Authors: Bianca Elena Hoisan Carmen Sînc Aurica Popa Camelia Henegariu
EBOOK
ALBA IULIA 2014
Authors: Colegiul Tehnic ”Alexandru Domșa” Alba Iulia, Romania Bianca Elena Hoisan Carmen Sînc Aurica Popa Camelia Henegariu
Publishing date: September 2014 Online republishing date: May 2018
ISBN 978-973-0-27055-6
THE STORY OF THE PROJECT The story begins at the beginning of winter, 2011. In the storylike setting of Alden Biesen, Belgium, people from all over Europe met to reaffirm the importance of stories in people’s lives. Some of them – Maria, Zeynep, Carmen, Jeff and Gilles - decided to give voice to new stories: the life of people in their own organizations. And they discovered together that regardless of the geographical area they live in, regardless the history and culture that influence and shape each individual, people have a lot in common; after all, we all travel through life accompanied by joys or sorrows, by hardships or frailties, by good or bad experiences.
Thereby the five enthusiasts returned to their home countries to spread the word about the project of life stories. They kept in touch with one another keen to collect and share stories of ordinary people about common and extraordinary lives.
Stories unfold one after the other – a powerful recount of both past and present - to meet in the story of all stories.
Participants shared their life experiences in project meetings in Romania, Portugal, Turkey and Belgium, inspired by events related to the childhood, adolescence, life in school or in grandparents’ household, about their first job or starting a family. The stories were also stored and shared on the Internet among attendees and friends alike. (http://thepoweroflifestories.webs.com/) , by (https://www.facebook.com/GrundtvigProjectThePowerOfLifeStories20132 014 ? ref = hl).
Stories were told about early school leaving and returning back to school, about immigration, about longing for far away homes and family members, about struggling with various addictions and about winning battles with cancer, about unhappy childhoods and fulfilled lives as adults, about happy childhood and failures as grown-ups.
Various ways of presentation were used by project participants: PPT presentations, videos, written stories, interviews, dramatizations, drawings.
They were triggered by means of different techniques to
stimulate memory : the three-step method shared by the Belgian team (use of objects and images), the use of predefined structures, images, games to encourage oral, written, dramatized, filmed the stories of life.
Faced with their own problems, the participants came to realize that they have much in common with other Europeans, other life stories and other "universal" life experiences and they understood that everyone matters because there is plenty to learn from each other.
POVESTEA PROIECTULUI
La început de iarna, în 2011, într-un decor de poveste, la Alden Biesen în Belgia, oameni din toate colţurile Europei au (re)învățat despre importanţa poveștilor. Câțiva dintre ei - Maria, Zeynep, Carmen, Jeff si Gilles, au hotărât să dea glas unor noi poveşti: cele de viață, ale persoanelor din propriile lor organizații. Şi au descoperit împreună că, indiferent de zona geografică în care trăim, de istoria şi cultura care ne influențează şi ne formează, avem multe în comun, trăim asemănător şi trecem prin viaţă marcați de bucurii sau de probleme universale.
S-au despărțit şi fiecare a plecat acasă, să-şi împărtășească noua experiență cu cei apropiați, dar au ținut legătura în continuare şi au ajuns să depene o poveste alcătuită din multe poveşti, proiectul ”The Power Of Life Stories”.
Participanții şi-au
împărtășit experiențele de viață, inspirate din
evenimente legate de copilărie, adolescenţă, viața pe băncile şcolii sau în gospodăria bunicilor, primul loc de muncă, întemeierea unei familii etc., în mod direct, în cadrul întâlnirilor de proiect din România, Portugalia, Turcia şi Belgia, sau cu ajutorul Internetului, prin pagina web a proiectului (http://thepoweroflifestories.webs.com/) , prin poşta electronică sau cu ajutorul Facebook-ului (https://www.facebook.com/GrundtvigProjectThePowerOfLifeStories20132 014?ref=hl).
Au fost spuse povești despre părăsirea timpurie a școlii și revenirea înapoi la școală, despre emigrare, despre dorul de țară și familie, despre lupta cu diverse dependențe, despre bătălii câștigate în lupta cu cancerul, despre copilării nefericite şi vieți de adult împlinite dar și despre copilării fericite şi eșecuri în viața de adult.
Pentru a-şi expune poveștile de viaţă, participanții au folosit diverse modalități: prezentări PPT, filme, poveşti scrise, interviuri, dramatizări, desene.
Pentru realizarea cărții cu poveștile de viaţă au fost folosite tehnici diverse de storytelling- interviul, stimularea memoriei prin folosirea metodei în trei pași preluată de la echipa belgiană (folosirea de obiecte şi imagini), utilizarea unei structuri predefinite, jocuri cu imagini - pentru a încuraja exprimarea orală, în scris, dramatizată, filmată, a poveștilor de viaţă.
Confruntându-se cu propriile lor probleme, participanții au
realizat că
au multe în comun cu alți cetățeni europeni, cu alte povești de viață dar și cu experiențe de viață “universale ” şi au înțeles că fiecare om contează și că avem ce învăța unii de la alții.
ROMANIA-DECEMBER,2012
PORTUGAL-MAY,2013
TURKEY-OCTOBER,2013
BELGIUM-MAY,2014
DANIELA SIMONA MATEI participant in the project, Romania
PARENTAL HOME
When you feel a yearning For a face, a place, a story, Close your eyes and with a smile You’ll find it in your memory.
Even if life keeps you apart From such a cozy place, The further life drives you away, The closer in your heart.
From there you started with a thought To conquer the whole world, But every so often to return To grasp your true own self. Years wipe off while they pass through time , And Mom's no longer on the tread, But memories refuse to die, Reluctant, they await.
DANIELA SIMONA MATEI
CASA PĂRINTEASCĂ
Când simţi un dor, de-un chip De un loc, de o poveste, Închide ochii şi c-un zâmbet Ai să-ţi dai seama unde este.
Chiar dacă viaţa te desparte De locul ăla unde-i bine, Cu cât de el eşti mai departe,
Cu-atât îl ai mai mult în tine.
De-acolo ai plecat c-un gând, Că lumea vrei s-o cucereşti, Dar să te-ntorci din când în când Ca să-ţi dai seama cine eşti.
Anii mai şterg în urma lor, Mama nu mai e pe treaptă, Dar amintirile nu mor, Sunt tot acolo şi te-aşteaptă.
DANIELA SIMONA MATEI
Belgium
Collectif Alpha (Bruxelles)
Driss
Un mauvais souvenir J’ai travaillé à VW, c’était un travail en équipe. Soit de 6h à 14h, soit de 14h à 22h, soit de 22h à 6h. Le travail, c’est un travail dur, sale, avec des produits toxiques, pas de lunettes, pas de masques ! C’est ce que l’on appelle du nettoyage industriel : on va dans les fours de peintures à 50°. On va dans les fours où passent les voitures. Toute la journée, on est dans les fours. Il faut nettoyer les tuyaux avec du tiner. Il faut aller vite, 10 minutes max. C’est un travail sale, sale, vraiment sale !!! Et voilà pourquoi j’ai des problèmes de dos : hernie discale ! Après 3 ans, ils m’ont donné mon C4. Je travaillais pour une société de nettoyage et tous les 2 ans la société changeait de nom. J’ai fait ce travail pendant 6 ans. Quand on est souvent malade, on a un C4 !
A bad memory I worked for VW in shift work, either from 6 a.m. to 2 p.m. or from 2 p.m to 10 p.m, or from 10 p.m to 6 a.m. It was hard and dirty work, with poisonous chemicals, without protective glasses or masks! It was what is called industrial cleaning: one entered the paint ovens at 50°C, where the cars were painted. We spent the whole day in the ovens. We had to clean the pipes with thinner. We had to be quick, 10 minutes at the most. It was dirty work, really dirty work! And that is why I have back trouble: a slipped disc! After 3 years they fired me. Afterwards I worked in a cleaning company and every 2 years the company changed its name. I did that job for 6 years. When one is often ill, one is fired!
Wv için vardiyalı bir işte çalışıyordum. Vardiyalar sabah 06,00 dan öğlen 14.00 ,Öğlen 14.00 den akşam 22.00 ye veya akşam 22.00 den sabah 06.00 a kadardı. Zehirli kimyasallarla gözlüksüz maskesiz yapılan zor ağır ve pis bir işti. Bir çeşit endüstriyel temizleme işiydi. Bir işçi 50 derecedeki boya fırınlarına girer ve önünden banttan arabalar geçerdi. Bütün gün fırınların içinde olurduk. Boruları tiner ile temizlerdik. Acele etmemiz lazımdı çünkü bir araba için en fazla 10 dakikamız var idi. Gerçekten pis bir işti. Bu zor iş yüzünden bir sırt problemim vardı. Kaymış bir disk. 3 yılın sonunda beni işten çıkardılar. Bundan sonra başka bir temizleme işinde çalıştım. Bu şirket her iki yılda bir ismini değiştirirdi. Bu işi 6 yıl boyunca yaptım. Birisi hasta olduğunda ne yazık ki işten çıkarırlardı.
O amintire neplăcută Am lucrat pentru VW în schimburi, fie de la 6 am la 14, de la 14 - 22, sau de la 22 la 6 pm. A fost o muncă grea și murdară, cu substanțe chimice toxice, fără ochelari sau măști! A fost ceea ce se numește
curățare
industrială: intram în cuptoarele de vopsea, la 50 ° C, acolo unde mașinile treceau. Toată ziua eram în cuptoare. Trebuia să curățăm conductele cu diluant. Si trebuia să ne grăbim pentru că nu puteam sta mai mult de 10 minute. A fost o muncă murdară, într-adevăr foarte murdară! Și de aceea am avut probleme cu spatele: hernie de disc! După trei ani m-au concediat. După aceea am lucrat într-o curățătorie și la fiecare 2 ani, compania şi-a schimbat numele. Am făcut această muncă timp de 6 ani. Când un om este de multe ori bolnav, acesta este concediat!
Uma má recordação Eu trabalhei para a Volkswagen e fazia turnos ou das 6h da manhã até às 2h da tarde ou das 2h da tarde até às 10h da noite ou ainda das 10h da noite até às 6h da manhã. Era um trabalho duro, com químicos perigosos e não usávamos nem óculos nem máscaras. Chamava-se a isso limpeza industrial: entrávamos nos fornos de pintura a 50 graus e os carros iam lá passando. Passávamos o dia inteiro dentro dos fornos. Tínhamos que limpar os tubos com tíner. Tínhamos que nos despachar, só podíamos demorar no máximo 10 minutos. Era um trabalho sujo, mesmo sujo. E é por isso que eu tenho problemas nas costas: uma hérnia discal. Três anos depois, despediram-me. Depois disso, trabalhei numa empresa de limpezas e de dois em dois anos a empresa mudava de nome. Estive nesse emprego durante 6 anos. Quando estamos doentes com muita frequência, somos despedidos!
Mokhtar
Mon premier travail Je travaillais pour les marocains, un mois là, un mois là. Après 2 ans j’ai réglé mes papiers et j’ai travaillé dans une fabrique de 1991 à 2002. C’était une fabrique de viande, pour faire de la viande surgelée. Je travaillais dans les congélateurs. Après le patron est parti en Italie et il est mort. Les enfants du patron ont repris, mais les gens volaient, les machines tombaient en panne… après 3 ans, la femme du patron a déclaré faillite. Je devais entrer dans les congélateurs quand la viande tombait des palettes. Il y avait 4 étages de palettes dedans. On entrait avec des clarks, on restait 10’ à – 50° et on sortait avec les moustaches toutes blanches. J’ai eu des problèmes de santé, le dos, les poumons. On restait 10’ maximum puis on
sortait 5’, puis on retournait 10’… En janvier, les congélateurs étaient à – 35°. En août, c’était jusque – 50°.
My first job in Belgium I was working for Moroccans here and there, for one month each. After two years, I settled my papers and went to work in a factory from 1991 to 2002. It was a frozen meat factory. I was working in the freezers. One day, the boss went to Italy and died. The children of the boss took over the business, but people were stealing, machines were breaking down… After three years, the wife of the boss went bankrupt. I had to go into the freezers when meat fell off the pallets. There were four pallet floors in it. We went in with pallet trucks, and stayed there for 10 minutes at -50°C and went out with white moustaches. I had health problems: back, lungs … We stayed in for a maximum of 10 minutes then out for 5 minutes, then in again for 10 minutes etc. In January, the freezers were set to -35°C. In August, they were set to -50°C.
BELÇİKADAKİ İLK İŞİM Fas’ta ve Belçika’da faslılar için çalışıyordum. 2 yılın sonunda belgelerimi tamamladım ve bir fabrikada 1991 2002 yılları arasında çalıştım. Dondurulmuş et üzerine kurulu bir fabrikaydı. Dondurucularda çalışıyordum. Bir gün patron İtalya’ya gitti ve vefat etti.
Patronun çocukları işi devraldı. Fakat işçiler çalıyordu ve makineler dökülüyordu. Üç yılın sonunda patronun karısı iflas etti. Etler paletlerden düştüğünde dondurucuya girmek benim işimdi. Her katta 4 palet vardı. Donduruculara palet forkliftleriyle girerdik içeride 10 dakika kalırdık sıcaklık -50 dereceydi ve 10 dakika içeride kalırdık. Dışarıya çıktığımızda bıyıklarımız donmuş olurdu. Sağlık sorunlarım oluşmaya başlamıştı. Ciğerlerim ve sırtımdan problemlerim vardı. İçeride en fazla 10 dakika kalırdık sonra 5 dakika ve sonra yine 10 dakika. Ocak ayında dondurucular -35 dereceye ayarlanırdı ve ağustosta ise -50 derece.
Prima mea slujbă în Belgia Am lucrat pentru marocani, aici și acolo, câte o lună fiecare ţară. După doi ani, am rezolvat situaţia cu actele și am plecat să lucrez într-o fabric, între anii 1991-2002. A fost o fabrică de carne congelată. Am lucrat în congelatoare. Într-o zi, seful a mers în Italia și a murit. Copiii şefului au preluat afacerea, dar oamenii au început să fure, mașinile au fost dezasamblate ... După trei ani, soția şefului a declarat falimentul. Trebuia să intru în congelatoare, atunci când carnea a cădea de pe paleti. Şi erau patru nivele de paleti în congelator. Intram cu transpalete, stăteam timp de 10 minute la -50 ° C și a ieşeam cu mustăți albe, îngheţate. Am avut probleme de sănătate: cu spatele, plămânii ...
Stăteam înăuntru maxim 10 minute, apoi afară timp de 5 minute, apoi din nou înăuntru timp de 10 minute, ... În ianuarie, congelatoare erau setate la -35 ° C. În august, acestea erau setate la -50 ° C.
O meu primeiro trabalho na Bélgica Eu trabalhava para pessoas marroquinas, aqui e ali, um mês em cada patrão. Passados dois anos, consegui tratar da papelada e fui trabalhar numa fábrica de 1991 a 2002. Era uma fábrica de carne para produção de carne congelada. Eu trabalhava nas câmaras frigoríficas. Um dia o meu patrão foi a Itália e morreu. Os filhos do patrão tomaram conta do negócio,mas
os
trabalhadores
começaram
a
roubar,
as
máquinas
avariavam…Três anos depois, a mulher do patrão declarou falência. O meu trabalho era entrar nas câmaras frigoríficas quando a carne caía das paletes. Havia quatro andares de paletes. Nós entrávamos em carrinhos porta-paletes e ficávamos lá dentro durante 10 minutos a uma temperatura de 50 graus negativos e saíamos com os bigodes brancos. Tive problemas de saúde, de costas e de pulmões. Ficávamos 10 minutos, depois saíamos 5 minutos e voltávamos a entrar durante 10 minutos. Em janeiro, colocavam as câmaras a -35º C e em agosto colocavam-nas a -50º C.
Mohamed Mon plus mauvais souvenir de travail Dans le temps quand j’avais dix ans je suis parti travailler chez quelqu’un. Je suis monté sur le cheval pour aller cueillir les olives. Mon copain a piqué le cheval et il s’est encouru. Je suis tombé du cheval sur la tête. Il y avait un clou et je suis tombé avec ma tête dessus. J’ai saigné, on a pris de la terre verte pour bloquer le sang. Après j’ai continué à travailler jusque 4 heures. Puis je suis rentré à la maison. Mon père n’a rien vu mais ma mère oui. Je lui ai dit que je suis tombé d’un arbre. Quand j’ai grandi je leur ai raconté la vérité.
My worst work memory When I was ten, I went to work for someone. I got on a horse to go pick olives. My friend frightened the horse I was on and it ran away. I fell off the horse and hit my head. There was a nail on the ground when my head hit it. I began to bleed. Someone took green clay and put it on my head to stop the bleeding. Afterwards, I returned to work until late afternoon. Then I went back home. My father did not notice anything but my mother did. I told him I fell from a tree. When I grew older I told them the truth.
EN KÖTÜ İŞ ANIM On yaşıma geldiğimde başka birisi için çalışmaya başladım. Bir ata biner ve zeytin toplardım. Arkadaşım atı mahmuzladı ve at kaçtı. Attan kafamın üzerine düşmüştüm. Fakat ne yazık ki kafamı çarptığım yerde bir çivi vardı. Kafam kanamaya başlamıştı. Birisi kanamamı durdurmak için yeşil kil sürmüştü. Sonra saat 4’ te işe geri döndüm ve sonra da eve gittim.
Babam hiçbir şeyi fark etmemişti ama annem fark etmişti. Anneme ağaçtan düştüğümü söyledim. Onlara geçeği ancak büyüyünce anlatabilmiştim.
Cea mai rea amintire despre muncă Când aveam zece ani, m-am dus să lucrez pentru cineva. Am primit un cal pentru a merge să culeg măsline. Prietenul meu înțepat calul și acesta a luat-o la fugă. Am căzut de pe cal în cap. A fost un cui pe pământ acolo unde m-am lovit cu capul. Am început să sângerez. Cineva a pus argilă verde pentru a opri sângerarea. După aceea, m-am întors să lucreze până la ora 4. Apoi m-am întors acasă. Tatăl meu nu a remarcat nimic, dar mama mea a văzut. I-am spus am căzut dintr-un copac. Când am crescut mai mare le-am spus adevărul.
A minha pior recordação de trabalho Quando eu tinha dez anos, fui trabalhar para outra pessoa. Montei a cavalo para ir colher azeitonas. Mas o meu amigo picou o cavalo e ele pôs-se a correr. Eu caí do cavalo e bati de cabeça. Havia um prego no chão e bati com a cabeça no prego. Comecei a sangrar. Alguém pegou em terra húmida para estancar o sangue.Depois voltei ao trabalho e fiquei até às 4 horas. A seguir, fui para casa. O meu pai não reparou em nada, mas a minha mãe reparou. Disse-lhe que tinha caído de uma árvore. Só quando cresci lhes contei a verdade.
Romania
Colegiul Tehnic
Alexandru Domsa (Alba Iulia)
Mircea Orăsan
Childhood I grew up with my brother, my parents and my paternal grandparents. We all lived in a four-room apartment. When I was in the first grade primary school, my grandpa died and soon grandma left Brasov, to live with my uncle’s family. My brother and I took over our grandparents’ bedroom but when we grew older I got my own room together with my own desk, bed and wardrobe. In my family I suppose that the most important decisions were taken by my mother. I used to play with my neighbours in front of our block of flats and sometimes with other friends or classmates. Boys and girls alike we would play different games: elastic ( a game played by at least three which , in turns, would jump over parallel strings of elastic, or step on them following certain rules), hopscotch, play house like mum or dad or we would go roller
skating. I played football, hide-and-seek with my schoolmates; in wintertime we played hokey and during summer we went cycling. Being the older son, I had a lot of responsibilities in the household. I had to make the beds and take my brother to kindergarten. Later I had to do the washing up, vacuum and clean the carpets; I also did the shopping and I had to queue for bread and meat and other things necessary in the household. I cannot remember celebrating my birthday when I was a child. However, at Christmas we would go caroling with our parents and we, the kids, would play together. At Easter we visited our relatives, neighbours and family friends, spraying perfume onto the ladies as the custom required. Mother would cook in the kitchen keeping an eye on us while we were doing our homework. Dad used to have a place just for himself in the basement, where he kept his tools and would mend a thing or two in his spare time. There we would also keep wine, fruit and vegetables during the winter. My paternal grandfather was a tall handsome man. I loved him very much because he raised me until I went to school. Grandma was a short woman, wearing glasses and a kerchief on her head. She was a bit distant to us, the children. My maternal grandfather was also a tall man; he used to wear a tie at all times. He had been a noncommissioned officer at the prison and therefore he liked discipline and due to his stature he managed to impose it upon everyone. Grandma, on the other hand, was a gentle woman but she got ill and was bedridden for seven years. Grandpa cared for her throughout that period though he was also ill. When my brother was born I was four years old therefore I can’t remember too much about that event. But I remember the night when the 1977 earthquake occurred. Mother was bathing my brother in a small bathtub
and grandpa and I were watching TV. All of a sudden the pendant started swinging, the glasses rattling in the cupboard. The TV programme broke in and I remember grandpa asking who was playing with the aerial. But then he realized it was an earthquake. Mother grabbed my brother and tucked him in a towel and we all got out. As we went down the stairs, the neighbours were all going back to their apartments saying that the quake had ended. Once, we were redecorating our apartment and I went to school in the afternoon. In the morning I assisted the painters and one of them asked for a glass of water and I got one from the kitchen cupboard. In a second, the cupboard fell on me. I was lucky though as it got stuck on the table and the sink. I was terrified because all the glasses and cups were broken. Indoors, we used to play different board games, chess, cards, ping-pong on the dining-room table. We watched films for children or cartoons; later I had my favourite radio programmes or I just listened to music on my cassette player. My first trip was to Miercurea Ciuc to visit one of my uncles. I think I was in the second or third grade. I stayed there for two weeks. My uncle took me with him to the building site and sometimes I went with my aunt to the hospital where she worked. I was sorry when I had to go home. Mircea Orăsan
Copilăria Am crescut împreună cu fratele meu, cu părinții și cu bunicii din partea tatălui. Toți stăteam într-un apartament cu patru camere. Când eram în clasa I-a, a murit bunicul, iar bunica a plecat la Brașov la unchiul meu. După această, eu și fratele meu ne-am mutat în camera bunicilor. Când am crescut mai mari, eu am trecut în altă cameră, unde aveam biroul, dulapul și patul meu. În familie, deciziile importante, cred ca le lua mama. În fața blocului, mă jucam cu vecinii de bloc, iar în rest, cu câțiva prieteni, colegi de clasă. Fete și băieți, jucam împreună diferite jocuri: elastic, șotron, de-a tata și de-a mama, sau ne plimbam cu patinele cu rotile. Cu colegii de clasă jucam fotbal, ascunsa, iarna jucam hochei și vara mergeam cu bicicletele. În gospodărie, fiind cel mai mare copil, aveam multe responsabilități. Trebuia să fac paturile, să-l duc pe fratele meu la grădiniță. Mia târziu a trebuit să spăl vase, să aspir, să bat covoarele. Mergeam la cumpărături și trebuia să stau la rând la pâine, la carne etc. Nu țin minte să fi sărbătorit ziua mea de naștere în copilărie. În schimb, de Crăciun mergeam la colindat cu părinții pe la prietenii lor, iar noi, copiii, ne strângeam și ne jucam împreună. De Paști, mergeam la stropit pe la rude, pe la vecini și pe la prietenii de familie. Mama făcea mâncare în bucătărie, iar noi în acest timp ne făceam temele împreună cu ea. Tata avea în pivniță un loc al lui, unde își ținea sculele și mai meșterea câte ceva; tot acolo ținea vinul, și peste iarnă, fructe și legume. Bunicul meu din partea tatălui era un om înalt și binefăcut. L-am iubit foarte mult fiindcă, pot spune că el m-a crescut până am mers la școală.
Bunica era o femeie scundă, cu ochelari și cu batic. Ea era mai rece cu noi, copiii. Bunicul din partea mamei era și el înalt și binefăcut. Tot timpul purat cravată. A fost subofițer la pușcărie și de aceea era un om căruia îi plăcea disciplina, și prin statura lui, o și impunea. Bunica, în schimb, era o femeie foarte blândă, dar s-a îmbolnăvit și a stat șapte ani la pat. În tot acest timp, bunicul a îngrijit-o și a stat tot timpul lângă ea, fiind și el în pensie de boală. Când s-a născut fratele meu, aveam patru ani, așa că nu îmi aduc aminte de nașterea lui. Țin minte doar seara în care a fost cutremurul din 1977. Mama îi făcea baie în văniță într-o cameră, iar eu cu bunicul ne uitam la televizor. Deodată, a început să miște lustra și paharele din vitrină. La televizor nu s-a mai văzut nimic și bunicul a întrebat cine umblă la antenă. Apoi și-a dat seama că este cutremur. Mama l-a luat pe fratele meu în brațe, învelit în prosop și am ieșit toți pe ușă. În acest timp, vecinii deja urcau, spunând că s-a terminat cutremurul. Odată, când zugrăveam apartamentul, eu eram de după-masă la școală. Dimineață am rămas singur cu zugravii și unul din ei m-a rugat să-i aduc un pahar cu apă. M-am dus în bucătărie și am luat un pahar dintr-un dulap care era prins pe perete. În acel moment, a căzut dulapul peste mine. Am avut noroc că m-am lăsat jos, iar dulapul s-a proptit pe chiuvetă și pe masă. M-am speriat foarte tare fiindcă s-au spart toate paharele și cănile din dulap. Acasă ne jucam cu mașinile sau diferite jocuri: șah, ”Nu te supăra, frate! ” , Piticot, Sus-Jos, cu cărți joc, tenis de masă pe masa din sufragerie, remi, sau alte jocuri. Ne uitam la filmele pentru copii sau la desene animate. Mai târziu am avut emisiunile mele preferate la radio sau ascultam muzică la casetofon. Prima dată am plecat de-acasă la o mătușă la Miercurea Ciuc, într-o vacanță de iarnă. Cred că eram pe clasa a doua sau a treia. Am stat acolo
două săptămâni. Am mers cu unchiul meu pe șantier, sau cu mătușa la spital. Mi-a părut rău când a trebuit să revin acasă.
Military application I was an artilleryman in the army when, in June, we prepared for a drill with a new cannon. We got at the aiming field and we installed the cannon and then we started target shooting as we were ordered. At sunset, the commander asked for four volunteers to guard the canon and ammunition. I offered to stay, together with other three soldiers. On the mountain behind the camp there were two folds. As the soldiers boarded in the trucks, a shepherd passed by heading the fold. I asked him whether he could give us some milk or cheese. He sent us to the fold but he warned us that we need to take some bats to protect ourselves from the dogs. We drew lots and it was me to go and fetch the milk. I took some bottles and a long and thick stick with me. When I got closer to the herd the dogs surrounded me and I could not pass until the old shepherd called off his dogs. He took me in his hut and I told him why I was there. He was b oiling some corn flour in a big caldron and he offered me some polenta with cheese and cream. He also gave me some milk and cheese. The old shepherd told me how his dogs and donkeys had ran away because of the terrible sound of the cannon and he could hardly bring them back on the mountain. I asked him whether there was something we could give him in return. We gave him some vaseline , gun oil, cans, sugar and some biscuits. The following day, when our colleagues came to the field, we told them about the barter. In the evening, we decided to stay in the camp but we
asked for some more canned meat to change them for milk and cheese. They all agreed. Those were four beautiful days spent in the wilderness of the mountain. Mircea Orăsan
În aplicație În armată am fost artilerist. În iunie am plecat în aplicație cu un tun nou. Am ajuns în poligon și am instalat tunul, apoi am executat tragerile ordonate. Seara, comandantul a cerut patru voluntari care să rămână peste noapte de pază la tun și la muniție. Am rămas eu și cu alți trei colegi. Pe muntele din spatele nostru erau două stâne. După ce au plecat militarii cu camionul, a urcat la oi un cioban cu turma de oi. L-am întrebat dacă ne poate da lapte sau brânză. El a spus să mergem la stână că e baciul lui acolo, dar să luăm bâte la noi să ne apărăm de câini. După o tragere la sorți, am plecat eu după lapte. Am luat câteva sticle și o bâtă lungă și groasă. Când m-am apropiat de stână, m-au înconjurat câinii și nu am mai putut trece până nu a venit baciul și a strigat la ei. M-a poftit în colibă și i-am spus pentru ce am venit. Baciul făcea mămăligă întrun ceaun mare și m-a îmbiat să iau din bulzul pe care îl făcuse. Mi-a dat lapte și brânză. Baciul mi-a povestit că dimineaţa i-au fugit toți câinii și măgarii de la stână, fiindcă se speriaseră de zgomotul tunului nostru și abia spre seară i-a adunat de pe munte. L-am întrebat dacă putem să-i dăm și
noi ceva în schimb. I-am dat vaselină, ulei de armă, conservele noastre, zahărul și biscuiții. A doua zi, când au venit colegii noștri, le-am povestit ce troc am făcut. Seara nu am vrut să mergem în tabără și am rămas tot noi de pază la tun, dar i-am rugat pe colegi să ne lase și conservele lor de carne, să le dăm ciobanilor, în schimbul laptelui. Colegii au fost de acord. Așa am petrecut patru zile frumoase în sălbăticia muntelui.
Eu cresci com o meu irmão. O meu irmão, eu, os meus pais e os meus avós paternos vivíamos todos num T4. Quando eu estava na primeira classe da escola primária o meu avô morreu e pouco tempo depois a minha avó deixou Brasov para ir viver com a família do meu tio. O meu irmão e eu ficámos no quarto dos nossos avós, mas quando crescemos eu fiquei com um quarto só para mim, com a minha própria cama, secretária e guardafatos. Suponho que na minha família as decisões mais importantes eram tomadas pela minha mãe. Eu costumava brincar com os meus vizinhos em frente do nosso prédio e às vezes com amigos e colegas de escola. Tanto rapazes como raparigas brincavam então, a coisas diferentes: elástico (um jogo jogado por pelo menos três pessoas que à vez saltavam sobre fitas elásticas paralelas, ou pisavam uma delas seguindo determinadas regras), à macaca, ou andar de patins com a nossa mãe e o nosso pai. Eu jogava futebol, às escondidas com os meus colegas; no Inverno nós jogávamos hockey e durante o verão nós íamos andar de bicicleta. Sendo o filho mais velho, eu tinha muitas responsabilidades no agregado familiar. Eu tinha que fazer as camas e levar o meu irmão ao jardim de
infância. Mais tarde tive que lavar a loiça, aspirar e limpar as carpetes; também tinha que ir para a bicha do pão e da carne e fazia as compras de outras coisas necessárias à casa.
Não me consigo lembrar de comemorar o meu aniversário quando era criança. Contudo, no Natal, nós íamos cantar canções natalícias, com os nossos pais. Na Páscoa visitávamos os nossos parentes, vizinhos e amigos da família, deitando perfume sobre as senhoras, como manda a tradição. A nossa mãe cozinhava na cozinha, sempre de olho em nós, enquanto fazíamos os trabalhos de casa. O pai tinha um sítio só para ele na cave onde guardava as ferramentas e onde consertava algumas coisas no seu tempo livre. Também lá guardávamos vinho, fruta e legumes durante o Inverno. O meu avô paterno era um homem alto e jeitoso. Eu adorava-o porque ele me criou até eu ir para a escola. A minha avó era uma senhora baixa que usava óculos e um lenço na cabeça. Mantinha sempre um ar distante das crianças. O meu avô materno também era um homem alto; usava sempre gravata. Tinha sido um suboficial da prisão e por isso gostava de disciplina e dada a sua estatura conseguia impô-la a toda a gente. A minha avó, por seu turno, era uma mulher delicada, mas ficou doente e de cama durante sete anos. O avô cuidou dela durante todo esse período apesar dele também estar doente.
Quando o meu irmão nasceu eu tinha 4 anos de idade. Não me consigo lembrar muito bem este acontecimento. Mas lembro-me da noite em que o terramoto de 1977 aconteceu. A minha mãe estava a dar banho ao meu irmão numa pequena banheira e o meu avô e eu estávamos a ver TV. De repente o pêndulo começou a balançar e as loiças no armário chocalhavam.
O programa que estava a dar na televisão parou e lembro-me de ouvir o avôa perguntar quem é que estaria a mexer na antena. Mas nesse momento percebeu que se tratava de um tremor de terra. A minha mãe agarrou no meu irmão e enrolou-o numa toalha e saímos todos. À medida que descíamos as escadas, os vizinhos estavam já a regressar aos seus apartamentos, declarando que o tremor de terra já tinha acabado.
Houve uma vez em que estávamos a decorar o nosso apartamento e eu tinha ido à escola de tarde. De manhã, tinha ajudado os pintores e um deles pediu-me um copo de água e fui buscar um à cozinha. Subitamente, cai-me o armário da loiça em cima. Tive a sorte de ele ter caído em cima da mesa e do lava-loiça. Fiquei aterrorizado uma vez que todos os vidros e copos se partiram.
Dentro de casa costumávamos jogar jogos de tabuleiro, xadrez, cartas e ping-pong na mesa da sala de jantar. Víamos filmes para crianças ou desenhados animados na televisão: mais tarde já tinha os meus programas preferidos de rádio ou ouvia música no meu leitor de cassettes.
A minha primeira viagem foi a Miercurea Ciuc para ver um dos meus tios. Penso que nessa altura, estava na segunda ou terceira classe. Fiquei lá duas semanas. O meu tio levou-me a ver umas obras e às vezes a minha tia levava-me para o hospital onde trabalhava. Tive muita pena de ter de voltar para casa.
Serviço Militar Era eu artilheiro no exército quando em Junho, nos preparávamos para um exercício com um canhão. Chegámos ao campo de tiro e assim que instalámos o canhão começámos a disparar como nos ordenavam. Ao pôr-do-sol o comandante pediu quatro voluntários para ficarem de guarda ao canhão e à munição. Ofereci-me para ficar com outros três soldados. Na montanha atrás do campo havia dois abrigos. Enquanto os soldados arrumavam os camiões, um pastor passou. Perguntei-lhe se nos podia dar leite e queijo. Mandou-nos para um dos abrigos, mas avisou-nos que levássemos alguns paus para nos protejermos dos cães. Tirámos à sorte e calhou-me a mim ir buscar o leite. Levei algumas garrafas e um pau comprido e grosso. Quando me aproximei do rebanho fui cercado pelos cães e não podia dar mais um passo até o pastor ter chamado os cães. Levou-me para a sua barraca e expliquei-lhe porque é que estava ali. Ele estava a cozinhar um enorme caldeirão de polenta com queijo e natas. Deu-me também leite e queijo. O velho pastor explicou-me que os seus cães e os seus burros fugiram aterrados pelo som das explosões e estava a ter dificuldades em fazê-los regressar das montanhas. Perguntei-lhe se havia alguma coisa que pudessemos fazer por ele em troca. Demos-lhe alguma vaselina, óleo de arma, latas, açúcar e alguns biscoitos. No dia seguinte, quando os colegas chegaram ao campo de tiro, contámos-lhes este episódio. Nessa noite decidimos ficar outra vez no campo de tiro, mas pedimos mais carne enlatada para poder voltar a trocar por leite e queijo. E todos concordaram. Esses quatro dias na no meio daquela montanha deserta foram belos.
ÇOCUKLUĞUM Erkek kardeşim ve ben annem babamla büyükbabamların evinde yetiştik. Hepimiz 4 odalı bir evde kalıyorduk. İlkokul birinci sınıftayken büyükbabam vefat etti ve büyükannem amcamın ailesiyle yaşamak için Braslov’dan ayrıldı. Erkek kardeşim ve ben büyükbabamların odasına taşındık biraz daha büyüyünce kendi odam oldu. Artık benim de kendime ait yatağım gardırobum ve çalışma masam vardı. Bana kalırsa bizim ailemizde önemli kararlar hep annem tarafından alınmıştır. Apartmanımızın önünde komşularımızın çocuklarıyla bazen de diğer arkadaşlarım veya sınıf arkadaşlarımla oyunlar oynardım. Erkekler ve kızlar hem birlikte bazen de ayrı ayrı oyunlar oynardık. Örneğin ip atlama en az üç kişi oynardık sırayla ip atlardık. Sek sek oynardık. Annem babam ve ben patenle kayardık arkadaşlarımla futbol ve saklambaç oynardım. Kışın hokey oynar yazın ise bisiklete binerdik. Büyük erkek çocuk olarak evde bazı sorumluluklarım vardı. Yatakları düzeltmek ve kardeşimi anaokuluna götürmek benim görevimdi. Daha sonraları halıları vakumlama yıkama ve temizleme,alışverişi yapma et ve ekmek için kuyruğa girmek de görevlerim arasına girdi. Çocukken doğum günlerimi kutladığımı hatırlamıyorum. Fakat noelde ailemle koroya gittiğimizi ve biz çocukları oyun oynadığını hatırlıyorum. Paskalyada akrabalarımızı komşularımızı aile dostlarımızı ziyaret ederdik. Bayanların parfüm sürdüğünü ve güzel kıyafetlerini hatırlıyorum. Annem mutfakta yemek pişirirken bir gözü bizim üzerimde olurdu. Biz ev ödevlerimi yapardık. Babamın evin bodrumunda kendine ait bir yeri vardı . Burada boş zamanlarında ufak tefek şeyleri tamir ederdi. Aynı
zamanda burada kış için şarabımızı meyvelerimizi ve sebzelerimizi saklardık. Büyükbabam uzun ve yakışıklı bir adamdı. Onu çok severdim çünkü okula gidinceye kadar beni o büyüttü. Büyükannem kısa gözlüklü ve başörtülü bir kadındı. Büyükannem çocuklara karşı biraz mesafeliydi. Annemim babası da uzun boyluydu. Her zaman kravat takardı. Dedem hapishanede astsubaydı bu yüzden disiplini severdi ve bu disiplini herkese empoze etmeye çalışırdı. Büyükannem ise nazik bir bayandı fakat hastalandı ve 7 yıl yatalak yaşadı. Büyükbabam hastalığı süresince ona çok iyi baktı. Erkek kardeşim doğduğunda 7 yaşındaydım bu yüzden onun doğduğu zamanları çok iyi hatırlamıyorum. Fakat 1977 gecesindeki depremi hatırlıyorum. Annem küçük bir küvette kardeşimi yıkıyor ben ve büyükannem televizyon seyrediyorduk. Aniden askılık sallanmaya ve dolaptaki bardaklar tıkırdamaya başladı, televizyon yayını kesildi ve büyükbabamın kumandayla kim oynuyor diye sorduğunu hatırlıyorum. Fakat sonra deprem olduğunu fark etti. Annem kardeşimi havluya sardı ve hepimiz dışarı çıktık. Merdivenlerden aşağıya indiğimizde bütün komşular depremin bittiğini söylüyorlardı. Bir keresinde evimizde tadilat yapıyorduk ve ben öğleden sonra okula gitmiştim. Eve geldiğimde boyacılara yardım ediyorum, bir tanesi benden bir bardak su istedi. Dolaptan bir su bardağı aldım ve aniden dolap benim üzerime düştü.Lavoba ve masanın desteğiyle büyük bir yara almaktan kurtulmuştum. Korkmuştum çünkü tüm dolap ve içerisindeki bardaklar kırılmıştı. Evde satranç, kâğıt oyunları, yemek masasının üzerinde de masa tenisi oynardık. Film veya çizgi film izlerdik. Sonra favori radyo programlarımı dinlemeye başladım ve kasetçalarımla müzik dinlerdim.
