CLUJ CALLING PROJECT

BIANCA BRISAN | VLAD CAPUSAN | ANDREI CIURDARESCU | SABINA DRAGOMIR | ELENA I L A S H | F LO R I N M A R I N | A L E X A N D R A M U R E S A N

con il patrocinio di under the patronage of

ALEXANDRA SABINA MURESAN DRAGOMIR BIANCA FLORIN VLAD BRISAN MARIN CAPUSAN ANDREI ELENA CIURDARESCU ILASH

in collaborazione con: in collaboration with:

CLUJ CA L L I N G PROJECT BIANCA BRISAN | VLAD CAPUSAN | ANDREI CIURDARESCU | SABINA DRAGOMIR | ELENA ILASH | FLORIN MARIN | ALEXANDRA MURESAN

February 7, 2015 – March 15, 2015 IAGA-International Art Gallery Angels

Curated by Ilaria Bignotti and Walter Bonomi

2

3

ALEXANDRA SABINA MURESAN DRAGOMIR BIANCA FLORIN VLAD BRISAN MARIN CAPUSAN ANDREI ELENA CIURDARESCU ILASH 4

Cluj Calling Project di Walter Bonomi

Cluj Calling Project by Walter Bonomi

Lei mi chiede “Come saranno i tuoi bambini?”

“Grassi, finchè avranno sangue mi dimenticheranno”.

She asked me, “How will your children be?”

“Fat, as long as they will have blood, they will forget me”

Considera questo, le dico, nudo bruciando freneticamente di amore osseo. Così, tra una deriva e una non voluta (voluta) oasi, non c’era nessun fazzoletto a salutare, solo i suoi polsi freddi a ricordare l’addio.

Consider this, I tell her, naked burning frantically of osseous love. So, between a drift and unwanted (wanted) oasis, there was no greeting handkerchief, just her cold wrists to remember the farewell.

Prendi il curaro e datti una calmata, mi dice.

Take curare and calm down, she tells me.

Interzona.

Tutto il nostro desiderio di correggere gli errori, non è vero, nessuna correzione. Torna a casa Lazzaro, paga l’Uomo e torna alla tua casa. Perché dovremmo avere ancora voglia di vedere la tua carne a prestito?

Interzone (between zones).

Our entire desire of correcting errors, it’s untrue, no correction. Return home Lazarus, pay the Man and go back to your home. Why should we still want to see your flesh to borrow?

Lei ancora si prova a dire:

She still tries to say:

Mi hai messa a mani nude, che cercano uno spazio verde acido, lo hai visto il mio corpo nudo uscire da gabbie impraticabili, lo hai visto fuggire da cani rabbiosi prima che tu facessi un gesto, hai visto che stavo solo fingendo per la tua attenzione. Ora parlami, dimmi dove con strappi e assenze ti vuoi svelare? Mi hai promesso il capogiro, volevo la vertigine.

You’ve put me in my bare hands, that are seeking an acid green space, you have seen my naked body breaking out of impracticable cages, you saw it trying to escape from rabid dogs before you could react, you saw that I was just pretending for your attention. Now talk to me, tell me where with tears and flesh wounds will you reveal yourself?

You promised me dizziness, I wanted the vertigo.

5

Interzona due: Donna.

Scoprirai che i tuoi atti mi possono proteggere? Le conto una per una le mattonelle bianche che mi circondano, la chiamano cura. Disinfetto, curo, pulisco, mi chino alla presenza e non faccio domande. Ti cerco, mi rinnego, e ti trovo, svelato dove tu non avresti mai creduto possibile. I veli mi avvolgono,non cerco il tuo sorriso, heartbreak motel di brevi momenti bagnati, scarpe scomode. Dove l’acqua non riesce a nascondere, il desiderio che ho sempre provato.

Il mio corpo, voluttà che tu cerchi, non trova il viso, le tue mani non mi raggiungono, ma presto saró in altri occhi.

Interzone (between zones) two: Woman.

Will you find that your actions can protect me? I count one by one the white tiles that surround me, they call it cure. I disinfect, I care, I clean, I lean to the presence and I do not ask questions. I’m looking for you, I’m denying you, and I’m finding you, awoken (unveiled) where you would never have thought possible. The veils envelop me, I do not seek your smile, heartbreak motel for brief wet moments, uncomfortable shoes. Where water cannot hide (conceal), the desire that I always yearned for. My body, voluptuousness that you seek, didn’t find your face, your hands do not reach me, but soon I will be in the other eyes.

L’ algebra del Bisogno.

Ti accolgo in fragilità, sono le mie mani che lavorano a lungo a ricostruire i momenti di disappunto. Ogni ritratto è la visione di un altrove, autentico nel momento in cui ho cercato di ricordare.

Faccio così per non compromettermi, pensavo di potermi avere, leggerezze stanche della gravità, chiedimi ancora cosa ne penso, l’aridità delle parole in incontri così possibili e mai realizzati. Ripiego le labbra e le faccio tornare al colore che conoscevi, le tue donne le ho prese, e ora ti fissano immobili, io sono in loro.

Tutto è lasciato sospeso, non c’è niente di calmo qui, ti ho ancorato al mio respiro, so che la tua tregua è voglia di sanguinare.

The Algebra of Lust.

I welcome you in fragility, there are my hands that are working long time to reconstruct the moments of disappointment. Each portrait is the vision of somewhere else, authentic when I tried to remember. I do so to not compromise myself, I thought I could have, lightness tired of gravity, ask me again what I think, the dryness of the words in meetings so possible and never realized.

I hold my lips and I return them to the color that you knew, I caught your women, and now they are staring at you motionless, I am in them. Everything is left suspended, nothing is calm here, I have anchored you to my breath, I know that your respite is the desire to bleed.

6

Qui è Altrove.

Una geografia aerea, che attraversa e permea lo spazio visivo. Oltre la fissità, la ricerca del segno.

Così come ogni intreccio può portare comunicazione e disordine, percorsi urbani in segmenti spezzati, geometrie variabili aeree, dove le voci si perdono.

Here is Elsewhere.

A geographical area that crosses and penetrates the visual space. Besides fixity, research of the sign. As every plot can bring communication and disorder, urban routes in broken segments, variable aerial geometry, where the voices are lost.

Lo spazio ricostruito in derive magnetiche a piu voci, trova forma spingendo lo sguardo alla ricerca di punti fissi, dove la mia mano è perfettamente intrecciabile con la geometria a prima vista casuale di comunicazione urbana, di ogni essere umano.

The space reconstructed in magnetic drifts to more voices, finds form by pushing the look towards the research of fixed points, where my hand is perfectly intertwined with the geometry at first glance random urban communication, of every human being.

Scarto rigetto riduco il peso cresce la spazzatura il rifiuto.

Ci sono angusti spazi d’aria nel dover fare, quanto è il peso da sostenere sulle spalle, se solo ci fermiamo a guardare gli intimi spazi?

Il luogo dove posano i nostri passi, a proteggere o ricordare, a tracciare gli spazi quotidiani che devono nel loro essere frontiera riportare al fuoco del tuo momento.

Ci sono rottami ardenti, che schiacciano lo spazio non luogo, ancora cammino e cerco il limite dove l’aria è sempre più rara per respirare.

Abbassando lo sguardo, pioggia tagliente dura, ci sono Veneri di bellezza Solitaria scorticata, e tu altrove.

Attendo di perdermi nella tua luminosità.

The dirty rejection reduces the weight grows trash denial.

There are narrow air gaps in which you have to do with, what is the weight to be supported on the shoulders, if we only stop to watch the intimate spaces?

The place in which our steps are resting, to protect or to remember, to trace the daily spaces that need to be in their essence the border of restauration of the fire of your moment. There are burning scraps, that crash the space non the place, I’m still walking and searching for the limit where the air is increasingly rare to breathe.

Looking down, sharp pouring rain, there are Venuses of skinned solitary beauty, and you elsewhere. I look forward to getting lost in your brightness.

7

Damnatio materiae di Ilaria Bignotti

Damnatio materiae by Ilaria Bignotti

1. Se la forma scompare la sua radice è eterna-Mario Merz Ogni opera pittorica e ogni scultura scelta per Cluj Calling Project, rivela, e protegge, il coraggio dell’essere artista oggi. Dell’affermare, a tutti i costi, la propria visione del mondo. Del credere ancora nell’opera come messaggio dato al mondo, nel mondo generato e in esso ritornante, come una eco forte, invadente, puntuale.

In una stretta, viscerale relazione con la vita, nella vita.

1. If the form vanishes its root is eternal-Mario Merz Every work of painting and sculpture of Cluj Calling Project, reveals, and protects, the courage of being an artist today.

The courage to suggest, at all costs, the worldview, of still believe in the work as message given to the world, in the world generated and therein returning, as a strong echo, invasive, punctual. In a close, visceral relationship with life, in life.

Per farlo, diversamente, ciascuno degli artisti selezionati si è giocato carne e sangue del suo operare: ha messo a dura prova la materia stessa di cui sono fatti i suoi lavori. Ne ha invocato la dannazione, per rivendicarne il potere salvifico.

Quotidiano e universale.

Quando si pensava a un titolo da dare a questa mostra, era emerso, forte, quello di Damnatio materiae.

