Protevangheliul CAPITOLUL 1 1 În istoria celor douăsprezece seminții ale lui Israel, citim că a fost un om numit Ioachim, care fiind foarte bogat, a adus jertfe duble 1 Domnului Dumnezeu, după ce a luat această hotărâre: averea mea va fi în folosul întregului popor , și ca să găsesc milă de la Domnul Dumnezeu pentru iertarea păcatelor mele. 2 Dar la o mare sărbătoare a Domnului, când copiii lui Israel și-au oferit darurile și Ioachim și-a oferit și pe ale lui, marele preot Ruben i s-a împotrivit, spunând că nu-ți este îngăduit să-ți aduci darurile, pentru că nu ai a născut orice problemă în Israel. 3 Ioachim fiind foarte îngrijorat de acest lucru, s-a dus să consulte registrele celor douăsprezece seminții, ca să vadă dacă era singurul care nu dăduse neam. 4 Dar după ce a întrebat, a descoperit că toți drepții ridicaseră sămânță în Israel: 5 Atunci și-a adus aminte pe patriarhul Avraam: „Cum Dumnezeu, la sfârșitul vieții lui, i-a dat pe fiul său Isaac; asupra căruia era foarte întristat și nu voia să fie văzut de soția sa: 6 Dar s-a retras în pustie și și-a așezat acolo cortul și a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, zicând în sinea lui: 7 Nu mă voi coborî nici să mănânc, nici să beau, până când Domnul Dumnezeul meu nu mă va privi cu dispreț, ci rugăciunea va fi hrana și băutura mea. CAPITOLUL 2 1 Între timp, soția sa, Ana, era îndurerată și nedumerită din cauza unui dublu motiv și a spus că voi plânge atât pentru văduvie, cât și pentru sterilitatea mea. 2 Atunci s-a apropiat de o mare sărbătoare a Domnului, și Iudita, slujnica ei, a zis: „Până când îți vei chinui astfel sufletul? Sărbătoarea Domnului a venit acum, când nu este îngăduit ca cineva să se plângă. 3 Luați deci această glugă, care a fost dată de cel care face astfel de lucruri, căci nu se cuvine ca eu, care sunt slujitorul, să o port, dar se potrivește bine unei persoane cu caracterul vostru mai mare. 4 Dar Ana a răspuns: Pleacă de la mine, nu sunt obișnuit cu asemenea lucruri; în plus, Domnul m-a smerit mult. 5 Mă tem că vreo persoană rău intenționată ți-a dat aceasta și tu ai venit să mă spurci cu păcatul meu. 6 Atunci slujnica ei Judith a răspuns: „Ce rău să-ți doresc, dacă nu mă vei asculta? 7 Nu pot să-ți urez un blestem mai mare decât ești sub tu, căci Dumnezeu ți-a închis pântecele, ca să nu fii mamă în Israel. 8 La aceasta, Ana a fost foarte tulburată și, îmbrăcându-și haina de nuntă, a mers pe la ora trei după-amiaza să se plimbe prin grădina ei. 9 Și ea a văzut un dafin și s-a așezat sub el și s-a rugat Domnului, zicând: 10 O, Dumnezeul părinților mei, binecuvântează-mă și privește rugăciunea mea, așa cum ai binecuvântat pântecele Sarei și i-ai dat un fiu Isaac.
