CAPITOLUL 1
Zabulon, al șaselea fiu al lui Iacov și al Leei. Inventatorul și filantropul. Ce a aflat ca urmare a complotului împotriva lui Iosif.
1 Copia cuvintelor lui Zabulon, pe care le-a poruncit fiilor săi înainte de a muri în al o sută paisprezece an al vieții sale, la doi ani după moartea lui Iosif.
2 Și el le-a zis: Ascultați-mă, fiii lui Zabulon, luați seama la cuvintele tatălui vostru.
3 Eu, Zabulon, m-am născut un dar bun pentru părinții mei.
4 Căci când m-am născut, tatăl meu s-a înmulțit foarte mult, atât în turme, cât și în turme, când avea porția lui cu toiagurile înțepate.
5 Nu sunt conștient că am păcătuit în toate zilele mele, decât prin gând.
6 Nici nu-mi amintesc încă că am făcut vreo nelegiuire, în afară de păcatul neștiinței pe care l-am săvârșit împotriva lui Iosif; căci am făcut legământ cu frații mei să nu spun tatălui meu ce sa făcut.
7 Dar am plâns în ascuns multe zile din pricina lui Iosif, căci mă temeam de frații mei, pentru că toți s-au înțeles că, dacă cineva ar spune secretul, să fie ucis.
8 Dar când au vrut să-l omoare, i-am îndemnat cu lacrimi să nu se facă vinovați de acest păcat.
9 Căci Simeon și Gad au venit împotriva lui Iosif să-l omoare și el le-a zis cu lacrimi: Miluiește-mă, fraților mei, ai milă de măruntaiele tatălui nostru Iacov; nu-ți pune mâinile asupra mea ca să vărs sânge nevinovat, căci am nu a păcătuit împotriva ta.
10 Și dacă într-adevăr am păcătuit, pedepsiți-mă cu pedeapsa, fraților mei, dar nu vă puneți mâna asupra mea, de dragul tatălui nostru Iacov,
11 Și în timp ce rostia aceste cuvinte, plângându-se în timp ce făcea așa, nu am putut să-i suport plânsul și am început să
plâng, și ficatul mi s-a vărsat și toată substanța măruntaielor mele s-a dezlegat.
12 Și am plâns împreună cu Iosif și inima mi-a răsunat și articulațiile trupului mi-au tremurat și nu am putut sta în picioare.
13 Și când Iosif m-a văzut plângând cu el și pe ei venind împotriva lui să-l omoare, a fugit în spatele meu, rugându-i.
14 Între timp, Ruben s-a sculat și a zis: Veniți, fraților mei, să nu-l omorâm, ci să-l aruncăm într-una din aceste gropi uscate, pe care le-au săpat părinții noștri și n-au găsit apă.
15 Pentru aceasta, Domnul a interzis ca în ei să se ridice apă, pentru ca Iosif să fie păstrat.
16 Și au făcut așa, până l-au vândut ismaeliților.
17 Căci în prețul lui nu am avut parte, copiii mei.
18 Dar Simeon și Gad și alți șase dintre frații noștri au luat prețul lui Iosif și și-au cumpărat încălțăminte pentru ei, pentru soțiile și copiii lor, zicând:
19 Nu vom mânca din el, căci este prețul sângelui fratelui nostru, dar cu siguranță îl vom călca în picioare, pentru că el a spus că va fi rege peste noi și, așadar, să vedem ce se va întâmpla cu visele lui.
20 De aceea este scris în scrierea Legii lui Moise că oricine nu va ridica sămânță fratelui său, să-i dezlegați încălțămintea și să-i scuipe în față.
21 Și frații lui Iosif nu au vrut ca fratele lor să trăiască, și Domnul a dezlegat de la ei încălțămintea pe care o purtau împotriva fratelui lor Iosif.
22 Căci, când au intrat în Egipt, au fost dezlegați de slujitorii lui Iosif, în afara porții, și așa s-au închinat lui Iosif după chipul împăratului Faraon.
23 Și nu numai că s-au închinat înaintea Lui, ci au fost și scuipați peste el, căzând îndată înaintea lui, și astfel au fost rușiniți mai înainte. egiptenii.
