CPSF_313

STANISLAW LEM

COLECŢIA

sf

«POVESTIRI

313

ŞTIINŢIFICO-FANTASTICEx

313 STAiJSLAW

LEM

Ulii ^

MIH창i

ic ic

GEORGESCU

Z 3 Z w

•< _

U

«= IU

Z

< ac u

2| > îi

•. a o a e o

î ii 2•^ o «

a

H

o o

ii

Coleclia „POVESTIRI ŞTIINŢIF(CO.FANTASTICE" editată de revista

REZUMATUL CAPITOLELOR PRECEDENTE: SolarU este o planetă oceanică atlulă sub influenţa a Uol sori, şi datorită It-Kllor mecanicii ccrcijli orbita solariscaiiă ar fi trebuit să (ic instabiiă, iar exis­ tenta vieţii pe planetă — Imposibilă.

I'ămiutenii au constatat insă că orbita iul Solaris este stabilă, ceea ce atrăgea concluzia că o forţă inteligentă determln.ise această incălearc a leiţilor astro­ fizicii. După decenii de '/aUarnire efor­ turi din partea soiarisliclenilor tereştri de a intra in contact cu presupusul „ocean glnditor", explorarea acestuia s-a redus, deasupra lui nemaiexislînd decît o staţie cu trei cercetători ; Gibarian, connucătorul ci, ciberneticlanul Snaut şi fizicianul Sartorius.

Pe staţia Solaris este trimis şi pslholo-gul Kris Kelvin. Spre uimirea şl groaza Ini, Kelvin îşi dă seama că printre ei se află „oaspeţi" trimişi pesemne de ocean. In ce-l priveşte, el este vizitat de Harey. Singura explicaţie e că oceanul, folosind „firide" tăinuite ale memoriei celor patru pămîntcni, a plăsmuit acele corpuri F (cum le numesc ei în mod conspirativ) şi le-a introdus pe staţie In bcopul sondării astrunauţilor. >.

Anul Xlil - 1 decembrie 1967

STANISLAW LEM

LAR (Urmare

— Ascunzişuri ? I.ucrurile începeau să itiă

din

numărul

trecut)

intereseze.

— Da, procese izolate, încliise în sine, inliibate, capsulate ca nişte focare de infecţie ale memoriei. Oceanul ie-a considerat drept un model, un plan de construcţie al creierului nostru... ştii cît de asemănătoare sînt structurile asimetrice c r o m o z o m i a l e cu cele a l e legăturilor nucleidlce ale cerebrozidelor care constituie substratul proceselor memoiiei... Plasma genetică este în definitiv o plasmă d e m e m o r a r e . Iată de ce oceanul a detaşat din creierul nostru tocmai aceste structuri, le-a descifrat, iar apoi... ştii doar ce-a fost apoi.

De ce a făcut însă toate astea ? N u , în nici un caz ca să ne distrugă. b a c ă ar fi intenţionat-o, i-ar fi fost mai uşor. De altminteri, dispunînd de o nelimitată libertate tehnologică, putea să facă orice, de pildă să realizeze p r o p r i i l e noastre copii.

— V a să zică de ac^-ea te-ai speriat în aşa hal cînd m-ai văzut p r i m a oară !

— Da... a recunoscut Snaut şi a adăugat : D e allfel poate a şi fâcut-o. De unde ştii că sînt înti--adevăr bâtrînul Şobolan de treabă, v e n i t aici acum doi ani... A - n c e p u t să rîdă încetişor, d e parcă uimirea mea i-ar fi dat nu ştiu ce teribilă satisfacţie, dar a contenit brusc. Nu, nu, a murmurat, şi aşa e prea destul... P o a t e că există multe deosebiri, dar nu cunosc decît una : noi putem fi ucişi.

— Ei

însă

nu ?

— N u te sfătuiesc să-ncerci. Este un spectacol îngrozitor.

— Chiar

cu

nimic

nu

merge ?

— N u ştiu. î n orice caz nu recurgînd la otravă, la cuţit sau la ştreang...

— Dar — Ai

un

aruncător

atomic ?

încerca ?

— N u . Totuşi dacă ştim că nu-i v o r b a de oameni...

— I n t r - u n anumit sens, sînt. D i n punct de v e d e r e subiectiv aceşti „ o a s p e ţ i " sînt oameni. N u m a i că nu-şi dau de loc seama de... originea lor. A i observat, probabil...

3

— l>sigi.ir.

Atunci

— Se regenerează extraordinar, într-un comporte...

ce

se-nlîmplă

cu

ei ?

de-a dreptul sub ochii' noştri, într-un ritm

imposibil.

Şi

din

nou

încep

ritm

să

se ^

— Cum ?

— A i d o m a reprezentărilor noastre despre ei... acele înregistrări ale memoriei prin care...

— Aşa e, am confirmat. N u observasem că unguentul d e pe obrajii arşi îmi picura pe mîini. O a r e G i b a r i a n ştia...? m - a m p o ­ menit întrebînd. Ochii lui Snaut mă scrutau. O a r e ştia ceea ce cunoaştem noi ?

— Ua. — Ce

Aproape te

face

sigur. să

crezi

asta ? Ţi-a

spus ?

— N u . A m găsit însă la dînsul o carie...

— „ M i c u l A p o c r i f " ? ! am strigat, sărind de pe lor.

— Da. Dar de unde ştii tu despre asta ? s-a Snaut, aţintindu-şi p r i v i i e a pe faţa mea.

Am

alarmat

bruso

făcut cu capul un semn de negaţie.

— Fii liniştit ! a m spus. V e z i că sînt ars şi nu mă de loc ? î n cabină era o scri.soare adresată mie.

— Ce

spui ? ! O

scrisoare ?

Ce

regenerez

conţinea ?

— P r e a puţin. De fapt era o notiţă, nu o scrisoare. R e f e r i r i bibliografice la ane.xa anuarului solarislic şi Ia „Apocrif"... Ce este el de fapt ?

— E-o poveste veclie. Posibil să aibă v r e o legătură astea. Ţine-1 !

cu

Snaut a scos din buzunar şi mi-a înmînat un volumaş îmbrăcat în piele şi ros pe la colţuri.

— Dar Sartorius..,? am întrebat, v î r î n d în buzunar

toate

subţire,

cartea.

— Ce-i cu el ? î n t r - o astfel de situaţie fiecare face ce... poate.

Sartorius încearcă să fie normal, ceea ce la dînsul înseamnă i oficial.

— Ei,

nu

mai

zi !

— Chiar aşa. N e - a m a f l a ' o dală î m p i e u n ă într-o anumită situaţie... nu contea/ă amănuntele... e suficient să-ţi spun că ne-au rămas pentru opt inşi 500 k i l o g r a m e de oxigen. K î n d pe r î n d , am părăsit îndeletnicirile cotidiene. Spre sfîrşit, umblam cu toţii nebârbieriţi... el singurul se bărbierea, îşi cuiăţa încălţămintea.

Iată ce fel de om este. Fireşte, orice ar face d e ' acUm încolo ar fi ipocrizie, teatru sau crimă.

— Crimă ?

— Să nu zicem crini;'). ' I ' r e b u i e să invoMităin pentru .-icest caz un nou cuvînt, de piltlă, „divorţ reactiv". Sună mai b i n e ?

— Ai

un

— Ai

prefera

— Ah,

umor

grozav,

să

lasă-mă-n

spus. ceva.

pace !

— Crede-mă : V o r b e s c cunosc. A i v r e u n plan ? va

am

plîng ? P r o p u n e .serios.

Ţi-am

împărtăşit

cam

— Ştii că eşti bine ! N - a m habar nici măcar ce voi face reapărea... T r e b u i e să a p a i ă ?

— Mai

curînd,

tot

ce

cînd..j ,

da.

— D e fapt, pe unde pătrund aici de v r e m e ce staţia este î n ­ chisă ermetic. P o a t e chiurasa... ,

Snaut a dat din cap în semn că nu.

— CJiiurasa e sigură. N u - m i pot imagina cum vin.,., dar cel mai adesea p r i m i m „ o a s p e ţ i " după ce ne deşteptăm şi, în defi­ nitiv, din cînd în cînd lot trebuie să mai d o r m i m .

— Să — E

căutăm eficace

un doar

S-a sculat. M - a m ca

mod

de

pentru

a-i

imobiliza...

scuitâ

vreme.

ridicat şi eu în picioare,

— Ascultă, Snaut.,. T u doreşti lichidarea staţiei, numai că vrei iniţiativa să fie a mea...

A

făcut

un

gest

cu

capul.

— Nu-i chiar aşa de simplu. Fireşte că oricînd putem fugi, fie chiar pe sateloid, iar de acolo să lansăm un S.O.S. De bună seamă, ne v o r socoti nebuni. V a urma un sanatoriu pe P ă m î n t pînă în m o m e n t u l în care v o m fi nevoiţi să retractăm totul. Doar survin cazuri de isterie colectivă în asemenea baze izolate... Şi poate că nici ri-ai' fi cel mai rău deznodămînt... U n parc, linişte, camere albe, plimbări în tovărăşia infirmierelor...

V o r b e a pe tonul cel mai serios, slînd cu m î i n i l e în buzunare, cu p r i v i r i l e pierdute într-un colţ al camerei. Soarele roşu dis­ păruse deja la orizont, iar v a l u r i l e zimţuite se contopeau cu un pustiu ultramarin. Cerul ardea. Deasupra acestui peisaj bicolor, negrăit de sumbru, pluteau nori tiviţi în violet.

— A ş a d a r v r e i s-o ştergi ? Sau nu, încă nu ?

A

zîmbit.

— N e d o m o l i t cuceritor sideral... n-ai gustat încă din toate.

A l t m i n t e r i n-ai insista. N i c i nu e v o r b a de faptul dacă aş dori sau nu, ci doar dacă este pcsibil ceva...

— Ce

să

*— T o c m a i

fie

posibil ?

asta

n-o

ştiu.

— P r i n u r m a r e r ă m î n e m aici ? Crezi că se va găsi un mijloc ?

M-a p r i v i t îndelung. iar pielea i se cojea.

Faţa-i

brăzdată

de

zbîrcituri

•— Cine ştie, poate merită, a spus, în sfîrşit. afla nimic! despre el şi poate că nici despre noi...

Altfel

era nu

trasă, vom

S-a întors, şi-a adunat hîrtiile şi a ieşit. A m vrut să-1 opresc, dar, deschizînci gura, n-am rostit nici un cuvînt. N u era nimio de făcut ţ nu-mi rămînea decît să aştept. M - a m apropiat de fe-. reastră, căutînd din ochi oceanul negru-sîngeriu... M i - a trecut p r i n minte că m-aş putea închide într-o rachetă a staţiei, dar nu m - a m gîndit la asta în mod serios j prea era naivă i d e e a : m a i d e v r e m e sau mai l î r z i u tot ar fi trebuit să ies. M - a m aşezat lîngă fereastră şi ain scos volum.aşul pe care mi-1 dăduse Snaut.

V ă p ă i l e crepusculului ce umpluseră întreaga încăpere mi-au î m ­ purpurat paginile. Era o culegere întocmită- de un o a r e c a i e Otto R a v i n z e r , licenţiat în filozofie, şi cuprindea articole şi lucrări de o v a l o a r e problematică. O r i c e ştiinţă a fost întotdeauna î n t o v ă ­ răşită de o pseudonştiiiiţă, ciudată d e f o r m a r e a unor m i n ţ i suigeneris i astronomia îşi găseşte o i m a g i n e strîmbă în astrologie, c h i m i a a dat cîndva alchimia. Este de înţeles că naşterea solaristicii a fost însoţită de o adevărată e x p l o z i e a unor bizare p r o ­ duse intelectuale 5 antologia lui R a v i n z e r era plină de o asemenea hrană spirituală, deşi — trebuie să adaug în m o d loial — autorul antologiei îşi e x p r i m a în introducere r e z e r v a faţă de conţinutul

cărţii. I n schimb, ol consideră pe bună dreptate că o astfel de culegere poate constitui un preţios document al timpului a l î t pentru istorici, cît şi pentru psihologii ştiinţei.

R a p o r l u l - B c r t o n (alcătuit din c î l e v a p ă r ţ i ) ocupă în carte un loc însemnat. P r i m a parte este o copie foarte laconică a jurnalu­ lui său d e bord. începînd de la ora 14 pînă la 17,20, timpul local al expediţiei, propoziţiunile sînt succinte şi negative. „ A l t i t u d i n i de 1000, 1 200 sau 800 de metri. N u se observă nimic. Oceanitl pustiu (Asemenea notaţii apăreau de mai multe ori).

L a 16,40 : se ridică Oceanul pustiu.

o ceaţă

roşie.' V i z i b i l i t a t e a

L a 17,00 : ceaţa so îndesps.c, ferestre. Cobor la 200.

linişte,

700 de

vizibilitatea

L a 17.20 : mă aflu în ceaţă. .Altitudinea 20—40 m. Linişte. U r c la 400.

200 m.

metri.

400 m,

cu

Vizibilitatea

L a 17,45 : altitudinea 500. Ceaţa se întinde pînă la orizont. Ceala este spartă de nişte cratere în formă de pîlnie prin care se stră­ vede .suprafaţa oceanului. I n aceste pîlnii se întîmplă ceva. î n c e r c să pătrund într-una dintre ele.

L a 17,52 ; v ă d un fel de v î r t e j care aruncă o spumă galbenă.

Sînt înconjurat de peretele de ceaţă. A l t i t u d i n e a 100, cobor la 20."

