Prima carte a păstorului lui Hermas, numită Viziunile sale VIZIUNEA 1 1 Cel care mă crescuse a vândut o tânără fată la Roma; pe care, când am văzut-o după mulți ani, mi-am amintit de ea și am început să o iubesc ca pe o soră. S-a întâmplat după ceva timp să o văd spălându-se în râul Tibru; și mi-am întins mâna spre ea și am scos-o din râu. 2 Și când am văzut-o, m-am gândit în sinea mea, spunând: Cât de fericit aș fi dacă aș avea o astfel de soție, atât pentru frumusețe, cât și pentru maniere. La asta m-am gândit în sinea mea; și nici nu m-am mai gândit. Dar nu după mult timp, în timp ce mergeam și cugetam la aceste gânduri, am început să cinstesc această creatură a lui Dumnezeu, gândindu-mă; cât de nobilă și frumoasă era. 3 După ce am mers puțin, am adormit. Și duhul m-a luat și m-a dus printr-un loc la dreapta, prin care nimeni nu putea trece. Era un loc între stânci, foarte abrupt și de netrecut pentru apă. 4 Când am trecut de acest loc, am ajuns într-o câmpie; și acolo, căzând în genunchi, am început să mă rog Domnului și să-mi mărturisesc păcatele. 5 Și pe când mă rugam, cerul s-a deschis și am văzut-o pe femeia pe care o poftisem, salutându-mă din cer și zicând: „Trăiască, Herma!” Și privind-o, am răspuns: „Doamnă, ce faci aici?” Ea mi-a răspuns: „Sunt dusă aici ca să te învinuiesc de păcat înaintea Domnului.” 6 „Doamnă”, am întrebat eu, „mă vei convinge?” „Nu”, a răspuns ea, „dar ascultă cuvintele pe care ți le voi spune. Dumnezeu, care locuiește în ceruri și a făcut toate lucrurile din nimic și le-a înmulțit pentru sfânta Sa biserică, este mânios pe tine pentru că ai păcătuit împotriva mea.” 7 Și eu, răspunzând, i-am zis: „Doamnă, dacă am păcătuit împotriva ta, spune-mi unde, sau în ce loc, sau când ți-am spus vreodată un cuvânt necuvenit sau necinstit?” 8 Nu te-am considerat întotdeauna ca pe o doamnă? Nu team venerat întotdeauna ca pe o soră? De ce atunci gândești aceste lucruri rele împotriva mea?
9 Atunci ea, zâmbindu-mi, a zis: „Pofta de răutate s-a născut în inima ta. Nu ți se pare oare că este un lucru rău pentru un om drept să aibă o poftă rea în inimă?” 10 Într-adevăr, este un păcat, și acesta este unul foarte mare, pentru un astfel de om; căci un om drept crede că ceea ce este drept. Și dacă face aceasta și umblă cu dreptate, va avea Domnul în ceruri favorabil în toate lucrurile sale. 11 Cât despre cei ce gândesc rău în inimile lor, își asumă moartea și robia; și mai ales cei ce iubesc lumea de acum și se laudă cu bogățiile lor și nu se uită la binele viitor; sufletele lor rătăcesc în sus și în jos și nu știu unde să se fixeze. 12 Aceasta este însă și situația celor cu sufletul împotrivă, care nu se încred în Domnul și își disprețuiesc și își neglijează propria viață. 13 Ci roagă-te Domnului, și El va vindeca păcatele tale și păcatele întregii case a ta și ale tuturor sfinților Lui. 14 De îndată ce a rostit aceste cuvinte, cerurile s-au închis, iar eu am rămas complet înghițit de tristețe și frică; și miam spus în sinea mea: dacă aceasta mi se pune ca păcat, cum aș putea fi mântuit? 15 Sau cum voi putea vreodată să implor pe Domnul pentru păcatele mele cele multe și mari? Cu ce cuvinte Îl voi implora să aibă milă de mine? 16 Pe când mă gândeam la aceste lucruri și meditam în sinea mea la ele, iată că un scaun era așezat în fața mea, făcut din lână albă, strălucitoare ca zăpada. 17 Și a venit o bătrână, îmbrăcată într-o haină strălucitoare, având o carte în mână, și a stat singură și m-a salutat, zicând: „Trăiască, Hermas!”. Iar eu, plin de întristare și plângând, am răspuns: „Trăiască, Doamnă!”. 18 Și ea mi-a zis: „De ce ești trist, Herma, care erai răbdător, modest și mereu vesel?” I-am răspuns: „Doamnă, o femeie de treabă mi-a adus o ocară, spunându-mi că am păcătuit împotriva ei.” 19 Ea a răspuns: „Departe de așa ceva de la slujitoarea lui Dumnezeu! Poate că dorința ei ți s-a năpustit asupra inimii. Căci un astfel de gând îi face pe slujitorii lui Dumnezeu vinovați de păcat.” 20 Nici în slujitorul lui Dumnezeu nu ar trebui să fie un astfel de gând detestabil, nici cel ce este aprobat de Duhul nu ar trebui să poftească răul, ci mai ales Hermas, care se
Prima carte a păstorului lui Hermas - Viziuni
abține de toate poftele păcătoase și este plin de toată simplitatea și de o mare nevinovăție. 21 Totuși, Domnul nu este atât de mânios pe tine din pricina ta, cât din pricina casei tale, care a săvârșit răutate împotriva Domnului și împotriva părinților lor. 22 Și pentru că, din dragostea ta pentru fiii tăi, nu ți-ai mustrat casa, ci i-ai lăsat să trăiască în nelegiuire, de aceea Domnul este mânios pe tine; dar El va vindeca toate relele care se fac în casa ta. Căci din cauza păcatelor și fărădelegilor lor ești cu totul mistuit în treburile lumești. 23 Dar acum, mila lui Dumnezeu a avut milă de tine și de casa ta și te-a mângâiat foarte mult. Cât despre tine, nu te rătăci, ci fii cu sufletul înțelept și mângâie-ți casa. 24 Așa cum lucrătorul își aduce lucrarea și o oferă cui îi place, așa vei îndepărta și tu un păcat mare, învățându-i în fiecare zi ce este drept. De aceea, nu înceta să-ți mustrezi fiii, căci Domnul știe că se vor pocăi din toată inima și vor fi scriși în cartea vieții. 