Ma di fronte all’ampliarsi del progetto espositivo, e al suo diventare itinerante – la mostra infatti si sposterà in Italia – si è voluto giustamente insistere sulla specificità di queste ricerche, del loro appartenere a uno spazio-tempo con specifiche caratteristiche, tradizioni e linguaggi.

To do so, otherwise, each of the selected artists has played flesh and blood of his work: he put a strain on the materials of which his works are made. It invoked the damnation, to claim its saving power.

Daily and universal.

When we were thinking about the title for this exhibition, it had emerged, strong, that of Damnatio materiae.

But in front of the widening of the exhibition project, and of its becoming travelling – the exhibition will move to Italy – it is wanted rightly insist on the specificity of this researches, of their belonging to a space-time with specific characteristics, traditions and languages.

Il principio d’individuazione tra noi e il mondo ogni volta impone dei limiti: le opere di Cluj Calling Project, nel rimarcare il limite invitano al suo superamento, a entrare nella loro materia in trasformazione.

Un invito tangibile, un abbraccio energetico, una stretta

The principle of individuation between us and the world every time imposes limits: the works of Cluj Calling Project, in highlighting the limit invite to overcoming it, to get into their matter in transformation.

An invitation tangible, an energetic embrace, a strong and

8

Damnatio materiae de Ilaria Bignotti 1. Dacă forma dispare, rădăcina sa este eternă-Mario Merz Fiecare lucrare de pictură şi sculptură aleasă pentru Cluj Calling Project, dezvăluie, şi protejează, curajul de a fi artist în prezent. De a afirma cu orice preț propria viziune asupra lumii. De a crede încă în operă, ca formă de a transmite un mesaj lumii, generat lumii şi reintors, ca un ecou puternic, intruziv, punctual. Într-o relație strânsă, viscerală cu viața, în viață.

Pentru a crea artă într-un mod diferit, fiecare dintre artiştii selecționați au pus totul în operele lor: au pus la grea încercare însăşi materia din care sunt făcute operele.

Au invocat condamnarea, pentru a revendica puterea salvatoare. Cotidianul şi universalul.

Când s-a căutat un titlu pentru această expoziție, a apărut, puternic, Damnatio materiae.Dar pe lângă caracterul amplu şi itinerant al proiectului expozițional –expoziția realmente se va deplasa în Italia- s-a dorit pe bună dreptate, să se insiste pe specificitatea acestor cercetări artistice, asupra apartenenței lor unui anumit spatiu şi timp cu caracteristici specifice, tradiții şi limbaje artistice.

Principiul individualității dintre noi şi lume impune de fiecare dată limite: operele prezentate în cadrul Cluj Calling Project, invită întocmai prin evidențierea limitelor la depăşirea acestora, şi la pătrunderea în materia aflată în continuă transformare. O invitație tangibilă, o îmbrățişare 9

forte e salda: come la vita.

La risposta non può essere indifferenza, nè accondiscendenza tiepida. Ma reazione emozionale: tra materia e memoria.

firm handshake: how life.

The answer cannot be indifferent, nor acquiescence tepid.

But emotional reaction: between materials and memory.

Materia: nella sua etimologia, contiene i concetti di misura e madre; del fare con le mani, del costruire, del dare forma al pensiero. All’anima.

Memoria: nella sua etimologia, contiene le azioni del pensare, del ricordare, e anche del desiderare, dell’aver cura. Se si ha cura di qualcosa, si desidera che diventi cosa o azione da ricordare, monumento del proprio tempo e spazio. Nella dannazione della materia s’incontrano il respiro della memoria, l’aspirazione all’eterno.

Material: in its etymology, contains the concepts of measurement and mother; of doing with your hands, of building, of shaping the thought and the soul.

Memory: in its etymology, it contains the actions of thinking, remembering, and also of desiring, of caring.

If you care about something, you want that this thing become to remember, a monument of your own time and space.

In the damnation of materials, the breath of memory, meets the eternal aspiration.

2. Vedere oltre l’apparenza-Sabina Dragomir La bellezza è pericolosa.

Il corpo tradisce i pensieri.

L’identità si cela dietro la pelle dell’apparire.

Tutto il lavoro di Sabina Dragomir si sviluppa attorno al processo di liberazione dell’opera – e del sè – dall’apparenza ingannevole.

Un lavoro lento, attento, capace di non cedere alle lusinghe della bella pittura.

Un dipingere conoscitivo, una sperimentazione costante, alla ricerca del farsi dell’anima nelle spire della corporeità.

Per questo l’artista ha saputo liberarsi dai rifugi di vesti e veli, capaci di sedurre il limite del corpo; ha voluto risalire la fluida vetta delle convenzioni, sfaldando con una

2. See beyond appearance-Sabina Dragomir Beauty is dangerous.

The body betrays the thoughts.

The identity is hidden behind the skin of appearance. All the works by Sabina Dragomir has developed around the process of liberation of the work - and of herself - from appearance misleading.

It is a slow work, careful, able to not give in to the lure of the beautiful painting.

It is a painting of knowledge, a constant experimentation, in search of the soul caught in the clutches of corporeality.

For this, the artist has been able to break free from the refuges of robes and veils, able to seduce the limit of the body; she wanted to climb the smooth top of the

10

energică, o închidere puternică şi fermă: precum viața.

Răspunsul nu poate fi indiferența, şi nici aceptarea nepăsătoare. Ci reacția emoțională: între materie şi memorie.

Materia: din puncte de vedere etimologic, cuprinde conceptele de măsurare și mamă; de a crea cu mâinile, de a construi, de a da formă gândului. Sufletului.

Memoria: din punct de vedere etimologic, cuprinde acțiunile de gândire, de amintire, şi de asemenea dorința de a ingriji.

Când îți pasă de ceva, îți doreşti ca acel lucru să rămână în amintire, să devină un monument al propriului tău timp şi spațiu. În procesul de condamnare a materiei, se întâlnesc răsuflul memoriei şi aspirația înspre etern.

2. Privind dincolo de aparențe- Sabina Dragomir Frumusețea este periculoasă.

Corpul trădează gândurile.

Identitatea se ascunde în spatele aspectului exterior.

Toate lucrările Sabinei Dragomir se dezvoltă în jurul procesului de eliberare a operei –şi al sinelui- din aparența înşelătoare.

O muncă lentă, atentă, capabilă de a nu ceda ispitei frumosului.

O pictură cognitivă, o experimentare constantă, o căutare a construcției sufletului prins în spiralele corporeității.

De aceea, artista a reușit să se elibereze din refugiul robelor și al voalurilor, capabile să seducă limita corpului; a dorit să depăşească convențiile, inundând printr-o pictură 11

pittura liquida corpi immersi in placente azzurre e verdi; oggi, approda al bianco e nero, ai grigi sfumati e sospesi.

Rifiuto ultimo della seduzione della mimesis, abbandono coraggioso alla possibile incertezza dell’immagine in tensione.

E sono ombre.

Ombre fatte dai soggetti dipinti, ombre fatte da noi che entriamo nelle opere, ombre su ombre a dire il nostro non vedere, il nostro perderci nelle cose vane, il nostro dover ritrovarci proprio lì: dove la pittura di Sabina Dragomir pare disciogliersi, consegnandoci il compito di mostrarci.

Narciso allo specchio non si innamora di sè, ma della propria immagine riflessa. In essa cerca rifugio, e trova la morte.

conventions, till breaking up, with a liquid paint, bodies immersed in placentas blue and green; today, she arrives at the black and white, at the gray shaded and suspended.

It is the last refusal of the seduction of mimesis, the brave abandonment of the possible uncertainty of the image in tension.

And they are shadows made by the subjects painted, shadows made by us that we enter in the works, shadows of shadows to say our blindness, our losing ourselves in the vain things, our having to find ourselves right there: where painting of Sabina Dragomir apparently dissolves, giving us the task to show us.

Narciso at the mirror falls in love not with himself, but with his own reflection. In it he seeks refuge, and finds death.

3. Rinascere in una nuova forma di coscienza-Bianca Brisan Tentare. Tentare ancora. Premere. Spingere.

Il problema è ancora quello della soglia. Della membrana, spessa o sottile, che l’artista sa di dover superare, lacerare, strappare. Dolcemente.

Tutta la ricerca di Bianca Brisan si combatte sul limite di un grembo che non vuole lasciarci. Piccole ossessioni contornano i confini della sua sfida alle convenzioni della pittura: il chiaroscuro, la tensione alla perfetta riproduzione delle forze in gioco, l’accurata, e mai soddisfatta, resa dei particolari anatomici, tesi nel tentativo di supeare lo spazio liminale della visione.

Di fronte alle opere di Bianca il desiderio è di tendere una mano, di lacerare il confine, di superare quel velo che si

3. The rebirth into a new quality of consciousness-Bianca Brisan Try Out. Try again. Press. Push.

The problem is still that of the threshold. Of the membrane, thick or thin, that the artist knows she must overcome, tear, rip. Gently.

The research by Bianca Brisan is fought on the edge of a womb that does not want to to leave us. Small obsessions surround the boundaries of his challenge to the conventions of painting: the chiaroscuro, the tension towards the perfect reproduction of the forces in play, the accurate, and never satisfied, rendering anatomical details, in an attempt to overcome the liminal space of vision.