Cu aceasta se încheie notele aflate în jurnahil de bord. Conti­ nuarea a.şa-numitului raport constituie un extras din istoria bolii lui Berton sau, mai e x a c t v o r b i n d , textul declaraţiei dictate de astronaut şi întrerupte de întrebările m e m b r i l o r coiuisiei. „Berton: C î n d am coborît la 30 metri, menţinerea î n ă l ţ i m i i a d e v e n i t dificilă, fiindcă în acel spaţiu conic, lipsit de ceaţă, d o m ­ neau v î n t u r i puternice. A trebuit ,să trec la comanda manuală şi de aceea un anumit t i m p — poate 10 sau 15 minute — n-am p r i v i t în afara cabinei ; ca urmare, am reintrat din greşeală în ceaţă. A i n fost mînat spre ea de o rafală puternică. N u era o ceaţă obişnuită. mai curînd o suspensie, pare-se coloidală, căci mi-a acoperit par­ brizul. Curăţirea hii mi-a dat destulă bătaie de cap : suspensia era foarte lipicioasă. î n t r e t i m p , turaţiile elicei mi s-au redus cu mai bine de 30»/o din cauza rezistenţei pe care o provoca aşa-zisa ceaţă ; astfel am începiit să pierd din înălţime. Intrucît m ă aflam foarte jos şi-mi era teamă că voi capota, am apăsat cu putere ambreiajul. Maşina îşi pă.stra altitudinea, dar nu urca. M a i a v e a m patru proiectile-rachetă de accelerare. N u le-am folosit, g î n d i n du-mă să l e păstrez pentru eventualitatea că situaţia se va î n r ă u ­ tăţi. L a rotaţia m a x i m ă a motorului a apărut o v i b r a ţ i e intensă ; mi-am dat seama cu elicea se împotmoleşte în ciudata emulsie , indicatorul de solicitare continua să se menţină la zero. Soarele a rămas nevăzut din clipa in care pătrunsesem în ceaţă, dar în d i ­ recţia lui aceasta iriza roşu. Mă roteam mereu în nădejdea că pînă la urmă voi reuşi să ies într-un

luminiş, ceea ce î n t r - a d e v ă r

am

izbutit după vreo jumătate de oră. A m pătruns într-un spaţiu liber, ca un circ, cu un diametru de cîteva sute de metri. M a r g i n i l e lui erau tivite de ceaţa care clocotea intens de parcă ar fi fost agitată de

puternici

curenţi

de

convecţie.

rămîri pe cît posibil în mijlocul

De

aceea,

mă

străduiam

« f e r e s t r e i » , unde atmosfera

calmă. A m constatat atunci o modificare i v a l u r i l e

se

să era

potoliseră

a p i o a p c cu ţolul, iar slraUil superficial al llchiduUii din care este compus oceanul s-a mai l i m p e z i i ; pe alocuri era încă adumbrit, dar petele au dispărut treptat, şi în curînd a devenit alît d e clar încît puteam v e d e a la o adîncime de cîţiva metri. A m observat cum se strîngea acolo un fel de zgură galbenă, care uica în j e r b e subţiri verticale, iar cînd ajungea la suprafaţă se făcea lucioasă ca sticla, începea să bolborosească, să spumege, iar apoi se întărea, d e v e n i n d asemănătoare cu un foarte dens sirop de zahăr. Această zgură lichidă se aduna în noduri groase, se înălţa deasupra oceanu­ lui, crea p r o e m i n e n ţ e asemănătoare conopidei şi lua treptat diferite f o r m e . A m fost împins către peretele de ceaţă. M i - a u trebuit, aşa­ dar, cîteva minute ca să mă î m p o t r i v e s c d e r i v e i , accelerînd rota­ ţiile elicei şi m a n e v r î n d profundorul, iar cînd a m reuşit din nou să privesc în afară a m zărit sub avion ceva ce aducea cu o grădină.

Da, o grădină. V e d e a m copacii pitici şi gardurile vii Şi chiar aleile iluzorii. T o a t e erau alcătuite din acea substanţă care se şi întărise ca un ghips galben ; cam aşa arăta. Suprafaţa îi strălucea intens.

A m coborît cît mi-a fost cu putinţă ca să observ amănunţit totul. întrebare frunze ?

; Copacii şi alte plante pe care le-ai observat aveau

Răspunsul lui Herton ; Nu. V i z i u n e a mea avea doar forma g e n e ­ rală a unei grădini, era ca un m o d e l al ei. Da ! M o d e l . A ş a arăta.

U n model, dar cred că de m ă r i m e naturală. După cîteva clipe a început să crape şi să se frîngă, iar prin fisurile negre ca smoala a erupt o m î z g ă densă care se închega treptat. T o t u l a dat în clocot, s-a acoperit de spumă şi nimic n-am mai văzut în afara ei. M - a m pomenit împresurat de ceaţa năpădită de pretutindeni.

A m mărit Heci turaţia şi a m urcat la 300 de metri. întrebare : Eşti pe deplin sigur că ceea ce ai văzut amintea o g i ă d i n ă şi nu altceva ?

Răspunsul lui Berton: Da. Deoarece a m sesizat d i v e r s e a m ă ­ nunte ; îmi amintesc, de pildă, că într-un loc stăteau înşirate nişte obiecte ciudate. M a i tîrziu mi-a trecut prin cap că ar fi putut să fie o stupină. întrebare : Nu-i aşa că abia mai tîrziu ţi-a trecut prin cap şi nu chiar în acea clipă ?

Răspunsul ghips şi am întrebare

lui Berton : N u . T o a t e aceste obiecte erau ca din remarcat şi alte lucruri. : C e lucruri ?

Răspunsul lui Berton: N u pot preciza, deoarece n-am avut timpul să le privesc cu atenţie. M i s-a părut că în vecinătatea unor boschete se aflau c î t e v a unelte, aidoma unor mici maşini de grădinărit. Dar nu sînt sigur de asta ! I n schimb, de celălalt amănunt — da. întrebare

: N u te-ai gîndit că poate fi o halucinaţie ?

Răspunsul lui Berton: N u . M ă g î n d e a m la o fata morgana, dar nu la o halucinaţie, fiindcă m ă simţeam bine şi fiindcă niciodată nu mai văzusem în v i a ţ a mea ceva asemănător. Cînd a m urcat la 300 de metri, ceaţa de sub m i n e era destrămată din loc în loc, iar golurile ei aduceau cu acelea ale « s c h w e i z e r u l u i » - ; prin unele întrezăream oceanul ondulînd, iar în altele clocotea ceva. A m cobo­ rît într-un asemenea spaţiu, iar la 40 de metri a m văzut că sub

iMvelnl oceanului, la o adincinie foarte mică, există un melcrei, ca zidul unei m a r i c l ă d u i ; strălucea intens printre talazuri şl avea o scrie de deschideri ce aduceau a ferestre, ba chiar m i s a părut că în dreptul unora se mişcă ceva. D e acest ultim amănunt nu sînC prea si.gur. P e r e t e l e a început să se ridice încet şi să se desprindă din valuri. D e pe el se scurgea în cascade zgura lichidă şi nişte mucilagii cu o structură fibroasă. Deodată zidul s-a despicat în două şi s-a surpat atît de repede în adîna încît mi-a dispărut aproape instantaneu de sub ochi. A m urcat din nou şi zburam acum deasupra cetii, atingînd-o cu trenul de a l e r i z a j . S-a i v i t un alt crater pustiu. Era poate de cîteva ori mai m a r e decît p r i m u l . î n c ă de departe a m observat un corp ce plutea j fiind deschis la culoare, aproape alb, m-a făcut să cred că este scafandrul lui Fechner, mai ales că forma lui amintea de un om. A m cotit brusa aparatul, temîndu-mă că aş putea depăşi acel loc, iar apoi nu v o i mai fi in stare să-1 reperez ; trunchiul acela se ridica uşor şi părea că pluteşte sau că stă în valuri, cufundat pînă la înălţimea brîuluU A m accelerat şi m-am lăsat atit de .ios încît am simţit că atcrizorul se izbeşte de ceva moale,,, bănuiesc că de creasta unui val. O m u l acela, da, era un om, n-avea p<' ' 1 afiindi-u.., şi totuşi se mişca, întrebare Răspunsul întrebare Răspunsul întrebare

: I-ai văzut faţa ? lui Berton

: Da.

: C i n e era ? lui Berton

: Un copil.

: Ce copil ? L-ai mai văzut vreodată ?

Răspunsul lui Berton : Nu, nicicKlată, în orice caz, nu-mi a m i n * tesc. De altfel, de îndată ce m-am at^roptat — ne mai despărţeau cîteva zeci de metri — mi-am dat seama că se întiniplă cu el un lucru nefiresc. întrebare

: Ce vrei să spui ?

RăspiLîisul lui Berton : Am să vă răspund îndată. Mai întîi n-atn sesizat ce este, pe urmă însă m - a m lămurit că era u m i l prea mare ; uriaş ar fi prea puţin spus ; avea aproape patru metri. î m i aduo perfect de bine aminte că în momentul în care am lovit cu trenul de aterizaj valul, faţa acelui copil venea puţin mai sus de a unea ; deşi şedeam în cabină, tot trebuia sa mă aflu la v r e o trei m e t r i deasupra oceanului, un

întrebare: copil ?

Dacă era atît de mare, de uiule ai dedus

Răspunsul

lui Berton

întrebare:

Berton, nu consideri că răspunsul tău este n e l o g i c ?

că este ^

: Fiindcă era un co()il foarte mic.

Răspunsul lui Berton : Nu, cituşi de puţin. Fiindcă îi v ă z u s e m chipul. De altfel, proporţiile corpului erau de copil. M i se părea că este aproape.,, un sugar. Ba nu. exagerez. A v e a poate doi sau trei ani. P ă r u l îi era negru, iar ochii albaştii, imenşi. Şi era gol goluţ, ca un nou-născut. Era ud sau mai curînd lunecos, căci pielea îi strălucea. Această privelişte m-a impresionat din cale afară. N u mai credeam în nici o fata morgana ; prea amănunţit v ă z u s e m totul. ,Se înălţa şi cobora odată cu valul, dar avea şi o mişcare proprie. Era de-a dreptul dezgustător 1 întrebare

; D a r de ce ? C e făcea ?

Răspunsul lui Berton ; Aducea, cum sâ .spun... cu un e x p o n a t de nmzeu, cu o păpuşă, dar cu o păpuşă v i e ; tot închidea şi des-*

' e h i d e a gura şi făcea diverse gesturi ce-ţi p i o d u r e a u repulsie. Ua», fiindcă

nu erau

Întrebare Răspunsul cîţiva

mişcările

lui ?

'

: C u m adică ? lui Berton

: Nu m-am apropiat de el la mai mult d e

metri... mai exact poate pînă

la douâ/eci. Dar v - a m

spus

cît de uriaş era ; graţie acestui fapt i-am v ă z u l cu toată c l a r i l a l e a »

Ochii îi străluceau şi ar fi dat impresia unui copil viu dacă n-ar fi fost acele mişcări parcă m m u i l e de altcineva... parcă altcineva le-ar fi exeisat... întrebare

: Caută să e x p l i c i mai amănunţit ce înseamnă aceasta.

Răspunsul lui Berton : N u ştiu dacă voi reuşi. Era o impresie...

N u ştiu cum aş putea preciza..., dar mişcările lui mi se păreau ne­ naturale. Întrebare I V r e i să afiriui, să zicem, că mîinile i se mişcau î n ­ tr-un fel în care nu se pot mişca m î i n i l e unui o m din cauza limi­ telor de m o b i l i t a t e a încheieturilor ?

Răspunsul lui Berton : Nu. N u asta. Ci numai că acele mişcări n-aveau nici un rost. î n genere, orice mişcare semnifică ceva, ser­ v e ş t e la ceva...

întrebare semne

: Aşa c r e z i ? JMişiările unui sugar nu trebuie sâ î n ­

neapărat

Răspunsul dezordonate,

ceva.

lui Berton

: Ştiu asta. Dar mişcările sugarului sînt

necoordonate,

vagi.

Acelea

însă...

ali, ştiu !

acelea

erau metodice. Se desfăşurau pe rînd, în grupuri şi în serii. C a şi c u m cineva ar fi v r u t să cerceteze ce poate face un copil cu m î i n i l e lui, ce poate face cu torsul şi cu gura. Cel mai bizar îi era însă fala. P o a t e din cauză că faţa este cea mai expresivă, iar faţa lui era... nu, nu ştiu să redau în cuvinte cele văzute. Era v i e , într-adovăr de o m şi totuşi nu era omenească. In ce priveşte trăsăturile şi ochii, era cît se poate de fidelă, chiar şi tenul, şi restul, nu însă expresia,

mimica.

Întrebare : Se crispa ? Ştii cum arată figura unui o m în m o ţhientele unei crize de epilepsie ?

Răspunsul lui Berton : Da. A m văzut... înţeleg. Era cu totul altceva. Epilepsia se manifestă prin convulsii, p e cînd mişcările lui e r a u fluente şi continue, armonioase sau, ca să zic aşa, melodice.

N u găseso un alt termen. Faţa, iată că revin la ea..., o faţă

nu

p o a t e arăta astfel încît o jumătate să fie veselă, iar cealaltă tristă, o parte a ei să fie ameninţătoare sau înfricoşată, iar cealaltă — v i c ­ torioasă ori ceva în genul acesta ; cu copilul însă lucrurile stăteau iastfel. I n plus, atît gesturile, cît şi jocul mimicii lui se desfăşurau cu o repeziciune extraordinară. A m rămas acolo un interval foarte scurt, v r e o zece secunde, poate nici chiar atît... Întrebare

t Şi susţii că ai reuşit să v e z i totul într-un răstiitip atît

de scurt ? D e altfel de unde ştii cît a durat ? A i verificat pe ceas ?

Răspunsul

lui Berton:

N u . N - a m verificat, dar zbor de 16 ani.

