Issuu

Noul Testament

Cuprins Evanghelia după Matei Evanghelia după Marcu

1 22

Evanghelia după Luca Evanghelia după Ioan Faptele Apostolilor Epistola către Romani

35 58 75 97

Prima Epistolă către Corinteni A doua Epistolă către Corinteni Epistola către Galateni

106 115 121

Epistola către Efeseni Epistola către Filipeni Epistola către Coloseni

124 127 130

Prima Epistolă către Tesaloniceni A doua Epistolă către Tesaloniceni Prima Epistolă către Timotei

132 134 136

A doua Epistolă către Timotei Epistola către Tit Epistola către Filimon

139 141 142

Epistola către Evrei Epistola lui Iacov Prima Epistolă a lui Petru

143 150 153

A doua Epistolă a lui Petru Prima Epistolă a lui Ioan A doua Epistolă a lui Ioan

156 158 161

A treia Epistolă a lui Ioan Epistola lui Iuda Apocalipsa

161 162 163

Matei

CAPITOLUL 2 1 Când s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele împăratului Irod, iată că au venit oameni înțelepți de la răsărit la Ierusalim, 2 Zicând: Unde este regele Iudeilor, care s-a născut? pentru că am văzut steaua Lui în răsărit și am venit să ne închinăm Lui. 3 Când a auzit împăratul Irod aceste lucruri, s-a tulburat și tot Ierusalimul cu el. 4 Și după ce a adunat pe toți preoții cei mai de seamă și pe cărturarii poporului, a întrebat de la ei unde se va naște Hristos. 5 Și i-au zis: „În Betleemul Iudeii, căci așa este scris de profet: 6 Și tu, Betleem, în țara lui Iuda, nu ești cel mai mic dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși un guvernator, care va stăpâni pe poporul meu Israel. 7 Atunci Irod, după ce a chemat în ascuns pe înțelepți, i-a întrebat cu sârguință la ce oră a apărut steaua. 8 Și i-a trimis la Betleem și a zis: Duceți-vă și căutați cu sârguință copilul; și când îl veți găsi, aduceți-mi din nou de veste, ca să vin și să mă închin lui. 9 După ce au auzit pe împărat, au plecat; și iată, steaua, pe care au văzut-o în răsărit, a mers înaintea lor, până a venit și a stat deasupra locului unde era copilul mic. 10 Când au văzut steaua, s-au bucurat cu o bucurie foarte mare. 11 Când au intrat în casă, au văzut pruncul cu Maria, mama lui, și s-au aruncat la pământ și s-au închinat Lui; și, după ce și-au deschis comorile, i-au adus daruri; aur și tămâie și smirnă. 12 Și fiind avertizați de Dumnezeu în vis să nu se întoarcă la Irod, au plecat în țara lor pe altă cale. 13 Și când au plecat, iată, îngerul Domnului i s-a arătat lui Iosif în vis și i-a zis: „Scoală-te și ia copilul mic și mama lui și fugi în Egipt și fii acolo până când îți voi aduce cuvântul; căci Irod va căuta copilul mic pentru a-l nimici. 14 Când s-a sculat, a luat noaptea pe copil și pe mama lui și a plecat în Egipt. 15 Și a fost acolo până la moartea lui Irod, pentru ca să se împlinească ceea ce s-a spus de Domnul prin profet, zicând: Din Egipt l-am chemat pe fiul meu. 16 Atunci Irod, când a văzut că era batjocorit de înțelepți, s-a mâniat foarte mult și a trimis și a omorât pe toți copiii care erau în Betleem și în toate părțile ei, de la vârsta de doi ani și mai jos, după cum timpul pe care îl întrebase cu sârguinţă de la înţelepţi. 17 Atunci s-a împlinit ceea ce era spus de profetul Ieremia, care zicea: 18 În Rama s-a auzit un glas, bocete, plâns și jale mare, Rahela plângând pentru copiii ei și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu sunt. 19 Dar când Irod a murit, iată, un înger al Domnului i s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, 20 Zicând: Scoală-te, ia pruncul și mama lui și mergi în țara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viața copilului mic. 21 Și s-a sculat și a luat copilul și pe mama lui și a venit în țara lui Israel. 22 Dar când a auzit că Arhelau domnește în Iudeea în odaia tatălui său Irod, i s-a temut să meargă acolo; totuși, avertizat de Dumnezeu în vis, s-a întors în părțile Galileii.

CAPITOLUL 1 1 Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. 2 Avraam a născut pe Isaac; și Isaac a născut pe Iacov; și Iacov a născut pe Iuda și pe frații săi; 3 Și Iuda a născut pe Fares și pe Zara din Thamar; şi Fares a născut pe Esrom; și Esrom a născut pe Aram; 4 Și Aram a născut pe Aminadab; și Aminadab a născut pe Naasson; și Naasson a născut pe Somon; 5 Și Salmon a născut pe Booz din Rahab; și Booz l-a născut pe Obed din Rut; iar Obed l-a născut pe Isai; 6 Și Isai a născut pe împăratul David; și împăratul David a născut pe Solomon din ea care fusese soția lui Uria; 7 Și Solomon a născut pe Roboam; și Roboam a născut pe Abia; și Abia a născut pe Asa; 8 Și Asa a născut pe Iosafat; și Iosafat a născut pe Ioram; iar Ioram a născut pe Ozia; 9 Ozia a născut pe Ioatam; şi Ioatam a născut pe Achaz; și Ahaz a născut pe Ezechia; 10 Și Ezechia a născut pe Manase; și Manase a născut pe Amon; și Amon a născut pe Iosia; 11 Și Iosia a născut pe Iehonia și pe frații săi, pe vremea când au fost duși în Babilon. 12 După ce au fost aduși în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiel; și Salatiel a născut pe Zorobabel; 13 Și Zorobabel a născut pe Abiud; și Abiud a născut pe Eliachim; şi Eliachim a născut pe Azor; 14 Azor a născut pe Sadoc; iar Sadoc a născut pe Achim; iar lui Ahim l-a născut pe Eliud; 15 Eliud a născut pe Eleazar; şi Eleazar a născut pe Matan; și Matan a născut pe Iacov; 16 Și Iacov a născut pe Iosif, soțul Mariei, din care S-a născut Isus, numit Hristos. 17 Deci toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece neamuri; şi de la David până la ducerea în Babilon au fost paisprezece generaţii; și de la ducerea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece generații. 18 Nașterea lui Isus Hristos a fost în felul acesta: când, pe când mama lui, Maria era căsătorită cu Iosif, înainte ca ei să se întâlnească, a fost găsită însărcinată de Duhul Sfânt. 19 Atunci, soțul ei Iosif, fiind un bărbat drept și nedorind să o facă un exemplu public, a vrut să o alunge în secret. 20 Dar în timp ce se gândea la aceste lucruri, iată, îngerul Domnului i s-a arătat în vis și i-a zis: Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, soția ta, căci ceea ce este zămislit în ea este a Duhului Sfânt. 21 Și ea va naște un fiu și îi vei pune numele ISUS, pentru că el va mântui poporul său de păcatele lui. 22 Și toate acestea s-au făcut, pentru ca să se împlinească ceea ce a fost spus de Domnul prin profet, zicând: 23 Iată, o fecioară va fi însărcinată și va naște un fiu și îi vor pune numele Emanuel, care se tălmăcește: Dumnezeu cu noi. 24 Atunci Iosif, înviat din somn, a făcut cum i-a poruncit îngerul Domnului și și-a luat soția. 25 Și n-a cunoscut-o până ce nu și-a născut fiul întâi născut; și i-a pus numele IISUS.

MATEI

23 Și a venit și a locuit într-o cetate numită Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profeți: „Se va numi Nazarinean”.

6 Și i-a zis: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos, căci este scris: El va porunci îngerilor Săi cu privire la tine; împotriva unei pietre. 7 Isus i-a zis: „ Este scris din nou: „Să nu ispiti pe Domnul Dumnezeul tău”. 8 Din nou, diavolul îl duce pe un munte foarte înalt și îi arată toate împărățiile lumii și slava lor; 9 Și i-a zis: Toate acestea îți voi da, dacă vei cădea la pământ și te vei închina Mie. 10 Atunci Isus i-a zis: „ Ieși de aici, Satana, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-i slujești”. 11 Atunci diavolul l-a părăsit și, iată, îngerii au venit și i-au slujit. 12 Când a auzit Isus că Ioan a fost aruncat în închisoare, a plecat în Galileea; 13 Și, părăsind Nazaret, a venit și a locuit în Capernaum, care este pe coasta mării, la hotarele lui Zabulon și Neftalim. 14 Pentru ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, zicând: 15 Țara lui Zabulon și țara lui Neftalim, pe drumul mării, dincolo de Iordan, Galileea Neamurilor; 16 Poporul care stătea în întuneric a văzut o mare lumină; și celor care stăteau în regiunea și umbra morții le-a răsărit lumină. 17 De atunci, Isus a început să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape. 18 Iar Iisus, mergând pe malul mării Galileii, a văzut doi frați, pe Simon, numit Petru, și pe Andrei, fratele său, aruncând mrejele în mare, pentru că erau pescari. 19 Și le-a zis: Urmați-Mă și vă voi face pescari de oameni. 20 Și îndată și-au lăsat mrejele și L-au urmat. 21 Și mergând de acolo, a văzut pe alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele său, într-o corabie cu tatăl lor Zebedeu, reparându-și mrejele; iar el i-a chemat. 22 Și îndată au părăsit corabia și pe tatăl lor și L-au urmat. 23 Iisus a străbătut toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice fel de boală şi orice fel de boală în popor. 24 Și faima lui s-a răspândit în toată Siria; și i-au adus pe toți oamenii bolnavi, care erau luați de diverse boli și chinuri, și pe cei stăpâniți de diavoli, pe cei lunatici și pe cei paralizați; iar el i-a vindecat. 25 Și l-au urmat o mulțime mare de oameni din Galileea, și din Decapolis, și din Ierusalim, și din Iudeea și dincolo de Iordan.

CAPITOLUL 3 1 În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul, propovăduind în pustia Iudeii, 2 Și zicând: Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape. 3 Căci acesta este cel despre care a vorbit proorocul Isaia, zicând: Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, îndreptați-i cărările! 4 Și același Ioan avea haina din păr de cămilă și un brâu de piele în jurul coapselor lui; iar carnea lui era lăcuste și miere sălbatică. 5 Atunci au ieșit la el Ierusalimul și toată Iudeea și toată regiunea din jurul Iordanului, 6 Și au fost botezați de el în Iordan, mărturisindu-și păcatele. 7 Dar când a văzut pe mulți dintre farisei și saduchei veniți la botezul Lui, le-a zis: O, neam de vipere, cine v-a avertizat să fugiți de mânia viitoare? 8 Aduceți deci roade potrivite pentru pocăință: 9 Și să nu vă gândiți să spuneți în voi înșivă: „Noi avem ca tată pe Avraam, pentru că vă spun că Dumnezeu poate din aceste pietre să ridice copii lui Avraam. 10 Și acum, de asemenea, securea este pusă la rădăcina pomilor; de aceea, orice pom care nu dă roade bune este tăiat și aruncat în foc. 11 Eu, într-adevăr, vă botez cu apă spre pocăință; dar cel ce vine după Mine este mai puternic decât mine, a cărui încălțăminte nu sunt vrednic să-i port: el vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc; 12 Al cărui evantai este în mâna lui, și-și va curăța complet podeaua și-și va aduna grâul în grânar; dar el va arde pleava cu foc nestins. 13 Atunci Isus a venit din Galileea la Iordan la Ioan, ca să fie botezat de el. 14 Dar Ioan l-a oprit, zicând: Am nevoie să fiu botezat de la tine, și tu vii la mine? 15 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Lasă acum să fie așa, căci așa se cuvine să împlinim toată dreptatea. Apoi l-a suferit. 16 Iar Isus, când a fost botezat, s-a suit imediat din apă; și iată, cerurile i s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și luminând asupra lui. 17 Și iată un glas din cer, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care am plăcerea mea.

CAPITOLUL 5

CAPITOLUL 4

1 Și văzând mulțimile, s-a suit pe un munte; și când a fost așezat, ucenicii lui au venit la el. 2 Și a deschis gura și i-a învățat, zicând: 3 Fericiți cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăția cerurilor. 4 Fericiți cei ce plâng, căci vor fi mângâiați. 5 Fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. 6 Fericiți cei care flămânzesc și însetează după dreptate, căci ei vor fi săturați. 7 Fericiți cei milostivi, căci ei vor dobândi milă. 8 Fericiți cei curați cu inima, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.

1 Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie pentru a fi ispitit de diavol. 2 După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, i s-a făcut foame. 3 Iar ispititorul a venit la el, a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca aceste pietre să se facă pâine. 4 Dar el a răspuns și a zis: Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. 5 Atunci diavolul îl duce în cetatea sfântă și l-a așezat pe un vârf al templului,

MATEI

9 Fericiți cei făcători de pace, căci ei vor fi numiți copii ai lui Dumnezeu. 10 Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, căci a lor este Împărăția cerurilor. 11 Fericiți sunteți, când oamenii vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor spune în minciună orice fel de rău împotriva voastră, pentru mine. 12 Bucurați-vă și bucurați-vă nespus de mult, căci răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa i-au persecutat pe proorocii care au fost înaintea voastră. 13 Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea și-a pierdut gustul, cu ce va fi sărată? de atunci nu mai este bun pentru nimic, decât pentru a fi aruncat afară și a fi călcat în picioare de oameni. 14 Voi sunteți lumina lumii. Un oraș care este așezat pe un deal nu poate fi ascuns. 15 Nici oamenii nu aprind o lumânare și o pun sub un coș, ci pe un sfeșnic; și luminează tuturor celor din casă. 16 Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri. 17 Să nu credeți că am venit să stric Legea sau proorocii; nu am venit să stric, ci să împlinesc. 18 Căci adevărat vă spun că, până nu vor trece cerul și pământul, nici o iotă sau o stropire nu va trece din Lege, până când toate se vor împlini. 19 De aceea, oricine va călca una dintre aceste porunci cele mai mici și va învăța pe oameni așa, va fi numit cel mai mic în Împărăția cerurilor; 20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va depăși neprihănirea cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în nici un caz în Împărăția cerurilor. 21 Aţi auzit că s-a spus de cei din vechime: Să nu ucizi; și oricine va ucide va fi în pericol de judecată: 22 Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său fără nicio cauză, va fi în primejdie de judecată; , va fi în pericol de foc iadului. 23 De aceea, dacă aduci darul tău la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta; 24 Lasă acolo darul tău înaintea altarului și pleacă; împăcate mai întâi cu fratele tău, apoi vino și oferă darul tău. 25 Înțelege-te repede cu potrivnicul tău, cât timp ești în cale cu el; ca nu cumva vreodată vrăjmașul să te dea judecătorului, iar judecătorul să te dea ofițerului și să fii aruncat în închisoare. 26 Adevărat îți spun că nu vei mai ieși de acolo, până nu ai plătit cel mai mare leu. 27 Ați auzit că s-a spus de cei de pe vremuri: „Să nu comite adulter; 28 Dar eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca să o poftească, a săvârșit adulter cu ea deja în inima lui. 29 Și dacă ochiul tău drept te păcălește, smulge-l și aruncăl de la tine; 30 Și dacă mâna ta dreaptă te va păcăli, taie-o și aruncă-o de la tine; 31 S-a spus: Oricine își va lăsa nevasta, să-i dea un scris de divorț. 32 Dar eu vă spun că oricine își lasă soția, cu excepția cauzei curviei, o face să comită adulter; și oricine se căsătorește cu cea divorțată, comite adulter. 33 Din nou, ați auzit că s-a spus de cei de altădată: „Să nu te renunți, ci să împlinești Domnului jurămintele tale;

34 Dar eu vă spun că nu jurați deloc; nici de cer; pentru că este tronul lui Dumnezeu: 35 Nici pe pământ; căci este aşternutul picioarelor lui; nici lângă Ierusalim; căci este cetatea marelui Împărat. 36 Nici să nu juri pe capul tău, căci nu poți face un păr alb sau negru. 37 Dar comunicarea voastră să fie: Da, da; Nu, nu, căci orice este mai mult decât acestea vine din rău. 38 Aţi auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte! 39 Dar eu vă spun că nu vă împotriviți răului; 40 Și dacă cineva te va da în judecată și îți va lua haina, lasă-i și haina ta. 41 Și oricine te va obliga să mergi o milă, mergi cu el doi. 42 Dă-i celui ce îți cere și de la cel ce vrea să împrumute de la tine, nu te depărta. 43 Aţi auzit că s-a spus: Să-ţi iubeşti aproapele şi să-ţi urăşti duşmanul. 44 Dar Eu vă spun: Iubiți-vă pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei care vă folosesc cu nenorocire și vă persecută; 45 Ca să fiți copiii Tatălui vostru care este în ceruri, căci El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și dă ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. 46 Căci dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? nici vameşii nu sunt la fel? 47 Și dacă salutați numai frații voștri, ce faceți mai mult decât alții? nici vameşii nu o fac aşa? 48 Fiți deci desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru care este în ceruri este desăvârșit. CAPITOLUL 6 1 Luați seama să nu faceți milostenia voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altfel nu aveți răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. 2 De aceea, când faci milostenie, nu suna din trâmbiță înaintea ta, cum fac ipocriții în sinagogi și pe străzi, ca să aibă slava oamenilor. Adevărat vă spun că au răsplata lor. 3 Dar când faci milostenie, mâna ta stângă să nu știe ce face dreapta ta; 4 Pentru ca milostenia ta să fie în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti pe față. 5 Iar când te rogi, să nu fii ca făţarnicii, căci le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că au răsplata lor. 6 Dar tu, când te rogi, intră în dulapul tău și, după ce ți-ai închis ușa, roagă-te Tatălui tău care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti pe faţă. 7 Dar când vă rugați, nu folosiți repetări deșarte, cum fac păgânii, căci ei cred că vor fi ascultați pentru că vorbesc mult. 8 Nu fiţi, deci, asemenea lor, căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie, înainte de a-I cere. 9 Aşa vă rugaţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţit-se numele Tău. 10 Vie împărăția Ta. Facă-se voia Ta pe pământ, așa cum este în ceruri. 11 Dă-ne astăzi pâinea noastră cea de toate zilele.

MATEI

12 Și iartă-ne nouă datoriile, precum și noi iertăm datornicilor noștri. 13 Și nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de rău, căci a Ta este împărăția, puterea și slava în vecii vecilor. Amin. 14 Căci dacă le iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta pe voi; 15 Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. 16 În plus, când postiţi, să nu fiţi, ca făţarnicii, cu o înfăţişare tristă; Adevărat vă spun că au răsplata lor. 17 Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața; 18 Ca să nu arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti pe față. 19 Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina strică și unde hoții sparg și fură; 20 Ci strângeți-vă comori în ceruri, unde nici molia, nici rugina nu strică și unde hoții nu sparg și nu fură; 21 Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. 22 Lumina trupului este ochiul; de aceea, dacă ochiul tău este singur, tot trupul tău va fi plin de lumină. 23 Dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. De aceea, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este acel întuneric! 24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul, și îl va iubi pe celălalt; sau se va ține de unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamona. 25 De aceea vă spun: Nu vă gândiți la viața voastră, ce veți mânca sau ce veți bea; nici pentru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca. Nu este viața mai mult decât carnea și trupul decât hainele? 26 Iată păsările cerului, căci nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare; totuşi Tatăl vostru ceresc îi hrăneşte. Nu sunteți cu mult mai buni decât ei? 27 Cine dintre voi, gândindu-se, poate adăuga un cot la statura lui? 28 Și de ce vă gândiți la îmbrăcăminte? Luați în considerare crinii câmpului, cum cresc ei; nu se chinuie, nici nu toarnă: 29 Și totuși, vă spun că nici măcar Solomon în toată slava lui nu a fost îmbrăcat ca unul dintre aceștia. 30 De aceea, dacă Dumnezeu îmbracă astfel iarba câmpului, care este astăzi, și mâine se aruncă în cuptor, nu vă va îmbrăca cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? 31 De aceea nu vă gândiți, zicând: Ce vom mânca? sau: Ce să bem? sau: Cu ce ne vom îmbrăca? 32 (Căci după toate aceste lucruri caută neamurile;) căci Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri. 33 Dar căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui; și toate aceste lucruri vi se vor adăuga. 34 De aceea, nu vă gândiți la ziua de mâine, căci ziua de mâine se va gândi la lucrurile în sine. De ajuns până în ziua de azi este răul ei.

3 Și de ce privești paiul care este în ochiul fratelui tău, dar nu te uiți la bârna care este în propriul tău ochi? 4 Sau cum îi vei spune fratelui tău: Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău; și iată, o bârnă este în propriul tău ochi? 5 Ipocrite, mai întâi scoate bârna din ochiul tău; și atunci vei vedea clar ca să scoți paiul din ochiul fratelui tău. 6 Nu dați ce este sfânt câinilor și nu vă aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare, să se întoarcă și să vă sfâșie. 7 Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide: 8 Căci oricine cere primește; şi cel ce caută găseşte; şi celui ce bate i se va deschide. 9 Sau care este bărbat dintre voi, căruia, dacă fiul său va cere pâine, să-i dea o piatră? 10 Sau, dacă cere un pește, îi va da un șarpe? 11 Dacă, deci, voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce le cer? 12 De aceea, tot ceea ce voiți ca oamenii să vă facă vouă, faceți-le și voi, pentru că aceasta este Legea și proorocii. 13 Intrați pe poarta strâmtă, căci lată este poarta și largă este calea care duce la pierzare, și mulți sunt cei care intră pe ea; 14 Pentru că strâmtă este poarta și strâmtă este calea care duce la viață, și puțini sunt cei care o găsesc. 15 Păziți-vă de profeții mincinoși, care vin la voi în haine de oaie, dar pe dinăuntru sunt niște lupi răpitori. 16 Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Oamenii culeg struguri de spini sau smochine de ciulini? 17 Tot aşa orice pom bun dă roade bune; dar un pom stricat aduce roade rele. 18 Un pom bun nu poate aduce roade rele, nici un pom stricat nu poate aduce roade bune. 19 Orice pom care nu dă roade bune este tăiat și aruncat în foc. 20 De aceea, după roadele lor, îi veţi cunoaşte. 21 Nu oricine îmi zice: Doamne, Doamne, nu va intra în împărăția cerurilor; ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. 22 Mulți îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, nu am proorocit noi în numele Tău? și în numele Tău ai scos draci? și în Numele Tău ai făcut multe fapte minunate? 23 Și atunci le voi mărturisi că nu v-am cunoscut niciodată; depărtați-vă de la Mine, voi care săvârșiți nelegiuirea. 24 De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale mele și le împlinește, îl voi asemăna cu un om înțelept, care și-a zidit casa pe o stâncă; 25 Și ploaia a coborât și au venit inundații și au suflat vânturile și au bătut casa aceea; și nu a căzut, căci era întemeiată pe o stâncă. 26 Și oricine aude aceste cuvinte ale mele și nu le face, va fi asemănat cu un om nebun, care și-a zidit casa pe nisip. 27 Și a coborât ploaia și au venit inundații și au suflat vânturile și au bătut casa aceea; și a căzut: și mare a fost căderea ei. 28 Și s-a întâmplat că, când Isus a terminat aceste cuvinte, oamenii au fost uimiți de doctrina Lui: 29 Căci El îi învăţa ca unul care are autoritate, şi nu ca pe cărturari.

CAPITOLUL 7 1 Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. 2 Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura iarăşi.

MATEI

CAPITOLUL 8

29 Și iată, ei au strigat și au zis: „Ce avem noi de-a face cu tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? ai venit aici ca să ne chinuiești înainte de vreme? 30 Și era departe de ei o turmă de mulți porci care pășteau. 31 Deci diavolii L-au rugat, zicând: Dacă ne alungi, lasă-ne să mergem în turma de porci. 32 Iar el le-a zis: Mergeţi. Și când au ieșit, au intrat în turma de porci; și iată, toată turma de porci a alergat cu putere pe un loc abrupt în mare și a pierit în ape. 33 Și cei ce-i păzeau au fugit și s-au dus în cetate și au povestit toate lucrurile și ce s-a întâmplat celor stăpâniți de diavoli. 34 Și, iată, toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus; și, văzându-L, L-au rugat să plece din țara lor.

1 Când s-a coborât de pe munte, l-au urmat o mulțime mare. 2 Și iată, a venit un lepros și i s-a închinat, zicând: Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți. 3 Și Isus și-a întins mâna și L-a atins și a zis: „ Vreau; fii curat. Și îndată i s-a curățat lepra. 4 Iar Isus i-a zis: Vezi să nu spui nimănui; dar du-te, aratăte preotului și oferă darul pe care l-a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei. 5 Și când a intrat Isus în Capernaum, a venit la el un sutaș, rugându-l: 6 Și zicând: Doamne, slujitorul meu zace acasă bolnav de paralizat, chinuit îngrozitor. 7 Și Iisus i-a zis: „ Voi veni și-l voi vindeca”. 8 Sutașul a răspuns și a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu; ci doar rostește cuvântul, și robul meu va fi vindecat. 9 Căci sunt om sub autoritate, având soldați sub mine; iar altuia: Vino, şi el vine; și robul Meu: Fă aceasta și el o face. 10 Când a auzit Iisus, s-a mirat și a zis celor ce urmau: „ Adevărat vă spun că n-am găsit atât de mare credință, nici în Israel. 11 Și vă spun că mulți vor veni de la răsărit și de la apus și vor ședea cu Avraam, Isaac și Iacov, în împărăția cerurilor. 12 Dar copiii împărăției vor fi aruncați în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 13 Iar Isus a zis sutașului: Du-te; şi după cum ai crezut, să se facă ţie. Și slujitorul său a fost vindecat în aceeași oră. 14 Și când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe mama soției sale culcată și bolnavă de febră. 15 Și i-a atins mâna și febra a părăsit-o; și ea s-a sculat și le-a slujit. 16 Când s-a făcut seara, i-au adus la El pe mulți stăpâniți de diavoli; 17 Pentru ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proorocul Isaia, zicând: El Însuși a luat neputințele noastre și a purtat bolile noastre. 18 Când a văzut Isus o mulțime mare în jurul lui, a poruncit să plece pe cealaltă parte. 19 Și a venit un cărturar și i-a zis: Învățătorule, te voi urma oriunde vei merge. 20 Iar Isus i-a zis: Vulpile au gropi, iar păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să-și pună capul. 21 Iar un altul dintre ucenicii lui i-a spus: Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu. 22 Dar Isus i-a zis: Urmează-Mă; și lăsați morții să-și îngroape morții. 23 Și când a intrat în corabie, ucenicii lui l-au urmat. 24 Și iată, s-a ridicat o furtună mare în mare, încât corabia era acoperită de valuri, dar el dormea. 25 Ucenicii lui au venit la el și L-au trezit, zicând: Doamne, mântuiește-ne! 26 Iar el le-a zis: „ De ce vă temeţi, puţini credincioşi? Atunci s-a sculat și a mustrat vânturile și marea; și era un mare calm. 27 Dar oamenii s-au mirat, zicând: Ce fel de om este acesta, că până și vânturile și marea îl ascultă? 28 Și când a ajuns de cealaltă parte, în țara Gherghesenilor, i-au întâmpinat doi stăpâniți de diavoli, care ieșeau din morminte, foarte înfocați, ca să nu treacă nimeni pe calea aceea.

CAPITOLUL 9 1 Și a intrat într-o corabie, a trecut și a venit în cetatea lui. 2 Și iată, i-au adus la El un paralitic, culcat pe un pat; și Isus, văzând credința lor, a zis paralizatului; Fiule, ai voie bună; păcatele tale să-ți fie iertate. 3 Și iată, unii dintre cărturari ziceau în ei înșiși: Omul acesta hulește. 4 Iar Isus, știind gândurile lor, a zis: De ce vă gândiți rău în inimile voastre? 5 Căci este mai ușor să spui: „Iertate îți sunt păcatele!” sau să zică: Scoală-te și mergi? 6 Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele (atunci i-a zis paralizatului:) Scoală-te, ia-ți patul tău și du-te la casa ta. 7 Și s-a sculat și a plecat la casa lui. 8 Dar mulţimile, văzând aceasta, s-au mirat şi au slăvit pe Dumnezeu, care dăduse oamenilor o asemenea putere. 9 Și pe când Iisus ieșea de acolo, a văzut un bărbat, numit Matei, șezând la vamă; și i-a zis: Urmează-Mi. Și s-a sculat și l-a urmat. 10 Și s-a întâmplat că, pe când Isus ședea la masă în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și s-au așezat cu el și cu ucenicii lui. 11 Iar fariseii, văzând aceasta, au zis ucenicilor lui: De ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și cu păcătoșii? 12 Dar Isus, auzind aceasta, le-a zis: „ Cei sănătoși nu au nevoie de medic, ci cei bolnavi”. 13 Dar mergeți și aflați ce înseamnă: „Voi avea milă și nu jertfă, căci nu am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe păcătoși. 14 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la el și i-au zis: De ce noi și fariseii postim des, dar ucenicii tăi nu postim? 15 Iar Iisus le-a zis: Pot fi oare fiii camerei de mire să plângă câtă vreme mirele este cu ei? dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci vor posti. 16 Nimeni nu pune o bucată de pânză nouă pe o haină veche; 17 Nici oamenii nu pun vin nou în sticle vechi; altfel sticlele se sparg, și vinul se scurge și sticlele piere; 18 În timp ce le vorbea aceste lucruri, iată, a venit un conducător și i s-a închinat, zicând: „Fiica mea a murit și acum; dar vino și pune-ți mâna peste ea și ea va trăi. 19 Și Isus S-a sculat și L-a urmat, la fel și ucenicii Săi. 20 Și iată, o femeie, care era bolnavă de o scurgere de sânge de doisprezece ani, a venit în spatele lui și i-a atins tivul hainei.

MATEI

21 Căci ea zicea în ea însăși: Dacă mă voi atinge de haina lui, voi fi sănătos. 22 Dar Iisus L-a întors și, văzând-o, a zis: Fiică, mângâie-te; credinţa ta te-a vindecat. Și femeia a fost sănătoasă din ceasul acela. 23 Și când a intrat Isus în casa conducătorului, și a văzut pe menestreli și pe oameni făcând zgomot, 24 El le-a zis: Daţi loc, căci slujnica nu este moartă, ci doarme. Și l-au râs în dispreț. 25 Dar când oamenii au fost scoși afară, el a intrat și a luato de mână și roaba s-a sculat. 26 Și faima acesteia s-a răspândit în toată țara aceea. 27 Și când Isus a plecat de acolo, doi orbi L-au urmat, strigând și zicând: Fiul lui David, miluiește-ne pe noi. 28 Și când a intrat în casă, au venit la el orbii; și Isus le-a zis: „ Credeți că pot să fac aceasta? Ei i-au spus: Da, Doamne. 29 Atunci s-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră să fie vouă. 30 Și li s-au deschis ochii; iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți să nu știe nimeni. 31 Dar ei, când au plecat, au răspândit faima lui în toată țara aceea. 32 Pe când au ieșit, iată, i-au adus un mut stăpânit de diavol. 33 Iar când diavolul a fost izgonit, a vorbit mut; 34 Dar fariseii au zis: „El alungă dracii prin căpetenia diavolilor”. 35 Și Isus a străbătut toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor și propovăduind Evanghelia Împărăției și tămăduind orice boală și orice boală din popor. 36 Dar când a văzut mulțimile, i s-a făcut milă de ei, pentru că au leșinat și au fost împrăștiați ca niște oi fără păstor. 37 Atunci el a zis ucenicilor Săi: Secerișul este cu adevărat belșug, dar lucrătorii sunt puțini; 38 Rugaţi-vă deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători în secerişul lui.

11 Și în orice cetate sau cetate veți intra, întrebați cine este vrednic în el; și rămâneți acolo până veți pleca de acolo. 12 Și când intrați într-o casă, salutați-o. 13 Și dacă casa este vrednică, pacea voastră să vină peste ea; 14 Și oricine nu vă va primi și nu va asculta cuvintele voastre, când veți pleca din casa sau din cetatea aceea, scuturați-vă de praful picioarelor voastre. 15 Adevărat vă spun că va fi mai suportabil pentru țara Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât pentru acea cetate. 16 Iată, vă trimit ca niște oi în mijlocul lupilor; fiți deci înțelepți ca șerpii și nevătători ca porumbeii. 17 Dar păziți-vă de oameni, căci vă vor preda consiliilor și vă vor biciui în sinagogile lor; 18 Și veți fi aduși înaintea guvernanților și împăraților din pricina mea, ca mărturie împotriva lor și împotriva neamurilor. 19 Dar când vă vor preda, nu vă gândiți cum sau ce veți vorbi, căci vi se va da în acel ceas ce veți vorbi. 20 Căci nu voi vorbiți, ci Duhul Tatălui vostru care vorbește în voi. 21 Și fratele va da pe frate la moarte, iar tatăl pe copil; și copiii se vor ridica împotriva părinților lor și îi vor da la moarte. 22 Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii din pricina Numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit va fi mântuit. 23 Dar când vă vor prigoni în această cetate, fugiți în alta; căci adevărat vă spun că nu veți fi trecut peste cetățile lui Israel, până nu va veni Fiul omului. 24 Ucenicul nu este mai presus de stăpânul său, nici slujitorul mai presus de stăpânul său. 25 Pentru ucenic îi este de ajuns să fie ca stăpânul său, iar slujitorul ca stăpânul său. Dacă l-au chemat pe stăpânul casei Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi din casa lui? 26 Nu vă temeţi de ei, căci nu este nimic acoperit, care să nu fie descoperit; și ascuns, asta nu va fi cunoscut. 27 Ceea ce vă spun în întuneric, să spuneți în lumină; și ceea ce auziți la ureche, să propovăduiți pe acoperișuri. 28 Și nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar nu pot să omoare sufletul; 29 Nu se vând două vrăbii pentru un leu? şi nici unul dintre ei nu va cădea la pământ fără Tatăl vostru. 30 Dar chiar perii capului tău sunt toți numărați. 31 Nu vă temeţi, deci, sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. 32 De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, pe acela îl voi mărturisi și înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 33 Dar pe oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, pe acela îl voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. 34 Să nu credeți că am venit să aduc pacea pe pământ; nam venit să aduc pacea, ci o sabie. 35 Căci am venit să pun un bărbat în dezbinare împotriva tatălui său, și pe fiică împotriva mamei ei și pe noră împotriva soacrei ei. 36 Și vrăjmașii unui om vor fi cei din casa lui. 37 Cine iubește pe tată sau pe mama mai mult decât pe mine, nu este vrednic de Mine; și cine iubește pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe mine, nu este vrednic de Mine.

CAPITOLUL 10 1 Și după ce a chemat la el pe cei doisprezece ucenici ai săi, le-a dat putere împotriva duhurilor necurate, să le alunge și să vindece orice fel de boală și orice fel de boală. 2 Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea; Primul, Simon, care se numește Petru, și Andrei, fratele său; Iacov, fiul lui Zebedeu, și Ioan, fratele său; 3 Filip și Bartolomeu; Toma și Matei vameșul; Iacov, fiul lui Alfeu, și Lebaeus, al cărui nume de familie era Tadeu; 4 Simon Canaanitul și Iuda Iscarioteanul, care l-a trădat și el. 5 I-a trimis Isus pe aceștia doisprezece și le-a poruncit, zicând: Nu mergeți pe calea neamurilor și nu intrați în nicio cetate a samaritenilor; 6Du-te mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. 7 Și mergând, propovăduiți și spuneți: Împărăția cerurilor este aproape. 8 Vindecă bolnavii, curăță pe leproși, înviați morții, scoateți afară dracii; 9 Nu puneți nici aur, nici argint, nici aramă în poșete, 10 Nici ghiozdan pentru călătoria ta, nici două haine, nici încălțăminte, nici toiag, căci lucrătorul este vrednic de mâncarea lui.

MATEI

38 Iar cine nu-și ia crucea și mă urmează, nu este vrednic de Mine. 39 Cine își va găsi viața, o va pierde; și cine își va pierde viața pentru Mine, o va găsi. 40 Cine vă primește pe voi, mă primește pe Mine, și cine mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis. 41 Cine primește un profet în numele unui profet, va primi răsplata unui profet; iar cel care primește un om drept în numele unui om drept va primi răsplata unui om drept. 42 Și oricine va da să bea unuia dintre acești micuți un pahar cu apă rece numai în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu își va pierde în niciun fel răsplata.

21 Vai de tine, Chorazin! vai de tine, Betsaida! căci dacă sar fi făcut în Tir şi Sidon faptele măreţe care s-au făcut în tine, s-ar fi pocăit de mult în sac şi cenuşă. 22 Dar eu vă spun că va fi mai suportabil pentru Tir și Sidon în ziua judecății decât pentru voi. 23 Și tu, Capernaum, care ești înălțat până la ceruri, vei fi coborât în iad; 24 Dar eu vă spun că va fi mai suportabil pentru țara Sodomei în ziua judecății decât pentru tine. 25 În vremea aceea, Isus a răspuns și a zis: Îți mulțumesc, Tată, Doamne al cerului și al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și înțelepți și le-ai descoperit pruncilor. 26 Tot aşa, Părinte, căci aşa s-a părut bine înaintea Ta. 27 Toate lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu; și nimeni nu cunoaște pe Fiul, în afară de Tatăl; nici pe Tatăl nu-l cunoaște nimeni, decât pe Fiul și pe cel căruia Fiul îl va descoperi. 28 Veniți la Mine, voi toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi odihni. 29 Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine; căci sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. 30 Căci jugul meu este ușor și povara mea este ușoară.

CAPITOLUL 11 1 Și s-a întâmplat că, după ce a terminat de poruncit celor doisprezece ucenici ai săi, Isus a plecat de acolo să învețe și să propovăduiască în cetățile lor. 2 Când Ioan a auzit în închisoare lucrările lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi, 3 Și i-a zis: „Tu ești cel care va veni, sau așteptăm pe altul? 4 Isus a răspuns și le-a zis: Duceți-vă și arătați-i lui Ioan cele pe care le auziți și le vedeți. 5 Orbii își primesc vederea și șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud, morții înviază și săracilor li se propovăduiește Evanghelia. 6 Și binecuvântat este cel care nu se va păcăli în Mine. 7 Pe când plecau, Isus a început să spună mulţimilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie scuturată de vânt? 8 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un bărbat îmbrăcat în haine moi? iată, cei care poartă haine moi sunt în casele împăraților. 9 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? da, vă spun vouă, și mai mult decât un profet. 10 Căci acesta este cel despre care este scris: „Iată, trimit înaintea ta pe solul Meu, care îți va pregăti calea înaintea ta”. 11 Adevărat vă spun că dintre cei născuți din femei nu s-a ridicat unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. 12 Și din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, Împărăția cerurilor suferă violență, iar cei violenți o iau cu forța. 13 Căci toți proorocii și Legea au proorocit până la Ioan. 14 Și dacă vreți să primiți, acesta este Ilie, care trebuia să vină. 15 Cine are urechi să audă, să audă. 16 Dar cu ce voi asemăna neamul acesta? Este ca niște copii care stau în piețe și își cheamă semenii: 17 Și zicând: V-am cântat cu flaută și nu ați dansat; v-am plâns și voi nu v-ați plâns. 18 Căci Ioan a venit nici mâncând, nici bând, și ei spun: El are un diavol. 19 Fiul omului a venit mâncând și bând și ei spun: Iată un om mâncăcios și băutor de vin, prieten al vameșilor și al păcătoșilor. Dar înțelepciunea este îndreptățită pentru copiii ei. 20 Atunci a început să mustre cetățile în care s-au făcut cele mai multe dintre lucrările lui mărețe, pentru că nu s-au pocăit;

CAPITOLUL 12 1 În vremea aceea, Isus a mers în ziua de sabat prin grâne; și ucenicii lui au flămânzit și au început să smulgă spicele și să mănânce. 2 Dar fariseii, văzând aceasta, i-au spus: Iată, ucenicii tăi fac ceea ce nu este îngăduit să facă în ziua de sabat. 3 Dar el le-a zis: „ Nu aţi citit ce a făcut David, când îi era foame, şi cei ce erau cu el; 4 Cum a intrat el în casa lui Dumnezeu și a mâncat pâinele pentru propunere, care nu era îngăduit să mănânce nici lui, nici celor ce erau cu el, ci numai preoților? 5 Sau nu aţi citit în lege că în zilele de sabat, preoţii din templu profană Sabatul şi sunt fără prihană? 6 Dar eu vă spun că în acest loc este unul mai mare decât templul. 7 Dar dacă ați fi știut ce înseamnă aceasta: Voi avea milă, și nu jertfă, nu ați fi osândit pe cei fără vină. 8 Căci Fiul omului este Domnul chiar și al zilei de sabat. 9 Și când a plecat de acolo, a intrat în sinagoga lor. 10 Și iată, era un om care avea mâna uscată. Și l-au întrebat, zicând: Este îngăduit să vindeci în zilele de sabat? ca să-l poată acuza. 11 Iar el le-a zis: „ Ce om va fi printre voi, care va avea o singură oaie și, dacă va cădea într-o groapă în ziua sabatului, nu o va apuca și nu o va ridica? 12 Cât de mult este, deci, un om mai bun decât o oaie? De aceea este îngăduit să faci bine în zilele de Sabat. 13 Atunci el a zis omului: „ Întinde-ți mâna”. Și a întins-o; și a fost restaurat întreg, ca și celălalt. 14 Atunci fariseii au ieșit și au ținut un sobor împotriva lui, ca să-l nimicească. 15 Dar Isus, când a știut, s-a retras de acolo; 16 Și le-a poruncit să nu-l facă cunoscut: 17 Pentru ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profetul Isaia, zicând:

MATEI

18 Iată robul Meu, pe care l-am ales; Preaiubitul meu, în care sufletul meu are plăcere: Îmi voi pune duhul peste el și el va face judecată neamurilor. 19 El nu se va certa, nici nu va striga; şi nimeni să nu-i audă glasul pe străzi. 20 Nu va sparge trestia zdrobită, și inul fumegător nu va stinge, până nu va trimite judecata spre biruință. 21 Și în Numele Lui se vor încrede neamurile. 22 Atunci i s-a adus un diavol, orb și mut; și l-a vindecat, în așa fel încât orbul și mutul au vorbit și au văzut. 23 Și tot poporul a rămas uimit și a zis: Nu este acesta fiul lui David? 24 Dar fariseii, auzind aceasta, au zis: Omul acesta nu scoate dracii, ci prin Beelzebub, căpetenia diavolilor. 25 Și Isus cunoștea gândurile lor și le-a spus: Orice împărăție împărțită împotriva ei însuși este pustiită; și orice oraș sau casă împărțită împotriva sa nu va rezista; 26 Și dacă Satan îl alunga pe Satana, el este dezbinat împotriva lui însuși; cum va rămâne atunci împărăția lui? 27 Și dacă eu, prin Beelzebub, scot dracii, prin cine îi scot copiii voștri? de aceea ei vor fi judecătorii voștri. 28 Dar dacă scot dracii prin Duhul lui Dumnezeu, atunci împărăția lui Dumnezeu a venit la voi. 29 Sau cum poate cineva să intre în casa unui puternic și să-i strice bunurile, dacă nu leagă mai întâi pe omul puternic? și atunci își va strica casa. 30 Cine nu este cu mine este împotriva mea; iar cel ce nu adună cu mine împrăștie. 31 De aceea vă spun că orice fel de păcat și de hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată oamenilor. 32 Și oricui va rosti un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; 33 Ori fă pomul bun și rodul lui bun; sau altminteri strica pomul, iar rodul lui se strică, căci pomul este cunoscut după rodul lui. 34 O, neam de vipere, cum puteți, răi, să vorbiți lucruri bune? căci din belşugul inimii vorbeşte gura. 35 Un om bun din comoara cea bună a inimii scoate lucruri bune, iar un om rău din comoara rea scoate lucruri rele. 36 Dar eu vă spun că de orice cuvânt deșert pe care îl vor rosti oamenii, vor da socoteală de el în ziua judecății. 37 Căci prin cuvintele tale vei fi îndreptățit și prin cuvintele tale vei fi osândit. 38 Atunci unii dintre cărturari și farisei au răspuns, zicând: Învățătorule, am vrea să vedem un semn de la tine. 39 Dar el a răspuns și le-a zis: O generație rea și adulteră caută un semn; și nu i se va da niciun semn, decât semnul profetului Iona. 40 Căci Iona a stat trei zile și trei nopți în pântecele balenei; așa va fi Fiul omului trei zile și trei nopți în inima pământului. 41 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu acest neam și îl vor condamna, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, un mai mare decât Iona este aici. 42 Împărăteasa de la miazăzi se va ridica la judecată cu acest neam și-l va osândi, căci ea a venit din marginile pământului ca să audă înțelepciunea lui Solomon; și, iată, un mai mare decât Solomon este aici. 43 Când duhul necurat iese dintr-un om, el umblă prin locuri uscate, căutând odihnă, și nu găsește.

44 Atunci el a zis: Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit; și când vine, o găsește goală, măturată și împodobită. 45 Atunci el se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el, și ele intră și locuiesc acolo; și ultima stare a omului acela este mai rea decât cea dintâi. Tot aşa va fi şi acestui neam rău. 46 Pe când încă vorbea cu poporul, iată, mama lui și frații lui stăteau afară, dorind să vorbească cu el. 47 Atunci unul i-a zis: Iată, mama ta și frații tăi stau afară, dorind să vorbească cu tine. 48 Dar el a răspuns și a zis celui ce i-a spus: Cine este mama mea? si cine sunt fratii mei? 49 Și și-a întins mâna către ucenicii săi și a zis: Iată mama mea și frații mei! 50 Căci oricine va face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acesta este fratele meu, sora și mama mea. CAPITOLUL 13 1 În aceeași zi, Isus a ieșit din casă și a șezut lângă mare. 2 Și mulțimi mari s-au adunat la el, așa că a intrat în corabie și a șezut; şi toată mulţimea stătea pe mal. 3 Și le-a spus multe lucruri în pilde, spunând: Iată, un semănător a ieșit să semene; 4 Și când a semănat, niște semințe au căzut lângă drum și păsările au venit și le-au mâncat. 5 Unii au căzut pe locuri pietroase, unde nu aveau mult pământ; și îndată au răsărit, pentru că nu aveau adâncime de pământ; 6 Și când a răsărit soarele, s-au ars; și pentru că nu aveau rădăcină, s-au uscat. 7 Și unii au căzut printre spini; și spinii au răsărit și i-au sufocat: 8 Dar altul a căzut în pământ bun și a dat roade, unul de o sută, altul de șaizeci, altul de treizeci. 9 Cine are urechi să audă, să audă. 10 Și ucenicii au venit și I-au zis: De ce le vorbești în pilde? 11 El a răspuns și le-a zis: Pentru că v-a fost dat să cunoașteți tainele Împărăției cerurilor, dar lor nu le este dat. 12 Căci oricui are, i se va da, şi va avea din belşug; 13 De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, văzând, nu văd; și auzind, ei nu aud și nici nu înțeleg. 14 Și în ei s-a împlinit profeția lui Isaia, care spune: „Auzind, veți auzi și nu veți înțelege; și văzând, veți vedea și nu veți înțelege: 15 Căci inima acestui popor s-a îngrozit, urechile le-au întârziat auzul și i-au închis ochii; ca nu cumva vreodată să vadă cu ochii și să audă cu urechile, să înțeleagă cu inima și să se întoarcă, iar eu să-i vindec. 16 Dar fericiți sunt ochii voștri, căci văd, și urechile voastre, căci aud. 17 Căci adevărat vă spun că mulți profeți și oameni drepți au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți și nu le-ați auzit. 18 Ascultaţi deci pilda semănătorului. 19 Când cineva aude cuvântul împărăției și nu-l înțelege, atunci cel rău vine și răpește ceea ce a fost semănat în inima lui. Acesta este cel care a primit sămânța lângă drum. 20 Dar cel ce a primit sămânța în locuri pietroase, este cel care aude cuvântul și îl primește imediat cu bucurie; 21 Cu toate acestea, el nu are rădăcină în sine, ci durează pentru o vreme;

MATEI

22 Cel ce a primit sămânță printre spini este și cel ce aude cuvântul; iar grija acestei lumi și înșelăciunea bogățiilor sufocă cuvântul și el devine fără rod. 23 Dar cel care a primit sămânță în pământul bun este cel care aude cuvântul și îl înțelege; care, de asemenea, aduce roade și aduce, pe altul o sută, altul șaizeci, altul treizeci. 24 El le-a mai spus o pildă, spunând: Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său; 25 Dar în timp ce oamenii dormeau, vrăjmașul lui a venit și a semănat neghină printre grâu și a plecat. 26 Dar când lama a răsărit și a dat roade, atunci a apărut și neghina. 27 Atunci slujitorii gospodarului au venit și i-au zis: „Domnule, nu ai semănat sămânță bună în câmpul tău? de unde deci are neghina? 28 El le-a spus: Un duşman a făcut aceasta. Slujitorii i-au zis: Vrei, deci, să mergem să-i strângem? 29 Dar el a spus: Nu; ca nu cumva, în timp ce strângeți neghina, să smulgeți și grâul cu ea. 30 Lăsați amândoi să crească împreună până la seceriș; și la vremea secerișului, voi spune secerătorilor: Adunați mai întâi neghina și legați-o în snopi ca să o ardeți; dar strângeți grâul în hambarul meu. 31 El le-a mai spus o pildă, spunând: Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care un om l-a luat și l-a semănat în ogorul lui; 32 Care, într-adevăr, este cea mai mică dintre toate sămânțele; dar când crește, este cea mai mare dintre ierburi și devine un copac, astfel încât păsările cerului vin și găzduiesc în ramurile lui. 33 El le-a spus o altă pildă; Împărăția cerurilor este asemănătoare cu aluatul, pe care o femeie a luat-o și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până când totul a fost dospit. 34 Toate aceste lucruri le-a spus Isus mulțimii în pilde; și fără pildă nu le-a vorbit: 35 Pentru ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profet, zicând: Îmi voi deschide gura în pilde; Voi rosti lucruri care au fost ținute ascunse de la întemeierea lumii. 36 Atunci Isus a trimis mulţimea şi a intrat în casă; şi ucenicii Săi au venit la el, zicând: Spune-ne pilda neghinei câmpului. 37 El a răspuns şi le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului; 38 Câmpul este lumea; sămânța bună sunt copiii împărăției; dar neghina sunt copiii celui rău; 39 Vrăjmaşul care le-a semănat este diavolul; recolta este sfârșitul lumii; iar secerătorii sunt îngerii. 40 De aceea neghina este strânsă și arsă în foc; așa va fi la sfârșitul acestei lumi. 41 Fiul Omului își va trimite îngerii și ei vor aduna din împărăția Lui pe toți cei ce păcătesc și pe cei ce fac nelegiuirea; 42 Și îi va arunca într-un cuptor aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi să audă, să audă. 44 Din nou, împărăția cerurilor este ca o comoară ascunsă într-un câmp; pe care omul, când o găsește, îl ascunde și, de bucurie, merge și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela.

45 Din nou, împărăția cerurilor seamănă cu un negustor, care caută perle frumoase: 46 Care, după ce a găsit o mărgăritare de mare preț, s-a dus și a vândut tot ce avea și a cumpărat-o. 47 Iarăși, împărăția cerurilor este ca o plasă, care a fost aruncată în mare și strânsă de orice fel: 48 Pe care, când s-a umplut, au tras la țărm și s-au așezat și au adunat pe cei buni în vase, dar pe cei răi le-au aruncat. 49 Așa va fi la sfârșitul lumii: îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi dintre cei drepți, 50 Și îi va arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 51 Isus le-a zis: Aţi înţeles toate aceste lucruri? Ei i-au spus: Da, Doamne. 52 Atunci el le-a zis: De aceea, orice cărturar care este instruit în Împărăţia cerurilor seamănă cu un om care este gospodar, care scoate din comoara lui lucruri noi şi vechi. 53 Și s-a întâmplat că, după ce a terminat Isus aceste pilde, a plecat de acolo. 54 Și când a venit în țara lui, îi învăța în sinagoga lor, în așa fel încât s-au uimit și au zis: De unde are omul acesta înțelepciunea aceasta și faptele acestea mărețe? 55 Nu este acesta fiul tâmplarului? mama lui nu se numește Mary? și frații lui, Iacov și Iosif, Simon și Iuda? 56 Și surorile lui, nu sunt toate cu noi? Atunci de unde are omul acesta toate aceste lucruri? 57 Și s-au supărat în el. Dar Iisus le-a zis: Nu un profet este lipsit de cinste, decât în țara lui și în casa lui. 58 Și nu a făcut acolo multe fapte mărețe din cauza necredinței lor. CAPITOLUL 14 1 În vremea aceea, tetrarhul Irod a auzit de faima lui Isus, 2 Și a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; a înviat din morți; și de aceea lucrările mărețe se arată în el. 3 Căci Irod îl prinsese pe Ioan, îl legase și îl băgase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip. 4 Căci Ioan i-a zis: „Nu-ți este îngăduit să o ai”. 5 Și când voia să-l omoare, s-a temut de mulțime, pentru că îl socoteau ca pe un profet. 6 Dar când s-a împlinit ziua de naștere a lui Irod, fiica Irodiei a dansat înaintea lor și i-a plăcut lui Irod. 7 Atunci el a făgăduit cu jurământ că-i va da tot ce va cere. 8 Iar ea, fiind instruită mai înainte de la mama ei, a zis: Dămi aici capul lui Ioan Botezătorul într-un cărucior. 9 Și împăratul i s-a părut rău; totuși, din pricina jurământului și a celor ce ședeau cu el la masă, a poruncit să i se dea. 10 Și a trimis să taie capul pe Ioan în închisoare. 11 Și capul lui a fost adus într-un vas și dat fetei; și ea l-a adus mamei ei. 12 Ucenicii lui au venit și au luat trupul, l-au îngropat și au mers și au spus lui Isus. 13 Când a auzit Iisus despre aceasta, a plecat de acolo cu o corabie într-un loc pustiu, deoparte; și, după ce a auzit oamenii, l-au urmat pe jos din cetăți. 14 Și Iisus a ieșit și a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii. 15 Când s-a făcut seară, ucenicii lui au venit la el, zicând: Acesta este un loc pustiu și vremea a trecut; trimite mulţimea, ca să meargă în sate şi să cumpere hrană.

MATEI

16 Dar Isus le-a zis: „ Nu trebuie să plece; dați-le să mănânce. 17 Iar ei i-au spus: Nu avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 El a zis: Adu-mi-le aici. 19 Și a poruncit mulțimii să se așeze pe iarbă și a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, ridicând privirea la cer, a binecuvântat, a frânt și a dat pâinile ucenicilor Săi, iar ucenicii mulțimii. . 20 Și toți au mâncat și s-au săturat; și au luat din bucățile care au rămas douăsprezece coșuri pline. 21 Și cei ce mâncaseră erau aproximativ cinci mii de bărbați, în afară de femei și copii. 22 Și îndată Isus i-a constrâns pe ucenicii Săi să urce într-o corabie și să meargă înaintea Lui pe malul celălalt, în timp ce El a trimis mulțimile. 23 Și după ce a alungat mulțimile, s-a suit pe un munte deoparte să se roage; și când s-a făcut seara, era acolo singur. 24 Dar corabia era acum în mijlocul mării, răsturnată de valuri, căci vântul era contrar. 25 Și în cea de-a patra strajă a nopții, Isus a mers la ei, umblând pe mare. 26 Ucenicii, când l-au văzut umblând pe mare, s-au tulburat și au zis: „Este un duh; și au strigat de frică. 27 Dar îndată Isus le-a vorbit, zicând: Îndrăzniți-vă; sunt eu; nu-ți fie frică. 28 Și Petru i-a răspuns și a zis: Doamne, dacă ești tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă. 29 Iar el a zis: Vino. Și când Petru s-a coborât din corabie, a mers pe apă ca să meargă la Isus. 30 Dar când a văzut vântul zgomotos, i s-a înspăimântat; și a început să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, mântuiește-mă. 31 Și îndată Iisus și-a întins mâna și l-a prins și i-a zis: „ O, puțin credincios, de ce te-ai îndoit? 32 Și când au ajuns în corabie, vântul a încetat. 33 Atunci cei ce erau în corabie au venit și s-au închinat Lui, zicând: Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. 34 Și după ce au trecut, au venit în țara Ghenesaret. 35 Și, când bărbații din acel loc l-au cunoscut, au trimis în toată țara aceea de jur împrejur și i-au adus pe toți cei bolnavi; 36 Și L-au rugat să se atingă numai de tivul hainei Lui; și toți cei atinși au fost vindecați.

7 Ipocritilor, bine a proorocit Isaia despre voi, zicând: 8 Poporul acesta se apropie de mine cu gura și Mă cinstește cu buzele; dar inima lor este departe de mine. 9 Dar degeaba se închină Mie, învățând ca doctrine poruncile oamenilor. 10 Și a chemat mulțimea și le-a zis: Auziți și înțelegeți; 11 Ceea ce intră în gură nu spurcă pe om; dar ceea ce iese din gură, aceasta spurcă pe om. 12 Atunci ucenicii lui au venit și i-au zis: „Știi tu că fariseii s-au supărat după ce au auzit această vorbă? 13 Dar el a răspuns și a zis: Orice plantă, pe care Tatăl Meu ceresc nu a sădit-o, va fi rădăcină. 14 Lasă-i în pace: ei sunt căpetenii orbi ai orbilor. Și dacă orb îl conduce pe orb, amândoi vor cădea în șanț. 15 Atunci Petru a răspuns și i-a zis: Spune-ne această pildă. 16 Și Iisus a zis: Și voi sunteți încă fără înțelegere? 17 Nu înţelegeţi încă că orice intră la gură intră în pântece şi este aruncat afară în gura? 18 Dar lucrurile care ies din gură ies din inimă; și pângăresc pe om. 19 Căci din inimă ies gânduri rele, crime, adultere, curvie, furturi, mărturii mincinoase, hule; 20 Acestea sunt lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om. 21 Atunci Iisus s-a dus de acolo și a plecat în ținuturile Tirului și Sidonului. 22 Și iată, o femeie din Canaan a ieșit din aceleași părți și a strigat către el, zicând: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David; fiica mea este îngrozitor supărată de un diavol. 23 Dar el nu i-a răspuns niciun cuvânt. Și ucenicii lui au venit și L-au rugat, zicând: Trimite-o; căci ea strigă după noi. 24 Dar el a răspuns și a zis: Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. 25 Atunci ea a venit și s-a închinat lui, zicând: Doamne, ajută-mă! 26 Dar el a răspuns și a zis: Nu se cuvine să iei pâinea copiilor și să o arunci la câini. 27 Și ea a spus: Adevărat, Doamne, dar câinii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor. 28 Atunci Isus a răspuns și i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; să-ți fie așa cum vrei. Și fiica ei a fost sănătoasă chiar din ceasul acela. 29 Și Isus a plecat de acolo și S-a apropiat de marea Galileii; și s-a suit pe un munte și s-a așezat acolo. 30 Și mulțimi mari au venit la El, având cu ei pe cei șchiopi, orbi, muți, schilozi și mulți alții, și i-au aruncat la picioarele lui Isus; si i-a vindecat: 31 În așa fel încât mulțimea s-a mirat, când au văzut pe muți să vorbească, pe cei slăbit să fie sănătoși, pe șchiopi să umble și pe orbi să vadă; și au proslăvit pe Dumnezeul lui Israel. 32 Atunci Isus și-a chemat la El pe ucenicii Săi și a zis: „ Mi-e milă de mulțime, pentru că ei stă cu Mine acum trei zile și nu au ce să mănânce; și nu-i voi da afară postind, ca să nu leșine pe cale. 33 Iar ucenicii lui I-au zis: De unde să avem atâta pâine în pustie, încât să umplem o mulțime atât de mare? 34 Și Isus le-a zis: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte și câțiva peștișori. 35 Și a poruncit mulțimii să se așeze pe pământ.

CAPITOLUL 15 1 Atunci au venit la Isus cărturari și farisei, care erau din Ierusalim, și au zis: 2 De ce călcă ucenicii tăi tradiția bătrânilor? căci nu se spală pe mâini când mănâncă pâine. 3 Dar el a răspuns și le-a zis: De ce încălcați și voi porunca lui Dumnezeu prin tradiția voastră? 4 Căci Dumnezeu a poruncit, zicând: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și: „Cine blestemă pe tată sau pe mama ta, să moară de moarte. 5 Dar voi ziceţi: Oricine va spune tatălui său sau mamei sale: „Este un dar, cu orice ai putea fi de folos de mine; 6 Și nu cinstiți pe tatăl său sau pe mama sa, el va fi liber. Astfel, ați făcut ca porunca lui Dumnezeu să fie fără efect prin tradiția voastră.

MATEI

36 Și a luat cele șapte pâini și peștii, a mulțumit, le-a frânt și a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii mulțimii. 37 Și toți au mâncat și s-au săturat; și au luat șapte coșuri pline din carnea frântă, care a mai rămas. 38 Și cei ce au mâncat au fost patru mii de bărbați, în afară de femei și copii. 39 Și a trimis mulțimea, a luat corabia și a ajuns în țara Magdalei. CAPITOLUL 16 1 Au venit și fariseii cu saducheii și ispitindu-L-au rugat să le arate un semn din cer. 2 El le-a răspuns și le-a zis: Când se face seară, voi ziceți: Va fi vreme frumoasă, căci cerul este roșu. 3 Și dimineața: Azi va fi vreme urâtă, căci cerul este roșu și coborât. O, ipocritilor, puteti discerne fata cerului; dar nu puteți discerne semnele vremurilor? 4 Un neam rău și adulter caută un semn; şi nu i se va da nici un semn, decât semnul profetului Iona. Și i-a lăsat și a plecat. 5 Și când ucenicii lui au venit de cealaltă parte, uitaseră să ia pâine. 6 Atunci Isus le-a zis: „ Aveți grijă și păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor. 7 Și au discutat între ei, zicând: Pentru că n-am luat pâine. 8 Iisus, când a înțeles lucrul acesta, le-a zis: „ O, puțin credincioșilor, de ce vă gândiți între voi, că n-ați adus pâine? 9 Nu înțelegeți încă și nu vă amintiți de cele cinci pâini ale celor cinci mii și câte coșuri ați ridicat? 10 Nici cele șapte pâini ale celor patru mii și câte coșuri ați ridicat? 11 Cum de nu înțelegeți că nu v-am spus despre pâine, ca să vă păziți de aluatul fariseilor și al saducheilor? 12 Atunci au înțeles că El le poruncă să nu se ferească de drojdia pâinii, ci de doctrina fariseilor și a saducheilor. 13 Când a venit Isus în ţinuturile Cezareei Filipi, a întrebat pe ucenicii Săi, zicând: Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului? 14 Și ei au zis: Unii spun că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; iar alţii, Ieremia, sau unul dintre profeţi. 15 El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? 16 Simon Petru a răspuns și a zis: Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. 17 Iar Iisus a răspuns și i-a zis: Fericit ești tu, Simone Bariona, căci nu trupul și sângele ți-au descoperit acest lucru, ci Tatăl Meu care este în ceruri. 18 Și îți spun, de asemenea, că tu ești Petru și pe această piatră îmi voi zidi biserica; și porțile iadului nu vor birui împotriva lui. 19 Și îți voi da cheile împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri; și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. 20 Atunci le-a poruncit ucenicilor săi să nu spună nimănui că el este Isus Hristos. 21 De atunci a început Isus să arate ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să sufere multe din partea bătrânilor, a preoților cei mai de seamă și a cărturarilor, să fie omorât și să învie a treia zi. 22 Atunci Petru l-a luat și a început să-l mustre, zicând: Fie departe de tine, Doamne!

23 Dar el s-a întors și i-a zis lui Petru: „ Du-te în spatele meu, Satana! ești o greșeală pentru mine, căci nu găsești lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu, ci cele care sunt ale oamenilor. 24 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 25 Căci oricine își va salva viața, o va pierde; și oricine își va pierde viața pentru Mine, o va găsi. 26 Căci ce folosește omului dacă va câștiga întreaga lume și își pierde sufletul? sau ce va da omul în schimbul sufletului său? 27 Căci Fiul omului va veni în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 28 Adevărat vă spun că sunt unii care stau aici, care nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în împărăția Sa. CAPITOLUL 17 1 După șase zile, Isus i-a luat pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, fratele său, și i-a dus deoparte pe un munte înalt, 2 Și a fost transfigurat înaintea lor; și fața lui a strălucit ca soarele și hainele lui au fost albe ca lumina. 3 Și iată, Moise și Ilie li s-au arătat vorbind cu el. 4 Atunci Petru a răspuns și a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, să facem aici trei corturi; unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. 5 Pe când încă vorbea, iată, un nor luminos i-a umbrit; ascultaţi-l. 6 Și când au auzit ucenicii, au căzut cu fața la pământ și sau speriat foarte tare. 7 Iar Iisus a venit, i-a atins și a zis: Scoală-te și nu te teme. 8 Și, după ce și-au ridicat ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Isus. 9 Și pe când coborau de pe munte, Isus le-a poruncit, zicând: Nu spuneți nimănui vedenia, până când Fiul omului va învia din morți. 10 Ucenicii lui l-au întrebat, zicând: Atunci de ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie? 11 Iar Isus a răspuns și le-a zis: „ Întâi va veni Ilie și va readuce toate lucrurile. 12 Dar eu vă spun că Ilie a venit deja și ei nu L-au cunoscut, ci i-au făcut tot ce au cerut. La fel va suferi şi Fiul omului din partea lor. 13 Atunci ucenicii au înțeles că El le-a vorbit despre Ioan Botezătorul. 14 Și când au ajuns la mulțime, un om s-a apropiat de el, a îngenuncheat înaintea lui și i-a zis: 15 Doamne, miluiește-te pe fiul meu, căci este lunatic și foarte supărat; căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă. 16 Și l-am adus la ucenicii tăi, și ei nu l-au putut vindeca. 17 Atunci Isus a răspuns și a zis: O, neam necredincios și pervers, până când voi fi cu tine? până când te voi suferi? adu-l aici la mine. 18 Și Isus a certat pe diavol; şi a plecat din el; şi copilul a fost vindecat chiar din ceasul acela. 19 Atunci ucenicii s-au apropiat la Isus și au zis: De ce nu am putut să-L scoatem afară? 20 Și Isus le-a spus: Din cauza necredinței voastre; căci adevărat vă spun că, dacă veți avea credință ca un grăunte

MATEI

de muștar, veți spune muntelui acesta: Du-te de aici acolo; și se va îndepărta; și nimic nu vă va fi imposibil. 21 Totuși, acest fel nu iese decât prin rugăciune și post. 22 Și pe când locuiau ei în Galileea, Isus le-a spus: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor. 23 Îl vor ucide și a treia zi va învia. Și le-a fost foarte rău. 24 Și când au ajuns la Capernaum, cei ce primiseră bani sau apropiat de Petru și i-au zis: „Nu plătește stăpânul tău tribut? 25 El a zis: Da. Și când a intrat în casă, Iisus l-a împiedicat, zicând: Ce crezi, Simone? de la cine iau împărații pământului vamă sau tribut? a propriilor copii sau a străinilor? 26 Petru i-a zis: Dintre străini. Isus i-a zis: Atunci copiii sunt liberi. 27 Cu toate acestea, ca să nu-i păcălim, du-te la mare, aruncă un cârlig și ia peștele care se ridică primul; și când îi vei deschide gura, vei găsi o bucată de bani: ia-o și dă-le pentru mine și pentru tine.

16 Dar dacă nu te ascultă, atunci ia cu tine încă unul sau doi, ca în gura a doi sau a trei martori fiecare cuvânt să fie întemeiat. 17 Și dacă neglijează să asculte de ei, spune-i bisericii; dar dacă neglijează să asculte biserica, să fie pentru tine ca un păgân și un vameș. 18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în ceruri; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri. 19 Din nou vă spun că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa vreunui lucru pe care îl vor cere, li se va face de la Tatăl Meu care este în ceruri. 20 Căci acolo unde doi sau trei sunt adunați în numele Meu, acolo sunt și eu în mijlocul lor. 21 Atunci Petru a venit la el și a zis: Doamne, de câte ori va păcătui fratele meu împotriva mea și eu îl iert? pana de sapte ori? 22 Iisus i-a zis: Nu îți spun: Până de șapte ori, ci: Până de șaptezeci de ori șapte. 23 De aceea, împărăția cerurilor este asemănată cu un anumit rege, care va ține seama de slujitorii săi. 24 Și când a început să socotească, i s-a adus unul care îi datora zece mii de talanți. 25 Dar, pentru că nu trebuia să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut, și soția lui și copiii și tot ce avea, și plata să fie făcută. 26 Slujitorul a căzut la pământ și s-a închinat lui, zicând: Doamne, ai răbdare cu mine și-ți voi plăti totul. 27 Atunci stăpânul acelui slujitor s-a îndurat de milă, l-a dezlegat și i-a iertat datoria. 28 Dar același slujitor a ieșit și a găsit pe unul dintre tovarășii săi, care îi datora o sută de bani; 29 Și tovarășul său de slujire a căzut la picioarele lui și l-a rugat, zicând: Ai răbdare cu mine și îți voi plăti totul. 30 Și n-a vrut; ci s-a dus și l-a aruncat în închisoare, până va plăti datoria. 31 Atunci când au văzut tovarășii lui ce sa întâmplat, s-au întristat foarte tare și au venit și au povestit stăpânului lor tot ce sa întâmplat. 32 Atunci stăpânul său, după ce l-a chemat, i-a zis: „O, slujitor rău, ți-am iertat toată datoria, pentru că mi-ai dorit! 33 N-ar fi trebuit să ai milă și tu de tovarășul tău slujitor, așa cum mi-a fost milă de tine? 34 Și stăpânul său s-a mâniat și l-a dat chinuitorilor, până va plăti tot ce i se datora. 35 La fel va face și vouă și Tatăl Meu ceresc, dacă nu iertați fiecăruia din inimă fratele său greșelile lui.

CAPITOLUL 18 1 În același timp, ucenicii au venit la Isus și au zis: Cine este cel mai mare în Împărăția cerurilor? 2 Și Isus a chemat la el un copil mic și l-a pus în mijlocul lor, 3 Și a spus: Adevărat vă spun că, dacă nu vă întoarceți și nu veți fi ca niște copii, nu veți intra în împărăția cerurilor. 4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, acesta este cel mai mare în Împărăția cerurilor. 5 Și cine primește un astfel de copil în numele Meu, mă primește pe mine. 6 Dar cine va păcătui pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să-i fie atârnată o piatră de moară de gât și să fie înecat în adâncul mării. 7 Vai de lume din pricina nelegiuirilor! căci trebuie să apară ofensele; dar vai de acel om prin care vine greșeala! 8 De aceea, dacă mâna ta sau piciorul tău te păcănește, taiele și aruncă-le de la tine: mai bine îți este să intri în viață slăbit sau schilod, decât să ai două mâini sau două picioare să fii aruncat în focul veșnic. 9 Și dacă ochiul tău te păcălește, smulge-l și aruncă-l de la tine: mai bine îți este să intri în viață cu un singur ochi, decât să ai doi ochi să fii aruncat în focul iadului. 10 Luați seama să nu disprețuiți pe niciunul dintre acești micuți; pentru că vă spun că în ceruri îngerii lor privesc mereu faţa Tatălui Meu care este în ceruri. 11 Căci Fiul omului a venit să mântuiască ceea ce era pierdut. 12 Cum credeți? Dacă un om are o sută de oi, și una dintre ele s-a rătăcit, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă și nu merge în munți și caută ceea ce a rătăcit? 13 Și dacă o găsește, adevărat vă spun că se bucură mai mult de acea oaie decât de cele nouăzeci și nouă care nu sau rătăcit. 14 Cu toate acestea, nu este voia Tatălui vostru care este în ceruri ca unul dintre acești micuți să piară. 15 În plus, dacă fratele tău va păcătui împotriva ta, du-te și spune-i vina lui între tine și el singur; dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău.

CAPITOLUL 19 1 Și s-a întâmplat că, după ce a terminat Isus aceste cuvinte, a plecat din Galileea și a venit în țărmurile Iudeii, dincolo de Iordan; 2 Și mulțimi mari L-au urmat; iar acolo i-a vindecat. 3 Fariseii au venit și la el, ispitindu-l și zicându-i: Este îngăduit unui bărbat să-și lase soția pentru orice cauză? 4 Iar el le-a răspuns și le-a zis: N-ați citit că cel ce i-a făcut la început i-a făcut bărbat și femeie, 5 Și a zis: Pentru aceasta va lăsa bărbatul pe tată și pe mama și se va lipi de soția sa; și cei doi vor fi un singur trup?

MATEI

CAPITOLUL 20

6 De aceea nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă. 7 Ei i-au spus: Atunci de ce a poruncit Moise să dea o scriere de divorţ şi să o alunge? 8 El le-a zis: „ Moise, din pricina împietririi inimii voastre, v-a îngăduit să vă lăsați soțiile; dar de la început nu a fost așa. 9 Și vă spun că oricine își lasă soția, dacă nu este pentru desfrânare, și se căsătorește cu altul, comite adulter; 10 Ucenicii lui I-au zis: Dacă este cazul bărbatului cu femeia lui, nu este bine să se căsătorească. 11 Dar el le-a zis: „ Toți oamenii nu pot primi cuvântul acesta, decât cei cărora le este dat”. 12 Căci sunt unii fameni, care s-au născut așa din pântecele mamei lor; și sunt unii fameni, care au fost făcuți de oameni; și sunt fameni, care s-au făcut pe ei înșiși fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine este în stare să o primească, să o primească. 13 Atunci i s-au adus copii mici, ca să-și pună mâinile peste ei și să se roage; iar ucenicii i-au certat. 14 Dar Isus a zis: „ Lăsaţi copiii mici şi nu le opriţi să vină la Mine, căci a celor ca aceştia este împărăţia cerurilor. 15 Și și-a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo. 16 Și iată, cineva a venit și i-a zis: Învățătorule bun, ce bine să fac, ca să am viața veșnică? 17 Iar el i-a zis: De ce mă numești bun? nu este bun decât unul, adică Dumnezeu; dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile. 18 El i-a zis: Care? Isus a spus: Să nu ucizi, să nu comite adulter, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, 19 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. 20 Tânărul i-a zis: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea; ce-mi lipsește încă? 21 Isus i-a spus: Dacă vrei să fii desăvârșit, du-te și vinde ceea ce ai și dă săracilor și vei avea o comoară în cer; și vino și urmează-Mă. 22 Dar când a auzit tânărul cuvintele acestea, a plecat întristat, căci avea mari averi. 23 Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: „ Adevărat vă spun că un bogat va intra cu greu în Împărăţia cerurilor. 24 Și iarăși vă spun că este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea unui ac, decât pentru un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu. 25 Când au auzit ucenicii lui, s-au uimit foarte mult, zicând: Cine poate fi mântuit? 26 Dar Isus i-a privit și le-a zis: Pentru oameni acest lucru este cu neputință; dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. 27 Atunci Petru a răspuns și i-a zis: Iată, noi am părăsit totul și te-am urmat; ce vom avea deci? 28 Iar Iisus le-a zis: „ Adevărat vă spun că, voi, care M-ați urmat, când Fiul Omului va ședea pe tronul slavei Sale, în timpul nașterii, veți ședea și voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale Israel. 29 Și oricine a părăsit casele, sau frații, sau surorile, sau tatăl, sau mama, sau soția, sau copiii sau pământurile, pentru numele meu, va primi o sută de ori și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii; iar ultimii vor fi primii.

1 Căci Împărăția cerurilor seamănă cu un om care este gospodar, care a ieșit dis-de-dimineață să angajeze muncitori în via lui. 2 Și după ce s-a înțeles cu muncitorii pentru un ban pe zi, ia trimis în via lui. 3 Și a ieșit pe la ceasul al treilea și i-a văzut pe alții care stăteau leneși în piață, 4 Și le-a spus; Mergeți și voi în vie și vă voi da tot ce este drept. Și au mers pe drumul lor. 5 El a ieșit din nou pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. 6 Și pe la ceasul al unsprezecelea, a ieșit, și i-a găsit pe alții care stăteau leneși și le-a zis: „De ce stați aici toată ziua leneși? 7 Ei i-au spus: Pentru că nimeni nu ne-a angajat. El le-a zis: Mergeţi şi voi în vie; și orice este drept, veți primi. 8 Atunci când s-a făcut seara, stăpânul viei a zis ispravnicului său: „Cheamă pe muncitori și dă-le plata lor, începând de la cei din urmă până la cei dintâi. 9 Și când au venit cei angajați pe la ceasul al unsprezecelea, au primit fiecare un ban. 10 Dar când au venit cei dintâi, au crezut că ar fi trebuit să primească mai mult; și, de asemenea, au primit fiecărui bărbat câte un ban. 11 Și după ce l-au primit, au cârtit împotriva stăpânului casei, 12 Spunând: Aceștia din urmă au lucrat doar un ceas și i-ai făcut egali cu noi, care am purtat povara și căldura zilei. 13 Dar el i-a răspuns unuia dintre ei și a zis: Prietene, nu-ți fac niciun rău; nu ai fost de acord cu mine pentru un ban? 14 Ia ceea ce este al tău și pleacă; voi da acestuia din urmă, ca și ție. 15 Nu-mi este îngăduit să fac ce vreau cu ai mei? Este ochiul tău rău, pentru că eu sunt bun? 16 Deci cei din urmă vor fi cei dintâi și cei dintâi din urmă, căci mulți vor fi chemați, dar puțini aleși. 17 Iar Iisus, urcându-se la Ierusalim, a luat pe drum pe cei doisprezece ucenici deoparte și le-a zis: 18 Iată, ne suim la Ierusalim; și Fiul omului va fi trădat preoților cei mai de seamă și cărturarilor și ei îl vor osândi la moarte, 19 Și-l va da neamurilor ca să-l batjocorească, să-l biciuie și să-l răstigniască; și a treia zi va învia. 20 Atunci a venit la el mama fiilor lui Zebedeu, împreună cu fiii ei, s-a închinat lui și a dorit ceva de la el. 21 Iar el i-a zis: Ce vrei? Ea i-a spus: Dă-i ca acești doi fii ai mei să stea, unul la dreapta ta și celălalt la stânga, în împărăția ta. 22 Dar Isus a răspuns și a zis: Nu știți ce cereți. Sunteți în stare să beți din paharul din care voi bea Eu și să fiți botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu? Ei i-au spus: Putem. 23 Și le-a zis: „ Veți bea cu adevărat din paharul Meu și veți fi botezați cu botezul cu care sunt botezat Eu; dat celor cărora le este pregătit Tatăl Meu. 24 Iar cei zece au auzit aceasta, s-au mîniat împotriva celor doi frați. 25 Dar Iisus i-a chemat la El și a zis: „ Știți că prinții neamurilor dobândesc stăpânire asupra lor, iar cei mari exercită autoritate asupra lor.

MATEI

26 Dar nu va fi așa între voi; ci oricine va fi mare între voi, să vă fie slujitor; 27 Și oricine va fi căpetenia dintre voi, să fie slujitorul vostru; 28 Așa cum Fiul Omului nu a venit să i se slujească, ci să slujească și să-și dea viața drept răscumpărare pentru mulți. 29 Și pe când plecau din Ierihon, o mare mulțime l-a urmat. 30 Și iată, doi orbi ședeau lângă drum, când au auzit că Isus trecea, au strigat și au zis: Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! 31 Și mulțimea îi mustra, pentru că ar trebui să tacă; dar ei strigau cu atât mai mult, zicând: Miluiește-ne pe noi, Doamne, Fiul lui David! 32 Și Isus a stat pe loc și i-a chemat și a zis: Ce vreți să vă fac? 33 Ei i-au zis: Doamne, ca să ni se deschidă ochii. 34 Isus a avut milă de ei și s-a atins de ochii lor; și îndată ochii lor au căpătat vederea și L-au urmat.

19 Și văzând un smochin pe drum, a venit la el și n-a găsit nimic pe el, ci numai frunze și i-a zis: De acum înainte să nu crească rod pentru totdeauna. Și imediat smochinul s-a ofilit. 20 Iar ucenicii, văzând asta, s-au mirat și au zis: Cât de repede s-a uscat smochinul! 21 Iisus a răspuns și le-a zis: „ Adevărat vă spun că, dacă aveți credință și nu vă îndoiți, nu numai că veți face ceea ce i se face smochinului, ci și dacă veți spune muntelui acestui munte: Îndepărtează-te. , și fii aruncat în mare; se va face. 22 Și toate lucrurile, orice veți cere în rugăciune, crezând, veți primi. 23 Și când a intrat în templu, preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului au venit la el în timp ce el învăța și i-au zis: Cu ce autoritate faci aceste lucruri? și cine ți-a dat această autoritate? 24 Iar Iisus a răspuns și le-a zis: și Eu vă voi întreba un lucru, și, dacă îmi veți spune, vă voi spune la fel cu ce autoritate fac aceste lucruri. 25 De unde a fost botezul lui Ioan? din cer sau din oameni? Și s-au gândit între ei, zicând: Dacă vom spune: Din ceruri; el ne va zice: Atunci de ce nu L-aţi crezut? 26 Dar dacă vom spune: Despre oameni; ne temem de oameni; căci toți îl consideră pe Ioan drept profet. 27 Și ei au răspuns lui Isus și au zis: Nu putem spune. Iar el le-a spus: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. 28 Dar voi ce credeți? Un anumit om avea doi fii; și a venit la cel dintâi și a zis: Fiule, du-te azi la lucrare în via mea. 29 El a răspuns și a zis: Nu vreau, dar după aceea s-a pocăit și s-a dus. 30 Și a venit la al doilea și a spus la fel. Iar el a răspuns și a zis: Mă duc, domnule, și n-am plecat. 31 Cine dintre ei doi a făcut voia tatălui său? Ei i-au spus: Cel dintâi. Isus le-a zis: Adevărat vă spun că vameșii și curvele merg înaintea voastră în Împărăția lui Dumnezeu. 32 Căci Ioan a venit la voi pe calea dreptății, și voi nu L-ați crezut; dar vameșii și curvele L-au crezut; 33 Auzi o altă pildă: Era un gospodar care a sădit o vie, a îngrădit-o de jur împrejur, a săpat în ea un teasc, a zidit un turn, l-a dat să iasă la gospodării și a mers într-o țară îndepărtată. 34 Iar când s-a apropiat vremea rodului, a trimis slujitorii Săi la agricultori, ca să primească roadele lui. 35 Și vierii i-au luat pe slujitorii lui, l-au bătut pe unul, l-au ucis pe altul și l-au ucis cu pietre pe altul. 36 Din nou, a trimis alți slujitori mai mulți decât primii; și ei le-au făcut la fel. 37 Dar, în cele din urmă, a trimis la ei pe fiul său, spunând: Ei vor venera pe fiul meu. 38 Dar, când l-au văzut pe fiu, au zis între ei: Acesta este moștenitorul; vino, să-l omorâm și să luăm moștenirea lui. 39 Și l-au prins, l-au aruncat din vie și l-au ucis. 40 Când va veni, deci, stăpânul viei, ce va face el acelor agricultori? 41 Ei i-au spus: „El va nimici nenorocit pe acei oameni răi și își va da via altor agricultori, care să-i dea roadele la vremea lor. 42 Isus le-a zis: „ N-aţi citit niciodată în Scripturi: Piatra pe care au lepădat-o ziditorii, aceasta a devenit capul unghiului; aceasta este fapta Domnului şi este minunată în ochii noştri?

CAPITOLUL 21 1 Când s-au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfage, la muntele Măslinilor, a trimis pe Isus doi ucenici, 2 Spunându-le: Duceţi-vă în satul de dincolo de voi, şi îndată veţi găsi un măgar legat şi un mânz cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine. 3 Și dacă vă va spune cineva ceva, să spuneți: Domnul are nevoie de ei; și îndată îi va trimite. 4 Toate acestea s-au făcut, pentru ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profet, zicând: 5 Spune-i fiicei Sionului: Iată, Împăratul tău vine la tine, blând și șezut pe un măgar și pe un mânz, mânzul măgarului. 6 Și ucenicii s-au dus și au făcut cum le-a poruncit Isus, 7 Și a adus măgarul și mânzul și și-au îmbrăcat hainele pe ei și l-au așezat pe ele. 8 Și o mulțime foarte mare și-a întins hainele pe drum; alții tăiau ramuri din copaci și le împrăștiau în drum. 9 Și mulțimile care mergeau înainte și care urmau au strigat și au zis: Osana Fiului lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului; Osana în cele mai înalte. 10 Și când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a zguduit și a zis: Cine este acesta? 11 Și mulțimea a zis: Acesta este Iisus, profetul din Nazaretul Galileii. 12 Și Isus a intrat în templul lui Dumnezeu și a alungat pe toți cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei, 13 Și le-a spus: Este scris: Casa Mea se va numi casa rugăciunii; dar voi ați făcut din ea o groapă de hoți. 14 Şi orbii şi şchiopii au venit la el în templu; iar el i-a vindecat. 15 Și când preoții cei mai de seamă și cărturarii au văzut minunile pe care le făcea, și copiii strigând în templu și zicând: Osana Fiului lui David; erau nemulțumiți, 16 Și i-a zis: Auzi ce spun aceștia? Iar Iisus le-a zis: Da; nai citit niciodată: „Din gura pruncilor și alăptărilor ai desăvârșit lauda? 17 Și i-a lăsat și a ieșit din cetate în Betania; și s-a cazat acolo. 18 Acum dimineața, când s-a întors în cetate, i-a fost foame.

MATEI

43 De aceea vă spun că Împărăția lui Dumnezeu va fi luată de la voi și va fi dată unui neam care va aduce roadele ei. 44 Și oricine va cădea pe această piatră va fi zdrobit; 45 Iar preoții cei mai de seamă și fariseii, auzind pildele lui, au înțeles că vorbea despre ei. 46 Dar când căutau să pună mâna asupra lui, s-au temut de mulțime, pentru că l-au luat drept profet.

24 Zicând: Învăţătorule, Moise a zis: Dacă moare cineva fără copii, fratele său să se căsătorească cu nevasta sa şi săi ridice fratelui său sămânţă. 25 Acum erau șapte frați cu noi; 26 La fel și al doilea, și al treilea până la al șaptelea. 27 Și în cele din urmă a murit și femeia. 28 De aceea, la înviere, a cui soție va fi ea dintre cei șapte? căci toţi o aveau. 29 Isus a răspuns și le-a zis: „ Voi greșiți, fără să cunoașteți Scripturile și nici puterea lui Dumnezeu. 30 Căci la înviere nu se căsătoresc, nici nu se căsătoresc, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu din ceruri. 31 Dar despre învierea morților, nu ați citit ceea ce vi s-a spus de Dumnezeu, zicând: 32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? Dumnezeu nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii. 33 Şi, când a auzit mulţimea aceasta, s-a uimit de învăţătura lui. 34 Dar când fariseii au auzit că El a pus la tăcere pe saduchei, s-au adunat. 35 Atunci unul dintre ei, care era avocat, l-a întrebat, ispitindu-l și zicând: 36 Stăpâne, care este porunca cea mare din lege? 37 Isus i-a spus: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău. 38 Aceasta este prima și marea poruncă. 39 Și al doilea este asemănător cu ea: Să iubești aproapele tău ca pe tine însuți. 40 De aceste două porunci atârnă toată legea și proorocii. 41 Pe când fariseii erau adunați, Isus i-a întrebat: 42 Zicând: Ce părere aveți despre Hristos? al cui fiu este? Ei i-au spus: Fiul lui David. 43 El le-a zis: „ Deci cum îl numește David în duhul Domn, zicând: 44 Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale? 45 Dacă David îl numește Domn, cum este fiul lui? 46 Și nimeni nu a putut să-i răspundă vreun cuvânt, nici din ziua aceea nu a îndrăznit nimeni să-i mai pună întrebări.

CAPITOLUL 22 1 Și Isus a răspuns și le-a vorbit din nou prin pilde și a zis: 2 Împărăția cerurilor se aseamănă cu un rege care a făcut o căsătorie pentru fiul său, 3 Și a trimis pe slujitorii săi să cheme pe cei chemați la nuntă; și ei n-au vrut să vină. 4 Din nou, a trimis alți slujitori, spunând: Spuneți celor chemați: Iată, mi-am pregătit cina; boii mei și puii mei îngrășați sunt uciși și toate lucrurile sunt gata; veniți la nuntă. 5 Dar ei le-au luat în seamă și s-au dus, unul la ferma lui, altul la marfa lui. 6 Și rămășița i-a luat pe slujitorii săi și i-a rugat cu răutate și i-a ucis. 7 Dar când a auzit împăratul de asta, s-a mâniat și și-a trimis oștile și i-a nimicit pe ucigașii aceia și a ars cetatea lor. 8 Atunci a zis slujitorilor săi: Nunta este gata, dar cei chemați nu au fost vrednici. 9 Mergeţi, deci, pe drumuri, şi pe toţi câţi veţi găsi, cereţi la nuntă. 10 Atunci slujitorii aceia au ieșit pe drumuri și au adunat pe toți pe cât au găsit, deopotrivă răi și buni; și nunta a fost împodobită cu oaspeți. 11 Și când a intrat regele să vadă oaspeții, a văzut acolo un bărbat care nu purta haina de nuntă. 12 Iar el i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă? Și a rămas fără cuvinte. 13 Atunci împăratul a zis slujitorilor: „Legați-l de mâini și de picioare, luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși. 15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să-l încurce în vorbirea lui. 16 Și au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodienii, spunând: Învățătorule, știm că ești adevărat și înveți calea lui Dumnezeu în adevăr, și nu îți pasă de nimeni, căci nu ești atent la persoana oamenilor. 17 Spune-ne deci: Ce crezi? Este permis să dai tribut Cezarului sau nu? 18 Dar Isus a înțeles răutatea lor și a zis: De ce mă ispitiți, ipocriți? 19 Arată-mi banii tributului. Și i-au adus un ban. 20 Și le-a zis: „ A cui este acest chip și inscripția aceasta? 21 Ei i-au zis: Al Cezarului. Atunci el le-a zis: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului; şi lui Dumnezeu lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu. 22 După ce au auzit aceste cuvinte, s-au mirat, l-au părăsit și au plecat. 23 În aceeași zi au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere, și l-au întrebat:

CAPITOLUL 23 1 Atunci Isus a vorbit mulțimii și ucenicilor Săi: 2 Spunând: Cărturarii și fariseii stau pe scaunul lui Moise: 3 Așadar, tot ceea ce vă spun ei să păziți, să păziți și să faceți; dar nu faceţi după faptele lor, căci ei spun şi nu fac. 4 Căci ei leagă poveri grele și grele de purtat și le pun pe umerii oamenilor; dar ei înșiși nu le vor mișca cu niciun deget. 5 Dar toate lucrările lor le fac pentru a fi văzuți de oameni: își lăresc filacterii și își lăresc marginile hainelor, 6 Și iubiți odăile de sus la sărbători și scaunele de cap în sinagogi, 7 Și salutări în piețe și să fiu chemat de oameni, Rabbi, Rabbi. 8 Dar voi să nu vă numiţi Rabbi, căci unul este Stăpânul vostru, Hristos; și voi toți sunteți frați. 9 Și să nu numiți pe nimeni tatăl vostru pe pământ, căci unul este Tatăl vostru, care este în ceruri. 10 Nici nu vă numiți stăpâni, căci unul este Stăpânul vostru, Hristos.

MATEI

11 Dar cel mai mare dintre voi va fi slujitorul vostru. 12 Şi oricine se va înălţa pe sine va fi înjosit; şi cel ce se va smeri va fi înălţat. 13 Dar vai vouă, cărturari și farisei, fățarnici! căci voi închideţi împărăţia cerurilor împotriva oamenilor; 14 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! pentru că devoraţi casele văduvelor şi, pentru o prefăcută, faceţi rugăciuni lungi; de aceea veţi primi o osândă mai mare. 15 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! căci voi înconjurați marea și pământul pentru a face un singur prozelit și, când va fi făcut, îl faceți de două ori mai mult copil al iadului decât voi înșivă. 16 Vai de voi, călăuzători orbi, care ziceți: Oricine jură pe templu, nu este nimic; dar oricine va jura pe aurul templului, este dator! 17 Nebuni și orbi, căci care este mai mare, aurul sau templul care sfințește aurul? 18 Și: Oricine va jura pe altar, nu este nimic; dar oricine jură pe darul care este pe el, este vinovat. 19 Nebuni și orbi, căci care este mai mare, darul sau altarul care sfințește darul? 20 De aceea, cine jură pe altar, jură pe el și pe toate lucrurile de pe el. 21 Și cine jură pe templu, jură pe el și pe cel ce locuiește în el. 22 Și cel ce jură pe cer, jură pe tronul lui Dumnezeu și pe Cel ce stă pe el. 23 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! pentru că plătiți zecime de mentă, anason și chimen și ați omis chestiunile mai grele ale legii, judecata, mila și credința; acestea trebuia să le faceți, și să nu lăsați pe cealaltă nefăcută. 24 Călăuzitori orbi, care strecurați un muscăr și înghițiți o cămilă. 25 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! căci curăţiţi exteriorul paharului şi al platoului, dar înăuntru sunt plini de strâmtorare şi exces. 26 Farisee orb, curăță mai întâi ceea ce este în interiorul paharului și al platoului, pentru ca și exteriorul lor să fie curat. 27 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! pentru că sunteţi asemenea mormintelor albite, care într-adevăr par frumoase pe dinafară, dar înăuntru sunt pline de oase de morţi şi de orice necurăţie. 28 Tot așa și pe dinafară vă arătați drepți oamenilor, dar înăuntru sunteți plini de fățărnicie și nelegiuire. 29 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! pentru că zidiți mormintele profeților și împodobiți mormintele drepților, 30 Și spuneți: Dacă am fi fost în zilele părinților noștri, nu am fi fost părtași cu ei în sângele profeților. 31 De aceea, fiţi martori pentru voi înşivă, că sunteţi fiii celor care au ucis pe prooroci. 32 Umpleţi atunci măsura părinţilor voştri. 33 Voi, șerpi, neam de vipere, cum puteți scăpa de osânda iadului? 34 De aceea, iată, vă trimit profeți, înțelepți și cărturari; și pe unii dintre ei îi veți ucide și îi veți răstigni; și pe unii dintre ei îi veți biciui în sinagogile voastre și îi veți persecuta din cetate în cetate; 35 Pentru ca asupra voastră să vină tot sângele neprihănit vărsat pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-ați omorât între templu și altar.

36 Adevărat vă spun că toate aceste lucruri vor veni peste generația aceasta. 37 Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori aș fi vrut să adun pe copiii tăi laolaltă, precum găina își adună puii sub aripile ei, și n-ai vrut! 38 Iată, casa voastră v-a rămas pustie. 39 Căci vă spun că de acum înainte nu mă veți vedea, până nu veți zice: Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului. CAPITOLUL 24 1 Și Iisus a ieșit și a plecat din templu; și ucenicii Săi au venit la el ca să-i arate clădirile templului. 2 Și Isus le-a zis: „ Nu vedeți toate aceste lucruri? adevărat vă spun că nu va rămâne aici piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată. 3 Și pe când ședea pe muntele Măslinilor, ucenicii s-au apropiat de el, spunând: Spune-ne, când vor fi aceste lucruri? și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului lumii? 4 Iar Iisus a răspuns și le-a zis: Luați seama ca nimeni să nu vă înșele. 5 Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos; și îi va înșela pe mulți. 6 Și veți auzi de războaie și zvonuri de războaie; vedeți să nu vă tulburați, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârșitul nu este încă. 7 Căci se va ridica națiune împotriva națiunii și împărăție împotriva împărăției și vor fi foamete, ciume și cutremure în diferite locuri. 8 Toate acestea sunt începutul durerilor. 9 Atunci ei vă vor da în nenorocire și vă vor ucide; și veți fi urâți de toate neamurile din pricina Numelui Meu. 10 Și atunci mulți vor fi supărați și se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții. 11 Și se vor ridica mulți profeți mincinoși și vor înșela pe mulți. 12 Și pentru că nelegiuirea va fi din belșug, dragostea multora se va răci. 13 Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit. 14 Și această Evanghelie a Împărăției va fi propovăduită în toată lumea, ca mărturie tuturor națiunilor; şi atunci va veni sfârşitul. 15 Atunci când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul Daniel, stând în locul sfânt (cine citește, să înțeleagă:) 16 Atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți: 17 Cel ce este pe acoperiș să nu se coboare să ia ceva din casa lui; 18 Nici cel ce este pe câmp să nu se întoarcă să-și ia hainele. 19 Și vai de cei însărcinați și de cei care alăptează în acele zile! 20 Dar rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în ziua de sabat; 21 Căci atunci va fi necaz mare, cum nu a mai fost de la începutul lumii până acum, nici nu va mai fi. 22 Și dacă acele zile nu vor fi scurtate, nici un trup nu ar fi mântuit; dar, de dragul celor aleși, acele zile vor fi scurtate.

MATEI

23 Atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos, sau acolo; nu crezi. 24 Căci se vor ridica Hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor face semne mari și minuni; într-atât încât, dacă ar fi posibil, ei vor înșela chiar pe cei aleși. 25 Iată, v-am spus mai înainte. 26 De aceea, dacă vă vor spune: Iată, el este în pustie; nu ieşi afară: iată, el este în odăile ascunse; nu crezi. 27 Căci cum fulgerul iese din răsărit și strălucește până la apus; aşa va fi şi venirea Fiului omului. 28 Căci oriunde va fi cadavrul, acolo vor fi adunați vulturii. 29 Imediat după necazul din acele zile, soarele se va întuneca, și luna nu-și va da lumina, și stelele vor cădea din cer și puterile cerului vor fi zdruncinate. 30 Și atunci se va arăta semnul Fiului Omului în cer; și atunci toate semințiile pământului vor plânge și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere și mare slavă. 31 Și va trimite îngerii Săi cu un sunet mare de trâmbiță și ei își vor aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la un capăt la altul al cerului. 32 Învață acum o pildă a smochinului; Când ramura lui este încă fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape; 33 La fel și voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că este aproape, chiar la uși. 34 Adevărat vă spun că neamul acesta nu va trece până nu se vor împlini toate aceste lucruri. 35 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. 36 Dar despre ziua aceea și ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii cerului, ci numai Tatăl Meu. 37 Dar precum au fost zilele lui Noe, tot așa va fi și venirea Fiului omului. 38 Căci, după cum în zilele dinaintea potopului, mâncau și beau, se căsătoreau și se căsătoreau, până în ziua când Noe a intrat în corabie, 39 Și n-au știut până când a venit potopul și i-a luat pe toți; aşa va fi şi venirea Fiului omului. 40 Atunci doi vor fi pe câmp; unul va fi luat, iar celălalt lăsat. 41 Două femei vor măcina la moară; unul va fi luat, iar celălalt lăsat. 42 Vegheaţi deci, căci nu ştiţi în ce ceas va veni Domnul vostru. 43 Dar să știți că, dacă stăpânul casei ar fi știut la ce strajă va veni hoțul, ar fi vegheat și nu ar fi îngăduit să-i fie spartă casa. 44 De aceea, fiţi şi voi gata, căci într-un ceas în care nu credeţi că va veni Fiul omului. 45 Cine este, deci, un slujitor credincios și înțelept, pe care stăpânul său l-a pus stăpânitor peste casa lui, ca să le dea mâncare la vremea potrivită? 46 Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând așa. 47 Adevărat vă spun că el îl va pune stăpân peste toate bunurile lui. 48 Dar dacă acel slujitor rău va spune în inima lui: Domnul meu întârzie venirea lui; 49 Și va începe să lovească pe tovarășii săi, și să mănânce și să bea cu cei beți; 50 Stăpânul acelui slujitor va veni într-o zi în care nu-l va căuta și într-un ceas pe care nu-l știe,

51 Și-l va tăia și-i va pune partea lui cu fățarnicii; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. CAPITOLUL 25 1 Atunci împărăția cerurilor va fi asemănată cu zece fecioare, care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. 2 Și cinci dintre ei erau înțelepți și cinci erau proști. 3 Cei nebuni și-au luat candelele și nu au luat ulei cu ele; 4 Dar cele înțelepte au luat untdelemn în vasele lor cu lămpile lor. 5 În timp ce mirele a întârziat, toți au adormit și au adormit. 6 Și la miezul nopții s-a auzit un strigăt: „Iată, mirele vine; ieși în întâmpinarea lui. 7 Atunci toate acele fecioare s-au sculat și și-au pregătit lămpile. 8 Și nebunii au zis celor înțelepți: Dați-ne din uleiul vostru; căci lămpile noastre s-au stins. 9 Dar cele înțelepte au răspuns, zicând: Nu așa; ca să nu fie suficient pentru noi și pentru voi; ci mergeți mai degrabă la cei care vând și cumpărați pentru voi înșivă. 10 Și în timp ce se duceau să cumpere, a venit mirele; şi cei ce erau gata au intrat cu el la nuntă; şi uşa a fost închisă. 11 După aceea, au venit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. 12 Dar el a răspuns și a zis: Adevărat vă spun că nu vă cunosc. 13 Vegheaţi deci, căci nu ştiţi nici ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. 14 Căci împărăția cerurilor este ca un om care călătorește într-o țară îndepărtată, care și-a chemat slujitorii și le-a dat bunurile sale. 15 Și unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi și altuia unul; fiecărui om după abilitățile sale diferite; și imediat și-a luat călătoria. 16 Atunci cel care primise cei cinci talanți s-a dus și a făcut comerț cu aceiași și le-a făcut alți cinci talanți. 17 Tot aşa şi cel ce a primit doi, a câştigat şi pe alţi doi. 18 Dar cel ce primise unul s-a dus și a săpat în pământ și a ascuns banii stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul acelor slujitori a venit și a socotit cu ei. 20 Și cel ce primise cinci talanți a venit și a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, mi-ai dat cinci talanți; iată, am câștigat în afară de ei încă cinci talanți. 21 Stăpânul lui i-a zis: „Bine, slujitor bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune stăpâni peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău”. 22 A venit și cel care primise doi talanți și a zis: Doamne, mi-ai dat doi talanți; iată, am câștigat alți doi talanți în afară de ei. 23 Stăpânul lui i-a zis: „Bravo, slujitor bun și credincios; ai fost credincios peste putine lucruri, te voi pune peste multe lucruri: intra in bucuria domnului tau. 24 Atunci s-a apropiat cel care primise un singur talent și a zis: Doamne, știam că ești un om aspru, care secera unde nai semănat și strânge unde n-ai stricat. 25 M-am înspăimântat și m-am dus și ți-am ascuns talentul în pământ;

MATEI

26 Stăpânul lui i-a răspuns și i-a zis: Slujitor rău și leneș, știai că culeg unde n-am semănat și adun unde n-am împrăștiat; 27 Ar fi trebuit deci să-mi dai banii la schimbători, și atunci, la venirea mea, aș fi primit ai mei cu cămătărie. 28 Ia deci talantul de la el și dă-l celui care are zece talanți. 29 Căci oricui are i se va da, şi va avea din belşug; dar celui ce nu are i se va lua chiar şi ceea ce are. 30 Și aruncați pe robul nefolositor în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților. 31 Când va veni Fiul omului în slava Sa și toți sfinții îngeri cu el, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. 32 Și înaintea lui se vor aduna toate neamurile și le va despărți unul de altul, precum păstorul își desparte oile de capre. 33 El va pune oile la dreapta lui, iar caprele la stânga. 34 Atunci Împăratul le va spune celor de la dreapta Sa: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția pregătită pentru voi de la întemeierea lumii; 35 Căci am fost flămând, și mi-ați dat de mâncare; mi-a fost sete și mi-ați dat să beau; am fost străin și m-ați primit; 36 Gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și m-ați cercetat; am fost în închisoare și ați venit la Mine. 37 Atunci cei neprihăniți îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și Ți-am hrănit? sau însetat și ția dat de băut? 38 Când te-am văzut străin și te-am primit? sau gol și te-a îmbrăcat? 39 Sau când te-am văzut bolnav sau în închisoare și am venit la tine? 40 Și Împăratul le va răspunde și le va spune: Adevărat vă spun că, în măsura în care ați făcut-o unuia dintre cei mai mici dintre acești frați ai mei, mie mi-ați făcut-o. 41 Atunci va zice și celor din stânga: Depărtați-vă de la Mine, blestemaților, în focul veșnic, pregătit pentru diavol și îngerii lui; 42 Căci mi-a fost foame și nu Mi-ați dat mâncare; mi-a fost sete și nu Mi-ați dat să beau; 43 Am fost străin, și nu m-ați primit; gol și nu m-ați îmbrăcat; bolnav și în închisoare, și nu m-ați cercetat. 44 Atunci îi vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când team văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în închisoare și nu Ți-am slujit? 45 Atunci El le va răspunde, zicând: Adevărat vă spun că, în măsura în care nu i-ați făcut unuia dintre cei mai mici dintre aceștia, mie nu mi-ați făcut-o. 46 Și aceștia vor merge la pedeapsa veșnică, dar cei drepți la viața veșnică.

7 A venit la el o femeie care avea o cutie de alabastru cu un mir foarte scump și i-a turnat-o pe cap, când stătea la masă. 8 Dar ucenicii lui, văzând aceasta, s-au mâniat, și au zis: Pentru ce este această risipă? 9 Căci acest mir ar fi putut fi vândut cu mult și dat săracilor. 10 Când a înțeles Isus, le-a zis: De ce o tulburați pe femeie? căci ea a făcut o lucrare bună asupra mea. 11 Căci pe săraci îi aveți mereu cu voi; dar pe mine nu mă aveți întotdeauna. 12 Pentru că a turnat acest mir pe trupul meu, ea a făcut-o pentru înmormântarea mea. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită această Evanghelie în toată lumea, se va spune și ceea ce a făcut această femeie, spre pomenirea ei. 14 Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoții cei mai de seamă, 15 Și le-a spus: Ce îmi veți da și vi-l voi da? Și au făcut legământ cu el pentru treizeci de arginți. 16 Și de atunci a căutat ocazia să-l trădeze. 17 În prima zi a sărbătorii azimelor, ucenicii s-au apropiat de Isus și I-au zis: „Unde vrei să-ți pregătim să mănânci Paștele?” 18 Iar el a zis: Du-te în cetate la un astfel de om și spune-i: Învățătorul spune: Vremea Mea s-a apropiat; Voi ține Paștele la casa ta cu ucenicii mei. 19 Și ucenicii au făcut cum le rânduise Isus; şi au pregătit Paştele. 20 Când s-a făcut seara, a șezut cu cei doisprezece. 21 Și în timp ce mâncau, el a spus: Adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda. 22 Și s-au întristat foarte mult și au început fiecare să-i spună: Doamne, sunt eu? 23 Iar el a răspuns și a zis: Cel ce-și va înmuia mâna cu mine în farfurie, acela mă va trăda. 24 Fiul omului merge, după cum este scris despre el; dar vai de acel om prin care Fiul omului este trădat! ar fi fost bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut. 25 Atunci Iuda, care l-a trădat, a răspuns și a zis: Învățătorule, sunt eu? El i-a spus: Tu ai spus. 26 Și pe când mâncau, Isus a luat pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o și a dat-o ucenicilor și a zis: Luați, mâncați; acesta este corpul meu. 27 Și a luat paharul, a mulțumit și le-a dat, zicând: Beți toți din el; 28 Căci acesta este sângele Meu al Noului Testament, care este vărsat pentru mulți pentru iertarea păcatelor. 29 Dar eu vă spun că nu voi mai bea de acum înainte din acest rod al viței de vie, până în ziua aceea când îl voi bea nou cu voi în împărăția Tatălui Meu. 30 Și după ce au cântat un imn, au ieșit în muntele Măslinilor. 31 Atunci Isus le-a zis: „ Veți să vă supărați toți din cauza Mine în această noapte; căci este scris: „Voi lovi pe păstor și oile turmei vor fi împrăștiate”. 32 Dar după ce voi fi înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea. 33 Petru a răspuns și i-a zis: Deși toți oamenii vor fi supărați din cauza ta, eu nu mă voi supăra niciodată. 34 Isus i-a zis: Adevărat îţi spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul, mă vei lepăda de trei ori. 35 Petru i-a zis: Deși aș muri cu tine, totuși nu te voi lepăda. La fel au spus și toți ucenicii.

CAPITOLUL 26 1 Și s-a întâmplat că, după ce a terminat Isus toate aceste cuvinte, a spus ucenicilor Săi: 2 Știți că după două zile este sărbătoarea Paștelui și Fiul Omului este vândut pentru a fi răstignit. 3 Atunci s-au adunat preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii poporului, la palatul marelui preot, care se numea Caiafa, 4 Și s-au sfătuit ca să-L ia pe Isus cu viclenie și să-l omoare. 5 Dar ei au zis: Nu în ziua sărbătorii, ca să nu fie zarvă în popor. 6 Pe când Isus era în Betania, în casa lui Simon leprosul,

MATEI

36 Atunci Isus a venit cu ei într-un loc numit Ghetsimani și a zis ucenicilor: „ Ședeți aici, în timp ce eu mă duc să mă rog acolo”. 37 Și a luat cu el pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedeu și a început să fie întristat și foarte greu. 38 Atunci el le-a zis: „ Sufletul meu este foarte întristat, până la moarte; rămâneți aici și vegheați cu Mine”. 39 Și a mers puțin mai departe, a căzut cu fața la pământ și s-a rugat, zicând: O, Tată, dacă este cu putință, să treacă de la Mine acest pahar; 40 Și a venit la ucenici și i-a găsit adormiți și a zis lui Petru: „ Ce, n-ai putut să veghezi cu Mine un ceas? 41 Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită; 42 S-a dus iarăși a doua oară și s-a rugat, zicând: O, Tată, dacă acest pahar nu poate trece de la Mine, dacă nu îl beau, să se facă voia Ta. 43 Și a venit și i-a găsit din nou adormiți, pentru că ochii lor erau grei. 44 Și i-a lăsat și s-a dus iarăși și s-a rugat a treia oară, zicând aceleași cuvinte. 45 Atunci a venit la ucenicii Săi și le-a zis: Dormiți acum și odihniți-vă; iată, ceasul s-a apropiat și Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor. 46 Scoală-te, hai să mergem; 47 Și, pe când încă vorbea, iată că Iuda, unul dintre cei doisprezece, a venit și cu el o mare mulțime cu săbii și bâte, din partea preoților cei mai de seamă și a bătrânilor poporului. 48 Cel ce L-a trădat le-a dat un semn, zicând: Pe cine voi săruta, acela este; ţineţi-l tare. 49 Și îndată a venit la Isus și a zis: Bucură-te, stăpâne; și la sărutat. 50 Iar Isus i-a zis: Prietene, de ce ai venit? Atunci au venit ei, și-au pus mâinile peste Isus și L-au luat. 51 Și iată, unul dintre cei care erau cu Isus și-a întins mâna și și-a scos sabia și a lovit pe un slujitor al marelui preot și i-a lovit urechea. 52 Atunci Iisus i-a zis: Pune din nou sabia ta la locul lui, căci toți cei ce iau sabia vor pieri cu sabia. 53 Crezi că acum nu pot să mă rog Tatălui meu, iar El îmi va da în curând mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54 Dar cum se vor împlini atunci scripturile, că așa trebuie să fie? 55 În aceeași oră, Isus a zis mulțimii: „ Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și bâte, ca să Mă luați? Stăteam în fiecare zi cu voi, învăţând în templu, şi nu m-aţi apucat. 56 Dar toate acestea s-au făcut, ca să se împlinească scripturile profeților. Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit. 57 Iar cei ce îl prinseseră pe Isus L-au dus la marele preot Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. 58 Dar Petru l-a urmat de departe, până la palatul marelui preot, a intrat și a șezut cu slujitorii, ca să vadă sfârșitul. 59 Iar preoții cei mai de seamă, bătrânii și tot soborul, căutau o mărturie mincinoasă împotriva lui Isus, ca să-l omoare; 60 Dar nu au găsit niciunul; da, deși au venit mulți martori mincinoși, totuși n-au găsit pe niciunul. În cele din urmă au venit doi martori mincinoși, 61 Și a zis: Omul acesta a spus: Pot să distrug templul lui Dumnezeu și să-l zidesc în trei zile.

62 Și marele preot s-a sculat și i-a zis: Nu răspunzi nimic? ce mărturisesc aceştia împotriva ta? 63 Dar Isus a tăcut. Iar marele preot a răspuns și i-a zis: Te înjurez pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. 64 Iisus i-a zis: Tu ai spus; totuși eu îți spun că de acum încolo vei vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 65 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, și a zis: A rostit hulire; ce nevoie mai avem de martori? iată, acum aţi auzit blasfemia lui. 66 Ce crezi? Ei au răspuns și au zis: El este vinovat de moarte. 67 Atunci i-au scuipat în față și l-au bătut; iar alții l-au lovit cu palmele, 68 Zicând: Proroceşte-ne nouă, Hristoase: Cine este cel ce te-a lovit? 69 Și Petru stătea afară, în palat; și o domnișoară s-a apropiat de el și i-a zis: „Și tu ai fost cu Isus din Galileea”. 70 Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: Nu știu ce spui. 71 Și când a ieșit în pridvor, l-a văzut o altă slujbă și a zis celor care erau acolo: Omul acesta era și el cu Isus din Nazaret. 72 Și iarăși a tăgăduit cu un jurământ: „Nu-l cunosc pe omul”. 73 După un timp, cei ce stăteau lângă el s-au apropiat și iau spus lui Petru: Cu siguranță și tu ești unul dintre ei; căci vorbirea ta te dezvăluie. 74 Atunci a început să blesteme și să jure, zicând: Nu-l cunosc pe omul acela. Și imediat cântă cocoșul. 75 Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Isus, care i-a spus: Înainte să cânte cocoșul, mă vei lepăda de trei ori. Și a ieșit și a plâns cu amar. CAPITOLUL 27 1 Când a venit dimineața, toți preoții cei mai de seamă și bătrânii poporului s-au sfătuit împotriva lui Isus să-l omoare. 2 După ce l-au legat, l-au dus și l-au dat dregătorului Pontiu Pilat. 3 Atunci Iuda, care l-a trădat, când a văzut că era osândit, s-a pocăit și a adus înapoi cele treizeci de arginți preoților cei mai de seamă și bătrânilor, 4 Spunând: Am păcătuit că am trădat sângele nevinovat. Și ei au zis: „Ce este pentru noi?” sa vezi asta. 5 Și a aruncat piesele de argint în templu și a plecat și s-a dus și s-a spânzurat. 6 Iar preoții cei mai de seamă au luat piesele de argint și au zis: Nu este îngăduit să le puneți în vistierie, pentru că este prețul sângelui. 7 Și s-au sfătuit și au cumpărat cu ei ogorul olarului, ca să îngroape străini. 8 De aceea, câmpul acela a fost numit, Câmp de sânge, până în ziua de azi. 9 Atunci s-a împlinit cele spuse de proorocul Ieremia, zicând: Și au luat cele treizeci de arginți, prețul celui care a fost prețuit, pe care l-au prețuit cei din copiii lui Israel; 10 Și i-a dat pentru ogorul olarului, așa cum mi-a rânduit Domnul.

MATEI

11 Iar Isus a stat înaintea guvernatorului; Iar Iisus i-a zis: Tu spui. 12 Și când a fost acuzat de preoții cei mai de seamă și de bătrâni, nu a răspuns nimic. 13 Atunci Pilat i-a zis: „Nu auzi la câte lucruri mărturisesc ei împotriva ta? 14 Iar el nu i-a răspuns nici un cuvânt; într-atât încât guvernatorul s-a mirat foarte mult. 15 Acum, la sărbătoarea aceea, guvernatorul obișnuia să elibereze poporului un prizonier pe care voiau. 16 Și aveau atunci un prizonier de seamă, numit Baraba. 17 De aceea, când s-au adunat, Pilat le-a zis: Pe cine vreți să vă eliberez? Baraba, sau Iisus care se numește Hristos? 18 Căci știa că din invidie l-au eliberat. 19 Când s-a așezat pe scaunul de judecată, soția lui a trimis la el să-i spună: Nu ai nimic de-a face cu acel bărbat drept, căci am suferit astăzi multe în vis din cauza lui. 20 Dar preoții cei mai de seamă și bătrânii au convins mulțimea să-l întrebe pe Baraba și să nimicească pe Isus. 21 Guvernatorul a răspuns și le-a zis: „Pe care dintre cei doi vreți să vă eliberez? Ei au zis: Baraba. 22 Pilat le-a zis: „Ce să fac atunci cu Isus, numit Hristos? Toți i-au zis: Să fie răstignit. 23 Iar guvernatorul a zis: Ce rău a făcut? Dar ei strigau cu atât mai mult, zicând: Să fie răstignit. 24 Când Pilat a văzut că nu poate birui nimic, ci că mai degrabă s-a făcut tumult, a luat apă și și-a spălat mâinile înaintea mulțimii, zicând: Sunt nevinovat de sângele acestui drept; 25 Atunci tot poporul a răspuns și a zis: Sângele Lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri. 26 Atunci le-a dat drumul pe Baraba; și după ce L-a biciuit pe Isus, L-a dat să fie răstignit. 27 Atunci ostașii guvernatorului l-au dus pe Isus în sala comună și au adunat la el toată trupa de ostași. 28 Și l-au dezbrăcat și l-au îmbrăcat cu o haină stacojie. 29 Și, după ce au împletit o coroană de spini, i-au pus-o pe cap și o trestie în mâna dreaptă a lui; și au plecat genunchiul înaintea lui și l-au batjocorit, zicând: Bucură-te, Împăratul iudeilor! 30 Și au scuipat peste el, au luat trestia și l-au lovit în cap. 31 Și după ce l-au batjocorit, i-au scos haina și i-au îmbrăcat hainele și l-au dus să-l răstignească. 32 Și când au ieșit, au găsit un om din Cirene, pe nume Simon; pe el l-au silit să-și poarte crucea. 33 Și când au ajuns într-un loc numit Golgota, adică un loc al unui craniu, 34 I-au dat să bea oțet amestecat cu fiere și, după ce a gustat, n-a vrut să bea. 35 Și L-au răstignit și i-au împărțit hainele, aruncând la sorți, pentru ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin profet: „Mi-au împărțit hainele între ei și asupra hainei mele au tras la sorți”. 36 Şi, aşezându-se jos, l-au privit acolo; 37 Și a pus deasupra capului său acuzația scrisă: ACESTA ESTE ISUS, REGELE IUDEILOR. 38 Atunci au fost răstigniți împreună cu el doi hoți, unul la dreapta și altul la stânga. 39 Iar cei ce treceau pe acolo l-au ocărât, dând din cap, 40 Și zicând: Tu care distrugi templul și-l zidești în trei zile, mântuiește-te pe tine însuți. Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce.

41 La fel și preoții cei mai de seamă, bătându-se în joc de El, împreună cu cărturarii și bătrânii, ziceau: 42 El i-a mântuit pe alţii; pe sine nu se poate salva. Dacă el este Regele lui Israel, să coboare acum de pe cruce și noi îl vom crede. 43 S-a încrezut în Dumnezeu; să-l izbăvească acum, dacă îl vrea, căci a spus: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. 44 De asemenea, hoţii, care au fost răstigniţi împreună cu el, i-au aruncat acelaşi lucru în dinţi. 45 De la ceasul al șaselea a fost întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 46 Și pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: Eli, Eli, lama sabactani? adică: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? 47 Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit aceasta, au zis: Omul acesta îl cheamă pe Ilie. 48 Și îndată unul dintre ei a alergat și a luat un burete, l-a umplut cu oțet și l-a pus pe o trestie și i-a dat să bea. 49 Ceilalți au zis: Să vedem dacă Ilie va veni să-l mântuiască. 50 Isus, după ce a strigat din nou cu glas tare, și-a dat duhul. 51 Și iată, vălul templului s-a rupt în două de sus până jos; şi pământul s-a cutremurat şi stâncile s-au sfâşiat; 52 Și mormintele au fost deschise; și multe trupuri ale sfinților care au adormit s-au ridicat, 53 Și a ieșit din morminte după învierea lui, a intrat în cetatea sfântă și s-a arătat multora. 54 Când sutaşul şi cei ce erau cu el, care priveau pe Isus, au văzut cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au temut foarte mult, spunând: „Adevărat acesta era Fiul lui Dumnezeu”. 55 Și multe femei se uitau acolo de departe, care Îl urmau pe Isus din Galileea, slujindu-I. 56 Printre care se aflau Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Iosif, și mama fiilor lui Zebedeu. 57 Când s-a făcut seara, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era și el ucenicul lui Isus: 58 S-a dus la Pilat și a implorat trupul lui Isus. Atunci Pilat a poruncit ca trupul să fie predat. 59 Și după ce Iosif a luat trupul, l-a înfășurat într-o pânză de in curată, 60 Și a pus-o în mormântul său nou, pe care îl săpase în stâncă; și a rostogolit o piatră mare la ușa mormântului și a plecat. 61 Acolo erau Maria Magdalena și cealaltă Maria, ședând lângă mormânt. 62 A doua zi, care a urmat zilei pregătirii, preoții cei mai de seamă și fariseii s-au adunat la Pilat, 63 Spunând: Domnule, ne amintim că înșelătorul acela a zis, pe când era încă în viață: După trei zile voi învia. 64 De aceea, poruncește ca mormântul să fie asigurat până a treia zi, ca nu cumva ucenicii săi să vină noaptea să-l fure și să spună norodului: A înviat din morți; deci ultima greșeală va fi mai rea decât prima. 65 Pilat le-a zis: „Aveți un ceas; 66 Deci s-au dus și au asigurat mormântul, pecetluind piatra și punând strajul.

MATEI

CAPITOLUL 28 1 La sfârșitul Sabatului, când a început să răsară spre prima zi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Maria au venit să vadă mormântul. 2 Și iată, a fost un mare cutremur; căci îngerul Domnului sa pogorât din cer și a venit și a rostogolit piatra de la ușă și s-a așezat pe ea. 3 Fața lui era ca fulgerul și hainele lui albe ca zăpada; 4 Și de frica lui păzitorii s-au scuturat și au devenit ca niște morți. 5 Și îngerul a răspuns și a zis femeilor: Nu vă temeți, căci știu că Îl căutați pe Isus, care a fost răstignit. 6 El nu este aici, căci a înviat, după cum a spus. Vino, vezi locul unde zăcea Domnul. 7 Du-te repede și spune ucenicilor Săi că a înviat din morți; și iată, el merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veți vedea; iată, v-am spus. 8 Și au plecat repede din mormânt cu frică și cu mare bucurie; și a alergat să aducă ucenicilor lui cuvânt. 9 Și în timp ce se duceau să spună ucenicilor Săi, iată, Isus le întâmpină și le-a zis: „ Bună. Și au venit, l-au ținut de picioare și i s-au închinat. 10 Atunci Isus le-a zis: „ Nu vă temeţi; du-te şi spune-le fraţilor mei că se duc în Galileea şi acolo Mă vor vedea”. 11 Când mergeau ei, iată, unii din străjeri au venit în cetate și au arătat arhiereilor preoților toate lucrurile care s-au întâmplat. 12 Și când s-au adunat cu bătrânii și s-au sfătuit, au dat bani mari soldaților, 13 Zicând: Spuneți că ucenicii Lui au venit noaptea și L-au furat în timp ce noi dormim. 14 Și dacă vor ajunge la urechile guvernatorului, noi îl vom convinge și vă vom asigura. 15 Au luat deci banii și au făcut ce au fost învățați; 16 Atunci cei unsprezece ucenici s-au dus în Galileea, pe un munte unde le rânduise Isus. 17 Iar când L-au văzut, i s-au închinat, dar unii s-au îndoit. 18 Și Isus a venit și le-a vorbit, zicând: Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ. 19 Mergeți, deci, și învățați toate neamurile, botezându-le în Numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. 20 Învățați-i să păzească toate lucrurile pe care v-am poruncit și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii. Amin.