In front of the works by Bianca the desire is to reach out,

12

fluidă, corpuri scufundate în placente albastre şi verzi; în prezent, aprofundează albul şi negrul, griuri umbrite şi întrerupte. Ultimul refuz al seducției de tip mimesis, o abandonare curajoasă a posibilei incertitudini a unei imagini tensionate. Şi sunt umbre. Umbre lăsate de subiecții pictați, umbre lăsate de noi, cei care pătrundem în opere, umbre ale umbrelor ce reprezintă orbirea noastră, pierderea noastră în lucruri deşarte, nevoia noastră de a ne regăsi întocmai acolo: unde pictura Sabinei Dragomir pare că se dizolvă, dându-ne sarcina de a ne afişa.

Narcis în fața oglinzii nu se îndrăgosteşte de el, ci de propria reflexie.

Caută refugiu în ea, dar găseşte moartea.

3. Renaştere într-o nouă formă de conştiință- Bianca Brişan Încearcă. Încearcă din nou. Apasă. Împinge.

Problema este, totuşi, pragul. Pelicula, groasă sau subțire, artista ştie că trebuie să treacă dincolo de ea, să o distrugă, să o rupă. Cu blândețe. Întreaga cercetare a Biancăi Brişan, se concentrează pe lupta contra pântecului, pântec care nu doreşte să se retragă.

Mici obsesii limitează granițele şi provoacă convenționalul în pictură: clar-obscurul, tensiunea reproducerii cu exactitate a forțelor aflate în joc, şi acuratețea, abundând în detalii anatomice, într-o încercare de a depăşi spațiul liminal de vizibilitate. În fața operelor Biancăi, dorința este de a ajunge să se rupă 13

intromette tra me e l’altro.

Chi è dipinto, chi è reale? Chi è costretto, chi è libero? Il gioco delle parti ci consegna la responsabilità. Ora siamo noi a tentare. Tentare ancora. Premere. Spingere.

Dalla soglia dell’opera, l’altro ci guarda senza dir nulla, e grida dal silenzio dei colori saggiamente diluiti, finemente tesi in una grande lezione di una pittura che sta crescendo.

Con la grazia forte di una giovane artista donna.

to tear the border, to overcome the veil that intrudes between me and the other. Who is painted, who’s real?

Who are forced, who is free? The party game gives us the responsibility. Now we have to try. Try yet. Press. Push.

From the threshold of the work, the other looks at us without saying anything, and shouts from the silence of the colors wisely diluted, in a great lesson of a painting that is growing. With the grace of a strong young woman artist.

4. E ogni cosa diventa possibile-Alexandra Muresan Il percorso espositivo offre scorci di dialogo inatteso eppure antico, come antichi i linguaggi e le tradizioni dai quali gli artisti selezionati sono consapevoli di partire, per dimenticarli a memoria.

Dimenticare significa essere consapevoli di ciò che vi era prima: e desiderare che vi sia qualcos’altro, di nuovo, da ricordare nuovamente.

La tradizione è il messaggio della storia al quale dobbiamo saper rispondere: il presente come continuo, faticoso, meravigliato riscatto del passato.

Così, gli sfaldamenti dei volti e dei corpi abilmente dipinti da Dragomir e Brisan s’infrangono sulle scultura di Alexandra Muresan. Approdi dello sguardo, le sue opere ci chiedono una lunga sosta che, visuale, si fa cognitiva. Le radici filosofiche della formazione di Muresan si rivelano nelle maglie fluide e nei movimenti congelati delle sue plastiche elaborazioni: lo spettacolare farsi e disfarsi dei pensieri si concretizza nella materia suadente e diafana del vetro, in un andirivieni di domande e risposte, certezze e speranze

4. And everything becomes possible-Alexandra Muresan The exhibition offers glimpses of dialogue unexpected yet ancient, as ancient languages and traditions from which the selected artists are aware of starting to forget them by heart.

To forget means being aware of what was before: and to wish that there is something else, again, to remember again.

Tradition is the message of the story to which we must be able to answer: the present as continuous, tiring, amazed redemption of the past. Thus, the dissolving of the faces and bodies skillfully painted by Dragomir and Brisan crash on sculpture by Alexandra Muresan. Landing place of the viewer, her works ask us a long pause that, from visual, become cognitive. The philosophical roots of the formation of Muresan are revealed in the fluid weaves and frozen movements of her plastics processing: the spectacular creation and dissolution of thoughts is realized in the mellow and diaphanous matter of the glass, in a back and forth of questions and answers, certainties and hopes that

14

frontiera, de a depăși vălul care se interpune între eu și celălalt. Cine este pictat, cine este real? Cine este forțat, cine este liber? Jocul părților ne responsabilizează. Acum este rândul nostru să căutăm. Caută din nou. Apasă. Împinge.

Din pragul operei, celălalt ne priveşte fără să spună nimic, strigând din tăcerea culorilor înțelept diluate, fin întinse, într-o lecție de pictură aflată în continuă creştere. Totul datorită harului puternic a unei tinere artiste.

4. Şi totul devine posibil-Alexandra Mureşan Expoziția oferă frânturi de dialog neaşteptat şi antic, precum limbile şi tradițiile străvechi, de la care artiştii selecționați pornesc în mod conştient, pentru a le uita în final.

A uita înseamnă a fi conştienți de ceea ce a fost înainte: şi să ne dorim să existe ceva, din nou, care să ne reamintească.

Tradiția este mesajul istoriei, căruia trebuie să ştim cum să îi răspundem: ca prezent continuu, intens, precum o răscumpărare a trecutului.

Astfel, dizolvarea corpurilor şi a fețelor, abil pictate de către Dragomir şi Brişan, alunecă printre sculpturile Alexandrei Mureşan. Puncte care atrag privirea, operele sale cer ochilor noştrii o lungă pauză, care din vizuală, devine cognitivă. Rădăcinile filosofice ale formării Alexandrei Mureşan sunt revelate prin țesături fluide şi prin mișcările înghețate ale elaborărilor sale plastice: spectacolul creării şi dizolvării gândurilor se concretizează prin materia convingătoare şi diafană a sticlei, printr-un dute-vino de întrebări şi răspunsuri, certitudini şi speranțe pe care le 15

che con lo sguardo inseguiamo.

Quale la materia del tempo che scorre?

Dove si sciolgono i nodi del dire, le colate del fare quotidiano, fluenti e inarrestabili come i minuti, le ore, i giorni che le accolgono?

In una terra dove la tradizione è fondamento di una meditazione costante sul contemporaneo, in una osmosi aperta e incandescente, i vetri di Muresan raccontano di questo cruciale assunto della cultura rumena, in un dialogo ininterrotto tra la realizzazione fisica e completa dell’oggetto, e la vibrante trasformazione, in perenne azione, del pensiero.

we are chasing with our gaze.

Which is the material of time passing?

Where dissolve the nodes of saying, of everyday working, flowing and unstoppable as the minutes, the hours, the days in which they operate?

In a land where tradition is the foundation of a constant meditation on the contemporary, in an open and glowing osmosis, the works by glass by Muresan tell of this crucial assumption of Romanian culture, in an uninterrupted dialogue between the physical and complete realization of the object, and the vibrant transformation, in constant action, of thought.

5. La mia fede nell’arte: un caleidoscopico esperimentoElena Ilash Se la materia è metamorfosi, la memoria muta con essa e l’artista deve farsene carico. Il lavoro di Elena Ilash, scultrice, in questo senso è esemplare di una ricerca coraggiosa e irriverente.

Nel mito, alla figura di Giano si ascriveva la capacità di avere due volti, quattro occhi: due tesi al futuro, due fissi sul passato. Egli salutava lo scorrere delle stagioni, il confine tra il freddo e il caldo, tra i tempi del seminare e quelli del raccogliere. La scultura di Ilas è Giano bifronte dell’arte plastica: ha scavato con profonda consapevolezza nelle origini del linguaggio, con una peculiare attenzione nei confronti del ritratto femminile.

Ha scavato nella fiaba, ha scavato nella tradizione. E ha osato dannarle, con un desiderio infuocato di evadere la

5. My faith in art is a kaleidoscopic experiment-Elena Ilash

16

If the matter is metamorphosis, the memory changes with it and the artist must take responsibility. The work of Elena Ilash, sculptress, in this sense, is exemplary of a research brave and irreverent.

In the myth, to the figure of Janus is ascribed the ability to have two faces, four eyes: two theses to the future, two fixed on the past. He greeted the passing of the seasons, the boundary between the cold and the heat, between the time of sowing and those of the collecting. The sculpture of Ilas is Janus-faced: she has excavated with deep awareness in the origins of language, with a particular focus on the female portrait.

He dug in the fairy tale, excavated in the tradition. And she dared to damn them, with a burning desire to escape the

urmărim cu privirea.

Care este materia timpului care se scurge?

Unde sfârşesc cuvintele rostite, piese turnate zi de zi,fluente şi de neoprit precum minutele,orele, zilele? Cum funcționează? Într-o țară unde tradiția este fundamentul unei meditații constante asupra contemporaneității, într-o osmoză deschisă şi incandescentă, lucrările în sticlă ale Alexandrei Mureşan redau această ipoteză crucială a culturii româneşti, într-un dialog neîntrerupt dintre realizarea fizică şi completă a obiectului, şi transformarea vibrantă, într-o acțiune constantă a gândului.