I n profesiunea m e a trebuie să pot aprecia timpul cu o precizie de secundă,

ba

chiar

de

fracţiuni

de

secundă... D o a r

e

vorba

de

r e f l e x e ; sînt însuşiri absolut necesare, m a i ales la descindere. Un pilot care nu este capabil, indiferent de î m p r e j u r ă r i , să sesizeze dacă un f e n o m e n durează cinci secunde sau zece nu v a face nici­ odată prea multe parale. L a fel observaţiei. O m u l învaţă i^imp cît mai s c u r t Întrebare

ani

stau lucrurile şi cu

de zile să surprindă

capacitatea

lotul

într-un

: Şi asta-i tot ce-ai văzut ?

Răspunsul

lui Berton:

Nu.

De celelalte amănunte însă nu-mi

niai aduc aminte cu aceeaşi precizie. Bănuiesc că impresiile erau prea numeroase. A v e a m creierul parcă blocat. Ceaţa începuse să se îndesească şi trebuia să urc din nou ; zic « t r e b u i a » , dar nu ţin m i n t e cînd am făcut-o. Pentru p r i m a oară în viaţă aproape că a m capotat. M î i n i l e îmi tremurau atît de tare încit nu mai puteam ţine ca lumea comenzile. Cred că a m început să strig, chemam Baza, deşi

ştiam întrebare Răspunsul

că

nu

: Al

stabilisem

legătura.

încercat să te întorci ?

lui Berton:

N u , deoarece cînd a m ajuns în sfîrşit l a

altitudinea corespunzătoare m - a m gîndit că într-unui, dintre goluri 10 a neputinţă. totuşi vaomitreia ţenii, coborît găsi mi-am aşa oară poate gTca îrndeasupra, espus, db să eu pe aipătrund m e Fechner. n-ar să atunci. adaug, mfi-în a exclus m Dcîte îem convins lucru iv cratere r dau esă m e de dau seama ce căvaltfel ose nu işi reuşi. îde n că v otcunoscut, îim Fechner. asta reuşi.

Dar p l ă sună cînd atîtea î mcDiăaeabsurd, m era m ciudă­ aceea iieşit cu se

fdruso rău ji am vomitai in cailiiijiâ. Nu mai cuiioştpam o ase>» S f n i e a s t a r e ; niciodată n-avusesem senzaţia de ereaţă. : Kra cumva simpt(jmul unei intoxicaţii, Berton ?

tnlrebare

Răsptmsul bd Berton: Posibil, nu ştiu. D a r ceea ce am văzut a treia oară n-a fost o scornire a mea şi nici o consecinţă a into­ xicaţiei. întrebare

: C u m poţi şti asta ?

Răspunsul lui Berton: doar creată do propriul întrebare

: K adevărat.

Răspunsul odată nu v o i întrebare

N u ora o halucinaţie... halucinaţia este creier.

hii Berton: crede una

lată de ce n-a fost o inchipuire ; n i c i ­ ca asta.

: M a i bine .spune ce a fost...

Răspunsul lui Berton: In pretilabil trebuie să aflu cum v a considerat ceea ce a m spus pînă acum. întrebare

fi

: C e însemnătate are ?

Răspunsul lui Berton : Pentru mine, esenţială. A m relatat că a m fost martorul unor fenomene extraoi-dinare. Dacă comisia va a d ­ mite că spusele m e l e .sînt v e r o s i m i l e măcar în p r o p o r ţ i e d e unu la sută, astfel încît să fio iniţiate în acest sens cercetări ale oceanului, atunci v o i spune totul. Dacă însă connsia v a conchide că tot ce-am afirmat reprezintă numai nişte halucinaţii, nu v o i mai spune n i m i c , întrebare

: D e ce ?

Răspunsul lui Berton : Deoarece fondul halucinaţiilor mele, o r i cît do profanatoare ar fi ele, e doar o chestiune a mea personală.

In schimb, fondul e x p e r i e n ţ e l o r mele pe Solaris a p a i ţ i n e tuturora. întrebare : V a să zică refuzi să mai răspunzi cît timp o r g a n e l e competente ale expediţiei nu vor lua hotărîrea c o r e s p u n z ă t o a r e ?

Căci înţelegi, pi-obabil, comisia n-aie competenţa să ia o hotărîre imediată. ^ Răspunsul

lui Berton:

A.şa este."

Astfel se termina p r i m u l proces-verbal. M a i exista şi un frag^ nient din al doilea, încheiat cu 11 zile mai tîrziu. „Preşedintele: ...luînd în consideraţie toate acestea, comisia, alcătuită din trei tnedici, trei biologi, un fizician, un inginer m e ­ canic şi adjunctul conducătorului e x p e d i ţ i e i , a ajuns la concluzia că î n t î m p l ă r i l e relatate de Berton constituie conţinutul unui c o m ­ plex halucinatoriu, e v o l u î n d sub influenţa intoxicaţiei cauzate d e atmosfera planetei ; halucinaţiile lui Berton .s-au manifestat cu fenomene d e ameţeală însoţite de excitarea zonelor asociative a l e scoarţei cerebrale. Aşadar, în realitate, acestor e v e n i m e n t e nu le-a corespuns nimic sau aproape nimic.

Berton: Iertaţi-mă. Ce înseamnă -«nimic sau aproape n i m i c » ? ( e este acel « a p r o a p e n i m i c » ? Cît este el de m a r e ?

Preşedintele : încă n-am sfîrşit. S-a încheiat un proces-verbal aparte pentru votul separat al doctorului în fizică A r c h i b a l d M e s senger, care a declarat că, după opinia sa, e v e n i m e n t e l e prezentate de Berton puteau să se fi întîmplat realmente şi că merită o cercei tare atentă. Asta-i totul.

M Berton:

R e p e t întrebarea pe care a m pus-o.

^

Preşedintele!

P r o b l e m a este simplă, Berton. « A p r o a p e n i m i c * înseanmă că anumite fenomene reale ţi-ar fi putut declanşa halu^ 11

clnaţiile. C W a r oinul cel mai n o r m a l

poate în timpul

unei

nopţi

vijelioase să ia un copac drept o siluetă umană, cu atît mai

mult

se poate înşela p e o planetă străină un observator a cărui m i n t e ISO găseşte sub influenţa unei otrăvi. T o a t e astea nu-ţi aduc nici un jprejudiciu, Berton. C e hotărîre iei în c o n s e c i n ţ ă ?

BerLoni A ş vrea, în primul rî.nd, să aflu care sînt • voiului separat al doctorului Messenger ? jf i

urmările

Preşedintele i Practic, nici una. Ceea ce înseamnă că nu iniţiate cercelări...

Berton

vor

t D a r discuţia noastră este notată în procesul-verbal ?

Preşedintele : Da. Berton i Dacă aşa stau lucrurile aş spune atunci că, după c o n -

,

Vingei-ea mea, nu mie mi-a adus comisia un prejudiciu — eu nu contez aici —, ci spiritului acestei expediţii. C o n f o r m celor declarate p r i m a oară, nu v o i mai răspunde la alte întrebări.

Preşedintele

: Asta-i tot ce ai de spus ?

Berton ; Da. Dar aş v r e a să mă-ntîlnesc cu doctorul Messenger. ^Este posibil ?

Preşedintele

: Fireşte."

1-

A s t f e l se încheie şi al doilea proces-verbal. In subsolul

paginii

era inserată cu litere mărunte o notă în care se arăta că doctorul Messenger a avut a doua zi o discuite intimă de v r e o trei ore cu Berton, după care s-a adresat Consiliului expediţiei, cerîndu-i din nou să iniţieze cercetările cerute de pilot. El afirma că în favoarea acestora

pledează

datele

suplimentare

pe care

1 le-a

împărtăşit

Berton, dar pe c a i e le v a putea face publice abia după ce C o n ­ siliul va lua o decizie pozitivă. Consiliul, reprezentat de Shannahan, T i m o l i s şi T r a h i e r , a dat însă kCare chestiunea a fost cla.sată.

I

Cartea

mai

documentele Ravinzer

conţinea

fotografia

postume ale lui

o

rezoluţie

paginii

negativă,

unei scrisori

Messenger. Era

probabil

după

găsite

n-a reuşit să constate dacă acea scrisoare fusese

diată, nici dacă ea a avut v r e o „...prostia autoritatea

lui

piramidală",

expe­

consecinţă.

începea

textul.

„De

teamă

pentru

sa, consiliul, v o r b i n d mai concret : Sliannahan

m o l i s (fiindcă

opinia lui T r a h i e r nu este luată

respins cererea. M ă

în

o ciornă ;

şi

în seamă),

adresez acum direct institutului, dar

Ti­ mi-a

înţeleg

că nu e decît un protest neoperant. Deoarece m i - a m dat cuvîntul, nu-ţi

pot

împărtăşi

cele

spuse

de

Berton.

H o t ă r î r e a consiliului a fost influenţată în mod e v i d e n t de faptul că autorul revelatoarelor declaraţii era un o m fără nici un fel de grad

ştiinţific,

invidia

deşi

nu

puţini

sint

cercetătorii

pe acest pilot pentru luciditatea

care

l-ar

12observator. T e rog să-mi transmiţi cu p r i m a lentul său de următoarele

putea

minţii lui şi pentru

ta­

poştă

date :

1) biografia

lui

Fechner

cu

indicarea

copilăriei

lui :

2) tot ce ştii despre familia şi p r o b l e m e l e lui f a m i l i a l e ; se ştii, soarelui pare 3) Adupă ş că topografia dori aroşu un lăsat să-ţi t iam p apărut orfan localităţii mai de laun spun oplecarea pată, copil în cecare care mic cred lui ;aFechner prin despre crescut radiaţia şi toate Fechner.

Carucci, eiastea. corpusculară în Pcentrul recum

a

făcut

imposibilă

perturbaţia

s-a

legătura

raciio ; potri'.it

manifestat

acolo unde se afla

Baza

părlat

cel

mai

mult

giupe

de

cercetare.

în

special

noastră.

de

Bază,

în

Fechner

in

datelor

emislera

sateloiduluf, sudică,

şi Carucci

comparaţie

cu

adică

s-au

înde-

toate

celelalte

mai

observat

Jn plus, în tot decursul şederii pe planetă, n-am

o ceaţă atît de densă şi atît de persistentă în condiţiile unui calm deplin cum a fost ceaţa din ziua

catasli-ofei.

Consider că ceea ce a văzut Berton făcea parte din o m u l » , înlieprin.să formaţiilor unei

de

observate

analize

monstrul de

gelatinos. Sursa

Berton

psihice, pentru

era

noi

«operaţia

reală

a

Fechner, creierul

ininteligibile ; pesemne,

a reprodus e x p e r i m e n t a l , a reconstituit unele urme ale (probabil

cele

mai

tuturor

său

supus

oceanul memoriei

persistente).

Ştiu că asta sună cam fantastic, ştiu că pot greşi. T e rog, p r i n urmare, să mă a.juţi ; mă aflu în prezent pe A l a r i c şi acolo îţi v o i aştepta

răspunsul.

De-abia

mai

A l tău

A."

puteam citi, alît de mult se însera.se, cartea

din

mîna mea devenise fumuiie, ca amurgul ; în cele din urmă, l i l e i-ele mi s-au şters din fata o d i i l o r ; partea neimprinială a paginii dovedea că am ajuns la capătul acestei istorii pe care, în

lumina

propriilor

verosi­

mele

experienţe,

o consideram

ca fiind

foarte

milă. M-am întors spre fereastră. M a i pîlpîia în ea un v i o l e t p r o ­ fund : dt^asupra

orizontului

mai

sirăluceau

cîţiva

nori,

asemănă­

tori tăciunilor ce se sting. Oceanul era invizibil : se cufundase noapte. A u z e a m

foşnetul

slab al fîşiilor

de hîrtie puse

în

deasupra

ventilatoarelor. A e r u l , mirosind uşor a ozon, era cald şi nemişcat.

O

linişte absolută

rîrea

noastră

aventurilor

de

umplea a

întreaga

rămîne

planetare,

a

n-avea

staţie. M - a m

gîndit

că

în

eroic.

Perioada

expediţiilor

ea

nimic

îndrăzneţe,

a

hotă­

dispariţiilor

cumplite — cum a fost aceea a lui Fechner, prima jertfă a ocea­ nului — se sfîrşise de mult. A p r o a p e că nici nu mă mai

inlere.sa

cine este „oaspetele" lui Snaut sau acela al lui Sartorius. N u

va

trece multă v r e m e , mi-am spus. si v o m înceta să ne ruşinăm

de

noi şi să ne izolăm. Dacă

ne

nu v o m

putea scăpa

de „oaspeţi",

v o m obişnui şi v o m începe să convieţuim cu ei, iar dacă lor le va modifica un anumit unul

sau

nouă

stare

timp altul va

era învăluită Numai

ne v o m dintre

ajunge

zbate, ne v o m

noi

chiar

pînă

la

de un întuneric

contururile

Atitonil

regulile de joc. ne v o m adapta celor noi, deşi

lavaboului

se

va

sfîrşit tot mai şi

ale

î m p o t r i v i , sau poate sinucide,

la

dar

şi

un echilibru,

asemănător oglinzii

se

încăperea

celui mai

terestru,-

străvedeau

albind, Sculîiulu-mă, a m găsit pe pipăite pachetul cu Vată de policioară, culcat

în

mi-am pat,

spălat

cu

un

tampon

întinzîndu-mă

pe

spate.

umezit Undeva,

faţa

că

această

şi

deasupra

pe

m-am mea,

aidoma fîlfîirii unui de nedeslu­ ,solarisean în şită cum cuprins nicăieri, 13 adîncul amăventilatorului. de atîrna speriase şideşertului beznă. aproape deasupra-mi, cuO fluture ocă N lucoare de seară uam dincolo mai zîmbit. proiectîndu-se înainte abia vnoapte, e dde e aN bănuită, m întinderea ug-ese m a nici imauzea .mai peM fereastra. strecurată perete i -era pustie asuflarea m teamă. adus sau aTotul parcă spaţiului departe, aminte N u -era m dei

!uai era leamă de nimic. Mi-ain dus braţui la înălţimea ochilor.

Cadranul ceasului era luminat do cununa fo.sEorescentă a cifrelor.