İlk seyahatim amcalarımın yanına Miercurea Ciuc e oldu. Sanırım 2 veya 3. Sınıftaydım. Orada 2 hafta kaldım. Bazen amcam beni şantiyeye götürürdü bazen ise yengemin çalıştığı hastaneye giderdim. Eve dönerken oradan ayrıldığım için çok üzgündüm.
Askerlik Anılarım Askerde ben bir topçuydum. Haziran ayında yeni bir savaş topuyla delme harekâtı için hazırlanıyorduk. Atış bölgesine yerleştik ve topumuzu hazırladık ve emir ile ateşe başladık. Güneş batarken komutan dört gönüllü istedi. Diğer 3 arkadaşımla ben topu ve cephaneyi muhafaza etmek için kaldık. Dağda kampın arkasında 2 kıvrım vardı. Askerler arabalarına binip gittikten sonra bir çoban kıvrımdan çıkıp yanımıza geldi. Çobana bize biraz süt veya peynir verip veremeyeceğini sordum. Bizi kıvrıma gönderdi ve köpeklerden korunmak için yanımıza sopa almamızı tembih etti. Kura çektik ve sütü almak bana düştü. Birkaç şişe ve uzun kalın bir sopa aldım. Sürüye yaklaştığımda köpekler etrafımı çevirdi ve ben, yaşlı çoban köpeklerini geri çağırıncaya kadar yerimden kıpırdayamadım. Beni kulübesine götürdü ve ben neden orada olduğumu anlattım. Büyük bir kazanda mısır unu kaynatıyordu. Bana peynir ve kaymak hediye etti. Biraz peynir ve süt de yanıma verdi. Yaşlı çoban köpeklerinin ve eşeklerinin topun sesinden dolayı nasıl kaçtıklarını anlattı. Yaşlı çoban hayvanlarını dağdan zor bulup geri getirmişti. Ona bizim ona ne verebileceğimizi sorum. Çobana vazelin silah yağı, konserve şeker ve bisküvi verdik. Ertesi gün silah arkadaşlarımız geldiğinde onlara takastan bahsettik. Akşamüstü kampta kalmaya karar verdik. Arkadaşlarımızdan süt ve peynir ile değiştirmek üzere konserve et istedik. Hepsi kabul etti. Bu 4 gün vahşi ormanda geçirdiğimiz güzel günlerdi.
CARMEN NĂCREALĂ
I LOVE YOU BUT DO I LOVE YOU THE RIGHT WAY?
It happened that some years ago, during some small talk with my colleagues at work, one of the ladies declared: “It is very difficult to raise a child nowadays”. I stared at her for a while wondering why she would say such a thing. We had known each other for many years, we had been working in the same office for a while and I had also known her family. She had a boy and both her husband and she were engineers and, from the material point of view, they were quite well off. They appeared to have a beautiful family which I was very fond of, and for that reason they represented role models for me and my family. The answer came later on. At that time I was pregnant and ready to become a mother. I had always wanted a boy as I have never seen myself as
a mother for a little girl. And I had Dan. Both my husband and I searched for the most beautiful name - at least that was what we thought at the time - , the most beautiful pram, and the most beautiful small pieces of clothing: we were learning together how to make good parents. We were almost kids when we had first met and now we had a child of our own. His first babbling, his first tooth, his first step, his first “mummy” and “daddy” were all welcomed with joy by both of us. Incidental fever would terrify us alike. However, it seemed strange to us hearing people say “small children, few worries; older children, more worries”. And that proved to be true. Years had passed and I felt the excitement of his first day at the kindergarten, than the first day of school and, finally the beginning of high school. The evening before this event he told me: “I hope you won’t come with me to school tomorrow!” It kind of hurt me as I hadn’t expected that. I looked at him and I realized that “my baby” had turned into a teenager. He was happy that a new stage of his life lay wide in front of him as a result of not so much an effort, that he had managed to enter the class he’d wanted with the promise of a career in a field that he considered to be appealing. All along these years we have been trying to build up a beautiful relationship with our son, willing to be both friends and parents at the same time. We all went through his first love story during the 6th grade holiday, we talked about less pleasant thinks such as cigarettes, alcohol, condoms, about his friends .I avoided scolding him too harshly before parent’s meetings at school as he had warned me about bad grades and skipping classes. His razor-sharp mind is barely put to work. We as parents are not “absurd”; we do not necessarily want straight A grades. We have given him a certain degree of freedom- and we still wonder whether that was a wise thing to do – so that he won’t feel the pressure of accomplishing what we haven’t or being what we want him to be. We have reached to a sort of balance so far but for how long will be able to protect him from the bigger threats out there: entourage, alcohol, drugs or other.
It is a joy to be a parent but it is certainly difficult as well and I don’t refer only to the material aspect of the matter. You’d want the best for your offspring but does the love that we give them make us “good” or “bad” parents in certain situations? I have already found some truth in my colleague’s statement: “It is very difficult to raise a child nowadays”. I love him now and I love him more each day. I see him grow and soon he’ll reach the age when his father and I first met. I often tell him: “I LOVE YOU, BUT DO I LOVE YOU THE RIGHT WAY?” But this is a question I haven’t found an answer. Yet. CARMEN NĂCREALĂ
EU TE IUBESC, DAR TE IUBESC CUM TREBUIE ?
S-a întâmplat ,cu ani în urmă , când, în urma unor discuții dintre colegii de birou , o doamnă a afirmat că :,, e foarte greu să crești un copil în ziua de astăzi ". Am rămas privind-o lung, întrebându-mă de ce spune așa ceva ? Ne cunoșteam de mai mulți ani, eram colege şi îi cunoșteam şi familia. Are un singur băiat. Este de profesie inginer , atât ea cit şi șotul ei
. Era la vârsta la care situația lor materială era destul de comodă, erau realizați atât material cât şi profesional, aveau o familie frumoasă, dragi mie. Personal, îi consideram un exemplu. Răspunsul l-am aflat mai târziu. La vremea aceea eram însărcinată , urma să devin mamă. Îmi doream să am un băiat, nu mă văd mamă de fată. Şi l-am avut pe Dan! Împreună cu soțul meu i-am căutat , credeam noi, cel mai frumos nume, cel mai frumos cărucior , cele mai frumoase hăinuțe, învățam împreună sa devenim părinți. Am fost aproape copii când ne-am cunoscut , iar acum aveam copilul nostru! Ne-am bucurat de primul gângurit, de primul dințișor, de primul pas, de primul ,, mama" şi ,,tata" şi tremuram deopotrivă când termometrul medical ne indica mai mult de 37 de grade. Ni se părea ciudat când cei din jurul nostru ne spuneau că atunci când sunt mici ,, grijile sunt mici" , iar când sunt mari ,, grijile sunt mari ". Şi așa avea să fie. Anii au trecut şi am simțit emoția primei zile la cămin, apoi la școală gimnazială, apoi a urmat prima zi de liceu. Cu o seară înainte mi-a spus : sper că mâine nu vii cu mine la școală ! Era ceva la care m-am așteptat, dar ,,a durut" oarecum. M-am uitat la el şi am văzut cum copilașul meu de alta dată a devenit adolescent. Era bucuros că începe o nouă etapă din viața lui, liceul, că intrase unde își dorise, dar nu cu prea mult efort la școală, şi urma să facă ceea ce-i plăcea. De-a lungul timpului , până să ajungem aici, am căutat să avem o relație frumoasă , să-i fim nu doar părinți , dar mai mult prieteni. Am discutat şi iam văzut prima poveste de dragoste din vacanţa clasei a VI-a ,cu partea frumoasă şi mai puțin frumoasă, despre țigări, alcool, prezervative, despre prietenii lui, dar nu l-am certat foarte rău, consider eu, atunci când urma să merg la ședința cu părinții şi mi-a spus că are un patru la matematică, un trei la engleză, că au fugit de la oră , un șase la biologie etc. Discutam despre doamna dirigintă care l-a întrebat dacă fumează şi-l bănuia că o face şi care s-a tuns mai frumos decât mine... Are o minte ,,brici" dar nu o
pune suficient la contribuție. Noi nu suntem părinți ,,absurzi", care să vrem un carnet numai de zece. I-am lăsat , şi nu știu dacă e bine sau rău , o oarecare libertate, unde sa nu se simtă produsul a ceea ce nu am fost noi sau ne dorim neapărat să fie. Am reuşit până acum să creăm un oarecare echilibru între noi, dar cât mai putem noi să-l apărăm de ,,grijile cele mari" date de anturaj, alcool, droguri, sau mai știu eu ce. E frumos sa fii părinte , dar e greu deopotrivă, şi nu mă refer doar la partea materială. Ai vrea tot ce e mai bine pentru copilul tău, dar oare din dragostea pe care le-o purtăm știm noi oare să fim destul de ,, buni " sau destul de ,, răi “ în anumite situații de-a lungul anilor ? Abia acum am aflat răspuns la afirmația colegei mele :,,e greu sa crești un copil în ziua de astăzi "!!! Mi-e drag de el , mai mult pe zi ce trece . Îl văd crescând , iar curând v-a ajunge la vârsta la care ne-am cunoscut eu cu tatăl lui. Îi spun mereu : „EU TE IUBESC , DAR OARE TE IUBESC CUM TREBUIE ?” Iar asta e o altă întrebare , fără răspuns deocamdată!
CARMEN NĂCREALĂ
AMO-TE MAS SERÁ QUE TE AMO DA FORMA CERTA?
Aconteceu há alguns anos durante uma conversa de café com os meus colegas de trabalho em que uma das senhoras declarou:”É muito difícil criar uma criança hoje em dia”. Olhei para ela fixamente, perguntando-me porque razão estaria ela a dizer tal coisa. Conhecíamo-nos há já muitos anos, trabalhámos no mesmo escritório durante uns tempos e eu também
conhecia a sua família. Tinha um rapaz e tanto ela como o marido eram engenheiros, logo, do ponto de vista material estavam bem na vida. Aparentavam ter uma bela família de quem eu era muito amiga e por essa razão eles apresentavam-se como modelos a seguir por mim e pela minha família. A resposta surgiu mais tarde. Nessa altura eu estava grávida e pronta para ser mãe. Sempre quis ter um rapaz uma vez que nunca me tinha imaginado como mãe de uma menina. Tive o Dan. Tanto eu como o meu marido procurámos o nome mais bonito - pelo menos era isso que pensávamos na altura- o carrinho de bebé mais bonito, as roupinhas mais bonitas: estávamos a aprender juntos a ser bons pais. O seu primeiro balbuciar, o seu primeiro dente, o seu primeiro passo, o seu primeiro “mamã” e “papá” eram todos recebidos com alegria por nós dois. Qualquer febre ocasional enchia-nos de terror. Contudo, sempre nos soou estranho ouvir pessoas dizerem “crianças pequenas
poucas
preocupações;
crianças
mais
crescidas,
mais
preocupações”. Mas veio a provar-se que era verdade. Os anos passaram e eu tinha sentido a excitação do seu primeiro dia na Pré-primária, do seu primeiro dia na escola, e finalmente o começo do Ensino Secundário. Na noite anterior a este acontecimento ele disse-me: “Espero que amanhã não venhas comigo à Escola!” Magoou-me até certo ponto uma vez que não estava à espera disto. Olhei para ele e percebi que o “meu bebé” se tinha tornado num jovem adolescente. Ele estava feliz com toda uma vida à sua frente e que nem resultava de tanto esforço assim, que até permitiu que ele entrasse na turma que sempre quis, com a promessa duma carreira na área de que ele gostava. Durante todos estes anos temos tentado construir um belo relacionamento com o nosso filho, dispostos a ser amigos e pais ao mesmo tempo.
Assistimos à história do seu primeiro amor no 6º ano durante as férias, falámos-lhe acerca de assuntosmenos agradáveis como cigarros, álcool, preservativos, acerca dos seus amigos. Evitava dar-lhe raspanetes demasiado severos antes das reuniões de pais uma vez que ele nos tinha avisado que tinha faltado a algumas aulas e que tinha tido más notas. A sua mente e inteligência aguçada tinham no entanto tido pouco uso. Nós, como pais, não somos “absurdos”; não pretendemos necessariamente a nota máxima sempre. Demos-lhes algum grau de liberdade - e ainda hoje pensamos se teremos feito bem ou não - para que ele não sentisse a pressão de ter de conseguir fazer o que nós não fomos capazes, e quisemos que ele fosse quem ele quisesse ser. Conseguimos este equilíbrio até certa altura, mas por quanto tempo havíamos de conseguir protegê-lo das ameaças maiores de fora: das más companhias, álcool, drogas e outros perigos. Ser pai e mãe é maravilhoso, mas também tem os seus aspectos difíceis e não me refiro apenas ao lado material da questão. Queremos o melhor para a nossa descendência. Mas, em certas situações, o amor que lhes damos fará de nós “bons” ou “maus” pais? Já consegui descobrir alguma verdade na afirmação da minha colega: “É muito difícil criar uma criança hoje em dia.” Amo-o agora e amo-o cada vez mais a cada dia que passa. Vejo-o crescer e em breve ele terá a idade que o pai tinha quando nos conhecemos pela primeira vez. Digo-lhe com frequência: “EU AMO-TE, MAS SERÁ QUE TE AMO DA FORMA ACERTADA?” Mas esta é uma pergunta para a qual não encontro resposta. Ainda.
Seni seviyorum fakat doğru şekilde mi seviyorum? Anlatacağım olay birkaç yıl önce iş arkadaşlarımla işyerinde sohbet ederken gerçekleşti. Bayan arkadaşlarımdan bir tanesi bu günlerde bir çocuk yetiştirmek çok zor dedi. Neden böyle söylediğini merak ederek arkadaşıma baktım. Birbirimizi uzun yıllardır tanıyorduk bir süredir aynı ofiste çalışıyorduk ve ailelerimizi de tanıyorduk. Bir erkek çocukları vardı. Hem kocası hem de kendisi mühendisti. Maddi açıdan baktığımızda durumları gayet iyiydi. Güzel bir aile görüntüsü veriyorlardı ve ben bu aileyi takdir ediyor aynı zamanda ailem ve benim için rol model bir aileydi. Sorularımın cevabı sonradan ortaya çıktı. O zamanlarda ben hamileydim ve anne olmaya hazırdım. Her zaman bir erkek çocuk istemiştim çünkü kendimi hiçbir zaman küçük bir kız çocuğunun annesi olarak görmemiştim. Ve sonra Dan doğdu. Ben ve kocam onun için en güzel ismi araştırdık. Onun için en güzel çocuk arabası en şirin kıyafetler. Eşim ve ben iyi bir anne baba olmayı öğreniyorduk. Tanıştığımızda neredeyse çocuktuk ve şimdi bizim bir çocuğumuz vardı. İlk heceleri, ilk dişi ilk adımı ilk anne ve baba deyişini mutluluk ve keyifle karşıladık. Fakat insanların çocuklar büyüdükçe dertleri de büyür sözleri ben eşimi korkutuyordu. Ne yazık ki endişeler gerçek oldu. Yıllar çabucak geçti ilk anaokuluna başladığındaki heyecanımı hatırlıyorum. Sonra ilkokul ve sonunda lise. Liseye gitmeden önceki gece bize umarım yarın benimle okula gelmezsiniz dedi. Bu söz beni çok kırmıştı çünkü hiç beklemiyordum. Ona baktım ve bebeğimin bir ergen gence döndüğünü gördüm. Oğlum çok mutluydu hayatının yeni bir dönemi bu okula girerek başlamıştı. Bu okul için çok fazla gayret sarf etmemişti Fakat sevdiği alanda kariyer planları vardı. Bütün bu yıllar boyunca oğlumuzla güzel bir ilişki kurmaya çalıştık hem iyi bir arkadaş hem iyi birer anne baba olmaya çalıştık.
6. yılsonundaki yaz tatilinde ilk aşkının sancılarını hep birlikte çektik. Hep birlikte pek de hoş olmayan sigara alkol kondom ve arkadaşları hakkında sohbetler ettik. Veli toplantılarında önce onu azarlamaktan hep kaçındım çünkü önceden bana kötü notları ve dersleri asması hakkında bilgi vermişti. Ustura gibi keskin zekâsını derslere vermek konusunda çok başarılı değildi. Biz anne babalar çok tuhaf değiliz her zaman en iyi notu istemeyiz. Ona bir dereceye kadar özgürlük verdik fakat hala akıllıca bir şey yapıp yapmadığımız konusunda emin değiliz bizim olamadığımız veya olmak istediğimiz şeyleri onun başarması konusunda baskı hissedemediğini düşünüyoruz. Şu anda onu bir dengede tuttuğumuzu düşünüyoruz fakat daha ne kadar alkol uyuşturucu ve kötü çevre gibi ve diğer tehlikeli şeylerden uzak tutabiliriz. Anne baba olmak bir keyif aynı zamanda çok zor, olayın sadece maddi boyutunu düşünmüyorum. Evladınız için en iyisini istersiniz fakat ona verdiğimiz sevgi bizi iyi veya kötü anne baba yapar mı? İş arkadaşımın söyledikleriyle ilgili bir sonuç vardım. Bu zamanda çocuk yetiştirmek gerçekten çok zor. Onu çok seviyorum ve her gün daha çok seviyorum, onun büyüdüğünü görüyorum. Yakında ben ve babasının ilk tanıştığımız yaşlara ayak basacak. Ona sık sık şunu söylerim. Seni seviyorum fakat doğru şekilde mi seviyorum? Fakat bu sorunun cevabını henüz bulamadım.
Je t’aime mais est-ce que je t’aime de la bonne manière ? C’est arrivé il y a quelques années, lors d’une conversation avec mes collègues de bureau. Une des femmes a déclaré : ”Il est très difficile
d’élever un enfant de nos jours.” Je l’ai regardée pendant un moment en me demandant pourquoi elle disait une telle chose. Nous nous connaissions depuis de nombreuses années, nous avions travaillé dans le même bureau pendant un certain temps et j’ai aussi connu sa famille. Elle avait un garçon. Elle et son mari étaient ingénieurs et, du point de vue matériel, ils étaient assez bien nantis. Ils semblaient avoir une magnifique famille, que j’appréciais beaucoup, et pour cette raison ils étaient un exemple pour moi et ma famille. La réponse vint plus tard. A l’époque j’étais enceinte et prête à devenir maman. J’ai toujours voulu un garçon vu que je ne me voyais jamais être la mère d’une petite fille. Et j’ai eu Dan. Mon mari et moi cherchions un nom, le plus beau – au moins c’était ce que nous pensions à ce moment-là -, le plus beau landau et les plus beaux petits vêtements. Nous apprenions ensemble comment être de bons parents. Nous étions encore enfants quand nous nous sommes rencontrés pour la première fois et là nous avions un enfant à nous. Ses premiers babillements, sa première dent, son premier pas, ses premiers “maman” et “papa” étaient tous accueillis avec joie par tous les deux. Une fièvre accidentelle nous aurait terrifiés tous les deux aussi. Pourtant, cela nous semblait étrange d’entendre des gens dire “petits enfants, peu de problèmes; grands enfants, plus de problèmes.” Et cela s’est avéré vrai. Les années avaient passé et je sentais l’excitation de son premier jour au jardin d’enfants, puis du premier jour d’école et, après, de sa rentrée à la grande école. Le soir avant cet événement, il m’a dit :”J’espère que tu ne m’accompagneras pas à l’école demain !” Ca m’a un peu choquée car je ne m’y attendais pas. Je l’ai regardé et j’ai compris que “mon bébé” était devenu adolescent. Il était heureux qu’une nouvelle étape de sa vie s’ouvre devant lui sans grand effort, qu’il avait réussi à s’inscrire aux cours qu’il voulait avec la promesse d’une carrière dans un domaine qu’il considérait comme attractif. Tout au long de ces années, nous avons essayé de construire une belle relation avec notre fils, en voulant être à la fois amis et parents. Nous
avons tous vécu sa première histoire d’amour pendant les vacances de sa 6ème année primaire, nous avons discuté de choses moins agréables comme les cigarettes, l’alcool, les préservatifs, à propos de ses amis. J’évitais de le gronder trop fort avant les réunions de parents à l’école, comme il nous prévenait qu’il avait des mauvais points et avait séché des cours. Son esprit vif est peu enclin au travail. En tant que parents, nous ne sommes pas “absurdes”, nous ne voulons pas nécessairement qu’il ait directement d’excellentes notes. Nous lui avons donné une certaine liberté – et nous nous demandons toujours si c’était sage – pour qu’il ne se sente pas forcé d’accomplir ce que nous n’avons pas ou d’être ce que nous voulons qu’il soit. Nous avons atteint une sorte d’équilibre jusqu’à présent mais pendant combien de temps allons-nous être capables de le protéger des menaces plus grandes de l’extérieur : fréquentations, alcool, drogues et autres. C’est une joie d’être parent mais c’est certainement difficile aussi et je ne me réfère pas qu’à l’aspect matériel de la question. Vous voudriez le meilleur pour vos enfants mais est-ce que l’amour que nous leur donnons fait de nous de “bons” ou de “mauvais” parents dans certaines situations J’ai déjà trouvé une réponse dans l’affirmation de ma collègue : “C’est très difficile d’élever un enfant de nos jours.” Je l’aime maintenant et je l’aime de plus en plus chaque jour. Je le vois grandir et il atteindra bientôt l’âge où son père et moi nous sommes rencontrés pour la première fois. Je lui dis souvent : “JE T’AIME MAIS EST-CE QUE JE T’AIME DE LA BONNE MANIERE ? Mais c’est une question à laquelle je n’ai pas encore trouvé de réponse.
VIORICA HORJA
School years I started school in 1960, when I was 7 years old, the same age like all the kids ready to go to the first grade primary school. We were 22 children in a simultaneous class (students from different grades/ages share a class for teaching-learning activities). Later on we were about thirty students in a class and during high school the average number was 36. Only 21 students in my class graduated high school; the rest either got transferred to other schools or repeated one of the school years. I loved most of my teachers but I feel particularly attached with my primary school teachers. They were special teachers, young, very well prepared professionally, correct, very close to their students… “old-school teachers”, good psychologists, rigorous, some of them quite severe, some very warm and open, but all of them were extremely dedicated to their profession.
I will never forget my primary school teacher who taught us a lot of useful things, others than the ones you could find about in books; she entertained us with a multitude of games and other practical activities – she was the teacher of my heart. There were also punitive aspects of a student’s life, ranging from strikes in the palm and a bad grade for behavior to admonition in front of the class or in front of the parents. I remember I got a stroke with a stick in my palm; I don’t remember the pain or the reason for my punishment, but I remember being horribly ashamed. I have no clear memory of my graduation party which took place in the school canteen. I wore a black skirt and vest with a white blouse. I can’t remember anything about the music we listened to, whether we used a pick-up or an old tape recorder, but I do remember we spent the whole night, there was no alcohol and, unfortunately, nobody took any pictures. I have no regrets about those times, just memories… VIORICA HORJA
Anii de şcoală Am început școala în anul 1960, când aveam 7 ani, ca toți copiii care se pregăteau să meargă în clasa întâi primară. Numărul elevilor din clasă, în anii primari de școală a fost de 22 intr-o clasă cu predare simultană. În anii următori am fost in jur de treizeci iar la liceu am început studiile 36 de elevi. Doar 21 de elevi din clasa mea au absolvit liceul, restul s-au transferat sau au rămas repetenți.
Mi-am iubit aproape toți dascălii, dar am simțit un profund atașament mai ales faţă de învățătorii mei. Au fost dascăli cu totul şi cu totul speciali, tineri, foarte bine pregătiți, corecți, apropiați de elevi… “de formaţie veche”, buni psihologi, riguroși, unii dintre ei foarte severi, alții foarte deschiși şi apropiați de noi, dar toți erau dedicați profesiei. Nu o voi uita niciodată pe doamna învățătoare care ne-a învățat o mulțime de lucruri utile, altele decât cele pe care le puteam afla din cărți; ne antrena într-o mulțime de jocuri şi alte activități practice – a fost dascălul inimii mele. Pedepsele disciplinare au făcut tot timpul parte din viața unui elev, de la lovituri în palmă şi nota scăzută la purtare, la mustrare în faţa clasei sau în faţa părinților. Îmi amintesc că am primit o dată o lovitură de băţ în palmă; nu-mi amintesc nici durerea, nici motivul pentru care am fost pedepsită, știu doar că mi-a fost foarte rușine. Nu-mi amintesc clar balul de absolvire a liceului care a avut loc in cantina liceului. Eu am fost îmbrăcată într-o fustă neagră, vestă şi o bluză albă. Nu mai știu nici ce muzică ascultam, şi nici dacă am avut un pick-up sau un magnetofon, dar îmi amintesc că am petrecut până către dimineață, fără băuturi alcoolice şi, din păcate, nimeni nu a făcut fotografii. Nu am regrete în legătură cu acele vremuri, doar amintiri…
VIORICA HORJA
OKUL YILLARI 1960 yılında yedi yaşındayken diğer tüm çocukların okula gitme zamanı geldiğinde ben de ilkokula başladım. 22 kişilik birleştirilmiş bir sınıfta okula başladım. Daha sonra sınıfımız otuz kişi oldu ve lise yıllarımda
sınıfımız ortalama 36 kişiydi. Sınıfımdan sadece 21 kişi mezun oldu. Diğerlerinden bazıları değişik okullara gittiler veya sınıf tekrarı yaptılar. Tüm öğretmenlerimi sevdim fakat özellikle ilkokul öğretmenlerimden çok etkilendim. Onlar çok özel öğretmenlerdi derslere çok iyi hazırlanırlar her zaman doğru ve bize karşı çok cana yakındılar. Eski öğretmenler iyi birer psikolog, titiz insanlar, pek çoğu ağırbaşlı, bazıları çok insancıl ve açık görüşlüydü. Fakat hepsi kendilerini mesleklerine adamıştı. İlkokul öğretmenimi hiç unutamam. Bize hayatı, kitaplarda bulamayacağımız pek çok şeyi öğretmişti. Öğretmenimiz bizi pek çok oyun ve pratik aktiviteler ile bizi eğlendirerek çok yararlı şeyler öğretmişti. O benim kalbimdeki öğretmendi.. Öğrenciliğimizde cezalar da alırdık. Avuçlarımıza vurmalar sınıfın önünde veya ailelerimiz yanında öğütler almak gibi. Avucuma bir sopayla vurulduğunu hatırlıyorum. Şu anda kabahatimi veya avucumun ağrısını hatırlamıyorum fakat şiddetli br şekilde utanmıştım bunu iyi hatırlıyorum. Okul kantininde gerçekleşen mezuniyetimizle ilgili hatıralarım pek canlı değil. Siyah bir etek, beyaz buluz ve yelek giydiğimi hatırlıyorum. Ne dinlediğimiz müziği ne de müziği neyle dinlediğimizi hatırlamıyorum Fakat bütün gece oradaydık alkol yoktu ve maalesef hiç kimse fotoğraf çekememişti. Okul yıllarım hakkında hiçbir pişmanlığım yok onlar sadece anılarım.
VIORICA SMEU-MARE
Childhood memories
Modest as it may seem, my childhood was beautiful and pretty quiet. My family and I lived a very small house having a single room and a narrow hall. It became very natural to share the space with my parents and two brothers. Being the only daughter, I never asked to be treated differently – it was the situation that required generosity and understanding – and I had to share one bed with my brothers before I grew up and my parents improvised a sleeping place for me alone. But we were happy. I still sense the smell of the cold water, freshly pulled out from a well – so crystal-clear and cold!
My father used to take all the decisions in the household; my mother however had to take up several roles as Dad, being much older than Mom, was ill almost all the time. Living at the country kept me busy almost all the time (as the only girl in the family, I had a lot of responsibilities) and left me too little time to play. Whenever that was possible I played with my brothers because we didn’t have neighbors of our age. We invented different games, very similar to the activities performed by adults in their everyday activities in the household. We improvised a cart and we harnessed imaginary horses and drove them to imaginary places. My brothers and I worked very hard in the household. We returned from school and we took on the duties we had in turns either feeding the animals or doing other chores such as hewing woods for the fireplace. School was also important and we did our homework as much as we could. My childhood was very different from my children’s early years but as difficult as they may have been, those were really happy times. VIORICA SMEU-MARE
Amintiri din copilărie Copilăria mea a fost frumoasă, destul de liniștită, chiar dacă a fost modestă. Căsuța noastră era micuță , conținând doar o cameră şi o tindă sau hol. Fiind doar o cameră, era firesc să o împărțim toți cei cinci membri ai familiei, părinții mei şi trei copii, doi băieți şi eu, fiica mijlocie. Dar
niciodată nu am pretins ceva în plus, era situația de așa natură, încât generozitatea şi înțelegerea erau un dat. O perioadă destul de lungă am împărțit acelaşi pat cu frații mei până când părinții mei mi-au improvizat un loc de dormit doar pentru mine. Eram fericiți cu toții. Mirosul care mi-a rămas întipărit în memorie este cel al apei proaspăt scoasă din fântână, atât de limpede si rece-cristalină. Tata lua toate deciziile în familie; mama, în schimb, a fost nevoită să îşi asume mai multe roluri în gospodărie pentru că tata, mai în etate decât ea, era adesea bolnav. Trăind la ţară, nu prea aveam timp de altceva decât de muncă; fiind singura fată în familie, aveam o mulțime de responsabilităţi şi prea puțin timp pentru joacă. Oricând se ivea această ocazie, mă jucam cu frații mei pentru că nu aveam vecini de vârsta noastră. Inventam jocuri diferite, imitându-i pe adulți în activitățile lor zilnice în gospodărie. Am improvizat o căruță la care înhămam cai imaginari pe care îi mânam spre locuri imaginare. Frații mei şi cu mine munceam mult in gospodărie. Ne întorceam de la școală şi, pe rând, hrăneam animalele sau făceam alte treburi cum ar fi tăiatul lemnelor pentru foc. Școala era importantă şi ne făceam temele cât ne pricepeam. Copilăria mea a fost foarte diferită de cea a copiilor mei, dar oricât de dificilă ar fi fost, aceia au fost anii cei mai fericiți. VIORICA SMEU-MARE
Por mais modesto que possa soar, a minha infância foi bonita e sossegada. A minha família e eu vivíamos numa casa muito pequena com apenas uma
divisão e um corredor estreito. Sendo a única filha, nunca pedi para ser tratada de forma diferente - era uma situação que pedia generosidade e compreensão - e tive de partilhar uma cama com os meus outros dois irmãos até ser adulta e aí os meus pais improvisaram e arranjaram uma forma de poder dormir sózinha. Mas éramos felizes. Ainda consigo sentir o cheiro da água fria, acabada de ser içada do poço límpida como cristal e tão fria! Era o meu pai que tomava todas as decisões em casa. No entanto, a nossa mãe acabou por ter de assumir vários papéis uma vez que, sendo o nosso pai muito mais velho que ela, estava quase sempre doente. Viver no campo manteve-me ocupada quase a tempo inteiro (sendo a única rapariga na família, eram-me dadas muitas responsabilidades). Por isso tive pouco tempo para poder brincar. Sempre que era possível, brincava com os meus irmãos uma vez que não tínhamos vizinhos da nossa idade. Inventávamos jogos diferentes, muito parecidos com aqueles praticados por adultos nas suas atividades rotineiras do dia a dia. Improvisávamos uma carroça e colocávamos arneses em cavalos imaginários e conduziamo-los para locais imaginários. Os meus irmãos e eu trabalhávamos árduamente. Assim que chegávamos da escola, tirávamos à vez quem iria dar de comer aos animais ou outras tarefas como apanhar lenha para a lareira. A escola também era importante e fazíamos os trabalhos de casa sem falhar. A minha infância foi muito diferente da dos meus filhos quando eram pequenos, mas por muito difícil que tenha sido, foram tempos muito felizes.
Çocukluk Anıları Mütevazı gibi görünse de çocukluğum güzel ve oldukça sakindi. Ben ve ailem tek odalı ufak bir holü olan küçük bir evde yaşadık. Küçük bir odayı iki erkek kardeşim ve ailemle paylaşmak çok normaldi. Tek kız çocuğu olarak asla değişik bir yetiştirme tarzıyla büyütülmedim. Yetişme şartlarımız cömertlik ve anlayış gerektiriyordu. Yetişkin kız oluncaya kadar yatağımı iki erkek kardeşimle paylaştım. Büyüyünce ailem bana ayrı yatak hazırladı. Fakat çok mutluyduk. Hala odamızdaki soğuk havanın kokusunu hissederim. Babam evde kararları alan tek kişiydi. Annem de evde annelik, gerektiğinde babalık gibi pek çok rolü üstlenirdi. Babam annemden daha yaşlı olduğu için çoğu zaman hastaydı. Ailenin tek kızı olarak köyde yaşamak bana pek çok sorumluk yüklemişti. Bu yüzden oyun oynamak için pek az zaman kalıyordu. Ne zaman oyun oynamak için vakit bulsam erkek kardeşlerimle oynardım çünkü komşularımızın bizim yaşımızda çocuğu yoktu. Büyüklerin günlük hayatta yaptığı pek çok şeyi taklit ederek pek çok oyun yarattık. Hayalimizde bir araba canlandırır bu arabaya atlar koşar ve atlarımızı hayali yerlere sürerdik. Ben ve erkek kardeşlerim evde çok çalışırdık. Okuldan geldikten sonra kardeşlerimle sırayla işleri yapardık. Bu işler genellikle hayvanları beslemek soba için odunları kesmekti. Tabii ki okul da önemliydi ve yapabildiğimiz kadarıyla ev ödevlerimizi de yapardık. Çocukluğum şimdiki çocukların hayatlarından farklıydı fakat ne kadar zor görünse de bunlar hayatımın en güzel günleriydi.
Portugal
Escola Secundária
Marquês de Pombal (Lisboa)
Leonel da Silva Nasci no Verão de 1962 numa aldeia muito humilde e pequena de Portugal. Vim morar para Lisboa ainda bebé e o meu pai veio a empregar-se no porto de Lisboa. Cedo fui trabalhar como mecânico de hidráulica e mexia em máquinas todos os dias. Mas quando surgiu a possibilidade de tirar o brevet de aviões não hesitei, porque era um dos meus sonhos. Mas eu era um jovem orgulhoso e as piadas que a própria família fazia sobre isso, fizeramme desistir. Em 1983, ingressei na Marinha de Guerra Portuguesa, para cumprir o serviço militar e aí aprendi natação, infantaria e armamento. Quando embarquei no navio Fragata NRP, Comandante João Belo, em 1983, já mexia em quase tudo o que era máquinas, apesar de ter sempre a supervisão de alguém. No Continente, fizemos várias navegações ao longo da nossa costa, para verificar se os pescadores tinham todo o equipamento (extintores, balsas e coletes salva vidas dentro do prazo) e também se usavam as redes corretas e se pescavam o peixe para o qual tinham licença. Mas eu não me limitava a trabalhar. Roubava horas ao descanso e levava sempre a minha bicicleta para poder visitar um pouco mais do local onde iria atracar. Fiz muitos quilómetros, umas vezes acompanhado, outras, sozinho. Procurava sempre visitar os pontos mais turísticos de cada sítio. Subi muitos montes para ver pequenas lagoas. Como paisagem corresponde sempre a natureza, sabia bem andar pelos campos e apreciar os panoramas únicos, dignos de muitos postais. Como consequência, ia fazendo exercício físico, o que era muito bom para a minha saúde, porque a vida de embarcado é um pouco sedentária. Fiz viagens por toda a Europa. Julgava que não saber falar línguas seria um obstáculo, mas isso nunca foi motivo para não conhecer outros países. Conheci outras pessoas e passei por outros locais, de bicicleta ou mesmo
nos transportes públicos, onde comprava postais que escrevia para a minha namorada. Voltei a terra para tirar o curso Técnico Complementar de Condutores de Máquinas, que nada tem a ver com conduzir viaturas. Os conhecimentos iriam ser aplicados nos navios e nas unidades em terra. Este curso é obrigatório, para se poder entrar para os quadros da marinha. Mas, curioso e irrequieto como era, não me fiquei por esta área. Também passei a trabalhar numa secção de reparação das câmaras frigoríficas dos navios e dos ares condicionados. Voltei a embarcar, a 27 de Fevereiro 1987, na Lancha de Desembarque, L.D.G. 203 BACAMARTE. Era o responsável pelos motores forda borda e combustíveis. Fizemos muitas navegações na nossa costa, Açores e Madeira. Era um navio pequeno, com apenas 26 homens. Levava a minha bicicleta e o material de mergulho e usava-os sempre que possível. A 21 de Maio de 1991, viria a nascer a minha filha, Sara. Não foi fácil conseguir dar apoio à minha esposa. O navio ia sair para o mar e não me queriam deixar vir. Mal tive tempo para a ver. Acabada a navegação e, de regresso a casa, a minha filha fugiu com receio de mim; só no outro dia me chamou “papá”. É o lado difícil da vida, conseguir conciliar tudo! Mais tarde, acabei por me divorciar. Em 1994, fui para o Instituto Hidrográfico, Divisão de Mares e Correntes. Era tudo novo para mim. Não tinha a ver com o que tinha aprendido na marinha. Fiquei a ser o responsável pela instalação e funcionamento da rede maregráfica nacional e responsável pelos correntómetros de leitura direta. Deu luta, mas depressa tive que aprender. Fui inovando a colocação dos suportes dos marégrafos, aproveitando a minha experiência como mergulhador, ia fazendo trabalhos mesmo de baixo de água (fazendo os furos, colocação de pernes e manutenção dos equipamentos).
Aprendi a manusear os correntómetros, Brestok, a fazer manutenção e pequenas
reparações,
melhorando
os
suportes.