5. Credința mea în artă: un experiment caleidoscopic–Elena Ilash Dacă materia este metamorfoză, memoria se schimbă odată cu aceasta, iar artista trebuie să ştie să interpreteze şi să redea în contemporaneitate această transformare.

Activitatea Elenei Ilash, sculptoriță, demonstrează în acest sens o cercetare curajoasă şi ireverențioasă. În mitologie, figurii lui Giano îi este atribuită capacitatea de a avea două chipuri, patru ochi: două îndreptate înspre viitor, şi două fixate înspre trecut. El saluta trecerea anotimpurilor, granița dintre frig și căldură, dintre momentul semănatului și cel al culesului. Sculptura Elenei Ilash reprezintă un Giano bifrontal al artelor plastice: aceasta a aprofundat cu conştiinciozitate originile limbajului, punând accent special pe portretul feminin, printr-o adâncă cercetare artistică a basmelor şi a tradițiilor. A îndrăznit să condamne, 17

convenzione.

Così, i volti delle sue eroine hanno la malizia dei metalli incandescenti, gli sguardi incauti della sfida al fuoco della materia; una sfida incontenibile che dal viso scende giù sino al piedestallo, in una graffiante remise en question della separazione tra opera e base, tra inizio e fine della visione. Siamo in grado di reggere il loro sguardo?

conventions.

Thus, the faces of his heroines have the malice of the molten metal, the looks of the unwary challenge of matter; an overwhelming challenge that comes down from her face up to the pedestal, in a scathing remise en question of separation between the work and the base, between the start and end of the vision. We are able to hold their gaze?

6. La pittura come archivio personale-Andrei Ciurdarescu Raccogliere, riconoscere, archiviare, salvare attraverso la pratica della pittura: rimettere al mondo il mondo, diceva Alighiero Boetti. Rimetterlo al mondo attraverso il dipingere, nel tentativo impossibile di farlo proprio. Un gesto d’amore che in Andrei Ciurdarescu si traduce in una attività febbrile, veloce, densa di gesti, di azioni, di rilevamenti, di scoperte.

Dello stupore di cui è fatta la vita. Così l’artista rincorre i viaggi, gli incontri e gli abbandoni nella stazione di Atocha della capitale spagnola; segue le piste della storia che si sono arenate sulle strade di Lecce, ricreandone mappe e griglie di senso, in un andirivieni di neri opachi, bianchi stinti, gradazioni di terre e di fumi; dipinge con la terra, con il carbone, con le materie di cui è fatta la vita, scalando con la pittura i Monti Sibillini. Oggi sbircia i giardini romani, le piante cariche di foglie, i torpori delle statue antiche che diventano muschio, le iconoclastie moderne, le ferite della grande scultura. Viola la materia del tempo passato, violenta la materia dei tempi presenti. Ingordo delle cose del mondo, le rimette al mondo salvandole dall’oblio del correre vano degli uomini.

6. The painting as personal database-Andrei Ciurdarescu Collect, identify, store, save through the practice of painting: to put back to the world the world, said Alighiero Boetti.

Put it back to the world through the painting in an attempt impossible to do it.

A gesture of love that for Andrei Ciurdarescu is a painting hectic, fast, full of gestures, actions, surveys, discoveries, activities. Made of the wonder of life. So the artist runs after travel, meetings and abandons in the Atocha station in the Spanish capital; he follows the tracks of history that have stalled on the streets of Lecce, recreating maps and grids of sense, in a bustle of opaque blacks, faded whites, shades of earth and smoke; he paints with the earth, with coal, with the materials of whom is made of life, climbing with painting the Sibillini Mountains. Today peeks Roman gardens, plants laden with leaves, the torpor of the ancient statues that become moss, the modern iconoclastie, the wounds of the great sculpture. He violates the matter of the past, the matter of the present day. Greedy of the things of the world, he puts them back in the world, saving them from oblivion of the frivolous run of men.

18

din dorința de a evada din convențional. Astfel, fețele eroinelor sale au malițiozitatea metalelor incandescente; privirile imprudente care sfidează focul materiei. O sfidare lipsită de orice control care porneşte dinspre chip înspre piedestal, într-o nimicitoare remise en question a separării dintre operă şi baza acesteia, dintre începutul şi sfârşitul viziunii. Suntem în măsură să susţinem privirea lor?

6. Pictura ca şi arhivă personală-Andrei Ciurdărescu Colectare, identificare, arhivare, salvare prin practica picturii: redă lumii lumea, spunea Alighiero Boetti. Redă-l lumii prin pictură, într-o încercare imposibilă de a o face.

Un gest de iubire care, în Andrei Ciurdărescu, se traduce printr-o activitate febrilă, rapidă, bogată în gesturi, acţiuni, anchete, descoperiri.

Uimirea cu care este creată viaţa.

Astfel artistul, retrăieşte călătorii, întâlniri şi abandonuri în staţia Atocha din capitala spaniolă; prelevă bucăţi de istorie înglobate în străzile oraşului Lecce, reconstruind grile şi hărţi, într-o agitație de negru tern, alb stins, nuanțe de fum şi de pământ.

Pictează cu pământ, cărbune, însăşi cu materialele din care este creată viață, escaladând prin pictură, munţii Sibillini. În prezent urmăreşte grădini romane, arbuşti încărcaţi de frunze, amorţeala statuilor antice încărcate de muşchi, un iconoclasm modern, răni ale marilor sculpturi. Încalcă materia trecutului, şi foloseşte materia timpului prezent. Devorator al lucrurilor lumii, prin operele sale, Andrei, le reînvie şi le redă lumii salvându-le de la uitare.

19

7. Formare forme-Florin Marin Se Ciurdarescu archivia immagini del mondo reale, tangibile, vissuto e vivo, Florin costruisce una propria mitologia: scava nella colossale fucina della storia degli uomini, dove i fatti lasciano il posto alle tradizioni, e dove le forme resistono all’usura dei giorni, come antiche leggende tramandate di bocca in bocca.

Le sculture di Marin si tramandano di materia in materia, forti della loro origine condivisa, archivio visuale di un sapere lontano, persistente.

L’artista interroga i materiali, vi legge il loro esser narratori in potenza, e traduce in forme i messaggi nascosti.

Ora è la volta di un albero carico di doni, altrove di oggetti appartenuti ai nostri padri: forgiati nei bronzi e nel ferro, raccontano di un divenire cauto della storia, impigliata tra i rami di una tradizione che sull’oggi si affaccia, in compagnia della madre memoria.

7. Forming form-Florin Marin If Ciurdarescu stores images of the real world, tangible, lived and live, Florin builds its own mythology: he digs into colossal forge of human history, where the facts give way to the traditions, and where the forms resists wear of the days, as ancient legends handed down from mouth to mouth.

The sculptures of Marin are handed down from material to material, strong in their shared origin, visual archive of away, persistent knowledge.

The artist asks the materials, he reads their ability to be storytellers in power, and he translates in forms the hidden messages. Now it is the turn of a tree laden with gifts, elsewhere of objects that belonged to our fathers: forged in bronze and iron, they tell the story of a becoming cautious, entangled in the branches of a tradition that looks out on today, in the company of the mother memory.

8. Il principio della fine, fino al principio-Vlad Capusan Cumuli di materie infette, tossiche, minacciose; un interno scrostato; odore di muffa, il ticchettio dell’acqua che gocciola dal vecchio lavabo. Un grido, uno squarcio nel cielo: il disastro dell’uomo contemporaneo fischia e si dibatte come un aereo fuori rotta.

Animali e uomini appaiono tra le macerie. La memoria è distrutta, abbiamo dimenticato anche l’ultima nostra verità.

L’apparenza lacerata in una visione senza storia.

Da qui ha inizio lo scalare nella pittura di Vlad Capusan; arte e vita unite nel coraggioso atto dell’uomo che vuole

8. The beginning of the end, to the beginning-Vlad Capusan Piles of infected materials, toxic, threatening; a scraped ambient; musty smell, the ticking of the water that drips from the old sink.

A cry, a gash in the sky: the disaster of modern man whistles and writhes like a plane off course.

Animals and men appear in the rubble. The memory is destroyed, we have forgotten the last our truth.

The appearance torn in a vision without history.

From here begins the climb in the painting of Vlad Capusan; art and life together in the courageous act of the man who

20

7. Formând forme- Florin Marin Dacă Ciurdărescu arhiva imagini ale lumii reale, tangibile, văzute şi trăite, Florin în schimb, îşi construieşte propria mitologie: sapă în colosala istorie a omenirii, acolo unde faptele au lăsat loc tradiţiilor, si unde formele au rezistat uzurii zilelor, precum în legendele antice transmise prin viu grai.

Sculpturile lui Marin se transmit din materie în materie, puternice în originea lor comună, reprezentând o arhivă vizuală a unei cunoaşteri străvechi şi persistente.

