Psalmii lui Solomon INTRODUCERE Această colecție de optsprezece cântece de război este darul unui scriitor semitic antic. Manuscrisul original a dispărut, dar din fericire s-au păstrat traduceri grecești, iar recent a apărut o versiune siriacă a acelorași cântece, care a fost publicată în engleză pentru prima dată în 1909 de Dr. Rendel Harris. Data scrierii poate fi stabilită la mijlocul secolului I î.Hr., deoarece tema acestor cântece este cea a acțiunilor lui Pompei în Palestina și a morții sale în Egipt în 48 î.Hr. Acești psalmi au avut o poziție importantă și au fost răspândiți pe scară largă în Biserica primară. Sunt frecvent menționați în diversele codexuri și istorii din primele secole ale erei creștine. Mai târziu, s-au pierdut din motive inexplicabile; și au fost recuperate pentru uzul nostru abia după trecerea multor secole. Pe lângă valoarea literară a ritmului asemănător trompetei din aceste versete, avem aici un capitol de istorie antică emoționantă, scris de un martor ocular. Pompei vine din Occident. El folosește berbeci împotriva fortificațiilor. Soldații săi profanează altarul. Este ucis în Egipt după o carieră înfricoșătoare. În „drepții” din acești psalmi îi vedem pe farisei; în „păcătoși” îi vedem pe saduchei. Este o epopee a unui mare popor aflat în mijlocul unei mari crize. CAPITOLUL 1 Am strigat către Domnul când eram în necaz, Către Dumnezeu când păcătoșii sunt asaltați. Deodată, alarma războiului s-a auzit în fața mea; Am zis: „El mă va asculta, căci sunt plin de dreptate.” Am crezut în inima mea că sunt plin de dreptate, Pentru că eram înstărit și devenisem bogat în copii. Bogăția lor s-a răspândit pe tot pământul, Și slava lor până la marginile pământului. Ei au fost înălțați până la stele; Au spus că nu vor face niciodată evantai. Dar au devenit insolenti în prosperitatea lor, Și erau fără pricepere, Păcatele lor erau ascunse, Și nici măcar eu nu aveam cunoștință de ele.
Fărădelegile lor au depășit pe cele ale păgânilor dinaintea lor; Au pângărit complet lucrurile sfinte ale Domnului. CAPITOLUL 2 Când păcătosul s-a îngâmfat, cu un berbec a dărâmat ziduri întărite, Și nu l-ai oprit. Neamuri străine s-au urcat pe altarul Tău, Au călcat-o în picioare cu mândrie cu sandalele lor; Pentru că fiii Ierusalimului pângăriseră lucrurile sfinte ale Domnului, Prăpănise cu nelegiuiri jertfele lui Dumnezeu. De aceea a zis El: „Departe-i de Mine!” A fost de nimic înaintea lui Dumnezeu, A fost complet dezonorat; Fiii și fiicele au fost în captivitate cumplită, Pecetluit le era gâtul, însemnat în tărâmul lui printre neamuri. După păcatele lor le-a făcut El, Căci i-a lăsat în mâinile celor ce au fost biruitori. Și-a întors fața ca să nu aibă milă de ei, Tineri și bătrâni și copiii lor împreună; Căci făcuseră rău cu toții, neascultând. Și cerurile s-au mâniat, Și pământul i-a urât; Căci niciun om de pe ea nu făcuse ce făcuseră ei, Și pământul a recunoscut totul Judecățile Tale drepte, Dumnezeule. Ei au pus pe fiii Ierusalimului să fie batjocoriți pentru desfrânatele din el; Fiecare călător a intrat în plină lumină. Și-au bătut joc de fărădelegile lor, așa cum obișnuiau ei înșiși să facă; În plină lumină, și-au dezvăluit nelegiuirile. Și fiicele Ierusalimului s-au pângărit după judecata Ta, Pentru că se pângăriseră prin relații sexuale nefirești. Mă doare măruntaiele și măruntaiele din cauza acestor lucruri. Și totuși Te voi îndreptăți, Dumnezeule, în dreptatea inimii, Căci în judecățile Tale se arată dreptatea Ta, Dumnezeule. Căci Tu le-ai răsplătit păcătoșilor după faptele lor, Da, după păcatele lor, care erau foarte rele. Le-ai descoperit păcatele, ca să se vadă judecata Ta; Ai șters pomenirea lor de pe pământ. Dumnezeu este un judecător drept, Și nu este părtinitor de persoane.
