A mi kis városunk | Orașul nostru

1

ORAȘUL NOSTRU | OUR TOWN Magyar nyelvre fordította | Traducerea în limba maghiară | Hungarian translation: Benedek Marcell, Kozma András

Thornton Wilder örököseinek az engedélyét az Alan Brodie Representation Ltd. (www.alanbrodie.com) és a Hofra Kft. közvetítette.

Drepturile de autor au fost furnizate din partea moștenitorilor autorului de către Alan Brodie Representation Ltd. și Hofra Kft. Copyright has been provided on behalf of the author's heirs by Alan Brodie Representation Ltd. and Hofra Kft. www.thorntonwilder.com www.hofra.hu

RENDEZŐ | REGIA | DIRECTED BY JESCA PRUDENCIO

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

THORNTON WILDER

2

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ALBERT CSILLA

3

Én ezt a hagyományt viszem tovább friss szemlélettel, amerikai női rendezőként, aki egy hasonló kisvárosban nőtt fel, mint amilyen a darabban is megjelenik, és aki tíz évvel ezelőtt Tompa Gábor irányítása alatt végzett a UC San Diego rendezői mesteri szakán. A Kolozsvári Állami Magyar Színház kiváló művészeivel együttműködve az előadásunk az élők és holtak paradoxonját vizsgálja a szenvedés és magány, az aggodalom és a várakozás, majd a játékosság és a megbékélés pillanatain keresztül.

Az előadás után a nézők talán majd egy kicsit szorosabban ölelik magukhoz szeretteiket, és elgondolkodnak rajta, hogyan élhetnének egy teljesebb életet.

Jesca Prudencio, az előadás rendezője

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Thornton Wilder drámaíró és költő 1938-ban napvilágot látott darabja közkedvelt klasszikus: A mi kis városunkat az Egyesült Államokban rendszeresen játsszák kisvárosi színpadoktól egészen a Broadway-ig. Megjelenésekor forradalmi, sőt egyenesen kísérleti műnek számított, mivel egzisztenciális motívumait metaszínházi eszközökkel jeleníti meg, közvetlenül szól a nézőkhöz, mindezt egy minimalista, képzeletbeli díszletvilágban.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

A mi kis városunk egy játékos és megrendítő színmű, amely arra késztet bennünket, hogy felébredjünk és elkezdjünk igazán élni. A három felvonásos darab 1901-ben kezdődik. Emily az Ügyelő vezetésével felidézi banális kis életének állomásait, a kezdeteket és végeket egyaránt. Ám visszatekintése meglepő fordulatot vesz, amikor az emlékek valósággá válnak.

4 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ROMÁN ESZTER, CSUTAK RÉKA, DARADICS HANNAH, VARGA CSILLA, ALBERT CSILLA, KARDOS M. RÓBERT, KISS TAMÁS, ANDRÁS GEDEON

5

Abordarea mea reprezintă o continuare a acestei tradiții, aducând un suflu nou, prin perspectiva mea unică de regizoare americană care a crescut într-un orășel precum cel din piesă. Acum zece ani am fost studentă la masteratul de regie al lui Gábor Tompa la UC San Diego. În colaborare cu artiștii extraordinari ai Teatrului Maghiar de Stat Cluj, spectacolul nostru explorează paradoxul dintre viață și moarte prin parcurgerea momentelor de suferință și singurătate, îngrijorare și așteptare, iar mai apoi joacă și liniște.

După vizionarea spectacolului Orașul nostru, s-ar putea ca publicul să simtă dorința de a-și strânge în brațe mai tare pe cei dragi și de a-și trăi viața cu mai multă intensitate.

Jesca Prudencio, regizoarea spectacolului

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Scrisă în 1938 de către dramaturgul și poetul Thornton Wilder, Orașul nostru este o lucrare literară îndrăgită, jucată în mod constant în SUA, fiind prezentă de zeci de ani atât pe scenele teatrelor micilor orașe, cât și pe Broadway. La momentul premierei sale, a fost o piesă revoluționară și chiar experimentală datorită tematicii sale existențiale, prezentate într-o manieră meta-teatrală, prin adresarea directă a publicului, respectiv, estetica sa minimalistă și imaginară.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Orașul nostru este o piesă ludică și emoționantă care ne îndeamnă să ne trezim și să începem să ne trăim viața cu adevărat. Piesa în trei acte începe în anul 1901. Emily, îndrumată de Regizorul tehnic, își reexaminează viața simplă, parcursul ei fiind străbătut de noi începuturi și sfârșituri. Însă călătoria ei este una plină de surprize, pe măsură ce amintirile se transformă în realitate.

6 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Thornton Wilder 1897-ben született Madisonban, Wisconsin államban. Gyermekévei egy részét Kínában töltötte. Tanulmányait a Yale-en és a Princetonon végezte, majd tanított Chicagóban és a Harvardon.

Wilder az amerikai irodalom egyik legsokoldalúbb és legelismertebb alakja – az egyetlen író, aki Pulitzerdíjat nyert szépirodalmi regényért és drámáért egyaránt. Legismertebb művei közé tartozik A San Luis Rey-i híd (The Bridge of San Luis Rey, 1927), valamint a színházi világot forradalmasító A mi kis városunk (Our Town, 1938) és A fogunk fehérjéjéért (The Skin of Our Teeth, 1942).

THORNTON WILDER

Drámaíróként a mindennapok mélységeihez nyúlt: a kis dolgokból emelte ki a létezés csodáját. A Kerítőnő (The Matchmaker, 1955) című vígjátéka később musicalként vált világhírűvé, Hello, Dolly! címen.

7

Szenvedélyes zeneszeretőként operalibrettókat is írt, Hindemith és Talma zeneszerzőkkel együttműködve.

Amatőr színészként nyaranta saját darabjaiban maga is fellépett. Élete során több rangos díjjal tüntették ki, köztük az Amerikai Művészeti Akadémia Aranyérmével, a Szabadság Elnöki Érdemrenddel, valamint a Brit Birodalom Rendjével. Élete végéig tanítani és írni vágyott – legtöbbször egyszerre. 1975-ben hunyt el Hamdenben, abban a házban, amit első nagy regényének sikeréből építtetett.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Wilder tanárként, esszéistaként, műfordítóként, sőt, Hitchcock-film forgatókönyvírójaként is tevékenykedett (Kétely árnyéka – Shadow of a Doubt, 1942). Beszélt németül, franciául és spanyolul, fordított Ibsent, Sartre-ot és Obey-t.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Rövidebb darabjai – mint A hosszú karácsonyi ebéd (The Long Christmas Dinner) vagy Pullman Car Hiawatha – szintén a köznapokban rejlő költőiségre helyezik a hangsúlyt.

8 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Wilder s-a născut în Madison, Wisconsin, în 1897 și și-a petrecut o parte din copilărie în China. A studiat la Yale și Princeton, apoi a predat în Chicago și la Harvard. Și-a petrecut restul vieții predând și scriind – de cele mai multe ori în același timp.

Thornton Wilder a fost una dintre cele mai versatile și respectate personalități ale literaturii americane – singurul scriitor care a câștigat un premiu Pulitzer atât pentru ficțiune, cât și pentru dramaturgie. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Podul din Saint Louis Rey (The Bridge of San Luis Rey, 1927), precum și revoluționarele piese de teatru Orașul nostru (Our Town, 1938) și Prin urechile acului (The Skin of Our Teeth, 1942).

THORNTON WILDER

În calitate de dramaturg, el a explorat profunzimea cotidianului, evidențiind minunea existenței în cele

9

Meloman pasionat, a scris, de asemenea, librete de operă (în colaborare cu Hindemith și Talma) și, ca actor amator, a jucat în propriile sale piese pe timpul verii.

De-a lungul vieții, a primit mai multe premii prestigioase, inclusiv Medalia de Aur a Academiei Americane de Arte și Științe, Medalia Prezidențială a Libertății și Ordinul Imperiului Britanic.

A murit în 1975 în Hamden, în casa pe care a construit-o în urma succesului avut cu primul său mare roman.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Wilder a lucrat, de asemenea, ca profesor, eseist, traducător și chiar scenarist pentru un film al lui Hitchcock (Îndoiala – Shadow of a Doubt, 1942). A vorbit germană, franceză și spaniolă și i-a tradus pe Ibsen, Sartre și Obey.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

mai mici lucruri. Comedia sa Pețitoarea (The Matchmaker, 1955) a devenit mai târziu celebră în întreaga lume sub forma musicalului Hello, Dolly!. Piesele sale mai scurte, precum Lunga cină de Crăciun (The Long Christmas Dinner) și Pullman Car Hiawatha, proclamă, de asemenea, lirismul banalului.