CAPITOLUL 3 1 Și, în timp ce privea spre cer, a văzut un cuib de vrabie în laur, 2 Și plângând în ea însăși, ea a zis: Vai de mine, cine m-a născut? și ce pântece m-a născut, ca să fiu astfel blestemat înaintea copiilor lui Israel și să mă batjocorească și să mă batjocorească în templul Dumnezeului meu: Vai de mine, cu ce mă pot asemăna? 3 Nu sunt asemănător cu fiarele pământului, căci până și fiarele pământului sunt roditoare înaintea Ta, Doamne! Vai sunt eu, cu ce pot fi comparat? 4 Nu sunt asemănător animalelor nebunești, căci până și animalele nebunești sunt roditoare înaintea Ta, Doamne! Vai sunt eu, cu ce sunt eu comparabil? 5 Nu mă pot compara cu aceste ape, căci până și apele sunt roditoare înaintea Ta, Doamne! Vai sunt eu, cu ce pot fi comparat? 6 Nu sunt asemănător cu valurile mării; căci aceștia, fie că sunt liniștiți, fie în mișcare, cu peștii care sunt în ei, laudăTe, Doamne! Vai sunt eu, cu ce pot fi comparat? 7 Nu sunt asemănător cu pământul, căci pământul își face roadele și Te laudă, Doamne! CAPITOLUL 4 1 Atunci un înger al Domnului a stat lângă ea și a zis: Ana, Ana, Domnul ți-a ascultat rugăciunea; vei concepe și vei naște și despre descendența ta se va vorbi în toată lumea. 2 Și Ana a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul meu, orice voi aduce pe lume, fie că este bărbat sau femeie, îl voi închina Domnului Dumnezeului meu și îi va sluji în lucruri sfinte, pe tot parcursul vieții. 3 Și iată s-au arătat doi îngeri și i-au zis: Iată, soțul tău Ioachim vine cu păstorii săi. 4 Căci și un înger al Domnului s-a pogorât la el și a zis: „Domnul Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea, grăbește-te și pleacă de aici, căci iată Ana, soția ta, va rămâne însărcinată”. 5 Și Ioachim s-a coborât și a chemat păstorii săi, zicând: Adu-mi aici zece miei fără pată și fără cusur și vor fi pentru Domnul Dumnezeul meu. 6 Și adu-mi doisprezece viței fără cusur și cei doisprezece viței să fie pentru preoți și bătrâni. 7 Adu-mi și mie o sută de capre, și o sută de capre vor fi pentru tot poporul. 8 Și Ioachim a coborât cu păstorii, și Ana a stat lângă poartă și a văzut pe Ioachim venind cu păstorii. 9 Și ea a alergat și, atârnându-se de gâtul lui, a zis: Acum știu că Domnul m-a binecuvântat mult; 10 Căci iată, eu, care eram văduvă, nu mai sunt văduvă, iar eu, care eram stearpă, voi rămâne însărcinată. CAPITOLUL 5 1 Și Ioachim a rămas în prima zi în casa lui, dar a doua zi și-a adus darurile și a zis: 2 Dacă Domnul îmi este plin de milă, să-l arate pe placa care este pe fruntea preotului. 3 Și a consultat farfuria pe care o purta preotul și a văzut-o și iată că nu s-a găsit păcat în el. 4 Și Ioachim a spus: Acum știu că Domnul îmi este milostiv și mi-a luat toate păcatele.
5 Și a coborât din templul Domnului îndreptățit și s-a dus la casa lui. 6 Și când i s-au împlinit nouă luni, Ana a născut și a zis moașei: Ce am născut? 7 Și ea i-a spus, o fată. 8 Atunci Ana a spus: Domnul mi-a mărit astăzi sufletul; iar ea a întins-o în pat. 9 Și când s-au împlinit zilele curățirii ei, ea a alăptat copilul și i-a pus numele Maria. CAPITOLUL 6 1 Și copilul creștea în putere în fiecare zi, încât, când avea nouă luni, mama ei a pus-o la pământ, ca să încerce dacă poate sta în picioare; iar după ce a făcut nouă pași, a venit din nou în poala mamei ei. 2 Atunci mama ei a prins-o și a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, că nu vei mai umbla pe acest pământ până nu te voi aduce în Templul Domnului”. 3 Prin urmare, ea și-a făcut odaia un loc sfânt și nu a lăsat să se apropie de ea nimic neobișnuit sau necurat, ci a invitat unele fiice neîntinate ale lui Israel și au tras-o deoparte. 4 Dar când copilul a ajuns la vârsta de un an, Ioachim a făcut un mare ospăț și a chemat pe preoți, cărturari, bătrâni și tot poporul lui Israel; 5 Atunci Ioachim a adus o jertfă din fata preoților cei mai de seamă, și au binecuvântat-o, zicând: „Dumnezeul părinților noștri să binecuvânteze pe această fată și să-i dea un nume faimos și dăruitor din neam. Și tot poporul a răspuns: Așa să fie, Amin. 6 Atunci Ioachim a oferit-o a doua oară preoților, iar aceștia au binecuvântat-o, zicând: „Dumnezeule Preaînalt, privești pe această fată și binecuvântează-o cu o binecuvântare veșnică”. 