25 Și după ce a spus acestea, a adăugat către mine: „Vrei să mă auzi citind?” — I-am răspuns: „Doamnă, da.” 26 „Ascultă, dar”, a zis ea; și deschizând cartea, a citit, glorios, măreț și minunat, lucruri pe care nu le-am putut ține minte. Căci erau cuvinte înfricoșătoare, pe care niciun om nu le-ar fi putut suporta. 27 Totuși, mi-am încredințat ultimele ei cuvinte; căci au fost puține și de mare folos pentru noi. 28 Iată Domnul cel puternic, care prin puterea Sa nevăzută și cu înțelepciunea Sa extraordinară a făcut lumea și prin sfatul Său glorios a înfrumusețat făptura Sa și cu cuvântul puterii Sale a întemeiat cerul și a întemeiat pământul pe ape; și prin această virtute puternică a întemeiat Sfânta Sa Biserică, pe care a binecuvântat-o. 29 Iată, El va muta cerurile și munții, dealurile și mările; și toate lucrurile vor fi făcute clare pentru aleșii Săi; ca să le poată îndeplini promisiunea pe care a făgăduit-o, cu multă onoare și bucurie; dacă va fi așa că vor ține poruncile lui Dumnezeu, pe care le-au primit cu mare credință. 30 Și după ce a terminat de citit, s-a ridicat de pe scaun; și iată că au venit patru tineri și au dus scaunul spre răsărit. 31 Și m-a chemat la ea, mi-a atins pieptul și mi-a zis: „Ți-a plăcut lectura mea?” Am răspuns: „Doamnă, aceste ultime lucruri îmi plac; dar cele dinainte au fost aspre și grele.” 32 Ea mi-a spus: „Aceste lucruri din urmă sunt pentru cei drepți, dar cele de mai sus sunt pentru cei răzvrătiți și păgâni.” 33 Și în timp ce vorbea cu mine, au apărut doi bărbați și au luat-o pe umerii lor și s-au dus spre est, unde era scaunul. 34 Și ea a plecat veselă; și pe când se ducea, mi-a zis: „Hermas, îndrăznește!” VIZIUNE 2 1 Pe când mă aflam în drum spre Cuma, cam pe vremea când plecasem cu un an înainte, am început să-mi amintesc de viziunea pe care o avusesem mai devreme. Și din nou duhul m-a luat și m-a adus în același loc în care mă aflam cu un an înainte. 2 Și când am ajuns în locul acela, am căzut în genunchi și am început să mă rog Domnului și să-I slăvesc numele, pentru că m-a considerat vrednic și mi-a arătat păcatele mele dinainte.
3 Și când m-am ridicat de la rugăciune, iată că am văzut în fața mea pe bătrâna pe care o văzusem anul trecut, plimbându-se și citind într-o anumită carte. 4 Și ea mi-a zis: „Poți să spui aceste lucruri aleșilor lui Dumnezeu?” I-am răspuns: „Doamnă, nu pot păstra atâtea lucruri în minte, dar dă-mi cartea și le voi scrie.” 5 „Ia-l”, a zis ea, „și vezi să mi-l dai înapoi.” 6 De îndată ce am primit-o, m-am dus într-un loc anume din câmp și am transcris fiecare literă, căci nu am găsit silabe. 7 Și îndată ce am terminat de citit ce era scris în carte, cartea mi-a fost smulsă din mână, dar n-am văzut cine să citească. 8 După cincisprezece zile, după ce am postit și L-am implorat pe Domnul cu toată stăruința, cunoașterea scrierii mi-a fost revelată. Acum, scrierea era aceasta: 9 Seminția ta, Herma, a păcătuit împotriva Domnului și șia trădat părinții prin marea lor nelegiuire. Și au fost numiți trădători ai părinților lor și au continuat în trădarea lor. 10 Și acum au adăugat la celelalte păcate ale lor și necurăția și necinstea nelegiuirii lor: astfel au împlinit măsura nelegiuirilor lor. Dar tu mustră-ți fiii cu toate aceste cuvinte și pe nevasta ta, care va fi sora ta; și să învețe să-și stăpânească limba, cu care o hulește. 11 Și când va auzi aceste lucruri, se va abține și va căpăta îndurare. 12 Și ei vor fi, de asemenea, învățați, când îi vei fi mustrat cu aceste cuvinte, pe care Domnul a poruncit să ți se reveleze. 13 Atunci li se vor ierta păcatele pe care le-au săvârșit până acum și păcatele tuturor sfinților care au păcătuit chiar și până în această zi; dacă se vor pocăi din toată inima lor și vor înlătura toate îndoielile din inimile lor. 14 Căci Domnul a jurat pe slava Sa cu privire la aleșii Săi, hotărând chiar în vremea aceasta, că, dacă cineva păcătuiește chiar acum, nu va fi mântuit. 15 Căci pocăința celor drepți are sfârșit; zilele pocăinței sau împlinit pentru toți sfinții; dar pentru neamuri este pocăință până în ziua de apoi. 16 De aceea, să le spui celor care sunt în fruntea bisericii să-și orânduiască căile în dreptate, pentru ca să poată primi pe deplin făgăduința cu multă slavă. 17 Rămâneți deci tari, voi, care lucrați în dreptate, și stăruiți în ea, pentru ca plecarea voastră să fie cu sfinții îngeri. 18 Fericiți sunteți voi, atâția care veți îndura marea încercare care este aproape și oricine nu-și va lepăda viața. 19 Căci Domnul a jurat pe Fiul Său că oricine se leapădă de Fiul Său și de El, temându-se de viața Lui, Îl va lepăda și El în lumea care va veni. 20 Dar celor care nu-L vor tăgădui niciodată, El le va fi favorabil, în nemărginita Sa îndurare. 21 Iar tu, Herma, nu-ți aduce aminte de relele pe care le-au făcut fiii tăi și nici nu o neglija pe sora ta, ci ai grijă să-i îndrepte păcatele lor de dinainte. 22 Căci ei vor fi învățați prin această învățătură, dacă nu-ți vei aminti de ceea ce au făcut ei în mod rău. 23 Căci pomenirea relelor aduce moarte, iar uitarea lor aduce viață veșnică. 24 Dar voi, pustnicilor, ați îndurat multe necazuri lumești din cauza greșelilor casei voastre, pentru că le-ați neglijat,
Prima carte a păstorului lui Hermas - Viziuni