Psalmii lui Solomon
Căci neamurile au batjocorit Ierusalimul, călcându-l în picioare; Frumusețea ei a fost coborâtă de pe tronul gloriei. S-a încins cu sac în loc de haine frumoase, O frânghie îi era legată de cap în loc de coroană. Și-a dat jos diadema glorioasă pe care Dumnezeu i-o pusese, Frumusețea ei a fost aruncată la pământ în dezonoare. Și am văzut și m-am rugat Domnului și am zis: Destul de mult timp, Doamne, a fost mâna Ta grea asupra lui Israel, aducând neamurile asupra lui. Căci s-au distrat fără menajamente, cu mânie și mânie aprigă; Și vor nimici pe deplin, dacă nu-i vei mustra Tu, Doamne, în mânia Ta. Căci n-au făcut-o din râvnă, ci din pofta sufletului, Revărsându-și mânia asupra noastră cu scopul de a o jefui. Nu întârzia, Doamne, să le pedepsești pe capul lor, Să transformi mândria dragonului în rușine. Și n-am așteptat mult până când Dumnezeu mi-a arătat pe cel insolent Ucis pe munții Egiptului, Considerat mai puțin important decât cel mai puțin important, pe uscat și pe mare; Și trupul său, purtat încoace și încolo pe valuri cu multă insolență, Fără nimeni care să-l îngroape, pentru că l-a respins cu rușine. Nu s-a gândit că era om, Și nu a reflectat asupra celui din urmă; El a spus: Voi fi stăpânul pământului și al mării; Și nu a recunoscut că Dumnezeu este cel mare, Puternic în marea Lui putere. El este rege peste ceruri, Și judecă regi și regate. El este Cel ce mă înalță în slavă, Și îi coboară pe cei mândri la pieire veșnică, în rușine, Pentru că nu-L cunoșteau. Și acum, iată, prinți ai pământului, judecata Domnului, Căci El este un Împărat mare și drept, judecând tot ce este sub cer. Binecuvântați pe Dumnezeu, voi care vă temeți de Domnul cu înțelepciune, Căci mila Domnului va fi peste cei ce se tem de El, la judecată; Ca să facă deosebire între cel drept și cel păcătos, Și răsplătește păcătoșilor pe vecie după faptele lor; Și ai milă de cel drept, izbăvindu-l de necazul păcătosului, Și răsplătind păcătosul pentru ceea ce a făcut celui drepț. Căci Domnul este bun cu cei ce-L cheamă cu răbdare, Făcând după mila Sa față de cei pioși ai Săi, Întărindu-i în orice vreme înaintea Lui cu putere. Binecuvântat fie Domnul în veci înaintea robilor Săi. CAPITOLUL 3 De ce dormi, suflete al meu, Și nu-L binecuvântezi pe Domnul?
Cântă un cântec nou, Lui Dumnezeu, care este vrednic de laudă. Cântă și fii treaz înaintea trezirii Lui, Căci bine este un psalm cântat lui Dumnezeu dintr-o inimă veselă. Cel drept își aduce aminte de Domnul în orice vreme, Cu mulțumire și cu declararea dreptății judecăților Domnului. Cel drept nu disprețuiește mustrarea Domnului; Voia Lui este întotdeauna înaintea Domnului. Cel drept se împiedică, dar Îl ține drept pe Domnul: El cade și așteaptă ce-i va face Dumnezeu; El caută de unde va veni eliberarea sa. Răbdarea celor drepți vine de la Dumnezeu, izbăvitorul lor; În casa celui neprihănit nu locuiește păcat peste păcat. Cel drept își cercetează neîncetat casa, Pentru a înlătura complet orice nelegiuire săvârșită de el în greșeală. El face ispășire pentru păcatele neștiinței prin post și chinuirea sufletului său, Și Domnul îl socotește nevinovat pe orice om pios și casa lui. Păcătosul se împiedică și își blestemă viața Ziua în care a fost zămislit și durerile nașterii mamei sale. El adaugă păcate peste păcate cât trăiește; El cade – cu adevărat grea este căderea lui – și nu se mai ridică. Pierzarea păcătosului este pentru totdeauna, Și nu va fi pomenit de el când va fi pedepsit cel drept. Aceasta este partea păcătoșilor pentru totdeauna. Dar cei ce se tem de Domnul vor învia la viața veșnică, Și viața lor va fi în lumina Domnului și nu se va mai sfârși niciodată. CAPITOLUL 4 De ce stai tu, omule profan, în sfatul celor pioși, Fiindcă inima ta este departe de Domnul, Provocându-L cu fărădelegi pe Dumnezeul lui Israel? Extravagant în vorbire, extravagant în aparență, mai presus de toți oamenii, Este cel care este sever în vorbire atunci când îi condamnă pe păcătoși la judecată. Și mâna lui este mai întâi asupra lui, ca și cum ar fi acționat cu zel, Și totuși, el însuși este vinovat în ceea ce privește multe păcate și desfrânare. Ochii Lui sunt peste fiecare femeie fără nicio diferență; Limba lui minte când face un contract cu jurământ. Noaptea și în secret păcătuiește ca și cum ar fi nevăzut, Cu ochii lui vorbește cu fiecare femeie cu legături rele. El intră repede în fiecare casă cu veselie, ca și cum ar fi nevinovat. Dumnezeu să-i îndepărteze pe cei ce trăiesc în ipocrizie în compania celor pioși, Chiar și viața unuia ca acesta, cu stricăciunea cărnii și sărăcia sa.