7 Pe aceasta, mama ei a luat-o și i-a dat pieptul și a cântat Domnului următorul cânt. 8 Voi cânta un cântec nou Domnului Dumnezeului meu, căci El m-a cercetat și a luat de la mine ocara vrăjmașilor mei și mi-a dat rodul dreptății Lui, pentru ca acum să se poată spune fiilor lui Ruben. , că Anna dă suge. 9 Apoi a pus copilul să se odihnească în camera pe care o sfințise și a ieșit și le-a slujit. 10 Și când s-a terminat sărbătoarea, au plecat bucurându-se și lăudând pe Dumnezeul lui Israel. CAPITOLUL 7 1 Dar fata a crescut și, când a împlinit doi ani, Ioachim i-a zis Annei: Să o ducem la Templul Domnului, ca să ne îndeplinim jurământul pe care l-am făcut Domnului Dumnezeu, ca să nu fie el. supărat pe noi, iar oferta noastră să fie inacceptabilă. 2 Dar Ana a zis: Să aşteptăm al treilea an, ca să nu fie gata să-şi cunoască tatăl. Iar Ioachim a spus: Să aşteptăm. 3 Când copilul a împlinit trei ani, Ioachim a zis: Să chem pe fiicele Evreilor, care sunt neîntinate, să ia fiecare câte o lampă și să fie aprinse, ca să nu se întoarcă copilul înapoi și mintea ei să fie îndreptată împotriva templului Domnului. 4 Și au făcut așa, până s-au suit în templul Domnului. Și marele preot a primit-o și a binecuvântat-o și a zis: Maria, Domnul Dumnezeu a mărit numele tău în toate
neamurile și până la sfârșitul veacurilor prin tine va arăta Domnul izbăvirea Sa copiilor lui Israel, 5 Și a așezat-o pe a treia treaptă a altarului și Domnul i-a dat harul ei, și ea a dansat cu picioarele ei și toată casa lui Israel a iubit-o. CAPITOLUL 8 1 Și părinții ei au plecat plini de mirare și lăudând pe Dumnezeu, pentru că fata nu s-a întors la ei. 2 Dar Maria a rămas în templu ca un porumbel educat acolo și și-a luat hrana din mâna unui înger. 3 Când ea avea doisprezece ani, preoții s-au întrunit într-un sobor și au zis: Iată, Maria are doisprezece ani; ce să facem cu ea, de teamă să nu se pângărească locul sfânt al Domnului Dumnezeului nostru? 4 Atunci preoții i-au răspuns marelui preot Zaharia: „Stai tu la altarul Domnului și intri în locașul sfânt și faci cereri cu privire la ea și fă tot ce îți va arăta Domnul. 5 Atunci marele preot a intrat în Sfânta Sfintelor și, luând cu el pieptarul judecății, am făcut rugăciuni pentru ea; 6 Și iată, îngerul Domnului a venit la el și a zis: Zaharia, Zaharia, du-te și cheamă pe toți văduvii din popor și fiecare să-și aducă toiagul și pe cel prin care Domnul va arăta un semn va fi soțul Mariei. 7 Și strigătorii au ieșit prin toată Iudeea și trâmbița Domnului a sunat și tot poporul a alergat și s-a întâlnit. 8 Și Iosif, aruncând securea, a ieșit în întâmpinarea lor; și când au fost întâlniți, s-au dus la marele preot, luând fiecare toiagul său. 9 După ce marele preot a primit toiagul lor, a intrat în templu să se roage; 10 Și după ce și-a terminat rugăciunea, a luat toiagurile și a ieșit și le-a împărțit; 11 Ultimul toiag a fost luat de Iosif și iată un porumbel a ieșit din toiag și a zburat peste capul lui Iosif. 12 Iar marele preot a zis: Iosif, tu ești cel ales să o iei pe Fecioara Domnului, ca să o păstrezi pentru el; 13 Dar Iosif a refuzat, zicând: „Eu sunt bătrân și am copii, dar ea este tânără și mă tem că nu voi părea ridicol în Israel. 14 Atunci marele preot a răspuns: Iosif, teme-te de Domnul, Dumnezeul tău, și amintește-ți cum s-a purtat Dumnezeu cu Datan, Core și Abiram, cum s-a deschis pământul și i-a înghițit, din cauza contradicției lor. 15 Acum, Iosif, teme-te de Dumnezeu, ca să nu se întâmple asemenea lucruri în familia ta. 16 Atunci Iosif, temându-se, a luat-o în casa lui, iar Iosif ia spus Mariei: Iată, te-am luat din templul Domnului și acum te voi lăsa în casa mea; Trebuie să mă gândesc la meseria mea de a construi. Domnul să fie cu tine. CAPITOLUL 9 1 Și s-a întâmplat că, într-un sobor al preoților, s-a spus: Să facem un văl nou pentru templu. 2 Și marele preot a zis: Adună la mine șapte fecioare neîntinate din seminția lui David. 3 Și slujitorii s-au dus și i-au adus în templul Domnului, iar marele preot le-a spus acum Trageți la sorți înaintea mea, cine dintre voi va tors firul de aur, cine albastrul, cine stacojiu, cine inul fin. , și cine adevăratul violet.