Artistul interoghează materialele, citeşte mesajul naratorilor, iar pe urmă ne traduce în forme şi mesaje ascunse. Acum este momentul unui copac încărcat cu daruri, alteori al unor obiecte care au aparţinut străbunilor noştri precum bronzul şi fierul forjat. Obiectele ilustrează creşterea precaută a istoriei, o istorie prinsă în ramurile unei tradiții care priveşte înspre prezent, datorită memoriei.

8. Principiul sfârşitului, începutul - Vlad Căpuşa Acumulări de materie contaminată, toxică, periculoasă; o descuamare internă; miros de mucegai, sunetul apei ce se scurge într-o chiuvetă veche.

Un strigăt, o despicătură pe cer: dezastrul omului contemporan fâsâie şi se zbate precum un avion defect.

Animale şi oameni apar printre dărâmături. Memoria este distrusă, am pierdut şi ultima fărâmă de adevăr.

O aparență sfâşietoare dintr-o viziune fără istoric. De aici începe Vlad Căpuşan escaldarea în pictură; arta şi viața unite într-un act de curaj, al omului ce doreşte să ajungă 21

arrivare in alto, alla cima; e per farlo s’addentra nel profondo, nelle viscere del proprio vulcano di pensieri e visioni. Più sale e raggiunge vette, Vlad, che è nella vita scalatore affermato e noto nel suo Paese, più sa scendere nei meandri della propria paura. E noi con lui, affascinati e incauti di fronte alle visioni infuocate, ad alta temperatura, dell’ultimo artista che Cluj Calling Project propone. In un pecorso dove la storia pare sul punto di esser riscritta, con la veemenza di un pennello, la rabbia di uno scalpello, l’improvviso colare, l’esausto apparire.

La materia è dannata nel suo arduo trascrivere la memoria delle cose dimentiche del mondo.

All’artista il compito di insegnarci a voler guardare, voler essere, voler resistere.

22

wants to get to the top; and to do it enters deep into the bowels of own volcano of thoughts and visions.

More he rises and reaches heights, climber known in his country, more he knows down in the depths of his own fear.

And we with him, fascinated and careless in front of the fiery visions, at high temperature, of the last artist who Cluj Calling Project proposes. In a path where history seems on the point of be rewritten, with the vehemence of a brush, the anger of a scalpel, the sudden denial, the exhausted appearance.

The materials are damned, in their arduous transcription of the memory of things oblivious of the world.

The artist has the task of teaching us to want to see, to want to be, to want to resist.

în înalt, pe culmi; iar pentru a reuşi, sapă în adâncimea propriului vulcan de gânduri şi viziuni. Cu cât urcă şi ajunge înspre înălțimi, Vlad, care este un alpinist afirmat şi recunoscut în țara lui, cu atât se adânceşte în meandrele propriei frici. La fel şi noi, fascinați şi nepăsători în fața viziunilor arzătoare, alături de ultimul dintre artiştii pe care Cluj Calling Project îi propune. Pe o nouă traiectorie, unde istoria este pe punctul de a fi rescrisă, cu vehemența unei pensule, cu furia unei dalte, scurgerea bruscă şi aspectul epuizant al imaginii.

Materia este condamnată să transcrie cu ardoare în memorie lucrurile uitate de lume.

Artistului îi revine sarcina de a ne învăța să vrem să privim, să vrem să fim, să vrem să rezistăm.

23

26

Born in 1992 in Cluj-Napoca, where she lives and works, is achieving the Diploma in Painting at the University of Art and Design in Cluj-Napoca.

The research for Bianca Brisan is developed around the concept of tension and trauma, defined as forces that force the man into behaviors imposed from the outside, of whom is necessary, through the practice of painting, being free. The cycles of works punctually analyze this tension, in the first instance by choosing a livid painting, by the dark colors, where the faces seem to stretch and deform oneself, through the matter.

In the last phase of research the artist is still working on the concept of the womb, studying her positions in wet and enveloping tissues, and let emerging the shapes of hands, feet, body parts that seek a way out, changing the original image.

A painful birth but possible, that becomes a metaphor of the soul and of the body liberated from the conventions, in the trauma of a new oneself reveal.

BIANCA BRISAN

Nata nel 1992 a Cluj-Napoca, dove vive e lavora, sta conseguendo il Diploma di Pittura all’Università di Arte e Design di Cluj-Napoca.

La ricerca di Bianca Brisan si sviluppa attorno al concetto di tensione e trauma, intese come forze che costringono l’individuo in comportamenti imposti dall’esterno, dei quali è necessario, attraverso la pratica del dipingere, liberarsi. I cicli di opere analizzano puntualmente questa tensione, scegliendo in prima istanza una pittura livida, dalle tinte fosche, dove i volti paiono tendersi e deformarsi in grida soffiocate che si sciolgono nella materia. L’ultima fase della ricerca vede l’artista lavorare sul concetto di grembo, studiando le proprie posizioni in tessuti bagnati e avvolgenti, e facendo emergere le forme di mani, piedi, parti di corpo che cercano una via di fuga, modificando l’immagine originaria.

Una nascita dolorosa ma possibile, che diventa metafora dell’anima e dell corpo liberati dalle convenzioni, nel trauma di un nuovo manifestarsi.

Născută în anul 1992 în Cluj Napoca, unde trăieşte şi lucrează, studiază Pictura la Universitatea de Artă şi Design Cluj Napoca.

Cecetarea artistică a Biancăi Brişan în mare parte s-a dezvoltat în jurul conceptului de tensiune şi traumă, înțelese precum o forță care constrânge comportamentul ființei umane, față de care este necesar, prin pictură, să se elibereze. Seria de opere analizează îndeosebi această tensiune, prin alegerea unui tablou livid, sumbru, în care fețele par să se întindă şi să se deformeze prin strigăte sufocante, dizolvându-se în pete şi cheaguri de materie. În ultima fază a cercetării, artista merge pe conceptul de uter, analizând propriile poziții învăluită în țesuturi umede, fiind vizibilă încercarea de eliberare prin urmele mâinilor, picioarelor şi a altor părți ale corpului, modificând astfel imaginea originară. O naştere dureroasă însă posibilă, devenind astfel o metaforă a eliberării din conventional a spiritului şi corpului, prin trauma unei noi manifestări.

BIANCA BRISAN

28

< Tranzitia I,

2014, oil on canvas, 40x50 cm

Tranzitia III, 2014, oil on canvas, 60x70 cm

>

29

30

< Tranzitia IV,

2014, oil on canvas, 70x85 cm

Tranzitia II, 2014, oil on canvas, 50x50 cm

>

31

32

< Iconul si Trauma II, (detail)

2014, oil on canvas, 80x80 cm Iconul si Trauma II, 2014, oil on canvas, 80x80 cm

> 33

34

Born in 1990 in Cluj-Napoca, he obtained the diploma and the master’s degree in Painting from the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where he still lives and works.

Vlad Capusan expresses himself in a violent painting, charge of emotions, full of suggestions, at high temperature: the artist started in 2011 a research that provocatively he titled Fragile, dedicated to look for a unusual and provocative beauty in humanity and places outside the ordinary knowledge, thanks to emotional stimuli that come from his experience of high altitude climber, a high risk activity to which his painting, of deep intensity and sublime heights, try to answer. Often mixing natural scenery in urban visions, humanity and abandoned places to piles of materials and objects, the works by Capusan are postmodern visions, where the man is in a perpetual state of transition and challenge with their anxieties and desires.

VLAD CAPUSAN

Nato nel 1990 a Cluj-Napoca, consegue il diploma e il master in Pittura all’Università di Arte e Design di Cluj-Napoca, dove vive e lavora.

Vlad Capusan si esprime con una pittura violenta, emotivamente carica, ricca di suggestioni, ad alta temperatura: l’artista avvia nel 2011 una ricerca che provocatoriamente si intitola Fragile, dedicata a cercare una bellezza insolita e provocante nell’umanità e nei luoghi all’infuori dell’ordinaria conoscenza, grazie anche agli stimoli emotivi che gli vengono dall’esperienza di scalatore di alta quota, un’attività ad alto rischio alla quale risponde la sua pittura di profonda intensità e sublimi altezze. Spesso mescolando scenari naturali a visioni urbane, umanità e luoghi abbandonati a cumuli di materie e oggetti, le opere di Capusan sono visioni postmoderne dove l’uomo si trova in una perenne condizione di passaggio e di sfida con le proprie ansie e i propri desideri.

Născut în anul 1990 în Cluj Napoca, urmează studiile de licență şi masterat în cadrul secției de Pictură a Universității de Artă şi Design din Cluj Napoca, unde în prezent trăieşte şi lucrează.

Vlad Căpuşan se exprimă printr-o pictură violentă, încărcată emotional şi plină de sugestii, la cel mai înalt nivel; artistul a început în anul 2011 o cercetare intitulată provocator “Fragil”, dedicată căutării unei frumuseți neobişnuite şi provocatoare a unor locuri aparte, mulțumită unor stimuli emoționali care vin din experiența sa ca alpinist, o activitate cu risc ridicat căreia îi răspunde printr-o pictură de o intensitate sublimă. De multe ori realizează compoziții amestecând peisajul natural cu mediul urban, comunități şi locuri abandonate, grămezi de materiale şi obiecte; operele lui Căpuşan sunt lucrări cu o viziune postmodernă, unde omul se află într-o perpetuă stare de tranziție şi provocare față de dorințele sale.