Evanghelia după Marcu

26 Și după ce duhul necurat l-a sfâșiat și a strigat cu glas tare, a ieșit din el. 27 Și toți au rămas uimiți, încât s-au întrebat între ei, zicând: Ce este acesta? ce doctrină nouă este aceasta? căci cu autoritate porunceşte chiar şi duhurilor necurate, iar ei îl ascultă. 28 Și îndată faima lui s-a răspândit în toată regiunea din jurul Galileii. 29 Și îndată, când au ieșit din sinagogă, au intrat în casa lui Simon și Andrei, împreună cu Iacov și Ioan. 30 Dar mama nevestei lui Simon zăcea bolnavă de febră și îndată i-au spus despre ea. 31 El a venit, a luat-o de mână și a ridicat-o; și îndată febra a părăsit-o și ea le-a slujit. 32 Și seara, când soarele a asfințit, i-au adus pe toți cei bolnavi și pe cei stăpâniți de diavoli. 33 Și toată cetatea era adunată la ușă. 34 Și a vindecat pe mulți bolnavi de diferite boli și a scos pe mulți draci; și n-au lăsat diavolii să vorbească, pentru că ei L-au cunoscut. 35 Și dimineața, sculându-se cu mult înainte de zi, a ieșit și a plecat într-un loc izolat și acolo s-a rugat. 36 Și Simon și cei ce erau cu el l-au urmat. 37 Și după ce L-au găsit, i-au zis: „Toți oamenii te caută”. 38 Iar el le-a zis: „ Să mergem în cetăţile alăturate, ca să predic şi acolo; căci de aceea am ieşit. 39 Și a propovăduit în sinagogile lor în toată Galileea și a scos dracii. 40 Și a venit la el un lepros, rugandu-l, a îngenuncheat înaintea lui și i-a zis: Dacă vrei, poți să mă cureți. 41 Iar Iisus, mișcat de milă, și-a întins mâna, l-a atins și i-a zis: „ Vreau; fii curat. 42 Și de îndată ce a vorbit, îndată lepra s-a îndepărtat de la el și a fost curățit. 43 Și i-a poruncit cu asprime și l-a trimis îndată; 44 Și i-a zis: Vezi să nu spui nimic nimănui; ci du-te, aratăte preotului și adu pentru curățirea ta cele pe care le-a poruncit Moise, ca să le dea mărturie. 45 Dar el a ieșit și a început să vestească mult, și să aprindă chestiunea, în așa fel încât Isus nu a mai putut intra pe față în cetate, ci era afară, în locuri pustii; și veneau la El din toate părțile.

CAPITOLUL 1 1 Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu; 2 După cum este scris în profeți: „Iată, trimit înaintea ta pe solul Meu, care îți va pregăti calea înaintea ta. 3 Glasul celui care strigă în pustie: „Pregătiți calea Domnului, îndreptați-i cărările! 4 Ioan a botezat în pustie și a propovăduit botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor. 5 Și au ieșit la el toată țara Iudeei și cei din Ierusalim și toți au fost botezați de el în râul Iordanului, mărturisindu-și păcatele. 6 Și Ioan era îmbrăcat cu păr de cămilă și cu un brâu de piele în jurul coapselor lui; și a mâncat lăcuste și miere sălbatică; 7 Și a propovăduit, spunând: „După mine vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să mă aplec și să-l dezleg. 8 Eu v-am botezat cu apă, dar El vă va boteza cu Duhul Sfânt. 9 Și în zilele acelea, Isus a venit din Nazaretul Galileii și a fost botezat de Ioan în Iordan. 10 Și îndată ieșind din apă, a văzut cerurile deschise și Duhul, ca un porumbel, coborând peste el. 11 Și s-a auzit un glas din cer, care zicea: Tu ești Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. 12 Și îndată Duhul l-a gonit în pustie. 13 El a fost acolo, în pustie, patruzeci de zile, ispitit de Satana; și era cu fiarele sălbatice; iar îngerii i-au slujit. 14 După ce Ioan a fost băgat în temniță, Isus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, 15 Și zicând: Vremea s-a împlinit și Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat; pocăiți-vă și credeți în Evanghelie. 16 Pe când mergea pe malul mării Galileii, a văzut pe Simon și pe Andrei, fratele său, aruncând mrejele în mare, pentru că erau pescari. 17 Și Isus le-a spus: Veniți după Mine și vă voi face să fiți pescari de oameni. 18 Și îndată și-au părăsit mrejele și L-au urmat. 19 Și după ce a mers puțin mai departe de acolo, a văzut pe Iacov, fiul lui Zebedeu, și pe Ioan, fratele său, care erau și ei în corabie, reparându-și mrejele. 20 Și îndată i-a chemat; și ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în corabie cu angajații și au mers după el. 21 Și au mers în Capernaum; şi îndată, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă şi a învăţat. 22 Și au rămas uimiți de învățătura Lui, căci el îi învăța ca unul care are autoritate, și nu ca pe cărturari. 23 Și era în sinagoga lor un om cu un duh necurat; iar el a strigat, 24 Zicând: Lasă-ne în pace; ce treabă avem noi cu tine, Iisuse din Nazaret? ai venit să ne distrugi? Te știu cine ești, Sfântul lui Dumnezeu. 25 Și Iisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el.

CAPITOLUL 2 1 Și a intrat din nou în Capernaum după câteva zile; și s-a auzit că era în casă. 2 Și îndată s-au adunat mulți, încât nu era loc să-i primească, nu, nici în jurul ușii; și le-a propovăduit Cuvântul. 3 Și au venit la el, aducând un paralitic, care era născut din patru. 4 Și când nu au putut să se apropie de el pentru teamă, au descoperit acoperișul unde era el; 5 Când le-a văzut Iisus credința, a zis paralizatului: „ Fiule, păcatele tale îți sunt iertate. 6 Dar unii dintre cărturari stăteau acolo și gândeau în inimile lor: 7 De ce omul acesta vorbește astfel blasfemii? cine poate ierta păcatele decât numai Dumnezeu? 8 Și îndată, când Isus a înțeles în duhul Său că ei au gândit astfel în ei înșiși, le-a spus: De ce gândiți aceste lucruri în inimile voastre?

Evanghelia după Marcu

9 Dacă este mai ușor să-i spui bolnavului de paralizie: Iertate îți sunt păcatele tale; sau să spună: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă? 10 Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele (spune el paraliticului:) 11 Îți spun: Ridică-te și ia-ți patul și du-te în casa ta. 12 Și îndată s-a sculat, a luat patul și a ieșit înaintea tuturor; în așa fel încât toți s-au uimit și au slăvit pe Dumnezeu, zicând: N-am văzut niciodată așa. 13 Și a ieșit din nou pe malul mării; și toată mulțimea a apelat la el și el îi învăța. 14 Și pe când trecea, l-a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă și i-a zis: Urmează-mă. Și s-a sculat și l-a urmat. 15 Și s-a întâmplat că, pe când Isus ședea la masă în casa lui, mulți vameși și păcătoși stăteau și împreună cu Isus și cu ucenicii Săi, căci erau mulți și L-au urmat. 16 Iar cărturarii și fariseii, când l-au văzut mâncând cu vameși și păcătoși, au zis ucenicilor săi: Cum se face că mănâncă și bea cu vameși și păcătoși? 17 Când a auzit Isus, le-a zis: „ Cei sănătoși nu au nevoie de medic, ci cei bolnavi; n-am venit să chem la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. 18 Și ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească; 19 Iar Iisus le-a zis: Pot fii odăii de mire să postească, în timp ce mirele este cu ei? atâta timp cât au mire cu ei, nu pot post. 20 Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti în acele zile. 21 De asemenea, nimeni nu coase o bucată de pânză nouă pe o haină veche; altfel bucata nouă care a umplut-o ia de pe cea veche și ruptura se înrăutățește. 22 Și nimeni nu pune vin nou în sticle vechi; altfel vinul nou sparge sticlele, și vinul se vărsă și sticlele vor fi stricate; dar vinul nou trebuie să fie pus în sticle noi. 23 Și sa întâmplat că el a trecut prin câmpurile de grâu în ziua sabatului; iar ucenicii lui au început, în timp ce mergeau, să smulgă spicele. 24 Iar fariseii i-au zis: Iată, de ce fac ei în ziua de sabat ceea ce nu este îngăduit? 25 Iar el le-a zis: „ N-ați citit niciodată ce a făcut David, când a avut nevoie și a fost flămând, el și cei ce erau cu el? 26 Cum a intrat el în Casa lui Dumnezeu în zilele marelui preot Abiatar, și a mâncat pâinele pentru propunere, care nu este îngăduit de mâncat decât preoților, și a dat și celor ce erau cu el? 27 Iar el le-a zis: Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru sabat; 28 De aceea, Fiul omului este şi Domn al Sabatului.

5 Și, după ce s-a uitat la ei de jur împrejur cu mânie, mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: Întinde-ți mâna. Și a întins-o, și mâna lui a fost sănătoasă ca cealaltă. 6 Și fariseii au ieșit și s-au sfătuit îndată cu irodienii împotriva lui, cum să-l nimicească. 7 Dar Iisus S-a retras cu ucenicii Săi la mare; și l-a urmat o mare mulțime din Galileea și din Iudeea, 8 Și din Ierusalim și din Idumea și dincolo de Iordan; şi cei din jurul Tirului şi Sidonului, o mare mulţime, după ce au auzit ce lucruri mari făcea, s-au apropiat de el. 9 Și le-a spus ucenicilor săi că o corabie mică să-l așeze din cauza mulțimii, ca să nu-l înghesuie. 10 Căci El vindecase pe mulți; încât au apăsat asupra lui ca să-l atingă, pe toţi cei ce aveau urgii. 11 Și duhurile necurate, când L-au văzut, au căzut înaintea lui și au strigat, zicând: Tu ești Fiul lui Dumnezeu. 12 Și le-a poruncit cu tărie să nu-l facă cunoscut. 13 Și s-a suit pe un munte și a chemat pe cine voia; și au venit la el. 14 Și a rânduit pe doisprezece, ca să fie cu El și să-i trimită să predice, 15 Și să aibă putere să vindece boli și să scoată draci; 16 Și Simon i-a pus numele Petru; 17 Și Iacov, fiul lui Zebedeu, și Ioan, fratele lui Iacov; și le-a numit Boanerges, adică fiii tunetului. 18 Şi Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, şi Simon Canaanitul, 19 Și Iuda Iscarioteanul, care l-a trădat și el; și au intrat într-o casă. 20 Și mulțimea s-a adunat iarăși, încât n-au putut nici măcar să mănânce pâine. 21 Iar prietenii lui, când au auzit de aceasta, au ieșit să-l apuce; 22 Iar cărturarii care s-au coborât din Ierusalim au zis: „El are pe Beelzebul și, prin căpetenia diavolilor, alungă dracii”. 23 Și i-a chemat la El și le-a zis în pilde: Cum îl poate alunga Satana pe Satana? 24 Și dacă o împărăție este împărțită împotriva ei însuși, acea împărăție nu poate rezista. 25 Și dacă o casă este împărțită împotriva ei înșiși, acea casă nu poate rezista. 26 Și dacă Satana se ridică împotriva lui însuși și este dezbinat, el nu poate rezista, dar are un sfârșit. 27 Nimeni nu poate intra în casa unui puternic și să-i strice bunurile, dacă nu va lega mai întâi pe omul puternic; și atunci își va strica casa. 28 Adevărat vă spun că toate păcatele vor fi iertate fiilor oamenilor și hulele cu care vor huli; 29 Dar cel ce va huli împotriva Duhului Sfânt nu are niciodată iertare, ci este în pericol de osândă veșnică. 30 Pentru că au zis: „Are un duh necurat”. 31 Au venit atunci frații lui și mama lui și, stând afară, au trimis la el să-l cheme. 32 Și mulțimea stătea în jurul lui și i-au spus: Iată, mama ta și frații tăi de afară te caută. 33 Iar el le-a răspuns, zicând: Cine este mama mea sau frații mei? 34 Și s-a uitat de jur împrejur la cei ce ședeau în jurul lui și a zis: Iată mama mea și frații mei! 35 Căci oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele meu, sora și mama mea.

CAPITOLUL 3 1 Și a intrat din nou în sinagogă; și era acolo un om care avea o mână uscată. 2 Și ei îl priveau, dacă îl va vindeca în ziua Sabatului; ca să-l poată acuza. 3 Iar el a zis omului care avea mâna uscată: „ Ridică-te”. 4 Și le-a zis: Este îngăduit să faceți bine în zilele de sabat sau să faceți rău? pentru a salva viața sau pentru a ucide? Dar ei au tăcut.

Evanghelia după Marcu

CAPITOLUL 4

28 Căci pământul dă roade din el însuși; mai întâi lama, apoi spicul, după aceea porumbul plin în spic. 29 Dar când rodul este adus, îndată pune secera, pentru că a venit secerișul. 30 Iar el a spus: Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu? sau cu ce comparatie o vom compara? 31 Este ca un bob de muștar, care, când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele care sunt pe pământ; 32 Dar, când este semănat, crește și devine mai mare decât toate ierburile și tărește ramuri mari; pentru ca păsările cerului să poată găzdui sub umbra lui. 33 Și cu multe astfel de pilde, el le-a spus cuvântul, așa cum au putut ei să-l audă. 34 Dar El nu le-a vorbit fără pildă; și, când erau singuri, lea explicat toate lucrurile ucenicilor Săi. 35 Și în aceeași zi, când s-a făcut seara, el le-a zis: Să trecem pe cealaltă parte. 36 Și după ce au alungat mulțimea, L-au luat chiar și când era în corabie. Și mai erau cu el și alte corăbii. 37 Și s-a ridicat o furtună mare de vânt, și valurile au bătut în corabie, încât era acum plină. 38 El era în partea din spate a corăbiei, adormit pe o pernă; 39 Și s-a sculat și a certat vântul și a zis mării: Pace, liniștește-te. Și vântul a încetat și a fost o mare calm. 40 Iar el le-a zis: De ce vă este atât de frică? cum se face că nu aveți credință? 41 Și s-au temut foarte tare, și au zis unul altuia: Ce fel de om este acesta, că până și vântul și marea îl ascultă?

1 Și a început iarăși să învețe pe malul mării; și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. 2 Și i-a învățat multe lucruri prin pilde și le-a spus în doctrina Sa: 3 Ascultă; Iată, a ieșit un semănător să semene: 4 Și s-a întâmplat, pe când el a semănat, unele au căzut pe marginea drumului, și au venit păsările cerului și au mâncat-o. 5 Și unii au căzut pe un pământ de piatră, unde nu avea mult pământ; și îndată a răsărit, pentru că nu avea adâncime de pământ; 6 Dar când a răsărit soarele, s-a ars; și pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 Și unii au căzut printre spini, iar spinii au crescut și l-au sufocat și nu a dat rod. 8 Și altele au căzut pe pământ bun și au dat roade care au răsărit și au crescut; şi a născut pe vreo treizeci, pe alţii şaizeci şi pe alţii o sută. 9 Iar el le-a zis: Cine are urechi să audă, să audă. 10 Și când era singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat pilda. 11 Și el le-a spus: „ Vă este dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu; 12 Pentru ca, văzând, să vadă și să nu vadă; iar auzind ei pot auzi, dar nu inteleg; ca nu cumva vreodată să se convertească și păcatele lor să le fie iertate. 13 Și le-a zis: „ Nu cunoașteți pilda aceasta? și atunci cum veți cunoaște toate pildele? 14 Semănătorul seamănă cuvântul. 15 Și aceștia sunt pe marginea drumului, unde este semănat cuvântul; dar când au auzit, Satana vine îndată și ia cuvântul care a fost semănat în inimile lor. 16 Și aceștia sunt la fel și cei semănați pe pământ pietros; care, după ce au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie; 17 Și n-au rădăcină în ei înșiși, și astfel să răbdați doar pentru o vreme; după aceea, când apare necazul sau persecuția din pricina Cuvântului, îndată se supără. 18 Și aceștia sunt cei semănați printre spini; cum ar fi auzi cuvântul, 19 Iar grijile acestei lumi, și înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri care intră înăuntru, sufocă cuvântul și devine fără rod. 20 Și aceștia sunt cei semănați pe pământ bun; cei care aud Cuvântul, îl primesc și aduc roade, unii treizeci, alții șaizeci și alții o sută. 21 Și le-a zis: Se aduce o lumânare ca să fie pusă sub un coș sau sub un pat? și să nu fie așezat pe un sfeșnic? 22 Căci nu este nimic ascuns, care să nu se arate; nici nimic nu a fost ținut secret, ci să iasă în străinătate. 23 Dacă are cineva urechi să audă, să audă. 24 Și le-a zis: „ Aveți grijă la ce auziți; cu ce măsură măsurați, vi se va măsura și vouă, care auziți, vi se va da mai mult”. 25 Căci celui ce are, i se va da; şi celui ce nu are, i se va lua chiar şi ceea ce are. 26 Și a spus: Așa este împărăția lui Dumnezeu, ca și cum ar arunca un om sămânța în pământ; 27 Și ar doarme și va răsări noapte și zi și sămânța ar fi sărăcăcios și va crește, El nu știe cum.

CAPITOLUL 5 1 Și au trecut de cealaltă parte a mării, în țara Gadarenilor. 2 Și când a ieșit din corabie, îndată i-a întâmpinat din morminte un om cu un duh necurat, 3 Care își avea locuința printre morminte; și nimeni nu-l putea lega, nu, nu cu lanțuri: 4 Pentru că de multe ori fusese legat cu lanțuri și lanțuri, și lanțurile fuseseră smulse de el și cătușele rupte în bucăți, și nimeni nu l-a putut îmblânzi. 5 Și mereu, noapte și zi, era în munți și în morminte, plângând și tăindu-se cu pietre. 6 Dar când L-a văzut de departe pe Isus, a alergat și I s-a închinat, 7 Și a strigat cu glas tare și a zis: Ce treabă am eu cu Tine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Cel Preaînalt? Te conjur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. 8 Căci el i-a zis: Ieși din om, duh necurat! 9 Și l-a întrebat: Care este numele tău? Iar el a răspuns, zicând: Numele Meu este Legiune, căci suntem mulți. 10 Și l-a rugat mult să nu-i trimită afară din țară. 11 Era acolo, aproape de munți, o mare turmă de porci care pășteau. 12 Și toți diavolii L-au rugat, zicând: Trimite-ne în porci, ca să intrăm în ei. 13 Și îndată Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma a alergat cu putere pe un loc abrupt în mare (erau cam două mii) și au fost sufocate în mare. 14 Iar cei care păseau porcii au fugit și au spus asta în oraș și în țară. Și au ieșit să vadă ce s-a făcut.

Evanghelia după Marcu

15 Și au venit la Isus, și l-au văzut pe Cel ce era stăpânit de diavol și avea legiunea, șezând și îmbrăcat și cu mintea lui bună; și s-au înspăimântat. 16 Iar cei ce au văzut aceasta le-au povestit cum i s-a întâmplat celui stăpânit de diavol, și de asemenea despre porci. 17 Și au început să-l roage să plece din țara lor. 18 Și când a ajuns în corabie, cel care fusese stăpânit de diavol s-a rugat să fie cu el. 19 Cu toate acestea, Isus nu l-a îngăduit, ci i-a zis: Du-te acasă la prietenii tăi și spune-le cât de mari a făcut Domnul pentru tine și a avut milă de tine. 20 Și a plecat și a început să vestească în Decapolis câte lucruri mari făcuse Isus pentru el; și toți s-au mirat. 21 Și când Isus a trecut din nou cu corabie pe malul celălalt, multă lume s-a adunat la El și era aproape de mare. 22 Și iată că a venit unul dintre conducătorii sinagogii, pe nume Iair; și când l-a văzut, a căzut la picioarele lui, 23 Și l-a rugat cu multă putere, zicând: „Fiica mea zăce pe punctul de a muri; te rog, vino și pune-ți mâinile peste ea, ca să fie vindecată; și ea va trăi. 24 Și Isus a mers cu el; și multă lume l-a urmat și l-a înghesuit. 25 Și o femeie, care a avut o scurgere de sânge de doisprezece ani, 26 Și suferise multe de la mulți medici, și cheltuise tot ce avea ea, și nu era cu nimic mai bine, ci mai degrabă a devenit mai rău, 27 Când ea a auzit de Isus, a venit în turma din spate și i-a atins haina. 28 Căci ea a spus: Dacă nu mă voi atinge decât hainele lui, voi fi sănătos. 29 Și îndată izvorul sângelui ei s-a secat; și a simțit în trupul ei că s-a vindecat de acea ciumă. 30 Și Iisus, știind îndată în Sine că virtutea ieșise din el, l-a întors în teamă și a zis: Cine s-a atins de hainele mele? 31 Ucenicii lui i-au zis: „Vezi mulţimea care te înghesuie, şi spui: Cine m-a atins? 32 Și s-a uitat în jur, ca să o vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. 33 Dar femeia, temându-se și tremurând, știind ce sa întâmplat în ea, a venit și a căzut înaintea lui și i-a spus tot adevărul. 34 Iar el ia spus: Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace și fii sănătos de urgia ta. 35 Pe când încă vorbea, din casa conducătorul sinagogii au venit niște câțiva care au zis: Fiica ta a murit; 36 De îndată ce a auzit Isus cuvântul care a fost spus, a zis conducătorului sinagogii: Nu te teme, ci doar crede. 37 Și nu a lăsat pe nimeni să-L urmeze, decât pe Petru și Iacov și Ioan, fratele lui Iacov. 38 Și a venit la casa conducătorului sinagogii și a văzut tumultul și pe cei ce plângeau și se tânguiau mult. 39 Și când a intrat, le-a zis: „ Pentru ce vă rugați și să plângeți? fata nu este moartă, ci doarme. 40 Și l-au râs de batjocură. Dar după ce i-a scos pe toți afară, a luat pe tatăl și pe mama fetei și pe cei ce erau cu el și a intrat acolo unde zăcea fata. 41 Și a luat fata de mână și i-a zis: Talitha cumi; care este, tălmăcindu-se, Doamne, îți spun, scoală-te. 42 Și îndată fata s-a sculat și a umblat; căci ea avea vârsta de doisprezece ani. Și au rămas uimiți de o mare uimire.

43 Și le-a poruncit cu tărie ca nimeni să nu știe asta; și a poruncit să i se dea ceva de mâncare. CAPITOLUL 6 1 Și a ieșit de acolo și a venit în țara lui; iar ucenicii lui îl urmează. 2 Când a venit ziua Sabatului, a început să învețe în sinagogă; și ce înțelepciune este aceasta care i s-a dat, că chiar și astfel de fapte mărețe sunt făcute prin mâinile lui? 3 Nu este acesta dulgherul, fiul Mariei, fratele lui Iacov, lui Iosif, al lui Iuda și al lui Simon? și surorile lui nu sunt aici cu noi? Și s-au jignit de el. 4 Dar Isus le-a zis: „ Nu un profet este fără cinste, ci în țara lui, între rudele lui și în casa lui. 5 Și nu putea să facă acolo nicio lucrare puternică, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat. 6 Și s-a mirat de necredința lor. Şi umbla prin sate, învăţând. 7 Și a chemat la el pe cei doisprezece și a început să-i trimită în doi în doi; și le-a dat putere asupra duhurilor necurate; 8 Și le-a poruncit să nu ia nimic pentru călătoria lor, în afară de un toiag; fără ghiseie, fără pâine, fără bani în poșetă: 9 Dar încălţaţi-vă cu încălţăminte; și nu pune două straturi. 10 Iar el le-a zis: Oriunde veţi intra într-o casă, acolo rămâneţi până veţi pleca din acel loc. 11 Și oricine nu vă va primi și nu vă va auzi, când veți pleca de acolo, scuturați țărâna de sub picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. Adevărat vă spun că va fi mai suportabil pentru Sodoma și Gomora în ziua judecății decât pentru acea cetate. 12 Și au ieșit și au propovăduit ca oamenii să se pocăiască. 13 Și au scos mulți draci și au uns cu ulei pe mulți bolnavi și i-au vindecat. 14 Împăratul Irod a auzit de el; (căci numele lui s-a răspândit:) și a spus: Că Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea se arătă în el fapte puternice. 15 Alţii ziceau: Că este Ilie. Iar alţii ziceau: Că este un profet, sau ca unul dintre prooroci. 16 Dar Irod, auzind aceasta, a zis: „Este Ioan, pe care l-am tăiat capul; a înviat din morți”. 17 Căci Irod însuși trimisese și pusese mâna pe Ioan și îl legase în temniță din pricina Irodiadei, soția fratelui său Filip, căci el se căsătorise cu ea. 18 Căci Ioan îi spusese lui Irod: „Nu-ți este îngăduit să ai nevasta fratelui tău”. 19 De aceea Irodiade a avut o ceartă împotriva lui și ar fi vrut să-l omoare; dar ea nu putea: 20 Căci Irod se temea de Ioan, știind că este un om drept și sfânt, și l-a păzit; și când l-a auzit, a făcut multe lucruri și la auzit cu bucurie. 21 Și când a venit o zi potrivită, Irod, de ziua lui, a făcut o cină domnilor, căpeteniilor și căpeteniilor săi din Galileea; 22 Și când a intrat fiica numitului Irodiade și a dansat și a plăcut lui Irod și celor ce stăteau cu el, împăratul i-a zis domnișoarei: Cere-mi ce vrei, și ți-o voi da. 23 Și i-a jurat: Orice vei cere de la mine, ți-l voi da până la jumătatea împărăției mele. 24 Și ea a ieșit și a zis mamei ei: Ce să întreb? Iar ea a spus: Capul lui Ioan Botezătorul.

Evanghelia după Marcu

25 Și ea a intrat îndată grăbită la rege și a întrebat, zicând: „Vreau să-mi dai, în curând, într-un vas, capul lui Ioan Botezătorul”. 26 Și împăratul a fost foarte întristat; totuși, de dragul jurământului său și de dragul lor care stăteau cu el, el nu a respins-o. 27 Și îndată împăratul a trimis un călău și a poruncit să-i fie adus capul; și s-a dus și l-a tăiat capul în închisoare. 28 Și i-a adus capul într-un pahar și l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei ei. 29 Și când au auzit ucenicii lui, au venit și au luat cadavrul lui și l-au pus într-un mormânt. 30 Și apostolii s-au adunat la Isus și i-au spus toate lucrurile, atât ce făcuseră, cât și ceea ce învățaseră. 31 Iar el le-a zis: Veniţi depărtaţi într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin ; 32 Și s-au dus într-un loc pustiu, cu o corabie, în particular. 33 Și poporul i-a văzut plecând, și mulți L-au cunoscut și au alergat acolo din toate cetățile, au ieșit dincolo de ei și sau adunat la El. 34 Iar Iisus, când a ieșit, a văzut multă lume și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care nu au păstor; și a început să-i învețe multe. 35 Și când ziua era deja petrecută, ucenicii lui s-au apropiat de el și i-au spus: Acesta este un loc pustiu și acum vremea a trecut. 36 Trimiteți-i, ca să meargă în țara de jur împrejur și în sate și să cumpere pâine, căci nu au ce să mănânce. 37 El a răspuns și le-a zis: Dați-le să mănânce. Iar ei i-au spus: Să mergem să cumpărăm două sute de bănuți de pâine și să le dăm să mănânce? 38 El le-a zis: Câte pâini aveţi? du-te si vezi. Și când au știut, au zis: Cinci și doi pești. 39 Și le-a poruncit să facă pe toți să se așeze în cete pe iarba verde. 40 Și s-au așezat în rânduri, câte sute și cincizeci. 41 Și după ce a luat cele cinci pâini și cei doi pești, a ridicat privirea la cer și a binecuvântat, a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor Săi să le pună înainte; și cei doi pești i-a împărțit între toți. 42 Și toți au mâncat și s-au săturat. 43 Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fragmente și cu pești. 44 Iar cei care au mâncat din pâini erau aproximativ cinci mii de oameni. 45 Și îndată și-a constrâns pe ucenicii să se urce în corabie și să meargă de cealaltă parte, înainte de Betsaida, în timp ce el a trimis poporul. 46 Și după ce i-a alungat, a plecat pe munte să se roage. 47 Când s-a făcut seara, corabia era în mijlocul mării și el singur pe uscat. 48 Și i-a văzut trudind la vâsle; pentru că vântul le era împotrivă; și pe la a patra strajă a nopții a venit la ei, umblând pe mare și ar fi vrut să treacă pe lângă ei. 49 Dar când l-au văzut umblând pe mare, au crezut că era un duh și au strigat: 50 Căci toți L-au văzut și s-au tulburat. Și îndată a vorbit cu ei și le-a zis: Îndrăzniți-vă; eu sunt; nu-ți fie frică. 51 Și s-a suit la ei în corabie; și vântul a încetat; 52 Căci nu au luat în seamă minunea pâinilor, căci inima lor era împietrită.

53 Și, după ce au trecut, au venit în țara Ghenezaret și au tras la țărm. 54 Și când au ieșit din corabie, îndată L-au cunoscut, 55 Și a alergat prin toată acea zonă de jur împrejur și a început să-i ducă în paturi pe cei bolnavi, acolo unde au auzit că este. 56 Și oriunde intra, în sate, în orașe sau în țară, puneau pe cei bolnavi pe străzi și Îl rugau să se atingă dacă nu era decât marginea hainei lui; și toți cei care se atingeau de El erau sănătoși. CAPITOLUL 7 1 Atunci s-au adunat la el fariseii și unii dintre cărturari, veniți din Ierusalim. 2 Iar când au văzut pe unii dintre ucenicii Lui mâncând pâine cu mâinile spurcate, adică nespălate, au găsit vină. 3 Căci fariseii și toți iudeii, dacă nu se spală des pe mâini, nu mănâncă, ținând tradiția bătrânilor. 4 Și când vin de la piață, dacă nu se spală, nu mănâncă. Și sunt multe alte lucruri pe care le-au primit să le țină, ca spălarea paharelor și a oalelor, a vaselor de aramă și a meselor. 5 Atunci fariseii și cărturarii L-au întrebat: De ce nu umblă ucenicii tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? 6 El a răspuns și le-a zis: Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor, după cum este scris: Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. 7 Dar în zadar Mi se închină ei, învățând ca doctrine poruncile oamenilor. 8 Căci, lăsând deoparte porunca lui Dumnezeu, ţineţi tradiţia oamenilor, ca spălarea oalelor şi a paharelor; şi multe alte asemenea lucruri pe care le faceţi. 9 Iar el le-a zis: „ Bine, lepădaţi porunca lui Dumnezeu, ca să vă păziţi propria tradiţie. 10 Căci Moise a spus: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta; și: Cine blestemă pe tată sau pe mama, să moară de moarte; 11 Dar voi ziceţi: Dacă cineva zice tatălui sau mamei sale: „Este Corban, adică un dar, cu orice ai putea fi de folos de mine; el va fi liber. 12 Și nu-i mai permiteți să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama lui; 13 Făcând fără efect Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră, pe care ați dat-o; și faceți multe asemenea lucruri. 14 Și după ce a chemat la el tot poporul, le-a spus: Ascultați-mă fiecare și înțelegeți; 15 Nu există nimic din afară, care să intre în el să-l pângărească; dar lucrurile care ies din el sunt acelea care spurcă omul. 16 Dacă are cineva urechi să audă, să audă. 17 Și când a intrat în casă din mijlocul poporului, ucenicii lui l-au întrebat despre pildă. 18 Iar el le-a zis: Sunteţi şi voi aşa fără pricepere? Nu înțelegeți că orice lucru din afară intră în om, nu-l poate spurca; 19 Pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece și iese în bătaie, curățând toate alimentele? 20 Iar el a spus: Ceea ce iese din om, ceea ce spurcă pe om. 21 Căci din interior, din inima oamenilor, ies gânduri rele, adulterii, curvie, crime,

Evanghelia după Marcu

22 Furturi, lăcomie, răutate, înșelăciune, lascivie, ochi rău, hulă, mândrie, nebunie: 23 Toate aceste lucruri rele vin din interior și spurcă pe om. 24 Și de acolo s-a ridicat și a intrat în hotarele Tirului și Sidonului și a intrat într-o casă și nu a vrut ca nimeni să știe asta; dar nu a putut fi ascuns. 25 Căci o femeie, a cărei fiică tânără avea un duh necurat, a auzit de el și a venit și a căzut la picioarele lui. 26 Femeia era greacă, de neam sirofenic; iar ea l-a rugat să scoată pe diavolul din fiica ei. 27 Dar Iisus i-a zis: „ Lasă copiii mai întâi să se sature; 28 Și ea a răspuns și i-a zis: Da, Doamne, totuși câinii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor. 29 Iar el i-a spus: Pentru această vorbă du-te; diavolul a ieșit din fiica ta. 30 Și când a venit la casa ei, a găsit pe diavolul ieșit și pe fiica ei culcată pe pat. 31 Și iarăși, plecând de la țărmurile Tirului și Sidonului, a ajuns la marea Galileii, prin mijlocul țărmurilor Decapolei. 32 Și i-au adus pe cineva surd și care avea un impediment în vorbirea lui; și îl roagă să pună mâna peste el. 33 Și l-a luat deoparte din mulțime și și-a băgat degetele în urechi, și a scuipat și i-a atins limba; 34 Și uitându-se la cer, a oftat și i-a zis: Effata, adică, deschide-te. 35 Și îndată i s-au deschis urechile și i s-a dezlegat firul limbii și a vorbit clar. 36 Și le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le-a poruncit mai mult, cu atât mai mult au publicat; 37 Și s-au uimit peste măsură, spunând: El a făcut toate lucrurile bine;

14 Ucenicii uitaseră să ia pâine și nu aveau în corabie cu ei mai mult de o pâine. 15 Și le-a poruncit, zicând: Luați seama, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. 16 Și au discutat între ei, zicând: Pentru că nu avem pâine. 17 Și când a știut Isus, le-a zis: De ce vă gândiți că nu aveți pâine? nu ați înțeles încă și nu înțelegeți? ți-ai împietrit inima încă? 18 Având ochi, nu vedeți? și având urechi, nu auziți? si nu va amintiti? 19 Când am frânt cele cinci pâini în cinci mii, câte coșuri pline cu fragmente ați ridicat? Ei i-au spus: Doisprezece. 20 Și când cei șapte din patru mii, câte coșuri pline cu fragmente ați ridicat? Iar ei au zis: Șapte. 21 Și le-a zis: Cum de nu înțelegeți? 22 Și a venit la Betsaida; şi au adus la el un orb şi l-au rugat să-l atingă. 23 Și a luat pe orb de mână și l-a scos din cetate; iar după ce i-a scuipat în ochi și și-a pus mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. 24 Și a ridicat privirea și a spus: Văd oameni ca niște copaci umblând. 25 După aceea și-a pus din nou mâinile pe ochi și l-a făcut să se uite în sus; 26 Și l-a trimis acasă, zicând: Să nu intri în cetate, nici să nu spui nimănui din cetate. 27 Și Iisus a ieșit cu ucenicii Săi în cetățile Cezareeei lui Filip; și pe drum a întrebat pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine spun oamenii că sunt eu? 28 Iar ei au răspuns: Ioan Botezătorul; dar unii spun: Ilie; iar alţii: Unul dintre prooroci. 29 Și le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt eu? Și Petru a răspuns și i-a zis: Tu ești Hristosul. 30 Și le-a poruncit să nu spună nimănui despre el. 31 Și a început să-i învețe că Fiul omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie ucis și, după trei zile, să învie. 32 Și a spus cuvântul acesta pe față. Și Petru l-a luat și a început să-l mustre. 33 Dar, după ce s-a întors și s-a uitat la ucenicii Săi, l-a certat pe Petru, zicând: Du-te în spatele meu, Satana, căci nu găsești lucrurile care sunt ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. 34 Și după ce a chemat norodul la El și cu ucenicii Săi, le-a spus: Oricine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze. 35 Căci oricine își va salva viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru mine și pentru Evanghelie, acela o va mântui. 36 Căci ce-i va folosi omului dacă va câștiga întreaga lume și-și pierde sufletul? 37 Sau ce va da omul în schimbul sufletului său? 38 De aceea oricui se va rușina de mine și de cuvintele mele în această generație adulteră și păcătoasă; și de El se va rușina și Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său cu sfinții îngeri.

CAPITOLUL 8 1 În zilele acelea, mulțimea fiind foarte mare și nu avea ce să mănânce, Isus și-a chemat la El pe ucenicii Săi și le-a zis: 2 Îmi este milă de mulțime, pentru că acum au fost cu mine de trei zile și nu au ce să mănânce; 3 Și dacă-i trimit postind la casele lor, vor leșina pe drum, căci mulți dintre ei au venit de departe. 4 Iar ucenicii lui i-au răspuns: De unde poate cineva să-i săture pe acești oameni cu pâine aici, în pustie? 5 Și i-a întrebat: Câte pâini aveți? Iar ei au zis: Șapte. 6 Și a poruncit poporului să se așeze pe pământ; și a luat cele șapte pâini, a mulțumit, a frânt și a dat ucenicilor Săi să le pună înainte; și i-au pus înaintea poporului. 7 Și aveau câțiva peștișori; și el a binecuvântat și a poruncit să le pună și pe ei înaintea lor. 8 Așa că au mâncat și s-au săturat; și au luat șapte coșuri din carnea frântă care a mai rămas. 9 Și cei ce mâncaseră erau în jur de patru mii; și i-a dat afară. 10 Și îndată a intrat într-o corabie cu ucenicii săi și a venit în părțile Dalmanuta. 11 Și fariseii au ieșit afară și au început să întrebe cu el, căutând de la el un semn din cer, ispitindu-l. 12 Și a oftat adânc în duhul său și a zis: De ce neamul acesta caută un semn? adevărat vă spun că nu se va da niciun semn acestui neam. 13 Și i-a lăsat și, intrând din nou în corabie, a plecat de cealaltă parte.

CAPITOLUL 9 1 Iar el le-a zis: „ Adevărat vă spun că sunt unii dintre cei care stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind cu putere.

Evanghelia după Marcu

2 După șase zile, Isus ia luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și i-a dus deoparte pe un munte înalt, deoparte, și a fost schimbat înaintea lor. 3 Și hainele lui au devenit strălucitoare, foarte albe ca zăpada; pentru ca nici un plin de pe pământ nu le poate albi. 4 Și li s-a arătat Ilie cu Moise și vorbeau cu Isus. 5 Și Petru a răspuns și a zis lui Isus: Învățătorule, este bine pentru noi să fim aici; și să facem trei corturi; unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie. 6 Căci nu știa ce să spună; căci le era foarte frică. 7 Și era un nor care i-a umbrit; și din nor a ieșit un glas, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit; ascultați-L. 8 Și deodată, după ce s-au uitat în jur, n-au mai văzut pe nimeni, decât pe Isus numai cu ei înșiși. 9 Și pe când coborau de pe munte, El le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până când Fiul Omului a înviat din morți. 10 Și au păstrat cu ei înșiși această vorbă, întrebându-se unii pe alții ce ar trebui să însemne învierea din morți. 11 Ei l-au întrebat, zicând: De ce spun cărturarii că mai întâi trebuie să vină Ilie? 12 Iar el le-a răspuns și le-a zis: „ Întâi vine Ilie și restabilește toate lucrurile; și cum este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere multe și să fie pus în nimic. 13 Dar eu vă spun că Ilie a venit cu adevărat și i-au făcut tot ce au cerut, după cum este scris despre el. 14 Și când a venit la ucenicii Săi, a văzut o mare mulțime în jurul lor și pe cărturari întrebând cu ei. 15 Și îndată tot norodul, când l-a privit, s-a uimit foarte mult și, alergând la el, l-a salutat. 16 Și a întrebat pe cărturari: „Ce întrebați cu ei? 17 Iar unul din mulţime a răspuns şi a zis: Învăţătorule, ţiam adus pe fiul meu, care are un duh mut; 18 Şi oriunde-l va lua, îl sfâşie; și nu puteau. 19 El i-a răspuns și a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu tine? până când te voi suferi? adu-l la mine. 20 Şi l-au adus la el; și a căzut la pământ și s-a bătut spumegând. 21 Și el l-a întrebat pe tatăl său: „ Cât de mult a trecut de când i s-a întâmplat aceasta? Iar el a spus: Despre un copil. 22 Și de multe ori l-a aruncat în foc și în ape, ca să-l nimicească; dar dacă poți face ceva, ai milă de noi și ajutăne. 23 Isus i-a spus: Dacă poți crede, toate sunt cu putință celui ce crede. 24 Și îndată tatăl copilului a strigat și a zis cu lacrimi: „Doamne, cred! ajută necredința mea. 25 Când a văzut Iisus că norodul se aduna, a certat duhul necurat, zicându-i: Duh mut și surd, îți poruncesc să ieși din el și să nu mai intri în el. 26 Și duhul a strigat, l-a sfâșiat și a ieșit din el; și a fost ca un mort; într-atât încât mulţi ziceau: El este mort. 27 Dar Isus l-a luat de mână și l-a ridicat; iar el s-a ridicat. 28 Iar când a intrat în casă, ucenicii lui l-au întrebat deoparte: De ce nu am putut să-l scoatem afară? 29 Iar el le-a spus: Acest soi nu poate ieși prin nimic, decât prin rugăciune și post. 30 Și au plecat de acolo și au trecut prin Galileea; și nu a vrut ca cineva să știe asta. 31 Căci El îi învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea: Fiul omului a fost dat în mâinile oamenilor şi ei îl vor ucide; şi după ce va fi ucis, va învia a treia zi.

32 Dar ei n-au înțeles această vorbă și s-au temut să-l întrebe. 33 Și a venit la Capernaum; și fiind în casă, i-a întrebat: „ Ce v-ați certat între voi pe drum? 34 Dar ei au tăcut, căci pe cale s-au certat între ei, cine să fie cel mai mare. 35 Și s-a așezat și a chemat pe cei doisprezece și le-a zis: Dacă dorește cineva să fie primul, acesta va fi ultimul dintre toți și slujitor al tuturor. 36 Și a luat un copil și l-a pus în mijlocul lor; și după ce l-a luat în brațe, le-a zis: 37 Oricine primește pe unul dintre astfel de copii în numele Meu, Mă primește pe Mine; și oricine Mă primește pe Mine, nu mă primește pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis. 38 Iar Ioan i-a răspuns, zicând: Învăţătorule, am văzut pe unul care scoate draci în numele tău, şi nu ne urmează; 39 Dar Iisus a zis: „ Nu-l opriți; 40 Căci cel ce nu este împotriva noastră este de partea noastră. 41 Căci oricine vă va da un pahar de apă să beți în numele Meu, pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu își va pierde răsplata. 42 Și oricine va păcăni pe unul dintre acești micuți care cred în Mine, este mai bine pentru el ca o piatră de moară să fie atârnată de gâtul lui și să fie aruncat în mare. 43 Și dacă mâna ta te păcălește, tăie-o; mai bine îți este să intri în viață slăbit, decât să mergi cu două mâini în iad, în focul care nu se va stinge niciodată. 44 Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 45 Și dacă piciorul tău te păcălește, taie-l; mai bine îți este să intri stăpânit în viață, decât să ai două picioare să fii aruncat în iad, în focul care nu se va stinge niciodată. 46 Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 47 Și dacă ochiul tău te păcălește, smulge-l; mai bine îți este să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un ochi, decât să fii aruncat în iad focul având doi ochi. 48 Unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge. 49 Căci fiecare va fi sărat cu foc și orice jertfă va fi sărat cu sare. 50 Sarea este bună; dar dacă sarea și-a pierdut sarea, cu ce o vei condimenta? Să aveți sare în voi și să aveți pace unii cu alții. CAPITOLUL 10 1 Și s-a ridicat de acolo și a intrat în țărmul Iudeii, lângă Iordanul; și poporul a apelat din nou la el; și, așa cum era de obicei, i-a învățat din nou. 2 Iar fariseii s-au apropiat de el și l-au întrebat: Este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta? ispitindu-l. 3 Iar el a răspuns și le-a zis: Ce v-a poruncit Moise? 4 Iar ei au zis: Moise a îngăduit să scrie un act de divorț și să o dea afară. 5 Iar Isus a răspuns și le-a zis: Pentru împietrirea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta. 6 Dar de la începutul creației, Dumnezeu i-a făcut bărbat și femeie. 7 Din această cauză omul va părăsi tatăl său și mama și se va lipi de soția sa; 8 Și cei doi vor fi un singur trup; deci nu mai sunt doi, ci un singur trup. 9 Deci, ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.

Evanghelia după Marcu

10 Și în casă, ucenicii lui l-au întrebat din nou despre aceeași problemă. 11 Și le-a zis: „ Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta, comite adulter împotriva ei. 12 Și dacă o femeie își lasă bărbatul și se căsătorește cu altul, ea comite adulter. 13 Și i-au adus copii mici, ca să-i atingă; și ucenicii lui i-au certat pe cei care i-au adus. 14 Dar Isus, văzând aceasta, s-a supărat foarte mult și le-a zis: Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți; 15 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca pe un copil mic, nu va intra în ea. 16 Și i-a luat în brațe, și-a pus mâinile peste ei și i-a binecuvântat. 17 Și când a ieșit pe drum, a venit unul alergând și a îngenuncheat înaintea lui și l-a întrebat: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 18 Iar Isus i-a zis: De ce mă numești bun? nu există nimic bun decât unul, adică Dumnezeu. 19 Tu știi poruncile: Să nu comite adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, să nu înșeli, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 20 Iar el a răspuns și i-a zis: Învățătorule, toate acestea leam păzit din tinerețea mea. 21 Atunci Isus, privindu-l, l-a iubit și i-a zis: Un lucru îți lipsește: du-te, vinde tot ce ai și dă-le săracilor și vei avea comoară în cer; și vino, ia crucea și urmați-mă. 22 Și s-a întristat la cuvintele acestea și a plecat mâhnit, căci avea mari averi. 23 Și Iisus s-a uitat în jur și a zis ucenicilor Săi: „ Cât de greu vor intra cei care au bogății în Împărăția lui Dumnezeu! 24 Și ucenicii au rămas uimiți de cuvintele lui. Dar Isus a răspuns iarăși și le-a zis: Copii, cât de greu le este celor care se încred în bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechea acului, decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Și s-au uimit fără măsură, zicând între ei: Cine poate fi mântuit? 27 Iar Isus, privindu-le, a zis: La oameni este cu neputință, dar nu la Dumnezeu, căci la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. 28 Atunci Petru a început să-i spună: Iată, noi am lăsat totul și te-am urmat. 29 Iar Iisus a răspuns și a zis: Adevărat vă spun că nimeni nu a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau soție, sau copii, sau pământuri, pentru mine și pentru Evanghelie. , 30 Dar el va primi de o sută, în vremea aceasta, case și frați și surori, și mame, și copii și pământuri, cu persecuții; și în lumea viitoare viața veșnică. 31 Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii; iar ultimul primul. 32 Ei erau în drum spre Ierusalim; și Isus a mers înaintea lor; și ei au rămas uimiți; și pe măsură ce urmau, le era frică. Și a luat iarăși pe cei doisprezece și a început să le spună ce trebuia să i se întâmple, 33 Zicând: Iată, ne urcăm la Ierusalim; şi Fiul omului va fi dat preoţilor cei mai de seamă şi cărturarilor; și-l vor osândi la moarte și-l vor da neamurilor;

34 Îl vor batjocori, îl vor biciui, îl vor scuipa și îl vor ucide; și a treia zi va învia. 35 Și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedeu, au venit la el și i-au zis: „Învățătorule, dorim ca tu să faci pentru noi orice vom dori”. 36 Şi le-a zis: „ Ce vreţi să vă fac eu? 37 Ei i-au spus: Dă-ne nouă să stăm, unul la dreapta ta, iar celălalt la stânga ta, în slava Ta. 38 Dar Isus le-a zis: Nu știți ce cereți; puteți să beți din paharul din care beau Eu? și să fiu botezat cu botezul cu care sunt botezat eu? 39 Iar ei i-au spus: Putem. Iar Isus le-a zis: „ Veţi bea cu adevărat din paharul din care beau Eu; și cu botezul cu care sunt botezat Eu veți fi botezați: 40 Dar să stau la dreapta mea și la stânga mea nu este al meu să dau; ci va fi dat celor pentru care este pregătit. 41 Iar cei zece au auzit aceasta, au început să fie foarte nemulțumiți de Iacov și Ioan. 42 Dar Iisus i-a chemat la El și le-a zis: ,, Știți că cei care sunt socotiți ca stăpâniți peste neamuri le domnesc; iar cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor. 43 Dar așa nu va fi între voi; ci oricine va fi mare între voi, să vă fie slujitor. 44 Și oricine dintre voi va fi cel mai mare, să fie slujitor al tuturor. 45 Căci nici Fiul omului nu a venit ca să-i fie slujit, ci să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți. 46 Și au venit la Ierihon; și pe când el ieșea din Ierihon cu ucenicii săi și cu un mare număr de oameni, Bartimeu, fiul lui Timeu, orb, stătea lângă drum, cerșind. 47 Și când a auzit că este Iisus din Nazaret, a început să strige și să spună: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! 48 Și mulți l-au poruncit să tacă; dar el a strigat cu atât mai mult: Fiul lui David, miluiește-mă! 49 Și Isus a stat pe loc și a poruncit să fie chemat. Și l-au chemat pe orb și i-au zis: „Mângâie-te, scoală-te; el te cheamă. 50 Și el, lepădându-și haina, s-a sculat și a venit la Isus. 51 Iar Isus a răspuns și i-a zis: Ce vrei să-ți fac? Orbul i-a spus: Doamne, ca să-mi primesc vederea. 52 Iar Isus i-a zis: Du-te; credinţa ta te-a vindecat. Și îndată și-a căpătat vederea și a mers după Isus pe drum. CAPITOLUL 11 1 Când s-au apropiat de Ierusalim, de Betfage și Betania, la muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2 Și le-a zis: Duceți-vă în satul de dincolo de voi; și de îndată ce veți intra în el, veți găsi un mânz legat, pe care nu a șezut nimeni; dezlegați-l și aduceți-l. 3 Și dacă vă va spune cineva: De ce faceți aceasta? spuneți că Domnul are nevoie de el; și îndată îl va trimite aici. 4 Și s-au dus și au găsit mânzul legat de ușă afară, într-un loc unde două căi se întâlnesc; și îl pierd. 5 Și unii dintre cei care stăteau acolo le-au zis: Ce faceți, dezlănțuind mânzul? 6 Și le-au spus așa cum poruncise Isus și le-au dat drumul. 7 Și au adus mânzul la Isus și și-au aruncat hainele peste el; și s-a așezat peste el. 8 Și mulți și-au întins hainele pe drum, iar alții au tăiat ramuri din copaci și le-au împrăștiat pe drum.

Evanghelia după Marcu

CAPITOLUL 12

9 Și cei ce mergeau înainte și cei ce îi urmau au strigat și au zis: Osana! Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului: 10 Binecuvântată să fie împărăția tatălui nostru David, care vine în Numele Domnului: Osana în cei de sus. 11 Și Isus a intrat în Ierusalim și în templu; și, după ce a privit în jur la toate lucrurile, și acum a venit seara, a ieșit la Betania cu cei doisprezece. 12 Și a doua zi, când au venit din Betania, i s-a făcut foame. 13 Și, văzând de departe un smochin având frunze, a venit, dacă poate să găsească ceva pe el; și când a ajuns la el, n-a găsit decât frunze; căci vremea smochinelor nu era încă. 14 Iar Iisus a răspuns și i-a zis: Nimeni nu va mânca rod din tine în veci. Și ucenicii lui au auzit-o. 15 Și au venit la Ierusalim; și Iisus a intrat în templu și a început să-i alunge pe cei ce vindeau și cumpărau în templu și a răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei; 16 Și n-a îngăduit ca cineva să poarte vreun vas prin templu. 17 Și le-a învățat și le-a zis: „ Nu este scris: „Casa Mea se va numi casă de rugăciune pentru toate neamurile?” dar voi ați făcut din ea o groapă de hoți. 18 Iar cărturarii și preoții cei mai de seamă au auzit aceasta și au căutat cum să-L piardă; 19 Şi când s-a făcut seara, a ieşit din cetate. 20 Și dimineața, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini. 21 Și Petru, aducându-și aminte, i-a zis: Învățătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat. 22 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Aveți credință în Dumnezeu. 23 Căci adevărat vă spun că oricine va zice acestui munte: Îndepărtează-te şi aruncă-te în mare; și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că lucrurile pe care le spune se vor împlini; va avea tot ce va spune. 24 De aceea vă spun că orice doriți, când vă rugați, credeți că le primiți și le veți avea. 25 Și când stați să vă rugați, iartă, dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. 26 Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. 27 Și s-au întors la Ierusalim; și pe când el mergea în templu, au venit la el preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrânii, 28 Și spune-i: Cu ce autoritate faci aceste lucruri? și cine ția dat această putere să faci aceste lucruri? 29 Iar Iisus a răspuns și le-a zis: Și eu vă voi întreba o singură întrebare și răspundeți-Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30 Botezul lui Ioan a fost din cer sau al oamenilor? răspunde-mi. 31 Și s-au gândit între ei, zicând: Dacă vom spune: Din ceruri; el va zice: Atunci de ce nu l-aţi crezut? 32 Dar dacă vom spune: Despre oameni; ei se temeau de popor, căci toţi oamenii socoteau pe Ioan că el este întradevăr un profet. 33 Iar ei, răspunzând, au zis lui Isus: Nu putem spune. Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.

1 Și a început să le vorbească prin pilde. Un om a sădit o vie, a pus un gard viu în jurul ei, a săpat un loc pentru grăsimea vinului, și a zidit un turn, l-a închiriat agricultorilor și a mers într-o țară îndepărtată. 2 Iar la vremea vremii, a trimis un slujitor la vizionari, ca să primească de la agricultori din rodul viei. 3 Și l-au prins, l-au bătut și l-au dat afară cu gol. 4 Şi iarăşi a trimis la ei un alt slujitor; şi l-au aruncat cu pietre, l-au rănit în cap şi l-au dat afară, cu mâna ruşinoasă. 5 Şi iarăşi a trimis pe altul; și pe el l-au ucis și pe mulți alții; bătând pe unii și ucigându-i pe unii. 6 Având deci un singur fiu, preaiubitul lui, l-a trimis și pe ultimul la ei, spunând: Ei vor venera pe fiul meu. 7 Dar acei agricultori au zis între ei: Acesta este moștenitorul; vino, să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră. 8 Și l-au luat, l-au omorât și l-au aruncat afară din vie. 9 Ce va face, deci, stăpânul viei? el va veni și va nimici pe vigări și va da via altora. 10 Și nu ați citit scriptura aceasta; Piatra pe care au lepădat-o ziditorii a devenit capul colțului: 11 Aceasta a fost fapta Domnului, și este minunat în ochii noștri? 12 Și căutau să-l apuce, dar se temeau de popor, căci știau că el rostise pilda împotriva lor; și l-au părăsit și au plecat. 13 Și au trimis la el câțiva dintre farisei și dintre irodieni, ca să-l prindă în cuvintele lui. 14 Și când au venit, i-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și nu-ți pasă de nimeni; tribut adus Cezarului, sau nu? 15 Să dăm, sau să nu dăm? Dar el, cunoscând făţarnicia lor, le-a zis: De ce mă ispiteşti? adu-mi un ban, ca să-l văd. 16 Și l-au adus. Iar el le-a zis: „ A cui este acest chip și inscripția aceasta? Iar ei i-au spus: Al Cezarului. 17 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Și s-au mirat de el. 18 Atunci au venit la el saducheii, care spun că nu este înviere; și l-au întrebat, zicând: 19 Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă moare fratele cuiva, şi-şi lasă soţia în urma lui şi nu lasă copii, fratele său să-şi ia nevasta şi să-i ridice fratelui său sămânţă. 20 Acum erau șapte frați; 21 Și al doilea a luat-o și a murit, și n-a lăsat nicio sămânță; și al treilea la fel. 22 Și cei șapte au avut-o și n-au lăsat sămânță; în ultimul rând, femeia a murit și ea. 23 Deci, la înviere, când vor învia ei, a cui soție va fi ea dintre ei? căci cei şapte au avut-o de soţie. 24 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Nu vă înşelaţi deci, pentru că nu cunoaşteţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci când vor învia din morți, nici nu se căsătoresc, nici nu se căsătoresc; ci sunt ca îngerii care sunt în ceruri. 26 Și despre morți, ca ei să învie, n-ați citit în cartea lui Moise cum i-a vorbit Dumnezeu în tufiș, zicând: Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov? ? 27 El nu este Dumnezeul celor morți, ci Dumnezeul celor vii; de aceea greșiți foarte mult.

Evanghelia după Marcu

28 Și a venit unul dintre cărturari și, auzindu-i discutând împreună, și văzând că le-a răspuns bine, l-a întrebat: Care este prima poruncă dintre toate? 29 Iar Isus i-a răspuns: „ Prima dintre toate poruncile este: Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn: 30 Și să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău, din tot mintea ta și din toată puterea ta: aceasta este prima poruncă. 31 Iar a doua este asemănătoare, și anume aceasta: Să iubești aproapele tău ca pe tine însuți. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea. 32 Iar cărturarul i-a zis: Ei bine, Învăţătorule, ai spus adevărul, căci este un singur Dumnezeu; și nu este altul decât el: 33 Și să-L iubești cu toată inima și cu toată priceperea și cu tot sufletul și cu toată puterea și să-l iubești pe aproapele său ca pe sine însuși, este mai mult decât toate arderile de tot și jertfele. 34 Iar Iisus, văzând că răspunde cu înțelepciune, i-a zis: Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu. Și niciun om după aceea nu a îndrăznit să-i pună vreo întrebare. 35 Isus a răspuns și a zis, în timp ce învăța în templu: Cum spun cărturarii că Hristos este Fiul lui David? 36 Căci David însuși a spus prin Duhul Sfânt: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale”. 37 De aceea David însuşi îl numeşte Domn; și de unde este fiul lui? Iar oamenii de rând l-au auzit cu bucurie. 38 Și le-a zis în învățătura sa: Păziți-vă de cărturari, cărora le place să meargă în haine lungi și iubesc salutările pe piețe, 39 Și scaunele de cap în sinagogi și camerele de sus la sărbători; 40 Care devorează casele văduvelor și, ca prefăcătorie, fac rugăciuni lungi; acestea vor primi o osândă mai mare. 41 Și Iisus stătea lângă vistierie și a văzut cum poporul aruncă bani în vistierie; și mulți bogați aruncau mult. 42 Și a venit o văduvă săracă și a aruncat înăuntru doi acarieni, care fac un leu. 43 Și a chemat la el pe ucenicii Săi și le-a zis: „ Adevărat vă spun că această săracă văduvă a băgat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie; 44 Pentru tot ce au aruncat din belşug; dar ea din lipsa ei a aruncat tot ce avea, chiar și toată viața ei.

7 Și când veți auzi de războaie și zvonuri de războaie, nu vă tulburați, căci astfel de lucruri trebuie să fie; dar sfârşitul nu va fi încă. 8 Căci se va ridica națiune împotriva neamului și împărăție împotriva împărăției, și vor fi cutremure în diferite locuri și vor fi foamete și necazuri: acestea sunt începuturile durerilor. 9 Dar luaţi seama la voi înşivă, căci vă vor preda consiliilor; și în sinagogi veți fi bătuți și veți fi duși înaintea conducătorilor și împăraților din pricina mea, ca mărturie împotriva lor. 10 Și Evanghelia trebuie să fie mai întâi publicată între toate neamurile. 11 Dar când vă vor conduce și vă vor preda, să nu vă gândiți dinainte la ceea ce veți vorbi și să nu gândiți; Duhul Sfânt. 12 Acum fratele va trăda pe frate la moarte, iar tatăl pe fiul; și copiii se vor ridica împotriva părinților lor și îi vor face să fie omorâți. 13 Şi veţi fi urâţi de toţi oamenii din pricina Numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acesta va fi mântuit. 14 Dar când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit profetul Daniel, stând acolo unde nu trebuie, (cine citește să înțeleagă), atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți: 15 Și cel ce este pe acoperiș să nu coboare în casă și să nu intre în ea, ca să ia ceva din casa lui; 16 Și cel ce este pe câmp să nu se întoarcă înapoi ca să-și ia haina. 17 Dar vai de cei însărcinați și de cei care alăptează în zilele acelea! 18 Și rugați-vă ca fuga voastră să nu fie iarna. 19 Căci în acele zile va fi o suferință, așa cum nu a fost de la începutul creației pe care a creat-o Dumnezeu până acum, și nici nu va mai fi. 20 Și dacă Domnul nu ar fi scurtat acele zile, nici un trup nu ar fi mântuit; dar pentru cei aleși, pe care i-a ales, a scurtat zilele. 21 Și atunci, dacă vă va spune cineva: Iată, Iată Hristos; sau, iată, el este acolo; nu-l crede: 22 Căci se vor ridica hristoși mincinoși și profeți mincinoși și vor face semne și minuni, ca să ademenească, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. 23 Dar luați seama: iată, v-am prezis toate lucrurile. 24 Dar în acele zile, după acel necaz, soarele se va întuneca și luna nu-și va da lumina, 25 Și stelele cerului vor cădea și puterile care sunt în ceruri se vor zgudui. 26 Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe nori cu mare putere și slavă. 27 Și atunci El își va trimite îngerii și își va aduna pe aleșii Săi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului. 28 Învață acum o pildă a smochinului; Când ramura ei este încă fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape; 29 La fel și voi, când veți vedea că se întâmplă aceste lucruri, să știți că este aproape, chiar la uși. 30 Adevărat vă spun că acest neam nu va trece până nu se vor face toate aceste lucruri. 31 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.

CAPITOLUL 13 1 Și când ieșea din templu, unul dintre ucenicii lui i-a zis: Învățătorule, vezi ce fel de pietre și ce clădiri sunt aici! 2 Iar Isus, răspunzând, i-a zis: Vezi aceste clădiri mari? nu se va lăsa piatră peste alta, care să nu fie dărâmată. 3 Și în timp ce ședea pe muntele Măslinilor, vizavi de templu, Petru și Iacov și Ioan și Andrei l-au întrebat în parte: 4 Spune-ne, când vor fi aceste lucruri? și care va fi semnul când toate aceste lucruri se vor împlini? 5 Iar Iisus, răspunzându-le, a început să spună: Luați seama ca nimeni să nu vă înșele; 6 Căci mulţi vor veni în Numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos; și îi va înșela pe mulți.

Evanghelia după Marcu

32 Dar despre ziua aceea și despre ceasul acela nu știe nimeni, nici îngerii care sunt în ceruri, nici Fiul, ci Tatăl. 33 Luați seama, vegheați și rugați-vă, căci nu știți când va fi vremea. 34 Căci Fiul omului este ca un om care pleacă într-o călătorie îndepărtată, care și-a părăsit casa și a dat putere slujitorilor săi și fiecăruia lucrarea lui și a poruncit portarului să vegheze. 35 Vegheați deci, căci nu știți când va veni stăpânul casei, la seară, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața; 36 Nu cumva venind deodată să te găsească dormind. 37 Și ceea ce vă spun vouă, le spun tuturor: Vegheați.

20 Iar el a răspuns și le-a zis: „ Este unul dintre cei doisprezece, care se scufundă cu mine în farfurie. 21 Fiul omului merge într-adevăr, după cum este scris despre el; dar vai de acel om prin care Fiul omului este trădat! bine ar fi fost pentru acel om dacă nu s-ar fi născut niciodată. 22 Și pe când mâncau ei, Isus a luat pâine, a binecuvântat, a frânt-o și le-a dat și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul meu. 23 Și a luat paharul și, după ce a mulțumit, le-a dat; și au băut toți din el. 24 Și le-a zis: „ Acesta este sângele Meu din Noul Legământ, care este vărsat pentru mulți”. 25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței de vie, până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Și după ce au cântat un imn, au ieșit în muntele Măslinilor. 27 Iar Iisus le-a zis: „ Veți să vă supărați toți din pricina Mine în noaptea aceasta; căci este scris: „Voi lovi pe păstor și oile vor fi împrăștiate”. 28 Dar după ce am înviat, voi merge înaintea voastră în Galileea. 29 Dar Petru i-a spus: Deși toți vor fi supărați, totuși eu nu. 30 Și Iisus i-a zis: Adevărat îți spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, înainte să cânte de două ori cocoșul, mă vei lepăda de trei ori. 31 Dar el a spus cu atât mai vehement: Dacă aș muri cu tine, nu te voi lepăda în niciun fel. La fel au spus și toți. 32 Și au ajuns într-un loc numit Ghetsimani ; 33 Și a luat cu el pe Petru, pe Iacov și pe Ioan, și a început să fie foarte uimit și să fie foarte greu; 34 Și le-a zis: „ Sufletul meu este foarte întristat până la moarte; rămâneți aici și vegheați. 35 Și a mers puțin înainte, a căzut la pământ și s-a rugat ca, dacă va fi cu putință, să treacă ceasul de la el. 36 Iar el a zis: Avva, Părinte, toate îți sunt cu putință; ia de la mine acest pahar; dar nu ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce vrei Tu. 37 Și a venit și i-a găsit dormind și a zis lui Petru: Simone, tu dormi? nu ai putut să privești o oră? 38 Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. Spiritul este cu adevărat gata, dar carnea este slabă. 39 Și iarăși s-a dus și s-a rugat și a spus aceleași cuvinte. 40 Și când s-a întors, i-a găsit din nou adormiți (căci ochii lor erau grei), nici nu știau ce să-i răspundă. 41 Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți acum și odihniți-vă; este de ajuns, a venit ceasul; iată, Fiul omului este trădat în mâinile păcătoșilor. 42 Scoală-te, hai să mergem; iată, cel ce mă trădează este aproape. 43 Și îndată, pe când încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și cu el o mare mulțime cu săbii și toiag, de la preoții cei mai de seamă, de la cărturari și de la bătrâni. 44 Iar cel ce L-a trădat le dăduse un semn, zicând: Pe cine voi săruta, acela este; ia-l și duce-l departe în siguranță. 45 Și de îndată ce a venit, s-a dus îndată la el și a zis: Învățătorule, stăpâne; și l-a sărutat. 46 Și și-au pus mâinile peste el și l-au luat. 47 Și unul dintre cei care stăteau lângă a scos sabia și a lovit un slujitor al marelui preot și i-a tăiat urechea.

CAPITOLUL 14 1 După două zile a fost sărbătoarea Paștilor și a azimelor; și preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-l ia cu meșteșug și să-l omoare. 2 Dar ei au zis: Nu în ziua sărbătorii, ca nu cumva să fie zarvă în popor. 3 Și fiind în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea el la masă, a venit o femeie, care avea o cutie de alabastru cu mir de nard foarte prețios; iar ea a frânat cutia și i-a turnat-o pe cap. 4 Și au fost unii care erau mâniați în ei înșiși și ziceau: De ce s-a făcut această risipă de mir? 5 Căci ar fi putut fi vândut cu mai mult de trei sute de bănuți și ar fi fost dat săracilor. Și au murmurat împotriva ei. 6 Iar Isus a zis: Lasă-o în pace; de ce o deranjezi? ea a făcut o lucrare bună asupra mea. 7 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și, oricând vreți, le puteți face bine; dar pe Mine nu mă aveți întotdeauna. 8 Ea a făcut ce a putut: a venit dinainte să ungă trupul meu pentru îngropare. 9 Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită această Evanghelie în toată lumea, se va vorbi și despre aceasta, pe care a făcut-o, ca amintire a ei. 10 Și Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la preoții cei mai de seamă, ca să-L trădeze lor. 11 Și când au auzit, s-au bucurat și i-au promis că-i vor da bani. Și a căutat cum să-l trădeze convenabil. 12 Și în prima zi a azimelor, când au jertfit Paștele, ucenicii lui i-au zis: Unde vrei să mergem și să pregătim ca să mănânci Paștele? 13 Și a trimis pe doi dintre ucenicii Săi și le-a zis: „ Ducețivă în cetate și vă va întâlni un om care poartă un ulcior cu apă; urmați-l”. 14 Și oriunde va intra el, spuneți stăpânului casei: Învățătorul spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca Paștele cu ucenicii Mei? 15 Și vă va arăta o încăpere mare de sus, mobilată și pregătită; acolo pregătiți-ne pentru noi. 16 Ucenicii lui au ieșit și au venit în cetate și au găsit așa cum le spusese El și au pregătit Paștele. 17 Și seara a venit cu cei doisprezece. 18 Și pe când stăteau ei și mâncau, Isus a spus: Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, mă va trăda. 19 Și au început să fie întristați și să-i spună unul câte unul: Sunt eu? iar altul a spus: Sunt eu?

Evanghelia după Marcu

48 Iar Iisus a răspuns și le-a zis: „ Ați ieșit, ca împotriva unui hoț, cu săbii și cu toiag, ca să Mă luați? 49 În fiecare zi eram cu voi în templu, învăţând, şi nu M-aţi luat; dar trebuie să se împlinească Scripturile. 50 Și toți L-au părăsit și au fugit. 51 Și l-a urmat un tânăr, care avea o pânză de in turnată în jurul trupului său gol; iar tinerii l-au apucat: 52 Și a lăsat pânza de in și a fugit de la ei gol. 53 Și l-au dus pe Isus la marele preot; și cu el erau adunați toți preoții cei mai de seamă, bătrânii și cărturarii. 54 Și Petru l-a urmat de departe, până în palatul marelui preot; și a șezut cu slujitorii și s-a încălzit la foc. 55 Și preoții cei mai de seamă și tot soborul au căutat mărturie împotriva lui Isus, ca să-l omoare; și nu a găsit niciunul. 56 Căci mulți au depus mărturie mincinoasă împotriva lui, dar mărturia lor nu a fost de acord. 57 Și unii s-au sculat și au depus mărturie mincinoasă împotriva lui, zicând: 58 L-am auzit spunând: „Voi distruge acest templu, care este făcut de mână, și în trei zile voi zidi altul făcut fără mâini. 59 Dar nici mărturia lor nu a fost de acord împreună. 60 Și marele preot s-a ridicat în mijloc și a întrebat pe Isus, zicând: Nu răspunzi nimic? ce mărturisesc aceştia împotriva ta? 61 Dar el a tăcut și nu a răspuns nimic. Marele preot l-a întrebat iarăși și i-a zis: Tu ești Hristosul, Fiul Fericitului? 62 Și Isus a spus: Eu sunt; și veți vedea pe Fiul omului șezând la dreapta puterii și venind pe norii cerului. 63 Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele și a zis: Ce mai avem nevoie de martori? 64 Voi ați auzit hula: ce credeți? Și toți l-au condamnat să fie vinovat de moarte. 65 Și unii au început să scuipe peste el, să-i acopere fața, să-l lovească și să-i spună: „Proorocește!” și slujitorii l-au lovit cu palmele. 66 Și pe când Petru era jos, în palat, a venit una dintre roabe ale marelui preot: 67 Și văzându-l pe Petru încălzindu-se, s-a uitat la el și i-a zis: Și tu erai și tu cu Isus din Nazaret. 68 Dar el a tăgăduit, zicând: Nu ştiu, nici nu înţeleg ce spui. Și a ieșit în pridvor; iar cocoşul cânta. 69 Și o roabă l-a văzut iarăși și a început să spună celor ce stăteau lângă: Acesta este unul dintre ei. 70 Și a negat din nou. Iar puţin după aceea, cei ce stăteau acolo i-au zis iarăşi lui Petru: Cu siguranţă eşti unul dintre ei, căci eşti galilean şi vorbirea ta este de acord cu aceasta. 71 Dar el a început să blesteme și să jure, zicând: Nu cunosc pe acest om despre care vorbiți. 72 Și a doua oară cocoșul a sunat. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul pe care i-a spus Isus: Înainte să cânte de două ori cocoșul, să mă lepezi de trei ori. Și când s-a gândit la asta, a plâns.

3 Iar preoții cei mai de seamă l-au acuzat de multe lucruri, dar el nu a răspuns nimic. 4 Și Pilat l-a întrebat iarăși, zicând: Nu răspunzi nimic? iată câte lucruri mărturisesc împotriva ta. 5 Dar Isus încă nu a răspuns nimic; încât Pilat s-a mirat. 6 Acum, la sărbătoarea aceea, le-a eliberat un singur prizonier, pe oricine doreau. 7 Și era unul, numit Baraba, care stătea legat cu cei ce s-au răsculat împreună cu el, care au ucis în răscoală. 8 Și mulțimea, strigând cu voce tare, a început să-i ceară să facă așa cum le făcuse vreodată. 9 Dar Pilat le-a răspuns, zicând: Vreţi să vă eliberez pe Împăratul Iudeilor? 10 Căci știa că arhiereii l-au dat de invidie. 11 Dar preoții cei mai de seamă au îndemnat poporul să le elibereze mai degrabă pe Baraba. 12 Și Pilat a răspuns și le-a zis iarăși: „Ce vreți deci să-i fac celui pe care voi îl numiți Împăratul iudeilor? 13 Și iar ei au strigat: Răstignește-l. 14 Atunci Pilat le-a zis: Ce rău a făcut? Și ei strigau cu atât mai tare: Răstignește-l. 15 Și Pilat, vrând să mulțumească norodul, le-a eliberat pe Baraba și l-a dat pe Isus, după ce L-a biciuit, să fie răstignit. 16 Iar ostașii l-au dus în sala, numită Pretoriu; și cheamă împreună toată trupa. 17 Și l-au îmbrăcat cu purpură și au placat o coroană de spini și i-au pus-o în jurul capului, 18 Și au început să-l salute: Bucură-te, Împăratul Iudeilor! 19 Și l-au lovit în cap cu o trestie, l-au scuipat și, plecând genunchii, i s-au închinat. 20 Și după ce l-au batjocorit, i-au scos purpura și i-au pus hainele lui și l-au scos afară să-l răstignească. 21 Și l-au silit pe un Simon Cireneanul, care trecea, ieșind din țară, tatăl lui Alexandru și al lui Rufus, să-și poarte crucea. 22 Și l-au dus în locul Golgota, care se tălmăcește: Locul craniului. 23 Și i-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar el nu a primit. 24 Și după ce L-au răstignit, i-au împărțit hainele, aruncând la sorți ce trebuia să ia fiecare. 25 Și era ceasul al treilea și L-au răstignit. 26 Și inscripția acuzației lui era scrisă peste: REGELE IUDEILOR. 27 Și împreună cu el au răstignit doi tâlhari; unul de la dreapta lui, iar celălalt de la stânga. 28 Și s-a împlinit Scriptura care spune: „Și a fost numărat cu cei fărădelege”. 29 Iar cei ce treceau l-au batjocorit, clătinând din cap și zicând: Ah, tu, care distrugi templul și îl zidești în trei zile! 30 Mântuiește-te pe tine însuți și coboară de pe cruce. 31 Tot aşa şi preoţii cei mai de seamă, batjocorind, ziceau între ei împreună cu cărturarii: „El i-a mântuit pe alţii; pe sine nu se poate salva. 32 Să coborâm acum de pe cruce Hristos, Împăratul lui Israel, ca să vedem și să credem. Și cei răstigniți împreună cu El l-au ocărât. 33 Și când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea. 34 Și la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, zicând: Eloi, Eloi, lama sabactani? care este, tălmăcindu-se, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?

CAPITOLUL 15 1 Și îndată dimineața, preoții cei mai de seamă au ținut consultanță cu bătrânii și cărturarii și cu tot soborul și L-au legat pe Isus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. 2 Și Pilat l-a întrebat: „Tu ești regele iudeilor? Iar el, răspunzând, i- a zis: Tu spui.

Evanghelia după Marcu

35 Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit, au zis: Iată, el îl cheamă pe Ilie. 36 Și unul a alergat și a umplut un burete plin cu oțet, și l-a pus pe o trestie și i-a dat să bea, zicând: Lasă-l! să vedem dacă Elias va veni să-l doboare. 37 Și Isus a strigat cu glas tare și și-a dat duhul. 38 Și vălul templului s-a rupt în două de sus până jos. 39 Și când sutașul, care stătea în fața lui, a văzut că așa striga și și-a dat duhul, a spus: Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu. 40 Erau și femei care priveau de departe: printre care se aflau Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov cel Mic și a lui Iosif, și Salomeea; 41 (Cine, de asemenea, când era în Galileea, L-a urmat și Ia slujit;) și multe alte femei care s-au suit cu el la Ierusalim. 42 Și acum, când a venit seara, pentru că era pregătirea, adică cu o zi înainte de Sabat, 43 Iosif din Arimateea, un sfătuitor cinstit, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu, a venit și a intrat cu îndrăzneală la Pilat și a tânjit trupul lui Isus. 44 Și Pilat s-a mirat dacă era deja mort; 45 Și când a știut despre sutaș, a dat trupul lui Iosif. 46 Și a cumpărat in subțire și l-a dat jos, l-a înfășurat în in și l-a așezat într-un mormânt care era săpat într-o stâncă și a rostogolit o piatră până la ușa mormântului. 47 Și Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosif, au văzut unde era întins.

14 După aceea, El s-a arătat celor unsprezece, pe când stăteau la masă, și i-a mustrat pentru necredința și împietrirea inimii lor, pentru că nu i-au crezut pe cei ce Lau văzut după ce a înviat. 15 Și le-a zis: Mergeți în toată lumea și propovăduiți Evanghelia oricărei făpturi. 16 Cine va crede și va fi botezat va fi mântuit; dar cel ce nu va crede va fi osândit. 17 Și aceste semne îi vor urma pe cei ce cred; În numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; 18 Ei vor ridica șerpi; și dacă vor bea ceva de moarte, nu le va face rău; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi se vor vindeca. 19 Atunci, după ce Domnul le-a vorbit, a fost primit sus la cer și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. 20 Și au ieșit și au propovăduit peste tot, Domnul lucrând cu ei și întărind Cuvântul cu semne care urmau. Amin.

CAPITOLUL 16 1 Când a trecut Sabatul, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea, cumpăraseră mirodenii dulci, ca să vină să-l ungă. 2 Și foarte devreme, în prima zi a săptămânii, au venit la mormânt la răsăritul soarelui. 3 Și au zis între ei: Cine ne va rostogoli piatra de la ușa mormântului? 4 Și când s-au uitat, au văzut că piatra era răsturnată, căci era foarte mare. 5 Și, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând pe partea dreaptă, îmbrăcat într-o haină lungă, albă; și s-au speriat. 6 Iar el le-a zis: „Nu vă înspăimântați; Îl căutați pe Isus din Nazaret, care a fost răstignit; a înviat; nu este aici: iată locul unde l-au pus. 7 Dar mergeți, spuneți ucenicilor Săi și lui Petru că el merge înaintea voastră în Galileea; acolo îl veți vedea, precum v-a spus. 8 Și au ieșit repede și au fugit din mormânt; căci tremurau şi s-au uimit; nici nu au spus nimic nimănui; căci le era frică. 9 Când Isus a înviat devreme în prima zi a săptămânii, I s-a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte draci. 10 Și ea s-a dus și a spus celor ce fuseseră cu el, în timp ce ei plângeau și plângeau. 11 Iar ei, când au auzit că el trăiește și că a fost văzut de ea, n-au crezut. 12 După aceea, el s-a arătat sub o altă formă la doi dintre ei, pe când mergeau, și s-au dus la țară. 13 Și s-au dus și le-au spus celor rămași; și nu i-au crezut.

Evanghelia după Luca

23 Și s-a întâmplat că, de îndată ce s-au împlinit zilele slujirii sale, a plecat la propria sa casă. 24 După acele zile, soția sa Elisabeta a rămas însărcinată și s-a ascuns cinci luni, zicând: 25 Așa a procedat Domnul cu mine în zilele în care S-a uitat la mine, ca să-mi înlăture ocara dintre oameni. 26 Și în luna a șasea, îngerul Gavril a fost trimis de la Dumnezeu într-o cetate a Galileii, numită Nazaret, 27 Pentru o fecioară căsătorită cu un bărbat al cărui nume era Iosif, din casa lui David; iar fecioarei se numea Maria. 28 Și îngerul a intrat la ea și i-a zis: „Bucură-te, care ești foarte binecuvântată, Domnul este cu tine; binecuvântată ești între femei. 29 Și când l-a văzut, s-a tulburat de cuvintele lui și și-a gândit ce fel de salut ar trebui să fie acesta. 30 Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Maria, căci ai găsit har la Dumnezeu. 31 Și iată, vei rămâne însărcinată în pântecele tău și vei naște un fiu și îi vei pune numele ISUS. 32 El va fi mare și va fi numit Fiul Celui Prea Înalt; și Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David. 33 El va domni peste casa lui Iacov pentru totdeauna; şi împărăţia lui nu va avea sfârşit. 34 Atunci Maria a zis îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta, căci nu cunosc bărbat?” 35 Și îngerul i-a răspuns și i-a zis: Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri; 36 Și iată, Elisabeta, verișoara ta, și ea a zămislit un fiu la bătrânețe; și aceasta este luna a șasea cu ea, care era numită stearpă. 37 Căci nimic nu va fi cu neputinţă la Dumnezeu. 38 Și Maria a spus: Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul Tău. Și îngerul a plecat de la ea. 39 În acele zile, Maria s-a sculat și a mers în grabă în munți, într-o cetate a lui Iuda; 40 Și a intrat în casa lui Zaharia și a salutat-o pe Elisabeta. 41 Și s-a întâmplat că, când Elisabeta a auzit salutul Mariei, pruncul a sărit în pântecele ei; și Elisabeta a fost umplută de Duhul Sfânt: 42 Și ea a vorbit cu glas tare și a zis: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. 43 Și de unde îmi este aceasta, că maica Domnului meu să vină la mine? 44 Căci, iată, de îndată ce glasul salutului tău a răsunat în urechile mele, pruncul a sărit în pântecele meu de bucurie. 45 Și binecuvântată este cea care a crezut, căci vor avea loc acele lucruri care i-au fost spuse de la Domnul. 46 Și Maria a spus: Sufletul meu îl mărește pe Domnul, 47 Și duhul meu s-a bucurat de Dumnezeu, Mântuitorul meu. 48 Căci a luat în seamă starea smerită a roabei sale, căci, iată, de acum înainte toate neamurile mă vor numi binecuvântat. 49 Căci Cel Puternic mi-a făcut lucruri mari; şi sfânt este numele lui. 50 Și mila Lui este asupra celor ce se tem de El, din generație în generație. 51 El a arătat putere cu brațul său; i-a împrăștiat pe cei mândri în închipuirea inimii lor. 52 El a dărâmat pe cei puternici de pe scaunele lor și i-a înălțat pe cei de jos. 53 El ia umplut cu lucruri bune pe cei flămânzi; și pe bogați i-a trimis cu gol.

CAPITOLUL 1 1 Întrucât mulți s-au gândit să prezinte în ordine o declarație despre acele lucruri în care se crede cu siguranță printre noi, 2 Aşa cum ne-au dat nouă, care de la început au fost martori oculari şi slujitori ai Cuvântului; 3 Și mie mi s-a părut bine, după ce am înțeles perfect toate lucrurile de la început, să-ți scriu în ordine, preasalt Teofil, 4 Pentru ca tu să cunoști certitudinea acelor lucruri în care ai fost instruit. 5 Era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot, numit Zaharia, din rândul lui Abia; și soția lui era dintre fiicele lui Aaron și se numea Elisabeta. 6 Și amândoi erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului. 7 Și n-au avut nici un copil, pentru că Elisabeta era stearpă și amândoi erau acum îmbătrâniți de ani. 8 Și s-a întâmplat că, în timp ce el îndeplinea slujba de preot înaintea lui Dumnezeu, în ordinea cărții sale, 9 După obiceiul preotului, soarta lui era să ardă tămâie când intra în Templul Domnului. 10 Și toată mulțimea poporului se ruga afară la vremea tămâierii. 11 Și i s-a arătat un înger al Domnului stând pe partea dreaptă a altarului de tămâie. 12 Și, când l-a văzut Zaharia, s-a tulburat și frica a căzut asupra lui. 13 Dar îngerul i-a zis: Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată; și soția ta Elisabeta îți va naște un fiu și îi vei pune numele Ioan. 14 Și vei avea bucurie și veselie; şi mulţi se vor bucura de naşterea lui. 15 Căci va fi mare înaintea Domnului și nu va bea nici vin, nici băutură tare; și el va fi umplut de Duhul Sfânt, chiar din pântecele mamei sale. 16 Și pe mulți dintre copiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. 17 Și va merge înaintea lui în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților către copii și pe cei neascultători către înțelepciunea drepților; să pregătească un popor pregătit pentru Domnul. 18 Și Zaharia a zis îngerului: De unde să știu asta? căci sunt un bătrân și soția mea îmbătrânită de ani. 19 Și îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavril, care stau în fața lui Dumnezeu; și sunt trimis să-ți vorbesc și să-ți arăt vestea cea bună. 20 Și iată, vei fi mut și nu vei putea vorbi, până în ziua când se vor săvârși aceste lucruri, pentru că nu crezi cuvintele Mele, care se vor împlini la vremea lor. 21 Și poporul l-a așteptat pe Zaharia și s-a mirat că a rămas atât de mult în templu. 22 Și când a ieșit, nu a putut să le vorbească; și ei au înțeles că avusese o vedenie în templu; pentru că le-a făcut semn și a rămas fără cuvinte.

Evanghelia după Luca

54 El a ajutat pe robul Său Israel, ca să-și amintească de mila Lui; 55 Așa cum le-a vorbit părinților noștri, lui Avraam și seminței lui pentru totdeauna. 56 Și Maria a rămas cu ea cam trei luni și s-a întors la casa ei. 57 Acum Elisabeta a sosit vremea plină ca să fie născută; și ea a născut un fiu. 58 Iar vecinii ei și verii ei au auzit cum Domnul a arătat mare milă asupra ei; și s-au bucurat cu ea. 59 Și s-a întâmplat că în ziua a opta au venit să circumcidă copilul; și i-au numit Zaharia, după numele tatălui său. 60 Și mama lui a răspuns și a zis: Nu așa; dar el se va numi Ioan. 61 Iar ei i-au spus: Nu este niciunul din neamurile tale care să poată fi numit cu acest nume. 62 Și au făcut semne tatălui său, cum voia să-l cheme. 63 Și a cerut o masă de scris și a scris, zicând: Numele Lui este Ioan. Și s-au minunat pe toți. 64 Și îndată i s-a deschis gura și i s-a dezlegat limba și a vorbit și a lăudat pe Dumnezeu. 65 Și frica s-a abătut asupra tuturor celor ce locuiau în jurul lor și toate aceste vorbe au fost răsunate în toată țara de deal a Iudeii. 66 Și toți cei ce i-au auzit le-au ținut în inimile lor, zicând: Ce fel de copil va fi acesta? Și mâna Domnului era cu el. 67 Și tatăl său Zaharia a fost umplut de Duhul Sfânt și a proorocit, zicând: 68 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel; pentru că și-a vizitat și și-a răscumpărat poporul, 69 Și a ridicat un corn de mântuire pentru noi în casa robului său David; 70 După cum a vorbit prin gura sfinților Săi prooroci, care au fost de la începutul lumii: 71 Ca să fim mântuiți de vrăjmașii noștri și de mâna tuturor celor ce ne urăsc; 72 Să împlinim mila promisă părinţilor noştri şi să ne aducem aminte de sfântul Său legământ; 73 Jurământul pe care l-a jurat tatălui nostru Avraam, 74 Să ne dăruiască ca noi, scăpați din mâna vrăjmașilor noștri, să-I slujim fără teamă, 75 În sfințenie și dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieții noastre. 76 Și tu, copile, vei fi numit profetul Celui Prea Înalt, căci vei merge înaintea Domnului, ca să-i pregătească căile; 77 Să dea poporului Său cunoștință despre mântuire prin iertarea păcatelor lor, 78 Prin milostivirea duioasă a Dumnezeului nostru; prin care ne-a vizitat zorile de sus, 79 Să lumineze celor ce stau în întuneric și în umbra morții, ca să ne călăuzească picioarele pe calea păcii. 80 Și copilul a crescut și s-a întărit în duh și a fost în pustii până în ziua arătării lui lui Israel.

4 Și Iosif s-a suit și din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem; (pentru că era din casa și descendența lui David:) 5 Să fie strâns împreună cu Maria, soția sa căsătorită, fiind mare însărcinată. 6 Și așa s-a întâmplat că, pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele în care ea avea să fie născută. 7 Și ea a născut pe fiul ei întâi născut, l-a înfășat și l-a culcat într-o iesle; pentru că nu era loc pentru ei în han. 8 Și erau în aceeași țară păstori care stăteau pe câmp și păzeau noaptea turmele lor. 9 Și iată, îngerul Domnului a venit peste ei și slava Domnului a strălucit în jurul lor și s-au înspăimântat foarte tare. 10 Și îngerul le-a zis: „Nu vă temeți, căci iată, vă aduc o veste bună de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul. 11 Căci vi s-a născut astăzi în cetatea lui David un Mântuitor, care este Hristos Domnul. 12 Și acesta va fi un semn pentru voi; Veți găsi pruncul înfășat în înfășări, culcat într-o iesle. 13 Și deodată a fost cu îngerul o mulțime din oștirea cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: 14 Slavă lui Dumnezeu în cele de sus, și pace pe pământ, bunăvoință față de oameni. 15 Și s-a întâmplat că, pe când îngerii plecau de la ei la cer, păstorii și-au zis unul altuia: Să mergem acum până la Betleem și să vedem lucrul acesta care s-a întâmplat, pe care Domnul l-a făcut cunoscut. S.U.A. 16 Și au venit în grabă, și au găsit pe Maria și pe Iosif și pe pruncul culcat într-o iesle. 17 Și când au văzut aceasta, au făcut cunoscută peste tot cuvântul care li s-a spus despre acest copil. 18 Și toți cei ce au auzit s-au mirat de cele spuse de păstori. 19 Dar Maria a păzit toate aceste lucruri și a cugetat la ele în inima ei. 20 Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au auzit și le-au văzut, așa cum le-a fost spus. 21 Și când s-au împlinit opt zile pentru tăierea împrejur a pruncului, i s-a pus numele IISUS, care a fost numit așa de înger înainte de a fi zămislit în pântece. 22 Și când s-au împlinit zilele curățirii ei, după legea lui Moise, l-au adus la Ierusalim, ca să-L aducă Domnului; 23 (După cum este scris în Legea Domnului: Orice bărbat care deschide pântecele va fi numit sfânt Domnului;) 24 Și să aducă o jertfă, conform celor spuse în Legea Domnului: O pereche de turturele sau doi porumbei tineri. 25 Și iată, era un bărbat în Ierusalim, al cărui nume era Simeon; și același om era drept și evlavios, așteptând mângâierea lui Israel; și Duhul Sfânt era peste el. 26 Și ia fost descoperit prin Duhul Sfânt că nu va vedea moartea înainte de a fi văzut pe Hristosul Domnului. 27 Și a venit prin Duhul în templu; și când părinții au adus pe pruncul Isus, ca să facă pentru el după obiceiul legii, 28 Apoi l-a luat în brațe și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: 29 Doamne, acum lasă pe robul Tău să plece în pace, după cuvântul Tău: 30 Căci ochii mei au văzut mântuirea ta, 31 Pe care l-ai pregătit înaintea tuturor poporului; 32 O lumină care să lumineze neamurile și slava poporului tău Israel.

CAPITOLUL 2 1 În zilele acelea, a ieșit o poruncă de la Cezar August, ca toată lumea să fie impozitată. 2 (Și această taxare a fost făcută pentru prima dată când Cirenius era guvernator al Siriei.) 3 Și toți au mers să fie taxați, fiecare în cetatea lui.

Evanghelia după Luca

33 Și Iosif și mama lui s-au mirat de cele spuse despre el. 34 Și Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama sa: Iată, acest copil este pregătit pentru căderea și învierea multora în Israel; și pentru un semn împotriva căruia se va vorbi; 35 (Da, o sabie va străpunge și propriul tău suflet), pentru ca gândurile multor inimi să fie descoperite. 36 Și era o singură Ana, o proorociță, fiica lui Fanuel, din seminția lui Aser; era de o vârstă mare și trăise cu un bărbat șapte ani de la fecioria ei; 37 Și ea era văduvă de vreo optzeci și patru de ani, care nu se îndepărta de templu, ci slujea lui Dumnezeu cu posturi și rugăciuni noapte și zi. 38 Și ea, venind în clipa aceea, a mulțumit la fel Domnului și a vorbit despre El tuturor celor care așteptau răscumpărarea în Ierusalim. 39 Și după ce au făcut toate lucrurile după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 40 Și copilul creștea și se întărea în duh, plin de înțelepciune; și harul lui Dumnezeu era peste el. 41 Părinții lui mergeau în fiecare an la Ierusalim, la sărbătoarea Paștilor. 42 Și când a împlinit doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim după obiceiul sărbătorii. 43 După ce au împlinit zilele, când s-au întors, pruncul Isus a rămas în Ierusalim; iar Iosif şi mama lui nu ştiau de asta. 44 Dar ei, crezând că era în tovărăşie, au mers o zi de drum; și l-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. 45 Și când nu L-au găsit, s-au întors la Ierusalim, căutânduL. 46 Și s-a întâmplat că, după trei zile, L-au găsit în templu, stând în mijlocul doctorilor, amândoi auzindu-i și punândule întrebări. 47 Și toți cei care îl ascultau erau uimiți de înțelegerea și răspunsurile lui. 48 Și când l-au văzut, s-au uimit; și mama lui i-a zis: Fiule, de ce ne-ai procedat așa? iată că tatăl tău și cu mine te-am căutat întristați. 49 Și le-a zis: „ Cum m-ați căutat? Nu știați că trebuie să mă ocup de treburile Tatălui meu? 50 Și nu au înțeles cuvântul pe care le-a spus el. 51 El s-a pogorât cu ei și a venit la Nazaret și le-a fost supus; dar mama lui a păstrat toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Și Isus a crescut în înțelepciune și în statură și în favoarea lui Dumnezeu și a oamenilor.

5 Fiecare vale va fi umplută și fiecare munte și deal vor fi coborâte; și cele strâmbe vor fi îndreptate și căile aspre vor fi netede; 6 Și orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu. 7 Atunci el a zis mulţimii care a ieşit să fie botezat de el: O, neam de vipere, cine v-a avertizat să fugiţi de mânia viitoare? 8 Aduceţi deci roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi să spuneţi în voi înşivă: „Noi avem ca tată pe Avraam, pentru că vă spun că Dumnezeu poate din pietrele acestea să ridice copii lui Avraam. 9 Și acum, de asemenea, securea este pusă la rădăcina pomilor; 10 Și poporul l-a întrebat, zicând: Ce să facem atunci? 11 El le-a răspuns și le-a zis: „Cine are două haine, să dea celui ce nu are; şi cine are mâncare, să facă la fel. 12 Atunci au venit și vameși să fie botezați și I-au zis: Învățătorule, ce să facem? 13 Iar el le-a zis: „Nu solicitați mai mult decât ceea ce v-a fost rânduit”. 14 Și ostașii l-au întrebat de asemenea de la El, zicând: Și ce să facem? Iar el le-a zis: „Nu faceți violență pe nimeni și nu acuzați pe nimeni mincinos; și fii mulțumit cu salariul tău. 15 Şi, pe măsură ce poporul era în aşteptare, şi toţi oamenii se gândeau în inimile lor despre Ioan dacă el era sau nu Hristosul; 16 Ioan a răspuns, zicând tuturor: Eu vă botez cu apă; dar vine unul mai puternic decât mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg zăvorul încălțămintei: el vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc; 17 Al cărui evantai este în mâna lui, și-și va curăța podeaua și va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde cu foc nestins. 18 Și multe alte lucruri le-a propovăduit poporului în îndemnul său. 19 Dar tetrarhul Irod, fiind mustrat de el pentru Irodiade, soția fratelui său Filip, și pentru toate relele pe care le făcuse Irod, 20 Mai presus de toate, a adăugat că l-a închis pe Ioan în închisoare. 21 Când tot poporul a fost botezat, s-a întâmplat că și Isus, fiind botezat și rugându-se, s-a deschis cerul, 22 Și Duhul Sfânt S-a pogorât peste el în chip trupesc, ca un porumbel, și a venit un glas din cer, care zicea: Tu ești Fiul Meu preaiubit; în tine mă mulţumesc. 23 Și Isus însuși a început să aibă vreo treizeci de ani, fiind (cum se presupunea) fiul lui Iosif, care era fiul lui Heli, 24 Care a fost fiul lui Matat, care a fost fiul lui Levi, care a fost fiul lui Melchi, care a fost fiul lui Iana, care a fost fiul lui Iosif, 25 Care a fost fiul lui Matatia, care a fost fiul lui Amos, care a fost fiul lui Naum, care a fost fiul lui Esli, care a fost fiul lui Nagge, 26 Care a fost fiul lui Maat, care a fost fiul lui Matatia, care a fost fiul lui Semei, care a fost fiul lui Iosif, care a fost fiul lui Iuda, 27 Care a fost fiul Ioanei, care a fost fiul lui Resei, care a fost fiul lui Zorobabel, care a fost fiul lui Salatiel, care a fost fiul lui Neri,

CAPITOLUL 3 1 În al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar, Ponțiu Pilat era guvernator al Iudeii, iar Irod era tetrarh al Galileii, și fratele său Filip, tetrarhul Itureei și al ținutului Trahonitei, și Lisania, tetrarhul Abilenei, 2 Ana și Caiafa fiind mari preoți, cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. 3 Și a venit în toată țara din jurul Iordanului, propovăduind botezul pocăinței pentru iertarea păcatelor; 4 După cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia, care zice: Glasul celui care strigă în pustie: Pregătiți calea Domnului, îndreptați-i cărările!

Evanghelia după Luca

28 Care a fost fiul lui Melchi, care a fost fiul lui Addi, care a fost fiul lui Cosam, care a fost fiul lui Elmodam, care a fost fiul lui Er, 29 Care a fost fiul lui Iosif, care a fost fiul lui Eliezer, care a fost fiul lui Iorim, care a fost fiul lui Matat, care a fost fiul lui Levi, 30 Care era fiul lui Simeon, care era fiul lui Iuda, care era fiul lui Iosif, care era fiul lui Ionan, care era fiul lui Eliachim, 31 Care a fost fiul lui Melea, care a fost fiul lui Menan, care a fost fiul lui Matata, care a fost fiul lui Natan, care a fost fiul lui David, 32 Care a fost fiul lui Isai, care a fost fiul lui Obed, care a fost fiul lui Booz, care a fost fiul lui Salmon, care a fost fiul lui Naasson, 33 Care a fost fiul lui Aminadab, care a fost fiul lui Aram, care a fost fiul lui Esrom, care a fost fiul lui Fares, care a fost fiul lui Iuda, 34 Care a fost fiul lui Iacov, care a fost fiul lui Isaac, care a fost fiul lui Avraam, care a fost fiul lui Thara, care a fost fiul lui Nacor, 35 Care a fost fiul lui Saruch, care a fost fiul lui Ragău, care a fost fiul lui Falec, care a fost fiul lui Heber, care a fost fiul lui Sala, 36 Care a fost fiul lui Cainan, care a fost fiul lui Arfaxad, care a fost fiul lui Sem, care a fost fiul lui Noe, care a fost fiul lui Lameh, 37 Care a fost fiul lui Mathusala, care a fost fiul lui Enoh, care a fost fiul lui Iared, care a fost fiul lui Maleleel, care a fost fiul lui Cainan, 38 Care era fiul lui Enos, care era fiul lui Set, care era fiul lui Adam, care era fiul lui Dumnezeu.

15 Şi învăţa în sinagogile lor, fiind slăvit de toţi. 16 Și a venit la Nazaret, unde fusese crescut; și, după obiceiul lui, a intrat în sinagogă în ziua sabatului și s-a sculat să citească. 17 Și i s-a dat cartea profetului Isaia. Și după ce a deschis cartea, a găsit locul unde era scrisă: 18 Duhul Domnului este peste mine, pentru că m-a uns să propovăduiesc Evanghelia săracilor; El m-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc mântuirea robilor și orbilor redarea vederii, ca să eliberez pe cei răniți, 19 Să propovăduiască anul binevoitor al Domnului. 20 Și a închis cartea și a dat-o din nou slujitorului și s-a așezat. Și ochii tuturor celor care erau în sinagogă erau ațintiți asupra lui. 21 Și a început să le spună: „ Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. 22 Și toți i-au adus mărturie și s-au mirat de cuvintele pline de har care ieșeau din gura lui. Iar ei au zis: Nu este acesta fiul lui Iosif? 23 Iar el le-a zis: ,, Cu siguranță îmi veți spune acest proverb: „Doctore, vindecă-te pe tine însuți! 24 Iar el a spus: Adevărat vă spun că niciun profet nu este primit în țara lui. 25 Dar vă spun adevărul că multe văduve erau în Israel în zilele lui Ilie, când cerul a fost închis trei ani și șase luni, când o mare foamete era în toată țara; 26 Dar la niciunul dintre ei nu a fost trimis Ilie, decât la Sarepta, o cetate a Sidonului, la o femeie văduvă. 27 Și mulți leproși erau în Israel pe vremea profetului Eliseu; şi niciunul dintre ei nu a fost curăţit, scăpând pe Naaman Sirianul. 28 Și toți cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, sau umplut de mânie, 29 Și s-a sculat și l-au izgonit din cetate și l-au dus până la vârful dealului pe care era zidită cetatea lor, ca să-l poată arunca cu capul. 30 Dar el, trecând prin mijlocul lor, s-a dus, 31 Și s-au pogorât la Capernaum, o cetate a Galileii, și i-a învățat în zilele de sabat. 32 Și au rămas uimiți de învățătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere. 33 Și în sinagogă era un om care avea un duh de diavol necurat și striga cu glas tare: 34 Zicând: Lasă-ne în pace; ce treabă avem noi cu tine, Iisuse din Nazaret? ai venit să ne distrugi? Eu te știu cine ești; Sfântul lui Dumnezeu. 35 Iar Iisus l-a certat, zicând: Taci și ieși din el. Și când diavolul l-a aruncat în mijloc, a ieșit din el și nu l-a făcut rău. 36 Și toți au rămas uimiți și au vorbit între ei, zicând: Ce cuvânt este acesta! căci cu autoritate și putere poruncește duhurilor necurate și ies afară. 37 Și faima lui s-a răspândit în toate locurile țării de jur împrejur. 38 Și s-a sculat din sinagogă și a intrat în casa lui Simon. Și mama soției lui Simon a fost luată de o febră mare; și l-au rugat pentru ea. 39 El a stat deasupra ei și a mustrat febra; și ea a părăsit-o; și îndată ea s-a sculat și le-a slujit.

CAPITOLUL 4 1 Și Isus, fiind plin de Duhul Sfânt, S-a întors din Iordan și a fost condus de Duhul în pustie, 2 Fiind patruzeci de zile ispitit de diavol. Și în zilele acelea nu a mâncat nimic; 3 Și diavolul i-a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește acestei pietre să se facă pâine. 4 Iar Iisus i-a răspuns, zicând: Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu”. 5 Și diavolul, ducându-l pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă toate împărățiile lumii. 6 Și diavolul i-a zis: „Îți voi da toată puterea aceasta și slava lor, pentru că aceasta mi-a fost dată; si cui voi da. 7 De aceea, dacă te vei închina Mie, toate vor fi ale tale. 8 Iar Iisus a răspuns și i-a zis: Treci în spatele meu, Satana, căci este scris: Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-i slujești. 9 Și l-a dus la Ierusalim și l-a așezat pe un vârf al templului și i-a zis: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te de aici; 10 Căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să te păzească; 11 Și te vor purta în mâinile lor, ca nu cumva să-ți lovești piciorul de o piatră. 12 Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Se spune: „Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”. 13 Și când diavolul a pus capăt toată ispita, s-a îndepărtat de el pentru un timp. 14 Și Isus S-a întors cu puterea Duhului în Galileea;

Evanghelia după Luca

40 Când soarele a asfințit, toți cei care aveau vreun bolnav cu diverse boli i-au adus la El; și și-a pus mâinile peste fiecare dintre ei și i-a vindecat. 41 Și din mulți au ieșit și diavoli, strigând și zicând: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar el, mustrându-i, le-a lăsat să nu vorbească, căci ei știau că El este Hristos. 42 Când s-a făcut ziuă, a plecat și s-a dus într-un loc pustiu; 43 Și el le-a spus: „ Trebuie să propovăduiesc Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, pentru că de aceea sunt trimis”. 44 Și propovăduia în sinagogile Galileii.

20 Și văzând credința lor, i-a zis: Omule, păcatele îți sunt iertate. 21 Iar cărturarii și fariseii au început să discute, spunând: Cine este acesta care vorbește hule? Cine poate ierta păcatele, decât numai Dumnezeu? 22 Dar Isus, văzând gândurile lor, le-a răspuns: „ Cu ce vă gândiți în inimile voastre? 23 Dacă este mai ușor, să spui: Iertate îți sunt păcatele tale; sau să spună: Scoală-te și mergi? 24 Dar ca să știți că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele (a zis bolnavului de paralitic:) Eu îți spun: Scoală-te, ia-ți patul și intră în casa ta. 25 Și îndată s-a sculat înaintea lor, și a luat ceea ce era culcat și a plecat la casa lui, slăvind pe Dumnezeu. 26 Și toți s-au uimit și au slăvit pe Dumnezeu și s-au umplut de frică, zicând: „Am văzut lucruri străine astăzi. 27 După aceste lucruri, a ieșit și a văzut un vameș, pe nume Levi, care ședea la vamă; și i-a zis: „ Urmează-mă”. 28 Și a lăsat totul, s-a sculat și l-a urmat. 29 Și Levi i-a făcut un mare ospăț în casa lui; și era o mare mulțime de vameși și de alții care stăteau la ei. 30 Dar cărturarii și fariseii lor murmurau împotriva ucenicilor lui, zicând: De ce mâncați și beți cu vameșii și cu păcătoșii? 31 Isus, răspunzând, le-a zis: „ Cei sănătoși nu au nevoie de medic; dar cei bolnavi. 32 Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință. 33 Iar ei i-au zis: „De ce postesc des discipolii lui Ioan şi fac rugăciuni, la fel şi ucenicii fariseilor; dar al tău mănâncă și bea? 34 Iar el le-a zis: „ Poți să-i faci pe copiii camerei de mire să postească, în timp ce mirele este cu ei? 35 Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, și atunci vor posti în acele zile. 36 Și le-a spus și o pildă; Nimeni nu pune o bucată dintr-o haină nouă pe o bucată veche; dacă altfel, atât noul face o rentă, iar bucata care a fost scoasă din nou nu este de acord cu cea veche. 37 Şi nimeni nu pune vin nou în sticle vechi; altfel vinul nou va sparge sticlele și va fi vărsat și sticlele vor pieri. 38 Dar vinul nou trebuie pus în sticle noi; și ambele sunt păstrate. 39 Nimeni, după ce a băut vin vechi, nu dorește îndată nou, căci el zice: Cel vechi este mai bun.

CAPITOLUL 5 1 Și s-a întâmplat că, în timp ce poporul se apăsa asupra lui ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, el a stat lângă lacul Ghenesaret, 2 Și am văzut două corăbii stând lângă lac; dar pescarii au ieșit din ele și își spălau mrejele. 3 Și a intrat într-una din corăbii, care era a lui Simon, și l-a rugat să iasă puțin din pământ. Și s-a așezat și a învățat pe oameni din corabie. 4 Când a încetat să vorbească, a zis lui Simon: Aruncă-te în adânc și lasă-ți mrejele pentru a trage. 5 Şi Simon, răspunzând, i-a zis: Învăţătorule, ne-am trudit toată noaptea şi n-am luat nimic; 6 După ce au făcut aceasta, au închis o mare mulțime de pești și li s-a rupt plasa. 7 Și au făcut semn partenerilor lor, care erau în cealaltă corabie, să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut ambele corăbii, încât au început să se scufunde. 8 Când Simon Petru a văzut aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, zicând: Pleacă de la mine; căci sunt un om păcătos, Doamne. 9 Căci el și toți cei care erau cu el erau uimiți de bătaia peștilor pe care i-au luat; 10 La fel au fost și Iacov și Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau parteneri cu Simon. Iar Iisus a zis lui Simon: Nu te teme; de acum încolo vei prinde oameni. 11 Și după ce și-au adus corăbiile la uscat, au părăsit toate și L-au urmat. 12 Și s-a întâmplat că, pe când era într-o cetate, iată un om plin de lepră; care, văzând pe Isus, a căzut cu fața la pământ și L-a rugat, zicând: Doamne, dacă vrei, poți să mă cureți. 13 Și el și-a întins mâna și l-a atins, zicând: „ Vreau; fii curat”. Și îndată lepra a plecat de la el. 14 Și i-a poruncit să nu spună nimănui, ci du-te și arătă-te preotului și oferă pentru curățirea ta, așa cum a poruncit Moise, ca mărturie pentru ei. 15 Dar cu atât mai mult s-a răspândit renume despre el; 16 Și s-a retras în pustie și s-a rugat. 17 Și s-a întâmplat într-o anumită zi, pe când el învăța, că stăteau lângă farisei și doctori ai Legii, care veneau din toate cetățile Galileii, din Iudeea și din Ierusalim; și puterea Domnului a fost prezent pentru a-i vindeca. 18 Și iată, oamenii au adus într-un pat un om paralizat; și au căutat mijloace să-l aducă înăuntru și să-l pună înaintea lui. 19 Și când n-au găsit cum să-l aducă, din cauza mulțimii, au mers pe acoperiș și l-au coborât prin țiglă cu patul lui în mijloc, înaintea lui Isus.

CAPITOLUL 6 1 Și s-a întâmplat că în al doilea sabat după primul, a trecut prin câmpurile de grâu; iar ucenicii lui au smuls spicele și au mâncat, frecându-le în mâini. 2 Și unii dintre farisei le-au spus: De ce faceți ceea ce nu este îngăduit să faceți în zilele de sabat? 3 Iar Iisus, răspunzându-le, a zis: N-aţi citit atât de mult ce a făcut David, când era flămând, şi cei ce erau cu el; 4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat și a mâncat pâinele pentru propunere și a dat și celor ce erau cu el; pe care nu este îngăduit să mănânci decât numai pentru preoți? 5 Iar el le-a zis: Că Fiul omului este Domn şi al Sabatului. 6 Și s-a întâmplat și într-un alt sabat, că a intrat în sinagogă și a învățat; și a fost un om a cărui mână dreaptă era uscată.

Evanghelia după Luca

7 Iar cărturarii și fariseii îl vegheau, dacă va vindeca în ziua sabatului; ca să găsească o acuzație împotriva lui. 8 Dar el cunoștea gândurile lor și i-a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te și stai în mijloc. Și s-a sculat și a stat în picioare. 9 Atunci Isus le-a zis: „ Vă voi întreba un lucru; Este îngăduit în zilele de sabat să faci bine sau să faci rău? pentru a salva viața sau pentru a o distruge? 10 Și uitându-se de jur împrejur la ei pe toți, a zis bărbatului: Întinde-ți mâna. Și el a făcut așa: și mâna lui a fost sănătoasă ca cealaltă. 11 Și s-au umplut de nebunie; și au împărtășit unul cu altul ce i-ar putea face lui Isus. 12 Și s-a întâmplat în acele zile că el a ieșit pe munte să se roage și a stat toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. 13 Când s-a făcut ziuă, a chemat la el pe ucenicii Săi; și dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit și apostoli; 14 Simon, pe care l-a numit și Petru, și Andrei, fratele său, Iacov și Ioan, Filip și Bartolomeu, 15 Matei și Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, și Simon numit Zeloți, 16 Și Iuda, fratele lui Iacov, și Iuda Iscarioteanul, care era și el trădătorul. 17 Și s-a coborât cu ei și a stat în câmpie, împreună cu ceata ucenicilor Săi și o mare mulțime de oameni din toată Iudeea și din Ierusalim și de pe coasta mării Tirului și Sidonului, care au venit să-l asculte, și să fie vindecați de bolile lor; 18 Și cei care erau tulburați de duhuri necurate, și au fost vindecați. 19 Și toată mulțimea căuta să-L atingă, căci din el ieșea virtutea și-i vindeca pe toți. 20 Și a ridicat ochii spre ucenicii săi și a zis: Binecuvântați fiți săracii, căci a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. 21 Fericiți sunteți cei care flămânzi acum, căci veți fi săturați. Fericiți sunteți cei care plângeți acum, căci veți râde. 22 Fericiți sunteți când oamenii vă vor urî și când vă vor despărți de toți, vă vor ocărî și vă vor arunca numele ca fiind rău, din pricina Fiului omului. 23 Bucurați-vă în ziua aceea și săriți de bucurie, căci, iată, răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa au făcut și părinții lor prorocilor. 24 Dar vai de voi, cei bogați! căci aţi primit mângâierea voastră. 25 Vai de voi care sunteți sătul! căci veţi flămânzi. Vai de voi care râdeți acum! căci veţi plânge şi veţi plânge. 26 Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine! căci aşa au făcut părinţii lor cu proorocii mincinoşi. 27 Dar eu vă spun vouă celor ce auziți: Iubiți-vă pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc, 28 Binecuvântează-i pe cei ce te blestemă și roagă-te pentru cei care te folosesc cu nenorocire. 29 Și celui ce te lovește pe un obraz, adu-l și pe celălalt; și celui ce-ți ia haina să nu-ți ia și haina. 30 Dă-i fiecărui om care îți cere; și celui ce-ți ia bunurile nu le mai cere. 31 Și cum vreți ca oamenii să vă facă vouă, faceți-le și voi la fel. 32 Căci dacă îi iubiți pe cei ce vă iubesc, ce mulțumire aveți? căci păcătoșii îi iubesc și pe cei care îi iubesc.

33 Și dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce mulțumire aveți? căci şi păcătoşii fac la fel. 34 Și dacă împrumutați celor de la care sperați să primiți, ce mulțumire aveți? căci păcătoșii împrumută și păcătoșilor, ca să primească din nou la fel. 35 Dar iubiţi-vă pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi împrumutaţi, fără să mai nădăjduiţi nimic; și răsplata voastră va fi mare și veți fi copiii Celui Prea Înalt, căci El este bun cu cei nerecunoscători și cu cei răi. 36 Fiți, deci, milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv. 37 Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; 38 Dați și vi se va da; Măsura bună, strânsă, zguduită împreună și curgătoare, oamenii vor da în sânul tău. Căci cu aceeași măsură cu care măsurați, vi se va măsura din nou. 39 Și le-a spus o pildă: Poate orbul să conducă orb? nu vor cădea amândoi în șanț? 40 Ucenicul nu este mai presus de stăpânul său; dar oricine este desăvârșit va fi ca stăpânul său. 41 Și de ce privești paiul care este în ochiul fratelui tău, dar nu vezi bârna care este în ochiul tău? 42 Cum poți să-i spui fratelui tău: „Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău, când tu însuți nu vezi bârna care este în propriul tău ochi? Ipocrite, scoate mai întâi bârna din ochiul tău, și apoi vei vedea clar ca să scoți paiul care este în ochiul fratelui tău. 43 Căci un pom bun nu dă roade stricate; nici pomul stricat nu aduce roade bune. 44 Căci fiecare pom este cunoscut după roadele lui. Căci din spini oamenii nu culeg smochine, nici din tufișuri nu culeg struguri. 45 Un om bun din comoara bună a inimii sale scoate ceea ce este bun; și un om rău din comoara rea a inimii sale scoate ceea ce este rău, căci despre abundența inimii vorbește gura lui. 46 Și de ce Mă chemați, Doamne, Doamne, și nu faceți cele pe care le spun? 47 Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le împlinește, Eu vă voi arăta cu cine este asemănător: 48 El este ca un om care a zidit o casă și a săpat adânc și a pus temelia pe o stâncă; . 49 Dar cel ce aude și nu face, este ca un om care, fără temelie, a construit o casă pe pământ; împotriva căruia pârâul a bătut vehement și imediat a căzut; iar ruina acelei case a fost mare. CAPITOLUL 7 1 După ce a terminat toate cuvintele lui în auzul norodului, a intrat în Capernaum. 2 Și slujitorul unui sutaș, care îi era drag, era bolnav și gata să moară. 3 Și când a auzit de Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, rugându-l să vină și să vindece pe robul său. 4 Iar când au venit la Isus, L-au rugat îndată, zicând: „Este vrednic pentru cine să facă aceasta. 5 Căci El iubește neamul nostru și ne-a zidit o sinagogă. 6 Atunci Isus a mers cu ei. Și când nu era acum departe de casă, sutașul a trimis prieteni la el, zicându-i: Doamne, nu te tulbura, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu;

Evanghelia după Luca

7 De aceea nici eu nu m-am considerat vrednic să vin la tine; ci spune într-un cuvânt, și robul meu va fi vindecat. 8 Căci și eu sunt un om pus sub stăpânire, având sub mine soldați, și zic unuia: Du-te, și el se duce; iar altuia: Vino, şi el vine; și robul Meu: Fă aceasta și el o face. 9 Când a auzit Iisus aceste lucruri, s-a mirat de el, l-a întors și a zis poporului care l-a urmat: Eu vă spun că n-am găsit atât de mare credință, nu, nici în Israel. 10 Și cei trimiși, întorcându-se în casă, l-au găsit pe slujitorul bolnav care fusese sănătos. 11 A doua zi, a intrat într-o cetate numită Nain; şi mulţi dintre ucenicii lui au mers cu el şi multă lume. 12 Când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată că era dus un mort, singurul fiu al mamei sale, şi ea era văduvă; şi mulţi oameni din cetate era cu ea. 13 Domnul, când a văzut-o, i s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plânge. 14 Și a venit și s-a atins de strahar; și cei ce l-au născut sau oprit. Iar el a spus: Tinere, iti spun: Scoala-te. 15 Iar cel mort s-a sculat și a început să vorbească. Și l-a dat mamei sale. 16 Și toți a venit o frică; și că Dumnezeu și-a vizitat poporul. 17 Și acest zvon despre el s-a răspândit prin toată Iudeea și prin toată regiunea de jur împrejur. 18 Și ucenicii lui Ioan i-au arătat toate aceste lucruri. 19 Și Ioan, chemând la el pe doi dintre ucenicii săi, i-a trimis la Isus, zicând: Tu ești Cel ce trebuie să vină? sau cautam altul? 20 Când oamenii au venit la el, au zis: Ioan Botezătorul nea trimis la tine să zicem: „Tu ești Cel ce va veni? sau cautam altul? 21 Și în aceeași oră, el a vindecat pe mulți de bolile și urgiile lor și de duhurile rele; şi multora care erau orbi le-a dat vedere. 22 Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit; că orbii văd, şchioii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, săracilor se propovăduieşte Evanghelia. 23 Și binecuvântat este cel care nu se va păcăli în Mine. 24 Și când solii lui Ioan au plecat, el a început să vorbească poporului despre Ioan: „ Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie scuturată de vânt? 25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un bărbat îmbrăcat în haine moi? Iată, cei care sunt îmbrăcați frumos și trăiesc cu delicatețe, sunt în curțile împăraților. 26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun vouă, și mult mai mult decât un profet. 27 Acesta este cel despre care este scris: „Iată, trimit înaintea ta pe solul Meu, care îți va pregăti calea înaintea ta”. 28 Căci vă spun că, printre cei născuți din femei, nu este un profet mai mare decât Ioan Botezătorul; dar cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el. 29 Și tot norodul care L-a ascultat și vameșii L-au neprihănit pe Dumnezeu, fiind botezați cu botezul lui Ioan. 30 Dar fariseii și juriștii au respins sfatul lui Dumnezeu împotriva lor înșiși, nefiind botezați de El. 31 Și Domnul a spus: Cu ce îi voi asemăna pe bărbații din neamul acesta? si cum sunt?

32 Ei sunt ca niște copii care șed pe piață și se cheamă unii la alții și spun: ,,V-am cântat cu flaută, și nu ați dansat; vam plâns și voi nu ați plâns. 33 Căci Ioan Botezătorul a venit nici mâncând pâine, nici bând vin; iar voi ziceţi: El are un diavol. 34 Fiul omului a venit mâncând și bând; și voi ziceți: Iată un mâncăcios și un băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor! 35 Dar înțelepciunea este îndreptățită pentru toți copiii ei. 36 Și unul dintre farisei l-a rugat să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și a șezut la masă. 37 Și iată, o femeie din oraș, care era păcătoasă, când a știut că Isus stătea la masă în casa fariseului, a adus o cutie de alabastru cu mir. 38 Și a stat la picioarele lui, în spatele lui, plângând, și a început să-și spele picioarele cu lacrimi, și le-a șters cu părul capului ei, i-a sărutat picioarele și le-a uns cu mir. 39 Când a văzut aceasta, fariseul, care îl poruncise, a vorbit în sinea lui, zicând: Omul acesta, dacă ar fi fost profet, ar fi știut cine și ce fel de femeie aceasta este care se atinge de el, căci este o păcătoasă. 40 Isus, răspunzând, i-a zis: Simone, am ceva să-ţi spun. Iar el a zis: Stăpâne, spune mai departe. 41 Era un creditor care avea doi datornici: unul datora cinci sute de peni, iar celălalt cincizeci. 42 Și când n-au avut nimic de plătit, el i-a iertat pe amândoi. Spune-mi deci, care dintre ei îl va iubi cel mai mult? 43 Simon a răspuns și a zis: Cred că acela, căruia i-a iertat cel mai mult. Iar el i-a spus: Drept ai judecat. 44 Și s-a întors către femeie și i-a zis lui Simon: „ Vezi această femeie? Am intrat în casa ta, nu mi-ai dat apă pentru picioarele mele; dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimi și le-a șters cu părul capului ei. 45 Nu mi-ai dat niciun sărut; dar femeia aceasta nu a încetat să-mi sărute picioarele de când am intrat. 46 Tu nu mi-ai uns capul cu ulei, dar această femeie mi-a uns picioarele cu mir. 47 De aceea îți spun că păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci ea a iubit mult; dar cui i se iertă puţin, acela iubeşte puţin. 48 Iar el i-a spus: Păcatele tale sunt iertate. 49 Și cei ce stăteau la masă cu El au început să spună în ei înșiși: Cine este acesta care iartă și păcatele? 50 Și a zis femeii: Credința ta te-a mântuit; mergi in pace. CAPITOLUL 8 1 Și s-a întâmplat după aceea că a mers prin fiecare oraș și sat, propovăduind și arătând vestea cea bună a Împărăției lui Dumnezeu; și cei doisprezece erau cu el, 2 Și unele femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe, Maria, numită Magdalena, din care au ieșit șapte diavoli, 3 Și Ioana, soția lui Cuza, ispravnicul lui Irod, și Susana și mulți alții, care îi slujeau din averea lor. 4 Și când multă lume s-a adunat și a venit la el din fiecare cetate, a vorbit printr-o pildă: 5 Un semănător a ieșit să-și semene sămânța; și pe când a semănat, unii au căzut lângă drum; și a fost călcat în picioare și păsările cerului l-au mâncat.