4 Atunci marele preot a cunoscut pe Maria că era din seminția lui David; și el a chemat-o, și purpura adevărată ia căzut la sorți să toarnă și ea s-a dus la propria ei casă. 5 Dar de atunci, marele preot Zaharia a devenit mut și Samuel a fost așezat în odaia lui, până ce Zaharia a vorbit din nou. 6 Dar Maria a luat purpura adevărată și a tors-o. 7 Și ea a luat o oală și a ieșit să scoată apă și a auzit un glas care-i zicea: „Bucură-te, plină de har, 1 Domnul este cu tine; ești binecuvântată între femei. 8 Și ea s-a uitat în jur la dreapta și la stânga (ca să vadă) de unde venea glasul acela și apoi tremurând a intrat în casa ei și, așezând vasul cu apă, a luat purpura și s-a așezat pe scaunul ei să-l lucreze. . 9 Și iată, îngerul Domnului a stat lângă ea și a zis: Nu te teme, Maria, căci ai găsit har înaintea lui Dumnezeu; 10 Pe care, când a auzit, s-a gândit cu ea însăși ce înseamnă acest fel de salut. 11 Și îngerul i-a spus: Domnul este cu tine și vei rămâne însărcinată. 12 La care ea a răspuns: Ce! voi concepe prin Dumnezeul cel viu și voi naște ca toate celelalte femei? 13 Dar îngerul s-a întors, a răspuns: Nu așa, Maria, ci Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri; 14 De aceea, ceea ce se va naște din tine va fi sfânt și va fi numit Fiul Dumnezeului celui Viu și îi vei pune numele Isus; căci va mântui poporul Său de păcatele lui. 15 Și iată, verișoara ta Elisabeta, și ea a zămislit un fiu la bătrânețe. 16 Și acum este luna a șasea cu ea, care era numită stearpă; căci nimic nu este imposibil la Dumnezeu. 17 Și Maria a spus: Iată roaba Domnului; să-mi fie după cuvântul Tău. 18 Și după ce și-a făcut purpura, l-a dus la marele preot, iar marele preot a binecuvântat-o, zicând: Maria, Domnul Dumnezeu a mărit numele tău și vei fi binecuvântat în toate veacurile lumii . 19 Atunci Maria, plină de bucurie, s-a dus la verișoara ei Elisabeta și a bătut la ușă. 20 Ceea ce a auzit Elisabeta, a alergat și i-a deschis și a binecuvântat-o și a zis: De unde îmi este aceasta, ca să vină la mine mama Domnului meu? 21 Căci iată! de îndată ce glasul salutului tău a ajuns la urechile mele, ceea ce este în mine a sărit și te-a binecuvântat. 22 Dar Maria, neștiind toate acele lucruri tainice pe care i le spusese arhanghelul Gavriil, și-a ridicat ochii la cer și a zis: Doamne! Ce sunt eu, pentru ca toate generațiile pământului să mă numească binecuvântat? 23 Dar, văzând că în fiecare zi mărește, și fiindu-i frică, s-a dus acasă și s-a ascuns de copiii lui Israel; și avea paisprezece ani când s-au întâmplat toate aceste lucruri. CAPITOLUL 10 1 Și când a venit luna a șasea ei, Iosif s-a întors de la construirea caselor în străinătate, care era meseria lui, și, intrând în casă, a găsit-o pe Fecioară crescută. 2 Atunci, lovindu-și fața, a zis: „Cu ce chip pot privi spre Domnul Dumnezeul meu? sau, ce să spun despre această tânără?