10

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

JESCA PRUDENCIO

11 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

jescapudencio.com

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Jesca Prudencio amerikai rendező és koreográfus, aki az emberiséget felemelő, kiemelten fizikális interdiszciplináris munkák létrehozásának szenteli magát. A világ különböző előadói stílusaiban szerzett képzettsége formálja egyedülálló megközelítését, amellyel innovatív és dinamikus színházi és szórakoztatóipari élményeket tár a közönség elé. Világpremier produkciói közé tartozik: Keiko Green: Exotic Deadly: Or the MSG Play (The Old Globe és a San Francisco Playhouse, Craig Noel-díj kitűnő rendezésért), Ana Ouyang Moench: Man of God, Melissa Li és Kit Yan: Interstate: a New Musical, Lisa Sanaye Dring: Kairos (East West Players), Vichet Chum: Bald Sisters (Steppenwolf). Az It’s A Ship Show!, a We Fancy és a Club Caliente című élményszínházi táncműveit jelenleg a Virgin Voyages nemzetközi hajójáratokon játsszák, és a New York Times bestseller-író Peter H. Reynolds adaptációjában készült Dot Dot Dot: A New Musical a TheatreworksUSA országos turnéján szerepel. Helyspecifikus produkciói közé tartozik a Mobile Happiness Bazaar, a PDA, a Can We Now? és a Little Amal Walks Balboa Park a La Jolla Playhouse WOW Fesztiválján. További táncos és színházi munkái közé tartozik Lauren Yee: The Great Leap című előadása (Steppenwolf), a Vietgone, az Actually (San Diego-i Repertoárszínház), Calling: A Dance with Faith (La MaMa ETC), A&Q (Pineapple Lab, Fülöp-szigetek), FAN (B-Floor, Thaiföld). A San Diegó-i Állami Egyetem Színházi, Televíziós és Filmművészeti Karának rendezői tanszékvezetője; a Julie Taymor Világszínházi Ösztöndíjprogram első ösztöndíjasai között volt. Alapképzés: New York University Tisch School of the Arts, mesterképzés: University of California, San Diego, Tompa Gábor mentorálásával.

12

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

TOMPA GÁBOR, JESCA PRUDENCIO

13 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

jescapudencio.com

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Jesca Prudencio este o regizoare și coregrafă americană care creează spectacole de teatru interdisciplinare care au menirea de a exalta umanitatea. Pregătirea sa în diverse stiluri interpretative recunoscute la nivel mondial îi modelează abordarea unică în crearea de experiențe inovatoare și dinamice atât în teatru, cât și în domeniul divertismentului. Producțiile sale în premieră absolută includ: Exotic Deadly: Or the MSG Play de Keiko Green (The Old Globe și San Francisco Playhouse, Craig Noel laureat al premiului pentru Cea mai bună regie), Man of God de Ana Ouyang Moench, Interstate: un nou musical de Melissa Li și Kit Yan, Kairos de Lisa Sanaye Dring (East West Players), Bald Sisters de Vichet Chum (Steppenwolf). Lucrările sale de dans imersiv It's A Ship Show!, We Fancy și Club Caliente sunt prezente pe scenele internaționale ale liniilor de croazieră Virgin Voyages iar Dot Dot Dot: Un nou musical adaptat după autorul bestsellerului New York Times, Peter H. Reynolds, este în turneu național alături de TheatreworksUSA. Producțiile ei dedicate anumitor locații includ Mobile Happiness Bazaar, PDA, Can We Now?, Little Amal Walks Balboa Park în cadrul Festivalului WOW al La Jolla Playhouse. Alte spectacole de dans și teatru care au avut-o drept creatoare sunt: The Great Leap (Steppenwolf) de Lauren Yee, Vietgone, Actually (San Diego Repertory Theatre), Calling: A Dance with Faith (La MaMa ETC), A&Q (Pineapple Lab, Filipine), FAN (B-Floor, Thailanda). Conduce departamentul de regie al Școlii de Teatru, Televiziune și Film de la Universitatea de Stat din San Diego; a beneficiat de bursa inaugurală Julie Taymor World Theater Fellowship. Și-a dobândit diploma de licență (BFA) la New York University Tisch School of the Arts și masteratul (MFA) la University of California San Diego, sub îndrumarea lui Gábor Tompa.

14 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

...... hogyan élhetünk a pillanatban?

Jesca Prudencio rendezővel Vajna Noémi beszélgetett

JESCA PRUDENCIO

15

Rendezőként rájöttem, hogy valójában minden képességemmel dolgozhatok – színjátszás, ének, tánc, kritikai elemzés –, és ezzel a sokszínű eszköztárral magam alakíthatom a nézői élményt.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Jesca Prudencio: Egy Grover’s Cornershez hasonló kisvárosban nőttem fel, Pennsylvaniában. A szüleim a Fülöp-szigetekről vándoroltak ki az Egyesült Államokba, orvosok voltak, úgyhogy a megfeszített munka és a jó munkamorál fontos érték volt számukra. Én pedig hegedültem, énekeltem és táncoltam.

Színészként zenés színházban és színdarabokban léptem fel, és szépbeszéd- meg vitaversenyekre jártam. Számtalan iskolán kívüli előadói tevékenységet végeztem. Amikor elmondtam a szüleimnek, hogy színházat szeretnék tanulni, azt mondták, hogy ez csak egy hobbi, ami túl nagyra nőtte ki magát. De

támogattak, és azt mondták, ha már belevágsz, akkor a legjobbnak kell lenned. Azt szerették volna, hogy a színházban nekem is ugyanolyan hozzáállásom legyen a munkához, mint amit ők hoztak magukkal, amikor egy új országba érkeztek, és sikeres orvosok lettek.

Már tinédzserkoromban tudtam, hogy színházat akarok tanulni, de úgy gondoltam, hogy majd előadóművész leszek. Amikor tizenhat éves lehettem, úgy volt, hogy főszerepet játszom egy musicalben, de elvesztettem a hangomat. A rendezőm megkért, hogy legyek az asszisztense, és így részese maradhassak a munkafolyamatnak. Elfogadtam az ajánlatot és miközben segédkeztem neki, világossá vált, hogy valójában a rendezés az, ami igazán érdekel.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Vajna Noémi: Már nagyon fiatalon tudtad, hogy színházzal szeretnél foglalkozni. Mesélnél nekünk egy kicsit a kezdetekről, a tanulóéveidről az Egyesült Államokban, ahol az oktatási rendszer némileg eltér az ittenitől?

16 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

A rendezői tanulmányok iránti elhivatottságom nagyon fiatalon kezdődött, de nagyon ritka dolog ilyen fiatalon rendezést tanulni az Egyesült Államokban.

Tudtam, hogy New Yorkban akarok tanulni, mert ez a színházi élet központja Amerikában. Így a New York-i Egyetem Tisch Művészeti Iskola rendezői programjára jelentkeztem, ahol minden évben csak néhány diákot vesznek fel. De pontosan tudtam, hogy van egy álmom, hogy történeteket akarok mesélni és vezető szerepet akarok betölteni a színházban. És bejutottam. Színházi rendezés volt a főszakom, a mellékszak pedig az úgynevezett alkalmazott színház vagy színházi nevelés, a társadalmi igazságosság színháza volt.

V. N.: Igen, ma már tanítasz is, és dokumentumszínházzal is foglalkozol. Tehát ez egy olyan terület, ami már akkoriban, az egyetemen is érdekelt?

J. P.: Igen, már az egyetemen tudtam, hogy nemcsak rendező akarok lenni, hanem a színház által valamilyen módon meg akarom változtatni a világot. Ez történhetett az oktatáson, a társadalmi igazságosságon vagy akár politikai színdarabokon keresztül, vagy olyan darabok által, amelyek gyógyító erővel hatnak egy közösségre, amelyek beszélgetéseket indítanak el, vagy amelyek valóban nevelik vagy képesek megváltoztatni a közönséget, ahogyan a dokumentumfilmek is képesek erre. Szóval ez egy másik szakterület, amivel foglalkozom.