Evanghelia după Luca

6 Și unii au căzut pe stâncă; iar de îndată ce a răsărit, s-a ofilit, pentru că îi lipsea umezeala. 7 Și unii au căzut printre spini; iar spinii au răsărit odată cu el și l-au sufocat. 8 Și altul a căzut pe pământ bun și a răsărit și a dat roade de o sută de ori. Și după ce a spus aceste lucruri, a strigat: Cine are urechi să audă, să audă. 9 Ucenicii lui l-au întrebat, zicând: Ce ar putea fi pilda aceasta? 10 Iar el a zis: „ Vă este dat să cunoașteți tainele Împărăției lui Dumnezeu; dar altora în pilde; că văzând ei să nu vadă, iar auzind să nu înțeleagă. 11 Pilda este aceasta: Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cei de lângă drum sunt cei ce aud; atunci vine diavolul și ia cuvântul din inimile lor, ca să nu creadă și să se mântuiască. 13 Cei de pe stâncă sunt cei care, când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; și aceștia nu au rădăcină, care pentru o vreme cred, și la vremea ispitei cad. 14 Și ceea ce a căzut printre spini sunt cei care, după ce au auzit, ies și sunt sufocați de grijile și bogățiile și plăcerile acestei vieți și nu aduc rod la desăvârșire. 15 Dar cei pe pământ bun sunt cei care, cu o inimă cinstită și bună, auzind Cuvântul, îl păzesc și aduc rod cu răbdare. 16 Nimeni, când a aprins o lumânare, nu o acoperă cu un vas sau nu o pune sub pat; ci îl pune pe un sfeșnic, ca cei ce intră să vadă lumina. 17 Căci nimic nu este secret, care să nu se arate; nici ceva ascuns, care să nu fie cunoscut și să nu iasă. 18 Luaţi seama deci cum auziţi; căci oricui are, i se va da; și oricui nu are, i se va lua chiar și ceea ce pare că are. 19 Atunci, mama lui și frații lui au venit la el și nu au putut să vină la el din cauza presei. 20 Și i s-a spus de unii care au zis: Mama ta și frații tăi stau afară și doresc să te vadă. 21 Iar el a răspuns și le-a zis: Mama mea și frații mei sunt aceștia care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl împlinesc. 22 Într-o zi, el s-a dus într-o corabie cu ucenicii Săi și le-a zis: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și s-au lansat. 23 Dar pe când navigau ei, el a adormit; și s-au umplut de apă și au fost în primejdie. 24 Și s-au apropiat de el și L-au trezit, zicând: Învățătorule, stăpâne, pierim. Apoi s-a sculat și a mustrat vântul și zgomotul apei; și s-au oprit și a fost o liniște. 25 Și le-a zis: „ Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicându-şi unul altuia: Ce fel de om este acesta! pentru că el poruncește chiar și vântului și apei și ei îl ascultă. 26 Și au ajuns în țara Gadarenilor, care este vizavi de Galileea. 27 Și când a ieșit la uscat, ia întâmpinat din cetate un om, care avea demoni de multă vreme și nu purta haine și nu locuia în nicio casă, ci în morminte. 28 Când l-a văzut pe Isus, a strigat și a căzut înaintea lui și a zis cu glas tare: Ce am eu cu tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu Preaînalt? Te implor, nu mă chinui. 29 (Căci el poruncise duhului necurat să iasă din om. Căci de multe ori îl prinsese; și el a fost ținut cu lanțuri și în lanțuri; și a rupt legăturile și a fost izgonit de diavol în pustie. ) 30 Iar Isus l-a întrebat, zicând: Care este numele tău? Iar el a zis: Legiune, pentru că în el au intrat mulţi draci.

31 Și l-au rugat să nu le poruncească să iasă în adânc. 32 Și era acolo o turmă de mulți porci care pășteau pe munte; și ei L-au rugat să le lase să intre în ei. Și le-a suferit. 33 Atunci diavolii au ieșit din om și au intrat în porci; și turma a alergat cu putere pe un loc abrupt, în lac, și s-a înecat. 34 Cei ce i-au hrănit au văzut ce s-a întâmplat, au fugit și sau dus și au povestit în oraș și la țară. 35 Atunci au ieșit să vadă ce sa întâmplat; și a venit la Isus și a găsit pe omul, din care au plecat dracii, șezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat și cu mintea lui bună; și s-au înspăimântat. 36 Şi cei ce au văzut aceasta le-au spus prin ce mijloace a fost vindecat cel stăpânit de diavoli. 37 Atunci toată mulțimea din țara Gadarenilor din jur l-a rugat să plece de la ei; căci au fost luați de mare frică; și el s-a suit în corabie și s-a întors înapoi. 38 Iar omul din care au plecat diavolii l-a rugat să fie cu el; dar Isus l-a dat afară, zicând: 39 Întoarce-te la casa ta și arată cât de mari ți-a făcut Dumnezeu. Și s-a dus și a anunțat în toată cetatea cât de mari i-a făcut Isus. 40 Și s-a întâmplat că, când s-a întors Isus, poporul L-a primit cu bucurie, căci toți îl așteptau. 41 Și iată, a venit un bărbat, numit Iair, care era conducătorul sinagogii; și a căzut la picioarele lui Isus și La rugat să intre în casa lui. 42 Căci el avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, și ea era pe moarte. Dar pe când mergea, oamenii l-au înghesuit. 43 Și o femeie care avea doisprezece ani o scurgere de sânge și care își cheltuise toată viața cu medici, și nici nu putea fi vindecată de nimeni, 44 A venit în spatele lui și a atins marginea hainei lui; și îndată scurgerea ei de sânge s-a stins. 45 Și Isus a zis: Cine M-a atins? Când toți s-au negat, Petru și cei ce erau cu el au zis: „Învățătorule, mulțimea te înghesuie și te apasă, iar tu zici: Cine m-a atins? 46 Iar Iisus a spus: Cineva M-a atins, pentru că înțeleg că virtutea a ieșit din mine. 47 Și când a văzut femeia că nu este ascunsă, a venit tremurând și, căzând în fața lui, i-a spus înaintea întregului popor pentru ce cauza l-a atins și cum a fost vindecată îndată. 48 Iar el i-a spus: Fiică, mângâie-te; credinţa ta te-a vindecat; mergi in pace. 49 Pe când încă vorbea, a venit unul din casa conducătorului sinagogii, și i-a zis: Fiica ta a murit; nu-l deranja pe Stăpân. 50 Dar Isus, auzind aceasta, i-a răspuns, zicând: Nu te teme; crede numai, și ea va fi sănătoasă. 51 Și când a intrat în casă, nu a lăsat pe nimeni să intre, decât pe Petru, și Iacov și Ioan, și tatăl și mama fecioarei. 52 Și toți au plâns și au plâns-o; dar el a spus: Nu plânge; ea nu este moartă, ci doarme. 53 Și au râs de el, știind că ea era moartă. 54 Și i-a scos pe toți afară, a luat-o de mână și a strigat, zicând: „ Roabă, scoală-te! 55 Și duhul ei a venit din nou, și ea s-a sculat îndată; și el a poruncit să-i dea mâncare.

Evanghelia după Luca

56 Și părinții ei au rămas uimiți; dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce sa întâmplat.

24 Căci oricine își va mântui viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. 25 Căci cu ce avantajează omul dacă câștigă lumea întreagă și se pierde pe sine sau este aruncat? 26 Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, Fiul Omului se va rușina de el, când va veni în slava Lui, a Tatălui Său și a sfinților îngeri. 27 Dar adevărul vă spun că sunt unii care stau aici, care nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu. 28 Și sa întâmplat, la aproximativ opt zile după aceste cuvinte, el a luat pe Petru, pe Ioan și pe Iacov și s-a suit pe munte să se roage. 29 Și în timp ce se ruga, chipul lui s-a schimbat, iar hainele lui erau albe și strălucitoare. 30 Și iată, doi bărbați au vorbit cu el, care erau Moise și Ilie: 31 Care s-a arătat în slavă și a vorbit despre moartea lui, pe care trebuia să o îndeplinească la Ierusalim. 32 Dar Petru și cei ce erau cu el erau grei de somn; și când s-au trezit, au văzut slava Lui și cei doi bărbați care stăteau cu el. 33 Și s-a întâmplat că, pe când s-au îndepărtat de el, Petru a zis lui Isus: Învățătorule, este bine să fim aici; și să facem trei corturi; unul pentru tine, unul pentru Moise și unul pentru Ilie: neștiind ce a spus. 34 Pe când vorbea el astfel, a venit un nor și i-a umbrit; și s-au temut când au intrat în nor. 35 Și s-a auzit un glas din nor, care zicea: Acesta este Fiul Meu preaiubit; ascultați-L. 36 Și când glasul a trecut, Isus a fost găsit singur. Și l-au ținut aproape și nu au spus nimănui în acele zile nimic din lucrurile pe care le văzuseră. 37 Și s-a întâmplat că a doua zi, când au coborât de pe deal, multă lume l-a întâlnit. 38 Și iată, un bărbat din ceată a strigat și a zis: „Învățătorule, te rog, uită-te la fiul meu, căci el este singurul meu copil”. 39 Și iată, un duh îl ia și deodată strigă; și îl sfâșie că iar spumă și, învinețindu-l, cu greu se îndepărtează de el. 40 Și i-am rugat pe ucenicii tăi să-l scoată afară; și nu puteau. 41 Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios și pervers, până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu-ți pe fiul tău aici. 42 Și, pe când era încă pe o sosire, diavolul l-a aruncat jos și l-a stricat. Și Iisus a certat duhul necurat și a vindecat copilul și l-a dat din nou tatălui său. 43 Și toți erau uimiți de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar în timp ce ei se mirau pe toți de tot ce făcea Isus, el a zis ucenicilor Săi: 44 Lăsați aceste cuvinte să vă afunde în urechile voastre, căci Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor. 45 Dar ei n-au înțeles această vorbă, și era ascunsă de ei, ca să n-o înțeleagă; 46 Atunci s-a născut între ei o discuție, care dintre ei ar trebui să fie cel mai mare. 47 Și Isus, înțelegând gândul inimii lor, a luat un copil și la pus lângă el, 48 Și le-a spus: Oricine primește acest copil în numele Meu, Mă primește pe Mine; și oricine Mă primește pe Mine,

CAPITOLUL 9 1 Apoi a chemat pe cei doisprezece ucenici ai săi și le-a dat putere și stăpânire peste toți diavolii și să vindece bolile. 2 Și i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu și să vindece pe cei bolnavi. 3 Iar el le-a zis: ,, Nu luaţi nimic pentru călătoria voastră, nici toiag, nici pahar, nici pâine, nici bani; nici nu au două haine fiecare. 4 Și în orice casă veți intra, acolo rămâneți și de acolo plecați. 5 Și oricine nu vă va primi, când veți ieși din acea cetate, scuturați chiar praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor. 6 Și au plecat și au străbătut orașele, propovăduind Evanghelia și tămăduind peste tot. 7 Tetrarhul Irod a auzit de tot ce sa făcut de el; și a rămas nedumerit, pentru că se spunea despre unii că Ioan a înviat din morți; 8 Și despre unii, că Ilie se arătase; iar al altora, că unul dintre vechii prooroci a înviat. 9 Iar Irod a zis: „Ioan l-am tăiat capul; dar cine este acesta, despre care aud asemenea lucruri? Și a vrut să-l vadă. 10 Și apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră. Și i-a luat și s-a dus deoparte într-un loc pustiu, aparținând orașului numit Betsaida. 11 Și poporul, când a știut asta, L-a urmat; iar el i-a primit și le-a vorbit despre Împărăția lui Dumnezeu și ia vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare. 12 Și când ziua a început să se scurgă, au venit cei doisprezece și i-au zis: Trimite mulțimea, ca să meargă în cetățile și țările de jur împrejur, să găzduiască și să ia hrană, căci suntem aici într-un loc pustiu. 13 Dar el le-a zis: Dați-le să mănânce. Iar ei au zis: Nu mai avem decât cinci pâini și doi pești; numai că ar trebui să mergem să cumpărăm carne pentru toți oamenii ăștia. 14 Căci erau aproximativ cinci mii de oameni. Și a zis ucenicilor Săi: Puneți-i să se așeze câte cincizeci în cete. 15 Și au făcut așa și i-au pus pe toți să stea jos. 16 Apoi a luat cele cinci pâini și cei doi pești, uitându-se la cer, le-a binecuvântat și le-a frânt și a dat ucenicilor să le pună înaintea mulțimii. 17 Și au mâncat și s-au săturat toți; 18 Și s-a întâmplat că, pe când se ruga singur, ucenicii lui erau cu el; și el i-a întrebat, zicând: Cine zice poporul că sunt eu? 19 Ei, răspunzând, au zis: Ioan Botezătorul; dar unii spun: Ilie; iar alţii spun că unul dintre vechii prooroci a înviat. 20 El le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui Dumnezeu. 21 Și le-a poruncit cu strictețe și le-a poruncit să nu spună nimănui lucrul acesta; 22 Zicând: Fiul omului trebuie să sufere multe, să fie lepădat de bătrâni, preoți cei mai de seamă și cărturari, să fie ucis și să învie a treia zi. 23 Și le-a zis tuturor: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.

Evanghelia după Luca

primește pe Cel ce M-a trimis; căci cel mai mic dintre voi toți, acesta va fi mare. 49 Iar Ioan a răspuns și a zis: Învățătorule, am văzut pe cineva scoțând draci în numele tău; și noi l-am interzis, pentru că nu vine cu noi. 50 Iar Iisus i-a zis: Nu-l opri, căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi. 51 Și s-a întâmplat că, când a sosit vremea ca să fie primit în sus, și-a îndreptat cu tărie fața pentru a merge la Ierusalim, 52 Și a trimis soli înaintea lui; și s-au dus și au intrat întrun sat al samaritenilor, ca să-i pregătească. 53 Și nu L-au primit, pentru că fața lui era ca și cum ar merge la Ierusalim. 54 Iar ucenicii lui Iacov și Ioan, văzând aceasta, au zis: Doamne, vrei să poruncim să coboare foc din cer și să-i mistuim, așa cum a făcut Ilie? 55 Dar el s-a întors și i-a certat și a zis: Nu știți din ce fel de duh sunteți. 56 Căci Fiul omului nu a venit să nimicească viețile oamenilor, ci să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat. 57 Și s-a întâmplat că, pe când mergeau ei pe drum, un om i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde vei merge. 58 Iar Isus i-a spus: Vulpile au gropi, iar păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să-și pună capul. 59 Iar el a zis altuia: Urmează-Mă. Dar el a spus: Doamne, lasă-mă mai întâi să mă duc să îngrop pe tatăl meu. 60 Isus i-a spus: Lasă morţii să-şi îngroape morţii; dar tu du-te şi propovăduieşte Împărăţia lui Dumnezeu. 61 Și un altul a spus: Doamne, Te voi urma; dar mai întâi să mă duc să-i iau rămas bun de la ei, care sunt acasă la mine acasă. 62 Și Iisus i-a spus: Nimeni, după ce a pus mâna la plug și a privit înapoi, nu este potrivit pentru împărăția lui Dumnezeu.

11 Chiar și țărâna cetății voastre, care se lipește de noi, o ștergem de voi; totuși, fiți siguri că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. 12 Dar eu vă spun că va fi mai suportabil în ziua aceea pentru Sodoma decât pentru acea cetate. 13 Vai de tine, Chorazin! vai de tine, Betsaida! căci dacă sar fi făcut în Tir şi Sidon faptele măreţe, care s-au făcut în voi, cu multă vreme în urmă s-ar fi pocăit, stând în sac şi cenuşă. 14 Dar pentru Tir și Sidon va fi mai suportabil la judecată decât pentru voi. 15 Și tu, Capernaum, care ești înălțat până la ceruri, vei fi doborât în iad. 16 Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă; şi cel ce te dispreţuieşte pe tine mă dispreţuieşte pe mine; şi cel ce Mă dispreţuieşte pe Mine îl dispreţuieşte pe Cel ce M-a trimis. 17 Și cei șaptezeci s-au întors din nou cu bucurie, zicând: Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși prin numele Tău. 18 Și le-a zis: „ L-am văzut pe Satana ca un fulger căzând din cer”. 19 Iată, vă dau putere să călcați peste șerpi și scorpioni și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va răni. 20 Deși nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se supun; ci mai degrabă bucurați-vă, pentru că numele voastre sunt scrise în ceruri. 21 În ceasul acela, Isus S-a bucurat în duh și a zis: Îți mulțumesc, Tată, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și înțelepți și le-ai descoperit pruncilor; tot așa, Părinte; căci așa părea bine înaintea ta. 22 Toate lucrurile Mi-au fost date de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, decât Tatăl; și cine este Tatăl, decât Fiul și cel căruia Fiul îl va descoperi. 23 Și l-a întors către ucenicii săi și a zis în mod separat: Fericiți ochii care văd lucrurile pe care le vedeți voi! 24 Căci vă spun că mulți profeți și împărați au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeți și nu le-au văzut; și să audă lucrurile pe care le auziți și nu le-ați auzit. 25 Și iată, un oarecare doctor al legii s-a ridicat și l-a ispitit, zicând: Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 26 El i-a zis: Ce este scris în Lege? cum citesti? 27 El a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău, din toată puterea ta și din tot cugetul tău; și aproapele tău ca pe tine însuți. 28 Iar el i-a zis: „ Bine ai răspuns; fă aceasta și vei trăi”. 29 Dar el, vrând să se îndreptățească, a zis lui Isus: Și cine este aproapele meu? 30 Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om s-a coborât din Ierusalim la Ierihon și a căzut printre tâlhari, care l-au dezbrăcat de haine și l-au rănit și au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. 31 Și, întâmplător, a coborât pe acolo un preot; și, când l-a văzut, a trecut pe lângă cealaltă parte. 32 Și, de asemenea, un levit, când a ajuns în acel loc, a venit și s-a uitat la el și a trecut pe cealaltă parte. 33 Dar un samaritean, pe când mergea, a venit unde era; și, văzându-l, i s-a făcut milă de el. 34 Și s-a dus la el și i-a legat rănile, turnând untdelemn și vin, și l-a așezat pe fiara lui, l-a dus la un han și a avut grijă de el.

CAPITOLUL 10 1 După aceste lucruri, Domnul a rânduit și alți șaptezeci și i-a trimis în doi în doi înaintea Lui în fiecare cetate și loc unde avea să vină El însuși. 2 De aceea, el le-a zis: „ Secerișul este cu adevărat mare, dar lucrătorii sunt puțini; rugați-vă, deci, Domnului secerișului, ca să trimită lucrători la secerișul lui. 3 Duceți-vă căile voastre: iată, vă trimit ca mieii printre lupi. 4 Să nu purtați nici poșetă, nici traistă, nici încălțăminte; și să nu salutați pe nimeni pe drum. 5 Și în orice casă veți intra, mai întâi spuneți: Pace casei acesteia. 6 Și dacă fiul păcii este acolo, pacea voastră se va odihni peste el; dacă nu, se va întoarce la voi. 7 Și rămâneți în aceeași casă, mâncând și bând ceea ce dau ei, căci muncitorul este vrednic de plata lui. Nu mergeți din casă în casă. 8 Și în orice cetate veți intra și ei vă primesc, mâncați din cele puse înaintea voastră; 9 Vindecă-i pe bolnavii care sunt în ea și spune-le: Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de voi. 10 Dar în orice cetate veți intra și ei nu vă primesc, ieșiți pe străzile ei și spuneți:

Evanghelia după Luca

35 A doua zi, când a plecat, a scos doi bănuți și i-a dat gazdei și i-a zis: „Ai grijă de el; și orice vei cheltui mai mult, când mă voi întoarce, îți voi răsplăti. 36 Care dintre acești trei crezi că a fost aproape de cel ce a căzut printre hoți? 37 Iar el a spus: Cel ce a avut milă de el. Atunci Isus i-a zis: Du-te și fă și tu la fel. 38 Pe când mergeau ei, el a intrat într-un sat; și o femeie, numită Marta, l-a primit în casa ei. 39 Și ea avea o soră, numită Maria, care ședea și ea la picioarele lui Isus și asculta cuvântul lui. 40 Dar Marta era încurcată de multă slujire și a venit la el și a zis: „Doamne, nu îți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? roagă-i deci să mă ajute. 41 Iar Iisus a răspuns și i-a zis: Marta, Marta, ești atent și tulburată de multe lucruri; 42 Dar un lucru este necesar: și Maria și-a ales partea bună, care nu-i va fi luată.

18 Dacă și Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va rezista împărăția lui? pentru că spuneţi că eu scot dracii prin Beelzebub. 19 Și dacă eu, prin Beelzebub, scot dracii, prin cine îi scot fiii voștri? de aceea ei vor fi judecătorii voștri. 20 Dar dacă eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, fără îndoială că împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi. 21 Când un om puternic înarmat își păstrează palatul, bunurile lui sunt în pace; 22 Dar când vine peste el un om mai puternic decât el și-l va birui, ia de la el toată armura în care se încredea și își împarte prada. 23 Cine nu este cu mine este împotriva mea; și cine nu adună cu mine, risipește. 24 Când duhul necurat iese din om, el umblă prin locuri uscate, căutând odihnă; şi negăsind pe nimeni, zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit. 25 Și când vine, o găsește măturată și împodobită. 26 Apoi se duce și ia la el alte șapte duhuri mai rele decât el; şi ei intră înăuntru şi locuiesc acolo; şi ultima stare a acelui om este mai rea decât prima. 27 Și s-a întâmplat că, pe când vorbea el aceste lucruri, o femeie din mulțime și-a ridicat glasul și i-a zis: Binecuvântat este pântecele care te-a născut și pântecele pe care i-ai alăptat. 28 Dar el a spus: Da, mai degrabă, fericiți cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu și îl păzesc. 29 Și când poporul s-a adunat, el a început să spună: Acesta este un neam rău; ei caută un semn; şi nu i se va da nici un semn decât semnul proorocului Iona. 30 Căci precum Iona a fost un semn pentru Ninivieni, tot așa va fi și Fiul Omului pentru această generație. 31 Împărăteasa de la miazăzi se va ridica la judecată cu oamenii acestui neam și îi va osândi, căci ea a venit din marginile pământului să audă înțelepciunea lui Solomon; și, iată, un mai mare decât Solomon este aici. 32 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu acest neam și-l vor osândi, căci s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, un mai mare decât Iona este aici. 33 Nimeni, după ce a aprins o lumânare, nu o pune într-un loc ascuns, nici sub un coș, ci pe un sfeșnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. 34 Lumina trupului este ochiul; de aceea, când ochiul tău este singur, tot trupul tău este de asemenea plin de lumină; dar când ochiul tău este rău, și trupul tău este plin de întuneric. 35 Vezi deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. 36 De aceea, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără nicio parte întunecată, întregul va fi plin de lumină, ca atunci când strălucirea strălucitoare a unei lumânări îți dă lumină. 37 Pe când vorbea el, un fariseu l-a rugat să ia masa cu el; și a intrat și a șezut la masă. 38 Și când a văzut Fariseul, s-a mirat că nu se spălase mai întâi înainte de masă. 39 Și Domnul i-a zis: „ Acum voi, fariseii, curățați exteriorul paharului și al platoului; dar partea ta lăuntrică este plină de răpire și răutate. 40 Nebunii, nu a făcut oare cel ce a făcut din afară și ce este înăuntru? 41 Ci mai degrabă dați milostenie din lucrurile pe care le aveți; și, iată, toate lucrurile sunt curate pentru voi.

CAPITOLUL 11 1 Și s-a întâmplat că, pe când se ruga într-un loc oarecare, când a încetat, unul dintre ucenicii săi i-a zis: „Doamne, învață-ne să ne rugăm, așa cum a învățat și Ioan pe ucenicii săi. 2 Iar el le-a zis: Când vă rugaţi, spuneţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţit-se numele Tău. Vino împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. 3 Dă-ne zi de zi pâinea noastră cea de toate zilele. 4 Și ne iartă nouă păcatele noastre; căci și noi iertăm pe oricine ne este dator. Și nu ne duce în ispită; ci izbăveştene de rău. 5 Și le-a zis: „ Cine dintre voi va avea un prieten și va merge la el la miezul nopții și va spune lui: Prietene, împrumută-mi trei pâini; 6 Căci un prieten de-al meu în călătorie a venit la mine și n-am ce să-i pun înainte? 7 Iar el dinăuntru va răspunde și va zice: Nu mă tulbura; acum ușa este închisă și copiii mei sunt cu mine în pat; Nu mă pot ridica și îți dau. 8 Vă spun că, deși nu se va scula și nu-i va da, pentru că este prietenul lui, totuși, din pricina intenționării lui, se va ridica și-i va da cât va avea nevoie. 9 Și vă spun: Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. 10 Căci oricine cere primeşte; şi cel ce caută găseşte; şi celui ce bate i se va deschide. 11 Dacă un fiu cere pâine unuia dintre voi, care este tată, îi va da el o piatră? sau dacă cere un pește, îi va da un șarpe pentru un pește? 12 Sau, dacă cere un ou, îi va oferi un scorpion? 13 Deci, dacă voi, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da Duhul Sfânt celor ce I-l cer? 14 Și scotea un diavol, și era mut. Și s-a întâmplat că, când diavolul a ieșit afară, mut a vorbit; iar oamenii s-au întrebat. 15 Dar unii dintre ei au zis: El scoate dracii prin Beelzebub, căpetenia demonilor. 16 Și alții, ispitindu-l, au căutat de la El un semn din cer. 17 Dar el, cunoscându-le gândurile, le-a spus: Orice împărăție împărțită împotriva ei însuși este pustiită; și o casă împărțită împotriva unei case cade.

Evanghelia după Luca

42 Dar vai de voi, farisei! căci dați zeciuială din mentă și rudă și tot felul de ierburi și treceți peste judecată și dragostea lui Dumnezeu: acestea trebuia să le faceți, și să nu lăsați pe cealaltă nefăcută. 43 Vai de voi, farisei! căci voi iubiți locurile de sus în sinagogi și salutările în piețe. 44 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriți! pentru că sunteți ca mormintele care nu se văd, iar oamenii care umblă peste ele nu le cunosc. 45 Atunci unul dintre învățătorii legii a răspuns și i-a zis: „Învățătorule, spunând astfel, ne ocărești și pe noi”. 46 Iar el a zis: Vai și vouă, avocaților! pentru că încărcați oamenii cu poveri grele de purtat și voi înșivă nu atingeți poverile cu niciunul din degetele voastre. 47 Vai vouă! căci voi zidiţi mormintele profeţilor şi părinţii voştri le-au ucis. 48 Cu adevărat, mărturisiţi că îngăduiţi faptele părinţilor voştri, căci ei i-au ucis, iar voi le zidiţi mormintele. 49 De aceea a spus și înțelepciunea lui Dumnezeu: „Le voi trimite prooroci și apostoli și pe unii dintre ei îi vor ucide și îi vor persecuta; 50 Pentru ca sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii, să fie cerut de la această generație; 51 De la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar și templu: adevărat vă spun că se va cere acestui neam. 52 Vai de voi, juriștilor! pentru că ați luat cheia cunoașterii; nu ați intrat în voi înșivă și i-ați împiedicat pe cei ce intrau. 53 Și pe când le spunea aceste lucruri, cărturarii și fariseii au început să-l îndemne cu vehement și să-l provoace să vorbească despre multe lucruri: 54 Pândindu-l, și căutând să-i prindă ceva din gură, ca să-l poată acuza.

10 Și oricui va rosti un cuvânt împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar celui ce huliște împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta. 11 Și când vă vor duce la sinagogi, la magistrați și la puteri, nu vă gândiți cum sau ce lucru veți răspunde sau ce veți spune: 12 Căci Duhul Sfânt vă va învăța în același ceas ce trebuie să spuneți. 13 Iar unul din cete i-a zis: Învăţătorule, vorbeşte fratelui meu să împartă moştenirea cu mine. 14 Și el i-a zis: Omule, cine m-a pus judecător sau împărțitor peste tine? 15 Iar el le-a zis: „ Aveţi grijă şi păziţi-vă de lăcomie, căci viaţa unui om nu constă în abundenţa lucrurilor pe care le are. 16 Și le-a spus o pildă, spunând: Pământul unui bogat a dat naștere din belșug; 17 Și s-a gândit în sine, zicând: Ce să fac, pentru că nu am loc unde să-mi dau roadele? 18 Iar el a zis: „Aceasta voi face: îmi voi dărâma hambarele și voi zidi mai multe; și acolo îmi voi da toate roadele și bunurile mele. 19 Și voi spune sufletului meu: „Suflete, ai multe bunuri strânse pentru mulți ani; liniștește-te, mănâncă, bea și veselește-te. 20 Dar Dumnezeu i-a spus: Nebunule, în noaptea aceasta ți se va cere sufletul; atunci ale cui vor fi acele lucruri pe care le-ai făcut? 21 Așa este cel care adună comori pentru sine și nu este bogat față de Dumnezeu. 22 Și a zis ucenicilor Săi: De aceea vă spun: Nu vă gândiți la viața voastră ce veți mânca; nici pentru trup, cu ce vă veţi îmbrăca. 23 Viața este mai mult decât carnea și trupul este mai mult decât îmbrăcămintea. 24 Uită-te la corbi, căci nici nu seamănă, nici nu seceră; care nu au nici magazie, nici hambar; și Dumnezeu îi hrănește: cu cât mai mult sunteți mai buni decât păsările? 25 Și cine dintre voi, cu gândire, poate adăuga la statura lui un cot? 26 Atunci, dacă nu puteți face lucrul cel mai mic, de ce vă gândiți la restul? 27 Uită-te la crini cum cresc: nu trudesc, nu toarnă; și totuși vă spun că Solomon în toată gloria lui nu a fost îmbrăcat ca unul dintre aceștia. 28 Dacă atunci Dumnezeu îmbracă astfel iarba care este astăzi pe câmp și mâine va fi aruncată în cuptor; cu cât mai mult vă va îmbrăca el, puţini credincioşi? 29 Și nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea, și nu vă îndoiți. 30 Căci toate aceste lucruri le caută neamurile lumii; și Tatăl vostru știe că aveți nevoie de aceste lucruri. 31 Ci mai degrabă căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu; și toate aceste lucruri vi se vor adăuga. 32 Nu te teme, turmă mică; căci Tatălui vostru este plăcerea să vă dea împărăția. 33 Vindeți ceea ce aveți și faceți milostenie; Asigurați-vă pungi care să nu îmbătrânească, o comoară în ceruri, care nu slăbește, unde niciun hoț nu se apropie și nici molia nu strică. 34 Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. 35 Să-ți fie încinse coapsele și luminile să aprindă;

CAPITOLUL 12 1 Între timp, când s-a adunat o mulțime de oameni nenumărați, încât se călcau unul peste altul, a început să spună mai întâi ucenicilor Săi: Păziți-vă de aluatul fariseilor, care este ipocrizia. 2 Căci nu este nimic acoperit, care să nu fie descoperit; nici ascuns, asta nu va fi cunoscut. 3 De aceea, orice aţi spus în întuneric, va fi auzit în lumină; și ceea ce ați spus la ureche în dulapuri va fi vestit pe acoperișuri. 4 Și vă spun prietenilor mei: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul și după aceea nu mai au ce să facă. 5 Dar vă voi preveni mai înainte de cine vă veți teme: temeți-vă de cel care, după ce a ucis, are putere să arunce în iad; da, vă spun: Temeţi-vă de El. 6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi liri și nici una dintre ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu? 7 Dar chiar și firele de păr din capul tău sunt toți numărați. Nu vă temeți deci: voi sunteți mai de preț decât multe vrăbii. 8 De asemenea, vă spun că pe oricine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu: 9 Dar cel care mă leapădă înaintea oamenilor, va fi lepădat înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

Evanghelia după Luca

CAPITOLUL 13

36 Și voi înșivă, ca niște oameni care așteaptă pe stăpânul lor, când se va întoarce de la nuntă; ca când va veni și va bate, să-I deschidă imediat. 37 Fericiți slujitorii aceia, pe care Domnul, când va veni, îi va găsi vegheând; adevărat vă spun că se va încinge și îi va pune să stea la masă și va ieși și le va sluji. 38 Și dacă va veni în cea de-a doua strajă sau va veni în cea de-a treia strajă și îi va găsi așa, fericiți slujitorii aceia. 39 Și aceasta să știți că, dacă stăpânul casei ar fi știut la ce oră va veni hoțul, ar fi vegheat și nu ar fi lăsat să i se spargă casa. 40 Fiţi deci gata şi voi, căci Fiul Omului vine la ceasul când nu gândiţi. 41 Atunci Petru i-a zis: „Doamne, ne spui această pildă nouă sau chiar tuturor? 42 Și Domnul a spus: Cine este, deci, acel ispravnic credincios și înțelept, pe care stăpânul său îl va pune conducător peste casa lui, ca să le dea porția lor de mâncare la vremea potrivită? 43 Ferice de robul acela, pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând așa. 44 Adevărat vă spun că el îl va pune stăpân peste tot ce are. 45 Dar dacă acel slujitor zice în inima lui: Domnul meu întârzie venirea lui; și va începe să bată pe slujitori și pe fecioare, să mănânce și să bea și să se bea; 46 Stăpânul acelui slujitor va veni într-o zi în care nu-l va aștepta și într-un ceas în care nu-și va da seama, îl va tăia în bucăți și-i va pune partea lui cu cei necredincioși. 47 Și slujitorul acela, care a cunoscut voia stăpânului său, și nu s-a pregătit și nu a făcut după voia lui, va fi bătut cu multe lovituri. 48 Dar cel ce nu a știut și a făcut lucruri demne de lovituri, va fi bătut cu puține lovituri. Căci cui i s-a dat mult, i se va cere mult; 49 Am venit să trimit foc pe pământ; și ce voi face, dacă este deja aprins? 50 Dar eu am un botez cu care să fiu botezat; și cât de îngrădit sunt până când se va împlini! 51 Să presupuneți că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun, nu; ci mai degrabă împărțire: 52 Căci de acum încolo vor fi cinci într-o casă împărțiți, trei împotriva doi și doi împotriva trei. 53 Tatăl va fi dezbinat împotriva fiului, iar fiul împotriva tatălui; mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei; soacra împotriva norei ei și nora împotriva soacrei ei. 54 Și a spus de asemenea poporului: Când vedeți un nor ridicându-se din apus, îndată ziceți: Vine o ploaie; si asa este. 55 Și când vedeți cum bate vântul de miazăzi, spuneți: Va fi căldură; și se întâmplă. 56 Ipocriţilor, puteţi discerne faţa cerului şi a pământului; dar cum de nu discerneți această dată? 57 Da, și de ce nu judecați din voi înșivă ceea ce este drept? 58 Când te duci cu potrivnicul tău la magistrat, după cum ești pe cale, ai grijă ca să fii izbăvit de el; ca nu cumva să te dea judecătorului, iar judecătorul să te dea ofițerului, iar ofițerul să te arunce în închisoare. 59 Îți spun că nu vei pleca de acolo, până nu ai plătit chiar ultimul acar.

1 În vremea aceea, au fost prezenți câțiva care i-au spus despre Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. 2 Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Credeţi că aceşti Galileeni au fost păcătoşi mai presus de toţi Galileenii, pentru că au suferit astfel de lucruri? 3 Eu vă spun: Nu; dar, dacă nu vă pocăiți, veți pieri cu toții la fel. 4 Sau acei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloam și i-a omorât, credeți că erau păcătoși mai presus de toți oamenii care locuiau în Ierusalim? 5 Eu vă spun: Nu; dar dacă nu vă pocăiţi, veţi pieri cu toţii la fel. 6 El a spus și această pildă; Un om avea un smochin sădit în via lui; și a venit și a căutat rod pe el și n-a găsit. 7 Atunci el a zis vizorului viei sale: Iată, în acești trei ani am venit să caut roade pe acest smochin și nu găsesc niciunul; de ce îngreunează pământul? 8 Iar el, răspunzând, i-a zis: Doamne, lasă-l în pace și anul acesta, până voi săpa în jurul lui și îl voi arunca; 9 Și dacă aduce rod, bine; 10 Şi învăţa într-una din sinagogi în ziua de sabat. 11 Și iată, era o femeie care avea un duh de slăbiciune de optsprezece ani și era închinată împreună și nu se putea ridica în niciun fel. 12 Și când a văzut-o Isus, a chemat-o la el și i-a zis: „ Femeie, ești dezlegată de neputința ta”. 13 Și el și-a pus mâinile peste ea; și îndată ea s-a îndreptat și a slăvit pe Dumnezeu. 14 Și conducătorul sinagogii a răspuns cu mânie, pentru că Isus vindecase în ziua de sabat, și a spus norodului: „Sunt șase zile în care oamenii trebuie să lucreze; ziua de sabat. 15 Atunci Domnul i-a răspuns și i-a zis: Fățarule, nu își dezleagă fiecare din voi în ziua de sabat boul sau măgarul din grajd și îl duce la adăpare? 16 Și femeia aceasta, fiind fiica lui Avraam, pe care Satana a legat-o, iată, în acești optsprezece ani, nu ar trebui să fie dezlegată de această legătură în ziua sabatului? 17 Și după ce a spus aceste lucruri, toți potrivnicii lui s-au rușinat și tot poporul s-a bucurat de toate lucrurile glorioase care au fost făcute de el. 18 Atunci el a zis: Cu ce este împărăția lui Dumnezeu? și cu ce să semăn cu ea? 19 Este ca un bob de muștar, pe care un om l-a luat și l-a aruncat în grădina lui; și a crescut și a făcut ceară un copac mare; iar păsările cerului s-au cazat în ramurile lui. 20 Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? 21 Este ca drojdia, pe care o femeie l-a luat și l-a ascuns în trei măsuri de făină, până când totul a fost dospit. 22 Și a străbătut cetăți și sate, învățând și plecând spre Ierusalim. 23 Atunci cineva i-a zis: Doamne, sunt puțini cei care se mântuiesc? Iar el le-a spus: 24 Străduiți-vă să intrați pe poarta cea strâmtă, căci vă spun mulți, vor căuta să intre și nu vor putea. 25 Când s-a sculat stăpânul casei și a închis ușa, și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă; și el va răspunde și vă va spune: Nu vă știu de unde sunteți;

Evanghelia după Luca

26 Atunci veți începe să spuneți: „Am mâncat și am băut în fața ta și ai învățat pe străzile noastre”. 27 Dar el va zice: Vă spun că nu vă știu de unde sunteți; depărtaţi-vă de la Mine, toţi lucrătorii fărădelegii. 28 Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și Isaac și Iacov și pe toți proorocii, în Împărăția lui Dumnezeu, și voi înșivă veți fi izgoniți. 29 Și vor veni de la răsărit și de la apus și de la miazănoapte și de la miazăzi și se vor așeza în Împărăția lui Dumnezeu. 30 Și, iată, sunt ultimii care vor fi primii și sunt primii care vor fi ultimii. 31 În aceeași zi au venit unii dintre farisei și i-au zis: „Ieși și pleacă de aici, căci Irod te va ucide. 32 Și le-a zis: „ Duceți-vă și spuneți-i vulpii acelei: „Iată, eu scot draci și voi face leac azi și mâine și a treia zi voi fi desăvârșit”. 33 Cu toate acestea, trebuie să umb azi, mâine și a doua zi, căci nu se poate ca un profet să piară din Ierusalim. 34 O, Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; De câte ori aș fi adunat pe copiii tăi laolaltă, precum găina își adună puii sub aripi, și n-ai vrut! 35 Iată, casa voastră v-a fost lăsată pustie;

15 Iar unul dintre cei ce stăteau la masă cu el a auzit aceste lucruri, i-a zis: Ferice de cel ce va mânca pâine în Împărăţia lui Dumnezeu. 16 Atunci el i-a zis: „ Un om a făcut o cină mare și a rugat pe mulți; 17 Și a trimis pe slujitorul său la ora cinei să spună celor chemați: Veniți; căci toate lucrurile sunt acum gata. 18 Și toți, cu un acord, au început să se scuze. Cel dintâi i-a spus: Am cumpărat o bucată de pământ și trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă scuzi. 19 Și altul a zis: Am cumpărat cinci juguri de boi și mă duc să-i testez; te rog să mă scuzi. 20 Iar un altul a spus: M-am căsătorit cu o nevastă și de aceea nu pot veni. 21 Atunci slujitorul acela a venit și ia arătat stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei, mâniat, a zis slujitorului său: Ieși repede pe străzile și pe străzile cetății și adu-i aici pe săraci, pe cei slăbănogi, pe cei boboci și pe orbi. 22 Și slujitorul a spus: Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și totuși este loc. 23 Și domnul a zis slujitorului: „Ieșiți pe drumuri și pe garduri vii și constrează-i să intre, ca să se umple casa mea. 24 Căci vă spun că niciunul dintre acei bărbați care au fost chemați nu va gusta din cina mea. 25 Și s-a dus cu el o mulțime mare de oameni; și s-a întors și le-a zis: 26 Dacă cineva vine la Mine și nu-și urăște tatăl și mama și soția, copiii și frații și surorile, da, și viața lui, nu poate fi ucenicul meu. 27 Și oricine nu își poartă crucea și nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. 28 Căci cine dintre voi, cu gândul să zidească un turn, nu se așează mai întâi și socotește prețul, dacă are suficient săl termine? 29 Ca nu cumva, după ce a pus temelia și nu va putea să o termine, toți cei care o văd să înceapă să-și bată joc de el, 30 Zicând: Omul acesta a început să zidească și nu a putut să termine. 31 Sau care rege, mergând să facă război împotriva altui rege, nu se așează mai întâi și se sfătuiește dacă poate cu zece mii să-l întâmpine pe cel ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii? 32 Sau, în timp ce celălalt este încă departe, el trimite un ambasade și dorește condiții de pace. 33 Tot aşa, oricine este dintre voi, care nu părăseşte tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. 34 Sarea este bună; dar dacă sarea și-a pierdut gustul, cu ce se va condimenta? 35 Nu este potrivit nici pentru pământ, nici pentru gunoi; dar bărbaţii o scot afară. Cine are urechi să audă, să audă.

CAPITOLUL 14 1 Și s-a întâmplat că, pe când a intrat în casa unuia dintre căpeteniile farisei să mănânce pâine în ziua sabatului, ei lau vegheat. 2 Și iată, înaintea lui era un om care avea hidropizie. 3 Iar Isus, răspunzând, a vorbit profesorilor legii și fariseilor, zicând: Este îngăduit să vindeci în ziua de sabat? 4 Și au tăcut. Şi l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul; 5 Și le-a răspuns, zicând: Care dintre voi va avea un măgar sau un bou căzut în groapă și nu-l va scoate îndată afară în ziua Sabatului? 6 Și nu i-au putut răspunde din nou la aceste lucruri. 7 Și a spus o pildă celor care erau chemați, când a observat cum au ales să aleagă camerele principale; spunându-le: 8 Când ești chemat de vreun bărbat la nuntă, nu te așeza în camera cea mai înaltă; ca să nu fie poruncit de la un om mai onorabil decât tine; 9 Și cel care ți-a poruncit ție și el să vină și să-ți spună: „Lăsează-i locului acestui om; iar tu începi cu rușine să iei camera cea mai de jos. 10 Dar când ești poruncit, du-te și așează-te în camera de jos; pentru ca, când va veni cel ce ți-a poruncit, să-ți spună: Prietene, urcă-te mai sus; atunci te vei închina în fața celor care stau la masă cu tine. 11 Căci oricine se înalță, va fi smerit; şi cel ce se smereşte va fi înălţat. 12 Atunci a zis și celui care l-a poruncit: „ Când faci o cină sau o cină, nu-ți chema prietenii, nici frații, nici rudele, nici vecinii bogați; ca nu cumva și ei să-ți poată iarăși și să ți se facă o răsplată. 13 Dar când faci ospăţ, cheamă pe săraci, pe slăbănogi, pe şchiopi, pe orbi; 14 Și vei fi binecuvântat; căci ei nu te pot răsplăti, căci vei fi răsplătit la învierea celor drepţi.

CAPITOLUL 15 1 Atunci s-au apropiat de el toți vameșii și păcătoșii, ca săL asculte. 2 Și fariseii și cărturarii au cârtit, zicând: Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei. 3 Și le-a spus această pildă, zicând: 4 Care dintre voi, având o sută de oi, dacă pierde una dintre ele, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă în pustie și nu merge după ceea ce este pierdut, până când o găsește?

Evanghelia după Luca

5 Și când a găsit-o, o pune pe umeri, bucurându-se. 6 Și când vine acasă, își cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine; căci mi-am găsit oaia care era pierdută. 7 Vă spun că la fel va fi bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește, mai mult decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care nu au nevoie de pocăință. 8 Ori ce femeie, având zece arginți, dacă pierde o bucată, nu aprinde o lumânare și nu mătură casa și caută cu sârguință până o găsește? 9 Și când l-a găsit, își cheamă prietenii și vecinii ei, zicând: Bucurați-vă cu mine; căci am găsit piesa pe care o pierdusem. 10 La fel, vă spun că este bucurie în prezența îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește. 11 Iar el a spus: Un om avea doi fii; 12 Iar cel mai mic dintre ei a zis tatălui său: „Tată, dă-mi partea din bunuri care-mi revine”. Și le-a împărțit traiul. 13 Și nu multe zile după aceea, fiul mai mic s-a adunat pe toți și a pornit într-o țară îndepărtată și acolo și-a irosit averea cu o viață dezlănțuită. 14 Și după ce a cheltuit totul, s-a ridicat o foamete puternică în țara aceea; și a început să fie în lipsă. 15 Și s-a dus și s-a alăturat unui cetățean al țării respective; și l-a trimis în câmpurile lui să păzească porcii. 16 Și ar fi vrut să-și umple burta cu cojile pe care le mâncau porcii; și nimeni nu i-a dat. 17 Și revenind în sinea lui, a zis: Câți salariați ai tatălui meu au pâine îndeajuns și de mult, iar eu pier de foame! 18 Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și îi voi spune: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta. 19 Și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău; fă-mă ca pe unul dintre angajații tăi. 20 Și s-a sculat și a venit la tatăl său. Dar când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă, a alergat, a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat. 21 Și fiul i-a zis: Părinte, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. 22 Dar tatăl a zis slujitorilor săi: Aduceți cea mai bună haină și îmbrăcați-l pe el; și a pus un inel în mână și pantofi în picioare: 23 Și aduceți aici vițelul îngrășat și omorâți-l; și să mâncăm și să ne bucurăm: 24 Căci acesta fiul meu a murit și a înviat din nou; a fost pierdut și a fost găsit. Și au început să fie veseli. 25 Fiul său mai mare era la câmp; și când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dans. 26 Și a chemat pe unul dintre slujitori și a întrebat ce înseamnă aceste lucruri. 27 Iar el i-a spus: Fratele tău a venit; și tatăl tău a ucis vițelul îngrășat, pentru că l-a primit sănătos și sănătos. 28 Și s-a mâniat și n-a vrut să intre; de aceea a ieșit tatăl său și l-a rugat. 29 Iar el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de mulți ani îți slujesc și nu am călcat niciodată porunca Ta; și totuși nu mi-ai dat niciodată un ied ca să mă vesel cu prietenii mei; 30 Dar, de îndată ce a venit fiul tău, care ți-a mâncat traiul cu desfrânele, ai ucis pentru el vițelul îngrășat. 31 Iar el i-a zis: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce am este al tău.

32 Era de cuviinţă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta a murit şi a înviat; și a fost pierdut și a fost găsit. CAPITOLUL 16 1 Și el a mai spus ucenicilor săi: Era un om bogat, care avea un ispravnic; și acela i-a fost acuzat că și-a irosit bunurile. 2 Și l-a chemat și i-a zis: Cum se face că aud asta despre tine? dă socoteală despre administrația ta; căci s-ar putea să nu mai fii administrator. 3 Atunci ispravnicul a zis în sinea lui: Ce să fac? căci stăpânul meu îmi ia de la mine isprăvnicia: nu pot săpa; a implora mi-e rusine. 4 M-am hotărât ce să fac, ca, când voi fi scos din ispravnicie, să mă primească în casele lor. 5 Deci, el a chemat la el pe fiecare dintre datornicii stăpânului său și a zis celui dintâi: Cât datorezi domnului meu? 6 Iar el a spus: O sută de măsuri de untdelemn. Iar el i-a zis: Ia-ți nota, șează-te repede și scrie cincizeci. 7 Atunci el a zis altuia: Şi tu cât datorezi? Iar el a spus: O sută de măsuri de grâu. Iar el i-a zis: Ia-ți nota și scrie optzeci. 8 Și Domnul l-a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că a făcut cu înțelepciune, căci copiii acestei lumi sunt în neamul lor mai înțelepți decât copiii luminii. 9 Și vă spun: Faceți-vă prieteni din mamona nelegiuirii; pentru ca, când veți eșua, ei să vă primească în locuințe veșnice. 10 Cine este credincios în cele mai mici, este credincios și în multe; și cine este nedrept în cele mai mici, este nedrept și în multe. 11 De aceea, dacă nu ați fost credincioși în mamona nedreaptă, cine vă va încredința adevărata bogăție? 12 Și dacă nu ați fost credincioși în ceea ce este al altuia, cine vă va da ceea ce este al vostru? 13 Nici un slujitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul, și îl va iubi pe celălalt; sau se va ține de unul și îl va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamona. 14 Și fariseii, care erau lăcomi, au auzit toate aceste lucruri și l-au batjocorit. 15 El le-a spus: „ Voi sunteți cei care vă îndreptățiți înaintea oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaște inimile, căci ceea ce este foarte apreciat printre oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. 16 Legea și proorocii au fost până la Ioan; de atunci, împărăția lui Dumnezeu este propovăduită și fiecare om se apasă în ea. 17 Și este mai ușor ca cerul și pământul să treacă, decât să piardă un singur strop al Legii. 18 Oricine își lasă soția și se căsătorește cu alta, săvârșește adulter; 19 Era un om bogat, care era îmbrăcat în purpură și in subțire și se descurca cu somptuos în fiecare zi. 20 Și era un cerșetor, numit Lazăr, care era culcat la poarta lui, plin de răni, 21 Și dorind să se hrănească cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; mai mult, câinii au venit și i-au lins rănile.

Evanghelia după Luca

22 Și sa întâmplat că cerșetorul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; și bogatul a murit și a fost îngropat; 23 Și în iad și-a ridicat ochii, fiind în chinuri, și l-a văzut de departe pe Avraam și pe Lazăr în sânul său. 24 Și a strigat și a zis: Părinte Avraam, ai milă de mine și trimite pe Lazăr, ca să-și înmuie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba; căci sunt chinuit în această flacără. 25 Dar Avraam a zis: „Fiule, adu-ți aminte că în timpul vieții tale ai primit lucrurile tale bune, și la fel și pe Lazăr lucruri rele; dar acum el este mângâiat și tu ești chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi și voi este un mare prăpastie fixat; nici ei nu pot trece la noi, asta ar veni de acolo. 27 Atunci el a zis: „Deci, te rog, părinte, să-l trimiți la casa tatălui meu”. 28 Căci am cinci frați; ca să le dea mărturie, ca să nu vină și ei în acest loc de chin. 29 Avraam i-a zis: „Ei au pe Moise și pe profeți; lasă-i să-i audă. 30 Iar el a spus: Nu, părinte Avraam; 31 Iar el i-a zis: Dacă nu ascultă pe Moise și pe profeți, nici nu vor fi convinși, deși cineva a înviat din morți.

16 Și a căzut cu fața la picioarele lui, mulțumindu-i; și era samaritean. 17 Iar Isus, răspunzând, a zis: Nu au fost zece curățiți? dar unde sunt cei nouă? 18 Nu s-au găsit care s-au întors să dea slavă lui Dumnezeu, decât acest străin. 19 Iar el i-a spus: Scoală-te, du-te; credinţa ta te-a mântuit. 20 Și când a fost întrebat de la farisei, când va veni Împărăția lui Dumnezeu, el le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine cu observație; 21 Nici ei nu vor zice: Iată! sau, iată! căci, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. 22 Și a zis ucenicilor: „ Vor veni zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului omului și nu o veți vedea. 23 Și vă vor spune: „Vedeți aici; sau, vezi acolo: nu merge după ei, nici nu-i urma. 24 Căci precum fulgerul, care luminează dintr-o parte de sub cer, strălucește până la cealaltă parte de sub cer; tot aşa va fi şi Fiul omului în ziua lui. 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe și să fie lepădat de generația aceasta. 26 Și așa cum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului omului. 27 Au mâncat, au băut, s-au căsătorit, au fost căsătoriți, până în ziua când Noe a intrat în corabie și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. 28 Așa cum a fost și în zilele lui Lot; au mâncat, au băut, au cumpărat, au vândut, au sădit, au construit; 29 Dar în aceeași zi în care Lot a ieșit din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. 30 Tot aşa va fi în ziua când Fiul omului se va descoperi. 31 În ziua aceea, cine va fi pe acoperiș și lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; și cel ce va fi pe câmp, să nu se întoarcă la fel. 32 Adu-ți aminte de soția lui Lot. 33 Oricine va căuta să-și salveze viața, o va pierde; și oricine își va pierde viața, o va păstra. 34 Vă spun că în noaptea aceea vor fi doi bărbați într-un singur pat; unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună; unul va fi luat, iar celălalt lăsat. 36 Doi oameni vor fi pe câmp; unul va fi luat, iar celălalt lăsat. 37 Iar ei au răspuns și i-au zis: Unde, Doamne? Iar el le-a spus: Oriunde va fi trupul, acolo vor fi adunati vulturii.

CAPITOLUL 17 1 Atunci el a zis ucenicilor: „ Este cu neputinţă să nu vină greşelile; dar vai de cel prin care vin ele! 2 Mai bine i-ar fi fost atârnată de gât o piatră de moară și ar fi aruncat în mare, decât să păcănească pe unul dintre acești micuți. 3 Aveți grijă de voi înșivă: dacă fratele vostru vă păcătuiește, mustrați-l; iar dacă se pocăiește, iartă-l. 4 Și dacă se va păcătui împotriva ta de șapte ori pe zi și de șapte ori pe zi se întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc; să-l ierţi. 5 Iar apostolii i-au zis Domnului: Înmulțiți-ne credința. 6 Și Domnul a spus: Dacă ai avea credință ca un grăunte de muștar, ai putea spune acestui arbore de sicamin: Fii smuls din rădăcină și fii sădit în mare; și ar trebui să vă asculte. 7 Dar cine dintre voi, având un slujitor care ară sau hrănește vitele, îi va spune în curând, când va veni de la câmp: Du-te și ia loc la masă? 8 Și nu-i voi spune mai degrabă: „Pregătește-mă cu ce pot cina, încinge-te și slujește-mi, până voi mânca și voi bea; și după aceea vei mânca și bea? 9 Îi mulțumește oare slujitorului acelui slujitor pentru că a făcut lucrurile care i s-au poruncit? eu nu. 10 Tot aşa şi voi, când veţi fi făcut toate cele ce vi s-au poruncit, spuneţi: „Suntem slujitori fără folos; am făcut ceea ce era datoria noastră să facem”. 11 Și s-a întâmplat că, pe când mergea la Ierusalim, a trecut prin mijlocul Samariei și Galileii. 12 Și când a intrat într-un sat, i-au întâlnit zece bărbați leproși, care stăteau departe. 13 Și ei și-au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, miluiește-ne pe noi. 14 Iar când i-a văzut, le-a zis: „ Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor. Și s-a întâmplat că, pe măsură ce mergeau, au fost curățiți. 15 Și unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors și a slăvit cu glas tare pe Dumnezeu,

CAPITOLUL 18 1 Și le-a spus o pildă în acest scop, că oamenii trebuie să se roage mereu și să nu leșine; 2 Zicând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu, nici nu se temea de om; 3 Şi era o văduvă în cetatea aceea; și ea a venit la el și a zis: Răzbună-mă pe dușmanul meu. 4 Și nu a vrut o vreme; dar după aceea a zis în sinea lui: Deși nu mă tem de Dumnezeu și nici nu mă tem de om; 5 Dar pentru că această văduvă mă tulbură, o voi răzbuna, ca nu cumva să mă obosească prin venirea ei neîncetată. 6 Și Domnul a zis: Auziți ce spune judecătorul nedrept. 7 Și nu va răzbuna Dumnezeu pe aleșii Săi, care strigă zi și noapte către El, deși îi îndura mult?

Evanghelia după Luca

8 Vă spun că el îi va răzbuna repede. Cu toate acestea, când va veni Fiul Omului, va găsi el credință pe pământ? 9 Și a spus această pildă unora care se încredeau în ei înșiși că sunt drepți și disprețuiau pe alții: 10 Doi bărbați s-au urcat în templu să se roage; unul fariseu, iar celălalt vameș. 11 Fariseul stătea în picioare și se ruga astfel: Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri sau chiar ca acest vameș. 12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zecimi din tot ce am. 13 Și vameșul, stând departe, n-a vrut să-și ridice nici măcar ochii spre cer, ci și-a lovit pieptul, zicând: Doamne, ai milă de mine, păcătosul! 14 Vă spun că omul acesta s-a pogorât în casa lui îndreptățit mai degrabă decât celălalt; căci oricine se înalță va fi smerit; şi cel ce se smereşte va fi înălţat. 15 Și i-au adus și prunci, ca să-i atingă; dar ucenicii lui, când au văzut asta, i-au certat. 16 Dar Iisus i-a chemat la Sine și a zis: „ Lăsați copiii să vină la Mine și nu le opriți, căci a celor astfel este Împărăția lui Dumnezeu. 17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copil mic, nu va intra în ea. 18 Și un conducător l-a întrebat, zicând: Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică? 19 Iar Isus i-a zis: De ce mă numești bun? nimeni nu este bun, în afară de unul, adică Dumnezeu. 20 Tu știi poruncile: Să nu comite adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta. 21 Iar el a spus: Toate acestea le-am păzit din tinerețea mea sus. 22 Când a auzit Iisus aceste lucruri, i-a zis: ,, Totuși, un lucru îți lipsește: vinde tot ce ai și împarte săracilor și vei avea o comoară în cer; și vino, urmează-Mă. 23 Și când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult, căci era foarte bogat. 24 Iar Isus, văzând că era foarte întristat, a zis: Cât de greu vor intra cei care au bogății în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Căci este mai ușor pentru o cămilă să treacă prin urechiul unui ac, decât pentru un bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu. 26 Iar cei ce au auzit au zis: Cine poate fi mântuit? 27 Iar el a spus: Lucrurile care sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. 28 Atunci Petru a zis: Iată, noi am lăsat totul și te-am urmat. 29 Și le-a zis: „ Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casa, sau părinții, sau frații, sau soția sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, 30 Care nu va primi mult mai mult în vremea aceasta și în lumea viitoare, viața veșnică. 31 Apoi a luat la el pe cei doisprezece și le-a zis: „ Iată, ne urcăm la Ierusalim și toate lucrurile scrise de profeți despre Fiul omului se vor împlini. 32 Căci el va fi dat neamurilor și va fi batjocorit, rugat cu ciudă și scuipat peste el. 33 Îl vor biciui și îl vor omorî și a treia zi va învia. 34 Și ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri; 35 Și s-a întâmplat că, pe când se apropia de Ierihon, un orb stătea lângă drum, cerșind. 36 Și auzind mulțimea trecând, a întrebat ce înseamnă.

37 Iar ei i-au spus că trece Isus din Nazaret. 38 Și a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! 39 Iar cei ce mergeau înainte L-au certat să tacă; dar el a strigat cu atât mai mult: Fiul lui David, ai milă de mine! 40 Și Iisus a stat și a poruncit să fie adus la el; și când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 Spunând: Ce vrei să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, ca sămi primesc vederea. 42 Și Iisus i-a spus: Primește-ți vederea; credința ta te-a mântuit. 43 Și îndată și-a căpătat vederea și L-a urmat, slăvind pe Dumnezeu; și tot poporul, când a văzut aceasta, L-a lăudat pe Dumnezeu. CAPITOLUL 19 1 Și Isus a intrat și a trecut prin Ierihon. 2 Și iată, era un om numit Zaheu, care era căpetenia dintre vameși și era bogat. 3 Și a căutat să vadă pe Isus cine era; și nu putea pentru presă, pentru că era mic de statură. 4 Și a alergat înainte și s-a urcat într-un sicomor, ca să-l vadă, căci trebuia să treacă pe calea aceea. 5 Iar Iisus, când a venit la locul acela, a ridicat privirea, l-a văzut și i-a zis: Zaheu, grăbește-te și coboară; căci astăzi trebuie să rămân la casa ta. 6 Și s-a grăbit, a coborât și l-a primit cu bucurie. 7 Iar când au văzut aceasta, toţi au cârtit, zicând: „S-a dus să fie oaspete cu un om păcătos”. 8 Și Zaheu a stat și a zis Domnului; Iată, Doamne, jumătate din bunurile mele o dau săracilor; și dacă am luat ceva de la cineva prin acuzație mincinoasă, îl restituesc de patru ori. 9 Și Iisus i-a spus: „ Azi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că și el este fiu al lui Avraam. 10 Căci Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut. 11 Și, auzind ei aceste lucruri, a adăugat și a rostit o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și pentru că credeau că împărăția lui Dumnezeu va apărea îndată. 12 El a zis deci: Un nobil s-a dus într-o țară îndepărtată, ca să-și ia o împărăție și să se întoarcă. 13 Și a chemat pe cei zece slujitori ai săi și le-a dat zece mine și le-a zis: Ocupați până voi veni. 14 Dar cetățenii lui l-au urât și au trimis un mesaj după el, spunând: „Nu vrem ca acest om să domnească peste noi. 15 Și s-a întâmplat că, după ce s-a întors, după ce a primit împărăția, a poruncit să fie chemați la el acești slujitori, cărora le-a dat banii, ca să știe cât câștigase fiecare om prin negoț. 16 Atunci a venit primul și a zis: Doamne, lira ta a câștigat zece lire. 17 Iar el i-a zis: „Bine, slujitor bun, pentru că ai fost credincios în foarte puțin, ai stăpânire peste zece cetăți”. 18 Și a venit al doilea și a zis: Doamne, mina ta a câștigat cinci mine. 19 Și el i-a zis la fel: Fii și tu peste cinci cetăți. 20 Și a venit altul și a zis: Doamne, iată lira ta, pe care am ținut-o într-un șervețel. 21 Căci m-am temut de tine, pentru că ești un om auster; 22 Iar el i-a zis: Din gura ta te voi judeca, slujitor rău. Tu știai că sunt un om auster, luând ceea ce nu am pus jos și secerând ceea ce nu am semănat:

Evanghelia după Luca

23 Atunci pentru ce nu mi-ai dat banii la bancă, ca, la venirea mea, să-mi cer banii mei cu cămătărie? 24 Iar el a zis celor ce stăteau lângă: Luați de la el mina și dați-o celui ce are zece mine. 25 (Și ei i-au spus: Doamne, are zece lire.) 26 Căci vă spun că oricui are i se va da; şi de la cel ce nu are, chiar şi ceea ce are va fi luat de la el. 27 Dar acei vrăjmași ai mei, care nu voiau ca eu să domnesc peste ei, adu-i aici și-i ucid înaintea mea. 28 Și după ce a vorbit astfel, a mers înainte, urcându-se la Ierusalim. 29 Și s-a întâmplat că, când s-a apropiat de Betfage și Betania, la muntele numit Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenicii săi, 30 Zicând: Duceţi-vă în satul de dincolo de voi; în care, la intrarea voastră, veți găsi un mânz legat, pe care încă nu a șezut niciun om; dezlegați-l și aduceți-l aici. 31 Și dacă vă întreabă cineva: De ce îl dezlegați? astfel îi vei spune: Pentru că Domnul are nevoie de el. 32 Și cei trimiși s-au dus și au găsit așa cum le spusese El. 33 Și în timp ce ei dezlegau mânzul, stăpânii lui le-au zis: De ce dezlegați mânzul? 34 Și ei au zis: Domnul are nevoie de el. 35 Și L-au adus la Isus; și și-au aruncat hainele peste mânz, și L-au așezat pe Isus. 36 Și pe când mergea, și-au întins hainele pe drum. 37 Și când s-a apropiat, chiar acum, la coborârea muntelui Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate faptele mărețe pe care le văzuseră; 38 Spunând: Binecuvântat să fie Împăratul care vine în Numele Domnului: pace în ceruri și slavă în cei de sus. 39 Iar unii din farisei din mulţime i-au zis: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii. 40 Și el a răspuns și le-a zis: Vă spun că, dacă aceștia ar tace, pietrele ar striga îndată. 41 Și când s-a apropiat, a privit cetatea și a plâns pentru ea, 42 Spunând: Dacă ai fi cunoscut, măcar în zilele tale, lucrurile care țin de pacea ta! dar acum sunt ascunse de ochii tăi. 43 Căci vor veni peste tine zile în care vrăjmașii tăi vor arunca un șanț în jurul tău și te vor înconjura și te vor ține de toate părțile, 44 Și te va întinde pe tine cu pământul și pe copiii tăi înlăuntrul tău; și nu vor lăsa în tine piatră peste piatră; pentru că n-ai cunoscut timpul pedepsei tale. 45 Și a intrat în templu și a început să alunge pe cei ce vindeau în el și pe cei ce cumpărau; 46 Spunându-le: Este scris: Casa Mea este casa rugăciunii; 47 Și învăța zilnic în templu. Dar preoții cei mai de seamă și cărturarii și căpetenia poporului căutau să-l nimicească, 48 Și n-au găsit ce puteau face, căci tot poporul era foarte atent să-L asculte.

2 Și i-a vorbit, zicând: Spune-ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri? sau cine este cel care ți-a dat această autoritate? 3 Iar el a răspuns și le-a zis: Și eu vă voi întreba un lucru; si raspunde-mi: 4 Botezul lui Ioan, a fost din cer sau al oamenilor? 5 Și s-au gândit între ei, zicând: Dacă vom spune: Din ceruri; va zice: Atunci de ce nu L-aţi crezut? 6 Dar dacă spunem: Despre oameni; tot poporul ne va ucide cu pietre, căci ei sunt convinși că Ioan a fost un profet. 7 Și ei au răspuns că nu știau de unde este. 8 Iar Isus le-a zis: Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri. 9 Atunci a început să vorbească poporului această pildă; Un om a sădit o vie, a dat-o la țărani și a plecat mult timp într-o țară îndepărtată. 10 La vremea vremii, a trimis un slujitor la agricultori, ca să-i dea din rodul viei; 11 Și iarăși a trimis un alt slujitor; și ei l-au bătut și l-au rugat cu rușine și l-au dat afară cu gol. 12 Și iarăși a trimis pe al treilea; și l-au rănit și pe el și l-au scos afară. 13 Atunci stăpânul viei a zis: Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu iubit: poate că îl vor respecta când îl vor vedea. 14 Dar, văzându-l, vierii, s-au gândit între ei, zicând: Acesta este moștenitorul; vino să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră. 15 L-au aruncat deci din vie și l-au omorât. Deci, ce le va face stăpânul viei? 16 El va veni și va nimici pe acești agricultori și va da via altora. Iar când au auzit, au zis: Doamne ferește. 17 Și i-a privit și a zis: „ Ce este deci aceasta care este scrisă: Piatra pe care au lepădat-o zidarii, aceasta a devenit capul unghiului? 18 Oricine va cădea pe piatra aceea va fi zdrobit; dar pe oricine va cădea, îl va măcina în pulbere. 19 Și preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau în aceeași oră să pună mâinile asupra lui; și s-au temut de popor, pentru că au înțeles că El rostise această pildă împotriva lor. 20 Și l-au urmărit și au trimis iscoade, care să se prefacă oameni drepți, ca să apuce de cuvintele lui, ca să-l dea sub puterea și autoritatea guvernatorului. 21 Iar ei l-au întrebat, zicând: Învățătorule, știm că tu zici și înveți drept și că nu primești persoana nimănui, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu; 22 Ne este îngăduit să dăm tribut Cezarului, sau nu? 23 Dar El a înțeles viclenia lor și le-a zis: De ce mă ispitești? 24 Arată-mi un ban. A cui imagine și inscripție o are? Ei au răspuns și au zis: Al Cezarului. 25 Iar el le-a zis: Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. 26 Și n-au putut să apuce cuvintele lui înaintea poporului; și s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut. 27 Atunci au venit la el unii dintre saduchei, care neagă că este vreo înviere; și l-au întrebat: 28 Spunând: Învăţătorule, Moise ne-a scris: Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, şi moare fără copii, fratele său să-şi ia nevasta şi să-i ridice fratelui său sămânţă.

CAPITOLUL 20 1 Și s-a întâmplat că într-una din zilele acelea, în timp ce el învăța poporul în templu și propovăduia Evanghelia, preoții cei mai de seamă și cărturarii au venit asupra lui împreună cu bătrânii,

Evanghelia după Luca

29 Erau deci șapte frați; și primul și-a luat o soție și a murit fără copii. 30 Și al doilea a luat-o de soție și a murit fără copii. 31 Și al treilea a luat-o; și tot așa și cei șapte; și n-au lăsat copii și au murit. 32 În cele din urmă, femeia a murit și ea. 33 De aceea, la înviere, a cui dintre ei este soția? căci şapte au avut-o de soţie. 34 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Copiii acestei lumi se căsătoresc și se căsătoresc; 35 Dar cei care vor fi socotiți vrednici să obțină lumea aceea și învierea din morți, nici nu se căsătoresc, nici nu se căsătoresc; 36 Nici ei nu mai pot muri, căci sunt egali cu îngerii; și sunt copiii lui Dumnezeu, fiind copiii învierii. 37 Acum că morții au înviat, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când a numit pe Domnul Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov. 38 Căci El nu este Dumnezeul celor morți, ci al celor vii, căci toți trăiesc pentru El. 39 Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai spus. 40 După aceea, n-au îndrăznit să-i pună nicio întrebare. 41 Și le-a zis: „ Cum spun ei că Hristos este fiul lui David? 42 Și David însuși a spus în cartea Psalmilor: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea! 43 Până când voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale. 44 De aceea David îl numește Domn, cum este el fiul lui? 45 Atunci, în auzul întregului popor, el a spus ucenicilor săi: 46 Păziți-vă de cărturari, care doresc să umble în haine lungi și iubesc salutările în piețe, și locurile cele mai înalte în sinagogi și odăile principale la sărbători; 47 Care devorează casele văduvelor și, pentru spectacol, faceți rugăciuni lungi; aceia vor primi o osândă mai mare.

11 Şi vor fi cutremure mari în diverse locuri, foamete şi ciume; și vederi înfricoșătoare și semne mari vor fi din ceruri. 12 Dar înainte de toate acestea, ei își vor pune mâinile asupra voastră și vă vor prigoni, vă vor preda la sinagogi și în închisori, fiind duși înaintea împăraților și a conducătorilor din pricina Numelui Meu. 13 Și se va întoarce la tine ca mărturie. 14 Așadar, puneți-vă în inimile voastre, să nu meditați înaintea ce veți răspunde: 15 Căci vă voi da o gură și o înțelepciune, pe care toți potrivnicii voștri nu le vor putea contrazice și nici nu le vor putea rezista. 16 Și veți fi trădați atât de părinți, cât și de frați, și de rude și de prieteni; şi pe unii dintre voi îi vor face să fie omorâţi. 17 Și veți fi urâți de toți oamenii din pricina Numelui Meu. 18 Dar niciun păr din capul tău nu va pieri. 19 În răbdarea voastră stăpâniţi sufletele voastre. 20 Și când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că pustiirea lui este aproape. 21 Atunci cei ce sunt în Iudeea să fugă în munți; şi să plece cei care sunt în mijlocul ei; şi cei care sunt în ţări să nu intre în el. 22 Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate lucrurile scrise. 23 Dar vai celor care sunt însărcinate și celor care alăptează în zilele acelea! pentru că va fi mare necaz în țară și mânie asupra acestui popor. 24 Și vor cădea sub tăișul sabiei și vor fi duși robi în toate neamurile; și Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor. 25 Și vor fi semne în soare și în lună și în stele; și pe pământ strâmtorarea neamurilor, cu nedumerire; marea și valurile urlând; 26 Inimile oamenilor le slăbesc de frică și de îngrijirea celor ce vor veni pe pământ, căci puterile cerului vor fi zdruncinate. 27 Și atunci vor vedea pe Fiul omului venind într-un nor cu putere și mare slavă. 28 Și când aceste lucruri încep să se întâmple, atunci priviți în sus și ridicați-vă capetele; căci răscumpărarea ta se apropie. 29 Și le-a spus o pildă; Iată smochinul și toți copacii; 30 Când ei acum trăgează, vedeți și știți de la voi înșivă că vara este acum aproape. 31 La fel și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că Împărăția lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevărat vă spun că neamul acesta nu va trece până când totul se va împlini. 33 Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. 34 Și luați grijă la voi înșivă, ca nu cumva vreodată inimile voastre să fie supraîncărcate de exces, de beție și de grijile acestei vieți, și astfel acea zi să vină peste voi fără să vă dați seama. 35 Căci va veni ca o cursă peste toți cei ce locuiesc pe toată fața pământului. 36 Vegheați deci și rugați-vă mereu, ca să fiți considerați vrednici să scăpați de toate aceste lucruri care se vor întâmpla și să stați înaintea Fiului omului. 37 Şi în timpul zilei, el învăţa în templu; iar noaptea a ieșit și a locuit pe muntele care se numește Muntele Măslinilor.

CAPITOLUL 21 1 Și a ridicat privirea și i-a văzut pe bogații care își aruncau darurile în vistierie. 2 Și a văzut și o văduvă săracă care arunca acolo doi acari. 3 Și el a spus: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toți; 4 Căci toți aceștia au aruncat din belșugul lor în jertfele lui Dumnezeu; 5 Și când unii vorbeau despre templu, cum era împodobit cu pietre frumoase și daruri, el a spus: 6 Cât despre aceste lucruri pe care le vedeți, vor veni zile în care să nu rămână piatră peste piatră, care să nu fie dărâmată. 7 Iar ei l-au întrebat, zicând: Învăţătorule, dar când vor fi acestea? și ce semn va fi când aceste lucruri se vor întâmpla? 8 Iar el a zis: Luaţi seama să nu vă înşelaţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos; şi vremea se apropie; nu mergeţi deci după ei. 9 Dar când veţi auzi de războaie şi tulburări, nu vă înspăimântaţi, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple mai întâi; dar sfârşitul nu este din când în când. 10 Atunci el le-a zis: „ Se va ridica națiune împotriva națiunii și împărăție împotriva împărăției;

Evanghelia după Luca

38 Și tot poporul a venit dis-de-dimineață la el în templu, ca să-l audă.

28 Voi sunteți cei care ați rămas cu Mine în ispitele mele. 29 Și vă pun o împărăție, așa cum mi-a rânduit Tatăl meu; 30 Ca să mâncați și să beți la masa Mea în împărăția mea și să vă așezați pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 31 Și Domnul a zis: Simone, Simone, iată, Satana a dorit să te aibă, ca să te cerne ca grâul; 32 Dar m-am rugat pentru tine, ca să nu-ți piardă credința; și când te vei converti, întărește-ți pe frații tăi. 33 Iar el i-a zis: Doamne, sunt gata să merg cu Tine, și la închisoare, și la moarte. 34 Iar el a zis: Îți spun, Petre, că nu va cânta astăzi cocoșul, înainte de a nega de trei ori că mă cunoști. 35 Iar el le-a zis: Când v-am trimis fără traistă, fără traistă și fără pantofi, v-a lipsit ceva? Iar ei au zis: Nimic. 36 Atunci el le-a zis: „ Dar acum, cine are o pungă, să o ia și, la fel, sac; și cine nu are sabie, să-și vândă haina și să cumpere una. 37 Căci vă spun că trebuie încă să se împlinească în mine ceea ce este scris, şi El a fost socotit printre nelegiuitori, căci lucrurile cu privire la mine au sfârşit. 38 Ei au zis: Doamne, iată două săbii. Iar el le-a spus: Este de ajuns. 39 Și a ieșit și s-a dus, cum era de obicei, la muntele Măslinilor; și ucenicii lui l-au urmat și ei. 40 Și când a ajuns la locul acela, le-a zis: Rugați-vă să nu intrați în ispită. 41 Și s-a retras de la ei cam aruncat cu o piatră, a îngenuncheat și s-a rugat: 42 Zicând: Părinte, dacă vrei, îndepărtează de la mine paharul acesta; totuși să nu se facă voia mea, ci a ta. 43 Și i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l. 44 Și fiind într-o agonie, se ruga cu mai multă stăruință; și sudoarea lui era ca niște picături mari de sânge care cădeau la pământ. 45 Și când S-a sculat din rugăciune și a venit la ucenicii Săi, i-a găsit dormind de întristare, 46 Și le-a zis: De ce dormiți? ridicați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită. 47 Și în timp ce încă vorbea, iată o mulțime, iar cel care se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, a mers înaintea lor și s-a apropiat de Isus să-l sărute. 48 Dar Isus i-a zis: Iuda, cu un sărut trădezi pe Fiul omului? 49 Cei care erau în jurul lui, văzând ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia? 50 Și unul dintre ei a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Iar Iisus a răspuns și a zis: Lași până aici. Și i-a atins urechea și l-a vindecat. 52 Atunci Iisus a zis preoților cei mai de seamă, căpeteniilor templului și bătrânilor, care veniseră la el: „ Ați ieșit, ca împotriva unui hoț, cu săbii și toiagă? 53 Când eram zilnic cu voi în templu, nu v-ați întins mâinile împotriva mea; dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului. 54 Atunci l-au luat, l-au condus și l-au dus în casa marelui preot. Și Petru l-a urmat de departe. 55 Și după ce au aprins focul în mijlocul sălii și au fost așezați împreună, Petru s-a așezat în mijlocul lor. 56 Dar o slujbă l-a privit în timp ce stătea lângă foc, și s-a uitat la el, și a zis: Și omul acesta era cu el. 57 Și l-a lepădat, zicând: Femeie, nu-l cunosc.

CAPITOLUL 22 1 S-a apropiat sărbătoarea azimelor, care se numește Paștele. 2 Și preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L omoare; căci se temeau de oameni. 3 Atunci Satana a intrat în Iuda, supranumit Iscariotean, din numărul celor doisprezece. 4 Și s-a dus și a vorbit cu preoții cei mai de seamă și căpeteniile, cum să-L trădeze lor. 5 Și s-au bucurat și au făcut legământ să-i dea bani. 6 Și a făgăduit și a căutat prilejul de a-L trăda lor în absența mulțimii. 7 Atunci a venit ziua azimelor, când Paștele trebuia să fie jertfit. 8 Și a trimis pe Petru și pe Ioan, să zică: Duceți-vă și pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm. 9 Iar ei i-au spus: Unde vrei să ne pregătim? 10 Iar el le-a spus: Iată, când veţi intra în cetate, vă va întâlni un om care poartă un ulcior cu apă; urmează-l în casa în care intră. 11 Și veți spune bunului casei: Învățătorul îți spune: Unde este camera de oaspeți, unde voi mânca Paștele cu ucenicii mei? 12 Și vă va arăta o încăpere mare de sus, mobilată; acolo pregătiți. 13 Și s-au dus și au găsit așa cum le spusese El; și au pregătit Paștele. 14 Și când a sosit ceasul, a șezut și cei doisprezece apostoli cu el. 15 Iar el le-a zis: Cu dorință am dorit să mănânc Paștele acesta cu voi, înainte de a suferi; 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din el, până când se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu. 17 Și a luat paharul și a mulțumit și a zis: Luați aceasta și împărțiți-l între voi. 18 Căci vă spun că nu voi bea din rodul viței de vie, până când va veni Împărăția lui Dumnezeu. 19 Și a luat pâine, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat, zicând: Acesta este trupul Meu, care este dat pentru voi; faceți aceasta în pomenirea mea. 20 La fel și paharul după cină, zicând: Acest pahar este noul legământ în sângele Meu, care este vărsat pentru voi. 21 Dar iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine pe masă. 22 Și într-adevăr, Fiul Omului merge, așa cum a fost hotărât; dar vai de acel om prin care este trădat! 23 Și au început să se întrebe între ei, cine dintre ei ar trebui să facă acest lucru. 24 Și a fost și o ceartă între ei, care dintre ei ar trebui socotit cel mai mare. 25 Şi le-a zis: Împăraţii Neamurilor le domnesc; iar cei care exercită autoritate asupra lor sunt numiți binefăcători. 26 Dar voi nu veţi fi aşa; ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai tânăr; şi cel care este căpetenia, precum cel ce slujeşte. 27 Căci cine este mai mare, cel ce stă la masă sau cel ce slujește? nu este cel ce stă la masă? dar eu sunt printre voi ca cel ce slujește.

Evanghelia după Luca

58 Iar după puţin timp, altul l-a văzut şi a zis: Şi tu eşti dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt. 59 Și cam la un ceas după altul a afirmat cu încredere, spunând: Cu adevărat și omul acesta era cu el, căci este Galileean. 60 Și Petru a zis: Omule, nu știu ce spui. Și imediat, în timp ce el încă vorbea, cocoșul a sunat. 61 Și Domnul S-a întors și S-a uitat la Petru. Și Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoșul, mă vei lepăda de trei ori. 62 Și Petru a ieșit și a plâns cu amar. 63 Iar bărbații care îl țineau pe Isus l-au batjocorit și l-au lovit. 64 Și, după ce l-au legat la ochi, l-au lovit pe față și l-au întrebat, zicând: Prorocește, cine te-a lovit? 65 Și multe alte lucruri au spus hulitor împotriva lui. 66 Și de îndată ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului și preoții cei mai de seamă și cărturarii s-au adunat și l-au dus în soborul lor, zicând: 67 Tu ești Hristosul? spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă spun, nu veți crede; 68 Și dacă vă întreb și eu, nu-mi veți răspunde și nici nu mă lăsați să plec. 69 De acum încolo, Fiul omului va ședea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu. 70 Atunci toți au zis: „Atunci, Tu ești Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi ziceți că sunt. 71 Iar ei au zis: Ce mai trebuie să mai dăm mărturie? căci noi înşine am auzit de propria sa gură.

14 Le-a spus: „Voi l-ați adus la mine pe acest om, ca pe unul care perversează poporul; și iată, eu, după ce l-am cercetat înaintea voastră, nu am găsit nicio vină în acest om în ceea ce privește lucrurile de care îl acuzați. 15 Nu, nici Irod, căci v-am trimis la El; și iată că nu i se face nimic vrednic de moarte. 16 De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera. 17 (Căci, de nevoie, trebuie să le elibereze unul la sărbătoare.) 18 Și au strigat toți deodată, zicând: Pleacă cu acest om și eliberează-ne pe Baraba; 19 (Cine pentru o răzvrătire făcută în cetate și pentru crimă, a fost aruncat în închisoare.) 20 Pilat, vrând să-L elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei au strigat, zicând: Răstignește-l, răstignește-l. 22 El le-a zis a treia oară: Ce rău a făcut el? N-am găsit nicio cauză de moarte în el; de aceea îl voi pedepsi și-l voi lăsa să plece. 23 Și au fost instantaneu cu glasuri puternice, cerând să fie răstignit. Și glasurile lor și ale preoților cei mai de seamă au biruit. 24 Și Pilat a hotărât să fie așa cum au cerut ei. 25 Și le-a eliberat pe cel care a fost aruncat în temniță pentru răzvrătire și ucidere, pe care îl doreau; dar l-a dat pe Isus voii lor. 26 Și pe când îl duceau, l-au prins pe un singur Simon, Cirenean, care ieșea din țară și i-au pus crucea, ca să o poarte după Isus. 27 Și l-a urmat o mulțime de oameni și de femei, care de asemenea l-au plâns și l-au plâns. 28 Dar Isus, întorcându-se la ei, le-a zis: Fiicele Ierusalimului, nu plângeți pe Mine, ci plângeți pentru voi înșivă și pentru copiii voștri. 29 Căci, iată, vin zile în care se vor spune: Ferice de cei sterpi și pântecele care n-au născut niciodată și pântecele care nu au alăptat. 30 Atunci ei vor începe să spună munților: Cădeți peste noi; iar spre dealuri, Acoperă-ne. 31 Căci dacă fac aceste lucruri într-un copac verde, ce se va face în uscat? 32 Și mai erau și alți doi răufăcători, duși cu el să fie omorâți. 33 Și când au ajuns la locul numit Golgota, acolo L-au răstignit pe El și pe răufăcători, unul la dreapta și altul la stânga. 34 Atunci Isus a zis: Tată, iartă-i; căci ei nu ştiu ce fac. Și i-au despărțit hainele și au tras la sorți. 35 Și poporul stătea privind. Și conducătorii, împreună cu ei, l-au batjocorit, zicând: Pe alții i-a mântuit; să se mântuiască pe sine, dacă este Hristos, alesul lui Dumnezeu. 36 Și soldații l-au batjocorit, venind la el și oferindu-i oțet, 37 Și zicând: Dacă ești regele iudeilor, mântuiește-te pe tine însuți. 38 Și, de asemenea, era scrisă peste el o inscripție cu litere greacă, latină și ebraică: ACESTA ESTE ÎMPĂRELE IUDEILOR. 39 Iar unul dintre răufăcătorii care erau spânzurați l-a batjocorit, zicând: Dacă ești Hristos, mântuiește-te pe tine și pe noi. 40 Dar celălalt, răspunzând, l-a certat, zicând: Nu te temi de Dumnezeu, căci ești în aceeași osândă?

CAPITOLUL 23 1 Și toată mulțimea lor s-a sculat și L-a condus la Pilat. 2 Și au început să-l învinuiască, zicând: „Am găsit pe acest om perversând neamul și interzicând să dea tribut Cezarului, spunând că el însuși este Hristos Împăratul”. 3 Şi Pilat l-a întrebat, zicând: Tu eşti Regele iudeilor? Iar el i-a răspuns și a zis: Tu spui. 4 Atunci Pilat a spus preoților cei mai de seamă și norodului: „Nu găsesc nicio vină în omul acesta”. 5 Iar ei erau cu atât mai înverșunați, zicând: El stârnește poporul, învățand în toată Iudeile, începând din Galileea până în locul acesta. 6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul acela este Galileean. 7 Și de îndată ce a știut că este de sub jurisdicția lui Irod, la trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în vremea aceea. 8 Iar Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult voia să-L vadă, pentru că auzise multe despre el; și spera să fi văzut vreo minune făcută de el. 9 Apoi a întrebat cu el în multe cuvinte; dar nu i-a răspuns nimic. 10 Iar preoții cei mai de seamă și cărturarii au stat în picioare și l-au acuzat cu vehement. 11 Iar Irod, împreună cu oamenii săi de război, l-au bătut joc de el, l-au îmbrăcat într-o haină superbă și l-au trimis din nou la Pilat. 12 În aceeași zi, Pilat și Irod s-au împrietenit împreună, căci înainte erau dușmăniți între ei. 13 Și Pilat, după ce a chemat pe preoții cei mai de seamă, pe conducătorii și poporul,

Evanghelia după Luca

41 Și noi într-adevăr, pe dreptate; căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul acesta nu a făcut nimic rău. 42 Și a zis lui Isus: Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în împărăția Ta. 43 Iar Iisus i-a zis: Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai. 44 Și era cam pe la ceasul al șaselea și a fost întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea. 45 Și soarele s-a întunecat și vălul templului s-a rupt în mijloc. 46 Iar Iisus, după ce a strigat cu glas tare, a zis: Părinte, în mâinile Tale îmi dau duhul ; 47 Iar sutaşul, văzând cele întâmplate, l-a slăvit pe Dumnezeu, zicând: Cu adevărat, acesta a fost un om neprihănit. 48 Și tot poporul care s-a adunat la acea vedere, văzând lucrurile care s-au întâmplat, și-au lovit sânii și s-au întors. 49 Și toți cunoscuții lui și femeile care l-au urmat din Galileea au stat departe, văzând aceste lucruri. 50 Și iată, era un bărbat, numit Iosif, un sfătuitor; și era un om bun și drept: 51 (Aceștia nu consimțise la sfatul și fapta lor;) era din Arimateea, o cetate a iudeilor, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 52 Omul acesta s-a dus la Pilat și a implorat trupul lui Isus. 53 Și l-a dat jos, l-a înfășurat în pânză și l-a pus într-un mormânt săpat în piatră, în care niciodată nu a mai fost așezat un om. 54 Și ziua aceea a fost pregătirea și Sabatul a început. 55 Și femeile, care veneau cu El din Galileea, l-au urmat și au văzut mormântul și cum era depus trupul lui. 56 Și s-au întors și au pregătit mirodenii și unguente; și s-a odihnit în ziua Sabatului, după poruncă.

13 Și iată, doi dintre ei s-au dus în aceeași zi într-un sat numit Emaus, care era din Ierusalim cam la șaizeci de stadii. 14 Și au vorbit împreună despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră. 15 Și s-a întâmplat că, pe când ei vorbeau și discutau, Isus însuși S-a apropiat și a mers cu ei. 16 Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască. 17 Și le-a zis: „ Ce fel de comunicări sunt acestea pe care le aveți unii cu alții, pe când mergeți și sunteți triști? 18 Iar unul dintre ei, al cărui nume era Cleopa, i-a răspuns: „Nu eşti decât străin în Ierusalim şi nu ai cunoscut lucrurile care s-au întâmplat acolo în zilele acestea? 19 El le-a zis: Ce lucruri? Iar ei i-au spus: Despre Isus din Nazaret, care a fost un profet puternic în fapte și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor; 20 Și cum preoții cei mai de seamă și conducătorii noștri L-au dat ca să fie osândit la moarte și L-au răstignit. 21 Dar ne-am încrezut că El ar fi fost cel care ar fi trebuit să răscumpere pe Israel; și pe lângă toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. 22 Da, și unele femei din grupul nostru ne-au uimit, care erau devreme la mormânt; 23 Și când nu au găsit trupul Lui, au venit, spunând că au văzut și ei o vedenie a îngerilor, care spuneau că El este viu. 24 Și unii dintre cei care erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile; dar pe El nu L-au văzut. 25 Atunci el le-a zis: O, nebuni și încetini cu inima să credeți tot ce au spus profeții! 26 N-ar fi trebuit Hristos să sufere aceste lucruri și să intre în slava Lui? 27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate scripturile lucrurile despre El. 28 Și s-au apropiat de satul unde mergeau; și a făcut de parcă ar fi vrut să meargă mai departe. 29 Dar ei L-au strâns, zicând: Rămâneți cu noi, căci este seară și ziua s-a terminat. Și a intrat să stea cu ei. 30 Și s-a întâmplat că, pe când stătea la masă cu ei, a luat pâine, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat lor. 31 Și li s-au deschis ochii și L-au cunoscut; iar el a dispărut din ochii lor. 32 Și au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi, când vorbea cu noi pe drum și când ne deschidea Scripturile? 33 Și s-au sculat în aceeași oră și s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece adunați și pe cei ce erau cu ei. 34 Spunând: Domnul a înviat într-adevăr și S-a arătat lui Simon. 35 Și ei au povestit ce s-au făcut pe drum și cum era cunoscut de ei la frângerea pâinii. 36 Și pe când vorbeau ei astfel, Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: Pace vouă. 37 Dar ei au fost îngroziți și înspăimântați și au crezut că au văzut un duh. 38 Iar el le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi? și de ce apar gânduri în inimile voastre? 39 Iată, mâinile și picioarele mele, că eu sunt eu; căci un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am. 40 Și după ce a vorbit astfel, le-a arătat mâinile și picioarele. 41 Și pe când ei încă nu credeau de bucurie și se mirau, El le-a zis: Aveți aici ceva de mâncare?

CAPITOLUL 24 1 În prima zi a săptămânii, foarte dis-de-dimineață, au venit la mormânt, aducând mirodeniile pe care le pregătiseră și alții cu ei. 2 Și au găsit piatra rostogolită de pe mormânt. 3 Și au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus. 4 Și s-a întâmplat că, pe când erau foarte nedumeriți în legătură cu aceasta, iată, doi bărbați stăteau lângă ei în veșminte strălucitoare: 5 Și când s-au speriat și și-au plecat fața la pământ, le-au zis: De ce căutați pe cel viu printre morți? 6 El nu este aici, ci a înviat; amintiți-vă cum v-a vorbit când era încă în Galileea, 7 Spunând: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și să învie a treia zi. 8 Și și-au adus aminte de cuvintele Lui, 9 Și s-a întors de la mormânt și a spus toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. 10 Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov, și alte femei care erau cu ei, au spus aceste lucruri apostolilor. 11 Și cuvintele lor li s-au părut niște povești degeaba și nu le-au crezut. 12 Atunci Petru s-a sculat și a alergat la mormânt; și, aplecându-se, a văzut hainele de in puse de unul singur și a plecat, minunându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

Evanghelia după Luca

42 Și i-au dat o bucată de pește la grătar și un fagure de miere. 43 Și a luat-o și a mâncat înaintea lor. 44 Și el le-a spus: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am spus, când eram încă cu voi, că trebuie să se împlinească toate lucrurile, care erau scrise în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi, in privinta mea. 45 Atunci le-a deschis înțelegerea, ca să înțeleagă scripturile, 46 Și le-a zis: „ Așa este scris și așa trebuia ca Hristos să sufere și să învie din morți a treia zi: 47 Și ca pocăința și iertarea păcatelor să fie propovăduite în numele Lui între toate neamurile, începând de la Ierusalim. 48 Și voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Și iată, trimit asupra voastră făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetatea Ierusalimului, până când veți fi înveșmântați cu putere de sus. 50 Și i-a dus afară până la Betania și și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. 51 Și s-a întâmplat că, pe când îi binecuvânta, s-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. 52 Și s-au închinat Lui și s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie: 53 Și erau mereu în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

Ioan

31 Și nu L-am cunoscut; dar pentru ca El să fie arătat lui Israel, de aceea am venit botezând cu apă. 32 Și Ioan a mărturisit, spunând: „Am văzut Duhul coborând din cer ca un porumbel și a rămas peste el. 33 Și nu-L cunoșteam; dar cel ce m-a trimis să botez cu apă, acesta mi-a spus: Asupra căruia vei vedea Duhul coborând și rămând peste el, acela este cel care botează cu Duhul Sfânt. 34 Și am văzut și am mărturisit că acesta este Fiul lui Dumnezeu. 35 A doua zi după ce, Ioan s-au ridicat din nou și doi dintre ucenicii lui; 36 Și uitându-se la Isus pe când mergea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! 37 Și cei doi ucenici L-au auzit vorbind și L-au urmat pe Isus. 38 Atunci Isus S-a întors, i-a văzut că-i urmăreau și le-a zis: Ce căutați? Ei i-au zis: Rabbi (care înseamnă, tălmăcinduse, Învăţătorule), unde locuieşti? 39 El le-a zis: Veniţi şi vedeţi. Ei au venit și au văzut unde locuia el și au rămas cu el în ziua aceea, căci era pe la ceasul al zecelea. 40 Unul dintre cei doi care l-au auzit pe Ioan vorbind și lau urmat, era Andrei, fratele lui Simon Petru. 41 El l-a găsit mai întâi pe propriul său frate, Simon, și i-a zis: „Am găsit pe Mesia, adică Hristos, adică Hristos. 42 Și l-a adus la Isus. Iar Iisus, văzându-l, a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona; 43 A doua zi, Isus voia să meargă în Galileea, l-a găsit pe Filip și i-a zis: Urmează-Mă. 44 Filip era din Betsaida, cetatea lui Andrei și a lui Petru. 45 Filip l-a găsit pe Natanael și i-a zis: „L-am găsit pe Cel despre care Moise au scris în Lege și proorocii: Isus din Nazaret, fiul lui Iosif. 46 Și Natanael i-a zis: Poate să iasă ceva bun din Nazaret? Filip i-a zis: Vino și vezi. 47 Isus l-a văzut pe Natanael venind la el și a zis despre el: Iată cu adevărat un israelit, în care nu este viclenie! 48 Natanael i-a zis: De unde mă cunoști? Isus a răspuns și i-a zis: Înainte ca Filip să te cheme, când erai sub smochin, te-am văzut. 49 Natanael a răspuns și i-a zis: Rabbi, tu ești Fiul lui Dumnezeu; tu ești Regele lui Israel. 50 Isus a răspuns și i-a zis: Pentru că ți-am spus: Te-am văzut sub smochin, crezi? vei vedea lucruri mai mari decât acestea. 51 Iar el i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că de acum încolo vei vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi coborând asupra Fiului omului.

CAPITOLUL 1 1 La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. 2 Același lucru a fost la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute de El; și fără el nu s-a făcut nimic din ceea ce a fost făcut. 4 În El era viața; iar viața era lumina oamenilor. 5 Și lumina strălucește în întuneric; iar întunericul nu a înțeles-o. 6 A fost un om trimis de Dumnezeu, al cărui nume era Ioan. 7 Același a venit ca mărturie, ca să dea mărturie despre Lumină, pentru ca toți oamenii să creadă prin El. 8 El nu era acea Lumină, ci a fost trimis să dea mărturie despre acea Lumină. 9 Aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe fiecare om care vine în lume. 10 El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, și lumea nu L-a cunoscut. 11 El a venit la ai Săi, iar ai Săi nu l-au primit. 12 Dar tuturor celor ce L-au primit, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, chiar și celor ce cred în Numele Lui: 13 Care s-au născut nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia omului, ci din Dumnezeu. 14 Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi (și am privit slava Lui, slava ca a singurului născut din Tatăl), plin de har și de adevăr. 15 Ioan a mărturisit despre el și a strigat, zicând: Acesta este cel despre care am vorbit: Cel ce vine după mine este înaintea mea, căci a fost înaintea mea. 16 Și din plinătatea Lui am primit toți, și har după har. 17 Căci Legea a fost dată de Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. 18 Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu; singurul Fiu născut, care este în sânul Tatălui, l-a declarat. 19 Și aceasta este mărturia lui Ioan, când iudeii au trimis preoți și leviți din Ierusalim să-l întrebe: Cine ești tu? 20 Iar el a mărturisit, dar nu a tăgăduit; dar mărturisit, nu sunt Hristosul. 21 Și l-au întrebat: „Ce atunci? Tu esti Ilie? Iar el a spus: Eu nu sunt. Tu ești acel profet? Iar el a răspuns: Nu. 22 Atunci ei i-au zis: Cine ești tu? ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui despre tine? 23 El a zis: „Eu sunt glasul celui care strigă în pustie: Îndreptați calea Domnului, cum a spus proorocul Isaia. 24 Iar cei trimiși erau dintre farisei. 25 Ei l-au întrebat și i-au zis: „De ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici proorocul? 26 Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; 27 Acela este Cel care vine după mine înaintea mea, căruia nu sunt vrednic să-i dezleg zăvorul pantofului. 28 Aceste lucruri s-au făcut în Bethabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan. 29 A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. 30 Acesta este cel despre care am zis: „După mine vine un om care este înaintea mea, căci a fost înaintea mea”.

CAPITOLUL 2 1 A treia zi a fost o nuntă în Cana Galileii; și mama lui Isus era acolo: 2 Și Iisus a fost chemat și ucenicii Săi la nuntă. 3 Iar când au vrut vin, mama lui Isus i-a zis: „Nu au vin”. 4 Isus i-a zis: Femeie, ce am eu cu tine? ceasul meu încă nu a venit. 5 Mama lui a zis slujitorilor: Orice vă va zice el, să faceți. 6 Și erau așezate acolo șase vase de piatră, după felul curățirii iudeilor, care conțineau câte doi sau trei firkins. 7 Isus le-a zis: Umpleți vasele cu apă. Și le-au umplut până la refuz.

IOAN

8 Și le-a zis: „ Trageți acum și aduceți-i guvernatorului sărbătorii”. Și l-au purtat. 9 Când conducătorul sărbătorii a gustat din apa care se făcea vin, și nu știa de unde era; 10 Și i-a zis: Orice om, la început, scoate vin bun; iar când oamenii au băut bine, atunci ce este mai rău; dar vinul bun ai păstrat până acum. 11 Acest început de minuni a făcut Isus în Cana Galileii și și-a arătat slava; iar ucenicii lui au crezut în el. 12 După aceea, s-a coborât la Capernaum, el și mama lui, frații lui și ucenicii lui; și ei au rămas acolo nu multe zile. 13 Și Paștele iudeilor era aproape, și Isus S-a suit la Ierusalim, 14 Și i-a găsit în templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei, și pe cei care schimba banii ședând: 15 Și după ce a făcut un bici din funii mici, i-a alungat pe toți din templu, și oile și boii; și a vărsat banii schimbătorilor și a răsturnat mesele; 16 Și a zis celor care vindeau porumbei: Luați aceste lucruri de aici; nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de mărfuri. 17 Și ucenicii lui și-au adus aminte că era scris: Râvna casei tale m-a mâncat. 18 Atunci iudeii au răspuns și i-au zis: Ce semn ne arăți, căci faci aceste lucruri? 19 Isus a răspuns și le-a zis: Distrugeți acest templu și în trei zile îl voi ridica. 20 Atunci iudeii au zis: „Patruzeci și șase de ani a fost construit acest templu și îl vei ridica în trei zile? 21 Dar el vorbea despre templul trupului său. 22 Atunci când a înviat din morți, ucenicii lui și-au adus aminte că le spusese acestea; și au crezut în Scriptura și în cuvântul pe care îl spusese Isus. 23 Când era în Ierusalim la Paști, în ziua sărbătorii, mulți au crezut în Numele Lui, când au văzut minunile pe care le făcea. 24 Dar Isus nu S-a încredințat lor, pentru că îi cunoștea pe toți oamenii, 25 Și nu avea nevoie ca cineva să depună mărturie despre om, căci el știa ce este în om.

8 Vântul suflă unde vrea, iar tu auzi sunetul lui, dar nu știi de unde vine și încotro se duce; așa este oricine este născut din Duhul. 9 Nicodim a răspuns și i-a zis: Cum pot fi acestea? 10 Isus a răspuns și i-a zis: „ Ești stăpân al lui Israel și nu știi aceste lucruri? 11 Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ceea ce știm și mărturisim că am văzut; și nu primiți mărturia noastră. 12 Dacă v-am spus lucruri pământești, și nu credeți, cum veți crede, dacă vă spun despre cele cerești? 13 Şi nimeni nu s-a suit la cer, în afară de Cel ce S-a coborât din cer, Fiul omului care este în cer. 14 Și precum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul omului: 15 Pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 16 Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. 17 Căci Dumnezeu nu a trimis pe Fiul Său în lume, ca să condamne lumea; ci ca lumea prin El să fie mântuită. 18 Cine crede în El nu este osândit; dar cine nu crede, este deja osândit, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. 19 Și aceasta este condamnarea: că lumina a venit în lume, și oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. 20 Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca nu cumva faptele lui să fie mustrate. 21 Dar cel ce face adevărul vine la lumină, pentru ca faptele lui să fie arătate, că sunt săvârșite în Dumnezeu. 22 După aceste lucruri, Iisus și ucenicii lui au venit în țara Iudeei; și acolo a rămas cu ei și a botezat. 23 Și Ioan boteza și în Aenon, lângă Salim, pentru că acolo era multă apă; și au venit și au fost botezați. 24 Căci Ioan nu a fost încă aruncat în închisoare. 25 Atunci s-a ridicat o întrebare între unii dintre ucenicii lui Ioan și iudei cu privire la purificare. 26 Și au venit la Ioan și i-au spus: Rabbi, cel ce era cu tine dincolo de Iordan, despre care ai mărturisit, iată, acela botezează și toți vin la el. 27 Ioan a răspuns și a zis: Omul nu poate primi nimic, dacă nu i se dă din cer. 28 Voi înșivă îmi dați mărturie că am zis: „Nu sunt Hristosul, ci am fost trimis înaintea Lui”. 29 Cel ce are mireasă este mirele; dar prietenul mirelui, care stă în picioare și-l ascultă, se bucură foarte mult de glasul mirelui; aceasta bucuria mea de aceea este împlinită. 30 El trebuie să crească, dar eu trebuie să scad. 31 Cel ce vine de sus este mai presus de toți; cel ce este de pe pământ este pământesc și vorbește despre pământ; cel care vine din cer este mai presus de toți. 32 Şi mărturiseşte ceea ce a văzut şi auzit; şi nimeni nu primeşte mărturia lui. 33 Cel ce și-a primit mărturia și-a pecetluit că Dumnezeu este adevărat. 34 Căci cel pe care L-a trimis Dumnezeu rosteşte cuvintele lui Dumnezeu, căci Dumnezeu nu-i dă Duhul cu măsură. 35 Tatăl iubește pe Fiul și a dat toate lucrurile în mâna Lui. 36 Cine crede în Fiul are viaţă veşnică; şi cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa; dar mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

CAPITOLUL 3 1 Era un bărbat dintre farisei, numit Nicodim, un conducător al iudeilor: 2 Acela a venit noaptea la Isus și i-a zis: Rabi, știm că ești un învățător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face aceste minuni pe care le faci tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. 3 Iisus a răspuns și i-a zis: „ Adevărat, adevărat, îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. 4 Nicodim ia zis: Cum se poate naște un om când este bătrân? poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască? 5 Isus a răspuns: Adevărat, adevărat îți spun că, dacă nu se naște omul din apă și din Duh, nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu. 6 Ceea ce este născut din carne este carne; iar ceea ce este născut din Duhul este duh. 7 Nu vă mirați că ți-am spus: Trebuie să vă nașteți din nou.

IOAN

CAPITOLUL 4

31 Între timp, ucenicii lui L-au rugat, zicând: Învăţătorule, mănâncă. 32 Dar el le-a zis: „ Am de mâncat o mâncare pe care nu o ştiţi. 33 De aceea ucenicii au zis unul către altul: I-a adus cineva să mănânce? 34 Isus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce Ma trimis și să-i termin lucrarea. 35 Nu spuneţi voi: „Sunt încă patru luni, şi apoi vine secerişul? iată, vă spun: Ridicați-vă ochii și priviți câmpurile; căci sunt deja albi de recoltat. 36 Iar cel ce seceră primește plată și adună rod pentru viața veșnică, pentru ca atât cel ce seamănă, cât și cel ce seceră, să se bucure împreună. 37 Și aici este adevărata zicală: „Unul seamănă, iar altul seceră”. 38 V-am trimis să secerați ceea ce voi nu ați muncit; alți oameni au trudit și voi sunteți intrat în munca lor. 39 Și mulți dintre samaritenii din cetatea aceea au crezut în el, din pricina spusei femeii, care mărturisea: „El mi-a spus tot ce am făcut”. 40 Atunci când samaritenii au venit la el, l-au rugat să stea cu ei; și el a rămas acolo două zile. 41 Şi mulţi alţii au crezut din pricina cuvântului Său; 42 Și a zis femeii: Acum credem, nu din pricina cuvintelor tale, căci noi înșine L-am auzit și știm că acesta este întradevăr Hristosul, Mântuitorul lumii. 43 După două zile, a plecat de acolo și s-a dus în Galileea. 44 Căci Isus însuși a mărturisit că un profet nu are cinste în țara lui. 45 Atunci când a venit în Galileea, Galileenii L-au primit, văzând toate lucrurile pe care le făcea la Ierusalim la sărbătoare; căci şi ei au mers la sărbătoare. 46 Isus a venit din nou în Cana Galileii, unde a făcut din apa vin. Și era un nobil, al cărui fiu era bolnav la Capernaum. 47 Când a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să coboare și să-și vindece fiul, căci era pe punctul de a muri. 48 Atunci Isus i-a zis: Dacă nu vezi semne și minuni, nu vei crede. 49 Nobilul ia zis: Domnule, coboară înainte să moară copilul meu. 50 Isus ia zis: Du-te; fiul tău trăiește. Și omul a crezut în cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat. 51 Și pe când se cobora, slujitorii lui l-au întâmpinat și i-au spus: „Fiul tău trăiește”. 52 Atunci i-a întrebat de ceasul când a început să se îndrepte. Iar ei i-au spus: Ieri, la ceasul al șaptelea, febra l-a părăsit. 53 Deci tatăl a știut că era în aceeași oră în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește; și a crezut însuși și toată casa lui. 54 Aceasta este iarăși a doua minune pe care a făcut-o Isus, când a venit din Iudeea în Galileea.

1 Atunci când a știut Domnul cum au auzit fariseii că Isus a făcut și a botezat mai mulți ucenici decât Ioan, 2 (Deși nu Isus însuși a botezat, ci ucenicii Săi,) 3 El a părăsit Iudeea și a plecat din nou în Galileea. 4 Și trebuie să treacă prin Samaria. 5 Apoi a venit într-o cetate din Samaria, numită Sihar, aproape de parcela pe care Iacov a dat-o fiului său Iosif. 6 Acum fântâna lui Iacov era acolo. De aceea, Iisus, obosit de călătoria sa, a șezut astfel pe fântână; și era pe la ceasul al șaselea. 7 A venit o femeie din Samaria să tragă apă; Isus i-a zis: Dă-mi să beau. 8 (Căci ucenicii lui s-au dus în cetate să cumpere mâncare.) 9 Atunci femeia din Samaria i-a zis: Cum se face că tu, fiind iudeu, îmi ceri să beau de la mine, care sunt femeie din Samaria? căci evreii nu au de-a face cu samaritenii. 10 Isus a răspuns și i-a zis: Dacă ai cunoaște darul lui Dumnezeu și cine este cel care îți zice: Dă-mi să beau; l-ai fi cerut și el ți-ar fi dat apă vie. 11 Femeia i-a zis: Doamne, nu ai cu ce trage, și fântâna este adâncă; 12 Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut din ea el însuși și copiii lui și vitele lui? 13 Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine va bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete; 14 Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai fi sete; dar apa pe care i-o voi da, va fi în el o fântână de apă care izvorăște în viața veșnică. 15 Femeia i-a zis: Doamne, dă-mi apa aceasta, ca să nu-mi fie sete și să nu vin să trag aici. 16 Isus i-a zis: Du-te, cheamă-l pe bărbatul tău și vino aici. 17 Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a spus: Bine ai spus: N-am bărbat; 18 Căci ai avut cinci bărbaţi; iar cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău; în asta ai spus cu adevărat. 19 Femeia i-a zis: Doamne, înțeleg că ești un profet. 20 Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde oamenii trebuie să se închine. 21 Isus i-a zis: Femeie, crede-mă, vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim să nu te închina Tatălui. 22 Vă închinați, nu știți la ce; noi știm la ce ne închinăm, căci mântuirea este de la Iudei. 23 Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; căci Tatăl caută ca astfel să se închine Lui. 24 Dumnezeu este un Duh; și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. 25 Femeia i-a zis: „Știu că va veni Mesia, care se numește Hristos; când va veni El, ne va spune toate lucrurile. 26 Isus i-a spus: Eu sunt cel ce-ți vorbesc. 27 Și peste aceasta au venit ucenicii lui și s-au mirat că vorbea cu femeia; totuși, nimeni nu a spus: Ce cauți? sau: De ce vorbești cu ea? 28 Atunci femeia și-a lăsat vasul cu apă și s-a dus în cetate și a zis bărbaților: 29 Vino, vezi un om care mi-a spus tot ce am făcut vreodată: nu este acesta Hristosul? 30 Atunci au ieșit din cetate și au venit la el.

CAPITOLUL 5 1 După aceasta a fost o sărbătoare a iudeilor; iar Isus S-a suit la Ierusalim. 2 Acum, la Ierusalim, lângă târgul oilor, este un bazin, care se numește în limba ebraică Betesda, având cinci pridvoruri.

IOAN

3 În aceștia zăceau o mare mulțime de oameni neputincioși, orbi, obștești, ofilați, așteptând mișcarea apei. 4 Căci un înger s-a coborât la un moment dat în bazin și a tulburat apa; 5 Și era acolo un om, care avea o infirmitate de treizeci și opt de ani. 6 Când Iisus l-a văzut mințind și a știut că era de mult timp în acel caz, i-a zis: Vrei să fii sănătos? 7 Omul neputincios i-a răspuns: Domnule, nu am pe nimeni, când apa este tulburată, să mă bage în bazin; 8 Isus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă. 9 Și îndată omul a fost sănătos, și-a luat patul și a umblat; și în aceeași zi a fost Sabatul. 10 Iudeii au zis deci celui vindecat: „Este ziua de sabat; nuți este îngăduit să-ți duci patul”. 11 El le-a răspuns: „Cel ce m-a sănătos, acela mi-a zis: Ia-ți patul tău și umblă. 12 Atunci ei l-au întrebat: Care este bărbatul care ți-a spus: Ia-ți patul și umbla? 13 Iar cel vindecat nu știa cine este; 14 După aceea, Isus l-a găsit în templu și i-a zis: Iată, ești sănătos; nu mai păcătui, ca să nu-ți vină ceva mai rău. 15 Omul a plecat și le-a spus iudeilor că Isus a fost cel care l-a vindecat. 16 Și de aceea Iudeii L-au persecutat pe Isus și au căutat să-L omoare, pentru că el făcuse aceste lucruri în ziua Sabatului. 17 Dar Isus le-a răspuns: Tatăl Meu lucrează până acum, iar eu lucrez. 18 De aceea iudeii căutau cu atât mai mult să-l omoare, pentru că nu numai că a călcat Sabatul, ci a spus și că Dumnezeu este Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu. 19 Atunci Isus a răspuns și le-a zis: „ Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine, decât ceea ce vede pe Tatăl că face; 20 Căci Tatăl iubește pe Fiul și Îi arată toate lucrurile pe care El însuși face; și El îi va arăta fapte mai mari decât acestea, ca să vă minunați. 21 Căci, după cum Tatăl înviează morții și îi dă viață; tot aşa Fiul dă viaţă pe cine vrea. 22 Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci a încredințat Fiului toată judecata. 23 Pentru ca toți oamenii să cinstească pe Fiul, așa cum ei cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl care L-a trimis. 24 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis, are viață veșnică și nu va veni la osândire; dar a trecut de la moarte la viaţă. 25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul, și acum este, când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu; și cei ce aud vor trăi. 26 Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine; așa i-a dat Fiului să aibă viață în Sine; 27 Și i-a dat și putere să facă judecată, pentru că este Fiul omului. 28 Nu vă mirați de aceasta, căci vine ceasul în care toți cei ce sunt în morminte vor auzi glasul Lui, 29 Şi va ieşi; cei ce au făcut binele, până la învierea vieţii; și cei ce au făcut rău, până la învierea osândirii.

30 Eu însumi nu pot face nimic; după cum aud, judec; şi judecata mea este dreaptă; pentru că nu caut voia mea, ci voia Tatălui care M-a trimis. 31 Dacă mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea nu este adevărată. 32 Este altul care mărturisește despre mine; și știu că mărturia pe care o dă el despre mine este adevărată. 33 Voi ați trimis la Ioan, și el a mărturisit despre adevăr. 34 Dar eu nu primesc mărturie de la om; ci aceste lucruri spun, ca să fiţi mântuiţi. 35 El era o lumină arzătoare și strălucitoare; și voi ați vrut pentru un timp să vă bucurați de lumina Lui. 36 Dar eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan; căci lucrările pe care Tatăl Mi le-a dat să le termin, aceleași lucrări pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. 37 Și însuși Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit despre Mine. Voi nu i-ați auzit niciodată vocea și nici nu i-ați văzut forma. 38 Şi voi nu aveţi cuvântul Lui să rămână în voi; 39 Cercetează scripturile; căci în ele credeţi că aveţi viaţa veşnică; şi ei sunt cei care mărturisesc despre Mine. 40 Și nu veți veni la Mine, ca să aveți viață. 41 Nu primesc cinste de la oameni. 42 Dar eu vă cunosc că nu aveți dragostea lui Dumnezeu în voi. 43 Eu am venit în numele Tatălui Meu, și nu Mă primiți; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veți primi. 44 Cum puteți crede voi, care primiți cinste unii altora și nu căutați cinstea care vine numai de la Dumnezeu? 45 Să nu credeți că vă voi acuza înaintea Tatălui; este unul care vă acuză, Moise, în care vă încredeți. 46 Căci dacă ați fi crezut pe Moise, m-ați fi crezut, căci El a scris despre Mine. 47 Dar dacă nu credeți în scrierile Lui, cum veți crede cuvintele Mele? CAPITOLUL 6 1 După aceste lucruri, Isus a trecut peste marea Galileii, care este marea Tiberiadei. 2 Și o mare mulțime l-a urmat, pentru că au văzut minunile pe care le-a făcut asupra celor bolnavi. 3 Și Iisus S-a suit pe un munte și acolo a șezut cu ucenicii Săi. 4 Și Paștele, sărbătoarea iudeilor, era aproape. 5 Când Isus a ridicat ochii și a văzut o mulțime de oameni venind la el, a zis lui Filip: De unde să cumpărăm pâine, ca să mănânce aceștia? 6 Și a spus aceasta ca să-l dovedească, căci el însuși știa ce va face. 7 Filip i-a răspuns: Pâine de două sute de bănuți nu le ajunge, ca să ia fiecare câte puțin. 8 Unul dintre ucenicii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: 9 Este aici un flăcău care are cinci pâini de orz și doi peștișori; dar ce sunt ei între atât de mulți? 10 Iar Isus a zis: Pune-i pe oameni să stea jos. Acum era multă iarbă în loc. Deci bărbații s-au așezat, în număr de aproximativ cinci mii.

IOAN

11 Și Isus a luat pâinile; şi după ce a mulţumit, a împărţit ucenicilor, iar ucenicii celor ce erau aşezaţi; și la fel a peștilor cât ar fi. 12 Când s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: Adunați bucățile care au rămas, ca să nu se piardă nimic. 13 De aceea i-au adunat și au umplut douăsprezece coșuri cu fragmentele celor cinci pâini de orz, care au rămas peste și mai sus celor ce mâncaseră. 14 Atunci oamenii aceia, când au văzut minunea pe care a făcut-o Isus, au zis: Acesta este cu adevărat proorocul care va veni în lume. 15 Atunci când Isus a înțeles că vor veni să-l ia cu forța, ca să-l facă rege, a plecat din nou singur pe munte. 16 Și când s-a făcut seara, ucenicii lui s-au pogorât la mare, 17 Și a intrat într-o corabie și a trecut peste mare spre Capernaum. Și acum era întuneric și Isus nu venise la ei. 18 Și marea s-a ridicat din cauza unui vânt mare care a suflat. 19 Atunci când au vâslit vreo douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Isus mergând pe mare și apropiinduse de corabie; și s-au înspăimântat. 20 Dar el le-a zis: Eu sunt; nu-ți fie frică. 21 Atunci l-au primit de bunăvoie în corabie; 22 A doua zi, când oamenii care stăteau de cealaltă parte a mării au văzut că nu era nicio altă corabie acolo, decât aceea în care au intrat ucenicii Săi și că Isus nu a intrat cu ucenicii Săi în corabie, ci că ucenicii au plecat singuri; 23 (Totuși, din Tiberiade, s-au apropiat și alte corăbii de locul unde au mâncat pâine, după ce Domnul a mulțumit:) 24 De aceea, când a văzut oamenii că Isus nu este acolo, nici ucenicii Săi, au luat și ei o navă și au venit la Capernaum, căutându-l pe Isus. 25 Și când l-au găsit de cealaltă parte a mării, i-au zis: Rabbi, când ai venit aici? 26 Isus le-a răspuns și le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut minunile, ci pentru că ați mâncat din pâini și v-ați săturat. 27 Nu munciți pentru hrana care piere, ci pentru hrana care dăinuie până la viața veșnică, pe care Fiul Omului o va da vouă; căci pe acela L-a pecetluit Dumnezeu Tatăl. 28 Atunci ei i-au zis: „Ce să facem ca să putem face lucrările lui Dumnezeu? 29 Iisus a răspuns și le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeți în Cel pe care L-a trimis El. 30 Ei i-au zis deci: Ce semn arăți, ca să vedem și să te credem? ce lucrezi? 31 Părinţii noştri au mâncat mană în pustie; după cum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer. 32 Atunci Isus le-a zis: „ Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea aceea din cer; dar Tatăl meu vă dă adevărata pâine din ceruri. 33 Căci pâinea lui Dumnezeu este cel care se coboară din cer și dă viață lumii. 34 Atunci ei i-au zis: Doamne, dă-ne în veci pâinea aceasta. 35 Iar Iisus le-a spus: „ Eu sunt pâinea vieții; cel ce vine la Mine nu va flămânzi niciodată; iar cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată. 36 Dar v-am spus că și voi M-ați văzut și nu credeți. 37 Tot ce îmi dă Tatăl va veni la Mine; iar pe cel ce vine la Mine nu-l voi izgoni în nici un fel. 38 Căci m-am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.

39 Și aceasta este voia Tatălui, care M-a trimis, ca să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învie în ziua de apoi. 40 Și aceasta este voia Celui ce M-a trimis: ca oricine vede pe Fiul și crede în El, să aibă viață veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. 41 Atunci iudeii au cârtit asupra lui, pentru că zicea: Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer. 42 Și ei au zis: Nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, a cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum de zice el: M-am pogorât din cer? 43 Isus a răspuns şi le-a zis: Nu murmuraţi între voi. 44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l va atrage Tatăl, care M-a trimis, și îl voi învia în ziua de apoi. 45 Este scris în profeți: Și toți vor fi învățați de Dumnezeu. De aceea, oricine a auzit și a învățat de la Tatăl, vine la Mine. 46 Nu că cineva l-a văzut pe Tatăl, decât cel care este de la Dumnezeu, a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine are viață veșnică. 48 Eu sunt acea pâine a vieții. 49 Părinții voștri au mâncat mana în pustiu și au murit. 50 Aceasta este pâinea care se coboară din cer, pentru ca omul să mănânce din ea și să nu moară. 51 Eu sunt pâinea vie care s-a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi pentru totdeauna; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii. 52 Iudeii s-au certat între ei, zicând: Cum poate omul acesta să ne dea trupul lui să mâncăm? 53 Atunci Isus le-a zis: „ Adevărat, adevărat vă spun că dacă nu mâncați trupul Fiului Omului și nu beți sângele Lui, nu aveți viață în voi. 54 Oricine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, are viața veșnică; și îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci trupul meu este într-adevăr hrană, și sângele meu este într-adevăr băutură. 56 Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu, locuiește în Mine și Eu în El. 57 După cum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu, și eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine. 58 Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer; nu cum au mâncat mana părinţii voştri şi au murit; cel ce mănâncă din această pâine va trăi în veac. 59 Acestea le-a spus în sinagogă, pe când învăţa în Capernaum. 60 Mulţi dintre ucenicii Lui, auzind acestea, au zis: „Aceasta este o vorbă grea; cine o poate auzi? 61 Când a știut Isus în Sine că ucenicii Săi murmurau, le-a zis: „ Vă păcătuiește aceasta? 62 Și dacă veți vedea pe Fiul omului urcându-se acolo unde a fost înainte? 63 Duhul este cel care dă viaţă; carnea nu folosește la nimic: cuvintele pe care vi le spun, sunt duh și sunt viață. 64 Dar sunt unii dintre voi care nu cred. Căci Isus știa de la început cine sunt cei care nu credeau și cine trebuia să-L trădeze. 65 Și el a spus: De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.