Psalmii lui Solomon
Dumnezeu să descopere faptele celor ce caută să placă oamenilor, Faptele unuia ca acesta, cu râs și batjocură; Pentru ca cei pioși să socotească dreaptă judecata Dumnezeului lor, Când păcătoșii sunt dați la o parte dinaintea celor drepți, Chiar și cel care vrea să facă pe plac omului și rostește legea cu viclenie. Și ochii lor sunt ațintiți asupra casei oricărui om care este încă în siguranță, Ca să distrugă, asemenea Șarpelui, înțelepciunea... cu cuvintele călcătorilor de lege, Cuvintele lui sunt înșelătoare, ca să-și împlinească pofta rea. El nu încetează niciodată să împrăștie familii ca și cum ar fi orfani, Da, el pustiește o casă din cauza poftelor sale nelegiuite. El înșală cu cuvinte, zicând: „Nu este nimeni care să vadă sau să judece.” El umple o casă cu fărădelegi, Și apoi ochii lui sunt fixați asupra casei următoare, Să o distrugi cu cuvinte care dau aripi dorinței. Totuși, cu toate acestea, sufletul său nu este săturat, ca și Șeolul. Partea lui, Doamne, să fie necinstită înaintea Ta; Să plece gemând și să se întoarcă acasă blestemat. Să-i petrecă viața în chin, în sărăcie și în lipsuri, Doamne; Somnul lui să fie învăluit în dureri și trezirea lui în nedumerire. Să-i fie luat somnul de pe pleoape noaptea; Să greșească rușinos în fiecare lucrare a mâinilor sale. Să se întoarcă acasă cu mâinile goale, Și casa lui să fie lipsită de tot ce și-ar putea potoli pofta. Să-i petrecă bătrânețea în singurătate fără copii, până când va fi îndepărtat prin moarte. Carnea celor care le fac pe plac oamenilor să fie sfâșiată de fiare sălbatice, Și oasele celor fără de lege să zacă necinstite în lumina soarelui. Să le scoată corbii ochii ipocriților. Căci au pustiit multe case de oameni, în rușine, Și i-a risipit în pofta lor; Și nu și-au adus aminte de Dumnezeu, Nici nu s-a temut de Dumnezeu în toate aceste lucruri; Dar ei au provocat mânia lui Dumnezeu și L-au supărat. Fie ca El să-i îndepărteze de pe pământ, Pentru că cu înșelăciune au amăgit sufletele celor fără cusur. Fericiți sunt cei ce se tem de Domnul în neprihănirea lor; Domnul îi va izbăvi de oamenii vicleni și păcătoși, Și izbăvește-ne pe noi de orice pricină de poticnire a celor fără de lege. Dumnezeu să-i nimicească pe cei ce săvârșesc cu obraznicie orice nedreptate, Căci un judecător mare și puternic este Domnul Dumnezeul nostru în dreptate. Mila Ta, Doamne, să fie peste toți cei ce Te iubesc.
CAPITOLUL 5 Doamne Dumnezeule, voi lăuda Numele Tău cu bucurie, În mijlocul celor ce cunosc judecățile Tale drepte. Căci Tu ești bun și îndurător, refugiul săracilor; Când strig către Tine, nu mă ignora în tăcere. Căci nimeni nu ia pradă de la un om puternic; Cine poate, așadar, să ia ceva din ceea ce ai făcut Tu, dacă nu-l dai Tu Însuți? Căci omul și partea lui stă înaintea Ta în balanță; El nu poate adăuga la ceea ce a fost prescris de Tine, spre a lărgi. Doamne, când suntem în necaz Te chemăm în ajutor, Și nu ne întorci cererea, căci Tu ești Dumnezeul nostru. Nu face mâna Ta să fie grea asupra noastră, Ca să nu păcătuim din necesitate. Chiar dacă nu ne vei întoarce, nu vom stăpâni; Dar la Tine vom veni. Căci dacă mi-e foame, către Tine voi striga, Dumnezeule; Și Tu îmi vei da. Păsări și pești Tu hrănești, Căci dai ploaie stepelor ca iarba verde să răsară, Așadar, să pregătim furaje în stepă pentru fiecare ființă vie; Și dacă le este foame, către Tine își ridică fața. Regi, conducători și popoare Tu hrănești, Dumnezeule; Și cine este ajutorul săracilor și nevoiașilor, dacă nu Tu, Doamne? Și Tu vei asculta – căci cine este bun și blând în afară de Tine? – Veselind sufletul celor smeriți, deschizându-Ți mâna cu milă. Bunătatea omului este dăruită cu reticență și ...; Și dacă o repetă fără să murmure, chiar și asta este minunat. Dar darul Tău este mare în bunătate și bogăție, Și cel a cărui nădejde se pune în Tine nu va duce lipsă de daruri. Pe tot pământul este mila Ta, Doamne, în bunătate. Fericit este acela de care Dumnezeu Își amintește, dându-i îndurare ceea ce i se cuvine; Dacă un om are prea multe, păcătuiește. Sunt suficiente mijloacele moderate cu dreptate, Și prin aceasta binecuvântarea Domnului se va înmulți cu dreptate. Cei ce se tem de Domnul se bucură de darurile bune, Și bunătatea Ta este peste Israel în Împărăția Ta. Binecuvântată fie slava Domnului, căci El este Împăratul nostru. CAPITOLUL 6 Fericit este omul a cărui inimă este hotărâtă să cheme Numele Domnului! Când își aduce aminte de Numele Domnului, va fi mântuit. Căile Lui sunt făcute chiar de Domnul,
Psalmii lui Solomon