VLAD CAPUSAN

36

37

38

<< p. 36

Sink, 2012, oil on canvas, 120x138 cm

<< p. 37

MH17, 2015, oil on canvas, 170x205 cm

< Untitled,

2013, oil on canvas, 150x190 cm Untitled, (detail)

> 39

40

Born in 1984 in Orastie (Romania), he obtained the diploma, master and PhD in Painting at the University of Art and Design in Cluj-Napoca. Winner of a scholarship, currently works at the Academy of Romania in Rome, and he was selected among the young artists of the Visual Arts Prize San Fedele, Milan, 2014-2015.

His investigation focuses on a careful analysis and collection of traces left by humanity, choosing places where develop researches that result in cycles of works of great poetry and intensity. Among recent works, are to remember the one dedicated to the Sibillini Mountains and another one dedicated to Lecce, and one for the Atocha train station in Madrid.

Depending on the specificity of the place, the actions of direct collection, on the roads, buildings, urban objects, made by Ciurdarescu, with distinct colors and mixes painting, compose each time an album of great human intensity.

Currently the artist investigates the persistence of the value of the visual icon, through the investigation of the trauma and violence, or the belonging of it to the place and the time in which the icon was conceived.

ANDREI CIURDARESCU

Nato nel 1984 a Orastie in Romania, consegue il diploma, il master e il dottorato in Pittura all’Università di Arte e Design di Cluj-Napoca. Vincitore di una borsa di studio, attualmente lavora all’Accademia di Romania in Roma, ed è stato selezionato tra i giovani artisti del Premio Arti Visive San Fedele, Milano, 2014-2015.

La sua indagine si concentra su una attenta analisi e raccolta delle tracce lasciate dall’umanità, scegliendo luoghi peculiari dove sviluppare le singole ricerche che danno luogo a cicli di opere di grande poesia e intensità. Tra i lavori recenti, sono da ricordare quello dedicato ai Monti Sibillini prima e a Lecce poi in Italia, dove l’artista è stato ospitato, e quello per la Stazione ferroviaria di Atocha a Madrid.

A seconda della specificità del luogo, l’azione di prelievo diretto, sulle strade, sugli edifici, sugli oggetti urbani compiuta da Ciurdarescu si esprime con colori e impasti pittorici distinti, componendo ogni volta un album umano di grande intensità.

Attualmente l’artista indaga la persistenza del valore visuale di un’icona, attraverso l’indagine sul trauma e sulla violenza, o sull’appartenenza al luogo e al tempo nel quale essa è stata concepita.

S-a născut în anul 1984 în Orăştie, Romania, urmează studiile de licență, masterat, şi doctorat în cadrul secției de Pictură a Universității de Artă şi Design din Cluj Napoca . Câştigător al unei burse de studiu, în prezent studiază la Accademia di Romania, în Roma, fiind selectat în rândul tinerilor artiști pentru premiul Arte Vizuale San Fedele, Milano, 2014-2015.

Cercetarea sa se concentrează pe o atentă analiză şi colectare a urmelor lăsate de umanitate, alegând locuri specifice unde elaborează serii de lucrări de o mare intensitate poetică. Printre cele mai recente lucrări, sunt de amintit cele dedicate Munților Sibilini, Lecce, şi cele realizate pentru stația feroviară Atocha, Madrid. În funcție de specificul locului, prelevarea directă realizată de Ciurdărescu, pe stradă, pe clădiri, pe obiectele urbane, exprimată prin culori şi amestecuri distincte, compune de fiecare dată un album de o mare intensitate umană. În prezent artistul investighează persistența valorii pe care o are imaginea vizuală, prin prisma cercetării traumei şi violenței, sau a aparteneței acesteia unui loc sau timp anume pentru care a fost creată.

ANDREI CIURDARESCU

42

43

44

<< p. 42

Neomappa Lecce I, 2014, tempera on paper, 21x29,7 cm

<< p. 43

Neomappa Lecce II, 2014, tempera on paper, 21x29,7 cm

< Neomappa Lecce II, 2014, tempera on paper, 21x29,7 cm Venus, 2013, oil on canvas, 127x83 cm

> 45

46

47

48

<< p. 46

Monti Sibillini II, 2013, tempera on paper, 21x29,7 cm

<< p. 47

Monti Sibillini III, 2013, tempera on paper, 21x29,7 cm

< Monti Sibillini, 2013, tempera on paper, 21x29,7 cm Neomappa_Lecce#1_1, 2014, tempera on paper reported on MDF, 150x100 cm

>

49

50

< Monti Sibillini IV, 2013, tempera on paper, 21x29,7 cm Neomappa_Lecce#4_1, > 2014, tempera on paper reported on MDF, 150x100 cm 51

52

Born in 1992 in Brasov (Romania), she lives and works in Cluj-Napoca. She graduated in Painting, she is attending the Master in Painting at the University of Art and Design in Cluj-Napoca. Sabina Dragomir faces through the pictorial language the relationship between soul and body, frequently choosing herself as the subject of investigation. Water is the central element in this direction of research, intended it as the original and originating liquid in which the body bends moves and turns, resisting and abandoning its contractions and so revealing its true intention.

Starting point are the self-photographs, from which the artist draws portraits that are the source of the canvases on which she paints herself in the tension between being and appearance, with refined pictorial poetry. The last phase of the research sees the attenuation of the palette painting in whites and blacks, which make even more suffused the bodily presence than the spiritual emergence. Another recent path is directed to the study of the shadow of the body, not only as the alterity of the subject painted, but also as the alterity of the viewer that goes in the work and confronts with its identity.

SABINA DRAGOMIR

Nata nel 1992 a Brasov, vive e lavora a Cluj-Napoca. Diplomatasi in Pittura, sta frequentando il Master in Pittura all’Università di Arte e Design di ClujNapoca.

Sabina Dragomir affronta attraverso il linguaggio pittorico la relazione tra anima e corporeità, scegliendo frequentemente se stessa quale soggetto di indagine. L’acqua è in questa direzione l’elemento centrale della ricerca, intesa quale liquido originario e originante nel quale il corpo si piega, muove e trasforma, resistendo e abbandonandosi alle contrazioni e facendo così emergere la sua vera intenzione. Punto di partenza sono gli auto-scatti fotografici, dai quali l’artista ricava ritratti che sono all’origine delle tele sulle quali si dipinge nella tensione tra essere e apparire, con raffinata poesia pittorica. L’ultima fase della ricerca vede lo stemperarsi della tavolozza pittorica nei bianchi e nei neri, che rendono ancora più soffusa la presenza corporea rispetto all’emersione spirituale. Un altro percorso recente si indirizza allo studio dell’ombra del corpo, intesa non solo come alterità del soggetto dipinto, ma anche come alterità del riguardante che nell’opera entra e si confronta con la propria identità.

S-a născut în anul 1992, în prezent trăieşte şi lucrează în Cluj-Napoca. Absolventă a Universității de Artă şi Design din Cluj Napoca, specializarea pictură, Sabina Dragomir confruntă prin limbajul pictural relația dintre trup şi suflet, fiind in mod frecvent ea însăşi subiectul cercetării. Apa este elementul central în această direcție de cercetare, înțeleasă precum lichidul original şi originar, în cadrul căruia corpul se îndoaie, se mişcă şi se transformă, rezistând şi tot odată abandonându-se contracțiilor, dezvăluind astfel adevărata sa indentitate.

Punctul de pornire sunt fotografiile personale, de la care artista realizează portrete, peste care se pictează, în tensiunea dintre ființă şi aparență, cu un rafinat simț poetic.

Ultima fază a cercetării surprinde o dizolvare a paletei picturale în alb şi negru, care atenuează şi mai tare prezența trupească în comparație cu cea sufletească, şi sporeşte gradul de implicare al privitorului.

Un alt traseu artistic, recent, este îndreptat înspre studiul umbrei corpului, privită nu doar ca şi alterare a subiectului pictat, ci şi ca o alterare a privitorului care păşeşte în lucrare şi se confruntă cu identitatea sa.

SABINA DRAGOMIR

54

55

56

<< p. 54

Identitate diferita I, 2015, oil on canvas, 95x145 cm

<< p. 55

Identitate diferita II, 2015, oil on canvas, 95x145 cm

< Refuge I, 2014, oil on canvas, 60x60 cm Refuge IV, 2014, oil on canvas, 60x60 cm

> 57

58

< Refuge IX, 2014, oil on canvas, 60x60 cm Retrieval IV, 2014, oil on canvas, 100x100 cm

> 59

60

< Retrieval V, 2014, oil on canvas, 100x100 cm Retrieval VI, 2014, oil on canvas, 50x50 cm

> 61

62

Born in 1977 in Galati (Romania), she graduated and obtained the master’s degree and the PhD in Sculpture at the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where she lives and works. The sculpture is for Elena Ilash a constant stimulus for reflection on the values of traditional culture iconography, on the figurative instances of their land, analyzed critically and sometimes even with contradictory will, through the exasperation of some parts of the face and body.

Choosing frequently female subjects of tradition, Ilash verifies the resistance of a traditional message in the present time, through a leaking, changeable, experimental sculpture, where the depth investigation on the subject’s faces is joined to its immediate negation, designed to reveal other hidden aspects of the ego of the artist in relation to the individual and collective history.