17

Rögtön az egyetem után a Ping Chong+Company társulatnál kezdtem dolgozni. Ping Chong nagyszerű rendező, író, koreográfus, saját színháza van, és dokumentumszínházzal is foglalkozik. Tőle tanultam, hogyan kell ezt csinálni, és öt évig én voltam a társulat oktatási igazgatója. Átvettem az ő módszereit, és létrehoztam egy kurzust, amelyet még most is tanítanak az intézményekben, ahol a fiatalok megtanulják, hogyan írják meg, sajátítsák el, és adják elő a saját történeteiket a színpadon.

J. P.: A rendezői szak tanszékvezetője vagyok a San Diegó-i Állami Egyetemen, és ennek részeként a rendezői szakon tartok haladó szintű szakkurzusokat és a saját dokumentumszínházi kurzusomat is oktatom. Más stílusokkal is foglalkoztam, mint például a helyspecifikus színház.

Ez azért nagyszerű, mert San Diegóban egész évben játszhatunk szabadtéren is.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

J. P.: Igen, a Fülöp-szigeteki drogellenes háborúról, aztán egy másik előadást a bangkoki vöröslámpás negyedben dolgozó szexmunkásokról.

V. N.: Ezt is tanítod a San Diegó-i Állami Egyetemen a rendező szakos hallgatóknak? Vagy a saját rendezői tapasztalataidat felhasználva tanítasz?

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

V. N.: Dokumentarista színházi előadásokat hoztál létre Ázsiában is, amikor amikor megkaptad a rangos Julie Taymor-ösztöndíjat. Akkor többek közt a Fülöpszigeteken készítettél egy előadást a kábítószer elleni háborúról...

18 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

V. N.: Gyakran jegyzed az előadások koreográfiáját. Amikor a Julie Taymor ösztöndíjjal mentem Hogyan vált a tánc és a mozgás az alkotásaid részévé? tanulmányútra, Thaiföldön klasszikus thai táncokat, Japánban pedig no drámát és butoh-t tanultam.

J. P.: A szüleimnek köszönhetően kezdtem el Kaliforniában a járvány idején nagyon megszerettem tánccal foglalkozni. Nagyon komolyan vették a az afrikai táncot, mert a szabadban gyakorolhattunk. filippínó kultúránk megőrzését Amerikában, ezért Az elmúlt három évben a salsa és a bachata gyerekkorom óta kulturális táncokat adtunk elő. foglalkoztatott nagyon. Nagyon szeretem a társasági Valószínűleg ez volt az első színházi forma, amiben táncot. Jó alkalom emberekkel találkozni, a táncnak részt vettem, 3-4 éves koromban. Próbálnunk kellett, hódolni, és beszélgetés nélkül kapcsolatot teremteni jelmezeket használtunk, összeállítottuk a saját az emberekkel. filippínó néptáncelőadásainkat, amiket közönség előtt adtunk elő. A családok összegyűltek, együtt főztek, Mindig táncolok, mindig mozgásban vagyok. Ez vagyok ettek és táncoltak. én, a részemmé vált. A mozgás a munkám egyik nyelvi eszköze. Úgyhogy a mi néptáncunk révén kezdtem el táncolni.

Később klasszikus táncot is tanultam, jazzt, szteppet és balettet. A színházrendezői és koreográfusi gyakorlatom során mindig új táncformákat tanulok.

19 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

J. P.: Miután öt évig dolgoztam New Yorkban oktatási vezetőként, tudtam, hogy olyan akarok lenni, mint a főnököm, Ping Chong. Úgy gondoltam, ha nagy rendező akarok lenni, vagy akár a saját társulatom vezetője, akkor el kell mennem. És ezt úgy lehet megvalósítani, hogy a tanulmányaimmal szintet lépek, posztgraduális képzésre megyek, és elvégzem a rendezői mesterszakot. Ezen a területen nagy a konkurencia, nagyon nehéz bekerülni, mert a legjobb intézetek tandíjmentesek, és egyszerre csak egy-két diákot vesznek fel. Ezek közé tartozik a UC San Diego is.

És amikor Gáborral volt meghallgatásom, rögtön megértettük egymást. Figyelmeztettek, hogy szigorú lesz, és hogy nehéz lesz bejutni, de mi jól kijöttünk egymással. Volt egy koncepcióm a Woyzeckről, elbeszélgettünk róla, és nagyon tetszettek a kérdései, konkrétak voltak. Megosztottuk egymással az ötleteinket, inspiráló interjú volt. Szóval nem lepett meg, hogy diákjának választott, de nagy megtiszteltetés volt számomra, hogy három évig tanulhattam nála. Sokat tanultam tőle a rendezői vízió fókuszálásáról, a részletek kidolgozásáról, arról, hogy mi a rendezői koncepció, mit akarsz mondani a világnak, és hogy hogyan találj egy szöveget vagy egy darabot, amiben ezt boncolgatni lehet. Az ember önmagával, a saját elképzelésével, a mondanivalójával kezdi, és utána találja meg a szöveget és a produkciót, amin keresztül ezt kidolgozhatja. És mentorként az ő hangja és útmutatása mindig velem marad. A

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

V. N.: Először rendezel Kolozsváron, ahol mentorod, Tompa Gábor vezeti a társulatot, így valószínűleg már régóta tervezitek, hogy rendezel majd itt. Hogyan alakult ez a projekt, és hogyan esett a választásod Thornton Wilder darabjára?

20 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

diploma megszerzése után is barátok maradtunk, pályatársakként, mert azután egyetemi tanár lettem a rendező szakon. Nagyszerű barátságot ápoltunk az elmúlt tíz évben. Igazán megtisztelőnek éreztem, hogy meghívott ide. Évekig beszéltünk arról, hogy jövök majd Kolozsvárra, és végül megkérdezte: mit rendeznél itt szívesen? És én felvetettem, hogy legyen A mi kis városunk, mert folyamatosan azt keresem, hogyan élhetném az életet a legteljesebben. Hogyan teljesedhetek ki a Földön töltött idő alatt, mi a legjobb módja az életnek, a jelenlétnek? Amikor hat évvel ezelőtt megrendeztem ezt a darabot, fel tudtam tenni ezeket a kérdéseket, de úgy éreztem, még dolgom van vele, hogy még csak a felfedező út elején járok.

tehetem meg, a Gábor társulatánál, ahol valóban kíváncsiak és nyitottak a színészek, és tiszteletben tartják a rendezői elképzeléseket. Nyitottak arra, hogy kockázatot vállaljanak. Ez az, ami nagyon különleges az itteni munkában, amit nem mindig érzek az Egyesült Államokban. Ott a közönségre gondolunk, arra figyelünk, hogy mit akart az író, és néha úgy érzem, hogy nagyon óvatosan kell mozogni, itt viszont az az érzésem, hogy többet kockáztathatok. A szöveg látszólag egyszerű, de nagyon pontos színészi munkát igényel, főleg, ha a nyelvezet tömörségét nézzük.

V. N.: Az előadás stílusa Lars von Trier Dogville című filmjére emlékeztet, ahol a tér és a kellékek csak jelzésértékűek, a színészek mímelik a valós tárgyak A másik ok, amiért itt akartam megrendezni a darabot, használatát, de az emberi érzelmek nagyon erősek. az volt, hogy az előzőnél egy erősebb koncepciót A mi kis városunk úgy van megírva, hogy szinte az szeretnék megvalósítani és tudtam, hogy ezt itt üres térben játsszák, kellékek nélkül. Te ezt a darabot

21 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

gyógyfürdőben képzelted el. Megosztanád velünk kicsit Thornton Wilder szerint mindezek nem számítanak, az elképzelésedet arról, hogyan kapcsolódik össze az jelentéktelenek, és ezt én is így gondolom. Az volt az élet, a halál és a gyógyfürdő? elképzelés, hogy az előadást ebben a gyógyfürdőben játsszuk, ahol a kikapcsolódás végső formája az élet J. P.: Amikor évekkel ezelőtt A mi kis városunkon elengedése. Engem az érdekel, hogy egy olyan Emily dolgoztam, az a kérdés fogalmazódott meg bennem, történetét meséljem el, aki nem képes elengedni a hogy mi lenne, ha a túlvilág egy nyugodt és felszabadító múltat. Ha viszont végre sikerül elengednie, akkor hely lenne. A szövegben közömbösnek mondják, de mi megpihenhet. van akkor, ha valójában ez az egyedüllét maga a béke, a szabadság és a kikapcsolódás? Nem aggódnak a V. N.: A szöveg közel sz évvel ezelőtt íródott, de központi mindennapok miatt, azokért a dolgokért, amik miatt témája ma is nagyon időszerű. Hajlamosak vagyunk azt folyton stresszelünk a földi élet során. Mivel a darab hinni, hogy mi éljük a legelfoglaltabb, legrohanósabb ezt a két szintet vizsgálja, mi is az életnek ezt a két életet, és ez valószínűleg így is van, de az az érzés, síkját vizsgáljuk. Mi az élet? Mi a túlvilág? Egy olyan hogy az emberek megfeledkeznek a jelen pillanatról, a szeretteikről, az életükről, tulajdonképpen, Wilder világban, ahol a mindennapi életünket rengeteg szövegében is ugyanolyan fontos, mint napjainkban. Az gonddal, gondolattal töltjük meg, Wilder választása előadás tehát egyúttal emlékeztető is a közönségnek az 1930-as években az volt, hogy számtalan tárgy és magunknak, hogy még nem késő, még élünk, és el lesz a színpadon, de ezek mind láthatatlanok lesznek. kellene kezdenünk ezt értékelni.