Și lucrările mâinilor lui sunt păzite de Domnul Dumnezeul său. Sufletul lui nu se va tulbura de ceea ce vede în visele sale rele; Când va trece prin râuri și prin vuietul mărilor, nu se va înspăimânta. Se trezește din somn și binecuvântează Numele Domnului: Când inima lui este împăcată, el cântă în numele Dumnezeului său, Și se roagă Domnului pentru toată casa lui. Și Domnul aude rugăciunea oricui se teme de Dumnezeu, Și Domnul împlinește orice cerere a sufletului care nădăjduiește în El. Binecuvântat este Domnul, care arată îndurare celor ce-L iubesc în sinceritate. CAPITOLUL 7 Nu-Ți face locuința departe de noi, Dumnezeule; Ca nu cumva să ne atace cei ce ne urăsc fără motiv. Căci i-ai lepădat, Dumnezeule; Să nu le calce piciorul în picioare sfânta Ta moștenire. Pedepsește-ne Tu Însuți în bunăvoința Ta; Dar nu ne dați în mâna neamurilor; Căci, dacă trimiți ciumă, Tu Însuși i-ai dat poruncă cu privire la noi; Căci Tu ești milostiv, Și nu te vei mânia până la punctul de a ne mistui. Cât timp numele Tău locuiește în mijlocul nostru, vom găsi milă; Și neamurile nu ne vor birui. Căci Tu ești scutul nostru, Și când Te chemăm, Tu ne asculți; Căci vei avea milă de sămânța lui Israel pe vecie Și nu-i vei respinge: Dar vom fi sub jugul Tău pentru totdeauna, Și sub nuiaua mustrării Tale. Ne vei întări la vremea când ne vei ajuta, Arătând îndurare casei lui Iacov în ziua în care ai făgăduit că le vei ajuta. CAPITOLUL 8 Urechea mea a auzit necaz și vuiet de război, Sunetul unei trâmbițe care anunță măcelul și nenorocirea, Vâjâitul multor oameni ca al unui vânt puternic, Ca o furtună de foc puternic care mătură Neghebul. Și am zis în inima mea: „Cu siguranță Dumnezeu ne judecă; Un sunet pe care îl aud mișcându-se spre Ierusalim, orașul sfânt Mi s-au frânt coapsele de la ce am auzit, mi s-au clătinat genunchii; Inima mi s-a înfricoșat, oasele mi s-au îngrozit ca inul. Am spus: „Își întemeiază căile în dreptate.” M-am gândit la judecățile lui Dumnezeu de la crearea cerului și a pământului; L-am considerat drept pe Dumnezeu în judecățile Sale care au fost din vechime.
Dumnezeu le-a purtat păcatele în plină lumină; Tot pământul a ajuns să cunoască judecățile drepte ale lui Dumnezeu. În locuri ascunse sub pământ, nelegiuirile lor se săvârșeau ca să-L provoace la mânie; Au făcut confuzie, fiul cu mama și tatăl cu fiica; Au comis adulter, fiecare bărbat cu nevasta aproapelui său. Au încheiat legăminte unul cu altul cu jurământ cu privire la aceste lucruri; Au jefuit sanctuarul lui Dumnezeu, ca și cum n-ar fi existat răzbunător. Ei au călcat pe altarul Domnului, venind direct de la tot felul de necurății; Și cu sânge menstrual au pângărit jertfele, ca și cum acestea ar fi fost carne obișnuită. N-au lăsat niciun păcat nesăvârșit, prin care nu i-au întrecut pe păgâni. De aceea, Dumnezeu le-a amestecat un duh de rătăcire; Și le-a dat să bea un pahar de vin nediluat, ca să se îmbete. El a adus pe cel ce este de la marginea pământului, care lovește cu putere; El a decretat război împotriva Ierusalimului și împotriva țării lui. Prinții țării l-au întâmpinat cu bucurie și i-au zis: Binecuvântată fie calea ta! Veniți, intrați în pace. Au făcut drumuri aspre chiar înainte de intrarea lui; Au deschis porțile Ierusalimului, i-au încoronat zidurile. Cum intră un tată în casa fiilor săi, așa a intrat în pace în Ierusalim; Și-a așezat picioarele acolo în mare siguranță. El a cucerit cetățile ei și zidul Ierusalimului; Căci Dumnezeu Însuși l-a călăuzit în siguranță, în timp ce ei rătăceau. A nimicit prinții lor și pe toți cei înțelepți în sfat; El a vărsat sângele locuitorilor Ierusalimului ca apa necurăției. El i-a dus pe fiii și fiicele lor, pe care îi născuseră în necurăție. Au făcut după necurăția lor, așa cum făcuseră părinții lor: Au pângărit Ierusalimul și lucrurile care fuseseră sfințite Numelui lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a arătat drept în judecățile Sale asupra neamurilor pământului; Și slujitorii pioși ai lui Dumnezeu sunt ca niște miei nevinovați în mijlocul lor. Vrednic de laudă este Domnul, care judecă tot pământul în dreptatea Sa. Iată, acum, Dumnezeule, Tu ne-ai arătat judecata Ta în dreptatea Ta; Ochii noștri au văzut judecățile Tale, Dumnezeule. Am îndreptățit Numele Tău, care este cinstit în veci; Căci Tu ești Dumnezeul dreptății, care judeci pe Israel cu mustrare. Îndreaptă, Dumnezeule, mila Ta asupra noastră și ai milă de noi; Adună-i pe cei risipiți ai lui Israel, cu îndurare și bunătate; Căci credincioșia Ta este cu noi,
Psalmii lui Solomon
Și chiar dacă ne-am înțepenit gâtul, totuși Tu ești pedepsitorul nostru; Nu ne trece cu vederea, Dumnezeul nostru, ca să nu ne înghită neamurile, ca și cum n-ar fi nimeni care să ne izbăvească.
Și nu ne vei respinge pe vecie. Ai făcut un legământ cu părinții noștri pentru noi; Și nădăjduim în Tine, când sufletul nostru se întoarce spre Tine. Mila Domnului fie peste casa lui Israel în veci de veci.