Aprendi
a
fazer
nivelamentos, com Nível Automático Universal NAK2 e digitais. Todos estes equipamentos e trabalhos requeriam muita matemática, mas o meu chefe, professor de matemática aplicada, encarregou-se de me explicar. Fui convidado a dar aulas nos cursos de hidrografia, na área de instrumentação maregráfica e correntómetros de leitura direta. Entre 1993 e 1998, fui o responsável pela manutenção da rede maregráfica nacional e pela instrução aos alunos dos cursos de hidrografia. Tudo isto, tendo apenas o 2º ano do ciclo preparatório como escolaridade! Como já devem ter percebido, sempre gostei muito do mar e de tudo o que ele envolve. Começando por fazer apneias, vendo os peixes e toda aquela vida, comecei por praticar caça submarina, (uma caça mais seletiva e onde se mata só para comer). Vendo os outros mergulhadores com garrafas que podiam observar a vida marinha de mais perto, acabei por adquirir o equipamento apropriado. Tornei-me amigo de Rui Guerra, um fotógrafo aquático, começámos a mergulhar juntos e, num dos muitos mergulhos nas Berlengas, ele fez-me o convite para ser modelo fotográfico. Eu aceitei e tornei-me ao mesmo tempo modelo e fotógrafo submarino. Foi assim que muitos, muitos prémios nacionais e internacionais surgiram para este “dueto”. Mas eu queria mais: fui tirar o curso de Arqueologia Subaquática em 2002, que não completei, mas onde aprendi imenso. Atualmente, participo como voluntário, cerca de 15 a 20 dias por ano, em vários projetos. Participei no achado do Clipper Termopylae (um barco “irmão gémeo” do famoso Cutty Sark que foi afundado por engano e cuja localização exata ninguém conhecia). Guardo orgulhosamente as reportagens das televisões RTP, SIC e TVI, revistas, jornais e fotografias. Foi uma grande alegria quando o encontrámos. Este acontecimento foi divulgado pela nossa imprensa e pela dos restantes países. Também pesquisei e preparei o projecto U-963, um
submarino da segunda guerra mundial, que foi abandonado quando a guerra acabou e, para o inimigo não se apoderar dele, era normal afundá-lo, o que aconteceu, perto de Peniche. No meio disto tudo ainda me sobra tempo para passeios de Kayak e para reparar bússolas e relógios de sol. Tenho, decerto, vários defeitos. Mas energia e vontade de viver não me faltam!
Todo o ser humano é diferente. Eu sou único no Universo. Ninguém, por muito próximo que de mim esteja, viveu as minhas experiências. Só eu posso traçar o meu destino. Por muito que alguém interfira na minha vida, apenas está a ajudar-me a ser eu próprio. Quero dizer com tudo isto, que agora não desisto de fazer aquilo que pretendo, mesmo que me tentem dificultar, ou me tentem enganar, como já aconteceu. Por vezes, no trabalho, há chefes que em vez de nos facilitar nos dificultam a vida e as formações de aprendizagem e de valorização profissional. Ficamos tristes e não percebemos como é que há pessoas com responsabilidade que ainda pensam assim. Em 2011 inscrevi-me no processo de validação de conhecimentos, na Escola Marquês de Pombal e, provando as minhas competências fiquei com a equivalência ao 9º ano de escolaridade. Atualmente, pretendo concluir o Curso de Energias Renováveis de nível secundário, na mesma escola.
O meu futuro, agora, torna-se um pouco mais aliciante e prometedor, embora as responsabilidades sejam um pouco maiores do que as que tenho atualmente; mas isso para mim nunca foi um problema, pois sempre gostei de
novos
desafios
e
nunca
me
responsabilidades que tenho que assumir.
mostrei
renitente
perante
as
The sailor I was born in the summer of 1962 in a poor and humble village in Portugal. As a baby, I moved to Lisbon where after some time my father found a job. He worked at the Port of Lisbon. Very early on, I began working as a hydraulic technician, and I was around machines all day and became familiar with all of them. But when the chance arose to take my pilots license I did not hesitate, because this had always been one of my dreams. But I was a proud youngster and all the jokes that my own family made about this idea made me quit. In 1983, I enlisted in the Portuguese Navy, in order to serve the mandatory military service where I learnt how to swim, all about infantry and armament. When I boarded the “Captain JoĂŁo Beloâ€? NRP Frigate in 1983, I could deal with all the machinery even though I always had someone to supervise me. We made several trips along the coast of Portugal to ensure that the fishing boats had all the requirements needed (fire extinguishers, rubber rafts, and life jackets were in check and up to date), as well as ensuring they were using the proper fishing nets and were fishing the fish they were licensed to. But I did not limit myself to doing this work. I used my hours of rest and took my bicycle so as to be able to visit the place I had just docked at. I cycled many kilometers sometimes with friends, other times on my own. I usually chose the more attractive tourist routes of each place. I rode up many mountains to be able to admire those little lagoons. Since scenery and landscape always mean nature itself it always felt good to go through the fields and appreciate the most wonderful of picture perfect views you can imagine. As an added bonus, this enabled me to get a lot of physical exercise, which was very good for my health considering time at sea is quite a sedentary one.
I travelled all over Europe. I had thought that not being able to speak other languages would be an obstacle but this never stopped me from going to these places. I met other people and travelled to new places on my bike and even on public transport, where I bought postcards to send to my girlfriend. I returned inland to enroll a course to enable me to become a Machine Drivers Technician which has nothing to do with driving vehicles. This knowhow was to be used in the ships and on land. This course is mandatory if you want to reach up to a higher position in the Navy. But inquisitive and restless as I was, I didn’t stop here. I also did some work in the refrigerating repairs of the vessels as well as the air conditioning maintenance. On the 27th of February 1987, in the L.D.S. 203 BACAMARTE launch I set sail again. I was responsible for the outboard engines and for the fuel. We sailed many times along the Portuguese coast, as well as the Azores Islands and Madeira. It was a small vessel with only 26 men. I took my bicycle and diving equipment and I used both as often as was possible. On the 21st of May 1991 my first child was born, a girl, Sara. It wasn’t easy giving my wife all the support she needed. The ship was ready to leave and they did not want me to set foot on land. I hardly had time to see her. When I returned, my daughter ran away in fear; only the following day did she get to call me daddy. This is the difficult part of life, being able to meet all of our demands! Later on I ended up divorcing. In 1994 I went to the Hydrographic Institute of the Currents and Seas Division. All this was new to me and it had nothing to do with what I had learnt in the Navy.
I became responsible for the installation and the follow up of the national sea graphic network and I was responsible for the device that enabled the direct reading of currents. We were supposed to make charts to foresee the tides. It was a struggle and I had to learn fast. I took it upon myself to innovate by placing the stands of the sea graphs. Using my experience as a driver I would even fix things under water (drilling holes, placing nuts and bolts and keeping the equipment shipshape). I learnt how to handle the current devices “Brestok�, to do the maintenance and small repairs, improving their stands. I also learnt how to level, and all this work required a lot of mathematical knowledge, but my boss, a teacher of Applied Maths did a good job teaching me everything I needed. I was invited to lecture hydrographic courses in the area of oceanographic instruments and in the devices I mentioned before of direct current reading. Between 1993 and 1998, I was responsible for the maintenance of the National Oceanographic network and also gave courses in hydrography. I accomplished all this despite having only studied up the 6th grade! As you may have already noticed I have always loved the sea and everything about it. After having started snorkeling (without air tanks) and watching sea life I started to practice underwater hunting (where I only hunted what I ate). Seeing the other drivers with their oxygen tanks who could look at the marine life closer I ended up buying the proper equipment. I became a close friend of Rui Guerra, an underwater photographer, and we began diving together and in one of those many dives in the Berlengas islands he invited me to become a photographic model. I accepted and I became both a model and an underwater photographer. Many and many national and international prizes were won by us both! But I wanted more: I enrolled in an Underwater Archeology Course which I didn’t complete but where I learnt a lot. Nowadays I volunteer between 15
and 20 days a year in several projects. I took part in the finding of the “Clipper Termopylae” (the sister vessel of the famous Cutty Sark, which was sunk by mistake and whose exact location nobody knew). I’ve kept all the records and videos of this event broadcasted in several channels of the Portuguese television with great pride. Finding it was a great joy and this event was all over the media worldwide. I also researched and prepared the U-963 project, a World War II submarine that was abandoned when the war was over, and so as to avoid the enemy getting hold of it, sinking was the frequent solution, and this took place near Peniche. I still find time to go kayaking and to repair compasses and sundials. I have, for sure, some faults. But my energy and will to live are boundless. Every human being is different. I am unique in the universe. No one, however close to me, has lived my own experiences. Only I can set my own destiny. However much someone tries to interfere with my life they only help me to become myself. What I am trying to say by this, is that I won’t give up doing the things I love, and even if someone tries to make things complicated for me, or if they try to deceive me, as sometimes has been the case: sometimes, at work, there are bosses who instead of making things easy they do their best to make everything as complicated as possible. We become saddened and fail to understand how it is possible for people with this level of responsibility to be in charge at all. In 2011, I entered a process called “validation and certification of pre-acquired knowledge” at the Marquês de Pombal School and was able to get an equivalence to the 9th grade. At the moment, I intend to study the Renewable Energies course at the same school. My future is now a little more exciting and promising, even if the responsibilities are higher than before, but this has never been a problem for me, I’ve always liked a challenge and I’ve never shunned responsibility.
DENİZCİ 1962 yazında Portekiz’in fakir ve mütevazı bir köyünde doğdum. Kısa bir süre sonra ben bebekken babam Lizbon’da bir iş buldu ve Lizbon taşındık. Babam Lizbon limanında çalışıyordu. Sonra ben de hidrolik teknisyeni olarak işe başladım. Bütün gün makineler ile birlikteydim ve hepsi hakkında kısa bir süre sonra bir fikrim oluştu. Fakat pilot lisansımı alma şansım doğduğunda hiç tereddüt etmedim çünkü bu benim her zaman hayalim olmuştu. Fakat gururlu bir gençtim ailemin ve çevremin bu konu hakkında yaptığı şakalar beni durdurdu. 1983 yılında Portekiz donamamasında zorunlu askerlik hizmetimi tamamlama üzere askere alındım. Askerde yüzmeyi piyadeliği ve silahları öğrendim. 1983 yılında Kaptan Joao Belo Firkateynine ayak bastığımda her zaman bana destek veren biri olmasına rağmen geminin tüm makinelerinin sorumluluğunu aldım. Portekiz sahillerine pek çok seyahat gerçekleştirdik. Portekizli balıkçıların gerekli donanımlara sahip olup olmadığını kontrol etmek bizim görevimizdi. Kontrol ettiğimiz donamımlar yangın çıkışları, ilkyardım sandalları, cankurtaran yelekleriydi aynı zamanda balıkçıların uygun ağları kullanıp kullanmadıkları ve izin verilen balıkları avlayıp avlamadıklarını da kontrol ediyorduk. Fakat demirlediğimizde güzelce dinlenir daha sonra bisikletime atlayıp çevredeki güzel yerleri gezerdim. Bazen yalnız bezen de arkadaşlarımla kilometrelerce bisiklet sürerdim. Her zaman en turistik bölgeleri ziyaret ederdim. Küçük lagünlerin keyfini çıkarmak için pek çok dağa tırmandım. Tarlaları ve tepeleri nasıl aşmam gerektiğini iyi öğrenmiştim bunların sonunda hayal edebileceğiniz en güzel manzaralara ulaştım ve bunların fotoğraflarını çektim. Ekstra hediye olarak pek çok egzersiz yapmış oldum gemideki hareketsiz yaşamdan sonra bu sağlığım için çok harikaydı.
Avrupa’daki pek çok yeri ziyaret ettim. Ve bazen dil bilmemenin bir engel olduğunu düşündüm fakat nu zorluk beni hiçbir zaman durduramadı. Gezilerimde yeni arkadaşlar edindim onlarla bazen bisikletimle bazen de toplu taşıma araçlarıyla seyahat ettim. Ziyaret ettiğim yeni yerlerden kız arkadaşıma kartpostallar gönderdim. Karaya ayak bastığımda tüm makineleri kullanabilmek için bir kursa kaydoldum. Bu öyle bir ehliyet ki hem karada hem de denizde kullanabilirsiniz. Bu ehliyet donanmada ilerlemeniz ve en yüksek pozisyona ulaşmanız için gerekli bir belgedir. Meraklı ve bitmek bilmeyen enerjimle orada da boş durmadım. Orada makinelerin soğutma sistemleri ve soğutma sistemlerinin bakımları konusunda ekstra çalıştım. 1987 yılının 27 Şubatında L.D.S 203 Bacarmarte ile yeniden denize açıldım. Dış makineler ve yakıttan sorumluydum. Portekiz sahillerine defalarca seyahat ettik bununla birlikte Azores adaları ve Madeiray a da gittik. 26 kişilik küçük bir gemiydi. Yine bisikletimi ve dalma araç gereçlerimi yanıma almıştım. Her ikisini de kullanmaya çalıştım. 21 Mayıs 1991 de ilk çocuğum kızım sara doğdu. Karıma kızımız için tüm desteğimi vermem zordu. Gemi karadan ayrılmak zorundaydı ve karaya ayak basmak ve vedalaşmak için izin bile alamamıştım. Onu çok zor görebildim. Tekrar geri döndüğümde kızım ağlayarak benden uzaklaştı ancak ertesi gün bana baba diyebildi. Bu yaşamın zor tarafıydı tüm isteklerimizi yerine getirebilmek. Daha sonra bu hikâye boşanmayla sona erdi. 1994 de hidrofik akımlar ve deniz bölümleri enstitüsüne başladım. Bu bölüm benim için çok yeniydi ve donanmada öğrendiklerimle ilgisi yoktu. Ulusal deniz grafikleri ağı yüklenmesi ve takibi izlenmesi konusunda sorumlu kişi olmuştum. Aynı zamanda doğrudan akımları okuyan makinelerden de sorumluydum. Gelgitleri önceden tahmin etmek için
tablolar hazırlamamız gerekiyordu. Bu bir mücadeleydi ve benim öğrenmen gerekiyordu. Bir sürücü olarak tecrübemi kullandım ve pek çok aleti denizin altında da tamir edebilir hale geldim. Brestok adlı akım makinesini konusunda deneyim kazanmıştım. Aynı zamanda bu makinenin korunması ve ufak tefek tamir işlerini de öğrendim. Bu makineyi ayarlamayı da öğrenmiştim. Bu iş çok büyük bir matematik bilgisi gerektiriyordu. Ama şanslıydım ki amirim bir uygulamalı matematik öğretmeniydi ve ihtiyacım olan her şeyi bana öğretmişti. Hidrografik kursu ve size daha önce bahsettiğim akımlar konusunda oşinografik araçlar bölümünde dersler vermek üzere davet edildim. 1993 ve 1998 yılları arasında ulusal oşinografi ağlarının sürekliliği ve bakımı konusunda sorumlu kişiydim. Aynı anda hidrografi kursları veriyordum. Sadece 6 seviyeye kadar okuma rağmen bütün bunları başarabilmiştim. Fark ettiğiniz üzere denizi ve denizle ilgili her şeyi sevdim. Şnorkel ile dalmaya başladıktan sonra denizaltı yaşamını keşfettim. Sadece yiyebileceğim kadar balık avlardım. Bir süre sonra sualtı fotoğrafçısı Rui Guerra ile arkadaş oldum. Onunla pek çok dalış gerçekleştirdik. Bergendes adalarına bir dalış sırasında su altı modeli olmamı teklif etti. Kabul ettim böylece hem bir model hem de sualtı fotoğrafçısı olmuştu. Pek çok ulusal ve uluslar arası ödül kazandık. Fakat daha fazlasını istedim. Tamamlamamış olduğum su altı arkeoloji kursuna katıldım. Bu kurstan pek çok şey öğrendim. Bu günlerde 15 20 günlük gönüllü projelerde görev almaktayım. Aynı zamanda u 963 projesini araştırdım ve hazırladım. U 963 2. Dünya savaşı suresince kullanılan ve savaş bittiğinde terk edilen bir denizaltıydı. Düşmanın onu ele geçirme olasılığına karşı sık sık batırılmış bir denizaltıydı. Hala kayak yapmak, pusula ve güneş saatlerinin onarılması konusunda bir şeyler öğrenmek için zaman bulabiliyorum. Bazı eksiklerim olduğunu biliyorum fakat enerjim ve yaşam isteğim sınırsız.
Her insan değişiktir. Ben evrende tekim. Ne kadar bana yakın olursa olsun hiç kimde benim deneyimlerimi yaşamamıştır. Sadece ben kaderime yön verebilirim. Benim hayatıma yön vermeye çalışan kimseler sadece bana kendimi bulmak için yardımcı olmuşlardır. Bütün bu anlattıklarımla söylemek istediğim şudur ki yapmaktan zevk aldığım şeyleri yapmayı bırakmayacağım. Birileri bazı şeyleri benim için zorlaştırsalar bile veya beni kandırmaya çalışsalar bile ki bu bazen işlerimde olmuştur amirlerim işlerin kolayını yapmak varken işleri benim için karmaşık ve zor hale getirmişlerdir. Bu beni yolumdan döndüremez. Bazen bizim gibi insanların tüm bu sorumlulukların altına girmesi ve bunlarla baş etmesi konusunda karamsarlığa düşmüş olabiliriz. 2011 yılında önceden edinilmiş bilginin geçerliliği ve sertifikasyonu hakkında bir kursa katıldım. Şu anda yenilenebilir enerji konusunda aynı okulda bir kursu tamamlamak niyetindeyim. Sorumluluklarım daha fazla olmasına rağmen geleceğim biraz daha heyecan verici ve umut vaat edici. Sorumluluklarım artması benim için hiçbir zaman bir problem olmadı çünkü ben her zaman mücadeleci oldum ve sorumluluktan kaçmadım.
M-am născut în vara anului 1962, într-un umil şi sărac sat din Portugalia. Copil fiind, ne-am mutat in Lisabona, unde după un timp, tatăl meu şi-a găsit o slujbă, în portul Lisabonei. Foarte devreme, am început să lucrez ca tehnician hidraulic, şi, cum eram mereu în preajma mașinilor, toate mi-au devenit familiare. Dar când am avut șansa să-mi iau licența de pilot, n-am ezitat, acesta fiind unul dintre visurile mele. Eram un tânăr orgolios şi după toate glumele făcute pe seama mea de propria-mi familie, am renunțat. În 1983, m-am înrolat în marina portugheză, pentru a-mi satisface serviciul militar şi aici am învățat să înot şi am învățat despre infanterie şi
armament. Când m-am îmbarcat pe fregata “Captain João Belo” NRP, în 1983, mă puteam descurca cu toate mașinăriile, dar totuși, cineva mă supraveghea în permanenţă. Navigam de-a lungul coastei portugheze pentru a verifica dacă vasele de pescuit aveau toate cele necesare ( extinctoare, plute de cauciuc, veste de salvare), şi totodată, dacă utilizau plasele corespunzătoare pentru pescuit, şi dacă aveau licența pentru ceea ce pescuiau. În afara de muncă, în restul timpului, mă odihneam sau îmi luam bicicleta şi vizitam locurile unde acostam. Am făcut cu bicicleta sute de kilometrii, singur sau cu prietenii, alegând rutele turistice cele mai atractive ale locului respectiv. Am urcat pe o mulțime de munți pentru a admira micile lagune. Am apreciat scenariul natural ca fiind una dintre cele mai frumoase şi perfecte imagini. Şi, ca bonus, făceam şi mult exercițiu fizic, ceea ce era important pentru sănătatea mea, ținând cont că viața pe mare este una sedentară. Am călătorit prin toată Europa. Credeam că necunoașterea altor limbi ar putea fi un obstacol, dar acest lucru nu m-a oprit niciodată să călătoresc. Am întâlnit mulți oameni şi am călătorit spre noi locuri cu bicicleta, sau cu transportul în comun şi am cumpărat cârti poștale, pentru a le trimite prietenei mele. M-am reîntors acasă pentru a
mă înscrie la un curs în urma căruia
deveneam tehnician mecanic de conducere, ceea ce nu are nimic de-a face cu condusul unui vehicul, ci aceste cunoștințe sunt utile in navigație. Este un curs obligatoriu daca vrei sa urci în ierarhia marinei. Dar neobosit cum eram, nu m-am oprit acolo. Am învățat cate ceva şi din domeniul întreținerii aparatelor frigorifice şi a celor de aer condiționat. Am început sa navighez din nou, în 1987, pe 27 Februarie, pe nava L.D.S. 203 BACAMARTE . Eram responsabil cu motoarele şi cu combustibilul. Am navigat de-a lungul coastei portugheze, în Insulele Azore şi in Madeira. Era un vas mic, cu doar 28 de oameni la bord. Îmi luasem bicicleta şi echipamentul pentru scufundări şi le foloseam oricând era posibil.
În data de 21 mai 1991, s-a născut primul meu copil, o fetiță, Sara. A fost foarte greu să-mi sprijin soția în acea perioadă, vasul trebuia sa plece şi eu nu puteam rămâne pe uscat. Cu greu am reușit s-o văd. Când m-am întors din voiaj, fiica mea a fugit de mine şi numai după o zi mi-a spus ”tata”. Aceasta e partea dificilă a vieții, să răspundem tuturor cerințelor! Am sfârșit prin a divorța. În 1994 am mers la Institutul de Hidrografia Curenților şi Divizia Marină. Totul era nou pentru mine şi nu avea nici o legătură cu ceea ce învățasem în marină. Am devenit responsabil cu instalația şi cel care urmărea rețeaua națională maritimă, fiind răspunzător de dispozitivul care permitea citirea directă a curenților. Trebuia să facem hărți pentru a prevedea curenții. Era o provocare şi a trebuit să învăț rapid. Am inovat plasarea standurilor pentru hărțile maritime. Folosindu-mă de experiența de conducător, fixam chiar diverse elemente sub apă (de găurit, de plasare de știfturi și de întreținere a echipamentelor). Am învățat sa manevrez mecanismul pentru curenți “Brestok”: întreținere, mici reparații, îmbunătățirea standurilor, nivelare. Această muncă necesită cunoștințe aprofundate de matematică, pe care, şeful meu, profesor de matematică aplicată mi le-a furnizat. Am fost invitat să susțin cursuri în domeniul instrumentelor oceanografice şi al mecanismelor pentru curenți. Între 1993 si 1998, am fost responsabil cu întreținerea rețelei naționale oceanografice şi am predat
cursuri de
hidrografie. Am reușit toate acestea, deși am terminat doar șase clase ! Așa cum probabil ați observat, am iubit întotdeauna marea şi tot ce are legătură cu ea. După ce-am început scufundările (fără butelii cu oxigen) şi am studiat viețuitoarele marine, am început să practic vânătoarea acvatică (vânam doar ceea ce mâncam). Văzând totuși că scufundătorii care folosesc butelii de oxigen pot studia viața subacvatică mai îndeaproape, mi-am cumpărat un echipament
adecvat. Am devenit prieten bun cu Rui Guerra, un fotograf subacvatic şi am început să facem scufundări împreună. După una din multele scufundări din insulele Berlengas, mi-a cerut să devin model. Am acceptat şi eram atât fotograf, cât şi model. Împreună am câștigat o mulțime de premii internaționale. Dar voiam mai mult: am început un curs de arheologie subacvatică, pe care nu l-am finalizat, dar unde am învățat extrem de multe. Acum, fac voluntariat intre 15 si 20 de zile pe an în diferite proiecte. Am luat parte la căutarea vasului “Clipper Termopylae”, geamănul vasului Cutty Sark, care a fost scufundat din greșeală şi a cărei locație nimeni nu o cunoștea. Am ținut cu multă mândrie, toate înregistrările şi filmările acestui eveniment, difuzat pe mai multe canale de televiziune portugheze. Găsirea vasului a fost prilej de mare bucurie, şi un eveniment intens mediatizat. De asemenea am făcut cercetări şi am pregătit proiectul U-963, un submarin din al doilea război mondial care a fost abandonat la sfârșitul războiului pentru a evita capturarea sa de către dușman, submarinul a fost scufundat lângă Peniche. Încă îmi fac timp de caiac, repar compasuri şi cadrane solare. Cu siguranță am făcut şi greșeli. Dar energia şi dorința de a trăi sunt nelimitate. Fiecare ființă umană e diferită. Sunt unic în univers. Nimeni, oricât a fost de aproape de mine, n-a trăit experiențele mele. Doar eu pot să-mi aranjez destinul. Oricât de mult ar încerca cineva să interfereze cu viața mea, mă poate ajuta doar să devin eu însumi. Ceea ce vreau sa spun este că nu voi renunța să fac lucrurile pe care le iubesc, chiar dacă unii încearcă să complice lucrurile, sau încearcă să mă descurajeze, așa cum s-a întâmplat uneori. Uneori, la muncă, există șefi care în loc să ușureze lucrurile, fac tot posibilul să le complice. Nu reușim să înțelegem cum pot fi la conducere astfel de oameni. În 2011 am intrat într-un program numit ”Validarea şi certificarea unor cunoștințe dobândite”, la Şcoala Marquês de Pombal şi
mi-au fost echivalate studiile până la nivelul clasei a IX-a. Intenționez în continuare să urmez cursul de Energii regenerabile tot la această scoală. Viitorul meu este excitant si promițător, chiar dacă responsabilitățile vor fi mai mari. Dar acest lucru n-a fost niciodată o problemă pentru mine, deoarece întotdeauna mi-au plăcut provocările şi niciodată n-am fugit de responsabilități.
Armando Kimbamba Chamo-me Armando Vuvu Kimbamba, nasci em 1988 na cidade de Luanda, na terra da profetisa Kimpa Vita. Para a minha mãe foi um momento de alegria por eu ser o seu 5° filho. O que ela mais desejou para mim foi que quando crescesse fosse feliz, trabalhador e que tivesse boa saúde ao longo da minha vida. Tenho 3 irmãs e 2 irmãos, nasci a meio da guerra civil que durou 27 anos e talvez por isso as minhas recordações de infância não sejam as melhores. Cresci na cidade de São Paulo de Luanda. Eram tempos difíceis em que se tinha que pagar para ir a escola. O único meio de pagar os meus estudos era vender bolos. Eu próprio fazia a massa de bolo à noite e de manhã, quando acordava, tinha que preparar a fogueira juntamente com o meu primo. Além disso, também criava galinhas. Eu não gostava de ir à escola nem do professor. Eu nunca fazia o trabalho de casa e por isso ficava sempre de castigo! O castigo não era leve: ficávamos de joelhos com os braços abertos como Jesus Cristo na cruz, com uma pedra em cada mão e quem deixasse cair a pedra das mãos, ou deixasse cair os braços por falta de forças, apanhava com o chicote. Não tive tempo de jogar à bola com o meu pai, de passear com ele ou de me sentar muito ao colo. Ele veio trabalhar para Portugal tinha eu 4 anos de idade. Nós ficámos a viver com a minha mãe, mas foi como se o tempo tivesse voado. A minha mãe também teve que viajar para Portugal: lembro-me que antes de partir, ela ofereceu-me um pequeno piano, e ainda hoje lembro perfeitamente a música daquele piano. Os seis irmãos dividiram-se: eu, a minha irmã mais velha, a minha irmã mais nova e o meu irmão do meio, ficámos a viver com o meu tio. O meu irmão mais velho e a outra irmã passaram a viver com a minha tia na baixa de Luanda e só nos víamos nas férias.
Entre 1961 e 2002, Angola viveu duas terríveis guerras. Durante esses anos, muitos navios foram abandonados em Luanda e rebocados para a praia de Santiago. Hoje, o imenso cemitério de navios tornou-se um curioso ponto de encontro de banhistas que desfrutam dessa exótica paisagem banhada pelas águas do Atlântico. Deixei este meu país e cheguei a Portugal com a idade de 11 anos e, nos primeiros dias, tive algumas dificuldade em me adaptar !!! Tinha frio, tinha saudade dos meus irmãos e familiares, mas também da bela cidade de Luanda, porque não sabia quando é que poderia lá voltar. Para além disso, eu trazia um grande atraso na escolaridade. Matriculei-me na 2ºclasse e tinha uma boa turma. Durante este percurso na Escola Básica da Apelação tivemos o privilégio de visitar vários monumentos históricos como: a Torre de Belém, o Museu da Marinha, o Planetário, o Oceanário…Também tivemos aulas de natação. Eu gostava muito de lutar, era uma forma de mostrar a minha força e, ao mesmo tempo, de defender os mais fracos, os que passavam o tempo a chorar nos corredores da escola… Depois de terminado o 4º ano, tive que passar para a “escola de cima” como é conhecida por todos e fui parar a uma turma muito complicada, a pior de toda a escola !!!! Os alunos por vezes batiam nos professores, a nossa escola chegou mesmo a aparecer na televisão como a pior escola deste país. Depois, já com 23 anos, tive problemas com a documentação. Tentei inscrever-me em duas escolas próximo da minha casa mas não foi possível. Tinha que ter toda a documentação para poder voltar a estudar. O Gabinete de apoio aos imigrantes enviou-me para a Escola Secundária Marquês de Pombal, Sinto-me grato pela oportunidade que me foi dada nesta Escola, pois, mesmo não tendo os documentos todos, aceitou-me a matrícula. Hoje faço parte desta linda escola, os meus colegas são uma parte da minha motivação. No ano de 2012 tive uma boa surpresa: a
professora de inglês apresentou-nos o projeto Grundtvig “the power of life stories” e fomos convidados a fazer parte deste projeto Europeu, onde estão parceiros da Roménia, da Turquia, da Bélgica, da Irlanda do Norte e de Portugal. È uma boa maneira de podermos conhecer outras histórias de vida, novas culturas e outros povos. Foi com este projeto que fizemos uma viagem à Roménia que ficará viva na minha memória para sempre. Este ano também já fizemos algumas visitas a museus, nomeadamente ao Museu da Electricidade e à Fundação Calouste Gulbenkian. Em 2013 recebi o meu certificado de habilitações. Sinto-me tão orgulhoso! Só espero vir a ter um bom emprego aqui ou em qualquer parte do mundo. Mas, para ser franco, o meu maior sonho é voltar à minha terra natal. É por isso que termino esta história da minha vida, dizendo: Sou um passageiro sem bilhete… Ser Angolano é ter a determinação de ser feliz! Na minha Angola não preciso de bilhete de identidade para circular! O meu sonho é ser feliz na vida, ter filhos e uma mulher que me possam amar. Quero visitar a vila santa, Nkamba nova Jerusalém, conhecer novas pessoas, viajar. Quero pertencer ao meu país e ao mundo que entretanto possa conhecer.
My name is Armando Vuvu Kimbamba, I was born in 1988 in the city of Luanda, the land of the prophetess Kimpa Vita. For my mother it was a moment of joy since I was her 5th son. What she always wished for me was that I would grow up to be happy, hardworking and that I had good health throughout my life. I have 3 sisters and 2 brothers, and I was born in the middle of the civil war which lasted 27 years and maybe because of this, my childhood memories are not the best. I grew up in the town of São Paulo de Luanda. These were difficult times, and one had to pay to be able to attend school. The only
way to pay for my schooling was by selling cakes. I used to make the cake dough myself at night and in the morning and when I woke up I had to prepare the fire along with my cousin. Besides this, I also raised chicken. I didn’t like to go to school nor did I like the teacher. I never got to do my homework so I was always being punished! We were made to kneel with our arms stretched open like Jesus Christ, with one stone in each hand and if you let one of the stones drop, or if you couldn’t remain any longer with your arms outstretched you were whipped. I didn’t have time to play football with my father, to walk with him or to sit on his lap all that much. He came to work in Portugal when I was 4 years old. We stayed behind with our mother but it was as if time had flown by. My mother then had to go to Portugal too; I remember, before she left, she gave me a little piano, and even today I can still remember the sound that piano used to make. The six of us became separated: I, my oldest sister, my youngest sister and my middle brother went on to live with my uncle. My older brother and my other sister went to live with my aunt in down town Luanda and so we only saw each other during the holidays. Between 1961 and 2002, Angola lived through two terrible wars. During these years many ships were abandoned in Luanda and towed to Santiago beach. Today, this huge ship cemetery has become a meeting place for bathers who are able to enjoy this exotic landscape set in the waters of the Atlantic Ocean. I left my country and arrived in Portugal when I was 11 years old and at the beginnning I had some trouble adapting!!! I felt cold, I missed my siblings and family, but I also missed the beautiful Luanda because I didn’t know when I would be able to return. On top of this, I was very behind in my schooling. I was enrolled in the second grade and my class was a good one. During my schooling at the
Apelação School we had the privilege of being able to visit several historical monuments: the Tower of Belém, the Navy Museum, the Planetarium…and we also had swimming lessons. I love to wrestle it was a way of showing my strength but at the same time to be able to defend the weaker ones, the ones that were bullied and would cry in the corridors. After I finished 4th grade, I had to “move up” and landed in a very complicated class, the worst in the whole school. The pupils sometimes hit the teachers; the school even got mentioned on television as the worst school in the country. By the time I was 23 years old, I had to deal with my documentation problems. I tried to enroll in two schools near my home but this was not possible. I had to have all my documentation in order to be able to continue schooling. But then, the Immigrant Aid Office sent me to the Marquês de Pombal School. Today I am very grateful for the opportunity this school has given me because even without all the documents ready, I was still able to register at the school. Today I am part of this great school, and my classmates are part of my motivation. In the year 2012 I had another good surprise: our English teacher introduced us to the Grundtvig project “the power of life stories” and we were invited to take part in this European project where Romania, Turkey, Belgium, Northern Ireland and Portugal are also part of. It is a great way to get to know other life stories, other cultures and other people. It was with this project that we were able to visit Romania and it will remain in my memory for ever. This year we have also visited a few museums, the Electricity Museum and the Calouste Gulbenkian Foundation. In 2013 I got my certificate. I feel so proud!!! I hope I can get a good job, here or anywhere in the world. But to be frank, my biggest dream is to get back to my homeland. So I finish my life story saying: I am a passenger without a ticket
Being Angolan is being determined to be happy! In my Angola I don’t need a ticket to be able to circulate. My dream in life is to be happy, have children and a wife that loves me. I want to visit Vila Santa, Nkamba Nova Jerusalem, meet new people, travel. I want to belong to my country and to the world I will come to know in the future.
Benim adım Armando Vuvu Kimbamba. Peygamber Kimpa Vitanın memleketi Luanda da 1988 yılında doğdum. Annemin beşinci çocuğuydum. Benim için tek isteği mutlu bir şekilde büyümem çalışkan olmam ve yaşamım boyunca sağlıklı olmamdı. 3 kız kardeşim ve 2 erkek kardeşim var.
27 yıl süren iç savaşın
ortasında doğdum bu yüzden çocukluk anılarım pek hoş değil. Sao Paulo de Luando kentinde büyüdüm. O günler çok zordu ve okula gitmek için para ödemeniz gerekiyordu. Okul paramı karşılamamın tek yolu kek satmaktı. Kek hamurunu akşamdan hazırlardım ve sabahleyin kalktığımda kuzineyi yakardım. Kekleri pişirdim bunların yanında tavuk beslerdim. Ne okula gitmek istedim ne de öğretmenimi sevdim. Hiçbir zaman ödevlerimi yapmazdım bu yüzden hep ceza alırdım. Her bir elimizde taşlar ile ellerimiz açık bir şekilde diz çökerdik. Eğer bir taşı düşürürseniz veya yeterince eleriniz açık şekilde duramazsanız cezalandırılırdınız. Babamla futbol oynayacak onunla sohbet edecek veya kucağına oturacak vaktim hiç olmadı. Ben dört yaşındayken babam Portekiz’e çalışmaya gitti. Biz annem ile kaldık zaman su gibi akıp geçti. Annem de Portekiz’e gitti ve gitmeden önce bana küçük bir piyano aldı bugün bile piyanonun sesi hala kulaklarımdadır.