I>upă o oră trebuia să răsară soarele albastru. M ă bucuram de întunericul în care eram .scufundat, respiram adînc, golit şi e l i ­ berat de orice gînduri.

L a un moment dat, mişcîndu-mă, am. simţit lîngă şold carcasa magnetofonului. A h , da, Gibarian, glasul său înregistrat pe b o ­ bine... N - a v e a m cîtuşi de puţin intenţia să-i mai resuscit trecutul, ascultîndu-l, de altfel singurul lucru pe care l-aş mai fi putut face pentru el.

A m scos din buzunar magnetofonul ca să-1 ascund sub pat.

Atunci ara auzit un foşnet şi scîrţîitul slab al uşii care se des­ chidea.

— Kris...? a m distins un glas stins, aproape de şoaptă. Eşti aici, K r i s ? Ce întuneric e !

— Nu-i nimic, a m spus. Nu-ţi fie teamă. V i n o aici !

CONSFĂTUIREA s t ă t e a m culcat cu ochii în sus, cu fruntea ei pe umăr, fără să mă gîndesc la nimic. Noaptea ce umplea încăperea s-a populat.

A u z e a m paşi. P e r e ţ i i se făceau nevăzuţi. C e v a se înălţa deasu­ pra mea, tot mai sus, tot mai sus, fără limită. Învăluit, pătruns, fără să fi fost atins, a m rămas nemişcat în beznă, l i simţeam cu acuitate transparenţa de parcă ar fi devenit un alt văzduh. F o a r t e departe se auzeau bătăile inimii. M i ^ m concentrat întreaga aten­ ţie, rămăşiţele de putere, în aşteptarea agoniei ; nu venea. D e v e ­ neam doar mai mic, iar cerul invizibil, zările i n v i z i b i l e , spaţiul amorf, lipsit de nori, de stele, dilatîndu-se, luînd dimensiuni e n o r m e , făceau din mine centrul lor. î n c e r c a m să mă tîrăsc pe ceea ce e r a m culcat, dar sub mine nu se mai afla nimic şi î n ­ tunericul nu-mi mai ascundea nimic. M i - a m strîns pumnii şi m i - a m , acoperit cu ei faţa. N - o mai aveam. Degetele-mi trecuseră prins ea, a m v r u t să strig, să urlu...

C a m e r a devenise sur-albăstrie. Aparatura, rafturile, colţurile pereţilor păreau conturate prin întretăierea unor pete mari, mate,; fără culoare. I n spatele ferestrei se întrevedea un alb luminos,; opalescent. T r u p u l îmi era leoarcă de transpiraţie. A m p r i v i t î n t r - o ; parte, H a r e y se uita la mine. ' — Ţ i - a amorţit umărul ?

— C e spui ? Şi-a ridicat capul. Ochii îi erau de aceeaşi culoare ca şi încă­ perea, cenuşii, luminoşi între genele negre. A m simţit căldura şoaptei ei, înainte d e a î n ţ e l e g e cuvintele.

— N u . Şi totuşi...

I - a m pus mîna pe braţ. A t i n g e r e a mă furnica. A m îmbrăţişat-o uşurel şi cu cealaltă mînă.

— A i avut un v i s urît.

— V i s ? Da, a m visat. D a r tu n-ai dormit ?

— N u ştiu. P o a t e că nu. N u mi-e somn. Dar dormi mai d e ­ parte ! D e ce14 mă priveşti aşa ?

A m închis ochii. .Simţeam bătaia măruntă şi ritmică a inimii ei, acolo unde bătea mai lent inima mea. Un manechin, m - a m gîndit. Dar nu mă mira nimic, nici cliiar propria-mi indiferenţă.

T e a m a şi disperarea rămăseseră în urma mea. E r a m absent, o, atît de ab.sent n-am mai fost niciodată. I - a m atins cu buzele gîtul, apoi a m coborît spre mica adîncitură netedă ca lăuntrul unei scoici, ce se naşte între umăr şi gît. .Şi acolo îi • zvîcnea pulsul. )VI-am înălţat într-un cot. Nicăieri nu zăream vreun semn al zorilor ; o dungă de un albastru electric incendia orizontul, cea dintîi rază a izbucnit în cameră, ca o salvă ; totul a prins a scînteia de irizări, curcubeele s-au fi-înt în oglindă, pe clanţe, pe ţ e v i l e nichelate ; lumina izbea orice suprafaţă întîlnită, de parcă ar fi vrut să dezlănţuie, să arunce în aer strimta încăpere. N u mai era chip să priveşti, m - a m întors. P u p i l e l e lui H a r e y se îngustaseră. Irisurile ei cenuşii .s-au înălţat spre faţa mea.

— S-o

fi făcut ziuă ? m-a într-ebat cu glas vătuit.

.Starea ei aducea pe jumătate a somn, pe jumătate a veglie.

— Iubito, aşa este

aici

întotdeauna.

mai

.sta aici ?

— D a r noi ?

— Ce-i cu noi ?

— IVIult t i m p v o m

î m i v e n e a să rid, dar vuietul vag ce mi-a ieşi) din piept nu mai semăna cu rîsul.

— Cred

că încă

destul. N u

vrei ?

P l e o a p e l e - i erau neclintite ; mă p r i v e a cu atenţie. O a r e clipea ?

N u e r a m sigur. A tras pledul, şi pe umărul ei am distins micul semn, triunghiular, cu o nuanţă trandafirie.

— D e ce te uiţi aşa la m i n e ?

— Fiindcă eşti

frumoasă.

A z î m b i t ; dar nu er-a decît o amabilitate, mulţnni.irca complimentul primit. ».

— A ş a să f i e ?

pentru

P r i v i r e a ta însă parcă... par'cfl...

— P a r c ă ce ?

— Parcă ar scormoni...

— C e tot scorneşti !

— Nu. A m impresia că te-ntrebi c e se-ntîmplă cu mine sau ce ţi-am tăimrit...

— Da de unde !

— Dacă negi atît de hotărît, atunci e sigur. Dar fie cum vrei. îndărătul g e a m u r i l o r s-au aprins văpăi albastre, livide. A c o p e r i n du-mi cu mîna ochii, m i - a m căutat ochelarii. Se aflau pe masă. l-am luat, apoi, îngenvinchind pe pat lîngă H a r e y , i-am pus la oclii şi i-am obser-vat Imaginea în oglindă. Aştepta ceva. Cînd m - a m culcat din nou alături de ea mi-a zîmbit.

— Dar mie ?

Am

înţeles bru.sc.

— Ochelari ?

M - a m sculat şi am început să cotrobaie.sc prin sertare, pc 15 măsuţa de sub fereastră. A m găsit două perechi, dar a m b e l e erau de un f o r m a t prea mare ; i l e - a m întins. I-a încercat şi pe unii şi pe ceilalţi ; îi cădeau pe vîrful nasului.

Jaluzelele au coborît cu un scrîşnet prelung. T i m p de o clipă, înăuntrul staţiei, care aidoma unei broaşte ţestoase s-a ascuns în carapacea ei, a domnit întunericul. I-am scos pe dibuite ochelarii şi, î m p r e u n ă cu ai mei, i-am pus la picioarele patului.

— C e v o m face ? a întrebat.

— C e e a ce se face noaptea : v o m d o r m i .

—

Kris!

— Ce-i ?

— Să nu-ţi fac un nou bandaj ?

— N u , nu-i n e v o i e . Nu-i nevoie... dragă.

Rostind acest u l t i m cuvînt, eu însumi nu m i - a m dat seama dacă mă prefac, şi deodată în întuneric i-am cuprins orbeşte spa­ tele ei subţiratic şi, simţindu-i tremurul, am crezut în ea. D e altfel, nu ştiu cum să spun... a m avut brusc impresia că eu sînt cel ce minte şi nu H a r e y , căci ea rămînea fidelă sieşi. P e urmă a m mai aţipit de cîteva ori, dar mereu mă trezea din somnolenţă un spasm, după care inima îmi bătea să se spargă, pentru ca apoi, treptat, să mi se liniştească. Istovit de moarte, o stringeam pe H a r e y lîngă trupul meu. Ea-mi atingea obrazul, fruntea, cercetînd îngrijorată dacă n-am cumva febră. A c e a s t a era Harey. A l t a mai adevărată nici nu putea exista.

După acest gînd, ceva s-a schimbat în mine. A m mai lupt. A p r o a p e că m-am prăvălit în somn.

încetat să

M - a m trezit la o m î n g î i e r e delicată. Fruntea îmi era cuprinsă de o răcoare plăcută. Stăteam culcat cu faţa acov)erită de c e v a umed şi moale, care deodată s-a ridicat uşor. A m văzut-o pe H a r e y aplecată asupra-mi. Cu ambele mîini storcea un bandaj, ale cărui picături se prelingeau într-o tăviţă de porţelan. A l ă t u r i se afla o sticlă cu un liclîid î m p o t r i v a arsurilor. M i - a zîmbit.

— D a r ştii să dormi... mi-a bandajul. T e doare ?

—

spus

aplicînd

pe

cealaltă

faţă

Nu.

A m căutat să-mi mişc pielea frunţii. î n t r - a d e v ă r , arsurile nu mă mai supărau. Şezînd pe marginea patului, H a r e y îşi puse.se pe umeri un halat de baie bărbătesc, alb, cu dungi portocalii ; părul negru i se revărsase peste guler, îşi suflecase m î n e c i l e mai sus de coate, ca să n-o deranjeze. Simţeam o f o a m e de-a dreptul chinuitoare. D e aproape douăzeci de ore nu pusesem nimic în gură. V ă z î n d că H a r e y a terminat cu îngrijirea feţei mele, m - a m .sculat. Ochii mi-au căzut deodată pe două rochii albe, cu totul identice, cu nasturi roşii — pe cea dintîi o dezbrăcase H a r e y cu ajutorul meu ; pe cea de-a doua, în care venise ieri, şi-o scosese singură, lârgindu~i cu foarfecă decolteul. Spunea că, probabil, i se bloca.se fermoarul.

Aceste două rochii identice m i se păreau lucrul cel mai teribil din cîte trăisem pînă atunci. Harey punea în ordine dulăpiorul cu medicamente. M - a m întors pe furiş cu spatele spre dînsa şi m i - a m muşcat pînă la sînge pumnul. P r i v i n d mereu la c e l e două rochii sau mai curînd la una şi aceeaşi, în două e x e m p l a r e , a m început să mă retrag spre uşă. A p a curgea încontinuu din robinet, clipocind, a m deschis încet uşa, m - a m furiaş pe coridor şi a m î n ­ chis-o în urmă, tiptil. A u z e a m şiroitUl slab al apei şi zăngănitul

16 .

unor sticle. Deodată toate aceste zgomote au contenit. P e coridor ardeau tuburile de sub tavan, o pată difuză de lumină cădea pe suprafaţa uşii, înaintea căreia aşteptam cu dinţii încleştaţi. Ţ i ­ n e a m strîns clanţa, deşi nu mă crezusem în stare s-o ţin. O zmucitură puternică aproape că mi-a smuls-o din mîini, dar uşa nu s-a deschis, doar s-a zguduit şi a prins să pîrîie îngrozitor. î n m ă r ­ murit, a m dat drumul clanţei şi m-am tras îndărăt. Cu uşa aceea se petrecea ceva de necrezut. P l a c a ei de plastic se curbase ca şi cum ar fi fost presată dinspre partea mea în adîncul camerei.

L a c u l 1 se desprindea în solzi mărunţi, dezgolind oţelul canatului, care se îndoia tot mai mult. Deodată am înţeles : în loc să î m p i n g ă uşa, care se deschidea spre coridor, H a r e y încerca s-o deschidă, t r ă g î n d - o spre ea. R e f l e x u l luminii s-a arcuit pe plasticul alb ca într-o oglindă concavă, s-a auzit un scrîşnet intens, şi placa m o n o l i t , solicitată la limită, a crăpat. In acelaşi t i m p clanţa, ruptă din montură, a căzut înăuntrul camerei fn orificiu au apărut i m e ­ diat două mîini însîngerate, care, lă.sînd dîre roşii pe plastic, tră­ geau mai departe. Uşa s-a frînt în două, atîrnînd oblic în bala­ m a l e , şi o fiinţă aproape stacojie, cu o figură cadaverică, mi s-a aruncat la piept, înnecîndu-se de plîns.

Dacă n-aş fi fost paralizat de această privelişte, desigur că aş fi încercat s-o iau la goană. Harey respira convulsiv, l o v i n du-şi fruntea de umărul meu, iar părul îi flutura zbuciumat, în clipa în care am cuprins-o, am simţit că-mi lunecă din braţe. A m readus-o în cabină, strecurîndu-mă pe lîngă aripa frîntă a uşii şi a m întins-o pe pat. U n g h i i l e îi erau rupte şi sîngerînde. Cînd şi-a răsucit mîna, i-am văzut podul palmei sfîşiat pînă la carne, I-atn cercetat faţa : ochii larg deschişi, li[)siţi de orice expresie, a v e a u p r i v i r i ce treceau dincolo de mine.

— Harey !

M i - a răspuns cu un murmur

nearticulat,

M i - a m apropiat degetul de ochiul ei. Pleoapa i s-a închis, M-am dus la dulăpiorul cu medicamente. Deodată patul a fîşîit, M - a m întors. H a r e y se ridicase şi-şi p r i v e a îngrozită mîinile însîngerate.

— K r i s , a gemut, eu,„ eu,„ ce mi s-a-ntîmplat ?

— T e - a i rănit cînd ai forţat u.şa, a m răspuns sec.

S i m ţ e a m ceva pe buze, mai cu seamă la cea de jos ; parcă-mi u m b l a u pe ea nişte furnici ; a m strîns-o cu dinţii, H a r e y a privit o clipă frînturile de plastic zimţuite ce atîrnau de canat, apoi s-a uitat întrebător la mine. Bărbia a început să-i tremure. V e d e a m efortul cu care încerca să-şi stăpînească spaima.

