Protevangheliul CAPITOLUL 1 1 În istoria celor douăsprezece seminții ale lui Israel, citim că a fost un om numit Ioachim, care fiind foarte bogat, a adus jertfe duble 1 Domnului Dumnezeu, după ce a luat această hotărâre: averea mea va fi în folosul întregului popor , și ca să găsesc milă de la Domnul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor mele. 2 Dar la o mare sărbătoare a Domnului, când copiii lui Israel și-au oferit darurile și Ioachim și-a oferit și pe ale lui, marele preot Ruben i s-a împotrivit, spunând că nu-ți este îngăduit să-ți aduci darurile, pentru că nu ai a născut orice problemă în Israel. 3 Ioachim fiind foarte îngrijorat de acest lucru, s-a dus să consulte registrele celor douăsprezece seminții, ca să vadă dacă era singurul care nu dăduse neam. 4 Dar după ce a întrebat, a descoperit că toți drepții ridicaseră sămânță în Israel: 5 Atunci și-a adus aminte pe patriarhul Avraam: „Cum Dumnezeu, la sfârșitul vieții lui, i-a dat pe fiul său Isaac; asupra căruia era foarte întristat și nu voia să fie văzut de soția sa: 6 Dar s-a retras în pustie și și-a așezat acolo cortul și a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, zicând în sinea lui: 7 Nu mă voi coborî nici să mănânc, nici să beau, până când Domnul Dumnezeul meu nu mă va privi cu dispreț, ci rugăciunea va fi hrana și băutura mea. CAPITOLUL 2 1 Între timp, soția sa, Ana, era îndurerată și nedumerită din cauza unui dublu motiv și a spus că voi plânge atât pentru văduvie, cât și pentru sterilitatea mea. 2 Atunci s-a apropiat de o mare sărbătoare a Domnului, și Iudita, slujnica ei, a zis: „Până când îți vei chinui astfel sufletul? Sărbătoarea Domnului a venit acum, când nu este îngăduit ca cineva să se plângă. 3 Luați deci această glugă, care a fost dată de cel care face astfel de lucruri, căci nu se cuvine ca eu, care sunt slujitorul, să o port, dar se potrivește bine unei persoane cu caracterul vostru mai mare. 4 Dar Ana a răspuns: Pleacă de la mine, nu sunt obișnuit cu asemenea lucruri; în plus, Domnul m-a smerit mult. 5 Mă tem că vreo persoană rău intenționată ți-a dat aceasta și tu ai venit să mă spurci cu păcatul meu. 6 Atunci slujnica ei Judith a răspuns: „Ce rău să-ți doresc, dacă nu mă vei asculta? 7 Nu pot să-ți urez un blestem mai mare decât ești sub tu, căci Dumnezeu ți-a închis pântecele, ca să nu fii mamă în Israel. 8 La aceasta, Ana a fost foarte tulburată și, îmbrăcându-și haina de nuntă, a mers pe la ora trei după-amiaza să se plimbe prin grădina ei. 9 Și ea a văzut un dafin și s-a așezat sub el și s-a rugat Domnului, zicând: 10 O, Dumnezeul părinților mei, binecuvântează-mă și privește rugăciunea mea, așa cum ai binecuvântat pântecele Sarei și i-ai dat un fiu Isaac.
CAPITOLUL 3 1 Și, în timp ce privea spre cer, a văzut un cuib de vrabie în laur, 2 Și plângând în ea însăși, ea a zis: Vai de mine, cine m-a născut? și ce pântece m-a născut, ca să fiu astfel blestemat înaintea copiilor lui Israel și să mă batjocorească și să mă batjocorească în templul Dumnezeului meu: Vai de mine, cu ce mă pot asemăna? 3 Nu sunt asemănător cu fiarele pământului, căci până și fiarele pământului sunt roditoare înaintea Ta, Doamne! Vai sunt eu, cu ce pot fi comparat? 4 Nu sunt asemănător animalelor nebunești, căci până și animalele nebunești sunt roditoare înaintea Ta, Doamne! Vai sunt eu, cu ce sunt eu comparabil? 5 Nu mă pot compara cu aceste ape, căci până și apele sunt roditoare înaintea Ta, Doamne! Vai sunt eu, cu ce pot fi comparat? 6 Nu sunt asemănător cu valurile mării; căci aceștia, fie că sunt liniștiți, fie în mișcare, cu peștii care sunt în ei, laudăTe, Doamne! Vai sunt eu, cu ce pot fi comparat? 7 Nu sunt asemănător cu pământul, căci pământul își face roadele și Te laudă, Doamne! CAPITOLUL 4 1 Atunci un înger al Domnului a stat lângă ea și a zis: Ana, Ana, Domnul ți-a ascultat rugăciunea; vei concepe și vei naște și despre descendența ta se va vorbi în toată lumea. 2 Și Ana a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul meu, orice voi aduce pe lume, fie că este bărbat sau femeie, îl voi închina Domnului Dumnezeului meu și îi va sluji în lucruri sfinte, pe tot parcursul vieții. 3 Și iată s-au arătat doi îngeri și i-au zis: Iată, soțul tău Ioachim vine cu păstorii săi. 4 Căci și un înger al Domnului s-a pogorât la el și a zis: „Domnul Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea, grăbește-te și pleacă de aici, căci iată Ana, soția ta, va rămâne însărcinată”. 5 Și Ioachim s-a coborât și a chemat păstorii săi, zicând: Adu-mi aici zece miei fără pată și fără cusur și vor fi pentru Domnul Dumnezeul meu. 6 Și adu-mi doisprezece viței fără cusur și cei doisprezece viței să fie pentru preoți și bătrâni. 7 Adu-mi și mie o sută de capre, și o sută de capre vor fi pentru tot poporul. 8 Și Ioachim a coborât cu păstorii, și Ana a stat lângă poartă și a văzut pe Ioachim venind cu păstorii. 9 Și ea a alergat și, atârnându-se de gâtul lui, a zis: Acum știu că Domnul m-a binecuvântat mult; 10 Căci iată, eu, care eram văduvă, nu mai sunt văduvă, iar eu, care eram stearpă, voi rămâne însărcinată. CAPITOLUL 5 1 Și Ioachim a rămas în prima zi în casa lui, dar a doua zi și-a adus darurile și a zis: 2 Dacă Domnul îmi este plin de milă, să-l arate pe placa care este pe fruntea preotului. 3 Și a consultat farfuria pe care o purta preotul și a văzut-o și iată că nu s-a găsit păcat în el. 4 Și Ioachim a spus: Acum știu că Domnul îmi este milostiv și mi-a luat toate păcatele.