Altımızda ayrılmış bölünmüştük ben ablam kız kardeşim ve erkek kardeşim amcamla birlikte yaşamaya başlamıştık. Abim ve diğer kız kardeşim ise halamla eski kentte yaşıyordu bu yüzden birbirimizi sadece tatillerde görüyorduk. 1961 ve 2002 yılları arasında Angola iki feci savaş yaşadı. O yıllarda pek çok gemi Luanda da terk edilmişti ve bu gemiler Santiago sahiline çekilmişti. Bugün bu büyük gemi mezarlığı yüzücüler için bir buluşma yeri haline geldi. 11 yaşımda ülkemden ayrıldım ve Portekiz’e geldim. İlk günlerde adaptasyon sorunları yaşadım. Üşüdüm, kardeşlerimi ve ailemi özledim aynı zamanda güzel Luanda’yı da özledim çünkü bir daha ne zaman dönebileceğimi bilmiyordum. Bütün bunların ötesinde okulda çok gerideydim. İkinci sınıfa kayıt oldum ve sınıfım iyi bir sınıftı. Apelaçoo okulunda pek çok tarihi yeri ziyaret etme ayrıcalığını elde ettim. Belem kulesi, deniz müzesi ve ayrıca yüzme derslerimiz vardı. Güreşmeyi seviyordum güreşmek benim gücümü göstermemin bir yoluydu. Aynı zamanda okul koridorlarında ağlayan güçsüzleri korumak için iyi bir yoldu. 4 sınıfı bitirince okulun en karmaşık ve en kötü sınıfına gittim zorunda kaldım. Bazen öğrenciler öğretmenlere vuruyordu aynı zamanda okul televizyonlarda bile ülkenin en kötü okulu olarak değerlendiriliyordu. 23 yaşındayken bazı belge sorunlarıyla uğraşmak zorunda kaldım. Evime yakın iki okula kayıt yaptırmak istedim fakat bu olanaksızdı. Okul hayatıma
devam
etmek
için
gerekli
tüm
belgelere
sahip
olmam
gerekiyordu. Fakat sonra göçmen yardım bürosu beni Margues de Pombal okuluna gönderdi. Okulun bana gerekli belgelerim hazır olmadığı halde
okuma fırsatı verdiği için teşekkür borçluyum. Bugün bu harika okulun bir parçasıyım ve arkadaşlarım benim motivasyonumdur. 2012 yılında İngilizce öğretmenimiz bize güzel bir sürpriz yaptı. Bize Grundtvig projesinden bahsetti ve bizi bu projeye kattı. Romanya Türkiye kuzey İrlanda Belçika ve Portekiz’in olduğu Avrupa projesinde yer almıştık. Diğer insanların hayat hikâyelerini ve kültürleri öğrenmek için harika bir fırsattı. Bu proje sayesinde Romanya’yı ziyaret etme şansım oldu ve bu ziyaret hatıralarımda hep kalacak. Bu yıl birkaç müze ziyaret ettik. İlki elektrik müzesi ve ikincisi ise Calouste Gulbenkian vakfıydı. 2013 yılında sertifikamı aldım çok gururluydum. Umarım burada veya dünyanın herhangi bir yerinde güzel bir iş bulabilirim. Fakat dürüst olmak gerekirse en büyük hayalim memleketime geri dönmek. Ve hikâyemi şunları söyleyerek bitiriyorum. Biletsiz bir yolcuyum Angolalı olmak mutlu olmak demektir Angolam’da gezmek için bilete ihtiyaç yoktur Yaşamımdaki hayalim evli çocuklu ve mutlu olmaktır Vila santa kamba nova ve Kudus’ü görmek isterim Yeni insanlar yeni yerler görmek isterim Ülkeme ve dünyaya ait olmak isterim
Numele meu este Armando Vuvu Kimbamba, m-am născut în 1988 în orașul Luanda, în țara profetului Kimpa Vita. Pentru mama mea a fost un moment de bucurie, deoarece am fost al cincilea fiu. Ceea ce ea şi-a dorit
întotdeauna pentru mine a fost să fiu fericit, harnic și sănătos de-a lungul vieții mele. Am trei surori şi doi frați, şi m-am născut în mijlocul războiului civil care a durat 27 ani și, poate din această cauză, amintirile copilăriei mele nu sunt cele mai bune. Am crescut în orașul São Paulo de Luanda. Acelea au fost vremuri grele, și trebuia să plăteşti pentru a putea merge la școală. Singura modalitate de a plăti pentru școlarizarea mea a fost să vând prăjituri. Obişnuiam să fac aluatul de tort noaptea, iar dimineața, când mă trezeam, pregăteam focul, împreună cu vărul meu. În afară de aceasta, am crescut şi găini. Nu-mi plăcea să merg la școală și nu-mi plăcea nici profesorul. Nu-mi făceam niciodată temele, așa că eram mereu pedepsit! Ne puneau să îngenunchem cu brațele întinse ca Iisus Hristos, cu o piatră în fiecare mână și, dacă lăsam una dintre pietre să cadă, sau dacă nu reuşeam să rămânem mai mult cu brațele întinse, eram biciuiţi. Nu am avut timp să joc fotbal cu tatăl meu, să mă plimb cu el sau să stau pe genunchii lui atât cât mi-aş fi dorit. El a plecat să lucreze în Portugalia când eu aveam 4 ani. Am rămas acasă cu mama noastră, dar a fost ca și cum timpul ar fi zburat. Apoi, mama mea a trebuit să meargă şi ea în Portugalia ; mi-aduc aminte, înainte de a pleca, mi-a dat o muzicuţă, și, chiar și astăzi, îmi amintesc încă sunetul pe care muzicuţa îl scotea. Șase dintre noi au fost separaţi: eu, cea mai mare soră, cea mai mică soră și fratele meu mijlociu am mers să locuim cu unchiul meu. Fratele meu mai mare și o altă sora a mea au plecat să locuiască cu mătușa mea în orașul de jos, Luanda. Ne-am revăzut unii pe alţii doar în timpul vacanțelor. Între 1961 și 2002, Angola a trecut prin două războaie teribile. Pe parcursul acestor ani, mai multe nave au fost abandonate în Luanda și tractate pe plaja Santiago. Astăzi, acest cimitir imens de nave, a devenit
un loc de întâlnire pentru amatorii de scăldat care se bucură de acest peisaj exotic din apele Oceanului Atlantic. Am părăsit țara mea și am ajuns în Portugalia când aveam 11 ani și, în primele zile, am avut ceva probleme de adaptare! M-am răcit, îmi era dor de frații mei și de familie şi bineînţeles, de frumoasa Luanda pentru că nu știam când voi putea să mă întorc. La început am fost foarte în urmă la școală. M-am înscris în clasa a doua și clasa mea a fost una bună. În timpul școlarizării mele, la Școala Apelação, am avut privilegiul şi posibilitatea de a vizita mai multe monumente istorice: Turnul Belém, Muzeul Marinei, Planetariul ... și , de asemenea, am luat lecții de înot. Îmi plăcea să mă bat, acesta fiind un mod de a arăta puterea mea, dar în același timp, îi apăram pe cei mai slabi, cei care erau hărțuiți și plângeau pe coridoare. După ce am terminat clasa a 4-a, a trebuit să „merg în sus” și, am ajuns într-o clasă foarte complicată, cea mai rea din școală. Elevii uneori loveau profesorii, școala chiar a fost menționată la televizor ca fiind cea mai rea școală din țară. Până când am împlinit 23 de ani, am avut probleme cu documentele personale. Am încercat să mă înscriu în două școli de lângă casa mea, dar acest lucru nu a fost posibil. Trebuia să am toate documentele în ordine pentru a putea să-mi continui școala. Dar atunci, Biroul de ajutor a imigranţilor, m-a trimis la şcoala „Marques de Pombal”. Astăzi, eu sunt foarte recunoscător pentru oportunitatea pe care această școală mi-a dato, deoarece, chiar și fără toate documentele gata, am putut să mă înregistrez la școală. Astăzi, eu sunt o parte din această mare școală, și colegii mei fac parte din motivația mea. În anul 2012 am avut o altă surpriză plăcută: profesoara noastră de limba engleză ne-a introdus în cadrul proiectului Grundtvig "Puterea poveştilor de viaţă" şi am fost invitaţi să luăm parte la acest proiect european în care
România, Turcia, Belgia, Irlanda de Nord și Portugalia sunt, de asemenea, parte. Este o modalitate foarte bună de a cunoaște alte povesti de viaţă, alte culturi și alte persoane. În cadrul acestui proiect am putut vizita România și această vizită va rămâne în memoria mea pentru totdeauna. În acest an am vizitat, de asemenea, câteva muzee: Muzeul de energie electrică și Fundația Calouste Gulbenkian. În 2013, am primit certificatul meu. Mă simt atât de mândru! Sper să pot obține un loc de muncă bun, aici sau oriunde în lume. Dar, pentru a fi sincer, cel mai mare vis al meu este să mă întorc în patria mea. Așa că termin povestea mea de viață spunând: Sunt un pasager fără bilet A fi angolez înseamnă să fii fericit! În Angola mea nu am nevoie de un bilet pentru a putea circula. Visul meu în viață este să fiu fericit, să am copii și o soție care să mă iubească. Vreau să vizitez Casa lui Moş Crăciun, Nkamba Nova Ierusalim, să întâlnesc oameni noi, să călătoresc. Vreau să aparţin țării mele și cu toate acestea să cunosc lumea.
Dany Rocha
Nasci na Ilha mais bela do mundo onde os galos cantam pela madrugada. Batiam os sinos da igreja, anunciando a minha vinda à face da terra quando eu nasci e nem quis fazer barulho para não acordar os putos. Poderia ter nascido num estábulo como Jesus, mas eu preferi nascer no hospital mais importante para Cabo Verde que fica situado na cidade de Mindelo, em São Vicente. Nasci às 00:10 do dia 4 de julho de 1992. Dizem que o dia em que eu nasci é o dia da independência dos Estados Unidos da América e por ter nascido num dia tão importante para o mundo, no registo ofereceram-me mais 1 dia: o dia 3 de julho que é importante para Cabo Verde porque é o dia da independência de Cabo Verde e da Guiné Bissau. (Nós travámos uma guerra contra Portugal e Amílcar Cabral foi o nosso herói). Eu festejo os dois aniversários. Quando era criança, gostava de ir a casa dos meus amigos, aquela casa “de tambor” feita com latas de bidons rachados e madeira, tão pobre, mas onde realizávamos momentos mágicos porque quando estou com os meus amigos tudo se transforma. Tinha muitos amigos de infância. Era uma criança terrível, das piores que os meus pais já tinham visto! Mas, sim eu era muito inteligente apesar de querer fazer as coisas ao “contrário”, ou seja, ao meu jeito. Havia um longo esforço dos meus pais para me convencerem a ir à escola. Talvez eu não gostasse da escola por a professora me bater muito ou porque exigia demais de mim. Não é que eu fosse mau aluno, mas ela queria que eu me esforçasse sempre mais. Ela dizia que eu era bom aluno a matemática, apesar de achar que em português era mais fraco. Em ciências, eu “mandava-me” bem. Com nove anos, tudo mudou. Fui para o Sal, para ir viver com o meu pai. Quando cheguei ao Sal, tive de arranjar novos colegas, tive uma nova
professora numa escola diferente, outra realidade muito diferente daquela em que vivi. Eu andava por demais! Nada nem ninguém me conseguia prender em casa por um minuto que fosse. Por isso, levei uma das piores sovas da minha vida, dada pelo meu pai; fiquei revoltado e fui queixar-me à televisão. Até apareci na televisão por causa dessa queixa e do estado em que o meu pai me deixou… A vida tem sempre coisas tristes à espreita e duas outras que me marcaram muito foram a morte do meu avô e logo de seguida a do meu tio, a quem eu era muito ligado. Nas memórias boas guardo a lembrança de quando era pequeno e o meu pai me levava para dar voltas de carro e me punha ao colo do motorista, tentando ensinar-me a conduzir. Vim crescendo com a capoeira e o desporto, aprendendo a andar com os meus próprios pés. A primeira coisa que eu queria ser na vida, era ser piloto de avião, mas todos me vinham tirando sempre essa gostosa rotina porque me diziam: “Isso é coisa para ricos!” Raio de ricos que atrapalhavam os meus sonhos… Também queria ser mecânico e estavam sempre a estragar os meus carros, dizendo que eu os ia “acomodar”. Também meu gosto para navegar nos mares era irreversível. Assim de tantas “vias” no mar, eu queria ser capitão. No Sal tirei a 4ª classe e fiz muitos amigos. De volta a São Vicente, vida nova. Comecei a usar farda como um tropa. (E ficávamos perto do quartel das tropas). Estava tudo a ir às mil maravilhas, mas uma doença que teimava em não se curar tornou-me incapacitado para continuar a frequentar a escola em Cabo Verde. Com 19 anos, tive de ir fazer inspeção para a tropa. Tive sorte e fiquei inapto, devido a problemas de pele. Se eu tivesse ido, jamais estaria aqui em Portugal. Cheguei em 24 Fevereiro de 2012. É a vida. Chegando a Portugal, parecia-me que as casas eram todas iguais, ainda lembro como se fosse hoje aquele grande momento que tinha acontecido. Nunca tinha andado de avião, era a minha primeira vez. Mas afinal, tudo tem a sua
primeira vez. A partir dali, tudo foi mais fácil. Com a chegada a Portugal as coisas tomaram um ritmo diferente. Entrei na Escola Marquês de Pombal onde tenho prosseguido os meus estudos de uma forma muito legal. Esta escola parecia-se um pouco com a minha escola de Cabo Verde. Aqui não é preciso usar farda nem colocar a “fralda dentro”, aqui a coisa é outra. À vontade, que é assim que nos devemos sentir. Uma das experiências marcantes que aqui tive foi a oportunidade de viajar para a Roménia e de ter passado pela Alemanha por causa do projeto Grundtvig. Durante a viajem tivemos que enfrentar muitas barreiras desde a Embaixada da Roménia em Portugal que nos obrigou a assinar um documento que responsabilizava os nossos anfitriões romenos pelos nossos atos; depois tivemos que enfrentar na fronteira da Alemanha várias situações desagradáveis, logo mais à frente chegámos à Roménia e voltámos a ter problemas. Eles retiveram os nossos passaportes e tivemos que esperar para que eles verificassem se os passaportes eram verdadeiros ou não. Mas… tudo isto foi compensado. Na Roménia, encontrámos uma gente muito simpática que nos acolheu e tratou bem e isto é que é o mais importante de tudo. A mim, as barreiras servem-me de metas, são vitórias sobre o preconceito, são o caminho sempre em frente. E Deus que é justo, está com os seus e é ele quem sabe de todos. Aqui em Portugal, vejo uma situação diferente da que se vive nos outros países. É cada um por si e Deus por todos e, nos transportes, entra-se mudo e sai-se calado. As pessoas andam tristes e só falam na crise, na crise e na crise. Agora, tenho o certificado do ensino básico, mas eu queria continuar a estudar. Não me deixaram matricular nas aulas de dia por causa da minha idade e por isso estou à espera que os cursos da noite reabram. Continuo a acreditar que a felicidade é uma arte que se cultiva e que não importa se
se é rico ou pobre. Temos que viver a construir boas amizades e acolher boas recordações.
The Wanderer I was born in the most beautiful island in the world where cocks sing at dawn. The bells in the Church of the Madonna of Light were tolling, announcing my birth but I, myself, kept silent so as not to wake the kids. I could have been born in a barn like Jesus, couldn’t I?, but I preferred to be born in the most important hospital in Cape Verde, located in the city of Mindelo, in the Island of São Vicente. I was born at 00.10 on the 4th July. People tell me it is the Independence Day of the United States of America and because it is such an important date for the world I was offered another day of birth: the 3rd July, a day important for my country because it is the Independence Day of Cape Verde and Guinea-Bissau. (We fought a war against Portugal and Amilcar Cabral was our hero). I celebrate both birthdays. When I was a child I used to like visiting my friends’ home, a “drum house” made of tin cracked barrels and wood, so poor, but which was the place where we had magical moments because when I am with my friend, everything changes. I had so many friends in my childhood!!! I was a terrible child, one of the most terrible children that my parents had ever seen! But yes, I was very clever, though I wanted to do things unlike others, I mean, my own way. My parents struggled hard to convince me to go to school. The reason I didn’t like school was perhaps because the teacher hit me or because she demanded too much from me. I was not what you call a bad student but
she wanted me to do better and better. She used to say I was good at Maths, though at Portuguese I was not so good. I managed Sciences well. At the age of nine, everything changed. I moved to Sal island to join my father. When I arrived in Sal I had to get used to new classmates, I had a new teacher in a different school and another very different reality. I was quite a wanderer!!! Nothing or nobody could keep me in the house for one minute. But because of that, my father gave me a real spanking. I rebelled and I headed straight to the television station to complain. I was even on TV for it. Life always has sad things lurking and two other bad things that affected me were the death of my grandfather and immediately after it, the death of my uncle who I was very close to. In my good memories I keep the image of me being a kid when my father went with me for a drive, sat me on his lap, trying to teach me how to drive. I grew up with “Capoeira” and sport, learning how to walk by myself. The first thing I wanted to be in life was to be an airplane pilot, but everybody took that delicious routine of thought away from me as they said: “That is for rich people, not for you!” Damn rich folks that crushed my dreams! I also wanted to be a car mechanic, as others were always destroying my toy cars, I was going to fix them. And then there was my irreversible crush with sailing the seas. Thus with so many sea routes, I longed to be a Navy Captain. In the Sal island I finished the 4th grade and made many friends. Back to Saint Vincent, a new life awaited. I started wearing a uniform at school as if I were in the army. (And our school was near the army barracks). Everything was going so well, when a debilitating illness incapacitated me to the point where I was unable to continue my schooling In Cape Verde.
When I was 19, I had to be assessed for military service. I was lucky enough to be rejected due to skin problems. Had I been recruited I would not be here in Portugal on the 24th of February 2012. That’s life. When I arrived in Portugal, all the houses seemed the same, and I still remember as if it was today that great moment that I was experiencing. I had never been on a plane before. From then on, everything became much easier. Upon my arrival in Portugal, things adquired a different rythm. I enrolled at the Marquês de Pombal School where I have continued my studies in a very good way. This school seemed a little like my old school in Cape Verde but here, one does not need to wear a uniform nor have to tuck one’s shirt in. It is much more relaxed, which is how we should feel. One of my most memorable experiences here was the chance to take a trip to Romania and also be able to pass through Germany because of the Grundtvig project. We had to face a lot of hurdles during the trip, from the Embassy that made us sign a document that made our Romanian hosts responsible for our behaviour to all sorts of
unpleasant situations on the
German border and further still when we got to Romania. (They withheld our passports and we had to wait until they checked whether our passports where legitimate or not.) But…..it was well worth it. In Romania, we found loads of friendly people who made us feel extremely welcome and this is what matters most. For me, these hurdles work as targets, they are a victory against prejudice, the way to go forward. And God who is fair is with His own and knows all of us. Here in Portugal, I see a different situation when compared to other countries. It is very much every man for himself and God for everyone, and in public transport you get on in silence and get off also in silence. People feel sad and all they talk about is the crisis, the crisis and the crisis. I have my certificate of basic schooling now but I would like to keep on studying. I was not allowed to enroll in day classes because of my age so I am waiting for the evening courses to be reopened.
I keep believing that happiness is an art form and so it does not matter whether you are rich or poor. You have to work on building meaningful friendships and collecting fond memories.
GÖÇEBE Dünyanın en güzel adalarından birinde doğdum. Madonna kilisesinin çanları benim doğduğumu ilan ediyordu fakat ben çocukları uyandırmamak için sessiz kaldım. İsa gibi bir ahırda da doğabilirdim değil mi? Fakat ben Sao Vicente adasının Mindeloda bölgesinde Cape Verde’nin en önemli hastanesinde doğdum. 4 Temmuz 00.10 da dünyaya geldim. İnsanlar bana doğduğum günün Amerika’nın bağımsızlık günü olduğunu söylediler. Bu bütün dünya için önemli bir gündü. Ve bana 3 Temmuzu doğum günü olarak kutlamamı önerdiler çünkü 3 Temmuz Cape Verde ve GuinaBissau ‘nun bağımsızlık günüdür. Biz bağımsızlık savaşımızı Portekiz’e karşı verdik amiral Cabral bizim kahramanımızdır. Ben her iki doğum günümü de kutlarım. Ben çocukken arkadaşlarımın evine gitmekten çok hoşlanırdım. Bu ev parça tenekeler ve ağaçtan yapılmış oldukça harabe bir evdi. Fakat bizim için sihirli dakikaların yaşandığı bir yerdi çünkü arkadaşımla birlikteyken her şey değişirdi. Çocukken pek çok arkadaşım vardı. Fakat ben çocukken çok yaramaz bir çocuktum hatta ailemin sahip olduğu en yaramaz çocuk. Bununla birlikte çok zekiydim yapmak istediklerimi kendime özgü yollarla hallederdim. Ailem beni okula göndermeye ikna etmek için çok uğraştı. Okula gitmek istememin nedeni öğretmenin bana vurması ve benden hep daha fazlasını istemesiydi. Aslında kötü bir öğrenci değildim ama öğretmenim benden hep daha iyisini istiyordu. Öğretmenim bana Portekizcemin iyi
olmamasına rağmen matematikte iyi olduğumu söylerdi. Aynı zamanda fen bilimlerinde de iyiydim. ,
9 yaşında her şey değişti. Babamın yanında kalmak üzere Sal adasına
taşındım. Sal a yerleştiğimde yeni okul arkadaşlarıma alışmam gerekti. Yeni bir öğretmenim vardı ve yeni gerçekler. Ben bir göçmendim. Hiç kimse veya hiçbir şey beni 1 dakikalığına bile evde tutamıyordu bu yüzden babamdan okkalı bir tokat yedim. İsyan ettim ve doğruca televizyon kanalına koştum. Bu
konu
hakkındaki
şikâyetlerimi
anlatmıştım.
Bu
konu
yüzünden
televizyona çıkmıştım. Hayatın benden gizlediği üzücü olaylar oldu. Birincisi büyükbabamı kaybetmem ikincisi ise amcamın vefat etmesiydi. Her ikisine de çok yakındım. Güzel hatıralarım ise çocukken babamın bana araba sürmeyi öğretmesiydi. Şoför koltuğuna beni oturtturup bana araba kullanmayı öğretmesi beni mutlu etmişti. Yürüteç ve Spor ile büyümüştüm. Yürüteçte nasıl yürümem gerektiğini öğrenmiştim. İlk hayalim ise pilot olmaktı. Fakat herkes bu mesleğin zenginler için uygun olduğunu söylüyordu. Kesinlikle benim için uygun değildi. Lanet olası zengin çocuklar hayallerimi yıkmıştı. Bir de araba tamircisi olmak istiyordum çünkü oyuncak arabama hep çarparlar ve sen tamir edersin derlerdi. Ve son olarak önlenemez bir kaptan olma isteğim vardı. Böylece pek çok rotada donanma kaptanı olmak isterdim. Sal adasında 4. Sınıfı bitirdim ve pek çok arkadaş edindim. Saint Vincent’
e
döndüğümde
yeni
bir
hayat
beni
bekliyordu.
Sanki
askerdeymişim gibi üniforma giyiyordum. Okulumuzda askeri bölgenin yakınlarındaydı. Her şey yolunda gidiyordu ki beni zayıflatıp Cape Verdede’ki okuluma gitmekten alıkoyan hastalığa yakalanıncaya kadar.
19 yaşında askerlik görevimi yapmak zorundaydım fakat cilt problemlerim yüzünden çürüğe çıktım. Eğer askere alınsaydım 24 şubat 2012 de Portekiz’de olamayacaktım. Hayat bu işte. Portekiz’e vardığımda bana bütün evler aynıymış gibi geldi. Daha önce hiç uçağa binmemiştim. O anda itibaren her şey daha kolay oldu. Portekiz’e yerleştiğim andan itibaren bütün işler güzel bir düzene oturdu. Marques de Pompal okunla kayıt oldum ve oldukça iyi bir şekilde eğitimime devam ediyorum. Bu okul benim Cape Verdede’ki
eski okuluma biraz benziyordu üniforma giymek zorunda
değildim gömleğimi pantolonumun içime sokmak zorunda da değildim. Bu çok rahatlatıcıydı. Ve olması gereken de buydu sanırım. Portekiz’de en hatırladığım en güzel deneyimim Grundtvig projesi ile Romanya’ya gitme şansını elde etmem oldu. Romanya’ya giderken Almanya sınırından geçmemiz gerekliydi bu seyahatte bazı problemler yaşadık. Elçilikte pasaportlarımızı imzalarken Romanya takımın Romanyada’ki bütün şartlarda bizim sorumluluğumuzu almaları gerekiyordu. Aynı zamanda alman sınırında doğabilecek tüm olumsuzluklara karşı belgeler imzalamak zorunda kaldık. Sınırda pasaportlarımızı aldılar ve geçerli olup olmadığını kontrol edip tamam değinceye kadar bekledik. Fakat Romanya’da her şey çok güzeldi. Bizi çok güzel şekilde karşıladılar ve pek çok sevecen insan ile tanıştık. Benim için bu zorluklar amaca giden yoldu bu zorlukları aşmak önyargılara karşı kazanılmış bir zaferdi. Ve tanrı herkese eşitti ve herkesi bilirdi. Portekiz’de diğer ülkelerle karşılaştırdığımda değişik bir durumdayız. Toplu taşıma araçlarına bindiğinizde sessiz bir şekilde binersiniz ve sesiz bir şekilde inersiniz. İnsanlar kriz yüzünden üzgün ve her zaman kriz hakkında konuşurlar.
Temel eğitim diplomamı aldım fakat eğitimime devam etmek istiyorum. Yaşımdan dolayı gündüz derslerine girmem izin verilmediği için akşam derslerinin açılmasını bekliyorum., Mutluluğun bir sanat olduğuna inanıyorum bu yüzden zengin veya fakir olmanız önemli değildir. Değerli hatıralar ve arkadaşlılar kurmak için çalışmamız gerekir.
Hoinarul M-am născut în cea mai frumoasa insulă din lume, în care cântă cocoșii în zori. Clopotele din Biserica Madonei Luminii au bătut, anunțând nașterea mea, dar eu am tăcut pentru a nu-i trezi pe copii. Aș fi putut să mă nasc într-un hambar ca Isus, nu-i aşa? Dar am preferat să mă nasc în cel mai important spital din Capul Verde, situat în orașul Mindelo, în Insula São Vicente. M-am născut la 00.10 pe 4 iulie. Oamenii mi-au spus că este Ziua Independenței Statelor Unite ale Americii și, pentru că este o dată importantă pentru lume, mi s-a oferit o altă zi de naștere: 3 iulie, o zi importantă pentru țara mea, pentru că este Ziua Independenței Capului Verde și Guineea-Bissau. (Am luptat în război împotriva Portugaliei și Amilcar Cabral a fost eroul nostru). Eu sărbătoresc ambele zile de naștere. Când eram copil, obişnuiam să merg în vizită la casa prietenilor mei, "casa tambur", făcută din tablă, butoaie crăpate și din lemn, atât de săracă, dar care a fost locul unde am avut momente magice, pentru că, atunci când eram cu prietenul meu, totul se schimba. Am avut atât de mulți prieteni în copilărie!!! Am fost un copil neastâmpărat, unul dintre copiii cei mai neastâmpăraţi pe care părinții mei i-au văzut vreodată! Dar, da, eram foarte inteligent, și îmi ceilalţi , vreau să spun în felul meu.
doream să fac lucrurile altfel decât
Părinții mei s-au luptat din greu să mă convingă să merg la școală. Motivul pentru care nu îmi plăcea școala a fost, probabil, faptul că profesoara m-a lovit destul de rău sau pentru că cerea prea mult de la mine. Nu am fost ceea ce numim un elev rău, dar ea îmi cerea să fac mai mult și mai bine. Obișnuia să spună că eram bun la matematică, dar la portugheză nu eram atât de bun. Mă descurcam bine şi la Științe. La vârsta de nouă ani, totul s-a schimbat. M-am mutat pe insula Sal să fiu împreună cu tatăl meu. Când am ajuns la Sal a trebuit să mă obișnuiesc cu noii colegi, am avut un nou profesor într-o altă școală și o altă realitate, foarte diferită. Am fost foarte hoinar! Nimic sau nimeni nu mă putea ţine în casă, nici măcar pentru un minut. Dar, din cauza asta, tatăl meu mi-a dat o bătaie adevărată. M-am răzvrătit și m-am dus direct la postul de televiziune să mă plâng. Am fost chiar la TV din acest motiv. Viața are întotdeauna lucruri triste care ne pândesc și alte două lucruri rele m-au afectat: moartea bunicului meu și imediat după aceasta,
moartea
unchiului meu, de care eram foarte apropiat. În amintirile mele bune am păstrat o imagine cu mine; fiind copil, tatăl meu m-a luat cu el într-o călătorie, m-a așezat pe genunchii șoferului, încercând să mă învețe cum să conduc. Am crescut cu "Capoeira" și sport, am învățat cum să mă descurc de unul singur. Primul lucru pe care mi l-am dorit să fiu în viață a fost să fiu un pilot de avion, dar toată lumea le-a luat ca pe nişte planuri simpatice şi, ca să-mi iau gândul de la ele, îmi spuneau: "Asta este pentru oamenii bogați, nu pentru tine"! La naiba, oamenii bogaţi mi-au zdrobit visele! Am vrut, de asemenea, să fiu un mecanic auto; când alții îmi stricau mereu mașinile mele de jucărie, eu spuneam că am de gând să le repar. Și apoi, a fost dorinţa mea ireversibilă să navighez pe mări. Astfel, cu atât de multe rute maritime, mi-am dorit să fiu un căpitan de navă.
În Insula Sal am terminat clasa a 4-a și mi-am făcut mulți prieteni. Întors la Saint Vincent, mă aştepta o nouă viață. Am început să port o uniformă la școală ca și cum aș fi fost în armată(şi școala noastră a fost aproape ca o cazarmă a armatei). Totul mergea atât de bine, până când, o boala debilitantă m-a adus până la punctul în care am fost în imposibilitatea de a-mi continua școala în Capul Verde. Când am împlinit 19 ani, am fost evaluat pentru serviciul militar. Am fost suficient de norocos încât să fiu respins din cauza unor probleme de piele. Dacă aș fi fost recrutat nu aș fi fost aici, în Portugalia, la 24 februarie 2012. Asta-i viața. Când am ajuns în Portugalia, toate casele păreau la fel, și, încă îmi amintesc, de parcă ar fi fost azi, frumosul moment în care am fost întâmpinat. Nu am mai fost cu avionul până atunci. De atunci, totul a devenit mult mai ușor. La sosirea mea în Portugalia, lucrurile au dobândit un ritm diferit. M-am înscris la Şcoala Marques de Pombal unde am continuat studiile într-un mod foarte plăcut. Această școală semăna un pic cu vechea mea școală din Capul Verde, dar, aici, nu era nevoie să porţi o uniformă și nici nu trebuia să-ţi bagi cămașa în pantaloni. Este mult mai relaxat; este modul în care ar trebui să ne simțim. Una dintre experiențele mele cele mai memorabile de aici a fost șansa de a participa într-o excursie în România și, de asemenea, să fiu în situaţia de a trece prin Germania, datorită proiectului Grundtvig. M-am confruntat cu o mulțime de obstacole în timpul călătoriei, de la Ambasadă, care ne-a pus să semnăm un document făcut de gazdele noastre române prin care erau responsabile pentru comportamentul nostru şi până la tot felul de situații neplăcute la granița germană și care au continuat şi atunci când am ajuns în România(Ei ne-au reținut pașapoartele și a trebuit să așteptăm până când au verificat dacă pașapoartele noastre sunt legale sau nu). Dar ..... a meritat din plin. În România, am găsit o mulțime de oameni prietenoși care ne-au făcut să ne simțim extrem de bineveniţi și acest lucru a fost ceea ce a contat cel mai mult.
Pentru mine, aceste obstacole au fost ca nişte ţinte şi depăşirea lor a fost o victorie împotriva prejudecăților, un mod de a merge mai departe. Și Dumnezeu,
care
este
corect,
are
grijă
de
noi
toți.
Aici, în Portugalia, eu văd o situație diferită atunci când o compar cu alte țări. Fiecare om luptă doar pentru el și Dumnezeu pentru toată lumea, și, în transportul public oamenii sunt tăcuţi, urcă şi coboară în linişte. Oamenii se simt trişti și vorbesc tot timpul despre criză, criză și iar criză. Acum, am primit certificatul de școlarizare de bază, dar aș dori să continui să studiez. Nu mi s-a permis să mă înscriu la cursurile de zi, din cauza vârstei mele, așa că aștept să se redeschidă cursurile de seară . Continui să cred că fericirea este o formă de artă și astfel nu contează dacă ești bogat sau sărac. Trebuie să lucrezi la construirea unor prietenii semnificative și să aduni amintiri plăcute.
Le nomade Je suis né dans la plus belle île du monde, là où les coqs chantent à l’aube. Les cloches de l’Eglise de la Madone da Luz sonnaient, annonçant ma naissance, mais moi je suis resté silencieux pour ne pas réveiller les enfants. J’aurais pu naître dans une grange comme Jésus, pourquoi pas ?, mais j’ai préféré naître dans l’hôpital le plus important du Cap Vert, situé dans la ville de Mindelo, sur l’île de Saint Vincent. Je suis né à 0h10 le 4 juillet. Les gens me disent que c’est le Jour de l’Indépendance des Etat-Unis d’Amérique, et comme c’est une date tellement importante pour le monde, on m’a donné une autre date de naissance : le 3 juillet, un jour important pour mon pays parce que c’est le Jour de l’Indépendance du Cap Vert et de la Guinée-Bissau. (Nous avons combattu contre le Portugal et Amilcar Cabral était notre héros). Je fête les deux dates. Quand j’étais petit, j’aimais rendre visite à mes amis, dans une « maison tambour » faite de tonneaux cassés en étain et en bois, si pauvre mais qui
était l’endroit où nous avons vécu des moments magiques parce que quand je suis avec mes amis, tout change. J’avais tant d’amis dans mon enfance ! J’étais un enfant terrible, l’un des enfants les plus terribles que mes parents n’aient jamais vus ! Mais oui, j’étais intelligent, pourtant je voulais faire des choses différemment des autres, je veux dire, à ma façon. Mes parents se sont battus pour me convaincre d’aller à l’école. La raison pour laquelle je n’aimais pas l’école était peut-être que l’institutrice me frappait fort ou qu’elle était trop exigeante. Je n’étais pas ce qu’on appelle un mauvais élève mais elle voulait que je m’améliore toujours. Elle disait toujours que j’étais bon en math. Par contre, je n’étais pas si bon en portugais. Je me débrouillais bien en sciences. A l’âge de 9 ans, tout a changé. J’ai déménagé sur l’île de Sal pour rejoindre mon père. Quand je suis arrivé à Sal, j’ai dû m’habituer aux nouvelles écoles. J’avais un nouvel instituteur dans une école différente et la réalité était très différente. J’étais vraiment un nomade ! Rien ni personne ne pouvait m’attacher à la maison ne fût-ce qu’une minute. Mais à cause de cela, mon père me donna une bonne fessée. Je me suis révolté et me suis rendu tout droit à la station de télévision pour me plaindre. Je suis passé à la télévision pour ça. Il y a toujours des événements tristes dans la vie qui nous guettent et les deux autres événements malheureux qui m’ont affecté étaient la mort de mon grand-père et, immédiatement après cela, la mort de mon oncle dont j’étais très proche. Dans mes bons souvenirs, je garde l’image de moi enfant quand mon père m’emmenait faire un tour en voiture, m’asseyait sur ses genoux en conduisant, essayant de m’apprendre à conduire. J’ai grandi avec la « Capoeira » et le sport et j’ai appris comment marcher tout seul. La première chose que je voulais faire dans la vie c’était pilote d’avion, mais tout le monde me détournait de ces délicieuses pensées routinières en me disant : « C’est pour les gens riches, pas pour toi ! » Ces satanés riches qui cassent mes rêves ! Je voulais aussi être mécanicien de voitures, parce
que quand j’étais enfant les autres abîmaient toujours mes petites voitures en disant que j’allais les réparer. Et puis il y a eu mon irrésistible attrait pour la navigation en mer. Ainsi, avec tant de voies navigables autour de moi, je rêvais de devenir capitaine de bateau. Sur l’île de Sal j’ai terminé la 4ème et je me suis fait plein d’amis. De retour à Saint Vincent, une nouvelle vie m’attendait. J’ai commencé à porter un uniforme à l’école comme si j’étais à l’armée. (Et notre école était à proximité des casernes de l’armée). Tout allait si bien, lorsqu’une maladie débilitante m’a immobilisé au point que j’étais incapable de continuer ma scolarité au Cap Vert. A l’âge de 19 ans, j’ai dû passer un examen pour le service militaire. J’étais content d’être refusé à cause de mes problèmes de peau. Si j’avais été recruté je ne serais pas ici au Portugal ce 24 février 2012. C’est la vie. Quand je suis arrivé au Portugal, toutes les maisons paraissaient identiques et je me rappelle encore comme si c’était aujourd’hui le grand moment que j’étais en train de vivre. Je n’avais jamais pris l’avion avant. A partir de ce moment, tout est devenu plus facile. A mon arrivé au Portugal, les choses ont pris un rythme différent. Je me suis inscrit à l’école Marquês de Pombal où j’ai continué mes études dans des conditions très agréables. Cette école ressemblait un peu à ma vieille école au Cap Vert, mais ici on ne doit pas porter un uniforme ni rentrer sa chemise dans son pantalon. C’est beaucoup plus décontracté, comme nous devrions tous nous sentir. L’une de mes expériences les plus mémorables ici était la chance de faire un voyage en Roumanie et aussi de pouvoir passer par l’Allemagne, grâce au Projet Grundtvig. Nous avons dû faire face à une série d’obstacles pendant le voyage, depuis l’ambassade qui nous a fait signer un document qui rendait nos hôtes roumains responsables de nos agissements de toutes sortes jusqu’aux situations désagréables à la frontière allemande et plus loin encore quand nous sommes arrivés en Roumanie. (On nous a retiré nos passeports et nous avons dû attendre qu’ils vérifient si nos passeports
étaient valables ou non.) Mais … ça en valait la peine. En Roumanie, nous avons rencontré beaucoup de gens sympas extrêmement accueillants et c’est le plus important. Pour moi, ces obstacles fonctionnent comme des objectifs, ils sont une victoire contre les préjugés, une manière d’avancer. Et Dieu qui est juste nous connaît tous. Ici au Portugal, je vois que la situation est différente par rapport à d’autres pays. C’est beaucoup plus chaque homme pour lui-même et Dieu pour tous, et dans les transports en commun vous rentrez en silence et vous sortez aussi en silence. Les gens sont tristes et ne parlent que de la crise, la crise et la crise. J’ai obtenu mon diplôme de l’enseignement scolaire de base mais je voudrais continuer à étudier. Je n’étais pas autorisé à m’inscrire aux cours de jour à cause de mon âge, j’attends donc que les cours du soir se réouvrent. Je continue de croire que le bonheur est une forme d’art, alors peu importe qu’on soit riche ou pauvre. Il faut s’efforcer de construire des amitiés pleines de sens et de rassembler de beaux souvenirs.
Belgium
Stebo (Genk)
Anita Loix Deelnemer aan de schrijfcursus Straffe Verhalen te Zwartberg Ik ben geboren op 1 mei 1960. Ik ben een mijnwerkers kind, de oudste van vier. Mijn papa was een mijnwerker. Ik heb moeilijke jeugdjaren gekend. Mijn naam is Loix Anita – de familienaam is van Brussel afkomstig. Mijn lieve grootmoeder vond die naam heel mooi. Ik ben genoemd naar een nicht van mij die overleden is. Ik had ook een bijnaam gekregen en die was Chiquita - uit een liedje van de zanger Tony Corsari. Mijn voornaam is een fijn naam die mijn ouders gehoord hebben in een liedje op de jukebox op de kermis. Kort daarna was mijn moeder ziek geworden. Als jong meisje moest ik het huishouden doen. Onze papa was altijd een harde werker. In 1974 ben ik naar Zwartberg verhuisd. Over mijn jeugdjaren Ik heb een moeilijke jeugd gekend. We moesten heel hard werken. Onze papa en mama waren heel streng. In de jaren 60 en 70 was mijn lieve mama ziek geworden en ook mijn jonge broertje was bijna voor de dood opgegeven. Mijn papa werkte dag en nacht om zijn lieve zoontje te redden. Ook mijn grootouders waren lieve mensen. We mochten vaak bij hen gaan overnachten als onze ouders ziek waren. Mijn jongste broer was gered geweest. Mijn andere broertje moest ook geopereerd worden. Onze ouders hebben geleefd zoals het was. Toen ik jong was ging ik nooit weg van thuis totdat mijn papa op een dag zei, “Zo leer je geen jongen kennen.”
Toen we moesten verhuizen naar Zwartberg had ik het heel moeilijk omdat ik mijn vrienden achter moest laten. In de jaren 80 toen ik trouwde had onze lieve papa het moeilijk en zei hij tegen mijn nieuwe man, “Zorg goed voor mijn dochter.” Nu heb ik het nog altijd moeilijk dat mijn papa er niet meer is. De geur van koffie Onze ouders maakten ’s morgens altijd verse koffie. De koffiebonen werden gemalen. Dat deden ze met een molen die ze tussen hun benen vastklampten en dan draaiden ze aan het handeltje. ’s Morgens vroeg rook je de verse koffie al vanuit je bed. Mijn jongste broertje deed een oproep, “Onze papa heeft vers gemalen koffie gezet.” Wie dan als eerste onder was kreeg de eerste tas koffie. De koffie was uitstekend lekker, lekkerder dan de koffie van nu. In de winkels van toen was er geen gemalen koffie te koop. We zijn koffie leren drinken toen we zeven jaar oud waren. We moesten altijd uit dezelfde tas drinken, meestal ook zonder melk en suiker. Nu drink ik nog altijd veel koffie, af en toe een koffieverkeerd – dat is koffie met veel melk en weinig koffie. Als ik terug denk naar vroeger dan weet ik dat dit de aller lekkerste koffie was. Nu drink ik meestal Nescafé, maar die moet je ook wel warm drinken. Zo, dat is mijn verhaal over de koffie. Op bedevaart We gingen ieder jaar op bedevaart in Lourdes met een fijne groep. We logeerden in een goed hotel dat kortbij was aan het oord. ’s Morgens moesten
we
al
om
7
uur
opstaan
en
dan
maakten
we
een
ochtendwandeling. Om 8 uur was er natuurlijk een uitgebreid ontbijt. Het eten was daar lekker. We hebben veel gerusten en ontspannen. Om negen uur ’s morgens was ik al aan het bidden. We hebben veel kaarsen laten branden voor vrienden en voor onszelf. We hebben veel
gebeden voor iedereen. Daarna om 12 uur keerden we terug naar het hotel voor middageten. Tegen 21 uur ’s avonds deden we mee met de kaarsenprocessie. Er waren heel veel mensen in Lourdes uit verschillende landen. Toen het tijd was om te vertrekken hebben we de dag ervoor een afscheidsfeestje gehouden waar we veel plezier maakten. We gingen met veel verdriet naar huis. We namen de zon mee uit Lourdes en bracht die naar ons landje, BelgiÍ. In totaal zijn we negen keren in Lourdes geweest. Ieder jaar zijn we wel op verkenning gegaan. Toen konden we Frankrijk van binnen en buiten. Daar hebben we veel van genoten, hoor. Lourdes is een mooie stad in Frankrijk. Brief aan de toekomst Aan de burgemeester van Genk in het jaar 2063, Mijn wens voor Genk is dat de burgervader macht blijven. Genk ligt in een mijngemeente tussen berg en dal. Er zijn verschillende nationaliteiten in Genk. Tot nu toe is er niets veranderd. We hopen alleen maar dat er veel meer werk zal zijn in de toekomst. Nu is Genk een grote stad geworden. We hopen dat het zo blijft, maar dat maken we misschien niet meer mee. Dan is het aan de andere mensen die dan leven die misschien lange kleren dragen en duur eten kopen. Het klimaat zal tegen dan ook veranderd zijn en alles zal modern geworden zijn. De mensen zullen veel gezonder gaan leven en ze zullen veel rust hebben. Er zullen ook weinig kinderen geboren worden. In de scholen zullen de leerlingen met computers werken. Ik hoop ook dat er veel vrijwilligers mogen zijn die zich blijven inzetten voor elkaar tot ze het niet meer kunnen. In 2063 heeft Genk een mooi uitzicht om naar te kijken, maar in het jaar 2063 is de wereld misschien ook al vergaan. De kinderen die er dan nog zijn hebben misschien heimwee naar vroegere tijden. Misschien moeten ze
dan alles te voet doen. Dan zijn er ook geen activiteiten omdat iedereen in een woestijn leeft. Ik zal dan niets meer weten want dan ben ik in de hemel.
