au prezentat spectacole la Brașov, Sibiu, Târgu Mureș, Oradea, Sighetu Marmației și de-abia după aceasta s-au întors acasă. Au depus cu toții un efort

144

extraordinar! Consider că merită în numele patriotismului și al considerației pe care o au pentru folclorul și tradițiile noastre. ” Cu prilejul altei întâlniri, când am rugt-o pe doamna prof. Ilaria Pușcă să-mi vorbească de participările la acțiuni culturale, mi-a declarat: „Am luat Marele Premiu al Festivalul Internațional de Folclor „ Asta-i datina străbună” de la Oradea în anii 2018 și 2019; -Am fost invitați de onoare la Festivalul Național de Folclor „Leru-i Ler”, Brașov, 2019 Am luat trofeul Festivalului de Folclor de la Cernăuți „În grădina cu flori multe” și la „Festivalul „Să-mi cânți cobzar”. Nu mai pun la socoteală participările la festivalurile de folclor din județul nostru și din județele învecinate. Am fost invitați și-am participat la întâlniri culturale la Paris, Viena, Kiev și Cernăuți. Reproduc câteva pasaje din articolul pe care l-am scris cu ocazia vizionării unui spectacol dat de acest ansamblu folcloric la București cu ocazia sărbătoririi Unirii Bucovinei cu Patria-mamă. „Apoi s-au încolonat toți participanții, iar buciumașii au vestit lumii întregi că Bucovina sărbătorește Unirea ei cu Țara-Mamă, momentul fiind consfințit și prin bătăi de toacă. Acest moment s-a mai repetat , inclusiv pe scenă. La cei 80 de ani ai săi, moșul Constantin Moisa din Vatra Moldoviței a ținut scândura, iar copilașul Spiridon Lupăștean și tânărul Zigrid Morar și-au dovedit talentul lor deosebit efectuarea bătăilor ! Dovadă erau aplauzele furtunoase din timp în timp. Ce mai, adevărați maeștri ! ............................................... După masa de prânz și-o scurtă odihnă, buciumașii și toaca șiau făcut iarăși numărul, iar Ansamblul Folcloric „Gura izvorului” din Vatra Moldoviței, condus de prof. Ilaria Pușcă, împreună cu 145

frumoasa și talentata Alexandra Dan din Putna Sucevei, au făcut o deschidere în forță a festivalului, ca și cum acesta ar fi fost punctul culminant. Nu-i prima dată când văd acest ansamblu, dar de data aceasta scenariul , scris de profesoara Pușcă, a fost diferit, fiind închinat Bucovinei, istoriei sale zbuciumate, dar și monumentelor sale istorice, frumuseților locului și oamenilor care le înfrumusețează. Doamnă profesoară, v-am dat nota zece plus și pentru patriotism, nu numai pentru talent. Din cele recitate de către copii am reținut: „Am luat cu noi de-acasă/ Bucovina cea frumoasă/ Ne-am luat în suflet și dorul/ și în mână tricolorul.” Iar din versurile Alexandrei :„ Nu mai suportăm jugul/ Ce ni-l pun cei lipsiți de neam/ Hai, ca să ne ridicăm / Și să înfăptuim Unirea !”/ Și câte-aș mai putea reproduce !

O parte din ansamblu după un spectacol

146

Fotografiați într-un superb peisaj de la munte

Câteva fete din ansamblu 147

În jurul unui foc de tabără

Bucuroși după un spectacol cu obiceiuri de iarnă

9- „ IZVORAȘUL” 148

Localitatea : IZVOARELE SUCEVEI Categoria: ANSAMBLU VOCAL- INSTRUMENTAL Instructor: preot- prof. PETRU-VALENTIN ARDELEAN Nr. membri: 15 ( 9 fetițe și 6 băieți) Am stat de vorbă cu distinsul preot- Ardelean Petru- Valentin, profesor de religie la Școala Gimnazială „Ioan Aflori” din Izvoarele Sucevei, pentru a afla câteva lucruri despre grupul vocalinstrumental pe care-l conduce. Am avut norocul de-a admira acest ansamblu vocalinstrumental, care ființează la această școală la diferite manifestări culturale organizate pe cuprinsul județului nostru, mai ales de către Uniunea Ucrainenilor din România ( președinte prof. Ilie Sauciuc, inspector școlar și președinte al UUR al Organizației Suceava). Ansamblul vocal-instrumenta poartă un nume foarte sugestiv și interesant, totodată. La fiecare întâlnire am stat de vorbă și cu părintele- profesor, pentru că de fiecare dată am rămas fascinat de prestația acestui grup folcloric format din copii minunați, ca și de foarte frumoasele lor costume, specifice huțulilor din etnia cărora fac parte. Am stat de vorbă la telefon cu părintele- profesor Ardeleanu despre acest ansamblu, i-am spus c-aș fi onorat dacă ar accepta sămi dea câteva relații despre activitatea acestui grup vocalinstrumental, pentru a-l include în cartea ce-o aveam în proiect. Nam rămas deloc uimit când părintele a acceptat pe loc și-ntr-un teren foarte scurt mi-a trimis următorul material, răspunzând la toate întrebările pe care i le-am trimis: „ La inițiativa mea și cu acordul distinsului și regretatului profesor- director al Școlii din izvoarele Sucevei, Ioan Aflori, dar și cu 149

susținerea necondiționată a părinților copiilor, am înființat în anul 2006 Grupul Vocal-Instrumental -Izvorașul-. După selecția făcută cu copiii care s-au prezentat, am oprit 10 copii cu care-am început repetițiile. Din generațiile următoare am mai selecționat câțiva copii talentați și așa am ajuns la un număr de 15, chiar până la 20 de membri din clasele V-VIII. Cum este normal, la finalul fiecărui an școlar îi pierdeam pe cei care absolveau școala și se îndreptau spre liceele din județ și chiar din afara lui. De-a lungul anilor de când am înființat grupul vocal- folcloric s-au succedat membri din 3 generații de copii talentați și foarte talentați. Din păcate, din diferite motive, am avut o întrerupere în activitatea noastră artistică între anii 2009-2012. Instrumentul la care cântă absolut toți copiii este mandolina. Ei interpretează vocal și se acompaniază la mandolină. Interpretează cântece tradiționale huțule și ucrainene din zona de munte. Afirm cu mândrie c-am reușit cu ajutorul copiilor să scoatem din lada de zestre a bunicilor ce aveau mai frumos, mai valoros și mai important în folclorul muzical al ucrainenilor și huțulilor din Bucovina. În afară de ceea ce este specific etniei noastre, grupul nostru interpretează și o gamă variată de cântece românești, foarte îndrăgite, cântece religioase, colinde, patriotice și late genuri care se pretează acestui gen de interpretare. Câteva din cântecele interpretate se numesc: Huțulca, Cântă cucu-n Bucovina ,Șugubățul, M-a bătut mama, Barbu Lăutaru, Ciobănaș cu 300 de oi. Am vorbit despre instrumentele cu care se acompaniază copiii, dar n-am spus că mandolinele au fost cumpărate cu banii părinților, deoarece nimeni din autorități, patroni sau persoane particulare nu ne-au întins o mână. Și, cum se spune, anii trec

150

instrumentele se uzează și iarăși copiii n-au bani să-și cumpere alte mandoline. Câteva cuvinte despre costumația copiilor. Ea nu este unitară, deoarece nu s-au executat , la comandă, de către cineva. Fiecare copil a venit cu costumul care i-a fost cusut de mama lui. Dar am constata, în urma evoluției pe diferite scene, că juriile n-au comunicat că membrii acestui grup vocal-instrumental au o costumație foarte frumoasă. Specialiștii din diferite jurii au apreciat că tocmai diversitatea costumelor dă farmec întregului grup. Costumele sunt cele specifice etniei noastre și copiii sunt foarte mândri cu ele. Grupul vocal-instrumental din Izvoarele Sucevei este mândria comunei noastre. El a reprezentat cu succes comuna, colțul acesta de Rai, și zestrea ei folclorică pe nenumărate scene din țara noastră. De-abia din anul 2012, deci după reînființarea lui, după o pregătire intensă și temeinică, ne-am prezentat la toate etapele finale ale Concursului „Comori de suflet românesc” din cadrul Festivalului Internațional „Întâlniri bucovinene”, festival la care participă formații artistice și interpreți individuali de la Câmpulung Moldovenesc din toate țările vecine în care viețuiesc bucovineni. De fiecare dată am fost distinși cu premiul I și al II-lea. În cadrul manifestărilor și concursurilor organizate de către Uniunea Ucrainenilor din România ( UUR). Astfel s-au organizat festivaluri la Suceava, Rădăuți, Siret, Câmpulung Moldovenesc, Bălcăuți, Negostina, Ulma, Șerbăuți, Călinești, Moldova Sulița.. De fiecare dată., datorită prestației noastre, juriul ne-a acordat premiul I, deseori chiar trofeul festivalului și, ce-i mai important, admirația publicului. În afara județului, am participat la Festivalul „Cămașa tradiționalăia la ucraineni ” de la TARNA MARE, județul Satu Mare; Festivalul „ 151

Sâmbra oilor” de la BISTRA, județul Maramureș, precum și la preselecția pentru binecunoscutul concurs „Românii au talent”, ținută la Iași în anul 2017. Repetițiile grupului, așa cum este normal, le ținem la Școala Gimnazială „Ion Aflori” din Izvoarele Sucevei, sub egida căreia ne desfășurăm activitatea. La toate manifestările organizate de școală, serbări, concursuri, cercuri pedagogice, și de căminul cultural din localitate, în cadrul cărora încântăm publicul prezent. La ora actuală componența grupului nostru vocalinstrumental este : Nicolae Ardelaen, Ana-Maria Macovei, MariaDenisa Zaieț, Andreea Velrcico, Ioana Macoveiciuc, Cozmina Marocico, Ionela Macvoveiciuc, Diana Zinici, Cristina Ursache, Diana Popiuc, Antonie Cega, Mario Popiuc, Antonie Serediuc, David Becica și Petronela Schipor. De fapt, n-aș putea spune câți copii s-au perindat prin acest grup folcloric de la înființarea sa și până acum. N-avem soliști vocali care, cu acompaniamentul grupului să-și prezinte cântecele. O avem doar pe eleva Ana-Maria Velicico ,absolventă a școlii noastre și-acum elevă foarte bună la Colegiul „Alexandru cel Bun” din Gura Humorului care, dacă spectacolele sunt în perioada în care ea este acasă, vine cu plăcere și se încadrează în programul nostru, îmbogățindu-l .Iar, dacă nu-i liberă, câteodată se mai învoiește de la cursuri. Este foarte apreciată de publicul din satul nostru, și nu numai. În repertoriul ei sunt cântece în limba română și-n limba ucraineană ca :„Vă aduc o veste bună”, „La Izvoarele Sucevei”„Busuioc de la streșinuță” ( toate de joc) și „Cununiță pe Cer scrisă” ( doină) . Deși am apelat la diferite instituții și persoane juridice să ne sprijine material activitatea noastră și deplasarea în alte localități. Din păcate apelurile noastre au rămas fără rezultat, și ce bine ne-ar 152

prinde. Spunem c-am rezolvat costumația cu ajutorul părinților, dar se mai pune problema încălțămintei, care pot fi cizmulițe sau opincuțe. După un anumit timp de utilizare se pune și problema înlocuirii mandolinelor. Dar noi mai avem speranță, considerând că aceștia vor ajunge la concluzia că este absolut necesar să fie ajutați și-acești copii, care duc faima localității noastre mai departe, peste hotarele comunei, în județ și-n alte județe, iar, poate, mai târziu, vom pleca și peste hotarele țării.

Formația de mandoline pe scenă

153

Am mai dat un spectacol de excepție !

La „Festivalul Minorităților”-2019

154

Plecăm la un nou spectacol

Maria Velecico – artistă 155

156

10- „KOLOMEIKA” Localitatea: SIRET Categoria: ANSAMBLURI FOLCLORICE Anul înființării:2002 Instructor: IANUȘ ZIRKA, profesor Nr. de membri: 100 În anul 2002 a fost înființat Ansamblul „Kolomeika” din orașul Siret, care a activat pe lângă pe lângă Casa de Cultură Orășenească „Mihai Teliman”, dar acum își desfășoară activitate sub egida Colegiului Tehnic „Lațcu Vodă”. Membrii ansamblului sunt elevi ai Colegiului „Lațcu Vodă” și studenți, dintre foștii elevi ai colegiului. Dacă nu au plecat prea departe de orașul Siret, unii dintre foștii elevi ai colegiului tehnic, activează încă în cadrul formațiilor artistice ale ansamblului în care au activat mulți ani de zile. Acest lucru îi dă o anumită coeziune. Aceștia au împletit în repertoriul ansamblului cântece și dansuri din zonă, și nu numai considerate ca o adevărată zestre lăsată de înaintași, au fost invitați și au evoluat pe platourile de filmare ale unor televiziuni românești. Așa sunt T R-1, TVR-2, TVR Internațional, Antena -1 Au costume foarte frumoase, impresionante chiar, o diversitate de instrumente tradiționale. Fete și băieți, mari iubitori de activități culturale, plini de abnegație și dăruire, dar și foarte iubitori ai folclorului și tradițiile etniei din care fac parte. Ansamblul beneficiază de talentul și dăruirea doamnei profesoare Zirka Ianuș, care s-a remarcat până în prezent prin profesionalism desăvârșit, bună cunoscătoare a folclorului etniei

157

ucrainene, pe care-l pune în practică în cadrul ansamblului pe care-l păstorește. Ansamblul cuprinde aproximativ 100 de artiști, care sunt înscriși în formațiile: cor mixt pe patru voci, grup vocal, instrumentiști, formați de jocuri populare. Repertoriul acestora este foarte bogat și diversificat, dar eu voi merționa numai câteva piese din repertoriul fiecăreia., pentru c-ar fi imposibil să scriu tot ce mi-a dat doamna Zirca. Am reținut aprecierile făcute de doi din membrii juriului concursului la care a participat ansamblul în aprilie 2015: „Ați fost foarte frumoși, și plini de culoare”(Mihaela Rădulescu) și „Tradiție, costume frumoase, totul este foarte bine închegat” ( Bebe Cotimanis). Este vorba de participarea membrilor ansamblului la concursul național „Românii au talent”, de fapt un show adevărat de televiziune. La acea manifestarea au participat 33 de membri ai ansamblului, toți între 18-19 ani, Evoluția lor fantastică i-au determinat pe cei patru membri ai juriului să le acorde patru de „DA”, ceea ce echivala cu avansarea lor în faza superioară a concursului. S-a dovedit de-a lungul activității ansamblului, că doamna Zika Ianuș este un profesionist desăvârșit, un conducător de ansamblu pe aceeași măsură. Sunt sigur că menținerea evoluției ansamblului la aceleași cote înalte se mai datorează și seriozității membrilor ansamblului la desele repetiții care sunt organizate. Am reținut faptul că Primăria Siret ( primar Adrian Popoiu ), datorită performanțelor acestora, a dotat membrii ansamblului cu un set de costume specifice etniei ucrainene. Deci și prin costumația pe care o poartă, membrii ansamblului impresionează spectatorii din sălile în care evoluează. Și evoluții au fost foarte multe. Aș putea

158

afirma că evoluează în așa de multe spectacole exact ca un ansamblu profesionist, deși sunt majoritatea doar elevi de colegiu. Astfel, ansamblul a cunoscut un mare succes în cadrul Festivalului „Comori de suflet românesc”, când au evoluat în orașele Rădăuți, Siret, Suceava, Câmpulung Moldovenesc. Iar în cadrul Festivalului Minorităților au evoluat în Negostina, Siret, Sighetul Marmației, Mizil, Cârlibaba, Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București, Casa de Cultură a Sindicatelor din Iași, Odorheiul Secuiesc și Sibiu. Trasați-le pe hartă drumurile pe care au mers și-o să vă dați seama că afirmația mea de mai sus are acoperire completă. Dar merituoșii membri ai acestui ansamblu au evoluat și la festivaluri internaționale, cum au fost cele desfășurate în Basarabia, Ucraina, Franța și Italia. Iată un alt traseu lung de tot. Datorită evoluției lor pe diferite scene ale unor concursuri sau festivaluri folclorice, fie în țară sau în străinătate, au fost invitați și în platourile de filmare ale televiziunilor din România, cum au fost: TVR-1, TVR-2, TVR Internațional, Prima TV, Antena-1, Favorit. Și, dacă la festivaluri sau concursuri folclorice au evoluat pe scena unor săli care primeau câteva sute de spectatori, iată că, apărând pe micile ecrane, au fost văzuți de milioane de telespectatori. Nu putem trece cu vederea preocuparea Uniunii Ucrainenilor din România, Filiala Suceava ( președinte prof. Ilie Sauciuc) care manifestă o preocupare constantă ca activitatea acestui ansamblu să se desfășoare în condiții bune, dar și asigurând condiții pentru aceasta, gândindu-mă la sprijinul material care li se acordă. Iar UUR „pune umărul” întotdeauna și la deplasările pe care le fac membrii acestui ansamblu, iar membrii acestuia răsplătesc efortul care s-a făcut pentru ei prin spectacole de înaltă ținută. În plus, prin

159

deplasările făcute , atât în țară cât și în afara ei, tinerii își lărgesc orizontul de cunoștințe.

După evoluția în cadrul unui spectacol

Moment dintr-un spectacol 160

Am reprezentat RomĂ˘nia

O parte din ansamblu ĂŽntr-un spectacol 161

Spectacol pe scena Casei de Cultură din Milișăuți

În așteptarea spectacolului

162

11- „KOZACIOK ” Localitatea: BĂLCĂUȚI Categoria. ANSAMBLU FOLCLORIC Anul înființării: 2009 Instructor: ȘOIMAN ȘTEFAN-PETRU, profesor Nr. de membri: „ A răsunat Negostina de cântec și de joc Zi splendidă de vară ! Soarele dogorește ucigător și nu simțim nici măcar o adiere a zefirului. Natura pare încremenită ca-n poezia lui Nicolae Labiș. De-abia atunci am înțeles de ce Filiala Suceava a Uniunii Ucrainenilor din România a hotărât ca Festivalul Internațional al Cântecului și Dansului Ucrainean să se desfășoare după amiază, începând cu orele 17. O fi începând târziu, dar și s-a terminat în crucea nopții. Negostina, o localitate componentă a comunei Bălcăuți, situată în N-E județului Suceava, la o zvârlitură de băț de granița cu Ucraina. O localitate destul de mică, viețuind aici aproximativ 1300 de suflete, majoritatea de etnie ucraineană. La fel, și ortodocșii sunt majoritari. O caracteristică a acestei localități este faptul că-n fiecare an se organizează aici măcar un festival folcloric. De data aceasta au venit ansambluri folclorice, grupuri vocale sau interpreți individuali din mai multe zone ale țării și chiar de dincolo de fruntariile țării, mai precis din ținuturile în care viețuiește populație de etnie ucraineană. Astfel a venit Ansamblul „Ceremșena” din orașul Vașchivți din regiunea Cernăuți, Ansamblul Amator de Dansuri „Ceremșina” din Ucraina, Ansamblul „Vaselka” din Maramureș,Ansamblul „Zadunavska Sici” din Tulcea, trio „Hrin” din Timiș (instrumental), 163

Ansamblul „Primăvara ” din Botoșani, corul „Glasul Ucrainei” din Caraș Severin. Acestora li s-au adăugat cei din județul Suceava: „Vocile Negostinei” din Negostina, „Izvorașul ” din Izvoarele Sucevei și „Kolomeika” din Siret. Emoționantă a fost reîntâlnirea mea cu distinsul preotprofesor Petru-Valentin Ardelean, care conduce formația vocalinstrumentală „Izvorașul” din Izvoarele Sucevei. Îi cunoșteam bogata activitate și din relatările elogioase ale distinsului profesor- director Ioan Aflori și Decebal-Alexandru Șeul, prieteni mai vechi și statornici din Izvoarele Sucevei, dar și presă. Am fost convins, după cum au interpretat copiii, vocal și instrumental, că merită elogiile care mi-au fost aduse la cunoștință. Am admirat o mare varietate de costume populare, dar toate au o linie comună. Mă refer la culori și modele, puțin diferită fiind doar croiala lor. Niciodată nu-mi voi putea explica măiestria acelor mâini de femeie, care le-au cusut. Și, cum obișnuiesc ucraineni, fetele purtau pe cap coronițe din flori multicolore. Tot ceva deosebit era și vârsta participanților, de la câțiva anișori, adevărate gâgâlici, până la cei cu părul nins. Dar, oricare ar fi fost vârsta lor, au interpretat cântecele la cele mai înalte exigențe, iar dansatorii ți-au mișcat picioarele într-un ritm amețitor. Iar bătăile în podele erau adevărate tunete. Oare de unde asemenea putere? Păcat că n-au fost anunțați și cei care i-au instruit. Meritau din plin să fie cunoscuți de public. Dar ei și-au transmis măiestria interpreților. Și, unde mai pui că fetele erau care din care mai frumoasă. Mă gândesc c-au făcut o selecție severă pentru a le aduce pe scenă. Aș fi vrut să mă fotografiez cu ele, dar am renunțat. M-am gândit că nare ce căuta un moșneag între atâtea frumuseți. Privind jur-împrejur mi s-apărut că toată suflarea satului, cu mic cu mare, a venit pe stadionul comunal pentru asista spectacol. 164

Mulți copii, tineri și maturi, dar și bătrâni în costume populare. Câteva fetițe, care de-abia își mențineau echilibrul, purtau cu mândrie costume populare, la care predomina culoarea roșie. Iar domnul Vasile Ursachi, primarul comunei, mi s-a părut că veghea vigilent ca toate să se desfășoare așa cum fuseseră planificate. Am impresia că între el Vasile Pascar, președintele Organizației Rădăuți a ucrainenilor și Boris, președintele organizației din Negostina este o strânsă colaborare. O mențiune specială pentru amenajarea scenei pe care s-a desfășurat spectacolul. Nimic improvizat, o scenă la cele mai înalte exigențe, profesioniste chiar. Sonorizarea a fost super. Scena era imensă, pregătită pentru ansambluri mari, iar stația de amplificare răspândea cântecele în tot satul. Cred că bătrânul, care nu s-a putut deplasa la spectacol și stătea la marginea satului, auzea totul ce se desfășura pe scenă, ca și cum ar fi fost acolo. Și la acest eveniment cultural Postul TV „Cromtel” Rădăuți a trimis o echipă de filmare. Domnul Mircea Știr , cameraman, a înregistrat totul, iar Mihai Hrincescu va avea grijă să monteze filmul, pe care telespectatorii din trei județe, Suceava, Botoșani și Neamț îl vor vedea pe micile ecrane chiar a doua zi. La întoarcere, tot drumul am discutat cu domnul Știr despre frumosul spectacol la care am asistat, minunându-ne de forța organizatorilor, care-au putut aduce formații și interpreți individuali de pe o arie așa de mare. Dar ce nu face omul când munca îi este dragă ?” Text- prof. Gh.Dolinski Foto-Mircea-Gheorghe Știr ” Articol publicat în : „Curierul ucrainean” ( în limba română), „Crai nou”, „Săptămânalul de Rădăuți” și „Flacăra lui Păunescu.”

165

Dar să-l lăsăm pe domnul profesor Petru-Ștefan Șoiman, coregraful ansamblului, să-și depene amintirile despre acest ansamblu: „Este firesc ca locul în care te-ai născut să-ți fie cel mai drag de pe pământ…să vezi multe ținuturi frumoase, dar ținutul în care ai copilărit să le întreacă pe toate…o lacrimă să-ți mângâie și un zâmbet să-ți lumineze fața când rostești cuvântul -acasă-… pentru noi acest loc poartă numele de BĂLCĂUȚI. Am fost binecuvântați de Dumnezeu cu harul de a vorbi două limbi: limba maternă, ucraineana, și limba țării ai cărei cetățeni suntem- română. Am moștenit de la înaintașii noștri datini și obiceiuri care, de-a lungul timpului, s-au îngemănat cu tradițiile românești și astfel s-a născut un tezaur folcloric cu o notă aparte. Această bogăție spirituală și culturală încearcă să o valorifice și Ansamblul „Kozaciok” pe care l-am înființat în satul Bălcăuți și de care mă ocup eu, ” mi-a spus domnul profesor Petru-Ștefan Șoiman, atunci când l-am abordat, în urma unei înțelegeri prealabile, pentru a discuta despre acest ansamblu folcloric. Și, cum nu știam censeamnă kozacioc, prima întrebare a fost: ce-n seamnă acest nume ? În limba ucraineană cuvântul kozacioc înseamnă luptător ucrainean. Am considerat că este un nume foarte bine ales, pentru că toți membrii ansamblului depun eforturi însemnate ca să poată menține obiceiurile frumoase pe care le-au moștenit de la strămoșii lor. Constatând cât de amabil este să răspundă întrebărilor mele, l-am rugat să ne povestească tot ce consideră necesar să afle cititorii noștri. Și n-a stat mult pe gânduri și-așa cum m-am așteptat, domnul profesor „ și-a deșertat” tot sacul cu cunoștințe despre acest ansamblu. Nu i-am prea pus întrebări pentru aflasem despre acest

166

ansamblu multe lucruri, acum doi ani când a fost cu ansamblul său la Festivalul „Floare de salcâm ” de la Arbore. Și-așa mi-a povestit: „Ansamblul a luat ființă în primăvara anului 2009, mai precis la data de 5 martie 2009 .El a fost înființat la dorința tinerilor din satul Bălcăuți. Noi, adică Petru Șoiman, Lăcrimioara Grigorciuc și Jeanina Chalapco întinzându-le o mână de ajutor. Și n-am regretat c-am ajutat la înființarea acestui ansamblu. Ansamblul a fost înființat în cadrul comunității ucrainene din sat, ca o dorință spontană de a da formă și fond spiritului ucrainean prezent în sufletul comunității. Trebuie precizat faptul că în comunitatea Bălcăuți tradițiile ucrainene se împletesc cu cele românești, de-a lungul anilor născându-se aici un tezaur folcloric aparte. Această bogăție spirituală, moștenită de la strămoși este valorificat de Ansamblul Folcloric „Kozaciok”, care are un repertoriu bogat: jocuri mixte ucrainene, jocuri bărbătești ucrainene, cântece tradiționale ucrainene și piese de teatru. În ideea de-a îmbina cântecele ucrainene cu cele românești am înființat și grupul de muzică folk „MIRSIN”. Repertoriul cuprinde cântece ucrainene și o parte din melodiile consacrate ale folkului românesc. După cum cunoașteți, coregraful ansamblului sunt eu, iar doamna Lăcrimioara Grigorciuc îndeplinește funcția de purtător de cuvânt a ansamblului, iar Jeanina Chalapco este responsabilă cu relațiile publice. Coregrafia, după cum am spus, este realizată de mine. Încerc să nu mă abat de la originalitatea figurilor și a mișcărilor. Totodată, mă străduiesc să păstrez autenticitatea și multiculturalismul zonei din care provin. Împreună cu cele două doamne menționate mai sus, am purces imediat la recrutarea doritorilor care să activeze în acest 167

ansamblu. Am căutat copii și tineri cu admirație și pasiune pentru cultura și civilizația ucraineană. Imediat s-a constituit ansamblul. El cuprinde copii și tineri cu vârste între 7 și 19 ani. Am admirat chiar de la primele repetiții dragostea acestora pentru jocurile noastre și ambiția lor de a-și însuși figurile și mișcările. Dacă se consideră că membrii ansamblului au ajuns la un nivel înalt de însușirea a ceea ce li s-a cerut, nu este numai meritul coregrafului ansamblului, ci și al tuturor membrilor acestuia. Ansamblul nostru cuprinde la această dată 60 de copii și tineri între 8 și 20 de ani. Știu c-ați admirat întotdeauna și costumele pe care le poartă membrii ansamblului. Să știți c-au fost schițate și realizate de către tinerii care se ocupă de buna organizare a ansamblului, fiind creații proprii care urmăresc păstrarea particularităților portului ucrainean. Nu putem uita că o contribuție foarte mare a avut la UNIUNDA UCRAINENILOR DIN ROMÂNIA, care a fost permanent alături de acest ansamblu. Premii am obținut foarte multe deoarece noi am participat la foarte multe concursuri și festivaluri folclorice, de peste tot întorcându-ne cu premii. Aș putea să enumăr concursuri și festivaluri, în țară și peste hotare, din care amintesc câteva: -Festivalul „Nunta Zamfirei” de la Bistrița; -Finala concursului național „România dansează” București, 2014, la Postul TV Antena –1; -Festivalul „Întâlniri bucovinene -Câmpulung Moldovenesc; -Semifinala Concursului de la-Postul ProTV, 2017; -Finala concursului „NEXT STAR” România-2018; -Festivalul „Întâlniri dunărene”-Tulcea; 168

-Festivalul Mondial al tinerilor dansatori ucraineni din diaspora Ucraineană- Kiev-Ucraina; -Festivalul mondial „DEI GIOVANNI”-Piacennzza-Italia; -Festivalul „Muzici și tradiții în Cișmigiu”-București; -Festivalul „ETNORAM”-București. Să știți că acest ansamblu folcloric s-a transformat în ASOCIAȚIA CULTURALĂ „KOZACIOK”. -Domnule profesor, n-am înțeles de ce v-ați transformat în asociație culturală? „Ne-am transformat în Asociația Culturală „Kozaciok” care are ca scop promovarea valorilor culturale și susținerea tinerilor artiști aparținând minorității ucrainene din România. Așa ne pot susține primăria din localitate și Uniunea Ucrainenilor din Români a în condiții legale. Dintre obiectivele noastre menționăm: - promovarea obiceiurilor, tradițiilor și culturii minorității ucrainene din România, atât în țară, cât și în afara țării; -organizarea de concerte, spectacole, expoziții și alte acțiuni culturale în România ,în colaborare cu artiști români și străini; -realizarea de proiecte comune cu alte asociații din România și din străinătate; -înființarea și dezvoltarea unui Centru Cultural pentru Tineret, care să organizeze cursuri de muzică, dans, teatru și alte activități în vederea cunoașterii și promovării patriotismului cultural ucrainean( literatură, poezie, spiritualitate, artă, etc.) Menționez că Asociația Culturală „Kozaciok„ este reprezentată pe scena artistică de către „Ansamblul „Kozaciok”.

169

Unul din afiČ™ele pentru spectacol

Membrii ansamblului dupÄƒ un spectacol 170

DupÄƒ un spectacol

Ne-am fotografiat ĂŽntregul ansamblu

171

Într-un moment de destindere

Pe scena concursului național „Românii au talent”

172

12- „ MOLDAVA” și „MICII RĂZEȘI” Localitatea. FĂLTICENI Categoria- ANSAMBLURI FOLCLORICE Anul înființării: 2017 Instructor: LENUȚA RUSU, învățătoare Nr. de membri: 110 Nu mi-am putut închipui că într-un termen atât de scurt distinsa doamnă „va pune pe picioare” un ansamblu folcloric de o așa anvergură. Prima dată i-am văzut un grup restrâns de copilași evoluând la lansarea volumului „Sole omnia lucet”, scrisă de distinsul universitar Alexandru Băișanu la Consiliul Popular Județean Suceava. „Ne-am bucurat că am putut și noi contribui la lansarea unei asemenea operă literară, care a îmbogățit tezaurul literaturii române și a făcut cunoscute lumii numele și creația acelora care contribuie la mărirea faimei creatorilor de artă din „dulcea Bucovină” mi-a declarat cu mare mândrie și bucurie distinsa doamnă LENUȚA RUSU care este sufletul acestor ansambluri folclorice renumite ale copiilor din zona Fălticenilor. Am rămas impresionat de evoluția acestor copilași și, curios din fire cum sunt, am stat de vorbă cu doamna Rusu pentru a afla unele amănunte. Am rămas perplex când mi-a spus că ansamblul din care face parte acest grup este înființat din anul 2017. De-atunci am urmărit evoluția acestor tineri artiști de la Clubul Copiilor și al Elevilor din Fălticeni, unde doamna Lenuța Rusu își desfășoară activitatea. Am găsit prilejul pentru a sta de vorbă cu doamna pe-ndelete și iată ce mi-a declarat pentru cititorii mei:

173

„Grupurile MOLDAVA și MICII RĂZEȘI de la Clubul Copiilor din Fălticeni au fost înființate în anul 2017, anul în care eu m-am transferat la această unitatea școlară. Numărul doritorilor de-a lucra cu mine a fost foarte mare și din acest motiv am format două grupuri. În plus, erau necesare două grupuri deoarece trebuia să coordonez copii de la 6 până la 18 ani. Asta însemna repertorii total diferite, atât ca teme, cât și ca motive. Unde mai pui și interpretarea. Cântecele sunt alese cu grijă, textele acestora se găsesc în culegerile de folclor. Acompaniamentul arhaic însumează doar cinci instrumente, printre care amintesc fluierul și cobza, instrumente tradiționale bucovinene. Grupurile au participat la multe concursuri și festivaluri județene, interjudețene, naționale și internaționale. Participarea la aceste concursuri și festivaluri s-a soldat cu obținerea de trofee, premii I,II și III, precum și mențiuni și premii speciale. Amintesc doar câteva, deoarece numărul lor este foarte mare: -premiul I, Grupul „Moldava” la Festivalul Concurs „Sărbătoare sub brazi”, organizat de Inspectoratul Școlar Județean Suceava; - premiul I, Grupul „Moldava” la Festivalul Interjudețean de Interpretare Vocală și Instrumentală „Cânt cu drag în Bucovina”, ediția I-a, Gura Humorului; -premiul I, Grupul „Moldava” la concursul „Români și românitate în afara granițelor țării. Destin și dăruire”; -locul al II-lea, Grupul „Micii Răzeși”, premiul oferit de Ministerul Educației Naționale, la Concursul Național „ Recunoștință Făuritorilor Marii Uniri”, în An Centenar; -premiul I, elevul Ionel Parfon, Concursul județean „Trecutul , prezentul și viitorul nostru”, Gura Humorului;

174

-premiul al II-lea, Grupul „Micii răzeși”, Festivalul- concurs Județean de Etnografie și Folclor „Tezaur valah”, Suceava; -premiul al II-leala la+Competiția națională „O activitatea de succes din școala altfel”, organizat de Inspectoratul Școlar Suceava. Am participat și la activități caritabile și de voluntariat: -spectacolul caritabil organizat de Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” Fălticeni cu proiectul filantropic „Dăruim din suflet”, în lunile decembrie 2017, 2018 și 2019 -participare la spectacolul caritabil „Șansa de a trăi”, organizat de Grădinița Specială din Fălticeni în decembrie 2017 și 2018; -participare la evenimentul cultural-artistic „Împreună de Crăciun”, spectacol caritabil, Buhuși, județul Bacău, decembrie 2017; -participare la spectacolul caritabil „O șansă pentru Alexandru”, organizat de Asociația „Euroșansa for life Fălticeni”, noiembrie 2018; -colaborare cu Asociația IHTIS Botoșani; -organizarea activității caritabile „Deschide ușa, creștine !” desfășurată la Căminul de Bătrâni „Sf.Andrei”, Fălticeni, decembrie 2017; -organizarea activității „O jucărie, o bucurie”, 1 Iunie 2018; - organizarea activității „E omenie a face o bucurie”, Sfintele Paști, 2019. Participare la activități culturale în parteneriat cu instituții locale -„Mica Unire la Fălticeni”, activitate organizată de Școala Militară de Jandarmi „Petru Rareș ”, 25 ianuarie 2017;

175

-participare la vernisajul expoziției „Chipuri în timp”, organizată de Asociația „Părinți pentru ora de religie”, Filiala Suceava, la Muzeul „Ion Irimescu”, Fălticeni, 2017; -participare la comemorare „Monica Lovinescu și Lovineștii”, 21. Nov. 2017, invitație din partea galeriei Oamenilor de Seamă din Fălticeni; -participare la manifestarea organizată de Primăria Fălticeni, dedicată împlinirii a 100 de ani de la Marea unire; -participare lunară la „Ziua Culturii fălticenene”,organizată de Asociația „Fălticenii Cultural ” și Comunitatea Evreilor din Fălticeni, la sinagoga Mare din Fălticeni, 15 iunie 2019; -participare lunară la concursul de recitare „Poetul lunii”, organizat de Asociația „Fălticenii Cultural”; Participare la lansarea volumului „Hora cuvintelor”, autor prof. Bulboacă Constantin, 31 martie 2019 și la alte activități.