ca pe niște lucruri care nu v-ar aparține; și sunteți cu totul absorbiți de marea voastră treabă. 25 Totuși, vei fi mântuit pentru că nu te-ai depărtat de Dumnezeul cel Viu, iar simplitatea și stăpânirea ta singulară te vor păzi, dacă vei rămâi în ele. 26 Da, ei îi vor mântui pe toți cei ce fac astfel de lucruri și umblă în inocență și simplitate. 27 Cei care sunt de acest fel vor birui orice necredință și vor dăinui până la viața veșnică. 28 Fericiți sunt toți cei ce practică dreptatea, căci nu vor fi nimiciți pe vecie. 29 Dar vei zice: „Iată, vine o mare încercare. Dacă ți se pare bine, tăgăduiește-l din nou.” 30 Domnul este aproape de cei ce se întorc la El, după cum este scris în cartea lui Heldam și Modal, care au prorocit fiilor lui Israel în pustie. 31 Mai mult, fraților, mi s-a descoperit, pe când dormeam, de către un tânăr foarte frumos, care mi-a zis: „Ce părere ai despre bătrâna aceea de la care ai primit cartea? Cine este ea?” Am răspuns: „O sibilă.” 32 „Te înșeli”, a zis el, „nu este ea.” Am răspuns: „Cine este ea atunci, domnule?” El mi-a răspuns: „Este Biserica lui Dumnezeu.” 33 Și i-am zis: „De ce pare atunci bătrână?”, a zis el, „este deci o femeie bătrână, pentru că a fost prima dintre toate creațiile și lumea a fost făcută pentru ea.” 34 După aceasta, am avut o viziune acasă, în propria mea casă, iar bătrâna pe care o văzusem mai înainte a venit la mine și m-a întrebat dacă am dat deja cartea ei bătrânilor bisericii? Și am răspuns că nu o făcusem încă. 35 Ea a răspuns: „Bine ai făcut, căci mai am să-ți spun anumite lucruri. Dar când voi termina de spus toate cuvintele, ele vor fi înțelese lămurit de cei aleși.” 36 Și vei scrie două cărți și vei trimite una lui Clement și una lui Grapte. Căci Clement le va trimite în cetățile străine, pentru că îi este îngăduit să facă așa; dar Grapte va avertiza văduvele și orfanii. 37 Ci vei citi în acest oraș împreună cu bătrânii bisericii. VIZIUNEA 3 1 Viziunea pe care am avut-o, fraților, a fost aceasta. 2 După ce postisem adesea și mă rugasem Domnului ca El să-mi arate descoperirea pe care o făgăduise prin bătrână, în noaptea aceea mi s-a arătat ea și mi-a zis: 3 Fiindcă te smeriți așa și dorești atât de mult să știi toate lucrurile, vino în câmp, unde vrei, și pe la ceasul al șaselea ți mă voi arăta și îți voi arăta ce trebuie să vezi. 4 Am întrebat-o, zicând: Doamnă, în ce parte a câmpului? Ea a răspuns: „Oriunde vrei, alege doar un loc bun și retras.” Și înainte să încep să vorbesc și să-i spun locul, ea mi-a zis: „Voi veni unde vrei tu.” 5 Eram deci, fraților, în câmp, am păzit orele și am venit în locul unde îi rânduisem să vină. 6 Și am văzut o bancă așezată; era o pernă de in, și peste ea era întinsă o învelitoare de in fin. 7 Când am văzut aceste lucruri aranjate în acest fel și că nu era nimeni în acel loc, am început să fiu uimit, mi s-a zbârlit părul și m-a cuprins un fel de groază; căci eram singur.
8 Dar, venindu-mi în fire și aducându-mi aminte de slava lui Gad și prinzând curaj, am căzut în genunchi și am început din nou să-mi mărturisesc păcatele ca mai înainte. 9 Și în timp ce făceam aceasta, bătrâna a venit acolo cu cei șase tineri pe care îi văzusem mai înainte și a stat în spatele meu în timp ce mă rugam și m-a auzit rugându-mă și mărturisindu-mi păcatele Domnului. 10 Și atingându-mă, ea a zis: „Nu te mai ruga acum decât pentru păcatele tale; roagă-te și pentru dreptate, ca să primești o parte din ea în casa ta.” 11 Ea m-a ridicat din loc, m-a apucat de mână și m-a dus la locul de muncă și le-a zis tinerilor: „Duceți-vă și construiți!” 12 De îndată ce au plecat și am rămas singuri, ea mi-a zis: „Șezi aici.” I-am răspuns: „Doamnă, lasă-i pe cei mai în vârstă să stea întâi.” Ea a răspuns: „Șezi, așa cum ți-am poruncit.” 13 Și când voiam să stau la dreapta, ea nu m-a lăsat, ci mia făcut semn cu mâna să stau la stânga. 14 Pe când mă gândeam deci și eram cuprins de întristare că nu mă lăsa să stau în partea dreaptă, ea mi-a zis: „Hermes, de ce ești trist?” 15 Locul care este la dreapta este al lor, care au ajuns deja la Dumnezeu și au suferit pentru numele Lui. Dar mai ți-a mai rămas mult de lucru, înainte ca tu, Banatul, să stai alături de ei. 16 Ci rămâi așa cum faci în sinceritatea ta și vei ședea cu ei: așa cum vor ședea toți ceilalți care își fac faptele și vor purta ceea ce au îndurat ei. 17 I-am zis: „Doamnă, vreau să știu ce au suferit?” Ascultă, a zis ea: fiare sălbatice, biciuiri, închisori și cruci pentru numele lui. 18 De aceea, dreapta sfințeniei este a lor și a tuturor celor ce vor suferi pentru Numele lui Dumnezeu, iar stânga este a celorlalți. 19 Dar darurile și făgăduințele sunt ale amândurora, atât ale celor de la dreapta, cât și ale celor de la stânga; numai că, stând de la dreapta, ei au oarecare slavă mai presus de ceilalți. 20 Dar tu dorești să stai la dreapta lor, și totuși defectele tale sunt multe. Dar vei fi curățit de defectele tale, așa cum toți cei care nu se îndoiesc vor fi curățiți de toate păcatele pe care le-au săvârșit până în ziua de azi. 21 Și după ce spusese aceasta, era gata să plece. 22 De aceea, căzând la picioarele ei, am început să o implor, pentru numele Domnului, să-mi arate viziunea pe care mi-o făgăduise. 23 Apoi m-a luat din nou de mână și m-a ridicat și m-a pus să mă așez pe scaunul din stânga; și ținând în sus o baghetă strălucitoare, mi-a spus: „Vezi acel lucru măreț?” Am răspuns: „Doamnă, nu văd nimic.” 24 Ea a răspuns: „Nu vezi tu în fața ta un turn mare, zidit deasupra apei, cu pietre pătrate și strălucitoare?” 25 Căci turnul a fost construit pe o piață de cei șase tineri care au venit cu ea. 26 Dar multe mii de alți oameni au adus pietre; unii le-au scos din adânc, alții le-au cărat din pământ și le-au dat celor șase tineri. Și ei le-au luat și au construit. 27 Cât despre pietrele scoase din adânc, le-au pus pe toate în clădire; căci erau lustruite, iar pătratele lor se potriveau exact unul cu celălalt, și astfel una era îmbinată în așa fel încât nu se vedea niciun spațiu unde se îmbinau, așa că