The work involves ontologically the concept of sculpture-portrait, transforming the concept of the pedestal in plastic element that interacts with the sculpted face and provokes the identity as a tradition.

ELENA ILASH

Nata nel 1977 a Galati, consegue il diploma e il master, poi il Dottorato in Scultura all’Università di Arte e Design di ClujNapoca, dove vive e lavora.

La scultura è per Elena Ilash stimolo costante di riflessione sui valori iconografici della cultura tradizionale, sulle istanze figurative della propria terra, analizzate con spirito critico e a volte anche volontà contraddittoria, attraverso l’esasperazione del volto e di alcune parti corporee.

Scegliendo frequentemente soggetti femminili della tradizione, Ilash verifica la tenuta di un messaggio storico nel presente, attraverso una scultura colante, mutevole, sperimentale, dove l’indagine approfondita sul tema del volto si unisce alla sua immediata negazione, destinata a far emergere altri aspetti, nascosti, dell’io dell’artista in relazione alla storia individuale e collettiva.

Il lavoro coinvolge ontologicamente il concetto della scultura-ritratto, trasformando il concetto di base dell’opera, di piedestallo, in attivo elemento plastico che interagisce con il volto scolpito e ne provoca l’ideantità come tradizione.

Născută în anul 1977 în Galați, urmează studiile de licență şi masterat în cadrul secției de Sculptură a Universității de Artă şi Design din Cluj Napoca, unde trăieşte şi lucrează în prezent.

Sculptura reprezintă pentru Elena Ilaş un stimul constant de reflecție asupra valorilor iconografice a culturii tradiționale, asupra instanței figurative a propriei regiuni, analizate cu un spirit critic şi uneori cu o voință contradictorie, prin prelungirea unor părți ale corpului şi a feței în sculpturile ei.

Alegând frecvent subiecte de sex feminin, Ilaş verifică etanşeitatea mesajului istoric în prezent, printr-o sculptură fluidă, experimentală, unde adânca analiză a subiecților este unită cu negarea sa imediată, proiectată întocmai pentru a dezvălui aspecte ascunse ale ego-ului artistului în raport cu istoria individuală şi colectivă.

Din punct de vedere ontologic, opera ilustrează conceptul de portret-sculptură, transformând conceptul de piedestal întrun element plastifiat ce interacționează cu chipul sculptat, şi provoacă identitatea ca tradiție.

ELENA ILASH

64

< Azealia, 2014, wood and cast bronze, portrait 32x18x25 cm pedestal Anouska, 2014, cast bronze, portrait 58x38x20 cm pedestal

>

65

66

< Ersezbet, 2014, cast bronze, portrait 30x21x25 cm, pedestal 99x18x18 cm Eleida, 2014, cast bronze, portrait 32x27x20 cm, pedestal 96x27x20 cm

>

67

68

Born in 1977 in Galati (Romania), he obtained a diploma and master’s degree in Sculpture at the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where he is currently completing his PhD in Sculpture.

The interest of Florin Marin is in two directions: on the one hand the study of plastic materials, with preference for wood and metals as materials originating forms. On the other hand the investigation into the relationship between tradition and innovation that goes through both the materials themselves, both in iconographic choices of the cultural system, studying and deepening the epic forms of his own land through a narrative sculpture of great majesty.

The result are works that come from the tradition, yet deny it, through the often distorting and lacerating forms, destined to bring out contradictions for new messages.

FLORIN MARIN

Nato nel 1977 a Galati, consegue il diploma e il master in Scultura all’Università di Arte e Design di Cluj-Napoca, dove attualmente sta completando il dottorato ancora in scultura.

L’interesse di Florin Marin si articola in due direzioni: da un lato lo studio dei materiali plastici, con preferenza per il legno e i metalli, intendendoli quali luoghi originanti forme; d’altra parte l’indagine sulla relazione tra tradizione e innovazione che passa sia attraverso i materiali stessi, sia nelle scelte iconografiche del sistema culturale, studiando e approfondendo le forme epiche della propria terra attraverso una scultura narrativa di grande possenza.

Il risultato sono opere che affondano nella tradizione le radici, ma al contempo la rinnegano attraverso una tensione spesso deformante e lacerante, destinata a farne emergere contraddizioni foriere di nuove forme e messaggi.

Născut în anul 1977 în Galați, Florin urmează studiile de licență şi masterat în cadrul secției de Sculptură a Universității de Artă şi Design, unde în prezent îşi completează studiile doctorale în Sculptură.

Interesul artistic al lui Florin Marin se împarte în două direcții: pe de o parte studiul plastic, cu înclinație înspre materialele originare, precum lemn şi metal; iar pe de altă parte cercetarea relației dintre tradiție şi inovație, care se recunoaşte atât în materialele alese, cât şi în alegerile iconografice ale sistemului cultural, studiind şi aprofundând forme epice ale propriei regiuni, printr-o sculptură narativă de o mare măiestrie.

Rezultă lucrări profund adâncite în tradiție, dar care în acelaşi timp o reneagă prin formele tensionate, des deformate şi ascuțite, destinate să aducă la suprafață noi forme şi mesaje contradictorii.

FLORIN MARIN

70

< Sunet Inalt, 2010, walnut and Ash tree, 206x58x58 cm < Sunet Inalt, (detail) Cina, 2001, bronze, base 84x103x36 cm, 12 pcs each one 40x14x13 cm

>

71

72

BIANCA BRISAN | VLAD CAPUSAN | ANDREI CIURDARESCU | SABINA DRAGOMIR | ELENA I L A S H | F LO R I N M A R I N | A L E X A N D R A M U R E S A N

< Sculptura de penoptiera.

2014, casted bronze and stone, sculpture 41x37x15 cm stone base 15x45x5,5 cm Madona cu pruncul, 2014, casted bronze and stone, sculpture 41x37x15 cm, stone base 30x18x6 cm

>

73

74

After graduating in Philosophy, Alexandra Muresan, born in 1985 in Cluj Napoca, where she lives and works, obtained the diploma, the master and then the PhD in Glass at the University of Art and Design in Cluj Napoca.

Finalist and winner of prizes, she was selected among the artists of the Biennale of Young Artists of Monza 2015, Alexandra Muresan develops a research of great charm, speaking through the ancient and precious technique of glass.

The young artist works with this material and with the support of metal meshes, renewing this technique and demonstrating its modernity.

The intent is to develop a personal and recognizable language through the making of the glassy forms and germinating works, where nature becomes artifice and vice versa, in a panta rei whenever of surprising beauty.

ALEXANDRA MURESAN

Dopo la laurea in Filosofia, Alexandra Muresan, nata nel 1985 a Cluj Napoca, dove vive e lavora, consegue il diploma, il master e infine il dottorato in Vetro all’Università di Arte e Design di Cluj Napoca.

Selezionata tra gli artisti della Biennale Giovani Artisti di Monza 2015, Alexandra Muresan sviluppa una ricerca di grande fascino, esprimendosi attraverso una tecnica antica e preziosa, quella della lavorazione del vetro che la giovane artista cola e plasma con il supporto di maglie metalliche, rinnovandola.

L’intento è quello di sviluppare un linguaggio personale e riconoscibile che attraverso il farsi delle forme vitree visualizza opere germinanti, dove la natura diventa artificio e viceversa, in un panta rei ogni volta di sorprendente bellezza.

După ce a absolvit filosofie, Alexandra Mureşan, născută în anul 1985 în Cluj Napoca, unde locuieşte şi lucrează în prezent, urmează studiile de licență, masterat, şi doctorat în cadrul secției de Ceramică-Sticlă-Metal la Universitatea de Artă şi Design din Cluj Napoca.

Una dintre artiştii selectați pentru Bienala Tinerilor Artişti din Monza 2015, Alexandra Mureşan dezvoltă o cercetare artistică fascinantă, experimentând cu ajutorul unei tehnici vechi şi valoroase, cea a sticlei. Tânăra artistă lucrează cu sticla, folosind drept suport o plasă din metal, reînnoind această tehnica, demonstrându-i modernitatea.

Intenția artistei este de a dezvolta un limbaj personal şi recognoscibil, prin formele sticloase şi lucrările de germinație, unde natura devine un artificiu şi vice versa, întrun Panta Rei de o frumusețe surprinzătoare.

ALEXANDRA MURESAN

76

77

78

<< p. 76

Fragil, 2012, fused glass and metal, 15x37x40 cm

<< p. 77

Like strangers in their longing, 2014, fused glass and metal, 39x62x45 cm

< Germinatie, 2014, fused glass and metal, 23x89x48 cm Self-portrait, 2013, fused glass and metal, 15x27x27 cm

>

79

80

81

ALEXANDRA SABINA MURESAN DRAGOMIR BIANCA FLORIN VLAD BRISAN MARIN CAPUSAN ANDREI ELENA CIURDARESCU ILASH

NOTE BIOGRAFICHE | BIOGRAPHICAL NOTES BIANCA BRISAN Born in 1992 in Cluj-Napoca, where she lives and works, is achieving the Diploma in Painting at the University of Art and Design in Cluj-Napoca.

She lives and works in Cluj-Napoca.