Spectacol la „Zilele municipiului Fălticeni” 176

Diplomă de la Concursul „Recunoștință României Mari”

Spectacol la „Târgul mărului ” din Fălticeni

177

După un spectacol la Suceava

Spectacol caritabil la Fălticeni

178

13-

O parte din ansamblul nostru

Foarte obosiți, dar mulțumiți de spectacolul dat

179

180

„STRĂJĂNCUȚA” Localitatea: STRAJA Categoria: ANSAMBLU FOLCLORIC Anul înființării: 1985 Instructor: TELEAGĂ ELISABETA, învățătoare Nr. de membri:40 „STRAJA- o comună mare și frumoasă, așezată pe malul stâng al râului Suceava, la poalele Obcinii Mari. Numele comunei STRAJA este de origine slavă și înseamnă păzitor, santinelă. Comuna a primit această denumire în anul 1750, deși sunt dovezi că localitatea este mult mai veche, chiar de pe timpul domnitorului moldovean Alexandru cel Bun. Marele istoric Nicolae Iorga , care a pășit pe pământ străjenesc, venind în vizită la prietenul său, Dimitrie Dan, scria : „Straja este un mândru sat din preajma Putnei, de pe malurile Sucevei limpezi și vioaie, care-și perindă nerăbdătoare undele reci ca de gheață.” Straja este o comunitate puternică și pur românească. În Straja locuiesc oameni harnici și pricepuți, și la lucru, dar și la joc. Straja este cunoscută ca o puternică vatră folclorică, ca „ un izvor de tradiție bucovineană.” În Straja încă sunt meșteri populari care lucrează piese ale costumului popular tradițional, respectiv: opinci, , colțuni ( ciorapi din lână de oaie), catrințe țesute, simple și elegante, cămăși cu diferite modele florale sau geometrice, bundițe din piele de miel, cu prim negru, natural, sumane, cojoace, căciuli , trăistuțe. Din dorința de a păstra și duce mai departe aceste tradiții: port, cântec, joc, a luat ființă, cu mulți ani în urmă Ansamblul de cântece și jocuri populare „STRĂJĂNCUȚA”. Din ansamblu fac parte aproape 40 de persoane, cu vârste cuprinse între 6 și 60 de ani. Întrebată de ce este o așa de plajă mare 181

în privința vârstei, doamna învățătoare Elisabeta (Savetuca) Teleagă mi-a declarat : „Cuprinzând în ansamblu persoane de diferite vârste, cum am făcut eu de la 6 la 60 de ani, se transmite mai bine, și foarte exact, toată zestrea folclorică. Tinerii nu învață forțat ceea ce trebuie, ci deprind cu încetul și temeinic ceea ce le transmit cei din generațiile mai vechi. Chiar și-un meșteșug se transmite mult mai temeinic dacă sunt la un loc persoane de vârste diferite. Cel puțin la acest ansamblu am practicat această metodă și a dat foarte bune roade”. Demn de menționat este faptul că absolut toți membrii ansamblului poartă costume populare și toate accesoriile lor sunt confecționate în sat, fie de părinții lor, fie de meșterii populari din comunitate. „Repertoriul ansamblului este format din cântece de grup, cântece ale soliștilor vocali, jocuri populare, instrumentiști ( fluier, vioară). Toate au fost culese din satul STRAJA sub genericul „Așa-i viața omului ”, fiindcă: „De la naștere la moarte Omul petrece de toate Jocul și cu cântecul Îi alină sufletul ”.( Din repertoriul ansamblului) Cu acest ansamblu am colindat o bună parte din țară și chiar peste hotare, fiind însoțiți și de taraful străjenilor, taraf recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune din țară, deoarece a venit cu „Locul I” de la cele mai multe concursuri la care a participat. Taraful este condus de violonistul Doru-Vasile Cotos. Putem menționa câteva din premiile obținute de ansamblul nostru: 2017-2018 și 2019- Festivalul „Dobroge, mândră grădină”, locul I în cei trei ani și Trofeul Festivalului. 182

2019

-Festivalul de la Gura Râului- Sibiu. -Festivalul „Bujorul de munte” TVR-3 -Festivalul de la Bistrița. -„O vedetă populară”-TVR1-București. -Cântec și poveste”-TVR Iași-2017. -Spectacol folcloric, Cluj, 2018. -„În grădina cu flori multe”, Cernăuți, 2016. „Ziua limbii române”, Cernăuți, 2014, -„Arcanul ” Festivalul de la Rădăuți, din 2013 până-n 2019. În ultimii șase ani am obținut locul I la Festivalul „Comori de suflet românesc”. Am participat la realizarea a 3 CD-DVD-uri la Centrul Cultural „Bucovina”: -„Colinde din Bucovina”; -„Cântece de nuntă”; „Șezători în Bucovina”; -„Claca de la Straja”. Soliste: Georgeta Cîrciu, Elisabeta Chira, Voichița Chira și Ana-Maria Cotos. Tot în Straja s-a filmat emisiunea „Bună vreme, gospodari !” a Postului „Favorit” TV ,a regretatei Emilia Bubuleac. Ansamblul Folcloric ”STĂJĂNCUȚA” a dus faima Bucovinei și a României în țări ca Polonia și Slovacia. -Festivalul „ Întâlniri bucovinene”; -Târgul de Turism de la Augsburg-Germania -În Ucraina cu diferite prilejuri. În fiecare an am participat la: -„Crăciun în Bucovina”; -„Paște în Bucovina”;

183

-Hora Bucovinei”, acestea fiind acțiuni ale Centrului Cultural „Bucovina” și ale Consiliului Județean Suceava. Oriunde ne-am prezentat, am cules laude, diplome, trofee și multe aplauze, dar cel mai important este faptul că le-am demonstrat gazdelor că suntem foarte buni și premiile ni se cuvin. Sunt la cârma activității culturale din comuna Straja de aproape jumătate de veac. Am făcut și fac totul numai și numai din plăcere și din dragoste pentru străjeni și plaiurile străjenești. Am reușit să sădesc în sufletele celor din generațiile, care au trecut prin rândurile acestui ansamblu dragostea pentru frumos, pentru tradițiile noastre strămoșești, pentru neamul nostru românesc, pentru limba lui frumoasă Cred cu tărie că , tot ceea ce-am făcut și fac ,ajunge la sufletul iubitorului de folclor de oriunde ar fi el. Câtă dreptate avea savantul Vasile Pârvan ,care spunea că :„Fără tradiții nu există cultură; nici omul simplu nici geniul nu pot avea nimic fără tradiții.” Deci noi, străjenii, avem tradiții și suntem bogați. Datoria noastră este să ducem mai departe tradițiile noastre, fie în muncă, în port, în cântec și joc, în viață. Îmi place ceea ce am făcut, fac și voi face, cât îmi va da bunul Dumnezeu putere, adică activitatea de conservare și păstrare a „cărții noastre de identitate”- FOLCLORUL.” NOTĂ- Să nu uit că numele ansamblului de „STRĂJĂNCUȚA” vine de la cea mai tânără membră a ansamblului de la data înființării lui. Frumos ! Mi-a plăcut foarte mult cum mi-a expus activitatea ansamblului doamna Saveta Teleagă. A vorbit concret, n-a înflorit, ci mi-a prezentat purul adevăr. De ce nu, poate ar fi putut spune mai multe. Pentru că-i cunosc activitatea, am făcut această remarcă.

184

A mai trecut ceva timp și m-am reîntâlnit cu Savetuca, de la care am reușit să „mai smulg” câteva cuvinte .M-a interesat mai mult ceva despre portul popular din comuna Straja, dar și de meșteri populari din comună. Iată ce mi-a destăinuit: „Dacă vorbim de portul populat străjenesc, trebuie să menționez ceva neapărat: este vorba de portul trăistuței. Degeaba se fuludesc toate cântărețele cu trăistuța de la gât. Ea este pornită de la Straja. Este o piesă indispensabilă costumului popular străjenesc. Așa, să se știe de toată lumea ! Costumul popular străjenesc pentru femei este compus din următoarele piese: cămașă, prijitoare( catrință), frânghie, cojoc sau suman (iarna), bondă (vara), batic sau tulpan, colțuni ( ciorapi) din lână de oaie, opinci și nelipsita și tradiționala trăistuță. Costumul bărbătesc este compus din piesele: cămașă, ițari (vara) și cioareci ( iarna), cojoc sau suman ( iarna), bondă ( vara), cușmă ( iarna), pălărie ( vara), ciubote (iarna) și pantofi ( vara). A trecut demult timpul de când opinca era la putere și în Straja. Oamenii s-au mai modernizat. Trebuie să menționez un lucru la care țin foarte mult. Este vorba de faptul că absolut tot ce era necesar pentru îmbrăcăminte, străjencele făceau în casă, fie pentru ele, fie pentru bărbați. Doar încălțămintea se confecționa în afara gospodăriei, dar tot în satul nostru. Pentru că, de-a lungul vremii noi am avut în sat fel de fel de meșteri, și la această dată avem destui, deși unii dintre ei au trecut în viața de dincolo. Da, aveți dreptate. În cartea mea am scris foarte multe lucruri despre Straja. Mă mândresc cu faptul c-au scris foarte frumos despre așezarea noastră și despre oamenii, obiceiurile și tradițiile ei personalități ca: maestrul Grigore Leșe, realizatorul și moderatorul de la TVR Iași Horia Gumeni, prof. univ. dr.ing. Ioan Vacariu-Opriș, 185

Emilia Bubuleac, realizatoare TV, maestrul Călin Brăteanu, director al Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din Suceava. NOTĂ: și-a venit cea de-a 27-a zi a lui Gustar când, peste străjeni, peste toți bucovinenii, dar și peste toți cei care au cunoscuto, că doamna Savetuca nu mai este. În fața acestei pandemii n-a mai rezistat și , cu cea mai mare părere de rău , deși cu o mare dragoste de viață, s-a urcat la Domnul. Nu vă mai spun ce tristețe a fost la înmormântarea ei, precum și la comemorarea celor 40 de zile de la urcarea sa la Cer. Vă spun doar că la pomenire a venit un grup de foste colege de școală pedagogică tocmai de la Botoșani, Elena Bucur, Eugenia Mustață și Elena Grunzu iar doamna învățătoare Bucur a rostit o emoționantă alocuțiune. Iar maestrul Emil Ianuș, bun prieten al răposatei, i-a închinat un poem. Cum nu-l pot prezenta trunchiat, pentru că n-ar avea înțeles și ce este Mi important, n-ar merita acest lucru memoria Savetucii. Îl reproduc în totalitate: „Cunoscând filozofia Raiului ce ne e dat, Astăzi știm că veșnicia S-a născut aici, la sat. Și cătând al vieții rost Pentru a-i culege sporul, Știm că-ntâi și-ntâi au fost Preotul și-nvățătorul. Unul dintre-acești eroi , Care-a dat satului vraja, S-a născut aici, la voi , Savetuca de la Straja. Ea a dat satului viață 186

Precum ploaia pe câmpii, Crescând flori, crescând verdeață Cărora le-a zis COPII… Iar ei astăzi triști o-ntreabă; -De ce, Doamnă Savetucă, Pentru ce cu-atâta grabă Ți-a venit dorul de ducă ?!? Și-a răspuns Saveta noastră: -Nu dați lacrimilor grai, Ci priviți zarea albastră Peste-al Bucovinei plai. Și vedeți ca prin fereastră Cum eu, în străjenescul strai, Ca o pasăre măiastră, Azi de STRAJĂ stau în Rai. Iar poemul poartă un titlu superb: „Savetuca de la Straja, Zbor de pasăre măiastră.”

187

Spectacol pe scena căminului cultural din Straja

După spectacol cu străjăncuțele Doamnei 188

La festivalul „Regina Sânzienelor”, 2019

La Festivalul „Întâlniri bucovinene” 189

Saveta la Festivalul „Regina Sânzienelor”, 2019

190

14- „TRANDAFIR DE BUCOVINA” Localitatea: MILIȘĂUȚI Categoria: ANSAMBLU FOLCLORIC Anul înființării: 2004 Instructor: PESLAR BRÂNDUȘA, directorul casei de cultură Nr. de membri: 70 Acest ansamblu folcloric a fost înființat în anul 2004. De înființarea lui sunt „vinovate” doamnele Brândușa Peslar și MariaFelicia Cîrmaci, ultima fiind profesoară de istorie și geografie. Interesantă este mărturia doamnei Brândușa Peslar : „ Totdeauna am avut în suflet și în gând ceva care mă măcina și mă scotea din rutina zilnică, punându-mă în situația de a mă simți datoare față de toți din Milișăuți, că eu pot să fac ceva pentru a păstra tradițiile, obiceiurile și de a scormoni prin lăzile cu zestre și amintiri ale bunicilor, părinților, înaintașilor noștri. ” Era într-o zi de mare sărbătoare pentru toți românii, în general, și pentru bucovineni, în special, -2 iulie 2004, 500 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare- soarele Moldovei. Văzând atâta lume adunată, de la tineri până la cei mai în vârstă, îmbrăcați în portul nostru popular, dornici de-a se alătura pelerinilor veniți la această manifestare de suflet, am simțit acel fior că aici eu trebuie să fac ceva împreună cu tinerii din Milișăuți și cu cei mai în vârstă, ceva care să dăinuie peste ani și să rămână scris despre Milișăuți. Curajul l-am prins de la Ionuț, băiatul meu, care a fost singurul din sat care a luat steagul tricolor și a intrat în rândul pelerinilor în drumul spre mănăstirea Putna, unde își doarme somnul de veci marele nostru domnitor , Ștefan cel Mare.”

191

Am înțeles că apoi doamna Peslar a discutat cu doamna Felicia pentru a pune la care ce doreau să facă și s-au înțeles. Cum au considerat că așa un proiect nu se poate pune în practică fără sprijinul autorităților locale, au cerut sprijinul primarului comunei, Mircea Laurus. Ba, mai mult, le-a pus la dispoziție o mașină și cu Vasile Laurus, șofer, au plecat la Suceava pentru a căuta un tânăr care să le instruiască echipa de jocuri populare. Bineînțeles că s-au dus întâi la Ansamblul Profesionist „Ciprian Porumbescu”, de unde le-a fost recomandat tânărul instructor Valentin Vlăgea. Citindu-l că, deși este începător are visuri mari, au bătut palma și-au stabilit programul. Acesta a fost de acord să vină în prima duminică din august la Milișăuți. Atunci cele două doamne au convocat câteva perechi de tineri căsătoriți, pe care-i știau că sunt dansatori, I-au observat cum joacă pe la nunți. Printre ei erau Nelu Ruban și soția, Vasile Pâslariu și soția, Liliana Huțuleac, Mircea Laurus, profesoara Felicia Cîrmaci, profesorul Gheorghe Cîrmaci, Vasile Pascariu, Ioan Hreniuc și soția, Mihai Moscal și soția, Vasile Cîrmaci, Ioan Moscal și soția. A fost foarte greu de ținut repetiții cu acest grup pentru că fiecare pleca la muncă și nu se putea aduna toată lumea la o anumită oră și zi. După ceva de stat în cumpănă, s-a apelat la elevii de la școală. Și-au zis că aceștia au mai făcut jocuri populare. După ce s-au sfătuit, i-au luat pe cei care erau în clasa a VI-a. Au considerat că-i vor avea doi ani în formație, până absolveau clasa a VIII-a. În plus, ei făcuseră jocuri populare până în clasa a IV-a cu doamna învățătoare Daria Semeniuc, deci aveau ceva experiență. Și nu s-au înșelat. Și pentru coregraful Valentin Vlăgea a fost foarte greu la început. Dar a găsit la Milișăuți copii talentați și, ce este mai important, doritori să joace. Au început cu jocuri populare mai ușoare: horă, sârbă, țărăneasca. Așa că-n scurt timp, pe 9 192

septembrie , la „Festivalul verzei”, a fost pe scenă formația de jocuri populare cu numele de „Trandafir de Bucovina”, nume pe care l-au adoptat de prima dată și n-a mai fost schimbat. Întrucât am fost prezent la acel festival, pot confirma că spectatorii i-au primit cu multă bucurie și i-au răsplătit cu ropote de aplauze. O problemă era aducerea instructorului de la Suceava și plata lui pentru munca prestată. Trebuia plătit pentru fiecare copil. S-a primit ajutor de la domnul primar, Mircea Laurus. Alături de el au venit și alți oameni cu sufletul alături de dansatori: Levițchi, Mitică Bodnariuc, Alexa Voiașciuc. La fiecare serbare erau pomeniți în fața întregii săli. Răsplata pentru ei au fost mulțumirile date de conducători și aplauzele primite de la spectatori. Interesant că numele ansamblului de „Trandafir de Bucovina” a fost pus de eleva Delia Doboș. Alături de ea, în formația de jocuri populare au fost de la bun început: Mihaela Vițega, Ani Poleac, Ionela Hânțar, Cristina Bodnariuc, Cristina Poleac, Ani Danileț, Andreea Hreniuc, Gabriela Antonescu, Cristi Pascariu, Vasile Slusar, Lucian Laurus, Darius Păsăilă, Adrian Pascariu, Marius Calenciuc, Florin Pascariu, Pascariu, Adrian Hrenciuc, Nicolae Laurus, Adi Danileț, Andreea Sauciuc, Mihaela Hreniuc, Daniela Vițega, Diana Hrab, Cristina Sauciuc, Amalia Hreniuc, Mădălina Danileț, Răzvan Voiașciuc, Ciprian Pascaru, Ionuț Maruțeac, Daniela Prichici. Instructorii, profesorii și copiii nu-l vor uita niciodată pe Cătălin Hreniuc, colegul lor de echipă și prieten, care-n perioada aceea a decedat într-un groaznic accident de circulație, care era un bun dansator. Și-așa a început activitatea Ansamblului Artistic „Trandafir de Bucovina” din Milișăuți, nume care a fost prezent pe ecranele unor posturi de televiziune, cum au fost : TVR, Favorit și Cromtel, precum și pe mai multe scene din țară. 193

Așa au fost și la „Cerbul de aur” al copiilor, unde au luat locul I. Au prezentat un obicei de nuntă din Bucovina. Urmare a acestui succes, drept răsplată, primăria a acordat copiilor un premiu sub forma unei tabere în Grecia. Acolo au plecat elevi din clasele V-VIII împreună cu instructorul Valentin Vlăgea și doamna Elena Păsăilă. „Din păcate, activitate ansamblului s-a întrerupt pentru câțiva ani. Eu nu m-am mai ocupat de ansamblu, dar am continuat să-mi desfășor activitatea în cadrul Organizației Locale a UUR, fiind președintă a ei și vicepreședinte al organizației județene. În această perioadă am înființat aripa ucraineană a ansamblului sub denumirea de „ Bukovenska Ruja”. Am discutat cu mai multe doamne din Milișăuți și-am format un grup vocal format din : Vituria Cosovan, Maria Cozmeniuc, Valeria Maruțeac, Lucica Hânțar, Domnica Levițchi, Viorica Păsăilă, Angela ,Mihaela Țical, Artemiza Prichici, Ana Voiașciuc, Alina Levițchi, Lucia Laurus, solista Daniela Prichici, Iuliana Sauciuc, Andreea Maruțiac, Diana Voiașciuc, Cezara Cozmeniuc, Bianca Hreniuc. La unele spectacole ni se alăturau și bărbați: Ioan Prisăcariu, Vasile Laurus, Gheorghe Peslari, Petru Peslar În anul 2016 am avut onoarea de-a colabora cu domnul Petru Șoiman, vestitul instructor de jocuri populare ucrainene, din Bălcăuți, de la Ansamblul Folcloric „Kozaciok”. Cu acest prilej am format prima grupă de jocuri ucrainene formată din : Andreea Maruțeac, Cezara Cozmeniuc, Daniela Prichici, Alexandra Ruben, Camelia Ruben, Sabrina Moscal, Andreea Șorea, Denisa Poleac, Gabriela Păsăilă, Bianca Hreniuc, Diana Voiașciuc, Alexandru Prisăcaru, Gabriel Păsăilă, Daniel Voiașciuc, Ionuț Sauciuc, Răzvan Hreniuc, Daniela Hrab. Ultimul , deși elev în Islanda, iubea atât de mult jocurile populare încât vacanțele școlare și le petrecea la 194

Milișăuți pentru a participa la repetițiile și spectacolele date de formația de jocuri populare. Repetițiile se desfășurau cu mult elan din partea componenților și a instructorului lor, însă de multe ori se desfășurau greu pentru că nu aveam întotdeauna spațiu suficient pentru desfășurarea lor. Dar întotdeauna am găsit soluții salvatoare. Invitațiile pentru a participa la spectacole sau festivaluri au început „să curgă”. Nu puteam refuza nicio invitație, pentru că nici noi nu ne-am fi bucurat dacă nu răspundeau la invitațiile pe care lem fi făcut noi când organizam o asemenea activitate. De fapt, nici nu era civilizat să nu răspunzi o asemenea activitate. După fiecare participare gazdele ne așezau la masă, răsplătindu-ne astfel pentru faptul că ne-am prezentat la invitația lor. La grupul vocal am învățat cântece în limba ucraineană, cum au fost : „Rosprihaite hloptii conii”, „Ti j menea”, „Zelenea ”, „V comori muca j”,„Kalinka”, Țvite teren” și multe altele. În septembrie 2016 am organizat prima ediție a Festivalului „Sărbătorirea gospodinei ucrainene”-Taina murăturilor. Am avut oaspeți din diferite localități, activitatea fiind finanțată de Organizația Județeană Suceava a Uniunii Ucrainenilor din România, în frunte cu președintele acesteia, profesorul-inspector Ilie Sauciuc. Ca în ultimii ani, și de data aceasta a fost prezentă o echipă a TVR, secțiunea „Minorități”, condusă de doamna Nicoleta Dumitrache care, la fel ca și TV „Cromtel” Rădăuți, a imortalizat pe peliculă întregul nostru festival , cum or face și reporterii, care vor scrie în „Flacăra lui Păunescu”, „Crai nou”, „Curierul ucrainean” și „Săptămânalul de Rădăuți”. Mai ales că emisiunea de la TVR este transmisă și în străinătate. Din anul 2016, de când am fost numită director al Casei de Cultură din Milișăuți, am inițiat un nou ansamblu, cu vorbitori și de 195

limbă ucraineană. Au venit copii din Milișăuți și Bădeuți, dar și din satele învecinate. Ca instructori am avut două tinere foarte talentate. Este vorba de domnișoarele Mihaela Hreniuc și Simona Sauciuc, care au fost componente ale primului ansamblu folcloric de la Milișăuți. Ele au format o gupă de copii de la clasele I-IV (Simona Sauciuc) și una la clasele V-VIII ( Mihaela Hreniuc), După puțin timp a rămas domnișoara Mihaela Hreniuc să se ocupe de ambele grupe, lucru ce-l face și-n ziua de azi. Cu suita de jocuri populare din zona noastră am participat la faza zonală a concursului „Comori de suflet românesc”, unde-am fost notați cu 9. Am aflat că membrilor juriului nu le-a plăcut c-am realizat programul cu copii. Ar fi trebuit să-l facem cu adulți. Dar eu sunt convinsă că promovarea tradițiilor se poate face foarte bine cu copii, care trebuie să învețe de la adulți. Dacă am văzut că activitatea noastră are valoare, m-am adresat primarului și consiliului local pentru a ne aproba achiziționarea de cizmulițe și pantofi pentru toți membrii ansamblului. Cererea ne-a fost aprobată și-am procurat 20 de perechi de pantofi pentru fete și 20 de perechi de cizmulițe pentru băieți. Ce fuduli au jucat cu ele ! Iar prin munca noastră am căutat să plătim cheltuiala care s-a făcut pentru noi, prezentându-ne onorabil la toate manifestările pe care le-am organizat sau la care am fost invitați. Iar domnișoara Hreniuc, care jucase de când era mică în Ansamblul „Florile Bucovinei” al Casei de Cultură din Rădăuți, ne-a instruit copiii așa cum scrie la carte. Ansamblul Folcloric „Bukovenska Ruja” avea în componență formații de jocuri populare, grup vocal și soliști vocali. Pentru activitatea noastră bogată suntem bine văzuți și-n cadrul UUR și suntem invitați la multe spectacole. Iar noi ne pregătim cu

196

conștiinciozitate pentru a ne prezenta strălucit la spectacolele la care suntem invitați. Între timp l-am adus la conducerea formației de jocuri populare pe domnul Petru Șoiman, instructor de jocuri populare al renumitului ansamblu folcloric din Bălcăuți. Instruirea copiilor continuă sub îndrumarea celor doi. Când elevii sunt pe scenă, îmbrăcați în frumosul costum ucrainean, este o mare plăcere să-i privești și admirația față de ei crește când îi vezi cum evoluează. Mai mare dragul să-i privești ! Am mai obținut cizmulițe și costume populare ucrainene din dotarea făcută de UUR în cadrul unui proiect de 35.000 lei. Am mulțumit UUR pentru bucuria pe care ne-a făcut-o, promițând că șin continuare îi vom reprezenta cu succes. UUR ne-a mai acordat un ajutor prin încadrarea domnului Petru Șoiman cu ½ de normă la ansamblul nostru folcloric. Menționez și numele celor care activează, pentru a rămâne pentru urmașii noștri : Luca Calenciuc, Matei Laurus, Sebastian Levițchi, Ingrid Lucescu,Filip Lupăștean, Alesia Mrusiac, Andrei Moscal, Iasmina Moscal, Eusebiu Moțoc, Francesca Palaghia, Gabriela Pascariu, Alexandra Pîslariu, Paula Platon, Sara Platon, Bianca Strelciuc, Ramona Tabarcea, Claudiu Tereblecea, Karina Fit, Răzvan . Grupa mare era formată din: Gabriela Păsăilă, Amalia Canlenciuc, Alexandra Tomșa, Andreea Mititel, Andrei Hrab, Gabriel Păsăilă, Andrei Păsăilă, Adriana Cazac, Daniel Voiașciuc, Diana Voiașciuc, Maria Huțuleac, Mariluca Popescu, Mihaela Hreniuc, Alex Prisăcariu, Miruna Popescu, Cristi Sauciuc, Vlad Daniliuc. Domnul Șoiman era ajutat și de doi tineri din Bălcăuți: Ema Cureliuc și Petrică .Tineri talentați, membri ai Ansamblului Folcloric „Kozaciok”, de care copiii noștri s-au atașat foarte repede și erau 197

foarte ascultători. Copiilor noștri le plăcea mult cu le explicau și, mai ales, cum executau toate figurile. Niciodată n-am crezut că ai noștri copii vor putea învăța și executa asemenea figuri de virtuozitate. Solistele ansamblului nostru sunt Iuliana Sauciuc și Andreea din Milișăuți. Prin glasul lor melodios , prin modul de interpretare , prin jocul lor de scenă s-au făcut iubite foarte mult de restul ansamblului, de tineret și de spectatori, indiferent de vârsta acestora. Cântecele ucrainene sunt învățate de mine și fetele le prind foarte repede. Pe Diana Voiașciuc și Cosmin Hîj i-am învățat un cântec, pe care îl interpretează în duet. Prima fată pe care am învățat-o un cântec în ucraineană este foarte bună, prinde foarte repede și este foarte apreciată de către publicul spectator. Acum mă străduiesc să aduc în repertoriul grupului vocal câteva cântece ucrainene, pe care l-a înființat pr. prof. Adrian Platon. Consider că din colaborarea casei de cultură cu Parohia„ Sf. Procopie” va rezulta ceva foarte bun pentru parohie și comunitate și vom avea cu ce să onorăm eventualele invitații. Considerând că nu oricine poate prezenta un spectacol și, în cazul nostru, și să întocmească un program pentru prezentare, am pregătit câteva tinere, cum sunt: Diana Voiașciuc, Ruxandra Hreniuc, Mihaela Hreniuc, Andreea Cîrdei, Andreea Maruțeac, Iuliana Sauciuc, Teodora Pâslaru. Studiindu-le, am constatat că sunt cele mai talentate pentru o asemenea funcție și, în plus, sunt foarte frumoase, lucru la care ține și publicul. Organizez și o mică orchestră, care să ne acompanieze numerele pe care le vom prezenta, l-am găsit pe domnul învățător Gheorghe Dascăl, care stăpânește la perfecție vioara și a început repetițiile. Iar domnul Petru Moțoc, talentat trompetist, se ocupă de pregătirea și a altor instrumentiști, cu care face exerciții acasă, iar în 198

curând vom avea o mică orchestră. Iar orchestra se va mări pentru cau venit copii să învețe să cânte la diferite instrumente, care se pregătesc acum, noi asigurându-le spațiu pentru pregătire. Deja domnul Gheorghe Dascăl a pregătit primul cântec, „Cântă cucul, bată-l vina” cu care a și evoluat pe scenă. Am mare nădejde în cei doi profesori și sper că mica orchestră se va mări destul pentru a face față în timpul spectacolelor pe care le vom da.

Milișăuți la „Festivalul gospodinelor ucrainene”

Diplomă de la Festivalul „Sărbătoarea gospodinelor ucrainene”-Milișăuți

199

Pe scena „Zilelor orașului Milișăuți”

Concursul „Cei mai isteți copii” Milișăuți

200

15 „TRILIȘEȘTI” Localitatea: IASLOVĂȚ Denumirea ansamblului: TRILIȘEȘTI Conducătorii ansamblului: ION SOLOVĂSTRU și NICOLAI COTOARĂ, directorul căminului cultural Nr. de membri: 12 Fiind așezate pe hartă și pe teren alături, comunele Arbore și Iaslovăț sunt înrudite și prin multe căsătorii care s-au încheiat între fete din Arbore cu băieți din Iaslovăț și băieți din Arbore cu fete din Iaslovăț . Și-așa sunt prietenii foarte buni cei din Arbore cu cei din Iaslovăț și asta nu de ieri, alaltăieri, ci de când ne știm. În plus, am participat la foarte multe activități la Iaslovăț. Mă refer la sărbătorile lor tradiționale, la festivaluri și la hramuri. Și-așa am reușit să le cunosc o mare parte din activitatea lor artistică. Din păcate, n-am scris la ziare numai despre activitatea lor culturală, nu în special de activitatea formației de jocuri bătrânești. Unde mai pui că formația din Arbore se înfrunta pe diferite scene cu cea din Iaslovăț, dar niciodată, absolut niciodată nu s-au certat pentru rezultate. Se felicitau reciproc pentru rezultate și, de fiecare dată se întâlneau la un pahar…de vorbă după anunțarea rezultatelor finale. Tocmai de aceea am apelat la sprijinul domnului Nicolai Cotoară, actualul director al Căminului Cultural din comuna Iaslovăț, pentru a cerceta și-a-mi comunica datele necesare pentru a include această formație artistică în cartea mea. M-am bucurat că-,n virtutea relațiilor noastre prietenești de de-a lungul deceniilor, mi-a răspuns cu amabilitate și iată ce mi-a declarat:

201

„Formația inițială de jocuri bărbătești a Căminului Cultural din comuna Iaslovăț a fost înființată în anul 1949, pe baza unui folclor foarte bogat și cu tradiții milenare. Din prima formație făceau parte: Vasile Nică Strugari, Petrică Cotoară, Gheorghe Cantău, Vasile Prichici, Ion Prichici, Toader Siretean, Vasile I. Strugari, Gheorghe Coajă, Vasile Botoșan, Ion Vraci, Ioan Guțu, Vasile Z. Strugari și Ion Z. Strugari. D-a lungul activității sale, echipa a obținut multe trofee, câștigând și „Marele Premiu” la emisiunea TVR „Dialog la distanță”. Atunci a fost compusă, vorba actualului director de cămin, din voinicii: Vasile Prichici, instructor, Vasile Z. Strugari, Gheorghe Apetri, Gheorghe Cantău, Ion Vraci, Niculai I. Solovăstru, Costan Solovăstru, Vasile Siminiuc, Vasile Magdici, Ion Magdici, Ion Siretean, Ion Z. Strugari și Gheorghe Coajă. Formația a fost ajutată și de domnul Ioan Boghean, învățător și profesor de muzică. Această formați, în componența anunțată, a participat și la manifestări culturale foarte mari. Este vorba de jubileul „500 de ani de la zidirea Mănăstririi Putna”, la turnarea filmelor „Ștefan cel Mare, „Frații Jderi ” , „Neamul Șoimăreștilor” și altele. În anul 1974 a cucerit medalia de aur republicane, participând la turnarea filmului artistic „Cântarea României”, la Iaslovăț, cu Doamna Sofiia Vicoveanca și Florin Piersic și la București și Suceava. Ca o recunoașterea a vetrei folclorice de la Iaslovăț, sunt și cântecele renumitelor artiste Sofiia Vicoveana ( Trilișești din Iaslovăț”) și Margareta Clipa ( „Ciobănaș din Islovăț” și „Așa-s cei din Iaslovăț”). Formația de jocuri bărbătești a evoluat și în filmul turnat la Cetatea Sucevei, în care Laura Lavric a cântat o „Bătrânească de la Iaslovăț”. 202

Au mai cules melodii de muzică populară de la Iaslovăț Traian Straton, Alexandru Dumbravă și Aurel Tudose, toți activând în cadrul Ansamblului Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu ” din Suceava. Renumitul interpret Silvestru Lungoci cânta la fluier și la caval melodia „Bătrâneasca de la Iaslovăț”Între cei care au instruit această formație de jocuri populare menționez pe : Gheorghe Cotoară, tatăl lui Petrică Cotoară, Gheorghe P. Cotoară, Vasile-Nică Strugari, Petrică Cotoară, apoi o lungă perioadă de timp a fost instructor Vasile Prichici, acum fiind Ion Solovăstru. Am beneficiat și de sprijinul unor instructori profesioniști coordonatori de la Suceava, cum au fost Aurel Ciornei și S. Leonte de la Ansamblul Folcloric Profesionist „Ciprian Porumbescu”. Violonistul Ioan Boghean, fost învățător la Iaslovăț, a scris mai multe partituri muzicale, printre care „Hora de la Iaslovăț”, „Bătuta de la Iaslovăț”, și altele, pe care le-a interpretat cu taraful săi de elevi ai școli. Acest taraf a cucerit premiul I pe țară la Festivalul Național „Cântarea României ”, în anii 1981, 1983 și 1985. Din acest taraf făceau parte elevi ai școlii, mulți dintre ei ajungând acum cu înalte studii universitare, cum sunt: Ciprian Strugariu, Radu Strugariu ( azi profesor universitar), Ion Coajă, Constantin Coajă, Costrică Apetri, Dănț Breabăn, Otilia Siretean, Georgeta Siretean, Daniela Siretean, Ancuța Bilașevschi, Mihaela Coajă, Ionel Utale, Lăcrimioara Palievici, Gheorghe Utale, Nucu Coajă și Vasile Bețcu. Actuale formați de jocuri populare bătrânești a fost revigorată odată cu reînființarea comunei Iaslovăț, care s-a desprins de Milișăuți, activitatea realizată sub conducerea viceprimarului de atunci Ioan Cotoară, actualmente primarul comunei noastre. Noua echipă se compune din Gheorghe Siretean (peste 80 de ani), Ion Solovăstru, Gheorghe Coajă, Petru Cotoară, Vasile Apetri, 203

Ion Magdici, Mircea Guțu, Vasile Vraci, Niculai Vraci, Gheorghe Siminiuc, Petru Cotoară. Instructor artistic este Ion Solovăstru , iar coordonator profesorul Nicolai Cotoară, directorul căminului cultural comunal. Pentru toți cei care de-a lungul existenței acestei formații au evoluat în cadrul ei, le datorăm respectul și aprecierea noastră pentru talentul lor , dar și pentru efortul pe care la-u depus în această perioadă în slujba folclorului din comuna noastră, care au dus faima folclorului nostru în țară și dincolo de fruntariile ei, Mulțumiri și domnului prof. univ, dr, Niculai Șorea, fiul comunei noastre, care ne-a pus la dispoziție cu amabilitatea aceste date și imagini din arhiva sa personală. Anul trecut ( 2019) la cea de-a XVII-a ediție a Festivalului Folcloric „Flori de Mai” a fost iarăși pusă în lumină formația noastră de jocuri populare bătrânești la cele șapte decenii de activitate. E drept, n-a fost prezentă continuu în viața noastră culturală, dar a existat și, ce este mai important, evoluează în continuare, deci se menține tradiția de peste 7 decenii.