3 Căci am primit-o Fecioară din templul Domnului Dumnezeului meu și n-am păstrat-o așa! 4 Cine m-a înșelat astfel? Cine a făcut acest rău în casa mea și ademenind-o pe Fecioara de la mine, a pângărit-o? 5 Oare istoria lui Adam nu este exact împlinită în mine? 6 Căci chiar în clipa gloriei sale, șarpele a venit și a găsit-o pe Eva singură și a ademenit-o. 7 În același fel, mi s-a întâmplat și mie. 8 Atunci Iosif, ridicându-se de la pământ, a chemat-o și i-a zis: „O, tu, care ai fost atât de mult favorizat de Dumnezeu, de ce ai făcut aceasta? 9 De ce ți-ai înjosit astfel sufletul, care ai fost educat în Sfânta Sfintelor și ai primit hrana ta din mâna îngerilor? 10 Dar ea, cu un potop de lacrimi, a răspuns: Sunt nevinovat și n-am cunoscut pe nimeni. 11 Atunci Iosif a zis: Cum se întâmplă că ești însărcinată? 12 Maria a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, că nu știu prin ce mijloace. 13 Atunci Iosif s-a înspăimântat foarte tare și a plecat de la ea, gândindu-se ce trebuia să facă cu ea; și a raționat astfel cu sine: 14 Dacă ascund greșeala ei, voi fi găsit vinovat de Legea Domnului; 15 Și dacă o voi descoperi copiilor lui Israel, mă tem, ca nu cumva să fie însărcinată de un înger, voi fi găsită că trădez viața unui nevinovat; 16 Ce să fac deci? O voi concedia în privat. 17 Atunci a venit noaptea peste el, când iată un înger al Domnului i s-a arătat în vis și a zis: 18 Nu vă temeți să luați acea tânără, căci ceea ce este în ea este de la Duhul Sfânt; . 19 Și ea va naște un fiu și îi vei pune numele Isus, pentru că el își va mântui poporul de păcatele lor. 20 Atunci Iosif s-a sculat din somn și a slăvit pe Dumnezeul lui Israel, care îi făcuse o asemenea bunăvoință și a păzit pe Fecioara. CAPITOLUL 11 1 Atunci a venit Ana cărturarul și a zis lui Iosif: De ce nu te-am văzut de când te-ai întors? 2 Și Iosif a răspuns: Pentru că am fost obosit după călătoria mea și m-am odihnit în prima zi. 3 Dar Ana, întorcându-se, a văzut-o pe Fecioara încinsă. 4 Și s-a dus la preot și i-a spus: Iosif, în care ai pus atâta încredere, este vinovat de o crimă notorie, prin aceea că a pângărit-o pe Fecioara pe care a primit-o din templul Domnului și s-a căsătorit în mod particular. ea, nedescoperindu-l copiilor lui Israel. 5 Atunci preotul a zis: A făcut Iosif aceasta? 6 Ana a răspuns: „Dacă vei trimite pe vreunul dintre slujitorii tăi, vei afla că este însărcinată. 7 Și slujitorii s-au dus și au găsit așa cum a spus el. 8 După aceasta, ea și Iosif au fost duși la judecată și preotul i-a spus: Maria, ce ai făcut? 9 De ce ți-ai înjosit sufletul și ai uitat de Dumnezeul tău, căci ai fost crescut în Sfânta Sfintelor, și ai primit hrana ta din mâinile îngerilor și ai auzit cântările lor? 10 De ce ai făcut asta? 11 La care ea a răspuns cu un potop de lacrimi: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, că sunt nevinovat înaintea Lui, căci nu cunosc pe nimeni. 12 Atunci preotul a zis lui Iosif: De ce ai făcut asta?