A Miner’s Daughter Anita Loix: 53-year old volunteer for Stebo Community Work, Genk, Belgium
I was born on Labour Day. I am a miner’s child, the oldest of four. My father was a mineworker. I had a difficult youth. My name is Anita Loix. The surname comes from Brussels. My dear grandmother loved my first name. I was named after a cousin who passed away. I had the nickname of Chiquita – from a song by the singer, Tony Corsari. Anita is a good name. My parents heard it in a song playing on a jukebox at the fun fair. A short while later my mother became ill. As a young girl I was responsible for the house work. Our father was a hard worker. In 1974 we moved to another neighbourhood in Genk, to Zwartberg.
My youth I had a difficult youth. We had to work very hard. Our father and mother were very strict.
During the 60’s and 70’s my mother was very ill and my younger brother was so sick he almost passed away. My father worked day and night to save his beloved young son. My grandparents were kind people. We were often allowed to spend the night with them when our parents were ill. My younger brother was eventually saved from death but then my other brother had to have an operation. Our parents took life as it came. As a young woman I was always home until, one day, my father said to me, “You’ll never meet a boy like this.” I had a very difficult time adapting when we moved to Zwartberg because I had to leave my friends behind. It was hard for my father when I eventually got married in the 80’s. He said to my new husband, “Take good care of my daughter.” It’s still hard for me to accept, even today, that my father isn’t here anymore. The smell of coffee Our parents made fresh coffee every morning. They ground the coffee beans with a grinder which they held fast between their knees, turning with the little handle. First thing in the mornings when you woke up, you could smell the coffee from your bed. My youngest brother would call out, “Our father has made fresh coffee.” Whoever was downstairs first, got the first cup of coffee. That first cup of coffee was excellent, better than today’s coffee. You couldn’t buy ground coffee in the shops in those days. We learned to drink coffee from the age of seven. We each had our own mug which we drank from, usually without milk and sugar.
I still drink a lot of coffee today. When I think back to those days I know that was the best coffee ever. Now I mostly drink Nescafé, but you have to drink it hot. And that was my story about coffee.
Pilgrimage We used to go on pilgrimage to Lourdes every year with a pleasant group of friends. We stayed in a good hotel close to the holy site. We would get up at seven ‘o clock and go for a morning walk. At eight o’ clock we had an ample breakfast. The food was really good. We got a lot of rest and relaxation. By nine o’ clock I was already at prayer. We lit many holy candles for friends and for ourselves. We prayed for everyone. At twelve o’ clock we would go back to the hotel for lunch. At nine ‘o clock we would take part in the candle procession. There were people in Lourdes from many different countries. The day before we had to leave we had plenty of fun at the farewell party. It was with heavy hearts that we returned home. We took the sun with us from Lourdes to our little country, Belgium. We went to Lourdes a total of nine times. Every year we would explore the region until, at last, we knew it inside out. We really enjoyed our time there. Lourdes is a beautiful city in France.
A letter to the future To the mayor of Genk in 2063, My dream for Genk is that the position of mayor stays.
Genk is situated in an ex-mining community between mountain and valley. There are many different nationalities in Genk. We all hope that there will be much more work in the future. Genk has become a big city. We hope that it stays this way but perhaps we won’t be around to experience that in the future. There will be other people alive then and they could be wearing long clothes and buying expensive food. The climate will have changed by then and everything will be modern. The people will live more healthily and they will have a lot of rest. Fewer children will be born. Children will work on computers at school. I hope that there will be many volunteers and that they keep on doing good deeds for one another until they can’t anymore. In 2063 Genk will have a lovely view to look at, but by the year 2063 the whole world might have disappeared. The children who will be alive then might feel nostalgic for the past. Maybe they will do everything on foot. There will be no activities anymore because everyone will be living in a dessert. I won’t know about anything because I’ll be in heaven by then.
Fiică de miner Anita Loix: 53 de ani, voluntar pentru Stebo Community Work, Genk, Belgia
M-am născut de ziua muncii Eu sunt copil de miner, cea mai mare dintre patru fraţi. Tatăl meu a fost miner. Am avut o tinerețe dificilă.
Numele meu este Anita Loix. Numele provine din Bruxelles. Draga mea bunica iubea primul meu nume. Am fost numită dupa un văr care a decedat. Am avut porecla de Chiquita - de la un cântec al lui Tony Corsari. Anita este un nume bun. Părinții mei l-au auzit într-un cântec de pe un tonomat la un targ de distracție. La scurt timp, mama mea s-a îmbolnăvit. De tânără am fost responsabilă pentru treburile din casă. Tatăl nostru a fost un om muncitor. În 1974 ne-am mutat într-un alt cartier din Genk, la Zwartberg. Tinereţea mea Am avut o tinerețe dificilă.A trebuit să lucrăm din greu. Tatăl și mama noastră erau foarte stricţi. În perioada 1960 - 1970 mama mea a fost foarte bolnavă și fratele meu mai mic a fost atât de bolnav încât aproape a murit. Tatăl meu a lucrat zi și noapte pentru a-l salva pe fiul sau drag. Bunicii mei au fost oameni buni. De multe ori ne-au lăsat să dormim la ei, atunci când părinții noștri erau bolnavi. Fratele meu mai mic a fost în cele din urmă salvat de la moarte, dar apoi alt frate de-al meu a trebuit să sufere o operație. Părinții noștri au luat viața așa cum a venit. Ca tânără femeie stăteam mereu pe-acasă până când într-o zi, tatăl meu mi-a spus, "Aşa nu vei întâlni niciodată un băiat “. M-am adaptat foarte greu atunci când ne-am mutat la Zwartberg pentru că am fost nevoită să-mi las prietenii în urmă. A fost greu pentru tatăl meu, când în cele din urmă m-am căsătorit în anii '80. El i-a spus soțului meu, "Ai mare grijă de fiica mea." Încă este greu pentru mine să accept, chiar și astăzi, că tatăl meu nu mai este aici.
Mirosul cafelei Părinții noștri făceau cafea proaspătă în fiecare dimineață. Ei măcinau boabele de cafea cu o mașină de măcinat pe care o ţineau bine între genunchi, învârtind cu un mâner mic. Primul lucru când ne trezeam dimineața, puteam simţi mirosul cafelei din pat. Fratele meu mai mic striga, "Tatăl nostru a făcut cafea proaspătă." Cine ajungea primul la parter, primea prima ceașcă de cafea. Acea primă ceașcă de cafea a fost excelentă, mai bună decât cafeaua de azi. Nu mai poţi cumpăra cafea măcinată în magazinele din ziua de azi. Am învățat să beau cafea de la vârsta de șapte ani. Fiecare dintre noi am avut propria noastră cana din care am băut cafea, de obicei, fără lapte şi zahăr. Încă mai beau multă cafea şi azi. Când mă gândesc la acele zile, știu că acea a fost cea mai bună cafea pe care am băut-o vreodată. Acum beau
mai
mult
Nescafé,
dar
trebuie
să-l
beau
cald.
Și asta a fost povestea mea despre cafea. Pelerinajul Obişnuiam să mergem în pelerinaj la Lourdes în fiecare an, cu un grup drăguţ de prieteni. Stăteam într-un hotel bun, aproape de locul sfânt. Ne trezeam la ora șapte și porneam într-o plimbare de dimineață. La ora opt serveam un mic dejun copios. Mâncarea era foarte bună. Aveam parte de multă odihnă și relaxare. La ora nouă eram deja la rugăciune. Aprindeam multe lumânări sfinte pentru prieteni și pentru noi înșine. Ne-am rugat pentru toată lumea. La ora douăsprezece ne întoarceam la hotel pentru masa de prânz. La ora nouă luam parte la procesiunea lumânărilor. Acolo erau oameni din Lourdes şi din multe alte țări.
Cu o zi înainte de plecare am avut parte de multă distracție la o petrecere de rămas bun. Ne-am întors acasă cu inimile grele. Am luat soarele din Lourdes cu noi, pentru țara noastră mică, Belgia. Am fost la Lourdes de nouă ori. În fiecare an exploram regiunea, până când, în cele din urmă, am cunoscut-o pe toate parţile. Ne-am bucurat cu adevărat de timpul petrecut acolo. Lourdes este un oraș frumos din Franța.
O scrisoare către viitor Primarului oraşului Genk din 2063, Visul meu pentru Genk este ca funcția de primar să rămână. Genk este situat într-o comunitate ex-minieră între munte și vale. Există multe naționalități diferite în Genk. Noi toți sperăm că va fi mult mai mult de lucru în viitor. Genk a devenit un oraș mare. Sperăm ca acesta să rămână la fel, dar poate cu mai multa experienţă.Vor fi alte persoane care vor trăi atunci, și acestea vor fi îmbrăcate în haine lungi si vor cumpara produse alimentare scumpe. Climatul va fi schimbat atunci și totul va fi modern. Oamenii vor trăi mai sănătos și vor avea parte de multă odihnă. Se vor naște mai puțini copii. Copiii vor lucra pe calculatoare la școală. Sper că vor fi mulți voluntari și că vor continua să facă fapte bune unii pentru alţii până când aceştia n-o să mai poată. În 2063 Genk va avea o privelişte frumoasă de admirat, dar până în anul 2063 întreaga lume e posibil să fi dispărut. Copiii care vor fi în viață, atunci s-ar putea simti nostalgici pentru trecut. Poate că ei vor face totul mergând pe jos. Nu vor mai exista activitati, deoarece toată lumea va trăi într-un deşert.
Eu nu voi ști nimic despre toate astea, pentru că voi fi în cer până atunci!
A Filha dum Mineiro Anita Loix: Voluntária de 53 anos para a Comunidade de Trabalho Stebo, Genk, Bélgica.
Nasci no dia 1 de Maio, dia do trabalhador.
Sou filha dum mineiro, a mais velha de quatro irmãos. O meu pai trabalhava nas minas. Tive uma infância difícil.
O meu nome é Anita Loix. O apelido vem de Bruxelas. A minha querida avó adorava o meu primeiro nome. Recebi este nome em honra duma prima minha que já faleceu. A minha alcunha era Chiquita-era de uma canção do cantor Tony Corsari. Anita é um bom nome. Os meus pais ouviram este nome numa canção que tocava numa jukebox na feira popular. Pouco tempo depois, a minha mãe adoeceu. Como jovem rapariga fiquei encarregue da lida casa. O meu pai trabalhava arduamente. Em 1974, mudámos para outra freguesia de Genk, desta vez para Zwartberg. A minha juventude
Tive uma juventude difícil. Tínhamos de trabalhar muito. Os meus pais eram muito severos. Durante os anos 60 e 70 a minha mãe esteve gravemente doente e o meu irmão mais novo também. Quase que morreu. O meu pai trabalhava dia e noite para conseguir salvar o seu querido filho. Os meus avós eram muito bondosos. Frequentemente deixavam-nos passar a noite em casa deles sempre que os meus pais estavam doentes. O meu irmão mais novo acabou por escapar à morte, mas o meu outro irmão precisou de ser operado. Os meus pais aceitavam a sorte que a vida lhes ia dando. Como jovem mulher, estava sempre em casa até que um dia o meu pai se virou para mim e disse: “assim nunca irás conhecer um rapaz”. Foi muito difícil adaptar-me a Zwartberg uma vez que tive de deixar os meus amigos para trás. E foi difícil para o meu pai quando, nos anos 80, acabei por me casar. Ele disse para o meu noivo: “Trata bem da minha filha”. É duro para mim ainda hoje aceitar o facto de o meu pai já cá não estar.
O cheiro do café Os meus pais faziam café fresco todas as manhãs. Eles moíam os grãos de café num moedor que mantinham fixo entre os joelhos, rodando a pequena maçaneta. A primeira coisa pela manhã assim que acordávamos, era poder sentir o cheiro do café nos nossos quartos. O meu mais novo costumava dizer: “o Pai já fez café”. Quem chegasse primeiro, bebia a primeira caneca. Essa primeira caneca de café era excelente, muito melhor que o café de hoje em dia.
Não era possível comprar café moído nessa altura. Aprendemos a beber café aos 7 anos de idade. Cada um tinha a sua caneca, normalmente sem leite ou açúcar. Ainda bebo muito café. Quando me recordo desses dias sei que aquele sim foi o melhor café de sempre. Hoje, bebo Nescafé, mas é preciso bebê-lo quente.
E esta é a minha história relacionada com café.
Peregrinação Costumávamos ir a Lurdes em peregrinação todos os anos com um grupo de bons amigos. Ficávamos hospedados num bom hotel perto deste local sagrado. Acordávamos às 7h da manhã para dar um passeio matinal. Às oito tomávamos um pequeno almoço substancial. A comida era muito boa. Conseguíamos relaxar e descansar muito.
Às 9h já me encontrava em oração. Acendíamos muitas velas em nome de amigos e em nosso nome também. Rezávamos por todos. Ao meio dia regressávamos ao hotel para almoço. Às 21h participávamos na procissão das velas. Em Lourdes havia pessoas de muitas nacionalidades.
No dia anterior à partida divertíamo-nos imenso com a festa de despedida. Era com o coração pesado que regressávamos a casa. Levávamos o sol de Lurdes connosco de volta para o nosso pequeno país, a Bélgica.
Fomos a Lurdes um total de nove vezes. Todos os anos explorávamos a região até que por fim já a conhecíamos de cor. Gostávamos tanto dos tempos passados em Lurdes! Lurdes é uma bela cidade em França.
Uma carta para o futuro Ao Presidente da Câmara de Genk em 2063 O meu sonho para Genk é que o cargo de Presidente da Câmara se mantenha. Genk está situada numa comunidade de antigos mineiros entre uma montanha e um vale. Coexistem várias nacionalidades em Genk. Esperamos todos que haja mais emprego e trabalho no futuro. Genk tem-se tornado numa
grande
cidade.
Desejamos
que
se
mantenha
assim,
mas
provavelmente não estaremos presentes para assistir a isto no futuro. Irão estar outras pessoas a viver nessa altura e poderão estar a vestir roupas compridas e a comprar comida muito cara. Por essa altura, o clima deverá ter mudado e tudo será moderno. As pessoas viverão de forma mais saudável e poderão usufruir de muito mais horas de descanso. Menos crianças nascerão. As crianças usarão computadores na escola.
Espero que existam muitos voluntários que continuem a praticar boas ações pelo seu semelhante até não poderem mais.
Em 2063, Genk terá belas paisagens para serem apreciadas, mas no ano de 2063 o Mundo inteiro pode já ter acabado. As crianças que estiverem vivas irão recordar o passado com nostalgia. Talvez passem a deslocar-se a pé.
Não haverá atividades nenhumas de sobra pois toda a gente estará a viver num deserto.
Não saberei nada de nada porque nessa altura estarei no Céu.
BİR MADENCİNİN KIZI İşçi bayramında doğdum. Bir madencinin 4 çocuğundan en büyük kızıyım. Babam bir maden işçisiydi. Zorlu bir gençlik geçirdim. Benim adım Anita Loix. Soy ismimiz Bruksel’den gelir. Sevgili büyükannem benim ismimi çok severdi. Bir kuzenim vefat ettikten sonra onun ismi bana verilmişti. Bir de lakabım var Chiquita Tony Corsari’nin bir şarkısında geçer. Anita güzel bir isimdir. Ailem bu ismi bir panayır sırasında müzik kutusunda duymuşlar. Kısa bir süre sonra annem hasta olmuş. Genç bir kız olarak o andan itibaren ev işlerinden ben sorumluydum. Babam çalışkan bir adamdı. 1974 yılında Genk’te başka bir muhite Zwartberg’e taşındık. GENÇLİĞİM Zor bir gençliğim oldu. Çok sıkı çalışmak zorundaydık. Annem ve babam çok sertti. 1960 ‘lı ve 1970’ li yıllarda annem çok hastaydı. Küçük erkek kardeşim de hastaydı ve neredeyse ölüyordu. Babam gece gündüz oğlunu kurtarmak için çalıştı.
Büyükannem ve babam nazik insanlardı. Ailem hastayken geceyi onlarda geçirirdik. Erkek kardeşim ölümden dönmüştü fakat diğer erkek kardeşim bir operasyon geçirmek zorunda kalmıştı. Genç bir kadın olarak her zaman evdeydim ta ki babam bana böyle bir adamla asla tanışamazsın diyene kadar. Zwarberg’ten
ayrıldığımda
adaptasyon
sorunu
yaşadım
çünkü
arkadaşlarımı geride bırakmıştım. 1980 yılında evlendiğimde bu babam için zor bir gündü. Kocama kızıma iyi bak dedi. Bu gün bile benim için babamın yanımda olmaması zordur. KAHVENİN KOKUSU Anne
ve
babam
her
sabah
taze
kahve
yaparlardı.
Kahve
çekirdeklerini yerde öğütücünün içinde çekerlerdi. Sabahları kalktığınızda kokladığınız ilk şey kahve kokusu olurdu. Küçük erkek kardeşim seslenirdi babamız kahve yaptı aşağıda olan ilk kişi ilk fincan kahveyi kapardı. O ilk fincan kahve harika olurdu bugünkü kahvelerden daha güzeldi. Bugünlerde öğütülmüş kahveyi dükkânlarda bulamazsınız. Yedi yaşında kahve içmeyi öğrendik. Her birimizin ayrı bir kupası vardı şekersiz ve sütsüz kahve içerdik Bugünlerde de çok kahve içerim.
O günleri düşündüğümde o
kahvenin içtiğim en güzel kahve olduğunu düşünüyorum. Bugünlerde çoğunlukla nescafe içiyorum fakat neskafeyi sıcak içmeniz lazım. Ve bu benim kahve hakkındaki hikâyendi.
HAÇ YOLCULUĞU
Her yıl sevimlim bir arkadaş grubu ile haç ziyareti için Lourdes’ e giderdik. Kutsal alanın yanında bir otelde kalırdık. Yedide kalkar ve yürüyüşe giderdik. Saat sekizde büyük bir kahvaltı yapardık. Yiyecekler gerçekten harika olurdu. Bolca dinlenir ve rahatlardık. Saat dokuzda dua için hazır olurduk. Arkadaşlarımız ve kendimiz için mum yakardık. Herkes için dua ederdik. Saat 12 de öğle yemeği için otele geri dönerdik. Saat dokuzda yine mum yakmak için hazır olurduk. Lourde’de değişik ülkeden pek çok kişi olurdu. Ayrılmadan önceki gece veda partisinde eğlenirdik. Dolu kalplerle eve dönerdik. Lordes’ten küçük ülkemiz Belçika’ya güneşi de alıp dönerdik. Lordes’e
toplamda 9 kere gittik. Her yıl bölgeyi keşfederdik her
yerini öğreninceye kadar keşfimiz sürerdi. Gerçekten orada geçirdiğimiz vakitten keyif alırdık. Lordes Fransa’da şirin bir yerdir. GELECEĞE BİR MEKTUP Genk belediye başkanına 2063 Genk eski bir maden alanında, dağ ve vadi arasında konuçlandırlımış bir bölgedir. Genk’te pek çok milletten insan vardır. Umarım ki gelecekte herkes için daha fazla iş olur. Genk büyük
bir şehir oldu. Biz böyle
kalmasını tercih ederiz fakat belki o günleri göremeyiz. O zaman buralarda başka insanlar yaşıyor olacak belki uzun giysiler giyecekler ve yiyecekleri pahalıya alacaklar. İklim değişecek ve her şey modern olacak. İnsanlar daha sağlıklı olacak ve daha çok dinlenecekler. Daha az çocuk doğacak çocuklar okullarda bilgisayarlar ile çalışacak. Umarım daha çok gönüllü olur ve yapabildikleri kadar ve ellerinden geldiği sürece diğer insanlar için iyi şeyler yaparlar. 2063 yılında Genk çok güzel bir manzaraya sahip olabilir fakat tüm dünya yok da olabilir. O günün hayatta olan çocukları geçmişe özlem
duyabilirler. Belki de her şeyi yürüyerek yaparlar. Başka bir aktivite olmayabilir çünkü herkes bir çölde yaşıyor olabilir. Daha fazla bir şey bilmiyorum çünkü ben cennette olacağım
Fatima Habou Gemeenschapswacht in Zwartberg
De betekenis en herkomst van mijn voornaam "FATIMA" Fatima is mijn naam, voor de vrienden "Fati". Mijn voornaam hebben mijn ouders destijds gekozen als referentie naar één van de dochters (waarschijnlijk de oudste) van de profeet Mohamed s.w.s. (God geprezen zijn naam) en zijn vrouw Khadija. Het is een Arabische naam die in de Koran (het Heilig Boek voor de Islamieten) ook wordt vernoemd. Het is daarom ook dat voornamelijk in de Arabische landen dat deze meisjesnaam wordt gebruikt. De ouders kiezen voor hun dochter deze mooie naam, gewoonlijk de eerste in de rij, van de enkele kinderen die er nog misschien zullen volgen. Ik vind het een eer om mijn voornaam te mogen dragen. Als oudste kind van het gezin ben ik wel best trots om als voorbeeld te fungeren voor de andere, jongere zussen en broers. Dank U mama en papa.
Letterlijke betekenis: = “vlekkeloos” = "zich onthouden van."
Wat een frisse lekkere appelsien geur!
Het doet me even denken aan mijn kindertijd in de boomgaard van tante op het platteland in Marokko. Ik zie me nog als kind onder de schaduw van een geweldige appelsienenboom zitten. De plantage die zo enorm uitgestrekt was, leek me destijds zo oneindig imposant en indrukwekkend. De omgeving kleurde het landschap groen met talrijke boomstammen waarvan de sierlijke takken mooie, dikke, oranje appelsienen droegen. De laagstammige bomen waren toen op vruchtbare bemeste grond gepland; met goede, welriekende koeienmest… wel te verstaan. Lange rijen bomen stonden netjes op een rechte lijn en ze reikten zo ver mijn gezichtsveld waarnemen kon. De zon scheen hoog aan de blauwe hemel en het was er enorm warm. De sproeiers deden hun werk om de plantage vochtig te houden, want de broeierige hitte was niet te harden. Zo heet was het! Ik voelde de hitte vanuit de warme grond aan mijn voetjes stijgen. Om wat afkoeling te zoeken, speelde ik het liefst met het frisse water dat uit het sproeisysteem spoot tot ergernis van tante. Ik deed dat natuurlijk als zij het niet zag en wachtte ik geduldig totdat zij uit mijn buurt verdween. Want dat kon ze echt niet tolereren. Ooit had ik gedroomd dat ik alle bomen geteld had. Het waren er wel duizend stuks. Neen, vijf- of tienduizend in mijn zoete droom. In de realiteit geen idee - misschien “meer”, waarschijnlijk “minder”. Wat ik wel nog weet is dat ik heel veel appelsienen had geplukt en nadien met volle overtuiging geteld; met de blaadjes erbij. Donkergroene, glanzende appelsien blaadjes. Trouwens had ik op deze manier leren tellen in het Arabisch. Eerst tot vijf – dan tot tien - en nog veel later tot…duizend! Uren lag ik daar in mijn eentje tussen de bomen ‘appelsienen’ tellen met als gezelschap enkele vogels die rond de schaduw fladderen.
Vervolgens zie ik me als een klein meisje van vijf het appelsientje met mijn kleine scherpe tandjes pellen. De dikke, harde schil ging er moeilijk af. Ik had meermaals geprobeerd met duim en wijsvinger, maar dat lukte in geen geval. De korte, kleine vingertjes waren niet krachtig genoeg om ze te schillen. Maar eenmaal de schil eraf, rook ik met volle teugen de sterke geur van het frisse appelsientje – zo fris en zo lekker!!! De sappige halve maantjes (van de vrucht) spatten uiteen net zoals een mini-fonteintje en prikkelden niet alleen de smaakpapillen, maar ook mijn gevoelige reukorgaan met als gevolg dat de ogen ervan traanden. De overheerlijke en vooral de doordringende appelsien geur doet me nog steeds herinneren aan de zorgeloze kindertijd van toen. Een mooie tijd die spijtig genoeg nooit meer zal terugkomen.
EINDE
The Fresh Smell of Oranges Fatima Habou: Community Service Officer in Genk, Belgium
Whenever I smell the scent of oranges it takes me back to my childhood, to my aunt’s orchard in the countryside of Morocco. I can still see myself as a child, sitting in the shade of a great, big orange tree. The huge expanse of the orchard seemed to me to be impressively unending and majestic. It coloured the landscape green with its abundance of tree trunks and graceful, thick branches carrying the most orange of oranges. The low hanging trees were planted on fertile ground,
rich with the sweet smell of cow manure. Long rows of trees stood neatly in straight lines that stretched out as far as my eyes could see. The sun shone high against the blue sky and it was powerfully hot. The sprinklers did their work keeping the orchard moist, the stifling heat almost impossible to bear. That’s how hot it was! I felt the heat rising out of the warm earth into my small feet. To cool down I loved playing with the cold water that squirted from the sprinklers, much to my aunt’s dismay. Of course, I tried to do this when she wasn’t around to see. I’d wait patiently until she disappeared because this was something she truly could not tolerate from me. I had a dream once that I’d counted all the trees. There were one thousand. No, five thousand, even ten thousand in my sweet dream. In reality I had no idea how many there actually were. Perhaps more, probably less. What I can still remember is that I picked many, many oranges and sat down to count them, the fruit as well as their leaves. Dark green, shiny orange leaves. This was how I learnt to count in Arabic. Up to five in the beginning. Then up to ten and then, much later, up to a thousand! I’d sit amongst the trees all by myself for hours, counting oranges, my only company the birds fluttering around in the shade. I see myself as a little girl of five, peeling the orange with small, sharp teeth. The thick, hard peel was too difficult to get off. I had tried many times with my thumb and pointer finger but to no avail. Those short, small fingers weren’t strong enough to get at the peel. But once that peel was off, I’d smell the strong scent of the cool orange – so refreshing, so delicious!!!
The juicy half-moons spattered apart like mini fountains, triggering not only my taste buds, but also my sensitive nose which always resulted in tears pricking my eyes. The delicious, but especially overpowering scent of orange reminds me to this day of the carefree time of my childhood. A beautiful time which, regrettably, will never return.
Mirosul proaspăt al portocalelor Fatima Habou: Responsabil Serviciul Comunitar, Genk, Belgia
Ori de câte ori miros parfumul portocalelor, acesta mă duce înapoi la copilăria mea, la livada mătușii mele de la ţară, din Maroc. Mă pot vedea în continuare ca şi copil, așezată la umbra unui mare şi minunat portocal. Marea întindere a livezii era impresionantă, îmi părea fără sfârșit și maiestuoasă. Aceasta dădea culoare peisajului verde, cu abundența sa de trunchiuri de copaci și ramuri grațioase, puternice, care ofereau mult portocaliu, al portocalelor. Puieţii erau plantaţi pe un teren fertil, bogat, cu miros dulce de bălegar de vacă. Șiruri lungi de copaci, perfect aliniaţi, se întindeau cât vedeam cu ochii. Soarele strălucea ridicat pe cerul albastru și era foarte fierbinte. Stropitorile îşi făceau treaba, păstrând livada umedă, căldura sufocantă fiind aproape imposibil de suportat. Atât de cald era! Simțeam cum căldura se ridica din pământul cald în picioarele mele mici. Pentru a mă răcori îmi plăcea să mă joc cu apa rece, care era stropită din aspersor, spre disperarea mătușii mele. Desigur, încercam să
fac acest lucru, atunci când ea nu era prin preajmă pentru a mă vedea. Așteptam cu răbdare până când ea pleca, pentru că acest lucru era ceva ce chiar nu putea tolera de la mine. Am avut un vis odată, că am numărat toți copacii. Au fost o mie. Nu, cinci mii, chiar și zece mii în visul meu dulce. În realitate, nu am avut nici o idee cât de mulţi erau de fapt. Poate mai mulţi, probabil mai puțini. Ceea ce încă îmi amintesc este că am cules multe, multe portocale, le aşezam pe jos şi număram atât fructele cât și frunzele lor. Frunze de portocal erau de un verde închis şi lucioase. Acesta a fost modul în care am învățat să număr în arabă. Până la cinci la început. Apoi până la zece și apoi, mult mai târziu, până la o mie! Aș sta printre copaci de una singură, ore, numărând portocale, singura mea companie să fie păsările fâlfâind împrejur, în umbră. Mă văd ca fetiță când aveam cinci ani, decojind portocala cu dinții mici şi ascuțiţi. Coaja groasă, era greu de îndepărtat. Am încercat de mai multe ori cu degetul mare și degetul arătător, dar fără nici un rezultat. Aceste degete scurte, mici, nu au fost suficient de puternice pentru a îndepărta coaja. Dar, odată ce coaja a fost îndepărtată, simţi parfumul puternic de portocală rece, răcoritoare, atât de delicioasă! Picăturile de suc împroșcate afară ca nişte mici fântâni, declanșând nu doar papilele mele gustative, dar şi nasul meu sensibil, aveau ca rezultat lacrimi in ochii mei. Parfumul delicios, dar mai ales copleșitor de portocale, îmi aduce aminte de acele zile
fără griji din timpul copilăriei mele. O perioadă
frumoasă, care, din păcate, nu se va mai întoarce niciodată.
O cheiro a laranjas frescas Fátima Habou: Assistente social em Genk, Bélgica
Sempre que sinto o cheiro a laranjas recuo até à minha infância, ao pomar da minha tia no campo, em Marrocos.
Ainda me vejo criança, sentada à sombra duma enorme laranjeira. O laranjal parecia imenso, sem fim, majestoso. Coloria a paisagem de verde com a sua abundância de troncos graciosos, ramos grossos carregando a mais alaranjada das laranjas. As arvores baixas plantadas no solo fértil, rico com o cheiro doce de estrume de vaca. Longas filas de árvores em linhas direitas que iam até onde o meu olhar podia alcançar.
O sol brilhava alto contra o céu azul e o calor era poderoso. Os aspersores de rega automática desempenhavam a sua função de manter o pomar humedecido, só que o calor era quase quase impossível de aguentar. Estava quente a esse ponto! Eu sentia o calor a subir pela terra e a entrar pelos meus pequenos pés.
Para arrefecer, adorava brincar com a água fria que esguichava dos aspersores, para grande arrelia da minha tia. Claro, tentava fazer isto quando ela não estava a ver. Esperava pacientemente até que ela se fosse embora uma vez que isto era uma das coisas que ela não tolerava que eu fizesse.
Uma vez sonhei que tinha contado as árvores todas. Eram mil. Não, cinco mil, dez mil até, no meu doce sonho. Na realidade não fazia a mínima ideia de quantas árvores seriam. Talvez mais, provavelmente menos. O que me lembro é que me fartei de apanhar muitas e muitas laranjas e sentava-me a contá-las, às frutas bem como às suas folhas. Verde escuras, folhas de laranja brilhantes.
Foi assim que aprendi a contar em numeração árabe. Primeiro até cinco. Depois até dez, e depois, mais tarde, até mil!
Costumava sentar-me, por entre as árvores, horas seguidas, contando laranjas; a minha única companhia eram os passarinhos a esvoaçarem por entre a sombra.
Vejo-me como uma pequena menina de cinco anos, descascando uma laranja com pequenos dentes aguçados. A casca dura e espessa era difícil de remover. Tentei imensas vezes com o polegar e o dedo indicador, mas em vão. Aqueles dedos curtos e pequenos não tinham a força necessária para descascar a laranja à mão. Mas uma vez retirada a casca, era capaz de sentir aquele cheiro da laranja fresca: tão refrescante, delicioso!!!
As suculentas meias luas partiam-se ao meio como mini repuxos, fazendo não só crescer-me água na boca como me aguçavam o olfato do meu nariz sensível o que acabava sempre por me fazer vir as lágrimas aos olhos.
O delicioso e especialmente poderoso aroma a laranja faz-me lembrar até hoje dos meus tempos de infância despreocupada. Um tempo maravilhoso que lamentavelmente nunca voltará.
PORTAKALLARIN TAZE KOKUSU Ne zaman portakalları koklasam bu koku beni halamın Fasta sahip olduğu kırlardaki meyve bahçeleşirindeki çocukluğuma götürür. Kendimi hala büyük bir portakal ağacının gölgesinde oturan bir çocuk olarak görürüm. Meyve bahçesinin büyük genişliği bana etkileyici biçimde uçsuz bucaksız ve görkemli görünürdü. Portakal ağaçları manzarayı yeşil, bereketli ve zarif gövdeleriyle renklendirirlerdi. Kalın dallar pek çok portakalı taşırdı. Aşağı sarkan dallar verimli toprağa dikilmişti ve insanın burnuna tatlı bir inek gübresi kokusu gelirdi. Uzun sıralardaki portakal ağaçları düzenli bir sıra halinde göz alabildiğince uzanırdı. Güneş mavi gökyüzünden parlar ve ortalığı oldukça sıcak yapardı. Fıskiyeler çalışır meyve bahçesinin toprağını her daim nemli tutar boğucu sıcak dayanılması zor bir hava yaratırdı. Sıcaklığın ılık dünyamızdan yükselip ayağıma çarptığını hissederdim. Serinlemek için fıskiyelerin altına girerdim halam bundan hoşnut olmazdı. Tabii ki bunu halamın ortalarda olmadığı zamanlarda yapardım. Halam buna asla müsemma göstermeyeceği için onun gözden kaybolmasını bekleyip kendimi fıskiyelere bırakırdım. Bir gün bütün ağaçları saydığım bir rüya gördüm. Tam bin taneydi hayır 5 bin, hayır 10 bin. Aslında kaç tane ağaç olduğunu bilmiyordum. Belki daha fazla belki de daha az. Hatırladığım pek çok portakalı koparıp,
oturup portakalları ve yapraklarını saymamdır. Koyu yeşil ve parlak portakal yaprakları. Arapça saymayı böyle öğrenmiştim. Başlangıçta beşe kadar. Sonra on ve en sonunda bine kadar. Ağaçların arasında saatlerce oturup portakalları sayardım bana eşlik eden ise sedece gölgede cıvıldayan kuşlardı. Beş yaşında bir kız iken oturup portakalları küçük keskin dişlerimle soyardım. Kalın kabukları soymak zor olurdu. Başparmağım ve işaret parmağım ile denememe rağmen başarmam imkânsızdı. Bu kısa küçük parmaklar kabuğu çıkaramazdı. Fakat bir kere soyunca serin portakalın lezzetli ve serinleten kokusu duyulurdu. Sulu yarım aylar küçük çeşmeler gibiydi. Bu çeşmeler sadece tat alma tomurcuklarımı değil aynı zamanda hassas burnumu da tetikler ve gözlerimden yaş gelmesine yol açardı. Lezzetli fakat özellikle güçlü kokulu portakallar bana çocukluğumu hatırlatır. Asla geri gelmeyecek fakat çok güzel zamanlar.
Demirat Guloy
Het verhaal van mijn vader begint met het feit dat hij de huur van zijn winkel niet meer kon betalen. Hij was op zoek naar een andere baan. Hij
had zich ingeschreven om te gaan werken in Duitsland, maar er was geen plek meer. Ze hadden geen werkers meer nodig. Maar ze kwamen werkkrachten te kort in de mijnen van België. In 1963 ging mijn vader met de trein naar België. Hij deelde één kamer met 3 andere mannen en had een Nederlandse-Turkse woordenboek. Na één jaar keerde hij terug naar Turkije om mijn moeder en broer mee te brengen naar België. Mijn broer was toen één jaar oud. Nu is hij 51 jaar. Op deze manier startte het verhaal van mijn ouders. Ze hadden moeilijke tijden meegemaakt, omdat ze geen Nederlands konden. Ze kregen hier een huis waar ze in mochten wonen. Mijn moeder vertelde dat alle huizen op mekaar leken. Ze was bang om het huis te verlaten, omdat ze het huis niet zou terugvinden. Ze konden water halen van de gemeenschappelijke kranen in de straat om eten te koken en om hun huizen schoon te maken. Ze hadden geen meubels. Ze kochten van alles maar 1 stuk; 1 bord, 1 mok, enkele bedden en zetels. Ze kochten ook een koelkast. Mijn moeder had dozen op de zolder staan voor wanneer de tijd zou komen om terug te keren naar Turkije. Ze waren alleen maar hier om geld te sparen zodat ze een winkel in Turkije konden kopen, mijn vader was een kleermaker. Na de eerste koelkast hadden ze nog 4 koelkasten bijgekocht. Ik ben geboren in 1965. In 1970 is mijn zus geboren, die woont nu in Turkije. Mijn jongste zus is geboren in 1975. Zij werkt hier in België. Mijn broer heeft 2 jaar in de mijnen gewerkt. Hij is gepensioneerd en heeft 2 kinderen. In 1988 keerden mijn ouders voorgoed terug naar Turkije. Ze kochten een huis dichtbij de zee. Mijn vader heeft hartklachten en is geopereerd. Mijn moeder is ook ziek. Ze heeft een chronische ziekte. Ze hebben nu voldoende geld, maar ze zijn beiden ziek. Ze proberen nog te genieten van hun leven zolang het nog kan.