Evoluând pe scena festivalului „Floare de salcâm” Arbore

204

Evoluând pe scena Festivalului „Flori de mai”-Iaslovăț

Scena Festivalului „Flori de mai”-Iaslovăț 205

Pe scena Festivalului „Flori de mai”Iaslovăț

Suceava, după un spectacol III -GRUPURI FOLCLORICE 206

Comuna MARGINEA Numele: PĂSTRĂTORII TRADIȚIILOR Membri: 9, dar numărul variază. Instructor: HALIP AUREL, cântăreț bisericesc Foarte plăcută este o discuție pe teme de tradiții populare cu distinsul rapsod popular AUREL HALIP din Marginea. De meserie este agricultor și încă unul foarte înzestrat cu tot tipul de utilaje agricole, așa cum trebuie să fie în dotarea unui fermier adevărat. Acum este pensionar din șoferie, din anul 1970. Dar el practică și onoranta profesiune de dascăl la biserica din sat, Parohia „Marginea nr. 2”, cu hramul „Cuvioasa Parascheva”, preot-paroh Nicolae Pițuleac, de la care primește un sprijin foarte bun. Cunoscându-l la diferite manifestări culturale unde evolua împreună cu grupul folcloric „Păstrătorii tradițiilor ” ( ce nume frumos !), și stând de vorbă cu el am găsit de cuviință să scriu la ziar despre el ca să cunoască lumea ce lucruri face în folosul păstrătorii tradițiilor din satul său natal, MARGINEA și să se vadă că, atunci când este dragoste pentru păstrarea tradițiilor strămoșești, se lasă totul la o parte și se înfăptuiesc lucruri mărețe. Fiind întrebat de mine despre istoria acestui grup, atâta i-a trebuit. Nu-l mai puteam opri din povestit, mai ales că eu trebuia să scriu ceea ce-mi spunea, dar nu mai pridideam. Vorbește mult și repede, pentru că, am constatat eu, are mult de spus și, cum îmi spunea „ mă tem că nu reușesc să vă spun totul”. „Am crezut că evenimentele din decembrie 1989 vor declanșa emoții pozitive pentru întreaga populație a României și, mai ales, ale tinerilor. Dar m-am înșelat amarnic. De Anul nou 1989/ 1990 n-a umblat nimeni prin sat să ure pe la geamuri și să menească țăranilor să vină un an mai bun, lucru care nu s-a întâmplat și în anii 207

următori. Eram, sincer să fiu, foarte îngrijorat că poporul acesta, în general, și mărginenii, în special, au aruncat la coș tradițiile și obiceiurile lor milenare. Mă îngrozeam că la moda zilei era plecarea în Polonia, la bișniță. Nu vă mai spun ce s-a cărat atunci din țară pentru a fi vândut polonezilor. Era cam urât din partea noastră , care ne considerăm români adevărați. Acum noi avem în formație foarte buni urători, pe care este o mare plăcere să-i ascultați. Aceștia sunt: Aurel Halip, Ilie Pascaniuc. Înainte au urat. Gavril Curea și Gavril Martinescu, care are acum aproximativ 90 de ani. Urăturile sunt cele tradiționale, dar noi avem grijă să adăugăm în fiecare an câteva strofe specifice satului nostru. Și acestea adaosuri sunt foarte bine primite de gazdele la care urăm, de alți săteni din sat și chiar de membrii noștri. Ce mi-am zis: Măi Aurele, de ce stai deoparte și se pierde tot ce ne-au lăsat strămoșii? Nu te temi că se zvârgolesc strămoșii noștri în morminte ? Fiind dascăl la biserică mi-a fost ușor să determin câțiva mărgineni mai bătrâni să formez întâi un grup vocal, pe care lam folosit pe post de colindători. Am început c-un grup vocal, în cadrul căruia cântam întâi cântece religioase, apoi am introdus în repertoriu și cântece patriotice, mai ales despre Măritul Ștefan cel Mare și Sfânt, Soarele Moldovei, de fapt al întregului neam românesc. Am considerat că, parcă, este prea puțin, pentru că tradițiile tot n-au fost trezite la viață. Și-atunci am stat de vorbă cu cântăreții mei și-am pus bazele și unui colectiv care să prezinte obiceiurile de iarnă. Iac-așa i-am pus în situația de-a învăța rolurile pentru diferite piese de teatru popular, care se jucau la noi ca: Banda lui Jianu, Jocul urșilor, Jocul caprelor, Jocul cerbului, care se adăugau colindelor și urăturii. Pentru toate personajele din aceste piese ne-

208

am confecționat costume din resurse proprii. În plus, am mai primit piese de costum de la mulți săteni, iubitori de tradiții. Repertoriul grupului vocal cuprinde, cum a fost la început, cântece religioase ca:„ Sub o salcie înaltă”, „Cămara ta, Mântuitorule” și altele pe care le cântam în biserică. Acestora le-a adăugat cântece patriotice, cum sunt: „Când a fost să moară Ștefan”, „Cântă cucul, bată-l vina”, „Pe sub poala pădurii”, „Vară, vară, primăvară”, „Sus, pe Dealul Fătului”, „Munte, munte, brad umbros”, „Radu mamii, Radule”, „Ce rău am făcut la lume ?”, „Foaie verde trei sulfine”,„ La birtuțu din pădure”, „Așa beu oamenii buni”, „Cântă cucul, bată-l vina”.. Și nu ne oprim aici cu repertoriul. Suntem în căutare de cântece vechi. Și le vom găsi. Parcă nu-mi plăcea că aveam în jurul meu numai oameni în vârstă. Mă gândeam , și așa s-a și întâmplat, cu timpul, fiind aproape de 80 de ani majoritatea, vor pleca la Cer și grupul nostru se va destrăma. Această situație a fost până în anul 2001, când am constatat că s-a întâmplat ceea ce prevăzusem și de care mă temeam tare: rămâneam puțini. În 2005 îl pierdusem și pe Constantin Magopăț, care cânta la toate instrumentele cunoscute și care ne ajuta foarte mult cu acompaniamentul. Și n-a fost ultimul care s-a urcat la Cer, au mai urmat și alții. M-am sfătuit cu ceilalți membri din grupul nostru și-am mai cooptat în grup mai tineri, cu care am recuperat în scurt timp ce-am pierdut și grupul s-a prezentat la ieșirile noastre foarte bine, fiind apreciați de publicul în fața căruia evoluam. Ba, în plus, eram noi invitați să participăm la diferite manifestări culturale din zonă și la festivaluri folclorice. N-am refuzat în perioada aceasta nicio invitație. La cele mai îndepărtate ne suiam în două mașini și ne prezentam. Nam așteptat niciodată să ne asigure mijloc de transport. Menționez că peste tot câștigam locul I , ba chiar trofeul festivalului. Ce mai, era 209

tare frumos ! Iar „băieții” mei cântau din ce în ce mai bine, parcă evoluțiile noastre le dădeau aripi. Ce mai, erau foarte mândri și de evoluția lor și de premiile primite. Aș putea spune că munca noastră a fost răsplătită. În primul rând prin faptul c-am devenit cunoscuți și suntem invitați din ce în ce la mai multe manifestații culturale, apoi că la festivaluri și concursuri suntem răsplătiți. Participarea noastră la concursuri și festivaluri a fost la : Catedrala din Rădăuți, unde am fost invitați de preotul Ilie Sfârnaciuc, sătean de-al nostru ,la un festival de colinde, unde-am luat primul premiu. Apoi la : Horodnic de Sus, Casa de cultură din Rădăuți, Sucevița ( festival și concurs de toacă Andrei Halip a luat premiul I), Rădăuți, Câmpulung Moldovenesc ( 6 ediții la rând premiul I), Arbore ( concert de Paști), Moara, Bogdănești, Botoșana, Putna( multe ediții), Milișăuți, Calafindești, Frătăuții Noi, Frătăuții Vechi, Horodnic de Sus, Râșca ( am cântat cu Grigore Leșe), Marginea , Asociația GAL Putna( 7 premii la rând), Dărmănești (sfințirea bisericii), Volovăț, Straja, Bilca, Fundu Moldovei ( La Festivalul „Buna Vestire” ni s-a permis să cântăm cu 5 membri ,deși condiția era de minimum 7 membri), Vicovu de Sus- Laura. S-ar putea să fi uitat ceva, dar diplomele ne stau mărturie. ”(A.Halip) „ Dintre membri grupului nostru folcloric au urcat, între timp, la Cer cei mai în vârstă membri, dar și cu mare experiență: Constantin Geană, Vasile Lungu, Ion Pintea, Ioan Rotari, Arcadie Bodnărescu, Simion Petriuc, Gavril Hrițcan și Costică Magopăț. Din cei mai vechi, întemeietorii grupului folcloric, mai trăiesc Aurel Halip și Orest Grigorean. Și Gavril Mihăilescu, acum are peste 80 de ani, a fost om de nădejde al grupului nostru, Are un talent fenomenal în compunerea de urături. Trebuie să-l arăt și pe Gavril Maloș, care a activat destui ani în grupul nostru, dar ,în ultimul timp, s -a lăsat de 210

cântat. Păcat pentru că el, după statura sera, era paratrăsnetul grupului. ”( Traian Mihăilescu) Am mai reținut faptul că scenariile pentru piesele de teatru folcloric sunt concepute de Aurel Halip, care le-a cules de la bătrânii satului și le-a pus în circulație, dându-le valoare, iar numerele mai noi tot capul lui Aurel Halip le compune. Sunt piese de teatru popular, moștenite „ de când lumea” (Aurel Halip) și noi n-avem dreptul sub niciun motiv să le lăsăm să se piardă. În caz contrar, peste zeci de ani se va ști doar din poveștile bătrânilor că la Marginea faptul că , cu prilejul Anului Nou și al altor sărbători din calendar, s-au jucat numai… Unii nu le vor ști nici măcar numele. Pe lângă aceasta urmașii noștri nu vor ști nici numele acelora care prin eforturi susținute, repetiții nenumărate au păstrat aceste producții folclorice pentru ca și urmașii lor să cunoască frumusețea și importanța acestor producții folclorice pe care și noi, la rândul nostru, le-am primit moștenire de la înaintașii noștri. Ce să mai spun de costumul nostru popular, pe care unii îl numesc costum național. Nu sunt prea de-acord cu acest nume pentru că nu se poartă peste tot același timp de costum, deci nu poate fi național. Dar noi ne mândrim foarte și-i spunem „costum popular național.” Ce, este ceva greșit dacă noi spunem așa?” (Aurel Halip). „Ne bucurăm foarte mult dă badea Aurel ( Halip) stă de vorbă întotdeauna cu noi și ne întrebă cum să facem cutare sau cutare lucru. E drept, este foarte aspru cu noi, dar ne respectă. Șiapoi aspru trebuie să fie pentru că dorința lui, dar și a noastră, este să ne putem prezenta pe orice scenă numai și numai de nota zece cu plus, altfel în nici un caz.”( Ilie Hanușceac) „Badea Aurel, comandantul nostru, are grijă și de întărirea formației noastre, dând exemplu cu neamul său. Astfel vine în grupul 211

nostru părintele Andrei Halip ( absolvent de liceu teologic, de facultate teologică și de masterat). Acum el se pregătește și la facultatea de asistent social. Nu trebuie uitați nici nepoții Ștefan Halip și Radu Hanțari, verișorul acestuia, care vin de pe-acum la formația noastră. Dacă vor continua să vină, vor ajunge membri de nădejde a formații noastre care, astfel,s-ar mări pentru că noi navem de gând să ne lăsăm de acest grup.”(Gheorghe Bodnărescu). „Nu-i putem uita nici pe Mihai și Petrică Halip, copiii lui nea Aurel, care au început să vină serios la grupul nostru și care-l vor întări cu timpul. Avem și gospodari mai mari, cum sunt Ilie Pașcaniuc, care joacă pe căpitanul la „Banda lui Jianu”, pe Ilie Hanușeac, care îl joacă pe pădurar, el fiind chiar pădurar de meserie. Ce să mai spun de Gheorghe Bodnărescu care, pe lângă faptul că este un foarte bun cântăreț, joacă în rolul ciobanului, rol în care-a jucat răposatul Gheorghe Mihăilescu. Iar urători foarte buni sunt Aurel Halip și Ilie Pașcaniuc, ursul este jucat de Vasile Hanțari, cerbul este jucat de Aurel Halip. La jocul Capra sunt trei categorii: Capra mare, jucată de Andrei Halip, Capra mijlocie de Ștefan Halip și Căprița de Radu Hanțari. Ce mai, toți aceștia , alături de ceilalți din grup, sunt adevărați artiști, ceea ce ne bucură și ne face să fim mândri.”(Aurel Halip) „Vara grupul nostru se mărește tare, deoarece cântăm multe cântece patriotice și avem nevoie de forță pe scenă. În plus, sunt de învățat foarte multe versuri, lucru pe care nu-l poate face oricine. Lați uitat pe Lungu Gavril, care joacă foarte bine în cadrul obiceiurilor de iarnă, care sunt așa de frumoase în zona noastră, dar, mai ales, la Marginea. N-a spus nimeni, pentru c-am ținut secret, dar eu îi pregătesc pe Mihai și pe Petrică, pentru a deveni , unul din ei, conducătorul grupului., dar ei nu vor acest lucru. Înseamnă că va urma la conducerea grupului Andrei Halip .Voi chibzui bine, ca să-l 212

numesc pe cel care merită mai mult. Și, bineînțeles, care să fie bine primit și acceptat de membrii grupului.”(Aurel Halip). Am asistat la o repetiție în care el a dat indicații regizorale încontinuu și foarte greu își manifesta mulțumirea. Dacă într-un concurs cineva greșește ( ceea ce este imposibil !), nea Aurel este în stare să-i oprească și s-o ia de la capăt. După mine, este un adevărat perfecționist, cum era badea Gheorghe Bocu din Arbore. „A uitat s-o menționeze pe doamna Elena, distinsa sa soție , care sprijină necondiționat activitatea acestui grup folcloric, asigurând buna-dispoziție la repetițiile pe care le desfășoară grupul și nu uită niciodată că membrii grupului sunt flămânzi și însetați. Mai rar femeie care să facă ceea ce face soția lui Aurel. Și, dacă nu iar plăcea ei, nici badea Aurel n-ar realiza atâtea. Spun aceasta pentru că este o gospodină desăvârșită, foarte înțelegătoare, se comportă frumos cu toată lumea, ne primește oricând în casă pentru ca să facem repetiții și, ce este mai important, este o săteancă care iubește foarte mult tradițiile și folclorul. Nu trebuie uitat nici faptul că -și trimite la acest grup și copiii și nepoții, punând accent pe activitatea culturală, lucru care nu este îmbrățișat de alte gospodine din sat. ”(Gheorghe Bodnărescu) Și câte gospodine își ceartă soții că desfășoară activități culturale… Dar iubiții lor bărbați le ascultă, spun că vor face așa, dar… știu ei ce fac. Asta din marea lor dragoste pentru folclorul românesc, în general, și pentru cel mărginean, în special. Știu foarte bine că soțiile îi iubesc și până la urmă…se împacă. Dar, cum spunea unul din ei ( nu spui care), soțiile sunt învățate să vorbească mult, să dea ordine, dar…cine le execută Sunt lucruri pe care „le-am cules” din discuția purtată cu membrii formației. Cred că niciunul din ei n-ar avea curajul să se exprime așa de tranșant în fața oricărei femei, dar în nici un caz în fața soției lui. Mărginenii sunt oameni aprigi, 213

cunoscuți astfel de când lumea, dar, când este vorba de soția din fața lui…….. Nu trebuie uitat un fapt, pe care l-am semnalat mai sus, că mărginenii au un obicei pe care ar trebui să-l găsim la fiecare bucovinean, și nu numai. Este vorba de preocuparea pentru a transmite tinerei generații, în primul rând dragostea pentru folclorul românesc și a tradițiilor milenare ale poporului român și apoi aceea ca ei, tinerii de azi, să practice și să transmită mai departe acestea. „Aici un rol deosebit îl are și domnul Dumitru Nichitean , primarul nostru. Permanent ne întreține cu încurajări, ne ambiționează, ne asigură, uneori, transportul la competiții.Numai ce frumos s-a purtat și ne-a cinstit de „Ziua Eroilor” de anul acesta , și nu numai. Dacă nu ne-ar încuraja, n-am munci, poate, cu asemenea dragoste, Face mult când simți alături de tine autoritățile comunei, mai ales primarul. De 2 Iulie, în fiecare an merge cu grupul nostru, și nu numai, la Putna, unde-l cinstim pe Marele Ștefan cel Sfânt. De fiecare dată când apărem noi pe scenă primarul parcă se înalță mai mult, devenind cel mai înalt om de-acolo. Înseamnă că ne și iubește și, ce este mai important, îi plac tradițiile. Să dea Dumnezeu să-i țină năravul ! (A.Halip) Am fost interesat de-o problemă: dacă pe parcursul anilor, în timpul deplasărilor au avut parte de vreo întâmplare neobișnuită. Răspunsul a fost unanim și cu tărie : DAAA! „Să vă spun eu una deosebită: Veneam de la Câmpulung Moldovenesc, de la Festivalul Internațional -Întâlniri bucovinene. Ca oamenii care vin de pe drum, dar și să cinstim succesul pe care l-am reputat acolo, ne-am oprit la Popasul „Trei movile” din vârful muntelui. Sincer să fiu, nu de foame ne-am oprit, ci ca să cinstim câte o bere sau o țuică. Când eram mai bine dispuși, s-au apropiat de noi două persoane. Întâi au stat un timp la o masă apropiată , apoi 214

au venit la noi. Ne-a întrebat doamna, într-o limbă curată, românească, cine suntem , de unde venim și ce-am făcut acolo de unde venim. Ne-am mirat că ne-a întrebat în românește, pentru că noi auzisem c-au vorbit la masă în germană. Le-am spus că venim de la un festival, c-am luat premiu și-acum ne distrăm puțin. Doamna era româncă, iar soțul ei era german. Ne-a admirat mult costumele și le-au cercetat, mai ales el, cu mare atenție. Între timp mai veniseră mașini cu turiști din Brașov, Iași, Cluj și Constanța și toți care-au coborât din mașini au venit în jurul nostru. S-au făcut multe fotografii. Credeau că nu mai văd fotografiile acelea, dar cam după două săptămâni am dus la repetiție un plic destul de gros , în care erau…fotografii pentru toți membrii grupului. A fost o mare bucurie pentru toți membrii grupului ! Înseamnă că străinii apreciază costumul nostru popular, dar și obiceiurile noastre strămoșești. Am fost de față la festivitatea în care domnului AUREL HALIP i-a fost înmânată de către domnul Călin Brăteanu diploma de onoare „Pentru merite deosebite în conservarea, încurajarea și promovarea tradițiilor populare în comuna Marginea”. La finalul festivității domnul Halip a fost invitat ca, împreună cu grupul său, să susțină un miniconcert, care-a fost foarte apreciat de participanți prin aplauze prelungite. L-am văzut și ascultat evoluând pe scenă de multe ori, dar de data aceasta parcă au cântat în așa fel încât mă temeam că le iese sufletul din ei. M-am bucurat tare mult că Centrul Cultural Bucovina a organizat așa o manifestare pentru cei care muncesc efectiv în domeniul folclorului în județul Suceava. Am răsfoit și dosarul care cuprinde diplomele pe care le-au primit de la înființare și până astăzi. Mai rar așa un teanc de aproximativ 200 de diplome. A strâns cu grijă toate aprecierile care s-au spus la adresa evoluției lor și bine a făcut nea Aurel. 215

M-am întors la primul interviu, pe care l-am luat cu ani în urmă și-am spicuit din el: „Am întâmpinat greutăți în atragerea de noi membri în grupul nostru. Am fost întrebat de unii de ce să vină, care este avantajul lor, altul că ceea ce facem noi acum s-a făcut demult și-acum nu-și are rostul, altul că-i rușine să se îmbrace cu suman când astăzi îmbrăcămintea este așa de elegantă și-o poți cumpăra din bazar gata făcută. Doar cu suman umblau strămoșii noștri, sumanul nu mai este o îmbrăcăminte elegantă, la modă. Mulți se îmbracă astăzi cu blugi aduși din America și ne fac pe noi sumănari.” În schimb, badea Aurel Halip se mândrește cu cele 8 sumane și 8 mantale., atunci când este necesar le împrumută și altora ca să meargă la vreo petrecere. Tot el mi-a spus: „ dacă al nostru costum nu este frumos de ce sunt sute și sute de străini, care s-au fotografiat, de-a lungul anilor, în costumul nostru popular și cu mantalele pe umăr ? ” Firească și logică întrebare. „De-a lungul vremii am primit ajutor, chiar dacă uneori numai moral, de la primarii Ioan Halip ,Ioan Onofrei, Dumitru Lungu și Dumitru Nichitean, actualul,.Țin minte că Ioan Halip ne-a dat chiar o diplomă, la fel ca Ioan Onofrei, iar Dumitru Nichitean, căruia îi place foarte mult ceea ce facem noi, ne mai ajută cu transportul la diferite festivaluri sau concursuri, ne încurajează să facem în continuare. A fost cu noi trei ani la rând la Putna și s-a fotografiat cu noi. La întoarcere ne-am oprit la „Hanul voivozilor”, unde am dat un spectacol, iar lui i-am cântat „Ce rău am făcut la lume ?”, cântecul care îi place cel mai mult. Ce mai, este un om tare de treabă. De asemenea toți foștii primari veneau cu nou la Monumentul eroilor din sat, unde dădeam program cu prilejul Zilei Eroilor. Noi vom continua această activitate pentru că este spre cinstea comunei noastre natale, dar și a noastră, cei care cântăm. 216

Fac o mențiune specială pentru domnul învățător Iliuță Hrișcă care , cu vioara lui, ne-a scos de mai multe ori din impas. Versurile le compunea, dar partea muzicală ajungeam la dânsul și întotdeauna ne-a scos la liman. Noi îi urăm pensie ușoară, pentru că și-acum cântă din vioara lui fermecată.”(I.Halip) M-am despărțit cu greu de acest grup muzical, și nu numai, format din oameni de excepție, țărani vrednici, cu mare dragoste pentru cultura populară, pentru tradițiile lor strămoșești, pe care leau tezaurizat, le pun în valoare și peste tot se fudulesc ( mândresc ) că sunt mărgineni. Au și cu ce se fuduli ! Ce mult aș da să găsesc și în alte localități oameni cu dragoste de cultura populară, de tradițiile noastre strămoșești, și să se mândrească atât de tare că sunt membri ai unei comunități, cum sunt cei despre care am scris cu mare dragoste în prezenta carte ! Poate mă va ajuta bunul Dumnezeu să-i mai văd și să-i ascult evoluând pe scenă ! Am rămas profund impresionat de cele care mi sau spus despre primarii care au condus comuna Marginea și care au apreciat ceea ce-au făcut și fac membrii acestui grup folcloric. Cred c-ați observat că primarii de excepție sprijină foarte mult pe cei care sprijină efectiv activitățile culturale, cum sunt primarii de Marginea, Horodnic de Sus, Horodnic de Jos, Bilca și Todirești, primari pe care i-am întâlnit întotdeauna când am fost invitat și-am participat la activități culturale care s-au desfășurat în localitățile pe care le păstoresc. O mențiune specială și pentru preoții din aceste localități care procedează la fel.

217

Diplomă de la Festivalul „Flori cu dor”-Suceava

Grupul folcloric împreună cu preotul satului,

218

Întâlnirea de IPS PIMEN la biserica din Marginea, împreună cu Andrei, fiul nostru 219

În pelerinaj spre Putna, însoțiți de primarul nostru, Dumitru Nichitean

Am cântat și la statuia din Rădăuți a voievodului moldovean BOGDAN VODĂ

220

2-â€ž

Membrii grupului Č™i primarul satului 221

RĂZEȘII BUCOVINEI Localitatea : HORODNIC DE SUS Categoria: GRUP FOLCLORIC Anul înființării: 2012 Membri: 8 , dar numărul variază Instructor: BĂDELIȚĂ VIOREL Coordonator și regizor: maestrul IANUȘ EMIL Cam de prin anul 2012 am întâlnit la diferite manifestări folclorice un grup vocal bărbătesc, care mi-a plăcut foarte mult, alături de alte asemenea grupuri. Am fost impresionat de ținuta membrilor lui, costumația, varietatea cântecelor interpretate, dar și de interpretarea lor de excepție. Am fost de mai multe ori la manifestările culturale de la Horodnic de Sus, dar și în alte localități. De fiecare dată am observat cu plăcere că erau primiți și ei cu aplauze, cum se întâmpla și cu grupul vocal din Marginea. Deci n-am ce să mai spun… Am avut norocul să merg cu ei la Sibiu și Sf. Gheorghe în 30 noiembrie și 1 Decembrie 2018, când am fost invitații preotului Ciprian Onica, slujitor la Biserica Mihai Viteazu din Sibiu. Atunci au prezentat un program de cântece patriotice în catedrala din Sibiu și pe estrada amenajată în centrul orașului Sf. Gheorghe. Acea deplasare excepțională a fost asigurată de primarul comunei Horodnic de Sus, Valentin Luța și de preotul Grigore Vatamaniuc. Pot afirma cu tărie, și cei care au participat la această acțiune pot confirma că evoluția acestui grup folcloric a fost un mare succes. Mă refer că la Sibiu am avut spectatori un număr foarte mare de credincioși, și nu numai, care au umplut până la refuz biserica. Meritul a fost al preotului Onica și al ziaristului Mihai Colibaba, care au făcut o mobilizare de excepție, pornind de la munca de la om la 222

om , precum și prin împânzirea orașului Sibiu cu afișe. Efectiv, orașul a fost inundat de fluturași , care anunțau venirea celor din Bucovina. Iar interpreții grupului s-a întrecut pe ei în cadrul spectacolului. Același succes a fost repetat și la Sf. Gheorghe, unde am participat, alături de sute de interpreți, care au venit din oraș, din împrejurimi sau chiar de mai departe, cum a fost și cazul răzeșilor din Horodnic de Sus. Foarte frumos a fost faptul că pretutindeni în fruntea grupului s-au aflat primarul Valentin Luța și preotul Grigore Vatamaniuc. Cinste lor, mai ales că s-au aflat și sub drapelele tricolore. Semnificativ și important a fost faptul că grupul avea steaguri tricolore , nu de puține ori preotul îl flutura. Ce să vă mai spun de primarul Luța, care-a rostit un cuvânt memorabil în biserica din Sibiu, care va rămâne mult timp în amintirea celor care au asistat, chiar și a membrilor grupului din Bucovina. Cum nu puteau lipsi din această carte, m-am deplasat la Horodnic de Sus și, în muzeul maestrului Emil Ianuș, am stat de vorbă cu cinci din membrii grupului folcloric „Răzeșii Bucovinei”. Și, cum nu țin secret ce-am aflat, vă destăinui și dvs. „Noi ne-am înființat în anul 2012 pe bazele unui alt grup vocal care-a activat comuna noastră. Ei, ajungând tare în vârstă, n-au mai vrut să continue și s-au autodesființat. Așa s-a întâmplat și cu răzeșii Constantin Boghean ( 80 de ani) și Ifrim Moroșan ( 96 de ani) care, har bunului Dumnezeu, au ajuns astăzi la această vârstă. Noi am participat la o horă organizată de căminul cultural și de primărie. La finalul ei nu ne-am simțit bine pentru că, eram obișnuiți în acel moment să intre în scenă grupul vocal. Dar atunci am aflat că ei nu vor mai evolua. Cică sunt prea bătrâni. Noi, care suntem acum în acest grup folcloric, ne-am sfătuit și pe loc am hotărât să facem un alt grup vocal. Deci noi am fost întemeietorii acestui grup folcloric, care de-atunci activează fără întrerupere și223

așa va fi până vom închide ochii. Nu vom ține cont de faptul că se adună anii” ne-a spus șăgalnic, cum îi este obiceiul, domnul Viorel Bădeliță, care este instructorul formației. „Consider că este normal să-i pomenim pe cei care care-au fost în primul grup folcloric și care ne-a încântat atâția ani . Este vorba de sătenii: Ionel Zub, Ion Iftinchi, Nicolae Luța, Costică Boghean, Ionel Țofei și Gheorghe Medrihan. Pentru cei care sunt azi în grup, îl las pe conducătorul și sufletul acestuia, Viorel Bădeliță” a adăugat maestrul Emil Ianuș. „De la bun început am fost 8 bărbați care-am format acest grup. Este vorba de mine, Viorel Bădeliță, de Vasile Cojocar, Bogdan Ceaicovschi, Simion Florescu, Marcel Grijincu, Dumitru Calancea, Vasile Bădeliță (fratele meu) și Viorel Hrișcă. Așa cum am mai spus, vom cânta până la moarte . Ne-am jurat să nu ne lăsăm de cântat, pentru că noi cântăm numai din plăcere, din dragoste pentru frumusețea folclorului nostru bucovinean,și nu numai ”a adăugat mândru Viorel Bădeliță. „Menționez că din grup fac parte gospodari de frunte ai satului nostru, în puterea vârstei, deoarece sunt între 43 de ani , cum este Bogdan Ceaicovschi și 64 de ani, cum sunt Vasile Cojocar și Simion Florescu. Ceilalți sunt în vârste intermediare . Deci sunt răzeși în „toată puterea” a declarat maestrul Ianuș. „Grupul nostru la înființare a fost botezat-Voinicelul- ,dar imediat, i-am schimbat numele în „Răzeșii Bucovinei”. Am considerat că așa este cel mai frumos și mai nimerit ” a adăugat Vasile Bădeliță, care a mai spus: „ Noi nu evoluăm numai pe scena căminului cultural din comuna noastră sau în alte comune. Mai suntem chemați și la nunți, cumătrii, hramuri, zile ale unor localități sau la unele manifestări culturale. Niciodată n-am refuzat o invitație, pentru că ele ne onorează.” 224

„Eu, în afară de cântat în acest grup, cu ani în urmă am cântat și la trompetă cu fanfara din satul nostru, la baluri, nunți, strânsuri și hramul comunei noastre, precum și la diferite petreceri” a adăugat Vasile Cojocar. „Vreau să vă spun că sunt cel mai tânăr răzeș. Am împlinit 43 ani și mă gândesc să cânt măcar până la anii lui Vasile Cojocar sau Simion Florescu, dacă nu și mai mult. Cânt din două motive: primul, cel mai important, este cel sufletesc, căci este vorba de valorile inestimabile ale tradițiilor strămoșești, păstrate cu atâta sfințenie din moși-strămoși. Plăcându-mi tare istoria, acum am ajuns să-l evocăm prin cântece pe sfântul nostru drag, marele voievod Ștefan cel Mare. Al doilea motiv este latura artistică, căci încă de mic am înclinație, și ori de câte ori am avut ocazia, m-am implicat cu trup și suflet, indiferent de proiectele artistice de care am aflat și care mi s-au propus. Sunt bucuros că ducem mai departe steagul Măriei Sale, Ștefan cel Mare și Sfânt” mi-a spus cu mare mândrie și emoție Bogdan Ceaicovschi. „Eu vreau s-aduc sincere mulțumiri domnului Emil Ianuș conducătorul nostru artistic, pentru dragostea cu care colaborează cu noi și pentru modul susținut pe care-l face pentru a ne promova prin toate mijloacele” a spus Viorel Bădeliță. Apoi a mai adăugat :„ Dacă prin prezența noastră pe orice scenă am lăsat o pată de culoare cu costumele noastre strămoșești, cu cântecele noastre, unele din ele foarte vechi, care au sensibilizat inimile spectatorilor și-ale celor care ne-au ascultat și ne-au răsplătit cu aplauze, noi le mulțumim și-i păstrăm în inimile noastre până la moarte” a spus, cu glasul gâtuit de emoție Viorel Bădeliță, instructorul formației. Cum să nu fie un suflet sensibili, dacă el este autorul de necontestat al versurilor multor din cântece grupului. I-am văzut caietul în care are versurile pentru 61 de cântece. „ Nu stau la masă să compun versurile unui 225

cântec. Îmi trece prin minte un vers, îl rețin apoi mai adaug câteva și în scurt timp am versurile pentru un cântec” a conchis acesta cu nedisimulată mândrie. „Mi-aduc aminte că la început nu eram apreciați în sat. De aceea am compus versurile unui cântec, le-am pus pe-o melodie și-a ieșit un cântec foarte frumos Doar o strofă de la început: Ne grăiește lumea-n sat/ Că ne-o trebuit cântat/ Lumea spune bune, rele/Noi cântăm de dor și jele./ Și că ne-adunăm la un loc /Să cântăm așa cu foc/ Și cântăm cu glasul dulce/ Horodnicul să ne-asculte./ Dar acum nu este loc în casa de cultură când cântăm și noi, avem impresia câteodată ,c-a venit tot satul unde cântăm noi.”(Viorel Bădeliță) „Prima noastră casetă am înregistrat-o chiar în anul 2012. Pe ea au fost cele mai vechi cântece ale noastre, pe care le cântam la început pe la nunți baluri cumătrii sau alte petreceri organizate în sat. Acesta a fost arealul în care ne-am învârtit la început. După aceea, vorba cuiva, am umplut lumea. Să știți că nu refuzăm nicio invitație, de oriunde ar veni ea” a conchis Marcel Grijincu. Acum avem 8 casete înregistrate cu cântece și mai avem pregătite pentru câteva casete. Am constatat că-n repertoriul lor sunt cinci categorii de cântece: vechi de tot, religioase, patriotice, de petrecere, despre cătănie și de război. Din fiecare categorie am reținut doar câte trei: -cântece vechi: „De-ar fi mândra unde-i Luna ”; „Mână,bade, boii bine”,„Trecui vara,mor de sete”. -religioase: „Prea milostivă, Maică”, „Bucură-te, Sfântă Cruce”, „Înaintea Ta, Iisus iubit”. -patriotice: „ Ștefan, Ștefan domn cel Mare”, „Mă mândresc că sunt român”, „Ștefan la mormântul Tău”. -de petrecere: „Mândra mea, sprâncene multe”, „Mândruță cu ochi ca mura”, „Cobor valea și urc dealul”. 226

-cântece de cătănie și despre război: „Foaie verde matostat”, „La cimitir în Stalingrad”, „În noaptea aceea soldații”. „Acum ne pregătim pentru un spectacol care va fi realizat în memoria lui Vasile Motrescu, ultimul partizan din Munții Bucovinei. El a fost executat în închisoarea de la Botoșani. Proiectul îl facem cu cei din Vicovu de Sus. Dar încă avem emoții în legătură cu organizarea acestei manifestări”.(Ianuș Emil) În final ne-au delectat cu câteva cântece. Am reținut versurile unuia :” Calul paște și nechează/ Rusul doarme și visează/- Stai, rusule, nu visa!/Basarabia nu-i a ta.”/ Cântecul este destul de satiric la adresa celor care visează la teritoriul țării noastre. „Am participat la manifestări culturale în foarte multe localități din județul nostru. În plus, am evoluat la Iași, Chișinău, Bacău, Botoșani, București. Superbă a fost excursia organizată la Sibiu și Sf. Gheorghe , unde am cântat cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Marea Unirea Românilor din 1918. Alte două spectacole pe care le păstrăm în memorie sunt cele date la troița de lângă Catedrala din Rădăuți, închinată eroilor martiri din 1989, precum și cel dat la sfințirea bisericii din Călugărița, unde-am fost felicitați chiar de IPS Pimen.” (Viorel Bădeliță). Am spus că-mi place foarte mult costumele populare cu care se prezintă pe scenă. Au fost întrutotul de acord cu mine: „ Costumele acestea le moștenim din moși-strămoși. Cămăși cusute cu bumbac negru și cu modele simple, ițari strânși pe picior, făcuți din pânză aleasă, curele late, tip chimir, uneori ne-ncingem cu brâu tricolor, cizme lungi, din piele naturală și căciulă din miel pe cap și mantale, modele de când ne știm noi. La noi nu se poartă sumane. Aceste mantale s-au purtat de când eram copii mici și, probabil, s-au purtat la noi dintotdeauna ” a spus cu mândrie Simion Florescu.

227

„Majoritatea membrilor noștri cântă în strana bisericii, așa îmbină credința cu viața de zi cu zi a oamenilor noștri, care sunt simpli, de la țară. Ei se ocupă cu munca de la câmp, albinăritul și creșterea animalelor, deci au profesiuni onorabile. ”( Ștefan Moroșan). I-am întrebat dacă participarea lor la diferite concursuri și festivaluri s-a soldat cu cucerirea unor premii. Bineînțeles că-n cor au spus un răspicat „DA !” „În primul rând noi am participat la multe festivaluri. Nu se acordă aproape nicăieri diplome de clasament, făcându-se o ierarhizare, ci se acordă numai diplome de participare. Și-apoi noi suntem mândri că ne invită, înseamnă că ne este recunoscută valoarea. Dar și cântece ca acelea pe care le cântăm noi nu are nicio formație, pentru că noi, în primul rând , am păstrat cu sfințenie cântecele foarte vechi, unele specifice satului nostru, nu numai ale zonei folclorice din care facem parte. Aduceți-vă aminte cum am fost primiți noi la concertul susținut în biserica din Sibiu, unde, după ce ne-am susținut programul inițial, am fost bisați. Dar nu ni s-a permis să mai cântăm atunci, ci după terminarea întregului program. Și, atunci, am cântat mai mult decât în prima parte. Și, unde mai pui că , pe lângă faptul c-am fost bisați, la finalul manifestării am fost aplaudați în picioare, deși ne aflam într-o biserică. Îți trebuia mândrie mai mare sau o diplomă? ” (Emil Ianuș ) ”Nu trebuie să uităm că la Sibiu am fost invitați de părintele Onica Cristian, fiul profesorului Onica Gheorghe din Horodnicul de Sus și de Mihai Colibaba, fiul directorului Marcel Colibaba de la Școala ”Popadiuc” din Rădăuți. Am avut cele mai mari satisfacții în zilele în care am cutreierat în cele două localități Sibiu și Sfântu Gheorghe.”( Vasile Bădeliță)

228

Acest grup folcloric a fost prezent la toate activitățile culturale din comuna Horodnic de Sus și la multe alte în localitățile învecinate. Cu ocazia sărbătorilor de Bobotează ale anului 2017, unde-a fost prezent, și-a cântat și artistul Alexandru Brădățeanu, au prezentat un spectacol de excepție, prilej cu care maestrul Emil Ianuș a rostit și-o urătură foarte frumoasă, pe care o reproduc mai jos: Are înghețat salariu Și colacu și dolariu Aho. Aho, copii și frați Și sticluța și pahariu Jumătate înghețați, Și să-nghețe și plugariu. Ia poftiți lângă fereastră Zurgălăi și clopoței Ș-ascultați urarea noastră. Mai strigați o dată hăi ! Zurgălăi și clopoței Porniți plugul, măi flăcăi Frunză verde trei aluni Și strigați de trei ori hăi ! Bună vreme, oameni buni, Iaca, iarna-i jumătate, Frunză verde, albă floare Vântul tot mai rece bate, Ca buchetul de ninsoare, Dar horodnicenii vin Deși Anul Nou, se pare, La căldură, în cămin, Cade-n unu ianuarie, Nu c-ar fi sobe cu foc, Azi la noi se decalează Cî au cușme și cojoc, Și-l urăm la Bobotează. Dar mai mult să se-ncălzească Zurgalăi și clopoțăi La căldura…sufletească. Mai strigați o dată hăi! Și au prins multă căldură La momentul de strânsură, Însă nu din întâmplare, Căci ajunși cu toții criță Ci că-i gerul cel mai mare Au intrat în Periniță, Și din cauza ninsorii Oameni noi cu oameni vechi Să înghețe urătorii, Să se pupe în perechi. Dar mai sigură că primariu 229

Că așa-i la Periniță. Hăăăiii, hăăăiii !

Foaie verde romaniță Că așa-i la Periniță. Primul pup la Periniță Vali Luța-Sbiera Ghiță, După care un pup- sigiliu Cu primarul și consiliul. Și apoi un pup amabil De primar și șef- contabil. Foaie verde romaniță Că așa-i la Periniță. Hăăăiii,hăăăiii! Și apoi foarte discretu Să se pupe cu bugetu Și să dea Doamnei Cultură Măcar un pupic pe gură, Cum se pupă-n teritoriu Pe-ntuneric trecătoriu Pe la sensul giratoriu. Hăăăiii, hăăăiii !

Foaie verde ca măslinii Haideți, fraților, cu mini Să-i urăm acum di ghini Pi răzeșii Bucovinei. Frunză verde ca mararu Să trăiască gospodaru Vasălică, gospodaru, Bun prieten cu Cotnaru, Să se pupe cu…paharu. Iar răzeșul Bădilițî Cu musteața furculițî Ca un gospodar de vițî, Fiindcă nu-i destul de crițî Să mai pupe-o șlibovițî. Foaie verde romaniță Că așa-i la Periniță. Hăăăiii, hăăăiii !

Frunză verde foi ca merii În mijlocul primăverii Se mai pupă-n cursul serii Polițiștii cu șoferii. Când fiola se-nverzește, Iar șoferul o steclește, Căci permisul, oameni buni, Îl mai pupă la trei luni. Foaie verde romaniță,

Iar Grijincu, zis Marcel, Gospodar și voinicel, Îmbrăcat cu sumănel, Frate bun cu…Otonel, Să mai pupe-un …păhărel. Iar Florescu Simion, Care cântă din trombon Și halește un jambon, Dar nu bea decât sifon 230

Că așa-i la SăPeriniță. mai pupe un…bidon. Foaie verde romaniță Că așa-i la Periniță Hăăăiii, hăăăiii !