13 Și Iosif a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul meu, că nu m-am preocupat de ea. 14 Dar preotul a zis: Nu minți, ci spune adevărul; te-ai căsătorit cu ea în mod particular, și nu ai descoperit-o copiilor lui Israel și te-ai smerit sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca sămânța ta să fie binecuvântată. 15 Și Iosif a tăcut. 16 Atunci preotul i-a zis lui Iosif: „Trebuie să-l întorci în templul Domnului Fecioarei, pe care l-ai luat de acolo”. 17 Dar el a plâns amar și preotul a adăugat: „Vă voi face pe amândoi să beți apa Domnului, 1 care este pentru încercare, și astfel nelegiuirea voastră va fi descoperită înaintea voastră. 18 Atunci preotul a luat apa și l-a pus să bea pe Iosif și l-a trimis într-un loc de munte. 19 Și s-a întors perfect, și tot poporul s-a mirat că vina lui nu a fost descoperită. 20 Deci preotul a zis: „Din moment ce Domnul nu v-a făcut vădite păcatele, nici eu nu vă osândesc. 21 Așa că i-a trimis departe. 22 Atunci Iosif a luat-o pe Maria și s-a dus la casa lui, bucurându-se și lăudând pe Dumnezeul lui Israel. CAPITOLUL 12 1 Și s-a întâmplat că a dat un decret de la împăratul Augustus, ca toți iudeii care erau din Betleem în Iudeea să fie taxați: 2 Și Iosif a spus: Voi avea grijă ca copiii mei să fie taxați; dar ce să fac cu această tânără? 3 Mi-e rușine să o primesc ca soție; și dacă o taxez ca fiind fiica mea, tot Israelul știe că nu este fiica mea. 4 Când va veni timpul rânduirii Domnului, să facă ce i se pare bine. 5 Și a înșeuat măgarul și a pus-o pe ea; iar Iosif și Simon au urmat-o după ea și au ajuns la Betleem în trei mile. 6 Atunci Iosif, întorcându-se, a văzut-o pe Maria întristată și a zis în sinea lui: Poate că o doare din ceea ce este în ea. 7 Dar când s-a întors din nou, a văzut-o râzând și i-a zis: 8 Maria, cum se întâmplă că uneori văd întristare, iar alteori râs și bucurie în chipul tău? 9 Și Maria i-a răspuns: „Văd cu ochii mei doi oameni, unul plângând și plângând, celălalt râzând și bucurându-se. 10 Și a mers din nou peste drum, și Maria a zis lui Iosif: Iamă jos din măgar, căci ceea ce este în mine se apasă să iasă. 11 Dar Iosif a răspuns: Unde să te duc? căci locul este pustiu. 12 Atunci Maria a zis din nou lui Iosif: „Dă-mă jos, căci ceea ce este în mine mă apasă cu putere. 13 Și Iosif a luat-o jos. 14 Și a găsit acolo o peșteră și a lăsat-o în ea. CAPITOLUL 13 1 Și lăsându-i pe ea și pe fiii lui în peșteră, Iosif a plecat să caute o moașă evreică în satul Betleem. 2 Dar pe când mă duceam, a spus Iosif, m-am uitat în sus, și am văzut norii uimiți și păsările cerului oprindu-se în mijlocul zborului lor. 3 Și m-am uitat în jos, spre pământ, și am văzut o masă întinsă și oameni lucrători ședeau în jurul ei, dar mâinile lor erau pe masă și nu se mișcau să mănânce. 4 Cei care aveau carne în gură nu mâncau.