Prima carte a păstorului lui Hermas - Viziuni
întregul turn părea construit ca și cum ar fi fost dintr-o singură piatră. 28 Cât despre celelalte pietre care au fost luate din pământ, unele le-au respins, iar altele le-au așezat în zidire. 29 Cât despre cele respinse, pe unele le-au scos din uz și leau aruncat departe de turn; dar multe altele au fost așezate în jurul turnului, de care nu au folosit la zidire. 30 Căci unele dintre acestea erau aspre, altele aveau crăpături, altele erau albe și rotunde, nepotrivite pentru construirea turnului. 31 Dar am văzut celelalte pietre aruncate departe de turn și căzând pe drumul cel mare, și totuși nu își continuau drumul, ci se rostogoleau de la drum într-un loc pustiu. 32 Pe alții i-am văzut căzând în foc și arzând; alții căzând lângă apă, dar nu s-au putut rostogoli în ea, deși își doreau foarte mult să cadă în apă. 33 Și după ce mi-a arătat aceste lucruri, voia să plece; dar iam zis: „Doamnă, la ce mă folosește să văd aceste lucruri și să nu înțeleg ce înseamnă ele?” 34 Ea mi-a răspuns și mi-a zis: Ești foarte vicleană, pentru că dorești să știi lucrurile care au legătură cu turnul. Da, am spus eu, Doamnă, ca să le spun fraților, și ei să se bucure și, auzind aceste lucruri, să-L slăvească pe Dumnezeu cu mare slavă. 35 Atunci ea a zis: „Mulți îi vor auzi, și când îi vor auzi, unii se vor bucura, iar alții vor plânge. Și totuși, chiar și aceștia, dacă se vor pocăi, se vor bucura și ei.” 36 Ascultați, deci, ce voi spune cu privire la parabola turnului și, după aceasta, nu mă mai stărui cu privire la descoperire. 37 Căci aceste revelații au un sfârșit, fiindcă s-au împlinit. Dar tu nu încetezi să dorești revelații, căci ești foarte insistent. 38 Cât despre turnul pe care îl vezi construit, acesta sunt Eu însumi, adică biserica, care ți s-a arătat atât acum, cât și mai devreme. De aceea, întreabă ce vrei cu privire la turn și ți-l voi descoperi, ca să te bucuri împreună cu sfinții. 39 I-am zis: „Doamnă, fiindcă m-ai socotit odată vrednic să primesc de la tine descoperirea tuturor acestor lucruri, spune-mi-le.” 40 Ea mi-a răspuns: „Orice este vrednic să ți se descopere, se va descoperi; numai inima ta să fie la Domnul și să nu te îndoiești de tot ce vei vedea.” 41 Am întrebat-o: „Doamnă, de ce este construit turnul deasupra apei?” Ea a răspuns: „Ți-am mai spus că ești foarte înțeleaptă să întrebi cu sârguință despre clădire, de aceea vei găsi adevărul.” 42 Ascultați, deci, de ce este zidit turnul pe apă: pentru că viața voastră este și va fi mântuită prin apă. Căci este întemeiat prin cuvântul numelui atotputernic și cinstit și este susținut de puterea și virtutea nevăzută a lui Dumnezeu. 43 Și eu, răspunzând, i-am zis: „Acestea sunt lucruri minunate; dar, doamnă, cine sunt acei șase tineri care zidesc?” 44 „Ei sunt”, a zis ea, „îngerii lui Dumnezeu, care au fost rânduiți cei dintâi și cărora Domnul le-a dat toate făpturile Sale, ca să le întocmească, să le zidească și să le conducă. Căci prin aceștia se va isprăvi zidirea turnului.” 45 Și cine sunt ceilalți care le aduc pietre? 46 Și ei sunt sfinții îngeri ai Domnului; dar ceilalți sunt mai importanți decât aceștia. De aceea, când se va termina toată zidirea turnului, vor ospăta cu toții împreună lângă turn și
Îl vor slăvi pe Dumnezeu, pentru că structura turnului este terminată. 47 Am întrebat-o, zicând: „Aș vrea să știu starea pietrelor și semnificația lor, care este aceasta?” 48 Ea mi-a răspuns: „Ești tu mai bun decât toți ceilalți, ca să ți se descopere aceasta? Căci sunt și alții înaintea ta și mai buni decât tine, cărora li se manifestă aceste viziuni.” 49 Totuși, pentru ca numele lui Dumnezeu să fie glorificat, acesta ți-a fost și îți va fi revelat, de dragul celor care se îndoiesc și se gândesc în inimile lor dacă aceste lucruri sunt așa sau nu. 50 Spune-le că toate aceste lucruri sunt adevărate și că nu este nimic în ele care să nu fie adevărat; ci toate sunt ferme și cu adevărat stabilite. 51 Ascultați acum despre pietrele care sunt în clădire. 52 Pietrele pătrate și albe, care se potrivesc perfect în îmbinările lor, sunt apostolii, episcopii, doctorii și slujitorii, care, prin mila lui Dumnezeu, au venit și au guvernat, au învățat și au slujit cu sfințenie și modestie aleșilor lui Dumnezeu, atât celor care au adormit, cât și celor care încă mai rămân; și au fost întotdeauna de acord cu ei și au avut pace în ei înșiși și s-au ascultat unii pe alții. 53 Din acest motiv, îmbinările lor se îmbină perfect în construirea turnului. 