Dar Tu ești Dumnezeul nostru de la început, Și în Tine este pusă nădejdea noastră, Doamne; Și nu ne vom depărta de Tine, Căci bune sunt judecățile Tale asupra noastră. A noastră și a copiilor noștri să fie bunăvoința Ta pentru totdeauna; Doamne, Mântuitorul nostru, nu vom mai fi clătinați niciodată. Domnul este vrednic de laudă pentru judecățile Sale, făcute cu gura celor evlavioși ai Săi; Și binecuvântat fie Israel de Domnul în veci.
CAPITOLUL 10
CAPITOLUL 9 Când Israel a fost dus captiv într-o țară străină, Când s-au îndepărtat de Domnul care i-a mântuit, Ei au fost lepădați de moștenirea pe care le-o dăduse Domnul. Printre toate neamurile au fost împrăștiați cei din Israel, după cuvântul lui Dumnezeu, Ca să fii îndreptățit, Dumnezeule, în dreptatea Ta, din pricina fărădelegilor noastre: Căci Tu ești un judecător drept peste toate popoarele pământului. Căci nimeni dintre cei ce săvârșesc nedreptatea nu este ascuns de cunoștința Ta, Și faptele drepte ale celor evlavioși ai Tăi sunt înaintea Ta, Doamne; Unde se poate ascunde, așadar, omul de cunoștința Ta, Dumnezeule? Lucrările noastre sunt supuse propriei noastre alegeri și puteri A face bine sau rău în lucrările mâinilor noastre; Și, în dreptatea Ta, Tu pedepsești pe fiii oamenilor. Cine practică dreptatea își adună viața la Domnul; Și cel ce face nedreptatea își pierde viața spre pieire; Căci judecățile Domnului sunt date cu dreptate fiecărui om și casei lui. Cui ești bun, Dumnezeule, decât celor ce cheamă pe Domnul? El curăță sufletul de păcate atunci când se spovedește, când recunoaște; Căci rușinea este asupra noastră și a voastră pe fețele noastre, din cauza tuturor acestor lucruri. Și cui iartă El păcatele, decât celor ce au păcătuit? Tu binecuvântezi pe cei drepți și nu-i mustri pentru păcatele pe care le-au săvârșit; Și bunătatea Ta este peste cei ce păcătuiesc, când se pocăiesc. Și acum, Tu ești Dumnezeul nostru și noi ești poporul pe care l-ai iubit: Privește și ai milă de tine, Dumnezeul lui Israel, căci suntem ai tăi; Și nu îndepărta mila Ta de la noi, ca să nu ne atace ei. Căci Tu ai ales sămânța lui Avraam dintre toate neamurile, Și ai pus Numele Tău peste noi, Doamne,
Fericit este omul de care Domnul își aduce aminte cu mustrare, Și pe care El îl oprește de la calea răului cu lovituri Ca să fie curățit de păcat, ca acesta să nu se înmulțească. Cel ce își pregătește spatele pentru lovituri va fi curățit, Căci Domnul este bun cu cei ce îndură mustrarea. Căci El îndreptează căile celor drepți, Și nu-i pervertește prin mustrarea Sa. Și mila Domnului este peste cei ce-L iubesc în adevăr, Și Domnul Își aduce aminte cu îndurare de slujitorii Săi. Căci mărturia este în legea legământului veșnic, Mărturia Domnului este despre căile oamenilor în vizita Sa. Drept și bun este Domnul nostru în judecățile Sale pe vecie, Și Israel va lăuda Numele Domnului cu bucurie. Și cei pioși vor mulțumi în adunarea poporului; Și Dumnezeu va avea milă de cei săraci în bucuria lui Israel; Căci Dumnezeu este bun și îndurător în veci, Și adunările lui Israel vor slăvi Numele Domnului. Mântuirea Domnului fie peste casa lui Israel, spre bucurie veșnică! CAPITOLUL 11 Sunați în Sion din trâmbiță ca să chemați sfinții, Faceți să se audă în Ierusalim glasul celui ce aduce vești bune! Căci Dumnezeu a avut milă de Israel, cercetându-l. Stai pe înălțime, Ierusalime, și privește-ți copiii, Din Răsărit și din Apus, adunați de Domnul; Din nord vin în bucuria Dumnezeului lor, Din ostroavele depărtate i-a adunat Dumnezeu. Munții înalți i-a înjosit, prefăcându-i într-o câmpie; Dealurile au fugit la intrarea lor. Pădurea le-a oferit adăpost la trecerea lor; Fiecare pom cu miros plăcut pe care Dumnezeu l-a făcut să răsară pentru ei, Ca Israel să treacă pe lângă el, la venirea slavei Dumnezeului său. Îmbracă-te, Ierusalime, cu veșmintele tale glorioase; Pregătește-ți haina sfântă; Căci Dumnezeu a vorbit de bine lui Israel, în veac și în veac. Domnul să împlinească ce a spus cu privire la Israel și Ierusalim! Domnul să înalțe pe Israel prin Numele Său glorios. Mila Domnului fie peste Israel în veci de veci.