IOAN

66 De atunci, mulți dintre ucenicii lui s-au întors și n-au mai umblat cu el. 67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: Vreţi să plecaţi şi voi? 68 Atunci Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine să mergem? ai cuvintele vieții veșnice. 69 Și noi credem și suntem siguri că Tu ești acel Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu. 70 Isus le-a răspuns: „ Nu v-am ales eu pe voi doisprezece, iar unul dintre voi este un diavol? 71 El a vorbit despre Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon;

26 Dar iată, el vorbește cu îndrăzneală și ei nu-i spun nimic. Știu oare conducătorii că acesta este însuși Hristos? 27 Cu toate acestea, noi știm pe acest om de unde este; dar când Hristos va veni, nimeni nu știe de unde este. 28 Atunci Isus a strigat în templu, în timp ce învăţa, şi a zis: Mă cunoaşteţi amândoi şi ştiţi de unde sunt; 29 Dar eu îl cunosc, căci eu sunt de la el și el m-a trimis. 30 Atunci au căutat să-l prindă, dar nimeni nu și-a pus mâna peste el, pentru că încă nu sosise ceasul lui. 31 Și mulți din popor au crezut în El și au zis: Când va veni Hristos, va face el mai multe minuni decât cele pe care le-a făcut omul acesta? 32 Fariseii au auzit că poporul a cârtit astfel de lucruri despre el; iar fariseii și preoții cei mai de seamă au trimis ofițeri să-l ia. 33 Atunci Isus le-a zis: „ Încă un timp sunt cu voi, și apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis”. 34 Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde sunt Eu, acolo nu puteţi veni. 35 Atunci iudeii au zis între ei: Unde va merge, ca să nu-L găsim? Va merge el la cei împrăștiați printre neamuri și va învăța pe neamuri? 36 Ce fel de spus este acesta, pe care a spus el: „Mă veți căuta și nu Mă veți găsi; și unde sunt Eu, acolo nu puteți veni? 37 În ziua de pe urmă, ziua cea mare a sărbătorii, Iisus a stat și a strigat, zicând: Dacă îi este sete cineva, să vină la Mine și să bea. 38 Cel ce crede în Mine, după cum spune Scriptura, din pântecele lui vor curge râuri de apă vie. 39 (Dar acesta a vorbit despre Duhul, pe care să-l primească cei ce cred în El, căci Duhul Sfânt nu a fost încă dat, pentru că Isus nu a fost încă slăvit.) 40 De aceea, mulți dintre oameni, când au auzit această vorbă, au zis: „Adevărat, acesta este profetul”. 41 Alţii ziceau: Acesta este Hristosul. Dar unii au zis: Va veni Hristos din Galileea? 42 Nu spune Scriptura că Hristos a venit din sămânța lui David și din cetatea Betleem, unde era David? 43 A fost deci dezbinare în popor din cauza lui. 44 Și unii dintre ei l-ar fi luat; dar nimeni nu și-a pus mâna pe el. 45 Atunci slujitorii au venit la preoții cei mai de seamă și la farisei; şi le-au zis: De ce nu l-aţi adus? 46 Ofițerii au răspuns: „Niciodată un om nu a vorbit ca omul acesta”. 47 Atunci fariseii le-au răspuns: Sunteţi şi voi înşelaţi? 48 A crezut vreunul dintre conducători sau farisei în el? 49 Dar acest popor, care nu cunoaște legea, este blestemat. 50 Nicodim le-a zis: (cel ce a venit noaptea la Isus, fiind unul dintre ei) 51 Judecă oare legea noastră pe cineva, înainte să-l audă și să știe ce face? 52 Ei au răspuns și i-au zis: ,,Și tu ești din Galileea? Căutați și priviți, căci din Galileea nu se ridică niciun profet. 53 Și fiecare s-a dus la casa lui.

CAPITOLUL 7 1 După aceste lucruri, Iisus a umblat în Galileea; 2 Și sărbătoarea corturilor a iudeilor era aproape. 3 Fraţii lui i-au spus deci: Pleacă de aici şi du-te în Iudeea, ca şi ucenicii tăi să vadă lucrările pe care le faci tu. 4 Căci nu este nimeni care să facă ceva în ascuns și el însuși caută să fie cunoscut pe față. Dacă faci aceste lucruri, arată-te lumii. 5 Căci nici frații lui n-au crezut în El. 6 Atunci Isus le-a zis: „ Timpul Meu încă nu a sosit, dar timpul vostru este întotdeauna gata. 7 Lumea nu te poate urî; dar pe mine mă urăște, pentru că mărturisesc despre aceasta, că faptele lui sunt rele. 8 Urcaţi-vă la această sărbătoare. Eu încă nu m-am suit la această sărbătoare; căci vremea mea nu este încă plină. 9 După ce le-a spus aceste cuvinte, a rămas încă în Galileea. 10 Dar când s-au suit frații lui, s-a suit și el la sărbătoare, nu pe față, ci parcă în ascuns. 11 Atunci iudeii L-au căutat la sărbătoare și au zis: Unde este? 12 Și s-a vorbit mult în popor cu privire la el; căci unii ziceau: „Este un om bun; dar el înşeală poporul. 13 Cu toate acestea, nimeni nu a vorbit deschis despre el de frica iudeilor. 14 Pe la mijlocul sărbătorii, Isus S-a suit în templu și a învățat. 15 Și iudeii s-au mirat, zicând: Cum știe omul acesta literele, fără să învețe niciodată? 16 Isus le-a răspuns și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Ce M-a trimis. 17 Dacă vrea cineva să facă voia lui, va ști despre doctrină, dacă este a lui Dumnezeu, sau dacă eu vorbesc de la mine. 18 Cel ce vorbeşte de la sine caută slava lui; 19 Nu v-a dat Moise legea și totuși niciunul dintre voi nu păzește legea? De ce te duci să mă omori? 20 Poporul a răspuns și a zis: Tu ai un diavol; cine se gândește să te omoare? 21 Isus a răspuns și le-a zis: Am făcut o singură lucrare și vă minunați cu toții. 22 De aceea, Moise v-a dat tăierea împrejur; (nu pentru că este de la Moise, ci de la părinţi;) şi voi tăiaţi împrejur un om în ziua Sabatului. 23 Dacă un om în ziua sabatului primește tăierea împrejur, pentru ca legea lui Moise să nu fie încălcată; Sunteți mâniați pe mine, pentru că am făcut un om întreg în ziua de sabat? 24 Nu judeca după înfățișare, ci judecă judecata dreaptă. 25 Atunci unii dintre cei din Ierusalim au zis: Nu este acesta pe care caută să-l omoare?

CAPITOLUL 8 1 Isus s-a dus la muntele Măslinilor.

IOAN

2 Și dis de dimineață a intrat din nou în templu și tot poporul a venit la el; și s-a așezat și i-a învățat. 3 Și cărturarii și fariseii i-au adus o femeie luată în adulter; și când au pus-o în mijloc, 4 Ei i-au zis: Învăţătorule, femeia aceasta a fost luată în adulter, chiar în faptă. 5 Moise, în lege, ne-a poruncit să fie ucideți cu pietre; dar ce zici? 6 Ei au spus aceasta, ispitindu-l, ca să fie nevoiți să-l acuze. Dar Isus S-a aplecat și a scris cu degetul pe pământ, de parcă nu le-ar fi auzit. 7 Deci, când ei continuau să-l întrebe, el s-a ridicat și le-a zis: „ Cine dintre voi este fără păcat, să arunce mai întâi o piatră în ea. 8 Și iarăși s-a aplecat și a scris pe pământ. 9 Și cei ce au auzit, fiind convinși de propria lor conștiință, au ieșit unul câte unul, începând de la cei mai mari, până la ultimul; și Isus a rămas singur, și femeia stătea în mijloc. 10 Când Iisus S-a ridicat și n-a văzut pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt acuzatorii tăi? nu te-a osândit nimeni? 11 Ea a spus: Nimeni, Doamne. Și Iisus i-a spus: Nici eu nu te condamn; du-te și nu mai păcătui. 12 Atunci Isus le-a vorbit din nou, spunând: Eu sunt lumina lumii; cel ce Mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții. 13 Fariseii i-au spus deci: Tu mărturiseşti despre tine însuţi; înregistrarea ta nu este adevărată. 14 Isus a răspuns și le-a zis: Deși mărturisesc despre mine însumi, mărturia mea este adevărată, căci știu de unde am venit și unde mă duc; dar nu puteți spune de unde vin și unde mă duc. 15 Voi judecaţi după trup; Nu judec pe nimeni. 16 Și totuși, dacă judec, judecata mea este adevărată; căci nu sunt singur, ci eu și Tatăl care M-a trimis. 17 De asemenea, este scris în legea ta că mărturia a doi oameni este adevărată. 18 Eu sunt unul care mărturisesc despre Mine însumi, și Tatăl care M-a trimis mărturisește despre Mine. 19 Atunci ei I-au zis: Unde este Tatăl tău? Isus a răspuns: Nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu nu mă cunoașteți; dacă Mați fi cunoscut, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. 20 Aceste cuvinte le-a spus Isus în vistierie, în timp ce învăța în templu; și nimeni nu și-a pus mâna peste el; căci încă nu venise ceasul lui. 21 Atunci Isus le-a zis iarăși: „ Mă duc și voi Mă veți căuta și veți muri în păcatele voastre; unde mă duc, nu puteți veni”. 22 Atunci iudeii au zis: Se va sinucide? pentru că zice: Unde mă duc, nu puteți veni. 23 El le-a zis: „ Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus: voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea asta. 24 De aceea, v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci dacă nu credeţi că Eu sunt El, veţi muri în păcatele voastre. 25 Atunci ei i-au zis: Cine eşti tu? Iar Iisus le-a zis: „ Tot ceea ce v-am spus de la început”. 26 Am multe lucruri de spus și de judecat despre voi; dar Cel ce M-a trimis este adevărat; și spun lumii acele lucruri pe care le-am auzit despre el. 27 Ei nu au înțeles că El le-a vorbit despre Tatăl.

28 Atunci Isus le-a spus: Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi şti că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi; dar așa cum M-a învățat Tatăl meu, eu spun aceste lucruri. 29 Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur; căci eu fac întotdeauna acele lucruri care îi plac. 30 Pe când spunea aceste cuvinte, mulți au crezut în El. 31 Atunci Isus a zis acelor iudei care credeau în El: Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei; 32 Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. 33 Ei i-au răspuns: „Noi suntem sămânța lui Avraam și nam fost niciodată în robia nimănui; cum spui tu: „Veți fi slobozi? 34 Isus le-a răspuns: „ Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcat este slujitorul păcatului. 35 Și robul nu rămâne în casă pentru totdeauna, ci Fiul rămâne veșnic. 36 De aceea, dacă Fiul vă va face slobozi, veți fi cu adevărat liberi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam; dar voi căutați să Mă ucideți, pentru că cuvântul Meu nu are loc în voi. 38 Eu spun ceea ce am văzut cu Tatăl Meu; și voi faceți ceea ce ați văzut cu Tatăl vostru. 39 Ei au răspuns și i-au zis: Avraam este tatăl nostru. Isus le-a spus: Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face lucrările lui Avraam. 40 Dar acum căutați să mă omorâți pe mine, un om care va spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu: aceasta nu a făcut Avraam. 41 Voi faceți faptele tatălui vostru. Atunci ei i-au zis: Nu ne-am născut din curvie; avem un singur Tată, chiar Dumnezeu. 42 Isus le-a zis: Dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, m-aţi iubi, căci eu am ieşit şi am venit de la Dumnezeu; nici eu nu am venit de la mine, ci el m-a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea mea? chiar și pentru că nu puteți auzi cuvântul Meu. 44 Voi sunteți din tatăl vostru, diavolul, și veți face poftele tatălui vostru. El a fost un ucigaș de la început și nu a rămas în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Când spune o minciună, vorbește de la el, pentru că este un mincinos și tatăl ei. 45 Și pentru că vă spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Care dintre voi mă convinge de păcat? Și dacă spun adevărul, de ce nu mă credeți? 47 Cel ce este de la Dumnezeu aude cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu le ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu. 48 Atunci iudeii au răspuns și i-au zis: „Nu spunem noi bine că ești samaritean și ai diavol? 49 Isus a răspuns: „ Nu am diavol; dar Eu îl cinstesc pe Tatăl Meu și voi Mă necinstiți pe Mine. 50 Și nu caut slava mea; este unul care caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă cineva ține cuvântul meu, nu va vedea niciodată moartea. 52 Atunci iudeii i-au spus: Acum știm că ai un diavol. Avraam a murit și proorocii; iar tu spui: Dacă un om ţine cuvântul meu, nu va gusta niciodată moartea. 53 Ești tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit? şi proorocii au murit; pe cine te faci pe tine însuţi? 54 Isus a răspuns: Dacă Mă cinstesc, cinstea mea este nimic; despre care spuneți că este Dumnezeul vostru:

IOAN

55 Dar nu L-aţi cunoscut; dar eu îl cunosc; și dacă aș spune că nu-l cunosc, voi fi un mincinos ca tine; dar îl cunosc și îi păzesc cuvântul. 56 Tatăl tău Avraam s-a bucurat să-mi vadă ziua; și a văzut-o și s-a bucurat. 57 Atunci iudeii i-au zis: Încă nu ai cincizeci de ani și l-ai văzut pe Avraam? 58 Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că, înainte de a fi Avraam, Eu sunt. 59 Atunci au ridicat pietre ca să arunce asupra lui; dar Isus S-a ascuns și a ieșit din templu, trecând prin mijlocul lor și a trecut așa. CAPITOLUL 9 1 Și pe când trecea Isus, a văzut un om care era orb din nașterea lui. 2 Ucenicii lui l-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, că s-a născut orb? 3 Isus a răspuns: Nici omul acesta, nici părinţii lui nu a păcătuit, ci pentru ca lucrările lui Dumnezeu să se arate în el. 4 Trebuie să fac lucrările Celui ce M-a trimis, cât este zi; vine noaptea, când nimeni nu poate lucra. 5 Câtă vreme sunt în lume, sunt lumina lumii. 6 După ce a vorbit astfel, a scuipat pe pământ și a făcut lut din scuipat și a uns ochii orbului cu lut, 7 Și i-a zis: „ Du-te și spală-te în iazul Siloamului (care înseamnă, prin tâlcuire, Trimis.) El s-a dus deci, s-a spălat și a venit văzând. 8 Aşadar, vecinii şi cei care mai înainte îl văzuseră că este orb, ziceau: Nu este acesta cel care stătea şi cerşea? 9 Unii ziceau: Acesta este; alţii ziceau: El este ca El; dar el a spus: Eu sunt. 10 De aceea i-au spus: Cum ți s-au deschis ochii? 11 El a răspuns și a zis: Un om, care se numește Isus, a făcut lut și mi-a uns ochii și mi-a zis: Du-te la iazul Siloam și spală-te; și m-am dus, m-am spălat și am primit vederea. 12 Atunci ei i-au spus: Unde este? El a spus, nu știu. 13 L-au adus la farisei pe cel care înainte era orb. 14 Și era ziua Sabatului când Isus a făcut lutul și și-a deschis ochii. 15 Atunci fariseii l-au întrebat iarăși cum și-a dobândit vederea. El le-a spus: „Mi-a pus lut pe ochi, m-am spălat și văd”. 16 De aceea au zis unii dintre farisei: „Omul acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua Sabatului”. Alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Și a fost o dezbinare între ei. 17 Ei au zis iarăși orbului: Ce spui despre el că ți-a deschis ochii? El a spus: El este un profet. 18 Dar iudeii n-au crezut în privința lui, că ar fi fost orb și și-a dobândit vederea, până când au chemat părinții celui ce-i dobândise vederea. 19 Și ei i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s-a născut orb? cum vede el acum? 20 Părinții lui le-au răspuns și au zis: Știm că acesta este fiul nostru și că s-a născut orb; 21 Dar cum vede El acum, noi nu știm; sau cine și-a deschis ochii, nu știm: este major; întreabă-l: el va vorbi de la sine.

22 Aceste cuvinte le-au spus părinții lui, pentru că se temeau de iudei; căci iudeii erau deja de acord ca, dacă mărturisea cineva că este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. 23 De aceea, părinţii lui au spus: „Este major; intreaba-l. 24 Atunci l-au numit iarăși pe omul care era orb și i-au zis: „Lăudați lui Dumnezeu; știm că omul acesta este un păcătos”. 25 El a răspuns și a zis: Dacă este păcătos sau nu, nu știu; 26 Atunci i-au zis iarăşi: Ce ţi-a făcut? cum ti-a deschis ochii? 27 El le-a răspuns: „V-am spus deja și nu ați auzit; de ce ați mai auzi asta? veți fi și voi ucenicii Lui? 28 Atunci l-au ocărât și i-au zis: „Tu ești ucenicul lui; dar noi suntem ucenicii lui Moise. 29 Știm că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise; în ceea ce privește omul acesta, nu știm de unde este. 30 Omul a răspuns și le-a zis: De ce este un lucru minunat, că nu știți de unde este, și totuși mi-a deschis ochii. 31 Acum știm că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoși; 32 De la începutul lumii nu s-a auzit că cineva a deschis ochii unui orb născut. 33 Dacă acest om nu ar fi de la Dumnezeu, n-ar putea face nimic. 34 Ei au răspuns și i-au zis: Tu te-ai născut cu totul în păcate și ne înveți pe noi? Și l-au scos afară. 35 Isus a auzit că l-au scos afară; şi când l-a găsit, i-a zis: Tu crezi în Fiul lui Dumnezeu? 36 El a răspuns și a zis: Cine este, Doamne, ca să cred în el? 37 Și Iisus i-a zis: L-ai văzut amândoi, și el este cel care vorbește cu tine. 38 Iar el a zis: Doamne, cred. Și i s-a închinat. 39 Iar Iisus a zis: Pentru judecată am venit în lumea aceasta, ca cei ce nu văd să vadă; şi ca cei ce văd să fie orbi. 40 Și unii dintre fariseii care erau cu el au auzit aceste cuvinte și i-au zis: „Suntem și noi orbi? 41 Isus le-a zis: Dacă aţi fi orbi, nu aţi avea păcat; dar acum voi ziceţi: Vedem; de aceea păcatul tău rămâne. CAPITOLUL 10 1 Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în stână, ci se urcă pe altă parte, acela este hoţ şi tâlhar. 2 Dar cel ce intră pe uşă este păstorul oilor. 3 Lui îi deschide portarul; și oile aud glasul Lui; și el își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 Și când își scoate oile, el merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că ei cunosc glasul Lui. 5 Și nu vor urma un străin, ci vor fugi de el, căci nu cunosc glasul străinilor. 6 Pilda aceasta le-a spus Isus, dar ei nu au înțeles ce sunt lucrurile pe care le-a spus El. 7 Atunci Isus le-a zis din nou: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt ușa oilor”. 8 Toți cei care au venit înaintea mea sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au auzit. 9 Eu sunt ușa: dacă va intra cineva prin Mine, va fi mântuit, va intra și va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât pentru a fura, a ucide și a nimici; Eu am venit ca ei să aibă viață și să o aibă mai mult. 11 Eu sunt păstorul cel bun; păstorul cel bun își dă viața pentru oi.

IOAN

12 Dar cel ce este salariat, și nu păstorul, căruia nu sunt ale oilor, vede lupul venind și lasă oile și fuge; și lupul le prinde și risipește oile. 13 Angajatul fuge, pentru că este salariat și nu-i pasă de oi. 14 Eu sunt păstorul cel bun, cunosc oile mele și sunt cunoscut de la Mele. 15 După cum Mă cunoaște Tatăl, tot așa cunosc și eu pe Tatăl; și îmi dau viața pentru oi. 16 Și alte oi am, care nu sunt din staul acesta; și pe ele trebuie să le aduc și ei vor auzi glasul Meu; şi va fi o stână şi un păstor. 17 De aceea Tatăl Meu Mă iubește, pentru că îmi dau viața, ca să o iau iarăși. 18 Nimeni nu mi-o ia, ci eu o dau de la mine însumi. Am puterea să o așez și am puterea să o iau din nou. Această poruncă am primit-o de la Tatăl meu. 19 A fost deci din nou o dezbinare între iudei pentru aceste cuvinte. 20 Și mulți dintre ei au spus: El are un diavol și este nebun; de ce-l auzi? 21 Alţii au spus: Acestea nu sunt cuvintele celui ce are diavol. Poate un diavol să deschidă ochii orbului? 22 Și era la Ierusalim sărbătoarea sfințirii și era iarnă. 23 Și Isus a mers în templul din pridvorul lui Solomon. 24 Atunci iudeii au venit în jurul lui și i-au zis: „Până când ne faci să ne îndoim? Dacă tu ești Hristosul, spune-ne clar. 25 Isus le-a răspuns: „ V-am spus, și nu ați crezut; lucrările pe care le fac în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Dar voi nu credeți, pentru că nu sunteți din oile mele, așa cum v-am spus. 27 Oile mele aud glasul Meu, și eu le cunosc și ei Mă urmează: 28 Și le dau viață veșnică; și nu vor pieri niciodată, și nimeni nu le va smulge din mâna mea. 29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toți; și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. 30 Eu și Tatăl meu suntem una. 31 Atunci iudeii au luat din nou pietre ca să-l ucidă. 32 Isus le-a răspuns: Multe fapte bune v-am arătat de la Tatăl Meu; pentru care dintre acele fapte mă ucideți cu pietre? 33 Iudeii i-au răspuns, zicând: Pentru o lucrare bună nu te ucidem cu pietre; ci pentru blasfemie; și pentru că tu, om fiind, te faci Dumnezeu. 34 Isus le-a răspuns: „ Nu este scris în legea voastră: Eu am zis: „Voi sunteți dumnezei? 35 Dacă le-a numit dumnezei, cărora le-a venit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi călcată; 36 Spuneţi despre Acela, pe care Tatăl L-a sfinţit şi L-a trimis în lume: Tu hulişti; pentru că am zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu? 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți. 38 Dar dacă fac, deși nu Mă credeți, credeți faptele, ca să știți și să credeți că Tatăl este în Mine și Eu în El. 39 De aceea au căutat din nou să-l ia, dar el a scăpat din mâinile lor, 40 Și s-au dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde Ioan a botezat mai întâi; și acolo a locuit. 41 Și mulți au apelat la El și au zis: „Ioan nu a făcut nicio minune; dar toate cele spuse de Ioan despre omul acesta erau adevărate.

42 Și mulți au crezut în El acolo. CAPITOLUL 11 1 Un om era bolnav, numit Lazăr, din Betania, cetatea Mariei și a surorii ei Marta. 2 (Acea Maria a uns pe Domnul cu mir, și i-a șters picioarele cu părul ei, al cărei frate Lazăr era bolnav.) 3 De aceea surorile lui au trimis la el să-i spună: „Doamne, iată, cel pe care-l iubești, este bolnav”. 4 Când a auzit Isus, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin aceasta. 5 Isus o iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. 6 Când a auzit deci că este bolnav, a rămas încă două zile în locul unde era. 7 Apoi, după aceea, a zis ucenicilor săi: Să mergem din nou în Iudeea. 8 Ucenicii lui I-au zis: Învăţătorule, iudeii din urmă au căutat să te ucidă cu pietre; și te duci din nou acolo? 9 Isus a răspuns: Nu sunt oare douăsprezece ore în zi? Dacă umblă cineva în timpul zilei, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia. 10 Dar dacă un om umblă noaptea, se poticnește, pentru că nu este lumină în el. 11 Acestea le-a spus el, iar după aceea le-a zis: Prietenul nostru Lazăr doarme; dar mă duc, ca să-l trezesc din somn. 12 Atunci ucenicii lui au zis: Doamne, dacă doarme, va face bine. 13 Cu toate acestea, Isus a vorbit despre moartea lui, dar ei au crezut că el a vorbit despre odihnă în somn. 14 Atunci Isus le-a spus clar: Lazăr a murit. 15 Și mă bucur din pricina voastră că nu am fost acolo, ca să credeți; totuși să mergem la el. 16 Atunci Toma, care se numește Didim, a zis colegilor săi: Să mergem și noi, ca să murim împreună cu el. 17 Atunci când a venit Isus, a aflat că zăcuse deja în mormânt de patru zile. 18 Betania era aproape de Ierusalim, la vreo cincisprezece stadii. 19 Și mulți dintre iudei au venit la Marta și la Maria, ca să le mângâie cu privire la fratele lor. 20 Atunci Marta, de îndată ce a auzit că vine Isus, s-a dus să-l întâmpine; dar Maria stătea nemișcată în casă. 21 Atunci Marta a zis lui Isus: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit. 22 Dar știu că și acum, orice vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu ți-l va da. 23 Isus ia zis: Fratele tău va învia. 24 Marta i-a zis: Știu că va învia în învierea din ziua de pe urmă. 25 Isus i-a spus: Eu sunt învierea și viața; cine crede în Mine, deși ar fi mort, va trăi. 26 Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi asta? 27 Ea i-a zis: Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care va veni în lume. 28 Și după ce a spus acestea, s-a dus și a chemat pe ascuns pe Maria, sora ei, zicând: „Stăpânul a venit și te cheamă”. 29 De îndată ce a auzit aceasta, s-a sculat repede și a venit la el.

IOAN

CAPITOLUL 12

30 Isus nu venise încă în cetate, ci era în locul unde l-a întâlnit Marta. 31 Atunci iudeii care erau cu ea în casă și au mângâiat-o, când au văzut-o pe Maria, că ea s-a sculat în grabă și a ieșit, au urmat-o și au zis: Ea se duce în mormânt să plângă acolo. 32 Atunci Maria, când a venit unde era Isus, și l-a văzut, a căzut la picioarele lui și i-a zis: Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit. 33 Atunci Isus, când a văzut-o plângând și pe iudeii care au venit cu ea plângând, a gemut în duh și s-a tulburat, 34 Şi a zis: Unde l-aţi pus? Ei i-au spus: Doamne, vino și vezi. 35 Isus a plâns. 36 Atunci iudeii au zis: Iată cât l-a iubit! 37 Iar unii dintre ei au zis: Oare acesta, care a deschis ochii orbului, nu ar fi putut face ca nici măcar acest om să nu moară? 38 De aceea, Isus, gemuind din nou în Sine, a venit în mormânt. Era o peșteră și o piatră zăcea pe ea. 39 Isus a spus: Luați piatra. Marta, sora celui care a murit, i-a zis: Doamne, până acum miroase, căci a murit de patru zile. 40 Isus i-a zis: „ Nu ți-am spus eu că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? 41 Atunci au luat piatra din locul unde era pus mortul. Și Iisus și-a ridicat ochii și a zis: Părinte, îți mulțumesc că Mai ascultat. 42 Și știam că Mă asculți mereu; 43 Și după ce a vorbit astfel, a strigat cu glas tare: Lazăr, vino afară. 44 Și cel mort a ieșit, cu mâinile și picioarele legate cu haine de mormânt și fața lui era legată cu un șervețel. Isus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să plece. 45 Atunci mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut lucrurile pe care le făcea Isus, au crezut în El. 46 Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce a făcut Isus. 47 Atunci arhiereii preoților și fariseii au adunat un sobor și au zis: Ce facem? căci omul acesta face multe minuni. 48 Dacă Îl lăsăm în pace, toți oamenii vor crede în El; și romanii vor veni și vor lua și locul și neamul nostru. 49 Și unul dintre ei, numit Caiafa, care era marele preot în același an, le-a zis: „Nu știți nimic, 50 Nici să socotiți că este de folos pentru noi ca un singur om să moară pentru popor și ca tot neamul să nu piară. 51 El nu a spus aceasta de la sine; 52 Și nu numai pentru acel neam, ci și pentru a aduna întrunul singur pe copiii lui Dumnezeu care au fost împrăștiați. 53 Apoi, din ziua aceea, s-au sfătuit împreună să-l omoare. 54 De aceea, Isus nu a mai umblat deschis printre iudei; ci s-a dus de acolo într-o țară aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, și acolo a rămas cu ucenicii lui. 55 Și Paștele iudeilor era aproape; și mulți s-au suit din țară la Ierusalim înainte de Paște, ca să se curețe. 56 Atunci ei L-au căutat pe Isus și au vorbit între ei, stând în templu: „Ce credeți că nu va veni la sărbătoare? 57 Și preoții cei mai de seamă, și fariseii, dăduseră o poruncă ca, dacă știe cineva unde este, să arate, ca să-l ia.

1 Atunci Isus a venit cu șase zile înainte de Paști în Betania, unde era Lazăr, care murise, pe care l-a înviat din morți. 2 Acolo i-au făcut o cină; și Marta a slujit; dar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu el. 3 Atunci Maria a luat o liră de mir de nard, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și i-a șters picioarele cu părul ei; și casa s-a umplut de mirosul mirului. 4 Atunci a zis unul dintre ucenicii lui, Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, care avea să-l vândă: 5 De ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de bănuți și a fost dat săracilor? 6 El a spus aceasta, nu că ar fi avut grijă de săraci; ci pentru că era un hoț și avea sacul și a scos la iveală ce era pus în ea. 7 Atunci Isus a spus: Lasă-o în pace, ea a păzit aceasta pentru ziua îngropării mele. 8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi; dar pe mine nu mă aveți întotdeauna. 9 Așadar, mulți dintre iudei au știut că El era acolo; și au venit nu numai pentru Isus, ci pentru a-l vedea și pe Lazăr, pe care El l-a înviat din morți. 10 Dar preoții cei mai de seamă s-au sfătuit să-l omoare și pe Lazăr; 11 Pentru că, din pricina lui, mulți dintre iudei au plecat și au crezut în Isus. 12 A doua zi, mulți oameni care au venit la sărbătoare, au auzit că Isus vine la Ierusalim, 13 A luat ramuri de palmieri și a ieșit în întâmpinarea lui și a strigat: Osana! Binecuvântat este Împăratul lui Israel, care vine în numele Domnului! 14 Iar Isus, când a găsit un măgar tânăr, a șezut pe el; asa cum este scris, 15 Nu te teme, fiica Sionului! 16 Aceste lucruri nu au înțeles ucenicii Săi la început; dar când Isus a fost proslăvit, atunci și-au adus aminte că aceste lucruri au fost scrise despre El și că i-au făcut aceste lucruri. 17 Așadar, poporul care era cu el când a chemat pe Lazăr din mormântul lui și l-a înviat din morți, a dat mărturie. 18 De aceea l-a întâlnit și poporul, pentru că au auzit că a făcut această minune. 19 Fariseii au zis deci între ei: Vedeți cum nu învingeți nimic? iată că lumea a plecat după el. 20 Și printre ei erau niște greci care s-au suit să se închine la sărbătoare: 21 Acela a venit deci la Filip, care era din Betsaida Galileii, și l-a rugat, zicând: Doamne, vrem să-L vedem pe Isus. 22 Filip a venit și ia spus lui Andrei; iar Andrei și Filip i-au spus lui Isus. 23 Iar Isus le-a răspuns, zicând: A sosit ceasul ca Fiul omului să fie proslăvit. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grânul de grâu nu cade în pământ și nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cine își iubește viața, o va pierde; iar cel care își urăște viața în această lume o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze; şi acolo unde sunt Eu, acolo va fi şi robul Meu; dacă cineva Îmi slujeşte, Tatăl Meu îl va onora.

IOAN

27 Acum sufletul meu este tulburat; si ce sa zic? Părinte, mântuiește-mă din ceasul acesta; dar pentru aceasta am venit în ceasul acesta. 28 Tată, proslăvește Numele Tău. Atunci s-a auzit un glas din cer, care zicea: L-am proslăvit și o voi proslăvi iarăși. 29 De aceea, poporul care stătea lângă ea și au auzit, a spus că a tunat; alții au spus: Un înger i-a vorbit. 30 Isus a răspuns și a zis: Acest glas nu a venit din cauza mea, ci din pricina voastră. 31 Acum este judecata acestei lumi; acum va fi izgonit prințul acestei lumi. 32 Și eu, dacă voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți oamenii la Mine. 33 El a spus aceasta, arătând ce moarte avea să moară. 34 Poporul i-a răspuns: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cine este acest Fiu al omului? 35 Atunci Isus le-a zis: Încă puţină vreme lumina este cu voi. Umblă cât ai lumina, ca nu cumva să vină întunericul peste tine, căci cel ce umblă în întuneric nu știe încotro merge. 36 Cât timp aveți lumină, credeți în lumină, ca să fiți copii ai luminii. Aceste lucruri a vorbit Isus, a plecat și s-a ascuns de ele. 37 Dar deși făcuse atâtea minuni înaintea lor, totuși ei nu credeau în El. 38 Pentru ca să se împlinească cuvântul proorocului Isaia, pe care a spus-o: Doamne, cine a crezut vestea noastră? și cui i-a fost descoperit brațul Domnului? 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a spus din nou: 40 El le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima; ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă, iar eu să-i vindec. 41 Aceste lucruri a spus Isaia, când și-a văzut slava și a vorbit despre el. 42 Cu toate acestea, printre căpeteniile dregătorilor, mulți au crezut în El; dar din pricina fariseilor nu L-au mărturisit, ca să nu fie scoși din sinagogă. 43 Căci ei iubeau lauda oamenilor mai mult decât lauda lui Dumnezeu. 44 Isus a strigat și a zis: Cine crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis. 45 Și cine Mă vede pe Mine, îl vede pe Cel ce M-a trimis. 46 Eu am venit o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. 47 Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu crede, eu nu-l judec, căci nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele, are pe cel care îl judecă; cuvântul pe care l-am spus, acesta îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci nu am vorbit despre mine; dar Tatăl, care M-a trimis, mi-a dat o poruncă, ce să spun și ce să spun. 50 Și știu că porunca Lui este viața veșnică;

3 Isus știind că Tatăl dăduse toate lucrurile în mâinile Lui și că a venit de la Dumnezeu și s-a dus la Dumnezeu; 4 S-a sculat de la cină și și-a dat hainele deoparte; și a luat un prosop și s-a încingut. 5 După aceea, a turnat apă într-un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le ștergă cu prosopul cu care era încins. 6 Atunci a venit la Simon Petru; iar Petru i-a zis: Doamne, tu îmi speli picioarele? 7 Isus a răspuns și i-a zis: „ Ce fac, tu nu știi acum; dar tu vei ști mai departe. 8 Petru i-a zis: Să nu-mi speli niciodată picioarele. Isus i-a răspuns: Dacă nu te spăl, nu ai parte cu Mine. 9 Simon Petru i-a zis: Doamne, nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul meu. 10 Isus i-a zis: „ Cel ce s-a spălat nu are nevoie decât să-și spele picioarele, ci este curat în toate părțile; și voi sunteți curați, dar nu toți”. 11 Căci știa cine să-l vândă; de aceea a zis: Nu sunteţi curăţi cu toţii. 12 După ce le-a spălat picioarele, și-a luat hainele și s-a așezat iarăși, le-a zis: „ Știți ce v-am făcut? 13 Voi Mă numiţi Stăpân şi Domn; şi bine ziceţi; căci așa sunt. 14 Dacă eu, Domnul și Stăpânul tău, ți-am spălat picioarele; și voi trebuie să vă spălați picioarele unii altora. 15 Căci v-am dat un exemplu, ca să faceți așa cum v-am făcut Eu. 16 Adevărat, adevărat vă spun că slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său; nici cel ce este trimis nu mai mare decât cel ce l-a trimis. 17 Dacă știți aceste lucruri, fericiți sunteți dacă le faceți. 18 Nu vorbesc despre voi toți; știu pe cine am ales, dar pentru ca Scriptura să se împlinească: Cel ce mănâncă pâine cu mine și-a ridicat călcâiul împotriva mea. 19 Acum vă spun înainte de a veni, ca, când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt El. 20 Adevărat, adevărat vă spun că, cine primește pe oricine trimit Eu, mă primește pe mine; iar cel ce Mă primește pe Mine îl primește pe Cel ce M-a trimis. 21 După ce a spus Iisus astfel, s-a tulburat în duh, a mărturisit și a zis: Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi mă va trăda. 22 Atunci ucenicii s-au uitat unul la altul, îndoindu-se despre cine vorbea. 23 Unul dintre ucenicii lui, pe care Isus îl iubea, era sprijinit de sânul lui Isus. 24 Simon Petru i-a făcut semn ca să întrebe despre cine vorbește. 25 Atunci, culcându-se pe sânul lui Isus, i-a zis: Doamne, cine este? 26 Iisus a răspuns: „ Acela este căruia îi voi da un ciob, când îl voi înmuia”. Și după ce a înmuiat ciorba, l-a dat lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon. 27 După ciocnire, Satana a intrat în el. Atunci Isus i-a zis: Ceea ce faci, fă-o repede. 28 Nimeni de la masă nu știa în ce intenție i-a spus aceasta. 29 Căci unii dintre ei credeau, pentru că Iuda avea punga, că Isus i-a spus: „Cumpără lucrurile de care avem nevoie pentru sărbătoare; sau, să dea ceva săracilor. 30 Atunci, după ce a luat cina, a ieșit îndată și era noapte.

CAPITOLUL 13 1 Înainte de sărbătoarea Paștilor, când Isus a știut că a sosit ceasul Lui, ca să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi care sunt în lume, i-a iubit până la sfârșit. 2 Şi cina fiind sfârşită, diavolul puse acum în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, să-l vândă;

IOAN

31 De aceea, când a ieșit, Isus a zis: Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în el. 32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în el, și Dumnezeu îl va slăvi în Sine și îndată îl va slăvi. 33 Copii, încă puţin timp sunt cu voi. Mă veți căuta și, după cum le-am spus iudeilor: Unde mă duc, nu puteți veni; asa ca acum iti spun. 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; precum v-am iubit Eu, ca si voi sa va iubiti unii pe altii. 35 Prin aceasta vor cunoaște toți oamenii că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții. 36 Simon Petru i-a zis: Doamne, unde mergi? Isus i-a răspuns: Unde mă duc, tu nu mă poți urma acum; dar tu mă vei urma după mine. 37 Petru i-a zis: Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața de dragul tău. 38 Isus i-a răspuns: Îți vei da viața pentru mine? Adevărat, adevărat, îți spun că nu va cânta cocoșul până nu mă vei lepăda de trei ori.

21 Cine are poruncile Mele și le păzește, acela este acela care Mă iubește; și cine Mă iubește, va fi iubit de Tatăl Meu, și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui. 22 Iuda i-a zis lui, nu Iscarioteanul: „Doamne, cum te vei arăta nouă nouă, și nu lumii? 23 Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă cineva Mă iubește, va păzi cuvintele Mele; și Tatăl Meu îl va iubi și noi vom veni la El și vom face sălășluiesc cu El. 24 Cine nu Mă iubește, nu păzește cuvintele Mele; și cuvântul pe care îl auziți nu este al meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. 25 Aceste lucruri v-am spus, fiind încă prezent cu voi. 26 Dar Mângâietorul, care este Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de toate, orice v-am spus Eu. 27 Vă las pacea, vă dau pacea Mea; nu vă dau așa cum o dă lumea. Să nu-ți fie tulburată inima, nici să nu-ți fie frică. 28 Ați auzit cum v-am spus: „Mă duc și mă întorc la voi”. Dacă M-ați iubi, v-ați bucura, pentru că am zis: Mă duc la Tatăl, căci Tatăl Meu este mai mare decât Mine. 29 Și acum v-am spus înainte să se întâmple, ca, când se va întâmpla, să credeți. 30 De acum încolo, nu voi vorbi prea mult cu voi, căci prințul acestei lumi vine și nu are nimic în mine. 31 Dar pentru ca lumea să cunoască că Eu iubesc pe Tatăl; și așa cum Tatăl mi-a poruncit, tot așa fac. Ridică-te, hai să plecăm de aici.

CAPITOLUL 14 1 Să nu vă tulbure inima: credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. 2 În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri; dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Mă duc să-ți pregătesc un loc. 3 Și dacă mă voi duce și vă pregătesc un loc, voi veni iarăși și vă voi primi la mine; pentru ca acolo unde sunt Eu, acolo să fiți și voi. 4 Şi unde mă duc voi ştiţi şi calea ştiţi. 5 Toma i-a zis: Doamne, nu știm încotro te duci; și cum putem ști calea? 6 Isus i-a zis: Eu sunt calea, adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. 7 Dacă M-ați fi cunoscut, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu; și de acum înainte Îl cunoașteți și L-ați văzut. 8 Filip i-a zis: Doamne, arată-ne pe Tatăl şi ne este de ajuns. 9 Isus i-a zis: Sunt atât de mult timp cu tine și totuși nu Mai cunoscut, Filipe? cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl; si cum zici tu deci: Arată-ne pe Tatăl? 10 Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl în Mine? cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine însumi; ci Tatăl care locuiește în Mine, El face lucrările. 11 Credeți-mă că sunt în Tatăl și Tatăl în Mine; sau credețimă pentru faptele înseși. 12 Adevărat, adevărat vă spun că cel ce crede în Mine, va face și el lucrările pe care le fac Eu; și el va face lucrări mai mari decât acestea; pentru că mă duc la Tatăl Meu. 13 Și orice veți cere în numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. 14 Dacă veți cere ceva în numele meu, voi face. 15 Dacă mă iubiți, păziți poruncile mele. 16 Și Eu Mă voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, ca să rămână cu voi pentru totdeauna; 17 Chiar şi Duhul adevărului; Pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte; căci el locuiește cu tine și va fi în tine. 18 Nu vă voi lăsa fără mângâiere; voi veni la voi. 19 Încă puţină vreme, şi lumea nu Mă mai vede; dar voi Mă vedeți; fiindcă Eu trăiesc, și voi veți trăi. 20 În ziua aceea, veţi şti că Eu sunt în Tatăl Meu, şi voi în Mine, şi Eu în voi.

CAPITOLUL 15 1 Eu sunt vița adevărată, iar Tatăl Meu este agricultorul. 2 Orice mlădiță din mine care nu aduce rod, o ia; și orice mlădiță care aduce rod, o curăță, ca să aducă mai mult rod. 3 Acum sunteți curați prin cuvântul pe care vi l-am spus. 4 Rămâneți în Mine și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță; nu mai puteți, dacă nu rămâneți în Mine. 5 Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele; Cel ce rămâne în Mine și Eu în El, acela aduce mult rod, căci fără Mine nu puteți face nimic. 6 Dacă cineva nu rămâne în Mine, este aruncat afară ca o ramură și se usucă; și oamenii le adună și le aruncă în foc și sunt arse. 7 Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, veți cere ce vreți și vi se va face. 8 În aceasta este slăvit Tatăl Meu, că aduceți multă roadă; așa veți fi ucenicii Mei. 9 După cum M-a iubit Tatăl, așa v-am iubit și Eu; rămâneți în dragostea Mea. 10 Dacă păziți poruncile Mele, veți rămâne în dragostea Mea; așa cum am păzit poruncile Tatălui Meu și rămân în dragostea Lui. 11 Aceste lucruri v-am spus, pentru ca bucuria mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină. 12 Aceasta este porunca mea: Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu. 13 Nimeni nu are dragoste mai mare decât aceasta, că omul să-și dea viața pentru prietenii săi. 14 Voi sunteți prietenii mei, dacă faceți tot ce vă poruncesc eu. 15 De acum înainte nu vă numesc robi; căci slujitorul nu ştie ce face stăpânul său; dar eu v-am numit prieteni; căci

IOAN

toate lucrurile pe care le-am auzit despre Tatăl meu, v-am făcut cunoscute. 16 Nu voi M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi și vam rânduit, ca să mergeți și să aduceți rod și ca roada voastră să rămână, pentru ca orice veți cere de la Tatăl în Numele Meu, El să vă dea vouă. . 17 Acestea vă poruncesc să vă iubiți unii pe alții. 18 Dacă vă urăște lumea, știți că M-a urât pe Mine înainte de a vă urî pe voi. 19 Dacă ați fi din lume, lumea și-ar iubi pe ai lui; dar pentru că nu sunteți din lume, ci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea. 20 Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care v-am spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său”. Dacă M-au prigonit, vă vor prigoni și pe voi; dacă au păzit cuvântul meu, vor păzi și pe ale tale. 21 Dar toate acestea vi le vor face din pricina Numelui Meu, pentru că nu-L cunosc pe Cel ce M-a trimis. 22 Dacă nu aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, ei n-ar fi avut păcat; 23 Cine Mă urăște pe Mine, urăște și pe Tatăl Meu. 24 Dacă n-aș fi făcut între ei faptele pe care nu le-a făcut nimeni alt om, ei n-ar fi avut păcat; 25 Dar aceasta s-a întâmplat, ca să se împlinească cuvântul scris în legea lor: „Ei m-au urât fără pricina”. 26 Dar când va veni Mângâietorul, pe care vă voi trimite de la Tatăl, Duhul adevărului, care vine de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine: 27 Și voi veți da mărturie, pentru că ați fost cu Mine de la început.

16 Puţin timp, şi nu Mă veţi vedea; şi iarăşi, puţin timp, şi Mă veţi vedea, pentru că Mă duc la Tatăl. 17 Atunci unii dintre ucenicii lui au zis între ei: „Ce este lucrul acesta pe care ne-a zis El: „Puțin și nu Mă veți vedea; și iarăși, puțin timp și Mă veți vedea; tată? 18 Ei au zis deci: Ce este aceasta pe care El spune: Puţin timp? nu putem spune ce spune. 19 Iisus știa că ei voiau să-L întrebe și le-a zis: „ Întrebațivă între voi despre ce am zis: Puțin și nu Mă veți vedea; și iarăși, puțin și Mă veți vedea. ? 20 Adevărat, adevărat vă spun că veți plânge și vă plângeți, dar lumea se va bucura și veți fi întristați, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21 O femeie, când este în naștere, are întristare, pentru că a sosit ceasul ei; 22 Și acum aveți întristare; dar vă voi vedea iarăși și inima voastră se va bucura și nimeni nu vă ia bucuria de la voi. 23 Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat vă spun că orice veți cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. 24 Până acum nu ați cerut nimic în numele Meu; cereți și veți primi, ca bucuria voastră să fie deplină. 25 Aceste lucruri v-am spus în proverbe; dar vine vremea când nu vă voi mai vorbi în proverbe, ci vă voi arăta clar despre Tatăl. 26 În ziua aceea, veți cere în Numele Meu; și nu vă spun că voi ruga Tatălui pentru voi; 27 Căci Însuși Tatăl vă iubește, pentru că M-ați iubit și ați crezut că am ieșit de la Dumnezeu. 28 Eu am ieșit de la Tatăl și am venit în lume; iarăși, părăsesc lumea și mă duc la Tatăl. 29 Ucenicii lui i-au zis: „Iată, acum tu vorbești clar și nu spui niciun proverb”. 30 Acum suntem siguri că știi toate lucrurile și nu este nevoie ca cineva să te întrebe; prin aceasta credem că ai ieșit de la Dumnezeu. 31 Isus le-a răspuns: „ Credeţi acum? 32 Iată, vine ceasul, da, acum a sosit, în care veţi fi împrăştiaţi, fiecare la ai lui, şi Mă veţi lăsa singur; şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tatăl este cu Mine. 33 Aceste lucruri v-am spus, ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți; am biruit lumea.

CAPITOLUL 16 1 V-am spus aceste lucruri, ca să nu vă supărați. 2 Vă vor da afară din sinagogi; da, vine vremea ca oricine vă va ucide, să creadă că slujește lui Dumnezeu. 3 Și acestea vă vor face, pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl și nici pe Mine. 4 Dar v-am spus aceste lucruri, ca, când va veni vremea, să vă amintiți că v-am spus despre ele. Și aceste lucruri nu vam spus la început, pentru că eram cu voi. 5 Dar acum mă duc la Cel ce m-a trimis; și niciunul dintre voi nu mă întreabă: Unde mergi? 6 Dar pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. 7 Cu toate acestea, vă spun adevărul; Este de folos pentru voi să plec, căci dacă nu Mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă plec, îl voi trimite la voi. 8 Și când va veni, va mustra lumea de păcat, de dreptate și de judecată: 9 De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; 10 De dreptate, pentru că mă duc la Tatăl Meu și nu Mă mai vedeți; 11 De judecată, pentru că prințul lumii acesteia este judecat. 12 Mai am multe lucruri să vă spun, dar acum nu le puteți suporta. 13 Cu toate acestea, când va veni El, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine; dar orice va auzi, acesta va vorbi și vă va arăta lucrurile viitoare. 14 El mă va slăvi, căci va primi din a mea și vi le va arăta. 15 Toate lucrurile pe care le are Tatăl sunt ale mele;

CAPITOLUL 17 1 Aceste cuvinte a rostit Isus, și-a ridicat ochii la cer și a zis: Părinte, a venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău, pentru ca și Fiul tău să te slăvească pe tine: 2 După cum i-ai dat putere peste orice făptură, pentru ca el să dea viață veșnică tuturor celor pe care i-ai dat Tu. 3 Și aceasta este viața veșnică, ca să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care Lai trimis Tu. 4 Te-am proslăvit pe pământ; am terminat lucrarea pe care mi-ai dat să o fac. 5 Și acum, Părinte, slăvește-mă pe mine însuți cu slava pe care am avut-o cu tine înainte de a fi lumea. 6 Am arătat numele Tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume: ai tăi erau, iar Tu mi le-ai dat; şi au păzit cuvântul Tău. 7 Acum au știut că toate lucrurile pe care mi le-ai dat sunt de la tine.

IOAN

8 Căci le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat; și i-au primit și au știut cu siguranță că am ieșit de la tine și au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Mă rog pentru ei; nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat; căci sunt ai tăi. 10 Și toate ale mele sunt ale tale și ale tale sunt ale mele; și sunt slăvit în ei. 11 Și acum nu mai sunt în lume, ci aceștia sunt în lume și vin la tine. Părinte Sfinte, păzește în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una, precum și noi. 12 Pe când eram cu ei în lume, i-am păzit în numele Tău; pe cei pe care Mi i-ai dat, i-am păzit și niciunul dintre ei nu este pierdut, decât fiul pierzării; pentru ca scriptura să se împlinească. 13 Și acum vin la tine; și aceste lucruri le spun în lume, ca să aibă bucuria mea împlinită în ei înșiși. 14 Le-am dat cuvântul Tău; și lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, precum eu nu sunt din lume. 15 Nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzești de rău. 16 Ei nu sunt din lume, precum eu nu sunt din lume. 17 Sfințiți-i prin adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. 18 După cum Tu M-ai trimis pe Mine în lume, tot așa i-am trimis și pe ei în lume. 19 Și pentru ei, Mă sfințesc, pentru ca și ei să fie sfințiți prin adevăr. 20 Nu mă rog nici numai pentru aceștia, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor; 21 Pentru ca toți să fie una; precum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. 22 Și slava pe care Mi-ai dat-o Tu le-am dat-o; ca ei să fie una, așa cum noi suntem una: 23 Eu în ei, și tu în Mine, ca să fie desăvârșiți într-una singură; și ca lumea să cunoască că Tu M-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum M-ai iubit pe Mine. 24 Părinte, vreau ca și aceia, pe care Mi i-ai dat, să fie cu mine acolo unde sunt; ca să vadă slava mea, pe care Mi-ai dat-o, căci M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. 25 O, Părinte drept, lumea nu Te-a cunoscut; 26 Și le-am vestit numele Tău și îl voi vesti, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit să fie în ei, iar eu în ei.

9 Pentru ca să se împlinească cuvântul pe care a spus-o: Din cei pe care Mi i-ai dat, n-am pierdut niciunul. 10 Atunci Simon Petru, având o sabie, a scos-o și a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. Numele servitorului era Malchus. 11 Atunci Iisus a zis lui Petru: Pune-ți sabia în teacă: să nul beau paharul pe care Mi l-a dat Tatăl meu? 12 Atunci trupa, căpetenia și ofițerii iudeilor l-au luat pe Isus și L-au legat, 13 Și l-a dus mai întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era marele preot în acel an. 14 Caiafa a fost cel care a sfătuit iudeilor că era de cuviință ca un singur om să moară pentru popor. 15 Și Simon Petru L-a urmat pe Isus, și la fel a făcut un alt ucenic; acel ucenic era cunoscut marelui preot și a intrat cu Isus în palatul marelui preot. 16 Dar Petru stătea afară la uşă. Atunci a ieșit celălalt ucenic, care era cunoscut de marele preot, a vorbit celei care păzește ușa și a adus înăuntru pe Petru. 17 Atunci fata care păzeau ușa a zis lui Petru: „Nu ești și tu unul dintre ucenicii acestui om? El spune, nu sunt. 18 Și slujitorii și ofițerii au stat acolo, care făcuseră un foc de cărbuni; căci era frig, și ei s-au încălzit; și Petru a stat cu ei și s-a încălzit. 19 Atunci marele preot L-a întrebat pe Isus despre ucenicii Săi și despre doctrina Lui. 20 Isus i-a răspuns: „ Am vorbit pe faţă lumii; Am învățat mereu în sinagogă și în templu, unde merg mereu iudeii; și în secret n-am spus nimic. 21 De ce mă întrebi? Întrebați-i pe cei care M-au auzit ce le-am spus; iată, ei știu ce le-am spus. 22 Și după ce a vorbit astfel, unul dintre ofițerii care stăteau lângă L-a lovit pe Isus cu palma, zicând: „Așa îi răspunzi marelui preot?” 23 Isus i-a răspuns: Dacă am vorbit de rău, mărturiseşte răul; dar dacă e bine, de ce mă loveşti? 24 Ana îl trimisese legat la Caiafa, marele preot. 25 Simon Petru a stat și s-a încălzit. Ei i-au zis deci: Nu ești și tu unul dintre ucenicii lui? El a negat și a spus: Nu sunt. 26 Unul dintre slujitorii marelui preot, fiind ruda lui, căruia Petru i-a tăiat urechea, a zis: Nu te-am văzut eu în grădină cu el? 27 Atunci Petru s-a lepădat iarăși și îndată a cântat cocoșul. 28 Atunci L-au dus pe Isus de la Caiafa în sala de judecată; și era devreme; și ei înșiși nu au intrat în sala de judecată, ca să nu fie pângăriți; ci ca să mănânce Paştele. 29 Atunci Pilat a ieşit la ei şi a zis: Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om? 30 Ei au răspuns și i-au zis: Dacă n-ar fi fost un răufăcător, nu ți l-am fi predat. 31 Atunci Pilat le-a zis: Luați-l și judecați-l după legea voastră. De aceea iudeii i-au zis: „Nu ne este îngăduit să omorâm pe nimeni; 32 Pentru ca să se împlinească cuvântul lui Isus, pe care lea spus el, arătând ce moarte avea să moară. 33 Atunci Pilat a intrat iarăși în sala de judecată și a chemat pe Isus și i-a zis: „Tu ești regele iudeilor? 34 Isus i-a răspuns: „ Tu spui lucrul acesta de la tine însuți, sau ți-au spus alții despre Mine?” 35 Pilat a răspuns: Sunt eu iudeu? Neamul tău și preoții cei mai de seamă te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?

CAPITOLUL 18 1 După ce a rostit Iisus aceste cuvinte, a ieșit cu ucenicii Săi peste pârâul Cedron, unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii Săi. 2 Și Iuda, cel care L-a trădat, cunoștea locul; căci Iisus mergea adesea acolo cu ucenicii Săi. 3 Atunci Iuda, după ce a primit o ceată de oameni și ofițeri de la preoții cei mai de seamă și de la farisei, a venit acolo cu felinare, torțe și arme. 4 Isus, deci, știind toate lucrurile care aveau să vină asupra lui, a ieșit și le-a zis: Pe cine căutați? 5 Ei i-au răspuns: Isus din Nazaret. Isus le-a zis: Eu sunt. Și Iuda, care L-a trădat, a stat cu ei. 6 Atunci, de îndată ce le-a spus: Eu sunt, ei s-au dus înapoi și au căzut la pământ. 7 Atunci i-a întrebat iarăşi: Pe cine căutaţi? Iar ei au zis: Iisus din Nazaret. 8 Isus a răspuns: V-am spus că Eu sunt;

IOAN

36 Isus a răspuns: „ Împărăția Mea nu este din lumea aceasta; dacă împărăția Mea ar fi din lumea aceasta, atunci slujitorii Mei s-ar lupta, ca să nu fiu predat iudeilor; dar acum împărăția mea nu este de aici. 37 De aceea Pilat i-a zis: „Atunci tu eşti rege? Iisus a răspuns: Tu spui că eu sunt rege. Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărul. Oricine este din adevăr, aude glasul Meu. 38 Pilat ia zis: Ce este adevărul? Și după ce a spus acestea, a ieșit din nou la iudei și le-a zis: „Nu găsesc nicio vină în el”. 39 Dar aveți obiceiul să vă eliberez pe unul la Paști; voi deci să vă eliberez pe Împăratul Iudeilor? 40 Atunci toți au strigat iarăși, zicând: Nu omul acesta, ci Baraba. Acum Baraba era un tâlhar.

20 Acest titlu se citeau atunci mulți dintre iudei; căci locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate; și era scris în ebraică, greacă și latină. 21 Atunci preoții cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: „Împăratul iudeilor!”. dar că a spus: Eu sunt Împăratul iudeilor. 22 Pilat a răspuns: Ceea ce am scris, am scris. 23 Atunci ostașii, după ce L-au răstignit pe Isus, i-au luat hainele și au făcut patru părți, fiecare ostaș câte o parte; și, de asemenea, haina lui: acum haina era fără cusătură, țesută de sus peste tot. 24 Ei au zis deci între ei: Să nu-l sfâșiem, ci să tragem la sorți pentru ea, a cui va fi, pentru ca Scriptura să se împlinească, care spune: „Mi-au împărțit hainele între ei și pentru haina Mea au tras la sorți”. De aceea soldații au făcut aceste lucruri. 25 Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui și sora mamei sale, Maria, soția lui Cleofa, și Maria Magdalena. 26 Atunci Isus, când a văzut pe mama Sa și pe ucenicul care stătea lângă el, pe care-l iubea, a zis mamei sale: Femeie, iată fiul tău! 27 Atunci el a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela discipolul a luat-o în casa lui. 28 După aceasta, știind Isus că toate lucrurile s-au împlinit acum, pentru ca Scriptura să se împlinească, a zis: „ Mi-e sete”. 29 Acum a fost pus un vas plin cu oțet; și au umplut un burete cu oțet și l-au pus pe isop și i l-au pus la gură. 30 Deci, după ce a primit Iisus oțetul, a zis: S-a isprăvit; și și-a plecat capul și și-a dat duhul. 31 De aceea, iudeii, pentru că era pregătirea ca trupurile să nu rămână pe cruce în ziua sabatului (căci ziua aceea a sabatului era o zi înaltă), l-au rugat pe Pilat să li se frângă picioarele și să fie luată. 32 Atunci au venit soldații și au frânt picioarele celui dintâi și celuilalt care a fost răstignit împreună cu el. 33 Dar când au venit la Isus și au văzut că era deja mort, nu i-au rupt picioarele; 34 Dar unul dintre soldați i-a străpuns cu o suliță partea, și îndată a ieșit acolo sânge și apă. 35 Şi cel ce a văzut a dat mărturie, şi mărturia lui este adevărată; şi el ştie că spune adevărat, ca să credeţi. 36 Căci aceste lucruri s-au făcut, pentru ca Scriptura să se împlinească: Niciun os din el nu va fi frânt. 37 Și iarăși o altă Scriptură spune: Se vor uita la cel pe care l-au străpuns. 38 După aceasta, Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Isus, dar pe ascuns de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să ia trupul lui Isus; iar Pilat ia dat voie. El a venit deci și a luat trupul lui Isus. 39 Și a venit și Nicodim, care la început a venit la Isus noaptea și a adus un amestec de smirnă și aloe, cam o sută de kilograme. 40 Atunci au luat trupul lui Iisus și l-au îmbrăcat în haine de in cu mirodenii, după cum se îngroapă iudeii. 41 În locul unde a fost răstignit, era o grădină; iar în grădină un mormânt nou, în care încă nu a fost pus nici un om. 42 Acolo L-au depus pe Isus, din pricina zilei de pregătire a iudeilor; căci mormântul era aproape.

CAPITOLUL 19 1 Atunci Pilat a luat pe Isus și l-a biciuit. 2 Și ostașii au placat o coroană de spini și i-au pus-o pe cap și i-au îmbrăcat o haină purpurie, 3 Și a zis: Bucură-te, Împăratul Iudeilor! și l-au lovit cu mâinile. 4 Pilat a ieșit iarăși și le-a zis: „Iată, vă aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în el. 5 Atunci a ieșit Isus, purtând coroana de spini și haina purpurie. Și Pilat le-a zis: Iată omul! 6 Atunci, când l-au văzut preoții cei mai de seamă și ofițerii, au strigat, zicând: Răstignește-l, răstignește-l. Pilat le-a zis: Luați-l și răstigniți-l, căci nu găsesc nicio vină în el. 7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o lege, și prin legea noastră trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. 8 Atunci când a auzit Pilat această vorbă, s-a înspăimântat cu atât mai mult; 9 Și a intrat din nou în sala de judecată și a zis lui Isus: De unde ești? Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. 10 Atunci Pilat i-a zis: „Nu-mi vorbești? nu știi că am putere să te răstignesc și că am putere să te eliberez? 11 Isus a răspuns: „ N-ai putea avea nicio putere împotriva Mea, dacă nu ți-ar fi fost dată de sus; 12 Și de atunci Pilat a căutat să-l elibereze; dar iudeii au strigat și au zis: Dacă îl lași pe acesta să plece, nu ești prietenul Cezarului; oricine se face rege, vorbește împotriva Cezarului. 13 Când Pilat a auzit deci cuvintele acestea, l-a scos pe Isus și s-a așezat pe scaunul de judecată într-un loc numit Pavaj, dar în ebraică Gabata. 14 Și era pregătirea Paștelui, pe la ceasul al șaselea; și a zis iudeilor: Iată regele vostru! 15 Dar ei au strigat: Pleacă cu el, plecă cu el, răstignește-l! Pilat le-a zis: Să răstignesc pe regele vostru? Preoții cei mai de seamă au răspuns: Nu avem rege decât pe Cezar. 16 Atunci l-a dat lor, ca să fie răstignit. Și au luat pe Isus și L-au dus. 17 Și purtând crucea sa, a ieșit într-un loc numit locul craniului, care se numește în ebraică Golgota. 18 Unde L-au răstignit pe El, și pe alți doi împreună cu el, de o parte și de alta, și pe Isus în mijloc. 19 Și Pilat a scris un titlu și l-a pus pe cruce. Iar scrierea era: ISUS DIN NAZARET, REGELE EVREILOR.

IOAN

CAPITOLUL 20

27 Atunci el a zis lui Toma: Adu-ți degetul aici și iată-mi mâinile; și pune-ți mâna aici și bagă-o în partea mea; și nu fii necredincios, ci credincios. 28 Și Toma a răspuns și i-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu. 29 Isus i-a zis: Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericiți cei ce n-au văzut și totuși au crezut. 30 Și multe alte semne cu adevărat a făcut Isus în prezența ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în această carte: 31 Dar acestea sunt scrise, ca să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și pentru ca, crezând, să aveți viață prin numele Lui.

1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit devreme, când era încă întuneric, la mormânt, și a văzut piatra luată din mormânt. 2 Atunci ea a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus, și le-a zis: L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus. 3 Petru a ieșit deci și celălalt ucenic și au venit la mormânt. 4 Așa că au alergat amândoi împreună; iar celălalt ucenic a alergat înaintea lui Petru și a venit primul la mormânt. 5 Și aplecându-se, uitându-se înăuntru, a văzut hainele de in culcate; totuși nu a intrat. 6 Atunci Simon Petru a venit după el și a intrat în mormânt și a văzut hainele de in culcate, 7 Și șervețelul care era în jurul capului lui, nu culcat cu hainele de in, ci înfășurat într-un loc separat. 8 Atunci a intrat și celălalt ucenic, care a venit primul la mormânt, și a văzut și a crezut. 9 Căci ei nu cunoşteau încă Scriptura că trebuie să învie din morţi. 10 Atunci ucenicii s-au dus din nou la casa lor. 11 Dar Maria stătea afară, la mormânt, plângând; și pe când plângea, s-a aplecat și a privit în mormânt 12 Și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb șezand, unul la cap, iar celălalt la picioare, acolo unde zăcuse trupul lui Isus. 13 Iar ei i-au zis: Femeie, de ce plângi? Ea le-a spus: Pentru că l-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus. 14 Și după ce a spus acestea, s-a întors și L-a văzut pe Isus stând și nu a știut că este Isus. 15 Isus i-a zis: Femeie, de ce plângi? pe cine cauti? Ea, crezând că este grădinarul, i-a zis: Domnule, dacă l-ai adus de aici, spune-mi unde l-ai așezat și îl voi lua. 16 Isus i-a zis: Maria. Ea s-a întors și i-a zis: Raboni; adică Stăpâne. 17 Isus ia zis: Nu mă atinge; pentru că încă nu m-am înălțat la Tatăl Meu; ci du-te la frații mei și spune-le: Mă sui la Tatăl Meu și la Tatăl vostru; și Dumnezeului meu și Dumnezeului tău. 18 Maria Magdalena a venit și a spus ucenicilor că a văzut pe Domnul și că el ia spus aceste lucruri. 19 În aceeași zi, seara, fiind prima zi a săptămânii, când erau închise ușile unde erau adunați ucenicii de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le-a zis: Pace vouă. 20 Și după ce a spus acestea, le-a arătat mâinile și coasta. Atunci ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. 21 Atunci Isus le-a zis din nou: „ Pace vouă! După cum Ma trimis pe Mine Tatăl Meu, tot așa vă trimit și pe voi.” 22 Și după ce a spus acestea, a suflat peste ei și le-a zis: Primiți Duhul Sfânt! 23 cărora le veţi ierta păcatele, le vor fi iertate; și ale căror păcate le veți reține, acestea sunt reținute. 24 Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Didim, nu era cu ei când a venit Isus. 25 Ceilalţi ucenici I-au zis deci: Noi am văzut pe Domnul. Dar el le-a spus: Dacă nu voi vedea în mâinile lui amprenta cuielor, dacă nu voi pune degetul în amprenta cuielor și nu voi băga mâna în partea lui, nu voi crede. 26 După opt zile, ucenicii lui erau iarăși înăuntru, și Toma cu ei ;

CAPITOLUL 21 1 După aceste lucruri, Iisus Sa arătat din nou ucenicilor la marea Tiberiadei; şi în acest fel s-a arătat el însuşi. 2 Erau împreună Simon Petru și Toma, numit Didim, și Natanael din Cana Galileii, și fiii lui Zebedeu și alți doi dintre ucenicii săi. 3 Simon Petru le-a zis: „Mă duc la pescuit”. Ei i-au spus: Mergem și noi cu tine. Au ieşit şi au intrat imediat într-o corabie; iar în noaptea aceea n-au prins nimic. 4 Dar când a venit dimineața, Isus a stat pe țărm; dar ucenicii nu știau că este Isus. 5 Atunci Isus le-a zis: Copii, aveți ceva de mâncare? Ei iau răspuns: Nu. 6 Și le-a zis: Aruncați mrejeaua pe partea dreaptă a corăbiei și veți găsi. Au aruncat deci, iar acum nu au putut să-l tragă pentru mulțimea de pești. 7 De aceea ucenicul acela pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: „Este Domnul”. Când Simon Petru a auzit că este Domnul, și-a încins haina de pescar (căci era gol) și s-a aruncat în mare. 8 Și ceilalți ucenici au venit într-o corabie; (căci nu erau departe de pământ, ci ca două sute de coți), târând plasa cu pești. 9 Atunci, de îndată ce au ajuns la uscat, au văzut acolo un foc de cărbuni și pește pus pe el și pâine. 10 Isus le-a zis: Aduceți din peștele pe care l-ați prins acum. 11 Simon Petru s-a suit și a tras plasa la pământ, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; 12 Iisus le-a zis: Veniți și mâncați. Și niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: Cine ești? știind că era Domnul. 13 Atunci Isus a venit, a luat pâine și le-a dat și pește la fel. 14 Aceasta este acum a treia oară când Isus S-a arătat ucenicilor Săi, după ce a înviat din morți. 15 Atunci când au luat masa, Isus a zis lui Simon Petru: Simon, fiul lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. El i-a zis: „ Paşte mieii mei”. 16 El i-a zis iarăși a doua oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? El i-a spus: Da, Doamne; tu știi că te iubesc. El i-a zis: Paşte oile mele. 17 El i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, mă iubești? Petru s-a întristat pentru că i-a spus a treia oară: Mă iubești? Iar el i-a spus: Doamne, Tu știi toate; tu știi că te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile mele. 18 Adevărat, adevărat, îți spun că, când erai tânăr, te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei fi bătrân, îți vei

IOAN

întinde mâinile, iar altul te va încinge și te va duce unde vei fi. nu ar vrea. 19 El a spus aceasta, arătând cu ce moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a spus acestea, i-a zis: Urmează-Mă. 20 Atunci Petru, întorcându-se, a văzut după ucenicul pe care îl iubea Isus; care s-a sprijinit și el la sânul lui la cină și a zis: Doamne, care este cel ce te trădează? 21 Petru, văzându-l, a zis lui Isus: „Doamne, și ce va face omul acesta? 22 Iisus i-a zis: Dacă vreau ca el să stea până voi veni, ce-ți este asta? urmează-mă. 23 Atunci s-a răspândit printre frați această vorbă, că ucenicul acela să nu moară; totuși, Isus nu i-a spus: „Nu va muri; dar: Dacă vreau ca el să stea până vin eu, ce-ți este asta? 24 Acesta este ucenicul care mărturisește despre aceste lucruri și care a scris aceste lucruri; și știm că mărturia Lui este adevărată. 25 Și sunt și multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă ar fi scrise fiecare, presupun că nici lumea însăși nu ar putea conține cărțile care trebuiau scrise. Amin.

Faptele Apostolilor

22 Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua aceea în care a fost luat de la noi, cineva trebuie să fie rânduit să fie martor cu noi al învierii Lui. 23 Și au numit doi: Iosif, numit Barsaba, care se numea Justus, și Matia. 24 Și s-au rugat și au zis: Tu, Doamne, care cunoști inimile tuturor oamenilor, arată dacă dintre aceștia doi i-ai ales, 25 Ca să ia parte din această slujire și apostolat, din care a căzut Iuda prin fărădelege, ca să se ducă la locul său. 26 Și și-au dat sorți; și sorțul a căzut asupra lui Matia; şi a fost numărat cu cei unsprezece apostoli.

CAPITOLUL 1 1 Am făcut primul tratat, Teofil, despre tot ce a început Isus să facă și să învețe, 2 Până în ziua în care a fost ridicat, după ce, prin Duhul Sfânt, a dat porunci apostolilor pe care îi alesese: 3 Căruia i s-a arătat viu, după patima sa, prin multe dovezi infailibile, fiindu-le văzut patruzeci de zile și vorbind despre lucrurile care țin de Împărăția lui Dumnezeu. 4 Și, adunându-se împreună cu ei, le-a poruncit să nu plece din Ierusalim, ci să aștepte făgăduința Tatălui, pe care, spune El, ați auzit-o de la Mine. 5 Căci Ioan a botezat cu adevărat cu apă; dar veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt nu peste multe zile. 6 Atunci când s-au adunat, l-au întrebat, zicând: Doamne, vei restabili în vremea aceasta împărăția lui Israel? 7 Iar el le-a zis: „ Nu este pentru voi să știți vremurile sau anotimpurile, pe care Tatăl le-a pus în puterea Sa. 8 Dar veți primi putere, după ce Duhul Sfânt va veni peste voi; și îmi veți fi martori atât în Ierusalim, cât și în toată Iudeea și în Samaria și până la marginea pământului. 9 Și după ce a spus aceste lucruri, în timp ce ei priveau, a fost ridicat; și un nor l-a luat din ochii lor. 10 Și în timp ce ei priveau fix spre cer, în timp ce El se urca, iată doi bărbați stăteau lângă ei în haine albe; 11 Care au mai spus: „Oameni din Galileea, de ce stați cu privirea sus la cer? Același Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni așa cum L-ați văzut mergând la cer. 12 Atunci s-au întors la Ierusalim de pe muntele numit Măslini, care este de la Ierusalim o călătorie de sabat. 13 Și când au intrat, s-au urcat într-o cameră de sus, unde au locuit și Petru, și Iacov și Ioan și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, și Simon Zeloți; și Iuda, fratele lui Iacov. 14 Aceștia stăruiau cu toții împreună în rugăciune și rugăciune, cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații săi. 15 Și în zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul ucenicilor și a zis: (numărul numelor laolalte erau cam o sută douăzeci) 16 Bărbați și frați, trebuie să se fi împlinit această scriptură, pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o mai înainte despre Iuda, care era călăuzitor pentru cei care l-au luat pe Isus. 17 Căci El era numărat printre noi și dobândise o parte din această slujire. 18 Omul acesta a cumpărat un câmp cu răsplata nelegiuirii; și căzând cu capul în sus, s-a rupt în mijloc și toate măruntaiele i-au țâșnit. 19 Și toți locuitorii din Ierusalim au fost cunoscute; în măsura în care acel câmp este numit în limba lor proprie, Aceldama, adică Câmpul de sânge. 20 Căci este scris în cartea Psalmilor: „Să fie locuința lui pustiită și nimeni să nu locuiască în el; și episcopia lui să ia altul. 21 De aceea, dintre acești oameni, care s-au însoțit cu noi în tot timpul în care Domnul Isus a intrat și a ieșit printre noi,

CAPITOLUL 2 1 Și când ziua Cincizecimii a sosit deplin, erau toți de comun acord într-un loc. 2 Și deodată s-a auzit din cer un zgomot ca de vânt puternic, și a umplut toată casa în care stăteau ei. 3 Și li s-au arătat limbi despicate ca de foc și s-au așezat peste fiecare dintre ei. 4 Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să se rostească. 5 Și locuiau la Ierusalim iudei, oameni evlavioși, din toate neamurile de sub cer. 6 Când s-a auzit aceasta, mulțimea s-a adunat și s-a încurcat, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7 Și toți s-au uimit și s-au mirat, și au zis unul altuia: Iată, nu sunt oare Galileeni toți aceștia care vorbesc? 8 Și cum auzim noi fiecare în limba noastră în care ne-am născut? 9 Parți și medii și elamiți și locuitorii din Mesopotamia și Iudeea și Capadocia, în Pont și în Asia, 10 Frigia și Pamfilia în Egipt și în părțile Libiei din jurul Cirenei și străini ai Romei, evrei și prozeliți, 11 Crete și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre faptele minunate ale lui Dumnezeu. 12 Și toți s-au uimit și s-au îndoit, și au zis unul altuia: Ce înseamnă aceasta? 13 Alţii, batjocorindu-se, ziceau: Aceşti oameni sunt plini de vin nou. 14 Dar Petru, stând în picioare cu cei unsprezece, și-a ridicat glasul și le-a zis: „Bărbaților din Iudeea și voi toți cei care locuiți în Ierusalim, să vă cunoașteți aceasta și să ascultați cuvintele mele: 15 Căci aceștia nu sunt beți, după cum credeți voi, fiindcă nu este decât ceasul al treilea al zilei. 16 Dar aceasta este ceea ce a fost spus de profetul Ioel; 17 Și se va întâmpla în zilele din urmă, zice Dumnezeu, „Voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; și fiii voștri și fiicele voastre vor profeți, iar tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii voștri vor visa vise. : 18 Și peste slujitorii mei și peste roabele mele voi turna în acele zile Duhul Meu; și vor prooroci: 19 Voi face minuni sus în cer și semne jos pe pământ; sânge și foc și vapori de fum: 20 Soarele se va preface în întuneric și luna în sânge, înainte să vină ziua aceea mare și remarcabilă a Domnului. 21 Și se va întâmpla că oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. 22 Oamenii lui Israel, ascultați aceste cuvinte; Iisus din Nazaret, un om aprobat de Dumnezeu printre voi prin

FAPTELE APOSTOLILOR

minuni, minuni și semne, pe care Dumnezeu le-a făcut prin el în mijlocul vostru, după cum și voi înșivă știți: 23 Pe El, fiind mântuiți prin sfatul hotărât și preștiința lui Dumnezeu, L-ați luat și, cu mâini rele, L-ați răstignit și ucis; 24 Pe care Dumnezeu L-a înviat, dezlegand durerile morții, pentru că nu era cu putință să fie reținut de ea. 25 Căci David vorbește despre el: „L-am văzut mereu pe Domnul înaintea feței mele, căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clintesc; 26 De aceea s-a bucurat inima mea și s-a bucurat limba mea; de asemenea, trupul meu se va odihni în speranță: 27 Pentru că nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici nu-i vei lăsa pe Sfântul tău să vadă stricăciune. 28 Mi-ai făcut cunoscut căile vieții; mă vei plin de bucurie cu chipul tău. 29 Oameni și frați, permiteți-mi să vă vorbesc liber despre patriarhul David, că a murit și a fost îngropat și mormântul lui este cu noi până în ziua de azi. 30 De aceea, fiind un profet, și știind că Dumnezeu i-a jurat cu un jurământ că din rodul coapselor Lui, după trup, va învia pe Hristos să stea pe tronul Său; 31 El, văzând aceasta mai înainte, a vorbit despre învierea lui Hristos, că sufletul său nu a fost lăsat în iad, nici trupul său nu a văzut stricăciune. 32 Dumnezeu L-a înviat pe acest Isus, despre care noi toți suntem martori. 33 De aceea, fiind înălțat de dreapta lui Dumnezeu și, după ce a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a vărsat aceasta, ceea ce acum vedeți și auziți. 34 Căci David nu s-a înălțat la ceruri, ci el însuși zice: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea!” 35 Până când voi face din vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale. 36 De aceea, toată casa lui Israel să știe cu certitudine că Dumnezeu L-a făcut Domn și Hristos pe acel Isus, pe care voi L-ați răstignit. 37 Când au auzit acestea, s-au ciulit în inima lor și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: Oameni și frați, ce să facem? 38 Atunci Petru le-a spus: Pocăiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos pentru iertarea păcatelor și veți primi darul Duhului Sfânt. 39 Căci făgăduința este pentru voi și pentru copiii voștri și pentru toți cei care sunt departe, chiar și pe cât va chema Domnul Dumnezeul nostru. 40 Și cu multe alte cuvinte a mărturisit și a îndemnat, zicând: Salvați-vă de neamul acesta nenorocit. 41 Atunci cei care au primit cu bucurie cuvântul Lui au fost botezați și, în aceeași zi, li s-au adăugat aproximativ trei mii de suflete. 42 Și ei stăruiau cu stăruință în învățătura apostolilor și în părtășia, în frângerea pâinii și în rugăciuni. 43 Și frica a venit peste fiecare suflet; și multe minuni și semne au fost făcute de apostoli. 44 Și toți cei care credeau erau împreună și aveau toate lucrurile în comun; 45 Și a vândut averea și bunurile lor și le-a împărțit tuturor oamenilor, după cum fiecare avea nevoie. 46 Și ei, stăruind în fiecare zi în templu, frângând pâinea din casă în casă, și-au mâncat mâncarea cu bucurie și cu o inimă simplă,

47 Lăudându-L pe Dumnezeu și având favoare față de tot poporul. Și Domnul a adăugat la biserică în fiecare zi pe cei care ar trebui să fie mântuiți. CAPITOLUL 3 1 Petru și Ioan s-au suit împreună la templu la ceasul rugăciunii, care era ceasul al nouălea. 2 Și a fost dus un om șchiop din pântecele mamei sale, pe care îl puneau zilnic la poarta templului, numită Frumos, ca să ceară milostenie celor ce intrau în templu; 3 Care, văzând pe Petru și pe Ioan pe cale să intre în templu, a cerut o milă. 4 Și Petru și-a fixat ochii asupra lui împreună cu Ioan, și a zis: Uită-te la noi. 5 Și ia ascultat, așteptând să primească ceva de la ei. 6 Atunci Petru a zis: N-am argint și aur; dar ceea ce am eu îți dau: În numele lui Isus Hristos din Nazaret, ridică-te și umblă. 7 Și l-a luat de mâna dreaptă și l-a ridicat; și îndată picioarele și oasele gleznelor s-au întărit. 8 Și sărind în picioare, a mers și a intrat cu ei în templu, umblând și sărind și lăudând pe Dumnezeu. 9 Și tot poporul l-a văzut umblând și lăudând pe Dumnezeu: 10 Și au știut că acela era cel care stătea pentru milostenie la Poarta Frumoasă a Templului; și s-au umplut de uimire și de uimire de ceea ce i se întâmplase. 11 Și în timp ce șchiopul care s-a vindecat îi ținea pe Petru și pe Ioan, tot poporul a alergat împreună la ei în pridvorul numit al lui Solomon, foarte mirat. 12 Iar Petru, văzând asta, a răspuns poporului: „Oameni lui Israel, de ce vă mirați de aceasta? sau de ce ne uitați atât de serios, de parcă prin propria noastră putere sau sfințenie lam fi făcut pe acest om să umble? 13 Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov, Dumnezeul părinților noștri, L-a proslăvit pe Fiul Său Isus; pe care l-ați predat și l-ați lepădat în fața lui Pilat, când era hotărât să-l dea drumul. 14 Dar voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi de Dreptul şi aţi dorit să vi se dea un ucigaş; 15 Și a ucis pe Prințul vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; despre care suntem martori. 16 Și numele lui, prin credința în numele său, l-a întărit pe acest om, pe care îl vedeți și îl cunoașteți; 17 Și acum, fraților, știu că prin neștiință ați făcut asta, așa cum au făcut și conducătorii voștri. 18 Dar lucrurile pe care Dumnezeu le-a arătat mai înainte prin gura tuturor profeților Săi, că Hristos va suferi, le-a împlinit. 19 Pocăiți-vă deci și convertiți-vă, pentru ca păcatele voastre să fie șterse, când vor veni vremurile înviorării de la prezența Domnului; 20 Și va trimite pe Isus Hristos, care v-a fost predicat înainte: 21 Pe care cerul trebuie să-l primească până la vremurile restabilirii tuturor lucrurilor, pe care le-a spus Dumnezeu prin gura tuturor sfinților Săi profeți de la începutul lumii. 22 Căci Moise a spus cu adevărat părinţilor: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un profet ca mine; pe el îl veţi auzi în orice vă va spune. 23 Și se va întâmpla că orice suflet, care nu va asculta pe acel profet, va fi nimicit din mijlocul poporului.

FAPTELE APOSTOLILOR

24 Da, și toți profeții de la Samuel și cei care urmează după aceea, toți cei care au vorbit, au prezis la fel despre aceste zile. 25 Voi sunteți fiii profeților și ai legământului pe care Dumnezeu l-a făcut cu părinții noștri, zicând lui Avraam: Și în sămânța ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. 26 Întâi, Dumnezeu, după ce l-a înviat pe Fiul Său Isus, L-a trimis să vă binecuvânteze, apărând pe fiecare dintre voi de la fărădelegile sale.

poporului; căci toți oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu pentru cele întâmplate. 22 Căci omul avea peste patruzeci de ani, căruia i s-a arătat această minune a vindecării. 23 Și ei fiind eliberați, s-au dus la propria lor ceată și au spus tot ce le spuseseră preoții cei mai de seamă și bătrânii. 24 Și când au auzit aceasta, și-au ridicat glasul la Dumnezeu într-un acord și au zis: Doamne, Tu ești Dumnezeu, care ai făcut cerul, pământul și marea și tot ce este în ei; 25 Cine, prin gura slujitorului tău David, a zis: „De ce s-au mâniat neamurile și poporul a închipuit lucruri deșarte? 26 Împărații pământului s-au ridicat și conducătorii s-au adunat împotriva Domnului și împotriva Hristosului Său. 27 Căci, cu adevărat, împotriva sfântului tău copil Isus, pe care l-ai uns, s-au adunat atât Irod, cât și Ponțiu Pilat, cu neamurile și poporul lui Israel, 28 Căci să faci tot ce mâna ta și sfatul tău au hotărât mai înainte să se facă. 29 Și acum, Doamne, iată amenințările lor și dă-le slujitorilor Tăi ca, cu toată îndrăzneala, să spună cuvântul Tău, 30 Întinde-ți mâna ca să vindeci; și să se facă semne și minuni prin numele sfântului tău copil Isus. 31 Și după ce s-au rugat, locul unde erau adunați s-a zguduit; și toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au rostit cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. 32 Şi mulţimea celor ce credeau era dintr-o inimă şi dintrun singur suflet; dar aveau toate lucrurile în comun. 33 Și apostolii au dat cu mare putere mărturie despre învierea Domnului Isus; și mare har era asupra lor toți. 34 Nici unul dintre ei nu a lipsit, pentru că toți cei care posedau pământuri sau case i-au vândut și au adus prețul lucrurilor vândute, 35 Și i-a așezat la picioarele apostolilor și s-a împărțit fiecăruia după nevoie. 36 Și Iosif, care de către apostoli a fost supranumit Barnaba, (care se tălcuiește, fiul mângâierii), un levit și din țara Ciprului, 37 Având pământ, l-a vândut, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.

CAPITOLUL 4 1 Și în timp ce vorbeau poporului, preoții și căpetenia templului și saducheii au venit asupra lor, 2 Mâhnindu-se că ei învăţau pe oameni şi propovăduiau prin Isus învierea din morţi. 3 Și și-au pus mâinile peste ei și i-au pus în captivitate până a doua zi, pentru că acum era seară. 4 Totuşi, mulţi dintre cei ce au auzit Cuvântul au crezut; și numărul bărbaților era de aproximativ cinci mii. 5 Și s-a întâmplat că a doua zi, conducătorii, bătrânii și cărturarii lor, 6 Și Ana, marele preot, și Caiafa, și Ioan și Alexandru și toți cei din familia marelui preot, s-au adunat la Ierusalim. 7 Și după ce i-au așezat în mijloc, au întrebat: Cu ce putere sau cu ce nume ați făcut aceasta? 8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: Voi, conducătorii poporului și bătrânii lui Israel, 9 Dacă astăzi vom fi cercetați despre fapta bună făcută omului neputincios, prin ce mijloace este vindecat; 10 Să știți vouă tuturor și întregului popor al lui Israel că, prin Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care L-ați răstignit, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți, chiar prin El stă aici sănătos în fața voastră omul acesta. 11 Aceasta este piatra pe care voi, ziditorii, a fost pusă neîntemeiată, care a devenit capul unghiului. 12 Nici în altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt nume dat oamenilor, prin care să fim mântuiți. 13 Când au văzut îndrăzneala lui Petru și a lui Ioan și au văzut că erau oameni neînvățați și neștiutori, s-au mirat; și au luat cunoștință despre ei, că au fost cu Isus. 14 Și văzându-l pe omul care era vindecat stând cu ei, nu au putut să spună nimic împotriva lui. 15 Dar, după ce le-au poruncit să iasă din consiliu, au discutat între ei, 16 Zicând: Ce să facem acestor oameni? pentru că, întradevăr, o minune notabilă a fost făcută de ei este evident tuturor celor care locuiesc în Ierusalim; și nu o putem nega. 17 Dar ca să nu se răspândească mai departe în popor, să-i amenințăm cu putere, că de acum înainte nu vorbesc nimănui în acest nume. 18 Și i-au chemat și le-au poruncit să nu vorbească deloc și să nu învețe în Numele lui Isus. 19 Dar Petru și Ioan au răspuns și le-au zis: Dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să vă ascultăm mai mult decât pe Dumnezeu, judecați. 20 Căci nu putem să nu spunem lucrurile pe care le-am văzut și auzit. 21 Așa că, după ce i-au mai amenințat, i-au lăsat să plece, fără să găsească nimic cum să-i pedepsească, din pricina

CAPITOLUL 5 1 Dar un bărbat pe nume Anania, împreună cu soția sa Safira, au vândut o avere, 2 Și a reținut o parte din preț, și soția lui fiind în cunoștință de el, și a adus o parte și a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Dar Petru a spus: Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt și să rețină o parte din prețul pământului? 4 Cât timp a rămas, nu era al tău? și după ce a fost vândut, nu era în puterea ta? de ce ai conceput acest lucru în inima ta? nu ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu. 5 Și Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut la pământ și și-a dat duhul; 6 Și tinerii s-au sculat, l-au rănit, l-au dus afară și l-au îngropat. 7 Și a fost cam trei ore după aceea, când soția lui, neștiind ce s-a întâmplat, a intrat. 8 Și Petru i-a răspuns: „Spune-mi dacă ai vândut pământul pentru atât de mult? Și ea a spus: Da, pentru atât.

FAPTELE APOSTOLILOR

9 Atunci Petru i-a zis: Cum de aţi convenit împreună să ispitim Duhul Domnului? iată, picioarele celor care l-au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară. 10 Atunci ea a căzut îndată la picioarele lui și și-a dat duhul; și tinerii au intrat și au găsit-o moartă și, ducând-o afară, au îngropat-o lângă soțul ei. 11 Și o mare teamă a venit peste toată biserica și peste toți cei care au auzit aceste lucruri. 12 Și prin mâinile apostolilor s-au făcut multe semne și minuni în popor; (și toți erau de comun acord în pridvorul lui Solomon. 13 Și dintre ceilalți, nimeni nu a îndrăznit să se alăture lor, dar poporul i-a mărit. 14 Și credincioșii s-au adăugat la Domnul, mulțimi de bărbați și de femei.) 15 În așa fel încât au scos pe cei bolnavi pe străzi și i-au așezat pe paturi și divanuri, pentru ca măcar umbra lui Petru, care trecea, să-i umbrească pe unii dintre ei. 16 De asemenea, a venit o mulțime din cetățile de jur împrejur la Ierusalim, aducând oameni bolnavi și pe cei tulburați de duhuri necurate; și toți au fost vindecați. 17 Atunci marele preot s-a sculat și toți cei care erau cu el (care este secta saducheilor) și s-au umplut de mânie, 18 Și și-au pus mâinile peste apostoli și i-au băgat în temnița comună. 19 Dar îngerul Domnului noaptea a deschis ușile închisorii și le-a scos afară și a zis: 20 Du-te, stai și vorbește poporului în templu toate cuvintele acestei vieți. 21 Și când au auzit acestea, au intrat în templu dis-dedimineață și au învățat. Dar a venit marele preot și cei care erau cu el și au adunat soborul și tot senatul copiilor lui Israel și au trimis la închisoare să-i aducă. 22 Dar când au venit ofițerii și nu i-au găsit în închisoare, s-au întors și au spus: 23 Spunând: „Într-adevăr, închisoarea am găsit-o închisă cu toată siguranța, iar paznicii stând afară, înaintea ușilor; dar când am deschis-o, n-am găsit pe nimeni înăuntru. 24 Când au auzit aceste lucruri, marele preot și căpetenia templului și preoții cei mai de seamă, s-au îndoit de ei în ce va crește aceasta. 25 Atunci a venit unul și le-a spus, zicând: Iată, bărbații pe care i-ați pus în temniță stau în templu și învață pe popor. 26 Atunci căpitanul s-a dus cu ofițerii și i-a adus fără violență, pentru că se temeau de popor, ca să nu fi fost uciși cu pietre. 27 Și după ce i-au adus, i-au pus înaintea Sinodului; și marele preot i-a întrebat: 28 Zicând: Nu v-am poruncit noi să nu învățați în numele acesta? și, iată, ați umplut Ierusalimul cu doctrina voastră și intenționați să aduceți sângele acestui om asupra noastră. 29 Atunci Petru și ceilalți apostoli au răspuns și au zis: Mai degrabă trebuie să ascultăm de Dumnezeu decât de oameni. 30 Dumnezeul părinţilor noştri L-a înviat pe Isus, pe care voi l-aţi omorât şi l-aţi spânzurat pe un copac. 31 Pe El L-a înălțat Dumnezeu cu mâna Sa dreaptă pentru a fi Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăință și iertarea păcatelor. 32 Și noi suntem martori ai acestor lucruri; şi tot aşa este şi Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a dat celor ce ascultă de El.

33 Când au auzit aceasta, au fost tăiați la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34 Atunci s-a ridicat acolo un fariseu, numit Gamaliel, un doctor al Legii, care avea o reputație între tot poporul, și a poruncit să scoată apostolilor puțin timp; 35 Și le-a spus: „Oamenii lui Israel, luați seama la voi înșivă ce intenționați să faceți cu privire la acești oameni. 36 Căci înainte de aceste zile, Theudas a înviat, lăudânduse că este cineva; cărora li s-au alăturat un număr de oameni, aproximativ patru sute: care a fost ucis; şi toţi cei ce i-au ascultat, au fost împrăştiaţi şi nimiciţi. 37 După ce acesta s-a ridicat Iuda Galileea în zilele taxelor, și a atras multă lume după el; și el a pierit; și toți, chiar și toți cei care i-au ascultat, au fost împrăștiați. 38 Și acum vă spun: Feriți-vă de la acești oameni și lăsați-i în pace; 39 Dar dacă este de la Dumnezeu, nu o puteți răsturna; ca nu cumva să fiți găsiți chiar să luptați împotriva lui Dumnezeu. 40 Și au fost de acord cu el; și după ce au chemat pe apostoli și i-au bătut, au poruncit să nu vorbească în Numele lui Isus și le-au lăsat să plece. 41 Și au plecat din prezența Sinodului, bucurându-se că au fost socotiți vrednici să sufere de rușine pentru Numele Lui. 42 Și în fiecare zi în templu și în fiecare casă, ei nu încetau să învețe și să predice pe Isus Hristos. CAPITOLUL 6 1 Și în acele zile, când numărul ucenicilor s-a înmulțit, s-a ridicat un murmur al grecilor împotriva evreilor, pentru că văduvele lor erau neglijate în slujirea zilnică. 2 Atunci cei doisprezece au chemat la ei mulţimea ucenicilor şi au zis: Nu este motiv să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să slujim la mese. 3 De aceea, fraților, căutați printre voi șapte bărbați cu cinstire, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care să-i punem peste treaba aceasta. 4 Dar noi ne vom dărui neîncetat rugăciunii și slujirii Cuvântului. 5 Și vorbă a plăcut întregii mulțimi și l-au ales pe Ștefan, un om plin de credință și de Duh Sfânt, și pe Filip, și Prohor, și Nicanor, și Timon și Parmena și pe Nicolae, prozelit al Antiohiei; 6 Pe care i-au pus înaintea apostolilor și, după ce s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei. 7 Și cuvântul lui Dumnezeu a crescut; și numărul ucenicilor s-a înmulțit foarte mult în Ierusalim; şi o mare ceată de preoţi erau ascultători de credinţă. 8 Și Ștefan, plin de credință și de putere, a făcut mari minuni și minuni în mijlocul poporului. 9 Atunci s-au ridicat unii din sinagogă, care se numește sinagoga libertinaților, și din Cirenieni, din Alexandrieni și din Cilicia și din Asia, s-au certat cu Ștefan. 10 Și nu au putut să se împotrivească înțelepciunii și spiritului prin care vorbea El. 11 Atunci au supus oameni care ziceau: L-am auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu. 12 Și au stârnit poporul, bătrânii și cărturarii, și au venit peste el, l-au prins și l-au dus la consiliu.

FAPTELE APOSTOLILOR

13 Și a așezat martori mincinoși, care să spună: Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte de hulă împotriva acestui sfânt locaș și împotriva Legii; 14 Căci l-am auzit spunând că acest Isus din Nazaret va nimici locul acesta și va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise. 15 Și toți cei care stăteau în sobor, uitându-se fix la el, i-au văzut fața ca și chipul unui înger.

20 Timp în care s-a născut Moise, era foarte frumos și s-a hrănit în casa tatălui său trei luni. 21 Și când a fost dat afară, fiica lui Faraon l-a luat și l-a hrănit pentru propriul ei fiu. 22 Și Moise era învățat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. 23 Și când a fost plin de patruzeci de ani, i-a venit în inima să-și viziteze frații, copiii lui Israel. 24 Și văzând pe unul dintre ei suferind rău, l-a apărat și l-a răzbunat pe cel asuprit și l-a lovit pe egiptean. 25 Căci el credea că frații lui ar fi înțeles cum îi va izbăvi Dumnezeu prin mâna Lui, dar ei n-au înțeles. 26 Și a doua zi, el sa arătat lor în timp ce se certau, și ar fi vrut să-i aducă la loc, zicând: Domnilor, sunteți frați; de ce vă greșiți unul altuia? 27 Dar cel ce greșise pe aproapele său, l-a alungat, zicând: Cine te-a pus conducător și judecător peste noi? 28 Vrei să mă omori, așa cum ai făcut ieri pe egiptean? 29 Atunci Moise a fugit la această vorbă și a fost străin în țara Madian, unde a născut doi fii. 30 Și când au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat în pustia muntelui Sina un înger al Domnului într-o flacără de foc într-un tufiș. 31 Când a văzut-o Moise, s-a mirat de această priveliște; 32 Spunând: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov. Atunci Moise s-a cutremurat și n-a îndrăznit să privească. 33 Atunci Domnul i-a zis: Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul unde stai este pământ sfânt. 34 Am văzut, am văzut necazul poporului Meu care este în Egipt, le-am auzit gemetele și m-am pogorât să-l izbăvesc. Și acum vino, te voi trimite în Egipt. 35 Acest Moise, pe care l-au refuzat, zicând: Cine te-a pus conducător și judecător? Același a trimis Dumnezeu să fie conducător și izbăvitor prin mâna îngerului care i s-a arătat în tufiș. 36 El i-a scos afară, după ce a făcut minuni și semne în țara Egiptului, în Marea Roșie și în pustie patruzeci de ani. 37 Acesta este Moise, care a spus copiilor lui Israel: „Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine; pe el să-l auzi. 38 Acesta este cel care era în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sina și cu părinții noștri, care a primit cuvintele vii, ca să ni le dea nouă; 39 De care părinții noștri nu i-au ascultat, ci L-au alungat din ei și s-au întors în inimile lor în Egipt, 40 Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să mergem înaintea noastră, căci despre Moise acesta, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a întâmplat cu el. 41 Și au făcut un vițel în acele zile și au adus jertfe idolului și s-au bucurat de faptele propriilor mâini. 42 Atunci Dumnezeu s-a întors și ia dat să se închine oștirii cerului; după cum este scris în cartea profeților: „O, casă a lui Israel, mi-ați oferit mie fiare ucise și jertfe în decurs de patruzeci de ani în pustie? 43 Da, ați luat cortul lui Moloh și steaua zeului vostru Remfan, figuri pe care le-ați făcut ca să le închinați; și vă voi duce dincolo de Babilon. 44 Părinții noștri aveau cortul mărturiei în pustie, așa cum a rânduit el, vorbind lui Moise, ca să-l facă după modelul pe care îl văzuse.

CAPITOLUL 7 1 Atunci marele preot a zis: Așa sunt acestea? 2 Iar el a spus: Bărbați, frați și părinți, ascultați; Dumnezeul slavei i s-a arătat tatălui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte de a locui în Charran, 3 Și i-a spus: Ieși din țara ta și din rudenia ta și vino în țara pe care ți-o voi arăta. 4 Apoi a ieșit din țara caldeenilor și a locuit în Charran; și de acolo, când tatăl său a murit, l-a dus în această țară, în care locuiți acum. 5 Și nu i-a dat nicio moștenire în ea, nu, nici măcar să-și pună piciorul; totuși, el a promis că i-o va da lui ca stăpânire și seminței sale după el, când încă nu avea niciun copil. . 6 Şi Dumnezeu a spus astfel: Sămânţa lui să locuiască întro ţară străină; și să-i aducă în robie și să-i roage rău patru sute de ani. 7 Și neamul căruia îi vor fi sclavi îl voi judeca, a spus Dumnezeu; și după aceea vor ieși și Îmi vor sluji în locul acesta. 8 Și ia dat legământul tăierii împrejur; și astfel Avraam a născut pe Isaac și l-a tăiat împrejur în ziua a opta; și Isaac a născut pe Iacov; iar Iacov a născut pe cei doisprezece patriarhi. 9 Și patriarhii, mișcați de invidie, l-au vândut pe Iosif în Egipt; dar Dumnezeu era cu el, 10 Și l-a izbăvit din toate necazurile lui și i-a dat favoare și înțelepciune înaintea ochilor lui Faraon, împăratul Egiptului; și l-a pus guvernator peste Egipt și peste toată casa lui. 11 Acum a venit un foamete peste toată țara Egiptului și Canaanului și o mare suferință; și părinții noștri n-au găsit hrană. 12 Dar când Iacov a auzit că în Egipt era grâu, a trimis mai întâi pe părinţii noştri. 13 Și a doua oară Iosif a fost făcut cunoscut fraților săi; iar ruda lui Iosif a fost făcută cunoscută lui Faraon. 14 Atunci a trimis pe Iosif și a chemat la el pe tatăl său Iacov și toată rudele lui, șaptezeci și cincisprezece suflete. 15 Atunci Iacov s-a coborât în Egipt și a murit, el și părinții noștri, 16 Și au fost duși la Sihem și așezați în mormântul pe care Avraam l-a cumpărat pentru o sumă de bani de la fiii lui Emmor, tatăl lui Sihem. 17 Dar când s-a apropiat vremea făgăduinței, pe care Dumnezeu o jurase lui Avraam, poporul a crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18 Până s-a ridicat un alt împărat, care nu-l cunoștea pe Iosif. 19 Aceia s-au purtat cu viclenie cu rudele noastre, și răul a rugat pe părinții noștri, ca să-și alunge copiii mici, ca să nu mai trăiască.

FAPTELE APOSTOLILOR

45 Pe care și părinții noștri, care au venit după, au adus împreună cu Isus în stăpânirea Neamurilor, pe care Dumnezeu i-a izgonit dinaintea părinților noștri, până în zilele lui David; 46 Care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a dorit să găsească un cort pentru Dumnezeul lui Iacov. 47 Dar Solomon i-a zidit o casă. 48 Cu toate acestea, Cel Prea Înalt nu locuiește în temple făcute de mână; cum zice profetul, 49 Cerul este tronul meu și pământul este așternutul picioarelor mele; ce casă îmi veți zidi? zice Domnul: sau care este locul odihnei Mea? 50 Nu a făcut mâna Mea toate aceste lucruri? 51 Voi cu gâtul înțepenit și netăiați împrejur la inimă și la urechi, vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt; așa cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. 52 Pe care dintre prooroci nu l-au persecutat părinţii voştri? și i-au ucis pe cei care au arătat mai înainte despre venirea Celui Drept; dintre care voi ați fost acum trădătorii și ucigașii: 53 Care au primit legea prin firea îngerilor și nu au păzit-o. 54 Când au auzit aceste lucruri, au fost tăiați în inimă și au scrâșnit din dinți asupra lui. 55 Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, a privit tare la cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând de-a dreapta lui Dumnezeu, 56 Și a spus: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu. 57 Atunci ei au strigat cu glas tare și și-au astupat urechile și au alergat împreună spre el, 58 Și l-au aruncat afară din cetate și l-au ucis cu pietre; și martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul. 59 Și l-au ucis cu pietre pe Ștefan, chemând pe Dumnezeu și zicând: Doamne Isuse, primește duhul meu. 60 Și a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le pune în sarcina lor acest păcat. Și după ce a spus acestea, a adormit.

10 La care i-au ascultat toți, de la cel mai mic până la cel mai mare, zicând: Omul acesta este puterea cea mare a lui Dumnezeu. 11 Și au avut grijă de el, pentru că de mult timp îi vrăjise cu vrăjitori. 12 Dar când au crezut pe Filip, propovăduind lucrurile despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Numele lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați, cât și femei. 13 Atunci Simon însuși a crezut și el; 14 Când apostolii care erau la Ierusalim, au auzit că Samaria a primit cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. 15 Care, coborând, s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. 16 (Căci încă nu a căzut peste niciunul dintre ei; doar ei au fost botezați în Numele Domnului Isus.) 17 Atunci și-au pus mâinile peste ei și au primit Duhul Sfânt. 18 Și când Simon a văzut că prin punerea mâinilor apostolilor i s-a dat Duhul Sfânt, le-a oferit bani, 19 Spunând: Dă-mi și această putere, pentru ca oricui îmi pun mâna să primească Duhul Sfânt. 20 Dar Petru i-a spus: Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că te-ai gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani. 21 Tu nu ai nici parte, nici sorți în această chestiune, căci inima ta nu este dreaptă înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăiește-te așadar de această răutate a ta și roagă-te lui Dumnezeu, dacă poate că gândul inimii tale îți va fi iertat. 23 Căci văd că ești în fierea amărăciunii și în legătura nelegiuirii. 24 Atunci Simon a răspuns și a zis: Rugați-vă Domnului pentru mine, ca să nu vină peste mine nimic din aceste lucruri pe care le-ați spus. 25 Ei, după ce au mărturisit și au propovăduit Cuvântul Domnului, s-au întors la Ierusalim și au propovăduit Evanghelia în multe sate ale samaritenilor. 26 Și îngerul Domnului a vorbit lui Filip, zicând: Scoală-te și mergi spre miazăzi, pe drumul care coboară de la Ierusalim la Gaza, care este pustie. 27 Și s-a sculat și a plecat; și iată, un om din Etiopia, un eunuc cu o mare autoritate sub Candace, regina Etiopienilor, care avea grijă de toată comoara ei și venise la Ierusalim pentru a se închina. 28 Se întorcea și șezând în carul lui, citea proorocul Isaia. 29 Atunci Duhul a zis lui Filip: Apropie-te și alătură-te carului acesta. 30 Și Filip a alergat la el și l-a auzit citind pe proorocul Isaia și a zis: „Înțelegi ce citești? 31 Iar el a zis: Cum pot, dacă nu mă călăuzește cineva? Și i-a cerut lui Filip să vină și să stea cu el. 32 Locul Scripturii pe care a citit-o era acesta: A fost dus ca o oaie la măcel; și ca un miel mut înaintea celui care îl tunde, așa nu și-a deschis gura; 33 În umilirea lui, judecata i-a fost înlăturată; și cine va spune generația lui? căci viaţa lui este luată de pe pământ. 34 Și famenul a răspuns lui Filip și a zis: Te rog, despre cine vorbește proorocul aceasta? despre sine, sau despre alt om? 35 Atunci Filip și-a deschis gura și a început de la aceeași Scriptură și i-a propovăduit pe Isus.

CAPITOLUL 8 1 Și Saul a fost de acord cu moartea lui. Și în vremea aceea a fost o mare persecuție împotriva bisericii care era la Ierusalim; și toți au fost împrăștiați prin regiunile Iudeii și Samariei, cu excepția apostolilor. 2 Și oameni evlavioși l-au dus pe Ștefan la înmormântarea lui și au făcut mare bocete asupra lui. 3 Cât despre Saul, el a prăpădit biserica, intrând în fiecare casă, și trăgând bărbați și femei, i-a băgat în închisoare. 4 De aceea, cei împrăștiați au mers peste tot propovăduind Cuvântul. 5 Atunci Filip a coborât în cetatea Samaria și le-a propovăduit pe Hristos. 6 Iar poporul, într-un acord, a ascultat de cele spuse de Filip, auzind și văzând minunile pe care le făcea. 7 Căci duhuri necurate, strigând cu glas tare, au ieșit din mulți stăpâniți de ele; și mulți paralizați și șchiopi au fost vindecați. 8 Și era mare bucurie în cetatea aceea. 9 Dar era un om, numit Simon, care mai înainte, în aceeași cetate, făcea vrăjitorie și vrăji pe poporul Samariei, spunând că el însuși era un mare.

FAPTELE APOSTOLILOR

36 Pe când mergeau pe drum, au ajuns la o apă; ce mă împiedică să fiu botezat? 37 Și Filip a spus: Dacă crezi din toată inima ta, poți. Iar el a răspuns și a zis: Eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. 38 Și a poruncit carului să stea pe loc; și s-au coborât amândoi în apă, atât Filip, cât și famenul; iar el l-a botezat. 39 Și când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut; și a plecat bucuros. 40 Dar Filip a fost găsit la Azot și, trecând, a propovăduit în toate cetățile, până a ajuns la Cezareea.

20 Și îndată L-a propovăduit pe Hristos în sinagogi, că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Dar toți cei ce-l ascultau s-au uimit și au zis: Nu este acesta acela care i-a nimicit pe cei ce invocau acest nume în Ierusalim și a venit aici cu această intenție, ca să-i aducă legați la preoții cei mai de seamă? 22 Dar Saul s-a întărit din ce în ce mai mult și i-a încurcat pe iudeii care locuiau la Damasc, dovedind că acesta este chiar Hristos. 23 Și după ce s-au împlinit multe zile, iudeii s-au sfătuit săl omoare: 24 Dar așteptarea lor era cunoscută de Saul. Și au urmărit porțile zi și noapte ca să-l omoare. 25 Atunci ucenicii l-au luat noaptea și l-au coborât lângă zid într-un coș. 26 Și când Saul a venit la Ierusalim, a încercat să se alăture ucenicilor; dar toți se temeau de el și nu credeau că este ucenic. 27 Dar Barnaba l-a luat și l-a adus la apostoli și le-a spus cum l-a văzut pe Domnul pe drum și că i-a vorbit și cum a propovăduit cu îndrăzneală la Damasc, în numele lui Isus. 28 El era cu ei, intrând și ieșind la Ierusalim. 29 Și a vorbit cu îndrăzneală în Numele Domnului Isus și a certat împotriva grecilor; 30 Pe care frații au știut, l-au dus la Cezareea și l-au trimis la Tars. 31 Atunci bisericile s-au odihnit în toată Iudeea, Galileea și Samaria și au fost zidite; și umblând în frica Domnului și în mângâierea Duhului Sfânt, s-au înmulțit. 32 Și s-a întâmplat că, pe când Petru trecea prin toate părțile, s-a pogorât și la sfinții care locuiau la Lida. 33 Acolo a găsit un bărbat, pe nume Enea, care își ținea patul de opt ani și era bolnav de paralizie. 34 Și Petru i-a spus: Enea, Isus Hristos te mântuiește; ridică-te și fă-ți patul. Și s-a ridicat imediat. 35 Și toți cei ce locuiau la Lida și Saron l-au văzut și s-au întors la Domnul. 36 Dar era la Iope o ucenică, numită Tabita, care, prin tâlcuire, se numește Dorca; femeia aceasta era plină de fapte bune și de milostenii pe care le făcea. 37 Și s-a întâmplat în acele zile că ea a fost bolnavă și a murit; 38 Și, fiindcă Lida era aproape de Iope, și ucenicii auziseră că Petru este acolo, au trimis la el doi bărbați, rugându-l să nu întârzie să vină la ei. 39 Atunci Petru s-a sculat și a mers cu ei. Când a venit, lau dus în camera de sus; și toate văduvele stăteau lângă el plângând și arătând hainele și hainele pe care le făcea Dorca, cât era ea cu ei. 40 Dar Petru i-a scos pe toți afară, a îngenuncheat și s-a rugat; și întorcându-l spre trup, a zis: Tabita, scoală-te. Și ea și-a deschis ochii și, când l-a văzut pe Petru, s-a ridicat. 41 Și i-a dat mâna și a ridicat-o și, după ce a chemat pe sfinți și pe văduve, a prezentat-o vie. 42 Și a fost cunoscut în toată Iope; și mulți au crezut în Domnul. 43 Și s-a întâmplat că el a rămas multe zile în Iope cu un singur Simon, tăbăcirul.

CAPITOLUL 9 1 Și Saul, răsuflând totuși amenințări și măcelări împotriva ucenicilor Domnului, s-a dus la marele preot, 2 Și a cerut de la El scrisori către Damasc către sinagogi, ca, dacă va găsi pe cineva din această cale, fie că sunt bărbați, fie femei, să-i aducă legați la Ierusalim. 3 Pe când mergea, s-a apropiat de Damasc și deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer. 4 Și a căzut la pământ și a auzit un glas care-i zicea: „ Saule, Saule, de ce mă prigonești? 5 Iar el a zis: Cine ești, Doamne? Și Domnul a zis: Eu sunt Iisus pe care îl prigonești; greu îți este să dai cu piciorul împotriva înțepăturilor. 6 Iar el tremurând și uluit a zis: Doamne, ce vrei să fac? Și Domnul i-a zis: Scoală-te și du-te în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci. 7 Iar bărbații care mergeau cu el au rămas muți, auzind un glas, dar nevăzând pe nimeni. 8 Și Saul s-a ridicat de pe pământ; și când i s-au deschis ochii, n-a văzut pe nimeni; ci l-au luat de mână și l-au dus în Damasc. 9 Și a stat trei zile fără vedere și n-a mâncat, nici n-a băut. 10 Și era un ucenic la Damasc, numit Anania; şi i-a spus Domnul într-o vedenie: Anania. Iar el a spus: Iată, sunt aici, Doamne. 11 Și Domnul i-a zis: „ Scoală-te și du-te pe strada care se numește Dreapta și caută în casa lui Iuda pe cel numit Saul, din Tars; căci iată, el se roagă, 12 Și a văzut într-o vedenie pe un om numit Anania venind și punându-și mâna peste el, ca să-și capete vederea. 13 Atunci Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta cât de mult rău a făcut sfinților Tăi la Ierusalim; 14 Și iată că are putere de la preoții cei mai de seamă să lege pe toți cei ce cheamă numele Tău. 15 Dar Domnul i-a spus: Du-te, căci el este un vas ales de mine, ca să-mi purta numele înaintea Neamurilor, a împăraților și a copiilor lui Israel. 16 Căci îi voi arăta cât de mari trebuie să sufere pentru numele meu. 17 Și Anania s-a dus și a intrat în casă; și punându-și mâinile peste el a zis: Frate Saul, Domnul, Isus, care ți s-a arătat pe calea pe care ai venit, m-a trimis, ca să-ți primești vederea și să fii plin de Duhul Sfânt. 18 Și îndată i-a căzut din ochi ca niște solzi; și a căpătat îndată vederea și s-a sculat și a fost botezat. 19 Și după ce a primit mâncare, s-a întărit. Atunci Saul a fost în anumite zile cu ucenicii care erau la Damasc.

FAPTELE APOSTOLILOR

CAPITOLUL 10

25 Și pe când Petru intra, Corneliu i-a întâmpinat și a căzut la picioarele lui și i s-a închinat. 26 Dar Petru l-a luat, zicând: Ridică-te; Și eu sunt bărbat. 27 Și pe când vorbea cu el, a intrat și a găsit pe mulți cei adunați. 28 Iar el le-a zis: „Știți că este ilegal ca un om iudeu să țină tovărășie sau să vină la unul dintr-un alt neam; dar Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pe niciun om banal sau necurat. 29 De aceea am venit la voi fără să mă contrazic, de îndată ce am fost trimis după mine; 30 Iar Corneliu a spus: Acum patru zile am postit până la ora aceasta; și la ceasul al nouălea m-am rugat în casa mea și, iată, un om a stat înaintea mea în haine strălucitoare, 31 Și a zis: Corneliu, rugăciunea ta a fost ascultată și milostenia ta a fost adusă aminte înaintea lui Dumnezeu. 32 Trimite deci la Iope și cheamă aici pe Simon, al cărui nume este Petru; este găzduit în casa unui tăbăcar Simon pe malul mării; care, când va veni, îți va vorbi. 33 De aceea am trimis imediat la tine; şi bine ai făcut că ai venit. Acum, deci, suntem toți aici prezenți înaintea lui Dumnezeu, ca să auzim tot ce ți s-a poruncit de la Dumnezeu. 34 Atunci Petru și-a deschis gura și a zis: Cu adevărat, înțeleg că Dumnezeu nu face față persoanelor; 35 Dar în orice neam, cine se teme de El și face dreptate, este primit de el. 36 Cuvântul pe care Dumnezeu l-a trimis copiilor lui Israel, propovăduind pacea prin Isus Hristos: (El este Domnul tuturor:) 37 Cuvântul acesta, zic, îl știți, care a fost răspândit în toată Iudeea și a început din Galileea, după botezul pe care l-a propovăduit Ioan; 38 Cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duh Sfânt și cu putere; căci Dumnezeu era cu el. 39 Și noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care El a făcut atât în țara Iudeilor, cât și în Ierusalim; pe care l-au ucis și l-au spânzurat pe un copac: 40 Pe El L-a înviat Dumnezeu a treia zi și L-a arătat pe față; 41 Nu întregului popor, ci martorilor aleși mai înainte de Dumnezeu, chiar și nouă, care am mâncat și am băut cu El după ce a înviat din morți. 42 Și ne-a poruncit să predicăm poporului și să mărturisim că El este cel care a fost rânduit de Dumnezeu să fie Judecătorul celor vii și al morților. 43 Despre El daţi mărturie toţi profeţii, că oricine crede în El, prin Numele Lui, va primi iertarea păcatelor. 44 Pe când Petru încă rostia aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toți cei ce au auzit Cuvântul. 45 Și cei din tăierea împrejur, care credeau, au fost uimiți, toți cei care veneau cu Petru, pentru că și peste Neamuri a fost vărsat darul Duhului Sfânt. 46 Căci i-au auzit vorbind în limbi și Îl preamăresc pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: 47 Poate cineva să interzică apa, ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt la fel ca noi? 48 Și a poruncit să fie botezați în numele Domnului. Atunci l-au rugat să stea anumite zile.

1 Era un om în Cezareea, numit Corneliu, un sutaș din trupa numită trupa italiană, 2 Un om evlavios și care se temea de Dumnezeu cu toată casa lui, care dădea multă milostenie poporului și se ruga lui Dumnezeu mereu. 3 El a văzut într-o vedenie, în mod evident, pe la ceasul al nouălea al zilei, un înger al lui Dumnezeu venind la el și i-a zis: Corneliu. 4 Și când s-a uitat la el, s-a înspăimântat și a zis: Ce este, Doamne? Iar el i-a zis: Rugăciunile tale și milostenia ta sau ridicat spre pomenire înaintea lui Dumnezeu. 5 Și acum trimite oameni la Iope și cheamă pe un singur Simon, al cărui nume este Petru. 6 El găzduiește la un singur Simon tăbăcar, a cărui casă este lângă mare; el îți va spune ce trebuie să faci. 7 Și când îngerul care vorbea lui Corneliu a plecat, a chemat pe doi dintre slujitorii săi și pe un soldat evlavios dintre cei care îl așteptau mereu; 8 Și după ce le-a spus toate aceste lucruri, i-a trimis la Iope. 9 A doua zi, pe când mergeau în călătorie și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperișul casei să se roage pe la ceasul al șaselea. 10 Și i s-a făcut foarte foame și ar fi vrut să mănânce; 11 Și a văzut cerul deschis și un vas coborând la el, ca un cearșaf mare împletit la cele patru colțuri și coborât la pământ. 12 În care se aflau tot felul de fiare cu patru picioare ale pământului, și fiare sălbatice, și târâtoare și păsări ale cerului. 13 Și i s-a auzit un glas: „Ridică-te, Petre; ucide și mănâncă. 14 Dar Petru a zis: Nu așa, Doamne; căci n-am mâncat niciodată ceva ce este obișnuit sau necurat. 15 Și glasul i-a vorbit iarăși a doua oară: „Ceea ce a curățit Dumnezeu, nu-l numi nebun”. 16 Aceasta s-a făcut de trei ori și vasul a fost primit iarăși la cer. 17 În timp ce Petru se îndoia în sine ce ar trebui să însemne această vedenie pe care o văzuse, iată că oamenii trimiși de la Corneliu căutaseră casa lui Simon și stăteau înaintea porții. 18 Și au chemat și au întrebat dacă Simon, care se numea Petru, este găzduit acolo. 19 În timp ce Petru se gândea la vedenie, Duhul i-a zis: Iată, trei oameni te caută. 20 Scoală-te deci, coboară-te și mergi cu ei, fără să te îndoiești de nimic, căci Eu i-am trimis. 21 Atunci Petru s-a coborât la oamenii trimiși la el de la Corneliu; și a spus: Iată, eu sunt cel pe care îl căutați; care este cauza pentru care ați venit? 22 Iar ei au zis: „Corneliu sutașul, un om drept și care se teme de Dumnezeu și care se înfățișează bine între tot neamul iudeilor, a fost avertizat de la Dumnezeu de către un înger sfânt să te trimită după tine în casa lui și să asculte. cuvintele tale. 23 Atunci i-a chemat și i-a găzduit. Și a doua zi Petru a plecat cu ei și l-au însoțit niște frați din Iope. 24 Și a doua zi după ce au intrat în Cezareea. Și Corneliu ia așteptat și și-a chemat rudele și prietenii apropiați.

FAPTELE APOSTOLILOR

CAPITOLUL 11

25 Atunci Barnaba a plecat la Tars, ca să-l caute pe Saul: 26 Și după ce l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Și s-a întâmplat că un an întreg s-au adunat cu biserica și au învățat multă lume. Și ucenicii au fost numiți mai întâi creștini în Antiohia. 27 Și în aceste zile au venit profeți din Ierusalim la Antiohia. 28 Și unul dintre ei, numit Agabus, s-a ridicat, și a arătat prin Duhul că va fi o mare lipsă în toată lumea, ceea ce s-a întâmplat în zilele lui Claudius Cezar. 29 Atunci ucenicii, fiecare după capacitatea lui, au hotărât să trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea: 30 Ceea ce au făcut și ei și l-au trimis bătrânilor prin mâna lui Barnaba și a lui Saul.

1 Și apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că și Neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. 2 Și când Petru s-a suit la Ierusalim, cei ce erau tăiați împrejur s-au certat cu el, 3 Spunând: Tu ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. 4 Dar Petru a repetat chestiunea de la început și le-a explicat-o prin rânduială, zicând: 5 Eram în cetatea Iope, rugându-mă; și, într-o transă, am văzut o vedenie: Un vas s-a coborât, ca un strat mare, coborât din cer prin patru colțuri; și mi-a venit până și mie: 6 La care, după ce mi-am fixat ochii, m-am gândit și am văzut fiare cu patru picioare ale pământului și fiare sălbatice, târâtoare și păsări ale cerului. 7 Și am auzit un glas care îmi spunea: Scoală-te, Petre; ucide și mănâncă. 8 Dar eu am zis: Nu așa, Doamne, căci nimic comun sau necurat nu a intrat vreodată în gura mea. 9 Dar glasul mi-a răspuns iarăşi din cer: Ceea ce a curăţit Dumnezeu, acela să nu-l numeşti nebun. 10 Și aceasta s-a făcut de trei ori și toți au fost aduși din nou la cer. 11 Și, iată, îndată trei bărbați au venit deja la casa unde eram, trimiși la mine din Cezareea. 12 Și Duhul mi-a poruncit să merg cu ei, fără să mă îndoiesc. Mai mult, acești șase frați m-au însoțit și am intrat în casa omului: 13 Și ne-a arătat cum văzuse un înger în casa lui, care stătea în picioare și i-a zis: Trimite oameni la Iope și cheamă pe Simon, al cărui nume este Petru; 14 Care îți va spune cuvinte prin care tu și toată casa ta vei fi mântuit. 15 Și când am început să vorbesc, Duhul Sfânt a căzut peste ei, ca peste noi la început. 16 Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, că el a spus: „ Ioan a botezat cu apă; dar veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt. 17 De aceea, pentru că Dumnezeu le-a dat asemenea dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos; ce eram eu, că puteam să rezist lui Dumnezeu? 18 Când au auzit aceste lucruri, au tăcut și L-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: Atunci și Neamurilor a dat Dumnezeu pocăință pentru viață. 19 Iar cei care au fost împrăștiați în pricina persecuției care a apărut în jurul lui Ștefan au călătorit până la Fenicia, Cipru și Antiohia, propovăduind Cuvântul nimănui, ci numai iudeilor. 20 Și unii dintre ei erau bărbați din Cipru și din Cirene, care, când au ajuns în Antiohia, au vorbit grecilor, propovăduind pe Domnul Isus. 21 Și mâna Domnului era cu ei; și un mare număr a crezut și s-a întors la Domnul. 22 Atunci vestea acestor lucruri a venit la urechile Bisericii care era în Ierusalim și au trimis pe Barnaba să meargă până la Antiohia. 23 Care, când a venit și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să se lipească de Domnul cu inimă. 24 Căci era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință; și multă lume s-a adăugat Domnului.