54 Cei scoși din adânc și puși în zidire, și ale căror îmbinări se potrivesc cu celelalte pietre care sunt deja zidite, sunt cei care au adormit deja și au suferit pentru Numele Domnului. 55 Și care sunt celelalte pietre, doamnă, care sunt aduse din pământ? Aș vrea să știu ce sunt ele. 56 Ea a răspuns: „Cei care zac pe pământ și nu sunt lustruiți sunt aceia pe care Dumnezeu i-a binecuvântat, pentru că au umblat în legea Domnului și și-au îndreptat căile după poruncile Lui.” 57 Cei aduși și puși în construirea turnului sunt tinerii în credință și cei credincioși. Și aceștia sunt îndemnați de îngeri să facă bine, pentru că nelegiuirea nu se găsește în ei. 58 Dar cine sunt aceia pe care i-au respins și i-au pus lângă turn? 59 Ei sunt cei care au păcătuit și sunt dispuși să se pocăiască; din această cauză nu sunt aruncați departe de turn, pentru că vor fi de folos la zidire, dacă se vor pocăi. 60 Așadar, cei care urmează să se pocăiască, dacă se vor pocăi, vor deveni tari în credință; adică, dacă se pocăiesc acum, în timp ce turnul se construiește. Căci, dacă clădirea va fi terminată, atunci nu va mai fi loc pentru ei să fie puși, ci vor fi respinși; căci numai cel care va fi acum afară, în turn, are acest privilegiu. 61 Dar vrei să știi cine sunt cei care au fost scoși din cer și aruncați departe de turn? Doamnă, am spus eu, așa doresc. 62 Ei sunt copiii nelegiuirii, care au crezut doar în ipocrizie, dar nu s-au abătut de la căile lor rele; din această cauză ei nu vor fi mântuiți, pentru că nu sunt de niciun folos la zidire, din cauza păcatelor lor. 63 De aceea, ei sunt îndepărtați și alungați, din cauza mâniei Domnului și pentru că L-au provocat la mânie împotriva lor. 64 Cât despre numărul mare de alte pietre pe care le-ai văzut așezate în jurul turnului, dar nepuse în clădiri; cele care sunt accidentate sunt cei care au cunoscut adevărul, dar nu au perseverat în el și nu s-au alăturat sfinților și, prin urmare, sunt nefolositoare.
Prima carte a păstorului lui Hermas - Viziuni
65 Cei care au crăpături în inimile lor sunt cei care întrețin discordie în inimile lor unii împotriva altora și nu trăiesc în pace; care sunt prietenoși când sunt prezenți cu frații lor, dar de îndată ce se despart unii de alții, răutatea lor încă persistă în inimile lor: acestea sunt crăpăturile care se văd în acele pietre. 66 Cei ciungi și scunzi sunt cei care au crezut cu adevărat, dar sunt totuși în mare măsură plini de răutate: din această cauză sunt ciungi și nu sunt sănătoși. 67 Dar ce sunt pietrele albe și rotunde, doamnă, și care nu sunt potrivite pentru construirea turnului? 68 Ea, răspunzând, mi-a zis: „Până când vei rămâne nebun și fără pricepere, întrebând totul și neînțelegând nimic?” 69 Aceștia sunt cei care au într-adevăr credință, dar au totodată bogățiile acestei lumi prezente. Așadar, atunci când apar necazuri din cauza bogățiilor și a negoțului lor, ei Îl neagă pe Domnul. 70 Eu i-am zis: „Când vor fi ei de folos Domnului?“ „Când vor fi ei de folos Domnului, zice ea, „căci bogățiile lor vor fi nimicite, în care se desfătează, atunci vor fi de folos Domnului pentru zidirea Lui.” 71 Căci, așa cum o piatră rotundă, dacă nu este tăiată și aruncată puțin, masa ei nu poate fi făcută pătrată, tot așa cei bogați în această lume, dacă bogățiile lor nu sunt reduse, nu pot fi făcuți utili Domnului. 72 Învață aceasta din propria ta experiență; când erai bogat, erai nefolositor; dar acum ești folositor și potrivit pentru viața pe care ai întreprins-o; căci și tu ai fost odată una dintre acele pietre. 73 Cât despre restul pietrelor pe care le-ai văzut aruncate departe de turn și alergând pe cale și prăbușindu-se în locuri pustii, acestea sunt cele care au crezut cu adevărat, dar prin îndoiala lor au părăsit calea adevărată, crezând că pot găsi una mai bună. Dar rătăcesc și sunt nenorociți, mergând pe căi pustii. 74 Atunci, pentru acele pietre care au căzut în foc și au fost arse, acestea sunt aceia care s-au îndepărtat pentru totdeauna de Dumnezeul cel Viu; și nici nu le vine vreodată în inimă să se pocăiască, din cauza afecțiunii pe care o poartă față de poftele și ticăloșiile pe care le săvârșesc. 75 Și ce sunt celelalte care au căzut lângă apă și nu s-au putut rostogoli în apă? 76 Acei sunt cei care au auzit cuvântul și au vrut să fie botezați în numele Domnului; dar, considerând marea sfințenie pe care o cere adevărul, s-au retras și au umblat din nou după poftele lor nelegiuite. 77 Astfel a terminat ea explicația turnului. 78 Dar eu, fiind încă insistent, am întrebat-o: „Este îngăduită pocăința pentru toate acele pietre care au fost aruncate astfel și nu au fost potrivite pentru construirea turnului; și își vor găsi ele locul în acest turn?” 79 „Se pot pocăi”, a spus ea, „dar nu pot intra în acest turn; ci vor fi puși într-un rang mult mai jos, și aceasta după ce vor fi fost chinuiți și vor fi împlinit zilele păcatelor lor.” 80 Și din această cauză vor fi ei înlăturați, pentru că au primit cuvântul dreptății; și atunci vor fi înlăturați din necazurile lor, dacă vor avea un simțământ adevărat în inimile lor a ceea ce au făcut greșit. 81 Dar dacă nu vor avea acest simț în inimile lor, nu vor fi mântuiți din cauza împietririi inimilor lor.