Psalmii lui Solomon
CAPITOLUL 12 Doamne, izbăvește-mi sufletul de omul cel nelegiuit și rău, Din limba cea nelegiuită și calomnioasă, care rostește minciuni și înșelăciune. Cuvintele limbii celui rău sunt întru totul răstălmăcite, Chiar și printre un popor, un foc care le mistuie frumusețea. De aceea, Lui Îi place să umple casele cu o limbă mincinoasă, Să taie pomii bucuriei care aprind pe cei fărădelegi, A implica familii în război prin intermediul buzelor calomnioase. Fie ca Dumnezeu să îndepărteze de cel nevinovat buzele celor călcători de lege, aducându-i în lipsă Și oasele bârfitorilor să fie risipite departe de cei ce se tem de Domnul! În foc arzător să piară limba calomnioasă, departe de cei pioși! Domnul să păzească sufletul liniștit care urăște pe cei nedrepți; Și fie ca Domnul să întărească pe omul care urmărește pacea acasă. Mântuirea Domnului fie peste Israel, robul Său, pe vecie! Și să piară păcătoșii împreună înaintea Domnului; Dar cei evlavioși ai Domnului să moștenească făgăduințele Domnului. CAPITOLUL 13 Dreapta Domnului m-a acoperit; Dreapta Domnului ne-a cruțat. Brațul Domnului ne-a mântuit de sabia care a trecut prin noi, De foamete și de moartea păcătoșilor. Fiare ticăloase au alergat asupra lor: Cu dinții lor își sfâșiau carnea, Și cu molarii lor le-au zdrobit oasele. Dar de toate aceste lucruri Domnul ne-a izbăvit. Cel drept a fost tulburat din cauza greșelilor sale, Ca să nu fie luat împreună cu păcătoșii; Căci cumplită este prăbușirea păcătosului; Dar niciunul din toate acestea nu se atinge de cel drept. Căci nu este la fel mustrarea celor drepți pentru păcatele săvârșite în neștiință, Și prăbușirea păcătoșilor. Cel drept este pedepsit în secret, Ca să nu se bucure păcătosul de cel drept. Căci El pedepsește pe cel drept ca pe un fiu iubit. Și pedeapsa lui este ca pedeapsa unui întâi născut. Căci Domnul îi cruță pe cei evlavioși ai Săi, Și le șterge nelegiuirile prin mustrarea Sa. Căci viața celor drepți este veșnică; Dar păcătoșii vor fi luați în pieire, Și nu se va mai găsi pomenirea lor. Dar mila Domnului este peste cei pioși, Și mila Lui peste cei ce se tem de El. CAPITOLUL 14 Credincios este Domnul față de cei ce-L iubesc în adevăr,
Celor ce îndură mustrarea Lui, Pentru cei ce umblă în dreptatea poruncilor Sale, În legea pe care ne-a dat-o El ca să trăim. Cei evlavioși ai Domnului vor trăi prin ea pe vecie; Paradisul Domnului, pomii vieții, sunt cei pioși ai Săi. Plantația lor are rădăcini pentru totdeauna; Nu vor fi smulși în toate zilele cerului: Căci partea și moștenirea lui Dumnezeu este Israel. Dar nu tot așa sunt păcătoșii și călcătorii de lege, Care iubesc scurta zi petrecută în tovărășia păcatului lor; Plăcerea lor este în putrefacția trecătoare, Și nu-L amintesc pe Dumnezeu. Căci căile oamenilor sunt cunoscute înaintea Lui în orice vreme, Și El cunoaște secretele inimii înainte ca ele să se împlinească. De aceea, moștenirea lor este Șeolul, întunericul și nimicirea Și nu vor fi găsiți în ziua când cei drepți vor căpăta îndurare; Dar cei evlavioși ai Domnului vor moșteni viața în bucurie. CAPITOLUL 15 Când eram în necaz, am chemat Numele Domnului, Am nădăjduit în ajutorul Dumnezeului lui Iacov și am fost mântuit; Căci Tu ești nădejdea și refugiul săracilor, Dumnezeule. Căci cine, Dumnezeule, este puternic dacă nu Te laudă în adevăr? Și unde este omul puternic decât în a mulțumi Numelui Tău? Un psalm nou, cu cântec în bucurie a inimii, Rodul buzelor cu instrumentul bine acordat al limbii, Cele dintâi roade ale buzelor unei inimi pioase și drepte-Cel ce oferă aceste lucruri nu va fi niciodată clătinat de rău; Flacăra focului și mânia împotriva celor nedrepți nu-L vor atinge, Când iese din fața Domnului împotriva păcătoșilor, Ca să distrugă toată averea păcătoșilor, Căci semnul lui Dumnezeu este peste cei drepți, ca să fie mântuiți. Foametea, sabia și ciuma vor fi departe de cei drepți, Căci vor fugi de cei pioși ca niște oameni urmăriți în război; Dar ei vor urmări pe păcătoși și îi vor ajunge, Și cei ce săvârșesc fărădelegi nu vor scăpa de judecata lui Dumnezeu; Ca de dușmani experimentați în război, vor fi prinși, Căci semnul distrugerii este pe fruntea lor. Iar moștenirea păcătoșilor este nimicirea și întunericul, Și nelegiuirile lor îi vor urmări până în Locuința Morților. Moștenirea lor nu va fi găsită printre copiii lor, Căci păcatele vor pusti casele păcătoșilor. Și păcătoșii vor pieri pe vecie în ziua judecății Domnului, Când Dumnezeu cercetează pământul cu judecata Sa. Dar cei ce se tem de Domnul vor găsi îndurare în el, Și vor trăi prin îndurarea Dumnezeului lor; Dar păcătoșii vor pieri pe vecie.