5 Cei care și-au ridicat mâinile până la cap nu i-au atras înapoi: 6 Iar cei care i-au ridicat până la gură nu au băgat nimic înăuntru; 7 Dar toate fețele lor erau îndreptate în sus. 8 Și am văzut oile împrăștiate și totuși oile au stat pe loc. 9 Și păstorul și-a ridicat mâna ca să-i lovească, și mâna lui a continuat în sus. 10 Și m-am uitat la un râu și i-am văzut pe iezi cu gura aproape de apă și atingând-o, dar ei n-au băut. CAPITOLUL 14 1 Atunci am văzut o femeie coborând din munți și ea mi-a zis: Unde mergi, omule? 2 Și i-am spus: Mă duc să caut o moașă evreică. 3 Ea mi-a răspuns: „Unde este femeia care urmează să nască? 4 Și i-am răspuns: „În peșteră, și ea este logodită cu mine”. 5 Atunci moaşa a zis: Nu este ea soţia ta? 6 Iosif a răspuns: „Este Maria, care a fost educată în Sfânta Sfintelor, în Casa Domnului, și a căzut la soarta mea și nu este soția mea, ci a zămislit prin Duhul Sfânt. 7 Moaşa a zis: Este adevărat? 8 El a răspuns: Vino și vezi. 9 Și moașa a mers cu el și a stat în peșteră. 10 Atunci un nor strălucitor a acoperit peștera și moașa a zis: „Astăzi sufletul meu este mărit, căci ochii mei au văzut lucruri uimitoare și mântuirea a fost adusă lui Israel. 11 Dar deodată norul s-a făcut o lumină mare în peșteră, încât ochii lor nu au putut să o suporte. 12 Dar lumina a scăzut treptat, până când pruncul a apărut și a supt sânul mamei sale, Maria. 13 Atunci moașa a strigat și a zis: Cât de glorioasă este ziua aceasta, în care ochii mei au văzut această priveliște extraordinară! 14 Și moașa a ieșit din peșteră și a întâmpinat-o Salomeea. 15 Și moașa i-a zis: Salomee, Salomee, îți voi spune un lucru foarte uimitor pe care l-am văzut, 16 O fecioară a născut, ceea ce este un lucru contrar naturii. 17 La care Salomeea a răspuns: „Viu Domnul Dumnezeul meu, dacă nu primesc o dovadă deosebită în această privință, nu voi crede că o fecioară a născut. 18 Atunci a intrat Salomeea și moașa a zis: Maria, arată-ți căci se ridică o mare ceartă cu privire la tine. 19 Și Salomeea a primit satisfacție. 20 Dar mâna ei era uscată și gemea amar. 21 Și a spus: Vai de mine, din pricina nelegiuirii mele; căci l-am ispitit pe Dumnezeul cel viu și mâna mea este gata să cadă. 22 Atunci Salomeea și-a rugat Domnul și a zis: „Dumnezeule al părinților mei, adu-ți aminte de mine, căci sunt din sămânța lui Avraam, Isaac și Iacov. 23 Nu mă face ocară printre copiii lui Israel, ci dă-mă sănătos părinților mei. 24 Căci Tu știi bine, Doamne, că am îndeplinit multe slujbe de dragoste în numele Tău și am primit răsplata mea de la Tine. 25 Un înger al Domnului a stat lângă Salomee și a zis: „Domnul Dumnezeu ți-a ascultat rugăciunea, întinde-ți mâna spre copil și poartă-l și prin aceasta vei fi restabilit”. 26 Salomeea, plină de bucurie nemaipomenită, s-a dus la copil și a zis: „Mă voi atinge de el.
27 Și ea a hotărât să se închine lui, pentru că a spus: Acesta este un mare rege care s-a născut în Israel. 28 Și îndată Salomee a fost vindecată. 29 Atunci moașa a ieșit din peșteră, fiind aprobată de Dumnezeu. 30 Și iată! s-a auzit un glas către Salomee: „Nu povesti lucrurile străine pe care le-ai văzut, până când copilul va veni la Ierusalim. 31 Așa a plecat și Salome, aprobată de Dumnezeu. CAPITOLUL 15 1 Atunci Iosif se pregătea să plece, pentru că s-a ridicat o mare tulburare în Betleem, prin venirea 1 a unor înțelepți din răsărit, 2 Cine a zis: Unde este născut împăratul iudeilor? Căci am văzut steaua Lui în răsărit și am venit să ne închinăm Lui. 3 Când Irod a auzit aceasta, s-a tulburat foarte mult și a trimis soli la înțelepți și la preoți și i-a întrebat în primărie. 4 Și le-a spus: Unde ați scris despre Hristos, regele, sau unde să se nască? 5 Atunci ei i-au spus: În Betleemul Iudeii; căci așa este scris: Și tu, Betleem din țara lui Iuda, nu ești cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși un conducător, care va stăpâni pe poporul meu Israel. 