A m tăiat fîşii de bandaj, am scos din dulăpior dezinfectan­ t e l e şi a m r e v e n i t lingă pat. L u c r u r i l e din mîini mi-au alunecat brusc p e jos. Borcuiiaşul de sticlă cu m e m b r a n ă gelatinoasă s-a spart, dar nu m - a m a p l e c a t ; nu mai era necesar.

I - a m ridicat mîna. U n chenar subţire de sînge închegat îi mai î m p r e j m u i a unghiile, dar semnele traumatismului dispăruseră ; p o d u l p a l m e i era acoperit de o p i e l e tînără, trandafirie, mai des­ chisă la culoare decît cea învecinată. De altfel cicatricea d e v e n e a î n m o d v i z i b i l tot mai palidă.

M - a m aşezat l î n g ă ea, mîngîindu-i obrajii şi străduindu-mă să zîmbesc, ceea ce însă nu sînt sigur că mi-a reuşit.

— D e ce ai făcut asta, H a r e y î

: . 17- ,

— N I . Asta., e u ?

J

A arătat cu ochii spre uşâ.

,|

— Da. N u ţi-aduci aminte ?

j

— N u . Adică a m observat că nu eşti aici, m-ani speriat grozitor şi...

în-j i

-

Şi ce ?

—

A m început să te caut, m - a m gîndit că poate eşti în baie...]

I

A b i a acum a m ol:)servat câ dulaiJul era c o m p l e t dat la o parte, ? iar draperia din faţa intrării în baie era smulsă.

1 — Dar pe urmă ?

— Am -

1

alergat spre usă.

Şi?

— N u mai — Ce

ţin minte. S-a-ntîmplat

ceva ?

î 1

s-a-ntîmplat ?

î

— N u ştiu.

— Dar ce-ţi aminteşti ? Ce s-a-ntîmplat după a i e e a ?

— Şedeam pe pat.

i

— Dar că te-am adus aici nu-ţi aduci aminte ?

J

Şovăia. Colţurile gurii i s-au lăsat în jos, faţa îi era încordată. | — Parcă... P o a t e . . Eu în.sămi nu mai ştiu.

i

Şi-a coborît picioarele pe duşumea şi s-a cvdcat, S-a de uşa spartă.

— Kris!

apropiaţi s

•

ţ

A m cuprins-o de umeri pe la spate. T r e m u r a . Deodată s-a tors spre m i n e şi mi-a căutat privii'ea.

în-j • i

— K r i s ! a şoptit. K r i s !

— Linişteşte-te.

— Kris... n-am cumva epilepsie ?

— Epilepsie... o, D o a m n e ! î m i v e n e a să rîd. Da' de unde, dragă. E pur şi simplu uşa, ştii, aici sînt... h m ! asemenea uşi.

A m părăsit camera în momentul în care chiurasa e x t e r i o a r ă , a descoperit cu un scrîşnet [jrelung fereastra, iar discul solar s-a \ văzut coborînd spre ocean. î M-am

îndreptat

spre

chicineta-bucătărie

aflată

la

capătul l

celălalt al coridorului. T r e b ă l u i a m împreună cu H a r e y , cotrobăind • prin dulapuri şi frigidere. Curînd m i - a m dat seama că nu se prea < pricepea la gătit şi că altceva decît să deschidă cutiile d e c o n s e r v e j nu ştia, adică e x a c t ca şi mine. A m înghiţit conţinutul a două ase--] menea cutii şi a m băut mai multe căni de cafea. Şi H a r e y a mîncat, 1 dar aşa cum o fac uneori copiii care nu v o r să-i supere pe ceii:] vîrstnici, poate nu chiar în silă, dar mecanic şi indiferent. j N e - a m îndreptat apoi spre o mică sală pentru intervenţii clii- ; rurgicale aflată lîngă cabina-radio. A v e a m un anumit plan. Insta- • lînd-o pe H a r e y într-un fotoliu-pat şi scoţînd din sterilizator o se- | 18 necesare i-am spus că vreau s-o e x a m i n e z pentt-u 1 ringă şi ăccle o r i c e eventualitate. L u a m aproajje orbeşte lucrurile de care a v e a m I nevoie, atît de bine fuseserăm antrenaţi în copia de pe P ă m î n t a j staţiei. I-am luat lui H a r e y din deget o picătură de sînge pe care ] a m întins-o pe lamelă, am uscal-o în exhausior şi am metalizat-o l cu ioni de în fotoliului v i dcem avan.sat.

Ia Aşezată m Realitatea ulţim pe e aargint pernele aparatelor activităţii eînţesau l e desfăcut, aveasăliţa asupră-mi Hde a r eoperaţii. y se un uita efect cul i natenţie;] i ş t i t o r .i.!

Liniştea a f-oi iiiireruptă interior. A m ridicat receptorul.

semnalul de a|.i.'l al teiefoiiuiui | j

— K e l v i n . am spus. N u - m i luam ochii de pe Harey. care de ? la o v r e m e de\ciiise apatică, parcă epuizată de î n t î m p l ă r i l e ulti- i melor ore. ; — Eşti în sala de operaţii ? în sfîrşit ! s-a auzit glasul lui .Snaut ca într-un oftat <ic uşurare. A ş t e p t a m cu receptorul .strîns lipit de ] ureclie. A i un ..iiuisuCir", nu ?

-

ne

— Da.

j

— Şi eşti ocupat ?

1

— Da.

I

— V r e o analiză, hm ?

1

— Dar ce ? A i vrea să joci o partidă de şah ?

|

— M a i las-o. K e l v i n . Sartorius vrea să te vadă, adică v r e a să | vadă. \

— Asta-i o noutate, a m replicat surprins. Dar ce-i cu... m - a m ; întrerupt şi a m a d ă u g a t : Ce, este s i n g u r ? j — N u . M - a m e x p r i m a t greşit, v r e a să discute cu noi. N e v o m | lega prin v i d e o f o n , dar v o m acoperi ecranele. | — Da ? ! Atunci de ce nu mi-a telefonat el însuşi ? î i e ruşine ? ;i — Oarecum, a mormăit nedesluşit Snaut, Aşadar, cum r ă m î n e ? | — Să stabilim deci cînd ? Să zicem, după o oră. B i n e ?

1

— Bine.

|

Doar faţa i-am văzut-o cercetindu-mă curios pe ecran, pentru,< l a după o clipă să şi fie perturbată de brumul uşor al c u r e n t u - j lui electric. ^ î n sfîrşit m-a întrebat după o oarecare şovăire :

;

— C u m îţi m e r g e ?

l

— Destul de bine. D a r ţie ?

— M a i puţin bine, cred. N-aş putea c u m v a să te... ?

:

— V r e i să mă v i z i t e z i , am ghicit. A m aruncat peste umăr 0 5 p r i v i r e către Harey. îşi culcase capul pe pernă şi stătea aşa, întinsă, \ picior peste picior, z v î r l i n d cu un gest plictisit bila argintie, c a r e . atîrna la capătul lanţului f i x a t de speteaza fotoliului.

— Lasă aia, a u z i ? L a s - o ! mi-a p a r v e n i t glasul ridicat al lui Snaut. I - a m văzut pe ecran profilul. A l t c e v a n-am mai reuşit să aud, căci acoperise cu mîna microfonul, dar îi v e d e a m buzele care i se mişcau. N u , nu pot veni, a încheiat precipitat. P o a t e mai tîrziu. * Aşadar, peste o oră. Ecranul s-a stins. A m atîrnat receptorul.

— Cine era ? m-a întrebat cu inditerenţă Harey.

i

— Unul, Snaut... cibernetician. Nu-1 cunoşti.

— M u l t o să mai dureze asta ?

— D e ce ? T e plictiseşti ? am întrebat-o.

; '

1

A m introdus p r i m u l preparat din serie în caseta microscopu­ lui neutrinic şi a m apăsat pe rînd butoanele colorate ale sistemului j de conectare. C î m p u r i l e de forţă au început să zumzăie surd. ' — A i c i nu există prea multe distracţii, iar dacă modesta mea ; societate nu-ţi este suficientă, nu-ţi v a fi de loc plăcut, a m spus,;l prelungind anume pauzele dintre c u v i n t e ; în acelaşi t i m p , a m f potrivit ocularul microscopului şi m i - a m afundat ochii în alveola^ rnoale de gumă. H a r e y mi-a răspuns ceva, dar n-o mai ascultam. J V e d e a m de sus, într-un racourci abrupt, un uriaş pustiu inun-i dat de o strălucire argintie. Peisajul era înţesat de mici b o l o v a n i i

^ 19

o v a l i şi nete/.i, pe alocuri crăpaţi şi erodaţi, parcă învăluiţi de un abur. l'ăra să-nii ridic ochii de pe ocular, am mărit puterea de rezoluţie a microscopului. In t i m p ce pătrundeam şi mai adînc în cîmpul vizual ce pîlpîia argintiu, mişcăm cu mîna stingă r e g l o r u l mesei ; în momentul în care o hematie izolată, ca o piatră singu­ ratică, s-a aflat la încrucişarea celor patru fire negre, a m sporit gradul de mărire. A m avut impresia că obiectivul cade în picaj peste eritrocitul ca un disc concav, care şi luase forma unui circ de crater stîncos, cu umbre negre şi ascuţite pe adînciturile m a r ­ ginii inelare. Această creastă, dinţată de depunerile cristalizate ale ionilor de argint, mi-a fugit dincolo de hotarele obiectivului. .S-au ivit contururile difuze, parcă topite sau p r i v i t e printr-o apă opalizantă, ale încolăcitelor lanţuri de proteine ; v i z î n d una dintre v e r i g i l e lanţului, am continuat să apăs încet pîrgliia de m ă r i r e , aşteptînd să apară dintr-un moment în altul limita acestei călă­ torii în profunzime. U m b r a turtită a unei molecule ce umplea î n ­ tregul ocular s-a conturat tot mai clar.

N u s-a-ntîmplat însă nimic din ceea ce prevăzusem. A r fi t r e ­ buit să văd atomii pulsînd în norul lor electronic, dar nu-i z ă ­ r e a m nicăieri. P^cranul strălucea într-un argintiu imaculat. A m î m ­ pins pîrghia pînă la capăt. Zumzetul s-a intensificat ameninţător, dar nici acum n-am văzut nimic. Un senmal strident ce ,se repeta într-una mă înştiinţa că aparatul este suprasolicitat. M - a m mai uitat o dată în vidul argintiu şi am deconectat microsco[)ul.

M - a m întors spre Harey. T o c m a i atunci îşi intredeschidea gura într-un căscat pe care 1-a preschimbat abii î i u i - u n zîmbet.

— Cum

stau lucrurile ? m-a

— Foarte mai bine.

bine,

am

răspuns.

întrebat.

Cred

că...

ni(i

nu

poate

fi

Mă uitam la ea şi din nou am simţit acea furnicătură la buza inferioară. C e se-ntîmpla la urma urmei cu acest trup, aparent atît de fragil şi delicat, dar de fapt indestructibil ? Cum de se putea ca, la limitele adinciirilor lui, să nu fie alcătuit din n i m i c ?

A m lovit cu pumnul în corpul cilindric al microscopului. P o a t e se defectase ceva.,. P o a t e că nu focalizau cîmpurile,., Uar nu.., ştiam că aparatura funcţiona perfect. A m coborît de-a lungul tuturor ni­ v e l e l o r : celule, conglomerate proteice, molecule. T o a t e arătau e x a c t la fel ca m i i l e de preparate pe care l e examina.sem. Ultimul pas în jos însă ducea spre nicăieri.

A m luat sînge clin vena ei şi l-am turnat într-un mic cilindru gradat. L - a m împărţit în cîteva eprubete al căror conţinut m - a m apucat să-1 analizez. Această treabă mi-a luat mai multă v r e m e decît credeam, deoarece îmi cam pierdusem obişiuiiuţa. R e a c ţ i i l e erau normale. Toate, D a r dacă.,.

A m picurat puţin acid pe.ste mărgeaua roşie ; ea a început să fumege, şi-a pierdut culoarea, s-a acoperit de o spumă murdară.

Descompunere, denaturare. Mai departe, mai departe ! A m luat o pipetă, ( i n d m-am întors spre eprubeta cu picătura de sînge, p i ­ peta a fost cît pe-aci să-mi scape din mînă. Sub spuma murdară de pe fundul epriibetei reîncepea să crească un strat de un roşu i n ­ tens, .Sîngele, ars de acid, se regenera ! Dar era un nonsens I O i m ­ posibilitate !

— K r i s ! a m auzit ca de la o mare di.stanţă. T e l e f o n u l , K r i s l

20 •.

— C e e ? A . da, mulţumesc.

T e l e f o n u l suna de mult, dar abia acum îl auzeam.

— K e l v i n , a m spus, ridicînd

receptorul.

— Snaut. A m conectat linia, aşa că putem acum discuta trei în acelaşi timp.

toţi

— T e salut, doctore K e l v i n , s-a auzit vocea lui .Sartorius bă­ nuitoare, deşi aparent stăpînită ; v o r b e a de parcă ar ti umblat p e o punte ce se clătina periculos.

— O m a g i i l e mele. doctore, am răspuns. V o i a m să rîd, dar nu e r a m sigur că m o t i v e l e acestei stări de veselie îmi sint suficient de clare ca să-i pot da curs liber. In fond, de cine a v e a m să rîd ? Ţ i n e a m ceva în mînă... eprubeta ; am agitat-o ; sîngele din ea se şi coagulase... Ceea ce existase acolo cu o clipă mai înainte poate câ nu era decît o iluzie...

— A ş fi v r u t să prezint colegilor anumite chestiuni legate deee... fantome, îl auzeam şi nu-mi venea să-1 ascult pe .Sartorius. Î m i făcea impresia că încearcă să-mi pătrundă în conştiinţă. M ă apăram î m p o t r i v a acestui glas p r i v i n d necontenit la eprubeta cu sînge.