Hăăăiii, hăăăiii ! Și-am zis verde ca măslinii Noi, Răzeșii Bucovinei, Ne pupăm cu tăți vecinii, Care au sticlilii plini Și plătesc plugarii ghini. Ce zici ,bade Valentini, Ai luat punga cu tini ? Dacă nu badi la anu Să-ți uri Bradațanu Și să-l pupi la Periniță Pi Hrincescu Mihăiță, Nu ca azi pe badea Ghiță. Zurgălăi și clopoțăi Opriți plugul, măi flăcăi, Și strigați de trii ori hăi Să s-audă-n munți și văi. Hăi-hăi, hăi-hăi, hăi-hăi ! ”

Pe când Zub, zis și Ionel, Cel mai blând decât un miel Și nu-i băutor defel Fiindcă este singurel, Să se pupe el…pe el. Foaie verde romaniță Că așa-i la Periniță. Hăăăiii, hăăăiii ! Dară Ianuș, urătoru Care pare beat ca chioru Când se pupă cu ulcioru, Să-și oprească plugușoru, Fiindcă e plictisitoru, Că ne pupă…somn-ușoru. Foaie verde romaniță

La aniversarea profesorului Ion Prelipcean din anul 2019 s-au rostit felicitări în versuri de către maestrul Emil Ianuș, Dumitru Parasca și gen.(r) Viorel Onica. De vorbit , au vorbit toți cei care-au ținut să participe la acel eveniment fericit din viața prietenului nostru. Nu știam că atunci va fi ultima manifestare de prietenie pe care i-o facem prietenului nostru. Iar Grupul Vocal „Răzeșii 231

Bucovinei” i-a închinat cântecul „Cântarea lui Ion”, pe versurile maestrului Emil Ianuș și muzica de Viorel Bădeliță. Deși toamna e bogată „Noi, răzeșii lui Ștefan Azi e ziua ta, Ion, Am venit frate cu frate Noi vom bea doar apă plată Să-i spunem lui Prelipcean Și aceea cu sifon. La mulți ani cu sănătate ! Și, cum ai venit pe lume Și plângând și dezbrăcat, Noi, cu cântece și glume Azi te facem om bogat.

Căci pe drum sunt polițiști, Care-n caz de una mică Îi opresc pe bicicliști Ca să sufle în bășică.

Căci și tu, bade Ioane, Ai îmbogățit pe mulți Și cu cărți de milioane Și cu brend de oameni culți.

Și nici una și nici două Ei respectă eticheta; Dacă bicicleta-i nouă, Ei confiscă bicicleta.

Dar ca tine altul nu-i Mai bogat peste planetă, Că Parasca cu ai lui Toți au pus de-o bicicletă

Deci, plecând de la agapă Și tu prinzi a pedala, Biciclistul poate scapă, Însă bicicleta -ba !

Și cum azi e ziua ta, Zi în care te-ai născut, Cine oare n-ar cânta Când e rostul de băut ?

Și ar fi păcat de bani Câți i-am pus pe două roți Să le-nvârți atâția ani Câte cărți ai să mai scoți ! La anul și la mulți ani !

232

De mai multe ori am asistat, cu prilejul spectacolului dat de formațiile folclorice invitate din comunele limitrofe orașului Rădăuți de Anul Nou, căci era un adevărat spectacol, la evoluția și a acestui grup folcloric în fața Primăriei Rădăuți. Evoluția acestui grup folcloric a fost întotdeauna foarte apreciată de mulțimea de spectatori, atât pentru conținutul urăturilor, cât și pentru superba interpretare. Urăturile erau compuse de maestrul Emil Ianuș. Întotdeauna urăturile se refereau la situația la zi din orașul Rădăuți, dar și din localitățile învecinate. Iată una din urăturile la care am asistat: Și la mulți…apocaliptic, „Aho, ho, copii și frați Căci în brazde lasă De la poale de Carpați, urme Preacinstiți bucovineni, De ștampile și de urne, Gospodari rădăuțeni, Iar partidele cu toate Ia poftiți lângă Așteptând holde fereastră bogate Și-ascultați urarea Tot socot și iar socot noastră, Buletinele de vot, Fiindcă, iaca, a sosit Iar în ultima repriză Plugușorul cel vestit La atentă analiză De la daci, de la Să vezi, frate, ce romani, surpriză ! Care vine ani de ani. Zurgalăi și clopoțăi Zurgălăi și clopoței Îndemnați plugul, Ia porniți plugul flăcăi flăcăi! Și strigați de trei ori hăi Și de-aceea frate,

Însă anul ista-i critic Fiindcă plugul îi politic 233

astăzi,

Și-atunci bunul Dumnezeu Ascultând de oful meu, Iată ce-a zis în cuvânt Către cei de pe Pământ: -Dacă voi vreți binele Mai lăsați mașinile Și mai mergeți , bre, pe jos Că e mult mai sănătos Și luați exemplul meu Ce-am făcut cu sfinții eu. Zurgalăi și clopoțăi Mai strigați o dată hăi !

Mergi pe ulițele toate Dintr-un capăt în celalt Numai pe covor deasfalt, Dar și Rădăuțiul are O problemă foarte mare Cu mașina din dotare, Căci în criză de parcare Sunt cam mulți aceia care O parchează pe cărare. Încât eu, în disperare, Pun la ceruri ontrebare: Doamne, ce-o să facă oare Lumea în continuare? Căci mai ieri în Rădăuți Nu erau decât căruți, O căruță cu un cal, Care trăgea singur la deal, Nu ca astăzi, dragă vere, Cum trag zeci de cai…putere ! Zurgalăi și clopoțăi Mai strigați o dată hăi !

Că nici Eva, nici Adamu Deși nu cunosc volanu, Ei sunt fericiți în Rai Stând acolo unde n-ai Nici mașină, nici tramvai, Nici control de polițai , Care te opresc din cale Să le sufli în fioale, Iar cumva, Doamne ferește, Dacă asta se-nverzește Ai rămas fără tain 234

-Foaie verde ca măraru Ori permisul, ori dolaru ! Și atunci, în gândul meu I-am șoptit lui Dumnezău Și îngerilor cei buni Că la noi, pe la români Și dolarii fac minuni. Zurgalăi și clopoțăi Mai strigați o dată hăi !

Cât ai zice șpriț din vin ! Zurgalăi și clopoțăi Mai strigați o dată hăi ! Că mi s-a-ntâmplat și mie Când veneam în veselie De la una…cumetrie Hop ! de după un viraj M-a oprit un echipaj, Dar când unu ,polițistu, Mi-a cerut să-i dau permisu Eu l-am întrebat discret: -Da mata nu ai carnet ? Ce, ai scos o lege nouă Ca matale să ai două, Pe când eu să n-am niciunul Străbătând per-pedis drumul ? Foaie verde bob năut Fă-te că nu m-ai văzut ! Zurgalăi și clopoțăi Mai strigați o dată hăi !

Dar rădăuțenii tăți Sunt cinstiți și patrioți, Muncitori și gospodari, Neam de neamul lor plugari, Iar eu azi, de NOUL AN, Ca plugar bucovinean, N-am venit cu plugușorul Pentru ca să-mi crească sporul, Ci să ur întru MULȚI ANI ! Dragilor contemporani, Ca-mpreună, strâns uniți Rădăuțiul să-nfloriți !

Și atunci el temerar Mi-a răspuns citeț și clar: 235

Zurgalăi și clopoțăi Mai strigați o dată hăi !

Raiul pe acest Pământ, Moștenit prin legământ De la Ștefan, Domn cel Sfânt ! Zurgalăi și clopoțăi Opriți plugul , măi flăcăi Și strigați de trei ori hăi Să s-audă-n munți și văi! Hăăăiii, hăăăiii, hăăăiii !

Iar, dacă peste un an Voi veni din nou la geam Eu cu Eva și Adam Și plugarii care-i am, Să vă spunem hotărât Că voi toți ați coborât Și prin fapt și prin cuvânt

Pe scena Casei de Cultură din Horodnic de Sus

236

La sfințirea bisericii din Dărmănești

Putna- târgul de tradiții și produse tradiționale

237

Fotografie după un spectacol la HORODNIC DE SUS

La sfințirea bisericii din CĂLUGĂRIȚA împreună cu IPS PIMEN 238

La sărbătorirea lui ION PRELIPCEAN

Program la troița eroilor Revoluției din Decembrie 1989 construită de maestrul EMIL IANUȘ

239

240

TARAFUL MUCEA VASILE „Primul rapsod al Bucovinei ” Localitatea: BILCA Anul înființării: înainte de Primul Război Mondial Conducătorul: MUCEA VASILE Vasile Mucea a văzut lumina zilei la data de 11 martie 1933 în comuna Bilca din județul Suceava. Se trage dintr-o familie de țărani bilcani, muzicanți, bunicul său ,PARTENIE BUJOR, fiind un foarte bun muzicant în Bucovina, încă dinainte de Primul Război Mondial. Era invitat să cânte chiar la moșia lui Iancu Flondor, arhicunoscutul militant pentru Unirea Bucovinei cu Patria- Mumă. La Storojineț, unde era moșia lui Flondor, acesta organiza destul de des baluri pentru protipendada acelor vremuri. Bujor a deprins meșteșugul cântatului la vioară de la fratele său mai mare, George. Acesta a murit pe frontul rusesc în Al Doilea Război Mondial. În anii 51 a înființat Taraful Bujorul în amintirea bunicului său, Parteni Bujor. Alături l-a avut și pe fratele său, Pamfil, care le ținea hangul la vioară. Taraful, întâi și-ntâi, avea în componența sa trei membri, apoi 4: Vasile Mucea- vioară, Pamfil Mucea- acordeon, Roman Pamfil- tobă și Fusa Savin- vioară secundară-braci. În anul 1960 a fost cooptat în taraf și tânărul Constanin Sofian- la fluier. Era viitorul muzician de succes. Acesta, ani de zile a cântat în orchestra Ansamblului Folcloric „Ciprian Porumbescu”, până s-a urcat la Domnul. Bunicul a căzut prizonier la ruși în anul 1917. A fost ales de două cucoane să muncească pe moșia lor. Devenise omul lor de încredere și ea la trimis după cumpărături. În Săptămâna Mare a plecat la Arhanghelsk să facă cumpărături pentru Paști. Se odihnea într-un parc, când a auzit un zvon de vioară și-a văzut un om doinind în românește. S-a dus imediat la el. Era un țigan din Ardeal care doinea: „Dar străinu-i tot străin/ Și la inimă hain/ De i-ai face cât de bine/ Se tot uită rău la tine.” Cântecul șl-a răscolit. 241

S-a întors la cucoane, s-a urcat în pod, a scos uniforma austriacă, a curățato, a călcat-o și s-a îmbrăcat cu ea. Le-a spus cucoanelor că el pleacă de unde este. A pornit-o la drum pe jos. După ce-a trecut Nistrul, s-a lăsat în genunchi, a sărutat pământul românesc și i-a mulțumit lui Dumnezeu că l-a lăsat să mai calce o dată pe pământul românesc. Povestea că pe vremea lui nunta ținea trei zile: de sâmbătă dimineața până luni seara. Ei porneau de joi dimineața cu mocănița, apoi cu faetonul sau sania, după vreme. Sâmbăta dimineața se pregătea „buhașul”, un brăduț împodobit și colacii pentru miri și se puneau pomișori la poartă. Ei cântau „Huțulca” în trei ritmuri. Nuntașii apăreau de după dealuri cu desagi în spete. Pe-atunci era obiceiul ca nuntașii să închine mirilor câte un dar, colaci și ștergare Apoi se așezau la mese și începeau să cânte, fiind acompaniați de muzicanți. Vă dați seama că până luni seara aveau ce cânta, deci erau nevoiți să cunoască multe melodii, uneori cântau și melodii specifice altor meleaguri. După satisfacerea stagiului militar, Vasile Mucea s-a căsătorit cu Victoria Horodnic cu care va avea doi copii: Elvira și Vasilică-Florin. Băiatul a moștenit gena muzicală a tatălui, fiind un strălucit talent la acordeon și orgă, precum și un renumit conducător de taraf, nepunând la socoteală și alte talente pe care le are. Un singur lucru a regretat Vasile Mucea: n-a făcut studii muzicale pentru a putea citi o partitură. Dar a înțeles și muzica simfonică și a fost vrăjit de muzica lui George Enescu și a lui Ciprian Porumbescu. În cei peste 50 de ani de activitate muzicală a adunat peste 2000 de melodii, în sensul că le-a memorat , iar textele le-a scris meticulos în caiete, pe care le-a păstrat cu sfințenie. A cântat cu o voce divină, acompaniindu-se la vioară, doine, balade, cântece de vânătoare, de cătănie, de pădure, haiducești, până la bătute câmpenești. El a fost acela care a cântat, înaintea artistului Grigore Leșe, melodia „Cântă cucu-n Bucovina”, creație din anul1904 a compozitorului bucovinean Constantin Mandicevschi. El a scris un cântec de jale al bucovineanului aflat sub ocupație austro-ungară, la comemorarea celor 400 de ani de la urcarea domnitorului Ștefan cel mare la Ceruri. Vasile 242

Mucea l-a descoperit în satul Concești din zona Storojinețului, unde avea rude și l-a înnobilat cu interpretarea sa de excepție. Astăzi cântecul este un simbol și un imn al Bucovinei. La fel a procedat și cu „Bătrâneasca de la Bilca”, veche de peste 150 de ani, pe care a preluat-o, a prelucrat-o și îmbogățit-o, dându-i și un aspect muzical plăcut. Primul turneu în străinătate l-a făcut la vârsta de 67 de ani, în anul 2000. Fiecare spectacol dat în străinătate cu taraful se încheia, invariabil, cu „Balada” lui Ciprian Porumbescu și „Ciocârlia” lui George Enescu. Spectatorii se extaziau. „Erau ținuți la bis aproape o oră” ne-a declarat mândru tare Florin Mucea. A avut o arie foarte întinsă de activitate. A cântat cu taraful de la Dorna și până pe malul Prutului, fiind foarte apreciat pentru glasul său și pentru sunetele fermecate ale arcușului care luneca pe strunele viorii. Iar românii, în general, și bucovinenii, în special, l-au ascultat pe tot globul, la auzul acestei melodii, și nu numai, din ochii lor s-au scurs lacrimi pe obraji. Iar după glasul lui molcom vor tânji oamenii care l-au ascultat, cât vor trăi. Cele mai cunoscute melodii cântate de el erau Bătrâneasca ( De la Crasna la Ciudei), Huțulca, Sadăul, Cântă cucu-n Bucovina, melodie cântată de el încă din copilărie ,cu mult înainte de artistul GRIGORE LEȘE. Prin anii 70 a cooptat în componența tarafului pe Gheorghe Mucea, nepotul său, cu doba, și pe Constantin Sofian, cu fluierul, fie-i țărâna ușoară. A câștigat numeroase premii la Cântarea României, Maramuzical, zilele României la Lyon etc. Taraful Mucea a efectuat numeroase turnee în Franța ( anii 2000, 2001 și 2005, în total 4 turnee), Germania, Austria, Marea Britanie, Italia ș.a. A susținut concerte în Paris, Lyon, Viena, Torino, Regensburg, Londra, Grenoble, Milano, Budapesta etc. Pentru activitatea sa prodigioasă, pusă în slujba României, în general ,și a Bucovinei, în special, rapsodul popular VASILE MUCEA a fost 243

distins în anul 2009 cu MEDALIA ANIVERSARĂ și în anul 2018 cu MERITUL BUCOVINEI (post mortem). Din păcate nu l-am cunoscut personal, decât indirect, dar m-am simțit onorat când fiul Domniei Sale a acceptat să-l includ în această carte. Mulțumesc foarte mult, domnule Florin ! Era nelipsit de la orice petrecere tocmai datorită arcușului său fermecat, precum și repertoriului de cântece populare, în special cele din Bucovina. Doar știe toată lumea cum interpreta vocal „Cântă cucu-n Bucovina” acompaniindu-se la vioară. Nu-i trebuia orchestră pentru acompaniament.

M-a impresionat profund o afirmație pe care am auzit-o de la cineva și pe care am reținut-o: „Puține sunt formațiile de muzică populară care reușesc să păstreze frumusețea și simplitatea vremurilor de odinioară, alegând și menținând un repertoriu autentic și lipsit de muzica atât de comercială a timpurilor noastre. Ei n-au făcut rabat de la calitate, de la tradiții și obiceiuri strămoșești și tocmai de aceea se bucură de aprecieri și popularitate, chiar și după trecerea lor în eternitate.” Iar au adaug că și fiul și nepotul lui păstrează aceeași linie, vechile melodii cântate de tatăl și bunicul lor sunt păstrate cu sfințenie în repertoriul lor, ducându-i faima mai departe și întărind ce le-a lăsat maestrul, c-a fost un adevărat maestru, și „scormonind” în satele Bucovinei pentru a afla și alte melodii strămoșești. Dar interpretarea melodiei „Cântă cucu-n Bucovina” rămâne o interpretare antologică a lui Vasile Mucea, bunicul. Tocmai datorită interpretării lui Vasile Mucea, bunicul, această melodie a fost declarată de bucovineni ca „Imnul Bucovinei întregi”. „Cred că l-ați văzut pe tata că, atunci când cânta, era îmbrăcat cu frumoasa cămașă de la Bilca, aceasta și vioara fiind simbolurile strămoșești, la care ținea foarte mult și cu care, i-am respectat voința, a vrut să treacă în veșnicie.. De fapt, costumul

244

popular de Bilca, era emblema noastră, și nu numai, el fiind respecta cu sfințenie de toți bilcanii.”(Florin) Pentru talentul său deosebit, Centrul Cultural „Bucovina ” din Suceava l-a propus în anul 2010 pentru onoranta distincție de „Tezaur Uman Viu”, distincție pe care, din păcate, n-a mai apucat s-o primească, urcându-se la Ceruri în 11 ianuarie 2011. În memoria sa, din 2012, a treia zi de Paști, se organizează la Bilca „Festivalul Vasile Mucea”. Considerăm că el se odihnește liniștit și împăcat de talentul său care este dus mai departe de fiul și nepotul său. Și-așa taraful lui Vasile Mucea va rămâne veșnic în memoria celor care -lau ascultat, în cea a bilcanilor, mândri că au fost din satul lor, dar și a celor din localitățile prin care au peregrinat ducând , cu mare dragoste, comori ale folclorului nostru milenar, nemaiîntâlnit în alte zone ale țării. Pe unde-au adiat corzile viorii lui Vasile Mucea, s-a trezit in fior în inima celor care l-au ascultat, fiori care dăinuiesc veșnic. Fie-i memoria veșnică !

Taraful cântă la o strânsură 245

Printre primii membri ai tarafului

Taraful de-acum 40 de ani

246

Artista SOFIIA VICOVEANCA cu familia MUCEA

Taraful împreună cu artista MARIA CIOBANU 247

Demnii urmași ai rapsodului VASILE MUCEA Localitatea: BILCA Anul înființării: continuator al vechiului taraf. Conducătorul: MUCEA FLORIN A văzut lumina zilei la data de 17 iulie 1969 în comuna BILCA, județul Suceava. A urmat cursurile școlii primare și gimnaziale în satul natal, apoi studiile liceale la Liceul Economic și de drept Administrativ Suceava și cele universitare la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava la specialitățile Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică și Facultatea de Inginerie Mecanică, Mecatronică și Management. Deși a absolvit două facultăți și masterul, chemarea pentru muzică a fost mai puternică și s-a îndreptat spre aceasta. Dar eu spun că și moștenirea lăsată de distinsul său tată, maestrul în muzica bucovineană Vasile Mucea, a fost valorificată de Florin, ducând astfel mai departe tradiția familiei sale în folclorul muzical bucovinean. Prima nuntă la care a cântat a fost la data de 10 iulie 1983 la Straja. Atunci a cântat cu taraful format de tatăl său și de vărul său, Gheorghe Mucea, care a bătut cu frenezie doba. „Este o poveste întreagă cu numele tarafului. De la bun început, cel constituit de tata s-a numit Taraful „Bujor”, în amintirea strămoșului, apoi ,pe vremea tatei , s-a numit Taraful „Mucea Vasile”, iar ,după moartea tatei, am convenit, la propunerea unui membru al tarafului, să se numească „Taraful Florin Mucea”. Am mai cântat și sub denumirea „Bilcanii”. Așa că, oricum ai întoarce-o, actualul taraf își trage seva din cel al bunicului meu. Speranța mea, după cum se prezintă situația, taraful nostru va trece prin veacuri, mereu ridicându-se cineva din neam, care să-i ducă faima mai 248

departe. Mâine, poimâine , după părerea mea, se va numi Taraful „Vasilică Mucea” , apoi…, căci Vasilică va prelua ștafeta. De asta sunt foarte sigur !” Odată cu formarea unui taraf de către Florin Mucea, aceasta a primit numele de „Taraful Florin Mucea”, care continuă cu succes tradiția familiei. „La această dată taraful are următoarea componență: Vasilică Mucea- vioară; Florin Mucea- acordeon , vioară și orgă; Aurel Sfirschi- trompetă; Andreea Vicovan- interpretă de muzică populară și atunci când situația o cere, și Adina Fărtăiș- interpretă de muzică ușoară. Ea se alătură tarafului atunci când se cântă la nunți sau la diferite manifestări culturale într-un oraș, deoarece noi cunoaștem foarte bine preferințele nuntașilor din această zonă, și nu numai. Tocmai de aceea trebuie să fim precauți și să ne îmbunătățim repertoriul încontinuu. Nu vrem să ne trezim în mijlocul unei nunți că cineva cere o anumită melodie și noi să n-o știm sau să n-o fi repetat ca să sune perfect. Tocmai de aceea suntem atenți să îmbogățim repertoriul cu melodii care sunt agreate în toate zonele din aria noastră de activitate.”(Florin) Este ceva ce Florin Mucea mi-a declarat cu mare mândrie: „Fiecare din membrii tarafului nostru practică și o profesie dobândită prin studii: solista de muzică populară a absolvit un master la Conservatorul din Iași, solista de muzică ușoară este angajată a Ansamblului Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Aurel Sfirschi este absolvent de liceu, iar Vasile, interpret la vioară, este student la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.” Și cu alt prilej am înregistrat o altă mărturie a lui Florin: „Evenimentele la care participăm durează uneori chiar până la 12 ore încontinuu. În tot acest timp membrii tarafului trebuie să cânte la același nivel pentru că cei care vin la manifestare nu-și doresc să 249

asculte o formație care să facă pauze lungi și dese. Dar noi, care cântăm din pură pasiune, punem mult suflet în timpul cântatului și astfel nici nu știm când trece timpul. Și-apoi, cu trecerea timpului, acumulăm tot mai multă experiență în dozarea efortului, spre a menține calitatea interpretării la cote cât mai înalte. De multe ori, la finalul unei evoluții, fie el spectacol, nuntă sau altceva, ne mirăm și noi cât timp am cântat. Și-apoi, când în jurul nostru este atâta veselie și spectatorii nu cunosc oboseala, chiar dacă joacă ore la rând, cum să fim noi posomorâți ? Puterea ne-o tragem din dragostea noastră pentru muzica populară, dar și din entuziasmul lor. ” Se poate afirma cu ușurință, mai ales după cele spuse mai sus, că agenda lor este foarte încărcată . Am putea spune chiar că pentru ei nu prea există perioade libere, poate doar posturile în care nu se fac nunți, cumătrii sau alte evenimente culturale. Cântă la multe nunți, mai ales la cele din perioada de iarnă, primăvară și toamnă, iar în diferite perioade ale anului susțin concerte la Paris, Londra, Torino sau Madrid, îndulcind astfel durerea și nostalgia după plaiul strămoșesc a bucovinenilor, și nu numai, plecați la muncă în străinătate. De fapt, nu o dată Florin a declarat: „Pentru noi, membrii formației, nu este bucurie mai mare decât aceea să mergem să cântăm , alinându-le dorul de țară fraților și surorilor noastre plecate departe, în lume. Nu uit niciodată de sfatul tatei: să cânți și bogatului și săracului, pentru că muzica unește oamenii și-i face mai buni.” Oare se putea un sfat mai bun ? Nu cred. Și sunt sigur că Florin, Vasilică și cei care vor veni după ei,din familia și neamul lor, vor respecta dorința tatei, care este sfântă pentru neamul lor., și cred că și pentru alți interpreți din zona Bucovinei.

250

Cu ocazia discuțiilor purtare, am putut constata că cei doi, Florin și Vasilică, tată și fiu, tineri artiști de pe plaiurile Bucovinei, binecuvântata Bilcă ,sunt și adevărați poeți. Se pare că dragostea lor pentru poezie izvorăște tocmai din frumusețea plaiurilor pe care sau născut și unde trăiesc. Iată ce-au spus: „ Din inima Carpaților, de acolo unde din păduri pornesc vesele, mai spun povești despre locul în care soarele apune, acolo a lăsat Dumnezeu o bucată de paradis numită Bucovina. În acest loc minunat a trăit unul dintre marii rapsozi, reprezentativ ai tradiției noastre bucovinene VASILE MUCEA. El a purtat și transmis urmașilor săi mesajul autentic, fidelitatea și puritate spiritului autentic, popular.” Prin ce spun, cei doi urmași a marelui rapsod bucovinean, Florin, fiul, și Vasilică, nepotul, își exprimă dragostea și prețuirea pentru cel care i-a inițiat în taina instrumentelor, i-a supravegheat să se perfecționeze și-apoi le-a permis să zboare în lume. Drept mulțumire, aceștia îi respectă cu sfințenie memoria acestuia și nu uită niciodată să spună că ei sunt urmașii marelui și vestitului rapsod Vasile Mucea din Bilca. Tot Florin mi s-a destăinuit că „la petreceri cântăm pe diferite ritmuri: „Huțulca”, „Bălăceanca”, „Pădurețul” , „Bătrâneasca” și alte melodii. „Procedăm astfel pentru ca jocul să nu fie monoton, numai pe un singur ritm. Vă mai spun că noi cântăm și ce melodii mai cer petrecăreții. De ce să nu se simtă și ei foarte bine ? ” „Pentru că v-am spus și ce melodii cântăm, cred că este cazul să vă mai amintesc câteva din repertoriul nostru: „Bătrâneasca de la Vicov”, „Jelea Bucovinei”, „Huțulca”, „Bălăceanca”. „Pădurețul ”, „Trilișești”. Și v-aș putea enumera încă vreo zece melodii care se cântă în toată Bucovina și de care taraful nostru nu este străin și nici nu le ignoră. Pentru aceasta vă invităm la o petrecere sau la o nuntă la care cântăm noi, ca să le notați pe toate.” 251

„Pentru c-am ajuns la acest capitol să vă spunem că anul trecut am cântat la „Nunta anului”. Este vorba de căsătoria Magdalenei Ursachi, nepoata noastră, la care a cântat și artista Angelica Flutur. Noi spunem c-a fost cea mai grozavă nuntă, nu numai pentru c-a fost a nepoatei noastre, ci și pentru faptul că la ea doamna Angelica Flutur s-a întrecut pe sine, atmosfera încinsă s-a datorat și Domniei-Sale.” „Anul trecut, pe 21 august ,am avut un eveniment fără asemănare: pentru românii din Diasporă a fost organizată o „Seară bucovineană” la popasul de la Vadul Vlădichii din capătul Rădăuților. Atunci am avut invitați speciali pe Angelica Flutur, Alexandru Brădățan și Grigore Gherman. Cred că vă imaginați ce atmosferă a fost la acea petrecere de pomină, când au cântat cei menționați mai sus, artiștii cei mai îndrăgiți din Bucovina noastră. Iar pentru toamna și iarna care vine, dacă ne vor permite condițiile din țară, avem pregătite câteva proiecte muzicale, pe care le vom comunica la timpul potrivit ” a conchis Florin Mucea, foarte mulțumit și, totodată, foarte mândru. Și avea de ce. Foarte frumos afirma cineva că „Puțin sunt formațiile de muzică populară ( în cazul nostru Taraful Florin Mucea) reușesc să păstreze frumusețea și simplitatea vremurilor de odinioară, alegând un repertoriu autentic și lipsit de muzica atât de comercială a timpurilor noastre. Ei n-au făcut rabat de la calitate, de la tradiții și obiceiuri și se bucură de aprecieri și popularitate, chiar după trecerea maestrului Vasile Mucea în eternitate .” Și suntem foarte siguri că așa va fi cât va dăinui un taraf cu numele de Mucea. Și oricine se poate convinge de cele spuse mai sus dacă va asista la una din evoluțiile lor. Să-i dau cuvântul lui Florin pentru a ne mai destăinui ceva din activitatea sa prodigioasă: „Cânt la orgă, saxofon, acordeon, bat 252

doba și la alte instrumente tradiționale, am aptitudini actoricești pe care le-am obținut în urma colaborării cu diferite trupe de teatru. Sunt organizator de spectacole și turnee în străinătate cu taraful „Bujorul ” din Bilca, cu Ansamblul „Arcanul” al Universității „Ștefan cel Mare ” din Suceava, Ansamblul „Doina Carpaților” din Iași, cu Ansamblul Folcloric „Ciobănașul” al Clubului Copiilor din Rădăuți, cu Ansamblul „Florile Bucovinei” din Rădăuți. Cu Taraful „Bujorul” din Bilca am organizat turnee în Franța (2000-2002, 2005-2013). Am susținut spectacole la Paris, Grenoble, Lyon, La Rochelle, Pau, Carcassone, Vert saint Denis, Pasntault,Combault, Saint Pierre les Elbeuf și în alte locuri. Am fost invitați la Festivalul Mondial de Turism de la Lyon în anul 2000,la Festivalul „El Dorando Pyrenness ”în mai 2005, Mois de la Roumaniee în noiembrie 2005, la Salonul Mondial de Turism de la Paris în 2007, la Festivalul Internațional de Folclor de la Cantahede ( Portugalia-2009) la Summit-ul minorităților din Rădăuți în decembrie 2003, la Festivalul Maramuzical în 1997, 2000 și 2001, precum și multe alte manifestări culturale. Am susținut concerte caritabile în străinătate, prin acestea promovând imaginea României în lume, dovadă fiind multele articole elogioase la adresa noastră din presa străină.”

253

Tata, mama și Vasilică

Grigore Gherman, Angelica Flutur și Alexandru Brădățanu, prietenii lui Florin 254

Împreună cu artista Maria Dragomiroiu

Moment de relaxare împreună cu prietenii 255

FLORIN MUCEA la clape

256

„BINEVESTITORII MISIONARI” Localitatea: DORNEȘTI Categoria:GRUP VOCAL Instructor:TIBERIU FEDOREANU, preot Anul înființării: 2015 Nr.membri: de la 15 la 39 (în funcție de anotimp) Cu prilejul diferitelor manifestări în cadrul Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina am avut prilejul să vizionez evoluția grupului de copii din cadrul comunei Dornești. Grupul fost înființat și este instruit de către preotul Tiberiu Fedoreanu și profesoara de umanioare Genoveva Filip. I-am ascultat cu plăcere și la alte manifestări culturale din zonă, la care am participat. M-am bucurat tare când, la propunerea mea de-ai include într-o carte, cei doi mentori ai acestui grup vocal mi-au răspuns afirmativ, cu mare amabilitate. Așa că, în urma discuției, consemnez următoarele: „Grupul de copii ai Parohii Dornești a luat ființă în anul 2015 la inițiativa părintelui- paroh, în deplină colaborare cu doamna profesoară Genoveva Filip. Gândul inițial de la care s-a pornit a fost, de fapt, necesitatea implicării copiilor în viața bisericii, a comunității locale, cu extensie către împrejurimi, prin ceea ce au ei mai pur și mai frumos: sufletul deschis către semeni prin vers corect recitat și prin cântec nevinovat. Un alt motiv binecuvântat , și care s-a dovedit a fi o adevărată mană cerească pentru copii, este dorința noastră de a împlini o misiune sfântă într-o lume grav secularizată, iar această misie este de a ne mărturisi credința fără agresivitate și fanatism, de a cultiva virtuțile creștine , de a promova dragostea pentru neam, pentru țară, pentru limba română, de a ne exprima prinosul de recunoștință 257

pentru toți eroii care s-au jertfit fără zăbavă pentru libertatea, demnitatea și unitatea poporului român, iar toate acestea împreună sunt coordonatele neprețuite ale ființei și identității naționale. Așadar, mesajul grupului străbate veacurile și mișcă inimile în învierea sentimentului patriotic. De aceea, de cele mai multe ori, suntem echipați tradițional în costume populare, iar textele recitate sau cântate trimit la origini, la exemple, la simboluri care ne reprezintă ca creștini pe aceste meleaguri. De-a lungul celor aproape 5 ani de existență am desfășurat ( am organizat) foarte multe activități, prilejuite de diferite evenimente culturale: Ziua Națională, Ziua Eroilor, Ziua Culturii, Ziua Mamei, Ziua Pensionarului, participarea la marșul pentru viață, la concerte și simpozioane, la momente importante legate de viața religioasă a unor comunități ( sfințiri de biserici, hramuri, slujbe arhierești, serbarea unor praznice), un total de 60 de apariții. Ne-am preocupat în tot acest timp și de educația morală, civică și religioasă a acestor copii. Le-am organizat și lor mici bucurii, pelerinaje ( excursii), zile de naștere, i-am înconjurat mereu cu multă iubire, ne-am distrat, iar, când a fost de muncit, am muncit cu migală, pe fiecare silabă, pe fiecare sunet și copiii au devenit tot mai responsabili și mai buni. Menționăm că textele și cântecele programelor au fost ticluite până târziu în noapte, după zile și nopți de lecturi, după consultări și audiții, după compunerea sau transformarea unor poezii pentru o cât mai evidentă exprimare a mesajului creștin. Cel mai prolific program prezentat s-a numit „Deșteaptă-te, creștine !”, iar efectul a fost mereu cel scontat: auditoriul s-a simțit revigorat. Alte denumiri de programe religioase: -„Poveste de iarnă”. 258

-„Slavă ție, Sfântă Cruce”. -„Binecuvântată ești Tu între femei”. -Bucură-te, ceea ce întru adormirea Ta nu ne lași pe noi”. -O, Marie, nume sfânt ”. -Slăvim Înălțarea Mântuitorului și eroii neamului”. -„Mamele își duc copii la Iisus ”. -Program în cinstea Sfintei Parascheva. Nume de programe patriotice: -„Acasă-i România”. -„Ștefan Vodă mai trăiește”. -„Suntem români mereu”. -„Eroi au fost, eroi sunt încă.” -„Lacrima limbii române.” -„Dor de Bucovina ”. -„Scrisori către frați.” -„Eminescu și pădurea”. -„Cinste martirilor brâncoveni.” -„Hai să dăm mână cu mână!” -„Hora veșnic-a Unirii.” Pe parcursul activității noastre grupul a dispus de 39 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 17 ani, niciodată mai puțin de 15 copii, dar nici mai mult de 25. Dintre ei,unii sunt acum la liceu, alții la facultate, iar cei mai mulți sunt încă la școli gimnaziale. Au activat și activează în grupul nostru: Andreea Babalean, Andreea Robu, Alexandra Bogdan, Alexandra Chariuc, Alexandra Ionesi, Alexandra Grigoraș, Alexandra Zlotar, Andrei Chirilă, Andrei Covașă, Alina Confederat, Ana-Maria Covașă, Cristina Pâslaru, Claudia Mandiuc, Claudia Petrovici, Delia Ionesi, Damaris Pleșca, Daniel Șpac, Denisa Matei, Denisa Mandiuc, Daniela Istrătoaie, Daiana Chariuc, Emilia Cazacu, Georgiana Palade, Gabriela Ciornei, 259

Irina Mihalea, Iulia Chirilă, Iulia Istrătoaie, Iustina Mihalea, Nicandru Fedoreanu, Noelia Ciubotaru, Noemi Cerbu, Oana Istrătoaie, Ovidiu Crăciunescu, Paula Crăciunescu, Rebeca Zlotar, Teodora Costiuc, Teodora Fedoreanu, Vlăduț Cârdeiu, Xenia Cazacu. Ținem să mulțumim și pe această cale, în special doamnei profesoare Genoveva Filip pentru dragostea, implicarea, osteneala, cheltuiala, profesionalismul, sacrificiile de care a dat dovadă în acest timp. Fără disponibilitatea și timpul ei din belșug dăruit, am fi fost mult mai neînsemnați și mai neauziți. Nu putem trece peste bucuria cu care copiii s-au apropiat de acest grup, nu neglijăm suportul venit din partea parohiei și a părinților acestor copii și nădăjduim ca ceea ce am sădit de-a lungul timpului să rămână un punct de plecare în dezvoltarea armonioasă și sănătoasă a personalităților acestor mici apostoli. ” Sunt cuvinte foarte adevărate, sincere, izvorâte din inima unui om care s-a dedicat educării, sub toate aspectele a copiilor din comuna Dornești. Poate constitui un model demn de urmat și pentru alte comunități. Iar mândria preotului- paroh trebuie să fie cu atât mai mare, cu cât reușește foarte mult deplasări cu grupul de copilași și aceștia se prezintă la toate manifestările la care participă la cea mai înaltă cotă cu interpretarea, costumația, disciplina și ținuta. Cinste lor și îndrumătorilor !

