CPSF_308

(fOlECîiA POVESTIRI ŞTIINTIFKO-aNTASTICE"!

MiHNEA

MOISESCU

[OPlVIi iimiiiiE VIOREL

BURLACU

alo, poliţia? arestaţi raza albastră! * ** *

UI

o _3

a •• oX o

=: i<£ u t: g • c « o £: o *> eeuo.0.0

MIHNEA MOISESCU

Coleciia „POVESTIRI ŞTIINŢIFICO-FANTASTICE" edifafă de revista

• lehnica

Anul XIII 15 septembrie 1967

Născuf în anul 1930, urmează liceul în oraşul RJmnicu-Sârat, apoi Institutul de teatru. Este actor al Teatrului „Constantin Nottara" din Bucureşti. Debutul editorial are loc în 1961, cînd publică volumul pentru copii „Aripioară de argint". Urmează apoi cărţile pentru ti­ neret : „Penifa are virful ascu­ ţit" (versuri satirice), „Nemai­ pomenitele aventuri ale lui Fănel", „Intr-o seară de primţivară' şi volumele pentru mo,turi : „Tărie", „Încercarea", „Ei iubeau viafa". Colaborează la reviste, la radio şi televiziune. In ultimul timp î/ atrage toi mai mult literatura de antici­ paţie. Publică, în anul 1966, vo­ lumul de povestiri şliintificotantastice „Copiii stelelor". Are în pregătire un roman de an­ ticipaţie.

MIHIMEA

MOISESCU

COPLEŞTIOAREA AMIilRE Întins in fotoliul a cărui jormă se mula după cea a trupului său, Sav îşi privea jix miinile. De cînd se afla în Sanatoriul Cos­ mic Carpatin deveniseră centrul atenţiei sale. Le privea cu senti­ mentul că are In faţă nişte obiecte ciudate, nemaivăzute, cu care — ştiind că vor face parte integrantă din viaţa lui — trebuia ne­ apărat să se familiarizeze. Sentimentul acesta izvora din gindiil că pielea care ii acoperea braţele şi cea mai mare parte a corpului era sintetică. Altfel, după ce se trezise din somnul artificial pre­ lungit patruzeci şi opt de ore de la operaţie nu avusese nici o sen­ zaţie specială. Nici ca aspect pielea sintetică nu se deosebea de cea naturală. Totuşi numai faptul că ştia ce i se întimplase în timpul operaţiei ii crea senzaţia stranie şi teribil de neplăcută că trupul său se contopise cu o fiinţă străină. Medicul care îl îngrijea in mod spe­ cial îi spusese, cu vădită satisfacţie, că pînă atunci nici un om nu suferise o atît de masivă înlocuire a pielii naturale cu cea sin•tetică. — Sînt deci un om sintetic ! — Să nu exagerăm ! replicase medicul, rizînd. Ca să meriţi o atît de interesantă titulatură ştiinţifică ar trebui să ai sintetică nu numai pielea, ci şi jumătate, cel puţin, din muşchi, oase şi or­ ganele interne. Abia atunci ai putea să te mîndreşti, într-adevăr, cu titlul de „07n sintetic". — Mulţumesc, prefer să rămîn modest, mormăise Sav. Acum, întins în fotoliul de un alb mat, odihnitor, îşi privea fix palmele. Dar îşi dădu deodată seama că face asta numai dintr-o obişnuinţă devenită, după operaţie, tiranică. De fapt, pielea sinte­ tică ajunsese să-i fie atît de familiară încît nu-i mai provoca sentaţiile dinainte. Se simţi parcă eliberat, îşi simţi eliberate roiurile de gînduri, pînă atunci înrobite de unul sin'gur, atolstăpînitor. „Azi e Ziua Preamăririi Omului!" — îşi zise şi parcă pentru prima oară de la accident simţi că trăieşte din nou într-un timp bine delimi­ tat. Într-adevăr, era sărbătoare. Ziua Cinstirii Omului, cînd, în memoria marilor conducători, savanţi, artişti, se organizau nenur mărate manifestaţii publice. Îşi aminti multe a-^emenea zile, mat ales. din anii tinereţii. Pe atunci, la fel cu majoritatea semenilor săi, îfi îndrepta gîndul spre un Om din milenara istorie a umanităţii, spre un Om pe care îl admira în mod deosebit. „Astăzi către cine să-mi îndrept gîndul ? la să-mi reamintesc favoriţii din tinereţe >.".