CAPITOLUL 12 1 În vremea aceea, împăratul Irod și-a întins mâinile ca să necăjească pe unii dintre Biserică. 2 Și a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. 3 Și, pentru că a văzut că este pe placul iudeilor, a continuat să-l ia și pe Petru. (Atunci au fost zilele azimelor.) 4 Și după ce l-a prins, l-a băgat în temniță și l-a dat la patru cvartenii de soldați, ca să-l păzească; intenționând după Paști să-l aducă la iveală oamenilor. 5 De aceea Petru a fost ţinut în temniţă; dar biserica a făcut rugăciune neîncetată către Dumnezeu pentru el. 6 Și când Irod voia să-l scoată afară, în aceeași noapte Petru dormea între doi soldați, legat cu două lanțuri; iar păzitorii dinaintea ușii păzeau închisoarea. 7 Și iată, îngerul Domnului a venit peste el și o lumină a strălucit în închisoare; Și i-au căzut lanțurile din mâini. 8 Și îngerul i-a zis: Încinge-te și leagă-ți sandalele. Și așa a făcut. Iar el i-a zis: Aruncă-ți haina în jurul tău și urmeazăMă. 9 Și a ieșit și L-a urmat; și să nu știi că este adevărat ceea ce a fost făcut de înger; dar a crezut că a văzut o viziune. 10 Când au trecut de prima și de a doua secție, au ajuns la poarta de fier care duce la cetate; care le-a deschis de la sine; și au ieșit și au trecut pe o stradă; şi îndată îngerul a plecat de la el. 11 Și, când Petru s-a întors în sine, a zis: Acum știu cu siguranță că Domnul și-a trimis îngerul și m-a izbăvit din mâna lui Irod și din toată așteptarea poporului iudeilor. 12 După ce s-a gândit la lucru, a venit la casa Mariei, mama lui Ioan, al cărei nume era Marcu; unde mulţi erau adunaţi rugându-se. 13 Și când Petru bătea la ușa porții, a venit să asculte o fată, numită Roda. 14 Și când a cunoscut glasul lui Petru, ea nu a deschis poarta de bucurie, ci a alergat și a povestit cum Petru stătea înaintea porții. 15 Și ei i-au spus: „Ești nebună”. Dar ea a afirmat constant că chiar așa a fost. Atunci ei au zis: Este îngerul lui. 16 Dar Petru a continuat să bată; și, după ce au deschis ușa și l-au văzut, au rămas uimiți. 17 Dar el, făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a spus cum Domnul l-a scos din închisoare. Iar el a zis: Du-te, arată aceste lucruri lui Iacov și fraților. Și a plecat și s-a dus în alt loc. 18 Și, de îndată ce s-a făcut ziuă, s-a făcut o agitație nu mică printre soldați, ce sa întâmplat cu Petru.

FAPTELE APOSTOLILOR

19 Iar Irod l-a căutat și nu l-a găsit, a cercetat pe păzitori și a poruncit să fie omorâți. Și a coborât din Iudeea la Cezareea și a rămas acolo. 20 Iar Irod a fost foarte nemulțumit de cei din Tir și Sidon; pentru că ţara lor era hrănită de ţara regelui. 21 Și într-o zi stabilită, Irod, îmbrăcat în haine împărătești, s-a așezat pe tronul său și le-a rostit o lavă. 22 Și poporul a scos un strigăt, spunând: Este glasul unui zeu, și nu al unui om. 23 Și îndată îngerul Domnului l-a lovit, pentru că nu a dat slavă lui Dumnezeu; și a fost mâncat de viermi și și-a dat duhul. 24 Dar Cuvântul lui Dumnezeu a crescut și s-a înmulțit. 25 Și Barnaba și Saul s-au întors din Ierusalim, după ce șiau împlinit slujba, și l-au luat cu ei pe Ioan, al cărui nume era Marcu.

16 Atunci Pavel s-a ridicat și, făcând semn cu mâna, a zis: Oameni din Israel și voi care vă temeți de Dumnezeu, ascultați. 17 Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales părinții noștri și a înălțat poporul când locuiau ca străini în țara Egiptului și i-a scos din ea cu un braț înalt. 18 Și, pe la patruzeci de ani, a suferit obiceiurile lor în pustie. 19 După ce a nimicit șapte neamuri în țara Canaanului, le-a împărțit țara prin sorți. 20 După aceea, le-a dat judecători aproximativ patru sute cincizeci de ani, până la proorocul Samuel. 21 După aceea, au cerut un rege; și Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Cis, un bărbat din seminția lui Beniamin, în timp de patruzeci de ani. 22 După ce l-a îndepărtat, el l-a ridicat pe David să fie rege al lor; Căruia i-a dat și mărturie și a spus: L-am găsit pe David, fiul lui Isai, un om după inima mea, care va împlini toată voia mea. 23 Din sămânța acestui om, Dumnezeu, conform făgăduinței Lui, a ridicat lui Israel un Mântuitor, Isus. 24 Când Ioan a propovăduit mai întâi înainte de venirea lui, botezul pocăinței întregului popor al lui Israel. 25 Și când Ioan și-a împlinit calea, a zis: Cine credeți voi că sunt Eu? eu nu sunt el. Dar, iată, vine unul după mine, căruia nu sunt vrednic să-i dezlege pantofii picioarelor. 26 Bărbați și frați, fii din neamul lui Avraam și oricine dintre voi se teme de Dumnezeu, vouă este trimis cuvântul acestei mântuiri. 27 Căci cei ce locuiesc în Ierusalim și conducătorii lor, pentru că nu L-au cunoscut, și totuși, glasurile profeților, care se citesc în fiecare zi de Sabat, le-au împlinit condamnându-L. 28 Și, deși n-au găsit nicio cauză de moarte în el, l-au rugat pe Pilat să fie ucis. 29 Și după ce au împlinit tot ce era scris despre el, L-au coborât din copac și l-au pus într-un mormânt. 30 Dar Dumnezeu l-a înviat din morți: 31 Și a fost văzut multe zile de la cei care s-au suit cu el din Galileea la Ierusalim, care sunt martori ai lui în popor. 32 Și vă vestim vestea cea bună, că făgăduința care a fost făcută părinților, 33 Dumnezeu ne-a împlinit acelaşi lucru pentru noi, copiii lor, prin faptul că La înviat pe Isus; precum este scris și în psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu, astăzi Te-am născut”. 34 Și despre faptul că l-a înviat din morți, acum să nu se mai întoarcă la stricăciune, el a spus în felul acesta: „Îți voi da îndurarile sigure ale lui David. 35 De aceea zice și într-un alt psalm: „Să nu îngădui pe Sfântul Tău să vadă stricăciune”. 36 Căci David, după ce a slujit generației sale prin voia lui Dumnezeu, a căzut adormit și a fost dat de părinții săi și a văzut stricăciune. 37 Dar acela, pe care Dumnezeu l-a înviat, n-a văzut nici o stricăciune. 38 Să vă știți deci, fraților, că prin acest om vi se propovăduiește iertarea păcatelor; 39 Și prin El toți cei care cred sunt neprihăniți din toate lucrurile, din care nu ați putut fi neprihăniți prin Legea lui Moise. 40 Păziţi-vă deci, ca nu cumva să vină asupra voastră ceea ce se vorbeşte în profeţi;

CAPITOLUL 13 1 În Biserica care era în Antiohia erau niște profeți și învățători; precum Barnaba și Simeon, care se numea Niger, și Lucius din Cirene, și Manaen, care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod, și Saul. 2 În timp ce ei slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: Despărțiți-mă pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat. 3 După ce au postit și s-au rugat, și și-au pus mâinile peste ei, i-au dat afară. 4 Deci ei, trimiși de Duhul Sfânt, au plecat la Seleucia; iar de acolo au navigat spre Cipru. 5 Și când erau la Salamina, au propovăduit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor; și au avut ca slujitor și pe Ioan. 6 Și după ce au trecut prin insula până la Pafos, au găsit un vrăjitor, un profet mincinos, un iudeu, al cărui nume era Barjesus. 7 Care era cu şeful ţării, Serghie Paulus, un om priceput; care a chemat pe Barnaba și pe Saul și a dorit să asculte cuvântul lui Dumnezeu. 8 Dar vrăjitorul Elimas (căci așa este numele lui prin tâlcuire) le-a împotrivit, căutând să îndepărteze de la credință pe împuternicit. 9 Atunci Saul, care se numește și Pavel, plin de Duh Sfânt, și-a pus ochii asupra lui, 10 Și a zis: „O, plin de orice înșelăciune și de orice răutate, fiule al diavolului, dușman al oricărei dreptăți, nu vei înceta tu să pervertizi căile drepte ale Domnului? 11 Și acum, iată, mâna Domnului este peste tine și vei fi orb, fără să vezi soarele pentru un timp. Și îndată a căzut peste el o ceață și un întuneric; și s-a dus căutând pe unii care să-l conducă de mână. 12 Atunci adjunctul, când a văzut cele întâmplate, a crezut, fiind uimit de învăţătura Domnului. 13 Când Pavel și ceata lui s-au dezlegat din Pafos, au ajuns la Perga în Pamfilia; și Ioan, plecând de la ei, s-a întors la Ierusalim. 14 Dar când au plecat din Perga, au venit la Antiohia din Pisidia, au intrat în sinagogă în ziua sabatului și s-au așezat. 15 Iar după citirea Legii și a profeților, conducătorii sinagogii au trimis la ei să le spună: Oameni și frați, dacă aveți vreun cuvânt de îndemn pentru popor, spuneți mai departe.

FAPTELE APOSTOLILOR

41 Iată, disprețuitorilor, și minunați-vă și pieriți, căci eu fac o lucrare în zilele voastre, o lucrare pe care nu o veți crede în niciun fel, deși v-o spune cineva. 42 Și când iudeii au ieșit din sinagogă, neamurile s-au rugat ca aceste cuvinte să le fie propovăduite în Sabatul următor. 43 Când adunarea s-a destrămat, mulți dintre iudei și prozeliți religioși l-au urmat pe Pavel și pe Barnaba, care, vorbindu-le, i-au convins să rămână în harul lui Dumnezeu. 44 Și în ziua următoare Sabatului, aproape toată cetatea s-a adunat să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. 45 Dar iudeii, văzând mulțimile, s-au umplut de pizmă și au vorbit împotriva celor spuse de Pavel, contrazicând și hulind. 46 Atunci Pavel și Barnaba s-au îndrăznit și au zis: Era necesar ca mai întâi să vă fi spus cuvântul lui Dumnezeu; . 47 Căci așa ne-a poruncit Domnul, zicând: Te-am pus să fii o lumină a Neamurilor, ca să fii pentru mântuire până la marginile pământului. 48 Și neamurile, când au auzit aceasta, s-au bucurat și au proslăvit Cuvântul Domnului; și toți cei rânduiți pentru viața veșnică au crezut. 49 Și cuvântul Domnului a fost răspândit în toată regiunea. 50 Dar iudeii au stârnit pe femeile evlavioase și cinstite și pe bărbații căpetenii ai cetății și au provocat persecuții împotriva lui Pavel și a lui Barnaba și i-au izgonit din hotarele lor. 51 Dar ei și-au scuturat praful picioarelor împotriva lor și au ajuns la Iconiu. 52 Și ucenicii au fost plini de bucurie și de Duh Sfânt.

13 Atunci preotul lui Jupiter, care era înaintea cetății lor, a adus boi și ghirlande la porți și ar fi vrut să aducă jertfe cu poporul. 14 De care au auzit apostolii Barnaba și Pavel, și-au sfâșiat hainele și au alergat în mijlocul poporului, strigând: 15 Şi zicând: Domnilor, pentru ce faceţi aceste lucruri? Și noi suntem oameni cu aceleași patimi cu voi și vă propovăduim să vă întoarceți de la aceste deșertăciuni la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul și pământul și marea și toate lucrurile care sunt în ele. 16 Care, în vremuri, au lăsat ca toate neamurile să meargă pe căile lor. 17 Cu toate acestea, El nu s-a lăsat fără mărturie, căci a făcut bine și ne-a dat ploaie din cer și anotimpuri roditoare, umplându-ne inimile de hrană și de bucurie. 18 Și cu aceste cuvinte abia au înfrânat poporul, că nu le-au adus jertfe. 19 Și au venit acolo niște iudei din Antiohia și din Iconiu, care au convins poporul și, după ce l-au ucis cu pietre, l-au scos din cetate, crezând că murise. 20 Totuși, pe când ucenicii stăteau în jurul lui, el s-a sculat și a intrat în cetate; și a doua zi a plecat cu Barnaba la Derbe. 21 După ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceea și au învățat pe mulți, s-au întors din nou la Listra, la Iconia și la Antiohia, 22 Întărind sufletele ucenicilor și îndemnându-le să rămână în credință și că, prin multe necazuri, trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu. 23 Și după ce i-au rânduit bătrâni în fiecare biserică, și s-au rugat cu post, i-au încredințat Domnului, în care credeau. 24 După ce au trecut prin Pisidia, au ajuns în Pamfilia. 25 După ce au propovăduit Cuvântul în Perga, s-au coborât în Attalia. 26 Și de acolo au plecat la Antiohia, de unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care au împlinit-o. 27 Și când au venit, și au adunat biserica, au repetat tot ce făcuse Dumnezeu cu ei și cum a deschis ușa credinței neamurilor. 28 Și acolo au rămas mult timp cu ucenicii.

CAPITOLUL 14 1 Și s-a întâmplat că în Iconium au intrat amândoi împreună în sinagoga iudeilor și au vorbit așa, că o mare mulțime de iudei și de greci a crezut. 2 Dar iudeii necredincioși au stârnit pe neamuri și au făcut mințile lor rănite împotriva fraților. 3 De aceea, ei au rămas multă vreme, vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care a dat mărturie despre cuvântul harului Său și a dat să se facă semne și minuni prin mâinile lor. 4 Dar mulțimea cetății era împărțită, o parte ținută cu iudeii și o parte cu apostolii. 5 Și când s-a făcut un atac atât din partea neamurilor, cât și din partea iudeilor cu stăpânitorii lor, ca să-i folosească cu nenorocire și să-i ucidă cu pietre, 6 Ei s-au păzit de ea și au fugit în Listra și Derbe, cetăți ale Licaoniei, și în țara care se întinde de jur împrejur. 7 Și acolo au propovăduit Evanghelia. 8 Și un om ședea la Listra, neputincios în picioare, fiind schilod din pântecele mamei sale, care nu a umblat niciodată. 9 Același l-a auzit pe Pavel vorbind; 10 A zis cu glas tare: Stai drept pe picioarele tale. Și a sărit și a mers. 11 Iar poporul, când a văzut ce făcuse Pavel, și-a ridicat glasul, spunând în vorbirea Licaoniei: Zeii s-au coborât la noi în chip de oameni. 12 Și l-au numit pe Barnaba Jupiter; și Pavel, Mercurius, pentru că el era vorbitorul principal.

CAPITOLUL 15 1 Iar unii oameni coborât din Iudeea învățau pe frați și spuneau: Dacă nu sunteți tăiați împrejur, după felul lui Moise, nu puteți fi mântuiți. 2 Când, deci, Pavel și Barnaba au avut dezbateri și dispute nu mici cu ei, au hotărât ca Pavel și Barnaba și unii dintre ei să se suie la Ierusalim la apostoli și bătrâni cu privire la această problemă. 3 Și aduși în drum de biserică, au trecut prin Fenicia și Samaria, vestind convertirea Neamurilor; și au făcut mare bucurie tuturor fraților. 4 Și când au venit la Ierusalim, au fost primiți de la Biserică, de la apostoli și de la bătrâni și au povestit tot ce făcuse Dumnezeu cu ei. 5 Dar s-au sculat unii din secta fariseilor care au crezut, spunând: „E nevoie să-i împrejur și să le poruncească să păzească Legea lui Moise”. 6 Și apostolii și bătrânii s-au adunat ca să se gândească la această chestiune.

FAPTELE APOSTOLILOR

7 Și, după ce s-a făcut multă ceartă, Petru s-a sculat și le-a zis: „Bărbați și frați, voi știți că, cu mult timp în urmă, Dumnezeu a ales între noi, ca neamurile să audă prin gura mea cuvântul Evangheliei, si crede. 8 Și Dumnezeu, care cunoaște inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, așa cum ne-a făcut nouă; 9 Și să nu puneți nicio diferență între noi și ei, purificândule inimile prin credință. 10 Acum, de aceea, de ce Îl ispitești pe Dumnezeu, să pui pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Dar noi credem că prin harul Domnului Isus Hristos vom fi mântuiți, ca și ei. 12 Atunci toată mulțimea a tăcut și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, spunând ce minuni și minuni făcuse Dumnezeu printre neamuri prin ei. 13 Și după ce au tăcut, Iacov a răspuns, zicând: Oameni și frați, ascultați-mă! 14 Simeon a povestit cum Dumnezeu a vizitat mai întâi neamurile, ca să scoată din ele un popor pentru Numele Său. 15 Și cu aceasta sunt de acord cuvintele profeților; asa cum este scris, 16 După aceasta, mă voi întoarce și voi zidi din nou cortul lui David, care a fost căzut; și îi voi zidi din nou ruinele și o voi ridica; 17 Pentru ca restul oamenilor să caute pe Domnul și toate Neamurile, asupra cărora este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri. 18 Cunoscute de Dumnezeu sunt toate lucrările Lui de la începutul lumii. 19 De aceea sentința mea este ca să nu ne tulburăm pe cei care dintre neamuri s-au întors la Dumnezeu; 20 Dar să le scriem să se abțină de la murdărirea idolilor și de la curvie și de la lucrurile sugrumate și de la sânge. 21 Căci Moise din vechime are în fiecare cetate pe cei ce-L propovăduiesc, fiind cititi în sinagogi în fiecare zi de sabat. 22 Atunci a plăcut apostolilor și bătrânilor, împreună cu întreaga Biserică, să trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba, bărbați aleși din trupa lor; și anume, Iuda supranumit Barsaba și Sila, bărbații de frunte între frați; 23 Și au scris scrisori prin ei în felul acesta; Apostolii, bătrânii și frații trimit salutări fraților care sunt dintre neamuri în Antiohia și Siria și Cilicia: 24 Din câte am auzit, aceia care au ieșit de la noi v-au tulburat cu cuvinte, răsturnându-vă sufletele, zicând: „Trebuie să vă tăiați împrejur și să păziți legea; cărora nu le-am dat o astfel de poruncă; 25 Ni s-a părut bine, fiind adunați într-un acord, să trimitem la voi oameni aleși împreună cu iubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 Oameni care și-au pus viața în pericol pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Noi am trimis deci pe Iuda și pe Sila, care să vă spună și vouă aceleași lucruri pe gură. 28 Căci Duhului Sfânt și nouă ni s-a părut bine să nu vă punem nicio povară mai mare decât aceste lucruri necesare; 29 Să vă abţineţi de la mâncărurile aduse idolilor, de la sânge, de la lucrurile sugrumate şi de la curvie; de la care, dacă vă păziţi, veţi face bine. Să te poţi bine. 30 Deci, după ce au fost concediați, au venit la Antiohia și, după ce au adunat mulțimea, au dat epistola:

31 Pe care, după ce au citit, s-au bucurat de mângâiere. 32 Și Iuda și Sila, fiind ei înșiși profeți, au îndemnat pe frați cu multe cuvinte și i-au întărit. 33 Și după ce au rămas acolo un timp, au fost lăsați să plece în pace de la frați la apostoli. 34 Cu toate acestea, Sila a plăcut să rămână acolo. 35 De asemenea, Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, propovăduind și propovăduind Cuvântul Domnului, împreună cu mulți alții. 36 Și la câteva zile după aceea, Pavel i-a zis lui Barnaba: „Să mergem iarăși să vizităm frații noștri în fiecare cetate unde am propovăduit Cuvântul Domnului, și să vedem cum se descurcă. 37 Și Barnaba a hotărât să ia cu ei pe Ioan, al cărui nume era Marcu. 38 Dar Pavel n-a crezut bine să-l ia cu ei, care s-a îndepărtat de ei din Pamfilia și nu a mers cu ei la lucrare. 39 Şi cearta a fost atât de ascuţită între ei, încât s-au despărţit unul de altul; 40 Și Pavel l-a ales pe Sila și a plecat, fiind recomandat de frați harului lui Dumnezeu. 41 Și a trecut prin Siria și Cilicia, întărind bisericile. CAPITOLUL 16 1 Atunci a venit la Derbe și la Listra; și iată că era acolo un ucenic, numit Timoteu, fiul unei femei, care era iudeică și credea; dar tatăl său era grec: 2 Despre care a fost bine spus de frații care erau la Listra și la Iconia. 3 El ar fi trebuit ca Pavel să iasă cu el; și l-au luat și l-au tăiat împrejur din pricina iudeilor care erau în acele locuri, căci ei știau totul că tatăl său era grec. 4 Și în timp ce treceau prin cetăți, le-au dat poruncile pentru a le păzi, care au fost rânduite de apostolii și bătrânii care erau la Ierusalim. 5 Așa s-au întărit bisericile în credință și au crescut în număr în fiecare zi. 6 După ce au străbătut Frigia și ținutul Galatiei și au fost opriți de la Duhul Sfânt să propovăduiască Cuvântul în Asia, 7 După ce au ajuns în Misia, au încercat să meargă în Bitinia; dar Duhul nu le-a îngăduit. 8 Ei, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. 9 Și o vedenie i s-a arătat lui Pavel noaptea; Acolo stătea un om din Macedonia și s-a rugat, zicând: Treci în Macedonia și ajută-ne. 10 Și după ce a văzut vedenia, ne-am străduit imediat să mergem în Macedonia, adunând cu siguranță că Domnul ne chemase să le predicăm Evanghelia. 11 De aceea, dezlănțuindu-ne din Troa, am venit cu drum drept la Samotracia și a doua zi la Neapolis; 12 Și de acolo până la Filipi, care este cetatea de cap a acelei părți a Macedoniei și o colonie; și am fost în acea cetate, stând câteva zile. 13 Și în ziua de sabat am ieșit din oraș pe malul unui râu, unde se obișnuia să se facă rugăciune; iar noi ne-am aşezat şi am vorbit femeilor care au venit acolo. 14 Și o femeie, numită Lidia, vânzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, care se închina lui Dumnezeu, ne-a ascultat;

FAPTELE APOSTOLILOR

CAPITOLUL 17

15 Și când ea a fost botezată și familia ei, ne-a rugat, zicând: Dacă m-ați socotit credincios Domnului, veniți în casa mea și rămâneți acolo. Și ne-a constrâns. 16 Și s-a întâmplat că, în timp ce ne duceam la rugăciune, ne-a întâmpinat o femeie stăpânită de un duh de ghicire, care le-a adus stăpânilor ei mult câștig, spunând: 17 Aceștia ne-au urmat pe Pavel și pe noi și au strigat, zicând: Acești oameni sunt slujitorii Dumnezeului Preaînalt, care ne arată calea mântuirii. 18 Și aceasta a făcut ea multe zile. Dar Pavel, mâhnit, s-a întors și a zis duhului: Îți poruncesc, în numele lui Isus Hristos, să ieși din ea. Și a ieșit în aceeași oră. 19 Și când stăpânii ei au văzut că speranța câștigurilor lor dispăruse, i-au prins pe Pavel și pe Sila și i-au atras în piață la conducători, 20 Și i-a dus la magistrati, zicând: Acești oameni, fiind iudei, necăjesc foarte mult cetatea noastră; 21 Și învață obiceiuri, pe care noi, fiind romani, nu ne este îngăduit să le primim, nici să le ținem. 22 Și mulțimea s-a sculat împotriva lor; iar magistratii leau rupt hainele și au poruncit să-i bată. 23 Și după ce le-au bătut multe lovituri, i-au aruncat în temniță, poruncând temnicerului să-i păzească în siguranță. 24 Care, după ce a primit o astfel de poruncă, i-a băgat în închisoarea dinăuntru, și le-a pus picioarele în ciopi. 25 Și la miezul nopții, Pavel și Sila s-au rugat și au cântat laude lui Dumnezeu; și prizonierii i-au ascultat. 26 Și deodată a fost un mare cutremur, încât temeliile închisorii s-au zguduit; și îndată s-au deschis toate ușile și legăturile tuturor s-au dezlegat. 27 Și păzitorul închisorii, trezindu-se din somn, și văzând ușile închisorii deschise, și-a scos sabia și ar fi vrut să se omoare, crezând că prizonierii au fugit. 28 Dar Pavel a strigat cu glas tare, zicând: Nu-ți face rău, căci toți suntem aici. 29 Atunci a chemat lumină, a sărit înăuntru, a venit tremurând și a căzut înaintea lui Pavel și a lui Sila, 30 Și i-a scos afară și a zis: Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit? 31 Și ei au zis: „Crede în Domnul Isus Hristos și vei fi mântuit tu și casa ta”. 32 Și i-au spus cuvântul Domnului și tuturor celor ce erau în casa lui. 33 Și i-a luat în aceeași oră a nopții și le-a spălat loviturile; și a fost botezat, el și toți ai lui, îndată. 34 Și după ce i-a adus în casa lui, le-a pus mâncare înainte și s-a bucurat, crezând în Dumnezeu împreună cu toată casa lui. 35 Și când s-a făcut ziuă, magistratii au trimis slujitorii să spună: Lăsați oamenii aceia să plece. 36 Iar păzitorul temniței i-a spus lui Pavel aceasta zicând: Magistrații au trimis să te lase să pleci; 37 Dar Pavel le-a zis: ,,Ei ne-au bătut pe faţă, necondamnaţi, fiind romani, şi ne-au aruncat în temniţă; și acum ne dau afară în secret? nu cu adevărat; dar să vină ei înșiși și să ne aducă afară. 38 Și sergenții au spus aceste cuvinte magistraților; și s-au temut când au auzit că sunt romani. 39 Și au venit și i-au rugat și i-au scos afară și le-au rugat să plece din cetate. 40 Și au ieșit din închisoare și au intrat în casa Lidiei; și, văzându-i pe frați, i-au mângâiat și au plecat.

1 După ce au trecut prin Amfipolis și Apolonia, au ajuns la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. 2 Și Pavel, după cum era obiceiul lui, a intrat la ei și trei zile de sabat a discutat cu ei din scripturi, 3 Deschizând și pretinzând că Hristos trebuie să fi suferit și să fi înviat din morți; și că acest Isus, pe care vi-l propovăduesc, este Hristos. 4 Și unii dintre ei au crezut și s-au împăcat cu Pavel și Sila; iar dintre grecii evlavioşi o mulţime mare, iar femeile de căpetenie nu puţine. 5 Dar iudeii care nu au crezut, s-au mutat de invidie, au luat la ei niște oameni desfrânați din soiul mai josnic și au adunat o mulțime și au pus toată cetatea în vâltoare și au atacat casa lui Iason și au căutat să-i scoată afară. la oameni. 6 Și când nu i-au găsit, au atras pe Iason și pe unii frați la conducătorii cetății, strigând: Aceștia care au răsturnat lumea, au venit și aici; 7 Pe care Iason l-a primit; și toți aceștia contravin poruncilor Cezarului, spunând că este un alt rege, unul Isus. 8 Și au tulburat poporul și conducătorii cetății, când au auzit aceste lucruri. 9 Și după ce au luat paza pe Iason și pe celălalt, i-au lăsat să plece. 10 Și frații au trimis îndată pe Pavel și pe Sila noaptea la Berea; care, venind acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11 Aceștia erau mai nobili decât cei din Tesalonic, prin aceea că au primit Cuvântul cu toată bunăvoința minții și au cercetat Scripturile în fiecare zi, dacă lucrurile erau așa. 12 De aceea mulți dintre ei au crezut; de asemenea, de femei onorabile care erau greci, și de bărbați, nu puțini. 13 Dar când iudeii din Tesalonic au știut că Cuvântul lui Dumnezeu a fost propovăduit de Pavel la Berea, au venit și ei acolo și au stârnit poporul. 14 Atunci, îndată, frații l-au trimis pe Pavel să meargă ca la mare; dar Sila și Timoteu au rămas acolo. 15 Iar cei ce îl conduceau pe Pavel l-au dus la Atena; și, primind poruncă lui Sila și lui Timoteu, să vină la el cu toată viteza, au plecat. 16 În timp ce Pavel îi aștepta la Atena, duhul i s-a agitat în el, când a văzut cetatea închinată în întregime la idolatrie. 17 De aceea se certa în sinagogă cu iudeii și cu cei evlavioși și în târg în fiecare zi cu cei care se întâlneau cu el. 18 Atunci unii filozofi ai epicurienilor și ai stoicilor l-au întâlnit. Iar unii au zis: „Ce va spune balonicul acesta? alţii, pe alţii, El pare a fi un aşezator de zei străini, pentru că le-a propovăduit pe Isus şi învierea. 19 Și l-au luat și l-au dus la Areopag, zicând: Putem ști ce este această nouă doctrină, despre care vorbești? 20 Căci tu aduci la urechile noastre anumite lucruri ciudate; 21 (Căci toți atenienii și străinii care erau acolo nu își petreceau timpul în nimic altceva, decât să spună, sau să audă ceva nou.) 22 Atunci Pavel a stat în mijlocul dealului lui Marte și a zis: „Oameni din Atena, văd că în toate lucrurile sunteți prea superstițioși. 23 Căci, pe când treceam pe lângă ea, și văd devoțiunea voastră, am găsit un altar cu această inscripție: DUMNEZEU NECUNOSCUT. De aceea, căruia vă închinați fără să știți, acela vă spun vouă.

FAPTELE APOSTOLILOR

24 Dumnezeu, care a făcut lumea și toate lucrurile din ea, văzând că este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mâini; 25 Nici nu este închinat cu mâinile oamenilor, ca și cum ar avea nevoie de ceva, pentru că dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile; 26 Și a făcut dintr-un singur sânge toate națiunile oamenilor, ca să locuiască pe toată suprafața pământului, și a hotărât vremurile mai înainte hotărâte și hotarele locuinței lor; 27 Pentru ca ei să caute pe Domnul, dacă ar putea să-L caute și să-L găsească, deși nu este departe de fiecare dintre noi; 28 Căci în El trăim, ne mișcăm și suntem; după cum au spus și unii dintre poeții tăi: Căci și noi suntem descendența lui. 29 Așadar, întrucât suntem descendența lui Dumnezeu, nu ar trebui să credem că Dumnezeirea seamănă cu aurul, sau argintul sau cu piatra, cioplite de artă și de uneltirile omului. 30 Și vremurile acestei neștiințe Dumnezeu le-a făcut cu ochiul; dar acum poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască: 31 Pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea în dreptate, prin acel om pe care la rânduit; despre care a dat o asigurare tuturor oamenilor, prin aceea că l-a înviat din morți. 32 Iar când au auzit de învierea morților, unii s-au batjocorit, iar alții au zis: „Te vom auzi din nou despre aceasta. 33 Deci Pavel a plecat din mijlocul lor. 34 Totuşi, unii bărbaţi s-au lipit de el şi au crezut; printre care se număra Dionisie Areopagitul, şi o femeie numită Damaris, şi alţii cu ei.

11 Și a stat acolo un an și șase luni, învățand în mijlocul lor Cuvântul lui Dumnezeu. 12 Și când Galion era adjunctul Ahaiei, iudeii s-au răsculat de comun acord împotriva lui Pavel și l-au dus la scaunul de judecată, 13 Spunând: Omul acesta îi convinge pe oameni să se închine lui Dumnezeu împotriva Legii. 14 Și când Pavel era gata să-și deschidă gura, Galion le-a spus iudeilor: Dacă ar fi vorba de răutate sau de desfrânare răutăcioasă, iudeilor, aș vrea să vă suport; 15 Dar dacă este vorba de cuvinte, de nume și de legea voastră, priviți la ea; căci nu voi fi judecător în astfel de chestiuni. 16 Și i-a izgonit de pe scaunul de judecată. 17 Atunci toți grecii l-au luat pe Sostene, conducătorul sinagogii, și l-au bătut înaintea scaunului de judecată. Iar lui Gallio nu i-a păsat nimic din acele lucruri. 18 După aceea, Pavel a rămas acolo încă o vreme, apoi s-a lăsat de frați și a plecat de acolo în Siria, și cu el Priscila și Aquila; şi-a tuns capul în Cenchrea, căci avea un jurământ. 19 Și a venit la Efes și i-a lăsat acolo; dar El însuși a intrat în sinagogă și a discutat cu iudeii. 20 Când i-au cerut să stea mai mult timp cu ei, el nu a consimțit; 21 Dar și-a luat rămas bun de la ei, spunând: „Trebuie să țin sărbătoarea aceasta care vine în Ierusalim; dar mă voi întoarce la voi, dacă vrea Dumnezeu. Și a plecat cu barca din Efes. 22 După ce a aterizat la Cezareea, s-a suit și a salutat biserica, și a coborât la Antiohia. 23 Și după ce a petrecut ceva timp acolo, a plecat și a trecut prin rânduială toată țara Galatiei și Frigiei, întărind pe toți ucenicii. 24 Și un iudeu, numit Apolo, născut în Alexandria, un om grăitor și puternic în Scripturi, a venit la Efes. 25 Omul acesta a fost instruit în calea Domnului; şi fiind fierbinte în duh, a vorbit şi a învăţat cu sârguinţă lucrurile Domnului, cunoscând numai botezul lui Ioan. 26 Și a început să vorbească cu îndrăzneală în sinagogă; pe care, auzind Aquila și Priscila, L-au luat la ei și i-au explicat mai desăvârșit calea lui Dumnezeu. 27 Și când a fost dispus să treacă în Ahaia, frații au scris, îndemnând pe ucenici să-L primească; care, când a venit, ia ajutat mult pe cei ce crezuseră prin har: 28 Căci el i-a convins cu putere pe iudei, și asta în mod public, arătând prin Scripturi că Isus este Hristos.

CAPITOLUL 18 1 După aceste lucruri, Pavel a plecat din Atena și a venit la Corint; 2 Și a găsit un iudeu numit Aquila, născut în Pont, venit de curând din Italia, împreună cu soția sa Priscila; (pentru că Claudius poruncise tuturor iudeilor să plece din Roma:) și a venit la ei. 3 Și fiindcă era de aceeași meșteșug, a rămas cu ei și a lucrat, căci prin ocupația lor erau făuritori de corturi. 4 Și stătea în sinagogă în fiecare sabat și convingea pe iudei și pe greci. 5 Și când Sila și Timoteu au venit din Macedonia, Pavel a fost strâns în duh și a mărturisit iudeilor că Isus este Hristos. 6 Și când ei s-au împotrivit și au hulit, el și-a scuturat hainele și le-a spus: Sângele vostru să fie peste capetele voastre; Sunt curat: de acum înainte voi merge la neamuri. 7 Și a plecat de acolo și a intrat în casa unui om, pe nume Justus, care se închina lui Dumnezeu, a cărui casă se lipește puternic de sinagogă. 8 Și Crispus, conducătorul sinagogii, a crezut în Domnul împreună cu toată casa lui; şi mulţi dintre corinteni, auzind, au crezut şi au fost botezaţi. 9 Atunci Domnul i-a spus lui Pavel noaptea printr-o vedenie: „ Nu te teme, ci vorbește și nu tace!” 10 Căci Eu sunt cu tine și nimeni nu se va pune asupra ta ca să-ți facă rău, căci am mult popor în această cetate.

CAPITOLUL 19 1 Și s-a întâmplat că, pe când Apolo era la Corint, Pavel, trecând prin hotarele de sus, a venit la Efes și a găsit niște ucenici, 2 El le-a zis: Aţi primit Duhul Sfânt de când aţi crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar n-am auzit dacă este vreun Duh Sfânt. 3 Iar el le-a zis: În ce aţi fost botezaţi? Iar ei au zis: La botezul lui Ioan. 4 Atunci Pavel a spus: „Ioan a botezat cu botezul pocăinței, spunând norodului să creadă în Cel ce va veni după El, adică în Hristos Isus. 5 Când au auzit acestea, au fost botezați în Numele Domnului Isus.

FAPTELE APOSTOLILOR

6 Și după ce Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; şi au vorbit în limbi şi au proorocit. 7 Și toți bărbații erau în jur de doisprezece. 8 Și a intrat în sinagogă și a vorbit cu îndrăzneală timp de trei luni, disputând și convingând lucrurile referitoare la Împărăția lui Dumnezeu. 9 Dar când diverșii s-au împietrit și nu au crezut, ci au vorbit de rău despre acea cale înaintea mulțimii, El s-a îndepărtat de ei și i-a despărțit pe ucenici, disputând zilnic în școala unui singur Tiran. 10 Și aceasta a continuat timp de doi ani; încât toţi cei ce locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, atât iudei cât şi greci. 11 Și Dumnezeu a făcut minuni deosebite prin mâinile lui Pavel: 12 Astfel că din trupul lui erau aduse bolnavilor batiste sau șorțuri, și bolile s-au îndepărtat de la ei și duhurile rele au ieșit din ele. 13 Atunci unii dintre iudeii vagabonzi, exorciști, au luat asupra lor să cheme pe cei ce aveau duhuri rele Numele Domnului Isus, zicând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl propovăduiește Pavel. 14 Și au fost șapte fii ai uneia Sceva, iudeu și căpetenia preoților, care au făcut așa. 15 Și duhul rău a răspuns și a zis: Îl cunosc pe Isus și îl cunosc pe Pavel; dar tu cine esti? 16 Și omul în care era duhul rău a sărit peste ei și i-a biruit și i-a biruit, astfel încât au fugit din casa aceea goi și răniți. 17 Și aceasta era cunoscută de toți iudeii și grecii care locuiau la Efes; și frica a căzut peste ei pe toți și numele Domnului Isus a fost mărit. 18 Și mulți care au crezut au venit și s-au mărturisit și și-au arătat faptele. 19 Mulţi dintre ei, care făceau artă curioasă, şi-au adus cărţile la un loc şi le-au ars înaintea tuturor oamenilor; şi le-au numărat preţul şi le-au găsit cincizeci de mii de arginţi. 20 Cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere și a biruit. 21 După ce s-au sfârşit aceste lucruri, Pavel a hotărât în duh, când a trecut prin Macedonia şi Ahaia, să meargă la Ierusalim, zicând: După ce voi fi acolo, trebuie să văd şi Roma. 22 A trimis deci în Macedonia pe doi dintre cei care-i slujeau, Timoteu și Erast; dar el însuşi a rămas în Asia un sezon. 23 Și în același timp, s-a ridicat o agitație nu mică în legătură cu acest drum. 24 Căci un om, numit Dimitrie, argintar, care făcea lăcaşe de argint Dianei, a adus un câştig nu mic meşterilor; 25 Pe care l-a chemat împreună cu lucrătorii de aceeași îndeletnicire, și a zis: Domnilor, voi știți că prin meșteșugul acesta avem bogăția noastră. 26 În plus, vedeți și auziți că nu numai la Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a abătut pe mulți oameni, spunând că nu sunt dumnezei cei făcuți de mână. 27 Așa că nu numai acest meșteșug al nostru este în primejdie să fie nimicit; dar și ca templul marii zeițe Diana să fie disprețuit și să fie distrusă măreția ei, căreia se închină toată Asia și lumea. 28 Și când au auzit aceste cuvinte, s-au plin de mânie și au strigat, zicând: Mare este Diana Efesenilor.

29 Și toată cetatea s-a umplut de confuzie; și, după ce i-au prins pe Gaius și pe Aristarh, bărbați ai Macedoniei, tovarășii de călătorie ai lui Pavel, s-au repezit împreună în teatru. 30 Și când Pavel a vrut să intre în popor, ucenicii nu l-au îngăduit. 31 Și unii dintre căpeteniile Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, rugându-l să nu se aventureze în teatru. 32 Unii au strigat deci una, iar alţii alta, căci adunarea era încurcată; și cea mai mare parte nu știau de ce s-au adunat. 33 Și l-au scos pe Alexandru din mulțime, iar iudeii l-au scos înainte. Și Alexandru a făcut semn cu mâna și ar fi vrut să-și apere poporului. 34 Dar când au știut că este iudeu, toți au strigat într-un glas cam două ore: „Mare este Diana Efesenilor”. 35 Și după ce a liniștit poporul, grătarul a spus: „Oameni din Efes, care este om care să nu știe că cetatea Efesenilor este un închinător al marii zeițe Diana și al chipului care a căzut din Jupiter? ? 36 Fiindcă deci că aceste lucruri nu pot fi spuse împotriva lor, trebuie să fiți liniștiți și să nu faceți nimic neplăcut. 37 Căci ați adus aici pe acești oameni, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici hulitori ai zeiței voastre. 38 De aceea, dacă Dimitrie și meșterii care sunt cu el au vreo chestiune împotriva cuiva, legea este deschisă și sunt adjuncți: să se judece unii pe alții. 39 Dar dacă întrebați ceva cu privire la alte chestiuni, acesta va fi hotărât într-o adunare legitimă. 40 Căci suntem în primejdie să fim chemați în discuție pentru tumultul din ziua de azi, nefiind nici o cauză prin care să dăm socoteală despre această întâlnire. 41 Și după ce a vorbit astfel, a dat afară adunarea. CAPITOLUL 20 1 Iar după ce s-a încetat tumultul, Pavel a chemat la el pe ucenici, i-a îmbrățișat și a plecat să meargă în Macedonia. 2 Și după ce a trecut peste acele părți și le-a îndemnat mult, a venit în Grecia, 3 Și acolo au rămas trei luni. Iar când iudeii l-au pus pândă, pe când era pe cale să plece în Siria, el a hotărât să se întoarcă prin Macedonia. 4 Și l-a însoțit în Asia Sopater din Berea; iar din Tesaloniceni, Aristarh și Secundus; și Gaius din Derbe și Timoteu; iar din Asia, Tychicus și Trophimus. 5 Aceștia care mergeau înainte au rămas pentru noi la Troa. 6 Și am plecat cu barca din Filipi după zilele azimelor și am venit la ei la Troa în cinci zile; unde am locuit șapte zile. 7 Și în prima zi a săptămânii, când ucenicii s-au adunat să frânge pâinea, Pavel le-a propovăduit, gata să plece mâine; și și-a continuat discursul până la miezul nopții. 8 Și erau multe luminițe în camera de sus, unde erau adunați. 9 Și ședea la fereastră un tânăr, pe nume Eutih, căzut întrun somn adânc; și pe când Pavel predica de mult, s-a abătut în somn și a căzut de la a treia pod și a fost ridicat mort. 10 Și Pavel a coborât și a căzut peste el și, îmbrățișându-l, a zis: Nu vă tulburați; căci viața lui este în el. 11 Atunci când s-a suit iarăși, a frânt pâinea, a mâncat și a vorbit mult, până la răsăritul zilei, așa a plecat. 12 Și l-au adus pe tânăr în viață și s-au mângâiat nu puțin.

FAPTELE APOSTOLILOR

CAPITOLUL 21

13 Și ne-am dus înainte la corabie și am plecat cu corabia la Assos, cu gândul să-l primim acolo pe Pavel; 14 Și când s-a întâlnit cu noi la Assos, l-am luat și am venit la Mitilene. 15 Și am navigat de acolo și am venit a doua zi peste Chios; iar a doua zi am ajuns la Samos și am rămas la Trogyllium; iar a doua zi am venit la Milet. 16 Căci Pavel hotărâse să navigheze pe la Efes, pentru că nu voia să petreacă timpul în Asia; căci s-a grăbit, dacă i-a fost cu putință, să fie la Ierusalim în ziua Cincizecimii. 17 Și din Milet a trimis la Efes și a chemat pe bătrânii Bisericii. 18 Și când au venit la El, el le-a zis: „Știți, din prima zi în care am venit în Asia, cum am fost cu voi în toate timpurile, 19 Slujind Domnului cu toată smerenia minții și cu multe lacrimi și ispite, care mi s-au întâmplat prin pândirea iudeilor; 20 Și cum nu am reținut nimic din ceea ce vă era de folos, ci v-am arătat și v-am învățat public și din casă în casă, 21 Mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor, pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22 Și acum, iată, mă duc legat cu duhul la Ierusalim, fără să știu ce se vor întâmpla acolo; 23 Cu excepția faptului că Duhul Sfânt mărturisește în fiecare oraș, spunând că legăturile și necazurile mă stăpânesc. 24 Dar nimic din aceste lucruri nu mă mișcă și nici nu-mi socotesc viața mea dragă, ca să-mi închei calea cu bucurie și slujirea pe care am primit-o de la Domnul Isus, de a mărturisi Evanghelia harului lui Dumnezeu. . 25 Și acum, iată, știu că voi toți, printre care m-am dus propovăduind Împărăția lui Dumnezeu, nu veți mai vedea fața mea. 26 De aceea vă iau să mărturisiți astăzi că sunt curat de sângele tuturor oamenilor. 27 Căci nu m-am ferit să vă spun tot sfatul lui Dumnezeu. 28 Luați seama deci la voi înșivă și la toată turma, peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să hrăniți Biserica lui Dumnezeu, pe care a cumpărat-o cu propriul Său sânge. 29 Căci știu aceasta că, după plecarea mea, vor intra în mijlocul vostru lupi înfricoșați, care nu vor cruța turma. 30 De asemenea, de la voi înșivă se vor ridica oameni care vorbesc lucruri rele, ca să atragă ucenici după ei. 31 De aceea vegheați și amintiți-vă că în trei ani nu am încetat să-i avertizez pe fiecare noapte și zi cu lacrimi. 32 Și acum, fraților, vă recomand lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea o moștenire între toți cei sfințiți. 33 N-am poftit nimănui la argint, la aur sau la haine. 34 Da, voi înșivă știți că aceste mâini au slujit nevoilor mele și celor care erau cu mine. 35 V-am arătat toate lucrurile că, muncind astfel, trebuie să-i sprijiniți pe cei slabi și să vă amintiți cuvintele Domnului Isus, cum a spus: „ Este mai binecuvântat să dai decât să primești”. 36 Și după ce a vorbit astfel, a îngenuncheat și s-a rugat cu toți. 37 Și toți au plâns puternic și au căzut pe gâtul lui Pavel și l-au sărutat, 38 Întristându-se mai ales pentru cuvintele pe care le-a spus, ca să nu-I mai vadă faţa. Și l-au însoțit la corabie.

1 Și s-a întâmplat că, după ce ne-am luat de la ei și am dat drumul, am venit cu un drum drept la Coos și, a doua zi, la Rodos și de acolo la Patara. 2 Și găsind o corabie care naviga spre Fenicia, ne-am urcat și am pornit. 3 Când am descoperit Ciprul, l-am lăsat pe mâna stângă și am navigat în Siria și am aterizat la Tir; căci acolo corabia trebuia să-și descarce povara. 4 Și, găsind ucenici, am rămas acolo șapte zile; care au zis lui Pavel prin Duhul să nu se suie la Ierusalim. 5 Și după ce am împlinit acele zile, am plecat și am plecat; și toți ne-au adus pe drumul nostru, cu nevestele și copiii, până am ieșit din cetate; și ne-am îngenuncheat pe țărm și ne-am rugat. 6 Și, după ce ne-am lăsat unii de alții, ne-am luat pe corabie; și s-au întors din nou acasă. 7 După ce am terminat drumul din Tir, am venit la Ptolemaida și am salutat frații și am rămas într-o zi cu ei. 8 A doua zi, noi, cei din cealaltă parte a lui Pavel, am plecat și am ajuns la Cezareea; și am intrat în casa lui Filip, evanghelistul, care era unul dintre cei șapte; și a locuit cu el. 9 Și același bărbat avea patru fiice, fecioare, care proroceau. 10 Și, pe când am rămas acolo multe zile, s-a coborât din Iudeea un profet, numit Agabus. 11 Și când a venit la noi, a luat brâul lui Pavel și și-a legat mâinile și picioarele, și a zis: Așa spune Duhul Sfânt: Așa vor lega iudeii din Ierusalim pe omul care stăpânește acest brâu și-l vor da mâinile neamurilor. 12 Și când am auzit aceste lucruri, atât noi, cât și cei din acel loc, l-am rugat să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: Ce vrei să plângi și să-mi frângi inima? căci sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor la Ierusalim pentru Numele Domnului Isus. 14 Și când n-a vrut să se convingă, am încetat și am zis: Să se facă voia Domnului. 15 După acele zile, ne-am luat trăsurile și ne-am suit la Ierusalim. 16 Au mers cu noi și unii dintre ucenicii din Cezareea și au adus cu ei pe un Mnason din Cipru, un ucenic bătrân, la care să găzduim. 17 Și când am ajuns la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. 18 Și a doua zi, Pavel a intrat cu noi la Iacov; și toți bătrânii au fost prezenți. 19 Și, după ce i-a salutat, a spus în mod deosebit ce lucruri făcuse Dumnezeu între neamuri prin slujba Sa. 20 Iar când au auzit, au proslăvit pe Domnul și i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei sunt care cred; și toți sunt zeloși de lege: 21 Și ei sunt înștiințați despre tine că îi înveți pe toți iudeii care sunt printre neamuri să-l părăsească pe Moise, spunând că nu trebuie să-și circumcidă copiii și să nu umble după obiceiuri. 22 Ce este deci? mulţimea trebuie să se adună, căci vor auzi că ai venit. 23 Fă deci ceea ce îți spunem: Avem patru bărbați care au făcut un jurământ asupra lor; 24 Ei ia și curățește-te cu ei și fii în sarcina lor, ca să-și radă capul; și toți să știe că acele lucruri despre care au fost

FAPTELE APOSTOLILOR

informați despre tine, nu sunt nimic; dar că şi tu însuţi umbli ordonat şi păzeşti legea. 25 În ceea ce privește Neamurile care cred, am scris și am ajuns la concluzia că ei nu păzesc așa ceva, decât doar că se feresc de lucrurile jertfite idolilor și de sânge, și de sugrumați și de curvie. 26 Atunci Pavel i-a luat pe bărbați și a doua zi, purificându-se cu ei, a intrat în templu, ca să arate împlinirea zilelor curățirii, până când va fi adusă o jertfă pentru fiecare dintre ei. 27 Și când cele șapte zile erau aproape de sfârșit, iudeii care erau din Asia, când L-au văzut în templu, au stârnit tot poporul și și-au pus mâinile peste el, 28 Strigând: Oameni Israeliți, ajutați: Acesta este omul care îi învață pe toți oamenii peste tot împotriva poporului, a legii și a locului acesta; 29 (Căci mai înainte văzuseră împreună cu el în cetate pe Trofim, un Efesan, pe care credeau că Pavel l-a adus în templu.) 30 Și toată cetatea s-a zguduit și poporul a alergat împreună; au luat pe Pavel și l-au scos din templu; și îndată ușile au fost închise. 31 Și pe când se gândeau să-l omoare, căpetenia cetei a venit vestea că tot Ierusalimul era în tumult. 32 Care au luat îndată soldați și sutași și au alergat la ei; 33 Atunci căpitanul s-a apropiat, l-a luat și a poruncit să fie legat cu două lanțuri; și a cerut cine este și ce a făcut. 34 Și unii strigau una, alții alta, în mulțime; și când nu putea cunoaște certitudinea tumultului, a poruncit să fie dus în castel. 35 Și când a ajuns pe scări, așa s-a întâmplat că a fost născut din soldați pentru violența poporului. 36 Căci mulțimea poporului mergea după, strigând: Pleacă cu el! 37 Și când Pavel urma să fie dus în castel, a zis căpitanului: „Pot să-ți vorbesc?” Cine a zis: Poți vorbi greacă? 38 Nu ești tu acel egiptean, care înainte de aceste zile a stârnit o gălăgie și a scos în pustie patru mii de oameni ucigași? 39 Dar Pavel a zis: „Eu sunt un iudeu din Tars, o cetate din Cilicia, un cetăţean al unei cetăţi nenorocite; 40 Și după ce i-a dat permisiunea, Pavel a stat pe scări și a făcut semn cu mâna oamenilor. Și când s-a făcut o mare tăcere, le-a vorbit în limba ebraică, zicând:

6 Și s-a întâmplat că, pe când mă îndreptam și mă apropiam de Damasc, pe la amiază, deodată a strălucit din cer o mare lumină în jurul meu. 7 Și am căzut la pământ și am auzit un glas care îmi spunea: „ Saule, Saule, de ce mă prigonești? 8 Și i-am răspuns: Cine ești, Doamne? Iar el mi-a spus: Eu sunt Iisus din Nazaret, pe care îl prigoneşti. 9 Și cei ce erau cu mine au văzut într-adevăr lumina și s-au înspăimântat; dar nu au auzit glasul celui care mi-a vorbit. 10 Și am zis: Ce să fac, Doamne? Şi Domnul mi-a zis: Scoală-te şi du-te în Damasc; și acolo ți se va spune despre toate lucrurile pe care ți-au fost rânduite să le faci. 11 Și când nu puteam vedea pentru slava acelei lumini, fiind condus de mâna celor ce erau cu mine, am intrat în Damasc. 12 Și un Anania, un om evlavios după lege, care avea o bună veste despre toți iudeii care locuiau acolo, 13 A venit la mine și a stat și mi-a spus: Frate Saul, primește-ți vederea. Și în aceeași oră m-am uitat la el. 14 Și el a spus: Dumnezeul părinților noștri te-a ales, ca să cunoști voia Lui și să vezi pe Cel Drept și să auzi glasul gurii lui. 15 Căci tu vei fi martor pentru toți oamenii a ceea ce ai văzut și ai auzit. 16 Și acum de ce întârzii? ridică-te și fii botezat și spală-ți păcatele, chemând numele Domnului. 17 Și s-a întâmplat că, când m-am întors la Ierusalim, chiar în timp ce mă rugam în templu, eram în transă; 18 Și l-am văzut zicându-mi: Grăbește-te și ieși repede din Ierusalim, căci ei nu vor primi mărturia ta despre mine. 19 Și am zis: Doamne, ei știu că i-am întemnițat și i-am bătut în fiecare sinagogă pe cei ce credeau în Tine; 20 Și când s-a vărsat sângele mucenicului tău Ștefan, am stat și eu lângă moartea lui, am fost de acord cu moartea lui și am păzit hainele celor ce l-au ucis. 21 Și el mi-a spus: Pleacă, căci te voi trimite departe la Neamuri. 22 Și l-au ascultat cuvântul acesta, apoi și-au înălțat glasul și au zis: Îndepărtează-l pe un astfel de om de pe pământ, căci nu se cuvine să trăiască. 23 Și când ei strigau, și-au aruncat hainele și au aruncat praf în văzduh, 24 Căpitanul a poruncit să fie adus în castel și a poruncit să fie cercetat prin biciuire; ca să știe de ce au strigat așa împotriva lui. 25 Și în timp ce l-au legat cu curele, Pavel a zis sutașului care stătea lângă: Ți-e îngăduit să biciuiești un om care este roman și necondamnat? 26 Când a auzit sutașul, s-a dus și a spus căpitanului, zicând: Ia grijă ce faci, căci omul acesta este roman. 27 Atunci căpitanul a venit și i-a zis: Spune-mi, ești roman? El a spus: Da. 28 Iar căpitanul a răspuns: „Cu o sumă mare am obţinut această libertate. Și Pavel a spus: Dar eu m-am născut liber. 29 Atunci s-au îndepărtat îndată de cel ce ar fi trebuit să-l cerceteze; și căpitanul s-a înspăimântat, după ce a știut că este roman și pentru că îl legase. 30 A doua zi, pentru că ar fi vrut să cunoască siguranța pentru care a fost acuzat de iudei, l-a dezlegat din legăturile lui și a poruncit preoților cei mai de seamă și întregului sobor al lor să se înfățișeze; și a adus pe Pavel jos și l-a pus înaintea lor.

CAPITOLUL 22 1 Oameni, frați și părinți, ascultați apărarea mea pe care vi o fac acum. 2 (Și când au auzit că le vorbea în limba ebraică, au păstrat cu atât mai multă tăcere, iar el a zis:) 3 Sunt cu adevărat un om evreu, născut în Tars, o cetate din Cilicia, dar crescut în această cetate la picioarele lui Gamaliel, și am învățat după modul desăvârșit al legii părinților și am fost zelos pentru Doamne, așa cum sunteți cu toții în această zi. 4 Și am persecutat această cale până la moarte, legând și trimițând în închisori atât bărbați, cât și femei. 5 După cum mărturisește și mie și marele preot și toată starea bătrânilor; de la care am primit scrisori către frați și am mers la Damasc, ca să aduc la Ierusalim pe cei legați acolo, ca să fie pedepsiți.

FAPTELE APOSTOLILOR

CAPITOLUL 23

22 Atunci căpitanul a lăsat pe tânăr să plece și i-a poruncit: „Vezi să nu spui nimănui că mi-ai arătat aceste lucruri”. 23 Și a chemat la el doi sutași, zicând: Pregătiți două sute de soldați să meargă la Cezareea și șaptezeci de călăreți și două sute de lăncitori, la ceasul al treilea al nopții; 24 Și dă-le animale, ca să-l așeze pe Pavel și să-l aducă în siguranță la guvernatorul Felix. 25 Și a scris o scrisoare în felul acesta: 26 Claudius Lisias, domnului guvernator, Felix, îi trimite un salut. 27 Omul acesta a fost luat dintre iudei și ar fi trebuit să fie ucis de ei; 28 Și când aș fi știut cauza pentru care l-au acuzat, l-am scos în consiliul lor. 29 Pe care l-am văzut că era acuzat de chestiuni legate de legea lor, dar că nu are nimic demn de moarte sau de legături. 30 Și când mi s-a spus că iudeii au pus pândă pe om, am trimis îndată la tine și am poruncit și acuzatorilor săi să spună înaintea ta ce au împotriva lui. Adio. 31 Atunci soldații, după cum li s-a poruncit, l-au luat pe Pavel și l-au adus noaptea la Antipatris. 32 A doua zi, au lăsat călăreții să meargă cu el și s-au întors la castel. 33 Care, când au venit la Cezareea și au dat epistola guvernatorului, i-au prezentat și pe Pavel înaintea lui. 34 Iar guvernatorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce provincie este. Și când a înțeles că este din Cilicia; 35 Te voi asculta, a spus el, când vor veni și acuzatorii tăi. Și a poruncit să fie păstrat în sala de judecată a lui Irod.

1 Și Pavel, privind cu stăruință la Sinod, a zis: Fraților, am trăit cu toată conștiința bună înaintea lui Dumnezeu până în ziua de azi. 2 Și marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească în gură. 3 Atunci Pavel i-a zis: „Dumnezeu te va lovi, zid albit; 4 Iar cei ce stăteau acolo au zis: Ocăreşti tu pe marele preot al lui Dumnezeu? 5 Atunci Pavel a zis: „Nu știam, fraților, că el este marele preot, căci este scris: „Să nu vorbești de rău pe conducătorul poporului tău”. 6 Dar când Pavel a înțeles că o parte erau saduchei, iar cealaltă farisei, a strigat în Sined: „Fraților, eu sunt fariseu, fiul unui fariseu; din nădejdea și învierea morților sunt chemat. în cauză. 7 Și după ce a spus acestea, s-a ridicat o neînțelegere între farisei și saduchei și mulțimea s-a împărțit. 8 Căci saducheii spun că nu este înviere, nici înger, nici duh; dar fariseii mărturisesc pe amândouă. 9 Și s-a ridicat un strigăt mare; și cărturarii din partea fariseilor s-au ridicat și s-au certat, zicând: Nu găsim niciun rău în omul acesta; dar dacă i-a vorbit un duh sau un înger, să nu luptăm împotriva Dumnezeu. 10 Iar când s-a stârnit o mare neînțelegere, căpitanul, temându-se că Pavel nu ar fi fost smuls în bucăți, a poruncit soldaților să coboare și să-l ia cu forța din mijlocul lor și să-l aducă în castel. 11 Și în noaptea care a urmat Domnul a stat lângă el și i-a zis: Îndrăznește, Pavel, căci după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, așa trebuie să mărturisești și la Roma. 12 Și când s-a făcut ziuă, unii dintre iudei s-au adunat și sau legat sub un blestem, spunând că nu vor mânca și nici nu vor bea până nu vor ucide pe Pavel. 13 Și erau mai mult de patruzeci de cei care făcuseră această conspirație. 14 Și au venit la preoții cei mai de seamă și la bătrâni și au zis: „Ne-am legat de un mare blestem, să nu mâncăm nimic până nu-l vom ucide pe Pavel. 15 Acum, deci, voi, împreună cu soborul, spuneți căpitanului principal că mâine să-l coboare la voi, ca și cum ați căuta ceva mai desăvârșit despre el; și noi, sau oricând se apropie, suntem gata să-l omorâm. 16 Și fiul surorii lui Pavel a auzit de pândările lor, s-a dus și a intrat în castel și i-a spus lui Pavel. 17 Atunci Pavel a chemat la el pe unul dintre sutași și a zis: Aduceți-l pe acest tânăr la căpetenia căpeteniei, căci are ceva să-i spună. 18 Așa că l-a luat și l-a dus la căpitanul șef și a zis: Pavel, prizonierul, m-a chemat la el și m-a rugat să aduc la tine acest tânăr, care are ceva să-ți spună. 19 Atunci căpitanul l-a luat de mână și s-a dus cu el deoparte și l-a întrebat: Ce ai să-mi spui? 20 Iar el a spus: Iudeii s-au înțeles să-ți dorească ca mâine să-l cobori pe Pavel în sinod, de parcă l-ar întreba ceva mai desăvârșit. 21 Dar nu te supune lor, căci din ei îl pândesc mai mult de patruzeci de bărbați, care s-au legat cu un jurământ că nici nu vor mânca și nici nu vor bea până nu-l vor ucide; și acum sunt gata, caut o promisiune de la tine.

CAPITOLUL 24 1 După cinci zile, marele preot Anania s-a pogorât cu bătrânii și cu un orator numit Tertul, care a înștiințat guvernatorul împotriva lui Pavel. 2 Și când a fost chemat, Tertul a început să-l acuze, zicând: Văzând că prin tine ne bucurăm de o mare liniște și că fapte foarte vrednice sunt făcute acestui neam prin providența ta, 3 Îl primim mereu, și în toate locurile, preanobilul Felix, cu toată recunoștința. 4 Cu toate acestea, ca să nu fiu mai obositor cu tine, te rog să ne auzi câteva cuvinte despre clemența ta. 5 Căci noi l-am găsit pe acest om un om de ciumă și un motor de răzvrătire între toți iudeii din lume și un conducător al sectei Nazarineenilor. 6 Care, de asemenea, a căutat să pângărească Templul, pe care l-am luat și am vrut să-l judecăm după legea noastră. 7 Dar căpitanul Lisias a venit peste noi și l-a luat cu mare violență din mâinile noastre, 8 Poruncindu-le acuzatorilor săi să vină la tine; cercetând pe care tu însuți poți cunoaște toate aceste lucruri de care Îl acuzăm. 9 Și iudeii au încuviințat, spunând că acestea sunt așa. 10 Atunci Pavel, după ce guvernatorul i-a făcut semn să vorbească, a răspuns: Pentru că știu că ai fost de mulți ani judecător al acestui neam, cu atât mai voios răspund pentru mine: 11 Pentru că să înțelegi că au mai fost doar douăsprezece zile de când m-am suit la Ierusalim ca să mă închin.

FAPTELE APOSTOLILOR

12 Și nici nu m-au găsit în templu disputând cu nimeni, nici ridicând poporul, nici în sinagogi, nici în cetate; 13 Nici ei nu pot dovedi lucrurile de care mă acuză acum. 14 Dar aceasta îți mărturisesc că după calea pe care ei o numesc erezie, așa mă închin Dumnezeului părinților mei, crezând în toate lucrurile scrise în lege și în profeți: 15 Și să aibă nădejde în Dumnezeu, pe care ei înșiși o îngăduie, că va fi o înviere a morților, atât a celor drepți, cât și a celor nedrepți. 16 Și aici mă exersez să am mereu o conștiință lipsită de greșeală față de Dumnezeu și față de oameni. 17 După mulți ani, am venit să aduc pomană națiunii mele și daruri. 18 Atunci unii iudei din Asia m-au găsit curățit în templu, nici cu mulțime, nici cu tumult. 19 Cine ar fi trebuit să fie aici înaintea ta și să se opună, dacă ar fi avut ceva împotriva mea. 20 Sau să zică aceștia de aici, dacă au găsit vreo faptă de rău în mine, în timp ce stăteam înaintea Sinodului, 21 Cu excepția acestui glas unic, pentru care am strigat stând în mijlocul lor: În privința învierii morților, sunt chemat de voi astăzi. 22 Și când Felix a auzit aceste lucruri, având cunoștințe mai desăvârșite despre calea aceea, le-a amânat și a zis: Când se va coborî căpitanul Lisias, voi cunoaște cele mai multe lucruri ale voastre. 23 Și a poruncit unui sutaș să-l păzească pe Pavel și să-i dea libertate și să nu interzică niciunuia dintre cunoscuții lui să slujească sau să vină la el. 24 După câteva zile, când Felix a venit cu nevasta sa Drusila, care era iudeică, a trimis după Pavel și l-a auzit despre credința în Hristos. 25 Și pe când el a gândit despre neprihănire, cumpătare și judecată care va veni, Felix s-a cutremurat și a răspuns: Du-te pentru această dată; când voi avea un anotimp convenabil, te voi chema. 26 De asemenea, nădăjduia că i se vor da bani de la Pavel, ca să-l poată dezlega; 27 Dar după doi ani, Porcius Festus a intrat în odaia lui Felix; iar Felix, voind să arate o plăcere iudeilor, l-a lăsat pe Pavel legat.

8 În timp ce el răspundea pentru el însuși: Nici împotriva legii iudeilor, nici împotriva templului, nici împotriva Cezarului, n-am greșit cu nimic. 9 Dar Festus, voind să facă iudeilor o plăcere, a răspuns lui Pavel și a zis: „Vrei să te sui la Ierusalim și să fii judecat acolo înaintea mea pentru aceste lucruri? 10 Atunci Pavel a zis: „Eu stau la scaunul de judecată al Cezarului, unde ar trebui să fiu judecat; nu le-am greșit iudeilor, așa cum știi bine. 11 Căci dacă sunt un păcătos sau am săvârșit ceva demn de moarte, nu refuz să mor; Fac apel la Cezar. 12 Atunci Festus, după ce s-a vorbit cu Sinodul, a răspuns: Ai apelat la Cezar? la Cezar te vei duce. 13 După câteva zile, regele Agripa și Bernice au venit la Cezareea să-l salute pe Festus. 14 Și după ce au fost acolo multe zile, Festus a spus regelui pricina lui Pavel, spunând: „A rămas un om în legături de Felix; 15 Despre care, când eram la Ierusalim, preoții cei mai de seamă și bătrânii iudeilor m-au informat, dorind să i se judece. 16 Căruia le-am răspuns: „Nu este obiceiul romanilor să elibereze pe cineva să moară, înainte ca cel acuzat să aibă acuzatorii față în față și să aibă permisiunea să răspundă el însuși cu privire la crima făcută împotriva lui. 17 De aceea, când au venit ei aici, m-am așezat pe scaunul de judecată fără nicio întârziere a doua zi și am poruncit ca omul să fie scos. 18 Împotriva cărora, când acuzatorii s-au ridicat, nu au adus nicio acuzație de lucruri pe care le presupuneam eu: 19 Dar aveau anumite întrebări împotriva lui cu privire la propria lor superstiție și la un singur Isus, care era mort, despre care Pavel spunea că este viu. 20 Și pentru că mă îndoiam de un asemenea fel de întrebări, l-am întrebat dacă va merge la Ierusalim și acolo să fie judecat cu privire la aceste lucruri. 21 Dar când Pavel a cerut să fie păstrat pentru ascultarea lui Augustus, am poruncit să fie păstrat până îl voi trimite la Cezar. 22 Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aș vrea să-l ascult și eu însumi. Mâine, zise el, îl vei auzi. 23 Și a doua zi, când au venit Agripa și Bernice, cu mare fast, și au intrat în locul audierii, împreună cu căpeteniile și căpeteniile cetății, la porunca lui Festus a fost scos Pavel. 24 Și Festus a spus: Împăratul Agripa și toți oamenii care sunt aici cu noi, vedeți pe acest om, despre care toată mulțimea iudeilor s-a purtat cu mine, atât la Ierusalim, cât și aici, strigând că nu trebuie să facă. mai trăiesc. 25 Dar când am aflat că nu a săvârșit nimic vrednic de moarte și că el însuși a apelat la Augustus, m-am hotărât să-l trimit. 26 Despre care nu am nimic sigur să-i scriu domnului meu. De aceea l-am adus înaintea ta și mai ales înaintea ta, o, rege Agripa, ca, după ce am examinat, să am ceva de scris. 27 Căci mi se pare nerezonabil să trimiți un prizonier și nu să însemnăm crimele comise împotriva lui.

CAPITOLUL 25 1 Când Festus a venit în provincie, după trei zile s-a suit din Cezareea la Ierusalim. 2 Atunci marele preot și căpetenia iudeilor l-au înștiințat împotriva lui Pavel și l-au rugat: 3 Și a cerut favoare împotriva lui, ca să-l trimită la Ierusalim, punând pândă în cale ca să-l omoare. 4 Dar Festus a răspuns că Pavel va fi ținut la Cezareea și că el însuși va pleca în curând acolo. 5 De aceea, a spus el, care dintre voi este în stare, să coboare cu mine și să-l acuze pe acest om, dacă este vreo răutate în el. 6 După ce a stat printre ei mai mult de zece zile, s-a coborât la Cezareea; iar a doua zi, stând pe scaunul de judecată, a poruncit să fie adus lui Pavel. 7 Iar când a venit el, iudeii care coborau din Ierusalim au stat de jur împrejur și au făcut împotriva lui Pavel plângeri multe și grele, pe care nu le-au putut dovedi.

CAPITOLUL 26 1 Atunci Agripa i-a spus lui Pavel: Ți este îngăduit să vorbești pentru tine însuți. Atunci Pavel a întins mâna și a răspuns pentru sine:

FAPTELE APOSTOLILOR

2 Mă consider fericit, rege Agripa, pentru că astăzi voi răspunde pentru mine în fața ta despre toate lucrurile de care sunt acuzat de iudei: 3 Mai ales că știu că ești priceput în toate obiceiurile și întrebările care sunt printre iudei; de aceea te rog să mă asculți cu răbdare. 4 Modul meu de viață din tinerețea mea, care a fost la început printre neamul meu la Ierusalim, cunosc toți iudeii; 5 Care m-au cunoscut de la început, dacă ar mărturisi că, după cea mai îngustă sectă a religiei noastre, am trăit un fariseu. 6 Și acum stau în picioare și sunt judecat pentru speranța făgăduinței făcute de Dumnezeu părinților noștri: 7 La care promisiunea, cele douăsprezece seminții ale noastre, slujind pe loc lui Dumnezeu zi și noapte, speră să vină. Din cauza asta, rege Agripa, sunt acuzat de iudei. 8 De ce ar trebui să fie considerat un lucru incredibil pentru tine, ca Dumnezeu să învieze morții? 9 M-am gândit într-adevăr cu mine că trebuie să fac multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. 10 Ceea ce am făcut și eu în Ierusalim; și pe mulți dintre sfinți i-am închis în temniță, după ce am primit putere de la preoții cei mai de seamă; şi când au fost omorâţi, mi-am dat glasul împotriva lor. 11 Și i-am pedepsit adesea în fiecare sinagogă și i-am silit să hule; și fiind extrem de nebun împotriva lor, i-am persecutat până și în cetăți străine. 12 Atunci, pe când mergeam la Damasc cu autoritate și însărcinare de la preoții cei mai de seamă, 13 La amiază, rege, am văzut pe cale o lumină din cer, mai presus de strălucirea soarelui, strălucind în jurul meu și pe cei ce mergeau cu mine. 14 Și când am căzut cu toții la pământ, am auzit un glas care îmi vorbea și zicea în limba ebraică: Saule, Saule, de ce mă prigonești? îți este greu să dai cu piciorul împotriva înțepăturilor. 15 Și am zis: Cine ești, Doamne? Iar el a spus: Eu sunt Iisus, pe care îl prigoneşti. 16 Dar ridică-te și stai pe picioarele tale, căci ți s-a arătat în acest scop, ca să te fac un slujitor și un martor atât pentru aceste lucruri pe care le-ai văzut, cât și pentru acele lucruri în care ți-o voi arăta; 17 Eliberându-te de popor și de neamuri, la care acum te trimit, 18 Să le deschidă ochii și să-i întoarcă de la întuneric la lumină și de la puterea lui Satana la Dumnezeu, ca să primească iertarea păcatelor și moștenire printre cei care sunt sfințiți prin credința care este în mine. 19 Atunci, rege Agripa, n-am fost neascultător de vedenia cerească; 20 Dar le-a arătat mai întâi celor din Damasc și din Ierusalim și prin toate ținuturile Iudeii și apoi neamurilor că se vor pocăi și să se întoarcă la Dumnezeu și să facă fapte potrivite pentru pocăință. 21 Din cauza aceasta, iudeii m-au prins în templu și au mers să mă omoare. 22 Așadar, căutând ajutorul lui Dumnezeu, am continuat până în ziua de azi, dând mărturie atât celor mici, cât și celor mari, și nu spun altceva decât cele despre care profeții și Moise au spus că vor veni: 23 Pentru ca Hristos să sufere și să fie cel dintâi care să învie din morți și să arate lumină poporului și neamurilor.

24 Şi pe când vorbea el însuşi astfel, Festus a zis cu glas tare: „Pavel, eşti rătăcit; multă învăţătură te înnebuneşte. 25 Dar el a spus: Eu nu sunt nebun, preanobilul Festus; ci rostește cuvintele adevărului și trebării. 26 Căci împăratul știe despre aceste lucruri și înaintea căruia și eu vorbesc în mod liber; căci sunt convins că nimic din aceste lucruri nu îi este ascuns; căci lucrul acesta nu s-a făcut într-un colț. 27 Regele Agripa, crezi tu în prooroci? Știu că tu crezi. 28 Atunci Agripa a zis lui Pavel: Aproape că mă convingi să fiu creștin. 29 Și Pavel a zis: „Aș vrea să fie Dumnezeu ca nu numai tu, ci și toți cei ce mă ascultă astăzi, să fii aproape și cu totul așa cum sunt eu, cu excepția acestor legături. 30 Și după ce a vorbit astfel, împăratul s-a sculat și guvernatorul și Bernice și cei ce stăteau cu ei: 31 Și când s-au îndepărtat, au vorbit între ei, zicând: Omul acesta nu face nimic vrednic de moarte sau de legături. 32 Atunci Agripa a zis lui Festus: Omul acesta ar fi putut fi eliberat, dacă nu ar fi apelat la Cezar. CAPITOLUL 27 1 Și când s-a hotărât că vom naviga în Italia, au dat pe Pavel și pe alți prizonieri unuia numit Iulius, sutaș din trupa lui Augustus. 2 Și intrând într-o corabie a Adramitiului, am pornit, cu scopul de a naviga pe coastele Asiei; un Aristarh, un macedonean din Tesalonic, fiind cu noi. 3 Și a doua zi ne-am atins de Sidon. Iar Iulius l-a rugat pe Pavel cu bunăvoință și i-a dat libertatea să meargă la prietenii săi pentru a se înviora. 4 Și după ce am pornit de acolo, am navigat pe sub Cipru, pentru că vânturile erau contrare. 5 După ce am navigat peste marea Ciliciei și a Pamfiliei, am ajuns la Mira, o cetate a Liciei. 6 Și acolo sutașul a găsit o corabie din Alexandria care naviga în Italia; si ne-a pus acolo. 7 Și, după ce am navigat încet multe zile, și de-abia am ajuns în fața lui Cnid, vântul nu ne-a îndurat, am navigat sub Creta, în fața Salmonei; 8 Și, trecând cu greu de ea, a ajuns într-un loc care se numește Paradisurile frumoase; aproape de unde era cetatea Lasea. 9 Când s-a petrecut mult timp și când navigarea era acum primejdioasă, pentru că postul deja trecuse, Pavel i-a îndemnat: 10 Și le-a spus: Domnilor, înțeleg că această călătorie va fi cu vătămare și multă pagubă, nu numai încărcării și navei, ci și vieților noastre. 11 Cu toate acestea, sutașul a crezut pe stăpân și pe stăpânul corăbiei, mai mult decât în cele spuse de Pavel. 12 Și pentru că portul nu era comod să ierni, cea mai mare parte a sfătuit să plece și de acolo, dacă în vreun fel ar putea ajunge la Fenicia și acolo să ierne; care este un refugiu al Cretei și se întinde spre sud-vest și nord-vest. 13 Și când vântul de miazăzi a suflat încet, crezând că și-au atins scopul, slăbindu-se de acolo, au navigat aproape de Creta. 14 Dar nu după mult timp s-a ridicat împotriva lui un vânt furtunos, numit Euroclidon.

FAPTELE APOSTOLILOR

15 Și când corabia a fost prinsă și nu a putut suporta vântul, am lăsat-o să conducă. 16 Și alergând pe sub o anumită insulă, care se numește Clauda, am avut multă treabă să ajungem cu barca; 17 Pe care, după ce le-au luat, au folosit ajutoare, încingând corabia; şi, temându-se să nu cadă în nisipurile mişcătoare, s-au împins cu pânzele şi astfel au fost împinşi. 18 Și noi, fiind zdrobiți de furtună, a doua zi au luminat corabia; 19 Și a treia zi am aruncat cu mâinile noastre lăcașul corăbiei. 20 Și când nici soarele, nici stelele nu s-au arătat în multe zile și ne-a abătut o furtună nu mică, atunci toată nădejdea că vom fi mântuiți a fost îndepărtată. 21 Dar, după o lungă abstinență, Pavel a stat în mijlocul lor și a zis: Domnilor, ar fi trebuit să mă ascultați și să nu fiți dezlegat din Creta și să câștigați această vătămare și pierdere. 22 Și acum vă îndemn să fiți îndrăzneți, căci nu va fi nici o pierdere a vieții nimănui printre voi, decât a corabia. 23 Căci în noaptea aceasta a stat lângă mine îngerul lui Dumnezeu, al căruia sunt și căruia îi slujesc, 24 Zicând: Nu te teme, Pavel; trebuie să fii adus înaintea Cezarului și, iată, Dumnezeu ți-a dat pe toți cei care navighează cu tine. 25 De aceea, domnilor, îndrăzniți-vă, căci eu cred pe Dumnezeu, că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26 Cu toate acestea, trebuie să fim aruncați pe o anumită insulă. 27 Dar când a venit noaptea a paisprezecea, când eram mânați în sus și în jos în Adria, pe la miezul nopții, corăbierii au socotit că se apropiau de vreo țară; 28 Și au sunat și au găsit douăzeci de brațe; 29 Atunci, temându-ne să nu cădem pe stânci, au aruncat patru ancore din pupa și au dorit ziua. 30 Și pe când marinarii erau gata să fugă din corabie, când au coborât barca în mare, sub culoare, ca și cum ar fi aruncat ancorele din corabia anterioră, 31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: Dacă aceștia nu rămân în corabie, nu puteți fi mântuiți. 32 Atunci soldații au tăiat funiile corăbiei și au lăsat-o să cadă. 33 Și, pe când se întorcea ziua, Pavel i-a rugat pe toți să ia de mâncare, zicând: „Aceasta este a paisprezecea zi în care ați întârziat și ați postit, fără să luați nimic. 34 De aceea vă rog să luați ceva de mâncare, căci aceasta este pentru sănătatea voastră, căci nu va cădea niciun păr din capul niciunuia dintre voi. 35 După ce a vorbit astfel, a luat pâine și a mulțumit lui Dumnezeu în fața tuturor; și după ce a frânt-o, a început să mănânce. 36 Atunci toți s-au înveselit și au luat și ceva de carne. 37 Și în total eram în corabie două sute șaizeci și șaisprezece suflete. 38 Și după ce au mâncat sătura, au ușurat corabia și au aruncat grâul în mare. 39 Și când s-a făcut ziuă, ei nu cunoșteau țara; dar au descoperit un pârâu cu țărm, în care se gândeau, dacă era cu putință, să-l bage în corabie. 40 Și după ce au ridicat ancorele, s-au încredințat către mare și au dezlegat cârmele, au ridicat pânza mare în vânt și au pornit spre țărm.

41 Și căzând într-un loc unde două mări se întâlneau, au eșuat corabia; iar partea din față s-a lipit rapid și a rămas nemișcată, dar partea din față a fost ruptă de violența valurilor. 42 Sfatul soldaților a fost să omoare prizonierii, ca nu cumva vreunul dintre ei să înoate afară și să scape. 43 Dar sutașul, dorind să-l mântuiască pe Pavel, ia ferit de planul lor; și a poruncit ca cei care știu să înoate să se arunce mai întâi în mare și să ajungă la uscat. 44 Și restul, unii pe scânduri, iar alții pe bucăți rupte de corabie. Și așa s-a întâmplat că au scăpat cu toții în siguranță la pământ. CAPITOLUL 28 1 Și când au scăpat, atunci au știut că insula se numește Melita. 2 Și poporul barbar ne-a făcut o bunătate foarte mică, căci ei au aprins un foc și ne-au primit pe toți, din cauza ploii prezente și din cauza frigului. 3 Și după ce Pavel a strâns un mănunchi de bețe și le-a pus pe foc, a venit o viperă din căldură și s-a prins de mâna lui. 4 Iar barbarii, când au văzut fiara veninoasă atârnată de mâna lui, au zis între ei: Fără îndoială că omul acesta este un ucigaș, pe care, deși a scăpat de mare, totuși răzbunarea nu-i permite să trăiască. 5 Și a scuturat fiara în foc și n-a simțit nimic rău. 6 Cu toate acestea, s-au uitat când ar fi trebuit să se umflă sau să cadă mort deodată; dar după ce s-au uitat mult timp și au văzut că nu i se va întâmpla niciun rău, s-au răzgândit și au spus că este un dumnezeu. 7 În aceleași locuri se aflau moștenirile conducătorului insulei, al cărui nume era Publius; care ne-a primit și ne-a găzduit trei zile cu bunăvoință. 8 Și s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea bolnav de febră și de flux de sânge; la care Pavel a intrat și s-a rugat, și-a pus mâinile peste el și l-a vindecat. 9 Atunci când s-a făcut aceasta, au venit și alții, care aveau boli în insulă, și s-au vindecat. 10 Care ne-a cinstit și pe noi cu multe cinste; iar când am plecat, ne-au încărcat cu lucrurile necesare. 11 Și după trei luni am plecat într-o corabie din Alexandria, care iernase în insulă, al cărei semn era Castor și Pollux. 12 Și am aterizat la Siracuza și am rămas acolo trei zile. 13 Și de acolo am luat o busolă și am ajuns la Rhegium; și după o zi a suflat vântul de miazăzi și am venit a doua zi la Puteoli. 14 Unde am găsit frați și am fost rugați să stăm cu ei șapte zile; și așa am mers la Roma. 15 Și de acolo, când au auzit frații de noi, au venit să ne întâmpine până la forul Appii și la cele trei cârciumi; 16 Și când am ajuns la Roma, sutașul a dat prizonierii căpeteniei gărzii; dar lui Pavel i s-a permis să locuiască singur cu un soldat care-l păzește. 17 Și s-a întâmplat că, după trei zile, Pavel a chemat pe căpeteniile iudeilor laolaltă; și când s-au adunat, le-a zis: „Fraților, deși n-am săvârșit nimic împotriva poporului sau a obiceiurilor părinților noștri. , dar am fost dat prizonier din Ierusalim în mâinile romanilor. 18 Care, după ce m-au cercetat, m-ar fi lăsat să plec, pentru că nu era nicio cauză de moarte în mine.

FAPTELE APOSTOLILOR

19 Dar când iudeii au vorbit împotriva ei, am fost silit să fac apel la Cezar; nu că ar fi trebuit să-mi acuz naţiunea. 20 De aceea, te-am chemat să te văd și să vorbesc cu tine, pentru că pentru nădejdea lui Israel sunt legat cu acest lanț. 21 Iar ei i-au spus: Nici noi nu am primit scrisori din Iudeea cu privire la tine, nici vreunul dintre frații care au venit nu a arătat sau a vorbit vreun rău despre tine. 22 Dar noi dorim să auzim despre tine ce gândești, căci în ceea ce privește această sectă, știm că peste tot se vorbește împotriva ei. 23 Și, după ce i-au hotărât o zi, au venit mulți la el în locuința lui; cărora le-a explicat și a mărturisit împărăția lui Dumnezeu, convingendu-i cu privire la Isus, atât din Legea lui Moise, cât și din profeți, de dimineața până seara. 24 Și unii au crezut cele spuse, iar alții n-au crezut. 25 Și nefiind de acord între ei, au plecat, după ce Pavel a rostit un cuvânt: „Bine a vorbit Duhul Sfânt, prin profetul Isaia, părinților noștri; 26 Zicând: Duceţi-vă la acest popor şi spuneţi: Auzind, veţi auzi şi nu veţi înţelege; și văzând, veți vedea și nu veți vedea: 27 Căci inima acestui popor s-a îngrozit, urechile lor sunt plictisitoare la auz și ochii le-au închis; ca nu cumva să vadă cu ochii și să audă cu urechile și să înțeleagă cu inima și să nu se întoarcă, iar eu să-i vindec. 28 Să știți deci că mântuirea lui Dumnezeu este trimisă către Neamuri și că ei o vor asculta. 29 Și după ce a spus aceste cuvinte, iudeii au plecat și au avut mari discuții între ei. 30 Și Pavel a locuit doi ani întregi în propria lui casă, și a primit tot ce intrau la el, 31 propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu şi învăţând lucrurile care privesc pe Domnul Isus Hristos, cu toată încrederea, fără ca nimeni să i-l interzică.

Romani

24 De aceea și Dumnezeu i-a lăsat necurăției prin poftele propriilor inimi, ca să-și dezonoreze trupurile între ei. 25 Care a schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-a închinat și a slujit făpturii mai mult decât Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin. 26 Din acest motiv, Dumnezeu i-a lăsat la afecțiuni urâte, căci și femeile lor și-au schimbat folosirea firească în ceea ce este împotriva naturii. 27 La fel și bărbații, lăsând folosirea firească a femeii, s-au ars în pofta lor unii față de alții; oameni cu oameni lucrând ceea ce este nepotrivit și primind în ei înșiși acea recompensă a greșelii lor, care era potrivită. 28 Și chiar dacă ei nu le-a plăcut să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoștințele lor, Dumnezeu i-a lăsat pe o minte reprobată, ca să facă acele lucruri care nu sunt convenabile; 29 fiind plini de toată nedreptatea, curvia, răutatea, lăcomia, răutatea; plin de invidie, crimă, dezbatere, înșelăciune, malignitate; șoptitorii, 30 Chicnitori, urâcitori de Dumnezeu, ciudători, mândri, lăudăroși, inventatori de lucruri rele, neascultători de părinți, 31 Fără înțelegere, călcători ai legământului, fără afecțiune naturală, implacabili, fără milă: 32 Care, cunoscând judecata lui Dumnezeu, că cei ce săvârșesc astfel de lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că fac la fel, ci au plăcere în cei ce le fac.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, un slujitor al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, despărțit de Evanghelia lui Dumnezeu, 2 (Pe care o făgăduise mai înainte prin profeții săi în sfintele scripturi,) 3 Cu privire la Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost făcut din sămânța lui David, după trup; 4 Și a fost declarat Fiul lui Dumnezeu cu putere, după duhul sfințeniei, prin învierea din morți: 5 Prin care am primit har și apostolie, pentru ascultarea de credință între toate neamurile, pentru Numele Lui; 6 Printre care sunteți și voi chemați ai lui Isus Hristos: 7 Tuturor celor ce sunt în Roma, iubiților lui Dumnezeu, chemați la sfinți: Har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 8 În primul rând, Îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Hristos pentru voi toți, că credința voastră se vorbește în toată lumea. 9 Căci Dumnezeu este martor al meu, căruia Îl slujesc cu duhul meu în Evanghelia Fiului Său, că neîncetat vă pomenesc mereu în rugăciunile mele; 10 Cerând, dacă, în vreun fel, acum aș putea avea o călătorie prosperă, prin voia lui Dumnezeu, să vin la voi. 11 Căci tânjesc să vă văd, ca să vă împărtășesc vreun dar spiritual, ca să fiți întăriți; 12 Adică, ca să mă mângâie împreună cu voi prin credința reciprocă, atât între voi, cât și cu mine. 13 Nu vreau să nu știți, fraților, că de multe ori am vrut să vin la voi (dar am fost lăsat până acum), ca să am ceva rod și între voi, ca și între alte Neamuri. 14 Sunt dator atât grecilor, cât și barbarilor; atât celor înțelepți, cât și celor neînțelepți. 15 Deci, cât este în mine, sunt gata să propovăduiesc Evanghelia și vouă, care sunteți la Roma. 16 Căci nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede; mai întâi evreului, şi de asemenea grecului. 17 Căci în ea se descoperă neprihănirea lui Dumnezeu, de la credință la credință, după cum este scris: Cel drept va trăi prin credință. 18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei nelegiuiri și nelegiuire a oamenilor, care susțin adevărul în nedreptate; 19 Pentru că ceea ce poate fi cunoscut de Dumnezeu se vede în ei; căci Dumnezeu le-a arătat. 20 Căci lucrurile nevăzute ale Lui de la crearea lumii se văd clar, fiind înțelese prin lucrurile care au fost făcute, chiar și puterea Lui veșnică și Dumnezeirea Lui; astfel încât să fie fără scuză: 21 Pentru că, când au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu i-au mulțumit; dar au devenit zadarnice în închipuirea lor și inima lor nebună s-a întunecat. 22 Pretinzând că sunt înțelepți, au devenit nebuni, 23 Și a schimbat slava Dumnezeului nestricăcios într-un chip făcut ca un om stricăcios, cu păsări, cu patru picioare și cu târâtoare.

CAPITOLUL 2 1 De aceea ești de neiertat, omule, oricine ești tu, care judeci; căci tu, care judecătorul, faci aceleaşi lucruri. 2 Dar suntem siguri că judecata lui Dumnezeu este conform adevărului împotriva celor care comit asemenea lucruri. 3 Și crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac asemenea lucruri și faci la fel, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungi răbdare a lui; neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăință? 5 Dar după împietrirea și inima ta nepotrivită, comoara pentru tine însuți, mânia împotriva zilei mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu; 6 Care va da fiecăruia după faptele lui: 7 Celor care, prin răbdare în a face binele, caută slava, cinstea și nemurirea, viața veșnică: 8 Dar celor ce se certau și nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, mânie și mânie, 9 Necazuri și necazuri, asupra fiecărui suflet al omului care face răul, al iudeului mai întâi, și de asemenea al neamurilor; 10 Dar slavă, cinste și pace fiecărui om care face binele, mai întâi iudeului, și neamurilor; 11 Căci nu există nici un respect față de oameni față de Dumnezeu. 12 Căci toţi cei care au păcătuit fără lege vor pieri şi fără lege; şi toţi cei care au păcătuit în lege vor fi judecaţi după lege; 13 (Căci nu cei care ascultă legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei care împlinesc legea vor fi neprihăniți. 14 Căci când neamurile, care nu au lege, fac prin fire cele cuprinse în lege, acestea, fără a avea legea, sunt o lege pentru ei înșiși.

ROMANI

15 Care arată lucrarea Legii scrisă în inimile lor, mărturisind și conștiința lor, iar gândurile lor sunt de rău în timp ce se acuză sau se scuză unii pe alții;) 16 În ziua când Dumnezeu va judeca tainele oamenilor prin Isus Hristos, după Evanghelia mea. 17 Iată, ești numit iudeu și te odihnești în lege și te laudă cu Dumnezeu, 18 Și cunoaște voia Lui și aprobă lucrurile care sunt mai bune, fiind instruiți din lege; 19 Și ai încredere că tu însuți ești un călăuzitor al orbilor, o lumină a celor ce sunt în întuneric, 20 Un învăţător al celor nebuni, un învăţător al pruncilor, care are chipul cunoştinţei şi al adevărului în lege. 21 Deci tu, care înveți pe altul, nu te înveți pe tine însuți? tu care predici pe om să nu fure, furi? 22 Tu, care spui că omul nu trebuie să comită adulter, cumperi tu adulter? tu care urăști idolii, faci un sacrilegiu? 23 Tu, care te lauzi cu legea, necinstiți pe Dumnezeu prin călcarea legii? 24 Căci numele lui Dumnezeu este hulit printre neamuri prin voi, după cum este scris. 25 Căci tăierea împrejur este de folos, dacă păziți legea; 26 De aceea, dacă cel netăiat împrejur păzește dreptatea Legii, netăierea lui împrejur nu va fi socotită ca fiind tăierea împrejur? 27 Și nu te va judeca netăiată împrejur, care este prin natură, dacă împlinește legea, pe tine, care prin litera și tăierea împrejur călci legea? 28 Căci el nu este iudeu, care este unul pe dinafară; nici tăierea împrejur, care este exterioară în trup: 29 Dar el este iudeu, care este unul în interior; iar tăierea împrejur este cea a inimii, în duh, și nu în literă; a cărui laudă nu este a oamenilor, ci a lui Dumnezeu.

11 Nu este nimeni care să înțeleagă, nu este nimeni care să caute pe Dumnezeu. 12 Toți au dispărut din cale, împreună au devenit nefolositoare; nu este nimeni care să facă binele, nu, nici unul. 13 Gâtul lor este un mormânt deschis; cu limba lor au folosit înșelăciunea; otrava de aspid este sub buzele lor: 14 A cărui gură este plină de blestem și amărăciune: 15 Picioarele lor sunt iute pentru a vărsa sânge; 16 Distrugerea și nenorocirea sunt în căile lor: 17 Și nu au cunoscut calea păcii; 18 Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor. 19 Acum știm că orice spune legea, le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să se facă vinovată înaintea lui Dumnezeu. 20 De aceea, prin faptele legii, nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea lui, căci prin lege este cunoaşterea păcatului. 21 Dar acum, neprihănirea lui Dumnezeu fără lege este arătată, fiind mărturisită prin lege și prin profeți; 22 Chiar și neprihănirea lui Dumnezeu, care este prin credința în Isus Hristos pentru toți și pentru toți cei ce cred, căci nu este nicio diferență. 23 Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu; 24 fiind îndreptățiți fără plată prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus; 25 Pe care Dumnezeu L-a propus ca să fie o ispășire prin credința în sângele Său, ca să-și declare neprihănirea pentru iertarea păcatelor trecute, prin răbdarea lui Dumnezeu; 26 Pentru a declara, spun eu, în acest timp neprihănirea Lui, pentru ca El să fie drept și îndreptățitorul celui ce crede în Isus. 27 Unde este atunci lăudarea? Este exclus. Prin ce lege? de lucrări? Nu, ci prin legea credinței. 28 De aceea concluzionăm că omul este îndreptăţit prin credinţă fără faptele legii. 29 Este el numai Dumnezeul iudeilor? nu este şi el din neamuri? Da, și dintre neamuri: 30 Fiindcă este un singur Dumnezeu, care va îndreptăţi pe cei tăiaţi împrejur prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur prin credinţă. 31 Așadar, anulăm legea prin credință? Doamne ferește: da, noi stabilim legea.

CAPITOLUL 3 1 Ce avantaj are deci evreul? sau ce folos are circumcizia? 2 Mult în toate privinţele: în primul rând, pentru că le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Căci dacă unii nu ar crede? necredința lor va face credința lui Dumnezeu fără efect? 4 Doamne ferește: da, Dumnezeu să fie adevărat, dar fiecare om să fie mincinos; după cum este scris: Pentru ca tu să fii neprihănit în cuvintele tale și să poți birui când ești judecat. 5 Dar dacă nedreptatea noastră laudă neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu cel care se răzbună? (vorbesc ca barbat) 6 Doamne ferește, căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Căci dacă adevărul lui Dumnezeu a îmbogăţit mai mult prin minciuna mea, spre slava Lui; de ce sunt și eu judecat ca un păcătos? 8 Și nu mai degrabă (cum suntem defăitori și cum spun unii că spunem:) Să facem răul, ca să vină binele? a cărui condamnare este justă. 9 Atunci ce? suntem noi mai buni decât ei? Nu, în nici un fel, pentru că noi am dovedit mai înainte atât pe evrei, cât și pe neamuri, că toți sunt sub păcat; 10 După cum este scris: Nu este nimeni neprihănit, nici unul;

CAPITOLUL 4 1 Ce să spunem atunci că a găsit Avraam, tatăl nostru, în ceea ce privește trupul? 2 Căci dacă Avraam a fost socotit neprihănit prin fapte, el are cu ce să se laude; dar nu înaintea lui Dumnezeu. 3 Căci ce spune Scriptura? Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit drept dreptate. 4 Acum, celui ce lucrează, răsplata nu este socotită ca har, ci ca datorie. 5 Dar celui ce nu lucrează, ci crede în cel ce îndreptăţeşte pe cei nelegiuiţi, credinţa lui este socotită drept dreptate. 6 Așa cum și David descrie binecuvântarea omului, căruia Dumnezeu îi atribuie dreptate fără fapte, 7 Spunând: Fericiți cei ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite. 8 Ferice de omul căruia Domnul nu-i va socoti păcat.

ROMANI

9 Așadar, această binecuvântare vine numai asupra tăierii împrejur sau și asupra celor netăiați împrejur? căci noi spunem că lui Avraam i s-a socotit drept dreptate. 10 Cum a fost atunci socotit? când era în circumcizie sau în netăiere împrejur? Nu în circumcizie, ci în netăiere împrejur. 11 Și a primit semnul tăierii împrejur, o pecete a dreptății credinței pe care o avea încă netăiat împrejur, ca să fie tatăl tuturor celor ce cred, deși nu sunt tăiați împrejur; pentru ca neprihănirea să le fie și ei socotită: 12 Și tatăl tăierii împrejur pentru cei care nu sunt numai tăiați împrejur, ci și umblă pe urmele acelei credințe a tatălui nostru Avraam, pe care o avea încă netăiată împrejur. 13 Căci făgăduința, că va fi moștenitorul lumii, nu a fost făcută lui Avraam sau seminței lui, prin lege, ci prin neprihănirea credinței. 14 Căci, dacă cei ce sunt din lege sunt moștenitori, credința este anulată, iar făgăduința este fără efect. 15 Pentru că legea acționează mânie, căci unde nu este lege, nu este călcare. 16 De aceea este din credinţă, ca să fie prin har; până la sfârșit, promisiunea ar putea fi sigură pentru toată sămânța; nu numai pentru ceea ce este din lege, ci și pentru ceea ce este din credința lui Avraam; care este tatăl tuturor, 17 (După cum este scris: Te-am făcut tată al multor neamuri), înaintea celui în care a crezut, Dumnezeu, care dă viață morților și cheamă lucrurile care nu sunt ca și cum ar fi. 18 Care împotriva nădejdei a crezut în nădejde, ca să devină tatăl multor neamuri, după ce s-a spus: Așa va fi sămânța ta. 19 Și nefiind slab în credință, nu a considerat propriul său trup acum mort, când avea vreo o sută de ani, nici moartea pântecelui Sarei. 20 El nu s-a clătinat de făgăduința lui Dumnezeu prin necredință; dar era tare în credință, dând slavă lui Dumnezeu; 21 Și fiind pe deplin convins că ceea ce făgăduise, a putut și să împlinească. 22 Și de aceea i-a fost socotit drept dreptate. 23 Nu numai de dragul lui a fost scris că i-a fost socotit; 24 Dar și pentru noi, cărora le va fi socotit, dacă credem în Cel ce L-a înviat din morți pe Isus, Domnul nostru; 25 Care a fost izbăvit pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră.

8 Dar Dumnezeu își laudă dragostea față de noi, prin aceea că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. 9 Cu atât mai mult, acum fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi de mânie prin El. 10 Căci dacă, când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui. 11 Și nu numai așa, ci și ne bucurăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum ispășirea. 12 De aceea, ca printr-un singur om păcatul a intrat în lume și moartea prin păcat; și astfel moartea a trecut peste toți oamenii, pentru că toți au păcătuit: 13 (Căci până când legea era păcatul în lume; dar păcatul nu este socotit când nu există lege. 14 Cu toate acestea, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei care nu păcătuiseră după asemănarea fărădelegii lui Adam, care este figura celui ce avea să vină. 15 Dar nu precum greșeala, așa este și darul gratuit. Căci dacă, prin greșeala unuia, mulți au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu și darul harului, care este de la un singur om, Isus Hristos, s-a înmulțit pentru mulți. 16 Și nu așa cum a fost de la cineva care a păcătuit, așa este darul; 17 Căci dacă prin greșeala unui singur om a domnit moartea de către unul; cu atât mai mult cei care primesc belșug de har și de darul neprihănirii vor domni în viață prin unul, Isus Hristos.) 18 De aceea, ca prin greșeala unei singure judecati a venit asupra tuturor oamenilor spre condamnare; tot aşa, prin neprihănirea unuia, darul gratuit a venit asupra tuturor oamenilor spre îndreptăţirea vieţii. 19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa prin ascultarea unuia mulți vor fi făcuți neprihăniți. 20 Mai mult, legea a intrat, ca să se înmulțească greșeala. Dar acolo unde păcatul a îmbogățit, harul a îmbogățit cu mult mai mult: 21 Pentru ca, după cum păcatul a domnit până la moarte, tot așa harul să domnească prin neprihănire până la viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru. CAPITOLUL 6 1 Ce să spunem atunci? Să rămânem noi în păcat, pentru ca harul să abundă? 2 Doamne ferește. Cum vom mai trăi noi, cei morți față de păcat? 3 Nu știți că toți dintre noi, care am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui? 4 De aceea suntem îngropați împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să umblăm în viață nouă. 5 Căci dacă am fost sădiți împreună în asemănarea morții Lui, vom fi și în asemănarea învierii Lui; 6 Ştiind aceasta, că omul nostru bătrân a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, pentru ca de acum înainte să nu slujim păcatului. 7 Căci cel mort este eliberat de păcat. 8 Acum, dacă suntem morți împreună cu Hristos, credem că și noi vom trăi împreună cu El;

CAPITOLUL 5 1 De aceea, fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos. 2 Prin care avem acces prin credință în acest har în care stăm și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3 Și nu numai așa, ci ne lăudăm și în necazuri, știind că necazul lucrează răbdare; 4 Și răbdare, experiență; si experienta, sper: 5 Și nădejdea nu face rușine; pentru că dragostea lui Dumnezeu este vărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne este dat. 6 Căci când eram încă fără putere, Hristos a murit la timpul potrivit pentru cei nelegiuiți. 7 Căci abia pentru un om neprihănit va muri cineva; totuși, pentru un om bun, cineva ar îndrăzni chiar să moară.

ROMANI

9 Ştiind că Hristos, înviat din morţi, nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire peste el. 10 Căci prin faptul că a murit, a murit păcatului o dată; dar prin faptul că trăiește, trăiește pentru Dumnezeu. 11 De asemenea, socotiți-vă și voi înșivă ca fiind cu adevărat morți față de păcat, dar vii pentru Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru. 12 Deci păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor, ca să-l ascultați în poftele lui. 13 Nici mădularele voastre să nu vă predați păcatului ca unelte ale nelegiuirii, ci predați-vă lui Dumnezeu, ca pe cei vii din morți, și mădularele voastre ca unelte ale neprihănirii lui Dumnezeu. 14 Căci păcatul nu va stăpâni peste voi, căci nu sunteți sub Lege, ci sub har. 15 Atunci ce? să păcătuim, pentru că nu suntem sub lege, ci sub har? Doamne fereşte. 16 Nu ştiţi că cui vă predaţi slujitori pentru a asculta, slujitorii lui sunteţi, căruia îi ascultaţi; fie din păcat spre moarte, fie din ascultare către dreptate? 17 Dar să fie mulțumită lui Dumnezeu că ați fost slujitorii păcatului, dar ați ascultat din inimă de acea formă de învățătură care v-a fost eliberată. 18 Atunci, fiind eliberați de păcat, ați devenit slujitori ai dreptății. 19 Eu vorbesc după felul oamenilor, din pricina slăbiciunii cărnii voastre; tot aşa şi acum predaţi membrii voştri slujitori dreptăţii spre sfinţenie. 20 Căci când erați slujitori ai păcatului, erați eliberați de dreptate. 21 Ce rod aţi avut atunci din acele lucruri de care vă este ruşine acum? căci sfârşitul acestor lucruri este moartea. 22 Dar acum, fiind eliberați de păcat și deveniți slujitori ai lui Dumnezeu, aveți roada voastră spre sfințenie și sfârșitul vieții veșnice. 23 Căci plata păcatului este moartea; dar darul lui Dumnezeu este viața veșnică prin Isus Hristos, Domnul nostru.

8 Dar păcatul, luând prilej prin poruncă, a făcut în mine orice fel de concupiscență. Căci fără lege păcatul era mort. 9 Căci o dată am trăit fără Lege; dar când a venit porunca, păcatul a înviat și am murit. 10 Și porunca, care a fost rânduită pentru viață, am găsit-o spre moarte. 11 Căci păcatul, luând prilej prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a omorât. 12 De aceea legea este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună. 13 Așadar, ceea ce este bun mi-a făcut moarte? Doamne fereşte. Dar păcatul, ca să se arate păcat, lucrând moartea în mine prin ceea ce este bun; pentru ca păcatul prin poruncă să devină extrem de păcătos. 14 Căci știm că legea este duhovnicească; dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. 15 Căci nu îngăduiesc ceea ce fac; căci nu fac ceea ce vreau; dar ceea ce urăsc, asta fac. 16 Atunci, dacă fac ceea ce nu vreau, sunt de acord cu legea că este bună. 17 Acum, nu mai sunt eu cel care o fac, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Căci știu că în mine (adică în trupul meu) nu locuiește nimic bun; căci voința este de față cu mine; dar nu găsesc cum să fac ceea ce este bun. 19 Căci binele pe care îl vreau nu îl fac; dar răul pe care nu vreau, îl fac. 20 Acum, dacă fac ceea ce nu vreau, nu mai fac asta, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc deci o lege că, când vreau să fac binele, răul este prezent cu mine. 22 Căci îmi place legea lui Dumnezeu după omul lăuntric; 23 Dar văd o altă lege în mădularele mele, luptă împotriva legii minții mele și care mă duce în robie la legea păcatului care este în mădularele mele. 24 O, nenorocit care sunt! cine mă va izbăvi de trupul acestei morți? 25 Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru. Deci cu mintea eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu trupul legea păcatului.

CAPITOLUL 7 1 Nu știți, fraților, (căci vorbesc celor ce cunosc legea) cum legea stăpânește pe om câtă vreme trăiește? 2 Căci femeia care are un bărbat este legată prin lege de bărbatul ei atâta vreme cât acesta trăiește; dar dacă soțul este mort, ea este dezlegată de legea soțului ei. 3 Deci, dacă, cât trăiește soțul ei, ea este căsătorită cu un alt bărbat, ea va fi numită adulteră; încât ea nu este adulteră, deși este căsătorită cu un alt bărbat. 4 De aceea, frații mei, și voi ați devenit morți pentru lege prin trupul lui Hristos; ca să fiți căsătoriți cu altul, chiar cu Cel ce a înviat din morți, ca să aducem roadă lui Dumnezeu. 5 Căci când eram în trup, mișcările păcatelor, care erau prin lege, au lucrat în mădularele noastre pentru a aduce roadă spre moarte. 6 Dar acum suntem izbăviţi de Lege, acela fiind mort în care eram ţinuţi; ca noi să slujim în spirit nou, și nu în vechimea literei. 7 Ce să spunem atunci? Legea este păcat? Doamne fereşte. Nu, nu cunosc păcatul, ci prin lege; căci n-aş fi cunoscut pofta, dacă legea nu ar fi spus: Să nu pofteşti.

100

CAPITOLUL 8 1 De aceea, acum nu este nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duhul. 2 Căci legea Duhului vieții în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții. 3 Căci ceea ce legea nu a putut face, căci era slabă prin trup, Dumnezeu trimițând pe propriul Său Fiu în chipul trupului păcătos și, pentru păcat, a condamnat păcatul în trup: 4 Pentru ca neprihănirea Legii să se împlinească în noi, care umblăm nu după trup, ci după Duhul. 5 Căci cei ce sunt după trup se gândesc la lucrurile cărnii; dar cei ce sunt după Duhul, lucrurile Duhului. 6 Căci a avea o minte trupească este moarte; dar a avea minte spirituală înseamnă viață și pace. 7 Pentru că mintea trupească este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci nu este supusă legii lui Dumnezeu și nici nu poate fi. 8 Așadar, cei ce sunt în trup nu pot fi pe plac lui Dumnezeu.

ROMANI

9 Dar voi nu sunteți în trup, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Acum, dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui. 10 Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului; dar Duhul este viață datorită dreptății. 11 Dar dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel ce a înviat pe Hristos din morți va înviora și trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în voi. 12 De aceea, fraților, suntem datori, nu trupului, ca să trăim după trup. 13 Căci dacă trăiți după trup, veți muri; 14 Căci toți cei călăuziți de Duhul lui Dumnezeu, ei sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Căci nu aţi primit duhul de robie din nou la frică; dar voi aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva, Tată. 16 Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu; 17 Și dacă sunt copii, atunci moștenitori; moștenitori ai lui Dumnezeu și comoștenitori cu Hristos; dacă pătimim împreună cu El, ca să fim și noi slăviți împreună. 18 Căci socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice de a fi comparate cu slava care se va descoperi în noi. 19 Căci așteptarea stăruitoare a făpturii așteaptă apariția fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci făptura a fost supusă deșertăciunii, nu de bunăvoie, ci din pricina celui ce a supus-o în nădejde, 21 Pentru că și făptura însăși va fi eliberată din robia stricăciunii în libertatea glorioasă a copiilor lui Dumnezeu. 22 Căci știm că toată făptura geme și suferă împreună de durere până acum. 23 Și nu numai ei, ci și noi înșine, care avem primele roade ale Duhului, și noi înșine gemim în noi înșine, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci suntem mântuiți prin nădejde; dar nădejdea care se vede nu este nădejde; căci ce vede omul, de ce mai nădăjduiește? 25 Dar dacă sperăm că nu vedem, atunci aşteptăm cu răbdare. 26 La fel şi Duhul ajută la neputinţele noastre, căci nu ştim pentru ce să ne rugăm, după cum trebuie; 27 Și cel ce cercetează inimile știe care este mintea Duhului, pentru că mijlocește pentru sfinți, după voia lui Dumnezeu. 28 Și știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, celor care sunt chemați după planul Lui. 29 Căci pe cei pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și predestinat să fie asemănați cu chipul Fiului Său, ca să fie întâiul născut dintre mulți frați. 30 Mai mult, pe cei pe care ia predestinat, i-a numit și pe cei pe care i-a chemat, pe aceia i-a și neprihănit; 31 Atunci ce vom spune la aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine poate fi împotriva noastră? 32 Cel ce nu l-a cruțat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum să nu ne dea și nouă, împreună cu El, toate lucrurile? 33 Cine va pune ceva în sarcina aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care justifică.

34 Cine este cel ce condamnă? Hristos a murit, mai degrabă, a înviat, care este chiar la dreapta lui Dumnezeu, care mijlocește și pentru noi. 35 Cine ne va despărți de dragostea lui Hristos? necazul, sau necazul, sau persecuția, sau foametea, sau goliciunea, sau primejdia, sau sabia? 36 După cum este scris: Pentru tine suntem omorâţi toată ziua; suntem socotiți ca oi pentru sacrificare. 37 În toate aceste lucruri, suntem mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit. 38 Căci sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici domniile, nici puterile, nici cele prezente, nici cele viitoare, 39 Nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru. CAPITOLUL 9 1 Adevărul spun în Hristos, nu mint, mărturisindu-mi și conștiința mea în Duhul Sfânt, 2 Că am o mare greutate și o întristare continuă în inima mea. 3 Căci mi-aș dori să fiu blestemat de Hristos pentru frații mei, rudele mele după trup. 4 Cine sunt israeliții; căruia îi aparține înfierea și slava și legămintele și dăruirea legii și slujirea lui Dumnezeu și făgăduințele; 5 A căror părinți sunt și din care în ceea ce privește trupul a venit Hristos, care este peste toate, Dumnezeu binecuvântat în vecii vecilor. Amin. 6 Nu ca și cum cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi avut efect. Căci nu toți sunt Israel, care sunt din Israel; 7 Nici pentru că ei sunt sămânța lui Avraam, toți nu sunt copii, ci: „În Isaac se va chema sămânța ta”. 8 Adică, cei care sunt copiii cărnii, aceștia nu sunt copiii lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinței sunt socotiți ca sămânță. 9 Căci acesta este cuvântul făgăduinței: În vremea aceasta voi veni și Sara va avea un fiu. 10 Și nu numai aceasta; dar când și Rebeca a zămislit de unul singur, chiar de tatăl nostru Isaac; 11 (Fiindcă încă nu s-au născut copiii, nici n-au făcut nici bine, nici rău, pentru ca planul lui Dumnezeu, după alegere, să rămână în picioare nu din fapte, ci din partea celui ce cheamă;) 12 I s-a spus: Cel mai mare va sluji celui mai mic. 13 După cum este scris: L-am iubit pe Iacov, dar l-am urât pe Esau. 14 Ce să spunem atunci? Există nedreptate la Dumnezeu? Doamne fereşte. 15 Căci el a zis lui Moise: „Voi avea milă de cine voi avea milă și voi avea milă de cine voi avea milă”. 16 Deci, nu este de la cel ce vrea, nici de la cel care aleargă, ci de la Dumnezeu care face milă. 17 Căci Scriptura îi spune lui Faraon: „Tot în acest scop team ridicat, ca să-mi arăt puterea în tine și ca numele Meu să fie vestit pe tot pământul”. 18 De aceea, are milă de cine vrea să aibă milă și pe cine vrea, îl împietrește. 19 Atunci îmi vei spune: De ce mai găsește el de vină? Căci cine s-a împotrivit voinței Lui?

101

ROMANI

20 Nu, dar, omule, cine ești tu care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Lucrul format va spune celui care l-a alcătuit: De ce m-ai făcut așa? 21 Nu are olarul putere asupra lutului, din aceeași bucată, să facă un vas spre cinste și altul spre dezonoare? 22 Ce-ar fi dacă Dumnezeu, dorind să-și arate mânia și săși facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei pregătite pentru nimicire: 23 Și ca să facă cunoscute bogăția slavei Sale pe vasele milei, pe care le pregătise mai înainte pentru slavă, 24 Pe noi, pe care i-a chemat El, nu numai dintre iudei, ci și dintre neamuri? 25 După cum spune și în Osee, îi voi numi poporul Meu, care nu era poporul Meu; și iubitul ei, care nu era iubit. 26 Şi se va întâmpla că în locul unde li s-a spus: Nu sunteţi poporul Meu; acolo vor fi numiți copiii Dumnezeului celui viu. 27 Isaia strigă și despre Israel: Deși numărul copiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, o rămășiță va fi mântuită. 28 Căci el va termina lucrarea și o va scurta cu dreptate, pentru că Domnul va face o lucrare scurtă pe pământ. 29 Și cum a spus Isaia mai înainte: Dacă Domnul Sabaot nu ne-ar fi lăsat o sămânță, am fi fost ca Sodoma și am fi fost ca Gomora. 30 Atunci ce să spunem? Că neamurile, care nu au urmat neprihănirea, au ajuns la neprihănire, chiar dreptatea care este prin credință. 31 Dar Israel, care a urmat legea dreptății, nu a ajuns la legea dreptății. 32 De ce? Pentru că nu au căutat-o prin credință, ci ca prin faptele legii. Căci s-au poticnit de acea piatră de poticnire; 33 După cum este scris: „Iată, pun în Sion o piatră de poticnire și o stâncă de poticnire; și oricine crede în El, nu se va rușina.

11 Căci Scriptura spune: Oricine crede în El, nu se va rușina. 12 Căci nu este nicio diferență între iudeu și grec; căci același Domn peste toți este bogat pentru toți cei ce-L cheamă. 13 Căci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit. 14 Atunci cum îl vor chema pe Cel în care n-au crezut? și cum vor crede în Acela de care nu au auzit? și cum vor auzi ei fără predicator? 15 Și cum vor predica ei, dacă nu vor fi trimiși? după cum este scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce propovăduiesc Evanghelia păcii și aduc vestea bună a lucrurilor bune! 16 Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: Doamne, cine a crezut vestea noastră? 17 Atunci credința vine prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu. 18 Dar eu spun: N-au auzit ei? Da, cu adevărat, sunetul lor a ajuns în tot pământul, iar cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii. 19 Dar eu zic: Nu a știut Israel? Mai întâi, Moise spune: „Vă voi provoca gelozie prin cei care nu sunt popor și vă voi mânia printr-un neam nebun”. 20 Dar Isaia este foarte îndrăzneț și spune: „Am fost găsit din cei ce nu M-au căutat; Am fost arătat celor care nu mă întrebau. 21 Dar lui Israel a zis: „Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător și împotrivă”. CAPITOLUL 11 1 Atunci spun: A lepădat Dumnezeu poporul Său? Doamne fereşte. Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu și-a lepădat poporul pe care l-a cunoscut dinainte. Nu știți ce spune Scriptura despre Ilie? cum mijlocește la Dumnezeu împotriva lui Israel, zicând: 3 Doamne, au ucis pe proorocii Tăi și au săpat altarele Tăi; și sunt lăsat singur și ei îmi caută viața. 4 Dar ce îi spune răspunsul lui Dumnezeu? Mi-am rezervat șapte mii de oameni, care nu și-au plecat genunchiul înaintea chipului lui Baal. 5 Tot aşa şi în acest timp este o rămăşiţă, după alegerea harului. 6 Și dacă prin har, atunci nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este har. Dar dacă este din fapte, atunci nu mai este har; altfel lucrarea nu mai este lucrare. 7 Atunci ce? Israel nu a obţinut ceea ce caută; dar alegerea a obținut-o, iar restul au fost orbiți 8 (După cum este scris: Dumnezeu le-a dat duh de somn, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă;) până în ziua de azi. 9 Și David a zis: „Fie ca masa lor să devină o cursă, o cursă și o piatră de poticnire și o răsplată pentru ei! 10 Să li se întunece ochii, ca să nu vadă și să-și plece mereu spatele. 11 Atunci spun: S-au poticnit ca să cadă? Doamne ferește, ci mai degrabă prin căderea lor a venit mântuirea neamurilor, pentru a le provoca gelozie. 12 Acum, dacă căderea lor este bogăția lumii și scăderea lor este bogăția Neamurilor; cu cât mai mult deplinătatea lor?

CAPITOLUL 10 1 Fraților, dorința și rugăciunea inimii mele către Dumnezeu pentru Israel este ca ei să fie mântuiți. 2 Căci le mărturisesc că au râvnă față de Dumnezeu, dar nu după cunoștință. 3 Căci ei, fiind neștiind dreptatea lui Dumnezeu și încercând să-și întărească propria neprihănire, nu s-au supus neprihănirii lui Dumnezeu. 4 Căci Hristos este sfârşitul Legii pentru dreptate pentru oricine crede. 5 Căci Moise descrie dreptatea care este prin lege: că omul care face acele lucruri va trăi prin ele. 6 Dar neprihănirea care este prin credinţă grăieşte astfel: Nu spune în inima ta: Cine se va suia la cer? (adică să-l coborâm pe Hristos de sus:) 7 Sau: Cine se va coborî în adânc? (adică să-l învie pe Hristos din morți.) 8 Dar ce zice? Cuvântul este aproape de tine, chiar în gura ta și în inima ta: adică cuvântul credinței, pe care îl propovăduim; 9 Că dacă vei mărturisi cu gura ta pe Domnul Isus și vei crede în inima ta că Dumnezeu l-a înviat din morți, vei fi mântuit. 10 Căci cu inima omul crede în dreptate; și cu gura se mărturisește pentru mântuire.

102

ROMANI

13 Căci vă vorbesc vouă, neamurilor, în măsura în care sunt apostolul neamurilor, îmi măresc slujba mea; 14 Dacă în vreun fel îi voi provoca pe cei care sunt trupul meu, și aș putea salva pe unii dintre ei. 15 Căci dacă lepădarea lor este împăcarea lumii, ce va fi primirea lor, decât viața dintre morți? 16 Căci dacă primul rod este sfânt, bulgărea este și sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt ramurile. 17 Și dacă unele dintre ramuri au fost rupte și tu, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele și odată cu ele ai luat parte din rădăcina și grăsimea măslinului; 18 Nu te lăuda împotriva ramurilor. Dar dacă te lauzi, nu porti rădăcina, ci rădăcina pe tine. 19 Atunci vei spune: Ramurile au fost rupte, ca să fiu altoit. 20 Ei bine; din cauza necredinței au fost rupte, iar tu ești prin credință. Nu fi înalt, ci frică: 21 Căci dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile naturale, ai grijă să nu te cruțe și pe tine. 22 Iată deci bunătatea și severitatea lui Dumnezeu: asupra celor ce au căzut, severitate; dar faţă de tine, bunătate, dacă rămâi în bunătatea lui; altfel vei fi şi tu nimicit. 23 Și ei, dacă nu rămân încă în necredință, vor fi altoiți, căci Dumnezeu poate să-i altoiască din nou. 24 Căci dacă ai fost tăiat din măslinul care este sălbatic din fire și ai fost altoit împotriva naturii într-un măslin bun, cu cât mai mult acestea, care sunt ramurile naturale, vor fi altoite în măslinul lor? 25 Căci nu aș vrea, fraților, să nu cunoașteți această taină, ca să nu fiți înțelepți în propriile voastre îngâmfari; acea orbire parțial i s-a întâmplat lui Israel, până când va intra plinătatea Neamurilor. 26 Și tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: Din Sion va ieși Eliberatorul și va abate neevlavia de la Iacov. 27 Căci acesta este legământul Meu cu ei, când le voi îndepărta păcatele. 28 În ceea ce priveşte Evanghelia, ei sunt duşmani din pricina voastră; dar în ceea ce priveşte alegerea, ei sunt iubiţi din pricina părinţilor. 29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu sunt fără pocăință. 30 Căci, după cum în vremurile trecute nu ați crezut pe Dumnezeu, totuși acum ați dobândit milă prin necredința lor; 31 Tot așa n-au crezut și aceștia acum, pentru ca prin îndurarea voastră să dobândească și ei milă. 32 Căci Dumnezeu i-a încheiat pe toți în necredință, ca să aibă milă de toți. 33 O, adâncimea bogățiilor atât ale înțelepciunii, cât și ale cunoștinței lui Dumnezeu! cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi căile Lui de neînvățat! 34 Căci cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine a fost consilierul lui? 35 Sau cine ia dat mai întâi și i se va răsplăti din nou? 36 Căci de la El, și prin El și pentru El sunt toate lucrurile; Lui să fie slava în vecii vecilor. Amin.