— Să le n u m i m corpuri F, a adăugat repede .Snaut.

—

Perfect.

M i j l o c u l videofonului era tăiat de o linie verticală ce indica recepţionarea simultană a două canale. î n cele două jumătăţi a l e ecranului ar fi trebuit să se afle feţele interlocutorilor mei. Ecra­ nul era însă întunecat şi doar un chenar incandescent, ce se c o n ­ tura în jurul cadrului, stătea mărturie că aparatele funcţionează, dar ecranele celorlalţi sînt acoperite.

— F i e c a r e dintre noi a efectuat diferite cercetări, a m perceput din nou acea precauţie în vocea fonfăită a lui Sartorius. O clipă de linişte. P o a t e ne v o m împărtăşi informaţiile pe care l e deţinem, pentru ca apoi să v ă pot aduce la cunoştinţă concluziile mele... N-ai v r e a să începi dumneata, doctore Kelvin...?

— Eu ? a m bîiguit. Deodată am o b s e r v a t că sînt p r i v i t de H a r e y . A m pus pe masă eprubeta, dar atît de distrat încît s-a ros­ togolit pînă sub stelajele de sticlă, am tras spre m i n e cu piciorul un trepied înalt şi m - a m aşezat pe el. U n m o m e n t am v r u t să mă eschivez, dar, în mod surprinzător chiar şi pentru mine, ara răspuns : — D e acord. Un mic colocviu ? Bine ! N - a m făcut aproape n i ­ mic, dar aş avea ce spune. 'Un preparat histologic şi cîteva m i c r o reacţii. A m impresia că... P î n ă în clipa aceea n - a v e a m habar cura v o i continua. Deodată, ca şi cum aş fi avut o r e v e l a ţ i e , a m urmat : T o t u l pare normal, dar nu-i decît un camuflaj, o mască. Intr-un a n u m i t sens ne aflăm înaintea unei supercopii • a unei r e p r o d u ­ ceri... mai p e r f e c t e decît chiar originalul. Cu alte cuvinte, dacă la o m l i m i t a granulării, limita divizibilităţii structurale se opreşte la atomi, aici survine un salt pînă la nivelul unor cărămizi subatomice.

— Stai. stai ! Cum înţelegi asta ? a întrebat Sartorius.

Snaut tăcea. Sau poate a lui era respiraţia accelerată ce se auzea în receptor ? H a r e y şi-a ridicat ochii spre mine. M i - a m dat seama de starea de surescitare în care mă a f l a m : ultimele cuvinte aproape le strigasem. C a l m î n d u - m ă puţin, m - a m aplecat şi mai li 21 i

t a r e pe scaunul meu incomod putea e x p r i m a gîndul ?

şi mi-ram închis ochii. C u m

mi-aş

— Klementul final de construcţie al organismului nostru îl constiluie atomii. In ceea t e p r i v e ş t e corpurile V presupun că sînt alcătuite din unităţi mai mici decît atomii obişnuiţi, cu mult mai mici — Din mezoni... ? a sugerat Sartorius. N u era de loc contrariat.

— Nu, nu din mezoni... Ei ar putea fi văzuţi. Puterea de r e ­ zoluţie a aparatului de aici atinge zece la puterea minus douăzeci A n g s t r o m i , nu-i aşa ? Dar nici chiar la această limită nu se v e d e nimic ; a.şadar, nu-i v o r b a de mezoni. Mat curînd de neutrini.

— C u m îţi poţi închipui una ca asta ? g r u p ă r i l e neutrinice sînt doar instabile...

— N u ştiu. N u sînt fizician. P o a t e că le stabilizează un c î m p de forţă. N u mă pricep la chestiile astea. I n orice caz, dacă este aşa c u m spun, atunci materialul de construcţie îl constituie particule de zece mii de ori mai mici decît atomii şi încă nu-i t o t u l ! Dacă moleculele de proteine şi celulele ar fi făcute direct din ace.şti niicroatomi, e l e ar trebui să f i e corespunzător de mici. Şi h e m a ­ tiile, şi fermenţii — totul, dar nu se-ntîmplă aşa. D e unde reiese că toate aceste proteine, celule, nviclei sînt doar o mască ! Struc­ tura reală, care răspunde de... fiziologia „oaspetehii" este ascunsă mai profund...

— Dar, Kelvin...! l-am auzit pe .Snaut aproajjp

strigînd.

M - a m întrerupt speriat. A m spus „oaspetelui" ? ! Da, dar H a r e y nu părea atentă. D e altfel, tot n-ar fi înţeles. P r i v e a pe ferea.stră, sprijinindu-şi capul în mîini. P r o f i l u l ei delicat şi pur se contura pe fondul z o r i l o r învăpăiaţi. Tleceptorul tăcea, auzenm doar respi­ raţiile îndepărtate.

— E c e v a în ideea asta ! a mormăit .Snaut.

— Da, nu-i exclus, a adăugat Sartorius. Există totuşi p o s i b i l i ­ tatea ca oceanul sâ nu fie alcătuit din ipoteticele particule ale lui K e l v i n , ci din particule obişnuite.

— P o a t e e.ste totuşi capabil să le sintetizeze şi pe celelalte, a m remarcat. M-a cuprins o apatie. Discuţia noastră nu era nici măcar

ridicolă ; era

inutilă.

— A s t a ar e x p l i c a e x t r e m a lor rezistenţă, a murmurat Snaut. .Şi ritmul de regenerare. Chiar şi energia şi-o iau de acolo din adînc. N-au n e v o i e să mănînce ; l e ajunge să...

— Cer cuvîntul, a rostii Sartorius. Nu-1 pîiteam suferi pe acest om. M ă c a r de-ar fi consecvent rolului pe care şi 1-a impus. V r e a u sâ abordez p r o b l e m a m o t i v ă r i i , a continuat. Din ce cauză au a p ă ­ rut corpurile F ? în p r i m u l rînd însă trebuie să răspundem la î n ­ trebarea ; ce sînt corpurile F ? E l e nu sînt nici persoane şi nici copii ale anumitor persoane, ci doar proiecţii materializate a ceea ce conţine creierul nostru p r i v i t o r la persoana respectivă.

Reuşita definiţiei im era totuşi prost.

m-a

frapat.

Deşi

antipatic, acest

Sartorius

— E bine, a m adăugat. A ş a s-ar şi e x p l i c a de ce au apărut astfel de pers... astfel de corpuri şi nu altele. A u fo.st alese cele mai persistente u r m e ale m e m o r i e i , cele mai izolate dintre toate, deşi, fireşte, nici una dintre e l e nu poate fi complet separată ; în cursul „ c o p i e r i i " au fost sau puteau fi incluse şi alte reminiscenţe 22 '. .

aClute î n l î m p l ă t o r îu apropiere. D e aceea, „ v i z i t a t o r u l " ştie cîteodată mai multe cliiar decît ar ti putut să ştie persoana autentică a cărei copie este...

— K e l v i n ! a replicat din nou Snaut. M-a surprins faptul câ numai el riposta la cuvintele mele imprudente. Celălalt părea să

nu se teamă de e l e : oare indiferenţa lui Sartorius trebuia să-nsemne că „ o a s p e t e l e " său era mai puţin inteligent decît „ o a s p e t e l e " l u i Snaut ? O clipă mi-a fulgerat prin m i n t e imaginea unui pitic cretin ce-l persecuta pe savantul doctor Sartorius.

(CONTINUARE IN NUMĂRUL VIITOR) In româneşte de A D R I A N

R O G O Z

şi

T E O F I L

23

R O L L .

GEORGESCU

PHOEM ALGORITM DRAMATIC Cîmp cenui'ui, semiohsciir, pc o pijnetă rîilacită, la mar* ^'inea universului.

Âproitpe

de ori/.otii, soarele artificial,

ii rece. Cei doi exploratori urma.

Acum

astrali l-au aprins

e pe cale de a se stinge.

Terra,

palid

cu veacuri planeta

in

leagăn,

i-a uitat. Oamenii sînt la căpătui puterii.

Ol/t;/: .-l/./J/ Blestemat fie ceasul...

OMUL NEGRU : l-'iccai'c î^i poart.t propriul s.iii blestem. îl înfrînge şî este înfrînr. mu/ie;!

Ne-;iili

t,icută

apronpe...

OMUI. Al.ll :

a

ii.\scut stib rodia

sfrr.'ldr

!...

C'îiinil

Jr.icu mii/ic.i i.uni.i ,i

veşnicelor

spcr.inţolor sierclnr

ctuiări...

Ascultă

e apro.ipe,

toarte

! Şi efniul sper.iiiţelor |

N-,iucl nimic. Nu aud. INe-.tu uir.it...

OMUL NECRU : D.xeĂ viivţii no.istră sr fi fost scurţii rSmîne.im acolo, pe

Terra. La dftliin ImVg şi viaţa e kHVgă. E o lege. Renaştem diu

noi înşine, altfel n-a'm fi ajufls aici.

OMUL Al,fi : Trâim, trăim împotriva voinţei

noastre.

Pentru

că

aşa

ne-au programat cei care n<?-au uitat...

OMUL A'ECRU : Nu >tim ce s-a îrttîmplat. Nu putem şti.

OMUL ALH : Au fost oare iritrtiiciţi ? S.au po.ite s-au nlniieit singuri.

OMUL NECRU : La plecarea noastră, Terra era condusă de î n ţ e l e p ţ i , dar nu lipseau rtebuiiii r AII!: ]\- • I e n - , i echilibrul

OMl

ile

.ule\arini...

I'în i

şi

e fr.tgil. Totul

v-V/dilluil

Se

e

f.1cut din

jumăt.'iţî

clatihă... Tea*ma, teama nu fu­

sese inci i/gonit.i.

OMUL

NI'.CRU

: Krau prea nwiţt cei care descopereau adevărul

abso­

lut. Prea mult absOiut perttru o planetă măruntă... Oamenii se pot nimici cu propriile lor gînduri... 'l'i-aminteşti ? Unii îşi zvîrleau în cap bucăţi de adevăr. Adevărul absolut era greu de urnit. Norocul OMUL

lor... Iii mai vesel, Nik ..

ALli . La dracu ! Nu mai sîntcm fiii Terrci. Am devenit propriii noştri Iii. In trei mii de ani am avut timp să fim de toate. Au dreptul să ne uite şi să-i uităm (din

ce în ce mai

acolo?... Pata aceea galbenă care moare?

OMUL NEGRU : E soarele nostru, Nik. OMUL ALH : Hahaha... Soarele nostru ! Soarele

obosit)

Ce e ,

nostru !

X'-a"ii"teştî

noaptea aceea strălucitoare ? Candelabrul nesfîrşit care ne-a dogorit feţele

atunci ? P . M i e

acela a fost soarele ! Soarele nostru cel ade­

vărat. O simplă novă t Devorîndu-se pe sine şi copiii săi : Terra, « Lucrare eltiia 'a ..Cei.nel'il marţier.ilor",

2-4

Marte,

VLMIUS, Saturn...

Poate

că

trebuie

să-i

înţelegem

şi

să-î

iertăm pe semenii noştri... Ambiţia, setea lor erau setea şi ambiţia soarelui. Incandescenţa lui curgea

în vinele lor. De aceea şi noi

sîntem aici... Nebuni... nebuni...

OMUL NEGRU : Nu... nu-i adevărat. Am calculat... Ţl-amlnteşti. Can­ delabrul acela imens, care ne-a orbit, o clipă, nova aceea, ti-a fost soarele nostru. Explozia

a cutremurat constelaţia

Lirei. Terra ne

aşteaptă... Au să-şi amintească într-o zi...

OMUL ALH : Nu înţeleg... Şi pata aceea galbenă care moare ?

OMUL NEGRU : E soarele nostru! Micul soare artificial. Noi dat viaţă, pentru nevoile noastre, aici. N u

i-âm

e soarele nostru, dar

pîlpîie, luminează, încălzeşte şi ne aminteşte de Soarele

adevărat,

strălucitor şi depărtat care n-a murit. Mă auzi, N i k ?

OMUL ALB : Te aud, prietene. Sînt obosit, foarte obosit... Părinţii noş­ tri, fraţii noştri, copiii şi strănepoţii strănepoţilor noştri se odihnesc de mult... Şi noi... noi sîntcni aici ! Ţl-aniinteşti, prietene ? Dimi­ neaţa aceea, cerul şi liniştea... acrul şi gustul amar şi verde a l pămîntului şi noi, noi, nemuritorii care plecam. Era de o mie de ori mai înţelept să fi murit. Să î)ulberea

fi putut mur! ! Ne-am fi topit în

stelară. Cîndva am li qoborît încet... încet şi ne-am

li

aşternut acolo de unde am plecat... Sînt obosit...

OMUL NEGRU : E începutul ciclului tău de regenerare, renaşti din propria-ţi cenuşă. Nik, ial-tă'-mă, dar tu ştii că aşa trebtjie să se intîmple o dată Ia o sută de ani... Au calculat să nu ni se întîniple o dată... Unul dintre noi trebuie să fie puternic. Eu sînt lîngă tine, fratele tău...

OMUL ALB : Phoenix... Tu ştii, prietene, cine a fost Phoenix ?

OMUL NEGRU : Pasărea aceea minunată, Nik, despre care

vechii

egipteni credeau că a trăit o jumătate de mileniu şi a murit aroncîndu-se în foc, perttru a rt'naşte din propria-i cenuşă.

OMUL ALH : Sînt obosit, prietene. Cenuşa mea nu mai poate renaşte...

Poate că eu .sînt Phoenix, fiul lui Amyntor, regele din ArgOs, prie­ tenul lui Achilles. 1,-im înrovărăşit pe erou la Troia şi pe fiul său Ncoptolcmus

la

înto.ucere

şi . i n i murit

să-mi revăd patria...