Uar, in locul unui nume, ni nieiiioiie i se contura o imagine cu aspect de stampă foarte veche, o imagine zărită cine ?tie cînd, reprezentînd un om pe rug. „Giordano Bruno ! De ce mi-am amintit tocmai de el ? Nu ştiu ca in tinereţe să fi făcut parte dintre aleşii " t e i " . La un moment dat imaginea se a7nmă parcă; flăcările înce­ pură să dănţuiască in jurul omului pe care trebuiau să-i mistuie şi Sav aim brusc cutremurătoarea senzaţie că el era cel de pe rug. Ca şi cînd s-ar fi agăţat de o salvare, ocliii căutară cu febrilitate palmele şi acum prezenţa pielii .lintetice il linişti in oarecare măsxirâ„Mă mai obsedează Occidentul" — işi zise. Vru să şteargă din minte imaginea cu aspect de stampă cu care se contopise parcă, pentru citeva clipe, pînă la durere, dar nu reuşi. Deodată flăcările din închipuire căpătară proporţii gigantice, şi Giordano Bruno apăru dintre ele îmbrăcat in cel mai perfecţionat costum de pro­ tecţie. Stupid de care fusese legat se transformă intr-o cosmonavă. Străvechiul om de ştiinţă trecea prin peripeţiile prin care trecuse el, Sav, în timpul salvării unei nare astrale atrase tot mai mult spre infernul de foc al unei stele. .\stronauţii, blocaţi in interior, in imposibilitate de a se salva cu microrachetele, lansaseră sem­ nale de alarmă, care fuseseră recepţionate de o cosmostaţie de salvare. In ajutorul lor venise Sav şi, in timp ce executa operaţiile exterioare de deblocare a trapei, se legase de 7iavă, aşa cum era legat acum Giordano Bruno. „O să te arzi, bătrine, ca şi mine ! O să te arzi cu tot costumul tău ultraperfecţionai ! Măcar de-ai avea norocul pe care l-am avut eu ; să termini ce trebuie terminat. Pe urmă poate or să te aducă aici. Au destulă piele sintetică .şi pe cuvînt că e mai frumoasă decit cea naturală". Giordano Bruno şi flăcările care îl imbăiau pieriră brusc. Pen­ tru o clipă lui Sav ii păru rău. Pe urmă işi zise însă indirjit ; „Gata ! Nu trebuie să mă mai gîndesc la toate astea ! Mai bine fii atent la nervi, Sav, băiete... Pare-se că s-au cam pîrlit..." Ca să-şi scliimbe definitiv direcţia gîndurîlor, apăsă butonul de pe speteaza fotoliului şi in încăpere se închegară fulgerător ima­ ginile unei emisiuni televideo. Erau peisaje dintr-o planetă recent descoperită. Filmul se termină curînd şi crainicul (de data asta un om, nu crainicul-robot) anunţă ; — Peste şaizeci de secunde e „Ora luminii depline". (Aşa de­ numise Un poet ora 12 din Ziua Cinstirii Omului şi denumirea se oficializase.) In ritmul bătăilor unui metronom, staţia începu să transmită primele note din „Imnul Pămintenilor". Imagini reprezentînd oa­ meni celebri se succedau, printr-un ingenios montaj, în aşa fel încit aveai senzaţia că un chip se naşte din altul. „Eroism... O noţiune cu sensul evoluat de-a lungul vremii aproape pînă în esenţă — , se trezi Sav gîndind. Intr-o formă pri­ mară, noţiunea aceasta era strîns legată de forţa fizică, de capaci­ tatea unora de a-şi îngenunchea semenii, de cruzimea lor. Apoi... Cred că abia în epoca socialismului noţiunea de eroism a căpătat valenţe noi, profund umane, atunci cînd a apărut atît de omenescul titlu de «Erou al muncîiy\ E mult mai greu să găseşti in tine forţa de a lupta cu îndoielile, cu nereuşitele inlr-o cercetare ştiinţifică.i