2 Și nu vă potriviți cu lumea aceasta, ci fiți transformați prin înnoirea minții voastre, ca să vedeți care este voia lui Dumnezeu bună, plăcută și desăvârșită. 3 Căci, prin harul care mi-a fost dat, spun fiecărui om care este printre voi să nu se gândească la sine mai înalt decât ar trebui să creadă; ci să gândească cu seriozitate, după cum Dumnezeu a împărțit fiecărui om măsura credinței. 4 Căci după cum avem multe mădulare într-un singur trup, și toate mădularele nu au aceeași slujbă; 5 Așa că noi, fiind mulți, suntem un singur trup în Hristos și fiecare mădulare unul altuia. 6 Având deci daruri diferite după harul care ne este dat, fie proorocie, să proorocim după proporția credinței; 7 Sau slujire, să așteptăm în slujirea noastră; sau cel ce învață, să învețe; 8 Sau cel ce îndeamnă, după îndemn; cine dă, să facă cu simplitate; cel ce stăpânește, cu sârguință; cel ce face milă, cu veselie. 9 Să fie dragostea fără desimulare. Detestați ceea ce este rău; aderă la ceea ce este bun. 10 Fiți plini de bunătate unii față de alții, cu dragoste frățească; în onoare preferându-se unul pe altul; 11 Nu leneș în afaceri; fierbinte în spirit; slujirea Domnului; 12 Bucurându-vă în nădejde; răbdător în necaz; continuarea instantanee în rugăciune; 13 Împărțirea la nevoia sfinților; dat ospitalităţii. 14 Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc; binecuvântați și nu blestemați. 15 Bucurați-vă cu cei ce se bucură și plângeți cu cei ce plâng. 16 Fiţi de aceeaşi părere unii faţă de alţii. Nu vă gândiți la lucrurile înalte, ci condescendeți-vă față de bărbații de o stare scăzută. Nu fii înțelept în propriile voastre îngâmfari. 17 Nimănui să nu răsplătească rău pentru rău. Oferă lucruri cinstite înaintea tuturor oamenilor. 18 Dacă se poate, cât este în voi, trăiți în pace cu toți oamenii. 19 Preaiubiților, nu vă răzbunați pe voi înșivă, ci mai degrabă lăsați loc mâniei; căci este scris: A mea este răzbunarea; Voi răsplăti, zice Domnul. 20 De aceea, dacă vrăjmașul tău este foame, hrănește-l; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând aceasta, vei grăma cărbuni aprinşi pe capul lui. 21 Nu fi învins de rău, ci biruiește răul cu bine. CAPITOLUL 13 1 Fiecare suflet să fie supus puterilor superioare. Căci nu există putere decât a lui Dumnezeu: puterile care există sunt rânduite de Dumnezeu. 2 De aceea, oricine se împotriveste puterii, se împotriveste rânduielii lui Dumnezeu; 3 Căci conducătorii nu sunt o groază pentru faptele bune, ci pentru cele rele. Nu te vei teme atunci de putere? fă ce este bine și vei avea laudă din partea aceea; 4 Căci el este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci ceea ce este rău, te temi; pentru că el nu poartă sabia în zadar, pentru că el este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru a pune mânia asupra celui ce face răul. 5 De aceea trebuie să fiți supuși, nu numai de mânie, ci și de dragul conștiinței.

CAPITOLUL 12 1 Vă implor deci, fraților, prin îndurările lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, care este slujirea voastră rațională.

103

ROMANI

6 Căci pentru aceasta plătiţi şi voi tribut, căci ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă mereu de acest lucru. 7 Dați, așadar, tuturor datoriile lor: tribut căruia i se cuvine tribut; obicei cui obicei; frica cui frica; onoare cui onoare. 8 Nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, căci cine iubește pe alții, a împlinit legea. 9 Pentru aceasta: Să nu comite adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă, să nu poftești; și dacă mai este vreo altă poruncă, ea este pe scurt cuprinsă în această zicală, și anume: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. 10 Dragostea nu face rău aproapelui său; de aceea iubirea este împlinirea legii. 11 Și că, știind vremea, că acum este timpul să ne trezim din somn; căci acum este mântuirea noastră mai aproape decât atunci când credeam. 12 Noaptea este mult petrecută, ziua este aproape: să lepădăm deci lucrările întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura luminii. 13 Să umblăm cinstit, ca ziua; nu în răzvrătire și beție, nu în încăpere și desfrânare, nu în ceartă și invidie. 14 Dar îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos și nu vă îngrijiți de trup, ca să-i împliniți poftele. CAPITOLUL 14 1 Pe cel slab în credință, primiți-vă, dar nu la dispute îndoielnice. 2 Căci unul crede că poate mânca toate; altul, care este slab, mănâncă ierburi. 3 Cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă; şi cine nu mănâncă să nu judece pe cel ce mănâncă, căci Dumnezeu l-a primit. 4 Cine ești tu, care judeci pe robul altuia? la propriul său stăpân el stă sau cade. Da, el va fi susținut, căci Dumnezeu poate să-l facă să stea în picioare. 5 Un om apreciază o zi mai presus de alta; altul apreciază fiecare zi la fel. Fiecare om să fie pe deplin convins în propria sa minte. 6 Cel ce priveşte ziua, o priveşte către Domnul; iar cel ce nu priveşte ziua, nu o priveşte pe Domnul. Cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul, căci Îi mulțumește lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, Domnului nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu. 7 Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru el însuși și nimeni nu moare pentru el însuși. 8 Căci dacă trăim, trăim pentru Domnul; şi fie că murim, murim Domnului; fie că trăim, fie că murim, ai Domnului suntem. 9 Căci pentru aceasta Hristos a murit, și a înviat și a înviat, ca să fie Domnul și asupra celor morți și asupra celor vii. 10 Dar de ce judeci pe fratele tău? sau de ce l-ai nimicit pe fratele tău? căci toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. 11 Căci este scris: „Viu Eu, zice Domnul, că orice genunchi se va pleca înaintea Mie și orice limbă se va mărturisi lui Dumnezeu. 12 Atunci fiecare dintre noi va da socoteală lui Dumnezeu pentru sine.

104

13 Să nu ne mai judecăm, deci, unii pe alții, ci mai degrabă judecați: ca nimeni să nu pună o piatră de poticnire sau o ocazie de a cădea în calea fratelui său. 14 Știu și sunt convins de Domnul Isus că nimic nu este necurat în sine; 15 Dar dacă fratele tău este mâhnit cu mâncarea ta, acum nu umbli cu milă. Nu-l distruge cu mâncarea ta, pentru care Hristos a murit. 16 Atunci binele vostru să nu fie vorbit de rău: 17 Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură; ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. 18 Căci cine slujește în aceste lucruri lui Hristos este plăcut lui Dumnezeu și aprobat de oameni. 19 Să urmărim, deci, lucrurile care duc la pace și lucrurile prin care unul îl poate zidi pe altul. 20 Căci carnea nu distruge lucrarea lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt într-adevăr curate; dar este rău pentru acel om care mănâncă cu jignire. 21 Este bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici vreun lucru prin care fratele tău se poticnește, se supără sau slăbește. 22 Ai credință? ai-o pentru tine înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se condamnă pe sine în ceea ce el îngăduie. 23 Și cel ce se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; căci tot ce nu este din credință este păcat. CAPITOLUL 15 1 Așadar, noi, cei puternici, trebuie să suportăm slăbiciunile celor slabi și să nu ne plăcem nouă înșine. 2 Fiecare dintre noi să placă aproapelui său pentru binele lui spre zidire. 3 Căci nici Hristos n-a plăcut lui însuși; dar, după cum este scris, ocările celor ce te ocăreau au căzut asupra mea. 4 Căci toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învăţătura noastră, pentru ca noi, prin răbdarea şi mângâierea Scripturilor, să avem nădejde. 5Dumnezeul răbdării și al mângâierii să vă dea să aveți unii față de alții asemănători după Hristos Isus. 6 Pentru ca, cu o singură minte și cu o singură gură, să slăviți pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos. 7 De aceea primiți-vă unii pe alții, precum și Hristos ne-a primit pe noi spre slava lui Dumnezeu. 8 Acum spun că Isus Hristos a fost un slujitor al tăierii împrejur pentru adevărul lui Dumnezeu, pentru a confirma promisiunile făcute părinţilor: 9 Și ca neamurile să slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui; după cum este scris: Pentru aceasta te voi mărturisi printre neamuri și voi cânta Numelui Tău. 10 Și iarăși zice: Bucurați-vă, neamurilor, cu poporul său. 11 Și iarăși: Lăudați pe Domnul, voi toate neamurile; și lăudați-L, voi toți oamenii. 12 Și din nou, Isaia spune: Va fi o rădăcină a lui Isai și acela care se va ridica să domnească peste Neamuri; în El se vor încrede neamurile. 13 Acum, Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, pentru ca să fiți din belșug în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt.

ROMANI

14 Și eu însumi sunt convins de voi, frații mei, că și voi sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoașterea, capabili să vă mustrați unii pe alții. 15 Cu toate acestea, fraților, v-am scris cu mai multă îndrăzneală în vreun fel, ca să vă aducem în minte, din pricina harului care mi-a fost dat de Dumnezeu, 16 Ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos neamurilor, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca jertfa neamurilor să fie plăcută, fiind sfințită de Duhul Sfânt. 17 Am deci cu ce să mă laud prin Isus Hristos în lucrurile care țin de Dumnezeu. 18 Căci nu voi îndrăzni să vorbesc despre nimic din acele lucruri pe care Hristos nu le-a săvârșit prin mine, ca să fac pe neamuri ascultători, prin cuvânt și fapte, 19 Prin semne puternice și minuni, prin puterea Duhului lui Dumnezeu; încât de la Ierusalim și de jur împrejur până în Iliric, am propovăduit pe deplin Evanghelia lui Hristos. 20 Da, la fel m-am străduit să propovăduiesc Evanghelia, nu acolo unde a fost numit Hristos, ca să nu zidesc pe temelia altuia: 21 Dar, după cum este scris: Celor cărora nu li s-a vorbit El, vor vedea; și cei ce n-au auzit vor înțelege. 22 De aceea, de asemenea, am fost mult împiedicat să vin la voi. 23 Dar acum nemaiavând loc în aceste părți și având o mare dorință de mulți ani să vină la voi; 24 Ori de câte ori voi pleca în Spania, voi veni la tine; căci mă încred să te văd în călătoria mea și să fiu adus de tine în drumul meu până acolo, dacă mai întâi mă voi umple oarecum de ceata ta. 25 Dar acum mă duc la Ierusalim să slujesc sfinților. 26 Căci le-a plăcut celor din Macedonia și din Ahaia să facă o contribuție pentru sfinții săraci care sunt la Ierusalim. 27 Le-a plăcut cu adevărat; iar datornicii lor sunt. Căci dacă neamurile au fost făcute părtași la lucrurile lor spirituale, datoria lor este și să le slujească în lucruri trupești. 28 De aceea, când voi săvârși aceasta și le-am pecetluit acest rod, voi veni cu voi în Spania. 29 Și sunt sigur că, când voi veni la voi, voi veni în plinătatea binecuvântării Evangheliei lui Hristos. 30 Acum vă implor, fraților, pentru Domnul Isus Hristos și pentru dragostea Duhului, să vă luptați împreună cu mine în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine; 31 Ca să fiu izbăvit de cei ce nu cred în Iudeea; și pentru ca slujirea mea pe care o am pentru Ierusalim să fie primită de sfinți; 32 Ca să vin la voi cu bucurie, prin voia lui Dumnezeu, și să fiu împrospătat cu voi. 33 Acum Dumnezeul păcii să fie cu voi toți. Amin. CAPITOLUL 16 1 Vă recomand pe Phebe, sora noastră, care este slujitoare a Bisericii din Cenchrea: 2 Să o primiți în Domnul, așa cum se cuvine sfinților, și să o ajutați în orice afacere are nevoie de voi, căci ea a fost o ajutoare pentru mulți, și pentru mine însumi. 3 Salutați-i pe Priscila și pe Acila, ajutoarele mele în Hristos Isus: 4 Care și-au pus gâtul pentru viața mea, cărora nu numai eu le mulțumesc, ci și tuturor bisericilor neamurilor.

105

5 La fel, salutați și biserica care este în casa lor. Salutați pe preaiubitul meu Epenet, care este primul rod al Ahaiei pentru Hristos. 6 Salutați-vă Mariei, care ne-a muncit mult. 7 Salutați pe Andronic și pe Iunia, rudele mele și tovarășii mei de prizonieri, care sunt de seamă printre apostoli, care au fost și ei în Hristos înaintea mea. 8 Salută-l pe Amplia, iubitului meu în Domnul. 9 Salutați pe Urbane, ajutătorul nostru în Hristos, și pe Stahie, iubitului meu. 10 Salutați pe Apele, aprobat în Hristos. Salutați-i pe cei din casa lui Aristobul. 11 Salutați pe Irodion, ruda mea. Salutați-i pe cei din casa lui Narcis, care sunt în Domnul. 12 Salutați pe Trifena și Trifosa, care lucrează în Domnul. Salutați pe iubita Persis, care a lucrat mult în Domnul. 13 Salutați pe Rufus, ales în Domnul, și pe mama lui și pe a mea. 14 Salutați pe Asincrit, pe Flegon, pe Herma, pe Patroba, pe Hermes și pe frații care sunt cu ei. 15 Salutați pe Filolog și pe Iulia, pe Nereu și pe sora lui, și pe Olimp și pe toți sfinții care sunt cu ei. 16 Salutați-vă unii pe alții cu un sărut sfânt. Bisericile lui Hristos vă salută. 17 Acum vă implor, fraţilor, să luaţi în seamă pe cei care provoacă dezbinări şi jigniri contrare învăţăturii pe care aţi învăţat-o; și evită-le. 18 Căci cei care sunt astfel nu slujesc Domnului nostru Isus Hristos, ci pântecelui lor; şi prin cuvinte bune şi cu vorbe corecte înşela inimile celor simpli. 19 Căci ascultarea voastră a fost răspândită tuturor oamenilor. Mă bucur deci pentru voi, dar totuși aș vrea să fiți înțelepți în ceea ce este bine și simpli în ceea ce privește răul. 20 Și Dumnezeul păcii îl va zdrobi pe Satana sub picioarele voastre în curând. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi. Amin. 21 Vă salută Timoteu, tovarășul meu de muncă, și Lucius și Iason și Sosipater, rudele mele. 22 Eu, Terțiu, care am scris această epistolă, vă salut în Domnul. 23 Vă salută Gaius gazda mea și a întregii Biserici. Erast, cămărățeanul orașului, vă salută și Quartus un frate. 24 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi toți. Amin. 25 Acum, celui care are putere să vă întărească după Evanghelia Mea și propovăduirea lui Isus Hristos, după descoperirea tainei, care a fost ținută ascunsă de la începutul lumii, 26 Dar acum a fost făcut cunoscut și prin scripturile profeților, după porunca lui Dumnezeu veșnic, a fost făcut cunoscut tuturor neamurilor pentru ascultarea credinței: 27 Numai lui Dumnezeu înțelept, să fie slavă prin Isus Hristos în vecii vecilor. Amin. (Scris romanilor din Corint și trimis de Phebe, slujitorul bisericii din Cenchrea.)

1 Corinteni

25 Pentru că nebunia lui Dumnezeu este mai înțeleaptă decât oamenii; iar slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii. 26 Căci vedeți chemarea voastră, fraților, că nu sunt chemați mulți înțelepți după trup, nu mulți puternici, nu mulți nobili; 27 Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebunești ale lumii, ca să-i încurce pe cei înțelepți; și Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii pentru a încurca lucrurile puternice; 28 Și lucruri josnice ale lumii și lucruri care sunt disprețuite, a ales Dumnezeu, da, și lucruri care nu sunt, pentru a nimici lucrurile care sunt: 29 Pentru ca niciun trup să nu se laude în prezența Lui. 30 Dar din El sunteți în Hristos Isus, care din Dumnezeu a fost făcut pentru noi înțelepciune și dreptate și sfințire și răscumpărare. 31 Pentru ca, după cum este scris: Cine se laudă, să se laude în Domnul.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, chemat să fii apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Sostene, fratele nostru, 2 Bisericii lui Dumnezeu din Corint, celor sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, cu toți cei ce cheamă în orice loc Numele lui Isus Hristos, Domnul nostru, atât al lor, cât și al nostru: 3 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 4 Îi mulțumesc mereu Dumnezeului meu pentru tine, pentru harul lui Dumnezeu, care ți-a fost dat de Isus Hristos; 5 Că în orice lucru sunteţi îmbogăţiţi prin El, în orice rostire şi în toată cunoaşterea; 6 După cum mărturia lui Hristos a fost confirmată în voi: 7 Așa că nu rămâneți în urmă cu niciun dar; aşteptând venirea Domnului nostru Iisus Hristos: 8 Care vă va întări până la sfârşit, ca să fiţi fără prihană în ziua Domnului nostru Isus Hristos. 9 Credincios este Dumnezeu, prin care ați fost chemați la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru. 10 Acum vă implor, fraților, prin Numele Domnului nostru Isus Hristos, să vorbiți cu toții același lucru și să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi desăvârşit uniţi împreună în aceeaşi minte şi în aceeaşi judecată. 11 Căci mi s-a spus despre voi, frații mei, de către cei din casa lui Cloe, că sunt certuri între voi. 12 Iată ce spun, că fiecare dintre voi spune: Eu sunt din Pavel; și eu din Apolo; și eu din Chifa; iar eu al lui Hristos. 13 Este Hristos divizat? a fost răstignit Pavel pentru tine? sau ați fost botezați în numele lui Pavel? 14 Mulțumesc lui Dumnezeu că n-am botezat pe niciunul dintre voi, în afară de Crispus și Gaius; 15 Ca să nu spună cineva că am botezat în numele meu. 16 Şi am botezat şi casa lui Ştefana; de altfel, nu ştiu dacă am botezat pe altul. 17 Căci Hristos nu M-a trimis să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia; nu cu înțelepciune a cuvintelor, ca să nu fie făcută fără efect crucea lui Hristos. 18 Căci propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce pier; dar pentru noi, care suntem mântuiți, aceasta este puterea lui Dumnezeu. 19 Căci este scris: „Voi nimici înțelepciunea celor înțelepți și voi nimici priceperea celor înțelepți. 20 Unde este înțeleptul? unde este scribul? unde este disputatorul acestei lumi? Nu a făcut Dumnezeu nebună înțelepciunea acestei lumi? 21 Căci, după ce, în înțelepciunea lui Dumnezeu, lumea prin înțelepciune nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, a plăcut lui Dumnezeu, prin nebunia propovăduirii, să mântuiască pe cei ce cred. 22 Căci iudeii cer un semn, iar grecii caută înțelepciunea: 23 Dar noi propovăduim pe Hristos răstignit, pentru iudei o piatră de poticnire, iar pentru greci o nebunie; 24 Dar celor chemați, atât iudei, cât și greci, Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 2 1 Iar eu, fraților, când am venit la voi, nu am venit cu măreția de vorbire sau de înțelepciune, vestindu-vă mărturia lui Dumnezeu. 2 Căci m-am hotărât să nu știu nimic între voi, decât pe Isus Hristos și pe El răstignit. 3 Și am fost cu voi în slăbiciune, cu frică și cu mult tremur. 4 Și vorbirea și propovăduirea mea nu au fost cu cuvinte ademenitoare ale înțelepciunii umane, ci în demonstrarea Duhului și a puterii. 5 Pentru ca credința voastră să nu stea în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu. 6 Cu toate acestea, noi vorbim înțelepciune printre cei desăvârșiți; totuși nu înțelepciunea acestei lumi, nici a căpeteniilor acestei lumi, care se desfășoară; 7 Dar noi spunem înțelepciunea lui Dumnezeu într-o taină, chiar înțelepciunea ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o înaintea lumii spre slava noastră. 8 Pe care niciunul dintre căpeteniile acestei lumi nu l-a cunoscut; căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul slavei. 9 Dar, după cum este scris: „Ochiul nu a văzut, nici urechea nu a auzit, nici nu au intrat în inima omului, lucrurile pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei ce-L iubesc”. 10 Dar Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său, căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. 11 Căci cine cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului care este în el? tot aşa lucrurile lui Dumnezeu nu cunoaşte nimeni, decât Duhul lui Dumnezeu. 12 Acum noi am primit nu duhul lumii, ci duhul care este de la Dumnezeu; pentru ca noi să cunoaștem lucrurile care ne sunt dăruite de Dumnezeu. 13 Lucruri pe care le spunem și noi, nu în cuvintele pe care le învață înțelepciunea omului, ci pe care le învață Duhul Sfânt; comparând lucrurile spirituale cu cele spirituale. 14 Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, pentru că ele sunt o nebunie pentru el; 15 Dar cel duhovnicesc judecă toate lucrurile, dar el însuși nu este judecat de nimeni. 16 Căci cine a cunoscut mintea Domnului, ca să-l învețe? Dar noi avem mintea lui Hristos.

106

1 Corinteni

CAPITOLUL 3 1 Iar eu, fraţilor, nu am putut să vă vorbesc ca unor duhovniceşti, ci ca unor trupeşti, ca unor prunci în Hristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu carne; 3 Căci voi sunteți încă trupești; căci, deși printre voi este invidie, ceartă și dezbinări, nu sunteți voi trupești și umblați ca oamenii? 4 Căci când cineva zice: Eu sunt din Pavel; iar altul: Eu sunt din Apolo; nu sunteti carnali? 5 Cine este, deci, Pavel, și cine este Apolo, decât slujitorii prin care ați crezut, așa cum a dat Domnul fiecăruia? 6 Eu am sădit, Apolo a udat; dar Dumnezeu a dat sporul. 7 Deci, nici cel ce plantează nimic, nici cel ce udă; ci Dumnezeu care dă sporul. 8 Cel ce plantează și cel care udă sunt una și fiecare își va primi răsplata, după munca lui. 9 Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu; voi sunteți exploatarea lui Dumnezeu, voi sunteți zidirea lui Dumnezeu. 10 După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, ca un ziditor înțelept, am pus temelia și altul zidește pe ea. Dar fiecare om să aibă grijă cum zidește pe el. 11 Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos. 12 Dacă zidește cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, miriște; 13 Lucrarea fiecăruia va fi arătată, pentru că ziua o va vesti, pentru că va fi descoperită prin foc; și focul va încerca lucrarea fiecărui om, care este felul ei. 14 Dacă lucrarea cuiva pe care a zidit-o pe ea rămâne, el va primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, va suferi pierderi; dar el însuși va fi mântuit; totuşi aşa ca prin foc. 16 Nu știți că sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17 Dacă cineva spurcă Templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va nimici; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, care templu sunteți. 18 Nimeni să nu se înşele pe sine. Dacă cineva dintre voi pare că este înțelept în lumea aceasta, să devină un nebun, ca să fie înțelept. 19 Căci înțelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Căci este scris: El ia pe cei înţelepţi în viclenia lor. 20 Și iarăși: Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți că sunt zadarnice. 21 De aceea nimeni să nu se laude în oameni. Căci toate lucrurile sunt ale tale; 22 Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare; toate sunt ale tale; 23 Și voi sunteți ai lui Hristos; iar Hristos este al lui Dumnezeu. CAPITOLUL 4 1 Omul să ne socotească astfel, ca pe slujitorii lui Hristos și administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În plus, ispravnicilor se cere ca un om să fie găsit credincios.

107

3 Dar pentru mine este un lucru foarte mic să fiu judecat după tine sau după judecata omului: da, nu mă judec pe mine însumi. 4 Căci nu știu nimic de la mine; totuşi nu sunt îndreptăţit prin aceasta; dar cel ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, să nu judecați nimic înainte de vreme, până când va veni Domnul, care va aduce la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute sfaturile inimilor; și atunci fiecare om va avea lauda lui Dumnezeu. 6 Și aceste lucruri, fraților, le-am transferat în chip mie și lui Apolo, pentru voi; ca să învățați în noi să nu gândim la oameni mai presus de ceea ce este scris, ca niciunul dintre voi să nu fie umflat unul împotriva altuia. 7 Căci cine te face să fii diferit de altul? si ce ai tu ca sa nu fi primit? acum, dacă l-ai primit, de ce te lăudești, ca și când n-ai fi primit-o? 8 Acum sunteți săturați, acum sunteți bogați, ați împărățit ca niște împărați fără noi; 9 Căci cred că Dumnezeu ne-a scos pe noi, apostolii, cei din urmă, așa cum a fost rânduit la moarte; căci suntem făcuți un spectacol lumii, îngerilor și oamenilor. 10 Noi suntem nebuni din pricina lui Hristos, dar voi sunteți înțelepți în Hristos; noi suntem slabi, dar voi sunteti puternici; voi sunteţi onorabili, dar noi suntem dispreţuiţi. 11 Până în ceasul de acum, flămânzim și însetăm și suntem goi, suntem bătuți și nu avem un loc sigur; 12 Și trudă, lucrând cu mâinile noastre; fiind persecutați, o suferim: 13 Fiind defăimați, ne rugăm: am fost făcuți ca niște murdărie a lumii și suntem răpirea tuturor lucrurilor până în ziua de azi. 14 Nu scriu aceste lucruri ca să vă fac de rușine, ci vă avertizez ca pe fiii mei iubiți. 15 Căci, deși aveți zece mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți; căci în Hristos Isus v-am născut prin Evanghelie. 16 De aceea vă implor să fiți urmașii Mei. 17 Pentru aceasta v-am trimis pe Timotei, care este fiul meu iubit și credincios în Domnul, care vă va aduce aminte de căile mele care sunt în Hristos, așa cum vă învățăm pretutindeni în fiecare biserică. 18 Acum unii sunt umflați, de parcă n-aș veni la voi. 19 Dar voi veni în curând la voi, dacă Domnul vrea și va ști, nu vorbirea celor umflați, ci puterea. 20 Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este în cuvânt, ci în putere. 21 Ce vreți? Să vin la voi cu toiagul, sau cu dragoste și cu duhul blândeții? CAPITOLUL 5 1 Se spune în mod obișnuit că între voi este curvie și o astfel de desfrânare care nu este atât de numită printre Neamuri, ca cineva să aibă soția tatălui său. 2 Și voi sunteți umflați și nu v-ați plâns mai degrabă, pentru ca cel ce a făcut fapta aceasta să fie luat din mijlocul vostru. 3 Căci, într-adevăr, ca absent în trup, dar prezent în duh, am judecat deja, ca și cum aș fi fost de față, cu privire la cel ce a făcut acest lucru,

1 Corinteni

4 În Numele Domnului nostru Isus Hristos, când veți fi adunați împreună, și Duhul Meu, cu puterea Domnului nostru Isus Hristos, 5 A da pe un astfel de om Satanei pentru distrugerea cărnii, pentru ca duhul să fie mântuit în ziua Domnului Isus. 6 Lăudarea ta nu este bună. Nu știți că un pic de drojdie dospește toată bulgărea? 7 Curățați deci aluatul vechi, ca să fiți o bulgăre nouă, așa cum sunteți azimi. Căci și Hristos Paștele nostru este jertfit pentru noi: 8 De aceea să prăznuim sărbătoarea, nu cu aluat vechi, nici cu aluat de răutate și de răutate; dar cu azimele sincerităţii şi adevărului. 9 V-am scris într-o epistolă să nu vă însoțiți de curvie: 10 Dar nu în totalitate cu desfrânatorii acestei lumi, sau cu lăcomii, sau rapitorii, sau cu idolatrii; căci atunci trebuie să pleci din lume. 11 Dar acum v-am scris să nu faceți tovărășie, dacă cineva care se numește frate este desfrânat, sau lacom, sau idolatru, sau batjocoritor, sau bețiv sau răpitor; cu asa ceva nu sa nu manance. 12 Căci ce trebuie să fac ca să-i judec și pe cei din afară? nu judecaţi voi pe cei dinăuntru? 13 Dar cei care sunt fără Dumnezeu judecă. De aceea, îndepărtați din mijlocul vostru acel om rău. CAPITOLUL 6 1 Îndrăznește vreunul dintre voi, având o problemă împotriva altuia, să meargă în judecată înaintea celor nedrepți, și nu înaintea sfinților? 2 Nu știți că sfinții vor judeca lumea? și dacă lumea va fi judecată de voi, sunteți nevrednici să judecați cele mai mici lucruri? 3 Nu știți că vom judeca pe îngeri? cât mai multe lucruri care țin de această viață? 4 Atunci, dacă aveți judecăți asupra lucrurilor care țin de această viață, puneți-i să judece pe cei mai puțin apreciați în biserică. 5 Vorbesc spre rușinea ta. Oare nu este un om înțelept printre voi? nu, nu unul care să poată judeca între frații săi? 6 Dar fratele se duce la judecată cu fratele, și asta înaintea celor necredincioși. 7 Acum, deci, este cu totul o greșeală între voi, pentru că mergeți la judecată unii cu alții. De ce nu luați mai degrabă greșit? de ce nu vă lăsați mai degrabă înșelați? 8 Nu, voi faceți rău și înșelați, și frații voștri. 9 Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați: nici desfrânați, nici idolatri, nici adulteri, nici efeminați, nici greșitori de ei înșiși cu oamenii, 10 Nici hoții, nici lăcomii, nici bețivii, nici jignitorii, nici rapitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 11 Și așa ați fost unii dintre voi; dar ați fost spălați, dar ați fost sfințiți, dar ați fost neprihăniți în Numele Domnului Isus și prin Duhul Dumnezeului nostru. 12 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar toate nu sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu voi fi pus sub puterea nimănui. 13 Mâncăruri pentru pântece și pântece pentru mâncare; dar Dumnezeu va nimici și pe ea și pe ei. Acum trupul nu

108

este pentru curvie, ci pentru Domnul; iar Domnul pentru trup. 14 Și Dumnezeu L-a înviat pe Domnul și ne va învia și pe noi prin puterea Sa. 15 Nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Să iau atunci mădularele lui Hristos și să le fac mădulare ale unei curve? Doamne fereşte. 16 Ce? Nu știți că cel care se unește cu o curvă este un singur trup? căci doi, zice el, vor fi un singur trup. 17 Dar cel ce este lipit de Domnul este un singur duh. 18 Fugi de curvie. Orice păcat pe care îl face un om este fără trup; dar cel ce curvie păcătuieşte împotriva propriului său trup. 19 Ce? Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt care este în voi, pe care îl aveți de la Dumnezeu, și nu sunteți ai voștri? 20 Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ; de aceea, slăviţi pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. CAPITOLUL 7 1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris: Este bine ca un bărbat să nu se atingă de femeie. 2 Totuși, ca să nu curvie, fiecare bărbat să-și aibă soția sa și fiecare femeie să-și aibă bărbatul ei. 3 Soţul să-i dea soţiei bunăvoinţa cuvenită, şi la fel şi soţia faţă de soţ. 4 Soția nu are putere asupra propriului trup, ci bărbatul; și tot așa, nici bărbatul nu are putere asupra propriului trup, ci soția. 5 Să nu vă înşelaţi unii pe alţii, decât cu consimţământul pentru o vreme, ca să vă daţi postului şi rugăciunii; și reuniți-vă din nou, pentru ca Satana să nu vă ispitească pentru incontinența voastră. 6 Dar spun aceasta prin îngăduință, și nu prin poruncă. 7 Căci aș vrea ca toți oamenii să fie ca și mine. Dar fiecare om are darul său potrivit de Dumnezeu, unul după felul acesta și altul după aceea. 8 De aceea spun celor necăsătoriți și văduvelor: Este bine pentru ei dacă rămân ca mine. 9 Dar dacă nu pot stăpâni, să se căsătorească, căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10 Și celor căsătoriți le poruncesc, dar nu mie, ci Domnului: Soția să nu se depărteze de bărbatul ei; 11 Dar dacă ea pleacă, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei; și bărbatul să nu-și lase soția. 12 Dar celorlalți le spun eu, nu Domnul: Dacă vreun frate are o soție care nu crede și ea vrea să locuiască cu el, să nu o alunge. 13 Iar femeia care are un bărbat care nu crede, și dacă îi place să locuiască cu ea, să nu-l părăsească. 14 Căci bărbatul necredincios este sfințit de soție, iar soția necredincioasă este sfințită de soț; altfel copiii voștri ar fi necurați; dar acum sunt sfinţi. 15 Dar dacă pleacă necredinciosul, să plece. Un frate sau o soră nu este în robie în astfel de cazuri, dar Dumnezeu ne-a chemat la pace. 16 Căci ce știi tu, soție, dacă-ți vei mântui bărbatul? sau de unde știi tu, omule, dacă îți vei mântui soția?

1 Corinteni

17 Dar după cum Dumnezeu a împărțit fiecărui om, așa cum a chemat Domnul pe fiecare, așa să umble. Și așa rânduiesc eu în toate bisericile. 18 Este cineva numit împrejur? să nu devină netăiat împrejur. Este cineva chemat la netăi împrejur? să nu se împrejur. 19 Tăierea împrejur nu este nimic, iar netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în aceeași chemare în care a fost chemat. 21 Ești numit slujitor? nu-ți pasă de el; dar dacă poți fi liber, folosește-l mai degrabă. 22 Căci cel ce este chemat în Domnul, fiind slujitor, este omul slobod al Domnului; tot așa și cel ce este chemat, fiind slobod, este slujitorul lui Hristos. 23 Sunteţi cumpăraţi cu un preţ; nu fiţi slujitorii oamenilor. 24 Fraților, fiecare om, în care este chemat, să rămână la Dumnezeu. 25 În ceea ce privește fecioarele, nu am nicio poruncă a Domnului; totuși, îmi dau judecata, ca una care a dobândit milă de la Domnul pentru a fi credincios. 26 Prin urmare, presupun că aceasta este bună pentru necazul prezent, spun că este bine pentru om să fie așa. 27 Ești legat de o soție? caută să nu fii dezlegat. Ești eliberat de o soție? nu cauta o sotie. 28 Dar dacă te căsătorești, nu ai păcătuit; iar dacă o fecioară se căsătorește, nu a păcătuit. Totuşi, aceştia vor avea necazuri în trup, dar eu vă cruţ. 29 Dar aceasta zic, fraților, timpul este scurt; rămâne ca cei doi care au soții să fie ca și cum n-ar avea; 30 Și cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum nu ar avea; 31 Și cei ce folosesc lumea aceasta, ca să nu abuzeze de ea, căci moda acestei lumi trece. 32 Dar te-aș dori fără grijă. Cel ce este necăsătorit are grijă de lucrurile care sunt ale Domnului, cum să-I placă Domnului: 33 Dar cel căsătorit are grijă de lucrurile lumii, cum să-i placă nevestei sale. 34 Există, de asemenea, o diferență între o soție și o fecioară. Femeia necăsătorită are grijă de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul; 35 Și vorbesc aceasta pentru propriul tău folos; nu pentru ca eu să arunc o cursă asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos și pentru ca să veți fi atent la Domnul fără să vă distrași. 36 Dar dacă cineva crede că se poartă nepotrivit față de fecioara sa, dacă ea trece de floarea vârstei ei și are nevoie de așa ceva, să facă ce vrea, nu păcătuiește: să se căsătorească. 37 Cu toate acestea, cel care stă neclintit în inima lui, fără să aibă nevoie, ci are putere asupra propriei sale voințe și a hotărât în așa fel în inima sa, încât să-și păstreze fecioara, bine face. 38 Deci, cel ce o dă în căsătorie face bine; dar cel ce nu o dă în căsătorie face mai bine. 39 Soția este legată de lege cât trăiește bărbatul ei; dar dacă soțul ei este mort, ea are libertatea de a se căsători cu cine vrea; numai în Domnul. 40 Dar ea este mai fericită dacă rămâne așa, după judecata mea; și cred, de asemenea, că am Duhul lui Dumnezeu.

109

CAPITOLUL 8 1 În ceea ce privește lucrurile aduse idolilor, știm că toți avem cunoștință. Cunoașterea umflă, dar dragostea zidește. 2 Și dacă cineva crede că știe ceva, nu știe încă nimic așa cum ar trebui să știe. 3 Dar dacă cineva îl iubește pe Dumnezeu, același lucru este cunoscut despre el. 4 De aceea, în ceea ce privește mâncarea din acele lucruri care sunt aduse în jertfă idolilor, știm că un idol nu este nimic în lume și că nu este alt Dumnezeu decât unul singur. 5 Căci, deși sunt cei numiți dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, (cum sunt dumnezei mulți și stăpâni mulți), 6 Dar pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu, Tatăl, din care sunt toate lucrurile, iar noi în El; şi un singur Domn Iisus Hristos, prin care sunt toate lucrurile, iar noi prin El. 7 Cu toate acestea, nu există în fiecare om această cunoaștere; iar conștiința lor fiind slabă este pângărită. 8 Dar mâncarea nu ne recomandă lui Dumnezeu; căci nici dacă mâncăm, nu suntem mai buni; nici, dacă nu mâncăm, nu suntem mai rău. 9 Dar luați seama ca nu cumva această libertate a voastră să devină o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci, dacă te vede cineva, care ai cunoştinţă, şezând la masă în templul idolului, conştiinţa celui care este slab nu va fi încurajată să mănânce lucrurile care sunt aduse idolilor; 11 Și prin cunoștința ta va pieri fratele slab, pentru care a murit Hristos? 12 Dar când păcătuiți astfel împotriva fraților și răniți conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă carnea îl face pe fratele meu să păcănească, nu voi mânca carne cât timp va sta lumea, ca nu cumva să-l fac pe fratele meu să păcănească. CAPITOLUL 9 1 Nu sunt eu un apostol? nu sunt eu liber? Nu l-am văzut eu pe Isus Hristos, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă nu sunt apostol pentru alții, totuși, fără îndoială, sunt pentru voi, căci voi sunteți în Domnul pecetea apostoliei mele. 3 Răspunsul meu pentru cei ce mă cercetează este acesta: 4 Nu avem noi putere să mâncăm și să bem? 5 Nu avem noi putere să conducem o soră, o soție, precum și pe alți apostoli și ca pe frații Domnului și pe Chifa? 6 Sau numai eu și Barnaba, nu avem noi putere să nu mai lucrăm? 7 Cine se luptă cândva, pe seama lui? Cine plantează o vie și nu mănâncă din rodul ei? sau cine pasește o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? 8 Eu spun aceste lucruri ca om? sau legea nu spune la fel? 9 Căci este scris în Legea lui Moise: „Să nu dai botnii gurii bouului care călcă grâul. Oare Dumnezeu are grijă de boi? 10 Sau o spune El cu totul pentru noi? De dragul nostru, fără îndoială, aceasta este scris: ca cel ce ară să ară cu nădejde; și ca cel ce bate în nădejde să fie părtaș la nădejdea lui. 11 Dacă v-am semănat lucruri duhovnicești, este mare lucru dacă vom culege lucrurile voastre trupești?

1 Corinteni

12 Dacă alții sunt părtași la această putere asupra voastră, nu suntem noi mai degrabă? Cu toate acestea, noi nu am folosit această putere; ci suferi toate, ca să nu împiedicăm Evanghelia lui Hristos. 13 Nu ştiţi că cei care slujesc lucruri sfinte trăiesc din lucrurile templului? și cei care așteaptă la altar sunt părtași la altar? 14 Tot aşa a rânduit Domnul ca cei ce propovăduiesc Evanghelia să trăiască din Evanghelie. 15 Dar nu m-am folosit de nimic din aceste lucruri, nici nu am scris aceste lucruri, ca să mi se facă așa; 16 Căci, deşi propovăduiesc Evanghelia, nu am cu ce să mă laud; da, vai de mine, dacă nu propovăduiesc Evanghelia! 17 Căci dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată; 18 Care este atunci răsplata mea? Cu adevărat, atunci când propovăduiesc Evanghelia, să pot face Evanghelia lui Hristos fără nicio taxă, ca să nu abuzez de puterea mea în Evanghelie. 19 Căci, deși sunt liber de toți oamenii, totuși m-am făcut slujitor tuturor, ca să câștig mai mult. 20 Și la iudei m-am făcut ca un iudeu, ca să-i câștig pe iudei; celor ce sunt sub lege, ca sub lege, ca să-i câștig pe cei ce sunt sub lege; 21 Celor care sunt fără lege, ca fără lege (nu fiind fără lege pentru Dumnezeu, ci sub Legea lui Hristos), ca să-i câștig pe cei fără lege. 22 Pentru cei slabi am devenit la fel de slab, ca să-i câștig pe cei slabi; toate am fost făcute tuturor oamenilor, ca să-i mântuiesc pe unii. 23 Și fac aceasta din pricina Evangheliei, ca să fiu părtaș la ea cu voi. 24 Nu știți că cei care aleargă într-o cursă aleargă pe toți, dar unul primește premiul? Așa că fugiți, ca să obțineți. 25 Și orice om care se luptă pentru stăpânire este cumpătat în toate lucrurile. Acum o fac pentru a obține o coroană coruptibilă; dar noi un incoruptibil. 26 Așa că alerg, nu atât de nesigur; deci lupt eu, nu ca unul care bate aerul: 27 Dar eu mă țin sub trupul meu și îl supun, ca nu cumva, după ce le-am propovăduit altora, să fiu eu însumi un lepădat.

10 Nici să nu cârtiţi, cum au cârtit şi unii dintre ei, şi au fost nimiciţi de distrugător. 11 Acum, toate aceste lucruri li s-au întâmplat ca exemple; și ele sunt scrise pentru îndemnul nostru, asupra căruia au venit sfârșiturile lumii. 12 De aceea, cine crede că stă în picioare, să aibă grijă să nu cadă. 13 Nu v-a luat nicio ispită decât cea obișnuită omului; dar credincios este Dumnezeu, care nu va lăsa să fiți ispitit mai mult decât puteți; dar odată cu ispita va face și o cale de a scăpa, ca să o puteți suporta. 14 De aceea, iubiții mei, fugiți de idolatrie. 15 Vorbesc ca unor înțelepți; judecați ce vă spun. 16 Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm, nu este împărtășirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este împărtășirea trupului lui Hristos? 17 Căci noi, fiind mulți, suntem o singură pâine și un singur trup; căci toți suntem părtași la aceeași pâine. 18 Iată Israel după trup: nu sunt cei ce mănâncă din jertfe părtași la altar? 19 Atunci ce zic? că idolul este ceva sau ceea ce este oferit idolilor în jertfă este ceva? 20 Dar eu spun că lucrurile pe care neamurile le jertfesc, ele le jertfesc diavolilor, nu lui Dumnezeu; și nu aș vrea ca voi să aveți părtășie cu diavolii. 21 Nu puteți bea paharul Domnului și paharul diavolilor; nu puteți fi părtași la masa Domnului și la masa diavolilor. 22 Îl provocăm pe Domnul la gelozie? suntem mai puternici ca el? 23 Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar toate nu sunt de folos; toate îmi sunt îngăduite, dar toate nu zidesc. 24 Nimeni să nu caute a lui, ci fiecare bogăție a altuia. 25 Orice se vinde în prăbușire, să mănânce, fără să întrebe din pricina conștiinței; 26 Căci al Domnului este pământul și plinătatea lui. 27 Dacă vreunul dintre cei care nu cred vă cheamă la un ospăţ şi sunteţi dispuşi să mergeţi; orice vă este pus înainte, mâncați, fără să puneți întrebări de dragul conștiinței. 28 Dar dacă vă spune cineva: „Acesta este jertfă idolilor, nu mâncați din pricina celui care a arătat-o și din cauza conștiinței, căci al Domnului este pământul și plinătatea lui; 29 Conștiința, zic, nu a ta, ci a celuilalt; căci de ce este judecată libertatea mea după conștiința altuia? 30 Căci dacă eu sunt părtaș prin har, de ce mi se vorbește rău pentru ceea ce mulțumesc? 31 Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți orice, faceți totul spre slava lui Dumnezeu. 32 Să nu dați nici o greșeală, nici iudeilor, nici neamurilor, nici Bisericii lui Dumnezeu; 33 Aşa cum le plac tuturor oamenilor în toate, căutând nu profitul meu, ci profitul multora, ca să fie mântuiţi.

CAPITOLUL 10 1 Mai mult, fraţilor, nu aş vrea să nu ştiţi că toţi părinţii noştri au fost sub nor şi toţi au trecut prin mare; 2 Și toți au fost botezați lui Moise în nor și în mare; 3 Și toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească; 4 Și toți au băut aceeași băutură duhovnicească, căci au băut din acea stâncă spirituală care i-a urmat și acea stâncă era Hristos. 5 Dar cu mulți dintre ei Dumnezeu nu a fost bine plăcut, căci au fost doborâți în pustie. 6 Aceste lucruri au fost exemplele noastre, ca să nu poftim lucruri rele, așa cum au poftit și ei. 7 Nici voi să nu fiţi idolatri, cum au fost unii dintre ei; după cum este scris: Poporul s-a așezat să mănânce și să bea și sa sculat să se joace. 8 Nici să nu curvim, cum au făcut unii dintre ei, și au căzut într-o singură zi douăzeci și trei de mii. 9 Nici să nu-L ispitim pe Hristos, cum au ispitit și unii dintre ei și au fost nimiciți de șerpi.

CAPITOLUL 11 1 Fiți urmașii Mei, așa cum și eu sunt ai lui Hristos. 2 Acum vă laud, fraților, că vă aduceți aminte de Mine în toate lucrurile și că păziți rânduielile, așa cum vi le-am dat. 3 Dar aș vrea să știți că Hristos este capul fiecărui om; iar capul femeii este bărbatul; iar capul lui Hristos este Dumnezeu. 4 Orice om care se roagă sau proorocește, având capul acoperit, își necinstește capul.

110

1 Corinteni

5 Dar orice femeie care se roagă sau proorocește cu capul descoperit își necinstește capul; 6 Căci dacă femeia nu este acoperită, să fie și ea tunsă; dar dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă sau bărbierită, să fie acoperită. 7 Căci un bărbat într-adevăr nu trebuie să-și acopere capul, pentru că este chipul și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. 8 Căci bărbatul nu este de la femeie; dar femeia bărbatului. 9 Nici bărbatul nu a fost creat pentru femeie; dar femeia pentru bărbat. 10 De aceea femeia trebuie să aibă putere asupra capului ei, din cauza îngerilor. 11 Dar nici bărbatul fără femeie, nici femeia fără bărbat nu este în Domnul. 12 Căci după cum femeia este de la bărbat, tot așa este și bărbatul de la femeie; ci toate lucrurile lui Dumnezeu. 13 Judecăți în voi înșivă: este bine ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neacoperită? 14 Nu vă învață chiar natura însăși că, dacă un om are părul lung, este o rușine pentru el? 15 Dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă pentru ea, căci părul ei îi este dat ca acoperire. 16 Dar dacă cineva pare a fi certat, noi nu avem un asemenea obicei, nici bisericile lui Dumnezeu. 17 Acum, în ceea ce vă declar, nu vă laud, că vă adunați nu pentru bine, ci pentru rău. 18 Căci mai întâi de toate, când vă adunați în biserică, aud că sunt dezbinări între voi; și parțial o cred. 19 Căci trebuie să fie și erezii printre voi, pentru ca cei aprobați să se arate printre voi. 20 Atunci când vă adunați într-un singur loc, aceasta nu este să mâncați Cina Domnului. 21 Căci, mâncând, fiecare își ia cina înaintea celuilalt; și unul este flămând, iar altul este beat. 22 Ce? Nu aveți case în care să mâncați și să beți? sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu şi îi faceţi de ruşine pe cei ce nu au? Ce să-ți spun? să te laud în asta? Nu te laud. 23 Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am dat și vouă, că Domnul Isus a luat pâine în aceeași noapte în care a fost trădat. 24 Și după ce a mulțumit, a rupt-o și a zis: Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care este frânt pentru voi; faceți aceasta în pomenirea mea. 25 Tot așa, după ce a cinat, a luat paharul, și a zis: Acest pahar este noul legământ în sângele Meu; 26 Căci de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta, arătați moartea Domnului până va veni. 27 De aceea oricine va mânca această pâine și va bea acest pahar al Domnului, fără vrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28 Dar omul să se cerceteze pe sine, și așa să mănânce din pâinea aceea și să bea din paharul acela. 29 Căci cine mănâncă și bea cu nevrednicie, mănâncă și bea osândă pentru sine, fără să cunoască trupul Domnului. 30 De aceea, mulți dintre voi sunt slăbiți și bolnavi și mulți dorm. 31 Căci dacă ne-am judeca pe noi înșine, nu am fi judecați. 32 Dar când suntem judecați, suntem pedepsiți de Domnul, ca să nu fim osândiți împreună cu lumea. 33 De aceea, frații mei, când vă adunați să mâncați, rămâneți unii pentru alții.

34 Și dacă cineva îi este foame, să mănânce acasă; ca să nu veniţi împreună la osândă. Și restul le voi pune în ordine când voi veni. CAPITOLUL 12 1 În ceea ce priveşte darurile duhovniceşti, fraţilor, nu aş vrea să fiţi ignoranţi. 2 Știți că ați fost neamuri, duși la acești idoli muți, așa cum ați fost conduși. 3 De aceea vă dau să înțelegeți că nimeni, vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu-l numește pe Isus blestemat și că nimeni nu poate spune că Isus este Domnul decât prin Duhul Sfânt. 4 Acum există o diversitate de daruri, dar același Duh. 5 Și există diferențe de administrații, dar același Domn. 6 Și există diversitate de operațiuni, dar este același Dumnezeu care lucrează totul în toți. 7 Dar arătarea Duhului este dată fiecărui om pentru a profita. 8 Căci unuia i se dă prin Duhul cuvântul înțelepciunii; altuia cuvântul cunoaşterii prin acelaşi Duh; 9 altuia credință prin același Duh; altuia darurile vindecării prin același Duh; 10 Pentru altul săvârşirea de minuni; la o altă profeție; unui alt discernător al spiritelor; altuia diverse feluri de limbi; altuia interpretarea limbilor: 11 Dar toate acestea lucrează Acela Unic și Același Duh, împărțind fiecăruia în parte, după cum vrea. 12 Căci după cum trupul este unul și are multe mădulare, și toate mădularele aceluiași trup, fiind multe, sunt un singur trup, tot așa este și Hristos. 13 Căci într-un singur Duh suntem toți botezați într-un singur trup, fie că suntem iudei, fie neamuri, fie că suntem robi, fie slobozi; și toți au fost făcuți să bea dintr-un singur Duh. 14 Căci trupul nu este un mădular, ci multe. 15 Dacă piciorul zice: Pentru că nu sunt mâna, nu sunt din trup; nu este deci din trup? 16 Și dacă urechea zice: Pentru că nu sunt ochiul, nu sunt din trup; nu este deci din trup? 17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă întregul ar fi auzul, unde era mirosul? 18 Dar acum Dumnezeu le-a pus mădularele pe fiecare din ele în trup, după cum a vrut Lui. 19 Și dacă toți ar fi un mădular, unde ar fi trupul? 20 Dar acum sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21 Și ochiul nu poate spune mâinii: „Nu am nevoie de tine”, nici capul la picioare: „Nu am nevoie de tine”. 22 Ba, cu atât mai mult sunt necesare acele mădulare ale trupului, care par a fi mai slabe: 23 Iar acelor mădulare ale trupului, pe care le considerăm mai puțin onorabile, acestora le dăruim mai multă cinste; iar părțile noastre neplăcute au o frumusețe mai abundentă. 24 Căci părțile noastre frumoase nu au nevoie, ci Dumnezeu a temperat trupul, dând cinste mai multă părții care îi lipsea. 25 Ca să nu fie schismă în trup; dar ca membrii să aibă aceeași grijă unii față de alții. 26 Și dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el; sau un membru să fie onorat, toți membrii se bucură cu el.

111

1 Corinteni

27 Acum voi sunteți trupul lui Hristos și mădulare în special. 28 Și Dumnezeu i-a pus pe unii în biserică, mai întâi apostoli, în al doilea rând profeți, în al treilea rând învățători, după aceea minuni, apoi daruri de vindecare, ajutoare, guvernări, diversitate de limbi. 29 Sunt toți apostoli? toti sunt profeti? sunt toti profesori? sunt toți făcători de minuni? 30 Aveți toate darurile vindecării? toți vorbesc în limbi? interpreteaza toti? 31 Dar râvniți cu stăruință la darurile cele mai bune, și totuși vă arăt o cale mai bună.

6 Acum, fraților, dacă vin la voi vorbind în limbi, de ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi fie prin descoperire, fie prin cunoaștere, fie prin profeție, fie prin doctrină? 7 Și chiar și lucrurile fără viață, care dă sunet, fie că se cântă, fie că arpă, dacă nu fac o deosebire în sunete, cum se va ști ce se cântă sau se cântă? 8 Căci dacă trâmbița dă un sunet nesigur, cine se va pregăti pentru luptă? 9 La fel și voi, dacă nu rostiți prin limbă cuvinte ușor de înțeles, cum se va ști ce se spune? căci veţi vorbi în văzduh. 10 Există, s-ar putea să existe, atât de multe feluri de voci în lume și niciuna dintre ele nu este lipsită de semnificație. 11 De aceea, dacă nu cunosc sensul vocii, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește, iar cel care vorbește va fi un barbar pentru mine. 12 Tot așa și voi, pentru că sunteți zeloși pentru darurile spirituale, căutați ca să depășiți la zidirea bisericii. 13 De aceea cel ce vorbește într-o limbă necunoscută să se roage ca să tălmăcească. 14 Căci dacă mă rog într-o limbă necunoscută, duhul meu se roagă, dar priceperea mea este fără rod. 15 Ce este atunci? Mă voi ruga cu duhul, și mă voi ruga și cu priceperea: voi cânta cu duhul și voi cânta și cu priceperea. 16 Altfel, când vei binecuvânta cu duhul, cum va spune cel care ocupă locul celor neînvățați Amin la mulțumirea ta, pentru că nu înțelege ce spui? 17 Căci cu adevărat mulțumiți bine, dar celălalt nu este zidit. 18 Mulțumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toți: 19 Totuși, în biserică, mai bine zic cinci cuvinte cu priceperea mea, ca prin glasul Meu să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o limbă necunoscută. 20 Fraţilor, nu fiţi copii în pricepere; dar cu răutate fiţi copii, ci în pricepere fiţi oameni. 21 În lege este scris: Cu oameni de altă limbă și cu alte buze voi vorbi acestui popor; şi totuşi, cu toate acestea, ei nu Mă vor asculta, zice Domnul. 22 De aceea, limbile sunt un semn, nu pentru cei care cred, ci pentru cei care nu cred; 23 De aceea, dacă toată biserica s-ar aduna într-un singur loc, și toți vorbesc în limbi și vor intra cei neînvățați sau necredincioși, nu vor spune ei că sunteți nebuni? 24 Dar dacă toți proorocesc și intră cineva care nu crede sau neînvățat, acesta este convins de toți, este judecat de toți; 25 Și astfel s-au arătat secretele inimii lui; și astfel, căzând cu fața la pământ, se va închina lui Dumnezeu și va spune că Dumnezeu este în voi de un adevăr. 26 Cum este, deci, fraţilor? când vă adunați, fiecare dintre voi are un psalm, are o doctrină, are o limbă, are o revelație, are o tâlcuire. Toate lucrurile să fie făcute spre zidire. 27 Dacă vorbește cineva într-o limbă necunoscută, să fie câte doi, sau cel mult câte trei; și să interpreteze. 28 Dar dacă nu este interpret, să tacă în biserică; și să vorbească singur și lui Dumnezeu. 29 Prorocii să vorbească doi sau trei, iar celălalt să judece. 30 Dacă i se va descoperi ceva altuia care stă lângă el, să tacă primul. 31 Căci toți puteți prooroci unul câte unul, pentru ca toți să învețe și toți să fie mângâiați.

CAPITOLUL 13 1 Deși vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor și n-aș avea milă, sunt ca arama răsunătoare sau ca un chimval care țipăie. 2 Și deși am darul profeției și înțeleg toate tainele și toată cunoașterea; și deși am toată credința, ca să pot îndepărta munții și nu am dragoste, nu sunt nimic. 3 Și chiar dacă aș da toate bunurile mele pentru a hrăni pe cei săraci și chiar dacă aș da trupul meu să fie ars și nu aș avea dragoste, nu-mi folosește nimic. 4 Caritatea răbdește mult și este bună; caritatea nu invidiază; caritatea nu se laudă, nu se umfla, 5 Nu se comportă necuviincios, nu caută pe ale ei, nu se supără ușor, nu gândește răul; 6 Nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr; 7 Suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, nădăjduiește toate lucrurile, îndură toate lucrurile. 8 Caritatea nu eşuează niciodată; dar dacă sunt profeţii, ele vor eşua; fie că sunt limbi, ele vor înceta; dacă există cunoştinţă, ea va dispărea. 9 Căci în parte cunoaștem și în parte proorocim. 10 Dar când va veni ceea ce este desăvârșit, atunci ceea ce este în parte va fi nimicit. 11 Când eram copil, vorbeam ca copil, înțelegeam ca copil, gândeam ca copil; dar când am devenit bărbat, am lepădat lucrurile copilărești. 12 Căci acum vedem printr-un sticlă, întuneric; dar apoi față în față: acum știu în parte; dar atunci voi cunoaște așa cum sunt și eu cunoscut. 13 Și acum rămâne credința, nădejdea, dragostea, acestea trei; dar cea mai mare dintre acestea este caritatea. CAPITOLUL 14 1 Urmăriți caritatea și căutați daruri spirituale, ci mai degrabă ca să profețiți. 2 Căci cine vorbeşte într-o limbă necunoscută, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege; totuşi în duh el rosteşte mistere. 3 Dar cel ce proorocește, vorbește oamenilor spre zidire, îndemn și mângâiere. 4 Cel ce vorbește într-o limbă necunoscută se zidește pe sine; dar cel ce proroceşte zideşte biserica. 5 Aş vrea ca toţi să vorbiţi în limbi, ci mai degrabă să proorociţi; căci cel ce proroceşte este mai mare decât cel care vorbeşte în limbi, dacă nu tâlcuieşte, pentru ca biserica să primească zidirea.

112

1 Corinteni

32 Iar duhurile profeților sunt supuse profeților. 33 Căci Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinților. 34 Femeile voastre să tacă în biserici, căci nu le este îngăduit să vorbească; dar li se poruncește să fie sub ascultare, așa cum spune și legea. 35 Și dacă vor să învețe ceva, să-și întrebe bărbații acasă, căci este rușine ca femeile să vorbească în biserică. 36 Ce? a ieșit cuvântul lui Dumnezeu de la tine? sau a venit numai la tine? 37 Dacă cineva crede că este un profet sau duhovnicesc, să recunoască că lucrurile pe care vi le scriu sunt poruncile Domnului. 38 Dar dacă cineva nu știe, să fie neștiutor. 39 De aceea, fraţilor, râvniţi să profeţiţi şi să nu vă opriţi să vorbiţi în limbi. 40 Toate lucrurile să fie făcute cuminte și în ordine. CAPITOLUL 15 1 Mai mult, fraților, vă declar Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care și voi ați primit-o și în care stați; 2 Prin care și voi sunteți mântuiți, dacă păstrați în amintire ceea ce v-am propovăduit, dacă nu ați crezut în zadar. 3 Căci v-am dat în primul rând ceea ce am primit și eu, că Hristos a murit pentru păcatele noastre, conform Scripturilor; 4 Și că a fost îngropat și că a înviat a treia zi, după Scripturi: 5 Și că a fost văzut de Chifa, apoi de cei doisprezece: 6 După aceea, a fost văzut de la peste cinci sute de frați deodată; dintre care cea mai mare parte a rămas până în prezent, dar unii au adormit. 7 După aceea, a fost văzut de Iacov; apoi a tuturor apostolilor. 8 Și, în cele din urmă, El a fost văzut și de la mine, ca de unul născut din timp. 9 Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt potrivit să fiu numit apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. 10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui, care mi-a fost dăruit, nu a fost în zadar; dar am muncit mai mult decât toți; totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care era cu mine. 11 De aceea, fie că am fost eu, fie ei, așa predicăm și așa ați crezut. 12 Acum, dacă Hristos a fost propovăduit că a înviat din morți, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morților? 13 Dar dacă nu este învierea morților, atunci Hristos n-a înviat; 14 Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este propovăduirea noastră și zadarnică este și credința voastră. 15 Da, și suntem găsiți martori falși ai lui Dumnezeu; pentru că am mărturisit despre Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe care nu L-a înviat, dacă morții nu învia. 16 Căci dacă morții nu înviază, atunci Hristos n-a înviat; 17 Și dacă Hristos nu a înviat, credința voastră este zadarnică; sunteți încă în păcatele voastre. 18 Atunci și cei care au adormit în Hristos au pierit. 19 Dacă numai în această viață avem nădejde în Hristos, suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii. 20 Dar acum Hristos a înviat din morți și a devenit primele roade ale celor adormiți.

113

21 Căci de vreme ce prin om a venit moartea, prin om a venit și învierea morților. 22 Căci, după cum toți mor în Adam, tot așa vor fi înviați în Hristos. 23 Dar fiecare în ordinea lui: Hristos, primele roade; apoi cei care sunt ai lui Hristos la venirea Sa. 24 Atunci va veni sfârşitul, când El va fi predat împărăţia lui Dumnezeu, Tatălui; când va fi înlăturat toată stăpânirea, toată autoritatea și puterea. 25 Căci el trebuie să domnească, până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele lui. 26 Ultimul dușman care va fi nimicit este moartea. 27 Căci El a pus toate lucrurile sub picioarele Lui. Dar când spune că toate lucrurile sunt supuse Lui, se vede că El este exclus, care i-a supus toate lucrurile. 28 Și când toate îi vor fi supuse, atunci și Fiul însuși va fi supus celui care i-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. 29 Altfel, ce vor face cei botezaţi pentru morţi, dacă morţii nu vor învia deloc? de ce sunt atunci botezați pentru morți? 30 Și de ce stăm noi în primejdie în fiecare oră? 31 Protejez prin bucuria voastră pe care o am în Hristos Isus, Domnul nostru, că mor în fiecare zi. 32 Dacă, după felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele la Efes, cu ce mă bucur dacă morții nu învie? să mâncăm și să bem; căci mâine murim. 33 Nu vă înșelați: vorbele rele strică bunele maniere. 34 Treziți-vă la dreptate și nu păcătuiți; căci unii nu au cunoașterea lui Dumnezeu: spun asta spre rușinea voastră. 35 Dar cineva va zice: Cum au înviat morții? si cu ce trup vin? 36 Nebunule, ceea ce semeni nu este înviat, dacă nu moare; 37 Și ceea ce ai semănat, nu vei semăna acel trup care va fi, ci grâne goale, poate de grâu sau de alt grâne; 38 Dar Dumnezeu îi dă un trup după cum i-a plăcut Lui, și fiecărei sămânțe propriul său trup. 39 Nu orice făptură este aceeași carne; dar există un fel de carne al omului, altul carne al fiarelor, altul al peștilor și altul al păsărilor. 40 Există şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar slava celor cereşti una este, iar slava celor pământeşti este alta. 41 Este o slavă a soarelui, o alta slavă a lunii și o alta slavă a stelelor; 42 La fel este și învierea morților. Este semănat în stricăciune; este ridicat în neputință: 43 Este semănat în dezonoare; este înviat în slavă: este semănat în slăbiciune; este ridicat la putere: 44 Este semănat trup firesc; este ridicat un corp spiritual. Există un corp natural și există un corp spiritual. 45 Și așa este scris: Primul om Adam a fost făcut un suflet viu; ultimul Adam a fost făcut un spirit de însuflețire. 46 Cu toate acestea, nu a fost cel dintâi ceea ce este duhovnicesc, ci ceea ce este firesc; iar după aceea ceea ce este spiritual. 47 Primul om este de pe pământ, pământesc; al doilea om este Domnul din ceruri. 48 Cum este pământenii, așa sunt și cei pământeni; și precum este cel ceresc, așa sunt și cei cerești. 49 Și după cum am purtat chipul celor pământești, vom purta și chipul celor cerești.

1 Corinteni

50 Iată ce spun, fraţilor, că carnea şi sângele nu pot moşteni Împărăţia lui Dumnezeu; nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea. 51 Iată, vă arăt o taină; Nu vom dormi cu toții, dar toți vom fi schimbați, 52 Într-o clipă, într-o clipă din ochi, la ultima trâmbiță: căci trâmbița va suna și morții vor învia nestricători și noi vom fi schimbați. 53 Căci acest stricăcios trebuie să se îmbrace în nestricăciune, iar acest muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Atunci când acest stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune și acest muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: Moartea este înghițită de biruință. 55 O, moarte, unde este înţepătura ta? O, mormânt, unde este biruința ta? 56 Înţepătura morţii este păcatul; iar puterea păcatului este legea. 57 Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos. 58 De aceea, iubiții mei frați, fiți neclintiți, neclintiți, abundeți mereu în lucrarea Domnului, pentru că știți că munca voastră nu este zadarnică în Domnul.

17 Mă bucur de venirea lui Ştefana, a lui Fortunatus şi a lui Ahaicus; pentru ceea ce lipsea din partea voastră, ei au asigurat. 18 Căci ei au înviat duhul meu și al vostru; de aceea, recunoașteți-i pe cei care sunt așa. 19 Bisericile din Asia vă salută. Aquila și Priscila vă salută mult în Domnul, cu biserica care este în casa lor. 20 Toți frații vă salută. Salutați-vă unii pe alții cu un sărut sfânt. 21 Salutarea mea, Pavel, cu mâna mea. 22 Dacă cineva nu iubește pe Domnul Isus Hristos, să fie Anathema Maranatha. 23 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi. 24 Dragostea mea să fie cu voi toți în Hristos Isus. Amin. (Prima epistolă către Corinteni a fost scrisă din Filipi de către Stephanas și Fortunatus și Ahaicus și Timoteu.)

CAPITOLUL 16 1 Cu privire la strângerea pentru sfinți, așa cum am poruncit bisericilor din Galatia, așa faceți și voi. 2 În prima zi a săptămânii, fiecare dintre voi să adăpostească lângă el, după cum l-a făcut Dumnezeu, ca să nu fie adunări când vin eu. 3 Și când voi veni, pe oricine îi veți încuviința prin scrisorile voastre, îi voi trimite să aducă bunătatea voastră la Ierusalim. 4 Și dacă se cuvine să merg și eu, ei vor merge cu mine. 5 Acum voi veni la voi când voi trece prin Macedonia, căci trec prin Macedonia. 6 Și s-ar putea să rămân, da, și să iern cu voi, ca să mă duceți în călătoria mea oriunde voi merge. 7 Căci nu te voi vedea acum pe drum; dar am încredere că voi rămâne puțin cu tine, dacă Domnul îngăduie. 8 Dar voi rămâne la Efes până la Rusalii. 9 Căci mi s-a deschis o ușă mare și eficientă și sunt mulți potrivnici. 10 Acum, dacă vine Timoteu, vezi să fie cu tine fără teamă, căci el face lucrarea Domnului, precum și eu. 11 De aceea, nimeni să nu-l disprețuiască, ci du-l în pace, ca să vină la Mine, căci îl aștept împreună cu frații. 12 În ceea ce privește fratele nostru Apolo, am dorit foarte mult ca el să vină la voi împreună cu frații; dar va veni când va avea timp convenabil. 13 Vegheați, rămâneți tari în credință, părăsiți-vă ca oamenii, întăriți-vă. 14 Toate lucrurile voastre să fie făcute cu dragoste. 15 Vă implor, fraților, (vă știți casa lui Stefana, că este primele roade ale Ahaiei și că s-au dependent de slujirea sfinților) 16 Să vă supuneți unora unora, și tuturor celor care ne ajută și lucrează.

114

2 Corinteni

21 Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne-a uns, este Dumnezeu; 22 Care ne-a pecetluit și pe noi și ne-a dat în inimile noastre dovada Duhului. 23 Mai mult, Îl chem pe Dumnezeu ca mărturie asupra sufletului meu că, ca să vă cruț, nu am venit încă la Corint. 24 Nu pentru că avem stăpânire peste credința voastră, ci suntem ajutoare pentru bucuria voastră; căci prin credință voi rămâneți în picioare.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, un apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, către Biserica lui Dumnezeu din Corint, cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia; 2 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. 3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri; 4 Care ne mângâie în toate necazurile noastre, ca să putem să-i mângâiem pe cei care sunt în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu. 5 Căci, precum suferințele lui Hristos din belșug în noi, tot așa și mângâierea noastră abundă prin Hristos. 6 Și fie că suntem necăjiți, este pentru mângâierea și mântuirea voastră, care are efect în îndurarea acelorași suferințe pe care le suferim și noi; fie că suntem mângâiați, este pentru mângâierea și mântuirea voastră. 7 Și nădejdea noastră în voi este fermă, știind că, după cum sunteți părtași la suferințe, tot așa veți fi și mângâierii. 8 Căci nu vrem, fraților, să nu cunoașteți necazul nostru, care a venit la noi în Asia, că am fost strânși peste măsură, mai presus de putere, încât am deznădăjduit chiar și de viață; 9 Dar am avut în noi înșine sentința morții, ca să nu ne încredem în noi, ci în Dumnezeu, care înviează morții. 10 Care ne-a izbăvit dintr-o moarte atât de mare și ne izbăvește; în care ne încredem că ne va izbăvi încă; 11 De asemenea, ajutați împreună prin rugăciune pentru noi, pentru ca pentru darul care ni s-a făcut prin multe persoane, mulțumiri să fie aduse de mulți pentru noi. 12 Căci bucuria noastră este aceasta, mărturia conștiinței noastre, că în simplitate și sinceritate evlavioasă, nu cu înțelepciunea trupească, ci prin harul lui Dumnezeu, ne-am vorbit în lume și mai mult cu voi. 13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau recunoașteți; și am încredere că veți recunoaște până la sfârșit; 14 După cum ne-ați recunoscut în parte, că noi suntem bucuria voastră, așa cum și voi sunteți a noastră în ziua Domnului Isus. 15 Și în această încredere am vrut să vin la voi mai înainte, ca să aveți un al doilea folos; 16 Și să trec pe lângă voi în Macedonia și să mă întorc din Macedonia la voi și să fiu adus din voi în drumul meu către Iudeea. 17 Atunci când am avut astfel de gânduri, am folosit uşurinţă? sau lucrurile pe care le intenționez, țin eu după trup, ca cu mine să fie da, și nu, nu? 18 Dar, cum Dumnezeu este adevărat, cuvântul nostru față de voi nu a fost da și nu. 19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit între voi de către noi, chiar de mine, de Silvan și de Timoteu, nu a fost da și nu, ci în El a fost da. 20 Căci toate promisiunile lui Dumnezeu în el sunt da, și în el Amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.

CAPITOLUL 2 1 Dar am hotărât cu mine însumi să nu mă mai întorc la voi cu greu. 2 Căci, dacă vă fac rău, cine este atunci cel care mă bucură, decât cel care este întristat de mine? 3 Și v-am scris același lucru, ca nu cumva, când am venit, să am întristare de la cei de care ar trebui să mă bucur; având încredere în voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4 Căci din multă suferință și frământare a inimii v-am scris cu multe lacrimi; nu ca să fiţi întristaţi, ci ca să cunoaşteţi dragostea pe care o am mai mult pentru voi. 5 Dar dacă cineva a pricinuit întristare, nu m-a întristat pe mine, ci în parte, ca să nu vă suprasolicit pe toți. 6 Pentru un astfel de om este suficientă această pedeapsă, care a fost aplicată de mulți. 7 Deci, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, ca nu cumva să fie înghițit de o întristare prea mare. 8 De aceea vă implor să vă confirmați dragostea față de el. 9 Căci și în acest scop am scris, ca să cunosc dovada voastră, dacă sunteți ascultători în toate. 10 Cui iertați ceva, și eu iert; 11 Pentru ca Satana să nu aibă un avantaj din partea noastră, căci nu suntem în necunoaștere a planurilor Lui. 12 În plus, când am venit la Troa să propovăduiesc Evanghelia lui Hristos, și mi s-a deschis o ușă de la Domnul, 13 Nu m-am odihnit în duhul meu, pentru că nu l-am găsit pe Tit, fratele meu; 14 Acum mulțumiri fie lui Dumnezeu, care ne face mereu să biruim în Hristos și care ne arată în orice loc mirosul cunoașterii Lui. 15 Căci noi suntem pentru Dumnezeu o mireasmă dulce a lui Hristos, în cei mântuiți și în cei ce pier. 16 Pentru unul, noi suntem miros de moarte spre moarte; iar celuilalt mireasma vieţii spre viaţă. Și cine este suficient pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu suntem la fel de mulți cei care strică Cuvântul lui Dumnezeu, ci ca cu sinceritate, ci ca despre Dumnezeu, noi vorbim în Hristos înaintea lui Dumnezeu. CAPITOLUL 3 1 Începem din nou să ne lăudăm pe noi înșine? sau avem nevoie, ca și alții, de epistole de laudă către voi sau de scrisori de laudă de la voi? 2 Voi sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii: 3 Întrucât voi sunteţi declaraţi în mod vădit a fi epistola lui Hristos slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul

115

2 Corinteni

Dumnezeului celui viu; nu în table de piatră, ci în mese cărnoase ale inimii. 4 Și o astfel de încredere avem noi prin Hristos față de Dumnezeu: 5 Nu că suntem îndeajuns de la noi înșine să gândim ceva ca despre noi înșine; dar suficiența noastră este de la Dumnezeu; 6 Care de asemenea ne-a făcut slujitori capabili ai noului legământ; nu din litere, ci din duh, căci litera ucide, dar duhul dă viaţă. 7 Dar dacă slujirea morții, scrisă și gravată în pietre, a fost glorioasă, astfel încât copiii lui Israel să nu poată privi cu stăruință fața lui Moise pentru slava feței lui; care slavă trebuia să fie nimicită: 8 Cum nu va fi slujirea spiritului mai degrabă glorioasă? 9 Căci dacă slujirea condamnării este slavă, cu mult mai mult slujirea dreptății depășește în slavă. 10 Căci nici ceea ce a fost făcut slăvit nu a avut slavă în această privință, din pricina slavei care depășește. 11 Căci dacă ceea ce s-a pierdut a fost glorios, cu atât mai mult ceea ce rămâne este glorios. 12 Văzând deci că avem o astfel de speranță, vorbim cu o mare claritate: 13 Și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, pentru ca copiii lui Israel să nu poată privi cu tărie la sfârșitul a ceea ce este desființat. 14 Dar mintea lor a fost orbită, căci până în ziua de azi a rămas acelaşi văl, nedesprins în citirea Vechiului Testament; care văl este nimicit în Hristos. 15 Dar până în ziua de azi, când Moise este citit, vălul este pe inima lor. 16 Dar când se va întoarce către Domnul, vălul va fi îndepărtat. 17 Domnul este acel Duh; și acolo unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Dar noi toți, cu fața deschisă, privind ca într-un pahar slava Domnului, suntem schimbați în același chip din slavă în slavă, ca prin Duhul Domnului. CAPITOLUL 4 1 De aceea, văzând că avem această slujire, după cum am primit milă, nu leșim; 2 Ci v-am lepădat de lucrurile ascunse ale necinstei, nu umblând în viclenie și nu mânuind cu înșelăciune cuvântul lui Dumnezeu; ci prin manifestarea adevărului recomandându-ne pe noi înșine conștiinței fiecărui om în fața lui Dumnezeu. 3 Dar dacă Evanghelia noastră este ascunsă, ea este ascunsă pentru cei pierduți: 4 În care dumnezeul acestei lumi a orbit mințile celor care nu cred, pentru ca lumina Evangheliei glorioase a lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească pentru ei. 5 Căci nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus, Domnul; și noi înșine slujitorii tăi din pricina lui Isus. 6 Căci Dumnezeu, care a poruncit ca lumina să strălucească din întuneric, a strălucit în inimile noastre, ca să dea lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu în faţa lui Isus Hristos. 7 Dar avem această comoară în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie a lui Dumnezeu, și nu a noastră.

116

8 Suntem tulburați din toate părțile, dar nu neliniștiți; suntem perplexi, dar nu disperati; 9 Prigonit, dar nu părăsit; doborât, dar nu distrus; 10 Purtând mereu în trup moartea Domnului Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru. 11 Căci noi, cei vii, suntem întotdeauna predați la moarte din pricina lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. 12 Deci moartea lucrează în noi, dar viața în voi. 13 Noi avem același duh de credință, după cum este scris: Am crezut și de aceea am vorbit; credem și noi, și de aceea vorbim; 14 știind că Cel ce a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi prin Isus și ne va prezenta împreună cu voi. 15 Căci toate lucrurile sunt pentru voi, pentru ca harul din belșug, prin mulțumirea multora, să redea slavei lui Dumnezeu. 16 De aceea nu leşinim; dar, deși omul nostru exterior va pieri, totuși omul interior se înnoiește zi de zi. 17 Căci suferința noastră ușoară, care este doar pentru o clipă, lucrează pentru noi o greutate de slavă mult mai mare și veșnică; 18 În timp ce ne uităm nu la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare; dar lucrurile care nu se văd sunt eterne. CAPITOLUL 5 1 Căci știm că, dacă casa noastră pământească a acestui cort ar fi desființată, avem o zidire a lui Dumnezeu, o casă nefăcută de mână, veșnică în ceruri. 2 Căci în aceasta gemem, dorind cu stăruință să fim îmbrăcați cu casa noastră care este din ceruri: 3 Dacă este așa, fiind îmbrăcați, nu vom fi găsiți goi. 4 Căci noi, cei care suntem în acest cort, gemem, fiind împovărați; nu pentru că dorim să fim dezbrăcați, ci să ne îmbrăcăm, pentru ca moartea să fie înghițită de viață. 5 Iar Cel ce ne-a lucrat pentru același lucru este Dumnezeu, care ne-a dat și nouă slujba Duhului. 6 De aceea suntem mereu încrezători, știind că, cât suntem acasă în trup, suntem absenți de la Domnul: 7 (Căci umblăm prin credință, nu prin vedere:) 8 Suntem încrezători, zic, și mai bine dorim să lipsim din trup și să fim prezenți la Domnul. 9 De aceea ne străduim ca, prezenți sau absenți, să fim primiți de El. 10 Căci toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos; pentru ca fiecare să primească lucrurile făcute în trupul său, după ceea ce a făcut, fie că este bine sau rău. 11 Cunoscând deci groaza Domnului, convingem oamenii; dar noi suntem arătaţi lui Dumnezeu; și am încredere că, de asemenea, se vor manifesta în conștiința voastră. 12 Căci nu vă recomandăm din nou pe noi înșine, ci vă dăm prilej să vă lăudați pentru noi, ca să aveți ceva de răspuns celor ce se laudă cu înfățișarea, nu cu inima. 13 Căci, fie că suntem nepăsători, este pentru Dumnezeu; fie că suntem treji, este pentru cauza ta. 14 Căci dragostea lui Hristos ne constrânge; pentru că astfel judecăm că, dacă unul a murit pentru toți, atunci toți ar fi morți:

2 Corinteni

15 Și că El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu trăiască de acum înainte pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit pentru ei și a înviat. 16 De aceea, de acum înainte, nu-L mai cunoaştem pe nimeni după trup; 17 De aceea, dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă; lucrurile vechi au trecut; iată, toate lucrurile au devenit noi. 18 Și toate sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos și ne-a dat slujirea împăcării; 19 Adică, că Dumnezeu a fost în Hristos, împăcând lumea cu Sine, fără să le impută greșelile lor; și ne-a încredințat cuvântul împăcării. 20 Acum, deci, suntem ambasadori pentru Hristos, ca și cum Dumnezeu v-ar fi rugat prin noi; vă rugăm, în locul lui Hristos, să vă împăcați cu Dumnezeu. 21 Căci El l-a făcut păcat pentru noi, pe care n-am cunoscut păcatul; pentru ca noi să fim făcuți dreptatea lui Dumnezeu în el.

18 Și vă voi fi un Tată și veți fi fiii și fiicele Mele, zice Domnul Atotputernic. CAPITOLUL 7

CAPITOLUL 6 1 Așadar, ca lucrători împreună cu El, vă rugăm și pe voi să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu. 2 (Căci el spune: Te-am auzit într-un timp binevenit, și în ziua mântuirii te-am ajutat: iată, acum este timpul binevenit; iată, acum este ziua mântuirii.) 3 Făcând să nu se supăreze în nimic, ca slujirea să nu fie învinuită: 4 Dar, în toate lucrurile, aprobandu-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în suferințe, în nevoi, în necazuri, 5 În lovituri, în închisori, în tumult, în osteneli, în vegheri, în posturi; 6 Prin puritate, prin cunoaștere, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin iubire neprefăcută, 7 Prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptății la dreapta și la stânga, 8 Prin cinste și dezonoare, prin vești rele și bune, ca niște înșelători, și totuși adevărați; 9 Ca necunoscut și totuși bine cunoscut; ca pe moarte și, iată, trăim; ca pedepsit, și nu ucis; 10 Ca întristați, dar mereu veseli; ca săraci, totuşi îmbogăţindu-i pe mulţi; ca neavând nimic și totuși stăpânind toate lucrurile. 11 O, Corinteni, gura noastră este deschisă pentru voi, inima noastră este lărgită. 12 Voi nu sunteți strânși în noi, ci sunteți strânși în propriile voastre măruntaie. 13 Acum, pentru o răsplată în aceeași, (vorbesc ca copiilor mei), fiți și voi măriți. 14 Să nu fiţi înjugaţi în mod inegal cu cei necredincioşi; căci ce părtăşie are dreptatea cu nedreptatea? și ce comuniune are lumina cu întunericul? 15 Și ce înțelegere are Hristos cu Belial? sau ce parte are cel ce crede cu un necredincios? 16 Și ce înțelegere are templul lui Dumnezeu cu idolii? pentru că voi sunteți templul Dumnezeului celui viu; după cum a spus Dumnezeu: „Voi locui în ei și voi umbla în ei; și Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu. 17 De aceea, ieşiţi din mijlocul lor şi fiţi despărţiţi, zice Domnul, şi nu vă atingeţi de lucrul necurat; și te voi primi,

117

1 Având deci aceste făgăduințe, preaiubiților, să ne curățim de orice murdărie a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica de Dumnezeu. 2 Primește-ne; nu am greșit pe nimeni, nu am stricat pe nimeni, nu am înșelat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteți în inimile noastre să muriți și să trăiți cu voi. 4 Mare este îndrăzneala mea cu vorbirea față de tine, mare este slava mea pentru tine: sunt plin de mângâiere, mă bucur foarte mult în toate necazurile noastre. 5 Căci, când am venit în Macedonia, trupul nostru nu a avut odihnă, dar ne-am tulburat în toate părțile; în afară erau lupte, înăuntru erau fricile. 6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care mângâie pe cei doborâți, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit; 7 Și nu numai prin venirea Lui, ci prin mângâierea cu care a fost mângâiat în tine, când ne-a spus dorința ta stăruitoare, doliul tău, mintea ta fierbinte față de mine; încât m-am bucurat cu atât mai mult. 8 Căci, deși v-am făcut rău cu o scrisoare, nu mă pocăiesc, deși m-am pocăit; 9 Acum mă bucur că nu ați fost întristați, ci că v-ați întristat până la pocăință; 10 Căci întristarea evlavioasă aduce pocăință spre mântuire de care să nu se pocăiască; dar întristarea lumii lucrează moartea. 11 Căci iată același lucru, că v-ați întristat după un fel evlavios, ce grijă a făcut în voi, da, ce limpezire de voi înșivă, da, ce indignare, da, ce frică, da, ce dorință vehementă, da, ce zel, da, ce razbunare! În toate lucrurile, v-ați aprobat să fiți clari în această chestiune. 12 De aceea, deși v-am scris, nu am făcut-o pentru cauza lui care a făcut răul, nici pentru cauza lui care a suferit rău, ci pentru ca grija noastră pentru voi în fața lui Dumnezeu să vi se arate. 13 De aceea, am fost mângâiați în mângâierea voastră; 14 Căci dacă m-am lăudat cu el cu ceva din partea voastră, nu mi-e rușine; dar după cum v-am spus toate lucrurile în adevăr, tot așa și lăudiunea noastră, pe care am făcut-o înaintea lui Tit, este găsită adevăr. 15 Și afecțiunea lui lăuntrică este mai abundentă față de voi, în timp ce El își aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum L-ați primit cu frică și cutremur. 16 Mă bucur deci că am încredere în voi în toate. CAPITOLUL 8 1 În plus, fraților, vă facem cunoștință despre harul lui Dumnezeu dăruit bisericilor din Macedonia; 2 Cum că, într-o mare încercare de suferință, abundența bucuriei lor și sărăcia lor profundă au îmbogățit bogățiile liberalității lor. 3 Căci, pentru puterea lor, dau mărturie, da, și dincolo de puterea lor, ei au vrut de la sine; 4 Rugându-ne cu multă rugăminte ca să primim darul și să luăm asupra noastră părtășia slujirii sfinților.

2 Corinteni

5 Și ei au făcut aceasta, nu așa cum am nădăjduit noi, ci mai întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului și nouă, prin voia lui Dumnezeu. 6 În așa fel încât noi am dorit lui Tit, ca, așa cum a început el, să împlinească și în voi același har. 7 De aceea, după cum abundeți în toate, în credință, și rostire și cunoaștere, și în toată sârguința și în dragostea voastră față de noi, veți avea grijă să abundeți și în acest har. 8 Nu vorbesc prin poruncă, ci cu prilejul de îndrăzneală al altora și pentru a dovedi sinceritatea dragostei voastre. 9 Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că, deși era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, ca să fiți bogați prin sărăcia Lui. 10 Și aici vă dau sfatul meu: căci aceasta este de folos pentru voi, care ați început mai înainte, nu numai să faceți, ci și să mergeți înainte cu un an în urmă. 11 Acum, deci, fă-o; pentru ca, după cum a existat o disponibilitate de voință, tot așa poate fi o performanță și din ceea ce aveți. 12 Căci, dacă există mai întâi o minte binevoitoare, aceasta este primită după ceea ce are omul, și nu după ceea ce nu are. 13 Căci nu vreau să spun că alți oameni să fie uşuraţi, iar voi împovăraţi; 14 Dar printr-o egalitate, pentru ca acum belșugul vostru să fie o sursă pentru lipsa lor, pentru ca și belșugul lor să fie și o sursă pentru lipsa voastră, ca să fie egalitate; 15 După cum este scris: Cel ce a strâns mult nu avea nimic peste; iar cel ce adunase puţin nu avea lipsă. 16 Dar mulțumiri fie lui Dumnezeu, care a pus aceeași grijă stăruitoare în inima lui Tit pentru voi. 17 Căci într-adevăr a primit îndemnul; dar fiind mai înainte, a mers de la voi la voi. 18 Și am trimis împreună cu el pe fratele, a cărui laudă este în Evanghelie în toate bisericile; 19 Și nu numai atât, ci și cine a fost ales dintre biserici să călătorească cu noi cu acest har, care este administrat de noi spre slava aceluiași Domnul și declarația minții voastre gata: 20 Evitând aceasta, ca nimeni să nu ne învinovăţească în această abundenţă care este administrată de noi: 21 Asigurând lucruri cinstite, nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. 22 Și l-am trimis împreună cu ei pe fratele nostru, pe care de multe ori l-am dovedit sârguincios în multe lucruri, dar acum mult mai sârguincios, în marea încredere pe care o am în voi. 23 Fie că întreabă cineva de la Tit, el este partenerul meu și tovarășul meu de ajutor în privința voastră; 24 De aceea, arătaţi-le lor şi înaintea bisericilor dovada dragostei voastre şi a lăudării noastre pentru voi. CAPITOLUL 9 1 Căci în ceea ce privește slujirea sfinților, este de prisos să vă scriu: 2 Căci cunosc îndrăzneala minții voastre, pentru care mă laud cu voi față de cei din Macedonia, că Ahaia era gata acum un an; și râvna voastră a stârnit pe mulți. 3 Totuși, i-am trimis pe frați, ca să nu fie zadarnică lăudiunea noastră cu voi; ca, după cum am spus, să fiți gata:

118

4 Ca nu cumva, dacă vin cei din Macedonia cu Mine, și vă găsesc nepregătiți, noi (ca să nu spunem, voi) să ne fie rușine de această laudă încrezătoare. 5 De aceea am considerat că este necesar să-i îndemn pe frați să meargă înaintea voastră și să pregătească dinainte bunătatea voastră, pe care ați observat-o mai înainte, pentru ca aceea să fie gata, ca o chestiune de bunătate, și nu ca de lăcomie. . 6 Dar eu spun aceasta: Cel ce seamănă cu uşurinţă, va secera şi cu uşurinţă; iar cel care seamănă din belșug va secera și din belșug. 7 Fiecare om după cum vrea în inima lui, să dea; nu cu poftă, sau de nevoie, căci Dumnezeu iubește pe cel care dă bucurie. 8 Și Dumnezeu poate să facă să abundă tot harul pentru voi; pentru ca voi, având întotdeauna toată suficientă în toate lucrurile, să vă înmulțiți pentru orice lucrare bună; 9 (După cum este scris: El a împrăștiat, a dat săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac. 10 Acum, cel ce slujește sămânța semănătorului, slujește deopotrivă pâine pentru hrana voastră și înmulțește sămânța semănată și crește roadele dreptății tale;) 11 Fiind îmbogățiți în toate, pentru toată bunătatea, care aduce prin noi mulțumiri lui Dumnezeu. 12 Căci administrarea acestei slujbe nu numai că satisface lipsa sfinților, ci este din belșug și prin multe mulțumiri aduse lui Dumnezeu; 13 În timp ce, prin experimentul acestei slujiri, ei îl slăvesc pe Dumnezeu pentru supunerea voastră mărturisită față de Evanghelia lui Hristos și pentru împărțirea voastră liberală către ei și către toți oamenii; 14 Și prin rugăciunea lor pentru tine, care tânjește după tine după harul nemaipomenit al lui Dumnezeu în tine. 15 Mulțumiri fie lui Dumnezeu pentru darul Său nespus. CAPITOLUL 10 1 Însuși Eu, Pavel, vă implor, prin blândețea și blândețea lui Hristos, care sunt smerit în prezența voastră, dar fiind absent sunt îndrăzneț față de voi: 2 Dar vă implor să nu mă îndrăznesc când sunt de față cu acea încredere, cu care cred că sunt îndrăzneț împotriva unora, care se gândesc la noi ca și cum am umblat după trup. 3 Căci deși umblăm în trup, nu ne războim după trup; 4 (Căci armele luptei noastre nu sunt trupești, ci sunt puternice prin Dumnezeu, până la dărâmarea forțelor tari;) 5 Doborând închipuirile și orice înălțime care se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducând în robie orice gând la ascultarea lui Hristos; 6 Și fiind gata de a răzbuna orice neascultare, când ascultarea voastră va fi împlinită. 7 Priviți voi lucrurile după înfățișarea exterioară? Dacă cineva se încrede în sine că este al lui Hristos, să gândească din nou la aceasta, că, după cum este al lui Hristos, tot așa suntem ai lui Hristos. 8 Căci, deși m-aș lăuda ceva mai mult cu autoritatea noastră, pe care Domnul ne-a dat-o spre zidire, și nu spre nimicirea voastră, nu mi-ar fi rușine; 9 Ca să nu par că v-aș îngrozi prin scrisori.

2 Corinteni

10 Căci scrisorile lui, spun ei, sunt grele și puternice; dar prezența lui trupească este slabă și vorbirea lui disprețuitoare. 11 Un astfel de oameni să gândească aceasta, că așa cum suntem cu cuvântul cu litere când suntem absenți, așa vom fi și prin fapte când suntem prezenți. 12 Căci nu îndrăznim să ne facem din număr sau să ne comparăm cu unii care se laudă pe ei înșiși; 13 Dar nu ne vom lăuda cu lucruri fără măsura noastră, ci după măsura stăpânirii pe care Dumnezeu ne-a împărțit-o, o măsură care să ajungă chiar și la voi. 14 Căci nu ne întindem peste măsură, ca și cum n-am fi ajuns la voi; căci am ajuns și la voi, propovăduind Evanghelia lui Hristos. 15 Să nu ne lăudăm cu lucruri fără măsura noastră, adică cu ostenelile altor oameni; dar având nădejde, când credința voastră va crește, că vom fi lărgiți din belșug de voi, conform stăpânirii noastre, 16 Să propovăduim Evanghelia în regiunile dincolo de tine și să nu ne lăudăm cu rândul altuia de lucruri pregătite în mâna noastră. 17 Dar cine se laudă, să se laude în Domnul. 18 Căci nu cel ce se laudă pe sine este aprobat, ci pe care Domnul îl laudă.

14 Și nicio minune; căci Satana însuși este transformat întrun înger de lumină. 15 De aceea, nu este mare lucru dacă și slujitorii lui să fie transformați ca slujitori ai dreptății; al căror sfârșit va fi după faptele lor. 16 Zic din nou: Nimeni să nu mă considere nebun; dacă altfel, totuşi primeşte-mă ca pe un nebun, ca să mă laud puţin. 17 Ceea ce spun, nu le spun după Domnul, ci ca o nebunie, în această încredere a lăudării. 18 Văzând că mulți se laudă după trup, și eu mă voi lăuda. 19 Căci suferiţi cu bucurie pe nebuni, văzând că sunteţi înţelepţi. 20 Căci suferiţi, dacă vă aduce cineva în robie, dacă vă înghiţeşte cineva, dacă vă ia cineva, dacă se înalţă cineva, dacă vă loveşte cineva în faţă. 21 Vorbesc ca despre ocara, ca și cum am fi fost slabi. Oricum oricine este îndrăzneț, (vorbesc nebunesc), și eu sunt îndrăzneț. 22 Sunt ei evrei? la fel sunt eu. Sunt ei israeliți? la fel sunt eu. Sunt ei sămânța lui Avraam? la fel şi eu. 23 Sunt ei slujitori ai lui Hristos? (vorbesc ca un prost) Sunt mai mult; în travalii mai abundente, în dungi peste măsură, în închisori mai frecvente, în decese des. 24 Dintre iudei, de cinci ori am primit patruzeci de lovituri, în afară de una. 25 De trei ori am fost bătut cu vergele, o dată am fost ucis cu pietre, de trei ori am suferit un naufragiu, o noapte și o zi am fost în adânc; 26 În călătoriile des, în primejdiile apelor, în primejdiile tâlharilor, în primejdiile compatrioților mei, în primejdiile păgânilor, în primejdiile în oraș, în primejdiile în pustie, în primejdiile în mare, în primejdiile printre mincinoși. fraţi; 27 În oboseală și durere, în vegheri des, în foame și sete, în posturi des, în frig și goliciunea. 28 Pe lângă lucrurile din afară, ceea ce vine peste mine în fiecare zi, grija tuturor bisericilor. 29 Cine este slab, iar eu nu sunt slab? cine este supărat și eu nu ard? 30 Dacă trebuie să am nevoie de slavă, mă voi lăuda cu lucrurile care privesc slăbiciunile mele. 31 Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul sub conducerea împăratului Aretas, a păstrat cetatea Damaschinilor cu o garnizoană, dorind să mă prindă. 33 Am fost coborât printr-o fereastră într-un coș de zid și am scăpat de mâinile lui.

CAPITOLUL 11 1 Aș vrea să mă îndurați puțin în nebunia mea, și întradevăr să mă îndurați. 2 Căci eu sunt gelos pe tine cu o gelozie evlavioasă; căci te-am logodit cu un bărbat, ca să te înfățișez lui Hristos ca pe o fecioară curată. 3 Dar mă tem că nu cumva, așa cum șarpele a amăgit-o pe Eva prin viclenia lui, astfel mintea voastră să nu fie stricăcioasă din simplitatea care este în Hristos. 4 Căci dacă cel ce vine propovăduiește un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă primiți un alt duh, pe care nu l-ați primit, sau o altă Evanghelie, pe care nu ați primit-o, ați putea să-l îndurați. 5 Căci presupun că nu eram cu puţin în urma celor mai de seamă apostoli. 6 Dar, deși sunt nepoliticos în vorbire, totuși nu în cunoaștere; dar noi ne-am arătat în întregime printre voi în toate lucrurile. 7 Am săvârșit eu o greșeală înjosindu-mă, pentru ca voi să fiți înălțați, pentru că v-am propovăduit fără îndoială Evanghelia lui Dumnezeu? 8 Am jefuit alte biserici, luând de la ele salariu, ca să vă slujească. 9 Și când am fost de față cu voi și am avut nevoie, nu am fost îndatorat nimănui; căci frații veniți din Macedonia miau aprovizionat cu ceea ce îmi lipsea; și în toate m-am ferit să nu vă fiu împovărat mă voi păstra. 10 Fiindcă adevărul lui Hristos este în mine, nimeni nu mă va opri să mă laude în ţinuturile Ahaiei. 11 De ce? pentru ca nu te iubesc? Dumnezeu știe. 12 Dar ceea ce fac eu, asta voi face, ca să stric prilejul celor ce doresc prilej; pentru ca acolo unde se laudă ei, să fie găsiți ca și noi. 13 Căci aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos.

CAPITOLUL 12 1 Fără îndoială, nu-mi este de folos să mă laud. Voi ajunge la viziuni și revelații ale Domnului. 2 Am cunoscut un om în Hristos în urmă cu mai bine de paisprezece ani, (dacă este în trup, nu pot spune; sau dacă din trup, nu pot spune: Dumnezeu știe); 3 Și eu am cunoscut un astfel de om (fie în trup, fie în afara trupului, nu pot spune: Dumnezeu știe;) 4 Cum a fost răpit în rai și a auzit cuvinte nespuse, pe care nu este îngăduit omului să le rostească. 5 Mă voi lăuda cu un astfel de om, dar nu mă voi lăuda cu mine însumi, ci cu slăbiciunile mele.

119

2 Corinteni

6 Căci, deși aș vrea să mă laud, nu voi fi un nebun; căci voi spune adevărul: dar acum mă abțin, ca nu cumva cineva să se gândească la mine mai presus de ceea ce vede el că sunt sau de ceea ce aude de mine. 7 Și ca să nu fiu înălțat peste măsură prin abundența dezvăluirilor, mi s-a dat un spin în trup, solul lui Satana, ca să mă bată peste măsură, ca să nu fiu înălțat peste măsură. 8 Pentru acest lucru l-am rugat pe Domnul de trei ori, ca să se îndepărteze de la mine. 9 Și mi-a spus: Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea mea se desăvârșește în slăbiciune. De aceea, cu cea mai mare bucurie, mă voi lăuda cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să se odihnească asupra mea. 10 De aceea îmi place în slăbiciuni, în ocărări, în nevoi, în persecuții, în necazuri pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt puternic. 11 Am devenit nebun în slăvire; m-aţi silit, pentru că ar fi trebuit să fiu lăudat de voi; căci în nimic nu sunt în urma celor mai de seamă apostoli, deşi nu sunt nimic. 12 Cu adevărat, semnele unui apostol au fost săvârșite între voi în toată răbdarea, în semne și minuni și fapte mărețe. 13 Căci în ce anume ați fost mai prejos decât alte Biserici, decât că eu însumi n-am fost împovărător pentru voi? iartămă răul asta. 14 Iată, a treia oară sunt gata să vin la tine; și nu vă voi fi împovărător; căci nu pe ai tăi îi caut, ci pe tine; căci copiii nu trebuie să strângă pentru părinți, ci părinții pentru copii. 15 Voi cheltui cu mare plăcere și voi fi cheltuit pentru voi; deși cu cât te iubesc mai mult, cu atât sunt mai puțin iubit. 16 Dar să fie așa, nu v-am împovărat; totuși, fiind viclean, v-am prins cu viclenie. 17 Am făcut eu un câștig din tine prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la tine? 18 L-am cerut lui Tit și cu el am trimis un frate. Titus a câștigat din tine? nu am umblat noi în același spirit? nu am mers în aceiași pași? 19 Din nou, credeți că ne scuzăm în fața voastră? noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos; dar noi toate lucrurile le facem, preaiubiților, pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem că, când voi veni, să nu vă găsesc așa cum aș vrea și să vă fie găsit așa cum nu ați vrea; ca să nu fie discuții, invidii, mânii, certuri, batjocuri, șoapte, umflaturi, tumult: 21 Și ca nu cumva, când mă voi întoarce, Dumnezeul meu să mă smerească printre voi și să mă plâng pe mulți care au păcătuit deja și nu s-au pocăit de necurăția, curvia și lascivia pe care le-au săvârșit.

5 Cercetaţi-vă pe voi înşivă, dacă sunteţi în credinţă; dovediți-vă singuri. Nu cunoașteți voi înșivă cum este Isus Hristos în voi, dacă nu fiți reprobați? 6 Dar mă încred că veți ști că nu suntem reprobați. 7 Acum mă rog lui Dumnezeu să nu faceți rău; nu pentru că ar trebui să păream aprobați, ci pentru a face ceea ce este cinstit, deși suntem ca niște reprobați. 8 Căci nu putem face nimic împotriva adevărului, ci pentru adevăr. 9 Căci ne bucurăm când suntem slabi și voi sunteți puternici; și aceasta ne dorim, chiar și desăvârșirea voastră. 10 De aceea, scriu aceste lucruri, fiind absent, ca nu cumva, fiind prezent, să folosesc ascuțimea, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, și nu spre nimicire. 11 În sfârșit, fraților, la revedere. Fii desăvârșit, fii bine mângâiat, fii unic, trăiește în pace; și Dumnezeul iubirii și al păcii va fi cu voi. 12 Salutați-vă unii pe alții cu un sărut sfânt. 13 Toți sfinții vă salută. 14 Harul Domnului Isus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi toți. Amin. (A doua epistolă către Corinteni a fost scrisă din Filipi, un oraș al Macedoniei, de Tit și Lucas.)

CAPITOLUL 13 1 Aceasta este a treia oară când vin la voi. În gura a doi sau trei martori, fiecare cuvânt va fi stabilit. 2 V-am spus mai înainte și v-am prevestit, ca și când aș fi fost de față, a doua oară; și acum, absentând, le scriu celor ce au păcătuit până acum și tuturor celorlalți că, dacă mă voi întoarce, nu voi cruța; 3 Întrucât căutați o dovadă că Hristos vorbește în mine, care pentru voi nu este slabă, ci este puternică în voi. 4 Căci, deși a fost răstignit din cauza slăbiciunii, totuși trăiește prin puterea lui Dumnezeu. Căci și noi suntem slabi în El, dar vom trăi cu El prin puterea lui Dumnezeu față de voi.

120

Galateni

CAPITOLUL 2

CAPITOLUL 1 1 Pavel, un apostol (nu de la oameni, nici de la om, ci prin Isus Hristos și Dumnezeu Tatăl, Care L-a înviat din morți;) 2 Și toți frații care sunt cu mine, către bisericile din Galatia: 3 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos, 4 Care s-a dat pe Sine însuși pentru păcatele noastre, ca să ne izbăvească din această lume rea prezentă, după voia lui Dumnezeu și Tatăl nostru; 5 Căruia să fie slava în vecii vecilor. Amin. 6 Mă mir că sunteți îndepărtați atât de repede de Cel care v-a chemat la harul lui Hristos, la o altă Evanghelie; 7 Care nu este alta; dar sunt unii care vă tulbură și vor strica Evanghelia lui Hristos. 8 Dar deși noi, sau un înger din cer, v-am propovădui orice altă Evanghelie decât cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie blestemat. 9 După cum am spus mai înainte, tot așa spun și acum: Dacă vă propovăduiește cineva altă Evanghelie decât cea pe care ați primit-o, să fie blestemat. 10 Căci acum conving eu pe oameni sau pe Dumnezeu? sau caut sa fac pe plac barbatilor? căci dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi slujitorul lui Hristos. 11 Dar vă mărturisesc, fraților, că Evanghelia care a fost propovăduită de mine nu este după om. 12 Căci nici nu am primit-o de la om, nici nu am fost învăţată, ci prin descoperirea lui Isus Hristos. 13 Căci ați auzit despre conversația mea din trecut în religia iudeilor, cum am prigonit peste măsură Biserica lui Dumnezeu și am irosit-o. 14 Și am profitat în religia iudeilor mai presus de mulți egali ai mei din neamul meu, fiind mult mai zelos față de tradițiile părinților mei. 15 Dar când a plăcut lui Dumnezeu, care m-a despărțit din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său, 16 Să descopere pe Fiul Său în mine, ca să-L propovăduiesc printre neamuri; îndată nu am vorbit cu carne și oase: 17 Nici nu m-am suit la Ierusalim la cei care au fost apostoli înaintea mea; dar m-am dus în Arabia și m-am întors din nou la Damasc. 18 După trei ani, m-am suit la Ierusalim să-l văd pe Petru și am rămas cu el cincisprezece zile. 19 Dar alți apostoli n-am văzut pe nimeni, în afară de Iacov, fratele Domnului. 20 Acum, lucrurile pe care vi le scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. 21 După aceea, am venit în regiunile Siriei și Ciliciei; 22 Și era necunoscut pe față de bisericile din Iudeea care erau în Hristos: 23 Dar ei au auzit numai că Cel care ne-a prigonit în vremuri, acum propovăduiește credința pe care odinioară a nimicit-o. 24 Și au proslăvit pe Dumnezeu în mine.

121

1 După paisprezece ani, m-am urcat din nou la Ierusalim cu Barnaba, și am luat și pe Tit cu mine. 2 Și m-am urcat prin descoperire și le-am comunicat acea Evanghelie pe care o propovăduesc printre Neamuri, dar în mod particular celor care aveau reputație, ca nu cumva să alerg sau să alerg în zadar. 3 Dar nici Tit, care era cu mine, fiind grec, nu a fost silit să se împrejur; 4 Și că din cauza unor frați mincinoși aduși pe neștiință, care au intrat pe ascuns să ne iscovească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, ca să ne aducă în robie. 5 Cărora i-am dat loc prin supunere, nu, pentru o oră; pentru ca adevărul Evangheliei să continue cu voi. 6 Dar dintre aceștia care păreau să fie oarecum, (orice ar fi ei, nu contează pentru mine: Dumnezeu nu acceptă persoana nimănui;) căci cei care păreau să fie oarecum în întâlnire nu mi-au adăugat nimic: 7 Dar dimpotrivă, când au văzut că Evanghelia netăirii împrejur mi-a fost încredințată, așa cum a fost încredințată lui Petru Evanghelia tăierii împrejur; 8 (Căci cel ce a lucrat cu eficiență în Petru pentru apostolatul tăierii împrejur, acela a fost puternic în mine față de neamuri:) 9 Și când Iacov, Chifa și Ioan, care păreau a fi stâlpi, au înțeles harul care mi-a fost dat, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a părtășiei; ca noi să mergem la păgâni, iar ei la tăierea împrejur. 10 Numai ei voiau să ne aducem aminte de săraci; același lucru pe care și eu eram nerăbdător să-l fac. 11 Dar când Petru a venit la Antiohia, i-am împotrivit în față, pentru că era de vină. 12 Căci înainte ca unii să vină de la Iacov, el a mâncat cu neamurile; dar când au venit ei, s-a retras și s-a separat, temându-se de cei tăiați împrejur. 13 Și ceilalți iudei au prefăcut la fel cu el; în așa fel încât și Barnaba a fost dus de simularea lor. 14 Dar când am văzut că nu umblau drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Petru înaintea tuturor: Dacă tu, fiind iudeu, trăiești după felul neamurilor și nu ca iudeii, de ce constrângi neamurile să trăiască ca evreii? 15 Noi, care suntem iudei prin fire, și nu păcătoși ai neamurilor, 16 Știind că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, chiar și noi am crezut în Isus Hristos, ca să fim neprihăniți prin credința lui Hristos, și nu prin faptele Legii : căci prin faptele Legii niciun trup nu va fi îndreptăţit. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim neprihăniți prin Hristos, și noi înșine suntem găsiți păcătoși, este deci Hristos slujitorul păcatului? Doamne fereşte. 18 Căci dacă zidesc din nou lucrurile pe care le-am nimicit, mă fac un călcător. 19 Căci eu, prin lege, am murit legii, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Sunt răstignit împreună cu Hristos; dar trăiesc; dar nu eu, ci Hristos trăiește în mine; și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și s-a dat pe Sine însuși pentru mine. 21 Eu nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea vine prin lege, atunci Hristos a murit în zadar.

Galateni

CAPITOLUL 3 1 Galateni nebuni, cine v-a vrăjit, ca să nu ascultați de adevăr, înaintea ochilor cărora Iisus Hristos a fost în mod evident prezentat, răstignit printre voi? 2 Numai aceasta aș învăța de la voi: ați primit Duhul prin faptele Legii sau prin ascultarea credinței? 3 Sunteți atât de prost? Având început prin Duhul, sunteți acum desăvârșiți prin trup? 4 Ați suferit atâtea lucruri în zadar? dacă ar fi încă în zadar. 5 Deci, cel ce vă slujește Duhul și face minuni între voi, o face prin faptele Legii sau prin ascultarea credinței? 6 Așa cum Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit dreptate. 7 Să știți deci că cei ce au credință, aceia sunt copiii lui Avraam. 8 Și Scriptura, prevăzând că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, a propovăduit înaintea Evangheliei lui Avraam, zicând: În tine vor fi binecuvântate toate neamurile. 9 Deci, cei ce au credință sunt binecuvântați cu credinciosul Avraam. 10 Căci toți cei care sunt din faptele Legii sunt sub blestem; căci este scris: Blestemat să fie oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii să le facă. 11 Dar că nimeni nu este socotit neprihănit prin lege înaintea lui Dumnezeu, este evident căci: Cel drept va trăi prin credință. 12 Și legea nu este din credință, ci: Omul care le va împlini va trăi în ele. 13 Hristos ne-a izbăvit de blestemul Legii, fiind făcut blestem pentru noi, căci este scris: „Blestemat este oricine atârnă pe copac! 14 Pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină asupra neamurilor prin Isus Hristos; pentru ca prin credință să primim făgăduința Duhului. 15 Fraţilor, vorbesc după felul oamenilor; Deși este doar legământul unui om, totuși, dacă este confirmat, nimeni nu anulează sau adaugă la el. 16 Acum lui Avraam și seminței lui i-au fost făcute făgăduințele. El nu zice: Şi seminţelor, ca la mulţi; ci ca de unul singur, Și sămânța ta, care este Hristos. 17 Și spun aceasta, că legământul, care a fost întărit mai înainte de Dumnezeu în Hristos, legea, care a fost după patru sute treizeci de ani, nu poate anula, pentru ca făgăduința să fie fără efect. 18 Căci, dacă moștenirea este din lege, nu mai este din făgăduință; ci Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam prin făgăduință. 19 Pentru ce slujește legea? Ea a fost adăugată din cauza fărădelegilor, până când sămânța căruia i-a fost făcută promisiunea va veni; și a fost rânduit de îngeri în mâna unui mijlocitor. 20 Acum un mijlocitor nu este un mijlocitor al unuia, ci Dumnezeu este unul. 21 Deci legea este împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Doamne ferește: căci dacă ar fi fost dată o lege care ar fi putut da viață, cu adevărat neprihănirea ar fi fost prin lege. 22 Dar Scriptura a încheiat totul sub păcat, pentru ca făgăduința prin credința lui Isus Hristos să fie dată celor ce cred.

122

23 Dar înainte să vină credința, am fost ținuți sub Lege, închiși pentru credința care avea să se descopere mai târziu. 24 De aceea, legea era profesorul nostru ca să ne aducă la Hristos, ca să fim neprihăniți prin credință. 25 Dar după ce a venit credința, nu mai suntem sub un profesor de școală. 26 Căci toţi sunteţi copii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. 27 Căci toți dintre voi, care ați fost botezați în Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu este nici iudeu, nici grec, nu este nici robi, nici liberi, nu este nici bărbat, nici femeie, căci toți sunteți una în Hristos Isus. 29 Și dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori conform făgăduinței. CAPITOLUL 4 1 Acum spun că moștenitorul, cât este copil, nu se deosebește cu nimic de un slujitor, deși este stăpânul tuturor; 2 Dar este sub îndrumător și dregători până la vremea rânduită de tată. 3 Tot așa și noi, când eram copii, eram în robie sub elementele lumii: 4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, făcut dintr-o femeie, făcut sub Lege, 5 Să răscumpărăm pe cei ce erau sub Lege, ca să primim înfierea de fii. 6 Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în inimile voastre, strigând: Avva, Tată! 7 De aceea nu mai ești un slujitor, ci un fiu; iar dacă este fiu, atunci moştenitor al lui Dumnezeu prin Hristos. 8 Cu toate acestea, când nu L-ați cunoscut pe Dumnezeu, ați slujit celor care prin fire nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, după ce L-ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă sunteți cunoscuți de Dumnezeu, cum vă întoarceți la elementele slabe și cerșetoare, la care vreți să fiți din nou în robie? 10 Păziți zile, luni, vremuri și ani. 11 Mi-e frică de voi, ca să nu vă văd osteneală în zadar. 12 Fraţilor, vă implor, fiţi ca mine; căci sunt așa cum sunteți voi: nu m-ați rănit deloc. 13 Voi știți cum, prin neputința cărnii, v-am propovăduit mai întâi Evanghelia. 14 Și ispita mea care a fost în trupul meu nu ați disprețuit, nici nu ați respins; dar m-a primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus. 15 Unde este, deci, binecuvântarea despre care ați vorbit? căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi smuls ochii și mi i-ați fi dat. 16 Așadar, am devenit vrăjmașul vostru, pentru că vă spun adevărul? 17 Te afectează cu râvnă, dar nu bine; da, ei v-ar exclude, ca să-i puteți afecta. 18 Dar este bine să fii mereu plin de râvnă într-un lucru bun, și nu numai când sunt prezent cu tine. 19 Copiii Mei, din care voi naște iarăși, până când Hristos se va forma în voi, 20 Doresc să fiu prezent cu tine acum și să-mi schimb glasul; căci mă îndoiesc de tine.

Galateni

21 Spuneți-mi, voi care vreți să fiți sub lege, nu ascultați legea? 22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii, unul dintr-o roabă, iar celălalt dintr-o femeie liberă. 23 Dar cel care era din roabă sa născut după trup; dar el din femeia liberă era prin făgăduință. 24 Lucrurile care sunt o alegorie, căci acestea sunt cele două legămînte; cel de pe muntele Sinai, care este robie, care este Agar. 25 Căci acest Agar este muntele Sinai din Arabia și răspunde Ierusalimului care este acum și este în robie cu copiii ei. 26 Dar Ierusalimul de sus este liber, care este mama noastră a tuturor. 27 Căci este scris: Bucură-te, stearpă care nu naști; izbucnește și strigă, tu care nu ai naștere, căci pustiita are mult mai mulți copii decât cea care are bărbat. 28 Și noi, fraților, așa cum a fost Isaac, suntem copiii făgăduinței. 29 Dar după cum atunci cel născut după trup l-a persecutat pe cel născut după Duh, tot așa este și acum. 30 Dar ce spune Scriptura? Alungă roaba și fiul ei, căci fiul roabei nu va fi moștenitor cu fiul femeii libere. 31 Așadar, fraților, noi nu suntem fii ai roabei, ci ai celor libere.

18 Dar dacă veți fi călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19 Iar faptele cărnii sunt vădite, care sunt acestea; Adulter, curvie, necurăție, lascivie, 20 Idolatrie, vrăjitorie, ură, abatere, imitații, mânie, ceartă, revolte, erezii, 21 Invidii, ucideri, beții, dezvăluiri și altele asemenea: despre care vă spun mai înainte, așa cum v-am spus și în trecut, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22 Dar rodul Duhului este dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, blândețe, bunătate, credință, 23 Blândețea, cumpătarea: împotriva unora nu există lege. 24 Și cei ce sunt ai lui Hristos au răstignit trupul cu afecțiunile și poftele. 25 Dacă trăim în Duhul, să umblăm și noi în Duhul. 26 Să nu dorim slava deșartă, să ne supărăm unii pe alții, să ne invidiem unii pe alții. CAPITOLUL 6

CAPITOLUL 5 1 Rămâi, deci, tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut slobozi, și nu te mai încurcă din nou cu jugul robiei. 2 Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veți fi tăiați împrejur, Hristos nu vă va folosi de nimic. 3 Căci mărturisesc din nou oricărui om tăiat împrejur că este dator să împlinească toată legea. 4 Hristos a devenit fără efect pentru voi, oricine dintre voi este socotit neprihănit prin lege; aţi căzut din har. 5 Căci noi prin Duhul aşteptăm nădejdea dreptăţii prin credinţă. 6 Căci în Isus Hristos nici tăierea împrejur nu foloseşte la nimic, nici netăierea împrejur; ci credinţa care lucrează prin iubire. 7 Aţi alergat bine; cine v-a împiedicat să nu ascultați de adevăr? 8 Această convingere nu vine de la cel ce vă cheamă. 9 Puțin dospit dospește toată bulgărea. 10 Eu am încredere în voi prin Domnul, că nu veți avea altă părere; dar cel ce vă tulbură va purta judecata lui, oricine ar fi el. 11 Iar eu, fraţilor, dacă încă propovăduiesc tăierea împrejur, de ce mai sufăr persecuţie? atunci a încetat ofensa crucii. 12 Aș vrea să fie tăiați, ceea ce vă tulbură. 13 Căci, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiți libertatea pentru o ocazie pentru trup, ci prin dragoste slujiți-vă unii altora. 14 Căci toată legea este împlinită într-un singur cuvânt, chiar în acesta; Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. 15 Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu vă mistuiţi unul de altul. 16 Așadar, spun aceasta: Umblați în Duhul și nu veți împlini pofta cărnii. 17 Căci carnea poftește împotriva Duhului, și Duhul împotriva cărnii;

123

1 Fraţilor, dacă cineva este lovit într-o greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti, restauraţi-l pe acesta în duhul blândeţii; gândindu-te pe tine însuți, ca să nu fii și tu ispitit. 2 Purtați-vă poverile unii altora și astfel împliniți legea lui Hristos. 3 Căci dacă cineva se crede ceva, când nu este nimic, se înșală pe sine. 4 Dar fiecare să-și probeze lucrarea lui, și atunci se va bucura în sine însuși, și nu în altul. 5 Căci fiecare va purta povara lui. 6 Cel ce este învățat în Cuvânt să comunice celui ce învață în toate lucrurile bune. 7 Nu vă înșelați; Dumnezeu nu este batjocorit; căci orice va semăna omul, acesta va secera. 8 Căci cel ce seamănă pentru trupul său, va culege stricăciune din trup; dar cel ce seamănă pentru Duhul, va secera din Duhul viaţă veşnică. 9 Să nu ne obosim să facem binele, căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom leşi. 10 De aceea, după cum avem ocazia, să facem bine tuturor oamenilor, mai ales celor care sunt din casa credinței. 11 Vedeți ce mare scrisoare v-am scris cu mâna mea. 12 Toți cei care doresc să facă o arătare frumoasă în trup, vă constrâng să vă tăiați împrejur; numai ca nu cumva să sufere persecuţie pentru crucea lui Hristos. 13 Căci nici cei tăiați împrejur nu păzesc legea; dar doresc să vă tăiați împrejur, ca să se laude în trupul vostru. 14 Dar Doamne ferește să mă laud, decât în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea mi-a fost răstignită, și eu pentru lume. 15 Căci, în Hristos Isus, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur nu este de nimic, ci o făptură nouă. 16 Și toți cei ce umblă după această regulă, pacea să fie asupra lor și milă și asupra Israelului lui Dumnezeu. 17 De acum înainte, nimeni să nu mă tulbure, căci port în trupul meu semnele Domnului Isus. 18 Fraților, harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru. Amin. (Către Galateni scris de la Roma.)

Efeseni

CAPITOLUL 2 1 Și v-a înviat pe voi, care erați morți în greșeli și păcate; 2 În care în trecut ați umblat după mersul acestei lumi, după prințul puterii văzduhului, duhul care lucrează acum în copiii neascultării; 3 Printre care, de asemenea, toți ne-am purtat în vremurile trecute în poftele trupului nostru, împlinind dorințele trupului și ale minții; și au fost prin natură copiii mâniei, ca și alții. 4 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru marea Lui dragoste cu care ne-a iubit pe noi, 5 Chiar și când eram morți în păcate, ne-a înviat împreună cu Hristos (prin har ați fost mântuiți;) 6 Și ne-a înviat împreună și ne-a făcut să stăm împreună în locurile cerești în Hristos Isus. 7 Pentru ca în veacurile viitoare, să arate bogăția nemaipomenită a harului Său, în bunătatea Lui față de noi, prin Hristos Isus. 8 Căci prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă; și asta nu de la voi înșivă: este darul lui Dumnezeu: 9 Nu din fapte, ca să nu se laude cineva. 10 Căci noi suntem lucrarea Lui, creați în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a rânduit mai înainte ca să umblăm în ele. 11 De aceea, amintiţi-vă că, în vremuri, eraţi neamuri în trup, care sunt numite Netăiere împrejur prin ceea ce se numeşte circumcizie în trup, făcută de mână; 12 Că în vremea aceea erați fără Hristos, străini de comunitatea lui Israel și străini de legămintele făgăduinței, fără nădejde și fără Dumnezeu în lume; 13 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care uneori eraţi departe, sunteţi apropiaţi prin sângele lui Hristos. 14 Căci El este pacea noastră, care a făcut pe amândoi una și a dărâmat zidul de despărțire dintre noi; 15 După ce a desfiinţat în trupul său vrăjmăşia, chiar legea poruncilor cuprinsă în rânduieli; pentru a face în sine din doi un om nou, făcând astfel pace; 16 Și ca să-și împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin cruce, după ce a ucis vrăjmășia prin aceasta. 17 Și a venit și v-a propovăduit pacea vouă, celor depărtați, și celor ce erau aproape. 18 Căci prin El avem amândoi acces la Tatăl printr-un singur Duh. 19 Acum, deci, nu mai sunteţi străini şi străini, ci concetăţeni cu sfinţii şi ai casei lui Dumnezeu; 20 Și au fost zidiți pe temelia apostolilor și a profeților, Isus Hristos însuși fiind piatra din capul unghiului; 21 În care toată clădirea, bine încadrată împreună, crește într-un templu sfânt în Domnul; 22 În care și voi sunteți zidiți împreună, ca să locuiască lui Dumnezeu prin Duhul.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, sfinților care sunt în Efes și credincioșilor în Hristos Isus: 2 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 3 Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești în Hristos! 4 După cum El ne-a ales pe noi în El înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără vină înaintea Lui în dragoste. 5 După ce ne-a predestinat pentru înfierea de copii prin Isus Hristos pentru Sine, după bunăvoința voinței Lui, 6 Spre lauda slavei harului Său, prin care El ne-a făcut primiți în cel preaiubit. 7 În care avem răscumpărarea prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăția harului Său; 8 În care El a îmbogăţit faţă de noi în toată înţelepciunea şi înţelepciunea; 9 Ne-a făcut cunoscut taina voinței Lui, după bunăvoința pe care și-a propus-o în sine însuși; 10 Pentru ca, în dispensația împlinirii vremurilor, să adune într-una singură toate lucrurile în Hristos, atât cele din cer, cât și cele de pe pământ; chiar și în el: 11 În care și noi am dobândit o moștenire, fiind predestinați după planul celui care lucrează toate după sfatul propriei sale voințe; 12 Ca să fim spre lauda slavei Lui, care s-a încrezut mai întâi în Hristos. 13 În care și voi v-ați încrezut, după ce ați auzit cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre; și în care, după aceea, ați crezut, ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt al făgăduinței 14 Care este dovada moștenirii noastre până la răscumpărarea averii cumpărate, spre lauda slavei Lui. 15 De aceea și eu, după ce am auzit despre credința voastră în Domnul Isus și despre dragostea voastră față de toți sfinții, 16 Nu înceta să mulțumesc pentru tine, pomenindu-mă de tine în rugăciunile mele; 17 Pentru ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea duh de înțelepciune și de descoperire în cunoașterea Lui. 18 Ochii priceperii tale fiind luminați; ca să știți care este nădejdea chemării Lui și care este bogăția slavei moștenirii Lui în sfinți, 19 Și care este măreția mare a puterii Lui pentru noi, cei care credem, după lucrarea puterii Lui puternice, 20 Pe care l-a săvârșit în Hristos, când L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești, 21 Mult mai presus de orice domnie, și putere, și putere și stăpânire și orice nume care este numit, nu numai în lumea aceasta, ci și în cea ce va veni. 22 Și a pus toate lucrurile sub picioarele Lui și L-a dat Bisericii să fie cap peste toate lucrurile, 23 Care este trupul Lui, plinătatea Celui ce umple totul în toți.