260

DORNEȘTI- concert în biserica din localitate

Repetiție cu doamna profesoară GENOVEVA FILIP 261

Program la monumentul eroilor

262

IV SOLIȘTI INSTRUMENTIȘTI „NAIUL FERMECAT” Localitatea: GĂLĂNEȘTI-HURJUIENI Pasiunea:NAIUL Artistul: GABRIEL HURJUI „Am afirmat de mai multe ori că-mi place foarte mult să particip la evenimente culturale, fie că le organizez, fie că sunt simplu participant. Este un prilej deosebit și minunat de-a cunoaște oameni, dar, ce-i mai important, să-i întâlnesc pe vechii prieteni sau colaboratori, care mai au asemenea preocupări și iubesc activitatea culturală. Sunt clipe deosebite ! Dar și să întâlnesc și interpreți noi, fie vocali, fie instrumentiști este foarte bine ! Așa l-am cunoscut și pe GABRIEL HURJUI, un copil încântător din Hurjuieni- Gălănești. M-a frapat faptul că interpretează muzică populară, și nu numai, la nai, un instrument nu prea utilizat în zona Bucovinei. Nu este un instrument de suflat specific zonei noastre folclorice, întâlnit destul de rar în orchestrele populare sau tarafuri din zona Bucovinei. Mirarea mi-a fost cu atât mai mare cu cât interpretul este un adolescent. GABRIEL HURJUI, un adolescent de 15 ani, acum elev în clasa a X-a la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Școala primară a urmat-o în satul natal. Văzându-i talentul deosebit și dragostea lui pentru nai, părinții au făcut tot posibilul și lau dat la acest colegiu, pentru a-și perfecționa arta interpretării și, de ce nu, să asimileze și alte noțiuni despre muzica populară românească și cea clasică. Și-au avut perfectă dreptate, pentru că acum Gabriel interpretează foarte bine lucrări și la pian, iar la teoria

263

muzicii și la solfegii a acumulat cunoștințe folositoare pentru viitoarea lui carieră muzicală. Mi-a făcut o deosebită bucurie când a acceptat să stea de vorbă cu mine. Fiind foarte ocupat cu spectacolele, pregătirea și, bineînțeles, cu studiul individual, absolut necesar pentru un interpret, care se respectă, are foarte puțin timp liber. Impresia făcută despre el, când l-am ascultat și admirat în spectacole, mi s-a confirmat. Un copil timid, destul de înalt, cu corpul mlădios ca o trestie, cu voce domoală, calculată, iar sunetele scoase de naiul său sunt dumnezeiești. Mi-a răspuns calm, după fiecare întrebare se gândea câteva secunde, documentat și argumentat. Are o deosebită admirație și respect față de foștii lui învățători, profesori, dar și pentru cei actuali. Domnul profesor Nicolae Rus de la actualul colegiu, l-a îndrumat de la bun început în arta interpretării la nai, dar și în alcătuirea repertoriului. N-are pe nimeni în familie iubitor de nai. Spre acest instrument s-a simțit atras pentru că „ este un instrument de calitate, scoate sunete dumnezeiești, în concluzie, este un instrument pur” a accentuat Gabriel. Pentru început, părinții, după puterea lor financiară, i-au cumpărat un nai obișnuit, dar, văzându-i preocuparea deosebită pentru nai, i-au cumpărat un nai profesionist, la care cântă altfel. Și-a întocmit, ajutat de profesorul Nicolae Rusu, un repertoriu bogat pentru vârsta lui, din care spicuim: „Horă moldovenească”, „Puiul mamei, puișor”, „De când m-a aflat mulțimea”, „Cântec de nuntă”, „Sârbă” și „Joc moldovenesc”. Sunt încă foarte multe piese folclorice pe care le cunoaște, dar le va introduce în repertoriul său numai după ce le va interpreta așa cum se cuvine. Sunt sigur că repertoriul lui se va îmbogăți în permanență, deoarece este preocupat să învețe cât mai multe melodii. 264

„De acum trebuie să mă mai perfecționez în interpretare pieselor din repertoriul meu și apoi voi mai vedea. În orice caz trebuie să ascult de sfaturile mentorului meu”, mi-a mărturisit Gabriel. Fiind întrebat ce va urma după terminarea colegiului de muzică, mi-a răspuns că visează s-ajungă student la Conservatorul din Iași. Din câte i s-a spus, este o instituție muzicală de prestigiu, care-a pregătit specialiști apreciați de critica muzicală de specialitatea și s-ar simți onorat dac-ar reuși s-ajungă și el student acolo. Ar fi cea mai mare bucurie a lui dac-ar studia naiul cu maestrul Gheorghe Zamfir, spunându-mi „ Ce frumos este să duci vestea folclorului românesc în întreaga lume prin sunetele fermecate ale naiului, așa cum a procedat maestrul Zamfir.” Din inițiativa neobositului documentarist Ion Drăgușanul a fost pregătit și pus la dispoziția iubitorilor de muzică veche, cam neglijată până acum, a unui DVD cu titlul „Zicălașii”. Chiar titlul lui arhaic ne duce la gândul că muzica prezentată de această formație este muzică românească veche, păstrată din anii 1531-1848. Printre cele 19 cântece medievale de pe DVD menționez .„ Dansuri din Moldova”( Eftimie Murgu, 1828), „Cucuruz cu frunza-n sus” (Witlenberger Gesangbuch-1531), „Văleanca” ( Gavriil Muzicescu1890), „Doina și kolomenka”( Isidor Vorobchevici-1860), „ Arcanul ” și „Pasăre galbină” (Mikuli- 1847). Alături de ei sunt alți compozitori străini. Toate melodiile prezentate se constituie într-un adevărat tezaur muzical românesc, constituit pe parcursul a cinci secole. Personajele, care interpretează cântecele, sunt: Petru Oloieru, staroste; Răzvan Mitoceanu-contra; Constantin Irimia zicălaș și cobzar; Ionuț Chitic -gordună; Gabriel Hurjui- năier. Înregistrarea excepțională a sunetului a fost realizată de Dănuț Lungu. 265

Consider că este o mare cinste pentru Gabriel să cânte într-o formație alături de specialiști ai genului, recunoscuți de public, să interpreteze cântece atât de vechi. Aici l-a adus și talentul de cântăreț la nai ( năier). În timpul documentării am stat de vorbă și cu specialiști în muzică. Am cules doar cuvinte de laudă, atât pentru omul Gabriel, cât și despre cântărețul la nai Gabriel. „Este un interpret deosebit la nai, este foarte tânăr, are timp de perfecționare , pentru că totdeauna este loc de mai bine. (prof. Dimitrie Pomohaci) „ Gabriel este un adolescent mult prea talentat pentru vârsta lui. Un adolescent foarte modest, aplecat mereu pentru studiu. Este avid de cunoaștere. Am cântat la multe festivaluri folclorice alături de el. Întotdeauna vine cu o piesă nouă, uimindu-ne cu interpretarea ei. Îi prevăd un viitor strălucit.”(prof. Elena Negru) Mie nu mi-a mai rămas decât să aștern pe hârtie ceea ce-am constatat stând de vorbă cu acest adolescent, cu alți cunoscători ai muzicii și ai interpretului. Dar să se știe că pentru a scrie despre Gabriel am primit un impuls mare de la profesorul Constantin Munteanu, tot din Gălănești, care l-a cunoscut forte bine din timpul școlii. Pentru acest impuls îi mulțumesc foarte mult și lui. Vă mai destăinui un secret și vă rog să nul spuneți nimănui. Iam smuls lui Gabriel promisiunea că mă va invita la un mare concert pe care-l va susține, atunci când va veni vremea, cu o mare orchestră pe o scenă renumită din țară. De-abia aștept acel moment. Mult succes, Gabriele ! ” NOTĂ: articol apărut în heptodamarul „Crai nou” și în săptămânalul „Săptămânalul „ din 18 septembrie 1015. PREMII OBȚINUTE 266

Premiul I -Festivalul Internațional de Folclor „Friedfrich Scwartz”, ediția a IV-a, Suceava, 2017 -Festivalul- concurs Silvestru Lungoci”, Horodnic de Sus,2014 Premiul al II-lea -Concursul Național de interpretare a muzicii românești „Sigismund Toduță”, Bistrița, 2015 Premiul al III-lea -Concursul Internațional de Interpretare muzicală „Emanuel Elenescu”, Piatra Neamț, 2010 -Concursul Internațional de interpretare Muzicală „Ion Goia” Iași, 2017. Despre Gabriel Hurjui mi-a vorbit și domnul Dumitru Pomohaci, directorul Ansamblului Folcloric „Ciobănașul” din Rădăuți: -„ L-am cunoscut bine pe Gabriel Hurjui, deși a activat în ansamblul nostru o perioadă scurtă. Am constatat că este un băiat foarte talentat și care, deși este destul de tânăr, stăpânește foarte bine tehnica cântatului la nai, instrument muzical care nu se prea găsește în Bucovina. Se cunoaște că face studiu individual în mod serios. Interpretează foarte lejer melodii foarte pretențioase. Este o prezență agreabilă pe scenă, în timpul concertului. Îi prevăd un viitor strălucit, dacă va acorda o atenție deosebită și în continuare tehnicii cântării la nai.” Prof .Dumitru Pomohaci, Clubul Copiilor din Rădăuți

267

Susținând un concert la adunarea generală a SCLRB

268

La „Festivalul gospodinelor ucrainene”-MILIȘĂUȚI

269

Concert la Casa de Cultură din RĂDĂUȚI

La colindat cu un grup de prieteni

270

LUNECÂND PE STRUNE DE VIOARĂ Localitatea: BILCA Pasiunea: VIOARA Artistul: MUCEA VASILICĂ MUCEA VASILICĂ s-a născut la data de 22 februarie 1999 în comuna BILCA, județul Suceava, din părinții FLORIN și MARIA. Întrebat despre fiul său, Florin Mucea, tatăl, mi-a declarat cu mare mândrie: „Întâi a început să cânte la pian, iar ulterior, la vârsta de 10 ani, și-a descoperit pasiunea pentru vioară, regina instrumentelor. Primele lecții de vioară le-a luat de la VASILE MUCEA, renumitul rapsod popular al Bucovinei, și nu numai, mult regretatul său bunic. Vasilică întregea astfel o triadă care va intra în legendă: VASILE, FLORIN și VASILICĂ, BUNIC ,TATĂ și FIU și NEPOT.” După terminarea studiilor școlii primare și gimnaziale în satul natal, a urmat cursurile Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din municipiul Rădăuți. Mânat de dragostea sa pentru muzică, pe care o simțea în adâncul sufletului său, a susținut concursul de admitere la Conservatorul „George Enescu” din Iași, în prezent fiind student în anul al II-lea, dar continuă pasiunea bunicului și a tatălui său de păstrare și tezaurizare și păstrare a folclorului bucovinean și a tradițiilor strămoșești. Dar n-a uitat de pasiunea sa pentru muzica populară bucovineană participând la diferite concursuri și festivaluri de muzică populară. Ori de câte ori este solicitat, vine cu repeziciune în satul natal pentru a continua pasiunea pentru muzică a bunicului și a tatălui său. Consider că fiecare activitate la care participă este un

271

nou câștig pentru îmbogățirea repertoriului său, dar și a îmbunătățirii stilului și tehnicii de cântat la vioară.” Demn de semnalat, spun și specialiștii, melodiile Bătrâneasca, Huțulca și Sadăul, sună la fel de autentic și pe străvechea vioară a lui Vasilică, ca pe cea a bunicului său. El n-a moștenit numai dragostea pentru muzica bucovineană, ci și virtuozitate cu care interpretează la vioară orice melodie populară. Chiar de mic copil s-a remarcat cu vioara bunicului său câștigând numeroase premii. Prin bunăvoința lui și-a tatălui său, am aflat câteva din numeroasele premii obținute la diferite concursuri și festivaluri ca: Premiul I la Concursul Național de Folclor „Peștișorul de Aur”, 2010, Năvodari; Locul I la Festivalul Județean de Folclor, categoria soliști instrumentiști, 2011 Premiul I la Festivalul Interjudețean Alexandru Bidirel” , 2012; Locul I la Festivalul Județean de Folclor, 2013; Locul I la Festivalul Național de Folclor „Dorna, plai de cântec și de joc”, 2013; Premiul I la Festivalul „Alexandru Bidirel”. 2014; Premiul I la Festivalul„ Alexandru Bidirel”, 2015; Diploma de onoare la Festivalul „Ziua Bucovinei”, 2015. În prezent nepotul rapsodului popular, care-i poartă și numele și talentul, este student la Conservatorul „George Enescu” din Iași, continuând activitatea folclorică și păstrare a tradițiilor strămoșești. Vasilică a cântat și pentru românii din Diasporă la Londra, Paris, Torino, Bruxelles , de fiecare dată în cadrul tarafului și sub conducerea măiastră și de excepție a iubitului său tată. Nu de puține 272

ori a cântat alături de renumiți artiști, cum a fost cazul cu: Angelica Flutur, Grigore Gherman, Maria Dragomiroiu, Alexandru Brădățanu și alții. „Suntem la a cincea generație de muzicanți din familia noastră. Și cred că șirul nu se va opri aici, pentru că sunt sigur că-n familia noastră se vor mai naște talente și-n anii următori, așa că a cincea generație va fi depășită de alte și alte vlăstare ale neamului nostru” ,mi-a declara cu mare mândrie Florin Mucea, tatăl lui Vasilică. Important este că Vasilică face parte și din taraful condus de Florin, tatăl său, și, pe lângă o ucenicie fructuoasă de care mai are parte, după cea câștigată și acumulată de la bunicul său, Vasilică se tot perfecționează și noi ne gândim că va mai evolua sub bagheta tatălui său de la care are ce învăța. Documentându-mă despre cei trei rapsozi, am găsit în „Jurnal de Rădăuți” următoarea însemnare: „Vă propunem o întâlnire cu doi oameni frumoși, cărora muzica le dă hrană spirituală, pentru că-și trag seva din rădăcinile unui rapsod unic. Vă veți reîntâlni cu Florin Mucea, fiul rapsodului Vasile Mucea, și cu Vasilică -Florin Mucea, nepotul acestuia și fiul lui Florin, bilcanii care duc mai departe tradiția bucovineană din această zonă atât de bogată în valori, în cadrul festivalului care poartă numele lui Vasile Mucea, cei doi continuă,

273

Taraful și prietenii lui VASILICĂ

Membrii tarafului și solista de muzică populară

274

FLORIN, VASILICĂ și artistul FURDUI- IANCU

275

URCÂND TREPTELE AFIRMĂRII Localitatea: RĂDĂUȚI Interpretul: POCORA TEODOSIE Categoria: INTERPRET LA PIAN Cunoaște de-acum multă lume că apreciez foarte mult elevii, în general, și pe cei talentați, în special. Cel puțin în ultimii ani am avut parte să mă întâlnesc, și cu ajutorul colegilor mei, cu copii talentați în pictură, desen, filatelie, jocuri populare, interpreți de muzică populară vocală și instrumentală. Tocmai de aceea m-am bucurat foarte mult când m-a sunat la telefon domnul Constantin Georgescu, poet, care, fără nicio introducere, m-a întrebat dacă sunt interesat să fac cunoștință cu un elev de excepție. Mi-a spus că este interpret la pian și, din câte l-a studiat, consideră că este un interpret foarte talentat. Bineînțeles cam fost de acord și-am stabilit când să mă întâlnesc cu acesta . M-am întâlnit cu el, la întâlnire venind și mama acestuia Era și explicabil, fiind elev în clasa a V-a. A fost o discuție, spre mirarea mea, ca între bărbați, desfășurată sub ochi vigilenți ai mamei . Dânsa n-a intervenit în discuție, ci doar atunci când am solicitat-o eu. A ascultat răbdătoare răspunsurile fiului său. „-De când datează preocuparea ta pentru muzică instrumentală? l-am întrebat. -Eram încă la grădiniță, la vârsta de 5 ani, când am început să cânt așa, în aer. Părinții mei au fost impresionați de preocuparea mea și mi-au cumpărat imediat o orgă electronică. Mă jucam foarte mult cu ea. Văzându-mă că perseverez, m-au dat după un an la ore, la domnul profesor Marian Huțanu, care este prieten cu familia noastră. Așa am început să studiez mai serios. 276

-La început cum interpretai melodiile ? -Atunci cântam numai după ureche, pentru că n-aveam o pregătire teoretică. Nu știam nimic de note muzicale. Interpretam doar cântece ușoare, auzite la grădiniță. Mi-aduc aminte că interpretam cântece ca „Banul Mărăcine”, „Drag mi-e jocul românesc”, „Marșul lui Prichindel” și „Ceata lui Pițigoi”. -Cam câte ore studiezi acum pe zi ? -Nu studiez un număr fix de ore. Numărul lor depinde numai de câte ore am de învățat pentru școală pentru a doua zi. -Ai participat la vreun concurs de interpretare ? Ce premii ai obținut ? -Până-n prezent n-am participat la niciun concurs. Să știți că nu mă preocupă obținerea de premii. Principalul este să mă perfecționez pentru a cânta corect și curat. Dacă voi face așa, sunt sigur că vor veni și premiile. Totuși, nu apari pe scenă cu prilejul vreunui eveniment cultural ? -Cu domnul profesor Huțanu organizăm spectacole private , în cadrul cărora cânt și eu. De asemenea, mai cânt și-n cadrul unor spectacole pe care le susține școala noastră. Menționez că toate spectacolele private nu sunt susținute de sponsori. Aș putea spune c-am debutat pe scena casei de cultură la 6 ani, în cadrul unui spectacol organizat cu prilejul zilelor Școlii Gimnaziale „Regina Elisabeta”, unde am urmat și grădinița și acum sunt în clasa a V-a. Atunci am interpretat „Menuet” de Bach. -Înseamnă că, dacă vei face ce ți-ai propus, vei avea o carieră bună. -Să știți c-am fost și-n Franța. -Cum așa ?

277

-Vărul meu, care este stabilit în Franța, mi-a făcut un filmuleț atunci când am interpretat mai multe melodii. I-a arătat acest film domnului Ionel Streba de la Conservatorul din Paris, căruia i-a plăcut foarte mult și m-a invitat la un stagiu de pregătire în Franța, timp de o săptămână. După încheierea stagiului toți copiii am dat un spectacol. Eu am interpretat „Sonata” de Bethoven și o melodie compusă de mine. Am fost apreciat pentru amândouă. Sper să mai merg în Franța pentru un alt stagiu de pregătire. -Am auzit de la domnul Constantin Georgescu că activezi în cadrul Cenaclului „Mignion”, care-și desfășoară activitatea în cadrul municipiului Rădăuți. Ce faci acolo ? -Îi delectez pe participanți, mai ales cu melodii compuse de mine, asigur ilustrația muzicală pentru cei care recită din poeziile lor sau din alți autori. Scenariu, este scris întotdeauna de doamna Alina Roantă. Așa am asigurat ilustrația muzicală atunci când au recitat Teodora Fodor, Roxana, Maria Nold și altele. Este foarte frumos ! -Activitatea de compoziție cum merge ? -Până acum am compus doar trei piese, cărora încă nu le-am pus nume. -Dar repertoriul pentru interpretare ți l-ai îmbogățit ? - Da, aici fac progrese. Acum pot interpreta pe orice scenă un mănunchi de melodii, printre care : o melodie de Arthur Rubinștein, „Sonata 545”, „Rondo Alla Turca” de W. A, Mozart, „Polka”, „Que sera, que sera”, „Moment muzichaux” de Franz Schubert și „Prelude în do major” de Bach. -Dar tu nu te joci, nu citești nimic ? -Mă joc cu colegii și prietenii mei fotbal, îmi place foarte mult să citesc din Ion Creangă, Mihai Eminescu și Mihail Sadoveanu și iubesc foarte mult romanele de aventuri. ” *** 278

„Păcat că nu se organizează concursuri de interpretare pentru copii de vârsta lui. Atunci și-ar putea măsura forțele pe care le are. Noi îi asigurăm toate condițiile pentru studiu și deplasările pe care le face, pentru că ni s-a spus de specialiști în muzică că băiatul are talent. În acest caz considerăm că nici un efort nu este inutil. De-un an i-am cumpărat și o pianină și acum exersezi cu mai multă râvnă la ea” s-a confesat cu nedisimulată mândrie mama sa. De fapt are și cu cine și ce se mândri.” *** M-au impresionat de la bun început cele spuse de domnul Constantin Georgescu despre acest copil. Pe parcursul întâlnirii noastre cu acest copil-minune s-au confirmat cele spuse de dânsul. Pe intervievat îl cheamă TEODOSIE POCORA. Acest copil ,mia răspuns la întrebări ca un om matur: calm, zgârcit, la cuvinte, răspunsuri la obiect, argumentate afirmațiile. Nu s-a repezit niciodată să-mi dea un răspuns. Este un copil introvertit, preocupat de învățătură. De compunerea de melodii și de perfecționarea interpretării. A scris cu admirație prof. Gh.Dolinski • ** NOTĂ: după publicarea articolului în cotidianul „Crai Nou” și heptodamarul „Săptămânalul de Rădăuți” am citit într-un ziar că elevul Pocora Teodosie , participând la un concurs de interpretare organizat la Suceava, în compania unui număr de 19 interpreți de diferite vârste, mulți mai mari ca el, a obținut „Marele premiu” ale concursului. Așa se urcă pe treptele afirmării. ***

279

De-abia în anul 2020, deci la o distanță de 6 ani de interviul de mai sus, m-am gândit să scriu și despre acest tânăr, de care am auzit și alte lucruri foarte bune. De data aceasta n-am mai întâlnit un copilaș, ci un adolescent bine făcut, luminat la față și dispus mai mult ca data trecută să se destăinuiască. Iată ce-am aflat: „De la interviul pe care mi l-ați luat am mai participat la două masterclass-uri, unde am studiat cu domnul profesor universitar Ionel Streba. Chiar din clasa a VI-a m-am transferat la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași în clasa a Vi-a. De fapt am susținut concurs pentru a mă transfera la acest colegiu. Referitor la concursurile la care am participat și despre premiile obținute vă spun următoarele: -premiul I la concursul interjudețean de interpretare vocală și instrumentală „Primăvara muzicală”, ediția a VII-a Rădăuți, instructor Marian Huțanu; -diplomă de excelență la Festivalul „Prietenii muzicii/ Pro piano România”, Filiala Iași, ediția a IV-a, decembrie 2014, profesor coordonator Ana Rusu; -premiul al II-lea la Concursul Internațional de Interpretare Pianistică „Piano Artis”, ediția a V-a, martie 2015 , Iași; -premiul special la Festivalul de Interpretare Pianistică „FORTEPIANO”, ediția I-a, decembrie 2015, Iași și premiul I pentru interpretarea unei piese preclasice ; profesor Ana Rusu; -premiul I la Festivalul de interpretare pianistică „FORTEPIANO”, ediția a II-a, decembrie 2016,Iași, profesor Ana Rusu, Iași;

280

-Premiul al II-lea la Festivalul de interpretare pianistică ”FORTEPIANO”, ediția a IV-a, februarie 2019, Iași, profesor Neștian Constantin. Am participat la master class-uri cum au fost: -Curs internațional de măiestrie interpretativă susținut de domnul profesor Andreas Henkel din Germania, în cadrul proiectului „Valențe europene în interpretarea pianistică IV”, 2017; -Curs de măiestrie interpretativă susținut de profesorul Reto Reichtenbach în cadrul proiectului intitulat „ Valențe europene în interpretarea pianistică III”, februarie 2016. Sper că voi acumula din ce în ce mai multă experiență, mai ales în tehnica interpretativă pentru a răsplăti încrederea care s-a pus în mine, precum și să-i răsplătesc pe părinții mei pentru ajutorul pe care mi l-au dat și mi-l vor da”. Am încheiat noul. Interviu cu acest copil de excepție, de fapt un adevărat adolescent, cu certitudinea că va îndeplini tot ce și-a propus., având dovada a ceea ce-a realizat până la această vârstă. Prof.Gh.Dolinski”

281

Diplomă obținută la concursul de la IAȘI

TEODOSIE în fața pianului

282

RĂSUNĂ STRUNELE VIORII Localitatea : BILCA Interpretul: DORU FARCAȘ Categoria: INTERPRET LA VIOARĂ DORU FARCAȘ s-a ridicat de pe plaiurile bucovinene, mai precis din localitatea Bilca, localitate cu tradiții folclorice de neegalat în țară. Pentru o mai bună documentare despre acest violonist de marcă, am abordat-o pe doamna Elena Negru, conducătoarea Ansamblului Folcloric „Bilcuța” Cu deosebită amabilitate mi-a spus următoarele: „Cu mare plăcere vorbesc despre cel care duce faima cântecului popular bucovinean în mai multe țări. De fapt, nu este vorba numai de cântecul bucovinean, dar, în special, pe cel din Bilca. Este un instrumentist de marcă. Prestațiile sale au fost ascultate și-a încântat publicul pe unde a cântat. Cred c-ați observat vă sunetele scoase de vioara sa sunt curate, de adevărat cristal. Ce să vă mai spun de faptul că este o adevărată enciclopedie a cântecului popular românesc, în general, și a celui bucovinean, în special. Pe lângă activitatea pe care-o desfășoară alături de ansamblul nostru, vă pot spune c-a stat și-a cântat și-n țări străine. De exemplu, stat 7 ani în SUA, la copii, dar i-a încântat și pe membrii diasporei românești. Românilor atâta le-a trebuit să -l asculte o dată și apoi el tot a fost cerut să le cânte. A evoluat la Bratislava, unde-a cucerit medalia de aur la un concurs de interpretare. A fost un concurs radiofonic, unde Doru a obținut de cinci ori locul I la categoria „profesioniști” A cântat și-n

283

Anglia, unde este plecat de vreo două luni. De-abia așteptăm să se întoarcă. Noi, bilcanii, ne mândrim foarte mult cu el ! Și-a găsit un loc binemeritat în Ansamblul Folcloric „Rapsozii Botoșanilor” , al cărui solist instrumentist a fost o perioadă îndelungată. Împreună cu membrii acestui ansamblu a participat, fiind invitat, la cea de-a treia ediție a Festivalului-concurs de interpretare pentru violoniști de la Chișinău și organizat de Ministerul Culturii și Turismului și Centrul Național de Creație din Basarabia. Doru Farcaș a obținut premiul I și a fost declarat cel mai bun violonist de la noi de la basarabenii de peste Prut. Urmare a obținerii acestui premiu, a fost invitat să cânte la spectacolul organizat la Chișinău pentru aniversarea celor 40 de ani de activitate ai formației populare „Mugurelul ”. M-am informat și din alte surse și-am mai aflat: orchestra din care a făcut parte era format din 20 de instrumentiști și au acompaniat soliști vocali renumiți ca :Laura Lavric, Anton Achiței, Mina Pîslaru, Brândușa Covalviuc-Ciobanu,Mihaela Crăciun, Vasile Ciopec, Laurențiu Buta, Ica Luchian, Sonia Benea, Vasile Ursachi, Vasile Nuțu, Aurel Brandei. Cu orchestra„Rapsozii Botoșanilor”,condusă de maestrul Ioan Cobâlă a participat la festivalurile: -„Moștenitorii”, organizat de Marioara Murărescu. -Strugurele de aur”-Jidvei. -„Maria Tănase ”-Craiova. -„Cerbul de Aur”-Brașov. -„Callatis”-Mangalia. -„Ion Drăgoi”-Bacău. -„Trandafir de la Moldova”-Iași. -„Constantin Brăiloiu”-București. 284

Eu am apreciat, de câte ori ne-am întâlnit la vreo manifestare culturală, seriozitatea, ținuta sa în costum popular, pe care-l purta foarte mândru. Mi-a confirmat doamna Elena Negru că el purta acest costum popular specific Bilcii, dintotdeauna. N-a renunțat la cămașa din Bilca nici atunci când a cântat în Ansamblul „Rapsozii Botoșanilor ”, unde și-a terminat viața. * * * NOTĂ: din păcate, la câteva zile după acest interviu, nepoata lui Doru Farcaș, la care stătea el, a ne-a adus la cunoștință că Doru Farcaș a urcat la Cer. Mare păcat ! Arta interpretativă românească, în general, și cea bucovineană, în special, au pierdut un adevărat și de neegalat virtuoz în arta arcușului, dar și un adevărat tezaur de muzică populară. Sunt absolut sigur că nimeni din cei care l-au ascultat și văzut măcar o dată evoluând la vreun festival sau concert nu-l va uita. Talentul rămâne veșnic !

Doru Farcaș și vioara sa fermecată

285

DORU FARCAȘ în tinerețe

VASILE MUCEA, FLORIN MUCEA și MIHAI HRINCESCU

286

DORU FARCAȘ și marea sa iubire, vioara

287

V- RAPSOD POPULAR Localitatea: ARBORE Interpretul: HRINCESCU MIHAI Categoria: INTERPRET DE MUZICĂ POPULARĂ „Acum vreo șapte ani , numele de Mihai Hrincescu nu era cunoscut de multă lume din Arbore, ci doar de un număr restrâns de locuitori ai comunei Arbore, mai precis de rudele sale și de vecinii săi. Iată că s-au împlinit șapte ani de când am avut cinstea și onoarea să-l întâlnesc cu data reîntoarcerii și stabilirii definitive (afirmă el) mla Arbore. Până în prezent văd că s-a ținut de cuvânt: oriunde ar pleca, în țară sau peste hotare, se-ntoarce la matca sa, în Arbore. Cu ceva timp în urmă, întâmplător butonam aparatul de radio, când am dat peste o emisiune cu un titlu foarte interesant „Lada de zestre”. Era chiar prima pauză, când crainicul spune la ce emisiune suntem, din cadrul „Antenei satelor”. Titlul fiind foarte interesant, m-am oprit acolo, am ascultat-o cu mare interes și n-am avut ce regreta. Invitatul doamnei Lorena Nechifor, realizatoare, era tocmai…Mihai Hrincescu, arboreanul nostru! Am reținut foarte interesanta caracterizare pe care i-a făcut-o Lorena Nechifor lui Mihai: foarte talentat, creator, serios, inteligent și foarte muncitor. Drept să vă spun, asemenea păreri aveam și eu despre Mihai , mai ales că l-am însoțit la mai multe manifestări culturale la care-a participat în satele Bucovinei. Atunci mi-am propus, că n-ar fi o muncă prea grea, săpun cap la cap tot ce cunosc despre el „să-l trag de limbă” și să aștern totul pe hârtie. Și-așa am și făcut. I-am dat urgent un telefon, i-am împărtășit planul meu, iar Mihai a fost pe loc de acord. Ne-am întâlnit și-am trecut în revistă

288

viața sa, precum și activitatea pe care a desfășurat-o. Iată ce-am aflat: „După cum știți, sunt născut în Arbore , unde-am crescut până la vârsta școlarității. Părinții mei, Mariana și Gheorghe, munceau la acea dată în București, iar eu fusesem crescut de bunicii din partea părinților. Toate studiile le-am făcut la București. Am urmat cursurile Colegiului Național „Cantemir Vodă”, colegiu absolvit de mari personalități românești precum acad. Răzvan Teodorescu, Mircea Cărtărescu, Vlad Rădescu. După terminarea studiilor liceale am urmat cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, secția montaj film, urmând apoi și-un masterat în arta montajului de film. An mai urmat cursurile unei școli de artă populară, secția canto. În anul 2012, după terminarea studiilor m-am reîntors în Arbore ( a câta oară ?), unde m-am stabilit definitiv în rândurile sătenilor mei și ale rudelor mele. Cum am casă în vecinătatea bisericii lui Luca Arbure cel Tânăr, pârcălab de Suceava, fiul lui Luca Arbure cel Bătrân, pârcălab de Neamț, o văd toată ziua și astfel mă leagă mai mult de sat. Ea este numai peste livada mea. Sper să nu mai plec niciodată din Arbore. De ea mă leagă nu numai rudele și prietenii mei, ci și faptul că, deși am plecat la București de la 7 ani, toate vacanțele mele le-am petrecut la Arbore. Pot spune fără să fie un clișeu, că eu cânt de când mă știu. Primii mei spectatori au fost cei din familie, apoi rudele, vecinii…După experiența amară cu muzica la București, m-am convins că adevărata muzică populară nu este cea „fabricată” de diferiți „specialiști” ci cea pe care o culeg de la bătrânii de pretutindeni. Chiar și la noi, în Bucovina, sunt „ specialiști” în fabricarea de cântece populare, numai bani să iasă. Mi s-a propus să 289

mă las de muzica din Bucovina și să cânt muzică din Muntenia, care, cică, mi s-ar potrivi. Am refuzat categoric. Eu sunt bucovinean și bucovinean mor ! După acest episod mă lăsasem de cântat, dar nu o perioadă mare, cumva dezgustat. M-a readus la realitate o bătrână din Arbore, care mă ascultase cântând de câteva ori. M-a întrebat de ce nu mai cânt. Când i-am spus din care cauză, mi-a spus cî este mare păcat. Noi am avut o cântăreață, Marica Arbore, talentată tare, care s-a lăsat și ea de cântat prea repede.Să nu fac ca dânsa ! Am tras concluzia că, dacă ne naștem cu un har dat de Dumnezeu, este păcat să nu-l prețuim. Așa că n-am ascultat de „sfatul unor specialiști” șiam cântat muzică din Bucovina. Da, am avut modele. Mă refer întâi la maestrul Grigore Leșe. Iar din zonă mi-au fost specialiști doamna Sofiia Vicoveanca, Vasile Mucea, bătrânul, Florin și Vasilică Mucea, lelea Floarea, lelea Viorica, străbunica Veronica lui Cârțâbuș și mulți alții. Iar „Copchilele din Calafindești”( toate au peste 70 de ani) sunt un grup vocal de excepție, cu melodii pe aceeași măsură, precum și jocul lor scenic. Sunt un adevărat tezaur și de umor bucovinean. Cum le-am ascultat, le-am și învățat melodiile. Păcat că bătrânii „ se duc” și iau cu ei totul, dacă noi n-avem grijă să le tezaurizăm melodiile. Dacă nu facem așa, ce vom mai avea ? Eu voi rămâne muzicant. Militez ca bătrânii să las înregistrat tot ce știu. La Cașvana am găsit o bocitoare care m-a înfiorat cu o adevărată doină. Acolo am găsit ceva autentic. Vasile Marocico de pe Măgura parcă trăiește în altă lume, în alt veac, așa te farmecă cu cântecul lui. Iar Bilca l-a avut pe Vasile Mucea. Și mai sunt și alții, cum este și Doru Farcaș, tot din Bilca. (după discuția aceasta a urcat la Cer). Folclorul bucovinean îl

290

împărtășește la această dată englezilor, unde este dus la fiii săi. Au noroc bilcanii că-l continuă feciorii și nepoții. Bravo lor ! Eu m-am apropiat mult de cobză, mai mult forțat de faptul că nu am încă un taraf cu care să colaborez. Am considerat că, dacă-mi dublez vocea cu cobza, nu-mi mai trebuie taraf pentru acompaniament. La cobză am fost autodidact. Am găsit cu greu o cobză pe gustul meu. Împletesc fericit, spun unii, vocea mea cu sunetele cobzei. Sunt curios ce-ar spune „specialiștii” respectivi despre acest lucru… Vă spuneam c-am urmat și o școală populară de artă la București. Consider că acolo nu m-am perfecționat și că eu sunt un produs eșuat al acesteia. Așa mă văd eu. Oare greșesc ? Am fost la diferite concursuri și festivaluri. Am luat premii destule și chiar trofee ale unor festivaluri, cum ar fi „Corabia de aur”, festival care avea 50 de ani vechime și o caracteristică: erau două secțiuni de muzică, una populară și una ușoară. Nu acordau trofeul la cele două secțiuni la o ediție. La una dădeau la muzică ușoară și la una la muzică populară. Eu am luat trofeul la muzică populară, care fusese luat înaintea mea de maestrul Grigore Leșe și de Constantin Enceanu. Am mai luat trofee la festivalurile: „Plai de cântec și dor” (Vâlcea), „Cunună de cântec românesc”(Ploiești), „Lucreția Ciobanu” (Sibiu), „Pe deal la Teleorman”, Teleorman, „Festivalul de doine și balade Ileana Constantinescu”(pe atunci trăia artista), „Lică Militaru”( Drăgănești Olt).Pe celelalte nu vi le mai spun, că sunt multe… Da, mi-am format un repertoriu. Am cules peste 40 de cântece din satele părții de sud a Bucovinei istorice, am apelat și la culegerea lui Voevidca. Temele cântecelor: dragostea ( este normal),

291

supărarea ( scârba), de joc, satirice ( în care bucovinenii excelează), haiducești, de cătănie și din război. Le-am pus bine în arhiva mea personală, iar la loc de cinste sunt și înregistrările făcute de bunicul meu cu sora străbunicului meu, Veronica Irimescu, poreclită a lui Cârțâbuș. Înregistrarea este făcută în anul 1963. Culeg cântece de la arboreni, pentru că aici cântecul de dragoste are ceva specific. Ce să vă mai spun de „Bătrâneasca” lui Vasile Mucea, „Mândră de pe Remezău”, care este un adevărat diamant, care-a fost șlefuit cu talentul de interpret al lui Vasile Mucea, care a dus cântecul departe, în lume. Da, particip și a viața comunei, pentru că altfel nu se putea. Cânt în corul pe patru voci organizat și dirijat de părintele Ninu Bereholschi, cu care dăm concerte de Crăciun, Florii și Paști, dar și cu alte prilejuri, merg la colindat cu tinerii prin sat interpretând colinde și cu tematică religioasă. Merg oriunde sunt chemat. Prin pasiunea mea trebuie să fiu și un om al cetății din care fac parte. Șiam demonstrat că particip la viața religioasă și culturală a comunei noastre , dar și a altor localități din partea de sus a Bucovinei istorice. Nu concep să refuz vreo invitație la o asemenea activitate. Îmi desfășor activitatea profesională în cadrul Postului TV „Cromtel” Rădăuți, unde realizez emisiunea „Oameni și tradiții”. Colind satele din zonă cu prilejul realizării emisiunii, aflu lucruri foarte interesante despre folclor și tradițiile locale. Nici nu vă dați seama ce diamante descopăr! Nu mă văd plecat din țară, nici măcar din județ. La Arbore am găsit un echilibru perfect al vieții mele. Și-apoi aici este atât de mult de lucru pe teme de folclor și tradiții. Consider că sunt încă foarte multe lucruri de descoperit, tezaurizat și de pus în valoare. Numai de-aș putea.” 292

A răsuflat ușurat când l-am scos de sub „tirul ” întrebărilor. Mi-a răspuns ca un elev foarte silitor, care știe lecție la perfecție. Iam mulțumit lui Mihai Hrincescu pentru cele pe care mi le-a spus șiam plecat foarte nedumerit. De ce ? El este omul care vorbește puțin, el cântă. Și-apoi nu-i place să vorbească despre sine. Și, totuși, mia spus destule… E drept, și eu cunoșteam destule despre dânsul și poate acest lucru l-a stimulat să vorbească. Știa că nu poate ascunde nimic de mine… Sunt foarte mândru că am scris despre el, pentru că lumea trebuie să știe multe despre Mihai Hrincescu. Realizările oamenilor trebuie popularizate., iar, apoi, o comunitate din care face parte asemenea talent trebuie să se mândrească cu el !

Pe scena festivalului din SIBIU

293

Vedeți ce fecior măreț are tata ?