22 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

J. P.: Én úgy élem az életemet, hogy tudom, meg fogok halni egyszer. Néha, ha nem tudom, mit tegyek, megkérdezem magamtól: na, ha még egy hetem lenne hátra, mit tennék? És ez nem ijeszt meg, nem félek a haláltól. Rengeteget dolgoztam azon, hogy valóban jelen legyek az életemben. Azt szeretném, ha a halálra sikerülne nem valami félnivaló dologként tekinteni, hanem mint egy jelre, ami azt mondja, még nincs késő. Annak tudatában, hogy egyszer minden véget ér, hogyan élhetünk a pillanatban? A nézők végig hallani fogják ezt az előadásban, a sok lélegzést. Mintha azt mondanánk, hogy ha megállunk egy pillanatra, és együtt lélegzünk, az maga az élet.

J. P.: Úgy gondolom, hogy a személyes egyben univerzális is. Tehát minél konkrétabb valami, annál jobban asszociálnak rá az emberek. Látni fogják Emily történetét, ahogyan 1901-ben Grover’s Cornersben felnő, de az a reményem, hogy a nézők majd a saját szülőhelyüket látják, az embereket azokban a falvakban, kisvárosokban, városokban, ahol felnőttek, és ezzel azonosulnak. Lehet, hogy nosztalgiával gondolnak majd vissza, milyen volt számukra az otthonuk, de ugyanakkor felmerül majd bennük: mit szeretek benne? Mik azok a dolgok, amelyek teljessé teszik az életemet? Hogyan tudnék ezekből többet behozni az életembe? Miközben a főszereplőnk, Emily megkérdőjelezi az életét, utána megtanulja, mit jelent V. N.: Hogyan képzeled el a közönség jelenlétét elengedni és jelen lenni. Remélem, a közönségünk is egy ilyen lecsupaszított előadáson, hogyan fognak kap egy kis rálátást arra, hogy mit is jelent számukra kapcsolódni a történethez? valójában élni.

23 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

J. P.: Igen. A mi kis városunk egy olyan színmű, amelyet Amerikában minden diáknak el kell olvasnia az általános iskolában. Egyfelől azért, mert ez egy klasszikus amerikai szöveg, de ugyanakkor azért is, mert egzisztenciális kérdéseket fogalmaz meg az életről és a halálról, mellbevágó kérdéseket tesz fel.

Nagyon gyakran játsszák iskolákban, kis színházakban, nagy színházakban, a Broadway-en. Több ezer ember vett már részt ezekben a produkcióban, jól ismerik,

de amire mindig rákérdeznek, az az hogy ki játszotta az ügyelőt? Mert ez egy nagy feladat, ez az egyik legnagyobb szerep az amerikai színházban. Az ügyelő köti össze a produkciót, az előadást és a közönséget.

Nagyon merész és nagyon brechtiánus újítása Wildernek, hogy tudatában vagy annak, hogy egy előadás zajlik, mert van egy szereplő, aki azt alakítja, irányítja, de ugyanakkor kommentálja is, megmegállítja, szünetelteti. De ez nem egy narrátor, hanem egy teljes értékű szereplő, aki a saját útját járja be, és bizonyos szinten ez maga Thornton Wilder.

Micsoda élvezet hallani, ahogy a dráma írója arról beszél nekünk, hogy mit gondol arról, amit éppen leírt. Általában férfi játssza, de én úgy döntöttem, hogy nő lesz, mert az foglalkoztat, hogy az ügyelő valójában Emily lelkének része legyen. Bizonyos értelemben egy nagyon nőközpontú történet benyomását fogja kelteni. Emily útját ezúttal nőként fogjuk megvizsgálni.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

V. N.: Thornton Wilder egy nagyon izgalmas, összetett szereplőt ír meg az Ügyelő személyében. Említetted a beszélgetéseink során, hogy ez egy hatalmas szerep az amerikai színháztörténetben, hogy ő egy amolyan hamleti karakter. Erre a szerepre egy színésznőt választottál, bár a darab eredetileg férfi színészre íródott. Mesélnél még erről a döntéséről, és ennek a figurának a súlyáról?

24 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Mindazt, amit érzett, gondolt és elszenvedett az élete minden területén, és látni fogjuk, hogyan reflektál erre egy másik nő. Szerintem ez nagyon erős és nagyon személyes. Mint mondtam, a konkrét és a személyes egyben egyetemes is. Számomra még személyesebb, hogy egy nő vezet minket egy másik nő történetén keresztül.

KARDOS M. RÓBERT, ANDRÁS GEDEON

25 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

VARGA CSILLA, LACZKÓ VASS RÓBERT, KARDOS M. RÓBERT, PETHŐ ANIKÓ, ANDRÁS GEDEON, ROMÁN ESZTER, CSUTAK RÉKA, BUZÁSI ANDRÁS, DARADICS HANNAH, LACZÓ JÚLIA, KISS TAMÁS

26

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ANDRÁS GEDEON, ROMÁN ESZTER, ALBERT CSILLA

27

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

VARGA CSILLA, CSUTAK RÉKA

28 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

...cum putem fi prezenți, în prezent?

Noémi Vajna în dialog cu regizoarea Jesca Prudencio JESCA PRUDENCIO

29

Știam că vreau să studiez teatrul încă din adolescență, dar credeam că vreau să devin actriță. Când aveam vreo 16 ani, urma să joc rolul principal într-un musical, dar am avut unele probleme cu vocea, ajungând să-mi pierd vocea complet. Regizorul mi-a propus să fiu asistenta lui, pentru a putea participa în continuare la procesul creativ. Am acceptat. Și, în timp ce îl asistam, mi-am dat seama că regia era de fapt ceea ce voiam să fac, că meseria de regizor era vocația mea.

Ca regizor, mi-am dat seama că pot să-mi folosesc toate abilitățile – actoria, canto, dansul, spiritul critic – și că astfel pot să modelez experiența publicului.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Jesca Prudencio: Am crescut într-un oraș mic, asemănător lui Grover's Corners, din Pennsylvania.

Părinții mei au emigrat în Statele Unite din Filipine și sunt medici, așa că aveau o etică profesională foarte strictă și foarte bună. Eu eram o persoană care cânta la vioară, cânta cu vocea și dansa. Am jucat în piese de teatru, musicaluri, și am participat la concursuri de dezbateri și oratorie. Am făcut multe activități extracurriculare. Când le-am spus că vreau să studiez teatrul, mi-au spus că este un hobby care a scăpat de sub control. Dar m-au susținut, spunându-mi că, dacă vreau să fac asta, trebuie să fiu cea mai bună. Așadar,

aceeași etică profesională pe care au adus-o cu ei într-o țară nouă, pentru a deveni medici de succes, voiau să o am și eu când am intrat în teatru.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Noémi Vajna: Ai știut de la o vârstă fragedă că vrei să lucrezi în teatru. Ne poți povesti puțin despre începuturile tale în teatru și despre anii tăi de formare în Statele Unite, unde sistemul educațional este oarecum diferit de cel autohton?