CAPITOLUL 3 1 De aceea eu, Pavel, prizonierul lui Isus Hristos pentru voi, neamurilor, 2 Dacă ați auzit de dispensația harului lui Dumnezeu, care mi-a fost dată vouă, 3 Cum că prin descoperire mi-a făcut cunoscut taina; (cum am scris mai sus în câteva cuvinte,

124

Efeseni

4 Prin care, când citiți, puteți înțelege cunoștințele mele în misterul lui Hristos) 5 Care în alte veacuri nu a fost făcut cunoscut fiilor oamenilor, așa cum este descoperit acum sfinților Săi apostoli și profeți prin Duhul; 6 Pentru ca neamurile să fie împreună moștenitori și ai aceluiași trup și părtași la făgăduința Lui în Hristos prin Evanghelie: 7 Din care am fost făcut slujitor, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea eficientă a puterii Lui. 8 Mie, care sunt mai mic decât cel mai mic dintre toți sfinții, mi-a fost dat acest har, ca să propovăduiesc printre Neamuri bogățiile nepătrunse ale lui Hristos; 9 Și pentru a face tuturor oamenilor să vadă care este părtășia tainei, care de la începutul lumii a fost ascunsă în Dumnezeu, care a creat toate lucrurile prin Isus Hristos: 10 Pentru ca acum înțelepciunea multiplă a lui Dumnezeu să poată fi cunoscută de către biserică de către căpeteniile și stăpânirile din locurile cerești, 11 După planul veșnic pe care l-a propus în Hristos Isus, Domnul nostru: 12 În care avem îndrăzneală și acces cu încredere prin credința în El. 13 De aceea vreau să nu vă lesinați de necazurile mele pentru voi, care este slava voastră. 14 Pentru aceasta îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, 15 Din care este numită toată familia din cer și pământ, 16 Ca să vă dăruiască, după bogăția slavei Lui, să fiți întăriți cu putere prin Duhul Său în omul lăuntric; 17 Pentru ca Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; că voi, fiind înrădăcinați și întemeiați în dragoste, 18 Să poţi înţelege cu toţi sfinţii care este lăţimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; 19 Și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece știința, ca să fiți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. 20 Acum, celui care poate să facă cu mult mai mult decât ceea ce cerem sau gândim, după puterea care lucrează în noi, 21 Lui să fie slava în Biserică, prin Hristos Isus, în toate veacurile, în vecii vecilor. Amin. CAPITOLUL 4 1 De aceea, eu, prizonierul Domnului, vă implor să umblați demni de vocația cu care sunteți chemați, 2 Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, răbdând unii pe alții cu dragoste; 3 Străduindu-ne să păstrăm unitatea Duhului în legătura păcii. 4 Există un singur trup și un singur Duh, așa cum sunteți chemați într-o singură nădejde a chemării voastre; 5 Un singur Domn, o singură credință, un singur botez, 6 Un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți și prin toți și în voi toți. 7 Dar fiecăruia dintre noi i se dă har după măsura darului lui Hristos. 8 De aceea zice: Când s-a înălțat sus, a dus robii și a dat daruri oamenilor. 9 (Acum, că s-a înălțat, ce este decât că a coborât mai întâi în părțile de jos ale pământului?

10 Cel ce s-a coborât este și cel ce s-a înălțat mult peste toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.) 11 Şi ia dat pe unii, apostoli; iar unii, profeţi; iar unii, evangheliști; iar unii, pastori si profesori; 12 Pentru desăvârșirea sfinților, pentru lucrarea slujirii, pentru zidirea trupului lui Hristos: 13 Până când vom ajunge cu toții în unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la un om desăvârșit, la măsura înălțimii plinătății lui Hristos: 14 Pentru ca de acum înainte să nu mai fim copii, zvârcoliți încoace și încoace și purtați de orice vânt de învățătură, de viclenia oamenilor și viclenia, prin care ei stau la pândă pentru a înșela; 15 Dar, spunând adevărul în dragoste, să crească în El în toate lucrurile, care este Capul, Hristos. 16 De la care întregul trup, unit și strâns potrivit cu ceea ce o dă fiecare articulație, după lucrarea eficientă în măsura fiecărei părți, înmulțește trupul spre zidirea lui însuși în dragoste. 17 De aceea spun aceasta și mărturisesc în Domnul, că de acum înainte nu umblă așa cum umblă alte neamuri, în deșertăciunea minții lor, 18 Având priceperea întunecată, fiind înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin neștiința care este în ei, din cauza orbirii inimii lor; 19 Care, depășind simțirile, s-au dat pe ei înșiși lascivirii, ca să lucreze cu lăcomie orice necurăție. 20 Dar voi nu L-aţi învăţat aşa pe Hristos; 21 Dacă l-ați auzit și ați fost învățați de el, așa cum este adevărul în Isus: 22 Pentru ca, cu privire la vechea purtare, să lăsaţi pe bătrânul, care este stricat după poftele înşelătoare; 23 Și fii reînnoit în duhul minții tale; 24 Și să vă îmbrăcați cu omul nou, care după Dumnezeu este creat în dreptate și sfințenie adevărată. 25 De aceea, înlăturând minciuna, spuneți fiecare adevăr aproapelui său, căci suntem mădulare unii altora. 26 Fiți mâniați și nu păcătuiți; soarele să nu apune peste mânia voastră; 27 Nici să nu lăsați loc diavolului. 28 Cel ce a furat să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească, lucrând cu mâinile lui ceea ce este bun, ca să aibă de dat celui ce are nevoie. 29 Să nu iasă din gura voastră nicio vorbă stricăcioasă, ci ceea ce este bun pentru zidirea, ca să slujească har celor care ascultă. 30 Și nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteți pecetluiți pentru ziua mântuirii. 31 Să fie îndepărtate de la voi orice amărăciune, mânie, mânie, strigăte și vorbire de rău, cu toată răutatea! 32 Și fiți buni unii cu alții, blândiți, iertându-vă unii pe alții, așa cum v-a iertat Dumnezeu pentru Hristos. CAPITOLUL 5 1 Fiți deci urmași ai lui Dumnezeu, ca niște copii dragi; 2 Și umblați în dragoste, așa cum și Hristos ne-a iubit și Sa dat pe Sine pentru noi o jertfă și o jertfă lui Dumnezeu, pentru o mireasmă plăcută. 3 Dar desfrânarea și orice necurăție sau lăcomie, să nu fie numite o dată printre voi, așa cum se cuvine sfinților;

125

Efeseni

CAPITOLUL 6

4 Nici murdărie, nici vorbă nebunească, nici glume, care nu sunt potrivite, ci mai degrabă a mulțumi. 5 Căci aceasta știți că nici un curvie, nici necurat, nici lacom, care este idolatru, nu are vreo moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. 6 Nimeni să nu vă înşele cu cuvinte deşarte, căci din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu asupra copiilor neascultării. 7 Nu fiţi, deci, părtaşi cu ei. 8 Căci uneori erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul; umblați ca niște copii ai luminii; 9 (Căci rodul Duhului este în toată bunătatea, dreptatea și adevărul;) 10 Să dovedească ceea ce este plăcut Domnului. 11 Și să nu aveți părtășie cu lucrările fără rod ale întunericului, ci mai degrabă mustrați-le. 12 Căci este o rușine chiar și să vorbești despre lucrurile care se fac cu ei în ascuns. 13 Dar toate lucrurile care sunt mustrate sunt arătate prin lumină; căci tot ceea ce se arată este lumină. 14 De aceea zice: Trezește-te, cel ce dormi, înviază-te din morți și Hristos îți va lumina. 15 Vedeți deci să umblați cu atenție, nu ca nebuni, ci ca înțelepți, 16 Răscumpărarea timpului, pentru că zilele sunt rele. 17 De aceea nu fiți neînțelepți, ci înțelegeți care este voia Domnului. 18 Și nu vă îmbătați cu vin, în care este exces; dar fiți umpluți de Duhul; 19 Vorbind între voi înșivă în psalmi și imnuri și cântări duhovnicești, cântând și cântând în inima voastră Domnului; 20 Mulțumind mereu pentru toate lui Dumnezeu și Tatăl, în numele Domnului nostru Isus Hristos; 21 Supuneți-vă unii altora în frica de Dumnezeu. 22 Soții, supuneți-vă propriilor voștri bărbați, ca Domnului. 23 Căci bărbatul este capul nevestei, așa cum Hristos este capul Bisericii; și el este Mântuitorul trupului. 24 De aceea, după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și soțiile să fie soților lor în orice lucru. 25 Bărbaților, iubiți-vă nevestele, așa cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine însuși pentru ea; 26 Ca să o sfințească și să o curețe cu spălarea cu apă prin cuvânt, 27 Ca să-şi înfăţişeze Lui însuşi o Biserică glorioasă, fără pată, nici riduri sau ceva de genul acesta; ci să fie sfântă şi fără cusur. 28 Așa trebuie să-și iubească bărbații soțiile ca pe trupurile lor. Cine își iubește soția se iubește pe sine. 29 Căci nimeni nu și-a urât încă trupul; ci îl hrănește și îl prețuiește, precum Domnul biserica: 30 Căci noi suntem mădulare ale trupului Lui, ale cărnii Lui și ale oaselor Lui. 31 Pentru aceasta omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția sa și ei doi vor fi un singur trup. 32 Aceasta este o mare taină; dar eu vorbesc despre Hristos și despre Biserică. 33 Totuși, fiecare dintre voi, în mod special, să-și iubească soția ca pe sine; iar soția vede că își respectă soțul.

1 Copii, ascultați de părinții voștri în Domnul, căci este drept. 2 Cinstește-ți pe tatăl tău și pe mama ta; (care este prima poruncă cu făgăduință;) 3 Ca să-ți fie bine și să trăiești mult pe pământ. 4 Și, părinților, nu provocați copiii voștri la mânie, ci creșteți-i în hrănirea și îndemnul Domnului. 5 Slujitori, fiți ascultători de cei ce sunt stăpânii voștri după trup, cu frică și cutremur, într-o singurătate a inimii voastre, ca la Hristos; 6 Nu cu slujirea ochilor, ca pe placul oamenilor; ci ca slujitori ai lui Hristos, făcând voia lui Dumnezeu din inimă; 7 Cu bunăvoință, slujiți ca Domnului, și nu oamenilor; 8 Ştiind că orice lucru bun pe care îl face cineva, acesta va primi de la Domnul, fie că este rob sau liber. 9 Și, voi, stăpânilor, faceți-le aceleași lucruri, ferindu-vă de amenințări, știind că și Stăpânul vostru este în ceruri; nici nu există respect pentru persoane cu el. 10 În cele din urmă, frații mei, întăriți-vă în Domnul și în puterea puterii Lui. 11 Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. 12 Căci nu ne luptăm împotriva cărnii și sângelui, ci împotriva stăpânirilor, împotriva stăpânirilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestei lumi, împotriva răutății duhovnicești din locurile înalte. 13 De aceea, luați la voi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți rezista în ziua rea și, după ce ați făcut totul, să rămâneți în picioare. 14 Stați așadar, având coapsele încinse de adevăr și având pe pieptarul dreptății; 15 Și picioarele voastre încălțate cu pregătirea Evangheliei păcii; 16 Mai presus de toate, luând scutul credinței, cu care veți putea stinge toate săgețile de foc ale celor răi. 17 Și luați coiful mântuirii și sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu: 18 rugându-ne mereu cu toată rugăciunea și rugămintea în Duhul, și veghând la aceasta cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții; 19 Și pentru mine, ca să-mi fie dată cuvântul, ca să-mi deschid gura cu îndrăzneală, ca să fac cunoscută taina Evangheliei, 20 Pentru care sunt un ambasador în legături, pentru ca în ea să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie să vorbesc. 21 Dar pentru ca și voi să cunoașteți treburile mele și cum fac eu, Tihic, un frate iubit și slujitor credincios în Domnul, vă va face cunoscut toate lucrurile. 22 Pe care v-am trimis în același scop, ca să cunoașteți treburile noastre și să vă mângâie inimile. 23 Pace fraților și iubire cu credință de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Hristos. 24 Har să fie cu toți cei ce Îl iubesc pe Domnul nostru Isus Hristos cu sinceritate. Amin. (Către Efeseni scris de la Roma, de Tihic.)

126

Filipeni

25 Și având această încredere, știu că voi rămâne și voi continua cu voi toți pentru a vă încuraja și bucuria credinței; 26 Pentru ca bucuria voastră să fie mai abundentă în Isus Hristos pentru mine, prin revenirea mea la voi. 27 Numai convorbirea voastră să fie așa cum se cuvine Evanghelia lui Hristos: pentru ca, fie că vin și vă văd, fie că lipsesc, să aud despre treburile voastre, ca să rămâneți tari într-un singur duh, cu o singură minte, luptăți împreună pentru credință. a Evangheliei; 28 Și în nimic înspăimântat de potrivnicii voștri, care este pentru ei un semn vădit al pierzării, ci pentru voi și cel al mântuirii lui Dumnezeu. 29 Căci vi s-a dat, pentru Hristos, nu numai să credeți în El, ci și să suferiți pentru El; 30 Având aceeași luptă pe care ați văzut-o în mine și acum auziți că este în mine.

CAPITOLUL 1 1 Pavel și Timotei, slujitorii lui Isus Hristos, tuturor sfinților în Hristos Isus care sunt la Filipi, împreună cu episcopii și diaconii: 2 Har și pace să vă fie de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 3 Îi mulțumesc Dumnezeului meu pentru fiecare amintire a ta, 4 Întotdeauna în fiecare rugăciune a mea pentru voi toți, cerând cu bucurie, 5 Pentru părtășia voastră în Evanghelie din prima zi până acum; 6 Fiind încrezători chiar în acest lucru, că cel care a început o lucrare bună în voi, o va împlini până în ziua lui Isus Hristos. 7 Așa cum se cuvine să mă gândesc la aceasta despre voi toți, pentru că vă am în inima mea; în măsura în care atât în legăturile mele, cât și în apărarea și confirmarea Evangheliei, voi toți sunteți părtași la harul Meu. 8 Căci Dumnezeu este mărturia mea, cât de mult tânjesc după voi toți în măruntaiele lui Isus Hristos. 9 Și aceasta mă rog, ca dragostea voastră să abundă din ce în ce mai mult în cunoaștere și în toată judecata; 10 Ca să încuviințăți lucrurile care sunt excelente; ca să fiți sinceri și fără supărare până în ziua lui Hristos; 11 Fiind plini de roadele neprihănirii, care sunt prin Isus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu. 12 Dar aș vrea să înțelegeți, fraților, că lucrurile care mi sau întâmplat au căzut mai degrabă spre promovarea Evangheliei; 13 Astfel că legăturile mele în Hristos sunt vădite în tot palatul și în toate celelalte locuri; 14 Și mulți dintre frații în Domnul, crescând încrezători prin legăturile mele, sunt mult mai îndrăzneți să rostească cuvântul fără teamă. 15 Unii Îl propovăduiesc pe Hristos chiar din invidie și ceartă; si unii si de bunavointa: 16 Unul propovăduiește pe Hristos cearta, nu cu sinceritate, presupunând că adaugă necazuri la legăturile mele: 17 Ci celălalt al dragostei, știind că sunt pus pentru apărarea Evangheliei. 18 Atunci ce? cu toate acestea, în orice fel, fie în prefăcătorie, fie în adevăr, Hristos este propovăduit; și eu mă bucur în aceasta, da, și mă voi bucura. 19 Căci știu că aceasta se va întoarce la mântuirea mea prin rugăciunea ta și prin furnizarea Duhului lui Isus Hristos, 20 După așteptarea mea stăruitoare și speranța mea, că în nimic nu voi fi rușinat, ci cu toată îndrăzneala, ca întotdeauna, tot așa și acum Hristos va fi mărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte. 21 Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig. 22 Dar dacă trăiesc în trup, acesta este rodul muncii mele; totuși, nu știu ce voi alege. 23 Căci sunt în strâmtorare între doi, având dorința de a pleca și de a fi cu Hristos; care este mult mai bine: 24 Cu toate acestea, este mai necesar pentru voi să rămâneți în trup.

CAPITOLUL 2 1 De aceea, dacă este vreo mângâiere în Hristos, dacă este vreo mângâiere a iubirii, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreo mărunțiș și îndurare, 2 Să vă împliniți bucuria mea, ca să aveți la fel, având aceeași dragoste, fiind de un acord, de un gând. 3 Să nu se facă nimic prin ceartă sau slavă deșartă; dar în smerenie, fiecare să-l considere pe alții mai bun decât pe ei înșiși. 4 Nu priviți fiecare la lucrurile lui, ci fiecare și la lucrurile altora. 5 Să fie în voi gândul acesta, care a fost și în Hristos Isus: 6 Care, fiind în chipul lui Dumnezeu, a socotit că nu este o tâlhărie să fie egal cu Dumnezeu; 7 Dar nu s-a făcut pe sine însuși, și a luat asupra lui chip de slujitor și a fost făcut în chip de oameni. 8 Și fiind găsit în chip de om, s-a smerit și a devenit ascultător până la moarte, chiar moartea crucii. 9 De aceea și Dumnezeu l-a înălțat foarte mult și i-a dat un nume care este mai presus de orice nume; 10 Pentru ca, în Numele lui Isus, orice genunchi să se plece, din ceruri, și cele de pe pământ și cele de sub pământ; 11 Și ca orice limbă să mărturisească că Isus Hristos este Domn, spre slava lui Dumnezeu Tatăl. 12 De aceea, preaiubiții mei, așa cum ați ascultat întotdeauna, nu numai în prezența mea, ci și acum cu mult mai mult în absența mea, lucrați-vă mântuirea cu frică și cutremur. 13 Căci Dumnezeu este acela care lucrează în voi și a voinței și a face din bunăvoința Lui. 14 Faceți toate lucrurile fără cârtire și ceartă; 15 Pentru ca voi să fiţi fără prihană şi fără răutate, fiii lui Dumnezeu, fără mustrare, în mijlocul unui neam strâmb şi pervers, printre care străluceţi ca nişte lumini în lume; 16 Susținând cuvântul vieții; ca să mă bucur în ziua lui Hristos, că n-am alergat degeaba, nici n-am trudit în zadar. 17 Da, și dacă sunt oferit pentru jertfa și slujirea credinței voastre, mă bucur și mă bucur împreună cu voi toți. 18 Pentru aceeași cauză vă bucurați și voi și bucurați-vă împreună cu Mine. 19 Dar mă încred în Domnul Isus că va trimite în curând pe Timotei la voi, ca și eu să fiu de bună mângâiere, când voi cunoaște starea voastră. 20 Căci nu am niciun om care să aibă la fel de bine, care să aibă grijă de starea ta.

127

Filipeni

21 Căci toți caută pe ale lor, nu pe cele care sunt ale lui Isus Hristos. 22 Dar voi știți dovada lui, că, ca fiu cu tatăl, a slujit împreună cu mine în Evanghelie. 23 De aceea, sper să-L trimit îndată, de îndată ce voi vedea cum se va întâmpla cu mine. 24 Dar mă încred în Domnul că și eu însumi voi veni în curând. 25 Totuși, am socotit că este necesar să vă trimit pe Epafrodit, fratele meu și tovarăș de muncă și tovarăș de soldat, dar mesagerul vostru și cel care a slujit nevoilor mele. 26 Căci tânjea după voi toți și era plin de greutate, pentru că ați auzit că a fost bolnav. 27 Căci într-adevăr a fost bolnav până aproape de moarte; dar Dumnezeu a avut milă de el; și nu numai asupra lui, ci și asupra mea, ca să nu am întristare peste întristare. 28 L-am trimis deci cu mai multă grijă, ca, când îl veți vedea din nou, să vă bucurați și să fiu cu atât mai puțin întristat. 29 Primiți-l deci în Domnul cu toată bucuria; și deține astfel reputație: 30 Pentru că, pentru lucrarea lui Hristos, el a fost aproape de moarte, fără să privească viața lui, pentru a suplini lipsa voastră de slujire față de mine.

14 Mă îndrept spre semn pentru premiul chemării înalte a lui Dumnezeu în Hristos Isus. 15 De aceea, toţi cei care suntem desăvârşiţi, să ne gândim astfel; 16 Totuși, unde am ajuns deja, să umblăm după aceeași regulă, să ne gândim la același lucru. 17 Fraților, fiți urmașii Mei împreună și luați în seamă pe cei ce umblă, așa cum ne aveți ca exemplu. 18 (Căci umblă mulți, despre care v-am spus adesea și acum vă spun chiar plângând că sunt vrăjmașii crucii lui Hristos: 19 Al căror sfârșit este nimicirea, al căror Dumnezeu este pântecele lor și a căror slavă este în rușinea lor, care se gândesc la lucrurile pământești.) 20 Căci purtarea noastră este în ceruri; de unde aşteptăm şi pe Mântuitorul, pe Domnul Isus Hristos: 21 Care va schimba trupul nostru ticălos, ca să fie modelat asemănător trupului Său glorios, după lucrarea prin care poate chiar să-și supună toate lucrurile. CAPITOLUL 4 1 Așadar, frații mei preaiubiți și dornici, bucuria și cununa mea, așa că rămâneți tari în Domnul, iubiții mei. 2 Îl implor pe Euodias și îl implor pe Sinteche să fie de aceeași părere în Domnul. 3 Și te rog și pe tine, adevărat tovarăș de jug, ajută-le pe acele femei care au lucrat cu mine în Evanghelie, și cu Clement și cu alți tovarăși, ale căror nume sunt în cartea vieții. 4 Bucurați-vă mereu în Domnul și iarăși spun: Bucurați-vă. 5 Fie ca cumpătarea voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor. Domnul este la îndemână. 6 Ai grijă de nimic; dar în orice lucru, prin rugăciune și cerere cu mulțumire, să fie făcute cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre. 7 Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, vă va păzi inimile și mințile prin Hristos Isus. 8 În sfârşit, fraţilor, orice este adevărat, orice este cinstit, orice este drept, orice este curat, orice este frumos, orice este de bună reputaţie; dacă există vreo virtute și dacă există vreo laudă, gândiți-vă la aceste lucruri. 9 Acele lucruri pe care le-ați învățat, și le-ați primit și auzit și văzut în Mine, faceți și Dumnezeul păcii va fi cu voi. 10 Dar m-am bucurat foarte mult în Domnul, că acum, în cele din urmă, grija ta pentru mine a înflorit din nou; în care aţi fost şi voi atenţi, dar v-a lipsit ocazia. 11 Nu că vorbesc despre lipsă, căci am învăţat, în orice stare mă aflu, să mă mulţumesc cu aceasta. 12 Știu deopotrivă să fiu smerit, și știu să mă înmulțesc; oriunde și în toate, am fost învățat să fiu sătul și să fiu flămând, și să abund și să sufere nevoie. 13 Pot face toate lucrurile prin Hristos, care mă întărește. 14 Cu toate că ați făcut bine, că v-ați împărtășit cu necazul meu. 15 Și voi, Filipeni, știți că la începutul Evangheliei, când am plecat din Macedonia, nicio biserică nu mi-a vorbit despre a da și a primi, ci numai voi. 16 Căci chiar și în Tesalonic ați trimis o dată și din nou la nevoile mele. 17 Nu pentru că vreau un dar, ci vreau roade care să fie din belșug pentru socoteala voastră.

CAPITOLUL 3 1 În sfârşit, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Să-ți scriu aceleași lucruri, pentru mine într-adevăr nu este dureros, dar pentru tine este sigur. 2 Ferește-te de câini, ferește-te de lucrătorii răi, ferește-te de concizie. 3 Căci noi suntem tăierea împrejur, care ne închinăm lui Dumnezeu în duh, ne bucurăm în Hristos Isus și nu avem încredere în trup. 4 Deși aș putea avea și eu încredere în trup. Dacă altcineva crede că are în care să se încreadă în trup, eu mai mult: 5 A opta zi împrejur, din neamul lui Israel, din seminția lui Beniamin, un evreu dintre evrei; ca referitor la lege, un fariseu; 6 Cu privire la râvna, persecutarea bisericii; atingând dreptatea care este în lege, fără prihană. 7 Dar ceea ce au fost pentru mine un câștig, pe acelea leam socotit o pierdere pentru Hristos. 8 Da, fără îndoială, și socotesc toate lucrurile ca fiind o pierdere din cauza măreției cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru care am suferit pierderea tuturor lucrurilor și le socotesc ca fiind gunoi, ca să pot câștiga pe Hristos, 9 Și să fiți găsit în El, neavând neprihănirea mea, care este din Lege, ci cea care este prin credința lui Hristos, neprihănirea care este a lui Dumnezeu prin credință. 10 Ca să-L cunosc pe El și puterea învierii Lui și părtășia suferințelor Lui, făcându-mă conformă cu moartea Lui; 11 Dacă în vreun fel aș putea ajunge la învierea morților. 12 Nu ca și cum aș fi atins deja, fie că aș fi fost deja desăvârșiți; 13 Fraților, nu mă socotesc că am prins, ci un singur lucru îl fac, uitând lucrurile care sunt în urmă și întinzându-mă la cele ce sunt înainte,

128

Filipeni

18 Dar am totul și sunt din belșug: sunt sătul, că am primit de la Epafrodit lucrurile care au fost trimise de la tine, un miros plăcut, o jertfă plăcută, plăcută lui Dumnezeu. 19 Dar Dumnezeul meu va satisface toate nevoile voastre, după bogăția Lui în slavă, prin Hristos Isus. 20 Acum lui Dumnezeu și Tatăl nostru să fie slava în vecii vecilor. Amin. 21 Salutați pe fiecare sfânt în Hristos Isus. Frații care sunt cu mine vă salută. 22 Toți sfinții vă salută, mai ales cei din casa lui Cezar. 23 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi toți. Amin. (Filipenilor scris de la Roma, de Epafrodit.)

129

Coloseni

24 Care acum se bucură de suferințele mele pentru voi și umple ceea ce este în spatele suferințelor lui Hristos în trupul meu, de dragul trupului său, care este Biserica; 25 Din care am fost făcut slujitor, după dispensația lui Dumnezeu, care mi-a fost dată pentru voi, pentru a împlini Cuvântul lui Dumnezeu; 26 Chiar și taina care a fost ascunsă din veacuri și din generații, dar acum este arătată sfinților Săi: 27 Căruia Dumnezeu le-a făcut cunoscut care este bogăția slavei acestei taine printre Neamuri; care este Hristos în tine, nădejdea slavei: 28 Pe care Îl propovăduim, avertizând pe fiecare om și învățăndu-l pe fiecare om cu toată înțelepciunea; ca să putem prezenta pe fiecare om desăvârșit în Hristos Isus: 29 La care lucrez și eu, luptând după lucrarea Lui, care lucrează cu putere în mine.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, un apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, 2 Sfinților și fraților credincioși în Hristos, care sunt la Colose: Har și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. 3 Mulțumim lui Dumnezeu și Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, rugându-ne mereu pentru voi, 4 De când am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți față de toți sfinții, 5 Pentru nădejdea adăpostită pentru voi în cer, despre care aţi auzit mai înainte în cuvântul adevărului Evangheliei; 6 Care a venit la voi, așa cum este în toată lumea; și aduce roade, așa cum face și în voi, din ziua în care ați auzit de el și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr. 7 După cum ați aflat și de la Epafras, iubitul nostru tovarăș, care este pentru voi un slujitor credincios al lui Hristos; 8 Care, de asemenea, ne-a declarat dragostea voastră în Duhul. 9 Din această cauză, și noi, din ziua în care am auzit-o, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să dorim ca să fiți plini de cunoașterea voii Lui în toată înțelepciunea și înțelegerea spirituală; 10 Pentru ca voi să umblaţi vrednici de Domnul, pentru tot ce este plăcut, rodind în orice lucrare bună şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu; 11 Întărit cu toată puterea, după puterea Lui glorioasă, pentru toată răbdarea și îndelungă răbdare cu bucurie; 12 Mulțumind Tatălui, care ne-a făcut să fim părtași la moștenirea sfinților în lumină: 13 Care ne-a izbăvit de sub puterea întunericului și ne-a mutat în împărăția Fiului Său iubit; 14 În care avem răscumpărarea prin sângele Lui, chiar iertarea păcatelor; 15 Care este chipul Dumnezeului nevăzut, întâiul născut al oricărei făpturi; 16 Căci prin El au fost create toate cele din ceruri și cele de pe pământ, vizibile și nevăzute, fie că sunt tronuri, fie stăpâniri, fie căpetenii, fie stăpâniri; toate au fost create prin El și pentru El. 17 Și El este înaintea tuturor lucrurilor și toate lucrurile stau prin El. 18 Și el este capul trupului, al Bisericii; care este începutul, întâiul născut din morți; ca în toate lucrurile să aibă preeminenţa. 19 Căci Tatălui a plăcut ca în El să locuiască toată plinătatea; 20 Și, făcând pace prin sângele crucii Sale, prin El să împace toate lucrurile cu Sine; prin el, spun eu, fie că sunt lucruri de pe pământ, fie lucruri din ceruri. 21 Și voi, care cândva ați fost înstrăinați și vrăjmași în mintea voastră prin fapte rele, totuși acum El v-a împăcat 22 În trupul cărnii Lui, prin moarte, ca să vă înfățișeze înaintea Lui sfinți și de nevinovat și de nereproșat; 23 Dacă rămâneți în credință întemeiată și întărită și nu vă îndepărtați de nădejdea Evangheliei, pe care ați auzit-o și care a fost propovăduită oricărei făpturi care este sub cer; din care eu, Pavel, am fost făcut slujitor;

CAPITOLUL 2 1 Căci aș vrea să știți ce mare luptă am pentru voi și pentru ei la Laodiceea și pentru toți cei care nu mi-au văzut fața în trup; 2 Pentru ca inimile lor să fie mângâiate, fiind unite în dragoste și pentru toate bogățiile de deplină asigurare a înțelegerii, pentru recunoașterea tainei lui Dumnezeu și a Tatălui și a lui Hristos; 3 În care sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și științei. 4 Și spun aceasta, ca nu cumva cineva să vă amăgească cu cuvinte ademenitoare. 5 Căci, deși sunt absent în trup, totuși sunt cu voi în duh, bucurându-mă și văzând rânduiala voastră și statornicia credinței voastre în Hristos. 6 Așadar, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa umblați în El. 7 Înrădăcinați și zidiți în El și întăriți în credință, așa cum ați fost învățați, abundând în ea cu mulțumiri. 8 Păziți-vă să nu vă strice cineva prin filozofie și înșelăciune deșartă, după tradiția oamenilor, după rudimentele lumii și nu după Hristos. 9 Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. 10 Și sunteți desăvârșiți în El, care este capul oricărei domnii și puteri; 11 În care și voi sunteți tăiați împrejur prin tăierea împrejur făcută fără mâini, înlăturând trupul păcatelor cărnii, prin tăierea împrejur a lui Hristos. 12 Îngropați împreună cu El în botez, în care și voi ați înviat împreună cu El, prin credința în lucrarea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți. 13 Și pe voi, fiindți morți în păcatele voastre și în netăierea împrejur a cărnii voastre, El v-a înviat împreună cu el, iertându-vă toate greșelile; 14 Ștergând scrisul de mână al poruncilor care era împotriva noastră, care era împotriva noastră, și l-a luat din cale, pironindu-l pe crucea Lui; 15 Și, după ce a jefuit stăpânirile și stăpânirile, le-a făcut o arătare deschisă, triumfând asupra lor în ea. 16 Nimeni, deci, să nu vă judece în ceea ce privește mâncarea sau băutura, sau în privința unei sărbători, sau a lunii noi sau a zilelor de sabat; 17 Care sunt umbra lucrurilor viitoare; dar trupul este al lui Hristos.

130

Coloseni

18 Nimeni să nu vă amăgească cu răsplata voastră, într-o smerenie de bună voie și într-o închinare îngerilor, intrând în lucrurile pe care nu le-a văzut, umflat în zadar de mintea lui trupească, 19 Și nu ținând Capul, de care tot trupul slujește prin articulații și chingi, având hrană și împletit, crește odată cu creșterea lui Dumnezeu. 20 De aceea, dacă sunteți morți împreună cu Hristos din rudimentele lumii, de ce, ca și cum ați trăi în lume, sunteți supuși poruncilor? 21 (A nu atinge; a nu gusta; a nu mânui; 22 Care toți vor pieri odată cu folosirea;) după poruncile și învățăturile oamenilor? 23 Aceste lucruri au într-adevăr o dovadă de înțelepciune în închinarea voinței, în smerenie și în neglijarea trupului; nu în vreo cinste pentru satisfacerea cărnii.

19 Bărbaților, iubiți-vă nevestele și nu fiți amărâți împotriva lor. 20 Copii, ascultați de părinții voștri în toate, căci aceasta este bine plăcut Domnului. 21 Părinților, nu provocați copiii voștri la mânie, ca nu cumva să se descurajeze. 22 Slujitorilor, ascultați în toate stăpânii voștri după trup; nu cu slujba ochilor, ca pe placul bărbaților; ci într-o singură inimă, cu frică de Dumnezeu: 23 Și orice faceți, faceți-o din inimă, ca pentru Domnul, și nu pentru oameni; 24 Ştiind că de la Domnul veţi primi răsplata moştenirii, căci Domnului Hristos îi slujiţi. 25 Dar cel ce face rău, va primi pentru răul pe care a făcuto; CAPITOLUL 4

CAPITOLUL 3 1 Dacă ați înviat împreună cu Hristos, căutați lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu. 2 Pune-ți afecțiunea asupra lucrurilor de sus, nu asupra celor de pe pământ. 3 Căci voi sunteți morți și viața voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. 4 Când Hristos, care este viața noastră, se va arăta, atunci veți arăta și voi împreună cu El în slavă. 5 Moarte deci mădularele voastre care sunt pe pământ; desfrânarea, necurăția, afecțiunea dezordonată, concupiscența rea și lăcomia, care este idolatrie: 6 Din cauza acestor lucruri, mânia lui Dumnezeu vine asupra copiilor neascultării: 7 În care ați umblat și voi o vreme, când ați trăit în ei. 8 Dar acum și voi lepădați toate acestea; mânie, mânie, răutate, blasfemie, comunicare murdară din gura ta. 9 Să nu vă minţiţi unii pe alţii, căci aţi lepădat pe bătrân cu faptele lui; 10 Și v-ați îmbrăcat cu omul nou, care este înnoit în cunoaștere, după chipul celui ce l-a creat; 11 Unde nu este nici grec, nici iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăi împrejur, barbar, scit, rob sau liber; ci Hristos este totul și în toți. 12 Îmbrăcați-vă deci, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și iubiți, cu măruntaiele îndurărilor, cu bunătate, cu smerenia minții, cu blândețea, cu îndelungă răbdare; 13 Îngăduindu-vă unii pe alții și iertându-vă unii pe alții, dacă cineva are vreo ceartă împotriva cuiva; așa cum v-a iertat Hristos, tot așa faceți și voi. 14 Și mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. 15 Și pacea lui Dumnezeu să stăpânească în inimile voastre, la care și voi sunteți chemați într-un singur trup; și fiți recunoscători. 16 Cuvântul lui Hristos să locuiască în voi din belșug în toată înțelepciunea; învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții în psalmi și imnuri și cântări duhovnicești, cântând cu har în inimile voastre Domnului. 17 Și orice faceți cu cuvânt sau faptă, faceți totul în Numele Domnului Isus, mulțumind prin El lui Dumnezeu și Tatăl. 18 Soții, supuneți-vă propriilor voștri bărbați, după cum se cuvine în Domnul.

131

1 Stăpâne, dați slujitorilor voștri ceea ce este drept și egal; știind că și voi aveți un Stăpân în ceruri. 2 Continuați în rugăciune și vegheați în aceeași mulțumire; 3 Rugându-ne și pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o ușă a rostirii, ca să vorbim taina lui Hristos, pentru care sunt și eu în legături: 4 Ca să-l văd, așa cum trebuie să spun. 5 Umblă cu înțelepciune față de cei din afară, răscumpărând timpul. 6 Vorbirea voastră să fie mereu cu har, condimentată cu sare, ca să știți cum trebuie să răspundeți fiecăruia. 7 Toată starea mea îți va spune Tihic, care este un frate iubit și un slujitor credincios și tovarăș în Domnul: 8 Pe care l-am trimis la voi în același scop, ca să vă cunoască starea și să vă mângâie inimile; 9 Cu Onesim, un frate credincios și iubit, care este unul dintre voi. Ei vă vor face cunoscute toate lucrurile care se fac aici. 10 Vă salută Aristarh, tovarășul meu de închisoare, și Marcu, fiul surorii lui Barnaba, (de care ați primit porunci: dacă vine la voi, primiți-l); 11 Și Isus, care se numește Justus, care sunt din tăierea împrejur. Numai aceștia sunt colaboratorii mei cu Împărăția lui Dumnezeu, care au fost o mângâiere pentru mine. 12 Epafras, care este unul dintre voi, slujitorul lui Hristos, vă salută, lucrând mereu cu ardoare pentru voi în rugăciuni, ca să rămâneți desăvârșiți și desăvârșiți în toată voia lui Dumnezeu. 13 Căci îi mărturisesc că are o mare râvnă pentru voi, pentru cei ce sunt în Laodiceea și pentru cei din Ierapolis. 14 Vă salută Luca, doctorul iubit, și Dema. 15 Salutați pe frații care sunt în Laodiceea și pe Nimfa și pe Biserica care este în casa lui. 16 Și când această epistolă va fi citită printre voi, faceți să fie citită și în Biserica Laodiceenilor; și să citiți la fel și epistola din Laodiceea. 17 Și spune-i lui Arhip: Ia grijă la slujirea pe care ai primito în Domnul, ca să o împlinești. 18 Salutul din mâna mea, Pavel. Adu-ți aminte de legăturile mele. Harul să fie cu tine. Amin. (Scris de la Roma la Coloseni de Tihic și Onesim.)

1 Tesaloniceni CAPITOLUL 1 1 Pavel, și Silvan și Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Hristos: Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos. 2 Întotdeauna mulțumim lui Dumnezeu pentru voi toți, pomenindu-ne de voi în rugăciunile noastre; 3 Adu-ți aminte fără încetare de lucrarea credinței voastre, de osteneala dragostei și de răbdarea nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru; 4 Cunoscând, preaiubiților frați, alegerea voastră a lui Dumnezeu. 5 Căci Evanghelia noastră nu a venit la voi numai în cuvânt, ci și în putere și în Duh Sfânt și în multă siguranță; după cum știți ce fel de oameni am fost printre voi, de dragul vostru. 6 Și ați devenit urmașii noștri și ai Domnului, primind Cuvântul în multă suferință, cu bucuria Duhului Sfânt. 7 Așa că ați fost exemple pentru toți cei care cred în Macedonia și Ahaia. 8 Căci de la voi a răspândit Cuvântul Domnului nu numai în Macedonia și în Ahaia, ci și în orice loc credința voastră în Dumnezeu este răspândită; încât nu trebuie să vorbim nimic. 9 Căci ei înșiși arată despre noi ce fel de intrare am avut pentru voi și cum v-ați întors de la idoli la Dumnezeu pentru a sluji Dumnezeului viu și adevărat; 10 Și să aștepte pe Fiul Său din ceruri, pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne-a izbăvit de mânia viitoare. CAPITOLUL 2 1 Căci voi înșivă, fraților, cunoașteți intrarea noastră în voi, că nu a fost în zadar; 2 Dar chiar și după ce am suferit mai înainte și am fost rugați cu rușine, după cum știți, la Filipi, am fost îndrăzneți în Dumnezeul nostru să vă vorbim Evanghelia lui Dumnezeu cu multă ceartă. 3 Căci îndemnul nostru nu a fost din înșelăciune, nici din necurăție, nici din înșelăciune; 4 Dar după cum ne-a fost îngăduit de la Dumnezeu să fim încrezători în Evanghelie, tot așa vorbim; nu ca pe placul oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile. 5 Căci nici noi nu am folosit cuvinte linguşitoare, după cum ştiţi, nici o haină de lăcomie; Dumnezeu este martor: 6 N-am căutat slava oamenilor, nici a voastră, nici a altora, când am fi putut fi împovăraţi, ca apostolii lui Hristos. 7 Dar noi am fost blânzi între voi, precum doica își îngrijește copiii; 8 Așa că, dorindu-vă cu afecțiune, am vrut să vă fi împărtășit nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne-ați fost dragi. 9 Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala și osteneala noastră; pentru că munciți noapte și zi, pentru că nu dorim să fim socotiți nimănui dintre voi, v-am propovăduit Evanghelia lui Dumnezeu.

132

10 Voi sunteți martori și, de asemenea, Dumnezeu, cât de sfinți, de drept și de nevinovat ne-am purtat printre voi cei care credeți: 11 După cum știți cum v-am îndemnat, mângâiat și îndemnat pe fiecare dintre voi, ca un tată pe copiii săi, 12 Ca să umblați vrednici de Dumnezeu, care v-a chemat la împărăția și slava Lui. 13 Pentru aceasta, de asemenea, mulțumim neîncetat lui Dumnezeu, pentru că, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-ați auzit de la noi, nu l-ați primit ca un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este în adevăr, cuvântul lui Dumnezeu, care în mod efectiv. lucrează și în voi cei care credeți. 14 Căci voi, fraților, ați devenit urmași ai Bisericii lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus; 15 Care l-au ucis pe Domnul Isus și pe proorocii lor și neau prigonit pe noi; și nu sunt pe plac lui Dumnezeu și sunt împotriva tuturor oamenilor. 16 Ne-a interzis să vorbim neamurilor ca să fie mântuiți, ca să-și umple păcatele mereu, căci mânia a venit peste ele până la capăt. 17 Dar noi, fraților, fiind luați de la voi pentru scurt timp în prezență, nu în inimă, ne-am străduit cu atât mai mult să vă vedem fața cu mare dorință. 18 De aceea am fi vrut să venim la voi, chiar și eu, Pavel, o dată și din nou; dar Satana ne-a împiedicat. 19 Căci care este nădejdea noastră, sau bucuria, sau cununa veseliei? Nu sunteți chiar voi în prezența Domnului nostru Isus Hristos la venirea Sa? 20 Căci voi sunteți slava și bucuria noastră. CAPITOLUL 3 1 De aceea, când nu ne-am mai putut abține, am crezut că este bine să fim lăsați singuri la Atena; 2 Și a trimis pe Timoteu, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu și tovarășul nostru în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă mângâie cu privire la credința voastră. 3 Pentru ca nimeni să nu fie mișcat de aceste necazuri; 4 Căci, cu adevărat, când eram cu voi, v-am spus mai înainte că vom suferi necazuri; așa cum sa întâmplat, și știți. 5 Pentru aceasta, când nu m-am mai putut abține, am trimis să vă cunosc credința, ca nu cumva să vă ispitească ispititorul, iar munca noastră să fie în zadar. 6 Dar acum, când Timoteu a venit de la voi la noi și ne-a adus vestea bună despre credința și dragostea voastră și că vă veți aduce aminte mereu de noi, dorind mult să ne vedeți, precum și noi să vă vedem pe voi, 7 De aceea, fraților, prin credința voastră am fost mângâiați pentru voi în toate necazurile și necazurile noastre; 8 Căci acum trăim, dacă rămâneți tari în Domnul. 9 Căci ce mulțumiri putem aduce lui Dumnezeu din nou pentru voi, pentru toată bucuria cu care ne bucurăm pentru voi înaintea Dumnezeului nostru; 10 Noapte și zi, rugându-ne mult ca să vă vedem fața și să desăvârșim ceea ce lipsește credinței voastre? 11 Acum, Dumnezeu Însuși și Tatăl nostru și Domnul nostru Isus Hristos, ne îndreptează calea către voi. 12 Și Domnul vă face să creșteți și să vă înmulțiți în dragoste unii față de alții și față de toți oamenii, așa cum facem noi față de voi.

1 Tesaloniceni

13 Până la urmă, El să vă întărească inimile fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos cu toți sfinții Săi. CAPITOLUL 4 1 În plus, vă rugăm, fraților, și vă îndemnăm prin Domnul Isus, ca, după cum ați primit de la noi cum trebuie să umblați și să plăceți lui Dumnezeu, să vă înmulțiți din ce în ce mai mult. 2 Căci știți ce porunci v-am dat prin Domnul Isus. 3 Căci aceasta este voia lui Dumnezeu, sfințirea voastră, ca să vă abțineți de la curvie: 4 Pentru ca fiecare dintre voi să știe să stăpânească vasul său în sfințire și cinste; 5 Nu în pofta poftei, precum neamurile care nu-L cunosc pe Dumnezeu; 6 Pentru ca nimeni să nu treacă dincolo și să înșele pe fratele său în vreo problemă, pentru că Domnul este răzbunătorul tuturor acestor lucruri, așa cum și noi v-am prevenit și am mărturisit. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăție, ci la sfințenie. 8 Deci, cine dispreţuieşte, nu dispreţuieşte pe om, ci pe Dumnezeu, care ne-a dat şi nouă Duhul Său sfânt. 9 Dar în ceea ce priveşte dragostea frăţească, nu aveţi nevoie să vă scriu, căci voi înşivă aţi fost învăţaţi de Dumnezeu să vă iubiţi unii pe alţii. 10 Și, într-adevăr, o faceți față de toți frații care sunt în toată Macedonia; dar vă rugăm, fraților, să vă înmulțiți din ce în ce mai mult; 11 Și să învățați să fiți liniștiți și să vă faceți propria afacere și să lucrați cu mâinile voastre, așa cum v-am poruncit; 12 Pentru ca să mergeți cinstit față de cei din afară și să nu vă lipsească nimic. 13 Dar nu aș vrea să fiți neștiiți, fraților, cu privire la cei adormiți, ca să nu vă întristați, ca și alții care nu au nădejde. 14 Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, tot așa și pe cei ce adorm în Isus îi va aduce Dumnezeu cu el. 15 Pentru că aceasta vă spunem prin cuvântul Domnului, că noi, cei vii și care rămânem până la venirea Domnului, nu îi vom împiedica pe cei adormiți. 16 Căci Domnul însuși se va pogorî din cer cu strigăte, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu; și cei morți în Hristos vor învia mai întâi. 17 Atunci noi, cei vii și care rămânem, vom fi răpiți împreună cu ei în nori, ca să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și așa vom fi mereu cu Domnul. 18 De aceea, mângâiați-vă unii pe alții cu aceste cuvinte. CAPITOLUL 5 1 Dar despre vremuri și anotimpuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriu. 2 Căci voi înșivă știți perfect că ziua Domnului vine ca un hoț în noapte. 3 Căci când vor zice: Pace și siguranță; atunci distrugerea bruscă vine peste ei, ca nașterea unei femei însărcinate; și nu vor scăpa. 4 Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, ca ziua aceea să vă ajungă ca un hoț.

133

5 Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei; noi nu suntem ai nopții și nici ai întunericului. 6 De aceea, să nu dormim, precum alții; dar să privim și să fim treji. 7 Căci cei ce dorm dorm noaptea; iar cei ce sunt beţi sunt beţi noaptea. 8 Dar noi, cei ai zilei, să fim treji, îmbrăcându-ne cu pieptarul credinței și al iubirii; iar pentru coif, nădejdea mântuirii. 9 Căci Dumnezeu nu ne-a rânduit să mâniem, ci să dobândim mântuirea prin Domnul nostru Isus Hristos, 10 Care a murit pentru noi, ca, fie că ne trezim, fie că dormim, să trăim împreună cu El. 11 De aceea, mângâiaţi-vă împreună şi zidiţi-vă unii pe alţii, aşa cum faceţi şi voi. 12 Și vă rugăm, fraților, să-i cunoașteți pe cei ce lucrează printre voi și sunt peste voi în Domnul și vă sfătuiesc; 13 Și să-i prețuiască foarte mult în dragoste pentru lucrarea lor. Și fiți în pace între voi. 14 Acum vă îndemnăm, fraților, să avertizați pe cei nestăpâniți, să mângâiați pe cei slabi de minți, să sprijiniți pe cei slabi, să aveți răbdare față de toți oamenii. 15 Vezi ca nimeni să nu plătească nimănui rău cu rău; dar urmați întotdeauna ceea ce este bun, atât între voi, cât și pentru toți oamenii. 16 Bucurați-vă în veci. 17 Roagă-te fără încetare. 18 Mulțumiți în orice lucru, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Hristos Isus cu privire la voi. 19 Nu stingeţi Duhul. 20 Nu disprețuiți profețiile. 21 Probă toate lucrurile; ține tare ceea ce este bun. 22 Ferește-te de orice înfățișare a răului. 23 Și Dumnezeul păcii să vă sfințească pe deplin; și mă rog lui Dumnezeu ca întregul vostru duh, suflet și trup să fie păstrați fără prihană până la venirea Domnului nostru Isus Hristos. 24 Credincios este cel ce vă cheamă, care și el va face. 25 Fraților, rugați-vă pentru noi. 26 Salutați pe toți frații cu un sărut sfânt. 27 Vă rog prin Domnul ca această epistolă să fie citită tuturor fraților sfinți. 28 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi. Amin. (Prima epistolă către Tesaloniceni a fost scrisă din Atena.)

2 Tesaloniceni CAPITOLUL 1 1 Pavel, și Silvan și Timotei, Bisericii Tesalonicenilor în Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Isus Hristos: 2 Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. 3 Suntem obligați să-i mulțumim mereu lui Dumnezeu pentru voi, fraților, după cum se cuvine, pentru că credința voastră crește foarte mult și dragostea fiecăruia dintre voi toți este din belșug; 4 Pentru ca noi înșine să ne lăudăm cu voi în Bisericile lui Dumnezeu pentru răbdarea și credința voastră în toate persecuțiile și necazurile voastre pe care le îndurați; 5 Care este un semn vădit al judecății drepte a lui Dumnezeu, ca să fiți socotiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și voi suferiți; 6 Văzând că este un lucru drept înaintea lui Dumnezeu să răsplătiți necazul celor care vă tulbură; 7 Și vouă, care sunteți tulburați, odihniți-vă cu noi, când Domnul Isus se va descoperi din cer cu îngerii Săi puternici, 8 În foc aprins, răzbunându-se pe cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu și care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos: 9 Care va fi pedepsit cu pieire veșnică de la prezența Domnului și de la slava puterii Lui; 10 Când va veni să fie slăvit în sfinții Săi și să fie admirat de toți cei ce cred (pentru că s-a crezut mărturia noastră între voi) în ziua aceea. 11 De aceea, de asemenea, ne rugăm mereu pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă socotească vrednici de această chemare și să împlinească cu putere toată plăcerea bunătății Lui și lucrarea credinței. 12 Pentru ca numele Domnului nostru Isus Hristos să fie slăvit în voi și voi în El, după harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Hristos. CAPITOLUL 2 1 Acum vă rugăm, fraților, prin venirea Domnului nostru Isus Hristos și prin adunarea noastră la El, 2 Ca să nu fiți zdruncinați curând în minte și să nu fiți tulburați, nici prin duh, nici prin cuvânt, nici prin scrisoare ca de la noi, pentru că ziua lui Hristos este aproape. 3 Nimeni să nu vă înşele în niciun fel; căci ziua aceea nu va veni, dacă nu va veni mai întâi o cădere, şi nu se va descoperi acel om al păcatului, fiul pierzării; 4 Care se împotrivesc și se înalță mai presus de tot ceea ce se numește Dumnezeu sau care este închinat; încât el ca Dumnezeu stă în templul lui Dumnezeu, arătându-se că este Dumnezeu. 5 Nu vă amintiți că, când eram încă cu voi, v-am spus aceste lucruri? 6 Și acum știți ce reține ca El să fie descoperit la vremea Lui. 7 Căci taina fărădelegii lucrează deja; numai cel ce acum lasă va lăsa, până va fi luat din cale. 8 Și atunci se va descoperi acel Rău, pe care Domnul îl va nimici cu duhul gurii sale și îl va nimici cu strălucirea venirii sale:

134

9 Chiar și Acela, a cărui venire este după lucrarea Satanei cu toată puterea și semnele și minunile mincinoase, 10 Și cu toată înșelăciunea nelegiuirii în cei ce pier; pentru că nu au primit dragostea adevărului, ca să fie mântuiţi. 11 Și pentru aceasta Dumnezeu le va trimite o amăgire puternică, ca să creadă o minciună. 12 Ca să fie osândiți toți cei care n-au crezut adevărul, ci au avut plăcere în nedreptate. 13 Dar noi suntem datori să-i mulțumim mereu lui Dumnezeu pentru voi, fraților preaiubiți ai Domnului, pentru că Dumnezeu v-a ales de la început pentru mântuire prin sfințirea Duhului și prin credința adevărului: 14 La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Isus Hristos. 15 De aceea, fraților, stați tari și păstrați tradițiile pe care ați fost învățați, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. 16 Dar Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat prin har mângâiere veșnică și nădejde bună, 17 Mângâiați-vă inimile și întăriți-vă în orice cuvânt și lucrare bună. CAPITOLUL 3 1 În sfârşit, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi, ca cuvântul Domnului să fie liber şi să fie slăvit, precum este cu voi: 2 Și ca să fim izbăviți de oamenii nerezonați și răi, căci nu toți oamenii au credință. 3 Dar credincios este Domnul, care te va întări și te va păzi de rău. 4 Și avem încredere în Domnul în privința voastră, că și voi faceți și veți face lucrurile pe care vi le poruncim. 5 Și Domnul îndreaptă inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdătorul care așteaptă pe Hristos. 6 Acum vă poruncim, fraților, în numele Domnului nostru Isus Hristos, să vă retrageți de la orice frate care umblă neordine, și nu după tradiția pe care a primit-o de la noi. 7 Căci voi înşivă ştiţi cum trebuie să ne urmaţi; căci nu neam purtat dezordonat între voi; 8 Nici noi n-am mâncat degeaba pâinea nimănui; ci am lucrat cu osteneală și muncă noapte și zi, ca să nu fim socotiți nimănui dintre voi. 9 Nu pentru că nu avem putere, ci pentru a ne face un exemplu pentru voi, ca să ne urmați. 10 Căci și când eram cu voi, v-am poruncit aceasta: dacă cineva nu vrea să muncească, să nu mănânce. 11 Căci auzim că sunt unii care umblă între voi cu neliniște, care nu lucrează deloc, ci sunt ocupați. 12 Acum, celor care sunt astfel, îi poruncim și îi îndemnăm prin Domnul nostru Isus Hristos să lucreze în liniște și să mănânce propria lor pâine. 13 Dar voi, fraților, nu vă obosiți să faceți binele. 14 Și dacă cineva nu ascultă de cuvântul nostru prin această epistolă, luați seama de acel om și să nu fiți cu el, ca să-i fie rușine. 15 Dar nu-l socoti ca pe un dușman, ci sfătuiește-l ca pe un frate. 16 Însuși Domnul păcii să vă dea pace mereu, prin toate mijloacele. Domnul sa fie cu voi toti. 17 Salutarea lui Pavel cu mâna mea, care este semnul în fiecare epistolă: așa scriu.

2 Tesaloniceni

18 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi toți. Amin. (A doua epistolă către Tesaloniceni a fost scrisă din Atena.)

135

1 Timotei

CAPITOLUL 2

CAPITOLUL 1 1 Pavel, un apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și Domnul Isus Hristos, care este nădejdea noastră; 2 Lui Timotei, propriul meu fiu în credință: Har, îndurare și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Isus Hristos, Domnul nostru. 3 După cum te-am rugat să rămâi încă la Efes, când am intrat în Macedonia, ca să porunci unora să nu învețe altă învățătură, 4 Nici nu dați seama la fabule și la nesfârșite genealogii, care slujesc întrebări, mai degrabă decât la zidirea evlavioasă care este prin credință: așa faceți. 5 Și sfârșitul poruncii este dragostea dintr-o inimă curată și cu o conștiință bună și din credință neprefăcută. 6 De la care unii, care s-au abătut, s-au abătut la zgomot deșar; 7 Dorind să fie profesori ai legii; neînțelegând nici ceea ce spun, nici despre ce afirmă. 8 Dar știm că legea este bună, dacă cineva o folosește în mod legal; 9 Știind aceasta, că legea nu este făcută pentru un om drept, ci pentru cei fără de lege și neascultători, pentru cei nelegiuiți și pentru păcătoși, pentru cei nesfinți și profani, pentru ucigașii taților și ucigașii mamelor, pentru ucigași, 10 Pentru curvii, pentru cei care se pângăresc cu omenirea, pentru hotărâtorii de bărbați, pentru mincinoșii, pentru cei care au sperjur și dacă există orice alt lucru care este contrar doctrinei lui; 11 Conform Evangheliei glorioase a binecuvântatului Dumnezeu, care mi-a fost încredințată. 12 Și mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a dăruit, pentru că m-a socotit credincios, punându-mă în slujire; 13 Care a fost înainte un hulitor, un prigonitor și un vătămător; 14 Și harul Domnului nostru a fost din belșug cu credința și dragostea care este în Hristos Isus. 15 Aceasta este o vorbă credincioasă și vrednică de primire, că Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe păcătoși; dintre care sunt șef. 16 Cu toate acestea, pentru aceasta am căpătat milă, pentru ca în Mine, mai întâi, Isus Hristos să arate toată îndelungă răbdare, ca un exemplu pentru cei ce vor crede în El, spre viața veșnică. 17 Acum împăratului veșnic, nemuritor, nevăzut, singurul Dumnezeu înțelept, să fie cinstea și slava în vecii vecilor. Amin. 18 Ți-am încredințat această poruncă ție, Timotei al său, conform profețiilor care au fost mai înainte asupra ta, ca, prin ele, să lupți o luptă bună; 19 Cu credință și cu conștiință bună; pe care unii le-au dat jos cu privire la credință, au naufragiat: 20 Dintre care este Imeneu și Alexandru; pe care l-am dat lui Satana, ca să învețe să nu huleze.

136

1 De aceea, îndemn să se facă, în primul rând, cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii; 2 Pentru împărați și pentru toți cei ce au stăpânire; că putem duce o viață liniștită și pașnică în toată evlavie și onestitate. 3 Căci aceasta este bună și plăcută înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; 4 Care vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoașterea adevărului. 5 Căci este un singur Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, omul Hristos Isus; 6 Care s-a dat pe Sine însuși o răscumpărare pentru toți, ca să fie mărturisit la vremea cuvenită. 7 Pentru care sunt rânduit predicator și apostol (spun adevărul în Hristos și nu mint;) învățător al neamurilor în credință și adevăr. 8 De aceea, vreau ca oamenii să se roage pretutindeni, ridicând mâinile sfinte, fără mânie și fără îndoială. 9 La fel, că femeile se împodobesc în haine modeste, cu rușine și cu sobrietate; nu cu păr brodat, sau cu aur, sau cu perle, sau cu haine scumpe; 10 Ci (ceea ce se cuvine femeilor care mărturisesc evlavie) cu fapte bune. 11 Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. 12 Dar nu îngădui femeii să învețe și nici să uzurpe puterea asupra bărbatului, ci să stea în tăcere. 13 Căci Adam a fost mai întâi format, apoi Eva. 14 Și Adam nu a fost înșelat, ci femeia care era înșelată a fost în nelegiuire. 15 Cu toate acestea, ea va fi mântuită în timpul nașterii, dacă ei continuă în credință, dragoste și sfințenie, cu sobrietate. CAPITOLUL 3 1 Aceasta este o vorbă adevărată: Dacă cineva dorește slujba de episcop, dorește o lucrare bună. 2 Atunci un episcop trebuie să fie fără prihană, soțul unei singure soții, vigilent, treaz, cu bună purtare, primitor, apt să învețe; 3 Nu dat vinului, nici bătător, nici lacom de câștig necurat; dar răbdător, nu bătător, nu lacom; 4 Unul care stăpânește bine propria sa casă, având copiii în supunere cu toată seriozitatea; 5 (Căci dacă un om nu știe să-și stăpânească casa, cum va avea grijă de Biserica lui Dumnezeu?) 6 Nu este un novice, ca nu cumva, înălțat de mândrie, să cadă în osânda diavolului. 7 În plus, trebuie să aibă o bună raportare despre cei din afară; ca să nu cadă în ocară și în cursa diavolului. 8 La fel trebuie să fie diaconii serioși, să nu fie cu limbă dublă, să nu fie dați la mult vin, să nu fie lacomi de câștig necurat; 9 Ținând misterul credinței într-o conștiință curată. 10 Și acestea să fie mai întâi dovedite; apoi să se folosească de slujba unui diacon, fiind găsiți fără vină. 11 La fel și soțiile lor trebuie să fie grave, nu defăimătoare, sobre, credincioase în toate lucrurile. 12 Diaconii să fie soții unei singure soții, stăpânindu-și bine copiii și casele lor.

1 Timotei

13 Căci cei ce s-au folosit bine de slujba de diacon își câștigă un grad bun și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus. 14 Aceste lucruri îți scriu, sperând să vin în curând la tine: 15 Dar dacă voi întârzia, ca să știi cum trebuie să te porți în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. 16 Și mare este misterul evlaviei fără nicio discuție: Dumnezeu a fost arătat în trup, îndreptățit în Duhul, văzut de îngeri, propovăduit Neamurilor, crezut în lume, primit înălțat în slavă.

5 Acum, cea care este într-adevăr văduvă și pustiită, se încrede în Dumnezeu și stăruie în cereri și rugăciuni noapte și zi. 6 Dar cea care trăiește în plăcere este moartă cât trăiește. 7 Și aceste lucruri dă-i poruncă, ca să fie fără prihană. 8 Dar dacă cineva nu se îngrijește de ai săi și mai ales de cei din casa lui, a lepădat credința și este mai rău decât un necredincios. 9 Să nu fie luată în număr sub șaptezeci de ani o văduvă, care a fost soția unui singur bărbat, 10 Bine spus despre fapte bune; dacă a crescut copii, dacă a găzduit străini, dacă a spălat picioarele sfinților, dacă a ușurat pe cei necăjiți, dacă a urmat cu sârguință orice lucrare bună. 11 Dar văduvele mai tinere refuză; 12 Având osândă, pentru că și-au lepădat prima lor credință. 13 Și în același timp, ei învață să fie leneși, rătăcind din casă în casă; și nu numai cei leneși, ci și ciufuliții și trupurile ocupate, spunând lucruri pe care nu trebuie. 14 De aceea, voi ca femeile mai tinere să se căsătorească, să nască copii, să călăuzească casa, să nu dea vrăjmașului nici o ocazie să vorbească cu ocară. 15 Căci unii sunt deja abătuți după Satana. 16 Dacă vreun bărbat sau o femeie care crede are văduve, să le uşureze şi să nu fie socotită biserica; ca să-i uşureze pe cei care sunt într-adevăr văduve. 17 Bătrânii care stăpânesc bine să fie socotiți vrednici de dublă cinste, mai ales cei care lucrează în cuvânt și în învățătură. 18 Căci Scriptura spune: Să nu dai botniță boul care călcă grâu. Și, Muncitorul este vrednic de răsplata lui. 19 Împotriva unui bătrân nu primiți o acuzație, ci înaintea a doi sau trei martori. 20 Pe cei ce păcătuiesc îi mustră înaintea tuturor, ca și alții să se teamă. 21 Vă rog înaintea lui Dumnezeu și înaintea Domnului Isus Hristos și înaintea îngerilor aleși să păziți aceste lucruri, fără să vă preferați unii înaintea celuilalt, fără a face nimic prin părtinire. 22 Nu pune mâna deodată asupra nimănui, și nu fi părtaș la păcatele altor oameni: păstrează-te curat. 23 Nu mai bea apă, ci folosește puțin vin de dragul stomacului tău și de neputințele tale adesea. 24 Păcatele unor oameni sunt deschise dinainte, mergând înainte la judecată; și câțiva bărbați pe care îi urmăresc. 25 La fel și faptele bune ale unora sunt vădite înainte; iar cei care sunt altfel nu pot fi ascunși.

CAPITOLUL 4 1 Acum Duhul vorbește în mod expres că, în vremurile din urmă, unii se vor părăsi de la credință, acordând atenție spiritelor amăgitoare și doctrinelor diavolilor; 2 A vorbi minciuni în ipocrizie; având conștiința arsă cu un fier fierbinte; 3 interzicând să se căsătorească și poruncând să se abțină de la mâncărurile pe care Dumnezeu le-a creat pentru a fi primite cu mulțumire din partea celor ce cred și cunosc adevărul. 4 Căci orice făptură a lui Dumnezeu este bună și nimic de refuzat, dacă este primită cu mulțumire; 5 Căci este sfințit prin cuvântul lui Dumnezeu și rugăciune. 6 Dacă vei aduce aminte de aceste lucruri pe frați, vei fi un bun slujitor al lui Isus Hristos, hrănit cu cuvintele credinței și ale bunei învățături, la care ai ajuns. 7 Dar respinge fabulele profane și ale bătrânilor și exersează-te mai degrabă la evlavie. 8 Căci exercițiul trupesc este de puțin folos; dar evlavia este de folos tuturor, având făgăduința vieții care este acum și a celei viitoare. 9 Aceasta este o vorbă credincioasă și demnă de primire. 10 Căci de aceea ne străduim și suferim ocara, pentru că ne încredem în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al celor ce cred. 11 Aceste lucruri poruncesc și învață. 12 Nimeni să nu-ți disprețuiască tinerețea; dar fii un exemplu al credincioșilor, în cuvânt, în vorbire, în caritate, în duh, în credință, în curăție. 13 Până voi veni, fiți atenți la citire, la îndemn, la învățătură. 14 Nu neglija darul care este în tine, care ți-a fost dat prin profeție, prin punerea mâinilor presbiteriului. 15 Meditează la aceste lucruri; dă-te cu totul lor; ca profitul tău să se arate tuturor. 16 Fii atent la tine însuți și la doctrină; rămâi în ei, căci făcând aceasta, te vei mântui pe tine însuți și pe cei ce te ascultă.

CAPITOLUL 6 1 Toți slujitorii care sunt sub jug să-și considere stăpânii vrednici de toată cinstea, pentru ca numele lui Dumnezeu și învățătura Lui să nu fie hulite. 2 Și cei ce au stăpâni credincioși, să nu-i disprețuiască, pentru că sunt frați; ci mai degrabă să le slujească, pentru că sunt credincioși și iubiți, părtași la folos. Aceste lucruri învață și îndeamnă. 3 Dacă cineva învaţă altfel şi nu consimte la cuvinte sănătoase, chiar la cuvintele Domnului nostru Isus Hristos, şi la învăţătura care este după evlavie;

CAPITOLUL 5 1 Nu mustra pe bătrân, ci roagă-l ca pe un tată; iar bărbații mai tineri ca pe frați; 2 Femeile în vârstă ca mame; cele mai mici ca surorile, cu toată puritatea. 3 Cinstează văduvele care sunt într-adevăr văduve. 4 Dar dacă vreo văduvă are copii sau nepoți, să învețe mai întâi să arate evlavie în casă și să ceară părinților lor, căci aceasta este bine și plăcut înaintea lui Dumnezeu.

137

1 Timotei

4 El este mândru, nu știe nimic, ci se îndrăgește de întrebări și ceartă de cuvinte, din care vine invidia, cearta, batjocura, bănuielile rele, 5 Discuţii perverse ale oamenilor cu minţi stricăcioase şi lipsiţi de adevăr, presupunând că câştigul este evlavie; retrage-te de aceştia. 6 Dar evlavia cu mulțumire este un mare câștig. 7 Căci nu am adus nimic în această lume și este sigur că nu putem duce nimic. 8 Și, având mâncare și bucurie, să fim mulțumiți cu aceasta. 9 Dar cei ce vor fi bogați cad în ispită și în cursă și în multe pofte nebunești și vătămătoare, care îneacă pe oameni în pierzare și pierzare. 10 Căci dragostea de bani este rădăcina oricărui rău; pe când unii l-au râvnit, au greșit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri. 11 Dar tu, omule al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri; și urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. 12 Luptă lupta cea bună a credinței, apucă-te de viața veșnică, la care ești și tu chemat și ai mărturisit o mărturisire bună înaintea multor martori. 13 Îți dau poruncă înaintea lui Dumnezeu, care însuflețește toate lucrurile, și înaintea lui Hristos Isus, care înaintea Pontius Pilat a fost martor la o mărturisire bună; 14 Ca să păzești această poruncă fără pată, fără mustrare, până la arătarea Domnului nostru Isus Hristos. 15 Pe care la vremea lui îl va arăta, care este binecuvântatul și singurul Potențios, Împăratul împăraților și Domnul domnilor; 16 Care numai are nemurirea, locuind în lumina de care nimeni nu se poate apropia; pe care nimeni nu l-a văzut şi nici nu-l poate vedea; căruia să-i fie cinstea şi puterea veşnică. Amin. 17 Roagă-i pe cei bogați în lumea aceasta să nu fie înălțați și să nu se încreadă în bogățiile nesigure, ci în Dumnezeul cel viu, care ne dă din belșug toate lucrurile de care să ne bucurăm; 18 Să facă binele, să fie bogați în fapte bune, gata să împartă, dornici să comunice; 19 Adunându-și o temelie bună pentru vremea viitoare, ca să se apuce de viața veșnică. 20 O, Timotei, păstrează ceea ce ți se încredințează, evitând bolborosele profane și deșarte și opozițiile științei, așa numite mincinos: 21 Pe care unii mărturisesc că au greșit în privința credinței. Harul să fie cu tine. Amin. (Prima lui Timotei a fost scrisă din Laodiceea, care este cel mai mare oraș al Frigiei Pacatiana.)

138

2 Timotei

5 Și dacă un om se luptă și pentru stăpâniri, totuși nu este încununat, dacă nu se luptă în mod legal. 6 Omul care muncește trebuie să fie primul părtaș la roade. 7 Uită-te la ce spun; şi Domnul să-ţi dea pricepere în toate. 8 Adu-ți aminte că Isus Hristos, din sămânța lui David, a înviat din morți, după Evanghelia mea: 9 În care sufer necazuri, ca un răufăcător, până în legături; dar Cuvântul lui Dumnezeu nu este legat. 10 De aceea răbd toate lucrurile din pricina celor aleși, pentru ca și ei să dobândească mântuirea care este în Hristos Isus cu slavă veșnică. 11 Este o vorbă credincioasă: Căci dacă suntem morți împreună cu El, vom trăi și cu El; 12 Dacă suferim, și noi vom împărăți cu El; dacă ne lepădăm de El, și el se va lepăda de noi; 13 Dacă noi nu credem, el rămâne credincios; nu se poate lepăda de sine. 14 Aduceți-le aminte de aceste lucruri, poruncindu-i înaintea Domnului să nu se lupte cu cuvintele fără folos, ci spre stricarea ascultătorilor. 15 Învață să te arăți lui Dumnezeu aprobat, lucrător care nu trebuie să-i fie rușine, împărțind corect cuvântul adevărului. 16 Dar ferește-te de bolboroseala profană și deșartă, căci ele vor crește până la mai multă nelegiuire. 17 Iar cuvântul lor va mânca ca o cancre; 18 Care au greșit cu privire la adevăr, spunând că învierea a trecut deja; și răsturnează credința unora. 19 Cu toate acestea, temelia lui Dumnezeu este fermă, având această pecete: Domnul îi cunoaște pe cei ce sunt ai Lui. Și: Oricine numește numele lui Hristos să se îndepărteze de nelegiuire. 20 Dar într-o casă mare sunt nu numai vase de aur și de argint, ci și de lemn și de pământ; iar unii să cinstească, iar alţii să dezonoreze. 21 De aceea, dacă cineva se curăţeşte de acestea, el va fi un vas de cinste, sfinţit şi potrivit pentru folosirea stăpânului şi pregătit pentru orice lucrare bună. 22 Fugiți și de poftele tinereții, dar urmați dreptatea, credința, dragostea, pacea, cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. 23 Dar întrebările neînțelese și neînvățate evită, știind că fac ceartă între sexe. 24 Iar slujitorul Domnului nu trebuie să se certe; ci fii blând cu toți oamenii, aptă să înveți, răbdător, 25 În blândeţe, instruindu-i pe cei ce se împotrivesc; dacă Dumnezeu, poate, le va da pocăință la recunoașterea adevărului; 26 Și ca ei să se recupereze din cursa diavolului, care sunt luați în robie de El după voia Lui.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, apostol al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, după făgăduința vieții care este în Hristos Isus, 2 Lui Timotei, preaiubitul meu fiu: Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Hristos Isus, Domnul nostru. 3 Îi mulțumesc lui Dumnezeu, căruia îi slujesc de la strămoșii mei cu conștiință curată, că neîncetat îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele noapte și zi; 4 Dorind mult să te văd, aducându-mă aminte de lacrimile tale, ca să fiu plin de bucurie; 5 Când îmi aduc aminte de credința neprefăcută care este în tine, care a locuit mai întâi în bunica ta Lois și în mama ta Eunice; și sunt convins că și în tine. 6 De aceea ți-am adus aminte că trezești darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. 7 Căci Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică; ci de putere, și de iubire și de o minte sănătoasă. 8 Nu vă rușinați de mărturia Domnului nostru și nici de mine prizonierul lui; ci fiți părtaș la necazurile Evangheliei, după puterea lui Dumnezeu; 9 Care ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după planul și harul Său, care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de a începe lumea, 10 Dar acum este arătat prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desființat moartea și a scos la lumină viața și nemurirea prin Evanghelie: 11 Pentru care am fost rânduit predicator, apostol și învățător al neamurilor. 12 De aceea, și eu sufăr aceste lucruri; totuși nu îmi este rușine, căci știu în cine am crezut și sunt convins că el poate păzi ceea ce i-am încredințat în ziua aceea. 13 Țineți tare chipul cuvintelor sănătoase, pe care ați auzito despre mine, în credința și dragostea care este în Hristos Isus. 14 Acel bun lucru care ți-a fost încredințat, păstrează-l prin Duhul Sfânt care locuiește în noi. 15 Tu știi asta, că toți cei ce sunt în Asia să fie abătuți de la mine; dintre care Phygellus și Hermogenes. 16 Domnul să dea milă casei lui Onesifor; căci deseori m-a înviat și nu s-a rușinat de lanțul meu; 17 Dar când era la Roma, m-a căutat cu multă sârguință și m-a găsit. 18 Domnul să-i dăruiască să găsească milă de la Domnul în ziua aceea; și în câte lucruri mi-a slujit la Efes, știi foarte bine.

CAPITOLUL 3

CAPITOLUL 2

1 Să știți și aceasta că în zilele din urmă vor veni vremuri primejdioase. 2 Căci oamenii vor fi iubitori de ei înșiși, lacomi, lăudăroși, mândri, hulitori, neascultători de părinți, nemulțumitori, nesfinți, 3 Fără afecțiune naturală, călcători de armistițiu, acuzatori mincinoși, nepăsători, înverșunați, disprețuitori pe cei buni, 4 Trădători, înflăcărați, înțelepți, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; 5 Având o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea ei: depărtați-vă de astfel de oameni.

1 Tu deci, fiul meu, întărește-te în harul care este în Hristos Isus. 2 Și lucrurile pe care le-ai auzit despre mine între mulți martori, încredințează-le unor oameni credincioși, care vor putea să învețe și pe alții. 3 Tu, deci, înduri împietrirea, ca un bun ostaș al lui Isus Hristos. 4 Niciun om care se luptă nu se încurcă cu treburile acestei vieți; ca să-i placă celui ce l-a ales soldat.

139

2 Timotei

6 Căci din felul acesta sunt cei care se strecoară în case și conduc robie pe femei nesăbuite, încărcate cu păcate, conduse de diverse pofte, 7 Învață mereu și nu pot ajunge niciodată la cunoașterea adevărului. 8 Așa cum Ianes și Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot așa se împotrivesc și aceștia adevărului: oameni cu minți stricăcioase, răzbătoși în ceea ce privește credința. 9 Dar ei nu vor merge mai departe, căci nebunia lor se va vedea tuturor oamenilor, așa cum a fost și a lor. 10 Dar tu ai cunoscut pe deplin doctrina mea, felul meu de viață, scopul, credința, îndelunga răbdare, dragostea, răbdarea, 11 Persecuții, necazuri, care au venit la mine în Antiohia, la Iconia, la Listra; ce persecuţii am îndurat, dar din toate m-a izbăvit Domnul. 12 Da, și toți cei care vor trăi cu evlavie în Hristos Isus vor suferi persecuție. 13 Dar oamenii răi și amăgitorii vor deveni din ce în ce mai rău, înșelând și înșelați. 14 Dar rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care ai fost sigur, ştiind despre cine le-ai învăţat; 15 Și că din copilărie ai cunoscut Sfintele Scripturi, care te pot face înțelept spre mântuire prin credința care este în Hristos Isus. 16 Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu și este de folos pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru învățare în dreptate. 17 Pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit, pregătit în întregime pentru toate faptele bune.

13 Mantaua pe care am lăsat-o la Troa cu Carp, când vei veni, adu cu tine și cărțile, dar mai ales pergamentele. 14 Căldărarul Alexandru mi-a făcut mult rău: Domnul să-i răsplătească după faptele lui; 15 De care să te păzești și tu; căci el a rezistat mult cuvintelor noastre. 16 La primul meu răspuns, nimeni nu a stat cu mine, dar toți m-au părăsit: Mă rog lui Dumnezeu să nu le fie pus în sarcina lor. 17 Cu toate acestea, Domnul a stat cu mine și m-a întărit; pentru ca prin Mine propovăduirea să fie pe deplin cunoscută, și pentru ca toate Neamurile să audă; și am fost izbăvit din gura leului. 18 Și Domnul mă va izbăvi de orice lucrare rea și mă va păzi pentru împărăția Sa cerească, căreia să fie slava în vecii vecilor. Amin. 19 Salutați Prisca și Aquila și casei lui Onesifor. 20 Erast a locuit la Corint; dar pe Trofim l-am lăsat bolnav la Milet. 21 Fă-ți sârguința să vii înainte de iarnă. Eubul te salută, și Pudens, și Linus și Claudia și toți frații. 22 Domnul Isus Hristos să fie cu duhul tău. Harul să fie cu tine. Amin. (A doua epistolă către Timoteu, hirotonit primul episcop al bisericii Efesenilor, a fost scrisă de la Roma, când Pavel a fost adus înaintea lui Nero a doua oară.)

CAPITOLUL 4 1 Îți poruncesc deci înaintea lui Dumnezeu și înaintea Domnului Isus Hristos, care va judeca pe cei vii și pe cei morți la arătarea Lui și la împărăția Lui; 2 Propovăduiește cuvântul; fii instantaneu în sezon, în afara sezonului; mustrați, mustrați, îndemnați cu toată îndelunga răbdare și doctrină. 3 Căci va veni vremea când ei nu vor îndura învăţătura sănătoasă; ci, după poftele lor, se vor grămada învăţători, având mâncărimi la urechi; 4 Și își vor abate urechile de la adevăr și se vor întoarce la fabule. 5 Dar vegheați în toate lucrurile, îndurați necazurile, faceți lucrarea unui evanghelist, faceți o dovadă deplină a slujirii tale. 6 Căci acum sunt gata să fiu adus în jertfă și vremea plecării mele este aproape. 7 Am luptat o luptă bună, mi-am terminat calea, am păstrat credința; 8 De acum înainte mi-a fost adăpostită o cunună a neprihănirii, pe care Domnul, judecătorul drept, mi-o va da în ziua aceea; și nu numai Mie, ci și tuturor celor ce iubesc arătarea Lui. 9 Fă-ți sârguința să vii în curând la mine: 10 Căci Dema m-a părăsit, după ce a iubit lumea aceasta, și a plecat la Tesalonic; Crescens în Galatia, Titus în Dalmația. 11 Numai Luca este cu mine. Ia-l pe Marcu și adu-l cu tine, căci îmi este de folos pentru slujire. 12 Și pe Tihic l-am trimis la Efes.

140

Titus

8 Vorbire sănătoasă, care nu poate fi osândită; pentru ca cel ce este din contra, să se rușineze, neavând nimic rău de spus despre tine. 9 Îndeamnă slujitorii să fie ascultători de proprii stăpâni și să le placă în toate lucrurile; nu mai răspunde; 10 Nu fură, ci arătând toată fidelitatea; ca să poată împodobi doctrina lui Dumnezeu Mântuitorul nostru în toate lucrurile. 11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuirea, s-a arătat tuturor oamenilor, 12 Învăţându-ne că, lepădând nelegiuirea şi poftele lumeşti, să trăim cu sobrietate, dreptate şi evlavie în lumea aceasta; 13 Aşteptând acea nădejde binecuvântată şi arătarea glorioasă a marelui Dumnezeu şi a Mântuitorului nostru Isus Hristos; 14 Care s-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne mântuiască de orice nelegiuire și să curețe pentru Sine un popor aparte, plin de râvnă în faptele bune. 15 Acestea vorbește, îndeamnă și mustră cu toată puterea. Nimeni să nu te disprețuiască.

CAPITOLUL 1 1 Pavel, slujitor al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Hristos, conform credinței aleșilor lui Dumnezeu și recunoașterii adevărului care este după evlavie; 2 În nădejdea vieții veșnice, pe care Dumnezeu, care nu poate minți, a promis-o înainte de începerea lumii; 3 Dar și-a arătat, la vremea potrivită, cuvântul Său prin propovăduire, care mi-a fost încredințată, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru; 4 Lui Tit, propriul meu fiu după credința comună: Har, milă și pace, de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru. 5 De aceea te-am lăsat în Creta, ca să aranjezi lucrurile care lipsesc și să rânduiești bătrâni în fiecare cetate, așa cum ți-am rânduit. 6 Dacă cineva este fără prihană, soțul unei singure soții, având copii credincioși, care nu sunt acuzați de revoltă sau nestăpâniți. 7 Căci un episcop trebuie să fie fără prihană, ca administrator al lui Dumnezeu; nu voinic, nu mânios curând, nu dat vinului, nu grevitor, nu dăruit câștigului murdar; 8 Dar iubitor de ospitalitate, iubitor de oameni buni, treaz, drept, sfânt, cumpătat; 9 Ținând strâns cuvântul credincios, așa cum a fost învățat, ca să poată, prin învățătura sănătoasă, să îndemne și să convingă pe cei care se contrazic. 10 Căci sunt mulți vorbitori nestăpâniți și deșerți și înșelători, mai ales cei care sunt tăiați împrejur; 11 A căror gura trebuie să fie închisă, care răsturnează case întregi, învăţând lucruri ce nu trebuie, de dragul unui câştig murdar. 12 Unul dintre ei, chiar un profet al lor, a spus: Creții sunt mereu mincinoși, fiare rele, pântece încete. 13 Acest martor este adevărat. De aceea mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință; 14 Nu dau seama de basmele iudaice și de poruncile oamenilor, care se întorc de la adevăr. 15 Pentru cei curați toate lucrurile sunt curate; dar pentru cei spurcați și necredincioși nimic nu este curat; dar chiar și mintea și conștiința lor sunt spurcate. 16 Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu; dar în fapte ei îl tăgăduiesc, fiind urâcitori și neascultători și nelegiuiți pentru orice faptă bună.

CAPITOLUL 3 1 Adu-i în minte să se supună domniilor și puterilor, să asculte de magistrați, să fie gata pentru orice lucrare bună, 2 Să nu vorbești de rău pe nimeni, să nu fii bătaieși, ci blânzi, arătând toată blândețea tuturor oamenilor. 3 Căci și noi înșine am fost uneori nebuni, neascultători, înșelați, slujim diverselor pofte și plăceri, trăim în răutate și invidie, urâți și urându-ne unii pe alții. 4 Dar după aceea s-a arătat bunătatea și dragostea lui Dumnezeu Mântuitorul nostru față de oameni, 5 Nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut noi, ci după îndurarea Lui, El ne-a mântuit, prin spălarea nașterii și înnoirea Duhului Sfânt; 6 Pe care l-a vărsat peste noi din belșug prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru; 7 Pentru ca, fiind îndreptățiți prin harul Său, să fim moștenitori după nădejdea vieții veșnice. 8 Aceasta este o vorbă credincioasă și vreau să le afirmi neîncetat, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să întrețină faptele bune. Aceste lucruri sunt bune și de folos oamenilor. 9 Dar ferește-te de întrebările nebunești, de genealogii, de certurile și de disputele legate de lege; căci sunt neprofitabile şi zadarnice. 10 Un om care este eretic după prima și a doua îndemn respinge; 11 știind că cel care este așa este răsturnat și păcătuiește, fiind osândit de la sine. 12 Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic, străduiește-te să vii la mine la Nicopole, căci m-am hotărât să iernam acolo. 13 Aduceți-le pe Zenas, învățătorul legii și pe Apolo, cu sârguință în călătoria lor, ca să nu le lipsească nimic. 14 Și să învețe și ai noștri să întrețină faptele bune pentru folosințele necesare, ca să nu fie fără rod. 15 Toți cei care sunt cu mine vă salută. Salutați-i pe cei ce ne iubesc în credință. Harul să fie cu voi toți. Amin. (I-a fost scris lui Tit, hirotonit primul episcop al bisericii cretenilor, din Nicopole a Macedoniei.)

CAPITOLUL 2 1 Dar spune tu lucrurile care devin învățătură sănătoasă: 2 Ca bătrânii să fie treji, serioși, cumpătați, sănătoși în credință, în dragoste, în răbdare. 3 La fel și femeile bătrâne, ca să se poarte așa cum se cuvine sfințeniei, să nu acuze mincinoși, să nu aibă mult vin, să învețe lucruri bune; 4 Ca să le învețe pe tinerele să fie treji, să-și iubească bărbații, să-și iubească copiii, 5 Să fie prevăzător, curat, păzitor de acasă, bun, ascultător de proprii bărbați, pentru ca cuvântul lui Dumnezeu să nu fie hulit. 6 De asemenea, tinerii îndeamnă să fie treji. 7 În toate lucrurile, arătându-te un model de fapte bune: în doctrină arătând nestricăciune, gravitate, sinceritate,

141

Filemon CAPITOLUL 1 1 Pavel, prizonierul lui Isus Hristos și Timotei, fratele nostru, lui Filimon, iubitului nostru și tovarăș de lucru, 2 Și iubitei noastre Appia și lui Arhip, tovarășul nostru, și Bisericii din casa ta: 3 Har și pace vouă de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Hristos. 4 Îi mulțumesc Dumnezeului meu, pomenindu-mă mereu de Tine în rugăciunile mele, 5 Auzind despre dragostea și credința ta pe care o ai față de Domnul Isus și față de toți sfinții; 6 Pentru ca comunicarea credinței tale să devină eficientă prin recunoașterea oricărui lucru bun care este în tine în Hristos Isus. 7 Căci avem mare bucurie și mângâiere în dragostea ta, căci măruntaiele sfinților sunt înviorate de tine, frate. 8 De aceea, deși aș putea fi mult îndrăzneț în Hristos să-ți porunc ceea ce este convenabil, 9 Dar, de dragul dragostei, te implor mai degrabă, fiind unul ca Pavel cel bătrân, și acum și prizonier al lui Isus Hristos. 10 Te implor pentru fiul meu Onesim, pe care l-am născut în legăturile mele: 11 Care în altădată ți-a fost nefolositor, dar acum ți-a fost de folos ție și mie; 12 Pe care l-am trimis iarăși, tu deci îl primești, adică măruntaiele mele; 13 Pe care l-aș fi ținut cu mine, pentru ca în locul tău să-mi fi slujit în legăturile Evangheliei; 14 Dar fără mintea ta n-aș face nimic; ca folosul tău să nu fie ca de nevoie, ci de bunăvoie. 15 Căci poate de aceea a plecat pentru un timp, ca să-l primeşti pentru totdeauna; 16 Nu acum ca un slujitor, ci mai presus de un slujitor, un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai mult pentru tine, atât în trup, cât și în Domnul? 17 Deci, dacă mă consideri partener, primește-l ca pe mine însumi. 18 Dacă ți-a greșit sau îți datorează ceva, pune-l pe seama mea; 19 Eu, Pavel, am scris-o cu mâna mea, o voi răsplăti; deși nu-ți spun cum îmi datorezi chiar și pe tine însuți. 20 Da, frate, lasă-mă să mă bucur de tine în Domnul; înviorează-mi măruntaiele în Domnul. 21 Având încredere în ascultarea ta, ți-am scris, știind că și tu vei face mai mult decât spun eu. 22 Dar pregătește-mi și găzduirea, căci mă încred că prin rugăciunile tale îți voi fi dat. 23 Acolo te salută Epafras, tovarășul meu de închisoare în Hristos Isus; 24 Marcus, Aristarh, Demas, Lucas, colegii mei. 25 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru. Amin.

142

Evrei

8 Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele Lui. Căci, prin faptul că i-a supus totul, nu a lăsat nimic din ce nu i-a fost supus. Dar acum nu vedem încă toate lucrurile supuse lui. 9 Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai jos decât îngerii pentru suferința morții, încununat cu slavă și cinste; ca el, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om. 10 Căci Acela, pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile, aducând mulți fii la slavă, să facă pe căpetenia mântuirii lor desăvârșită prin suferințe. 11 Căci atât cel ce sfințește, cât și cei sfințiți sunt toți dintrunul; de aceea nu-i este rușine să-i numească frați, 12 Spunând: „Voi vesti numele Tău fraților mei, în mijlocul bisericii Îți voi cânta lauda”. 13 Și iarăși, îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. 14 Din moment ce copiii sunt părtași cărnii și sângelui, și El însuși a luat parte la aceeași parte; ca prin moarte să-l nimicească pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul; 15 Și izbăvește-i pe cei care, din frica morții, au fost sclavi toată viața. 16 Căci, într-adevăr, El nu a luat asupra lui firea îngerilor; dar a luat asupra lui sămânța lui Avraam. 17 De aceea, în toate lucrurile, trebuia să fie asemănător fraților săi, ca să fie un mare preot milos și credincios în lucrurile legate de Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului. 18 Căci prin faptul că El însuși a suferit fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți.

CAPITOLUL 1 1 Dumnezeule, care în vremuri diferite și în feluri diferite a vorbit în trecut părinţilor prin profeţi, 2 Ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut și lumile; 3 Care, fiind strălucirea slavei Sale și chipul expres al ființei Sale, și susținând toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, după ce a curățat singur păcatele noastre, a șezut la dreapta Maiestății cele înalte; 4 Fiind făcut cu mult mai bun decât îngerii, căci a căpătat prin moștenire un nume mai bun decât ei. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu ești Fiul Meu, eu te-am născut astăzi? Și iarăși, Eu îi voi fi Tată și El îmi va fi Fiu? 6 Și iarăși, când îl aduce pe Cel întâi născut în lume, zice: Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine Lui. 7 Și despre îngeri zice: „Cine face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Săi o flacără de foc. 8 Dar Fiului i-a spus: Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor; toiagul neprihănirii este toiagul împărăției Tale. 9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de semenii tăi. 10 Și Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului; iar cerurile sunt lucrările mâinilor tale: 11 Ei vor pieri; dar tu rămâi; și toți vor îmbătrâni ca o haină; 12 Și le vei îndoi ca o haină și se vor schimba; dar tu ești același, și anii tăi nu vor scăpa. 13 Dar căruia dintre îngeri i-a spus el vreodată: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale? 14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai mântuirii?

CAPITOLUL 3 1 De aceea, sfinți frați, părtași la chemarea cerească, luați în considerare pe Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus; 2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, precum și Moise a fost credincios în toată casa lui. 3 Căci omul acesta a fost socotit vrednic de mai multă slavă decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci fiecare casă este zidită de cineva; dar cel care a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Și Moise a fost cu adevărat credincios în toată casa lui, ca un slujitor, ca o mărturie despre acele lucruri care urmau să fie spuse după; 6 Dar Hristos ca un fiu peste casa lui; a cui casă suntem noi, dacă ținem ferm până la sfârșit încrederea și bucuria speranței. 7 De aceea (cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, 8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocarea, în ziua ispitei în pustie; 9 Când părinţii voştri m-au ispitit, m-au încercat şi mi-au văzut lucrările patruzeci de ani. 10 De aceea m-am întristat de generația aceea și am zis: Ei întotdeauna greșesc în inima lor; și nu au cunoscut căile mele. 11 Așa că am jurat în mânia mea că nu vor intra în odihna mea.) 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea, de necredință, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.

CAPITOLUL 2 1 De aceea ar trebui să dăm cu mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca nu cumva să le lăsăm să scape. 2 Căci dacă cuvântul rostit de îngeri a fost statornic și orice nelegiuire și neascultare a primit o răsplată dreaptă, de răsplată; 3 Cum vom scăpa, dacă neglijăm mântuirea atât de mare; care la început a început să fie rostit de Domnul și ne-a fost confirmat de cei ce L-au ascultat; 4 Dumnezeu le-a mărturisit, de asemenea, cu semne și minuni, și cu diverse minuni și daruri ale Duhului Sfânt, după voia Lui? 5 Căci n-a supus îngerilor lumea viitoare, despre care vorbim. 6 Dar cineva într-un loc a mărturisit, zicând: Ce este omul, ca să-ţi aduci aminte de el? sau fiul omului, ca să-l vizitezi? 7 L-ai făcut un pic mai jos decât îngerii; l-ai încununat cu slavă și cinste și l-ai pus peste lucrările mâinilor tale;

143

Evrei

CAPITOLUL 5

13 Dar îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, cât se numește Azi; ca nu cumva vreunul dintre voi să fie împietrit prin înșelăciunea păcatului. 14 Căci suntem făcuți părtași ai lui Hristos, dacă menținem neclintit până la sfârșit începutul încrederii noastre; 15 În timp ce se spune: „Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile, ca în provocarea. 16 Căci unii, după ce au auzit, s-au supărat, dar nu toți cei ce au ieșit din Egipt prin Moise. 17 Dar cu cine s-a întristat patruzeci de ani? Nu era oare cu cei care păcătuiseră, ale căror cadavre au căzut în pustie? 18 Și cui a jurat El că nu vor intra în odihna Lui, decât celor ce nu au crezut? 19 Așa că vedem că nu au putut intra din cauza necredinței. CAPITOLUL 4 1 Să ne temem, deci, ca nu cumva, rămînându-ne o făgăduință de a intra în odihna Lui, vreunul dintre voi să pară lipsit de ea. 2 Căci nouă ne-a fost propovăduită Evanghelia, la fel ca și lor; 3 Căci noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a spus El: Cum am jurat în mânia Mea, dacă vor intra în odihna Mea, deși lucrările au fost sfârșite de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc al zilei a șaptea a vorbit în felul acesta: Și Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui. 5 Și iarăși în acest loc: Dacă vor intra în odihna mea. 6 Fiindcă deci rămâne că unii trebuie să intre în ea, iar cei cărora li s-a propovăduit mai întâi nu au intrat din cauza necredinței; 7 Din nou, el a limitat o anumită zi, zicând în David: Azi, după atâta vreme; după cum se spune: „Dacă veți auzi astăzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile”. 8 Căci dacă Isus le-ar fi dat odihnă, atunci n-ar fi vorbit după o altă zi. 9 Rămâne deci o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Căci cel ce a intrat în odihna lui, și el a încetat de la propriile sale lucrări, așa cum a făcut Dumnezeu de la ale Lui. 11 Să ne străduim deci să intrăm în acea odihnă, ca nu cumva cineva să cadă după același exemplu de necredință. 12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este iute și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpunge până la despărțirea sufletului și a duhului, a articulațiilor și a măduvei și este un discernător al gândurilor și intențiilor inimii. 13 Nu există nici o făptură care să nu fie arătată înaintea lui, ci toate lucrurile sunt goale și deschise ochilor celui cu care avem de-a face. 14 Văzând deci că avem un mare preot mare, care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ținem mărturisirea. 15 Căci nu avem un mare preot care să nu poată fi atins de simțirea neputințelor noastre; dar a fost ispitit în toate punctele ca noi, dar fără păcat. 16 Să venim deci cu îndrăzneală la tronul harului, ca să dobândim milă și să găsim har pentru a ajuta la vremea nevoii.

144

1 Căci orice mare preot luat dintre oameni este rânduit pentru oameni în lucrurile care țin de Dumnezeu, ca să aducă daruri și jertfe pentru păcate. 2 Cine poate avea milă de cei neștiutori și de cei care sunt în cale; pentru că şi el însuşi este cuprins de neputinţă. 3 Și din această cauză el trebuie, ca și pentru popor, așa și pentru Sine, să aducă pentru păcate. 4 Și nimeni nu își ia această cinste pentru sine, decât cel care este chemat de Dumnezeu, așa cum a fost Aaron. 5 Tot așa și Hristos nu S-a proslăvit pe Sine însuși ca să fie făcut mare preot; ci cel ce i-a zis: Tu ești Fiul Meu, eu team născut astăzi. 6 După cum zice și în altă parte: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec. 7 Care în zilele cărnii sale, când a adus rugăciuni și cereri cu strigăte puternice și lacrimi celui ce putea să-l salveze de la moarte, și a fost ascultat în felul în care se temea; 8 Deși era Fiu, totuși a învățat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit; 9 Și, făcându-se desăvârșit, a devenit autorul mântuirii veșnice pentru toți cei care îl ascultă; 10 Numit de Dumnezeu mare preot, după rânduiala lui Melhisedec. 11 Despre care avem multe de spus și greu de spus, pentru că sunteți plictisiți la auz. 12 Căci, când ar trebui să fiţi învăţători, aveţi nevoie să vă înveţe din nou care sunt primele principii ale cuvintelor lui Dumnezeu; și au devenit cei care au nevoie de lapte și nu de carne tare. 13 Căci oricine folosește lapte nu este priceput în cuvântul dreptății, căci este prunc. 14 Dar mâncarea tare este a celor mari, chiar și a celor care, din cauza folosirii, au simțurile exersate pentru a deosebi binele și răul. CAPITOLUL 6 1 De aceea, lăsând principiile doctrinei lui Hristos, să mergem mai departe spre perfecţiune; să nu pună din nou temelia pocăinței din faptele moarte și a credinței în Dumnezeu, 2 Despre învățătura botezurilor și a punerii mâinilor și a învierii morților și a judecății veșnice. 3 Și asta vom face, dacă Dumnezeu va îngădui. 4 Căci este cu neputință pentru cei care au fost odată luminați și au gustat din darul ceresc și au fost făcuți părtași Duhului Sfânt, 5 Și am gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu și puterile lumii viitoare, 6 Dacă vor cădea, să-i reînnoiască spre pocăință; văzând că Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu și Îl fac de rușine. 7 Căci pământul care bea din ploaia care vine adesea pe el și dă ierburi potrivite pentru cei prin care este pregătit, primește binecuvântare de la Dumnezeu: 8 Dar ceea ce aduce spini și mărăcini este respins și este aproape de blestem; al cărui scop este să fie ars. 9 Dar, preaiubiților, suntem convinși că sunt lucruri mai bune despre voi și lucruri care însoțesc mântuirea, deși așa vorbim.

Evrei

10 Căci Dumnezeu nu este nedrept să uite lucrarea și munca voastră de dragoste, pe care le-ați arătat Numelui Său, prin aceea că ați slujit sfinților și slujiți. 11 Și dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeași sârguință până la deplina asigurare a speranței până la sfârșit: 12 Ca să nu fiți leneși, ci urmașii celor care prin credință și răbdare moștenesc făgăduințele. 13 Căci, când Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam, pentru că nu putea să jure pe mai mare, a jurat pe Sine, 14 Spunând: Cu siguranță binecuvântând te voi binecuvânta și înmulțindu-te, te voi înmulți. 15 Și astfel, după ce a îndurat cu răbdare, a obținut făgăduința. 16 Căci oamenii jură cu adevărat pe cel mai mare, iar jurământul de confirmare este pentru ei sfârşitul oricărei cearte. 17 În care Dumnezeu, dorind să arate mai mult moștenitorilor făgăduinței neschimbabilitatea sfatului său, a confirmat-o printr-un jurământ: 18 Pentru ca prin două lucruri neschimbate, în care Dumnezeu era cu neputință să mintă, să avem o mângâiere puternică, cei care am fugit după adăpost, ca să ne apucăm de nădejdea pusă înaintea noastră: 19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, deopotrivă sigură și neclintită, și care intră în ceea ce este dinlăuntrul vălului; 20 Acolo unde este înaintemergătorul pentru noi a intrat, chiar Isus, făcut mare preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec.

12 Pentru că preoția fiind schimbată, este necesară schimbarea și a Legii. 13 Căci cel despre care se vorbesc aceste lucruri aparține altui seminție, despre care nimeni nu a fost în stare să stea la altar. 14 Căci este evident că Domnul nostru a izvorât din Iuda; despre care trib Moise nu a vorbit nimic despre preoție. 15 Și este încă mult mai evident: căci, după asemănarea lui Melhisedec, se ridică un alt preot, 16 Care a fost făcut nu după legea unei porunci trupești, ci după puterea unei vieți nesfârșite. 17 Căci el mărturisește: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec. 18 Căci, într-adevăr, este o anulare a poruncii care mergea înainte din cauza slăbiciunii și a neutilității ei. 19 Căci legea nu a făcut nimic desăvârșit, ci aducerea unei speranțe mai bune a făcut; prin care ne apropiem de Dumnezeu. 20 Și pentru că nu fără jurământ a fost făcut preot: 21 (Căci preoții aceia au fost făcuți fără jurământ; dar acesta cu un jurământ din partea celui care i-a zis: „Domnul a jurat și nu se va pocăi: „Tu ești preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec:) 22 Cu atât de mult a fost făcut Isus garanția unui testament mai bun. 23 Și ei erau cu adevărat mulți preoți, pentru că nu li s-a lăsat să rămână din cauza morții; 24 Dar omul acesta, pentru că rămâne mereu, are o preoție neschimbată. 25 De aceea, El poate să-i mântuiască cu desăvârșire pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că El trăiește mereu pentru a mijloci pentru ei. 26 Căci un astfel de mare preot s-a făcut pentru noi, care este sfânt, inofensiv, neîntinat, despărțit de păcătoși și înălțat mai sus decât cerurile; 27 Care nu are nevoie în fiecare zi, ca acei mari preoți, să aducă jertfe, mai întâi pentru păcatele lui, apoi pentru ale poporului; 28 Căci legea îi pune pe oameni mari preoți care au slăbiciune; dar cuvântul jurământului, care a fost încă de la lege, face pe Fiul, care este sfințit în veci.

CAPITOLUL 7 1 Pentru acest Melhisedec, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l-a întâlnit pe Avraam întorcându-se de la măcelul împăraților și l-a binecuvântat; 2 Căruia și Avraam i-a dat o zecime din tot; mai întâi fiind prin tâlcuire Împăratul dreptății, iar după aceea și Împăratul Salemului, care este, Regele păcii; 3 Fără tată, fără mamă, fără descendență, fără început de zile, nici sfârșit de viață; ci făcut asemănător cu Fiul lui Dumnezeu; rămâne preot neîncetat. 4 Acum priviți cât de mare a fost omul acesta, căruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zecea din pradă. 5 Și într-adevăr, cei care sunt dintre fiii lui Levi, care primesc slujba preoției, au porunca să ia zecimi din popor, conform legii, adică de la frații lor, deși ies din coapsele lui Avraam. : 6 Dar cel a cărui descendență nu este socotită din ei a primit zeciuiala lui Avraam și l-a binecuvântat pe cel ce avea făgăduințele. 7 Și fără orice contradicție, mai puțin este binecuvântat de cel mai bun. 8 Și aici oamenii care mor primesc zecimi; dar acolo îi primeşte, despre care se mărturiseşte că trăieşte. 9 Și așa cum pot spune, și Levi, care primește zecimi, a plătit zecimea în Avraam. 10 Căci era încă în coapsele tatălui său, când l-a întâlnit Melhisedec. 11 De aceea, dacă desăvârșirea ar fi fost prin preoția levitică (căci sub ea poporul a primit Legea), ce nevoie mai era ca un alt preot să se ridice după rânduiala lui Melhisedec și să nu fie numit după rânduiala lui Aaron?

CAPITOLUL 8 1 Acum, dintre lucrurile pe care le-am spus, aceasta este suma: Avem un asemenea mare preot, care este așezat la dreapta tronului Maiestății în ceruri; 2 Un slujitor al sanctuarului și al adevăratului cort, pe care Domnul l-a ridicat, și nu un om. 3 Căci fiecare mare preot este rânduit să aducă daruri și jertfe; 4 Căci dacă ar fi pe pământ, n-ar fi preot, căci sunt preoți care oferă daruri după lege; 5 Care slujesc exemplului și umbrei lucrurilor cerești, așa cum a fost îndemnat Moise de la Dumnezeu când avea să facă cortul; 6 Dar acum a dobândit o slujire mai bună, cu cât este și mijlocitorul unui legământ mai bun, care a fost întemeiat pe făgăduințe mai bune. 7 Căci, dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar fi căutat loc pentru al doilea.

145

Evrei

8 Căci găsindu-le vina, zice: Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face un nou legământ cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda. 9 Nu după legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului; pentru că n-au rămas în legământul Meu și nu i-am luat în seamă, zice Domnul. 10 Căci acesta este legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul; Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor, și le voi fi un Dumnezeu și ei îmi vor fi un popor. 11 Și nu vor învăța fiecare pe aproapele său și fiecare pe fratele său, zicând: Cunoașteți pe Domnul, căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare. 12 Căci voi fi milostiv de nelegiuirea lor, și de păcatele și fărădelegile lor nu îmi voi mai aduce aminte. 13 Prin faptul că spune: Un legământ nou, pe cel dintâi l-a făcut vechi. Acum, ceea ce se putrezește și îmbătrânește este gata să dispară. CAPITOLUL 9 1 Atunci, cu adevărat, primul legământ avea și rânduieli de serviciu divin și un sanctuar lumesc. 2 Căci a fost făcut un cort; cea dintâi, în care era sfeșnicul, și masa și pâinele de prezentare; care se numeşte sanctuarul. 3 Iar după al doilea văl, cortul care este numit Cel mai sfânt dintre toate; 4 Care avea cădelnița de aur și chivotul legământului acoperit de jur împrejur cu aur, în care era oala de aur care avea mana și toiagul lui Aaron care înmugurește și tablele legământului; 5 Și peste ea, heruvimii slavei umbrind tronul ispășirii; despre care acum nu putem vorbi în mod deosebit. 6 Când aceste lucruri au fost rânduite astfel, preoții intrau mereu în primul cort, împlinind slujba lui Dumnezeu. 7 Dar în al doilea, marele preot mergea singur o dată pe an, nu fără sânge, pe care l-a adus pentru el însuși și pentru rătăcirile poporului. 8 Duhul Sfânt însemnă că drumul către cel mai sfânt dintre toți nu era încă arătat, pe când primul cort era încă în picioare: 9 Care era o figură pentru vremea de atunci, în care erau oferite atât daruri, cât și jertfe, care nu-l putea face pe cel ce făcea slujba desăvârșit, în ceea ce privește conștiința; 10 Care au stat numai în mâncare și băuturi, și diverse spălări și rânduieli trupești, impuse lor până la vremea reformei. 11 Dar Hristos a venit un mare preot al bunelor viitoare, printr-un cort mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână, adică nu din această zidire; 12 Nici prin sângele caprelor și al vițeilor, ci prin sângele Său, a intrat o dată în locul sfânt, după ce a dobândit răscumpărarea veșnică pentru noi. 13 Căci dacă sângele taurilor și al caprelor și cenușa unei juninci care stropește pe necurat, sfințește pentru curățirea cărnii: 14 Cu cât mai mult sângele lui Hristos, care prin Duhul veșnic s-a oferit pe Sine însuși fără pată lui Dumnezeu, vă va curăța conștiința de faptele moarte pentru a sluji Dumnezeului celui viu?

146

15 Și pentru aceasta el este mijlocitorul noului legământ, pentru ca, prin moarte, pentru răscumpărarea fărădelegilor care au fost sub primul legământ, cei chemați să primească făgăduința moștenirii veșnice. 16 Căci acolo unde este testament, trebuie să fie neapărat și moartea testatorului. 17 Căci testamentul are forță după ce oamenii mor; altfel, nu este deloc de putere cât trăiește testatorul. 18 Din acest motiv, nici primul testament nu a fost închinat fără sânge. 19 Căci, după ce Moise a rostit toate poruncile întregului popor, după lege, a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână stacojie și isop, și a stropit cartea și tot poporul, 20 Spunând: Acesta este sângele legământului pe care v-a poruncit Dumnezeu. 21 Mai mult, a stropit cu sânge atât cortul, cât și toate vasele slujirii. 22 Și aproape toate lucrurile sunt curățate prin lege cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este remisie. 23 Prin urmare, era necesar ca modelele lucrurilor din ceruri să fie purificate cu acestea; dar lucrurile cerești înseși cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci Hristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mână, care sunt figurile adevăratului; ci în ceruri însuși, ca să se arate acum în prezența lui Dumnezeu pentru noi: 25 Nici să se ofere des pe Sine însuși, precum marele preot intră în sfânt în fiecare an cu sângele altora; 26 Căci atunci trebuie să fi suferit adesea de la întemeierea lumii; 27 Și după cum este rânduit oamenilor să moară o dată, dar după aceasta judecata: 28 Așadar, Hristos a fost oferit odată ca să poarte păcatele multora; și celor ce-L așteaptă el se va arăta a doua oară fără păcat pentru mântuire. CAPITOLUL 10 1 Căci legea, având umbra lucrurilor bune care urmează, și nu însăși imaginea lucrurilor, nu poate niciodată, cu acele jertfe pe care le aduceau an de an, să-i desăvârșească neîncetat pe cei veniți la ele. 2 Căci atunci nu ar fi încetat să fie jertfiți? pentru că închinătorii odată curăţaţi ar fi trebuit să nu mai aibă conştiinţă de păcate. 3 Dar în acele jertfe se face din nou pomenirea păcatelor în fiecare an. 4 Căci nu este cu putință ca sângele taurilor și al caprelor să înlăture păcatele. 5 De aceea, când vine în lume, zice: Jertfă și jertfă nu ai vrut, ci un trup mi-ai pregătit; 6 Nu ți-ai plăcut arderile de tot și jertfele pentru păcat. 7 Atunci am zis: Iată, vin (în volumul cărții este scris despre mine) să fac voia Ta, Dumnezeule. 8 Mai sus, când a spus: Jertfă, jertfă, arderi de tot și jertfe pentru păcat, n-ai vrut și n-ai avut plăcere; care sunt oferite de lege; 9 Atunci el a zis: Iată, eu vin să fac voia Ta, Dumnezeule. El ia pe primul, ca să-l întemeieze pe al doilea. 10 Prin voința căreia suntem sfințiți, prin jertfa trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna.

Evrei

11 Și fiecare preot stă în picioare zilnic, slujind și oferind de multe ori aceleași jertfe, care nu pot înlătura niciodată păcatele; 12 Dar omul acesta, după ce a adus o jertfă pentru păcate pentru totdeauna, s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu; 13 De acum înainte, aşteptând până când vrăjmaşii lui vor fi făcuţi aşternutul picioarelor lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El ia desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți. 15 Despre care și Duhul Sfânt ne este martor, căci după aceea a spus mai înainte: 16 Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu ei după acele zile, zice Domnul: „Voi pune legile Mele în inimile lor și în mintea lor le voi scrie; 17 Și păcatele și fărădelegile lor nu îmi voi mai aduce aminte. 18 Acum, acolo unde este iertarea acestora, nu mai este jertfă pentru păcat. 19 Având, deci, fraților, îndrăzneala de a intra în cele mai sfinte prin sângele lui Isus, 20 Pe calea nouă și vie, pe care El a sfințit-o pentru noi, prin văl, adică prin trupul Său; 21 Și având un mare preot peste Casa lui Dumnezeu; 22 Să ne apropiem cu o inimă adevărată, cu deplină asigurare a credinței, având inimile stropite de o conștiință rea și trupurile spălate cu apă curată. 23 Să ținem cu fermitate mărturisirea credinței noastre fără să ne clintim; (caci credincios este cel ce a promis;) 24 Și să ne gândim unii pe alții ca să ne provocăm la dragoste și la fapte bune: 25 Să nu părăsim să ne adunăm împreună, cum se face unii; ci îndemnându-ne unii pe alții: și cu atât mai mult, cu cât vedeți că se apropie ziua. 26 Căci dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate, 27 Dar o oarecare așteptare înfricoșată a judecății și a mâniei aprinse, care va mistui pe potrivnicii. 28 Cel ce disprețuia legea lui Moise a murit fără milă sub doi sau trei martori: 29 Cu câtă pedeapsă mai grea, credeți că va fi considerat vrednic, cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului, cu care a fost sfințit, un lucru nesfânt și a făcut neplăceri față de Spirit al harului? 30 Căci noi îl cunoaștem pe cel ce a zis: „Răzbunarea Îmi aparține, voi răsplăti”, zice Domnul. Și iarăși: Domnul va judeca poporul Său. 31 Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu. 32 Dar aduceți-vă aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce v-ați luminat, ați îndurat o mare luptă de necazuri; 33 În parte, în timp ce eraţi făcuţi ca ocrotire atât prin ocărări, cât şi prin necazuri; și parțial, în timp ce ați devenit tovarăși ai celor care au fost astfel folosiți. 34 Căci ați avut milă de mine în legăturile mele și ați luat cu bucurie prădarea bunurilor voastre, știind în voi înșivă că aveți în cer o avere mai bună și durabilă. 35 Nu lepăda, deci, încrederea voastră, care are o mare răsplată de răsplată. 36 Căci aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința. 37 Căci încă puţină vreme, şi cel ce va veni va veni şi nu va zăbovi.

147

38 Acum cel drept va trăi prin credință; dar dacă cineva se întoarce, sufletul meu nu va avea plăcere în el. 39 Dar noi nu suntem dintre cei care se dau înapoi spre pierzare; ci a celor ce cred spre mântuirea sufletului. CAPITOLUL 11 1 Și credința este substanța lucrurilor nădăjduite, dovada lucrurilor nevăzute. 2 Căci prin ea bătrânii au primit o bună veste. 3 Prin credință înțelegem că lumile au fost încadrate de cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât lucrurile care se văd nu au fost făcute din lucruri care se arată. 4 Prin credință, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, prin care a obținut mărturie că este drept, Dumnezeu dând mărturie despre darurile Lui; 5 Prin credință, Enoh a fost mutat ca să nu vadă moartea; și nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat; 6 Dar fără credință este cu neputință să-I plăcem; 7 Prin credință, Noe, fiind avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care nu se vedeau încă, mișcat de frică, a pregătit un chivot pentru mântuirea casei sale; prin care a osândit lumea și a devenit moștenitor al dreptății care este prin credință. 8 Prin credință, Avraam, când a fost chemat să iasă într-un loc pe care avea să-l primească după moștenire, a ascultat; și a ieșit, neștiind unde se duce. 9 Prin credință, el a locuit în țara făgăduinței, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, moștenitorii împreună cu el ai aceleiași făgăduințe: 10 Căci el căuta o cetate care are temelii, al cărei ziditor și făcător este Dumnezeu. 11 Prin credință și Sara însăși a primit putere să conceapă sămânță și a născut un copil când a trecut de vârsta, pentru că l-a judecat pe cel care făgăduise credincios. 12 De aceea a sărit acolo chiar și dintr-un singur și el ca și mort, ca stelele cerului în mulțime și ca nisipul care este pe malul mării nenumărate. 13 Toți aceștia au murit în credință, nefiind primit făgăduințele, ci le-au văzut de departe și s-au convins de ele, i-au îmbrățișat și au mărturisit că sunt străini și pelerini pe pământ. 14 Căci cei care spun astfel de lucruri declară clar că caută o țară. 15 Și cu adevărat, dacă s-ar fi gândit la țara aceea de unde au ieșit, ar fi avut ocazia să se întoarcă. 16 Dar acum ei doresc o țară mai bună, adică o cerească; de aceea lui Dumnezeu nu se rușine să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate. 17 Prin credință, Avraam, când a fost încercat, a adus jertfa pe Isaac; 18 Despre care s-a spus: „În Isaac se va chema sămânța ta; 19 Socotind că Dumnezeu a putut să-l învie chiar și din morți; de unde şi el l-a primit într-o figură. 20 Prin credință, Isaac i-a binecuvântat pe Iacov și pe Esau cu privire la lucrurile viitoare. 21 Prin credință, Iacov, când era pe moarte, a binecuvântat pe ambii fii ai lui Iosif; și s-a închinat, sprijinindu-se pe vârful toiagului său. 22 Prin credință, Iosif, când a murit, a pomenit despre plecarea copiilor lui Israel; și a dat poruncă cu privire la oasele lui.

Evrei

23 Prin credință, Moise, când s-a născut, a fost ascuns trei luni de părinții săi, pentru că au văzut că era un copil cuvenit; şi nu se temeau de porunca împăratului. 24 Prin credință, Moise, când a ajuns la ani, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraon; 25 Alegând mai degrabă să sufere necazuri cu poporul lui Dumnezeu, decât să se bucure de plăcerile păcatului pentru un timp; 26 Socotind ocara lui Hristos o bogăţie mai mare decât comorile din Egipt; 27 Prin credință, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului; 28 Prin credință, a prăznuit Paștele și stropirea cu sânge, ca să nu se atingă de ei cel ce a nimicit pe întâiul născut. 29 Prin credință au trecut Marea Roșie ca pe uscat; ceea ce egiptenii încercau să facă, s-au înecat. 30 Prin credință, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurați aproximativ șapte zile. 31 Prin credință, desfrânata Rahab nu a pierit împreună cu cei care nu credeau, când ia primit pe iscoade cu pace. 32 Și ce să mai spun? căci vremea nu aveam să spun despre Ghedeon, despre Barac, despre Samson și despre Iefte; de asemenea, despre David și Samuel și despre profeți: 33 Care, prin credință, au supus împărății, au făcut dreptate, au obținut făgăduințele, au oprit gurile leilor, 34 Au stins violența focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, din slăbiciune s-au întărit, au devenit viteji în luptă, au dat la fugă oștile străinilor. 35 Femeile și-au primit morții înviați; iar altele au fost chinuite, nefiind eliberarea; ca să poată obține o înviere mai bună: 36 Și alții au fost încercați de batjocuri și biciuire crude, da, mai mult de legături și închisoare: 37 Au fost uciși cu pietre, au fost tăiați în bucăți, au fost ispititi, au fost uciși de sabie; au rătăcit în piei de oaie și de capră; fiind săraci, chinuit, chinuit; 38 (De care lumea nu era vrednică;) ei rătăceau în pustii, și în munți, și în gropi și peșteri ale pământului. 39 Și toți aceștia, după ce au obținut o bună cunoștință prin credință, nu au primit făgăduința: 40 Dumnezeu ne-a dat ceva mai bun, pentru ca ei fără noi să nu fie desăvârșiți. CAPITOLUL 12 1 De aceea, văzând că și noi suntem înconjurați de un nor atât de mare de martori, să lăsăm deoparte orice greutate și păcatul care ne asuprește atât de ușor și să alergăm cu răbdare cursa care ne este pusă înainte, 2 Privind la Isus, autorul și desăvârșitorul credinței noastre; care, pentru bucuria care i-a fost pusă înaintea lui, a îndurat crucea, dispreţuind ruşinea şi este aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Căci luați în considerare pe cel ce a îndurat o asemenea contradicție a păcătoșilor împotriva lui însuși, ca să nu fiți obosiți și slăbiți în mintea voastră. 4 Încă nu v-ați împotrivit până la sânge, luptând împotriva păcatului. 5 Și ați uitat îndemnul care vă vorbește ca pe niște copii: „Fiule, nu disprețui pedepsirea Domnului și nici nu te lași când ești mustrat de el;

148

6 Căci pe cine iubește Domnul, el pedepsește și biciuiește pe fiecare fiu pe care îl primește. 7 Dacă îndurați pedepsirea, Dumnezeu vă poartă ca pe fii; căci ce fiu este cel pe care tatăl nu-l pedepseşte? 8 Dar dacă sunteţi fără pedeapsă, la care toţi sunt părtaşi, atunci sunteţi nenorociţi, şi nu fii. 9 Mai mult, am avut părinți ai trupului nostru, care ne-au îndreptat și le-am dat cinste; 10 Căci, într-adevăr, pentru câteva zile ne-au pedepsit după plăcerea lor; ci el pentru folosul nostru, ca să fim părtași la sfințenia Lui. 11 Acum nici o pedeapsă pentru prezent nu pare să fie bucuroasă, ci dureroasă; totuși, după aceea, ea dă roada pașnică a dreptății celor care sunt exercitați prin aceasta. 12 De aceea ridicați mâinile care atârnă în jos și genunchii slabi; 13 Și faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, ca nu cumva ceea ce este șchiop să nu se întoarcă din cale; ci mai degrabă să se vindece. 14 Urmează pacea cu toți oamenii și sfințenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul: 15 Uită-te cu sârguinţă ca nu cumva cineva să nu scape de harul lui Dumnezeu; ca nu cumva să vă tulbure vreo rădăcină de amărăciune care să răsară și, prin aceasta, mulți să se spurce; 16 Ca nu cumva să fie vreun desfrânat sau profan, ca Esau, care și-a vândut dreptul de întâi născut pentru o bucată de mâncare. 17 Căci știți că după aceea, când a vrut să moștenească binecuvântarea, a fost lepădat; căci n-a găsit loc de pocăință, deși a căutat-o cu grijă cu lacrimi. 18 Căci nu ați venit la muntele care putea fi atins și care ars cu foc, nici la întuneric și întuneric și furtună, 19 Și sunetul trâmbiței și glasul cuvintelor; glas care au auzit s-au rugat să nu le mai fie rostit cuvântul: 20 (Căci ei n-au putut să îndure ceea ce a fost poruncit, iar dacă vreo fiară atinge muntele, va fi ucisă cu pietre sau străpunsă cu săgetul. 21 Și atât de îngrozitoare a fost priveliștea, încât Moise a zis: „Mă tem foarte mult și mă cutremur! 22 Dar voi ați venit pe muntele Sionului și în cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, și la o mulțime nenumărată de îngeri, 23 Adunării generale și Bisericii întâi-născuților, care sunt scrise în ceruri, și lui Dumnezeu Judecătorul tuturor, și duhurilor oamenilor drepți desăvârșiți, 24 Și lui Isus, mijlocitorul noului legământ, și sângelui stropirii, care vorbește lucruri mai bune decât cel al lui Abel. 25 Vezi să nu-l refuzi pe cel ce vorbeşte. Căci dacă n-au scăpat cei care l-au refuzat pe Cel ce a vorbit pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa, dacă ne vom abate de la Cel ce vorbește din cer. 26 Al cărui glas atunci a zguduit pământul; dar acum a făgăduit, zicând: Încă o dată zgâlțâm nu numai pământul, ci și cerul. 27 Și acest cuvânt, „Încă o dată, semnifică îndepărtarea celor care sunt zguduite, ca a lucrurilor care au fost făcute, pentru ca acele lucruri care nu pot fi zdruncinate să rămână. 28 De aceea, primim o împărăție care nu poate fi clintită, să avem har, prin care să putem sluji lui Dumnezeu în mod plăcut, cu evlavie și cu frică evlavioasă.