L’histoire de mon père a commencé quand il n’était plus capable de payer le loyer de son magasin. Il s’est mis à chercher un autre emploi. Mon père était inscrit pour un travail en Allemagne mais cette opportunité d’emploi s’est révélée obsolète : il n’y avait plus de place. Ils n’avaient plus besoin de travailleurs. Par contre, il y avait un manque d’ouvriers dans les mines en Belgique. En 1963, mon père est arrivé en Belgique en train. Il partageait une chambre avec trois autres hommes et s’est procuré un dictionnaire Néerlandais-Turc. Il est retourné en Turquie après un an pour ramener ma mère et mon frère en Belgique. Mon frère était âgé d’un an à l’époque. Maintenant, il en a 51. L’histoire de mes parents a commencé comme ça. Ils ont vécu des temps durs parce qu’ils ne connaissaient pas le flamand. Ils avaient une maison ici. Ma mère me disait que toutes les maisons se ressemblaient. Elle était effrayée de quitter la maison de peur de ne pas la reconnaître à son retour. Ils pouvaient s’approvisionner en eau aux fontaines communales dans la rue pour cuisiner leurs repas et nettoyer la maison. Ils n’avaient pas de meubles. Ils ont acheté des assiettes, des tasses, des lits et des chaises. Ils ont aussi acheté un réfrigérateur. Ma mère gardait la valise au grenier pour le jour où ils rentreraient en Turquie. Ils n’étaient venus que pour économiser assez d’argent pour s’acheter un magasin en Turquie, parce que mon père était tailleur. Ils ont encore eu 4 réfrigérateurs supplémentaires après celui-là. Je suis né en 1965. En 1970, ma sœur est née. Elle vit en Turquie maintenant. Ma plus jeune sœur est née en 1975. Elle travaille ici en Belgique. Mon frère a travaillé dans les mines pendant deux ans. Il est pensionné maintenant et a deux enfants. En 1998, mes parents sont retournés en Turquie. Ils ont acheté une maison près de la mer. Mon père a eu une crise cardiaque et a dû être opéré. Ma mère aussi est malade. Elle souffre d’une maladie chronique. Ils ont assez
d’argent maintenant, mais ils sont malades. Ils essayent de profiter de la vie autant qu’ils peuvent.
My father’s story started when he couldn’t pay the rent of his shop anymore. He looked for another job. My father was registered to work in Germany, but this job opportunity turned out to be full. They didn’t need any more workers. But there was a shortage of labourers in the mines in Belgium. In 1963, my father went to Belgium by train. He shared a room with three other men and got a Dutch-Turkish dictionary. He returned to Turkey after one year to take my mother and brother to Belgium with him. My brother was one-year-old at the time. Right now, he’s 51. My parents’ story started that way. They went through hard times because they didn’t know any Dutch. Thet got a house here. My mother told me all the houses looked the same. She was scared to leave the house, in fear she wouldn’t recognize their house when she came back. They could fetch water from communal taps in the street to cook their meals and clean their houses. They didn’t have any furniture. They bought one of each; one plate, one cup, some beds and chairs. They also bought a refrigerator. My mother kept the box in the attic for when the time came when they would return to Turkey. They were only here to save enough money tot get a shop in Turkey because my father was a tailor. They had four more refrigerators after that first one. I was born in 1965. In 1970, my sister, who lives in Turkey now, was born. My youngest sister was born in 1975. She works here in Belgium. My brother worked in the mines for two years. He’s retired now and has two children.
In 1998, my parents returned to Turkey. They bought a house close to the sea. My father suffered a heart attack and had to have surgery. My mother is sick as well. She has a chronic disease. They have enough money now, but they are ill. They try to enjoy their lives as much as they can.
Povestea tatălui meu a început atunci când el nu a mai putut plăti chiria magazinului lui. El a căutat un alt loc de muncă. Tatăl meu s-a înregistrat pentru un loc de muncă în Germania, dar aceste
locuri de
muncă s-au dovedit a fi ocupate. Ei nu aveau nevoie de mai mulți lucrători. Dar exista un deficit de muncitori în minele din Belgia. În 1963, tatăl meu a plecat în Belgia cu trenul. A impartit o cameră cu alți trei bărbați și şi-a luat un dicționar olandeză-turcă. El s-a întors în Turcia după un an pentru a-i lua cu el în Belgia, pe mama mea și pe fratele meu . Fratele meu avea un an la acel momentu. Acum, el are 51. Povestea părinților mei a început în acest fel. Ei au trecut prin momente grele, deoarece nu știau deloc olandeza. Şi-au luat o casă aici. Mama mea mi-a spus că toate casele arătau la fel. Ei îi era frică să iasă din casă, de teamă că, la întoarcere, nu va recunoaște casa lor.Părinţii îşi aduceau apa de la robinetele comunale de pe stradă pentru a găti mâncarea și pentru a face curat în casa lor. Nu au avut nici un fel de mobilier. Ei au cumpărat câte un obiect din fiecare; o farfurie, o cana, nişte paturi și scaune. Au cumpărat, de asemenea, un frigider.Mama mea păstra valizele în pod, pentru atunci când se vor întoarce în Turcia. Erau aici doar pentru a economisi destui bani pentru a-şi achiziţiona un magazin în Turcia, deoarece tatăl meu era croitor. Ei şi-au mai cumpărat încă patru frigidere, după ce l-au luat pe primul.
Eu m-am născut în 1965. În 1970, s-a născut sora mea, care locuiește acum în Turcia. Sora mea cea mai mică s-a născut în 1975. Lucrează aici, în Belgia. Fratele meu a lucrat în mine timp de doi ani. Acum s-a pensionat și are doi copii. În 1998, părinții mei s-au întors în Turcia. Ei au cumpărat o casă aproape de mare. Tatăl meu a suferit un atac de cord și a trebuit să sufere o intervenție chirurgicală. Mama mea este de asemenea bolnava. Ea are o boală cronică. Ei au destui bani acum, dar sunt bolnavi. Ei încearcă să se bucure de viaţa lor cât de mult pot.
A história do meu pai começou quando ele deixou de poder pagar a renda e foi à procura de outro trabalho. Chegou a ter trabalho prometido na Alemanha, mas afinal não havia posto de trabalho para ele. Eles não precisavam de mais trabalhadores lá, mas havia falta de trabalhadores nas minas da Bélgica. Em 1963, o meu pai foi para a Bélgica de combóio. Ele partilhou um quarto com mais três homens e arranjou um dicionário de flamengo-turco.
Passado um ano, voltou para a Turquia para levar a minha mãe e o meu irmão para a Bélgica com ele. Nessa altura, o meu irmão tinha um ano de idade. Agora tem cinquenta e um. A história dos meus pais começa desse modo. Passaram tempos muito difíceis porque não sabiam falar nada de flamengo. Arranjaram uma casa. A minha mãe contou-me que as casas eram todas iguaizinhas. Ela tinha medo de sair de casa e de não saber qual era a casa quando voltasse. Havia torneiras comunitárias na rua onde as pessoas iam buscar água para cozinhar e fazer a limpeza da casa. Eles não tinham mobília e iam comprando uma coisa de cada vez: um prato, uma
chávena, camas, cadeiras. Também compraram um frigorífico. A minha mãe guardou a caixa do frigorífico no sótão para um dia quando eles voltassem para a Turquia. Só aqui estavam para ganhar o dinheiro suficiente para comprar uma loja na Turquia porque o meu pai era alfaiate. Afinal, tiveram mais quatro frigoríficos depois daquele.
Eu nasci em 1965. Em 1970, a minha irmã que vive na Turquia agora, nasceu. A minha irmã mais nova nasceu em 1975. Trabalha aqui na Bélgica. O meu irmão trabalhou nas minas durante dois anos. Agora está reformado e tem dois filhos.
Em 1998, os meus pais voltaram para a Turquia. Compraram uma casa perto do mar. O meu pai sofreu um ataque de coração e teve de ser operado. A minha mãe também está doente e tem uma doença crónica. Têm dinheiro suficiente agora, mas estão doentes. Tentam disfrutar da vida o máximo que podem.
Babamın hikâyesi dükkânının kirasını daha fazla ödeyecek gücü kalmayınca başladı. Başka bir iş bakıyordu. Babam Almanya’da işe başvuru yaptı fakat kapasite doluydu. Daha fazla işçiye ihtiyaçları yoktu. Fakat Belçika’da madenlerde işçi ihtiyacı vardı. 1963 yılında babam trenle Belçika’ya geldi. Diğer 3 erkekle birlikte bir odayı paylaştı ve kendine Felemenkçe - Türkçe bir sözlük aldı. Bir yıl sonra erkek kardeşim ve annemi almak üzere Türkiyeye döndü. Erkek kardeşim o zaman 1,5 yaşındaydı şimdi ise 51 yaşında.
Ailemin hikâyesi böylece başladı. Zor günler geçirdiler çünkü hiç Felemenkçe bilmiyorlardı. Buradan bir ev kiraladılar. Annem burada bütün evler birbirine benziyor derdi. Evden ayrılmaya korkardı çünkü yeniden kendi evini bulamayacağını düşünürdü. Sokaktaki çeşmeden su alıp yemek yapar ve evi temizlerdi. Hiç mobilyaları yoktu. Hepsini tek tek alabilmişlerdi. Bir tabak, bir bardak, birkaç yatak ve sandalyeler. Aynı zamanda bir de buzdolabı almışlardı. Annem paralarımızı her zaman bir kutunun içinde çatı katında saklardı. Belçika’da olma nedenleri para biriktirip Türkiye’de bir dükkân almaktı. Çünkü babam bir terziydi. O ilk buzdolabımızdan sonra 4 tane daha buzdolabımız olmuştu. Ben 1965 yılında doğdum. 1970 yılında şu anda Türkiye’de yaşayan kız kardeşim doğdu. En küçük kız kardeşim 1975 yılında doğdu. O Belçika’da çalışıyor. Erkek kardeşim madenlerde 2 yıl çalıştı şu anda emekli ve iki çocuğu var. 1998 yılında ailem Türkiye’ye döndü. Deniz kenarında bir ev aldılar. Babam kalp krizi geçirdi ve ameliyat oldu. Annem de hasta. Kronik bir rahatsızlığı var. Şu anda yeterli paraları var fakat hastalar. Ellerinden geldiğince yaşamlarının tadını çıkarıyorlar.
Turkey
Havran Halk Egitim Merkesi (Balikesir)
Ozgur Savur
Ben
Özgür
SAVUR.
1975
yılında
Balıkesir
İvrindi’de doğdum. İlkokul ve ortaokulu kasabamda bitirdim. Lise eğitimi için Balıkesir’e gittim. Balıkesir’de Endüstri Meslek Lisesine yazıldım. Liseyi 1993 yılında bitirdim. Okuldan sonra babam ile birlikte kasabamızda çalıştım. Babamın küçük bir lokantası vardı. Lokantada çalıştığım sürede aşçılığı öğrendim. 2 yıl sonra askerlik görevimi yerine getirmek üzere kasabadan ayrıldım aslında mutluydum çünkü babam bir alkolikti. 18 ay sonra terhis oldum. Kasabaya döndüğümde babam hala içiyordu. Kasabadan uzaklaşmak zorundaydım tek çözüm yolu buydu. Tekirdağ’a taşındım. Tam 20 ay özel güvenlik olarak çalıştım. İşten ayrıldıktan sonra Balıkesir Ayvalık’ta bir restoranda aşçı olarak işe başladım. 1998 yılında KPSS sınavına girmiştim. 1999 yılında memur olarak işe başladım. Çok mutluydum çünkü sonunda gerçek bir iş bulmuştum. Mutluluğum sadece 5 ay sürdü. Ciddi şekilde rahatsızlandım ve bütün hayatımın değişeceğini bilmiyordum.
1 yıl boyunca Balıkesir’deki bütün hastanelere gittim. Fakat hiçbir netice alamadım. Hastalığımın ne olduğu anlaşılamadı, teşhis koyulamadı. Daha büyük bir şehre, Türkiye’nin 3. büyük şehri olan İzmir’e gittim. Ege Üniversitesindeki pek çok testten sonra kahredici sonucu öğrendim. “Hoçkin lenfoma”. Öğrendiğimde tek düşündüğüm öleceğimdi. Çok çaresiz hissettim kendimi. Doktorlar derhal kemoterapiye başladılar. Fakat bir sonuç alamadılar çünkü hastalığım son evresindeydi. Tek çözüm kemik iliği nakliydi. Uygun ilik bulundu. Nakilden sonra 1,5 yıl yaşam kalitem gayet iyiydi. 1,5 yıl sonra hastalığım nüksetti. Doktorlar kemoterapi ve radyoterapiye başladılar. Fakat yine bir sonuç alınamadı. Bu aralar ölümü
düşünüyordum. Kasabama gittim ve annemin yanından kendime bir mezar yeri aldım. Sonum yaklaşıyordu. Başka bir kemik iliği nakline ihtiyacım vardı. Erkek kardeşim 2005 yılında iliğini bana verdi aslında bana yeni bir yaşam
verdi.
Vücudum
nakli
tamamen
kabul
etti.
Hastalıktan
kurtulmuştum. Hastalık kötü anılar ve ciddi yan etkiler bırakarak hayatımdan çıkmıştı. Bu yan etkiler nefes darlığı, göz kuruluğu ve kanaması, kalçalarımda kemik erimesiydi. Su anda iki kalçamda protez var. Katarak ameliyatı oldum çünkü
hastalığım boyunca
aldığım kortizon
gözlerime
zarar
verdi.
Ciğerlerimde katetral var. Kendime çok dikkat etmeliyim. 2006 yılında evlendim. Evliliğim 3 yıl sürdü. Eşim beni her zaman destekledi. Hiçbir zaman onun yardımlarını unutamam. Fakat bazı akrabaları beni dışladı. Benimle aynı sofrada yemek yemediler. Ben tuvaleti kullandıktan sonra çamaşır suyu ile yıkadılar. Bazıları benimle tokalaşmadı bile. Bunlar benim için psikolojik ve fiziksel olarak zor günlerdi. Bu günlerde her zaman yaşamı sevdim ve yaşamın bir parçası olmaya çalıştım. Tabi ki bazen kendimi çaresiz hissettim. Her zaman güzel günleri hayal ettim. Halk eğitim kurslarına yazıldım yeni arkadaşlar edindim değişik hayatları tanıdım. 2012 yılında yeniden evlendim şu anda bir kızım ve mutlu bir ailem var yaşamın kıymetini biliyorum. Her ne olursa olsun ASLA VAZGEÇMEDİM! %90 engelli olduğumu ve emekli olmaya hak kazandığımı belirten raporum olmasına rağmen hala çalışmaktayım. Çünkü çalışmayı ve toplum içinde olmayı seviyorum. Beni en çok mutlu eden şey ise sağlığımı ve hayatımı yeniden elde etmiş olmamdır. HAYAT GÜZEL ve YAŞAMAYA DEĞER!
I am Özgür SAVUR. I was born in İvrindi, Balıkesir in 1975. I completed my primary and secondary education in my village. For high school education I went to Balıkesir. I attended technical high school. I finished high school in 1993. After school I worked with my father in the village. My father used to have a small restaurant in the village where I learned how to cook. I left my village for military service. I was happy in fact to leave because my father was an alcoholic. I finished my military service after 18 months. When I came back from military my father was still drinking. I had to go away as this was the only solution. I moved to Tekirdağ. I worked 20 months there as a special guard. After 20 months, I came back to Balıkesir. I worked in Ayvalık in a restaurant near seaside as a cook. In 1998 I did an exam and in 1999, I was sent to Havran as an official. I was very happy because at last I found a real job. My happiness lasted only for 5 months. I was seriously ill. I did not know that my life was going to change completely. I went to all the hospitals in Balıkesir about my illness for one year but there was no solution even they could not understand the problem. There was no diagnosis. I went to a bigger city in fact the third biggest city in Turkey, İzmir. After many tests I learned that the problem was “hodgkins lymphoma” –a kind of cancer. A big problem. When I was told my only thoughts was that I was going to die. I felt very helpless. The doctors immediately started chemotherapy. Unfortunately the chemotherapy was not a success because my illness was at the last stage. The only solution was a bone marrow transplant. They found a match and did the transplant. After this operation my quality of life was good for 1.5 years. 1.5 years later the illness came back. The doctors started chemotherapy and radiotherapy but there was no solution again. I was thinking about death all the time. I went to my village and bought a grave for myself near my mother. The end was coming. I needed another bone marrow transplant, my brother gave it to me. In fact
he gave me a second chance of life in 2005. My body accepted it fully. I beat hodgkins lymphoma with the help of my brother. The illness went away with the bad memories and serious side effects. They were shortness of breath, eye dryness, eye bleeding, bone loss in my both hips. Now I have prosthesis in both hips. I had cataract surgery because the cortisone damaged my eyes. They put a catheter into my lungs. Now I have to take care of myself. I was married in 2006. My marriage lasted for 3 years. My wife always supported me. I can never forget her help. But some of my relatives excluded me. They did not eat with me.
They washed the toilet with
bleach after me. Some did not even shake hands with me. They were hard days psychologically and physically and during all these hard days I always loved life and tried to be a part of it but of course sometimes I felt helpless. I always dreamed about the good days. I attended the public education centers courses. I made many friends. I learned about different lives. In 2012 I got married again. Now I have a daughter and a happy family. I know the true value of the life. Under all circumstances I NEVER GAVE UP! Although I have a report saying that I am 90% disabled and have the right to be retired, I am still working. Because I like working and being in society and the things that make me happy most is to regain my health and life.
Eu sunt
Özgür SAVUR. M-am născut în İvrindi, Balıkesir în anul
1975. Am urmat cursurile școlii primare și secundare în satul meu. Liceul lam urmat în Balıkesir. Am urmat un profil tehnic și am terminat liceul în
1993. După terminarea școlii am lucrat cu tatăl meu în sat. Tatăl meu avea un mic restaurant în sat și cât timp am lucrat cu el am învățat să gătesc. Mi-am părăsit satul pentru serviciul militar. De fapt am fost fericit să plec deoarece tatăl mau era alcoolic. Am terminat serviciul militar după 18 luni. Când m-am întors după terminarea serviciului militar, tatăl meu continua să bea. A trebuit să plec de acasă, asta era singura soluție. M-am mutat la Tekirdağ . Am lucrat 20 de luni ca ofițer de pază. După 20 de luni m-am întors în Balikesir. Am fost în Ayvalik într-un restaurant aproape de mare, ca bucătar. În 1998 am participat la un examen și în 1999 am fost trimis la Havran ca și calificat. Am fost foarte fericit deoarece în sfârșit îmi găsisem adevărata slujbă. Fericirea mea a durat însă doar 5 luni. Eram foarte grav bolnav. Nu știam că viața mea avea să se schimbe. Am mers la spital în Balikesir pentru suferința mea pentru un an dar nu era o soluție pentru că nu aveam un diagnostic. Am mers într-un oraș mai mare, de fapt cel de-al treilea oraș ca mărime din Turcia, Izmir. După multe teste am aflat că sufeream de “hodgkin lenfoma” , un fel de cancer. Era o mare problemă. Când am aflat, singurul meu gând a fost că o să mor. Mă simțeam tare neajutorat. Doctorii
au
hotărât
să
încep
chimioterapia
imediat.
Din
păcate
chimioterapia nu a fost o soluție pentru că boala mea era în ultimul stadiu. Singura soluție era un transplant de măduvă. Au găsit un donator și au făcut transplantul. După operație, viața mea s-a îmbunătățit pentru 1,5 ani. După acest interval, boala a revenit. Doctorii au început chimioterapia și radioterapia dar din nou nu acestea erau soluția. Mă gândeam la moarte tot timpul. Am fost în satul meu și am cumpărat un mormânt alături de cel al mamei mele. Sfârșitul urma să vină. Aveam nevoie de un nou transplant de măduvă, fratele meu mi-a dat de fapt a doua șansă la viață în 2005. Corpul meu a acceptat în totalitate transplantul. Am învins “hodgkin lenfoma” cu ajutorul fratelui meu. Suferințele au dispărut împreună cu amintirile urâte și serioasele efecte secundare.
Au fost perioade când mi se oprea respirația, ochii se uscau, sângerau, am pierdut masa osoasă (osteolită) în ambele șolduri. Acum am proteze în ambele șolduri. Am făcut operație de cataractă deoarece cortizonul din tratament mi-a vătămat vederea. Mi-au pus cateter în plămâni. Acum trebuie să am grijă de mine. M-am căsătorit în 2006. Căsătoria mea a durat 3 ani. Soția mea m-a suportat. Nu voi uita niciodată cum mă ajuta. Dar câteva dintre rudele ei mă evitau. Nu mâncau cu mine. Spălau toaleta cu dezinfectat după ce o foloseam eu. Unii dintre ei nu dădeau mâna cu mine. Au fost zile grele din punct de vedere fizic și psihic, dar în toate aceste zile grele am iubit viața, am încercat să fiu o parte din ea dar câteodată mă simțeam neajutorat. Am visat întotdeauna la zile mai bune. Am urmat un curs la un centru educațional. Mi-am făcut mulți prieteni. Am învățat despre diferite vieți. În 2012 m-am recăsătorit. Acum am o fetiță și o familie fericită. Acum cunosc valoarea vieții. Indiferent de circumstanțe, NU AM RENUNȚAT NICIODATĂ ! Deși am un raport al sănătății care spune ca 90% nu pot lucra și am drept de pensionare, totuși lucrez. Deoarece îmi place să muncesc și să fiu în societate și lucrul care mă face cel mai fericit este să îmi recapăt sănătatea și viața. VIAȚA E MINUNATĂ ȘI MERITĂ TRĂITĂ !
Chamo-me Ozgur SAVUR. Nasci em Ivrindi, Bahkesir em 1975. Completei a Escola Primária e o Ensino Secundário na minha aldeia. Para estudar no secundário fui para Bahkesir. Frequentei o ensino técnico e completou o ensino secundário em 1993. Depois disto trabalhei com o meu pai na aldeia. O meu pai tinha na altura um pequeno restaurante na aldeia
e durante este período da minha vida aprendi a cozinhar. Deixei a minha aldeia para cumprir o serviço militar. Fiquei feliz com o facto de ter podido partir uma vez que o meu pai era alcoólico. Terminei o meu Serviço Militar após 18 meses. Quando regressei constatei que o meu pai continuava na mesma. Tinha de sair dali, essa era a única solução. Mudei-me para Tekirdag. Trabalhei lá como segurança. Depois de 20 meses regressei a Bahkesir. Estive em Ayvalik num restaurante próximo da praia onde trabalhei como cozinheiro. Em 1998, submeti-me a um exame e em 1999, mandaram-me para Havran como oficial. Fui muito feliz nessa altura uma vez que tinha encontrado um emprego a sério. A minha felicidade durou no entanto apenas 5 meses. Eu estava gravemente doente. Não sabia nessa altura que toda a minha vida iria mudar. Corri todos os hospitais de Bahkesir, mas não havia solução e os próprios médicos não percebe qual era afinal a raiz do problema. Não sabiam qual o diagnóstico. Fui até uma cidade maior, mais precisamente a terceira maior cidade da Turquia, Izmir. Depois de muitos testes vim a saber que se trava do “Linfoma de Hodgkin”, um tipo de cancro. Senti-me muito impotente. Os médicos decidiram imediatamente iniciar os tratamentos de quimioterapia uma vez que a minha doença estava na fase terminal. A única solução passaria por um transplante de medula. Encontram uma compatível e fizeram o transplante. Depois desta operação a minha qualidade de vida melhorou durante um ano e meio. Um ano e meio depois a doença voltou a manifestar-se. Os médicos voltaram a submeter-me à quimioterapia e à radioterapia, mas mais uma vez não havia solução à vista. Regressei à minha aldeia e comprei a campa ao lado da da minha mãe. O fim estava perto. Precisava de novo transplante de medula; o meu irmão doou-me a dele e, para dizer a verdade, o meu irmão deu-me uma nova hipótese de vida em 2005. O meu corpo aceitou completamente a medula doada. Venci
o Linfoma de Hodgekin’s com a ajuda do meu irmão. A doença foi-se embora, ela, as más memórias bem como os efeitos secundários terríveis. Eram por exemplo a falta de fôlego, secura ocular, osteoysis (perca de massa óssea) em ambas as minhas ancas. Agora tenho uma prótese em ambas as minhas ancas. Fiz cirurgia às cataratas uma vez que a cortisona tinha danificado os meus olhos. Tinham colocado um cateter nos meus pulmões. Agora tenho de me cuidar sozinho.
Casei em 2006. O meu casamento durou três anos. A minha mulher apoioume sempre. Nunca me esquecerei da ajuda que ela me deu. Mas alguns parentes excluíram-me. Nem comiam comigo. Lavam a sanita com lixívia depois de eu a ter usado. Alguns nem sequer eram capazes de me apertar a mão. Foi uma altura muito difícil para mim,tanto psicologicamente como fisicamente e embora amasse a vida, sentia-me impotente muitas vezes. Sempre sonhara com dias bons. Frequentei um centro educativo público para frequentar cursos. Conheci novas caras. Aprendi acerca de outros estilos de vida. Em 2012 voltei a casar-me. Agora tenho uma filha e uma família feliz. Sei bem qual é o valor da vida.
Em nenhuma circunstância desistirei!
Apesar de ter um relatório, dando-me 90% de incapacidade e tenha por isso o direito à reforma, continuo a trabalhar. Isto porque gosto de trabalhar e de fazer parte da sociedade e a coisa que mais feliz me faz é ter recuperado a minha saúde e a minha vida.
A VIDA É BELA E VALE A PENA VIVÊ-LA!
Je m’appelle Özgür SAVUR. Je suis né en 1975 à İvrindi, Balıkesir. J’ai fait mes primaires et mes secondaires dans mon village. Pour les études supérieures, je suis allé à Balıkesir, dans une Ecole technique. J’ai terminé mes études en 1993. Après la fac, j’ai travaillé au village avec mon père. Mon père avait un petit restaurant dans le village. J’ai appris à cuisiner en travaillant. J’ai quitté mon village pour effectuer mon service militaire. En fait, j’étais heureux de partir parce que mon père était alcoolique. J’ai terminé mon service militaire après 18 mois. A mon retour, mon père buvait toujours. Je devais partir; c’était la seule solution. Je me suis installé à Tekirdağ. J’ai travaillé pendant 20 mois en tant que gardien spécial. Après 20 mois, je suis revenu à Balıkesir. J’ai travaillé à Ayvalık comme cuisinier dans un restaurant près de la mer. En 1998, j’ai passé un examen et en 1999 j’ai été envoyé à Havran en tant que fonctionnaire. J’étais très content parce que j’avais enfin trouvé un vrai travail. Mon bonheur n’a duré que 5 mois. Je suis tombé gravement malade. Je ne savais pas que ma vie allait complètement changer. Pendant un an, je suis allé dans tous les hôpitaux de Balıkesir pour soigner ma maladie mais il n’y avait pas de solution. On ne comprenait même pas le problème. On ne pouvait pas faire de diagnostic. Je suis allé dans une ville plus importante, en fait la troisième plus grande ville de Turquie, İzmir. Après plusieurs examens médicaux, j’ai appris que c’était un « lymphome de Hodgkin », une forme de cancer. Un gros problème. Quand j’ai appris ça, la seule chose à laquelle je pensais c’était que j’allais mourir. Je me sentais sans défense. J’ai immédiatement commencé un traitement en chimiothérapie. Malheureusement, la chimio n’a donné aucun résultat parce que ma maladie était au stade final. La
seule solution était une transplantation de moelle épinière. Les médecins en ont trouvé et ont effectué la transplantation. Après cette opération, ma qualité de vie a été bonne pendant 1 an et demi. 1 an et demi plus tard, la maladie est réapparue. J’ai suivi une chimiothérapie et une radiothérapie mais, de nouveau, elles n’ont pas donné de résultat. Je pensais à la mort tout le temps. Je suis retourné dans mon village et j’ai acheté une tombe pour moi, près de celle de ma mère. La fin était proche. J’avais besoin d’une nouvelle transplantation de moelle épinière. Mon frère m’en a donné. En fait, il m’a donné une seconde vie en 2005. Mon corps l’a acceptée totalement. J’ai combattu le lymphome de Hodgkin grâce à mon frère. La maladie a disparu avec les mauvais souvenirs et les lourds effets secondaires. Il s’agissait d’essoufflement, de sécheresse des yeux, d’hémorragie oculaire, d’ostéolyse (perte osseuse) dans mes deux hanches. Maintenant, j’ai des prothèses aux hanches. J’ai subi une opération de la cataracte parce que la cortisone m’a abîmé les yeux. On a posé un cathéter dans mes poumons. Maintenant, je dois prendre soin de moi. Je me suis marié en 2006. Mon mariage a duré 3 ans. Ma femme m’a toujours soutenu. Je ne pourrai jamais oublier l’aide qu’elle a été pour moi. Mais certains membres de la famille m’ont exclu. Ils ne mangeaient pas avec moi. Ils nettoyaient la toilette avec de l’eau de Javel après mon passage. Certains ne voulaient même pas me serrer la main. C’était des jours difficiles tant psychologiquement que physiquement, et pendant tous ces jours pénibles j’ai toujours aimé la vie, mais bien sûr je me sentais parfois sans défense. J’ai toujours rêvé des beaux jours. J’ai suivi des études dans un centre d’enseignement public. J’ai eu beaucoup d’amis. J’ai appris à connaître des vies différentes. En 2012, je me suis remarié. Maintenant j’ai une fille et une famille heureuse. Je connais la valeur de la vie. Dans toutes les circonstances JE NE RENONCE JAMAIS !
Șerife ALAN 1955 yılında Kütahya’nın fakir bir köyünde doğdum. Köyümüz merkeze 23 km idi. 4 kardeştik. En küçük kardeş bendim. Annem ve babam çiftçiydi. 6 yaşında ilkokula başladım. İlkokulu bitirince il merkezine gelerek ortaokula başladım. Kalacak yerim olmadığı için vakıfların yurdunda sınavdan sonra kalmaya hak kazandım. Köyde ilk defa şehir merkezine gidip okuyan bendim. Bu yüzden pek çok sorun yaşadım; ekonomik sorunlar, adaptasyon sorunları ve kıyafet sorunu. Kılık kıyafetim ile çok büyük sorunlar yaşadım. Saçımı açarak okula gitmem toplumda tepki topladı. Pek çok kimse ailemi ayıpladı bizimle konuşmadı. Onlara göre kızlar okumamalı köyde kalıp evlenmeliydi. Buna rağmen babam beni okuldan almadı ve devam ettim okumaya. Fakat ne zaman okuyup mezun oldum, para kazanmaya başladım ve aileme yardım ettim, evlenip güzel giyindim; o insanlar da pişman olup çocuklarını okutmak istediler ve bizden yardım istediler. Ortaokulu bitirdim ve öğretmen okuluna gitmek için sağlık raporu almam gerekliydi fakat ailemden kimse yanımda yoktu. İlk defa hastaneye gitmiştim hayatımda. Sıraya girdim akciğer filmi çektirmek için. o zamanlar üstünü çıkararak film çekiliyordu fakat sıram gelmesine rağmen teknisyen bir türlü beni içeri almıyordu. İki saat bekledim. Bir kadın daha geldi film çektirmeye o kadın ile birlikte beni içeriye aldı. Meğer tek başıma olduğum için beni içeriye almıyormuş. Dedikodudan korktuğu için beni çağırmamış. Aynı gün asabiye doktoruna gittim. Doktorun odasına girdiğimde içeride başka birisi daha vardı. Doktor bana 5 kere 5 kaç yapar dedi, ben 25 dedim. Doktor ısrarla yanlış söylüyorsun dedi. Ben sinirlenmeye başladım ve şaşırdım içimden bir doktor nasıl bunu bilemez diye geçiriyordum. Doktorun
yanındaki adam bana sus işareti yaptı o zaman sustum. Dışarı çık dediler dışarı çıktım ve beklemeye başladım. Daha sonra doktor odadan çıkıp saçlarımı okşadı inşallah hayatta başarılı olun dedi. Ve böylece öğretmen okulunun kapısından girdim. Okula başlamıştım artık. Bu üç sene içinde köydeki bütün arkadaşlarım evlendi ve çocuk sahibi oldular. Ben yaz tatilinde köye gidip tarlalarda çalışıyordum. 3 sene sonra 17 yaşında öğretmen oldum. Mahkemede yaşımı büyütüp öğretmenliğe başladım. İlk görevim evden uzakta Karadeniz kıyısındaydı. Babam benimle geldi. Iki yıl sonra evlendim. Kocam da öğretmendi. 14 sene elektriği ve suyu olmayan köylerde çalıştık. İki çocuğum oldu. İlk çocuğum büyüyüp okul yaşına geldiğinde daha iyi eğitim alması için babaannesinin yanına il merkezine gönderdim. 1980 yılında askeri darbe oldu. Ülkede iç karışıklık olduğu ve darbelerin yapıldığı zamanlar köydeydik. Ben ve eşim işimizden atılmıştık. Biz de balık satmaya başladık. Saat dörtte kalkıp taze balık almaya gidiyorduk balıkları alıp satıyorduk. Seneler sonra yine öğretmenliğe döndük. 1984 yılında Edremit’e geldik. 1984 yılında elektrik ve su ile tanıştım. Hiçbir elektrikli eşyam yoktu. İlk defa şehirde çalışacaktım. Evime çamaşır makinesi buzdolabı aldım. Bunların taksitlerini ödemek
için
işime
yürüyerek
gittiğim
günler
oldu.
Çocuklarımı
bırakabileceğim bir yer yoktu bu yüzden çocuğumu da işe götürüyordum. Şehirde yaşamak zor olduğu için daha fazla çalışıyorduk. Öğrencilere folklor çalıştırdım. Bir takım oluşturdum. Üç yıl birinci olduk. O zamanlar küçük bir zeytinliğimiz vardı. Her zaman tarlada çalıştık. Odunumuzu, yağımızı biz ürettik. Daha sonra deniz kenarına bahçeli bir eve taşındım. Çocuklarım üniversiteye gidiyordu. O zaman makarna kesip satmaya başladım. Sonra oğlum ve kızım meslek sahibi oldular, ben de
emekli oldum. Oğlum ve kızım evlendiler ve çocukları oldu. Kızım doktor, oğlum ise öğretmen. Şu anda Halk Eğitim Merkezinin açmış olduğu Zeytincilik kursuna gidiyorum. Çünkü 275 tane zeytin ve 15 çeşit meyve ağacımın olduğu büyük bir tarlam var. Halen tarlada çalışıyorum. Tarlam sayesinde sağlıklıyım ve Avrupa’da pek çok yeri ziyaret etme şansı buldum.
O küçük köyden çıkıp bunları başarmak gerçekten bir hayaldi.
I was born in a poor village of Kütahya in 1955. Our village was 23 km away from Kütahya. There were four children in our family. I was the youngest. My father and mother were farmers. I started primary school when I was 6. When I finished primary school, I moved to the city center to go to secondary school because the nearest secondary school was in the city center. I had to stay in a boarding house. I was the first girl in the village who came to the city center and went to a school so I had many difficulties such as economic and adaptation problems and unfortunately I had problems with my clothes as I had to take off my head scarf. The community put pressure on me and my family. Many of the families did not talk to my family. They thought that I shouldn’t go to school. But my father insisted and he did not take me from the school. When I finished school, I had a job. I dressed in a modern way. I began to help my poor family. People realized that we did the right thing. They were very regretful and wanted us help their children to go to school. When I finished secondary school, I passed an exam and in order to attend the teacher training high school, I had to get a report from hospital. I was alone in the hospital. There was nobody with me. I was in the queue for a
lung x-ray but when it was my turn, the technician did not call me. I waited for two hours. When a lady came, the technician invited me with the lady to the x-ray. After I learned that the man did not call me because I was alone and he was afraid of gossip. The same day I went to a psychologist. When I entered the doctor’s room, there was another man in the room. He was sitting. The doctor asked me “what is 5 times 5?”. I answered 25. But the doctor said it was 20. I said 25, he was insisting that it was 20. I was getting angry and I was really surprised and thought what kind of a doctor was this. He even did not know 5x5 . The other man signed me with his hand and wanted me to not answer. Then I stopped answering. The doctor ordered me to go out. I went out of the room and waited. After the doctor came out and smiled at me, “I hope you can be very successful in life” he said. After that long day I became a student in teacher training school. After three hard years I was a teacher. During these 3 years all my friends in the village got married and had children. I was in the village in the summer working in the fields. I was a teacher at the age of seventeen. But I had to go to the court to increase my age because you cannot work as a teacher if you are under 18 I was teaching away from my family. I started my job in the Black Sea region. My father came with me. After 2 years I got married. My husband was a teacher too. We worked in the villages for 14 years with no electricity and water. When my son was at the age to go to school, we sent him to the city center near his grandmother for a better education. In 1980 there was a military coup and there was a civil war in Turkey. We were dismissed from our jobs. My husband started to sell fish and I helped him. We used to get up at 4 am in the morning and drive to the sea to buy fresh fish and brought the fish and sold them. After several years we became teachers again.
After 14 years in the villages we moved to Edremit. For the first time in my life I was going to have a house with electricity and water. The year was 1984. We had nothing with us when we came to Edremit. We bought a washing machine and a fridge for our new house. We had a lot of debt so sometimes we walked to our work because we had no money. There was no place for my little daughter so I brought her to my school.
It was harder to live in the city so we worked hard. I was the trainer for a folklore team. We were the best team for 3 years in Edremit. We bought a small olive farm. We worked in the farm, produced our olives and vegetables and cut our wood. Later my son and my daughter went to university. I started to sell homemade pasta to my neighbor. After my son finished university I retired. My daughter became a doctor and my son became a teacher. My children got married and they have children. Now I attend courses in public education center about tree maintenance because I have a big farm with 275 olive trees and 15 kinds of fruit. I still work in the farm, from my farm work I am healthy and had the chance to visit many European countries.
Coming out of a small village and achieving all this, was a dream.
M-am născut într-un sat sărac în Kütahya în 1955. Satul nostru era la 23 km de Kütahya . Am fost 4 copii. Eram cel mai mic acasă. Tatăl și mama mea erau fermieri. Am început școala primară când aveam 6 ani. Când am terminat școala primară, m-am mutat în centrul orașului pentru a merge la gimnaziu deoarece cel mai apropiat gimnaziu era în centrul orașului. Pentru că nu aveam loc, după examen am stat într-o casă
închiriată. Eram prima fată din sat care a venit în centrul orașului și a mers la școală așa că am avut multe dificultăți economice, probleme de adaptare și din nefericire probleme cu hainele mele cum ar fi să dau jos eșarfa de pe cap. Comunitatea făcea presiuni asupra mea și a familiei mele. Multe familii nu mai vorbeau cu familia mea. Ei credeau că eu nu trebuia să merg la școală. Dar tatăl meu a insistat și nu n-au retras de la școală. Când am terminat școala, aveam o slujbă. Eram îmbrăcată în haine moderne. Am început să îmi ajut familia săracă. Oamenii au înțeles că am făcut ceea ce trebuia. Ei au regretat și doreau să îi ajut pe copiii lor să meargă la școală
Când am terminat gimnaziul, am luat cu succes examenul și urma să aplic pentru liceu dar aveam nevoie de o aprobare de la spital – un consult. Am fost singură la spital. Nu a fost nimeni cu mine.