30 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Vocația mea pentru regie a apărut foarte devreme, dar este foarte rar să studiezi regia la o vârstă atât de fragedă. Nu există multe programe în care poți să te specializezi în regie. Așa că am dat admiterea la două facultăți care erau cele mai bune la momentul respectiv. Știam că vreau să fiu în New York, pentru că este centrul teatrului american. Așa că am aplicat la programul de regie al Tisch School of the Arts din cadrul Universității din New York. În fiecare an sunt acceptați doar câțiva studenți.

Dar știam că am o viziune, că vreau să spun povești și să fiu un lider în lumea teatrului. Și am fost admisă.

M-am specializat în regie de teatru și am studiat, ca materie secundară, ceea ce noi numim teatru aplicat sau educație teatrală, un fel de teatru dedicat justiției sociale.

N. V.: Da, în prezent mai și predai și faci teatru documentar. Era acest domeniu de interes pentru tine încă din perioada studenției?

J. P.: Da, când eram la universitate, știam că nu vreau doar să fiu regizor, ci că vreau să folosesc teatrul pentru a schimba lumea într-un fel. Asta putea fi prin educație sau prin justiție socială sau chiar prin piese mai politice sau piese care vindecă o comunitate, care inițiază conversații sau care educă sau schimbă publicul, așa cum o fac filmele documentare. Așa că asta este o altă direcție pe care o urmez în munca mea.

N. V.: Și asta ai făcut când ai obținut bursa Julie Taymor și ai plecat să lucrezi în Asia, unde ai realizat un reportaj despre războiul împotriva drogurilor din Filipine...

31

J. P.: Sunt șeful catedrei de regie la Universitatea de Stat din San Diego și, în cadrul acestor atribuții, predau cursuri de regie, precum și cursuri de specialitate pentru studenții de nivel avansat. Da, am propriul meu curs de teatru documentar.

Am mai abordat și alte stiluri pentru care sunt cunoscută, cum ar fi teatrul site-specific, așa că predau și aceste cursuri. Este minunat, pentru că în San Diego putem juca în aer liber tot anul.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Imediat după terminarea facultății, am lucrat pentru Ping Chong + Company. Ping Chong este un regizor, scriitor și coregraf extraordinar, care realizează propriile sale piese de teatru și documentare. Am învățat de la el cum se face acest lucru și am fost director educațional acolo timp de cinci ani. Predam. Am preluat metoda lui și am creat un program complet care se predă și acum în școlile pentru tineri care învață să scrie, să-și aproprieze și să-și interpreteze poveștile pe scenă. Este un instrument foarte puternic.

N. V.: Este acesta un lucru pe care îl transmiți și studenților care aspiră să devină regizori la Universitatea de Stat din San Diego? Sau le predai regie bazându-te în principal pe propria ta experiență profesională?

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

J. P.: Da, războiul împotriva drogurilor din Filipine, iar apoi am realizat o piesă despre cartierul roșu din Bangkok, despre lucrătorii sexuali.

32 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

N. V.: De obicei semnezi și coregrafia spectacolelor tale.

Cum au devenit dansul și mișcarea parte din creațiile tale?

și coregraf, învăț mereu noi forme de dans. Când am participat la programul Julie Taymor Fellowship, am învățat dansul clasic thailandez în Thailanda.

J. P.: De fapt, am început să dansez: prin intermediul părinților mei. Ei doreau foarte mult să păstrăm cultura filipineză în America, așa că, încă de când eram copil, dansam dansuri tradiționale. Cred că prima mea experiență teatrală a fost la vârsta de 3-4 ani, când dansam dansuri filipineze tradiționale în fața comunității, pentru a le prezenta oamenilor din Pennsylvania cultura filipineză.

Apoi, în Japonia, am învățat genurile teatrului-dans noh drama și butoh. În California, în timpul pandemiei, am devenit pasionată de dansul african, pentru că puteam să dansăm în aer liber. În ultimii trei ani, m-au interesat foarte mult salsa și bachata. Îmi place foarte mult dansul social. Este o modalitate de a cunoaște oameni, de a celebra dansul și de a crea legături cu oamenii fără să vorbești.

Familiile se adunau, găteau, mâncau și dansau. Trebuia să repetăm, aveam costume și puneam în scenă un spectacol. Așa am început să dansez, prin dansuri culturale. Apoi am studiat dansul formal, jazz, step și balet, iar în cadrul activității mele de regizor de teatru

Dansez mereu, sunt mereu în mișcare. Face parte din ceea ce sunt. Mișcarea este și ea un limbaj în munca mea.

33

Aveam o concepție pentru Woyczek, am discutat și mi-au plăcut foarte mult întrebările pe care mi le-a pus. Erau foarte precise. Schimbam idei și am fost foarte inspirată de acel interviu. Așadar, nu m-a surprins că m-a invitat, dar am fost foarte onorată să fiu regizoarea aleasă de el în San Diego, să învăț de la el timp de trei ani. Am învățat foarte multe de la el despre concentrare, despre detaliile viziunii unui regizor, despre ce înseamnă conceptul regizoral, ce vrei să transmiți lumii și cum să găsești un text sau o piesă care să exploreze acest lucru.

Totul începe cu tine însuți, cu ideea ta și cu ceea ce vrei să transmiți, iar apoi găsești textul și producția potrivite pentru a o pune în practică. Așadar, ca mentor, vocea și îndrumarea lui vor fi mereu alături de mine. Am rămas

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

J. P.: După ce am lucrat cinci ani în New York ca director educațional în teatru documentar, regizând pe cont propriu în teatre mici, am știut că vreau să fiu ca șeful meu, Ping Chong. Mi-am spus că, dacă vreau să fiu un regizor mare sau chiar să-mi conduc propria companie, trebuie să plec. Și pentru a face asta, trebuia să-mi continui studiile, să merg la facultate și să obțin un master în regie. Este un domeniu foarte competitiv, este foarte greu să intri, deoarece cele mai bune școli acoperă taxele de școlarizare și acceptă doar unul sau doi studenți. Sunt universități de top, printre care și UC San Diego. Așadar, când am ajuns la interviul cu Gábor,

ne-am înțeles imediat. Fusesem avertizată că va fi foarte dur cu mine și că va fi foarte dificil să intru, dar ne-am înțeles foarte bine.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

N. V.: Este prima dată când regizezi la Cluj, unde mentorul tău, Gábor Tompa, conduce teatrul, așa că probabil plănuiți de mult timp să regizezi aici. Ne poți povesti cum a evoluat acest proiect până în momentul în care ai ales să pui în scenă tocmai această piesă a lui Thornton Wilder?

34 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

prieteni și colegi după ce am absolvit, pentru că apoi am devenit profesor de regie. Am avut o prietenie minunată în ultimii 10 ani. Când m-a invitat aici, m-am simțit foarte onorată. Vorbim de ani de zile despre venirea mea la Cluj, așa că în final mi-a spus: „Dacă ai regiza aici, ce ai monta?” I-am propus Orașul nostru, pentru că sunt într-o continuă căutare a modului de a trăi o viață cât mai plină. Cum pot trăi pe deplin aici, în timpul pe care îl avem pe Pământ, care este cel mai bun mod de a trăi? Și ce înseamnă de fapt să trăiești? Când am regizat acest spectacol acum șase ani, am putut să-mi pun aceste întrebări, dar am simțit că nu terminasem. Simțeam că eram doar la începutul explorării.

Celălalt motiv pentru care am vrut să regizez aici a fost faptul că, atunci când am regizat prima dată, știam că vreau să am o concepție mai puternică și știam că pot face asta aici, la teatrul lui Gábor. Aici oamenii sunt cu

adevărat entuziasmați, implicați și respectă viziunea regizorului. Sunt deschiși să-și asume riscuri împreună cu regizorul. Este ceva cu adevărat special în felul în care se lucrează aici, un lucru pe care nu îl resimt întotdeauna în Statele Unite.

Acolo, ne gândim la public, ne gândim la ce a vrut autorul și, uneori, simt că trebuie să fiu foarte prudentă, dar aici simt că pot să-mi asum riscuri. Textul pare simplu, dar necesită o muncă foarte detaliată din partea actorilor, mai ales având în vedere densitatea limbajului. Știam că este nevoie de o companie foarte puternică pentru a pune în scenă această piesă și știam că aici pot face asta.