24 Căci după aceasta, egiptenii au auzit toate relele pe care le făcuseră lui Iosif.
25 Și după ce a fost vândut, frații mei s-au așezat să mănânce și să bea.
26 Dar eu, din mila de Iosif, n-am mâncat, ci am privit groapa, pentru că Iuda se temea ca Simeon, Dan și Gad să nu se grăbească și să-l omoare.
27 Dar când au văzut că nu mănânc, m-au pus să-l păzesc, până a fost vândut ismaeliților.
28 Și când Ruben a venit și a auzit că, pe când era plecat, Iosif fusese vândut, și-a rupt hainele și, plângând, a zis:
29 Cum să mă uit la fața tatălui meu Iacov?
Și a luat banii și a alergat după negustori, dar, negăsindu-i, s-a întors îndurerat.
30 Dar negustorii părăsiseră drumul larg și mărșăluiseră prin troglodiți pe o scurtătură.
31 Dar Ruben s-a întristat și n-a mâncat în ziua aceea.
32 Dan a venit deci la el și a zis: Nu plânge și nu te întrista; căci am găsit ceea ce putem spune tatălui nostru Iacov.
33 Să omorâm un ied din capre și să înmuiem în el haina lui Iosif; și să-l trimitem lui Iacov, zicând: Știi, acesta este haina fiului tău?
34 Și au făcut așa. Căci i-au dezbrăcat pe Iosif haina când îl vindeau și i-au îmbrăcat haina de sclav.
35 Și Simeon a luat haina și n-a vrut să renunțe la ea, căci voia să-l sfâșie cu sabia, fiindcă era mânios că Iosif trăia și că nu-l ucisese.
36 Atunci ne-am sculat cu toții și i-am spus: Dacă nu renunți la haina, vom spune tatălui nostru că tu singur ai făcut acest lucru rău în Israel.
37 Și așa le-a dat și ei au făcut așa cum spusese Dan.
CAPITOLUL 2
El îndeamnă la simpatia umană și la înțelegerea semenilor.
1 Și acum copii, Eu voi să păziți poruncile Domnului și să arătați milă față de aproapele
voștri și să aveți milă față de toți, nu numai față de oameni, ci și față de fiare.
2 Pentru toate acestea, Domnul m-a binecuvântat și, când toți frații mei au fost bolnavi, am scăpat fără boală, pentru că Domnul cunoaște scopurile fiecăruia.
3 Aveți, deci, milă în inimile voastre, copiii mei, pentru că așa cum face omul aproapelui său, așa va face și Domnul cu el.
4 Căci fiii fraților mei erau îmbolnăviți și mureau din pricina lui Iosif, pentru că nu aveau milă în inimile lor; dar fiii mei au fost păstrați fără boală, după cum știți.
5 Când am fost în țara Canaanului, lângă țărmul mării, am făcut o captură de pește pentru tatăl meu Iacov; iar când mulți s-au sufocat în mare, am continuat nevătămat.
6 Am fost primul care a făcut o barcă care să navigheze pe mare, căci Domnul mi-a dat înțelegere și înțelepciune în ea.
7 Am coborât o cârmă în spatele ei și am întins o pânză pe o altă bucată de lemn dreaptă în mijloc.
8 Și am navigat acolo de-a lungul țărmurilor, prinzând pești pentru casa tatălui meu, până am ajuns în Egipt.
9 Și prin compasiune mi-am împărțit captura cu fiecare străin.
10 Iar dacă un om era străin, sau bolnav, sau bătrân, fierbeam peștele și îi îmbrăcam bine și îi ofeream tuturor oamenilor, după cum fiecare avea nevoie, mâhnindu-mă și având milă de ei.
11 De aceea și Domnul m-a săturat cu abundență de pește când am prins pește; căci cel ce se împărtăşeşte cu aproapele său primeşte mult mai mult de la Domnul.
12 Timp de cinci ani, am prins pește și i-am dat fiecărui om pe care l-am văzut și a fost suficient pentru toată casa tatălui meu.