294

Un duet de vis-AUREL HALIP È™i MIHAI HRINCESCU

295

Este în elementul lui- cântă pe scenă

296

VI- ARTISTE ALE CULORILOR 1-URMÂND DRUMUL PASIUNII ȘI AL PROFESIEI Localitatea: DORNEȘTI Artistul: COVAȘĂ FLORINELA PASIUNEA: PICTURA „Pe parcursul vieții am întâlnit nenumărați adolescenți și tineri excelent pregătiți, cunoscându-și drumul pe care vor merge în viață, pe drumul profesiei sau al pasiunii, dar unii dintre ei unindu-și pe-același drum câștigător pasiunea și profesia. Tot prin intermediul lui Ghiță Aga ot Dornești, prietenul meu de-o viață, neobosit descoperitor de talente, am aflat despre o asemenea tânără. De fapt, invitându-mă la o activitate culturală la Dornești, am remarcat pe un perete întreg multe desene executate în creion sau în tempera. Predominau portretele. Ce m-a frapat a fost realizarea portretelor unor scriitori și voievozi români care, la prima vedere, mi-au făcut impresia că sunt fotografii, atât erau de reușite. Dar m-am convins în cele din urmă că sunt desene. În cadrul acelei manifestări a venit rândul unei copile firave, cu niște ochi mari, frumoși, ascunși pe nedrept în spatele unor lentile de ochelari. A rămas surprinsă când am rugat-o să renunțe pentru câteva secunde la ei. Convingerea mea nestrămutată este că omul poate fi cunoscut după ochi, oglinda sufletului fiecăruia. M-a fermecat apoi cu modul în care-a prezentat galeria personajelor din tablouri. O prezentare succintă, punctuală, punctată, pe înțelesul tuturor, parcă dra la catedră și preda unor copii. Atunci am aflat că ea este autoarea lucrărilor expuse, iar domnul Aga mi-a spus să nu-i mai zic fetiță, pentru că anul acesta a absolvit liceul și mâine297

poimâine va fi studentă. Neputând să stau de vorbă prea mult cu ea, mi-am propus să mă întorc la Dornești pentru dânsa. Și m-am ținut de cuvânt. Iată că-n toamna acestui an, când m-a anunțat Ghiță Aga să vin, am purces la Dornești. Zi splendidă de toamnă, soarele strălucește pe cer, copacii ,aerul, oamenii , totul mi-a creat starea sufletească pentru întâlnirea cu această minune de fată. Și veți afla de ce am spus așa. Împreună cu Ghiță m-am deplasat la domiciliul domnișoarei .O gospodărie foarte îngrijită, exact ca o farmacie, flori multe, două fete și doi băieți, care sunt toată averea mamei și a bunicii. Și au de ce să se mândrească ! „Florinela a fost o elevă excelentă. Dacă n-o vedeai, nici nu știai că este la școală. A început să deseneze încă de la grădiniță (Magdalena Săpunaru, educatoare). Talentul ei i-a fost cultivat de învățătoarea ei (Carmen Lascăr), iar profesoara Lavinia Biliciuc, diriginta, i-a fost, și ea, ca o mamă, înconjurând-o cu afecțiune și sprijinind-o în toate acțiunile ei. Eu am îndrumat-o spre învățământ și iată că mi-a urmat sfatul. Acum este studentă la universitatea suceveană, secția educatoare-învățătoare. Va fi un cadru didactic de excepție. Veți auzi numai lucruri forte bune și frumoase despre activitatea ei” mi-a mărturisit prietenul meu Ghiță cu tremur în glas și cu ochii umezi. Ce inimă bate și-n pieptul lui ! FLORINELA COVAȘĂ, căci acesta este numele domnișoarei, mai are o soră și doi frați: Cezar (18 ani), Simona (14) și mezinul, Gabriel (5). Patru flori în grădina mamei și a bunicii. Nu numai ele îi consideră flori, ci oricine-i vede. „În familia mea n-a desenat nimeni în afară de mine. Dar mi mi-a plăcut să desenez încă de la grădiniță și din clasa a IV-a am început să lucrez cu nădejde. Cum prindeam în mână un creion sau o culoare, luam în mână o bucată de hârtie și mai desenam un portret, 298

pentru că figurile oamenilor m-au fascinat dintotdeauna. Atâtea lucruri poți afla numai uitându-te la fața unui om ” mi-a mărturisit Florinela. Contrar părerii pe care mi-o formasem în mod subiectiv cu ceva timp în urmă despre dânsa, Florinela este o persoană foarte agreabilă, comunicativă, fiind gata să răspundă detaliat la întrebarea pusă. La început mi-a părut timidă, interiorizată, căreia „să-i scoți cuvintele cu cleștele”. Dar nu este așa. Cu câtă mândrie mi-a vorbit de anii de grădiniță, de școală și de liceu, neuitând să-i enumere pe cei care întotdeauna i-au întins o mână de ajutor ! Câte amintiri frumoase are deja adunate ! „Am avut desene la toate expozițiile organizate în grădiniță și la școală încă două expoziții la căminul cultural din sat, două colective, la Galeriile de Artă din Rădăuți, cu ocazia sărbătorilor de Crăciun și de Paște. Lucrez mai mult în creion, tempera. Încă nu lucrez în ulei, pentru că trebuie să studiez mai mult, să mă perfecționez. Temele preferate sunt portretele și peisajele. Sper ca într-un timp nu prea îndepărtat să particip la expoziții colective, deoarece la una personală încă nu mă gândesc. Să știți că eu vorbesc mai mult cu creionul, cu pensula și cu culorile…” Deși n-ar fi trebuit , am întrebat-o cine a desenat pereții casei. „Să știți că eu nu mai pot vărui pereții casei, a intervenit mama, pentru că absolut toți pereții i-a acoperit cu desene. Sunt multe scene din desenele animate văzute la televizor, pentru că sunt executate cu ceva timp în urmă”. M-am despărțit cu regret de această familie minunată, scuzându-mă că, poate, am abuzat de timpul lor .„I-am smuls ” Florinelei promisiunea că mă va invita la următoarea expoziție, iar ea, amabilă, mi-a promis și un desen cu figura mea. Aștept. Cu atâtea

299

întrebări în cap, m-am îndreptat spre casă. Voi avea grijă să caut răspunsuri. ” Articol publicat în volumul meu cu titlul „La sfat cu semenii mei”, publicat în anul 2014, paginile 118-120. Am revenit la Florinela Covașă în anul 2020, deci la distanță de 5 ani de discuția anterioară, pe care am reprodus-o în carte, ca să mai aflu și alte lucruri despre dânsa. Am găsit-o la fel de preocupată de tot ce-i în jurul ei, în schimb mai frumoasă și mai luminată la chip. Probabil îi face foarte bine activitatea cu copiii. Iată ce mi-a mai spus: „ După absolvirea Colegiului Național „E.Hurmuzachi” am dat examen și-am fost admisă la Universitatea -Ștefan cel Mare- din Suceava , Facultatea de Științe ale Educației. Am urmat apoi un program de master -Consiliere școlară și educație emoțională (CSEE) din cadrul aceleiași universități. La terminarea studiilor universitare am fost repartizată în învățământ la Școala -Dimitrie Cantemir-din Rădăuți, unde funcționez și astăzi. Am participat la expoziții de pictură în cadrul universității cu picturi pe pânză în acrilic și portrete în creion. Pentru mine pictura este o modalitate de a petrece timpul liber, fiind profesor pentru învățământul primar și urmând cursurile Programului de master CSEE ( consiliere școlară și educație emoțională) din cadrul universității din Suceava, timpul destinat activităților de relaxare a fost destul de limitat. Cu toate acestea, în timpul liber mi-m făcut timp să lucrez la câte un tablou, chiar dacă dura câteva luni să-l finalizez. Cele câteva ore petrecute în fața pânzei, cu paleta de culori și pensonul în mână au reprezentat sursa de energie care mi-a „ încărcat bateriile.” Deși nu am studii de specialitate în domeniul artei, toate achizițiile tehnice le-am dobândit prin exercițiu și prin studiul 300

individual al unor cărți de specialitate. În timpul facultății am parcurs un curs opțional organizat de casa de cultură a studenților, unde studenții pasionați de pictură aveau și au în continuare posibilitatea de a-și dezvolta această latură, care nu prea are legătură cu ceea ce vom face în viitor. Acolo am avut oportunitatea să învăț să lucrez în creion, să utilizez acrilicile și pânza. Cursul nu avea nicio bază teoretică, pur și simplu erau câteva ore în care cei prezenți învățau lucrând. Doamna profesor ne îndruma și ne arăta unele aspecte tehnice pe care ușor, ușor le-am învățat. O respect și îi sunt recunoscătoare pentru încrederea ei. În ceea ce privește temele abordate în lucrări pot spune că preferințele mele se îndreaptă spre ființa umană și natură. Îmi place foarte mult să redau pe hârtie sau pe pânză expresiile umane și unele elemente naturale, în general, flori. Pe fața omului se citesc cel mai bine emoțiile, iar acestea sunt cele care ne diferențiază de restul vietăților, iar florile sunt un simbol al frumosului. Astfel, consider că omul și natura se completează și creează împreună frumosul, pe care , de cele mai multe ori, nu-l vedem. 19.04.2020

FLORINELA admirând tablourile dintr-o expoziție

301

FLORINELA în mijlocul copiilor de la școală

302

Florentina creeazÄƒ un nou personaj

ĂŽn parc cu prietenii

303

ARTA STRUNIRII CULORILOR Localitatea: RĂDĂUȚI Nume: BEJINARI OANA-GABRIELA Pasiunea : PICTURA Galopul culorilor Deși este doar absolventă a școlii gimnaziale, Oana-Gabriela Bejinari este deja cunoscută și recunoscută în domeniul picturii. În tempera, cărbune sau ulei, pe carton, pe sticlă sau pânză, creațiile sale sunt superbe, stârnind admirația privitorilor și, ce este mai important, interesul colecționarilor. Acum a venit în fața iubitorilor de frumos din municipiul Rădăuți cu o nouă expoziție, intitulată foarte sugestiv „Galopul culorilor”, expoziție găzduită de „Galeria de Artă” a municipiului Rădăuți. Colegi de clasă, prieteni, vecini, cunoscuți, pur și simplu, părinți și, nu se putea fără, o parte din profesorii care o educă și-o instruiesc și pe ea, au făcut să fie sala de expoziție neîncăpătoare. La vernisaj a fost prezent și cunoscutul caricaturist Mihai Pânzaru- PIM, care a spus câteva cuvinte despre activitatea Oanei: „O cunosc pe Oana de la primii pași pe care i-a făcut în pictură. Acum lucrează în ulei, pe pânză. Picturile ei reprezintă un adevărat galop al culorilor , un vârtej și creează o tornadă a culorilor. Toamna trecută a luat Marele premiu la o expoziție de la București, unde a fost remarcată de maeștri ai picturii românești.” Profesorul Ilie Romaniuc a spus, printre altele: „Asistăm la un moment deosebit pentru școala noastră pentru că Oana, deși termină clasa a VIII-a, rămâne tot a noastră. Dar astăzi este

304

momentul ei și prin aceste lucrări dovedește multă sensibilitate. Îi dorim tot mai multe succese.” Vădit emoționat, Adrian Grosari, profesorul ei de desen din ultimii teri ani de școală, a spus:„ Ne-am întâlnit acum trei ani, am avut încredere în talentul ei și mi-a întrecut așteptările. Acum îi înmânez și un premiu, pe care l-a obținut recent la o expoziție de pictură în Polonia.” Am încercat să-i iau Oanei un scurt interviu. Și, deși nu este la prima ei expoziție și nici la primul interviu, a fost foarte emoționată. Am aflat astfel de planurile ei de viitor în domeniul creației, dar și de activitatea expozițională, fiind foarte mândră că, urmând sfaturile maestrului PIM, a trecut la pictura în ulei ,pe pânză. Despre viitorul ei mi-a vorbit foarte hotărâtă. Visează ca anii să treacă foarte repede, pentru a ajunge la consacrarea ca pictor profesionist. Va urma un liceu de arte, apoi studii universitare de specialitate.” Am asistat astfel la un eveniment cultural deosebit, important nu numai pentru municipiul Rădăuți, ci și pentru întreaga zonă. Dar la asemenea evenimente nu vin și notabilitățile care, de fiecare dată, primesc invitații. Oare de ce nu vin? A consemnat prof.Gh.Dolinski; foto-Mihai Boiciuc” NOTĂ: articolul a fost publicat în cotidianul „Crai nou” și în heptodamarul „Săptămânalul de Rădăuți ” Printre personajele Oanei „La această dată nu se mai pune problema dacă OanaGabriela Bejinari din municipiul Rădăuți, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi”, este cunoscută sau nu. Ea și-a construit o adevărată notorietate numai prin talentul și munca sa, care s-a materializat în expoziții personale de pictură sau prin 305

participarea cu lucrări la diferite expoziții din țară sau din străinătate. Dovadă sunt cele peste 90 de premii obținute în cadrul expozițiilor județene, interjudețene sau naționale, pe care nu le putem numi pentru că sunt foarte multe. În schimb, pot menționa faptul că și-a expus lucrări în cadrul a 15 expoziții internaționale, în țări precum Polonia, Cehia, Belgia, Franța și Anglia. De data aceasta, în colaborare cu Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, a deschis la „Galeria de artă” din municipiul din Rădăuți o expoziție de portrete, 20 la număr, 16 executate în tempera și 4 în creion. În cuvinte alese, prof. Adrian Grosari, profesorul Oanei de desen din ciclul gimnazial, a prezentat-o pe tânăra artistă, preocupările ei și câteva din succesele ei pe plan local, județean, național și internațional. A elogiat-o pentru talentul ei de care dă dovadă, seriozitatea și permanenta ei preocupare pentru a se perfecționa. A menționat că Oana este îndrumată la nivel foarte înalt de către maestrul Mihai Pânzaru-PIM. Oana ne-a prezentat tablourile ei. A spus că este preocupată acum de portrete, pe care le studiază cu atenție și se străduiește să le realizeze cât mai fidel. Pentru comparație, a realizat câteva și în creion, pentru a se vedea care este diferența între cele două tehnici și a urmări cum vor recepta spectatorii cele două categorii de portrete. Și de data aceasta „am reușit să-i smulg” câteva cuvinte : „Prin pictură mă pot exprima cel mai bine. Prin ea pot evada cel mai bine și mai repede din această lume, călătorind cu ochii închiși într-o lume în care nimic nu mai contează, toate grijile dispar și abia atunci simt că dețin cheia sufletului meu. Când îmi transpun gândurile și sentimentele pe hârtie, simt că încep să mă cunosc mai bine.”

306

Nu puteam scăpa prilejul de-a schimba câteva cuvinte cu doamna prof. Lumința Lăzărescu, diriginta Oanei. -Știu că sunteți diriginta Oanei Bejinari doar de câteva luni, dar, cunoscându-vă de ceva vreme ca un eminent pedagog și psiholog pe măsură, sunt convins că-mi veți spune câteva cuvinte despre personalitatea Oanei. -Cu plăcere. Să-ncerc. -De ce credeți că Oana a ales acest colegiu? -Deși înclinațiile sale artistice ar fi recomandat-o pentru un liceu de specialitate, consider că Oana a ales acest colegiu și profil ca urmare a înclinațiilor sale și pentru seriozitatea cu care se faci aici carte. -S-a integrat Oana în acest colectiv ? - Da. S-a încadrat repede și bine. Sunt mulțumită de ea. - Cum se comportă în colectiv ? -Nu este o fire expansivă, ci mai mult interiorizată. Este însă mereu atentă la tot ce se întâmplă în jurul ei. Își apreciază colegii, ei o apreciază pe dânsa și nu consideră că talentul ei ar diferențiaz-o cu ceva de aceștia. -Bravo ei ! Altceva ? -Este o fire modestă, echilibrată, lasă sentimentele să vorbească de cele mai multe ori, atunci când creează. Firea sa de artist, aflat mereu în căutare de ceva nou, o ajută să-și organizeze timpul astfel încât diversitatea activităților să acopere toate cerințele școlare și să-i ofere, totodată, răgaz și pentru pasiunile ei; pictura și vioara. -Îmi mai puteți spune și altceva despre Oana ? - Da,cu plăcere ! Este o fire organizată, calmă, liniștită și face parte dintre acei elevi care acordă o atenție deosebită pregătirii școlare, numărându-se printre elevii clasei care au obținut la sfârșitul 307

semestrului întâi rezultate foarte bune la învățătură. Sperăm ca pe viitor școala să-i deschidă toate acele porți și orizonturi care s-o conducă spre realizare pe plan personal și profesional. Eu am plecat gânditor și copleșit și de la această manifestare culturală deosebită. Mi-au încolțit în minte o sumedenie de întrebări la care trebuie să găsesc răspuns. Și asta cât mai urgent ! Text-prof. Gh.Dolinski; foto-Mihai Boiciuc NOTĂ: articolul a fost publicat în cotidianul „Crai nou”, heptodamarul „ Săptămânalul de Rădăuți„ și revista „Flacăra lui Păunescu”. SUB PRIVIRILE FETELOR OANEI „Iată că se-mplinesc 10 ani de când Oana-Gabriela Bejinari a debutat în fața publicului rădăuțean, și nu numai, cu o expoziție de desene. Impulsul i-a fost dat de maestrul Traian Postolache, care a văzut în ea un mare talent în arta desenului. Și nu s-a înșelat. Peatunci era o fetiță în clasa a II-a, iar astăzi, mai precis peste câteva zile, va fi absolventă a Colegiului Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți.” Auditoriul a așteptat cu mare nerăbdare intervenția maestrului PIM: „Aici s-a ținut o lecție de estetică și de istorie a artei. Am vorbit cu ea foarte frumos în numeroase interviuri…Mă bazez pe faptul că iubește arta, este mereu în căutare, e neliniștită. Ea are un strigăt feminin. Am venit să-i spulberăm emoțiile de la absolvirea colegiului.” I-a dăruit apoi un caiet de pictură adus din Franța și un catalog de artă. Eu am evocat activitatea Oanei pentru c-am scris despre ea și picturile ei încă din clasa a II-a. Am prezentat palmaresul Oanei de-a lungul celor 10 ani de activitate, printre care primirea ei la Consiliul

308

Europei, unde-a fost distinsă cu premiul I peste tot, premii speciale și chiar trofeul unor expoziții.” NOTĂ: fragment dintr-un text apărut în cotidianul „Crai nou”, în heptodamarul „Săptămânalul rădăuțean” și în revista „Flacăra lui Păunescu”.

OANA și prietenii ei în fața unui tablou

309

OANA în fața unui tablou de-al ei

Oana și prietenii la o altă expoziție 310

VII - POEZIE POEZIA- PASIUNEA TINERILOR Localitatea: RĂDĂUȚI Pasionații de poezie- nume și prenume: MATEI DENISA, MAFTEIAN ADRIAN-ȘTEFAN, INGIOVSCHI ALEXANDRA, VERBUN ANDEDREEA-DANIELA, MICTARI VLAD, HALUS IOAN-MARCEL „Toamna se numără și…poeziile Toamna, după foarte multă lume, este cel mai frumos, mai bogat și cel mai interesant anotimp al anului. Proverbul popular spune: „Toamna se numără bobocii”. Dar noi nu ne vom opri asupra acestui proverb interesant, ci ne vom referi la titlul de mai sus. Așa se face că, numai la câteva luni de la apariția pe piață a două volume de poezie scrise de două tinere rădăuțene, volumul „Echilibru” al Teodorei Fădor și „Spre un continent mai luminos” al Mariei-Roxana Nold, ambele absolvente de liceu, cenaclul a mai scos un volum. Dar iată că-n prezentul volum de poezie „Transplant de emoții”, la care vom face referire, se mi alătură încă patru copii, actualmente elevi la școli gimnaziale sau colegii din municipiul Rădăuți : Denisa Matei, Adrian-Ștefan Mafteian, Irina-Alexandra Ingiovschi și Andreea-Daniela Verhun. Vlad Mictariu este proaspăt absolvent de colegiu, iar Ioan-Marcel Halus , deja absolvent de facultate. Sunt 6 tineri entuziaști care și-au ascuns talentul ( nu știu din care motive) până la intrarea lor în rândurile Cenaclului Literar și Artistic „Mignion”, căruia i-a pus bazele talentatul poet rădăuțean Constantin Georgescu. De fapt, sunt sigur că domnia sa a sugerat titlul interesant al cărții, apărută sub deviza ( foarte inspirată ) de „Tinere condeie bucovinene” și subtitlul „Compendiu liric”. 311

Foarte interesantă este remarca domnului Bogdan Horodincă, un alt membru al acestui cenaclu, care recunoaște în prefața cărții: „Când, în urmă cu un an, începeam să iau parte la întâlnirile săptămânale ale cenaclului, nu îmi închipuiam ce lecție fantastică îmi pregătește viața…Încurajându-se unul pe altul prin creații noi, acești tineri se înscriu într-o categorie de curățenie sufletească și de răspândire a actului cultural, cu dărnicie, printre semeni…” Superbe cuvinte ! Și nu sunt singurele, dar las cititorii să descopere și altele. Ce bine este când asupra tineretului veghează șiun ochi părintesc ! Și, pentru a informa mai bine cititorii, să dăm curs cuvintelor așternute pe hârtie,, cu mult har, dăruire și respect de maestrul cuvintelor, Constantin Georgescu, care este și mentorul lor spiritual: „Acest volum abundă de intuiții rafinate, de sentimente care abia îndrăznesc să fie șoptite, de rostirea unor trăiri și imagini care sunt mai mult decât simple proiecții singulare ale omului expus trecerii printr-un Univers mereu supus metamorfozărilor…Autorii acestui minunat volum de versuri, fie debutanții ori cunoscuții cititorilor, expun între coperțile cărții o paletă variată de teme, cum ar fi candoarea, singurătăți, melancolie, dureri, dar și vise, toate emoții pure care izvorăsc din timpuri și spații trăite ori parcurse imaginar, constituind un Univers care invită la meditație.” După cele scrise de cele două persoane mai sus, normal n-ar mai fi de spus nimic altceva. Au spus totul și încă la un nivel foarte înalt din inimile lor. Dar încerc să vă invit și eu la meditație, după ce veți citi toate poeziile. Și sunt sigur că veți citi pe toate, care din care mai interesantă. După cum a avut curiozitate și răbdare domnul Horodincă, care-a scris așa de frumos despre copiii și adolescenții minunați și creațiile lor pure. 312

Îmi este imposibil să mă refer la toate poeziile și la tematica lor. Exista o mare diversitate. Dar vă asigur că toți autorii au scris interesant, cu miez, din adâncul inimilor lor pure, fiecare din ei căutându-și drumul. Și timpul va dovedi că toate cele spuse despre ei au fost adevărate. Astfel, cât de interesant a conchis Denisa în una din poeziile sale: „Aș vrea să număr clipele,/Dar timpul trece-n grabă,/Rămân în suflet pietrele/ Și nimeni nu mă-ntreabă./ poate versurile sunt o reflexie a problemelor care i se zbat în suflet… La fel procedează și Teodora în poezia „Insomnie stelară”: „Cântă la geam privighetoarea /Cu ochii din mărgele/ Și-mi coase cu al său glas/ Haina singurătății mele.”/ Irina-Alexandra, printre altele, a prezentat simbolul culorii ochilor. Dar eu, din motive personale, mă refer la ochii căprui: „Sunt limpezi. Și de dragoste flămânzi./Cei ce văd , de sunt tăcuți/ Tot îndeamnă să-i săruți./N-am înțeles de ce nu s-a referit și la ochii negri. Pe Vlad gândurile îl duc spre infinit. De aceea afirmă: „Nu am chip de om,/nici brațe, mâini sau cap,/eu exemplific infinitul. Sunt tot ce ați creat,/ sunt vidul și materia,/ sunt aer, ploaie, vânt,/ sunt carnea de pe tine,/ sunt un mister profund.”/ Cum era și normal, Roxana-Maria este năpădită de sentimentul iubirii. De aceea ea spune despre dragoste: „Nici bătaia vântului puternic/ Nu stinge flacăra vieții,/ Nici un candelabru nu e arzător precum/ Reflecția luminii în candela iubirii.”/ Probabil, trecut prin mai multe în viață, Ioan-Marcel conchide într-o poezie: „Pe urmă/ îi culeg gingășia. Ca pe o iluzie/ în adâncul sufletului/ unde nimeni și nimic/ nu-i poate fura, libertatea de a fi/ un bulgăre de omăt./

313

În schimb, Adrian Ștefan este fermecat de anotimpul toamna și de efectele lui în natură: „Toamnă, ești cea mai bogată ?/ Transformi arborele-n piatră / Frunza, iarba și chiar floarea,/ O faci aur ca și mierea.”/ Din poeziile Andreei-Daniela pline de pesimism, izbucnește imnul închinat mamei, din poezia cu același titlu: „Cu ochii în lacrimi îmi cântă/ Doina vieții fără rimă/ Și fără regret/ Mă strânge la al ei piept/ O, mamă,bună. Ce aș face dacă nu ai fi fost pe lume. ? / E drept, un posibil cârcotaș ar spune că unele poezii sunt pline d e regrete, melancolie, uneori chiar de repulsie față de viață, dar n-ai ce face. Poate și realități crude ale vieții pe care-o trăiesc acești copii și adolescenți se reflectă în poeziile lor. Se întâlnesc și stângăcii, dar ele sunt trecute cu vederea. Sunt sigur că aceste poezii, chiar dacă au fost atent analizate de autorii lor înainte dea vedea lumina tiparului, se mai pot cizela. Și ei au destul timp în fața acestora. Meritul incontestabil este al mentorului lor care i-a atras în acest cenaclu, îi ține uniți, atenți la procesul creației poetice, cu toate tentațiile care există în jurul lor, i-a încurajat în permanență, ia îndrumat și ajutat să-și publice creațiile. Ce rari sunt asemenea OAMENI ! Am apreciat faptul că fiecare autor, în finalul notiței autobiografice, a reprodus un moto spus de-o personalitate celebră. Toate ar fi putut scrise aici, dar am fost egoist și m-am referit doar la două: primul reprodus de Teodora: „Bucuriile cele mai înalte sunt suferințele cele mai profunde , al căror sens l-am înțeles”(W.A.MOZART) și al Denisei: „Nu renunța la visele tale, continuă să dormi.” (Al. Einstein)

314

Recomand tuturor să citiți poeziile din acest volum pentru căi veți cunoaște mai bine pe acești copii și adolescenți minunați și, ce este mai important, veți aștepta cu nerăbdare cărțile lor viitoare. Prof. Gh.Dolinski ” NOTĂ: articolul a apărut în cotidianul „Crai nou” și heptodamarul „Săptămânalul de Rădăuți.”

Emblema Cenaclului „MIGNON”

VIII- EXPERT ÎN ARTA ECHITAȚIEI 315

316

IRIS- AMAZOANA BUCOVINEI Localitatea:HORODNIC DE SUS-HARDIC Categoria: SPORTURI Numele: NICHIFORIUC IRIS Pasiunea:ECHITAȚIA. „Iris-posibil model pentru adolescenți Toată lumea cunoaște că „Iris” este o floare, foarte prețuită de oameni pentru aspectul ei, dar și pentru coloritul multiplu. Așa este și ea, IRIS NICHIFORIUC, fata pe care doresc să v-o prezint. Este suplă ca un lujer de floare, ochi iscoditori, negri strălucitori ( ea spune că sunt șaten întunecat), răspândind în jurul său nu miresme, ci bună dispoziție, dragoste de viață, mult respect și optimism, foarte, foarte calmă și deosebit de politicoasă. Așa am cunoscut-o eu și vreau să văd cine ar avea curajul să mă contrazică. Domnișoara este elevă la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, având-o dirigintă pe doamna profesoară Ana-Maria Muntean. Prin pasiunea ei pentru echitație și alura ei este o adevărată amazoană. N-am cunoscut-o personal de la bun început. Dar, în cadrul deselor întâlniri la un pahar de…vorbă și o cafea, domnul GhițăMircea Știr, fostul meu elev, actualmente cameraman la TVR Internațional, mi-a povestit cu atâta entuziasm de această fată și de pensiunea care are cai pentru concurs de la Pensiunea „Cai de legendă”, încât am jurat s-o cunosc. Zis și făcut. L-am rugat pe domnul Știr să-mi mijlocească o întâlnire cu domnișoara și s-a conformat.

317

Într-o zi splendidă de toamnă timpurie sau de vară târzie, am plecat împreună la drum. După ce-am ieșit din comuna Marginea și-am intrat în Codrii Voievodesei, am pășit într-o lume de basm, categoric ireală. Coloritul multicolor al frunzelor ne îmbia să le admirăm, iar ciripitul păsărelelor, nepăsătoare parcă de apropierea anotimpului friguros, ne chemau să ne afundăm în codru, atrăgândune ca un magnet. De ce înaintam pe aleile trasate parcă cu un laser, ni se deschideau în față altei peisaje de basm. Și, deodată, am nimerit într-o poiană, în care se aflau diferite construcții, în care privirile ne-au fost atrase ca un magnet de o adevărată amazoană, care călărea un frumos armăsar într-un țarc. Așa am făcut cunoștință cu Iris, pentru că ea era acea adevărată amazoană. A renunțat repede la armăsar la îndemnul mamei sale și am făcut cunoștință. De la prima vedere m-au izbit câteva lucruri: puternic interiorizată, te cerceta cu o privire pătrunzătoare, care parcă trecea prin tine ca un adevărat laser și îți răspundea precis și scurt la întrebările puse. Nici n-am început bine discuția și la masa noastră s-au așezat mama și tatăl ei, precum și unchiul Ionel Moroșan, pentru a asista la discuția noastră. „ Mă antrenez de la vârsta de 8 ani, când am simțit o atracție deosebită față de acest animal nobil. Dar abia la 11 ani am debutat la un concurs hipic la Rădăuți, la sărituri peste obstacole. Apoi au început să vină concursurile de anvergură: Piatra Neamț, Bacău, Sibiu, Beclean, Câmpina, Miercurea Ciuc, București și multe altele. Nu particip la concursuri pentru premii, ci din pasiune și dragoste pentru cai. Sunt niște ființe extraordinare. Pot spune că sunt cei mai buni prieteni ai omului. Particip la concursurile de sărituri și la cele de anduranță. Ultimele se desfășoară în pădure, pe un teren accidentat, fiind foarte dificil de parcurs un asemenea traseu. Ai nevoie și de rezistență la efort. Sunt probe de 20, 30, 40, 318

60 și 80 km. Eu am participat și particip la primele patru distanțe. Încă nu sunt pregătită pentru cursa de 8o km. Cred că până la anii aceștia am mers mai mult călare decât pe jos sau cu mașina. Antrenamentele le-am pe hipodromul din Rădăuți, dar de câțiva ani mă antrenez la această bază hipică. Pasiunea pentru cai și concursurile hipice mi-a insuflat-o unchiul meu, aici de față, și m-au susținut necondiționat părinții mei. Unchiul meu a muncit 10 ani în Italia și, când s-a întors în România, m-a dus cu tata la un centru de echitație, unde m-am îndrăgostit fulgerător de cai. Să știți că unchiul meu a fost în echipa Steaua, și-a concurat chiar în lotul României,” mi-a spus mândră Iris. „Domnul Roșca, cu care am lucrat la Steaua, și care-a obținut o medalie de bronz la olimpiadă cu lotul României, a primit cadou un cal superb de la Todor Jivkov, președintele Bulgariei, din rasa Ghidran. Mi l-a dat să-l antrenez la hipodromul din Rădăuți. După terminarea stagiului de pregătire, l-am dus la București, dar nu l-a putut încăleca nimeni în afara lui Roșca, cu care-a cucerit medalia de bronz”- mi-a spus cu mândrie unchiul ei. Eram curios dacă această adolescentă are și alte pasiuni în afară de echitație. „Nu am timp pentru nimic altceva, în afară de echitație. Ei mă dăruiesc cu totul. Timpul meu liber îl dedic cailor. Am ajuns să fac corp comun cu aceștia. Nu sunt singura călăreață de la -Caii de legendă-. Am colegi de antrenament și competiții pe Miruna Tărâță și pe Ștefan Jescu. Să știți că la competițiile la care participăm cam trei sferturi sunt fete..” Mi-a povestit apoi cu entuziasm despre participarea la concursuri, atmosfera de acolo, despre susținerea pe care o are din partea părinților și a unchiului, dar și a colegilor ei, care vin la concursurile desfășurate la Rădăuți. Ce să mai zică de părinții să care

319

o susțin necondiționat, asigurându-i absolut totul pentru pregătire și concursuri. Informații foarte interesante , neștiute de nimeni, am primit de la tatăl lui Iris despre istoricul cailor din Bucovina, performanțele lor, precum și despre semnificația numărului tatuat pe spatele sau pe coapsa fiecărui cal de curse. Este mândru de faptul că orașul Rădăuți este cunoscut în lume și prin herghelia care are o rasă nouă, autohtonă, de cai sprinteni, rasă recunoscută deja în lume și prin herghelia care are o rasă nouă, autohtonă, de cai sprinteni , rasă recunoscută deja în lume și care-a fost obținută după mulți ani de muncă. Mama lui Iris a dispărut puțin și a apărut imediat într-un superb costum de cowboy și cu o chitară de gât. Am ascultat apoi un foarte interesant imn al școlii de echitație, care-și desfășoară activitatea în codrii de legendă ai Bucovinei . A ciupit întâi corzile chitarei și apoi a izbucnit un cântec năvalnic, parcă te invita la un galop. Din minunatele versuri, care ca și muzica, aparțin doamnei Nichiforiuc, am reținut câteva: „Flutură coamele-n vânt,/Foc din copite scoțând !...Doar un nechezat de cal,/ Tot ce mă alină/…Aburii ies, ochii sticlesc,/ Cu copitele lor pământ răscolesc.” Și, dacă lui Iris nu-i place să vorbească despre premiile sale, la insistențele mele, mama ei mi-a spus: „ Iris a luat premii și la finala pe țară: locul al III-lea la 60 km și locul I la 30 km, ambele la concursurile de anduranță. Credem că merită aceste premii , ambele la concursurile de anduranță care este un concurs foarte solicitant. Credem că merită aceste premii pentru dragostea cu care-și îngrijește caii. Să știți că numele ei a fost pus unui cal de curse.” Pentru a cunoaște personalitatea lui Iris sub mai multe aspecte, m-am deplasat și la Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, unde am stat de vorbă cu doamna 320

Carmen Andronachi, director, și doamna Ana-Maria Muntean, diriginta ei. Am aflat lucruri foarte interesante :„ Este o elevă foarte bună, conștiincioasă, ambițioasă, un exemplu de urmat. Ne mândrim cu așa un elev care are și performanțe în sport. De fapt, ea urmează tradiția surorii sale, Cătălina, care și ea a fost eleva noastră.”(C.A.) „Este foarte prietenoasă în colectiv. Mulți dintre colegii ei merg la concursurile din Rădăuți. Este foarte conștiincioasă , nu-și neglijează studiile, are prieteni foarte mulți, este foarte calculată în tot ce face. Anul trecut, la balul bobocilor, a luat premiul al III-lea ,a dansat, a recitat, a cântat și i-a încântat pe spectatori.” (A.M.N.) Cum să nu fii încântat când afli lucruri așa de bune despre un adolescent, căci acum sunt anii în care se plămădește personalitatea unui om ? Cu cât sunt mai mulți tineri asemenea lui Iris , cu atât este mai bine pentru națiunea română . Sunt sigur că mă voi gândi mult timp la aceste vizite, care m-au copleșit. Totul m-a uimit, mi-a plăcut și m-a făcut să povestesc și altora, pentru că merită știut ce se întâmplă acolo și cum se pregătesc performanțe sportive. Și, cine cu crede, să se deplaseze la Școala de Echitație „Caii de legendă” din codrii Voievodesei și va vedea cu ochii lui. Nu v-am spus nimic despre această școală de echitație, dar zilele încă n-au intrta în sac ”. Text Gh.Dolinski, Gheorghe Știr, fotografiile” NOTĂ: articolul de mai sus a fost publicat în ziarul „Crai nou” și în „Săptămânalul de Rădăuți ”. Anii au trecut, iar Iris s-a înălțat în același timp cu ei. Acum este o tânără fermecătoare, cu aceiași ochi adânci și, cum am mai spus, în ei se oglindește întregul Univers. Și-a păstrat și liniștea ei interioară, dovedind o maturitate pe care a căpătat-o, parcă, prea devreme. Am admirat-o la un antrenament, la care arăta ca în 321

fotografia alăturată: ea și calul un corp comun. De fapt, în hipism așa și trebuie. De data aceasta am stat de vorbă cu doamna Rodica Nichiforiuc, mama lui Iris. Foarte , foarte emoționată, mi-a spus câteva cuvinte. Creionând evoluția lui Iris în acești ani, mi-a spus: „După cum constatați, Iris, între timp, a crescut. A terminat liceul, apoi Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității „Ștefan cel Mare ” din Suceava, deci a pus accent pe pregătirea ei profesională. Între timp, a antrenat și copii, care au îndrăgit acest sport. În prezent are în grijă 6 copii și un adult, care vin constant, de 2 ani de zile, la antrenamente de două-trei ori pe săptămână. Îi pregătește pentru competiții. N-a neglijat nici latura profesională. A urmat cursurile de antrenor și-a obținut carnetul de antrenor eliberat de Federația Română de Echitație. Conform specializării, poate antrena în România și în străinătate. Continuă să se antreneze singură. La data aceasta gestionează un grajd cu 10 cai de rasă, ocupându-se cu aprovizionarea cu nutreț și celelalte necesare, cu tratamentele cailor, cu potcovitul lor etc. Are în grijă șase cai la Pensiunea „Cai de legendă” de la Hardic. Pregătește doi cai, cu o genealogie foarte bună, respectiv de trei ani, care vor fi prezentați în toamnă ca debutanți în concursuri, de care vom auzi în anii viitori. Sunt printre cei mai buni cai din țară. Acest sport necesită multă muncă, mult timp, dragoste, pasiune și răbdare. Trebuie să ne gândim că la cei 21 de ani ai ei, proprietarii de cai au mare încredere să-i încredințeze caii în care au investit mulți bani, ca să-i pregătească ea pentru competiții, antrenându-i. Rezultatele ca sportiv sunt cele obținute de Iris în perioada copilăriei și a adolescenței. Acum , ca tânăr, se ocupă de 322

antrenamente, de manageriatul clubului, se pregătește pentru o meserie foarte grea și plină de răspunderi și acumulează experiență pentru un profesionist. Are rezultate cu toți copiii care-i trec prin mână. Ați auzit de ea în anii din urmă și veți mai auzi, sunt foarte sigură, de rezultatele pe care le va obține în cariera de antrenor, ca și de rezultatele sale în cariera de sportiv profesionist”. Sper să nu treacă mulți ani până ce despre Iris Nichiforiuc, așa cum a prevăzut mama ei, se va discuta la superlativ pentru rezultatele pe care le va obține pe linie profesională, ca antrenor, dar și ca sportiv de performanță. Și astfel, va urca pe înalte culmi sportul hipic din Bucovina, ducându-i faima în țară și în lume.