Psalmii lui Solomon
CAPITOLUL 16 Când sufletul meu dormea departe de Domnul, aproape că alunecasem în groapă, Când eram departe de Dumnezeu, sufletul meu era aproape vărsat spre moarte, Am fost aproape de porțile Locuinței Morților cu păcătosul, Când sufletul meu s-a depărtat de Domnul Dumnezeul lui Israel... Nu m-ar fi ajutat Domnul cu mila Lui veșnică? M-a înțepat, așa cum este înțepat un cal, ca să-I pot sluji, Mântuitorul și ajutorul meu m-a mântuit în orice vreme. Îți voi mulțumi, Dumnezeule, căci m-ai ajutat să am mântuire; Și nu m-ai pus printre păcătoși, spre pierzarea mea. Nu îndepărta mila Ta de la mine, Dumnezeule, Nici pomenirea Ta din inima mea până când voi muri. Stăpânește-mă, Doamne, ferindu-mă de păcatul cel rău, Și de orice femeie rea care îi face pe cei simpli să se poticnească. Și nu mă lăsa să mă amăgească frumusețea unei femei fărădelegi, Nici cineva care este supus unui păcat fără folos. Întărește lucrările mâinilor mele înaintea Ta, Și păzește-mi pașii în amintirea Ta. Păzește-mi limba și buzele cu cuvinte adevărului; Departe de mine mânia și mânia nejustificată. Murmurele și nerăbdarea în suferință, îndepărtează-le de mine Când, dacă păcătuiesc, Tu mă pedepsești ca să mă pot întoarce la Tine. Ci cu bunăvoință și veselie susține sufletul meu; Când îmi vei întări sufletul, ceea ce mi-a fost dat îmi va fi de ajuns. Căci dacă Tu nu dai putere, Cine poate îndura pedeapsa cu sărăcie? Când un om este mustrat prin corupția sa, Încercarea ta asupra lui este în trupul lui și în necazul sărăciei. Dacă cel drept va răbda în toate aceste încercări, va primi milă de la Domnul. CAPITOLUL 17 Doamne, Tu ești Împăratul nostru în veci de veci, Căci în Tine, Dumnezeule, se laudă sufletul nostru. Cât de lungi sunt zilele vieții omului pe pământ? Cum sunt zilele lui, așa este nădejdea pusă în el. Dar noi nădăjduim în Dumnezeu, izbăvitorul nostru; Căci puterea Dumnezeului nostru este veșnică, îndurânduse de îndurare, Și împărăția Dumnezeului nostru este veșnică peste neamuri, la judecată. Tu, Doamne, l-ai ales pe David să fie împărat peste Israel, Și i-ai jurat, în ceea ce privește seminția lui, că niciodată nu va cădea împărăția lui înaintea Ta. Dar, pentru păcatele noastre, păcătoșii s-au ridicat împotriva noastră;
Ne-au atacat și ne-au alungat; Ceea ce nu le-ai promis, ne-au luat cu violență. Ei nu au slăvit în niciun fel numele Tău onorabil; Au pus o monarhie lumească în locul a ceea ce era excelența lor; Au pustiit tronul lui David cu o aroganță tumultoasă. Dar Tu, Dumnezeule, i-ai doborât și le-ai îndepărtat sămânța din pământ, Prin aceea că s-a ridicat împotriva lor un om străin de rasa noastră. După păcatele lor i-ai răsplătit, Dumnezeule; Așa că li s-a întâmplat după faptele lor. Dumnezeu nu le-a arătat nicio milă; El le-a căutat sămânța și n-a lăsat pe niciunul dintre ei să scape liber. Credincios este Domnul în toate judecățile Sale Pe care El le face pe pământ. Cel nelegiuit a pustiit țara noastră, așa că nimeni nu a locuit-o, I-au nimicit pe tineri și bătrâni, precum și pe copiii lor. În aprinderea mâniei Sale, El i-a trimis până la apus, Și i-a expus fără cruțare pe conducătorii țării batjocurii. Fiind un străin, inamicul a acționat cu mândrie, Și inima lui era străină de Dumnezeul nostru. Și tot ce a făcut în Ierusalim, Precum și neamurile din cetăți, zeilor lor. Și copiii legământului, în mijlocul popoarelor amestecate, i-au întrecut în răutate. Nu era printre ei niciunul care să fi lucrat îndurare și adevăr în mijlocul Ierusalimului. Cei care iubeau sinagogile celor pioși au fugit de ele, Ca vrăbiile care zboară din cuibul lor. Au rătăcit prin pustietate ca să le fie scăpate viețile de rău, Și prețuit în ochii celor ce locuiau în străinătate era oricine scăpa cu viață din calea lor. Pe tot pământul au fost împrăștiați de oameni fără de lege. Căci cerurile au oprit ploaia să cadă pe pământ, Izvoarele care țâșneau peren din adâncuri, care coborau din munți semeți, s-au oprit. Căci nu era nimeni printre ei care să înfăptuiască dreptatea și judecata; De la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei, toți erau păcătoși; Regele a fost un călcător de lege, judecătorul neascultător, iar poporul păcătos. Iată, Doamne, și ridică-le pe Împăratul lor, Fiul lui David, La vremea în care vezi, Dumnezeule, ca El să domnească peste Israel, robul Tău. Și încinge-l cu putere, ca să zdrobească conducătorii nedrepți, Și ca să curețe Ierusalimul de neamurile care îl calcă în picioare până la nimicire. Cu înțelepciune și dreptate va izgoni pe păcătoși din moștenire, El va nimici mândria păcătosului ca pe un vas de olar. Cu un toiag de fier va sfărâma în bucăți toată averea lor, El va nimici neamurile fără de Dumnezeu cu cuvântul gurii Sale; La mustrarea Lui, neamurile vor fugi dinaintea Lui, Și El va mustra pe păcătoși pentru gândurile inimii lor.