Trebuia să fac o
radiografie pulmonară, dar când a fost rândul meu, tehnicianul nu m-a chemat. Am așteptat 2 ore. Când a venit o femeie, tehnicianul m-a invitat cu ea la radiografie. Am aflat mai târziu că bărbatul nu mă chemase singură pentru că se temea că va fi bârfit că a stat cu mine, fiind femeie. În aceeași zi am fost la un psiholog. Când am intrat în camera doctorului, înăuntru mai era un bărbat care stătea. Doctorul m-a întrebat ” cât face 5*5” Am răspuns 25. Dar doctorul a spus 20, eu am spus 25 dar el a insistat la 20.. M-am enervat și am fost surprinsă gândindu-mă ce doctor poate să fie. El nu știa nici cât fac 5*5. Celălalt bărbat mi-a făcut semn cu mâna să nu mai întreb asta. Atunci m-am oprit din întrebat. Doctorul mi-a spus să ies afară. Am ieșit din cameră și am așteptat. După doctorul a ieșit și mi-a zâmbit ”Sper să reușești în viață” a spus. După acea zi lungă eram elevă la o școală pedagogică. După 3 ani grei am ajuns învățătoare. În timpul celor 3 ani toți prietenii mei din sat s-au căsătorit și au făcut copii. Am
fost în sat vara la munca câmpului. Am fost învățătoare de la 17 ani. Dar am fost nevoită să îmi măresc vârsta pentru că nu puteai să fi învățător dacă aveai mai puțin de 18 ani. Am profesat departe de familia mea. Am început serviciul în regiunea Mării Negre. Tatăl meu a venit cu mine. După 2 ani m-am măritat. Soțul meu era învățător și el. Am lucrat în sate 14 ani fără electricitate sau apă. Când fiul meu a avut vârsta să meargă la școală, l-am trimis în centrul orașului aproape de bunica lui pentru o educație mai bună și de calitate. În 1980 a fost o lovitură de stat și un război interior în Turcia. Am fost concediați de la slujbele noastre. Soțul meu a început să vândă pește și eu îl ajutam.
Ne trezeam la 4 a.m. și plecam pe mare ca să cumpărăm pește proaspăt pe care îl vindeam. După ani am redevenit învățători. Dupa 14 ani în sate ne-am mutat în Edremit. Pentru prima dată în viața mea aveam o casă cu apă și electricitate. Era în 1984. Nu am avut nimic cu noi când am venit în Edremit. Ne-am cumpărat mașină de spălat haine și frigider pentru casa nouă. Am avut destule datorii și câteodată mergeam pe jos la servici împreună cu soțul meu pentru că nu aveam bani. Nu era loc pentru fiica mea cea mică așa că am luat-o cu mine la școală. Era greu de trăit în oraș așa că am muncit din greu. Am fost instructor pentru o trupă de folclor. Am fost numărul 1 timp de 3 ani în Edremit. Ne-am cumpărat o fermă mică de măslini. Am muncit la fermă, am produs măslinele și uleiul nostru, nea-m tăiat lemnul. Mai târziu, fiul meu și fiica mea au mers la universitate. Am început să vând pastă făcută în casă vecinilor mei. După ce fiul meu a terminat universitatea m-am pensionat. Fiica mea a devenit doctor și fiul meu profesor. Copiii mei s-au căsătorit și au proprii lor copii. Acum urmez un curs public de îngrijire a copacilor pentru că am o fermă mare cu 275 măslini și 15 feluri de fructe.
Continui să muncesc la fermă, sunt de ajutor fermei mele, sunt sănătoasă și am avut ocazia să vizitez multe țări europene. Să vin dintr-un sat mic și acum să am toate acestea, a fost un vis. Nasci numa aldeia pobre do concelho de Kutahya em 1955. Ficava a 35 km de Kutahya. Nós éramos quatro. Eu era a mais nova e os meus pais eram agricultores. Entrei na escola primária aos seis anos de idade. Quando acabei, mudei para o centro da cidade para poder continuar a estudar na escola secundária porque não havia outra mais próxima. Como não tinha onde ficar, depois de fazer um exame fui para um internato. Fui a primeira rapariga da vila a vir para o centro da cidade e a frequentar a escola e por isso tive muitas dificuldades económicas e problemas de adaptação. Infelizmente também tive problemas por causa da roupa porque deixei de usar o meu lenço da cabeça. A população local exerceu pressão sobre mim e sobre a minha família. Muitas famílias não falavam com a minha e pensavam que eu não devia ir à escola. Mas o meu pai insistiu e não me tirou da escola. Quando acabei, consegui um emprego. Vestia-me de um modo moderno. Comecei a ajudar a minha família que era pobre. As pessoas compreendiam que estávamos a agir corretamente. Estavam arrependidos e até queriam que nós ajudássemos os filhos deles a irem para a escola. Quando acabei o ensino secundário, tive que fazer um exame e fiquei aprovada, mas para seguir para uma escola de formação de professores tinha que obter um relatório médico no hospital. Fui lá sozinha, pois não tinha quem fosse comigo. Fiquei na fila para tirar uma radiografia aos pulmões, mas quando chegou a minha vez, o técnico não me chamou. Esperei duas horas. Chegou então uma mulher e o técnico convidou-me a entrar com ela. Mais tarde
vim a saber que o técnico não me tinha
chamado porque estava sozinho e tinha medo das más línguas. No mesmo dia tive de ir ao psicólogo. Vi que havia outro homem quando entrei no consultório. Estava sentado. O médico perguntou-me: quantos são 5 vezes 5? Respondi 25. Mas o médico disse-me que eram 20. Eu disse 25 e ele
insistiu que eram 20. Comecei a zangar-me e fiquei muito espantada e a pensar que raio de médico seria aquele que nem sabia quantos eram 5 vezes 5. O outro homem fez-me sinal com a mão para que eu não respondesse mais. Então deixei de falar. O médico mandou-me sair. Fiquei à espera cá fora e o médico apareceu a sorrir e disse: “Espero que tenha muito sucesso na vida.” Depois desse longo dia, passei a ser aluna na escola de formação de professores. Depois de três árduos anos de trabalho, torneime professora. Durante esse tempo, todos os meus amigos da aldeia se tinham casado e tinham tido filhos. No verão também fui para a aldeia a trabalhar no campo. Tornei-me professora aos 17 anos. Mas tive de ir a tribunal aumentar a minha idade porque não se pode ser professor antes dos 18 anos. Estava a dar aulas longe da minha família. Iniciei o meu trabalho na região do mar negro e o meu pai veio comigo. Dois anos depois, casei-me. O meu marido também era professor. Durante catorze anos trabalhámos em aldeias sem eletricidade nem água. Quando o meu filho chegou à idade de ir para a escola, mandámo-lo para o centro da cidade para junto do avô para poder ter uma educação melhor e mais qualificada. Em 1980 houve um golpe militar e uma guerra civil na Turquia. Eu e o meu marido fomos despedidos da profissão. O meu marido começou a vender peixe e eu ajudei-o. Levantávamo-nos às 4 horas da manhã e íamos de carro até ao mar para comprar peixe fresco, trazíamos o peixe e vendíamo-lo. Depois de alguns anos, voltámos a ser professores. Depois de catorze anos em aldeias, mudámo-nos para Edremit. Pela primeira vez na minha vida ia ter uma casa com eletricidade e água. Estávamos no ano de 1984. Não tinha nenhuns pertences quando me mudei para Edremit. Comprámos uma máquina de lavar e um frigorífico para a nossa casa nova. Ficámos com muitas dívidas e por isso às vezes tínhamos
que ir a pé até ao trabalho por falta de dinheiro. Não havia espaço para a minha filha mais nova e então eu levava-a comigo para a escola. Era duro viver na cidade e por isso trabalhávamos muito. Eu era ensaiadora de um rancho folclórico. Ficámos em primeiro lugar durante três anos seguidos em Edremit. Comprámos um pequeno olival. Trabalhámos no olival, produzimos azeite e legumes e cortámos lenha. Mais tarde o meu filho e a minha filha foram para a universidade. Comecei a vender massas italianas feitas em casa ao meu vizinho. Depois do meu filho acabar a universidade, reformei-me. A minha filha tornou-se médica e o meu filho tornou-se professor. Os meus filhos casaram-se e têm filhos. Agora frequento um curso de arboricultura no centro público de educação porque tenho uma grande quinta com 275 oliveiras e 15 tipos de fruta. Ainda trabalho na quinta e é com a ajuda dela que sou saudável e que tive a possibilidade de visitar muitos países europeus.
Muhammet Yikar
Ben Muhammet Yıkar. Havranda yaşıyorum. Bir anıtta bekçiyim. Kimin anıtı biliyor musunuz Size kahraman dedem Koca Seyit’in gerçek hikayesini anlatacağım. Çanakkale kahramanı Koca Seyit. Koca Seyit Havranda 1889 yılında doğdu. Çocuklukta ve gençliğinde güçlüydü. Güreşi severdi. Bu yüzden askerlikte pehlivanlığından dolayı Koca lakabı verilmiş ve Koca Seyit olarak tanınmıştır. 1909′da vatani vazifesine yapmak üzere askere giden Koca Seyit üç senelik asker iken 1912′de Balkan harbi patlak vermiş, Seyit de birliğiyle birlikte savaşa katılmıştır. 1913′te Balkan savaşının sona ermiş olmasına rağmen Seyit terhis edilmemiştir.1914′te Birinci dünya savaşı patlak verince Seyit de Çanakkale’de topçu eri olarak vazife almıştı. Çanakkale Boğazı’nın Rumeli yakasında, Kilit bahir denilen mevkide 28 lik Mecidiye bataryasında Seyit’le birlikte kırk kişi vazifeliydi.17 Mart 1915′te Çanakkale’deki bütün birliklerde yoğun bir faaliyet görülmekteydi. Ertesi gün, düşmanın büyük bir hücuma geçeceği haber alınmıştı. Seyit Onbaşının bataryasında da hazırlıklar tamamlanmış ve düşmanın taarruzu beklenmeye başlanmıştı.18
Mart 1918′de ilk önce Fransız daha sonra İngiliz zırhlıları Çanakkale boğazında görülmüşlerdi. Kıyılan yoğun top ateşine tutan düşman zırhlıları aynı şiddette karşı ateşle karşılaşınca duraklamışlar, fakat ateşlerini kesmemişlerdi. Anadolu ve Rumeli kıyılarından ateş ve dumanlar göklere yükselmekteydi, düşman ateşi aralıksız devam ediyordu. İngilizlerin en büyük savaş gemilerinden Queen Elizabeth ve Ocean zırhlıları Koca Seyit’in bataryasının bulunduğu Kilit bahir önlerine gelmiş, kıyıyı top ateşine tutmuştu. Ateş çemberi genişleye genişleye Koca Seyit’in bataryasına ulaşmıştı. Bataryanın sağına soluna mermiler peş peşe düşmeye başlamıştı. Durumun kritik oluşunu gören batarya komutanı “sığınağa!” emrini vermişti. Fakat batarya erleri sığınağa ulaşmadan müthiş bir gürültü kopmuş, sanki yer
yerinden
oynamıştı.
Koca
Seyit
de
o
gürültüden
sonrasını
hatırlamıyordu. Düşman gemilerinden atılan bir mermi cephaneliğe isabet etmiş, cephanelik havaya uçmuştu. Bataryadaki erlerden on dördü şehit olmuş, yirmi dördü ise yaralanmıştı. Sadece Seyit ile Ali isimli arkadaşı yara almadan kurtulmuşlardı. Sağlık erlerinin müdahalesiyle kendine gelen Seyit gözlerini açınca etrafta şehit olan arkadaşlarının cesetlerim görmüş ve arkadaşlarından durumu öğrenmişti. Bataryada ikisinden başka kimse kalmamıştı. Bataryanın toplarından ikisi toprağa gömülmüş ve kullanılmaz hale gelmişti. Sadece bir tanesi kullanılabilir haldeydi. Onun da vinci kırılmıştı. Koca Seyit, bir denizde hâlâ ateş püsküren düşman zırhlısına bir yerde yatan şehitlere bir de topa bakmış ve büyük bir hırsla her biri 215 okka (276 kilo) ağırlığındaki mermilere yönelmişti. Arkadaşı Niğdeli Ali şaşırmıştı, Koca Seyit ne yapmak istiyordu. Seyit, şaşkın şaşkın kendisine bakan arkadaşına “yardım et de mermiyi yükleneyim” demiş, ardından da Ali’nin yardımıyla sırtlamıştı. 276 kiloluk yüküyle 28′lik topun altı basamağını
çıkan
Koca
Seyit
mermiyi
topun
ağzına
yerleştirmeyi
başarmıştı... Şimdi bütün dikkatini vermiş önünde duran Ocean’ın üzerine çevirmişti topun namlusunu. Hedefi iyice tespit edip nişanının doğru
olduğuna kanaat getirdikten sonra topu ateşlemişti. Topun gürlemesiyle birlikte karşıdaki düşman gemisinden yoğun siyah bir duman yükselmişti. Anında yalpalamaya başlamıştı. Koca gemi isabet almıştı.. Vurmuştu Koca Seyit, düşman gemisini. düşmanın koca gemisi battı..
Düşmanlar Mecidiye bataryasının saf dışı edildiğini zannetmekteydiler. Kilit bahir cephesindeki komutanlar da aynı kanaate varmışlardı. Fakat Mecidiye bataryasından ateşlenen bir top düşman gemisini batırmıştı işte. Batarya komutanı Hilmi Bey derhal Mecidiye bataryasına koşmuş ve topu Seyitle arkadaşının ateşlediğini öğrenmişti. Hemen oracıkta onbaşı rütbesini takmıştı Seyit’e. Komutanlar takdirlerini bildirmekteydi. Koca Seyit’in Ocean’ı batışı bir anda her tarafa yayılmıştı. Mehmetçik taze moralle düşmanı şiddetli top ateşine tutmuştu. Gün batımına kadar devam eden şiddetli savaşta düşman perişan edilmişti. Düşman Çanakkale’yi geçememişti. Koca Seyit Çanakkale’de bir kahramandı. Herkes Koca Seyit in hikâyesini biliyordu. Savaşın kaderini belki de tarihin akışını değiştirmişti. Cevdet Paşa bir gün birlikleri ziyaret ederken Koca seyit in birliğinde kahramanı görmek ister. Cevdet paşa Koca Seyit I tebrik eder bir şey isteyip istemediğini sorar. Koca Seyit bir talebi olmadığını yaptığı her şeyi vatan ve özgürlük ve şehit arkadaşları
için
yaptığını söyler. Paşa Koca Seyit ten topu yeniden
kaldırmasını ister fakat Koca Seyit kaldıramaz. Paşa o gün nasıl kaldırdın topu diye sorar. Koca Seyit düşman gemisini yeniden göreyim yeniden kaldırırım der. Daha sonra gelecek nesillere Seyit Onbaşıyı hatırlatmak için Cevat Paşanın emri üzerine boş bir top mermisiyle Seyit’in fotoğrafı çekilir.
Mustafa Kemal Atatürk de o sırada Eceabat'ın “Maydos'un Biga'lı Boğalı” köyündeki karargâh merkezi olarak kullanan 19. Fırka Tümen Komutanıdır. Seyit’in gerçekleştirdiği bu olayla ilgili haberi duyar ve bu mucize kahramanı görüp yakından tanımak ister. Bu nedenle de o yılın nisan ayı başlarında yani 18-Mart Zaferi'nin yaklaşık yirminci gününde kendi atıyla hizmet erini özellikle gönderip, birliğinin çok yakınında görev yapan Koca Seyit'i birliğinden aldırıp köydeki evine getirtir. Onu konuk eder. Kahve içerken aralarında şöyle bir konuşma geçer: Büyük Gazi: —Koca Seyit isimli topçu onbaşı sen misin evlat? Koca Seyit: —Benim Komutanım! —Tek başına nasıl kaldırabildin koca gülleyi (mermiyi)? —İşte!.. Allah'ın izniyle oluverdi Komutanım. Sanki gülle ufacık tefecik bir çam bölmesi gibi geliverdi. —Peki asker, sen komutanlarından hiçbir para, altın gibi ödüller kabul etmemişsin, varlıklı da değilmişsin, acaba bu nedendir? —Olsun Komutanım. Memleketimize kırk yılın başı bir iş, bir hizmet yaptıysak, hemen ödül, mükâfat mı olurmuş. Sonra benim askerliğimdeki en büyük mükâfatı siz verdiniz. Beni yanınıza çağırıp, bir fincan kahve sunmanız benim için en büyük mükâfattır, Komutanım! —Asker gülleyi kaldırdığın gibi beni de kucaklayıp kaldırabilir misin? Koca Seyit biraz durakladıktan sonra, Atatürk'ün yüzüne anlamlı şekilde bakıp, sorusunu yanıtlar: —Hayır komutanım
—Niye, ben koca gülleden daha ağır mıyım sanki? —Gülle başka, siz gene başka Komutanım. Sizi ben değil kimsecikler kaldıramaz. Çünkü sizin büyüklüğünüz, ağırlığınız gülleyle ölçülemez, komutanım! Koca Seyit'in bu cevabı Atatürk'ü fazlasıyla memnun eder. Kahramanı saygılı, yiğit ve güvenilir bulur. Atatürk'ün aklına bir soru daha yöneltmek gelir: —Sanıyorum eski bir askersin. Askerlikten bıktın mı, terhis olup da evine döndükten sonra bu ocağa seni yeniden çağırsalar severek, isteyerek, gönlünce yine koşar gelir misin? Koca Seyit hiç düşünmeden: —Tabi gelirim Komutanım. Değil dokuz sene on sekiz sene de askerlik yapsam sizin gibi Komutanlar haydi asker ocağına gelin dediği an hemen gene koşup gelirim, cevabını verir. Koca Seyit'in bu cevabı Atatürk'ü pek memnun eder. Aynı cephede oldukları sürece Koca Seyit'i her zaman sever, onunla ilgilenir ve onu hiç unutmaz. Koca Seyit 1918 yılında terhis olur köyüne döner fakat yunanlıların İzmir işgal ettiğini duyunca orduya katılır. Büyük taarruzda görev alır 28 Agustus 1922 de yaralandı. Düşmanın yenildiğini ve zafer kazanıldığını hastane odasında öğrendi. Savaştan sonar köyüne döndü. Dağlardan odun getirip onu kömür yapıp şehirde satıyordu. Ne maaş ne de madalya talebi hiçbir zaman olmamıştı. Atatürk 1934 yılında Havran a gelir. Koca Seyit I yeniden görmek ister.
“Kaymakam Bey kazanız dâhilinde oturan bir kahraman olacak, adı Koca seyit Kendisini tanır mısınız? Şu an ne iş yapar? Eğer halen yaşıyorsa bulup hemen bana getirin” der. Bu soru üzerine onunla hiç görüşmemiş olan Edremit Kaymakamı telaşlanır ve şaşırıp kalır. Herkes seferber olup
Koca Seyit’i ararlar.
Havranın Manastır(2) köyünde ikamet ettiği öğrenilen Kocaseyit sonunda bulunur. Edremit Kaymakamı, apar topar yanına getirilen Kocaseyit’i baştan aşağı süzer ve üstünü başını düzensiz, eski ve kirli bulur ve bu şekilde Atatürk’ün huzuruna çıkarılamayacağını düşünür, hemen üstünün başının değiştirilmesi için yanındakilere talimat verir. Nihayet Kocaseyit, çeki düzen verilmiş şekliyle Gazi Paşanın huzuruna gecikmeli olarak çıkarılır. Atatürk olanı biteni anlamıştır ve cepheden tanıdığı Kocaseyit için üzülmüştür. Balıkesir valisi ile Edremit Kaymakamına ve yanındakilere dönerek: “Beyler, efendiler bu insanları iyi tanıyor musunuz? Siz vatanı için, milleti için, namusu için, canını ortaya koyan böyle insanları bu kadar mı tanıyorsunuz. Bu Kahramanın durumuyla yakından ilgilenin. Memleketimizi bunlar kurtardı, bu duruma bunlar sayesinde geldik ve Cumhuriyet bunların desteği ile kuruldu. Kahramanlarımızı kimselere muhtaç etmeyin, el avuç açtırmayın” der. 1934 tarihinde yürürlüğe konan soyadı yasasıyla "ÇABUK" soyadını alan Kocaseyit akciğerlerindeki rahatsızlık nedeniyle 1939 yılında vefat etmiştir. 8 Eylül 2006 Tarihinde Havran Kaymakamlığınca Kocaseyit’in anısına Köyünde Bulunan Mezarının yakınına bir anıt ve bir Müze yaptırılmış olup ziyaretçilere açılmıştır.
I am Muhammet Yıkar. I live in Havran . I am a guard at monument. Whose is it do you know? I want to tell you the true story of my grandfather Great Seyit. The hero of the Çanakkale war.
Great Seyit was born in Havran in 1889. He was strong and he liked wrestling when he was young. Because of this abilities in the military service his nickname was Great. He joined the army in 1909 for his military service. When he was in the military for 3 years the Balkanian war started so his troop joined the war. The Balkanian war ended but he wasn’t released because there was the danger of the 1st World War.W hen the 1st world war began in 1914 he was on duty in Canakkele as an artilleryman . He was on the Europen side of çanakkale in Mecidiye artillery battery with his friends. On 17th March 1915 all the trops were in a hurry. They knew that the next day the enemies would attack with all their forces. Like the others, Seyit’s troops were ready for the attacks too. On 18th March first the French and then the English battleships were seen in the hellespont. The battleships were firing both the European and the Asian part of the hellespont. There were fires and smoke all over the land.The Turkish troops were shooting too. The biggest batteleships of English navy Quen Elizabeth and Ocean were firing without stopping. The fire was very near to Seyits troops so the commander of the artillery battery ordered them to go in the bunker. But before the soldiers reached the bunker a great explosion occured. Kocaseyit could not remember the rest after the explosion.A bomb hit the arsenal and the arsenal blew up. 14 of the soldiers died and 24 of the were injured. Only Great Seyit and another soldier called Ali was alive and able to fight. When Great Seyit woke up, saw that his friends had died. There were only two men in the troop . Two cannons were under the soil only one was able to be used but its winch was broken.
Great Seyit looked at the battleships in the sea, his friends dead body and the cannon balls which were 275 kgs. He moved to the balls. His friend Ali was suprised. What was Seyit was trying to do? Seyit wanted help his friend and took the ball walked and climbed the 6 steps of the cannon, put the ball into the cannon. He fired the cannon and there was a black smoke on the ocean battleship, ten minutes later the bigggest battleship of the English navy sank. The enemies thought that the Mecidiye artillery bettery was out of order. And the Turkish commandeers were thinking the same. But when they saw the fire and the result the commander of the garrison rushed to the Meecidiye artillery and learned about Great Seyit. The commanders were congratulating Great Seyit . He became a corporal after that. The clashes lasted till evening and the enemies could not pass Çanakkkale. Kocaseyit was a hero in Çanakkale. Everyone heard about his story, he changed the course of the war, maybe even history.While General Cevat wanted to see Great Seyit. General Cevdet congratulated Great Seyit ansd asked him ıf he wanted anything. Great Seyit said that he wanted nothing all he did, he did what he did for the freedom of the country and for his friends. The general wanted him to hold the ball again but the Great Seyit could not do it. The Genaral : how dıd you do it ? Great Seyit: ıf ı see the enemies’ battleship again ın front of me I can do it again. They take the photo Great Seyit with an empty cannon ball for a memory. Ataürk the founder of Turkish Republic was in Çanakkale too . He was on duty in Çanakkkale. After he heard about Great Seyit he invited him to his headquarters, talked with him and congratulated him. There was a dialogue between Atatürk and Great Seyit .
Ataturk: Are you the Great Seyit the hero? Great Seyit : Yes sir Atatürk: Kocaseyi I want to congratulate you. How dıd you do that? I dıd ıt suddenly ıt was like a little thin wood in my hand You wanted nothing from your commanders such as money or gold. And I learned you are poor. Why dıd not you take anything? I dıd it for my country not for money, I can’t take anything. And you gave me the biggest prize as inviting me here talking and drinking coffee with me. This is enough for me. Ataturk was very proud of this honourable and heroic man. Ataturk: Can you hold me like the bullet? Great Seyit was suprised he looked in a meaningful way to Ataturk’ s face and said Great Seyit: no commander Atatuürk : Why am I heavier than it? The cannon shell and you are different. Not only me but nobody can hold you. Your greatness and and heaviness can not be measured with the cannon balls Ataturk was smiling at this hero . I think you are an old soldier. After you went to you home back ıf we call you again do you come to the army willingly again? Of course my commander. I will come again immediately ıf the commanders like you call me ı can stay here for years .
Ataurk was very happy to hear these from a soldier he was sure from independence and freedom again . He never forgot Great Seyit Great Seyit was free in 1918, he went to his village but when he learned that the Greeks had invaded İzmir he joined the army again. He was again on duty in the Great Assault and on 28th August 1922 he was injured. He learned that they beat the enemy while he was in the hospital. After the war he returned to his village . He carried wood from the mountains and sold them in Havran. He refused a salary and the money. When Ataturk came to Havran he wanted to see him again. Atatürk turned to the Edremit governer and asked : Atatürk: Mr governer ı know a hero who lives here his name i Great Seyit. Do you know him? What does he do now? ıf he is still alive find him and bring him please. The district governor was suprised he had never met him and hadn’t known about him, everybody was seeking Great Seyit. They found him. They brought him but his clothes was not suitable. He ordered the servants to change his clothes. Koceseyit was ready to see Atatürk. But Atatürk noticed everything and he was very upset for his old friend. He turned to the Balıkesir governor and Edremit district governor. Atatürk: Dear sirs do you know these people? They fight for freedom for honour for our country and you don’t know these people. Please look after this hero. He saved our country, we founded the republic with the help of this people. Help these people and don’t forget them. İn 1934 he took the surname Cabuk ( quick). He died in 1939. İn 2006 Havran district council constructed a memorial and a museum near his village.
Eu sou o Muhammet Yikar. Sou um guarda de um monumento. De quem é? Sabem? Quero-vos contar a história verídica do meu avô O Grande Seyit. O herói da guerra de Çanakkale. O Grande Seyit nasceu em Havran, em 1889. Sempre teve força, aprendeu a lutar em criança e fez luta livre enquanto jovem. Por causa desta capacidade, a sua alcunha aquando do serviço militar era o Grande. Alistou-se na tropa em 1909. Decorridos três anos de serviço militar, deflagrou a Guerra dos Balcãs de maneira que o seu pelotão entrou em acção. A guerra dos Balcãs terminou, mas ele não foi dispensado uma vez que a Primeira Grande Guerra Mundial estava iminente. Quando a Primeira Guerra Mundial começou em 1914, encontrava-se de serviço em Çanakkale, como artilheiro. Ele estava no lado Europeu de Çanakkale no batalhão de artilharia de Mecidiye com os seus amigos. A 17 de março de 1915, a tropa inteira estava atarefada. Sabiam que no dia seguinte os inimigos iriam atacar com todas as suas forças. As tropas de Seyit bem como todas as outras estavam prontas para os ataques. No dia 18 de março, primeiro os navios de guerra franceses e depois os ingleses foram vistos em Hellespont. Os navios de guerra estavam a disparar, tanto sobre o lado europeu como sobre o lado asiático de Hellespont. Havia fumo e fogo por todo o lado. As tropas turcas também estavam a disparar. Os maiores navios de guerra da armada inglesa, o Queen Elizabeth and Ocean, estavam a disparar sem parar. O fogo estava a chegar muito perto das tropas de Seyit, portanto o comandante do batalhão de artilharia deu a ordem de se protegerem no abrigo. Mas antes dos soldados terem tido tempo de chegar ao abrigo, deu-se uma enorme explosão. Kocaseyit não foi
capaz de se lembrar do que aconteceu após a explosão. Uma bomba tinha atingido o arsenal e o arsenal explodira. Catorze dos soldados morreram e vinte e quatro ficaram feridos. Apenas o Grande Seyit e outro soldado chamado Ali sobreviveram de forma a continuar a lutar. Após terem sido observados pelos soldados da equipe médica, o Grande Seyit acordou, tomou conhecimento da morte dos seus amigos e inteirou-se de tudo o que se tinha passado. Restavam apenas dois homens. Dois canhões estavam por baixo de terra e apenas um estava em condições de poder ser utilizado, mas mesmo assim uma das peças estava partida. O Grande Seyit olhou para os navios de guerra no mar, os corpos dos seus amigos mortos e as balas de canhão que pesavam 275 Kgs. Dirigiu-se, para surpresa do seu amigo Ali, até às balas de canhão. O que estaria o Seyit a tentar fazer? Seyit precisava da ajuda do amigo, mas pegou numa dessas balas de canhão e, a pé, percorreu o caminho de seis degraus até ao canhão. Depois disparou o canhão e fumo negro começou a ver-se no navio de guerra Ocean; dez minutos depois, o maior navio de guerra da Marinha inglesa estava afundado. O inimigo pensou que o batalhão de artilharia de Mecidiye estava arrasado. Os próprios comandantes Turcos pensavam o mesmo. Mas quando viram o fogo e o resultado, o comandante da guarnição correu para a artilharia de Mecidiye e ficou a saber o que o Grande Seyit tinha acabado de conseguir. Os comandantes começaram logo a dar os parabéns ao Grande Seyit. Depois deste feito passou a cabo. Toda a gente ficou a saber quem era o Grande Seyit. Os confrontos duraram pela noite dentro e o inimigo não conseguiu atravessar Çanakkale.
O Grande Seyit era agora um herói em Çanakkale. Toda a gente ouviu falar do seu feito. Ele mudou o rumo da guerra, talvez da História. Quando o General Cevdet estava a revistar as tropas ele quis ver o Grande Seyit. O General Cevdet congratulou o Grande Seyit e perguntou-lhe o que é que ele quereria. O Grande Seyit responde que não queria nada, disse que tudo o que tinha feito tinha sido pela liberdade do seu país e pelos seus amigos. O General queria que ele segurasse novamente na bala de canhão, mas desta vez o Grande Seyit já não foi capaz.
O General: Como é que conseguiu? O Grande Seyit: Se eu vir o navio de guerra inimigo novamente à minha frente serei capaz de repetir. Eles tiram uma fotografia do Grande Seyit com uma bala de canhão vazia para a posterioridade.. Ataturk, o fundador da República Turca também se encontrava em Çanakkale. Estava lá em serviço em Çanakkale. Depois de ouvir a notícia sobre a proeza do Grande Seyit convidou-o para o seu quartel-general e congratulou-o. Houve um diálogo entre Ataturk e o Grande Seyit.
Ataturk: És tu o Grande Seyit, o herói? Grande Seyit: Sou sim senhor! Ataturk: Grande Seyit, quero felicitá-lo, como foi que o conseguiu? Grande Seyit: Fi-lo de súbito, como se estivesse a agarrar um pequeno pedaço de madeira na mão.
Ataturk: Nada quiseste dos teus comandantes, tal como dinheiro ou ouro. E já sei que és pobre. Porque razão nada quiseste? Grande Seyit: Fi-lo pelo meu País e não por dinheiro, daí não querer nada. E o senhor deu-me o maior prémio que poderia desejar que foi o ter-me convidado até aqui e estar a falar e a beber café comigo. Isto para mim é o suficiente. Ataturk ficou cheio de orgulho deste homem nobre e heróico. Ataturk: E será que és capaz de me segurar como se fosse a bala de canhão? O Grande Seyit olhou-o nos olhos de forma penetrante e disse: O Grande Seyit: Não Comandante. Ataturk: Porquê? Serei mais pesado que a bala? O Grande Seyit: A bala do canhão e o senhor são diferentes. Nem eu nem ninguém alguma vez seríamos capazes de o erguer. A sua grandeza e o seu peso nunca serão mensuráveis em termos de balas de canhão. Ataturk, sorrindo para o seu herói: Ataturk: Penso que és um soldado com alguma idade. Se depois de regressares a casa te chamarmos novamente, estás disposto a regressar às armas? Grande Seyit: Mas com certeza meu comandante. Voltarei imediatamente se comandantes como o senhor me chamarem e estarei disposto a ficar anos seguidos se for necessário. Ataturk ficou muito feliz por ouvir estas palavras dum soldado seu, um que lutava como ele pela independência e pela liberdade. Ele jamais esqueceu o Grande Seyit.
Em 1918 o Grande Seyit estava livre. Voltou para a sua aldeia, mas quando tomou conhecimento que os Gregos tinham invadido Izmir voltou a alistarse no Exército. Mais uma vez estava de serviço no Grande Assalto e em 1922 foi ferido. Ficou a saber que o inimigo tinha sido derrotado, quando recuperava no hospital.
Depois da guerra voltou para a sua aldeia. Transportava troncos de madeira das montanhas que depois vendia em Havran. Todo este tempo recusou um salário ou qualquer benifício.
Quando Ataturk apareceu em Havran fez questão de voltar a ver. Ataturk voltou-se para o Governador de Edremit e perguntou:
Ataturk: Senhor Governador, tenho um herói que vive aqui cujo nome é o Grande Seyit. Conhece-o? O que é que ele faz agora? Se ele ainda estiver vivo, mande procura-lo e traga-o até mim. (…) Encontraram-no. Levaram-no até ele, mas as suas roupas não eram as mais apropriadas. Ataturk mandou os seus criados mudarem-lhe de trajes. Aí sim, o Grande Seyit estava pronto para ver Ataturk. Contudo Ataturk reparava em tudo e ficou muito consternado. Virou-se para o Governador de Balikesir e para o Governador Distrital: Ataturk: Caros senhores, os senhores conhecem estas pessoas? Eles lutam pela liberdade, pela honra, pelo nosso país e nós não sabemos quem são estas pessoas. Por favor cuidem deste herói. Eles salvaram o nosso país.
Nós fundámos a República com a ajuda destas pessoas. Ajudem estas pessoas e não se esqueçam delas. Em 1934, a Lei determinou que toda a gente tivesse um apelido. Ele escolheu para si o apelido Çabuk (veloz). Morreu em 1939. Em 2006, o Governador de Havran construiu um Museu e um Mausoléu ao pé da sua sepultura na sua aldeia.
Sunt Muhhamet Yikar. Trăiesc în Havran. Păzesc un monument. Cine este acesta, îl cunoașteți? O să vă spun povestea adevărată a bunicului meu, Marele Seyit. Eroul războiului Çanakkale. Marele Seyit s-a născut în Havran în 1889.Era puternic și îi plăcea wresling-ul de când era copil. Datorită acestor abilități, în timpul serviciului militar a fost poreclit Uriașul. europeană a Çanakkale, în bateria de artilerie la Mecidiye u prietenii săi. În 17 Martie 1915, toate trupele erau în agitație. Știau că în ziua următoare S-a înrolat în armată în 1909. A fost militar timp de 3 ani, războiul din Balcani începuse și a fost înrolat în el. Războiul din Balcani se terminase dar el nu a fost eliberat din armată pentru că exista pericolul Primului Război Mondial. Când acesta a început, în 1914 era la datorie în Çanakkale la artilerie. El era în partea
inamicii vor ataca cu toate forțele lor. La fel ca și altele, trupa lui Seyit era gata să atace.
În 18 Martie, primele vase de război văzute în Hellespont au fost ale francezilor și englezilor. Vasele trăgeau în ambele părți Europeană și Asiatică a Hellespont. Era foc și fum peste tot pe pământ. Trupele turcești trăgeau și ele. Cele mai mari nave de război englezești Queen Elizabeth și Ocean, trăgeau fără oprire. Focul era foarte aproape de trupa lui Seyit așa că comandantul bateriei de artilerie a ordonat retragearea în buncăr. Dar înainte ca soldații să se retragă, o explozie puternică a avut loc. Kocaseyit nu își amintește restul după explozie. O bombă a lovit muniția care a sărit în aer. 14 soldați au murit și 24 au fost răniți. Doar Marele Seyit și un alt soldat numit Ali au supraviețuit. El era în viață și capabil să lupte. După ce și-a examinat camarazii răniți a văzut și soldații uciși. Nu mai rămăseseră decât 2 bărbați în trupă. Două tunuri erau în picioare, dar doar unul putea fi folosit, celălalt având țeava ruptă. Marele Seyit s-a uitat la navele de luptă, la trupurile camarazilor morți și la obuzele care cântăreau 275 kg fiecare. A mișcat un obuz și prietenul său Ali a fost mirat neștiind ce vrea Seyit să facă. Seyit a luat obuzul în spate, a urcat cele 6 trepte ale tunului. A pus obuzul în țeavă. A tras tunul și un fum mare s-a văzut pe nava de luptă Ocean, 10 minute mai târziu, cea mai mare navă de luptă englezească s-a scufundat. Inamicii credeau că bateria de artilerie Mecidiye fusese distrusă. Și comandanții turci crezuseră același lucru.. Dar când au văzut focul și rezultatul, comandantul garnizoanei s-a grăbit spre artileria Mecidiye și a aflat despre Marele Seyit. Comandantul l-a felicitat pe Marele Seyit. L-a avansat la gradul de caporal după aceasta.. Toți au aflat despre Marele Seyit. Bătălia a durat până seara da inamicii nu au putut trece Çanakkale. Marele Seyit a fost eroul de la Çanakkale. Toți au auzit despre povestea lui. A schimbat cursul războiului și poate a istoriei. Când generalul Cevdet a vizitat trupele a vrut să îl vadă pe Marele Seyit. Generalul Cevdet l-a felicitat pe Marele Seyit și l-a întrebat dacă își dorea ceva. Marele Seyit a spus că nu dorea nimic și că tot ce a făcut a fost pentru libertatea țării lui și a prietenilor săi. Generalul a dorit ca el să ridice obuzul din nou, dar marele Seyit nu a putut să o facă.
Generalul: Cum ai făcut ? Marele Seyit: Dacă aș vedea nava de luptă inamică din nou în fața mea aș face-o din nou. L-au fotografiat pe Marele Seyit cu un obuz gol pentru a rămâne în memorie. Ataürk, fondatorul Republicii Turce a fost în Çanakkale și el. Era la datorie în Çanakkale. După ce a auzit de Marele Seyit l-a invitat să îi strângă mâna , a vorbit cu el și l-a felicitat. A fost un dialog între Atatürk și Marele Seyit. Atatürk: tu ești Marele Seyit, eroul? Marele Seyit: Da domnule! Atatürk: Mare Seyit, vreau să te felicit. Cum ai făcut asta? Marele Seyit: Am facut-o instantaneu, a fost ca și cum aș fi ținut o așchie în mână. Atatürk: Nu ai vrut nimic de la comandantul tău cum ar fi bani sau aur. Și eu știu că ești sărac. De ce nu vrei nimic? Marele Seyit: Am făcut-o pentru țara mea, nu pentru bani, nu vreau nimic..Mi-ați făcut cea mai amre onoare invitându-mă aici ca să vorbiți și să beți cafea cu mine. E destul pentru mine. Atatürk a fost foarte mândru de acest bărbat onorabil și erou. Atatürk: Poți să mă ridici ca pe obuz? Marele Seyit a fost surprins, s-a uitat ăntr-un anume fel la fața lui Ataürk și a spus: Marele Seyit: Nu comandante! Atatürk: De ce ? Sunt mai greu decât el? Marele Seyit: Obuzul și dv. Sunteți diferiți. Nu doar eu dar nimeni nu poate să vă țină. Măreția și bunătatea dv. nu se pot măsura cu obuzul. Ataürk a zâmbit acestui erou. Atatürk: Cred că ești un soldat în vârstă. După ce te vei întoarce acasă, dacă te vom chema din nou la datorie vei veni? Marele Seyit: Binențeles comandante. Voi veni imediat dacă comandantul imi va face plăcerea să ma cheme, aș putea sta 3-4 ani. Atatürk a fost foarte fericit să audă asta de la un soldat, era sigur de independență și libertate din nou.