Locul I la concursul de la PIATRA NEAMȚ

323

IRIS mediteazÄƒ la un nou concurs

324

IRIS Ã®n goana calului

325

Cal și jocheu- un singur trup în plin efort

Irisssupraveghează caii pe pășune

326

IX- JOCUL POPULAR BĂRBĂTESC „ȘI BĂTRÂNII IES LA JOC” Localitatea: ARBORE Pasiunea: JOCURI POPULARE BĂRBĂTEȘTI Echipa Căminului Cultural „Luca Arbure” Instructor: BULIGA GHEORGHE, poreclit BOCU. Preluat de PAHOMI ION, poreclit PACALĂ În niciun caz, atunci când vorbești sau scrii despre echipa de jocuri bărbătești din Arbore, să pomenești măcar numele lui Gheorghe Buliga ( în acte Georgi), poreclit Bocu. El este acela care a pus bazele acestei formații renumite în țară, și nu numai. La început au numit formația de jocuri bătrânești și, cum erau în formație numai tineri, cu excepția lui Bocu, i-au spus de jocuri bărbătești. De fapt, în Arbore nu poți afla adresa cuiva dacă nu-i spui porecla. Din inventarul făcut pe teren, când am întocmit o lucrare, am găsit 625 de porecle. Despre acest lucru se poate scrie mult, dar altul este scopul nostru acum. În peisajul comunității arborene badea Bocu este un personaj aparte. Dar nici el n-a putut afla de când și de la cine i se trage porecla neamului său. Atâta știa că și bunicul lui era poreclit așa. Bocu era un personaj pitoresc, mucalit, vesel peste măsură și, ce este mai important, cunoscut în tot județul nostru, dincolo de hotarele lui și chiar dincolo de fruntariile țării. Dacă pe vremea tinereții sale s-ar fi putut merge și-n alte țări, până la sfârșitul vieții Bocu ar fi fost cunoscut pe tot mapamondul. Dar așa… Tot Bocu a fost acela care a smuls ropote de aplauze de la spectatorii din toată țara, și nu numai ei.

327

Nu puțini au fost membri ai diferitelor jurii la festivaluri sau concursuri de folclor, care s-au ridicat în picioare și lau aplaudat pentru evoluția lui pe scenă. Simpla lui apariție pe scenă, în fața formației de jocuri bărbătești ce-o conducea, smulgea ropote de aplauze. Nu de puține ori programul lui ca solist dansator ere solicitat să fie repetat de spectatori. Fiind constructorul formației și conducătorul ei, badea Bocu era primul în șirul jucătorilor și comenzile pentru executarea figurilor le dădea el și mult mai târziu au învățat și alți membri ai formației care strigau o dată cu el. Niciodată n-am putut ști câte strigături cunoștea el, deoarece de multe ori chiar improviza unele strigături. Maestrul coregraf Aurelian Ciornei îl diviniza pe Bocu. Spunea că , atât cât a peregrinat pe la diferite concursuri și festivaluri prin țară ca membru în juriu, n-a întâlnit un conducător de formație așa de talentat ca Bocu. Mi-a povestit o întâmplare foarte hazlie. Era membru în juriul unui festival, iar președinte de juriu era o somitate a jocului popular românesc. Bocu s-a urcat la balcon, la juriu, ca să-l roage pe maestrul Ciornei să -i introducă pe arboreni pe scenă mai repede. În acest timp tot comenta ce vedea pe scenă. Președintele juriului, deranjat, l-a întrebat pe maestrul Ciornei cine este cetățeanul. Maestrul Ciornei l-a informat pe președinte, lăudându-l tare. Președintele l-a chemat pe Bocu la el, i-a dat o foaie de hârtie și un pix și i -a spus să scrie ce greșeli vede el la cei de pe scenă. Badea Bocu n-a scris nimic și l-a uimit pe președinte când i-a spus punct cu punct ce-a observat el. Președintele i-a spus maestrului Ciornei că omul acesta este un fenomen. Chiar dacă anii s-au adunat nemiloși pe umerii lui, ca la orice muritor, la peste 80 de ani ai săi apărea pe scenă, chiar dacă numai pentru a prezenta un program scurt de solist dansator. Ce era deosebit, pe lângă celelalte, era faptul că prindea foarte repede 328

figurile pe care i le arătai, chiar după numai o interpretare, indiferent din care zonă a țării era respectivul joc. De fapt, începuturile formației de jocuri bărbătești se leagă tot de numele lui, imediat după Al Doilea Război Mondial. Dar adevărata renaștere a a cestei formații se leagă și de numele lui Vasile Tiperciuc, poreclit „Bugeai”, pe vremea când îndeplinea funcția de vicepreședinte al Consiliului Popular Arbore, și a profesorului Gheorghe Sturzu, directorul Căminului Cultural „Luca Arbure” din comună din anul 1969. La ambiția lui Bocu, a profesorului Sturzu, a viceprimarului sa adăugat și ambiția lui Dimitrie Leonte, la acea vreme primarul comunei Arbore. Acesta era un om ambițios, mare iubitor de cultură, în general, și de folclor, în special. El a vrut să aibă în comună o echipă de jocuri populare cum nu are nimeni în satele din jur, și chiar din țară. Și așa a avut-o, dar i-a și acordat un sprijin necondiționat. Cred că arborenii își mai aduc aminte cu plăcere de evoluția acestuia în fruntea echipei pe scena Festivalului „Floare de salcâm” de după anii 1990, de-a lungul edițiilor sale cât a fost în viață. Festivalul fusele înființat din inițiativa unui grup de intelectuali din comună, pus în practică de Vasile Pătrăucean, soțul directoarei de cămin cultural, doamna profesoară Maria Pătrăucean. Trecând anii și nemaiputând juca cu aceeași vervă, Bocu stătea cuminte, pe un scaun, într-un colț al scenei, sprijinit în cârjă, care devenise tovarășul său de nedespărțit, după ce trecuse de 85 de ani, admirând evoluția jucătorilor care-i duceau ștafeta mai departe. Nu mai putea juca, dar cârjă sălta în ritmul muzicii. Iar după terminarea evoluției, Bocu stătea de vorbă cu membrii echipei și le spunea de toate. Ce-au jucat foarte bine și unde au greșit.

329

Ajungând la vârsta la care nu mai putea evolua pe scenă, Bocu a predat ștafeta de conducător lui Ion Pahomi, poreclit „Pacală”.Numai pe dânsul l-a considerat Bocu că poate conduce și instrui în continuare echipa. Consider c-a făcut foarte bine. Încă mai stăruie în urechile arborenilor ecourile evoluției acestei formații pe marile scene ale țării. Dar a venit și vremea trecerii lui Bocu în eternitate. Acum nouă ne revine îndatorirea sacră și cinstea să-l evocăm, din când în când, cu diferite prilejuri, și a reaminti, mai ales celor care l-au uitat definitiv, rolul pe care l-a avut acest talent nemaiîntâlnit, care a stat în fruntea acestei formații de jocuri bărbătești ( bătrânești) timp de decenii la rând, ducând faima jocului nostru popular, a costumului și a talentului arborenilor în lume. Bocu a condus o perioadă și echipa de jocuri bărbătești a Școlii Gimnaziale Cutul de Jos, cu care a obținut rezultate foarte bune și la nivel de țară, dar niciodată n-au putut obține medalia de aur, cel mai sus a fost medalia de argint. Tot Bocu a pus bazele echipei de jocuri populare mixte a Școlii Gimnaziale „Luca Arbure”. În cadrul acesteia, pentru prima dată în România a instruit și o pereche de soliști dansatori. Ei au luat pentru prima dată în țară medalie de aur la această categorie. De fapt, echipa acestei școli a câștigat 6 medalii de aur la 6 ediții ale Festivalului Național „Cântarea României”. Marele merit este al lui Bocu și al Floriței Brăescu, care s-a ocupat nemijlocit de-această formație. Acum, când echipa de jocuri populare bărbătești ( bătrânești) a comunei Arbore împlinește onorabila vârstă de 40 de ani de la reactivarea ei, un gând de recunoștință se îndreaptă spre Georgi Buliga, poreclit Bocu, , care și-a dedicat întreaga sa viață jocului popular bucovinean, ducând faima lui pe tot cuprinsul țării noastre și 330

chiar dincolo de fruntariile ei. Iar talentul lui îl duc mai departe urmașii săi în arta jocului popular bucovinean. În anul 1975 au fost puse bazele noii echipe de jocuri bătrânești, dar, să fim drepți, această formație a activat încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Printre fondatorii acestei formații au fost și Georgi Buliga (Bocu), Gheorghe Buliga (Baciu), Vasile Ciobîcă ( Ciotiță), Dumitru Bahnari, Viorel Ciobîcă (Rujanu), Vasile Ciobîcă (Pomană) care au trecut la cele veșnice. În această formați au mai jucat de-a lungul existenței acestei formații renumite de jocuri bărbătești ( bătrânești); Ion Pahomi (Pacală), Vasile Hrincescu (Cracană), Gheorghe Buliga ( feciorul lui Bocu), Gheorghe Bahnar, Vasile Lelcu ( Zai), Vasile Manoilă ( Țapu), Vasile Ciobîcă ( Fircă), Vasile Jacotă ( Racateț), Traian Buliga ( Bocăneț), frații Gheorghe și Ion Lelcu ( Dănilă), Dan Ciobîcă ( Vârtică), Dănuț-Ionuț Manoilă ( Grigman), Gheorghe Buliga ( Babalicu), Trifan Irimescu ( Ițic), frații Ștefan și Miron Pahomi și Ion Pahomi ( fiul primului), Vasile Buliga, Vasile Tabarcea, Vasile Bahnar ( Băhnăreanu), Toader Vântu, Nicu Bahnar ( al lui Bahnari). Demn de menționat este faptul că familia Manoilă ( Țapu) a avut în cadrul acestei formații reprezentanți ai patru generații: Toader( bunicul, acum de 80 de ani), Vasile , fratele acestuia, Dorel, fiul lui Toader, precum și frații Cezar și Cătălin, copiii lui Toader. Sper să nu fi scăpat pe vreunul, pentru c-ar fi mare păcat. Au fost și vor rămâne în memoria noastră niște adevărați patrioți, iubitori de arta noastră populară, care s-au dovedit a fi și adevărați ambasadori ai artei noastre populare , atât în țară, cât și dincolo de fruntariile ei.

331

Nu trebuie uitat faptul că-ntr-o perioadă, pe lângă această formație au evoluat și fete, realizându-se o suită de jocuri populare mixte, cum au fost: Florița Apostol ( Țipirig), Marița Leonte ( a lui Ciup), Eufrozina Sturzu, Florița Prichici, Firuca Iliese, Florița Buliga, Floarea Pietrar, Gheorghina Cîmpan, Monica Cupșan, Eleonora Lupu, Fira Șuiu. După ce familia Râpă ( Vasile, tata, la vioară, frații Vasile, la vioară, și Mircea, la cobză) și-a încetat activitatea, deoarece primii doi au murit, iar ultimul și-a vândut cobza și n-a mai vrut să cânte, sa căutat o soluție. Și aceasta a venit prin persoana lui Vasile Prichici, mare iubitor de cântece populare, în general, și de jocuri populare, în special. Vasile Prichici era un talentat toboșar, la fel ca și membru al formației de jocuri populare bătrânești, cânta foarte bine le muzicuță, dar mai erau necesari și alți instrumentiști. Din om în om a aflat cine mai cântă în Arbore și anume la ce instrument. Și-așa și-a format un taraf format din: Mugurel Prichici, fiul lui Vasile, un foarte talentat cântăreț la trompetă; Vasile Petrar, poreclit „Cerneală” la fluieraș, Vasile Pîțu la acordeon și Vasile Râpă la vioară. Mi-aduc aminte cu câtă grijă făceau repetiție la taraf, de răsuna sala de ședințe a primăriei, de la etaj, unde exersau ei. Chiar simplele repetiții strângeau admiratori ai muzicii populare, mai ales că ei aveau un repertoriu bogat. Era o mare plăcere să-i asculți ! Se cunoștea faptul că Vasile Prichici, care era fondatorul și conducătorul tarafului, era foarte exigent la repetiții, dar, mai ales, atunci când evoluau pe scenă. Ce mai, era cunoscut ca un adevărat perfecționist în arta muzicii! Apoi au venit ani buni în timpul cărora echipele de jocuri populare, tineret și jocuri bătrânești, au fost acompaniate de acest taraf. Dar timpul a trecut… și-acum se vorbește de această renumită 332

formație de jocuri populare bătrânești, ca și de respectivul taraf, numai din amintiri. Și nu-i numai atât.Păcat…

La sfat-BOCU, FLORIȚA ILIESE și GHEORGHE DOLINSKI

333

Maestrul AURELIAN CIORNEI și absolvenții de la Școala Populară de Artă Suceava, printre care și FLORIȚA BRĂESCU

La TVR împreună cu doamnele ELISE STAN și MARGARETA CLIPA

334

După un spectacol la PASUL PRISLOP

Frații RÎPĂ VASILE ȘI DUMITRU cântă cu foc 335

La terminarea Școlii Populare de Artă împreună cu maestrul coregraf AURELIAN CIORNEI

RĂDĂUȚI- după un spectacol dat la casa de cultură

336

ȘI-AU MĂRTURISIT DRAGOSTEA PENTRU PLAIUL, OAMENII ȘI FOLCLORUL BUCOVINEAN *1-Sofiia Vicoveanca, artistă. *2-Rita Cîntiuc, ex-inspector de umanioare, Suceava. *3-Călin Brăteanu, artist, director al Centrului Cultural „Bucovina” Suceava. *4-Maria Popescu, profesor de umanioare, Rădăuți. *5- Gabriela-Cica Sascău, profesor de matematică, Rădăuți. *6-Simina-Silvia Șcladan, expert statistic, scriitoare, Suceava. *7-Mihaela Bulai, profesor de umanioare, Liești, Galați. *8-Elena Andruhovici, profesor de umanioare, scriitoare, Câmpulung Moldovenesc. *9-Filon Lucău,profesor de umanioare, pictor,Câmpulung Moldovenesc. *10-Paula- Tamara Ciobîcă,profesor de umanioare, director, Rădăuți. *11-Casian Balabasciuc, inginer silvic, Vatra Moldoviței. * 12-Jenica Romanică, profesor de umanioare, scriitor, Vatra Dornei. *13-Maria Cojocaru-Cozmici, profesoară de muzică, scriitoare, Botoșani. *14-Lenuța Rusu, profesoară, scriitoare, Fălticeni. *15- Victor Minea, profesor de matematică, Mizil. *16-Laurențiu Bădicioiu, prof. dr. de matematică, Mizil. 337

*17-Paraschiva Abutnăriței, profesor de umanioare, scriitoare, Vatra Dornei. * 18-Victor Iosif, profesor de umanioare, scriitor, iași *19-Nicolae Suciu, inginer, scriitor, Gherla.

338

1-„Amintindu-mi și pomenind de plaiul meu drag, BUCOVINA, care m-a îmbogățit sufletește, descoperind alese obiceiuri și datini, păstrate de atâtea generații, trebuie să subliniez că din Bucovina am scos la lumină, în stil propriu, cântece aproape uitate. Aduc slavă și mulțumesc lui Dumnezeu că m-am născut pe un tărâm atât de bogat în tradiții, cu oameni harnici și frumoși la suflet, și tot Bunul din Cer a hotărât ca să bat cărările lumii, ducând cântecul de-acasă, dăruind bucurii și descoperind lumină în ochii iubitorilor de cântec popular; să-l mulțumesc că m-a creat selectivă, extrem de exigentă, în primul rând cu mine; am vrut să fiu unicănimeni ca mine, nici eu ca alții; să-mi placă ce fac, să respect munca și colegii de microfon, să respect Publicul; să știu să-mi aleg cu grijă cântecele, pe măsura sufletului și a sensibilității mele, să mă dăruiesc necondiționat….. Un cântăreț se formează treptat, prin alcătuirea unui repertoriu personal prin cântece curate, adevărate, prin dăruire sinceră, firească, prin repertoriu și modestie. Harul dat de Dumnezeu, însoțit de multă muncă, pasiune și dăruire, transformă un cântăreț într-un om cunoscut, căutat. În concluzie: Disciplină, Punctualitate, Seriozitate, Exigență, Dăruire și Muncă.” ( Sofiia Vicovenca- artistă ) * * * BUCOVINA-prima treaptă a Cerului „BUCOVINA- e aproape un cuvânt magic, un „Sesam, deschide-te!”, o poartă, o cale, ori, de ce nu, o cheie cu care putem deschide porțile infinitului. Bucovina- locul unde viața este făcută fără de moarte.

339

Bucovina- spațiu ontologic și cosmic totodată, ținut unic, situat la limita Cerului cu pământul. Bucovina- teluric și celest, trup și suflet, o continuă curgere spre ființa din tot inundată de duh a bucovineanului. Bucovina-tărâmul autenticului, al naturii primitoare și al culturii captivante. Sublimul rămâne întotdeauna sublim ! Așa este Bucovina , care ne invită, de fiecare dată, la o călătorie prin locuri exotice, cu serpentine de ader de ceață, o călătorie inițiatică, aidoma celei a Alicei în Țara Minunilor. Drumul prin Bucovina – pretext și suport- este o devenire. Dinspre noi, cei care am fost, înspre noi, cei care suntem, și iar înspre noi, cei care vom fi viețuitori ai acestui loc, căci locul bucovinean a fost, este și va fi un topos existențial. Destul ca să ne trezească interesul maxim și să ne determine a ne aventura , cu toată forța alături de pădurile de fagi, de munții pictați în culori odihnitoare, de oaze cu apă răcoritoare și limperde, pas la pas, umăr lângă umăr și tâmplă, atingând de tâmplă, prin locuri de o frumusețe dureroasă și cât se poate de naturală. Drumul prin Bucovina devine parte din ființa noastră, devine chiar Ființa, noastră, pentru că ne ispitește a ne regăsi, a ne descoperi. Nu, nu suntem noi deschizătorii drumului spre Bucovina. Alții au fost înaintea noastră, noi mărșăluim doar pe urmele lor. Și toate aceste urme sunt certitudini, căci ne cuibărim tălpile-n ele, creștem, ne înălțăm îm pământul sfințit de Ștefan. Înscrisă în adâncul ființei în codul genetic al fiecăruia dintre noi, bucovineni, istoria Bucovinei este partea de concret a existenței noastre, întrucât se continuă în noi, prin noi și dincolo de noi înșine. Purtăm istora înaintașilor ca pe o însorită cronică a 340

eternității .Ne închinăm la Putna, Sucevița, Voroneț, Arbore, Moldovița, cu inimile reverberând, rezonând în sfântă, selenară lumină. Bucovina-o reprezentare a Paradisului ! Între munți, obcini, dealuri, câmpii mănoase, Dumnezeu și-a ctitorit casă, poposind, cu iubire de părinte, în fiecare sat, în fiecare cămin, în fiecare ogradă, acolo unde lacrima azurie a soarelui portă substanța dumnezeirii. Căci bucovinenii sunt credincioși ; își poartă pașii spre Lumină. Seara, târziu, smulși din vârtejul treburilor omenești, vorbesc cu Dumnezeu în rugăciuni sincere, curate. Între maica-pământ și cerul-tată, omul bucovinean își împlinește destinul, iar locul bucovinean devine punct de sprijin, refugiu, cetate întărită. Bucovina- prima treaptă a Cerului, de o frumusețe proaspătă, răpitoare, imperioasă. Bucovina- oameni frumoși, harnici, blânzi, luminoși, primitori; varietate de culturi și de chipuri; port popular cu semnificative motive folclorice, de la bogăția pământului până la credința în Dumnezeu; meșteșugari care trimit la istoria și moștenirea culturală a ținutului; bogăție de imagini aproape sonore; drumuri pe spinarea orizontului, pe chica vântului și pe pletele ninsorii; liniște, chemare, invitații. Leagănul natal, Bucovina este un loc neasemuit ! este frumusețea dintâi, pe care noi am văzut-o când am deschis ochii spre viață. Este meleagul unde dorim să fim. Este ACASĂ !” Prof.de umanioare, ex inspector RITA CÎNTIUC, Suceava * * *

341

„Am început să înțeleg cine sunt, când m-am întâlnit cu mine printre oamenii locurilor din Țara De Sus a Moldovei: Suceava, Cernăuți, Boian, Vatra Dornei; Rădăuți- Storojineț; Crasna-Vicov; Herța-Câmpulung Moldovenesc. M-am identificat cu locul numit „acasă” al fiecăruia. Biserici, școli, cămine culturale, grădini, ogoare, păduri, iazuri, livezi, ape, munți, dealuri și iar dealuri, verde și iar verde, Rai și iar Rai. Un loc pentru care mulțumesc Domnului că m-a lăsat să trăiesc și să împart bucuria cu semenii mei. Un loc binecuvântat, care înveșmântă și-i face frumoși și buni pe oameni. Bucovina este un tărâm al oamenilor generoși și cuminți, din care Dumnezeu nu a plecat niciodată. El este întâlnit la tot pasul, căci oamenii acestui pământ viețuiesc în credință, năzuință și bunăcuviință. Bucovina este cântecul dorului măcinat de timp și înrădăcinat în veșnicie. Atâtea suflete, atâtea minți primenite în școlile Cernăuților și ale Sucevei ! Atâția făuritori veșnici ! Atâtea nume rodnice, o pădure de copii frumoși, dar și atâtea cruci pe morminte ! Atâta de multe-s aici, în lumea sta mică… Bucovina este viața mea, suflet din sufletul meu !” Călin Brăteanu, artist și director al Centrului pentru Conservarea și Promovare a Culturii Tradiționale al județului Suceava

* * * 342

Binecuvântare și…blestem !... „Punte între Cer și Pământ, așezată întocmai ca o coroană pe fruntea României, Bucovina pare un colț de Rai pentru călătorul obosit care află aici și apă limpede, ca să-și potolească setea, și pâine rumenă ca o lună nouă, abia scoasă din cuptor pentru foamea-i devorantă, și loc de odihnă în umbra cetinii mirosind a veșnicie. Bucovina….! După ce-a plămădit din lut negru și roditor câmpiile mănoase, pe care le-a tighelat cu pripoare dulci, Dumnezeu, în marea lui mărinimie, a migălit din stâncă dură munții, cărora le-a așezat pe creștet coroana veșniciei, apoi i-a încins cu brâie de argint ca să aibă păstrăvii lor de zbenguială, i-a îmbrăcat în cojoace mițoase, colorate-n verdele speranței și le-a menit să fie străjerii acestui ținut inegalabil ca frumusețe, numit de străinii ahtiați după bogățiile lui „Țara fagilor” sau „Bucovina”. Ținut de legendă , spațiu de basm agățat de Cer cu fire nevăzute de dor și de speranță, pământ sfințit de lacrimile sutelor de generații , care și-au văzut visele risipite de vânturile veacurilor., Bucovina plămădește-n adâncurile sale bucurii incomensurabile pentru fiii săi. Cine-l cunoaște nu-l mai poate uita, cine aude despre minunățiile existente aici dorește să-l vadă și cine ascultă cântecul oaspeților aciuați între crengile copacilor își simte sufletul cuprins de jalea vremelniciei. Pe acest loc binecuvântat cu frumuseți inimaginabile, cu bogății nemaiîntânite-n alte părți ale lumii trăiesc oameni mândri, frați ai brazilor de pe culmile semețe, păstrători ai tradițiilor și generatori de progres, care și-au pictat pe cămăși florile plaiului, iar pe catrințe au trasat însemnele scării vămilor. Când clopotele bisericilor îi cheamă la rugăciune, drumurile par invadate de cârduri de cocori pregătiți a-și lua zborul la cea mai mică amenințare. Primăvara împrăștie peste pomii livezilor , întinse ca niște covoare pe dealurile molcome, o mulțime de culori, iar 343

Toamna îi împodobește cu cele mai dulci nuanțe de galben-arămiu de sub care se ivesc sfioase obrajii roșii ai merelor sau fețele palide ale perelor zemoase. Deasupra tuturor se ridică bătrânii noștri cu creștetul albit de vreme, peste care stau coroanele făurite din fier ale străbunilor. Inima ținutului a fost și va rămâne Cetatea Sucevei, capitala Moldovei și-n vremea lui Ștefan cel mare și Sfânt, care-a sporit valoarea ținutului prin zidirea mănăstirilor pictate asemenea peisajului bucovinean ! De aici pornesc drumuri către Putna, locul unde Măria Sa își doarme somnul, către Sucevița, ctitoria Movileștilor, către Umor, către Arbore, către Moldovița, către Bălinești și către alte locuri tainice unde călătorul își poate regăsi liniștea. Fiecare metru de pământ bucovinean poartă însemnele vredniciei acestui neam mândru, care-n vremuri de restriște și-a găsit alinarea-n doine. Tot dintr-un suflet zbuciumat a răsărit și nemuritorul cântec închinat Bucovinei : „Cântă cucul, bată-l vina… !”care încorporează-n versurile și-n melodia lui oftatul de revoltă al unui neam urgisit, fiind considerat de locuitorii ei ca o pagină din istoria-i zbuciumată. Cât de profund este mesajul încrustat în blestemul „bată-l vina”! Care o fi vina” bucovinenilor ? O știe fiecare român din cărțile de istorie, o cunosc tinerii alungați prin țări străine de nevoi și-o vor afla urmașii din poveștile murmurate-n preajma focului din vatră de bătrânii ai căror ochi nu mai pot admira azuriul limpede al cerului acoperit de norii poluării, nu-și mai pot potoli arșița cu apa cristalină a izvoarelor secate după trecerea drujbelor prin trupurile falnice ale brazilor, nu-și mai pot bucura privirile cu multitudinea de culori a florilor din fânețele năpădite de spini sau nu mai pot asculta cântecul duios al păsărilor fugărite de zgomotul motoarelor.

344

Emblematică pentru locuitorii Bucovinei este ruga din finalul acestui imn: „Munților cu creasta rară/ Nu lăsați straja să piară !/ Dacă piere straja voastră/ A pieri și țara noastră”/. De ce adresarea este făcută munților și nu oamenilor ? Poate și pentru că oamenii au reușit să uite ultima rugăminte a lui Ștefan cel Mare și Sfânt: „ Dar dacă (turcii) v-ar prescrie alte condițiuni, atunci mai bine să pieriți cu toții de mâna inamicului decât să fiți spectatori oțioși la profanarea religiunii voastre și la calamitatea țării voastre. Iar Dumnezeul părinților noștri, care face minuni, va întinde grația sa inexorabilă asupra voastră și, mișcat de lacrimile servitorilor săi, va trimite pe unul care să vă scape, sau să scape posteritatea voastră de sub jugul barbarilor și să redea țării libertatea și puterea sa!”(Dimitrie Cantemir-Testamentul lui Ștefan cel Mare). Prezentul și viitorul trebuie să-și amintească mereu de sfatul înțelept al „bătrânului baci”, căci încălcarea cuvântului său atrage blesteme asupra întregului neam și toate aceste adevăruri le poartăn inima lor munții semeți, brazii sfidători, apele învolburate, cerul atacat de noxe, ogoarele năpădite de buruieni și le sunt amintite mereu de cântecul din ce în ce mai trist al cucului.

Doar cine iubește Bucovina cu toată ființa lui poate înțelege sensul profund al cuvintelor: „binecuvântare și blestem”! ” Maria Popescu, Rădăuți, prof. de umanioare Gabriela-Cica Sascău, Rădăuți, prof. de matematică. * * * „Iubesc Bucovina pentru că aici m-am născut, am crescut și m-am format ca om. Spun cu bucurie, oricui mă întreabă, că sunt Silvia Vouciuc, născută în Bucovina, în localitatea Calafindești, județul Suceava, localitate aflată la granița ținutului Bucovinei. 345

Prin pădurea Calafindeștilor încă mai poate fi văzut șanțul adânc , care era pe-atunci hotarul săpat de austro-ungari, pe post de graniță. Bunica și străbunica mea mi-au povestit multe întâmplări legate de lupta dintre soldații care păzeau granița și dorința locuitorilor din Calafindești de a comunica cu rudele lor aflate dincolo de graniță. Acum noi ne bucurăm că putem comunica, la rândul nostru, cu frații noștri bucovineni. Din Ucraina, aflați în partea de nord a Bucovinei istorice, și descoperim cu uimire că obiceiurile, tradițiile și o vechea noastră limbă bucovineană sunt păstrate de copiii românilor bucovineni din acea țară. În Ucraina, în Cernăuți, poți găsi Catedrala Bucovinei, și Parcul Bucovinei, dar și multe alte locuri cu nume de Bucovina. Bucovinenii din ambele părți ale Bucovinei muncesc din zori și până seara, păstrează tradițiile, sunt veseli, ospitalieri și nu-i auzi prea des să se plângă de ceva .Oftează doar după libertatea lor, după neamurile lăsate dincolo de sârma ghimpată și limba lor care este supusă unui proces de pierdere a identității lor milenare. Bucovina este un loc binecuvântat de Dumnezeu, cu munți împăduriți, pajiști cu iarbă grasă, gospodării înstărite, biserici și mănăstiri vechi de sute de ani și oameni frumoși. În Bucovina casele sunt mai mari și frumos ornamentate, cu curți primitoare și livezi roditoare. De cum pășești în Bucovina, aici în „Ținutul mănăstirilor”, parcă intri într-o altă Românie , un Colț de Rai, care îți atinge sufletul cu lumina lui sfântă. Mie personal îmi place să trăiesc în Bucovina. Îmi place că bătrânii bucovineni mai știu să se mire, iar copiii noștri încă știu să se rușineze când mai fac câte-o poznă. Pentru că primăvara e plină de florile pomilor roditori, vara e parfumată cu iz de fân proaspăt cosit de tinerii din sat, toamna are miros de gutui , de mere, de pere, 346

de prune și de struguri, care se răsfață la soare de sub streșinile caselor, iar iarna scânteiază peste troienele de pe munți și de pe dealuri. -Dumnezeu m-o binecuvântat când m-o lăsat în locul acesta, în Bucovina, în Țara Fagilor !- e vorba multor oameni din partea de sud a Bucovinei istorice. Noi am crescut cu mândria că suntem bucovineni. Părinții, bunicii și străbunicii noștri ne-au transmis obiceiurile și tradițiile bucovinenilor și noi, la rândul nostru, le transmitem mai departe copiilor noștri. Pentru noi, bucovinenii, este o normalitate să ținem toate posturile și sărbătorile de peste an, să mergem cu coșul ( blidul) cu mâncare la biserică pentru a fi sfințite de Sfintele Sărbători de Paște, să mergem la Hram și la Hora satului în costume naționale bucovinene, să împodobim bradul de Crăciun, să așteptăm preotul să ne sfințească casele de Crăciun și Bobotează, să mergem cu colinda, cu uratul și cu semănatul, iar de Bobotează să primim preotul cu lumânarea în mâini și cu bucuria în suflete. Copiii noștri învață încă din grădiniță jocurile bucovinenilor și „închistritul ” (încondeiatul), ouălor, cum să-și coase singuri cămășile tradiționale sau să țeasă în stative catrințele, ștergarele și covoarele. Ei muncesc cot la cot cu părinții lor și cunosc încă de mici tainele lucrului bine făcut.. Mă bucur că și acum în Calafindești, satul meu natal, ca în întreaga Bucovină, tradițiile sunt păstrate cu strășnicie. Corul de femei” Copchilele din Calafindești ,Fanfara Trandafirul și Ansamblul de jocuri populare Trandafirul sunt cunoscute în întreaga lume prin numeroasele lor participări la diferite festivaluri naționale și internaționale.

347

Datorită acestei educații alese, bucovinenii rămân bucovineni, indiferent unde s-ar afla la un moment dat în lumea aceasta.” Simina-Silvia Șcradan, expert statistic ,scriitoare, Suceava. * * * „Întâi am cunoscut oamenii și, când spun așa, gândul mă duce foarte departe în timp. Eram la vârsta la care nu mă întrebam de ce e bine sau nu, era bine pentru că așa era firesc și gata ! Veneau ca din poveste, cu nume ciudate (minunate ar fi spus soacră-mea)Zenovia, Melozina, Apalaghie, cu vorba dulce moldovenească, dar parcă mai domoală, diferită de a noastră, cu un soi de așezare în vorbe și în gesturi. Mergeam cu familia la Grămești. De unde era cumnatul cel mare al mamei. Și iarăși gândul caută imaginea ca pe o dovadă vie că „ a fost”, e chiar de-adevăratelea. Privesc bucata mică de carton, dantelată pe marginea albă, după cum era moda pe atunci și retrăiesc și mai intens amintirile: curtea încărcată cu de toate, în dreapta casa mică, bătrânească, cu prispă din lemn, cu două odăi pe un hol îngust, lutul de pe jos, preșurile curate, patul tare, mobilierul făcut de mână…răcoarea din casă și oamenii ! Oameni veseli și primitori, râsul lor sănătos și voia bună, care umplea locul. În stânga, casa nouă a Tatianei, mai modernă, dar nu ostentativ, poate odăile un pic mai înalte, ferestrele un pic mai mari. Iar înăuntru ca în amintirile lui Creangă; soba mare cu cuptor, pe care dormeau copiii la căldură iarna. Nu visez, de adevărat, m-am suit și eu acolo și am stat la căldură într-o vacanță de iarnă în care verișoarele m+-au dus în vizită și Tatiana ne-a dat să mâncăm cârnați fierți în ceaunul de pe sobă.

348

Mă întorc la fotografia pe care o țIn în mână și în gură simt aroma berii negre făcută în casă. Coborâse cineva în beciul care avea intrarea chiar lângă poartă, în dreapta, cum intrai în curte. Sticlele erau negre și se abureau când le aducea afară, iar gustul berii, Doamne, gustul acela nu l-am mai regăsit niciodată ! El a rămas acolo, în amintire, alături de alte imagini și gusturi care alcătuiesc în minte și în suflet BUCOVINA MEA. În veselia stârnită de toți, oaspeți și gazde deopotrivă, belșugul gospodăriei, frumusețea locului, nu știu cine m-a pus să cânt „mi-am făcut bundiță nouă”, cântecul Angelei Moldovan, foarte cunoscut și pe-atunci. Mi-au și dat o bundiță, cu care mă mândream tare, deși era foarte cald, în crugul verii. Eram rușinoasă din fire, dar, probabil, că încurajările mamei, care știa că știu cântecul pentru cămi plăcea să-l cânta acasă, am început să cânt îndemnată și de cei din jur, cum s-moi țin bundița și, mai ales, cu promisiunea unui bănuț ca răsplată. Se vede treaba că am cântat frumos pentru că mă văd ținând în mână un portofel mic, negru, plin cu monede, cu care mă tot lăudam… și cu bundița pe mine! (Evocând momentul acum ceva timp, verișoara mi-a spus că bunica Zenovia își amintea de „copchila aceea care a cântat așa de frumos !) …Oamenii de atunci s-au dus aproape toți…Au rămas imaginile și senzațiile. În timp s-au schimbat, fără să le anuleze pe cele vechi, cele noi amplificându-le. Și am adăugat în portretul Bucovinei mele alte experinețe fermrcate: linhoștea de la Brodina și aerul pur din pădurile ei, cerul albastru de la Paltinu, definit atât de frunoasa de Boianca: „domană dirigintă, două săptămâni n-am să mă spăl pe ochi ca să nu mi se șteargă imaginile aiestea ”, vocea caldă a maicii Irina de la Voroneț într-o zi de 30 iunie, Ziua învățătorului, balmoșul de la stâna de pe Păușa și greierii din poiana de pe

349

munte…și peste toate oamenii -sufletul lor cald și primitor, care m-a învăluit și m-a făcut de-a lor fără să mă fi cunoscut dinainte. Mi-au deschis casa și inima și m-u adoptat: sunt și eu bucovineancă! Și, când m-am îmbrăcat în costumul popular din camera cu zestrea Tudoriței, am simțit cu adevărat de ce este croit astfel, pentru că pânza se lipea de trup, făcându-se una și obligândul să stea drept și mândru ca brazii Bucovinei. Iar cusătura migălită de mâini harnice împodobea și încălzea privirea. IATĂ DE CE IUBESC BUCOVINA !” Mihaela Bulai, profesoară de umanioare la Liești, județul Galați. * * * -Dragă Maestre EMIL IANUȘ; ați scris foarte mult despre Bucovina și afirmați foarte hotărât c-o iubiti. De ce anume? Maestrul Emil Ianuș a răspuns: -Îți răspund cu o -ntrebare Ce ți-o pun în mod firesc: Dar cum, frate- frățioare, Aș putea să n-o iubesc? Cum să nu iubesc Lumina, Care cade ca peceți Peste toată Bucovina Cu albastrul Voroneț ? Cum să nu dau glas iubirii Pentru Putna, ca s-o cânt Când la pieptul mănăstirii Stă un EMINESCU Sfânt ? 350

Cum să nu iubesc eu oare Acest Rai bucovinean Când în veci lucește-n zare Chipul Sfântului Ștefan ?

DRAGOSTEA mi-o ține trează Soața mea- bucovineanca, Ce la voce concurează Uneori cu Vicoveanca !

Cum să nu iubesc eu bradul Și stejarul și gorunul Când aici a dat hazardul Ca să îmi urmez străbunul ?

Da, în Sfânta Bucovină Și izvorul este sfânt, De-i bei apa cristalină N-o mai părăsești nicicând …

Cum să nu iubesc, Gheorghiță, Obcinile Mici și Mari, La joc fata cu altiță, Și feciorul cu ițari ?