82 După ce am terminat de întrebat-o despre toate aceste lucruri, ea mi-a zis: „Vrei să vezi altceva?” Și, dorind să văd, m-am veselit foarte tare. 83 Ea, privind înapoi spre mine și zâmbind puțin, mi-a spus: „Vezi șapte femei în jurul turnului? Doamnă”, am spus eu, „le văd”. 84 Turnul acesta, a răspuns ea, este susținut de ei, după porunca Domnului: ascultă, așadar, efectele lor. 85 Prima dintre ele, care se ține strâns cu mâna ei, se numește Credință, prin ea vor fi mântuiți aleșii. Următoarea, care este încingută și arată bărbătește, se numește Abstinența: ea este fiica Credinței. 86 Oricine o va urma, așadar, va fi fericit în toată viața lui, pentru că se va abține de la toate faptele rele, crezând că, dacă se va abține de la orice poftă, va fi moștenitorul vieții veșnice. Și care sunt, doamnă, am spus eu, celelalte cinci? 87 „Sunt”, a răspuns ea, „fiicele una alteia. Prima dintre ele se numește Simplitate; următoarea Inocență; a treia Modestia; apoi Disciplină; iar ultima dintre toate este Caritatea. Așadar, când vei fi împlinit lucrările mamei lor, vei putea face toate lucrurile.” 88 Doamnă, am spus eu, aș vrea să știu ce virtute anume are fiecare dintre acestea. 89 „Ascultă deci”, a răspuns ea; „au virtuți egale, iar virtuțile lor sunt împletite și se succed una pe alta așa cum s-au născut.” 90 Din Credință izvorăște Abstinența; din Abstinență, Simplitatea; din Simplitate, Inocența; din Inocența, Modestia; din Modestia, Disciplină și Caritate. De aceea, faptele acestora sunt sfinte, caste și drepte. 91 Oricine, deci, le va sluji acestora și se va ține cu tărie de lucrările lor, acela își va avea locuința în turn cu sfinții lui Dumnezeu. 92 Apoi am întrebat-o despre vremuri, dacă sfârșitul era aproape; 93 Dar ea a strigat cu glas tare, zicând: „O, omule nebun! Nu vezi că turnul este încă o clădire? Așadar, când turnul va fi terminat și zidit, va avea un sfârșit; și într-adevăr, va fi curând gata. 94 Dar nu-mi mai pune alte întrebări. Cele spuse pot fi de ajuns ție și tuturor sfinților pentru înviorarea spiritelor voastre. Căci aceste lucruri nu ți-au fost descoperite numai ție, ci ca să le faci cunoscute tuturor. 95 Căci de aceea, o, Hermes, după trei zile trebuie să înțelegi aceste cuvinte pe care încep să ți le spun, ca să le spui în urechile sfinților; pentru ca, după ce le vor fi auzit și le vor fi împlinit, să fie curățiți de fărădelegile lor, și tu împreună cu ei. 96 Ascultați-mă, așadar, fiii mei! V-am crescut în multă simplitate, inocență și modestie pentru dragostea lui Dumnezeu, care s-a revărsat asupra voastră în dreptate, ca să fiți sfințiți și îndreptățiți de orice păcat și răutate; dar nu veți înceta să faceți răul. 97 Acum, de aceea, ascultați-mă și aveți pace unii cu alții, vizitați-vă unii pe alții și primiți-vă unii pe alții și nu vă bucurați doar de creaturile lui Dumnezeu. 98 Dați cu generozitate celor ce au nevoie. Căci unii, prin hrănire prea generoasă, își îmbolnăvesc trupul și își fac rău; în timp ce trupul altora, care nu au hrană, se ofilește, pentru că le lipsește hrana necesară, iar trupurile se mistuie.