care durează ani .fi ani decit s â - f i rişti viaţa citeva ore coborind in craterul unui vulcan gata să erupă... Cu toate că şi riscarea con­ ştientă a vieţii pentru scopuri fundamentale, nobile este, obiectiv vorbind, un act de eroism, acordind poate noţiuni, în acest caz, ceva mai mult din vechile ei sensuri. Interesant e că această formă de eroism, care include riscul vieţii, a atras în mod deosebit tineretul şi-l atrage încă... De fapt... e explicabil ; spectaculosul a fermecat totdeauna tinereţea... Dar după ani..." Monologul acesta interior, prin care, poate în mod inconştient, voia să se pregătească pentru „Ora luminii depline", fu întrerupt brusc. Din imaginea tele ţişniră razele orbitoare ale unui puternic soare de vară. După citeva secunde, izvorînd parcă din lumina so­ lară, se închegă chipul brăzdat de riduri al unui bătrin, pe care scinteiau insă nişte ochi de o fascinantă vioiciune. Era preşedintele „Comitetului pentru decernarea titlului de Erou al Umanităţii Te­ restre", un savant celebru. — Vă salut, păminteni! E „Ora luminii depline". Ca in flecare an, comitetul pe care il prezidez a acordat titlul de erou după nu­ meroase consultări cu oameni ce locuiesc pe Terra sau pe alte pla­ nete, pe staţii inter galactice sau nave cosmice pornite în lungi călătorii. Titlul a fost conferit... Rosti intîi numele unui savant care, după cercetări de peste douăzeci .şi cinci de ani, reuşise să afle noi taine ale antimateriei şi să le sintetizeze in legi pînă atunci necunoscute. Şi unui poet i Se acordase titlul, unui poet care, în pragul bătrîneţii, se îmbarcase pe o navă inlergalactică cu dorinţa de a cînia cit mai veridic faptele noilor Columbi cosmici. La un moment dat, preşedintele i.şi întrerupse insă expunerea atît de curgătoare şi, după o scurtă pauză, rosti cu glasul parcă puţin schimbat: — Peste două luni se împlinesc patruzeci de ani de la înfiin­ ţarea primei cosmostaţii de salvare. Ar fi inutil să amintesc citi oameni datoresc viaţa „salvatorilor-cosmici" (şi eu mă )mmăr prin­ tre datornici), ar fi inutil pentru că toate acestea sînt binecu­ noscute... Sav asculta CM O extremă atenţie şi fiecare cuvint ii mărea ne­ liniştea, invecinînd-o cu teama. — Comitetul nostru a fost in unanimitate de acord să decerneze titlul de erou celor trei oameni care au format personalul primei staţii cosmice de salvare. Doi dintre. ei, Ree Ia şi Venin Raad, au pierit în timp ce-şi făceau datoria. Li se decernează titlul „postmortem". Pe cel de-al treilea pionier-salvator ne bucurăm însă că-l avem în mijlocul nostru, la fel de neobosit ca acum patruzeci de ani. Este Sav Aţiu, care, pe lingă nenumăratele misiuni de sal­ vare, a dus şi o susţinută activitate pentru dezlegarea tainelor a.şaziselor „Zone mute şi oarbe" din Cosmos. Meritele sale ştiinţifice... Sav nu mai înţelese nimic din restul cuvintelor, nici nu le mai auzi măcar. I se anesteziaseră parcă toate simţurile. Buzele i se mişcau, dar nu reuşeau să scoată nici un sunet. In schimb, în creier i se rostogoleau, tăvălug, citeva cuvinte ! „Asta nu se poate ! Asta nu se poate .'" Peste cinci minute, reporterul care veni să-i ceară un interviu se trezi în faţa unui om derutat, speriat chiar. Tolu.fi

nu şovăi să pună una dintre clasicele întrebări — vechime ! — ale ziariştilor : — Cum ai primit vestea că ţi s-a decernat titlul

„clasice"

prin.-

?