N. V.: Stilul spectacolului îmi amintește de filmul Dogville al lui Lars von Trier, în care spațiul și recuzita sunt doar marcate, actorii doar imită utilizarea obiectelor reale,

35

Mă interesează să spun povestea lui Emily ca fiind o persoană care nu poate renunța la trecut. Și odată ce reușește să renunțe, se poate relaxa. Vom experimenta în producția noastră călătoria lui Emily care urmărește, retrăiește și se desprinde de viața ei pentru a se putea liniști.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

J. P.: Descoperirea pe care am făcut-o lucrând la Orașul nostru cu ani în urmă a fost: ce-ar fi dacă viața de apoi ar fi foarte relaxată și liberă? În text se spune că este indiferentă, dar eu m-am întrebat: ce-ar fi dacă ar fi de fapt singurătate, solitudine? Ce-ar fi dacă ar fi pace, libertate, relaxare? Pentru că nu sunt preocupați de lucrurile cotidiene, de lucrurile care ne stresează în viața noastră de pe Pământ. Ca atare, întrucât piesa abordează aceste două planuri, noi explorăm aceste două sfere ale vieții. Ce este viața? Ce este viața de apoi? În calitate de regizor, trebuie să definesc ce vreau să spun despre aceste lucruri. Și, de asemenea, ce spune

Thornton Wilder despre ele? El spune că într-o lume în care ne umplem viața de zi cu zi cu atâtea lucruri, gânduri, griji, și alegerea lui din anii 1930 de a spune că vom avea multe lucruri pe scenă, dar toate vor fi invizibile. Totul va fi pantomimă. Deci sunt multe lucruri. De fapt, în piesă sunt foarte multe obiecte, dar ele sunt invizibile, deoarece viziunea lui Thornton Wilder și a mea este că nimic din toate acestea nu contează, că sunt nesemnificative. De aceea ele nu există în lumea noastră. Așadar, ideea de a pune în scenă întreaga piesă într-un spa a fost aceea că forma supremă de relaxare este să renunți la toate preocupările vieții.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

dar emoțiile umane sunt foarte puternice. Orașul nostru este conceput pentru a fi jucat într-un spațiu aproape gol, fără recuzită. Ai conceput această piesă într-un spa. Ne poți împărtăși puțin din ideea ta despre legătura dintre viață, moarte și spa?

36 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

N. V.: Textul a fost scris acum aproape 100 de ani, iar tema centrală este foarte prezentă și astăzi. Tindem să credem că trăim cele mai ocupate și mai rapide vieți, și probabil că așa este, dar senzația că oamenii nu țineau cont de momentul prezent, de cei dragi, de viața lor în esență, este la fel de importantă în textul lui Wilder ca în zilele noastre. Așadar, spectacolul este și un mod de a reaminti publicului și nouă înșine că nu este prea târziu, că încă trăim și că ar trebui să începem să apreciem acest lucru.

așa că nu am regrete. Sunt într-o călătorie și muncesc din greu. Speranța nu este să prezentăm moartea ca pe ceva de care să ne temem, ci ca pe un semn care să spună: nu este prea târziu. Știind că se va sfârși, cum putem fi prezenți, în prezent? Ce ne ocupă timpul și ce trebuie să facem pentru a fi mai prezenți unii cu alții?

Veți auzi acest lucru pe tot parcursul spectacolului, și anume multă respirație. Dacă am putea să ne oprim și să respirăm împreună, asta înseamnă viață. Asta înseamnă pentru mine să trăiesc.

J. P.: Îmi trăiesc viața știind că voi muri. Uneori, dacă nu sunt hotărâtă ce să fac, mă întreb, oh, dacă aș mai avea o săptămână de trăit, ce aș face? Și asta nu mă sperie, deci nu sunt o persoană căreia îi este frică de moarte.

Pentru că am muncit mult pentru a fi foarte prezentă.

Mă străduiesc mereu să trăiesc pe deplin. Ca să pot avea încrederea că știu că am încercat. Încerc tot ce pot,

N. V.: În ce fel îți imaginezi că va fi publicul prezent la un astfel de spectacol, cum se va conecta el la ce se întâmplă pe scenă?

J. P.: Eu cred că ceea ce este personal este și universal.

Așadar, cu cât ceva este mai specific, cu atât oamenii se identifică mai mult cu el. Este povestea lui Emily despre

37

J. P.: Orașul nostru este o piesă pe care fiecare elev trebuie să o citească în gimnaziu, deci pe la 12-13 ani.

Deci toată lumea o știe. Cred că asta se datorează faptului că este o piesă americană clasică, dar care ridică aceste întrebări existențiale uriașe despre viață și moarte, atât de profunde. Acestea fiind spuse, se joacă foarte mult în școli, teatre mici, teatre mari, pe Broadway, dar a avut mai multe producții pe Broadway. În fiecare moment au loc multe producții în același timp.

Sunt mii de oameni care au realizat această producție știind că este mimată sau întrebând cum ați pus-o în scenă, cu un decor minimal, sau ați folosit scări sau scaune? Și un alt lucru des întrebat este cine joacă rolul

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

N. V.: Te modul în care Thronton Wilder a încadrat piesa sa este prin folosirea personajului regizorului tehnic. Și ai menționat în discuțiile noastre că acesta este un rol atât de important în istoria teatrului american, încât a

devenit oarecum un personaj hamletian. Ai ales o actriță pentru acest rol, deși piesa a fost scrisă inițial pentru un actor. Ne poți spune mai multe despre alegerea ta și despre greutatea acestui personaj?

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

cum a crescut în 1901 în Grover's Corners, dar speranța mea este că publicul nostru își va vedea satul, oamenii din orașele și satele în care au crescut și se va raporta la asta. S-ar putea să aibă un sentiment de nostalgie față de casa lor, dar și o trezire la realitate: ce anume îmi place la ea? Care sunt lucrurile care îmi împlinesc viața? Cum pot să fac mă concentrez mai mult asupra lor? Pe măsură ce Emily, personajul nostru principal, își pune întrebări cu privire la viața pe care o trăiește, ea învață lecții despre ce înseamnă să te desprinzi și să fii prezent. Sper ca și publicul nostru să dobândească o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă a trăi cu adevărat.

38 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

regizorului tehnic? Pentru că este o sarcină importantă, este unul dintre cele mai importante roluri existente în teatrul american. Este însăși liantul dintre producție, piesă și public.

Deci, ceea ce a fost foarte îndrăzneț și foarte brechtian, a fost faptul că ești conștient că are loc un spectacol, deoarece ai un personaj care îl modelează, îl ghidează, dar și îl comentează, îl oprește, îl întrerupe. Dar nu este vorba de un narator, ci de un personaj cu drepturi depline care parcurge propria sa cale și, într-un fel, este vorba de însuși Thornton Wilder. Ce minunat să îl auzim pe dramaturg vorbindu-ne despre ce anume simte în legătură cu textul pe care tocmai l-a scris.

De obicei, acest rol este jucat de un bărbat, iar eu am decis să fie jucat de o femeie pentru că mă interesează ca regizorul tehnic să facă parte din sufletul lui Emily.

Deci, într-un fel, veți simți o poveste centrată pe femei.

Vom avea o privire asupra călătoriei lui Emily ca femeie de această dată. Și tot ceea ce simțea, gândea și îndura în fiecare aspect al vieții ei și să vezi o altă femeie reflectând asupra acestui lucru. Consider că este un lucru foarte profund și se simte ca fiind ceva foarte personal. Cum am spus, specificul și personalul sunt universale. Este și mai personal pentru mine să am o femeie care ne ghidează prin povestea altei femei.

39

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

KARDOS M. RÓBERT, VARGA CSILLA

40

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

CSUTAK RÉKA, LACZÓ JÚLIA, VARGA CSILLA, BUZÁSI ANDRÁS

41

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

DIMÉNY ÁRON, LACZKÓ VASS RÓBERT, PETHŐ ANIKÓ

42 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

„Kellék nélkül játszani: szabadság vagy korlát?”

A színészekkel Vizi Abigél beszélgetett Illusztrálta: Ozsváth Zsuzsa

A mi kis városunk sajátos színpadi világában – ahol a díszletek és kellékek hiányát a színészi képzelet és precizitás pótolja – felmerül a kérdés: mit jelent így játszani? Egy felszabadító lehetőséget, vagy éppen újabb kihívást?

A próbafolyamat során megkérdeztem a produkció színészeit, hogyan viszonyulnak a kellékek hiányához. Az alábbi válaszok személyesek, sokfélék, és egyben árnyalt képet adnak arról, milyen is ez a fajta színházi gondolkodás.