Prima carte a păstorului lui Hermas - Viziuni
99 De aceea, această neînfrânare vă este dăunătoare vouă, care aveți și nu împărtășiți cu cei ce duc lipsă. Pregătiți-vă pentru judecata care are să vină asupra voastră. 100 Voi, cei mai eminenți, cercetați-i pe cei flămânzi, cât timp turnul este încă neterminat. Căci atunci când turnul va fi terminat, veți fi dispuși să faceți bine și nu veți găsi loc în el. 101 Luați seama, dar, voi care vă făliți cu bogățiile voastre, ca nu cumva să geamă cei ce sunt în lipsă și să nu se suie suspinul lor la Dumnezeu și să fiți închiși afară cu bunurile voastre, afară din poarta turnului. 102 Iată, vă avertizez acum pe voi, cei care sunteți puși peste biserică și iubiți cele mai înalte scaune, să nu fiți asemenea celor care săvârșesc răutate. 103 Și ei, într-adevăr, își poartă otrava în cutii, dar voi vă conțineți otrava și infecția în inimile voastre și nu le curățați, ci vă amestecați simțurile cu o inimă curată, ca să puteți găsi milă la Marele Rege. 104 Luați seama, copiii mei, ca neînțelegerile voastre să nu vă răpească viața. Cum îi veți învăța pe aleșii lui Dumnezeu, când voi înșivă aveți nevoie de mustrare? De aceea, îndemnați-vă unii pe alții și fiți împăcați între voi, pentru ca eu, stând înaintea tatălui vostru, să pot da socoteală pentru voi Domnului. 105 Și când a terminat de vorbit cu mine, cei șase tineri care construiau au venit și au dus-o la turn; iar alți patru au ocupat scaunul pe care ședea ea și s-au întors și ei la turn. Nu le-am văzut fețele, căci erau cu spatele la mine. 106 În timp ce pleca, am rugat-o să-mi dezvăluie ce se referea la cele trei forme în care mi se apăruse. 107 Dar ea, răspunzând, mi-a zis: „Despre aceste lucruri trebuie să întrebi pe altul, ca să ți se descopere ție.” 108 Acum, fraților, în prima viziune de anul trecut, ea mi-a apărut foarte bătrână și stând pe un scaun. 109 Într-o altă viziune, ea avea într-adevăr o față tânără, dar carnea și părul ei erau îmbătrânite; dar a vorbit cu mine stând în picioare și era mai veselă decât prima dată. 110 În a treia viziune, era în toate privințele mult mai tânără și frumoasă la vedere; doar că avea părul unei persoane în vârstă; totuși, arăta veselă și stătea pe un scaun. 111 De aceea am fost foarte întristat din cauza acestor lucruri, până când am putut înțelege viziunea. 112 De aceea am văzut-o pe aceeași bătrână într-o vedenie de noapte, spunându-mi: „Orice rugăciune are nevoie de umilință. Postește, așadar, și vei învăța de la Domnul ce ceri.” Am postit, așadar, într-o zi. 113 În aceeași noapte, un tânăr mi-a apărut și mi-a spus: „De ce îți dorești atât de des revelații în rugăciunile tale? Ia seama ca, cerând multe lucruri, să nu faci rău trupului. Fie ca aceste revelații să-ți fie de ajuns.” 114 Poți vedea revelații mai notabile decât cele pe care leai primit deja? 115 Am răspuns și i-am zis: „Domnule, nu cer decât un singur lucru, având în vedere cele trei figuri ale bătrânei care mi s-au arătat, pentru ca Revelația să fie completă.” 116 El mi-a răspuns: „Nu ești lipsit de pricepere, ci îndoielile tale te fac lipsit de pricepere, pentru că inima ta nu este îndreptată spre Domnul.” 117 Am răspuns și am zis: „Dar vom învăța aceste lucruri mai atent de la tine.” 118 Ascultați, așadar, spune el, despre cifrele despre care întrebați.
119 Și mai întâi, în prima viziune, ea ți-a apărut sub forma unei bătrâne așezate pe un scaun, pentru că spiritul tău bătrân era slăbit și fără putere, din cauza slăbiciunilor tale și a îndoielii inimii tale. 120 Căci, după cum cei bătrâni nu au nicio nădejde de a se reînnoi și nu așteaptă altceva decât plecarea lor, tot așa și voi, fiind slăbiți din cauza treburilor voastre lumești, v-ați lăsat pradă leneviei și nu v-ați lepădat grija de voi înșivă asupra Domnului; și simțul vostru s-a încurcat și ați îmbătrânit în tristețea voastră. 121 Dar, domnule, aș vrea să știu de ce stătea pe un scaun? 122 El a răspuns: „Pentru că oricine este slab stă pe un scaun din cauza infirmității sale, pentru ca slăbiciunea sa să fie susținută. Iată, așadar, imaginea primei viziuni.” 123 În a doua viziune ai văzut-o stând în picioare, având o față tânără și mai veselă decât cea dintâi; dar carnea și părul ei erau bătrâne. „Ascultați”, a zis el, „și această pildă.” 124 Când cineva îmbătrânește, își pierde din speranță din cauza infirmității și sărăciei sale și nu așteaptă nimic altceva decât ultima zi a vieții sale. 125 Dar deodată i se lasă o moștenire și, aude de ea, se ridică și, fiind vesel, se îmbracă cu puteri noi. Și acum nu mai stă jos, ci stă în picioare și este eliberat de tristețea sa de dinainte; și nu mai stă jos, ci acționează bărbătește. 126 Așadar, tu, auzind Revelația pe care Dumnezeu ți-a revelat-o, pentru că Dumnezeu a avut milă de tine și ți-a înnoit duhul, ai lăsat deoparte slăbiciunile tale și puterea a venit la tine și ai crescut puternic în credință; iar Dumnezeu, văzând puterea ta, s-a bucurat. 127 Din acest motiv v-a arătat el construirea turnului și vă va arăta și alte lucruri, dacă veți avea pace unii cu alții din toată inima. 128 Dar în a treia viziune ai văzut-o și mai tânără, frumoasă și veselă și cu o față senină. 129 Căci, ca și cum ar veni o veste bună la cel întristat, el uită îndată tristețea sa și nu se mai uită la nimic altceva decât la vestea bună pe care a auzit-o; iar în rest este mângâiat și duhul său este înnoit prin bucuria pe care a primit-o: tot așa și voi ați fost înviorați în duhul vostru văzând aceste lucruri bune. 130 Și faptul că ai văzut-o stând pe o bancă, denotă o poziție puternică; pentru că o bancă are patru picioare și stă ferm. Și chiar și lumea însăși este susținută de cele patru elemente. 131 Cei ce se pocăiesc desăvârșit vor fi tineri; iar cei ce se întorc de la păcatele lor din toată inima vor fi întăriți. 132 Și acum că aveți Revelația pe deplin, nu mai cereți să vi se reveleze nimic în plus. 133 Dar dacă ceva va fi descoperit, vi se va face cunoscut. VIZIUNEA 4 1 Am avut o vedenie, fraților, la douăzeci de zile după vedenia anterioară; o înfățișare a necazului care se apropie. Mergeam pe drumul câmpului. 2 De la drumul public până la locul pe unde am mers sunt cam zece stadii; este un drum foarte puțin frecventat. 3 Și în timp ce mergeam singur, L-am implorat pe Domnul să confirme Revelațiile pe care mi le arătase prin sfânta Sa Biserică: 4 Și le-ar da pocăință tuturor slujitorilor Săi care au fost ofensați, pentru ca numele Său cel mare și onorabil să fie
