Evrei CAPITOLUL 1 1 Dumnezeule, care în vremuri diferite și în feluri diferite a vorbit în trecut părinţilor prin profeţi, 2 Ne-a vorbit în aceste zile din urmă prin Fiul Său, pe care L-a pus moștenitor al tuturor lucrurilor, prin care a făcut și lumile; 3 Care, fiind strălucirea slavei Sale și chipul expres al ființei Sale, și susținând toate lucrurile prin cuvântul puterii Sale, după ce a curățat singur păcatele noastre, a șezut la dreapta Maiestății cele înalte; 4 Fiind făcut cu mult mai bun decât îngerii, căci a căpătat prin moștenire un nume mai bun decât ei. 5 Căci căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu ești Fiul Meu, eu te-am născut astăzi? Și iarăși, Eu îi voi fi Tată și El îmi va fi Fiu? 6 Și iarăși, când îl aduce pe Cel întâi născut în lume, zice: Și toți îngerii lui Dumnezeu să se închine Lui. 7 Și despre îngeri zice: „Cine face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Săi o flacără de foc. 8 Dar Fiului i-a spus: Tronul Tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor; toiagul neprihănirii este toiagul împărăției Tale. 9 Tu ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea; de aceea Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de semenii tăi. 10 Și Tu, Doamne, la început ai pus temelia pământului; iar cerurile sunt lucrările mâinilor tale: 11 Ei vor pieri; dar tu rămâi; și toți vor îmbătrâni ca o haină; 12 Și le vei îndoi ca o haină și se vor schimba; dar tu ești același, și anii tăi nu vor scăpa. 13 Dar căruia dintre îngeri i-a spus el vreodată: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii tăi așternutul picioarelor tale? 14 Nu sunt ei toți duhuri slujitoare, trimise să slujească pentru cei care vor fi moștenitori ai mântuirii? CAPITOLUL 2 1 De aceea ar trebui să dăm cu mai multă atenție lucrurilor pe care le-am auzit, ca nu cumva să le lăsăm să scape. 2 Căci dacă cuvântul rostit de îngeri a fost statornic și orice nelegiuire și neascultare a primit o răsplată dreaptă, de răsplată; 3 Cum vom scăpa, dacă neglijăm mântuirea atât de mare; care la început a început să fie rostit de Domnul și ne-a fost confirmat de cei ce L-au ascultat; 4 Dumnezeu le-a mărturisit, de asemenea, cu semne și minuni, și cu diverse minuni și daruri ale Duhului Sfânt, după voia Lui? 5 Căci n-a supus îngerilor lumea viitoare, despre care vorbim. 6 Dar cineva într-un loc a mărturisit, zicând: Ce este omul, ca să-ţi aduci aminte de el? sau fiul omului, ca să-l vizitezi? 7 L-ai făcut un pic mai jos decât îngerii; l-ai încununat cu slavă și cinste și l-ai pus peste lucrările mâinilor tale;
8 Tu ai supus toate lucrurile sub picioarele Lui. Căci, prin faptul că i-a supus totul, nu a lăsat nimic din ce nu i-a fost supus. Dar acum nu vedem încă toate lucrurile supuse lui. 9 Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut puțin mai jos decât îngerii pentru suferința morții, încununat cu slavă și cinste; ca el, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru fiecare om. 10 Căci Acela, pentru care sunt toate lucrurile și prin care sunt toate lucrurile, aducând mulți fii la slavă, să facă pe căpetenia mântuirii lor desăvârșită prin suferințe. 11 Căci atât cel ce sfințește, cât și cei sfințiți sunt toți dintrunul; de aceea nu-i este rușine să-i numească frați, 12 Spunând: „Voi vesti numele Tău fraților mei, în mijlocul bisericii Îți voi cânta lauda”. 13 Și iarăși, îmi voi pune încrederea în el. Și iarăși: Iată, eu și copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu. 14 Din moment ce copiii sunt părtași cărnii și sângelui, și El însuși a luat parte la aceeași parte; ca prin moarte să-l nimicească pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul; 15 Și izbăvește-i pe cei care, din frica morții, au fost sclavi toată viața. 16 Căci, într-adevăr, El nu a luat asupra lui firea îngerilor; dar a luat asupra lui sămânța lui Avraam. 17 De aceea, în toate lucrurile, trebuia să fie asemănător fraților săi, ca să fie un mare preot milos și credincios în lucrurile legate de Dumnezeu, pentru a face împăcare pentru păcatele poporului. 18 Căci prin faptul că El însuși a suferit fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți. CAPITOLUL 3 1 De aceea, sfinți frați, părtași la chemarea cerească, luați în considerare pe Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus; 2 Care a fost credincios celui ce l-a rânduit, precum și Moise a fost credincios în toată casa lui. 3 Căci omul acesta a fost socotit vrednic de mai multă slavă decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa. 4 Căci fiecare casă este zidită de cineva; dar cel care a zidit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Și Moise a fost cu adevărat credincios în toată casa lui, ca un slujitor, ca o mărturie despre acele lucruri care urmau să fie spuse după; 6 Dar Hristos ca un fiu peste casa lui; a cui casă suntem noi, dacă ținem ferm până la sfârșit încrederea și bucuria speranței. 7 De aceea (cum spune Duhul Sfânt: Astăzi, dacă auziți glasul Lui, 8 Nu vă împietriți inimile, ca în provocarea, în ziua ispitei în pustie; 9 Când părinţii voştri m-au ispitit, m-au încercat şi mi-au văzut lucrările patruzeci de ani. 10 De aceea m-am întristat de generația aceea și am zis: Ei întotdeauna greșesc în inima lor; și nu au cunoscut căile mele. 11 Așa că am jurat în mânia mea că nu vor intra în odihna mea.) 12 Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul dintre voi o inimă rea, de necredință, pentru a se îndepărta de Dumnezeul cel viu.