43

Szabadság és korlát. Nem egymásnak ellentmondó, hanem egymást kiegészítő fogalmak. Parttalan szabadság nincs – korlátok nélkül nem is lehetne játszani. A játék szelleme maga a konvenció, a szabályrendszer. Élni sem lehetne konvenció nélkül.

Az előadásban nincs sok kellékem – ilyen például egy régi fűnyíró, amit nehezen lehet beindítani. Bár megengedhetnék maguknak, hogy újat vegyenek, ez is becsületesen elvégzi a dolgát.

Kellék nélkül játszani egyszerre korlát és szabadság.

Elsőre azt gondolná az ember, hogy ez a helyzet szabadságot ad – hiszen nincsenek fizikai korlátai.

Ugyanakkor, szerintem, ez elsősorban pontosság és gyakorlás kérdése: csak így lehet igazán szabadon játszani a kelléktelenségben. Kevés kellékem van: például egy földrajzkönyv, és lehet, hogy a harmadik felvonásban cigarettázom – cigaretta és gyújtó nélkül.

Laczkó Vass Róbert Nomen est omen: a „kellék” az, ami kell. Ami van – és ami nincs. Nagy úr az emberi képzelet: az is van, ami nincs… A színházban mindenképp. Fölteszünk egy kalapot, rágyújtunk egy szivarra, megiszunk egy kupica pálinkát. A kelléknek anyaga, súlya, térfogata, gyakran íze-bűze is van. De mi van akkor, ha nincs?

A titok abban rejlik, hogy mi hogyan viszonyulunk ORBÁN ATTILA, GEDŐ ZSOLT

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Kiss Tamás

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Bogdán Zsolt

44 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

hozzájuk. Az újságpapír, amellyel én bajlódom, különleges holmi. Kihordani dologi ügy – recseg, ropog, de nincs rá szinonima. Mi a titok? A hozzá való viszonyunk? Ezt próbálom kibogozni.

Román Eszter Nem gondolom korlátnak – de nem is könnyebbség.

Hiszen nincsenek konkrétumok. Például nincs egy ajtó, amit becsukhatok, mégis el kell hitetni, hogy ott van. A kellékeket is játszani kell – nemcsak a belsőt, hanem a külsőt is meg kell teremteni. Minden kelléket látok magam előtt: az ablakom kerete fehér, magasabban van, mint egy átlagos ablak. Ott vannak a könyveim, a piros borítós füzetem, amiben mindkét oldalon jegyzeteltem – négyzethálós lapokra.

45

Kellék nélkül játszani szerintem egyértelműen szabadság – viszont nehéz és szokatlan ezzel a szabadsággal játszani, hiszen még soha nem csináltam ilyet. Az én kellékem egy élő kellék: egy ló.

Bessie-nek hívják, nagyon szeretem. Szürkésfehér színű, makacs, szereti a mindennapi rutint. Ha ez András Gedeon megtörik, haragszik rám. Szereti a gyümölcsöket – Szabadság – mert miközben láthatatlan tárgyakkal de jutalomként leginkább kockacukrot szoktam neki játszom, úgy érzem magam, mint egy gyermek. adni.

Technikából játszom, de a gyermeki énemre emlékeztet. Például van egy baseball labdám – tipikus darab: fehér és nehéz.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Amennyiben elképzeljük a kelléket, akkor nem korlát – sőt, mérhetetlen szabadságot ad. Nem vagyok kötve egy tárgyhoz. Kevés kellékem van az előadásban, például egy zsebkendő – sima, fehér vászon, benne van a monogramom: S. L.

Pethő Anikó

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Laczó Júlia

46 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Daradics Hannah Szabadság – de csak akkor, amikor a technikát már jól uralom. Amikor kényelmes, amikor „rááll a kezem”, akkor kezd nyílni a világ. Több kelléket is használok, például egy ablakot, aminek a szintjét mindig tartani kell, különben megszűnik a konvenció. Van egy poharam is – tiszta, átlátszó üveg, amin semmi szennyeződés nem ragad meg.

Dimény Áron Nekem játék. Kevés kellékem van – például egy cigarettatárca, amit látok magam előtt. Pont olyan, mint amelyik a Rokonok című előadásban is megjelenik.

Varga Csilla Korlát. Pont. Még soha nem dolgoztam ilyen munkamódszerrel. A szituációk is komplexek, nagy koncentrációt igényelnek – figyelni kell egy láthatatlan kellékre. Én anyaként nagyon sok kelléket használok.

Az előadás elején például reggelit készítek – sok mozdulattal, sok kellékkel. Vizuális alkat vagyok: látom a konyhámat, látom a hibákat a pulton. Egy század eleji barna, fából készült konyhát képzelek el.

Nincs hűtő, a csap is másként néz ki. Az esszencia: ezek a cselekvések automatikusak kell legyenek – akkor is, ha közben beszélek. Ha például a kezembe veszek egy serpenyőt, nem tehetek olyan gesztust, ami elfeledteti a nézővel, hogy az tényleg ott van a kezemben.

47

A nagy mesterek azt mondják: korlátok között válik Inkább nehézség. Például az első jelenetben, amikor el a mester. A metaszínház már régóta létezik, bejövök, nálam van egy orvosi táska. Laczkó Robi a bármennyire is újszerűnek tűnik. Az teszi igazán kezembe ad egy újságot, és van, hogy elbénázom: izgalmassá, hogy óriási szükség van a fantáziára. melyik kezembe rakjam a táskát, hová az újságot?

Közben Robinak zsebpénzt adok a pénztárcámból, és Albert Csilla a szemüveget is elő kell vennem a zsebemből. Nekem Én kellőképpen korlátnak élem meg – ez számomra az segített, hogy az első rendelkezőpróbán igazi egy teljesen új színpadi nyelv elsajátítása. Azok közé kellékeket használtam – hogy szokjam mindennek az tartozom, akiknek kevés kelléke van, és azt igyekszem útját és súlyát. minél jobban „megszelídíteni”. Fagyit szolgálok fel a szerelmeseknek – segít, hogy igazi kellékekkel próbáltam el, így megszoktam mindennek a súlyát.

Buzási András Nem szabadság, és nem is korlát – ez egy konvenció.

Minden játékban vannak szabályok, amiket be kell tartani. Nekem egyetlen kellékem van, de azt most nem lövöm le – majd az előadásban kiderül.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Kardos M. Róbert

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Csutak Réka

48 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

„A juca fără recuzită: libertate sau limitare?”

Interviul cu actorii a fost realizat de Abigél Vizi Ilustrat de Zsuzsa Ozsváth

În universul teatral aparte a spectacolului Orașul nostru, unde lipsa decorurilor și a recuzitei este înlocuită de imaginația și precizia actoricească, apare întrebarea: ce înseamnă să joci astfel?

Este o oportunitate eliberatoare, sau, dimpotrivă, o provocare în plus? În timpul repetițiilor, i-am întrebat pe actorii spectacolului cum se raportează la absența recuzitei. Răspunsurile lor sunt personale, variate și oferă o imagine nuanțată a ceea ce presupune acest tip de gândire teatrală.

49

Libertate și limitare. Nu sunt noțiuni contradictorii, ci complementare. Nu există libertate fără margini – fără limite nici nu am putea juca. Spiritul jocului este, de fapt, convenția, sistemul de reguli. Nici viața nu poate exista fără convenții. În spectacol nu am multe recuzite – de exemplu, o mașină de tuns iarba veche, greu de pornit. Deși și-ar putea permite una nouă, aceasta tot își face treaba, cu demnitate.

Nomen est omen: „recuzita” este ceea ce trebuie.

Ce avem – și ce nu avem. Imaginația umană este suverană: există și ceea ce nu există… cel puțin în teatru. Pui o pălărie, aprinzi un trabuc, bei o pălincă.

Recuzita are materialitate, greutate, volum, adesea miros și gust. Dar ce se întâmplă când nu există?

Secretul stă în modul în care ne raportăm la ea. Ziarul cu care mă lupt eu e un obiect special. A-l purta e o chestiune fizică – foșnește, pocnește, nu are sinonim.

Care e secretul? Relația noastră cu el? Asta încerc să deslușesc.