Selected recent group exhibitions 2015 Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) 2014 The Expo Transilvania, graduation exhibition of University of Art and Design, Cluj-Napoca, Transilvania Exhibition Center 2013 Labo Facultad de Bellas Artes III UPV, organised by Inaki Billelabeitia Asier Laspiur, Vitoria-Gasteiz, Universidad del Pais Vasco Prizes 2011 Olympics of Visual Arts, Architecture and History of Art, National stage, XIV Edition, organized by the Ministry of Education, Research, Youth and Sport, Targovishte - Mentioned

83

VLAD CAPUSAN Born in 1990 in Cluj-Napoca, he obtained the diploma and the masterâ&#x20AC;&#x2122;s degree in Painting from the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where he still lives and works.

Selected solo recent exhibitions 2012 Time and life, curated by F. Rogojan, Cluj-Napoca, Atas Space Selected recent group exhibitions 2015 Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) 2014 The Expo Transilvania, graduation exhibition of University of Art and Design, Cluj-Napoca, Transilvania Exhibition Center 2012 The Expo Transilvania, graduation exhibition of University of Art and Design, Cluj-Napoca, Transilvania Exhibition Center Tree, Cluj-Napoca, Croitorilor Tower Gate, Cluj-Napoca, Croitorilor Tower The Scale, Cluj-Napoca, Sun Garden Resort 2011 Paratissima-A me mi piace sognare, curated by Gruppo Radici, Torino, Teatro Colosseo Machine Life, Torino, Caffè Basaglia, Cultural Center

84

ANDREI CIURDARESCU Born in 1984 in Orastie (Romania), he obtained the diploma, master and PhD in Painting at the University of Art and Design in Cluj-Napoca. Winner of a scholarship, currently works at the Academy of Romania in Rome.

Selected recent solo exhibitions 2014 Accumulation, Cluj-Napoca, Casa Matei Gallery 2013 Open studio and residence, Cluj-Napoca, Spatiu Intact-Fabrica de Pensule 2012 Psychotic substitute, Oradea, Visualkontakt Gallery Lab 2011 Nationalismus, Ulm, Visualkontakt Gallery Selected recent group exhibitions 2015 Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) 2014 Art and its contexts: cross-disciplinary dialogue â&#x20AC;&#x201C;The 8th midterm Conference of the European Research Network Sociology of the Arts, group exhibition during the conference, Cluj-Napoca, Spatiu Intact-Fabrica de Pensule Luc Tuymans in dialogue with Calin Dan, Cluj-Napoca, Spatiu Intact-Fabrica de Pensule Vanguardias y periferias, Madrid, LaNeomudejar, Centro de Artes de Vanguardia Green & Brown II Project, Ile dâ&#x20AC;&#x2122;Ouessant (France) 2013 Cutting Edge II, Cluj-Napoca, Art Museum Formatos senti II, Madrid, Casa de Vacas Green & Brown. Il colore come sostanza, Macerata, Accademia di Belle Arti Prizes 2014-2015 San Fedele Prize for Young Artists, Milano, San Fedele Gallery, Selected-ongoing for the final selection

85

SABINA DRAGOMIR Born in 1992 in Brasov (Romania), she graduated in Painting and is attending the Master in Painting at the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where she lives and works.

Selected solo recent exhibitions 2015 Acqua. Trasparenze, quattro forme dell’invisibile [Water. Transparencies. Four shapes of the invisible], Roma, Aula Chiesa, University LUISS Guido Carli in Rome, curated by the participants to the program “Art Under 35” promoted by Office for Cultural Activities of the University.

Selected recent group exhibitions 2015 Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) 2014 4², Brasov, Galeria Europe The Expo Transilvania, graduation exhibition of University of Art and Design, Cluj-Napoca, Transilvania Exhibition Center 2013 Art Night Venice, Venezia, Accademia di Belle Arti Modificat Genetic, Cluj-Napoca, Amphitryon Art Space 2012 Atelier -35+, Brasov, Galeria Europe

86

ELENA ILASH Born in 1977 in Galati (Romania), she graduated and obtained the master’s degree, and she was the first woman who obtained the PhD in Sculpture at the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where she lives and works.

Selected solo recent exhibitions 2014 Postume, Paris, A Thousand-Labo Gallery 13 2011 Angels and my demons, Cluj-Napoca, Matthew House Gallery Selected recent group exhibitions 2015 Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) 2014 V.I.C.-Very Important Chair, Pont-Chevron (France) The Iron Sin, Bucharest, Imbold Gallery How is Penelope? Edition I, II, III, Biennial of Tapestry, Sculpture and Arts of fire, Cluj-Napoca, Art Museum 2013 Age of Bronze, Edition I, II, III, Small Sculpture’s Biennial, Cluj-Napoca, Art Museum Biennial of Drawing, Skopje (Macedonia), Gallery Osten 2011 FeminitArte, Bucharest, Artyourself Gallery The Art of can, Bucharest, Redbull 2010 Bronze Age, Bratislava (Slovakia), ICR Gallery Prizes 2013 Competition for the artistic and sculptural development of the futures Parques de Levante of the city of Murcia, Murcia Fundación Futuro

87

FLORIN MARIN Born in 1977 in Galati (Romania), he obtained a diploma and master’s degree in Sculpture and he is currently completing his PhD in Sculpture at the University of Art and Design in Cluj-Napoca, where he lives and works.

Selected recent group exhibitions 2015 Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) 2014 An object of beauty, Cluj-Napoca, SilviaGallery The Iron Sin, Bucharest, Imbold Gallery V.I.C.-Very Important Chair, Pont-Chevron (France) 2013 Age of Bronze, Edition I, II, III, Small Sculpture’s Biennial, Cluj-Napoca, Art Museum 2012 UAD Salon @ Sighisoara, Sighisoara (Romania), Contemporary Art Gallery Blacksmith Tower Salon metal, Bucharest, Orizont Gallery 2011 FeminitArte, Bucharest, Artyourself Gallery 4x4, Cluj-Napoca, Casa Matei Gallery 2010 Bronze Age, Bratislava (Slovakia), ICR Gallery

88

ALEXANDRA MURESAN After graduating in Philosophy, Alexandra Muresan, born in 1985 in Cluj-Napoca, where she lives and works, obtained the diploma, the master and then the PhD in Glass at the University of Art and Design in Cluj-Napoca.

Selected solo recent exhibitions 2015 Vetro. Trasparenze, quattro forme dell’invisibile [Glass. Transparencies. Four shapes of the invisible], Roma, Aula Chiesa, University LUISS Guido Carli in Rome, curated by the participants to the program “Art Under 35” promoted by Office for Cultural Activities of the University.

Selected recent group exhibitions 2015 Biennale Giovani Monza 2015, Monza, Arengario, curated by A. Bernardini, I. Bignotti, F. Cavallucci, C. Cerritelli, E. Grazioli (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Crema, Galleria ARTEATRO, Fondazione San Domenico (catalog) Cluj Calling Project, curated by I. Bignotti and W. Bonomi, Cluj-Napoca, IAGA International Art Gallery Angels (catalog) Identităţi, Baia-Mare (Romania), UAP Gallery 2014 Decorative Art Biennale, Bucharest, Palace of Parliament Romanian glass artists - ICOM meetings, Craiova (Romania), Museum of Oltenia Stanislav Libensky Award exhibition, Prague, Dancing House 2013 Between ceramics & technology, Bucharest, Galateea Gallery 2012 Ceramics Now Team Exhibition, Brasov, Europe Gallery Glass Show, Bucharest, Orizont Gallery 2011 Terra-Cruda Terra-Cotta, Manchester, Media City Prizes 2014 The Award for Glass, Bucharest, Decorative Art Biennale 2013 Jutta Cuny-Franz Memorial Award, Düsseldorf, Jutta Cuny-Franz Foundation 89

La Galleria IAGA ringrazia | The IAGA Gallery thanks to La galleria ARTEATRO della Fondazione San Domenico di Crema per l’ospitalità della mostra The gallery ARTEATRO of the Fondazione San Domenico in Crema to hosting the exhibition Prof. Ioan Sbarciu and Dr. Dan Breaza per le presenti e future collaborazioni | for present and future collaborations Roxana Medan per la sua preziosa collaborazione in Galleria | for her precious collaboration with the Gallery Tutte le fotografie sono state realizzate da | All photos have been taken by: Catalin Hladi. © IAGA International Art Gallery Angels

Da unâ&#x20AC;&#x2122;idea di | From an idea by Alberto Perobelli

Testi critici | Critical texts Ilaria Bignotti, Walter Bonomi Progetto grafico | Graphic design Alessandro Bellini Stampa | Printed by A&M Graphis Editura SRL

IAGA - International Art Gallery Angels Str. Victor Deleu, nr. 1 Cluj-Napoca [Romania] tel: +40-364735428 www.iaga.eu info@iaga.eu

membro di: |

member of:

(rileggendo Ungaretti a Cluj Napoca, Romania).

ALEXANDRA SABINA MURESAN DRAGOMIR BIANCA FLORIN VLAD BRISAN MARIN CAPUSAN ANDREI ELENA CIURDARESCU ILASH

Tatuaggio mi scavo nel cuore di questo momento ogni orologio che mi guarda ha un battito acre sono cristallo di Rocca trasparenza il mio esclusivo e perenne apparire e svanire.