OMUL NECkU : Nik, tu nu poţi

pe drum

muri... Ştii

f.\ră

bine. Tu

eşti

Phoenix...

OMUL ALB : Uiţi... uiţi, prietene. Soarele nostru, pata aceea micul nostru soare pe care l-am

a

.ajunge pasărea galbenă,

atîrnat acolo sus, pe care K a m

purtat după noi în haos, nu tnai art putere şi pasărea Phoenix nu mai poate arde. Ciclul meu 'de regenerare s-a încheiat. Va trebui să rămîi singur.

OMUL NEGRU : Nu, N i k . Nu-i adevărat... nu poate fi adevărat. Tu eşti pasărea Phoenix şi soarile, soarele nostru, micul nostru soare nu şi-a istovit încă puterea... vino aici... Aşază-te în dreptul lui...

Simţi ? Smulge-i căldura, puterea !... Nu-i aşa, Nik, prietenul meu, te simţi mai bine, inai puternic.

OMUL ALB : N e amăgim... Mă voi preface în pulbere stelară. Voi pre­

, 25

fira lin faţa altor planete şi poate într-o zi voi ajunge acasă... Tu de eşti aprinde, va regenerare puternic.vaTe tuarde, vor vei găsi. va fi străluci pasărea Vor aduce şiPhoenix. îţi plasma v a da Ochiul şi putere la vremea acela să tepalid ciclului întorci. se

NEGRU

OMUL

: N i k , ty eşti sufletul, mintea cxpedivici noastre,

con­

ducătorul ci, tu ai întocmit hărţile... Marginile universului şi în­ ceputul altor margini tu Ic-ai atins, tu le-ai gîndit. Trebuie... tre­ OMUL

buie să ALB:

trăieşti !

Cum, prietene ?...

putincios. D e

unde

pot

Cum ?...

sorbi

Ochiul

acela

puteri ? Am

galben

trăit

prea

e

ne­

mult,

am

învins timpul şi spaţitjl. D a r ci ne-au uitat... Nc-au uitat. Nimic nu mă poate salva.

OMUL NEGRU: Nu-i adevărat ! Ochiul, ochiul acela galben nc-a dat putere veacuri dc-a rîndul. E l a fost izvorul vital, forţa

noastră

de regenerare. E palid şi neputincios pentru că inima lui a trecut în noi, în mine...

OMUL ALB: Prietene, să nu ne amăgiin. Ne-au uitat. Soarele

nostru

e rupt din soarele lor. Ştiau, dar au uitat... Sau poate au murit.

E rîndul nostru...

OMUL NEGRU: Nu-i La

marginea

V o r veni.

OMUL ALB; Prea

adevărat.

lumii

numai

tîrziu, pentru

Simt, simt că simţurile că

nu poate fi

noastre

ochiul

cunosc

galben,

nostru soare va muri odată cu noi.

OMUL NEGRU: Nu va muri. îi voi înapoia

adevărat.

adevărurile.

soarele,

căldura

pc

jalnicul

care

ml-a

dat-o. Va fi din nou strălucitor şi puternic. Atît de puternic încît îţi va da viaţă. Şi ciclul tău de regenerare se va împlini pînă la capăt.

OMUL ALB : Eu, eu sînt conducătorul expediţiei. Iţi interzic asemenea ŞÎnduri... Nimeni nu-ţi dă acest drept. Ai înţeles ?... Sper că m-ai înţeles.

OMUL NEGRU

: Eşti

conducătorul

expediţiei...

At

întocmit

hărţile,

marginile universului şi începutul altor margini. Le-ai întipărit

în

mintea ei, numai acolo, pentru că numai acolo puteau fi păstrate mii de ani. Ai oare dreptu să le distrugi distrugîndu-te ?

OMUL ALB (la capătul puterii): N u e vina noastră. E i ne-au

uitat.

Ne-au uitat ca pc nişte simple unelte. N u mai au nevoie... Poate ceea ce facem noi aici cu atîta trudă pot face ei acolo, simplu, fără să ridice măcar ochii spre stole... Sau poate T-crra nu

mai

există...

OMUL NEGRU ; N u , N i k , tu nu poţi muri. N - a î voie...

OMUL ALB : J<i\i inai am putere. Pentru că e împotriva firii să învingi timpul şi spaţiul. E răsplata propriei noastre răzvrătiri. lată-mă şl resemnat... E semnul Istovirii, semnul morţii... (cuprins Unde eşti ? Unde eşti tu, prietenul

de

nelinişte)

meu ?... Omule, întoarce-te ! Pen­

tru numele lui dumnezeu, întoarcc-tc (încearcă

să se tîrască).

Nu

trebuie ! N-ai dreptul... Eu sînt conducătorul... Intoarce-te I E

za­

darnic. Inţelege-mă I Zadarnic ! (Ochiul

în­

tr-un o

soare strălucitor.

clipă.)

Ştiam. E

Omul

doar o

galben

alb se ridică. amăgire. O

Fluxul simplă

se transformă vital îl

cuprinde

amăgire... N u

se

va putea niciodată. Zadarnic, prietene. Ai uitat că sîntem în alte lumi. Alte legi, alte hotare. Pentru că toate au o limită în acest univers fără (CH faţaVom către luminalin care N e vom 26 « —poate preface . într-o în pulbere zilimite. ne vom stelară. întoarce acasă... prefira faţa moare)... altor planete. Şi

VLADIMIR

COLIN

DIALOGURI LITEIlllIl-DMTICL (XI)

ICONOGRAFIA ANTICIPAŢIEI (2) — Ei bine, spune Narmar, m-ai convins data trecură de faptul că — datorită criteriilor comerciale care cer promovarea naturalismului, a platitudinii, a prostului gust — în Apus s-au creat condiţii defavora­ bile ilustrării lucrărilor de anticipaţie...

— E ceea ce întrueîtva mă consolează (dacă se poate spune aşa) acum cînd mă pregătesc să-ţi înfăţişez situaţia de la noi. Şi totuşi parcă nu-mi vine să-mi iau inima în dinţi.

—

Omule,

strigă înspăimîntat

Narmar,

vrei să-ţi

mănînci

inima ?

— N u , nu, e numai o vorbă, aşa... De mîncat au să nii-o mănînce alţii I Vezi tu, e firesc ca uncie fenomene tipice să se repete în istoria încercărilor de a comenta vizual literatura de anticipaţie. Şi la noi ma­ turizarea scriitorilor e pe punctul de a se desăvîrşi înainte de ajungerea la maturitate a ilustratorilor, nici noi n-am putut ciuda prelungirea „bolii copilăriei" de care suferă, incapacitatea lor dc a descoperi marele secret al ilustrării, secretul unei autentice transpuneri vizuale : recom­ punerea substanţei operei literare cu ajutorul mijloacelor specifice şi nu absurda strădanie de a fotocopia nişte ipotetice elemente de recuzită, ce rămîn în chip inevitabil puerile.

— Ca concrete.

de obicei,

presupun

că-mi

vei

vorbi

despre

cîteva

cazuri

— Mai bine nu, N a r m a r . Nefiind critic de artă, ar părea poate nepotrivită şi prea cutezătoare încercarea mea de a stabili ierarhii de valoare şl de-a dreptul obraznică aceea de a da note unor artişti ce se exercită într-un domeniu care, fără a-mi fi străin, nu e totuşi cel al practicii mele.

—

Atunci ?

— Aş prefera să-ţi explic de ce situaţia poate, de ce trebuie să fie mai bună la noi decît în Occident. Dacă un editor burghez ţine să satisfacă gusturile înapoiate ale publicului căruia i se adresează, editorul socialist îşi propune să săvîrşcască un act de cultură. Evident, nimeni nu poate ignora latura comercială a difuzării tipăriturilor, dar trebuie să contăm totodată pe recunoscuta sete de literatură a cititorului dintr-o ţară ca a noastră, in care revoluţia a spulberat barierele artificiale ce ţineau departe de cultură nenumăraţi cititori virtuali. Astăzi, orice librar poate depune mărturie că o carte bună dispare din rafturi, n-aş spune indiferent de calitatea copertei, ci în ciuda unei eventuale coperte nccorespunzătoare. Grafica de carte a făcut progrese incontestabile şi nu ar fi vorba, în domeniul anticipaţiei, decît de ajungerea din urmă a sectoarelor avansate, de renunţarea la copertele ncartistice în favoarea . . 27 -

celor- dc calitate. Cititorul de literatur.ă şrlinţifico-faiitastică — şi ştim cît de diverse sînt cercurile din sîiiul cărora c recrutat — nu se deose­ beşte de cititorul „în genere", citeşte în mod evident şi altfel de lite­ ratură. Pentru ce sâ-1 facem să ia cu neplăcere în mînă tocmai o carte menită să-i deschidă perspective noi, să-i stimuleze imaginaţia ? Şi pentru ce să depărtăm de ariticipaţie oamenii cu gustul forinat, pc care o prezqptare grafică ades dubioasă îi îndeanină să presupună că li se oferă —• într-un ambalaj de mult compromis şi compromiţător — unul dintre produsele de sub-literatură pe care sînt obişnuifi să le evite ? Problema a, devenit acum una a celor ce au un cuvînt de spus în sectorul edito­ rial. Atîta vreme cît concepţia asupra ilustrării literaturii de anticipaţie nu .se va modifica, atîta vreme cît desenul nu va deveni comentariul inspirat al textului, dincolo de tot ce poate obnubila fantezia desenato­ rului, evident, mare lucru nu se va schimba. în acest caz, soluţia edi­ turii „ D c n o e l " , aceea de a se mulţumi cu o copertă neilustrată, apare net preferabilă. D a r pentru ce să renunţăm la aportul graficianului ? Avem în clipa de faţă o excelentă pleiadă de artişti preocupaţi de universul fantastic al simbolurilor, artişti ale căror căutări se apropie de căutările anticipaţiei, chiar dacă nu se pot identifica întotdeauna cu ele. Şi poate tocmai caracterul dc cele mai multe ori neartistic al graficii anticipaţiei i-a depărtat pînă acum de la o problematică în care şi-ar putea recu­ noaşte propriile tentative de a descifra adevărurile ascunse şi aspiraţiile epocii noastre. Căci, să nu ne ferim a spune lucrurilor pe nume, situaţia nesatisfăcătoare din acest domeniu al ilustraţiei a generat vizibila des­ considerare a posibilităţilor lui din partea unor artişti remarcabili. Cum să ne explicăm altfel faptul că Perahim, T . Nicorescu, H . Mavrodin, Ileana Bratu, N . Săftoiu, FI. Niculin, H . Gutman sau L. Bardoczi, penttu a da numai cîteva nume, nu s-au simţit atraşi de universul antici­ paţiei sau l-au considerat cumva „de sus" şi nu s-au străduit să dea întotdeauna măsura reală a posibilităţilor lor, atunci cînd i-au explorat domeniul? Alături de amatorii înzestraţi, ca Duda Voivozeanu, ei ar fi totuşi cei mai indicaţi pentru a insufla viaţă imaginilor ce ne bîntuie, aducînd artei de anticipaţie prestigiul la care are dreptul.

—

De fapt, cum ar trebui să fie un desen de anticipaţie ?

'

— Ciudată întrebare, prietene. Nimeni nu intenţionează să înlo­ cuiască un şablon printr-un alt şablon, propunînd o manieră decretată drept singura cu putinţă. Totul se reduce la o renunţare şi la o acceptare, Işi reconsiderarea concepţiei privitoare la ilustrarea unui text. Căci „teh­ n i c a " _ ilustrării e aceeaşi, indiferent de natura acestuia. Presupunînd scrieri dc valoare egală, nu văd pentru ce romanul cutărui scriitor con­ temporan (chiar mediocru) se poate bucura de favoarea unor ilustraţii demne de a figura în oricare expoziţie de grafică, în vreme ce romanul de anticipaţie al colegului său trebuie „însemnat" printr-o copertă pe măsura celor ce apăreau în colecţia „celor 15 lei", pe care întîmplător am pomenit-o în dialogul nostru de data trecută. E timpul să prîvîra ilustraţia cu seriozitate, e timpul să înţelegem că ilustraţia trebuie să sugereze mişcarea ideilor, mesajul cărţii, şi nu să aducă pe primul plan accesoriile, recuzita care nu reprezintă decît pretextul, punctul de pleai praguiut sau al pereţilor i Cind pina şi ambalajele produselor comer­ ciale — pentru a nu mai vorbi despre panourile publicitare ca şl despre afişele ce vestesc spectacolele cinematografice sau teatrale — tind să

28

ţ i n i pasul cu nivelul generai al evoluţiei artelor (şi e vorba, în cazul produselor comerciale, de bunuri de consum, de clemente de cea mai foncretă realitate) — dincolo de fericite excepţii — cît timp vom menţine platitudinea în ilustrarea unei literaturi prin excelenţă vizionara, generatoare de simboluri, consacrată fascinantului „joc al ielelor" ?

— Prietene, iartă-niă că te întrerup, dar nu mie se cuvine să-mî adresezi asemenea patetice întrebări. In ce ne priveşte, pe Circa problem^ a fost demult rezolvată.

—

Ilustraţiile... ?

— Au fost eliminate. D e vreo două mii de an! cărţile no-tstre sîn* imprimate pe benzi magnetice. Pe marginile benzilor au fost înregis­ trate nişte semne de natură specială, care îngăduie fiecărui ascultător compunerea unor imagini pe măsura preferinţejor sale. D e două mii de ani toată lumea e mulţumită.

Poate fi ironic un simplu declic ? D e două mii de ani... î n c ă douX mii de ani ? Pentru numele Anticipaţiei, tovarăşi directori, directoriadjuncţi, redactori-şcfi, redactori-şefi de .secţie, redactori principali, r e ­ dactori-redactori şi tehnoredactori, anticipaţi, rogu-vă, şi voi, dovediţi că nu ne-aţi citit degeaba ! Mi-e ruşine de Narmar...