Psalmii lui Solomon
El va aduna un popor sfânt, pe care îl va călăuzi în dreptate, Și el va judeca semințiile popoarelor pe care le-a sfințit Domnul Dumnezeul său. Și nu va mai îngădui ca nedreptatea să locuiască în mijlocul lor, Niciun om care cunoaște răutatea nu va locui printre ei, Căci El îi va cunoaște că toți sunt fii ai Dumnezeului lor. Și îi va împărți în țară după semințiile lor, Și nici străin, nici străin nu va mai locui la ei. El va judeca popoare și neamuri cu înțelepciunea dreptății Sale. (Selah) Și neamurile păgâne îi vor sluji sub jugul său; Și va slăvi pe Domnul într-un loc vizibil din tot pământul; El va curăți Ierusalimul și îl va sfinți ca odinioară. Așa că vor veni neamuri de la marginile pământului ca să vadă slava Lui, Aducându-i drept daruri pe fiii ei care leșinaseră. Și să vadă slava Domnului, cu care Dumnezeu a glorificat-o. Și el va fi un rege drept, învățat de Dumnezeu, peste ei, Și nu va fi nedreptate în zilele lui, în mijlocul lor, Căci toți vor fi sfinți, iar împăratul lor va fi unsul Domnului. Căci nu-și va pune încrederea în cal, călăreț și arc, Nici nu va îngrămădi aur și argint pentru război, Nici nu va strânge încredere din partea unei mulțimi în ziua bătăliei. Domnul Însuși este Împăratul Lui, nădejdea Celui puternic prin nădejdea Sa în Dumnezeu. Toate neamurile se vor teme de el, Căci el va lovi pământul cu cuvântul gurii Sale pentru totdeauna. El va binecuvânta poporul Domnului cu înțelepciune și bucurie, Și el însuși va fi curat de păcat, ca să poată cârmui un popor mare. El va mustra pe conducători și va înlătura pe păcătoși prin puterea cuvântului Său; Și, încrezându-se în Dumnezeul său, nu se va poticni în toate zilele sale; Căci Dumnezeu îl va face puternic prin Duhul Său cel Sfânt, Și înțelept prin duhul priceperii, cu tărie și dreptate. Și binecuvântarea Domnului va fi cu el; va fi puternic și nu se va poticni; Nădejdea lui va fi în Domnul: cine va putea atunci să-L biruiască? El va fi puternic în lucrările sale și tare în frica de Dumnezeu, El va păstori turma Domnului cu credincioșie și dreptate, și nu va lăsa pe nimeni dintre ei să se poticnească în turma lor. El îi va călăuzi pe toți în mod drept, Și nu va fi mândrie printre ei, astfel încât vreunul dintre ei să fie asuprit. Aceasta va fi măreția regelui lui Israel, pe care Dumnezeu îl cunoaște; El îl va ridica peste casa lui Israel ca să-l pedepsească.
Cuvintele Lui vor fi mai rafinate decât aurul cel mai scump, cel mai ales; În adunări va judeca popoarele, semințiile celor sfințiți. Cuvintele Lui vor fi ca cuvintele sfinților în mijlocul popoarelor sfințite. Fericiți vor fi cei ce vor fi în acele zile, Prin aceea că vor vedea norocul lui Israel pe care Dumnezeu îl va aduce la îndeplinire prin adunarea semințiilor. Fie ca Domnul să grăbească mila Sa asupra lui Israel! Fie ca El să ne izbăvească de necurăția dușmanilor nesfinți! Domnul Însuși este Împăratul nostru în veci de veci. CAPITOLUL 18 Doamne, mila Ta este peste lucrările mâinilor Tale în veac; Bunătatea Ta este peste Israel cu un dar bogat. Ochii Tăi privesc asupra lor și niciunul dintre ei nu duce lipsă; Urechile Tale ascultă rugăciunea plină de nădejde a săracului. Judecățile Tale sunt executate pe tot pământul cu îndurare; Și dragostea Ta este spre sămânța lui Avraam, spre copiii lui Israel. Pedeapsa Ta este asupra noastră ca asupra unui întâi născut, unic-născut Fiu, Ca să întorci sufletul ascultător de la nebunia săvârșită în ignoranță. Fie ca Dumnezeu să curețe Israelul înaintea zilei îndurării și binecuvântării, Împotriva zilei alese când Fericiți vor fi cei ce vor fi în acele zile, El aduce înapoi pe unsul Său. Căci vor vedea bunătatea Domnului, pe care o va face El pentru generația viitoare, Sub nuiaua mustrării unsului Domnului, în frica Dumnezeului său, În duhul înțelepciunii, dreptății și tăriei; Ca să îndrume pe fiecare om în faptele dreptății, prin frica de Dumnezeu, Ca să le întărească pe toate înaintea Domnului, O generație bună, care trăiește în frică de Dumnezeu în zilele îndurării. Sela. Mare și glorios este Dumnezeul nostru, care locuiește în locurile preaînalte. El este Cel ce a așezat luminile cerului în cursurile lor, ca să hotărască anotimpurile an de an, Și nu s-au abătut de la calea pe care le-a rânduit-o El. În frica lui Dumnezeu, ei își urmează calea în fiecare zi, Din ziua în care Dumnezeu i-a creat și pentru totdeauna. Și nu au greșit din ziua în care El i-a creat. Din generațiile vechi nu s-au abătut de la calea lor, Dacă nu cumva Dumnezeu le-a poruncit așa prin porunca slujitorilor Săi.