Dar în piept un dor mă doare Și mă mistuie sinistru Că n-am țara în hotare De l Tisa pân-la Nistru !

Aș putea să uit eu oare Cum jucam în sat, la bal, Eu, flăcău, ea, fată mare, Îmbrăcați național ?

Doamne, pune într-un sfeșnic Lumânare cu potop Ca să ardă-n focul veșnic Molotov și Ribentropp !

Pot eu să uit, bădiță, Spicul adunat în claie, Fânul proaspăt în căpiță Pus cu mândra mea bălaie ?

Și ne mai rugăm noi Ție: Fă ca Bucovina dragă Raiul veșnic să ne fie Și frumoasă și întreagă ! AMIN !

Cum să nu-mi iubesc grădina Cu-ale ei prune-n butoaie, Merele de Bucovina Și rotundul caș de oaie ?

Dolinski: Eu, maestre, nu-ți pot spune Decât că mă rog și eu 351

Ca această rugăciune S-o audă Dumnezeu ! Maestrul EMIL IANUȘ- Horodnic de Sus, Bucovina

AMIN !”

* * * * „Ce simt pentru Bucovina mea ? E atât de ușor , dar și de greu de spus. O îndrăgesc așa cum un copil plutește de fericire, când mama îl strânge la pieptul său. Acest ținut de basm al Bucovinei întrece orice loc din lume ! Aici poți vedea mărețul brad care-și trimite flacăra lui verde spre infinitul albastru al cerului. Aici poți vedea falnicul fag ale cărui ramuri poartă file din istoria acestui tărâm. Trebuie numai să ai ureche, să asculți și inimă să înțelegi. Bunul Dumnezeu a binecuvântat Bucovina și a dat gând curat domnitorilor țării și altor vrednici fii ai gliei străbune să înalțe locașuri de rugă și de îndreptare sufletească, în toate punând în valoare simțul artistic. Sensibilitatea pentru frumos îl poartă locuitorii acestui 1colț de Rai, cu pomi roditori, cu mândri feciori și cu fete care pun în fermecătorul lor gral cântul țesut din izvoarele tale, Bucovina mea”. Bucuria, dar și zbuciumul, îl găsim și-n dansurile noastre. Dovadă e și pictura din sec. al XVI-lea de la Mănăstirea Humorului , care a consemnat „Arcanul”, joc care este jucat și astăzi. Apoi unde mai găsești tradiții, obiceiuri și meșteșuguri ca la noi ? Cine vine în vizită o dată, sigur va mai reveni să le vadă. Mulți au râvnit și încă vor râvni să te prindă ân mâini „dulcea mea Bucovină”, indiferent din care punct cardinal vin. Ei trebuie să știe că „izbânda” lor e trecătoare. Noi, „fiii veselei grădini”, ne vom uni și prin „armele” pe care le avem, vom ține-o întreagă. Aici ne sunt rădăcinile ! ”

352

Prof.de umanioare Elena-Alina Andruhovici, și Filon Lucău, , Câmpulung Moldovenesc.” *** „De ce iubesc Bucovina? Îmi iubesc viața de bucovinean și îmi iubesc copilul, îl iubesc pe tata, o iubesc pe mama, îmi iubesc sora și soțul, iubesc casa și profesia, iubesc oamenii, care respectă obiceiurile străbune. Căci ce este, de fapt folclorul bucovinean ? E tot ce ne-nconjoară și este propriu numai nouă. Munți ca ai noștri nu are nimeni, nici ape atât de limpezi, nici cer așa senin. Chipuri luminoase, deși brăzdate de arșiță și vânt, mâini bătătorite de muncă, care mângâie, totuși, așa ușor și vorbe atât de blajine, într-o limbă unică…nimic din toate acestea n-aș putea găsi altundeva. Locuri, oameni, grai și port, muzică și dans, cutume a marile evenimente din viața omului-acesta e folclorul bucovinean. Versuri minunate, simple și armonioase, jocuri în hore sau în perechi, într-un iureș amețitor, strigături și cimilituri. Vorbe de duh, zicale, proverbe și ghicitori, imposibil de tradus în alte limbi, ale căror neînțelesuri pline de-nțeles doar nouă, românilor, ne sunt accesibile ! Pentru că numai sufletul unui bucovinean poate rosti: „Rămurică de sosnar” și poate găsi zeci de rime potrivite în câteva clipe. Nimeni, dar nimeni nu poate purta cu atâta mândrie și demnitate cămașa și catrința, bundița și opincile, ițarii și sumanul, frânghia ( prigitoarea) și traista decât străjanul. Am copilărit aici și duminicile și sărbătorile erau pentru mine , copil de cadre didactice, motiv de mare bucurie: mama mi-a cusut, seară de seară, la obișnuitele sărbători, cu mâinile ei fermecate, care la școală mă-nvățau cumplitul meșteșug al gramaticii, o cămașă cu pui albi. Eram cea mai frumoasă și mai mândră, cu cămașa și 353

catrința, cu bondiță și tulpan legat „de-a soarele”. Jucam „Alunelu” desculți ,în poiană la Podirei și-atâta fericire plutea în jurul nostru ! Și anii au trecut, modelele de pe cămăși nu s-au schimbat, nici culorile specifice-albul și negrul-, nici panciocii și nici sumanul. Pentru că nici oamenii nu s-au schimbat: aceleași fețe senine, luminoase, aceeași privire mereu îndreptată spre Sus și niciodată în jos, aceeași nădejde că Domnul le rânduiește pe toate cum știe el mai bine. Simplu și curat, omul cu portul său exemplar, cu gândul curat și inima deschisă, își plânge morții ori râde la nuntă, se-nchină și trăiește viața de pe pământ frumos, în așteptarea celei eterne. Se roagă în gând mereu, acasă ori pe câmp, nu doar la biserică, în sărbătoare. Căci fiecare are biserica în suflet, mereu. De ce iubesc folclorul ? El desemnează totalitatea creațiilor artistice, literare, muzicale, plastice, a obiceiurilor și a tradițiilor populare specifice unei culturi spirituale populare. Folclorul e viața satului , iar satul e vatra țării. Și țara…țara suntem noi ! Bucovineni neaoși, urmași ai lui Ștefan , care ne veghează de dincolo de hotarele lumii. Îi suntem datori, moral, să păstrăm și să transmitem, din generație în generație, comorile neamului . apărate de plăieșii lui, chiar și cu prețul vieții. De ce iubesc folclorul ? Pentru că face parte din mine, din viața mea. Și, dacă nu m-aș iubi pe mine, n-aș putea să iubesc oamenii și lumea, viața și moartea. Folclorul suntem, de fapt, noi. Pentru că el trăiește prin noi. E o simbioză uimitor de benefică. Da, iubesc folclorul ! De ce iubesc folclorul ? Pentru că reprezintă perfecțiunea existenței noastre. Frumusețe, puritate, eleganță, unicitate, naturalețe- acesta e folclorul ! Deci cum să nu-l iubești ? Paula-Tamara Ciobîcă, director, profesor de umanioare, Rădăuți” 354

* * * „Cântă cucu-n Bucovina ! Dar nu cântă numai cucul, ci și un număr impresionant de interpreți de muzică populată, unii artiști celebri, consacrați, promotori ai genului, numeroși alții, în curs de afirmare, aspiranți la gloria artistică și o puzderie în curs de formare. Debutul scenic se face la vârste din ce în ce mai fragede, ceea ce vorbește despre nerăbdarea junilor interpreți de muzică populară și a celor care-i susțin, de a deveni cunoscuți. Ca urmare, talente mai mari sau mai mici invadează scenele serbărilor, festivalurilor sau ale concursurilor de profil. Televiziunile sunt luate cu asalt de către prestatori dispuși să investească oricât într-o carieră de cântăreț și sunt gata să promoveze orice sau aproape orice, firește, contracost. Concurența în domeniu este semnificativă și aprigă, iar acest aspect ar îndreptăți ideea că, din punct de vedere calitativ, folclorul are de câștigat. Desigur, fiecare interpret își dorește să fie original și cântece cât mai bune, care să-i asigure succesul de scenă, melodii care să cucerească publicul și texte deosebite. Numai că nu întotdeauna socoteala de-acasă se potrivește cu cea din… spectacol. Colac peste pupăză și schimbările de la nivel special, salturile calitative, afectează deopotrivă și folclorul, iar subiectele, cândva apreciate de publicul spectacolelor de folclor au devenit anacronice, fiind din ce în ce mai ocolite, pentru ca, în cele din urmă să dispară din repertorii. „Bădița” era o formulă de respect cândva folosită frecvent în textele de folclor, dar tot mai rar utilizată în prezent , chiar și la sate, din cauză că preferă să fie apelat mai degrabă cu „boss”, „boy” sau „bro”, care sună parcă mai glorios urechilor cosmopolite. Apoi carul, plugul, boii, plugul sunt devansate de caii-putere ai mașinilor de azi.

355

Agricultura a devenit o profesie din care tradiționalul este treptat și dramatic eliminat. De pildă, sunt tot mai puține cazurile în care bădița mai acceptă o slujbă de ciobănaș în satul lui, pentru că preferă să fie chelner sau barman în străinătate. În plus, bădița nu mai pleacă la armată, pentru că nu mai este de actualitate, după cum și dragostea de țară a început să se manifeste mai discret sau deloc. Dar, în ciuda acestor evidențe, cântecul popular solicită, prin interpreții săi, alte și alte texte cu mesaje de actualitate. Și atunci apar alte abordări, despre cât de aprins joacă feciorii trântind cu tălpile în podea sau cât de tare răsună trompeta și vioara peste vechiul sat, pornit pe calea nouă a vieții moderne și a relațiilor interumane care o definesc. Până când toate acestea ? Probabil până când nu va mai rămânea decât cucul să cânte în Bucovina! ” Casian Balabasciuc,inginer silvic, Vatra Moldoviței” * * * „Despre un ținut românesc încărcat de legende și tradiții. Când am coborât pentru prima oară în Ținutul Dornelor, eram copilăroasă, necunoscătoare într-ale locurilor, dar dornică să aflu, să cercetez oameni și destine. Auzisem despre plutașii de pe Bistrița doar în cântece. I-am descoperit aici, mai târziu, când nu mai străbăteau țara de la nord la sud, ducând lemnul spre Dunăre și marea cea mare. Erau vrednici de laudă, cu privirea scrutătoare și ochii scânteind de dorul de ducă. Nu mai erau tinerii de altădată, cu flori la pălărie, cu fluierul la chimir, cu cămășile albe, cu înflorituri, așa cum se purta pe la ei, curgând odată cu apa Bistriței, însă cârmaci destoinici, care înfruntau cu un curaj de Feți-Frumoși din basmele românești vâltorile și capcanele apelor vijelioase.” 356

„Peste vreme, dacă rămâneai cu ei la împletit povești aflai despre dragostea lor pentru locurile în care s-au născut, despre povești cu zâne, care-i atrăgeau ca prin farmec în nopțile cu lună când plutele alunecau lin, despre urletele animalelor în întuneric, despre farmecul zilelor când apa domoală îi lăsa să se odihnească și să-și aline întristările despre dorul de casă, pentru că plutăritul nu era cu ziua, era cu zilele și nopțile, cu vreme bună și vreme potrivnică. Dar tinerețea lor și demnitatea în care în care li se părea firesc să trăiască, le da curajul și dârzenia de-a fi bravi în a duce lemnul pe căile întortocheate ale apelor. Și timpul , în trecerea lui neostoită, îi făcea ca iar să o ia de la capăt, să urmeze iarăși și iarăși aceleași ape, cu alte plute, cu alte doruri, cu alte vise. Doar întoarcerea acasă le ostoia calea apelor și atunci erau bărbații care-și iubeau nevestele și copiii, care se aruncau în horă de sărbători, care se veseleau la nunți și botez și se înnourau la înmormântări. Purtau cu cinste portul popular. Femeile, în nopțile de așteptare și cu spaima în sân ca nu cumva apa să-și ia tainul , la lumânare sau lampă își coseau dorurile în cămăși înflorate. Acolo își puneau dragostea și măiestria lor, îmbinau cerul cu stelele și soarele zilei cu focul aprins al dragostei. Și, cine era falnic și drept în joc, decât plutașul și nevasta lui care știa dă -și poare portul, să-și iubească pridvorul și casa, plugul și coasa și mirosul de fân proaspăt. Pe oamenii aceia i-am cunoscut și lor li s-au alăturat alții și alții, până când am adunat un buchet mare și mă bucuram în fiecare clipă că petalele florilor nu se ofileau. Le iubeam și le respectam bătăturile palmelor bărbătești, care se dedau la tăiatul brazilor și corhănitul, care știu a tăia cu spor iarba, dar și răul de la rădăcină, care înălțau case și le împodobeau cu motive naționale ca să nu piară frumusețea sufletului, care purtau cu fală ițarii și cămeșa, dar și

357

crenguța de brad la pălărie și pene de cocoș de munte care au cuibărit în falnicii brazi ai muntelui. Iar muntencele, pe care le știm numai din scrierile sadoveniene, nu m-au dezamăgit, ci m-au bucurat peste măsură prin hărnicia , priceperea și istețimea lor. Le-am descoperit sufletul bogat în culorile cătrințelor, încinse la brâu cu tricolorul țesut în nuanțele fericirii. Iar cămeșile cusute pe fir, adevereau încă o dată dragostea lor pentru frumos, pentru armonie și păstrarea unei moșteniri lăsate de generații. De multe ori le vedeam cu furca-m brâu, la poartă sau urcând la munte, unde-și aveau gospodăriile. Pregăteau de timpuriu lâna pentru lucrul în casă în iernile geroase. Și nu am rămas deloc uimită că munteanca e harnică, și gospodină, să știe să adune fânul, să știe să-și crească frumos copiii. Că știe să ițească frumusețea portului strămoșesc, pentru că ea poartă-n sânge trăsăturile înnăscute ale unui popor care dăinuie demult în aceste locuri. Și ținutul acesta, pe care l-am descoperit tocmai când ochii mei deslușeau mai bine mersul lumii, m-a fascinat. Și am rămas aici, alături de oamenii munților, la tradițiile și obiceiurile lor și mi-e drag să aud un fluier doinind, o horă tropotită, un cântec de alean sau de veselie, să aud tropotul cailor și să admir roșul cănacilor, să aud susurul izvorului și freamătul pădurii, să ascult poveștile nemuritoare ale celor care mai știu să povestească, să-mi amintesc legenda Dornei și să știu că pe aici, prin aceste locuri s-a țesut o istorie românească, că și eu calc pe urmele unor oameni mari, care azi nu mai sunt, dar cărora le datorăm propria noastră existență. Acest ținut românesc, al Dornelor, este acum o parte din ființa mea și mă înnobilează prin tot ceea ce are mai bun și mai frumos și prin oamenii vrednici pe care eu i-am cunoscut.

358

Vedeți ? Tocmai din motivele enumerate mai sus iubesc aceste plaiuri numite Bucovina, plaiuri de legendă și pline de atâta istorie. ” Jenica Romanică, prof. de umanioare, Vatra Dornei.” * * * „M-am născut în Storojineț, partea de nord a Bucovinei istorice în anul 1944. Familia mea din care „mă trag” era de țărani bucovineni, cu mare drag pentru pământul natal, cu respect nemăsurat pentru neam, credință și strămoși. Făcând parte dintr-o familie numeroasă cu 13 copii, în vremea tulbure a celui de-Al Doilea Război Mondial, părinții au luat calea pribegiei în anul 1944 stabilindu-se în comuna Poieni-Solca, dincoace de graniță, mai aproape de casa natală. Aici am crescut, aici am învățat carte, fiind printre primii, învățând și bunele maniere, îndurând de foarte multe ori cuvinte care ne dureau sufletul: „refugiaților, plecați !” Unde ? Am luptat mereu reușind prin muncă cinstită să ne situăm printre cetățenii demni de respect. Educați de părinții noștri minunați, Chirilă și Ioana, în spiritul respectului pentru pământul natal, pentru acest minunat „colț de Rai” n-am uitat niciodată că sunt bucovineancă, „ că mă trag din Bucovina”. Neastâmpărul sufletesc și-a găsit alinare în anul 2007, când, împreună cu Bogdan, unul din fiii mei, am reușit să trăiesc clipe de neuitat, îngenunchind la mormintele strămoșilor familiei mele din cimitirul părăsit din Storojineț. Momentul mi-a inspirat versurile: Leam pierdut toate cu timpul/ Și căsuța și sătenii/ Au rămas doar în povești/ Și-n amintirea mea, vedenii./ Ne-am întors iar cu durerea/

359

Sufletului zbuciumat/ Rămânând doar cu-amintirea/ Satului îndepărtat.” Oare aș putea să uit sfântul pământ al Bucovinei ? ” Maria Cojocaru-Cozmici, 78 de ani, prof. de muzică, Cătămărăști-Deal, Botoșani, trăită și-n Poieni-Solca.” * * * „De ce iubim noi, oamenii , de ce ne intersectăm mereu cu câte un De ce ? Un De ce timid ca un școlar, rușinos ca o mireasă, ori un De ce sigur pe sine și rebel, Bucovina… O iubire și un De ce. Chiar așa, de ce iubesc eu Bucovina ? Nu pare greu de mărturisit, doar că un De ce pândește de după firul ierbii. Drept care voi fi cât se poate de sinceră. Da, iubesc Bucovina! Pentru cocorii care-și pun pe aripi albastrul de Voroneț, pentru muzica apelor care țâșnesc din munți ca o chemare spre Putna. Iubesc Bucovina pentru Putna și pentru Chilia unui suflet sihastru, care-l iubea pe Dumnezeu așa cum o mamă își iubește pruncul și-și iubea glia fără să facă paradă de asta. Clopotul Putnei și statuia lui Eminescu din Cernăuți sunt bătăi ale inimii mele. Iubesc Bucovina pentru oamenii ei, pentru fetele frumoase ca niște Cosânzene, pentru feciorii mândri ca brazii, pentru nevestele vrednice și gospodarii de frunte. O mai iubesc pentru toate florile de câmp risipite pe o cămașă cusută de o mână iscusită, pentru turmele care urcă și tot urcă prin dumbrăvi, așa cum urcă inima în noi. Doamne, cum să nu iubești Bucovina ! Pentru râsul copiilor care încă nu cunosc ascunzișurile vieții, și pentru crucile albe care stau mărturie că pe aici a trecut câte un erou care s-a încăpățânat săși verse sângele spre botezul pământului natal. Pentru cântatul cocoșilor care s-au lepădat de somn,, pentru duminicile cu horă în 360

bătătură, pentru fluieratul flăcăilor care se-ntorc osteniți de la coasă. Iubesc Bucovina pentru cântecele ei: pentru cântecul de leagăn, dulce ca un alint, pentru cântecul zburdalnic al fetelor de măritat, pentru bocetele mamelor care-și adună durerea într-o năframă. Iubesc Bucovina pentru Colindele dintr-un Ajun cu mister și cu farmec, purtate din casă în casă prin omătul cât gardul, pentru tot ce știa lelița Ileana să meșterească, pentru tot ce știa bădia să povestească, pentru ca noi să nu le uităm și să le ducem mai departe, din neam în neam. Iubesc Bucovina ! Mereu mă va întâmpina cu un alt De ce , proaspăt, căi ea are multe minunății în cufăr. Nădăjduiesc că și Bucovina mă iubește pe mine, mi-o spune asta adesea prin oamenii pe care mi i-a hărăzit să-i întâlnesc pe drum ori pe cărare, să pot să le descopăr sufletul, să-i prețuiesc până în acel ceas tainic. Îți mulțumesc, Doamne , pentru că m-ai învățat să iubesc Bucovina, și pentru că oamenii Bucovinei sunt oamenii mei! ” LENUȚA RUSU, artist și conducător de ansamblu folcloric, scriitoare,Fălticeni” * * * „Trăiesc în România de aproape șapte decenii și jumătate, pe mirificele plaiuri prahovene, în orașul Mizil dar încă N-avusesem prilejul să ajung pe plaiul Bucovinei, cea ruptă-n două de dușmanii noștri. În septembrie 1977 eram cursant la Școala de Ofițeri de Aviație de rezervă de la Bacău, unde-mi satisfăceam stagiul militar sub tricolor. Acolo l-am cunoscut pe autorul acestei cărți și consider că acela a fost un moment fericit din viața mea.

361

Pe parcursul celor cinci luni și jumătate, cât a durat școala, între noi s-a înfiripat o prietenie deosebită care, iată, dăinuie de aproape cinci decenii și merge tot înainte. Din povestirile sale am aflat pe ce plaiuri de legendă, pline de istorie românească, își duce traiul. Mi-a vorbit cu entuziasm despre ținuturile frumoase, despre mănăstirile din Evul Mediu care împodobesc aceste ținuturi, toate mărgăritare din coroana slăvitului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, despre satele lor frumoase, despre oamenii minunați , adevărați nepoți ai domnitorului Ștefan. Ce să mai spun de obiceiurile lor, de manifestările folclorice din preajma Crăciunului, a Sfintelor Paști sau de hramul localităților. Ce mai, m-a hotărât să văd și eu acele plaiuri minunate. Întors la catedră, la conducerea Liceului Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil am planificat prima excursie cu elevii la mănăstirile din Bucovina. Apoi au urmat alte și alte excursii în cadrul cărora aveam în itinerar și Bucovina., precum și partea de nord a Bucovinei, care-a fost ruptă din trupul țării noastre. Chiar din prima excursie i-am dat dreptate autorului. Pentru că: ținuturile sunt de basm, relief variat, monumente istorice unice în lume, după părerea mea, localități îngrijite și case frumoase, oameni deosebiți, bucovinenii fiind români adevărați nepoți ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Mulți mi-au spus acest lucru și nu-i uit, mai ales nea Tică de la pensiune de la Vama. Care român nu s-a închinat la Mănăstirea Putna, Voroneț, Bogdana din Rădăuți, Râșca, Mănăstirea Humorului, biserica din Arbore și la celelalte, încă n-a simțit vibrațiile pe care ni le transmit strămoșii din adâncurile mileniilor. Acolo eu și noi am stat la taifas cu strămoșii noștri și cu bucovinenii de astăzi, considerând că ei sunt niște povestitori minunați.

362

Credeți-mă, vă rog, că m-am convins, așa cum marele istoric român Nicolae Iorga a spus, că „Bucovina este grădina Maicii Domnului”. Convingeți-vă singuri ! ” Prof.de matematică Victor Minea, Liceul Teoretic „Gr.Tocilescu”, Mizil, Prahova.” Alături de Victor, când mi-a dictat acest text la telefon,, se afla și bunul nostru prieten, Laurențiu Bădicioiu, profesor dr. de matematică la același liceu, care a adăugat: „Sunt întru totul de acord cu ce-a spus Victor. În plus, întăresc că bucovinenii sunt oameni minunați, ospitalieri și, ce-i mai interesat, sunt foarte frumoși, mai ales fetele și femeile. Iar portul lor este ceva de basm. În portul lor popular și național, cum îi spun ele, sunt adevărate zâne”. *** „Numele de Bucovina, de o sonoritate aparte, exprimă o realitate. Ținutul este , într-adevăr, o țară a fagilor cu coroane bogate, suflând în toamne cu aur și arămiu printre verdele întunecat al brazilor care-și trimit vârfurile spre cer .Un joc de ape mai mari sau mai mici, mai liniștite sa învolburând în dorne, printre munți: Siretul, Prutul, Suceava, Moldova, Bistrița Aurie, Dorna ș.a. scaldă această țară de margine. O puzderie de sate care se îmbracă în haine din ce în ce mai noi, dar străduindu-se să-și păstreze individualitatea, vorbesc despre hărnicia și mândria oamenilor Bucovinei. Orașele mai păstrează urme ale falei de odinioară, clădiri vechi și impunătoare, rezistând modernizării și tăvălugului timpului excelează Cernăuții, cu acoperișurile scânteietoare ale clădirilor care aparțin Reședinței Mitropolitane ( astăzi Universitatea Națională), cu Strada Mare, cu clădirile în care a învățat Eminescu…Ceea ce impresionează nu numai pe străini, ci și pe trăitorii acestor 363

meleaguri, este salba de mănăstiri, cele mai multe monumente UNESCO, mărturii ale credinței profunde care ne exprimă ca neam , pecetluită de domni și voievozi pentru care țara nu era doar prezentul, ci uriașa datorie față de urmași. Albastru de Voroneț, verdele Suceviței, galbenul Moldoviței roșul de Umor etc. sunt culorile vieții noastre. Și mai sus Putna, Pantheonul românesc, de unde „atletul creștinătății” ,Ștefan cel Mare veghează ca țara, pe care a lăsat-o urmașilor, să ajungă la „urmași urmașilor”. Bucovina a dat țării personalități de primă mărime în cultură, știință, în viața politică. Ne mândrim că sunt și astăzi oameni care mențin vie spiritualitatea locurilor, personalități literare cu renume, un corp universitar de elită, o privighetoare a cântecului, Doamna Sofiia Vicoveanca ( și o pleiadă de interpreți mai tineri și foarte tineri, foarte talentați)., teatru, ansambluri artistice redutabile, maeștri ai instrumentelor muzical, meșteri populari, care veghează la păstrarea tradițiilor. Reînvie bogăția spirituală și frumusețea obiceiurilor străvechi, dar li bogăția și diversitatea nemaiîntâlnită a costumelor populare, ilustrând simț artistic și iubire de frumos. Sunt mândră că m-am născut în Bucovina, în satul „ poartă de intrare în acest „Rai al Moldovei”, cum o numea Eminescu. Sunt mândră de străbunii mei din sat, care au luat de mai multe ori drumul Vienei, pentru a-și susține cauzele în fața împăratului asupra pământului moștenit de la Alexandru cel Bun, dreptul de a-și construi o biserică în care să-și exprime credința. Locuitorii de azi ai comunei Poiana Stampei sunt vrednici urmași ai acelor oameni: au înflorit fața satului, sunt harnici, talentați și buni păstrători de tradiții și obiceiuri. Mi-aș dori ca Bucovina să nu fie un slogan bun de rostogolit în discursuri, ci să rămână o parte a ființei fiecăruia dintre noi, astfel

364

cinstindu-ne înaintașii și împlinind testamentul marelui Ștefan. Pentru că Bucovina este o parte a Moldovei, nu una oarecare !” Paraschiva Abutnăriței, profesor de umanioare, scriitoare,Vatra Dornei; col.(r) Ioan Abutnăriței” *** „N-aș recurge la o retorică emoțională ca să motivez atașamentul meu pentru Bucovina. Tocmai pentru a evita niște clișee din registrul tradiționalist. Eu însumi, care după 70 d ani m-am mutat din Vicov și Rădăuți la Iași, din considerente familiale, m-am confruntat cu dilema dacă, plecând din locurile natale, nu risc să pierd o parte esențială din atributele identitare. Îndoiala a stăruit până ce, prin intermediul Luciei Cireș, l-am cunoscut la o întâlnire culturală a bucovinenilor pe Vasile Diacon, care preluase recent de la Liviu Papuc președinția filialei Societății pentru Cultură. Apoi, la Asociația „Păstorel” am descoperit și alți bucovineni, iar lucrurile au intrat pe un făgaș firesc, încât m-am simțit printre prietenii mei, acasă, bucurându-mă de paleta largă de manifestări pe care le înscrie lumea intelectuală a Iașilor. Și, totuși, o anumită împrejurare a făcut să-mi revină în memorie acele momente când lăsasem în urmă oameni și locuri dragi, într-o despărțire ce putea fi definitivă. Eram la o lansare de carte la Muzeul Unirii și, când m-am ridicat să spun că autorul ( Sorin Cotlarciuc) e un vrednic urmaș al „iconarilor ” noștri, scriitorul ieșean Emilian Marcu m-a surprins cu o întrebare: „De ce-ai plecat din Bucovina ? Am înțeles mai târziu că vorbele acestea, care sunau a mustrare, erau, de fapt, un semn de cinstire pentru ținutul de care e greu de înțeles cum poți să te desparți. Mi-am asumat vinovăția, consolându-mă cu gândul că am păstrat legăturile spiritual, revenind printre ai mei ori de câte ori, 365

prin cuvântul scris sau vorbit, am evocat câte ceva din ceea ce poartă emblema bucovinismului. Acest sentiment al locului l-au simțit ca pe un dar neprețuit și l-au purtat în lumea artistică și culturală de la noi și de pretutindeni, oameni însemnați din Vicovu de Jos: Ioan Vicoveanu, Ion Roșca, Eugen Drăguțescu, Orest Popescu, Aurel Tudose, iar astăzi ne mândrim cu „Doamna Sofia”( Vicoveanca). Mi-au rămas în minte cuvintele regretatului universitar Tiberiu Brăilean, cu prilejul înființării, cu mulți ani în urmă, în Săptămâna Luminată, a filialei din Bilca a Societății noastre: „Am venit de Paști acasă, pentru că aici îmi sunt rădăcinile și vin ori de câte ori pot, ca să-mi împrospătez -a propos de izvoare- energia necesară, Vă spun sincer că, deși Iașii e destul de aproape, totuși e suficient de departe ca să simt ruptura. Și m-am dus două zile la Putna, și am păstrat trei zile pentru Bilca. Sigur, la Putna, ori de câte ori ajung și plec capul pe lespedea mormântului lui Ștefan, simt că mai iau oleacă de putere…” Mi se pare, așadar, de netăgăduit că, acela care s-a născut, a crescut, s-a format, și-a clădit rosturile și familia în Bucovina, este și rămâne bucovinean mai presus de orice, oricând și oriunde s-ar afla. Victor Iosif, bucovinean ,stabilit la Iași, profesor de umanioare” * * * „Am fost hărăzit de Cel de Sus să văd ținutul de basm și legendă, locul de baștină al oamenilor făuritori de țară, acum la senectute. Dacă norul și adierea vântului sunt un balsam pentru trupul istovit de căldură, cărțile sunt pentru sufletul meu un izvor de

366

cunoaștere și sănătate. Din paginile lor am aflat de pământul străbun, udat cu lacrimi și sânge, BUCOVINA. Fericita întâlnire, în iunie 2014, cu omul de cultură, academicianul Vasile Tărâțeanu, prilejuită de Festivalul „Adrian Păunescu ” și a vizitelor cu care m-a onorat la Gherla, a fost prima ocazie de a afla informații despre întreaga Bucovină și oamenii ei. După lecturarea ABC-ului meu despre Bucovina, cartea „Dulce de Suceava,amar de Cernăuți” a scriitoarelor Doina Cernica și Maria Toacă și informațiile pertinente oferite de doamna Maria Toacă, când a poposit cu familia și la noi, în Gherla, sentimentul de dragoste pentru Bucovina a fost amplificat. O altă sursă de cunoaștere sunt ziarele și revistele din zonă, pe care le primesc de la oameni de suflet, oameni care își iubesc glia străbună, o slujesc cu aceeași râvnă și iubire pentru dăinuirea peste veacuri a Bucovinei. Oameni cu vrednică cinstire, care sufletește s-au legat de tot ce-i frumos și trainic în Bucovina. Având o credință și respect pentru locurile sfinte, ei șterg praful pe scrierile și vremurile trecute, făcând ca o rază de lumină să devină fascicul pentru a lumina timpul. Am vizitat Bucovina lui Eminescu, împreună cu soția, darul oamenilor de suflet care, cu amabilitate și profesionalism, ne-au relatat și arătat bijuteriile Bucovinei. Cum să nu iubești Bucovina și oamenii săi, care au făurit istoria și locuri de legendă, de închinare și eroism ? Sunt momente când versurile cântecului „Acolo vreau eu să trăiesc”, aș dori eu să se împlinească. Să fiu aproape de nestematele Bucovinei, mănăstirile și lăcașurile de cult, cu oameni înțelepți, preoți, călugări și călugărițele, miresele Domnului, a căror frumusețe sufletească este greu de egalat. Lăcașurile de cultură, unde am audiat cele mai frumoase cuvinte rostite de erudiții oameni de cultură: Biblioteca Bucovinei 367

„I.G.Sbiera”, la gala premiilor scriitorilor bucovineni, Biblioteca ”Mihai Eminescu” din Botoșani, la decernarea, în 2029,a premiilor „Teiul de aur ” și „Teiul de argint, în memorabila sală unde s-a semnat Unirea Basarabiei cu România, din fosta Mitropolie din Cernăuți, la Filarmonica din Cernăuți de „Ziua Limbii Române”. Cum să uiți fiorul bucuriei, care a meritat lacrima istoriei, când am vizitat casa lui Aron Pumnul și monumentul lui funerar, statuia lui Eminescu, Cetatea Hotinului și multe altele de pe pământul românesc înstrăinat. Toate aceste, și multe altele, îmi animă sentimentul de respect și dragoste pentru Bucovina. Sunt ardelean și-mi iubesc locul natal, dar sunt adeptul versului : „Deopotrivă te iubesc ! Să ne trăiască ȚARA, LIMBA și NEAMUL ! Nicolae Suciu, Gherla, Ardeal ”

NOTĂ: Lucrările au fost incluse în carte în ordinea în care ne-au fost trimise.

368

CUPRINS -Prefața

-Cuvântul autorului I-SOLIȘTI VOCALI 1- Alexandra-Daniela Dan 2- Daniela-Emilia Solovăstru 3- Bianca Ciornobrevei 4 Daniela Prichici 5- Antonia Manoilă 6- Alina Zaharia II-ANSAMBLURI FOLCLORICE 1-Arbore 1 2-Arbore 2 3-Arcanul bătrânesc 4- Bilcuța 5-Brădetul 6-Ciobănașul 7-Codrișor 8-Gura Izvorului 9-Izvorașul 10-Kolomeika 11-Kazaciok 12-Moldava și Tinerii răzeși 13-Straja 14-Trandafir de la Moldova 15-Trilișești III-GRUPURI FOLCLORICE 1-Păstrătorii tradițiilor 2-Răzeșii Bucovinei 369

13 19 28 35 43 51 71 79 79 88 94 109 119 127 135 141 149 157 163 173 181 191 201 207 207 222

3-Binevestitorii misionari IV-TARAF-Taraful Mucea -Taraful Mucea Florin V-SOLIȘTI INSTRUMENTIȘTI 1-Naiul fermecat -Gabriel Hurjui 2-Pe clapele pianului- Teodosie Pocora 3-Pe strune de vioară-Farcaș Doru 4-Un virtuoz al arcușului-Vasilică Mucea VI-RAPSOD POPULAR -Pe strune de cobză-Mihai Hrincescu -Vasile Mucea VII-ARTISTE ALE CULORILOR 1-Florentina Covașă 2-Oana Bejinariu VIII-POEZIE -Tineri mângâiați de muza poeziei IX-HIPISM -Amazoana Bucovinei-Iris Nichiforiuc X-JOCUL POPULAR BĂRBĂTESC -Formația de jocuri bărbătești bătrânești -Arbore XI-Păreri despre folclorul bucovinean

370

222 241 248 263 263 268 275 263 280 280 323 289 289 296 303 303 309 303 319 319 329

DE ACELAȘI AUTOR

* „Arbore, străveche vatră de etnografie și folclor”, Editura , 2001, Editura „Eficient”, București, 336 pagini. * „Biserica Luca Arbure cu hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, Editura „Septentrion” Rădăuți, Bucovina, 2002,32 pagini. * Revista „Năzuințe” a Cenaclului Literar „Luca Arbure”, Arbore, Editura „Septentrion”, Rădăuți- Bucovina, 2003, 32 pagini. * Revista „Chemarea străbunilor ” a Fundației „Episcopul Grigorie Leu”-Mișcare pentru Progresul Satului Românesc, Filiala Suceava, Editura „Septentrion”, Rădăuți-Bucovina, 2003, 32 pagini. *„Povestiri pentru copiii astronauților”, colaborator, Editura „Coresi”, București, 2005, 264 pagini. * „Limba și literatura română-cursuri opționale de limba română”, colaborator, Editura „Nomina”, 2009, 192 pagini. *„Rupte din viață”, Editura „Prelipcean”, Horodnic de Sus, Bucovina, 2014, 374 pagini. *„La sfat cu semenii mei”, Editura „Prelipcean”, Horodnic de Sus- Bucovina, 2015, 306 pagini. *„La gura sobei cu badea Toader…,” Editura „Septentrion ”, Rădăuți- Bucovina,2017, 540 pagini. 371

*„Din an în an”, Editura „Septentrion”, Rădăuți- Bucovina, 2018,144 pagini. *„Personalități arborene”, Editura „Septentrion”, RădăuțiBucovina, 2019, 120 pagini. *„Din an în an, ediția a II-a, revăzută și adăugită”, Editura „Septentrion”, Rădăuți- Bucovina, 2019, 168 pagini. *„File din învățământul arborean ( 1819-2019)”, Editura „Septentrion”, Rădăuți- Bucovina, 206 pagini. *„Jurnal de fronturi” (1914-1918 și 1941-1942), Editura „Septentrion”, Rădăuți-Bucovina,106 pagini.

372

La apariția acestei cărți au contribuit: * Întreaga familie Dolinski *Întreaga familie a lui Manoiă Alina și Dănuț-Ionuț * Primarul comunei Marginea * Grupul folcloric din Marginea * Ansamblul Folcloric din Frătăuții Noi

373

374

„Amintindu-mi și pomenind de plaiul meu drag, BUCOVINA, care m-a îmbogățit sufletește, descoperind alese obiceiuri și datini, păstrate de la atâtea generații, trebuie să subliniez că din Bucovina am scos la lumină, în stil propriu, cântece aproape uitate. Aduc slavă și mulțumesc lui Dumnezeu că mam născut pe un tărâm atât de bogat în tradiții , cu oameni harnici și frumoși la suflet și tot Bunul din Cer a hotărât să bat cărările lumii, ducând cântecul deacasă, dăruind bucurii și descoperind lumină în ochii iubitorilor de cântec popular, să-I mulțumesc că m-a creat selectivă, extrem de exigentă, în primul rând cu mine. Am vrut să fiu Unică-nimeni ca mine, nici eu ca alții, să-mi placă ce fac, să respect munca și Colegii de microfon, să respect Publicul; să știu să-mi aleg cu grijă cântecele, pe măsura sufletului și a sensibilității mele, să mă dăruiesc necondiționat.” ( Artista Sofiia Vicoveanca)