Din partea redacţiei N u vrem să polemizflm nici cu V l a d l m l r Colin şi nici cu intciiocutorul său extraterestru. Socotim că părerile lor, ctiiar dacă nu coin­ cid Intru totul cu acelea ale noas­ tre, sint Interesante şi pot sluli drept preludiu unei dezbateri l e ­ gate de ilustraţia şliinţilico-fantastlcă, domeniu, de altfel, virgin pentru criticii pla.stlci. Considerăm, de asemenea, că aprecierile Iul Vladimii- Colin, om de gust, infor­ mat în geografia picturii şi, desi­ gur, însufleţit de cele mai sincere sentimente cu privire la dezvolta­ rea desenului anticipativ, vor sti­ mula pe ilustratorii noştii să-şi s p o .

Tească exigenţele şi sâ descopere zone originale în care atît criteriile artei, cît şi dorinţele p u ­ blicului să tle satisfăcute. E drept că dezideratul nostru nu vu fi reali­ zat uşor. Arta autentică, mal ales cea plastică a zilelor no.istie, con­ sacră o ruptură cu imaginea mile­ nară a privitorului de „frumos" (însăşi noţiunea de frumos poate fl îndelung discutată prin prisma în care ştiinţa concepe azi obiectele teratologice, monstruozităţile natu­ rale sau în lumina spectrală a v i ­ ziunii noastre despre extraterestri şl mutanţi). P e de altă parte. Ilus­ traţia literaturii de anticipaţie, o r l cît ar dori autorii ei să-1 extindă gama vibraţiilor fanta.stlce. nu poate Ignora gustul micilor sau -al Sncă foarte tinerilor cititori, gust

fascinat încă (Iar acest încă nu v a ţine oare cît va exista şi pictura figurativă ?) de iluzia redării reali­ tăţii.

Iată d e ce, după opinia noastră, există în dialogul C o l i n N a r m a r un anumit exces în modul în care e depistat „pompierismul", deşi autorul „Cetăţii morţilor" se fereşte să dea reţete, D r i c e verdict estetic al unui om este însă prin natura lui învăluit în haloul unul subiectivism, O generaţie se poate înşela asupra unui artist. V a n GogJi a m u i l t aproape necunoscut. Zeci de ani au trecut de la moartea l u i Bach pînă ce acesta a fost redescoiîertt şi recunoscut drept titan al muzicii. Si totuşi Shakespeare a fost glorios în timpul vieţii, ceea ce n-a Impiediefit să fie hulit d u p a moarte, o vreme uitat şi din nou ridicat la rangul do împărat al l i ­ teraturii. Tn ciuda acestor stranii avataruri, valorile autentice au cele mai mari şanse să se cearnă c u ajutorul publicului (adică prin proba unei epoci) şi al timpului (care repiezintă, am spune, o e v i ­ denţiere prin defazarea unor con­ cepţii).

Intrucît primul factor — p u b l i ­ cul — este imediat abordabil, le adresăm pe această cale cititorilor Colecţiei rugămintea să ne c o m u ­ nice părerile lor in privinţa c o p e r ­ telor care vor apărea de acum 29 înainte,

DE CE A-TI ALESi ANTICIPAŢIA?] (U.R.S.S.)

GHEr^NADI GOR De

ce

a m

ales

întrebarea cititorul grafia

nu-mi

mea

puţin

nu

Dezvăluind

cu

afară

că

de

aspect

simţit

Wells,

iar

mai

multe şi

cu

straturi

tema

şi

ştiinţifice

plină

de

a

Universului

Pînă

fel

în

pectele

şi

şi

prea

e

numai

o

fiinţă

nu

social-etică

fiinţă

e

cu

putinţă şi

în

nou

în

şi

înţelegerea

de In

sens,

Herbert

convorbirea simfonii

marele

fizica

omului

anticipaţie

scriitor

relativistă,

paradoxal

al

lui

Ivan

artistice

şi

â

cu

atins

mecanica

gîndirii

tehnice-

prisma

filozofiei

noastre. privit

adesea

omul

deschizînd

ochi

un

ba

altminteri frază

spre

şi

atît

din

prin

parcă ba

în

spre

tainele

cu

nici

incit

atenţia fără

ca

chiar

de

ţesătura

lumea

deasă

fără

fund

microcosmosului,

unui lucrul

modul

de

suceşte

ajunge

scriitorii,

împrospătînd

depărtat

„Ulysse"

analizat,

pătruns,

literari,

înnoind

gen

ba

antropogenezei.

obiectul

a

că bio­

emoţional-psihologică.

acestei

de

de

romanului

nuanţele

Ştiinţa riografii

parcă

evoluţie,

fiecare

lumea,

rar,

în

Joyce,

şi

nuanţe

extrem

a

a

în

umană,

Dostoievski.

moderne,

viaţă

sper

o

scriitorul

subtextul

multe

M a n n

enigma

în

prevăzînd

naturale

toate

element

Feodor

zilele

Thomas

aproape

cu

esenţa

acestui

nu

una

şi

atît

contemporan.

omul

şi

fi

cosmică.

acest

diavolul,

că ci

de

acuitatea

caracterul

şi

spre

făptură

inaintc

şi

din

ştiinţelor

inaintc

cosmic,

cosmică,

cuantică,

Şi

o

toată

cu

Karamazov

artistice

este

şi

viaţa,

a nu

specificul

romanului

limpede

de

pare

răspunsul

şi

istoria

?

cum

caut

istoria

tn

vede

simplă

eu

câ în

şi

mijloace

asta

Acest

1-a

cit

condiţiile

omul

de

aşa

reproşa

modern de

uităm

va

precum

Scriitorul

şliinţifico-fantastic

chiar

interioară

studiat,

preocupată

să

genul

e

să

în

bizară

sâ-1

Ia

observe

sanctuarul

tradiţional

pozitive,

răsuceşte

examineze

morfolog, acesta

ştiinţele

şi

în

aşa

toate

as­

un

artist.

nici

procesului

de

a

vedea

isto­ lite­ lumea

omul.

Literatura

manifestări lege

sub

ştiinţifico-fantastică,

ale

aspect

temporană,

30 ca

ei,

a

apărut

artistic şi

din

noul

din pe

tendinţa

în

cele

mai

necesitatea

care

I-a

adus

imperioasă

bune

şi

stringentă ştiinţa de

a

în

mai de

înalte a

lumea

distruge

înţe­ con­

discre­

p a n ţ a d i n t r e l u m e şi o m , c a fiinţă e m o ţ i o n a l ă şi p s i h o l o g i c ă .

Anti­ cipaţia contemporană a apărut cu această nouă concepţie despre o m şi p r o b l e m e l e s a l e . D a r p e n t r u a s t a e a a t r e b u i t s ă î n v i n g ă o piedică, o dificultate peste care numai puţini scriitori au ştiut să treacă. Logica cunoaşterii ştiinţifice se deosebeşte m u l t d e lo-

gica

artei:

gerii

specificului

suiilă,

aidoma logicii

vic(ii.

Adeseori

artistice

acei

cad

scriitori

v ictimă

de

neînţele­

anticipaţie

care

privesc acest g e n n o u ca m e c a n i c d e beletristică şi

p e u n fel d e hibrid, ca p e u n amestec ştiinţă. A c e a s t ă n u a n ţ ă popularizatoare,

naivă

evidentă

cu

şi u n e o r i

măiestria

făvînd

din

al

6-lca

şi

ai

bury,

nuvele

Dacă

nu-1

ultimii

care

nu

lumii,

şi

de

au

merge

în

ea

aceea

de

a

din

înainte

pe

deplin pe

de

omul

Universului,

şi

ca

ci, pe

ci

ca

produs

şi

autentic ca

şi

au

originale.

principial de

stăpîn

ceva

abia nouă.

curind, o

ci

nouă

potenţial

n u ca pe u n

pe

că

scris

pionier,

pină

un

Brad-

înţeles

propunîndu-şi

naturii,

ado­

caracterul

au

marele

anticipaţie

ca

s-a

artă

artistice

beletristice,

a evoluţiei

care

a

deceniile

şi

artistic

toate

Wells,

de

(în

remarcabili

alţii,

înainteq

înţelege

istoria

şi

e

chiar

ca pe o încununare

accidental

L e m

prozei

adesea

nivel

scriitori

certaţi exigent,

ales

noastră

specificul

înalt

literatură

coada

şi

un

apărut

socoteală o

mai

ştiinţifico-fantastic

considerabil

povestiri

apărut

lectură

vremea

autori

cititorul

genul

Efremov,

la

gen o

unor

pe

în

tradiţiile

punem

ani a

de

sarcină,

nou

ştiinţifico-fantastică

romane,

alături

în

.Strugaţki,

lucrările uneori

numai

modificat

ale lui Wells,

fraţii

literatura

in

a

(ontinuind

intelectuale

Şi

7-Iea)

care

in

îndepărta

acestui

neprctenţioşi.

revoluţie

genului,

îl

producţiile

lescenţilor o

primitivă,

artistică,

al

moment

necesar

şi

im­

portant.

Optimismul concordanţa lan

îi

şi

A m

inteligent

şi

complex

ei spirituală

cu

lumea

fac

farmecul

răspuns

oare

anticipaţie ? A m meu

să

temă

căreia

pară

Onml

secolelor

în

considerabilă

logia.

clacă

visa

un dialog

rat,

azi

unei

pare

alte

ca

şi

dacă de

e

că

31 ;

X I X

ale

şi atit

a m ating

în

măcar

pe

se

geografice

al

scurt

o

un

a

spaţiului

geografia

unui

şi

etno­

romantice

continent terestră

o m

întemeiau

predispoziţii

raţiunea

de

răspunsul

privinţele

erau

cu

scriitor

ca

şi-1 p u r t a

cuceririi

intre

contempo-

mea.

toate

pe care

omul

anticipaţie,

devenit

in opera

enigmatic

<lialog

problemă

—,

a contactului şi

Lumea

necuprinse de

—

scriitorul

original.

ar

important

diferite

Da,

cititorul

se

ca

şi-a dat seama a

deschis

necxplo-

şi

raţiunea

de

vreme

fără

şi

a

însăşi

vorbit.

altfel, Se

pune

dintre

într-un

întrebarea civilizaţiile

necesitatea îi

evoluţia

a

D e ce ?

trăit

acestui

preocupau

pe mulţi.

de fel

neobişnuită,

ce omenirea

a simţi

probleme

civilizaţii

lumea

contact

e l e îi t r ă m î n t ă

că el este

ochii

viaţă.

acest

asemenea

iar acum

dintre

văd

înfăţişează

prinde

să se producă,

odinioară

pe oameni,

-care

să

era

de

omului

D a r pentru

tineretului

X V I I I

locuitor un

ce

atenţie

de mii d e ani în „singurătate",

omul

luţia

cu un

spaţiile

chiar

contact ? puţin

de

a

moral-intelectual.

răspuns.

p e obiectul

secolul

această

pe planete

sute

în

şi

necesar

şi

preferate

diferite

proaspăt cînd

e

literaturii

planete.

planete

nou,

că a m

său, respectul

măsură

posibil

Inţelegînd pe

întrebarea

X V I I I

Patosul

Ştiinţele

Şi

la

impresia

convingător

Pămîntului.

terestru.

literar-artistic

eu i-am dat multă

al

al

interioară

prea Pentru

Universului,

evo­

Visul

legăturilor

procesul

istoric

specificul vis

al

însuşi

pe

un

de

de

ei

scriitori lor

lipsiţi

D e

la

cu

dorinţa

ceva

legi

de

a

principial

logice

găseşte

talia

şi

accelera

deosebit

gnoseologice.

împlinirea

de

de

Acest

ipotetică

cită

de

din

ştiinţifico-fantastică

nu

i

în

romanul

om,

legat

ro­

pe

nevoiţi

iartă

e

complexă. c

tratat se

: i

se

făgăduielile

caracterul într-un

pretinde cere

să

în

adesea

unora

că

ală­

schimb, să

care

banal

chip

ceea

loc cea

dintre

Beletristicii,

numaidecît

gen

a

de cu

şi

Kuprin

sînt

meşteşugăreşti

între

aproape

află

Bradbury

tradiţional

de

sau

se

epică

Boborîliin ;

ştiinţifico-fantastic

la

Bunin

cea

sau

şi

noul

pe

cu

Dar

există

Potapenko

Cauza

se

vreme

obişnuită,

învinuia

L e m

moderne. nu

producţiei

exigenţă.

seculară,

de

ştiinţifice anticipaţie

proza

lucrau

lui

existenţa

cu

nu-i şi

gîndiri

literatura

Literatura

Nimeni

romanul

teaptă nou

pe

şi

egalitate

existau

de

de

existenţă reotip,

arăta

alte

îşi

paradoxalei

literară

contact.

picior

pundă

vedea

contemporan

spiritului

psihologică. turi

a

inrudit a

a îndrăgit literatura de anticipaţie, văzînd în ea ex­ nou romantism : romantismul cuceririi Cosmosului, şi

istoriografia nici

de

e de

ştiinţifico-fantastic.

Cititorul presia unui a

cosmice

ştiinţific,

terestru,

omului

manul

şi

răs­

colegii are şi

mal

ce

dezvăluie

nu

o

ste­

sever. se

aş­

elementul

viitorului.

L i t e r a t u r a d e anticipaţie este o linie a v a n s a t ă a gîndirii artistice c o n t e m p o r a n e . O r , scriitorul e dornic, lireşte, să stea in p r i m a linie.

..Tno/tlriumaj» lilwaturii" jnt. t/istiî)

i

LU/WOR

— Cigel,

Tiparul

C O N S T A N T I N MIHAI

deconectează

executat

la

imediat

aparatul

Combinatul

de

Poligrafic

aniigraniaţle!...

Casa

Scînteii

n^psi-iaiintsiener^

o D E C E M B R I E 1967 PREลขUL 1 LEU I

^^007