Sav işi fixă ochii asupra lui atit de absent incit reporterul ou» senzaţia că iwbeşte urmi orb şi surd. Dar cum medicii il încre­ dinţaseră că pacientul se simte perfect, repetă întrebarea cu un ton mai insistent. De data asta, Sav tresări, faţa i se crispa şi vintele i se rnpscră de pe buze cu vădite eforturi. — Eu... In cazai meu... liiscul pe care il implică o meserie cum e a noastră nu înseamnă eroism... De asta trelmie să refuz... — Să refuzi titlul ? ! ingină reporterul Imimăcit. — Sînt obligat, înţelegi ?f C>-l>li-gat !... Te rog să tran.';miţi asta oamenilor... Vestea stirrii senzaţie. Era pentru priina oară cînd cineva re-, fuza inalla distincţie. Se anunţase că Sav va da o explicaţie în cadrul unei emisiuni tele care trebuia să aibă hjc la ora douăzeci şi unu. Şi in seara Zilei Cinstirii Omului milioane de pămînteni zăriră chipul unui bărl>at trecut de mijlocul vieţii, nn ol>raz parcă cioplit, pe care il insufleţeau doar tainice umbre .şi lumini, aşa cum poate fi aparent insufleţil chipul unei statui printr-un savant joc al luminii proiectoarelor. Priiindu-l, ai fi fost tentat să spui că ai în faţă un om deplin stăpin pe sine, dacă ochii pierduţi parcă in adincul orbitelor n-ar fi trădat o nesiguranţă născută din gînduri cliinuitoare. Totuşi vocea lui Sav, dorind parcă să contrazică ochii,. sună cit se poate de calm : — Vă sint dator o explicaţie, începu el. Adică... nu atît o ex­ plicaţie cit o mărturisire. E o datorie foarte veche pe care n-am avut pînă aciim curajul s-o plătesc. Astăzi cinstea pe care mi-aţi acordat-o a marcat însă scadenţa definitivă... Voi încerca să fiu cit mai concis şi mai ales cit mai obiectiv... Voi încerca... De mult, cu aproape treizeci de ani în urmă, am iubit o fată, rosti apoi cu aceeaşi voce prea calmă -şi uniformă ca să nu trezească bănuiqla că era doar ma.u-a siib care căuta să ascundă o mare emoţie. Era o fată frumoasă, în accepţia cea mai deplină a cuvîntului. Vă gîndiţi poate că spunînd aceasta calc de la bun început promisiunea de « fi obiectiv. Atunci ar trebui insă să fie suspectaţi de lipsă de obiec" tivitate toţi cei care o zăreau, bărbaţi sau femei, pentru că nu cred ca vretinul să nu se fi simţit aproape şocat de neobişnuita şi stro" nia frumuseţe a Lianei. Am cunoscut-0... Mulţi dintre cei care vizionau emisiunea de televiziune avură senzaţia că vorbele lui Sav se transformă în imagini puternic evo­ catoare ale unor locuri, oameni şi întîmplări vechi de aproape trei­ zeci de anL Nu, nu le venea de loc greu ascultătorilor să-ţi irtchipuie...

Uriaşul amfiteatru al Palatului Tinereţii. De pe cele două estrade ridicate faţă in faţă pe coloane spiralate de sticlă, din interiorul cărora se revărsa lumina în două nuanţe diferite, una tinzînd spre portocaliu, cealaltă spre mov, se înfruntaseră, timp de aproape trei ore, două concepţii despre dragoste. Discuţiile fuseseră