Nu îl va uita niciodată pe Marele Seyit. Marele Seyit a fost eliberat în 1918. Amers la el în sat, dar când a ajuns, grecii invadaseră Izmirul. S-a înrolat din nou.. Era din nou la datorie în Marele Asalt și în 28 august 1922 a fost rănit. A aflat apoi că ei au învins inamicul când el era în spital. După război s-a reîntors în satul său. Transporta lemn de pe munte și îl vindea în Havran. Refuza salariu și banii tot timpul. Când Ataürk a venit în Havran, a vrut să îl vadă din nou. Ataürk s-a întors în Edremit la guvernator și l-a întrebat: Atatürk: Dle guvernator, cunosc un erou care trăiește aici și al cărui nume e Marele Seyit. Îl cunoașteți? Ce face? Dacă mai este în viață, căutați-l și aduceți-l vă rog. Guvernatorul districtului a fost surprins. Nu îl întâlnise niciodată, nu știa despre el, dar toată lumea îl căuta pe Marele Seyit. L-au găsit. L-au adus dar nu avea haine bune. A ordonat servitorilor să îi schimbe hainele. Marele Seyit era gata să îl vadă pe Ataürk. Dar Ataürk a notat tot și a fost foarte supărat pentru prietenul său vechi. S-a întors către guvernatorul din Balikesir și guvernatorul districtului Edremit: Ataürk: Dragi domnilor cunoașteți acești oameni? Ei au luptat pentru libertate, pentru onoare, pentru țară și dv. nu știți nimic despre acești oameni. Vă rog să aveți grijă de acest erou. A salvat țara noastră. Am fondat Republica cu ajutorul acestor oameni. Ajutați acești oameni și nu uitați de ei. În 1934 a trebuit să își ia un nume legal. Și-a spus Çabuk (repede). A murit în 1939. În 2006, guvernatorul districtul Havran a construit un muzeu memorial aproape de mormântul și satul său.
Northern Ireland
South West College (Omagh)
Aoife McGuigan Hello, my name is Aoife McGuigan and I am 37 years old.
I come from
Omagh, in the west of Northern Ireland where I live and work as a nurse.
My work is challenging but I love it. I work hard but I also like to make the most of my free time. I enjoy outdoor pursuits, such as rock climbing as well as spending time with my friends.
I needed a qualification in maths to further my career so I decided to join South West College in Omagh.
I found a course which offered numeracy
classes for free. I enrolled and met some wonderful people there, my tutor Lorrayne helped me a lot and through her teaching and my hard work. I gained the qualification I needed and now the world is my oyster!
Olá, chamo-me Aoife McGuigan e tenho 37 anos. Venho de Omagh, situado na parte ocidental da Irlanda do Norte onde vivo e trabalho como enfermeira. O meu trabalho é desgastante apesar de eu o adorar. Eu trabalho muito, mas também tiro o máximo partido do meu tempo livre. Adoro programas ao ar livre tais como escalada e estar com os amigos. Precisava de ter uma qualificação académica em Matemática para progredir na carreira e por isso decidi matricular-me no South West College em Omagh. Descobri um curso que oferecia aulas gratuitas de numeracia. Inscrevi-me e conheci excelentes pessoas na turma e a minha formadora Lorrayne ajudoume imenso, ensinando-me e fazendo-me trabalhar muito. Consegui a habilitação de que precisava e agora tenho o mundo nas mãos!
Merhaba benim ismim Aoife McGuiganand. 37 yaşındayım. Kuzey İrlandada Omagh dan geliyorum. Omagh da yaşıyor ve aynı kentte hemşire olarak çalışıyorum. İşim mücadele gerektirten bir iş fakat işimi seviyorum. Çok sıkı çalışıyorum fakat boş zamanlarımı en iyi şekilde değerlendiriyorum. Arkadaşlarımla vakit geçirmeyi kaya tırmanışını açık hava etkinliklerini seviyorum. Kariyerimde ilerlemem için matematik yeterliliğine sahip olmam gerekiyordu bu yüzden Omaghta South West Kolejine kayıt oldum. Aritmetiği ücretsiz öğreten bir kurs buldum, burada harika insanlarla tanıştım. Öğretmenim Lorrayne derslerimde ve yoğun iş tempomda bana çok yardım etti. Gerekli olan sertifikamı aldım ve şu anda dünya benim için başarılacak işlerle dolu bir yer.
Bună ziua, numele meu este Aoife McGuigan și am 37 de ani. Eu vin din Omagh, din partea de vest a Irlandei de Nord, unde locuiesc și lucrez ca asistentă medicală. Munca mea este o provocare dar cu toate acestea îmi place. Muncesc din greu şi îmi place, de asemenea, să fac multe lucruri în timpul meu liber. Mă bucur de activitățile în aer liber, cum ar fi alpinismul, precum și de petrecerea timpului cu prietenii mei. Aveam nevoie de o calificare în matematică pentru evoluţia în cariera mea, așa că am decis să mă înscriu la South West College în Omagh. Am găsit un curs care a oferea lecţii de calcul matematic gratuit. M-am înscris și am întâlnit niște oameni minunați acolo, tutorele meu Lorrayne m-a ajutat foarte mult prin munca ei de predare dar și munca mea susţinută. Am obţinut calificarea de care aveam nevoie, iar acum lumea este a mea!
Hello ! Mon nom est Aoife McGuigan et j’ai 37 ans. Je suis originaire d’Omagh à l’Ouest de l’Irlande du Nord où je vis et travaille en tant qu’infirmière. Mon travail est éprouvant bien que je l’aime. Je travaille dur mais j’aime aussi profiter de mes temps libres. J’apprécie les activités à l’extérieur, comme l’escalade ou passer du temps avec mes amis. J’avais besoin d’un diplôme en math pour poursuivre ma carrière, c’est pourquoi j’ai décidé de m’inscrire à l’Université de South West à Omagh. J’ai trouvé un cours de math gratuit. Je me suis inscrite et j’ai rencontré des gens merveilleux. Mon professeur, Lorrayne, m’a beaucoup aidée par son enseignement et dans mon dur travail. J’ai obtenu le diplôme dont j’avais besoin et maintenant le monde m’appartient !
Damian and Joanna This my sisters and my own Life Story that’s going to explain why both of us decided to go back to education, but let’s go back to the very beginning… It was May 1986. In the oldest town of Poland a boy was born called Damian
…
This is me on the left with my parents, sister and
brother on right. Mum is a baker and dad used to be a stonemason. In 1989 my mum gave birth to my wee sister Joanna. From a very young age we were very close to each other and got on well.
At the age of 16 I started education in Secondary School of hotel Administration which gave me a fantastic opportunity to develop my skillS through the training provided by the school, so I was sent to Holland for 3 months, where I met great people and got loads of experience.
I graduated school in year 2006. After that I got an offer to go Northern Ireland. I took the opportunity to start a new life. With my previous experience I didn’t have any problem to find a job in a restaurant. After one year I found a new job in our local bakery.
I also make birthday cakes at home, here are a few photos from my Facebook page…
In the meantime Joanna had finished school and became a professional cook. We decided that Joanna will come and join me in Ireland. She got a job in a restaurant called the Village Inn. In our free time we love to travel and spend time together…
Last Christmas we decided that our mum will move to Ireland to live with us so finally we could spend Christmas in a lovely, family atmosphere.
Mum joined English class with us.
But after school we try to show her all the beautiful places in Northern Ireland‌
By our story we wanted to show how important 2 things are: family and willing to be a better person everyday ;)
Esta história de vida que é minha e da minha irmã vai explicar como é que nós resolvemos voltar a estudar, mas vamos lá começar pelo princípio… Estávamos em maio de 1986. Na mais antiga cidade da Polónia nascia um rapaz chamado Damian… Aí estou eu na foto à esquerda com os meus pais, irmã e com o irmão à direita. A minha mãe é padeira e o meu pai era pedreiro. Em 1989, a minha mãe deu à luz a minha irmãzinha Joana. Desde bebés que somos muito unidos e que nos damos muito bem. Aos
16
anos comecei
a
estudar
numa
escola
secundária
de
administração de hotelaria o que me deu uma oportunidade fantástica de desenvolver as minhas capacidades através do treino prático proporcionado pela escola e na sequência disso mandaram-me para a Holanda durante três meses, onde conheci ótimas pessoas e ganhei imensa experiência. Adquiri a certificação académica em 2006. Depois tive uma oferta de emprego para a Irlanda do Norte. Aproveitei essa oportunidade de começar uma nova vida. Com a minha experiência anterior não tive nenhum problema
em encontrar trabalho num restaurante. Passado um ano arranjei um novo emprego na padaria da zona. Também faço bolos de aniversário em casa. Deixo aqui algumas fotos desses bolos da minha página do Facebook. Entretanto a Joana tinha acabado os estudos e tinha-se tornado uma cozinheira profissional. Decidimos, então, que a Joana vinha ter comigo à Irlanda. Ela arranjou um emprego num restaurante chamado Village Inn. No nosso tempo livre, adoramos viajar e passar tempo juntos. No Natal passado, decidimos que a nossa mãe também devia mudar-se para a Irlanda para vir viver connosco e finalmente passámos um Natal num caloroso ambiente de família. A nossa mãe também se juntou a nós nas aulas de inglês. Depois da escola tentamos mostrar-lhe os lugares bonitos da Irlanda do Norte. Através desta nossa história queremos mostrar a importância de duas coisas essenciais: a família e o querer ser alguém melhor cada dia que passa.
Bu benim ve küçük kız kardeşimin hikayesidir. İkimizin de eğitimlerimize devam etmeye çalışmamızın hikayesidir. Fakat ilk önce her şeyin başladığı zamanlara dönelim. 1986 yılında Polonya’nın eski bir şehrinde doğdum. Solda ailem ile birlikte olan benim. Kız kardeşim ve erkek kardeşim sağdadır. Annem bir fırıncıydı ve babam bir duvar ustasıydı. 1989 da annem küçük kız kardeşim Joannayı dünyaya getirdi. Çok küçüklükten itibaren birbirimize çok yakındık ve birbirimizle iyi anlaşırdık.
16 yaşında otel yöneticiliği konusunda eğitim almak üzere okula başladım. Okul beni 3 aylığına Hollanda’ya göndermişti bu süre içinde yeteneklerimi geliştirdim ve çok harika insanlarla tanıştım ve deneyim kazanma fırsatını buldum. 2006 yılında okuldan mezun oldum. Sonra kuzey İrlanda’ya gitme daveti aldım. Yeni bir hayata başlamak için fırsatı değerlendirdim. Daha önceki deneyimlerin sayesinde restaurantta bir iş bulmakta zorlanmadım. Bir yıl sonra yerel bir fırında yeni bir iş buldum. Aynı zamanda evde doğum günü pastaları hazırlıyordum. Bu arada joanna okulu bitirdi ve profesyonel bir aşçı oldu. Joanna’nın İrlanda’ya benim yanıma gelmesine karar verdik. Village Inn adlı bir restaurant’ta iş buldu. Boş zamanlarımızda birlikte seyahat etmeyi ve vakit geçirmeyi seviyoruz. Geçen noelde annemizin İrlanda’ya gelip bizimle yaşamasının güzel olacağına karar verdik ve geçen noeli aile sıcaklığında kutladık Annem bizimle İngilizce derslerine katıldı. Fakat okuldan sonra ona kuzey İrlanda’nın en güzel yerlerini göstermeye çalıştık. Hikâyemizle şu iki şeyi vurgulamak istedik ailenin önemi ve her gün daha iyi bir insan olmaya çalışmak.
Aceştia sunt fraţii mei și povestea mea de viață care vă va explica de ce amândoi am decis să ne întoarcem la educație; dar să ne întoarcem la început ...
Acesta a fost în mai,1986. În cel mai vechi oraș din Polonia, s-a născut un băiat numit Damian … Acesta sunt eu, în partea stângă a părinților mei iar sora și fratele pe dreapta. Mama este brutar și tata zidar lucrător. În 1989, mama mea a născut-o pe sora mea cea mică, Joanna. De la o vârstă foarte fragedă am fost foarte apropiaţi unul de altul și a fost bine. La vârsta de 16 ani am început studiile la Liceul de Administrație a hotelului, care mi-au oferit o oportunitate fantastică de a dezvolta abilitățile mele prin formarea oferită de școală, așa că, am fost trimis în Olanda timp de 3 luni, unde am întâlnit oameni minunați și am câştigat multă experiență. Am absolvit școala în anul 2006. După aceea am primit o ofertă de a pleca în Irlanda de Nord. Am luat această oportunitate ca o posibilitate de a începe o viață nouă. Cu experiența mea anterioară nu am avut nici o problemă în a găsi un loc de muncă într-un restaurant. După un an am găsit un nou loc de muncă într-o patiserie locală. Fac, de asemenea, torturi pentru zile de naștere, la domiciliu, aici sunt câteva poze de pe pagina mea de Facebook… Între timp, Joanna a terminat școala şi a devenit un bucătar profesionist. Am decis că Joanna va veni și mi se va alătura în Irlanda. Ea a primit un loc de muncă într-un restaurant numit Village Inn. În timpul nostru liber ne place să călătorim și să petrecem timp împreună ... Crăciunul trecut, am decis că mama noastră se va muta în Irlanda pentru a locui cu noi, astfel că, în cele din urmă ne-am putut petrece Crăciunul într-o atmosferă frumoasă, de familie. Mama ni s-a alăturat la cursurile de limba engleză.
Dar, după școală, încercăm să-i arătăm toate locurile frumoase din Irlanda de Nord ... Prin povestea noastră am vrut să arătăm cât de importante sunt 2 lucruri: familia și dorinţa de a fi persoană mai bună, zi de zi!
Roberta Malone POWER OF LIFE PRESENTATION
My name is Roberta Malone. I am 38 years old and have 3 gorgeous daughters called Rachel (15), Kathryn (13) and Andrea (10) and a very understanding and patient other half, Alan.
I live in a small village in Northern Ireland called Fivemiletown. It has 2 churches, 2 primary schools, a few shops and 6 pubs...it is Ireland of course!! There are approx 2000 people living in Fivemiletown. It is in the west of Northern Ireland, about 65 miles west of Belfast.
We are an incredibly close family and my life revolves around the girls completely. I have been a stay at home mum until recently but I don't regret a minute of the time I spent at home with them.
I'd like to tell you firstly a little about the voluntary work I do.
I am a
member of a fund raising group for a charity called Marie Curie Cancer Care. I don't know if you have ever heard of it... it is a UK based charity that provides
pallative care to people with terminal illnesses. These patients are given the choice of where they want to be for their last days. Our nurses provide them and their families with the free hands on care and emotional support, in their own homes, or a Marie Curie Hospice, right until the end. Generally a Marie Curie nurse visits a patient for 9 hours overnight or 3-6 hours during the day or evening. This is funded 50% by NHS and 50% from Marie Curie, which is where I and many many others come in!
Why did I get involved with this charity? My friend Ruth is a Marie Curie nurse and she asked me to go with her to a fund raising meeting. Once I saw how much hard work and dedication goes into providing the care given to the patient and their families, I decided I would like to support Marie Curie in whatever way I could. I am very grateful for the good health myself and my family enjoy and I wanted to help provide the help to any family that needed it.
Our Fund raising eventsIn July 2011 we had our first fund raising event in our local church hall – a coffee morning and family fun day – we raised nearly £1000. It was a brilliant day and we have continued every year to have this event in different towns in our area. Our community is very supportive of our events.
Each year Marie Curie Cancer Care organise a sponsored walk in Omagh, a town about 20 miles from where I live. It is called Walk 10, because it is 10km and it ends at 10pm, which is when the majority of Marie Curie night shifts begins. Over 600 walkers participated and raised well over £15,000.
Head Shave – In July 2012 I had all my hair shaved off to raise money for Marie Curie. The reason I done this was due to having a serious operation in April 2012. This surgery removed any chances I had of having any more children. I was very very disappointed and upset at having this decision taken from my hands, but so thankful to have been given a second chance at life. I thought I should do something to celebate the fact I was one of the success stories. It was a very emotional night but I have decided to always focus on the positives in my life. We mad a party of it, as only the Irish can! And as a hairdresser shaved my hair off, the donations flooded in. We also had men getting their legs and chests waxed – such fun watching grown men cry!!
We do many fund raising events throughout the year.
Why do we fund raise? Every £20 pays for 1 hour of care. That’s the bottom line for me....it could so easily have been me, it could still happen to me or someone I love dearly.
Work I have always worked as a carer- firstly adults with learning difficulties and physical disabilties, then children and most recently with the elderly. I get real satisfaction from caring for others. I love meeting people, caring for them, making them happy and comfortable. Communication is important to me, in fact I am passionate about it. The majority of people I have worked with have limited or little means of verbal communication – does this mean they cannot communicate? Certainly not! Everyone regardless of age, ability or nationality has the right to hear and be heard. I can still communicate with a person with no speech through non verbal communication, ie body language – knowing that person, they're likes
and dislikes etc. I can't say “I love you” in your languages but “ I love you “ can be universally signed easily. I can communicate through sign language – used mainly by deaf community but not exclusively. I have passed Level 1 in British Sign Language. I am working towards Level 2 and hope to start my own business very soon teaching children to sign through music, another passion of mine. I would like to teach you the alphabet in BSL Study I had ambitions of becoming a nurse but at the age of 15 I discovered boys and study lost its appeal. I put my efforts into impressing a certain handsome 20 year old fella I had met.... the rest is history! Yes, I have many regrets about not studying and achieving more – BUT – I have 3 amazing daughters and I wouldn't swap them for any career.
Where to from here?? My life experiences have taught me so much. What I thought important at 16 years old, is so unimportant now, but without these experiences I may not be the person I am today. I am thankful for the life I have with my girls, the wonderful friends I have and the many skills I have.
Life is good at the
minute, I am happy, content and am loved – what more can anyone ask for in life?
My motto – life is to be lived, not endured.
Thank you for your attention – I hope you have enjoyed my presentation and have learned something useful from it.
O meu nome é Roberta Malone. Tenho 38 anos e três filhas lindas chamadas Rachel (15), Kathryn (13) e Andrea (10) e a minha metade muito compreensiva e paciente: o Alan. Vivo numa aldeia do norte da Irlanda chamada Fivemiletown. Tem duas igrejas, duas escolas primárias, algumas lojas e seis cafés-bar. É a Irlanda, claro. Há aproximadamente 2000 pessoas a viver em Fivemiletown. Fica situada na parte ocidental da Irlanda do Norte a cerca de 100 quilómetros a oeste de Belfast. Nós
somos
uma
família
incrivelmente
unida
e
a
minha
vida
gira
completamente à volta das minhas raparigas. Até há pouco tempo fui uma mãe não trabalhadora, mas não lamento nem um minuto do tempo que passei em casa com elas. Em primeiro lugar quero contar-vos o trabalho voluntário que faço. Sou sócia de uma associação de caridade de angariação de fundos chamada Associação para o tratamento do cancro Marie Curie. Não sei se já ouviram falar dela…é sediada no Reino Unido e fornece cuidados paliativos a pessoas em estado terminal. Dá a oportunidade aos doentes de escolherem onde querem passar os seus últimos dias. As nossas enfermeiras fornecem aos doentes e à família o tratamento e apoio emocional necessário quer nas suas casas quer no Lar Marie Curie, mesmo até ao final. Geralmente, uma enfermeira Marie Curie está com o doente durante 9 horas, se for à noite e durante 3 a 6 horas se for de dia ou ao serão. 50% dos fundos provêm do sistema nacional de saúde e os outros 50% da Marie Curie, que é onde eu e muitos outros se incluem.
Porque é que me envolvi nesta organização de caridade? A minha amiga Ruth é uma enfermeira Marie Curie e pediu-me para ir com ela a uma reunião de angariação de fundos. Quando eu vi a quantidade de trabalho e de dedicação que era precisa para cuidar dos doentes e das suas famílias, decidi que iria
auxiliar a instituição Marie Curie em tudo o que eu pudesse. Estou muito grata pela saúde de que eu e a minha família gozamos e sinto que devo ajudar as famílias que precisam.
As nossas iniciativas de angariação de fundosEm julho de 2011, fizemos a nossa primeira iniciativa de angariação de fundos no átrio da nossa igreja – um café da manhã servido e um dia bem passado em família- e conseguimos angariar perto de 1000 libras. Foi um dia excelente e continuámos a fazê-lo todos os anos em cidades diferentes do nosso distrito. A população da nossa comunidade apoia-nos muito nas nossas iniciativas. Também organizamos todos os anos uma caminhada em Omagh, uma cidade que fica a cerca de 32 quilómetros da minha aldeia. Chama-se Walk 10, porque são 10 quilómetros e acaba às 10 da noite porque é quando a maioria dos turnos Marie Curie da noite começam. Já participaram cerca de 600 corredores e angariámos 15.000 libras.
Rapar a cabeçaEm julho de 2012 eu rapei a cabeça para angariar fundos para a instituição. A razão foi uma operação complicada que tinha feito em abril de 2012. Esta cirurgia impediu-me de voltar a ter filhos. Eu fiquei muito, muito abalada por saber que me tinham tirado essa possibilidade, mas fiquei imensamente grata por a vida me ter dado uma segunda oportunidade. Então pensei que devia celebrar o facto de eu ser uma das histórias de sucesso. Foi uma noite de grandes emoções em que decidi focar-me nas coisas positivas da vida. Fizemos uma festa, como só os Irlandeses sabem fazer. E à medida que a cabeleireira me rapava o cabelo, as doações choviam. Também acabámos por ter homens a depilar as pernas e o peito e aí é que foi divertido ver homens crescidos a chorar!!!
Fazemos muitas iniciativas para juntar dinheiro ao longo do ano. Para que é que angariamos dinheiro? Cada 20 libras paga uma hora de cuidados. Para mim essa é a questão. Poderia ter sido eu a precisar, ainda pode acontecer ou pode acontecer a alguém que eu ame profundamente.
Trabalho Sempre cuidei de pessoas- primeiro de adultos com dificuldades de aprendizagem e deficiências físicas, depois de crianças e mais recentemente de idosos. Retiro verdadeira satisfação do ato de cuidar dos outros. Adoro conhecer pessoas, cuidar delas, fazê-las sentirem-se felizes e confortáveis. A comunicação é importante para mim, de facto, sou apaixonada por ela. A maioria das pessoas com quem trabalhei têm uma comunicação verbal mínima ou muito limitada, mas significa isso que elas não podem comunicar? Claro que não! Todas as pessoas, independentemente da idade, das capacidades ou da nacionalidade têm o direito de ouvir e ser ouvidas. Eu consigo arranjar uma maneira de comunicar com alguém sem fala através da comunicação não verbal, isto é, através da linguagem corporal – conhecendo essa pessoa, o que ela gosta, o que não gosta etc. Eu não sei dizer “amo-te” nas outras línguas, mas “eu amo-te” pode ser facilmente gestualizado de modo universal. Eu posso comunicar através da linguagem gestual –que é usada pela comunidade surda, mas não só. Eu passei o nível 1 da linguagem gestual britânica e estou a aprender o nível 2, esperando abrir um negócio muito em breve em que vou ensinar linguagem gestual a crianças através de música, que é outra das minhas paixões. Gostaria de vos ensinar o alfabeto em BSL.
Estudos
Tinha a ambição de me tornar enfermeira, mas na idade de 15 anos descobri os rapazes e o estudo perdeu o interesse. Centrei todos os meus esforços em impressionar um certo rapaz jeitoso de 20 anos que conheci e o resto é história… Sim, estou muito arrependida de não ter estudado e chegado mais longe – MAS- tenho três filhas maravilhosas e não as trocaria por nenhuma carreira profissional deste mundo!
Para onde me dirijo agora As minhas experiências de vida ensinaram-me tanto! Aquilo que eu considerava importante quando tinha 16 anos, é tão pouco importante agora, mas sem essas experiências eu não seria a pessoa que sou hoje. Agradeço a vida que tenho com as minhas filhas, os ótimos amigos, e as muitas capacidades que tenho. A vida tem sido generosa em todos os seus minutos, sou feliz, contente e sou amada – que mais se pode exigir da vida? O meu lema: a vida é para ser vivida, não para ser suportada. Agradeço-vos a vossa atenção. Espero que tenham gostado do que vos contei e que dele tenham retirado algo de útil.
Benim adım Roberta Malone. 38 yaşındayım ve üç tane harika kız çocuğunun annesiyim. Rachel 15 Kathryn13 ve Andrea 10. tabiî ki anlayışlı ve sakin eşim Alan . Kuzey irlanda’da Fivemileton adında küçük bir kasabada yaşıyorum. 2 kilise, 2 ilkokul birkaç dükkân ve 6 tane birahanemiz var. Fivemileton’da yaklaşık 2000 insan yaşıyor. Kuzey İrlanda’nın batısında Belfast’ın 65 mil batısında.
Biz inanılmaz şekilde birbirine düşkün bir aileyiz ve yaşamım kızlarımın çevresinde dönüyor. Evde duran bir anne oldum fakat onlarla geçirdiğim bir dakikaya bile pişman değilim. Size önce yaptığım gönüllü işten bahsetmek istiyorum. Marie cure kanser hastalarına bakım adlı bir hayır kurumunda çalışıyorum. Bu kuruluşu hiç duydunuz mu bilmiyorum. İngiltere kökenli bir hayır kuruluşudur. Bu kuruluş ölümcül hastalığı olan kimselere hafifletici bakımlar yapar. Bu hastalar en son günlerini nerede geçirmek istiyorlarsa onlara bu şans verilir. Hemşirelerimiz onlara kendi evlerinde veya bir Maria Cure hastanesinde hayatlarının son anına dek duygusal destek verirler. Genellikle bir Maria Cure hemşiresi bir hastayı gecede 9 saat veya gün içinde ve akşam üstü 3-6 saat arası ziyaret eder. Bunun yüzde ellisi genel sağlık sigortasından kalan kısmı ise Maria Cure vakfı tarafından karşılanır. Bu hayır kurumuna neden katıldım? Arkadaşım Ruth bir Maria Cure hemşiresi ve bir toplantıya beni davet etti. Hastalara ve ailelerine ne kadar çok gayret sarf edildiği ve onlar için ne kadar fedakârlık yapıldığını görünce ben de her ne şekilde olursa olsun Maria Cure vakfını destekleme kararı aldım kendim çocuklarımın ve eşimin sağlığı için Allaha teşekkür borçluyum ve buna ihtiyaç duyan insanlara yardım etmek istiyorum. Derneğe yardım toplama çalışmaları 2011 Temmuzunda ilk yerel bağış toplama kampanyamızı kilisemizde gerçekleştirdik. Sabah kahveleri içildi ve ailece katıllınan eğlenceli bir gün sonunda yaklaşık 1000 pound topladık. Harika bir gündü ve kasabamızda her yıl değişik bölgelerde bunu tekrar ettik. Toplumumuz bizi hep destekleyici olmuştur. Her yıl Maria Curie Kanser Care vakfı her yıl Omag’a bir yürüyüş düzenler.( Omagh bize 20 mil uzaklıkta bir yerleşim yeridir.) Buna On
numara yürüyüş denir buna çünkü 10 km yürünür ve akşam 10 da biter. 600 ün üzerinde kişi katılmıştı ve .15,000 poundun üzerinde para toplanmıştı. Saç Tıraşı 2012 Temmuzunda Maria Cure vakfı için para toplamak amacıyla tüm saçlarımı kazıttım. Bunu yapmamın nedeni 2012 Nisanında ciddi bir operasyon geçirmem olmuştu. Cerrah başka çocuk sahibi olma umutlarımı elimden almıştı bu çok üzücü ve kırıcıydı fakat yaşamak için ikinci bir şansa sahip olmak güzeldi. Bu başarı hikayesini kutlamak için bir şeyler yapmam gerektiğini düşündüm. Çok duygusal bir geceydi fakat her zaman hayata pozitif yönden bakmayı severim. Sadece İrlandalıların yapabileceği çılgın bir parti yaptık. Ve bir kuaför tüm saçlarımı kesti ve yardımlar yağdı. Aynı zamanda eğlence olsun diye ve erkeklerin yakarışlarını duymak için erkeklerin bacak ve göğüs kıllarını ağda yaptık. Bu yıl içinde pek çok bağış organizasyonu düzenledik.
Neden bağış topluyoruz? Her 20 pound bir saat bakımı sağlar. Bu benim için dönüm noktası bu yardıma muhtaç kişinin ben olması çok kolay ve hala bana olabileceği gibi çok sevdiğim bir yakınımın da başına gelebilir. İŞ Her zaman bir bakıcı olarak çalıştım ilk önce öğrenme zorluğu çeken ve fiziksel engelli yetişkinlerle sonraları çocuklar ve şu anlarda yaşlılara bakıyorum. Diğer insanlara yardım etmek beni tatmin ediyor. İnsanlarla tanışmayı onlara bakmayı ve onlara yardım etmeyi seviyorum. İletişim benim için önemlidir aslında buna bayılıyorum. Çalıştığım insanların büyük çoğunluğu sınırlı veya çok az sözlü iletişim becerisine sahipti. Bu onların iletişim kuramayacağı anlamına mı geliyor? Kesinlikle hayır.
Herkes yaşı milliyeti kabiliyeti ne olursa olsun duymayı duyulmayı hak eder. Konuşamayan bir insanla işaret dili aracılığıyla anlaşabilirim. Bilirim ki onlarında hoşlandığı, hoşlanmadığı şeyler ve istekleri vardır. Sizin dilinizde seni seviyorum diyemem fakat işaret dilinde seni seviyorum demek evrenseldir. Ben işaret dili aracılığıyla anlaşabilirim bu dil çoğunlukla sağır insanlar tarafında kullanılmaktadır. İngiliz işaret dilinde seviye 1 i geçtim seviye 2’ yi geçmek için çalışıyorum ve bir diğer hayalim olan çocuklara işaret diliyle müzik sayesinde eğitim vermek istiyorum. Size İngiliz işaret dilini öğretmek istiyorum. ÇALIŞMA
Hemşire olmak hayalim vardı fakat 15 yaşında erkekleri keşfettim ve bu hayalim suya düştü. 20 yaşındaki yakışıklı erkek arkadaşımı etkilemek için çok çabaladım. Gerisini biliyorsunuz. Okumamakla ilgili hep pişmanlık duydum. Üç tane harika kızım var ve onları hiçbir kariyere değişmem. Nereden Nereye Hayat tecrübelerim bana çok şey öğretti. 16 yaşında çok önem verdiğim şeyler şu an benim için önemsiz. Fakat bu deneyimlerim olmadan şu anda ki kişi de olamazdım. Hayata kızlarım, arkadaşlarım ve yeteneklerim için müteşekkirim. Şu anda hayatım iyi mutluyum ve seviliyorum bir insan daha ne isteyebilir ki? Sloganım ise hayat yaşamak içindir katlanmak için değil. İlginize teşekkür ederim umarım sunumu beğenmiş ve sizin için yararlı bir şeyler öğrenmişsinizdir.
Puterea de viaţă Numele meu este Roberta Malone. Eu am 38 de ani și am trei fiice superbe: Rachel (15), Kathryn (13) și Andrea (10) și o foarte înțelegătoare şi răbdătoare jumătate, Alan. Eu locuiesc într-un mic sat din Irlanda de Nord, numit Fivemiletown. Acesta are 2 biserici, 2 școli primare, câteva magazine și 6 pub-uri ... este Irlanda, desigur! Sunt aproximativ 2000 de oameni care trăiesc în Fivemiletown. Este în partea de vest a Irlandei de Nord, la aproximativ 65 km vest de Belfast. Suntem o familie incredibil de apropiată și viața mea se învârte complet în jurul fetelor mele. Am stat la mama acasă până de curând, dar eu nu regret nici un minut din timpul petrecut acasă cu ei. Aș vrea să vă spun, în primul rând, un pic despre munca de voluntariat pe care o fac. Sunt membră a unui grup de strângere de fonduri pentru o organizație de caritate numită „Marie Curie Cancer Care”. Nu știu dacă ați auzit vreodată de ea ... este o organizație de caritate din Marea Britanie care oferă îngrijire paleativă la persoanele cu boli terminale. Acești pacienți au de ales şi pot să decidă unde doresc să fie în ultimele lor zile de viaţă. Asistentele noastre le oferă lor şi familiilor lor , cu braţele deschise, îngrijire și suport emoțional, în casele lor, sau la Marie Curie Hospice, chiar până la sfârșit. În general, o asistentă medicală Marie Curie vizitează un pacient timp de 9 ore peste noapte sau 3-6 ore în timpul zilei sau seara. Acest lucru este finanțat 50% de către NHS și 50% de la Marie Curie, care este locul unde eu și mulţi, mulţi alţii lucrăm!
De ce m-am implicat în această activitate de caritate?
Prietena mea, Ruth, este asistentă medicală la Marie Curie și mi-a cerut să merg cu ea la o întâlnire de strângere de fonduri. După ce am văzut cât de multă muncă și dăruire se regăseşte în acordarea de îngrijire pacienţilor și familiilor lor, am decis că doresc să sprijin Marie Curie în orice fel şi cum pot. Sunt foarte recunoscătoare pentru o sănătate bună de care mă bucur eu şi familia mea și am vrut să-mi ofer ajutorul pentru orice familie care ar avea nevoie.
Evenimentele noastre de strângere de fonduri: În iulie 2011, am avut primul nostru eveniment de strângere de fonduri în sala bisericii noastre locale - o cafea de dimineață și o zi de distracție cu familia - am strâns aproape £ 1000. A fost o zi genială și am continuat în fiecare an să avem astfel de evenimente în diferite orașe din zona noastră. Comunitatea noastră susţine foarte mult evenimentele noastre. În fiecare an, Marie Curie Cancer Care organizează un marş sponsorizat în Omagh, un oraș la aproximativ 20 de mile de locul unde locuiesc. Este numit „Marşul 10”, pentru că sunt 10 km și se termină la ora 10 pm, ora la care începe majoritatea asistentelor Marie Curie turele de noapte. Peste 600 de persoane au participat și am strâns mai bine de 15.000 de lire sterline.
Tunderea completă a părului: În iulie 2012 mi-am tuns tot părul şi m-am ras pentru a strânge bani pentru Marie Curie. Motivul pentru care am făcut acest lucru a fost faptul că am avut o operație serioasă în aprilie 2012. Această operație a eliminat orice șansă de a mai avea alți copii. Am fost foarte, foarte dezamăgită și supărată pentru că mi-a fost luată această decizie din mâinile mele, dar atât de recunoscătoare că mi-a fost dată o a doua șansă la viață.
M-am gândit că ar trebui să fac ceva pentru a sărbători faptul că am fost una dintre poveștile de succes. A fost o noapte foarte emoționantă, dar m-am decis să mă concentrez mereu pe lucrurile pozitive din viața mea. Am făcut o petrecere din asta, aşa cum numai irlandezii ştiu! Și, ca o coafeză, mi-am ras părul de pe cap, iar donațiile au început să curgă. De asemenea, bărbaţii şi-au epilat picioarele și pieptul cu ceară - atât de distractiv să vezi bărbaţi în toată firea plângând!!! Noi organizăm multe evenimente de strângere de fonduri pe tot parcursul anului. De ce organizăm strângeri de fonduri? Cu fiecare 20 £ plătim pentru o oră de îngrijire. Asta e suficient pentru mine .... s-ar putea atât de ușor să fiu eu, s-ar putea întâmpla în continuare cu mine sau cu cineva drag mie. Munca Am lucrat întotdeauna ca infirmieră - la început cu adulți cu dificultăți de învățare și dizabilități fizice, apoi cu copii și cel mai recent, cu persoanele în vârstă. Am avut reale satisfacții îngrijindu-i. Îmi place să cunosc oameni, să am grijă de ei, să-i fac fericiţi și să se simtă confortabil. Comunicarea este importantă pentru mine, de fapt, eu sunt pasionată de acest aspect. Majoritatea oamenilor cu care am lucrat aveau probleme de comunicare verbală, aceasta fiind limitată sau minimă - acest lucru înseamnă că ei nu pot comunica? Desigur, nu! Toată lumea, indiferent de vârstă, abilități sau naționalitate are dreptul de a auzi și de a fi ascultată. Eu pot comunica cu o persoană, fără vorbe, prin comunicare non-verbală. Folosind limbajul corpului – poţi cunoaşte acea persoană, ce-i place și ce nu, etc. Eu nu pot spune "Te iubesc" în limba ta, dar "te iubesc" poate fi arătat cu uşurinţă, într-un limbaj universal. Pot comunica prin limbajul semnelor - folosit în principal de către surzi, dar nu exclusiv. Am trecut de nivelul 1 în limbajul britanic al semnelor. Acuma
lucrez să obţin nivelul 2 și sper să încep foarte curând propria mea afacere, aceea de predare la copii, exprimarea prin intermediul muzicii, o altă pasiune de-a mea. Mi-ar face plăcere să vă învăţ alfabetul BSL(limbajul britanic al semnelor).
Studiile Am avut ambiția de a deveni asistentă medicală, dar la vârsta de 15 ani am descoperit băieții iar studiul şi-a pierdut din interes. Am depus toate eforturile să impresionez un băiat frumos de 20 de ani, l-am cunoscut .... restul este istorie! Da, am multe regrete cu privire la lipsa studiilor și faptul că nu am realizat mai mult - DAR - Am trei fiice uimitoare și nu aș schimba acest lucru pentru nici o carieră. De-aici, încotro? Experiențele mele de viață m-au învățat atât de mult. Ceea ce am crezut important la vârsta de 16 ani, este atât de lipsit de importanță acum, dar, fără aceste experiențe poate nu aş fi persoana care sunt azi. Sunt recunoscătoare pentru viața pe care o am cu fetele mele, cu prietenii minunaţi pe care îi am și pentru multele abilități pe care le am. Viața este bună clipă de clipă, sunt fericită, mulţumită și iubită - ce poate să ceară cineva mai mult de la viață.
Motto-ul meu - viața trebuie trăită, nu îndurată!
Vă mulțumesc pentru atenție - Sper că v-ați bucurat de prezentarea mea și aţi învățat ceva util din ea.
ISBN 978-973-0-27055-6