Prima carte a păstorului lui Hermas - Viziuni
glorificat și pentru că m-a considerat vrednic să-I arate minunile Sale și ca să-L cinstesc și să-I mulțumesc. 5 Și iată, un glas mi-a răspuns: „Nu te îndoi, Hermas!” De aceea am început să mă gândesc și să spun în sinea mea: „De ce să mă îndoiesc, fiindcă sunt astfel așezat de Domnul și am văzut lucruri atât de glorioase?” 6 Mă îndreptasem puțin mai departe, fraților, când iată, am văzut o țărână ridicându-se spre cer. Am început să mă întreb: „Vine oare o turmă de vite care ridică atâta țărână?” 7 Era la aproximativ un furlong distanță de mine. Și iată, am văzut praful ridicându-se tot mai mult, încât am început să bănuiesc că era ceva extraordinar în el. 8 Și soarele a strălucit puțin; și iată, am văzut o fiară mare, ca o balenă; și din gura ei ieșeau lăcuste aprinse. Înălțimea fiarei era de aproape o sută de picioare și avea un cap ca un vas mare de lut. 9 Am început să plâng și să mă rog Domnului să mă izbăvească de aceasta. Atunci mi-am adus aminte de cuvântul pe care îl auzisem: „Nu te îndoi, Herma!” 10 De aceea, fraților, punându-mi o credință divină și amintindu-mi cine mă învățase lucruri mari, m-am predat trupește fiarei. 11 Fiara venea în așa fel, încât de parcă ar fi putut devora o cetate dintr-o dată. 12 M-am apropiat de ea, iar fiara și-a întins toată trupul pe pământ și nu a scos nimic altceva decât limba și nici nu s-a mișcat până nu am trecut complet pe lângă ea. 13 Fiara avea pe capul ei patru culori: mai întâi negru, apoi o culoare roșie și sângeroasă, apoi una aurie și apoi una albă. 14 După ce am trecut pe lângă el și am înaintat vreo zece metri, iată că m-a întâmpinat o fecioară, bine împodobită, ca și cum tocmai ar fi ieșit din camera ei de mireasă, toată îmbrăcată în alb, purtând pantofi albi, un văl pe față și acoperită cu păr strălucitor. 15 Acum, din viziunile mele anterioare, am știut că era biserica și, prin urmare, m-am bucurat și mai mult. Ea m-a salutat spunând: „Trăiască, omule!”. I-am răspuns salutului, spunând: „Doamnă, trăiască!”. 16 Ea, răspunzând, mi-a zis: „Nu te-a întâlnit nimic, omule?” Am răspuns: „Doamnă, m-a întâlnit o astfel de fiară, care părea capabilă să devoreze un popor întreg; dar prin puterea lui Dumnezeu și prin mila Lui singulară, am scăpat de ea.” 17 „Ai scăpat bine”, a zis ea, „pentru că ți-ai încredințat toată grija lui Dumnezeu și ți-ai deschis inima către El, crezând că nu poți fi în siguranță decât prin numele Său cel mare și cinstit.” 18 De aceea, Domnul a trimis pe îngerul Său, care este peste fiară, al cărei nume este Hegrin, și i-a astupat gura, ca să nu te devoreze. Ai scăpat de o mare încercare prin credința ta și pentru că nu te-ai îndoit de o fiară atât de cumplită. 19 Du-te, dar, și povestește aleșilor lui Dumnezeu lucrurile mărețe pe care le-a făcut El pentru tine. Și spune-le că această fiară este semnul încercării care are să vină. 20 Dacă, deci, vă veți fi pregătit, veți putea scăpa de ea, dacă inima voastră este curată și fără pată; și dacă veți sluji lui Dumnezeu în tot restul zilelor voastre fără plângere. 21 Încredințați-vă toate grijile Domnului, și El vi le va călăuzi. Credeți în Dumnezeu, voi, cei îndoielnici, căci El
poate face toate lucrurile; El poate atât să-Și întoarcă mânia de la voi, cât și să vă trimită ajutor și siguranță. 22 Vai de cei îndoielnici, de cei ce vor auzi aceste cuvinte și le vor disprețui! Mai bine ar fi fost pentru ei să nu se fi născut. 23 Atunci am întrebat-o despre cele patru culori pe care le avea fiara pe capul ei. Dar ea mi-a răspuns zicând: „Iarăși ești curios pentru că întrebi despre aceste lucruri.” Dar eu iam zis: „Doamnă, arată-mi ce sunt acestea.” 24 Ascultă, a zis ea; Negrul pe care l-ai văzut reprezintă lumea în care locuiești. Culoarea aprinsă și sângeroasă semnifică faptul că această epocă trebuie distrusă prin foc și sânge. 25 Partea de aur sunteți voi, care ați scăpat din ea. Căci, așa cum aurul este încercat prin foc și este folositor, așa sunteți încercați și voi, care locuiți printre oamenii acestei lumi. 26 Așadar, cei care vor răbda până la sfârșit și vor fi încercați prin ele vor fi curățiți. Și așa cum aurul, prin această încercare, este curățit și își pierde zgura, tot așa și voi veți lepăda orice întristare și necaz și veți fi făcuți puri pentru construirea turnului. 27 Dar culoarea albă reprezintă timpul lumii viitoare, în care vor locui aleșii lui Dumnezeu, pentru că aleșii lui Dumnezeu vor fi curați și fără pată până la viața veșnică. 28 De aceea, nu înceta să spui aceste lucruri sfinților. Iată o prevestire a necazului cel mare care are să vină; și, dacă vreți, nu va fi nimic pentru voi. Țineți minte, deci, ce v-am spus. 29 După ce a vorbit astfel, a plecat; dar nu am văzut încotro s-a dus. Dar deodată am auzit un zgomot și m-am întors, temându-mă, căci am crezut că fiara venea spre mine.