6 Și, trimițând pe preoții cei mai de seamă, a întrebat pe oamenii din primărie și le-a zis: Ce semn ați văzut despre împăratul care s-a născut? 7 Ei i-au răspuns: „Am văzut o stea extraordinar de mare strălucind printre stelele cerului și a strălucit atât de mult pe toate celelalte stele, încât nu au devenit vizibile și am știut prin aceasta că s-a născut un mare rege în Israel și, prin urmare, am venit să ne închinăm lui. 8 Atunci Irod le-a zis: Duceţi-vă şi căutaţi cu sârguinţă; şi dacă găsiţi copilul, aduceţi-mi din nou vestea, ca să vin şi să mă închin lui. 9 Înțelepții au ieșit și iată, steaua pe care au văzut-o în răsărit a mers înaintea lor, până când a venit și a stat deasupra peșterii în care era copilul mic cu Maria, mama lui. 10 Apoi au scos ovăz din comorile lor și i-au oferit aur, tămâie și smirnă. 11 Și fiind avertizați în vis de un înger să nu se întoarcă la Irod prin Iudeea, au plecat în țara lor pe altă cale. CAPITOLUL 16 1 Atunci Irod, văzând că era batjocorit de înțelepți, și s-a mâniat foarte tare, a poruncit unor oameni să meargă și să omoare pe toți copiii care erau în Betleem, de la doi ani în sus. 2 Dar Maria, auzind că copiii vor fi uciși, fiindu-i multă frică, a luat copilul și l-a înfășat și l-a așezat într-un colier pentru boi, pentru că nu era loc pentru ei în han. 3 Și Elisabeta, auzind că fiul ei Ioan era pe cale să fie căutat, l-a luat și s-a suit pe munți și a căutat în jur un loc unde să-l ascundă; 4 Și nu era nici un loc secret care să fie găsit. 5 Atunci ea a gemut înăuntrul ei și a zis: O, munte al Domnului, primește pe mama cu copilul. 6 Căci Elisabeta nu putea să urce. 7 Și îndată muntele a fost împărțit și i-a primit. 8 Și li s-a arătat un înger al Domnului, ca să-i păzească.
9 Dar Irod l-a căutat pe Ioan și a trimis slujitori la Zaharia, când slujea la altar, și i-a zis: Unde l-ai ascuns pe fiul tău? 10 El le-a răspuns: „Sunt un slujitor al lui Dumnezeu și un slujitor la altar; de unde să știu unde este fiul meu? 11 Slujitorii s-au întors și i-au spus lui Irod totul; de care sa înfuriat și a zis: Nu cumva fiul lui acesta să fie rege în Israel? 12 El a trimis din nou slujitorii săi la Zaharia, zicând: Spune-ne adevărul, unde este fiul tău, căci știi că viața ta este în mâna mea. 13 Slujitorii s-au dus și i-au spus toate acestea: 14 Dar Zaharia le-a răspuns: „Sunt un martir pentru Dumnezeu și, dacă îmi va vărsa sângele, Domnul îmi va primi sufletul”. 15 În plus, să știți că ați vărsat sânge nevinovat. 16 Totuși, Zaharia a fost ucis la intrarea templului și a altarului și în jurul despărțirii; 17 Dar copiii lui Israel nu știau când a fost ucis. 18 Atunci, la ceasul salutării, preoții au intrat în templu, dar Zaharia nu ia întâmpinat, după obicei, și i-a binecuvântat; 19 Totuși, ei tot așteptau ca El să-i salute; 20 Și când au găsit că nu a venit în mult timp, unul dintre ei s-a aventurat în locul sfânt unde era altarul, și a văzut sângele înghețat pe pământ; 21 Când, iată, un glas din cer a zis: Zaharia a fost ucis și sângele lui nu va fi șters, până nu va veni răzbunătorul sângelui său. 22 Dar când a auzit acestea, s-a înspăimântat și a mers și a spus preoților ce văzuse și auzise; și au intrat cu toții și au văzut faptul. 23 Atunci acoperișurile templului au urlat și s-au sfâșiat de sus până jos: 24 Și n-au găsit trupul, ci doar sângele întărit ca piatra. 25 Și s-au rătăcit și au spus poporului că Zaharia a fost ucis și toate semințiile lui Israel au auzit de asta și l-au plâns și s-au plâns trei zile. 26 Atunci preoții s-au sfătuit împreună cu privire la o persoană care să-i urmeze. 27 Și Simeon și ceilalți preoți au tras la sorți și sorțul a căzut asupra lui Simeon. 28 Căci El fusese încredinţat de Duhul Sfânt că nu va muri până nu va vedea pe Hristos venind în trup.