Tamás Kiss A juca fără recuzită înseamnă, în același timp, limitare și libertate. La prima vedere, ai crede că oferă libertate – pentru că nu ai constrângeri fizice. Totuși, cred că e mai ales o chestiune de precizie și exercițiu: doar așa poți juca cu adevărat liber într-un context fără recuzită. Am puține recuzite: de exemplu, o carte de geografie și, poate, în actul trei, fumez – fără țigară și fără brichetă.

Eszter Román Nu o consider o limitare – dar nici un avantaj. Pentru că nu există lucruri concrete. De exemplu, nu am o ușă pe care să o închid, dar trebuie să conving că e acolo. Și recuzita trebuie jucată – nu doar interiorul,

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Róbert Laczkó Vass

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Zsolt Bogdán

50 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ci și exteriorul trebuie creat. Văd fiecare obiect din fața mea: rama ferestrei mele e albă, mai sus decât o fereastră obișnuită. Cărțile mele sunt acolo, caietul cu copertă roșie, în care am scris pe ambele părți – pe foi pătrate.

Anikó Pethő

Să joci fără recuzită este, în opinia mea, clar o libertate – dar e greu și neobișnuit să joci cu această libertate, pentru că nu am mai făcut niciodată asta. Recuzita mea este una vie: un cal. Se numește Bessie, o iubesc Júlia Laczó mult. Are o culoare alb-gri, e încăpățânată și iubește rutina zilnică. Dacă aceasta se întrerupe, se supără pe Dacă îți imaginezi recuzita, atunci nu e o limitare – mine. Îi plac fructele – dar ca recompensă îi dau cel dimpotrivă, oferă o libertate imensă. Nu sunt legată de mai des zahăr cubic. un obiect. Am puțină recuzită în spectacol, de exemplu o batistă – simplă, din pânză albă, cu monograma Hannah Daradics mea: S. L. Libertate – dar doar atunci când stăpânesc bine Gedeon András tehnica. Când devine confortabil, când „mâna prinde mișcarea”, atunci lumea începe să se deschidă.

Libertate – pentru că atunci când joc cu obiecte Folosesc mai multe recuzite, de exemplu o fereastră, invizibile, mă simt ca un copil. Joc din tehnică, dar al cărei nivel trebuie menținut tot timpul, altfel se îmi amintește de copilul din mine. De exemplu, am o rupe convenția. Am și un pahar – din sticlă curată, minge de baseball – clasică: albă și grea. transparentă, pe care nu se lipește nicio murdărie.

51

Pentru mine e joc. Am puțină recuzită – de exemplu Mai degrabă o dificultate. De exemplu, în prima scenă, o tabacheră, pe care o văd clar în fața mea. Exact ca când intru, am o geantă medicală. Robi Laczkó îmi dă aceea care apare și în spectacolul Rudele. un ziar și uneori mă încurc: în ce mână să țin geanta, unde pun ziarul? Între timp, îi dau lui Robi bani de Csilla Varga buzunar din portofel și trebuie să scot și ochelarii din buzunar. M-a ajutat faptul că la prima repetiție Limitare. Punct. Niciodată nu am lucrat cu o astfel de mizanscenă am folosit recuzită reală – ca să mă de metodă. Situațiile sunt complexe, necesită multă obișnuiesc cu drumul și greutatea fiecărui obiect. concentrare – trebuie să fii atent la o recuzită invizibilă. Ca mamă, folosesc multă recuzită. De Réka Csutak exemplu, la începutul spectacolului pregătesc micul dejun – cu multe mișcări, multă recuzită. Sunt o Marii maeștri spun că adevărata măiestrie se arată persoană vizuală: îmi văd bucătăria, văd defectele în limite. Metateatrul nu e ceva nou, chiar dacă pare de pe blat. Îmi imaginez o bucătărie de lemn, maro, inovator. Ceea ce îl face cu adevărat interesant este de la începutul secolului. Nu e frigider, iar robinetul faptul că ai nevoie de multă imaginație. e diferit. Esența: aceste acțiuni trebuie să devină automate – chiar și atunci când vorbesc. Dacă, de exemplu, iau o tigaie în mână, nu pot face un gest care să-i amintească spectatorului că acea tigaie nu există.

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

Róbert Kardos M.

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Áron Dimény

52 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

Csilla Albert Pentru mine este destul de mult o limitare – e ca și cum ar trebui să învăț un limbaj scenic complet nou.

Fac parte dintre cei care au puține recuzite și încerc să le „îmblânzesc” cât mai bine. Servesc înghețată îndrăgostiților – m-a ajutat faptul că am repetat cu recuzite reale, ca să mă obișnuiesc cu greutatea fiecărui obiect.

András Buzási Nu e libertate și nici constrângere – este o convenție.

Fiecare joc are regulile lui, și acestea trebuie respectate. Eu am o singură recuzită – dar nu o dezvălui acum, o să vedeți în spectacol.

ANDRÁS GEDEON, ROMÁN ESZTER

53

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

LACZKÓ VASS RÓBERT, DIMÉNY ÁRON, PETHŐ ANIKÓ

54

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ROMÁN ESZTER, ANDRÁS GEDEON

55 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

CSUTAK RÉKA, VARGA CSILLA, DARADICS HANNAH, ALBERT CSILLA, KISS TAMÁS KARDOS M. RÓBERT, ANDRÁS GEDEON

56

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

BOGDÁN ZSOLT, LACZKÓ VASS RÓBERT

57

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

KISS DÁVID, HALMÁGYI NORBERT

58

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

VAJNA NOÉMI

59

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ROMÁN ESZTER, BOCSKAI GYOPÁR

60

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

CSENGERI ORSOLYA

61

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

ALBERT ENIKŐ

62 STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

THORNTON WILDER

A MI KIS VÁROSUNK ORAȘUL NOSTRU Magyar nyelvre fordította | Traducerea în limba maghiară: Benedek Marcell, Kozma András Thornton Wilder örököseinek az engedélyét az Alan Brodie Representation Ltd. (www.alanbrodie.com) és a Hofra Kft. közvetítette.

Drepturile de autor au fost furnizate din partea moștenitorilor autorului de către Alan Brodie Representation Ltd. și Hofra Kft. www.thorntonwilder.com www.hofra.hu

RENDEZŐ | REGIA: JESCA PRUDENCIO Dramaturg | Dramaturgia: VAJNA NOÉMI Díszlet- és jelmeztervező | Scenografia: BOCSKAI GYOPÁR Hangterv | Sound design: HALMÁGYI NORBERT Rendezőasszisztens | Asistent de regie: CSENGERI ORSOLYA Előadásvezető | Regia tehnică: ALBERT ENIKŐ

Az ügyelő | Regizoarea tehnică: ALBERT CSILLA Gibbs doktor | Doctorul Gibbs: KARDOS M. RÓBERT Mrs. Gibbs: VARGA CSILLA George Gibbs: ANDRÁS GEDEON Rebecca Gibbs / Nő a kórusban | Femeie din cor: DARADICS HANNAH Mr. Webb: BOGDÁN ZSOLT Mrs. Webb: CSUTAK RÉKA Emily Webb: ROMÁN ESZTER Wally Webb / Sam Craig / Férfi a kórusban | Bărbat din cor: KISS TAMÁS Mrs. Soames / Willard professzor | Mrs. Soames / Profesorul Willard: LACZÓ JÚLIA Howie Newsome / Nő a kórusban | Femeie din cor: PETHŐ ANIKÓ Joe Crowell / Si Crowell / Férfi a kórusban | Bărbat din cor: LACZKÓ VASS RÓBERT Simon Stimson: BUZÁSI ANDRÁS Sergentul Warren rendfelügyelő / Joe Stoddard: DIMÉNY ÁRON

Időtartam | Durata: 2h egy szünettel | cu pauză

RO

EN

14+

STÚDIÓ | SALA STUDIO

Előbemutató időpontja | Data avanpremierei: 2025. JÚLIUS 04 IULIE 2025 Bemutató időpontja | Data premierei: 2025. JÚLIUS 05 IULIE 2025

63

FOTO: BIRÓ ISTVÁN, SZENTES ZÁGON DESIGN: BENEDEK LEVENTE

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

FORDÍTÁSOK | TRADUCERI: KÖPECZI JULIANNA, KERESZTESI PÉTER

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU

SZERKESZTŐK | REDACTORI: VIZI ABIGÉL, VAJNA NOÉMI

64

STAGIUNEA 2024/2025 | 232. ÉVAD

A MI KIS VÁROSUNK | ORAȘUL NOSTRU