Evrei

29 Căci Dumnezeul nostru este un foc mistuitor. CAPITOLUL 13 1 Să continue iubirea frăţească. 2 Nu uitați să găzduiți pe străini; 3 Adu-ți aminte de cei care sunt în legături, ca fiind legați cu ei; și cei ce suferă nenorociri, ca și voi înșivă în trup. 4 Căsătoria este cinstită în toți și patul neîntinat; dar pe curvii și pe adulteri îi va judeca Dumnezeu. 5 Să-ți fie conversația fără lăcomie; şi fii mulţumit cu lucrurile pe care le ai, căci el a spus: Nu te voi părăsi niciodată, nici nu te voi părăsi. 6 Ca să putem spune cu îndrăzneală: Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme de ce-mi va face omul. 7 Adu-ți aminte de cei care stăpânesc asupra ta, care v-au spus Cuvântul lui Dumnezeu; a căror credință urmează, având în vedere sfârșitul conversației lor. 8 Isus Hristos este același ieri și azi și în vecii vecilor. 9 Nu vă lăsați purtat de doctrine diverse și ciudate. Căci este un lucru bun ca inima să fie întărită cu har; nu cu cărnuri, care nu au fost de folos celor care au fost ocupați în ea. 10 Avem un altar, din care nu au dreptul să mănânce cei care slujesc cortului. 11 Căci trupurile acelor fiare, al căror sânge este adus în sanctuar de către marele preot pentru păcat, sunt arse în afara taberei. 12 De aceea și Isus, ca să sfințească poporul cu sângele Său, a pătimit afară din poartă. 13 Să ieşim deci la el în afara taberei, purtând ocara lui. 14 Căci noi nu avem aici nicio cetate continuă, ci căutăm una care va veni. 15 Prin El, să aducem neîncetat lui Dumnezeu jertfa de laudă, adică rodul buzelor noastre, care mulțumesc Numelui Său. 16 Dar să faceți bine și să vă împărtășiți, nu uitați; 17 Ascultați de cei ce stăpânesc asupra voastră și supunețivă, căci ei veghează pentru sufletele voastre, ca cei ce trebuie să dea socoteală, ca să o facă cu bucurie, și nu cu mâhnire, căci acest lucru vă este degeaba. 18 Roagă-te pentru noi, căci avem încredere că avem o conștiință bună, dornici să trăim cinstit în toate lucrurile. 19 Dar vă implor mai degrabă să faceți aceasta, ca să vă fiu redat mai devreme. 20 Acum, Dumnezeul păcii, care a adus înapoi din morți pe Domnul nostru Isus, acel mare păstor al oilor, prin sângele legământului veșnic, 21 Să vă desăvârșiți în orice lucrare bună, ca să faceți voia Lui, făcând în voi ceea ce este plăcut înaintea Lui, prin Isus Hristos; căruia să fie slava în vecii vecilor. Amin. 22 Și vă implor, fraților, să suferiți cuvântul de îndemn, căci v-am scris o scrisoare în puține cuvinte. 23 Să știți că fratele nostru Timotei este eliberat; cu care, dacă vine în scurt timp, mă voi vedea. 24 Salutați pe toți cei ce stăpânesc asupra voastră și pe toți sfinții. Cei din Italia vă salută. 25 Harul să fie cu voi toți. Amin.

149

James

26 Dacă cineva dintre voi pare că este credincios și nu-și frânează limba, ci își înșală inima, religia acestui om este zadarnică. 27 Religia curată și neîntinată înaintea lui Dumnezeu și Tatăl este aceasta: Să-i cerceteze pe orfani și pe văduve în necazurile lor și să se păstreze nepătat de lume.

CAPITOLUL 1 1 Iacov, slujitorul lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, celor douăsprezece seminții care sunt împrăștiate, salutare. 2 Frații mei, socotiți că este o bucurie când cădeți în diverse ispite; 3 Ştiind aceasta, că încercarea credinţei voastre produce răbdare. 4 Dar răbdarea să aibă lucrarea ei desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și întregi, fără a lipsi de nimic. 5 Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, să ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor oamenilor cu generozitate și nu mustră; și i se va da. 6 Dar să ceară cu credință, fără să se clinteze. Căci cel ce se clătina este ca un val al mării împins de vânt și aruncat. 7 Căci omul acela să nu creadă că va primi ceva de la Domnul. 8 Un om cu mintea dublă este instabil în toate căile sale. 9 Fratele de jos să se bucure de faptul că este înălțat: 10 Dar bogatul, prin aceea că este smerit, pentru că va trece ca floarea ierbii. 11 Căci soarele nu mai devreme a răsărit cu o căldură arzătoare, ci se usucă iarba și floarea ei cade și harul modului ei piere; tot așa și bogatul se va stinge în căile lui. 12 Ferice de omul care îndură ispita, căci, când va fi încercat, va primi cununa vieții, pe care a făgăduit-o Domnul celor ce-L iubesc. 13 Nimeni să nu spună când este ispitit: „Eu sunt ispitit de Dumnezeu, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit cu răul și nici nu ispitește pe nimeni; 14 Dar fiecare este ispitit, când este atras de propria sa poftă și ademenit. 15 Atunci când pofta a zămislit, ea naște păcatul; și păcatul, când este împlinit, naște moartea. 16 Nu greșiți, preaiubiții mei frați. 17 Orice dar bun și orice dar desăvârșit este de sus și se coboară de la Tatăl luminilor, la care nu este nicio schimbare, nici umbră de întoarcere. 18 Din voia Lui, El ne-a născut cu cuvântul adevărului, ca să fim un fel de întâie roade ale făpturilor Lui. 19 De aceea, preaiubiții mei frați, fiecare om să fie iute să audă, lent să vorbească, încet la mânie; 20 Căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. 21 De aceea, depărtați orice murdărie și orice pricină de răutate și primiți cu blândețe cuvântul altoit, care poate să vă mântuiască sufletele. 22 Dar fiți împlinitori ai Cuvântului, și nu numai ascultători, amăgindu-vă pe voi înșivă. 23 Căci dacă cineva este un ascultător al cuvântului, și nu un împlinitor, este ca un om care își privește chipul natural într-un pahar; 24 Căci el se priveşte pe sine şi pleacă şi îndată uită ce fel de om era. 25 Dar cine se uită la legea desăvârșită a libertății și continuă în ea, nu fiind un ascultător uituc, ci un împlinitor al lucrării, acest om va fi binecuvântat în fapta lui.

150

CAPITOLUL 2 1 Frații mei, să nu aveți credința în Domnul nostru Isus Hristos, Domnul slavei, în privința persoanelor. 2 Căci dacă a venit la adunarea voastră un om cu un inel de aur, îmbrăcat frumos, și a intrat și un sărac în haine urâte; 3 Iar voi aveți respect față de cel care poartă hainele vesele și spuneți-i: „Șezi aici într-un loc bun; şi spune-le săracilor: Stai acolo, sau stai aici sub aşternutul picioarelor mele. 4 Nu sunteți, deci, părtinitori în voi înșivă și ați devenit judecători ai gândurilor rele? 5 Ascultați, preaiubiții mei frați, nu i-a ales Dumnezeu pe săracii acestei lumi bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care a făgăduit-o celor ce-L iubesc? 6 Dar voi ați disprețuit pe săraci. Nu vă asupresc oamenii bogați și nu vă atrag înaintea scaunelor de judecată? 7 Nu hulesc ei acel nume vrednic cu care sunteți chemați? 8 Dacă împlinești legea împărătească conform Scripturii: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți, bine faci; 9 Dar dacă aveți grijă de persoane, faceți păcat și sunteți convinși de lege ca fiind călcători. 10 Căci oricine păzește toată Legea și totuși păcătește întrun singur punct, este vinovat de toate. 11 Căci cel ce a zis: „Să nu săvârșiți adulter, a zis și: „Nu ucideți”. Acum, dacă nu comiți adulter, dar dacă ucizi, ai devenit un călcător al legii. 12 Așa vorbiți și faceți așa, ca cei ce vor fi judecați de legea libertății. 13 Căci cel ce nu a făcut milă va avea judecată fără milă; și mila se bucură împotriva judecății. 14 Ce folos, fraţii mei, dacă cineva spune că are credinţă şi nu are fapte? îl poate salva credinţa? 15 Dacă un frate sau o soră este gol și lipsit de hrana zilnică, 16 Și unul dintre voi le-a zis: Plecați în pace, încălziți-vă și săturați-vă; cu toate acestea, nu le dați acele lucruri care sunt necesare trupului; ce profit are? 17 Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă, fiind singură. 18 Da, cineva poate spune: Tu ai credință, iar eu am fapte; arată-mi credința ta fără faptele tale și eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele. 19 Tu crezi că este un singur Dumnezeu; bine faci: şi dracii cred şi tremură. 20 Dar vei ști, omule deșar, că credința fără fapte este moartă? 21 Nu a fost oare Avraam, tatăl nostru, îndreptățit prin fapte, când a adus pe Isaac fiul său pe altar? 22 Vezi cum credința a lucrat cu faptele Lui și prin fapte credința a fost desăvârșită? 23 Și s-a împlinit Scriptura care spune: Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit drept dreptate; și a fost numit Prietenul lui Dumnezeu. 24 Vedeți deci că omul este socotit neprihănit prin fapte, și nu numai prin credință.

James

25 La fel, de asemenea, Rahab, desfrânata, nu a fost îndreptățită prin fapte, când ia primit pe soli și i-a trimis pe altă cale? 26 Căci precum trupul fără duh este mort, tot așa și credința fără fapte este moartă.

4 Voi, preacurvari și adultere, nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? de aceea oricine vrea să fie prieten cu lumea este vrăjmaşul lui Dumnezeu. 5 Credeţi că Scriptura spune în zadar: Duhul care locuieşte în noi pofteşte la pizmă? 6 Dar El dă mai mult har. De aceea zice: Dumnezeu se împotriveste celor mândri, dar celor smeriți dă har. 7 De aceea, supuneți-vă lui Dumnezeu. Rezistă-te diavolului și el va fugi de la tine. 8 Apropiați-vă de Dumnezeu și El se va apropia de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor; şi curăţiţi-vă inimile, voi cu minţi duble. 9 Fiți necăjiți, plângeți-vă și plângeți: râsul vostru să fie prefăcut în jale și bucuria voastră în greutate. 10 Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța. 11 Nu vorbiți de rău unii pe alții, fraților. Cine vorbește de rău pe fratele său și îl judecă pe fratele său, vorbește de rău legea și judecă legea; dar dacă judeci legea, nu împlinești legea, ci judecător. 12 Un singur dătător de lege este în stare să mântuiască și să nimicească: cine ești tu, care judeci pe altul? 13 Mergeți acum, voi care ziceți: Azi sau mâine vom merge într-o astfel de cetate și vom rămâne acolo un an, și vom cumpăra și vinde și vom obține câștig; 14 Pe când nu știți ce va fi mâine. Pentru ce este viața ta? Este chiar un vapor care apare pentru puțin timp și apoi dispare. 15 Pentru aceasta ar trebui să spuneţi: Dacă voieşte Domnul, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea. 16 Dar acum vă bucurați de lăudările voastre; toată bucuria de acest fel este rea. 17 De aceea, celui ce știe să facă binele și nu-l face, pentru cel ce este păcat.

CAPITOLUL 3 1 Frații mei, nu fiți mulți stăpâni, știind că vom primi o osândă mai mare. 2 Căci în multe lucruri îi păcălim pe toți. Dacă cineva nu greșește cu cuvântul, acesta este un om desăvârșit și poate, de asemenea, să înfrâneze tot trupul. 3 Iată, punem bucăți în gura cailor, ca să ne asculte; și ne întoarcem în jurul lor întreg trupul. 4 Iată, de asemenea, corăbiile, care, deși sunt atât de mari și sunt mânate de vânturi puternice, totuși sunt întoarse cu o cârmă foarte mică, oriunde vrea guvernatorul. 5 Tot așa și limba este un mădular mic și se laudă cu lucruri mari. Iată, cât de mare aprinde un foc mic! 6 Și limba este un foc, o lume a nelegiuirii; așa este limba printre mădularele noastre, încât spurcă tot trupul și dă foc cursului naturii; și este pus pe foc iadului. 7 Căci orice fel de fiare, de păsări, de șerpi și de lucruri din mare, sunt îmblânzite și au fost îmblânzite de oameni; 8 Dar nimeni nu poate îmblânzi limba; este un rău indisciplinat, plin de otravă mortală. 9 Cu aceasta binecuvântăm noi pe Dumnezeu, Tatăl; și prin aceasta blestemăm pe oamenii, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese binecuvântare și blestem. Frații mei, aceste lucruri nu ar trebui să fie așa. 11 O fântână scoate în același loc apă dulce și amară? 12 Poate smochinul, frații mei, să dea fructe de măslin? fie o viță de vie, smochine? deci nicio fântână nu poate produce atât apă sărată, cât și apă proaspătă. 13 Cine este între voi un om înțelept și dotat cu știință? săși arate într-o conversație bună lucrările sale cu blândețe de înțelepciune. 14 Dar dacă aveți invidie amară și ceartă în inimile voastre, nu vă lăudați și nu mințiți împotriva adevărului. 15 Această înțelepciune nu coboară de sus, ci este pământească, senzuală, diavolească. 16 Căci acolo unde este invidie și ceartă, acolo este confuzie și orice lucru rău. 17 Dar înțelepciunea de sus este mai întâi curată, apoi pașnică, blândă și ușor de rugat, plină de milă și de roade bune, fără părtinire și fără fățărnicie. 18 Și rodul dreptății este semănat în pace pentru cei ce fac pace.

CAPITOLUL 5 1 Duceți-vă acum, bogaților, plângeți și urlați pentru nenorocirile voastre care vor veni peste voi. 2 Bogățiile tale sunt stricate și hainele tale sunt stricate. 3 Aurul și argintul tău sunt stricate; și rugina lor va fi martor împotriva voastră și vă va mânca carnea ca un foc. Voi ați adunat comori împreună pentru ultimele zile. 4 Iată, plata muncitorilor care au secerat câmpurile voastre, care este din partea voastră reținută prin înșelăciune, strigă; și strigătele celor care au secerat au intrat în urechile Domnului Sabaotului. 5 Voi aţi trăit în plăcere pe pământ şi aţi fost dezvăluit; vați hrănit inimile voastre, ca într-o zi de măcel. 6 Voi ați osândit și ați ucis pe cei drepți; și el nu ți se opune. 7 Aveți deci răbdare, fraților, până la venirea Domnului. Iată, agricultorul așteaptă rodul prețios al pământului și are multă răbdare pentru el, până când va primi ploaia timpurie și târzie. 8 Aveți și voi răbdare; întăriți-vă inimile, căci venirea Domnului se apropie. 9 Nu vă răniţi unii pe alţii, fraţilor, ca să nu fiţi osândiţi; iată, judecătorul stă înaintea uşii. 10 Luați, frații mei, pe proorocii, care au vorbit în Numele Domnului, ca exemplu de suferință și de răbdare. 11 Iată, îi socotim fericiți pe cei ce răbdează. Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut sfârşitul Domnului; că Domnul este foarte milostiv și plin de milă.

CAPITOLUL 4 1 De unde vin războaiele și luptele dintre voi? Nu vin ei de aici, chiar din poftele voastre care se războiesc în mădularele voastre? 2 Poftiți și nu aveți; ucideți și doriți să aveți și nu puteți obține; vă luptați și vă luptați, dar nu aveți, pentru că nu cereți. 3 Cereți și nu primiți, pentru că cereți greșit, ca să-l consumați în poftele voastre.

151

James

12 Dar mai presus de toate, frații mei, să nu jurați nici pe cer, nici pe pământ, nici prin alt jurământ; și nu ta, nu; ca nu cumva să cazi în osândă. 13 Este vreunul dintre voi chinuit? lasa-l sa se roage. Este vreun vesel? să cânte psalmi. 14 Este vreun bolnav printre voi? să cheme pe bătrânii bisericii; și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. 15 Și rugăciunea credinței va mântui pe bolnav și Domnul îl va învia; iar dacă a săvârșit păcate, i se vor ierta. 16 Mărturisiți unii altora greșelile voastre și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Rugăciunea fierbinte eficientă a unui om drept este de mare folos. 17 Ilie era un om supus unor patimi ca și noi și s-a rugat stăruitor ca să nu plouă; și nu a plouat pe pământ timp de trei ani și șase luni. 18 Și s-a rugat din nou, și cerul a dat ploaie și pământul a dat roadele ei. 19 Fraţilor, dacă cineva dintre voi se rătăceşte de la adevăr şi cineva îl converteşte; 20 Să știe că cel care îl convertește pe păcătos de la rătăcirea căii lui va salva un suflet de la moarte și va ascunde o mulțime de păcate.

152

1 Petru CAPITOLUL 1 1 Petru, apostolul lui Isus Hristos, străinilor împrăștiați prin Pont, Galația, Capadocia, Asia și Bitinia, 2 Aleși după preștiința lui Dumnezeu Tatăl, prin sfințirea Duhului, spre ascultare și stropire cu sângele lui Isus Hristos: Har și pace să vă fie înmulțite. 3 Binecuvântat să fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care, după îndurarea Sa cea din belșug, ne-a născut din nou pentru o nădejde vie prin învierea lui Isus Hristos din morți, 4 Pentru o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se stinge, păstrată în ceruri pentru voi, 5 Care sunt ținuți prin puterea lui Dumnezeu prin credință pentru mântuirea gata să fie descoperită în timpul din urmă. 6 În care vă bucurați foarte mult, deși acum, pentru un timp, dacă este nevoie, vă aflați într-o greață prin multe ispite; 7 Pentru ca încercarea credinței voastre, fiind mult mai prețioasă decât a aurul care piere, deși este încercată cu focul, să fie găsită spre laudă, cinste și slavă la arătarea lui Isus Hristos: 8 Pe care nu l-aţi văzut, voi îl iubiţi; în care, deși acum nuL vedeți, totuși crezând, vă veseliți cu bucurie nespusă și plină de slavă; 9 Primind sfârșitul credinței voastre, chiar mântuirea sufletelor voastre. 10 Despre care mântuire au cercetat-o și au cercetat cu sârguință profeții, care au proorocit despre harul care va veni la voi. 11 Căutând ce anume, sau ce fel de timp a însemnat Duhul lui Hristos care era în ei, când a mărturisit mai dinainte suferințele lui Hristos și slava care va urma. 12 Cărora li s-a descoperit că nu ei înșiși, ci nouă, ei au slujit lucrurile pe care vi le-au fost raportate acum de către cei care v-au propovăduit Evanghelia cu Duhul Sfânt coborât din cer; lucrurile în care îngerii doresc să se uite. 13 De aceea, încingeți coapsele minții voastre, fiți treji și nădăjduiți până la capăt în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos; 14 Ca niște copii ascultători, să nu vă modelați după poftele de mai înainte, în neștiința voastră; 15 Dar, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, tot așa fiți sfinți în orice fel de purtare; 16 Pentru că este scris: Fiţi sfinţi; căci eu sunt sfânt. 17 Și dacă chemați pe Tatăl, care judecă fără respect pentru oameni după lucrarea fiecăruia, treceți cu frică vremea șederii voastre aici: 18 Fiindcă știți că nu ați fost răscumpărați cu lucruri stricăcioase, precum argintul și aurul, din conversația voastră deșartă primită prin tradiție de la părinții voștri; 19 Dar cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată: 20 Care, într-adevăr, a fost rânduit dinainte înainte de întemeierea lumii, dar s-a arătat pentru voi în aceste vremuri de pe urmă, 21 Care prin El cred în Dumnezeu, care L-a înviat din morți și I-a dat slavă; pentru ca credința și nădejdea voastră să fie în Dumnezeu.

153

22 Văzând că v-ați curățit sufletele, ascultând de adevăr prin Duhul, până la o dragoste neprefăcută a fraților, luați în considerare să vă iubiți unii pe alții cu o inimă curată cu ardoare; 23 Fiind născuți din nou, nu dintr-o sămânță stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care trăiește și rămâne în veac. 24 Căci orice făptură este ca iarba și toată slava omului ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea ei cade; 25 Dar cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este cuvântul care vă este propovăduit prin Evanghelie. CAPITOLUL 2 1 De aceea, lăsând deoparte orice răutate și orice viclenie, și fățărniciile, și invidiile și toate vorbele rele, 2 Ca niște prunci nou-născuți, doriți laptele sincer al cuvântului, ca să creșteți prin el: 3 Dacă este așa, ați gustat că Domnul este milostiv. 4 Căruia, venind ca pe o piatră vie, neîngăduită de oameni, dar aleasă de Dumnezeu și scumpă, 5 Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, pentru a aduce jertfe spirituale, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos. 6 De aceea, de asemenea, este cuprins în Scriptura: „Iată, pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; 7 De aceea, pentru voi, care credeți că El este prețios; 8 Și o piatră de poticnire și o stâncă de poticnire, chiar și pentru cei ce se poticnesc de cuvânt, fiind neascultători, pentru care au fost rânduiți. 9 Dar voi sunteți un neam ales, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor aparte; ca să arătați laudele celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată: 10 Care altădată n-au fost popor, ci acum sunt poporul lui Dumnezeu; care nu au primit milă, dar acum au primit milă. 11 Preaiubiților, vă implor, ca niște străini și pelerini, să vă abțineți de la poftele trupești, care se războiesc cu sufletul; 12 Purtând cinstit între neamuri, pentru ca, în timp ce vorbesc împotriva voastră ca făcători de rău, prin faptele voastre bune, pe care le vor vedea, să slăvească pe Dumnezeu în ziua pedepsei. 13 Supuneți-vă oricărei rânduieli ale omului pentru Domnul: fie că este împăratului, ca suprem; 14 Sau guvernanților, ca și celor trimiși de El pentru pedepsirea făcătorilor de rău și pentru lauda celor ce fac binele. 15 Căci așa este voia lui Dumnezeu, ca, făcând bine, să puneți la tăcere neștiința oamenilor nebuni. 16 Ca slobozi, și nu folosiți libertatea voastră ca o haină de răutate, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu. 17 Cinstește pe toți oamenii. Iubește frăția. Teme-te de Dumnezeu. Onorează pe rege. 18 Slujitori, supuneți-vă stăpânilor voștri cu toată frica; nu numai celor buni și blânzi, ci și celor răi. 19 Căci aceasta este de mulțumire, dacă un om, pentru conștiință față de Dumnezeu, suportă întristarea, suferind pe nedrept. 20 Căci ce slavă este, dacă, când veţi fi loviti pentru greşelile voastre, veţi suporta cu răbdare? dar dacă, când faceți bine și suferiți pentru asta, o luați cu răbdare, aceasta este plăcută lui Dumnezeu.

1 Petru

21 Căci și pentru aceasta ați fost chemați, pentru că și Hristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un exemplu, ca să urmați urmele Lui. 22 Care n-a păcat, nici înșelăciune nu s-a găsit în gura lui; 23 Care, când a fost jignit, n-a mai jignit; când a suferit, nu a amenințat; ci s-a încredințat celui ce judecă drept: 24 Care însuși Sinele Lui a purtat păcatele noastre în trupul Său pe pom, pentru ca noi, morți pentru păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni ați fost vindecați. 25 Căci eraţi ca nişte oi rătăcitoare; dar acum sunteți înapoiați la Păstorul și Episcopul sufletelor voastre. CAPITOLUL 3 1 Tot aşa, soţiilor, fiţi supuse propriilor voştri bărbaţi; pentru ca, dacă cineva nu ascultă de cuvânt, să poată și ei, fără cuvânt, să fie câștigați prin conversația soțiilor; 2 În timp ce ei văd conversația ta castă și frică. 3 A căror împodobire să nu fie acea podoabă exterioară de împletire a părului, de îmbrăcare cu aur sau de îmbrăcăminte; 4 Dar să fie omul ascuns al inimii, în ceea ce nu este stricăcios, chiar podoaba unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. 5 Căci în felul acesta, în vremurile vechi, și sfintele femei, care se încredeau în Dumnezeu, s-au împodobit, fiind supuse propriilor bărbați; 6 Așa cum Sara a ascultat de Avraam, numindu-l domn; ale căror fiice sunteți, atâta timp cât faceți bine și nu vă temeți de nicio uimire. 7 Tot aşa, voi, bărbaţilor, locuiţi cu ei după ştiinţă, dând cinste soţiei, ca vasului mai slab, şi ca moştenitori împreună ai harului vieţii; ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate. 8 În sfârşit, fiţi cu toţii într-un gând, având milă unii de alţii, iubiţi-vă ca pe fraţi, fiţi milostivi, fiţi buni; 9 Nu să dai rău pentru rău, sau balustradă pentru balustradă, ci dimpotrivă binecuvântare; știind că la aceasta sunteți chemați, ca să moșteniți o binecuvântare. 10 Căci cine vrea să iubească viața și să vadă zile bune, săși abțină limba de la rău și buzele să nu vorbească înșelătorie; 11 Să se ferească de rău și să facă binele; să caute pacea și să o urmeze. 12 Căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui sunt deschise la rugăciunile lor; dar fața Domnului este împotriva celor ce fac răul. 13 Și cine este cel care vă va face rău, dacă sunteți urmași ai binelui? 14 Dar dacă suferiți pentru dreptate, fericiți sunteți; și nu vă temeți de groaza lor și nu vă tulburați; 15 Ci sfințiți pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre și fiți mereu gata să dați un răspuns oricărui om care vă întreabă un motiv pentru nădejdea care este în voi, cu blândețe și frică. 16 Având o conștiință bună; pentru ca, în timp ce ei vă vorbesc de rău, ca de răufăcători, să le fie rușine cei care acuză în mod fals bunătatea voastră în Hristos. 17 Căci este mai bine, dacă voia lui Dumnezeu este așa, să suferiți pentru bine, decât pentru rău.

154

18 Căci și Hristos a suferit o dată pentru păcate, cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în trup, dar însuflețit de Duhul. 19 Prin care, de asemenea, s-a dus și a propovăduit duhurilor din închisoare; 20 Care cândva au fost neascultători, când odată îndelunga răbdare a lui Dumnezeu a așteptat în zilele lui Noe, în timp ce chivotul era o pregătire, în care puține, adică opt suflete, au fost mântuite prin apă. 21 O figură asemănătoare pentru care chiar și botezul ne mântuiește acum (nu îndepărtarea murdăriei cărnii, ci răspunsul unei conștiințe bune față de Dumnezeu), prin învierea lui Isus Hristos: 22 Care s-a dus la cer și este la dreapta lui Dumnezeu; îngerii şi autorităţile şi puterile fiind supuse lui. CAPITOLUL 4 1 De aceea, pentru că Hristos a suferit pentru noi în trup, înarmați-vă și voi cu aceeași minte; căci cel ce a suferit în trup a încetat de păcat; 2 Ca să nu mai trăiască restul timpului său în trup după poftele oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu. 3 Căci vremea trecută a vieții noastre ar putea să ne fie de ajuns pentru a fi împlinit voia Neamurilor, când am umblat în desfrânare, pofte, exces de vin, desfătări, ospătări și idolatrii urâtoare: 4 În care ei consideră că este ciudat că nu alergați cu ei la același exces de revoltă, vorbind de rău despre voi; 5 Care să dea socoteală celui ce este gata să judece pe cei vii și pe cei morți. 6 Căci pentru aceasta a fost propovăduită Evanghelia și celor morți, ca să fie judecați după oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh. 7 Dar sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape: fiţi deci treji şi vegheaţi la rugăciune. 8 Și, mai presus de toate, aveți dragoste fierbinte între voi, căci dragostea va acoperi mulțimea păcatelor. 9 Folosiți ospitalitatea unul față de celălalt, fără să vă rătăciți. 10 După cum fiecare a primit darul, tot așa slujiți-l unul altuia, ca niște buni ispravnici ai multor har al lui Dumnezeu. 11 Dacă vorbește cineva, să vorbească ca cuvintele lui Dumnezeu; dacă cineva slujește, să facă asta ca prin puterea pe care o dă Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit în toate lucrurile prin Isus Hristos, căruia să fie lauda și stăpânirea în vecii vecilor. Amin. 12 Preaiubiților, să nu vă gândiți că este ciudat în ceea ce privește încercarea de foc care vă va încerca, ca și cum vi s-ar întâmpla ceva ciudat: 13 Dar bucurați-vă, pentru că sunteți părtași la suferințele lui Hristos; pentru ca, când slava Lui se va descoperi, și voi să vă veseli cu o mare bucurie. 14 Dacă sunteți ocărați pentru Numele lui Hristos, fericiți sunteți; căci duhul slavei și al lui Dumnezeu se odihnește peste tine; 15 Dar niciunul dintre voi să nu sufere ca un ucigaș, sau ca un hoț, sau ca un răufăcător sau ca un om ocupat în treburile altora. 16 Dar dacă cineva suferă ca creştin, să nu-i fie ruşine; dar să-L slăvească pe Dumnezeu pentru aceasta.

1 Petru

17 Căci a sosit vremea în care judecata trebuie să înceapă de la casa lui Dumnezeu; și dacă ea începe mai întâi de la noi, care va fi sfârșitul celor care nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu? 18 Și dacă cel neprihănit abia se mântuiește, unde se vor arăta cei nelegiuiți și păcătosul? 19 De aceea, cei care suferă după voia lui Dumnezeu să-i încredințeze Lui păzirea sufletelor lor, făcând binele, ca unui Creator credincios. CAPITOLUL 5 1 Îi îndemn pe bătrânii care sunt printre voi, care sunt și bătrân și martor al suferințelor lui Hristos și, de asemenea, părtaș la slava care va fi descoperită: 2 Pășteți turma lui Dumnezeu care este printre voi, luând supravegherea ei, nu prin constrângere, ci de bunăvoie; nu pentru un câștig necurat, ci pentru o minte gata; 3 Nici ca fiind stăpâni peste moștenirea lui Dumnezeu, ci ca niște exemple pentru turmă. 4 Și când se va arăta Păstorul cel Mare, veți primi o cunună a slavei care nu se stinge. 5 La fel, voi mai tineri, supuneți-vă bătrânului. Da, toți fiți supuși unii altora și îmbrăcați-vă cu smerenie, căci Dumnezeu se împotriveste celor mândri și dă har celor smeriți. 6 Umiliți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, pentru ca El să vă înalțe la vremea cuvenită; 7 Aruncă-ți toată grija asupra lui; căci el are grijă de tine. 8 Fii treaz, fii vigilent; pentru că potrivnicul tău, diavolul, umblă ca un leu care răcnește, căutând pe cine să înghită; 9 Care împotriviți-vă cu tărie în credință, știind că aceleași necazuri se împlinesc și în frații voștri care sunt în lume. 10 Dar Dumnezeul oricărui har, care ne-a chemat la slava Sa veșnică prin Hristos Isus, după ce ați suferit o vreme, vă face desăvârșiți, vă întărește, vă întărește și vă întărește. 11 A Lui să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin. 12 Prin Silvan, un frate credincios pentru voi, după cum presupun, am scris pe scurt, îndemnând și mărturisind că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu în care stați. 13 Biserica din Babilon, aleasă împreună cu voi, vă salută; la fel și Marcus fiul meu. 14 Salutați-vă unii pe alții cu un sărut de dragoste. Pace fie cu voi toți cei care sunt în Hristos Isus. Amin.

155

A doua epistolă a lui Petru

21 Căci profeția nu a venit în vremurile de demult prin voia omului, ci oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit când erau mânați de Duhul Sfânt. CAPITOLUL 2 1 Dar au fost și profeți mincinoși în mijlocul poporului, așa cum vor fi învățători mincinoși printre voi, care vor aduce în ascuns erezii condamnate, chiar tăgăduind pe Domnul care i-a cumpărat și vor aduce peste ei o distrugere rapidă. 2 Și mulți își vor urma căile pernicioase; prin care se va vorbi de rău calea adevărului. 3 Și prin lăcomie, cu cuvinte prefăcute, ei vor face negoț din tine; 4 Căci dacă Dumnezeu nu i-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în iad și i-a dat în lanțurile întunericului, ca să fie păstrați judecății; 5 Și nu a cruțat lumea veche, ci l-a mântuit pe Noe, al optulea persoană, un propovăduitor al dreptății, aducând potopul peste lumea celor nelegiuiți; 6 Și, prefacend cetățile Sodomei și Gomora în cenuşă, le-a condamnat cu o răsturnare, făcându-le un exemplu pentru cei care vor trăi după aceea nelegiuiți; 7 Și l-a izbăvit pe Lot pe dreptate, supărat de conversația murdară a celor răi: 8 (Căci acel om neprihănit care locuia printre ei, văzând și auzind, își tulbura sufletul drept din zi în zi cu faptele lor nelegiuite;) 9 Domnul știe să elibereze pe cei evlavioși din ispite și să-i păstreze pe cei nedrepți pentru ziua judecății, pentru a fi pedepsiți. 10 Dar mai ales cei ce umblă după trup în pofta necurăției și disprețuiesc stăpânirea. Ei sunt prezumți, voinici, nu se tem să vorbească de rău demnități. 11 În timp ce îngerii, care sunt mai mari în putere și putere, nu aduc acuzații batjocoritoare împotriva lor înaintea Domnului. 12 Dar acestea, ca niște animale brute naturale, făcute pentru a fi luate și distruse, vorbesc de rău despre lucrurile pe care nu le înțeleg; și vor pieri cu totul în propria lor corupție; 13 Și vor primi răsplata nelegiuirii, ca cei care consideră că este plăcere să se revolte în timpul zilei. Petele sunt și pete, trăgându-se cu propriile lor înșelăciuni în timp ce se ospătă cu tine; 14 Având ochii plini de adulter și care nu pot înceta de la păcat; amăgirea sufletelor instabile: o inimă pe care au exercitat-o cu practici lacomi; copii blestemati: 15 Care au părăsit calea cea dreaptă și s-au rătăcit, urmând calea lui Balaam, fiul lui Boșor, care a iubit plata nelegiuirii; 16 Dar a fost mustrat pentru nelegiuirea lui: măgarul mut, care vorbea cu glas de om, a oprit nebunia proorocului. 17 Acestea sunt fântâni fără apă, nori care sunt purtați de furtună; căruia îi este rezervată pentru totdeauna ceața întunericului. 18 Căci, când rostesc cuvinte deșertăcioase, care se umflă, îi ademenesc prin poftele cărnii, prin multă desfătare, pe cei curați, scăpați de cei ce trăiesc în rătăcire. 19 În timp ce le promit libertate, ei înșiși sunt slujitorii stricăciunii; 20 Căci dacă, după ce au scăpat de poluările lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului Isus Hristos, ei sunt

CAPITOLUL 1 1 Simon Petru, slujitorul și apostolul lui Isus Hristos, celor care au dobândit o credință la fel de prețioasă cu noi prin neprihănirea lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: 2 Harul și pacea să vă fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus, 3 După cum puterea Sa divină ne-a dat toate lucrurile care țin de viață și evlavie, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat la slavă și virtute: 4 Prin care ne sunt date făgăduințe foarte mari și prețioase, pentru ca prin acestea să fiți părtași naturii dumnezeiești, scăpând de stricăciunea care este în lume prin poftă. 5 Și pe lângă aceasta, dând toată sârguința, adaugă la credința ta virtutea; și la cunoașterea virtuții; 6 Și spre cunoaștere cumpătare; și la cumpătare răbdare; și la răbdare evlavie; 7 Şi spre evlavie bunătate frăţească; iar spre bunătatea frăţească caritatea. 8 Căci dacă aceste lucruri sunt în voi și sunt din belșug, ele vă fac să nu fiți nici sterili, nici fără rod în cunoașterea Domnului nostru Isus Hristos. 9 Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb și nu poate vedea de departe și a uitat că a fost curățit de păcatele sale vechi. 10 De aceea, mai degrabă, fraților, străduiți-vă să vă asigurați chemarea și alegerea; căci dacă faceți aceste lucruri, nu veți cădea niciodată; 11 Căci astfel vi se va oferi o intrare din belșug în împărăția veșnică a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. 12 De aceea nu voi fi neglijent să vă aducem mereu aminte de aceste lucruri, deși le cunoașteți și să fiți întăriți în adevărul prezent. 13 Da, cred că se cuvine, atâta timp cât sunt în acest cort, să vă stârnesc, punându-vă în amintire; 14 știind că în curând trebuie să lepăd acest cort, așa cum mi-a arătat Domnul nostru Isus Hristos. 15 Mai mult, mă voi strădui ca, după moartea mea, să puteți avea mereu în amintire aceste lucruri. 16 Căci nu am urmat fabule născocite cu viclenie, când vam făcut cunoscută puterea și venirea Domnului nostru Isus Hristos, ci am fost martori oculari ai măreției Sale. 17 Căci a primit de la Dumnezeu Tatăl cinste și slavă, când i s-a auzit un astfel de glas din slava minunată: Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care îmi găsesc plăcerea. 18 Și acest glas venit din cer l-am auzit când eram cu El pe muntele sfânt. 19 Avem și un cuvânt de profeție mai sigur; la care faceți bine să fiți atenți, ca la o lumină care strălucește într-un loc întunecat, până când zorile zilei și steaua zilei răsare în inimile voastre. 20 Ştiind aceasta mai întâi, că nicio profeţie a Scripturii nu are nicio interpretare privată.

156

A doua epistolă a lui Petru

din nou încurși în ea și sunt biruiți, sfârșitul de pe urmă le este mai rău decât începutul. 21 Căci ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost dată. 22 Dar li s-a întâmplat după adevăratul proverb: „Câinele s-a întors iarăși la propria lui vărsătură; iar scroafa care a fost spălată până la ea se bălăcește în noroi. CAPITOLUL 3 1 Această a doua epistolă, iubiților, vă scriu acum; în ambele în care vă trezesc mințile curate prin aducere aminte: 2 Ca să vă amintiți de cuvintele care au fost rostite mai înainte de sfinții profeți și de porunca noastră, apostolii Domnului și Mântuitorului: 3 Știind mai întâi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori, umblând după poftele lor, 4 Și zicând: Unde este făgăduința venirii Lui? căci din moment ce părinţii au adormit, toate lucrurile rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei. 5 Pentru că ei de bunăvoie nu știu că, prin cuvântul lui Dumnezeu, cerurile au fost din vechime și pământul stătea din apă și în apă; 6 Prin care lumea care era atunci, fiind plină de apă, a pierit: 7 Dar cerurile și pământul, care sunt acum, prin același cuvânt, sunt păstrate pentru foc în ziua judecății și a pierzării oamenilor nelegiuiți. 8 Dar, preaiubiților, să nu știți un singur lucru, că o zi este pentru Domnul ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi. 9 Domnul nu întârzie făgăduința Lui, așa cum socotesc unii oameni întârzierea; dar este îndelung răbdător față de noi, nu dorește ca cineva să piară, ci toți să vină la pocăință. 10 Dar ziua Domnului va veni ca un hoț în noapte; în care cerurile vor trece cu zgomot mare și elementele se vor topi cu o căldură fierbinte, și pământul și lucrările care sunt în el vor fi arse. 11 Văzând deci că toate aceste lucruri vor fi dizolvate, ce fel de persoane ar trebui să fiți în toată purtarea sfântă și evlavie, 12 Căutând și grăbindu-vă venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile fiind în foc se vor dizolva și elementele se vor topi cu o căldură fierbinte? 13 Totuşi, conform făgăduinţei Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care sălăşluieşte dreptatea. 14 De aceea, preaiubiților, văzând că așteptați astfel de lucruri, fiți sârguincioși ca să fiți găsiți de El în pace, fără pată și fără prihană. 15 Și socotiți că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire; așa cum v-a scris și iubitul nostru frate Pavel, conform înțelepciunii care i s-a dat; 16 Ca şi în toate epistolele lui, vorbind în ele despre aceste lucruri; în care sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neînvățați și instabili le strica, ca și celelalte scripturi, spre propria lor distrugere. 17 Voi deci, preaiubiţilor, văzând că ştiţi aceste lucruri mai înainte, luaţi-vă grijă ca şi voi, duşi de rătăcirea celor răi, să nu cădeţi din propria voastră statornicie. 18 Ci creșteți în har și în cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Lui să fie slava și acum și în vecii vecilor. Amin.

157

Prima epistolă a lui Ioan

12 Vă scriu, copilașilor, pentru că păcatele voastre vă sunt iertate din pricina Numelui Lui. 13 Vă scriu, părinților, pentru că L-ați cunoscut pe Cel ce este de la început. Vă scriu, tinerilor, pentru că ați biruit pe cel rău. Vă scriu, copilașilor, pentru că L-ați cunoscut pe Tatăl. 14 V-am scris, părinților, pentru că L-ați cunoscut pe Cel ce este de la început. V-am scris, tinerilor, pentru că sunteți puternici și cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi și pe cel rău ați biruit. 15 Nu iubiți lumea, nici lucrurile care sunt în lume. Dacă iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. 16 Căci tot ce este în lume, pofta trupului, pofta ochilor și mândria vieții, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume. 17 Și lumea trece și pofta ei; dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. 18 Copii, este ultima dată; și după cum ați auzit că va veni antihrist, chiar și acum sunt mulți antihrisți; prin care știm că este ultima dată. 19 Ei au ieșit de la noi, dar nu erau dintre noi; căci dacă ar fi fost dintre noi, ar fi rămas fără îndoială cu noi; 20 Dar voi aveți o ungere de la Cel Sfânt și știți toate lucrurile. 21 Nu v-am scris pentru că nu știți adevărul, ci pentru că îl știți și că nicio minciună nu este din adevăr. 22 Cine este mincinosul decât cel care neagă că Isus este Hristosul? El este antihrist, care neagă pe Tatăl și pe Fiul. 23 Oricine tăgăduiește pe Fiul, acesta nu are pe Tatăl; (dar) cine recunoaște pe Fiul, are și pe Tatăl. 24 Aşadar, să rămână în voi ceea ce aţi auzit de la început. Dacă ceea ce ați auzit de la început va rămâne în voi, veți rămâne și voi în Fiul și în Tatăl. 25 Și aceasta este făgăduința pe care ne-a făgăduit-o: chiar viața veșnică. 26 Aceste lucruri v-am scris despre cei care vă amăgesc. 27 Dar ungerea pe care ați primit-o de la El rămâne în voi și nu aveți nevoie ca cineva să vă învețe; voi, veți rămâne în el. 28 Și acum, copilașilor, rămâneți în El; pentru ca, când se va arăta, să avem încredere și să nu ne fie rușine înaintea lui la venirea lui. 29 Dacă știți că El este neprihănit, știți că oricine face dreptate este născut din El.

CAPITOLUL 1 1 Ceea ce a fost de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noștri, ceea ce am privit și mâinile noastre au mânuit, din Cuvântul vieții; 2 (Căci viața s-a arătat și noi am văzut-o și am mărturisit și vă arătăm acea viață veșnică, care a fost cu Tatăl și ne-a fost arătată;) 3 Ceea ce am văzut și auzit, vă spunem vouă, pentru ca și voi să aveți părtășie cu noi; și într-adevăr părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos. 4 Și aceste lucruri vă scriem, pentru ca bucuria voastră să fie deplină. 5 Așadar, aceasta este solia pe care am auzit-o despre El și vă declarăm că Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric. 6 Dacă spunem că avem părtășie cu El și că umblăm în întuneric, mințim și nu facem adevărul; 7 Dar dacă umblăm în lumină, așa cum El este în lumină, avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat. 8 Dacă spunem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este în noi. 9 Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire. 10 Dacă spunem că nu am păcătuit, îl facem mincinos și cuvântul Lui nu este în noi. CAPITOLUL 2 1 Copiii Mei, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiți. Și dacă cineva păcătuiește, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos, cel drept. 2 Și El este ispășirea pentru păcatele noastre și nu numai pentru păcatele noastre, ci și pentru păcatele lumii întregi. 3 Și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. 4 Cel ce zice: Îl cunosc, și nu păzește poruncile Lui, este un mincinos și adevărul nu este în el. 5 Dar cine păzește cuvântul Său, dragostea lui Dumnezeu este desăvârșită în el; prin aceasta știm că suntem în El. 6 Cel ce zice că rămâne în el, trebuie să umble şi el însuşi aşa cum a umblat. 7 Fraților, nu vă scriu nicio poruncă nouă, ci o poruncă veche pe care ați avut-o de la început. Porunca veche este cuvântul pe care l-ați auzit de la început. 8 Din nou, vă scriu o poruncă nouă, care este adevărat în el și în voi, pentru că întunericul a trecut și lumina adevărată acum strălucește. 9 Cine spune că este în lumină și urăște pe fratele său, este în întuneric până acum. 10 Cine iubește pe fratele său, rămâne în lumină și nu este prilej de poticnire în el. 11 Dar cel ce urăște pe fratele său este în întuneric și umblă în întuneric și nu știe încotro merge, pentru că întunericul acela i-a orbit ochii.

CAPITOLUL 3 1 Iată, ce dragoste ne-a dăruit Tatăl, ca să fim numiți fii ai lui Dumnezeu; de aceea lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut pe El. 2 Preaiubiților, acum suntem fii ai lui Dumnezeu și încă nu s-a arătat ce vom fi; dar știm că, când se va arăta El, vom fi asemenea lui; căci îl vom vedea așa cum este. 3 Și orice om care are această nădejde în el se curăță, așa cum este el curat. 4 Oricine face păcat, călcă legea, căci păcatul este călcarea legii. 5 Și știți că El S-a arătat pentru a ne îndepărta păcatele; și în el nu este păcat. 6 Oricine rămâne în el, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. 7 Copii, nimeni să nu vă înșele; cine face dreptate este drept, așa cum este neprihănit.

158

Prima epistolă a lui Ioan

8 Cel ce face păcat este de la diavol; căci diavolul păcătuieşte de la început. Pentru aceasta S-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să distrugă lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu nu face păcat; căci sămânța lui rămâne în el și nu poate păcătui, pentru că este născut din Dumnezeu. 10 În aceasta se văd copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului: oricine nu face dreptate, nu este de la Dumnezeu, nici cel ce nu iubește pe fratele său. 11 Căci aceasta este solia pe care ați auzit-o de la început: să ne iubim unii pe alții. 12 Nu ca Cain, care era din cel rău și și-a omorât fratele. Și de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele și drepte ale fratelui său. 13 Nu vă mirați, fraților mei, dacă lumea vă urăște. 14 Știm că am trecut de la moarte la viață, pentru că iubim pe frați. Cine nu-și iubește fratele rămâne în moarte. 15 Oricine urăşte pe fratele său, este un ucigaş; 16 Prin aceasta înțelegem dragostea lui Dumnezeu, pentru că El și-a dat viața pentru noi; și noi trebuie să ne dăm viața pentru frați. 17 Dar cine are binele acestei lumi, și vede pe fratele său că are nevoie și își închide măruntaiele îndurării de la el, cum sălășluiește dragostea lui Dumnezeu în el? 18 Copiii Mei, să nu iubim în cuvânt, nici în limbă; ci în faptă și în adevăr. 19 Și prin aceasta știm că suntem din adevăr și ne vom asigura inimile înaintea Lui. 20 Căci dacă inima noastră ne osândește, Dumnezeu este mai mare decât inima noastră și știe toate lucrurile. 21 Preaiubiților, dacă inima noastră nu ne osândește, atunci avem încredere în Dumnezeu. 22 Și orice cerem, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui și facem lucrurile care sunt plăcute înaintea Lui. 23 Și aceasta este porunca Lui: Să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos și să ne iubim unii pe alții, așa cum El ne-a poruncit. 24 Și cel ce păzește poruncile Lui, locuiește în el și el în el. Și prin aceasta știm că El rămâne în noi, prin Duhul pe care ni l-a dat.

ascultă. Prin aceasta cunoaștem spiritul adevărului și spiritul erorii. 7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, căci dragostea este de la Dumnezeu; și oricine iubește este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu. 8 Cine nu iubește, nu-L cunoaște pe Dumnezeu; căci Dumnezeu este iubire. 9 În aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu față de noi, pentru că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El. 10 Iată dragostea, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca ispășire pentru păcatele noastre. 11 Preaiubiților, dacă așa ne-a iubit Dumnezeu, trebuie să ne iubim și noi unii pe alții. 12 Nimeni nu L-a văzut niciodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu locuiește în noi și dragostea Lui este desăvârșită în noi. 13 Prin aceasta știm că noi locuim în El și El este în noi, pentru că El ne-a dat din Duhul Său. 14 Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul să fie Mântuitorul lumii. 15 Oricine va mărturisi că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește în el și el în Dumnezeu. 16 Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care Dumnezeu o are față de noi. Dumnezeu este iubire; şi cel ce locuieşte în dragoste locuieşte în Dumnezeu şi Dumnezeu în el. 17 Iată dragostea noastră desăvârșită, ca să avem îndrăzneală în ziua judecății; pentru că așa cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta. 18 În dragoste nu este frică; dar dragostea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are chin. Cel ce se teme nu este desăvârșit în dragoste. 19 Noi îl iubim, pentru că El ne-a iubit primul pe noi. 20 Dacă cineva zice: „Iubesc pe Dumnezeu, și urăște pe fratele său, este un mincinos; 21 Și această poruncă avem de la El: că cine iubește pe Dumnezeu să iubească și pe fratele său.

CAPITOLUL 4

1 Oricine crede că Isus este Hristosul este născut din Dumnezeu; și oricine iubește pe cel ce a născut, iubește și pe cel născut din El. 2 Prin aceasta știm că iubim pe copiii lui Dumnezeu, când Îl iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. 3 Căci dragostea lui Dumnezeu este aceea că păzim poruncile Lui, iar poruncile Lui nu sunt grele. 4 Căci orice este născut din Dumnezeu biruiește lumea; și aceasta este biruința care biruiește lumea, credința noastră. 5 Cine este cel care biruiește lumea, decât cel care crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu? 6 Acesta este Cel ce a venit prin apă și sânge, Isus Hristos; nu numai prin apă, ci prin apă și sânge. Și Duhul este cel care mărturisește, pentru că Duhul este adevărul. 7 Căci trei sunt cei care mărturisesc în ceruri: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt; și aceștia trei sunt una. 8 Și trei sunt cei care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa și sângele; și aceștia trei sunt de acord într-unul.

CAPITOLUL 5

1 Preaiubiților, nu credeți oricărui duh, ci încercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că mulți profeți mincinoși au ieșit în lume. 2 Cunoașteți prin aceasta Duhul lui Dumnezeu: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3 Și orice duh care nu mărturisește că Isus Hristos a venit în trup, nu este de la Dumnezeu; și acesta este acel duh al lui antihrist, despre care ați auzit că va veni; și chiar acum este deja în lume. 4 Voi sunteți ai lui Dumnezeu, copii mici, și i-ați biruit, pentru că cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5 Ei sunt din lume; de aceea vorbesc despre lume, și lumea îi aude. 6 Noi suntem de la Dumnezeu; cine îl cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă; cine nu este de la Dumnezeu, nu ne

159

Prima epistolă a lui Ioan

9 Dacă primim mărturia oamenilor, mărturia lui Dumnezeu este mai mare; căci aceasta este mărturia lui Dumnezeu pe care a mărturisit-o despre Fiul Său. 10 Cine crede în Fiul lui Dumnezeu, are mărturia în sine; cine nu crede în Dumnezeu, L-a făcut mincinos; pentru că nu crede mărturia pe care Dumnezeu a dat-o despre Fiul Său. 11 Și aceasta este mărturia că Dumnezeu ne-a dat viața veșnică și această viață este în Fiul Său. 12 Cine are pe Fiul are viaţă; iar cine nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţă. 13 Aceste lucruri v-am scris vouă, care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu; ca să știți că aveți viața veșnică și să credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu. 14 Și aceasta este încrederea pe care o avem în El: că, dacă cerem ceva după voia Lui, El ne ascultă: 15 Și dacă știm că El ne ascultă, orice vom cere, știm că avem cererile pe care le-am dorit de la El. 16 Dacă vede cineva pe fratele său săvârșind un păcat care nu duce la moarte, să ceară și să-i dea viață pentru cei care păcătuiesc nu spre moarte. Există un păcat spre moarte: nu spun că el se va ruga pentru el. 17 Orice nelegiuire este păcat, și este un păcat care nu duce la moarte. 18 Știm că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuiește; dar cel născut din Dumnezeu se păzește pe sine și cel rău nu se atinge de el. 19 Și știm că suntem ai lui Dumnezeu și că toată lumea zace în răutate. 20 Și știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat înțelegere, ca să-L cunoaștem pe Cel adevărat și suntem în Cel care este adevărat, chiar în Fiul Său Isus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața veșnică. 21 Copii mici, păziți-vă de idoli. Amin.

160

Al doilea Ioan CAPITOLUL 1 1 Bătrânul către doamna aleasă și copiii ei, pe care îi iubesc în adevăr; și nu numai eu, ci și toți cei care au cunoscut adevărul; 2 Pentru adevărul, care locuiește în noi și va fi cu noi în veci. 3 Har să fie cu voi, milă și pace, de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul Isus Hristos, Fiul Tatălui, în adevăr și iubire. 4 M-am bucurat foarte mult că am găsit din copiii tăi umblând în adevăr, după cum am primit o poruncă de la Tatăl. 5 Și acum te rog, doamnă, nu ca și cum ți-aș fi scris o poruncă nouă, ci cea pe care am avut-o de la început, să ne iubim unii pe alții. 6 Și aceasta este dragostea: să umblăm după poruncile Lui. Aceasta este porunca: Ca, după cum ați auzit de la început, să umblați în ea. 7 Căci în lume au intrat mulți amăgitori, care nu mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Acesta este un înșelător și un antihrist. 8 Priviţi în voi înşivă să nu pierdem lucrurile pe care le-am făcut, ci să primim o răsplată deplină. 9 Oricine calcă și nu rămâne în doctrina lui Hristos, nu are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în doctrina lui Hristos, are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul. 10 Dacă vine cineva la voi și nu aduce această doctrină, să nu-l primiți în casa voastră și să nu-i porunciți lui Dumnezeu grabă. 11 Căci cel ce Îi porunceşte lui Dumnezeu grabă este părtaş la faptele lui rele. 12 Având multe lucruri să vă scriu, n-aș scrie cu hârtie și cerneală; dar mă încred să vin la voi și să vorbesc față în față, ca bucuria noastră să fie deplină. 13 Fiii surorii tale alese te salută. Amin. Al treilea Ioan CAPITOLUL 1 1 Bătrânul către preaiubitul Gaius, pe care-l iubesc în adevăr. 2 Preaiubiților, îmi doresc mai presus de toate ca tu să prosperi și să fii sănătos, așa cum prosperă sufletul tău. 3 Căci m-am bucurat foarte mult când au venit frații și au mărturisit despre adevărul care este în tine, așa cum tu umbli în adevăr. 4 Nu am o bucurie mai mare decât să aud că copiii mei umblă în adevăr. 5 Preaiubiților, tot ce faceți fraților și străinilor faceți cu credință; 6 Care ați mărturisit despre dragostea voastră înaintea Bisericii; pe care, dacă le veți duce în călătoria după un fel de evlavie, să le faceți bine; 7 Pentru că, din pricina Numelui Lui, au ieșit, fără a lua nimic din Neamuri. 8 Așadar, trebuie să primim astfel de oameni, ca să fim împreună ajutor cu adevărul. 9 Am scris bisericii, dar lui Diotref, căruia îi place să aibă întâietatea printre ei, nu ne primește. 10 De aceea, dacă voi veni, îmi voi aduce aminte de faptele lui pe care le face, vorbind împotriva noastră cu cuvinte răutăcioase; și nemulțumit cu acestea, nici el însuși nu primește pe frați și îi interzice pe cei ce vor și îi alungă din biserică. 11 Preaiubiților, nu urmați ceea ce este rău, ci ceea ce este bine. Cel ce face binele este de la Dumnezeu, dar cel ce face răul nu L-a văzut pe Dumnezeu. 12 Dimitrie are o veste bună despre toți oamenii și despre adevărul însuși; da, și de asemenea dăm mărturie; și știți că înregistrarea noastră este adevărată. 13 Am avut multe de scris, dar nu vreau să-ți scriu cu cerneală și stilou: 14 Dar am încredere că te voi vedea în curând și vom vorbi față în față. Pace vouă. Prietenii noștri te salută. Salutați prietenii pe nume.

161

Jude CAPITOLUL 1 1 Iuda, robul lui Isus Hristos și fratele lui Iacov, celor care au fost sfințiți și păstrați de Dumnezeu Tatăl în Isus Hristos și este numit: 2 Harul ție și pacea și dragostea să fie înmulțite.

3 Preaiubiților, când am făcut toate eforturile să vă scriu despre mântuirea generală, a fost necesar să o fac scriindu-ți și îndemnându-te să lupți cu seriozitate pentru credința dată sfinților a fost predat. 4 Căci sunt unii oameni care s-au strecurat pe nesimțite, care sunt predestinați pentru această judecată, răi oameni care schimbă harul Dumnezeului nostru în libertate și singurul Domn Dumnezeu și Domnul nostru Iisus Hristos renuntat 5 Atunci vă voi aminti, deși ați știut cândva, că Domnul, după ce a trimis poporul a salvat Egiptul, apoi a distrus pe necredincioși. 6 Și pe îngerii care nu și-au păstrat primul loc, ci și-au părăsit locuința, El îi are în lanțuri veșnice sub întunericul păstrat până la judecata zilei mari. 7 La fel ca Sodoma și Gomora și cetățile din jurul lor, la fel, dându-se la curvie și au mers după carne străină, fiți dați ca exemplu, în timp ce ei suferă răzbunarea focului veșnic. 8 În același mod, acești visători murdari spurcă trupul, disprețuiesc stăpânirea și vorbesc de rău demnitatea. 9 Dar arhanghelul Mihail, când s-a certat cu diavolul, căreia el s-a certat cu privire la trupul lui Moise, nu a nu a îndrăznit să-i aducă o acuzație calomnioasă, ci a spus: Domnul să te mustre. 10 Dar ei vorbesc de rău despre lucrurile pe care nu le cunosc; dar ceea ce ei știu prin natură, ca animalele brute, prin aceasta se distrug pe ei înșiși. 11 Vai de ei! pentru că au mers pe calea lui Cain și au alergat cu lăcomie după rătăcirea lui Balaam pentru răsplată și a pierit în contradicția Core. 12 Acestea sunt pete la sărbătorile voastre ale iubirii, când se ospătă cu voi, hrănindu-se fără teamă: norii sunt fără apă, purtate de vânt; pomi ale căror fructe se ofilesc, fără rod, de două ori morți, până la rădăcini smulse; 13 Valuri furioase ale mării, care fac spumă propria lor rușine; stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericul este păstrat pentru totdeauna. 14 Și Enoh, al șaptelea din Adam, a proorocit și el despre ei și a spus: Iată, Domnul vine cu zece mii de sfinții lui, 15 să judece tuturor și să-i convingă pe toți cei răi dintre ei pentru toate faptele lor rele pe care le-au săvârșit cu răutate și din toate discursurile lor aspre pe care le-au rostit păcătoșii răi împotriva lui. 16 Aceștia sunt murmurători, plângări care umblă după poftele lor; iar gurile lor vorbesc o mare entuziasm cuvinte, cu admirație pentru oameni de care să profite. 17 Dar, preaiubiților, amintiți-vă de cuvintele rostite mai înainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos; 18 Cum v-au spus că în vremurile din urmă trebuie să fie batjocori care, după propria lor răi poftele trebuie să meargă. 19 Aceștia sunt cei care se despart, senzual, fără Duhul. 20 Dar voi, preaiubiților, zidiți-vă pe credința voastră preasfântă, rugându-vă în Duhul Sfânt, 21 Păstrați-vă în dragostea lui Dumnezeu, în timp ce așteptați îndurarea Domnului nostru Isus Hristos până în ziua de azi viata eterna. 22 Și cu unii să aveți compasiune, ceea ce face diferența: 23 Și alții mântuiesc cu frică, trăgându-i din foc; urăsc până și haina pătată de carne. 24 Și celui care poate să te păzească de cădere și să te înfățișeze fără prihană înaintea slavei Lui așezat cu mare bucurie, 25 Singurului Dumnezeu înțelept, Mântuitorului nostru, fie slava și măreția, stăpânirea și puterea, acum și în vecii vecilor. Amin

162

Revelaţie

sunt îngerii celor șapte biserici; și cele șapte sfeșnice pe care le-ai văzut sunt cele șapte biserici.

CAPITOLUL 1

1 Scrie-i îngerului bisericii din Efes; Acestea spune cel ce ține cele șapte stele în mâna dreaptă, care umblă în mijlocul celor șapte sfeșnice de aur; 2 Știu faptele tale și osteneala ta și răbdarea ta și cum nu poți suporta pe cei răi; și i-ai încercat pe cei care spun că sunt apostoli și nu sunt, și i-ai găsit mincinoși; 3 Și ai răbdat și ai răbdare, și pentru numele meu te-ai trudit și nu te-ai leșinat. 4 Cu toate acestea, am ceva împotriva ta, pentru că ai părăsit dragostea ta cea dintâi. 5 Adu-ți aminte deci de unde ai căzut și pocăiește-te și fă primele fapte; altfel voi veni repede la tine și-ți voi scoate sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești. 6 Dar asta ai, că urăști faptele nicolaiților, pe care și eu le urăsc. 7 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor; Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în mijlocul paradisului lui Dumnezeu. 8 Și îngerului Bisericii din Smirna scrie-i; Aceste lucruri zice cel dintâi și cel de pe urmă, care a fost mort și este viu; 9 Îți cunosc faptele, necazul și sărăcia (dar tu ești bogat) și cunosc hula celor care spun că sunt iudei și nu sunt, ci sunt sinagoga lui Satana. 10 Nu vă temeți de nimic din lucrurile pe care le veți suferi; iată, diavolul va arunca pe unii dintre voi în închisoare, ca să fiți încercați; și vei avea necazuri zece zile; fii credincios până la moarte și-ți voi da cununa vieții. 11 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor; Cel ce va birui nu va fi rănit de moartea a doua. 12 Iar îngerului Bisericii din Pergam scrie-i; Aceste lucruri spune cel care are sabia ascuțită cu două tăișuri; 13 Știu faptele tale și unde locuiești, chiar și unde este scaunul Satanei; și tu ții tare numele meu și nu mi-ai tăgăduit credința, chiar și în acele zile în care Antipa a fost martirul meu credincios, care a fost ucis printre voi, unde Satana. locuieste. 14 Dar am câteva lucruri împotriva ta, pentru că îi ai acolo pe cei care țin doctrina lui Balaam, care l-a învățat pe Balac să arunce o piatră de poticnire înaintea copiilor lui Israel, să mănânce lucruri jertfite idolilor și să desfrâneze. 15 La fel ai și tu pe cei ce țin doctrina nicolaiților, lucru pe care îl urăsc. 16 Pocăiți-vă; altfel voi veni repede la tine și voi lupta împotriva lor cu sabia gurii mele. 17 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor; Celui ce va birui îi voi da să mănânce din mana ascunsă și îi voi da o piatră albă și în piatră scris un nume nou, pe care nimeni nu-l cunoaște decât cel ce îl primește. 18 Și îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i; Aceste lucruri spune Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca o flacără de foc și picioarele lui sunt ca arama fină; 19 Îți cunosc faptele, dragostea, slujirea, credința, răbdarea și faptele tale; iar ultimul să fie mai mult decât primul. 20 Cu toate acestea, am câteva lucruri împotriva ta, pentru că îi îngădui pe femeia aceea Izabela, care se numește proorocită, să învețe și să ademenească pe slujitorii mei să curvie și să mănânce lucruri jertfite idolilor.

CAPITOLUL 2

1 Revelația lui Isus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, pentru a arăta slujitorilor Săi lucruri care trebuie să se întâmple în curând; și a trimis și a arătat prin îngerul său slujitorului său Ioan: 2 Care a adus mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și despre toate lucrurile pe care le-a văzut. 3 Ferice de cel ce citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei profeții și păzesc lucrurile care sunt scrise în ea, căci vremea este aproape. 4 Ioan celor șapte Biserici care sunt în Asia: Har vouă și pace de la Cel ce este, și care a fost și care va veni; și din cele șapte Duhuri care sunt înaintea tronului său; 5 Și de la Isus Hristos, care este martor credincios și Cel dintâi născut dintre morți și căpetenia împăraților pământului. Celui care ne-a iubit și ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său, 6 Și ne-a făcut împărați și preoți ai lui Dumnezeu și Tatălui Său; Lui să fie slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin. 7 Iată, el vine cu nori; şi orice ochi îl va vedea, şi cei ce lau străpuns; şi toate neamurile pământului se vor plânge din pricina lui. Chiar și așa, Amin. 8 Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, zice Domnul, care este și care a fost și care va veni, Atotputernicul. 9 Eu, Ioan, care sunt și fratele tău și tovarăș în necazuri și în împărăția și răbdarea lui Isus Hristos, am fost în insula numită Patmos, pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia lui Isus Hristos. 10 Eram în Duhul în ziua Domnului și am auzit în spatele meu un glas mare, ca de trâmbiță, 11 Spunând: Eu sunt Alfa și Omega, cel dintâi și cel de pe urmă; și: „Ceea ce vezi, scrie într-o carte și trimite-o celor șapte Biserici care sunt în Asia; până la Efes, la Smirna, la Pergam, la Tiatira, la Sardes, la Filadelfia și la Laodiceea. 12 Și m-am întors să văd glasul care vorbea cu mine. Și întorcându-mă, am văzut șapte sfeșnice de aur; 13 Și în mijlocul celor șapte sfeșnice, unul ca Fiul omului, îmbrăcat cu o haină până la picior și încins în jurul brâului cu un brâu de aur. 14 Capul și părul lui erau albi ca lâna, ca zăpada; iar ochii lui erau ca o flacără de foc; 15 Și picioarele lui erau ca arama fină, ca și cum ar fi ars într-un cuptor; iar glasul lui ca sunetul multor ape. 16 Și avea în mâna sa dreaptă șapte stele și din gura lui ieșea o sabie ascuțită cu două tăișuri și chipul lui era ca soarele în puterea lui. 17 Și când l-am văzut, am căzut la picioarele lui ca mort. Și și-a pus mâna dreaptă peste mine, zicându-mi: Nu te teme; Eu sunt primul si ultimul: 18 Eu sunt Cel ce trăiesc și am fost mort; și iată, sunt viu în veci, Amin; și să aibă cheile iadului și ale morții. 19 Scrie lucrurile pe care le-ai văzut și lucrurile care sunt și cele care vor fi în viitor; 20 Taina celor șapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă și a celor șapte sfeșnice de aur. Cele șapte stele

163

Revelaţie

21 Și i-am dat spațiu să se pocăiască de curvia ei; iar ea nu s-a pocăit. 22 Iată, o voi arunca într-un pat și pe cei ce comit adulter cu ea într-o mare necaz, dacă nu se pocăiesc de faptele lor. 23 Și îi voi ucide copiii cu moartea; și toate bisericile vor ști că eu sunt cel care cercetează frânurile și inimile și voi da fiecăruia dintre voi după faptele voastre. 24 Dar vouă vă spun, și celorlalți din Tiatira, tuturor celor care nu au această doctrină și care nu au cunoscut adâncurile lui Satana, așa cum vorbesc ei; Nu voi pune asupra ta nicio altă povară. 25 Dar ceea ce ați avut deja, țineți strâns până voi veni Eu. 26 Și celui ce va birui și va păzi până la sfârșit lucrările Mele, îi voi da putere asupra neamurilor; 27 Și îi va stăpâni cu un toiag de fier; ca vasele unui olar, ele vor fi frânte în fior, așa cum am primit de la Tatăl Meu. 28 Și îi voi da steaua dimineții. 29 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor.

15 Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici fierbinte; aș vrea să fii rece sau fierbinte. 16 Așadar, pentru că ești călduț și nici rece, nici fierbinte, te voi văroi din gura mea. 17 Pentru că tu zici: „Sunt bogat și am înmulțit de bunuri și nu am nevoie de nimic; și nu știi că ești nenorocit și nenorocit și sărac, orb și gol; 18 Te sfătuiesc să cumperi de la mine aur încercat în foc, ca să fii bogat; și haine albe, ca să fii îmbrăcat și să nu apară rușinea goliciunii tale; și unge-ți ochii cu aliem, ca să vezi. 19 Pe toți pe câte îi iubesc, îi mustră și pedepsesc; fiți deci zeloși și pocăiți-vă. 20 Iată, stau la uşă şi bat; dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine. 21 Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe tronul Meu, așa cum și eu am biruit și sunt așezat cu Tatăl Meu pe tronul Său. 22 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor.

CAPITOLUL 3

CAPITOLUL 4

1 Și îngerului bisericii din Sardes scrie-i; Aceste lucruri spune cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele; Știu faptele tale, că ai un nume că trăiești și că ești mort. 2 Fii atent și întărește lucrurile care rămân, care sunt gata să moară, căci nu am găsit lucrările tale perfecte înaintea lui Dumnezeu. 3 Adu-ți aminte deci cum ai primit și ai auzit, ține-te și pocăiește-te. De aceea, dacă nu vei veghea, voi veni peste tine ca un hoț și nu vei ști la ce oră voi veni peste tine. 4 Ai câteva nume chiar și în Sardes, care nu și-au spurcat hainele; și vor umbla cu Mine în alb, căci sunt vrednici. 5 Cel ce va birui, acesta va fi îmbrăcat în haine albe; și nu voi șterge numele Lui din cartea vieții, ci voi mărturisi numele Lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui. 6 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor. 7 Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i; Aceste lucruri spune cel sfânt, cel adevărat, cel care are cheia lui David, cel care deschide și nimeni nu închide; şi închide şi nimeni nu deschide; 8 Cunosc faptele tale; iată, am pus înaintea ta o ușă deschisă, și nimeni nu o poate închide, căci ai puțină putere și mi-ai păzit cuvântul și nu mi-ai tăgăduit numele. 9 Iată, îi voi face din sinagoga lui Satana, care se spune că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină să se închine înaintea picioarelor tale și să știe că te-am iubit. 10 Pentru că ai păzit cuvântul răbdării mele, și eu te voi păzi de ceasul ispitei, care va veni peste toată lumea, ca să-i încerce pe cei ce locuiesc pe pământ. 11 Iată, vin repede; ține tare ceea ce ai, ca să nu-ți ia nimeni coroana. 12 Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în templul Dumnezeului meu și nu va mai ieși; și voi scrie peste el numele Dumnezeului meu și numele cetății Dumnezeului meu, care este noul Ierusalim. , care se coboară din cer de la Dumnezeul meu; și voi scrie asupra lui numele meu cel nou. 13 Cine are ureche, să audă ce spune Duhul bisericilor. 14 Și îngerului Bisericii Laodiceenilor scrieți; Aceste lucruri spune Amin, martor credincios și adevărat, începutul creației lui Dumnezeu;

1 După aceasta, m-am uitat și iată, o ușă s-a deschis în cer; și primul glas pe care l-am auzit a fost ca al unei trâmbițe vorbind cu mine; care a zis: „Suie-te încoace și-ți voi arăta lucrurile care trebuie să fie în viitor”. 2 Și îndată am fost în duh; și iată, un tron era așezat în cer și unul ședea pe tron. 3 Iar cel ce ședea avea să arate ca un iaspis și o piatră de sardine; și în jurul tronului era un curcubeu, la vedere, ca un smarald. 4 Și în jurul tronului erau douăzeci și patru de scaune; și pe scaune am văzut douăzeci și patru de bătrâni ședând, îmbrăcați în haine albe; iar pe cap aveau coroane de aur. 5 Și din tron ieșeau fulgere, tunete și voci; și înaintea tronului ardeau șapte lămpi de foc, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. 6 Și înaintea tronului era o mare de sticlă asemănătoare cu cristalul; și în mijlocul tronului și în jurul tronului, erau patru fiare pline de ochi înainte și în spate. 7 Și prima fiară era ca un leu, și a doua fiară ca un vițel, și a treia fiară avea fața unui om, iar a patra fiară era ca un vultur zburător. 8 Și cele patru fiare aveau fiecare șase aripi în jurul lui; și erau plini de ochi înăuntru; și nu se odihneau zi și noapte, zicând: Sfânt, sfânt, sfânt, Doamne Dumnezeul Atotputernic, care a fost și este și va veni. 9 Și când acele fiare dau slavă, cinste și mulțumire celui ce stă pe tron, care trăiește în vecii vecilor, 10 Cei douăzeci și patru de bătrâni cad înaintea celui ce stă pe tron și se închină celui ce trăiește în vecii vecilor și își aruncă coroanele înaintea tronului, zicând: 11 Tu ești vrednic, Doamne, să primești slavă, cinste și putere, căci Tu ai creat toate lucrurile și, pentru plăcerea Ta, ele sunt și au fost create. CAPITOLUL 5 1 Și am văzut în mâna dreaptă a celui ce ședea pe tron o carte scrisă înăuntru și pe spate, pecetluită cu șapte peceți.

164

Revelaţie

2 Și am văzut un înger puternic care proclamă cu glas tare: Cine este vrednic să deschidă cartea și să dezlege pecețile ei? 3 Și niciun om în cer, nici pe pământ, nici sub pământ, nu a putut să deschidă cartea, nici să se uite la ea. 4 Și am plâns mult, pentru că nimeni nu s-a găsit vrednic să deschidă și să citească cartea și să nu se uite la ea. 5 Și unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge; iată, Leul tribului lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit să deschidă cartea și să dezlege cele șapte peceți ale ei. 6 Și am văzut, și iată, în mijlocul tronului și al celor patru fiare și în mijlocul bătrânilor, stătea un Miel ca fiind înjunghiat, având șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri. lui Dumnezeu trimis pe tot pământul. 7 Și a venit și a luat cartea din mâna dreaptă a celui ce ședea pe tron. 8 Și după ce a luat cartea, cele patru fiare și douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare harpe și potoare de aur pline de mirosuri, care sunt rugăciunile sfinților. 9 Și ei au cântat un cântec nou, spunând: „Tu ești vrednic să iei cartea și să deschizi pecețile ei, căci ai fost ucis și neai răscumpărat lui Dumnezeu prin sângele tău din orice neam, limbă și popor; și națiunea; 10 Și ne-ai făcut pentru Dumnezeul nostru împărați și preoți și vom împărăți pe pământ. 11 Și am privit și am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului și al fiarelor și al bătrânilor; și numărul lor a fost de zece mii de ori zece mii și de mii de mii; 12 Zicând cu glas tare: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie, cinste, slavă și binecuvântare. 13 Și orice făptură care este în cer și pe pământ și sub pământ și pe mare și pe tot ce sunt în ele, am auzit zicând: Binecuvântare, cinste, slavă și putere să fie celui ce șade pe tron și Mielului în vecii vecilor. 14 Și cele patru fiare au zis: Amin. Și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut la pământ și s-au închinat celui ce trăiește în vecii vecilor.

8 Și m-am uitat și iată un cal palid; și numele lui, care ședea pe el, era Moarte, și iadul l-a urmat. Și li s-a dat putere peste a patra parte a pământului, să ucidă cu sabia și cu foamea și cu moartea și cu fiarele pământului. 9 Și după ce a deschis pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor uciși pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru mărturia pe care o țineau: 10 Și ei au strigat cu glas tare, zicând: Până când, Doamne, sfânt și adevărat, nu vei judeca și nu vei răzbuna sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ? 11 Și fiecăruia dintre ei au fost date haine albe; și li s-a spus că să se odihnească încă puțin timp, până când se vor împlini și tovarășii lor și frații lor, care vor fi uciși așa cum au fost ei. 12 Și am văzut, când a deschis al șaselea pecete, și iată, a fost un mare cutremur de pământ; şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, iar luna s-a făcut ca sângele; 13 Și stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum smochinul își aruncă smochinii prematuri, când este scuturat de un vânt puternic. 14 Și cerul a plecat ca un sul când este rostogolit împreună; și fiecare munte și insulă au fost mutate din locurile lor. 15 Și împărații pământului, și oamenii mari, și oamenii bogați, și căpeteniile și oamenii puternici și fiecare rob și fiecare om liber, s-au ascuns în gropile și în stâncile munților; 16 Și a zis munților și stâncilor: Cădeți peste noi și ascundeți-ne de fața celui ce șade pe tron și de mânia Mielului. 17 Căci ziua cea mare a mâniei Lui a venit; si cine va putea sta in picioare? CAPITOLUL 7 1 După aceste lucruri, am văzut patru îngeri stând la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vântul pe pământ, nici pe mare, nici pe vreun copac. 2 Și am văzut un alt înger suindu-se de la răsărit, având pecetea Dumnezeului celui viu; și a strigat cu glas tare către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să rănească pământul și marea, 3 Spunând: Nu răniți pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pecetlui pe slujitorii Dumnezeului nostru în fruntea lor. 4 Și am auzit numărul celor care au fost pecetluiți; și au fost pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile copiilor lui Israel. 5 Din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Ruben au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Gad au fost pecetluiți douăsprezece mii. 6 Din seminția lui Aser au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Nepthalim au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Manase au fost pecetluiți douăsprezece mii. 7 Din seminția lui Simeon au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Levi au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Isahar au fost pecetluiți douăsprezece mii. 8 Din seminția lui Zabulon au fost pecetluiți douăsprezece mii. Din seminția lui Iosif au fost pecetluiți douăsprezece

CAPITOLUL 6 1 Și am văzut când Mielul a deschis una dintre peceți și am auzit, ca un zgomot de tunet, pe una dintre cele patru fiare zicând: Vino și vezi. 2 Și am văzut și iată un cal alb; și cel ce ședea pe el avea un arc; şi i s-a dat o coroană; şi el a ieşit biruind şi să biruiască. 3 Și când a deschis a doua pecete, am auzit-o pe a doua fiară spunând: Vino și vezi. 4 Și a ieșit un alt cal roșu; și celui ce ședea pe el i s-a dat putere să ia pacea de pe pământ și să se omoare unul pe altul; și i s-a dat o sabie mare. 5 Și când a deschis a treia pecete, am auzit-o pe a treia fiară spunând: Vino și vezi. Și am privit și iată un cal negru; iar cel care stătea pe el avea o pereche de balanțe în mână. 6 Și am auzit un glas în mijlocul celor patru fiare care spunea: O măsură de grâu pentru un ban și trei măsuri de orz pentru un ban; și vezi să nu rănești uleiul și vinul. 7 Și când a deschis a patra pecete, am auzit glasul fiarei a patra spunând: Vino și vezi.

165

Revelaţie

mii. Din seminția lui Beniamin au fost pecetluiți douăsprezece mii. 9 După aceasta, am văzut și, iată, o mare mulțime, pe care nimeni nu o putea număra, din toate neamurile, neamurile, poporul și limbile, stătea înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcată cu haine albe și palme. în mâinile lor; 10 Și au strigat cu glas tare, spunând: Mântuire Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și Mielului. 11 Și toți îngerii au stat în jurul tronului, în jurul bătrânilor și al celor patru fiare, și s-au aruncat înaintea tronului cu fețele lor și s-au închinat lui Dumnezeu, 12 Spunând: Amin! Binecuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțumirea și cinstea și puterea și puterea să fie Dumnezeului nostru în vecii vecilor. Amin. 13 Și unul dintre bătrâni a răspuns și mi-a zis: Ce sunt aceștia care sunt îmbrăcați în haine albe? si de unde au venit? 14 Iar eu i-am spus: Domnule, tu știi. Și mi-a spus: Aceștia sunt cei care au ieșit din necazul cel mare și și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului. 15 De aceea, ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu și îi slujesc zi și noapte în templul Său; și cel ce șade pe tron va locui în mijlocul lor. 16 Nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai fi sete; nici soarele nu va lumina asupra lor, nici vreo căldură. 17 Căci Mielul care este în mijlocul tronului îi va hrăni și îi va duce la izvoarele vii de ape; și Dumnezeu va șterge toate lacrimile din ochii lor.

așa cum a treia parte dintre ei s-a întunecat și ziua nu a strălucit pentru o treime din ea, și noaptea la fel. 13 Și am privit și am auzit un înger zburând prin mijlocul cerului și zicând cu glas tare: Vai, vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celorlalte glasuri ale trâmbiței celor trei îngeri, care sunt încă să sune! CAPITOLUL 9 1 Și al cincilea înger a sunat și am văzut o stea căzând din cer pe pământ; și i s-a dat cheia gropii fără fund. 2 Și a deschis groapa fără fund; și s-a ridicat un fum din groapă, ca fumul unui cuptor mare; și soarele și văzduhul s-au întunecat din cauza fumului gropii. 3 Și din fum au ieșit lăcuste pe pământ; și li s-a dat putere, precum au putere scorpionii pământului. 4 Și li sa poruncit să nu rănească iarba pământului, nici vreunul verde, nici vreun copac; ci numai acei oameni care nu au pecetea lui Dumnezeu în frunte. 5 Și li s-a dat să nu-i omoare, ci să fie chinuiți cinci luni; și chinul lor a fost ca chinul unui scorpion, când lovește un om. 6 Și în acele zile oamenii vor căuta moartea și nu o vor găsi; și vor dori să moară și moartea va fugi de ei. 7 Și formele lăcustelor erau ca niște cai pregătiți pentru luptă; iar pe capetele lor erau ca niște coroane ca aurul și fețele lor erau ca fețele oamenilor. 8 Și aveau părul ca părul femeilor și dinții lor erau ca dinții leilor. 9 Și aveau pieptar, ca niște pieptaruri de fier; și zgomotul aripilor lor era ca zgomotul carelor multor cai alergând la luptă. 10 Și aveau cozi asemănătoare scorpionilor și erau înțepături în cozi; și puterea lor era să facă rău oamenilor cinci luni. 11 Și aveau peste ei un rege, care este îngerul gropii fără fund, al cărui nume în limba ebraică este Abaddon, dar în limba greacă îl numește Apolion. 12 Un singur vai a trecut; și, iată, mai vin două nenorociri în continuare. 13 Și al șaselea înger a sunat și am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14 Spunându-i celui de-al șaselea înger care avea trâmbița: Dezlegați cei patru îngeri care sunt legați în râul cel mare Eufrat. 15 Și cei patru îngeri au fost dezlegați, care au fost pregătiți pentru o oră, o zi, o lună și un an, pentru a ucide a treia parte din oameni. 16 Și numărul oștirii călăreților a fost de două sute de mii de mii și am auzit numărul lor. 17 Și așa am văzut caii în vedenie și pe cei ce ședeau pe ei, având pieptar de foc, de iacint și pucioasă; și capetele cailor erau ca niște capete de lei; și din gura lor ieșea foc și fum și pucioasă. 18 Prin aceștia trei a fost ucisă a treia parte din oameni, de foc, de fum și de pucioasă, care ieșea din gura lor. 19 Căci puterea lor este în gura și în cozile lor, căci cozile lor erau ca șerpi și aveau capete, și cu ele fac rău. 20 Și ceilalți oameni care nu au fost uciși de aceste plăgi, încă nu s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine diavolilor și idolilor de aur, de argint, de aramă, de

CAPITOLUL 8 1 Și după ce a deschis pecetea a șaptea, s-a făcut liniște în cer cam o jumătate de oră. 2 Și i-am văzut pe cei șapte îngeri care stăteau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe. 3 Și un alt înger a venit și a stat la altar, având o cădelniță de aur; și i s-a dat multă tămâie, ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care era înaintea tronului. 4 Și fumul tămâiei, care venea cu rugăciunile sfinților, s-a înălțat înaintea lui Dumnezeu din mâna îngerului. 5 Și îngerul a luat cădelnița și a umplut-o cu focul altarului și a aruncat-o în pământ; și s-au auzit glasuri, tunete, fulgere și un cutremur de pământ. 6 Și cei șapte îngeri care aveau cele șapte trâmbițe s-au pregătit să sune. 7 Primul înger a sunat și a urmat grindină și foc amestecate cu sânge și au fost aruncate pe pământ; și a treia parte din copaci a fost arsă și toată iarba verde a fost arsă. 8 Și al doilea înger a sunat, și ca un munte mare care ardea cu foc a fost aruncat în mare; și a treia parte a mării s-a făcut sânge; 9 Și a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață, a murit; iar a treia parte a corăbiilor a fost distrusă. 10 Și al treilea înger a sunat și a căzut o stea mare din cer, care ardea ca o lampă, și a căzut peste a treia parte a râurilor și peste izvoarele apelor; 11 Și numele stelei se numește Pelin; și a treia parte a apelor s-a făcut pelin; şi mulţi oameni au murit din cauza apelor, pentru că s-au făcut amare. 12 Și al patrulea înger a sunat și a treia parte a soarelui a fost lovită, și a treia parte a lunii și a treia parte a stelelor;

166

Revelaţie

piatră și de lemn; nici nu poate vedea, nici nu aude, nici nu merge: 21 Nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitorii lor, nici de curvia lor, nici de furturile lor.

1 Și am văzut un alt înger puternic coborându-se din cer, îmbrăcat cu un nor; și un curcubeu era pe capul lui, și fața lui era ca soarele și picioarele lui ca niște stâlpi de foc. 2 Și avea în mână o cărțică deschisă; și și-a pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ, 3 Și a strigat cu glas tare, ca atunci când răcnește un leu; și după ce a strigat, șapte tunete au rostit glasurile lor. 4 Și când cele șapte tunete și-au rostit glasurile, eram gata să scriu; și am auzit un glas din cer care îmi spunea: Pecetluiește lucrurile pe care le-au rostit cele șapte tunete și nu le scrie. 5 Și îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe pământ și-a ridicat mâna la cer, 6 Și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile care sunt în el și pământul și lucrurile care sunt în el, și marea și lucrurile care sunt în ea, că va fi timp nu mai: 7 Dar în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va începe să sune, taina lui Dumnezeu va fi sfârșită, așa cum le-a spus slujitorilor Săi proorocii. 8 Și glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit iarăși și a zis: Du-te și ia cărțica deschisă în mâna îngerului care stă pe mare și pe pământ. 9 Și m-am dus la înger și i-am spus: Dă-mi cărțica. Iar el mi-a spus: Ia-l și mănâncă-l; și-ți va înmărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. 10 Și am luat cărțica din mâna îngerului și am mâncat-o; și în gură mi-a fost dulce ca mierea; și de îndată ce am mâncat-o, mi s-a amarat pântecele. 11 Și el mi-a zis: „Trebuie să prorocești din nou înaintea multor popoare, neamuri, limbi și împărați.

8 Și trupurile lor moarte vor zace pe ulița orașului cel mare, care se numește duhovnicește Sodoma și Egipt, unde și Domnul nostru a fost răstignit. 9 Și cei din popor și din neamuri și din limbi și din națiuni își vor vedea trupurile moarte trei zile și jumătate și nu vor lăsa ca trupurile lor moarte să fie puse în morminte. 10 Și locuitorii pământului se vor bucura de ei și se vor veseli și își vor trimite daruri unii altora; pentru că aceşti doi profeţi i-au chinuit pe cei ce locuiau pe pământ. 11 După trei zile și jumătate, Duhul vieții de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare; și o mare teamă a căzut peste cei care i-au văzut. 12 Și au auzit un glas mare din cer, care le-a zis: „Suiți-vă aici”. Și s-au înălțat la cer într-un nor; și dușmanii lor i-au văzut. 13 Și în aceeași oră a fost un mare cutremur, și a zecea parte a orașului a căzut și în cutremur au fost uciși șapte mii de oameni; și rămășița s-a înspăimântat și a dat slavă Dumnezeului cerului. 14 Al doilea vai a trecut; și iată că vine repede al treilea vai. 15 Și al șaptelea înger a sunat; şi s-au auzit voci mari în cer, care ziceau: Împărăţiile lumii acesteia au devenit împărăţiile Domnului nostru şi ale Hristosului Său; şi el va domni în vecii vecilor. 16 Și cei douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor, au căzut cu fața la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu, 17 Zicând: Îți mulțumim, Doamne, Dumnezeul Atotputernic, care ești și ai fost și vei veni; pentru că ți-ai luat marea ta putere și ai domnit. 18 Și neamurile s-au mâniat și a venit mânia Ta și vremea morților să fie judecați și să dai răsplată slujitorilor Tăi, proorocii, și sfinților și celor ce se tem de Numele Tău, mic și mare; și ar trebui să-i nimicească pe cei care distrug pământul. 19 Și templul lui Dumnezeu s-a deschis în ceruri și s-a văzut în templul Său chivotul legământului Său; și au fost fulgere, și glasuri, și tunete, și un cutremur și grindină mare.

CAPITOLUL 11

CAPITOLUL 12

1 Și mi s-a dat o trestie ca un toiag; și îngerul a stat și a zis: Ridică-te și măsoară templul lui Dumnezeu și altarul și pe cei ce se închină în el. 2 Dar curtea care este în afara templului lasă afară și nu o măsura; pentru că ea este dată neamurilor, iar cetatea sfântă vor călca în picioare patruzeci și două de luni. 3 Și voi da putere celor doi martori ai mei și ei vor profeți o mie două sute șaizeci de zile, îmbrăcați în sac. 4 Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Dumnezeului pământului. 5 Iar dacă cineva îi va răni, focul iese din gura lor și va mistui pe vrăjmașii lor; și dacă cineva îi va face rău, trebuie să fie ucis în felul acesta. 6 Aceștia au putere să închidă cerul, ca să nu plouă în zilele profeției lor; și au putere asupra apelor ca să le transforme în sânge și să lovească pământul cu toate urgiile, de câte ori vor. 7 Și când își vor termina mărturia, fiara care se suie din groapa fără fund va face război împotriva lor, îi va birui și îi va ucide.

1 Și s-a făcut o mare minune în cer; o femeie îmbrăcată cu soare și cu luna sub picioarele ei și pe cap o coroană de douăsprezece stele: 2 Și ea, fiind însărcinată, a strigat, în travaliu la naștere și a avut durere să nască. 3 Și a apărut o altă minune în cer; și iată un mare balaur roșu, având șapte capete și zece coarne și șapte cununi pe capete. 4 Și coada lui a tras a treia parte din stelele cerului și le-a aruncat pe pământ; și balaurul a stat înaintea femeii care era gata să fie născută, ca să-și înghită copilul de îndată ce se va naște. 5 Și ea a născut un copil bărbătesc, care avea să stăpânească toate neamurile cu un toiag de fier; și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul lui. 6 Și femeia a fugit în pustie, unde are un loc pregătit de Dumnezeu, ca să o hrănească acolo o mie două sute șaizeci de zile. 7 Și a fost război în cer: Mihail și îngerii lui s-au luptat împotriva balaurului; și balaurul s-a luptat și îngerii lui, 8 Și n-a biruit; nici locul lor nu a mai fost găsit în ceruri.

CAPITOLUL 10

167

Revelaţie

9 Și balaurul cel mare a fost aruncat afară, șarpele acela vechi, numit Diavolul și Satana, care înșală întreaga lume; a fost aruncat pe pământ și îngerii lui au fost aruncați împreună cu el. 10 Și am auzit un glas tare care zicea în cer: „Acum a venit mântuirea și puterea și împărăția Dumnezeului nostru și puterea Hristosului Său; si noaptea. 11 Și l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturiei lor; și nu și-au iubit viața până la moarte. 12 De aceea, bucurați-vă, ceruri și cei ce locuiți în ele. Vai de locuitorii pământului și ai mării! căci diavolul s-a pogorât la voi, având mare mânie, pentru că știe că nu are decât puțin timp. 13 Și când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a persecutat-o pe femeia care a născut pe bărbați. 14 Și femeii i s-au dat două aripi ale unui vultur mare, ca să zboare în pustie, în locul ei, unde este hrănită pentru un timp, și timpuri și jumătate de timp, de pe fața șarpelui. 15 Și șarpele a aruncat din gură apă ca un potop după femeie, ca să o facă să fie luată de potop. 16 Și pământul a ajutat femeia și pământul i-a deschis gura și a înghițit potopul pe care balaurul l-a aruncat din gura lui. 17 Și balaurul s-a mâniat pe femeie și a mers să facă război cu rămășița seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și au mărturia lui Isus Hristos. CAPITOLUL 13 1 Și am stat pe nisipul mării și am văzut ridicându-se din mare o fiară, având șapte capete și zece coarne și pe coarne zece coroane și pe capetele lui nume de hulă. 2 Iar fiara pe care am văzut-o semăna cu un leopard, iar picioarele lui erau ca picioarele unui urs și gura ca gura unui leu; și balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui și o mare putere. 3 Și am văzut unul din capetele lui ca fiind rănit de moarte; și rana lui de moarte a fost vindecată și toată lumea s-a mirat după fiară. 4 Și s-au închinat balaurului care dădea putere fiarei; și sau închinat fiarei, zicând: Cine este ca fiarei? cine este în stare să facă război cu el? 5 Și i s-a dat o gură care vorbea lucruri mari și hule; și i s-a dat putere să continue patruzeci și două de luni. 6 Și și-a deschis gura să hule împotriva lui Dumnezeu, ca să hule Numele Lui și cortul Lui și pe cei ce locuiesc în ceruri. 7 Și i s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruie; și i s-a dat putere asupra tuturor neamurilor, limbilor și națiunilor. 8 Și toți locuitorii pământului se vor închina Lui, ale cărui nume nu sunt scrise în cartea vieții Mielului înjunghiat de la întemeierea lumii. 9 Dacă are cineva ureche, să audă. 10 Cel ce duce în robie va merge în robie; cel ce ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabia. Iată răbdarea și credința sfinților. 11 Și am văzut o altă fiară urcându-se de pe pământ; și avea două coarne ca un miel și vorbea ca un balaur. 12 Și el a exercitat toată puterea primei fiare înaintea lui și a făcut ca pământul și pe cei care locuiesc acolo să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte a fost vindecată. 13 Și face minuni mari, încât a făcut să coboare foc din cer pe pământ înaintea oamenilor,

168

14 Şi îi înşeală pe cei ce locuiesc pe pământ prin acele minuni pe care avea puterea să le facă în ochii fiarei; spunând celor ce locuiesc pe pământ să facă un chip fiarei, care a avut rana de sabie și a trăit. 15 Și a avut putere să dea viață chipului fiarei, ca chipul fiarei să vorbească și să facă ca toți cei care nu se închină chipului fiarei să fie uciși. 16 Și i-a făcut pe toți, mici și mari, bogați și săraci, liberi și robi, să primească un semn în mâna dreaptă sau pe frunte. 17 Și nimeni să nu cumpere sau să vândă, decât cel care avea semnul sau numele fiarei sau numărul numelui ei. 18 Aici este înțelepciunea. Cel ce are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este numărul unui om; și numărul lui este șase sute șapte șase. CAPITOLUL 14 1 Și m-am uitat și iată, un Miel stătea pe muntele Sionului, și cu el o sută patruzeci și patru de mii, având numele Tatălui său scris pe frunte. 2 Şi am auzit un glas din cer, ca glasul multor ape şi ca glasul unui tunet mare; 3 Și au cântat parcă un cântec nou înaintea tronului și înaintea celor patru fiare și înaintea bătrânilor; și nimeni nu a putut învăța cântecul acela decât cei o sută patruzeci și patru de mii, care au fost răscumpărați de pe pământ. 4 Aceștia sunt cei care nu s-au spurcat cu femei; căci sunt fecioare. Aceștia sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge el. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, fiind primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5 Și în gura lor nu s-a găsit nicio viclenie, căci ei sunt fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. 6 Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având Evanghelia veșnică ca să propovăduiască locuitorilor pământului și oricărei națiuni, neamuri, limbi și popor, 7 Zicând cu glas tare: Teme-te de Dumnezeu și dă-I slavă; căci a venit ceasul judecății Lui și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor. 8 Și a urmat un alt înger, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, acea mare cetate, pentru că ea a făcut să bea toate neamurile din vinul mâniei curviei ei. 9 Și al treilea înger i-a urmat, zicând cu glas tare: Dacă cineva se închină fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe frunte sau în mână, 10 Acela va bea din vinul mâniei lui Dumnezeu, care este turnat fără amestec în paharul mâniei Lui; și el va fi chinuit cu foc și pucioasă în prezența sfinților îngeri și în prezența Mielului. 11 Și fumul chinului lor se înalță în vecii vecilor și nu au odihnă zi și noapte, cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei. 12 Iată răbdarea sfinților: iată cei ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus. 13 Și am auzit un glas din cer care îmi spunea: „Scrie: Fericiți de acum înainte morții care mor în Domnul; iar lucrările lor îi urmează. 14 Și m-am uitat și iată un nor alb și pe nor ședea cineva ca Fiul omului, având pe cap o coroană de aur și în mână o seceră ascuțită. 15 Și un alt înger a ieșit din templu, strigând cu glas tare celui ce ședea pe nor: „Înființează-ți secera și secera, căci a venit vremea să seceri; căci secerișul pământului este copt.

Revelaţie

16 Iar cel ce şedea pe nor şi-a înfipt secera pe pământ; și pământul a fost secerat. 17 Și un alt înger a ieșit din templul care este în ceruri, având și el o secera ascuțită. 18 Și un alt înger a ieșit de pe altar, care avea putere asupra focului; și a strigat cu un strigăt puternic către cel care avea secera ascuțită, spunând: Înfige secera ta ascuțită și strânge ciorchinii viței pământului; căci strugurii ei sunt pe deplin copți. 19 Și îngerul și-a băgat secera în pământ și a cules vița pământului și a aruncat-o în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Și teascul a fost călcat în picioare în afara orașului, și sângele a ieșit din teasc, până la frânzele cailor, pe o mie șase sute de stadii.

7 Și am auzit pe altul din altar spunând: „Tot așa, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile Tale. 8 Și al patrulea înger și-a vărsat potul pe soare; și i s-a dat putere să ardă oamenii cu foc. 9 Și oamenii au fost pârjoliți de o căldură mare și au hulit Numele lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. 10 Și al cincilea înger și-a turnat potul pe scaunul fiarei; și împărăția lui era plină de întuneric; și și-au roade limba de durere, 11 Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor și rănilor lor și nu s-au pocăit de faptele lor. 12 Și al șaselea înger și-a vărsat potul pe marele râu Eufrat; și apa ei s-a secat, pentru ca calea împăraților de la răsărit să fie pregătită. 13 Și am văzut trei duhuri necurate ca niște broaște ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului mincinos. 14 Căci ele sunt duhuri ale diavolilor, care fac minuni, care merg la împărații pământului și ai întregii lumi, ca să-i adune la bătălia acelei mari zile a lui Dumnezeu Atotputernic. 15 Iată, vin ca un hoț. Ferice de cel ce veghează și își păstrează hainele, ca să nu umble gol și să-i vadă rușinea. 16 Și i-a adunat într-un loc numit în limba ebraică Armaghedon. 17 Și al șaptelea înger și-a vărsat potul în văzduh; și a venit un glas mare din templul cerului, de pe tron, care zicea: S-a făcut. 18 Şi au fost glasuri, tunete şi fulgere; și a fost un mare cutremur, așa cum nu a mai fost de când oamenii erau pe pământ, un cutremur atât de puternic și atât de mare. 19 Și cetatea cea mare s-a împărțit în trei părți și cetățile neamurilor au căzut; și marele Babilon s-a adus aminte înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprins al mâniei lui. 20 Și fiecare insulă a fugit și munții nu au fost găsiți. 21 Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, fiecare piatră cântărind un talent; și oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinei; căci urgia lui era foarte mare.

CAPITOLUL 15 1 Și am văzut un alt semn în cer, mare și minunat, șapte îngeri având ultimele șapte plăgi; căci în ei este plină mânia lui Dumnezeu. 2 Și am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; și cei ce dobândiseră biruința asupra fiarei și asupra icoanei ei, asupra semnului ei și asupra numărului numelui său, stau pe marea de sticlă. , având harpele lui Dumnezeu. 3 Și cântă cântarea lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: Mari și minunate sunt faptele Tale, Doamne Dumnezeule Atotputernic; drepte și adevărate sunt căile tale, Împărate al sfinților. 4 Cine nu se va teme de Tine, Doamne, și nu va slăvi Numele Tău? căci numai tu eşti sfânt; căci toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea ta; căci judecăţile tale sau arătat. 5 După aceea, m-am uitat și iată, templul cortului mărturiei din ceruri s-a deschis. 6 Și cei șapte îngeri au ieșit din templu, având cele șapte plăgi, îmbrăcați în in pur și alb și având sânii încinși cu brâuri de aur. 7 Și una dintre cele patru fiare a dat celor șapte îngeri șapte potoare de aur pline de mânia lui Dumnezeu, care trăiește în vecii vecilor. 8 Și templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și din puterea Lui; și nimeni nu a putut să intre în templu, până nu s-au împlinit cele șapte plăgi ale celor șapte îngeri.

CAPITOLUL 17 1 Și a venit unul dintre cei șapte îngeri care aveau cele șapte potoare și a vorbit cu mine și mi-a zis: Vino aici; Îți voi arăta judecata marii curve care stă pe multe ape; 2 Cu care împărații pământului au desfrânat și locuitorii pământului s-au îmbătat cu vinul curviei ei. 3 Așa că m-a dus în duh în pustie; și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume de hulă, având șapte capete și zece coarne. 4 Și femeia era îmbrăcată în culoarea purpurie și stacojiu și împodobită cu aur și pietre prețioase și perle, având în mână un pahar de aur plin de urâciunile și de impuritățile curviei ei. 5 Iar pe fruntea ei era scris un nume: TAINA, BABILONUL CEL MARE, MAMA DESFROVELOR ŞI URĂCĂRILOR PĂMÂNTULUI. 6 Și am văzut-o pe femeie beată de sângele sfinților și de sângele mucenicilor lui Isus; și când am văzut-o, m-am mirat cu mare admirație.

CAPITOLUL 16 1 Și am auzit un glas mare din templu, care zicea celor șapte îngeri: Duceți-vă și turnați potele mâniei lui Dumnezeu pe pământ. 2 Și cel dintâi s-a dus și și-a vărsat potoara pe pământ; și a căzut o răni zgomotătoare și dureroase peste oamenii care aveau semnul fiarei și peste cei care se închinau icoanei ei. 3 Și al doilea înger și-a vărsat potul pe mare; și a devenit ca sângele unui mort; și orice suflet viu a murit în mare. 4 Și al treilea înger și-a vărsat potoara peste râurile și izvoarele apelor; și au devenit sânge. 5 Și l-am auzit pe îngerul apelor spunând: Tu ești drept, Doamne, care ești, care erai și vei fi, pentru că ai judecat așa. 6 Căci ei au vărsat sângele sfinților și al profeților și le-ai dat să bea sânge; căci sunt vrednici.

169

Revelaţie

7 Și îngerul mi-a zis: De ce te-ai mirat? Îți voi spune misterul femeii și al fiarei care o poartă, care are cele șapte capete și zece coarne. 8 Fiara pe care ai văzut-o a fost și nu este; și se vor sui din groapa fără fund și vor merge în pierzare; și cei ce locuiesc pe pământ se vor mira, ale căror nume nu au fost scrise în cartea vieții de la întemeierea lumii, când vor vedea fiara care a fost și nu este, și totuși este. 9 Și iată mintea care are înțelepciune. Cele șapte capete sunt șapte munți, pe care stă femeia. 10 Și sunt șapte regi: cinci au căzut, și unul este, iar celălalt nu a venit încă; iar când vine, trebuie să continue un scurt timp. 11 Și fiara care a fost și nu este, chiar ea este a opta și este din cei șapte și merge în pierzare. 12 Și cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împărați, care nu au primit încă nicio împărăție; dar primiți putere ca regi o oră cu fiara. 13 Aceștia au o singură minte și își vor da puterea și puterea lor fiarei. 14 Aceștia se vor război cu Mielul și Mielul îi va birui, căci El este Domnul domnilor și Împăratul împăraților; și cei ce sunt cu El sunt chemați, aleși și credincioși. 15 Și mi-a zis: Apele pe care le-ai văzut, unde stă curva, sunt popoare și mulțimi, neamuri și limbi. 16 Și cele zece coarne pe care le-ai văzut la fiară, acestea vor urî curva și o vor face pustiită și goală, și-i vor mânca carnea și o vor arde cu foc. 17 Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească voia Lui, să fie de acord și să dea fiarei împărăția lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18 Iar femeia pe care ai văzut-o este acea cetate mare, care domnește peste împărații pământului.

9 Și împărații pământului, care au desfrânat și au trăit în deliciu cu ea, o vor plânge și se vor plânge pentru ea, când vor vedea fumul arderii ei, 10 Stând departe, de frica chinului ei, zicând: Vai, vai, cetatea aceea mare Babilon, cetatea aceea puternică! căci într-un ceas vine judecata Ta. 11 Iar negustorii pământului vor plânge și vor plânge pentru ea; căci nimeni nu mai cumpără marfa lor: 12 Marfa din aur și argint și pietre prețioase și perle și in subțire și purpură și mătase și stacojiu și tot lemnul tău și toate felurile de vase de fildeș și toate felurile de vase din lemn cel mai prețios și din aramă și fier și marmură, 13 Și scorțișoară, și mirosuri, și unguente, și tămâie, și vin, și untdelemn, și făină fină, și grâu, și fiare, și oi, și cai, și care și robi și suflete ale oamenilor. 14 Și roadele pe care le-a poftit sufletul tău s-au îndepărtat de la tine și toate lucrurile care erau delicate și bune s-au îndepărtat de la tine și nu le vei mai găsi deloc. 15 Negustorii acestor lucruri, care au fost îmbogățiți de ea, vor sta departe de frica chinului ei, plângând și plângând, 16 Și zicând: Vai, vai! Cetatea aceea mare, care era îmbrăcată în in subțire, purpuriu și stacojiu și împodobită cu aur și pietre scumpe și perle! 17 Căci într-un ceas atât de mare bogăție s-a dezamăgit. Și toți căpeteniile de corăbii și toată ceata de pe corăbii și marinarii și toți cei care fac comerț pe mare au stat departe, 18 Și au strigat când au văzut fumul arderii ei, spunând: „Ce cetate seamănă cu această cetate mare? 19 Și ei și-au aruncat praf pe cap și au strigat, plângând și plângând, zicând: Vai, vai, acea cetate mare, în care s-au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii în mare din cauza scumpirii ei! căci într-un ceas este pustiită. 20 Bucurați-vă de ea, ceruri, și sfinți apostoli și prooroci; căci Dumnezeu te-a răzbunat pe ea. 21 Și un înger puternic a luat o piatră ca o mare piatră de moară și a aruncat-o în mare, zicând: Astfel, cu violență, Babilonul, cetatea aceea mare, va fi dărâmată și nu se va mai găsi deloc. 22 Şi glasul cârpelor, al muzicienilor, al cârpelor şi al trâmbiţelor, nu se va mai auzi deloc în tine; şi nici un meşteşugar, de orice meşteşug el, nu se va mai găsi în tine; și sunetul unei pietre de moară nu se va mai auzi deloc în tine; 23 Și lumina unei lumânări nu va mai străluci deloc în tine; și glasul mirelui și al miresei nu se va mai auzi deloc în tine, căci negustorii tăi erau oamenii mari ai pământului; căci toate neamurile au fost înşelate de vrăjitoriile tale. 24 Și în ea a fost găsit sângele profeților și al sfinților și al tuturor celor uciși pe pământ.

CAPITOLUL 18 1 După aceste lucruri, am văzut un alt înger coborându-se din cer, având o mare putere; şi pământul a fost luminat cu slava Lui. 2 Și a strigat cu glas puternic, spunând: Babilonul cel mare a căzut, a căzut și a devenit locuința diavolilor și adăpostul oricărui duh necurat și o cușcă pentru orice pasăre necurată și urâtă. 3 Căci toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei și împărații pământului s-au desfrânat cu ea, iar negustorii pământului s-au îmbogățit prin abundența delicateselor ei. 4 Și am auzit un alt glas din cer, care zicea: Ieșiți din ea, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei și să nu primiți din urgiile ei. 5 Căci păcatele ei au ajuns până la cer și Dumnezeu și-a adus aminte de fărădelegile ei. 6 Răsplătiți-o așa cum v-a răsplătit ea și dublați-i dublul după faptele ei; 7 Cât de mult s-a slăvit pe sine însuși și a trăit în deliciu, atât de mult chin și întristare dă-i, căci ea zice în inima ei: Eu șed împărăteasă și nu sunt văduvă și nu voi vedea întristare. 8 De aceea vor veni urgiile ei într-o singură zi: moartea, tânguirea și foametea; și ea va fi arsă cu totul în foc, căci puternic este Domnul Dumnezeu, care o judecă.

CAPITOLUL 19 1 După aceste lucruri, am auzit un glas mare al multor oameni în cer, care zicea: Aliluia! Mântuire și slavă și cinste și putere Domnului Dumnezeului nostru: 2 Căci adevărate și drepte sunt judecățile Lui, căci El a judecat-o pe cea mare curvă, care a stricat pământul cu curvia ei, și a răzbunat sângele slujitorilor Săi din mâna ei. 3 Și iarăși au zis: Aliluia. Și fumul ei s-a ridicat în vecii vecilor.

170

Revelaţie

4 Și cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru fiare au căzut la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu care ședea pe tron, zicând: Amin; Aliluia. 5 Și din tron s-a auzit un glas, care zicea: Lăudați pe Dumnezeul nostru, voi toți slujitorii Lui și voi, cei ce vă temeți de El, de la mici și cei mari. 6 Și am auzit ca glasul unei mulțimi mari și ca glasul multor ape și ca glasul unor tunete puternice, zicând: Aliluia, căci Domnul Dumnezeu atotputernic domnește. 7 Să ne bucurăm și să ne bucurăm și să-I dăm cinste, căci nunta Mielului a venit și soția lui s-a pregătit. 8 Și i s-a dat să fie îmbrăcată în in subțire, curat și alb, pentru că inul subțire este dreptatea sfinților. 9 Și mi-a zis: Scrie: Fericiți cei chemați la cina nunții Mielului. Iar el mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu. 10 Și am căzut la picioarele lui să mă închin lui. Iar el mi-a spus: Vezi să nu o faci; eu sunt tovarășul tău și dintre frații tăi care au mărturia lui Isus; închină-te lui Dumnezeu, căci mărturia lui Isus este duhul profeției. 11 Și am văzut cerul deschis și iată un cal alb; și cel ce stătea peste el a fost numit Credincios și Adevărat și, în dreptate, judecă și face război. 12 Ochii lui erau ca o flacără de foc și pe capul lui erau multe coroane; și avea scris un nume, pe care nimeni nu-l cunoștea, decât el însuși. 13 Și era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge; și numele lui este numit Cuvântul lui Dumnezeu. 14 Și oștile care erau în ceruri L-au urmat pe cai albi, îmbrăcați în in subțire, alb și curat. 15 Și din gura lui iese o sabie ascuțită, ca să lovească cu ea neamurile; și le va stăpâni cu un toiag de fier; 16 El are pe haina și pe coapsă un nume scris: REGE AL REGILOR și DOMNUL DOMNULUI. 17 Și am văzut un înger stând în soare; şi a strigat cu glas tare, zicând tuturor păsărilor care zboară în mijlocul cerului: Veniţi şi adunaţi-vă la cina marelui Dumnezeu; 18 Pentru ca să mâncați carnea regilor și carnea căpeteniilor și carnea oamenilor puternici și carnea cailor și a celor ce șed pe ei și carnea tuturor oamenilor, atât slobozi cât și robi, atât mic si mare. 19 Și am văzut fiara și împărații pământului și oștirile lor adunate ca să facă război împotriva celui ce ședea pe cal și împotriva oștirii sale. 20 Și fiara a fost luată, și împreună cu ea și proorocul mincinos, care făcea minuni înaintea ei, prin care i-a înșelat pe cei ce primiseră semnul fiarei și pe cei ce se închinau chipului ei. Aceștia amândoi au fost aruncați vii într-un lac de foc care ardea cu pucioasă. 21 Și rămășița au fost uciși de sabia celui ce ședea pe cal, sabie care ieșea din gura lui; și toate păsările s-au umplut de carnea lor. CAPITOLUL 20 1 Și am văzut un înger coborât din cer, având în mână cheia gropii fără fund și un lanț mare. 2 Și l-a prins pe balaur, șarpele acela bătrân, care este Diavolul și Satana, și l-a legat o mie de ani, 3 Și l-a aruncat în groapa fără fund, l-a închis și a pus pecete asupra lui, ca să nu mai înșele neamurile, până se

171

vor împlini o mie de ani; și după aceea trebuie să fie dezlegat puțin timp. 4 Și am văzut tronuri și s-au așezat pe ele și li s-a dat judecata; și am văzut sufletele celor care au fost tăiați capul pentru mărturia lui Isus și pentru Cuvântul lui Dumnezeu și care nu s-au închinat fiarei, nici chipul Lui, nici nu primise semnul Lui pe frunțile lor sau în mâinile lor; și au trăit și au domnit cu Hristos o mie de ani. 5 Dar ceilalți morți n-au mai trăit până la sfârșitul celor o mie de ani. Aceasta este prima înviere. 6 Fericit și sfânt este cel ce are parte la prima înviere; asupra aceștia moartea a doua nu are putere, ci vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Hristos și vor împărăți cu el o mie de ani. 7 Și când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi eliberat din închisoarea lui, 8 Și va ieși să înșele neamurile care sunt în cele patru părți ale pământului, Gog și Magog, ca să-i adune la luptă; numărul cărora este ca nisipul mării. 9 Și s-au urcat pe lățimea pământului și au înconjurat tabăra sfinților și cetatea iubită; și focul s-a pogorât din cer de la Dumnezeu și i-a mistuit. 10 Și diavolul care i-a înșelat a fost aruncat în iazul de foc și pucioasă, unde se află fiara și proorocul mincinos, și va fi chinuit zi și noapte în vecii vecilor. 11 Și am văzut un tron mare alb și pe Cel ce ședea pe el, de la a cărui față au fugit pământul și cerul; și nu s-a găsit loc pentru ei. 12 Și am văzut morți, mici și mari, stând înaintea lui Dumnezeu; și cărțile s-au deschis; și s-a deschis o altă carte, care este cartea vieții; și morții au fost judecați după lucrurile scrise în cărți, după faptele lor. 13 Și marea a dat morții care erau în ea; și moartea și iadul au dat morții care erau în ei; și fiecare a fost judecat după faptele lor. 14 Și moartea și iadul au fost aruncate în iazul de foc. Aceasta este a doua moarte. 15 Și oricine nu a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc. CAPITOLUL 21 1 Și am văzut un cer nou și un pământ nou; căci primul cer și primul pământ au trecut; și nu mai era mare. 2 Și eu, Ioan, am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, coborându-se din ceruri de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. 3 Și am auzit un glas mare din cer care spunea: Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii și El va locui cu ei și ei vor fi poporul Său, și Dumnezeu Însuși va fi cu ei și va fi Dumnezeul lor. 4 Și Dumnezeu va șterge toate lacrimile din ochii lor; şi nu va mai fi nici moarte, nici întristare, nici strigăt, nici durere, căci cele dintâi au trecut. 5 Iar cel ce şedea pe tron a spus: Iată, fac toate lucrurile noi. Și mi-a zis: Scrie, căci aceste cuvinte sunt adevărate și credincioase. 6 Iar el mi-a spus: S-a făcut. Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul. Celui însetat îi voi da fără plată din izvorul apei vieții. 7 Cel ce va birui va moșteni toate lucrurile; iar eu voi fi Dumnezeul lui, iar el va fi fiul meu.

Revelaţie

8 Dar cei înfricoșați și necredincioși, și cei urâciși, și ucigași, și curvii, și vrăjitorii, și idolatrii și toți mincinoșii, își vor avea partea lor în lacul care arde cu foc și pucioasă: care este moartea a doua. 9 Și a venit la mine unul dintre cei șapte îngeri care aveau cele șapte potoare pline cu ultimele șapte plăgi și a vorbit cu mine, zicând: Vino aici, îți voi arăta mireasa, soția Mielului. 10 Și m-a dus cu duhul pe un munte mare și înalt și mi-a arătat acea cetate mare, Ierusalimul sfânt, care cobora din cer de la Dumnezeu, 11 Având slava lui Dumnezeu; și lumina ei era ca o piatră foarte scumpă, ca o piatră de iaspis, limpede ca cristalul; 12 Avea un zid mare și înalt și avea douăsprezece porți, iar la porți doisprezece îngeri și nume scrise pe el, care sunt numele celor douăsprezece seminții ale copiilor lui Israel. 13 La răsărit, trei porți; la nord trei porți; la sud trei porți; iar la vest trei porţi. 14 Și zidul cetății avea douăsprezece temelii și în ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului. 15 Iar cel ce vorbea cu mine avea o trestie de aur ca să măsoare cetatea, porțile ei și zidul ei. 16 Şi cetatea era pătrată, şi lungimea era cât lăţimea; şi a măsurat cetatea cu trestia, douăsprezece mii de stadii. Lungimea și lățimea și înălțimea acesteia sunt egale. 17 Și a măsurat zidul lui, o sută patruzeci și patru de coți, după măsura unui om, adică a îngerului. 18 Iar zidul lui era de iasp, iar cetatea era aur curat, ca o sticlă limpede. 19 Și temeliile zidului cetății erau împodobite cu tot felul de pietre prețioase. Prima fundație a fost jasp; al doilea, safir; al treilea, un calcedonie; al patrulea, un smarald; 20 Al cincilea, sardonix; al șaselea, sardius; al șaptelea, crizolit; al optulea, beril; al nouălea, un topaz; al zecelea, un crisopras; al unsprezecelea, un iacint; al doisprezecelea, un ametist. 21 Și cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-o mărgăritare; iar strada cetăţii era de aur curat, ca o sticlă transparentă. 22 Și n-am văzut nici un templu în ea, căci Domnul Dumnezeul Atotputernic și Mielul sunt templul lui. 23 Și cetatea nu avea nevoie de soare, nici de lună, ca să strălucească în ea, pentru că slava lui Dumnezeu a luminato și Mielul este lumina ei. 24 Și națiunile celor care sunt mântuiți vor umbla în lumina ei; și împărații pământului își vor aduce slava și cinstea în ea. 25 Și porțile lui nu vor fi deloc închise ziua, căci acolo nu va fi noapte. 26 Și vor aduce în ea slava și cinstea națiunilor. 27 Și nu va intra în ea nimic care să întina, nici orice săvârșească urâciune sau minciună, ci cei care sunt scrise în cartea vieții Mielului.

3 Și nu va mai fi blestem; ci tronul lui Dumnezeu și al Mielului va fi în el; și slujitorii lui îi vor sluji: 4 Și vor vedea fața Lui; și numele Lui va fi pe frunțile lor. 5 Și nu va fi noapte acolo; și nu au nevoie de lumânare, nici de lumina soarelui; căci Domnul Dumnezeu le dă lumină și ei vor împărăți în vecii vecilor. 6 Și mi-a spus: Aceste cuvinte sunt credincioase și adevărate; și Domnul Dumnezeul sfinților prooroci a trimis pe îngerul Său să arate slujitorilor Săi lucrurile care trebuie să se facă în curând. 7 Iată, vin repede: binecuvântat este cel ce păzește cuvintele profeției acestei cărți. 8 Și eu, Ioan, am văzut aceste lucruri și le-am auzit. Și după ce am auzit și văzut, m-am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat aceste lucruri. 9 Atunci el mi-a zis: Vezi să nu faci asta, căci eu sunt tovarășul tău și al fraților tăi, proorocii, și al celor care păzesc cuvintele din această carte: închină-te lui Dumnezeu. 10 Și mi-a zis: Nu pecetluiți cuvintele profeției din această carte, căci vremea este aproape. 11 Cine este nedrept, să fie încă nedrept; şi cine este murdar, să fie încă murdar; şi cine este neprihănit, să fie încă neprihănit; şi cel sfânt, să fie încă sfinţit. 12 Și iată, vin repede; și răsplata mea este cu mine, ca să dau fiecăruia după lucrarea lui. 13 Eu sunt Alfa și Omega, începutul și sfârșitul, primul și ultimul. 14 Fericiți cei care împlinesc poruncile Lui, ca să aibă dreptul la pomul vieții și să intre pe porți în cetate. 15 Căci afară sunt câinii, vrăjitorii, curviei, ucigașii, idolatrii și oricine iubește și minciună. 16 Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul meu să vă mărturisească aceste lucruri în biserici. Eu sunt rădăcina și sămânța lui David și steaua strălucitoare și a dimineții. 17 Și Duhul și mireasa zic: Vino! Și cel ce aude să zică: Vino. Și să vină cel însetat. Și oricine vrea, să ia apa vieții în voie. 18 Căci mărturisesc oricărui om care aude cuvintele profeției din această carte: Dacă cineva va adăuga la aceste lucruri, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt scrise în această carte; 19 Și dacă va lua cineva din cuvintele cărții acestei profeții, Dumnezeu își va lua partea din cartea vieții și din cetatea sfântă și din lucrurile care sunt scrise în această carte. 20 Cel ce mărturisește aceste lucruri zice: „Cu siguranță, vin repede”. Amin. Chiar și așa, vino, Doamne Isuse. 21 Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi toți. Amin.

CAPITOLUL 22 1 Și mi-a arătat un râu curat de apă al vieții, limpede ca cristalul, care iese din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. 2 În mijlocul străzii ei și de fiecare parte a râului, era pomul vieții, care dădea douăsprezece feluri de roade și își dădea roadele în fiecare lună; iar frunzele pomului erau pentru vindecarea natiunile.

172