13 Și vara am prins pește, iar iarna am păscut oile cu frații mei.
14 Acum vă voi spune ce am făcut.
15 Am văzut un om în necaz prin goliciune pe timp de iarnă și am avut milă de el și am furat pe ascuns o haină din casa tatălui meu și i-am dat-o celui care era în necaz.
16 Așadar, copiii mei, din ceea ce vă dăruiește Dumnezeu, arătați milă și îndurare fără ezitare față de toți oamenii și dați fiecărui om cu inimă bună.
17 Și dacă nu aveți ce să dați celui ce are nevoie, aveți milă de el în măruntaiele milei.
18 Știu că mâna mea nu a găsit ce să-i dea celui ce avea nevoie, și am mers cu el plângând șapte stadii, și măruntaiele mele au tânjit spre el cu milă.
19 Aveți, așadar, și voi înșivă, copiii mei, milă de fiecare om cu milă, pentru ca și Domnul să aibă milă și milă de voi.
20 Pentru că, de asemenea, în zilele din urmă, Dumnezeu Își va trimite milă pe pământ și oriunde va găsi măruntaiele milei, El locuiește în el.
21 Căci în măsura în care omul are milă de aproapele săi, în aceeași măsură are și Domnul asupra lui.
22 Și când ne-am coborât în Egipt, Iosif nu a purtat rău împotriva noastră.
23 La care luaţi aminte, şi voi, copiii mei, să vă aprobaţi fără răutate şi să vă iubiţi unii pe alţii; și nu dați socoteală, fiecare dintre voi, de rău împotriva fratelui său.
24 Căci aceasta rupe unitatea și desparte toate neamurile și tulbură sufletul și uzește chipul.
25 Observă, așadar, apele și știi când curg împreună, ele mătură de-a lungul pietrelor, copacilor, pământului și a altor lucruri.
26 Dar dacă sunt împărțite în multe pâraie, pământul le înghite și ele dispar.
27 Așa veți fi și voi, dacă veți fi dezbinați. Nu vă împărțiți, așadar, în două capete, pentru că tot ceea ce a făcut Domnul nu are decât un cap și doi umeri, două mâini, două picioare și toate mădularele rămase.
28 Căci am învăţat în scrisul părinţilor mei că veţi fi împărţiţi în Israel, că veţi urma doi împăraţi şi veţi săvârşi orice urâciune.
29 Și vrăjmașii voștri vă vor duce în robie și veți fi rugați rău între neamuri, cu multe slăbiciuni și necazuri.
30 Și după aceste lucruri vă veți aduce aminte de Domnul și vă veți pocăi, iar El se
va îndura de voi, pentru că El este milos și milos.
31 Și El nu socotește răul împotriva fiilor oamenilor, pentru că ei sunt trup și sunt înșelați prin faptele lor rele.
32 Și după aceste lucruri se va răsări pentru voi Domnul Însuși, lumina dreptății, și vă veți întoarce în țara voastră.
33 Și Îl veți vedea în Ierusalim, pentru numele Lui.
34 Și iarăși, prin răutatea faptelor voastre, Îl veți provoca la mânie,
35 Și veți fi lepădați de El până la vremea desăvârșirii.
36 Și acum, copiii mei, nu vă întristați că mor și nu vă lăsați doborâți că mă apropii de sfârșit.
37 Căci Mă voi ridica în mijlocul vostru, ca un conducător în mijlocul fiilor săi; și mă voi bucura în mijlocul seminției mele, toți cei ce vor păzi Legea Domnului și poruncile lui Zabulon, tatăl lor.
38 Dar peste cei nelegiuiți va aduce Domnul foc veșnic și îi va nimici în toate neamurile.
39 Dar acum mă grăbesc spre odihna mea, așa cum au făcut și părinții mei.
40 Dar vă temeți de Domnul Dumnezeul nostru cu toată puterea voastră în toate zilele vieții voastre.
41 Și după ce a spus aceste lucruri, a adormit la o bătrânețe bună.
42 Și fiii lui l-au culcat într-un sicriu de lemn. După aceea, l-au dus şi l-au îngropat la Hebron, împreună cu părinţii săi.