animate, la ele participaseră, in afara referenţilor principali, foarte mulţi dintre tinerii spectatori, precum şi oameni mai virstnici, in­ vitaţi de onoare sau simpli musafiri ai Palatului Tinereţii. Tot­ deauna erau animate „adunările discuţiilor libere", in care se dez­ băteau cele mai diverse probleme ştiinţifice sau filozofice. Sav rătnăsese un consecvent participant al acestor adunări şi după terminarea studenţiei şi chiar acum, cînd împlinise treizeci şi doi de ani. Uneori nu putea fi de acord cu părerile tinerilor par­ ticipanţi la discuţii, i se păreau prea demonstrativ avangardiste, mai ales cînd era vorba despre concepţii cu privire la filozofia vieţii cotidiene. Totuşi nu luase niciodată cuvintul. Se socotea, mai mult chiar decit îl socoteau ceilalţi, un om retras, timid. In ultima vreme i se năzărise chiar că la cei treizeci şi doi de ani pe care îi avea începuse să nu-i mai poată înţelege, aşa cum ar fi trebuit, pe tinerii de optsprezece sau douăzeci de ani. „Altă generaţie, alte idei... Poate că unele dintre ideile mele li s-ar părea învechite celor mai mulţi dintre ei... De aceea war avea sens sa mi le expun..." Sav era un taciturn, însetat insă să asculte discuţii furtunoase, un om „închis", dar dornic de a se afla în mijlocul multor oameni, mai ales tineri. Socotea că face parte dintre cei pentru care „viaţa in­ timă" n-are nici o importanţă, dintre cei care sacrifică absolut totul pentru ştiinţă — fizica, în cazul săM —, căreia i se dedicase. Cunoştea mulţi sai'anţi cu o uriaşă pasiune pentru ştiinţă, dar despre viaţa lor particulară ştia foarte puţine lucruri sau chiar nimic şi nici nu încercase să afle, pentru că ii plăcea să şi-i închi­ puie drept nişte „savanţi absoluţi", fără „preocupări parazitare", cum ar fi, de pildă, dragostea. Şi el işi impunea să se socotească tipul „savantului absolut", pentru care dragostea nu poate însemna decît o „activitate deconcentrantă". Succesele pe care le obţinuse în ştiinţă îl îndreptăţeau să aspire la titlul de „savant", cit despre adjectivul „absolut," in înţelesul pe care i-l acorda el, gîndea că o să şi-l poată adăuga fără prea mari eforturi, datorită felului său „firesc" de a fi. Cînd aflase că subiectul disctiţiilor din ziua aceea este „Dragostea, un sentiment etern" voise să nu mai intre în Pala­ tul Tinereţii. Pe urmă se răzgîndise însă, spunîruîu-şi: „La urma urmei, am nevoie de o destindere după atitea ore de muncă şi e ştiut că o comedie te poate destinde mai bine ca orice.'" In spatele acestei ironii se ascundea, de fapt, curiozitatea de a afla cum se poate discuta în public despre un sentiment atît de intim. Cele două tabere ale vorbitorilor n-au avut de data aceasta nici o divergenţă „de fond". Părerile diferite se refereau mai ales la „felul de exprimare a dragostei", la „mijloacele de a păstra prospeţimea acestui sentiment", la „problema lucidităţii % dra­ goste", dar de negat, sau de minimalizat importanţa dra­ gostei, nici gînd ! E drept că părerile care se exprimau — uneori „noutăţi" de mii de ani cunoscute, debitate însă cu tonul marilor descoperiri — ar fi putut să pară, în oarecare măsură, chiar ridicole dacă pasiunea, sinceritatea vădită a celor care luau cuvintul n-ar fi anulat o asemenea impresie. Faptul că nu numai tinerii, ci şi cîţiva oameni mai vîrstnici care participaseră la discuţii nu se sfiiseră să dea exemple din propria lor experienţă în dragoste născuse pentru Sav o întrebare : „Sînt făţarnici sau uşuratici de

pol iJorbi cu atila dezinvoltura : ori xcntiiiieidclc lor sint, intr-adevăr, atit de puternice incit suportă să fie mărturisite în gura mare ? .'" întrebarea il mai tulbura cînd, după terminarea adunării, ieşi din amfiteatru printre idtimii. In uriaşiil hol circular, tinerii, adunaţi in grtipuri, continuau discuţiile din amfiteatru la un mod mai intim. Sav se apropie de un grut>, atras tocmai de glasul ri­ dicat şi teatral al unui tînur uscăţiv, cu ochi mongoloizi şi păr lung, cînepiu, ce dădea impresia că ar fi o perucă rudimentar confec­ ţionată. Mişcările lui repezi, frinte, erau într-un total dezacord cu expresia ochilor sau, mai precis spus, cu lipsa lor de e.rpresie. Pă­ reau nişte ochi de sticlă, însufleţiţi doar de lumina exterioară. Alături de el, o fată şi un băiat, amindoi de vreo şaptesprezece ani, îl ascidtau cu admiraţie demonstrativă, fnarte contra.':!antă fată de zimbetele evident ironice ale celorlalţi din grup. — ...şi va ajunge omul la rohiptatea pur spirituală a dragostei, cînd plăcerile cărnii vor fi socotite înjositoare. Acea dragoste, căpătind sensuri .sublime, vn fi cii adevărat pe deplin „umană". Sav inţele.'<e că usciilirnt era un reprc-.eulivil al curentului „dragostei pur spirituale", unul dintre curentele ultraavangardiste cu şanse nule de supravieţuire. — De c e n-ai luat astăzi cuvintul în adunare. Mnon, il întrebă cineva pe predicator. Se desliătea doar problema fundamentală a „filozofiei" tale. — Oarnenii, in marea lor majoritate, s'nit. conştient sati in­ conştient, trit)utari conservatorisntulni, nu pririie.tc cu uşurinţă ideile prea înaintate. Ideile înălţătoare, îndrăzneţe se transmit mai uşor. mai convingător, direct de la om la om, decît prin dis-• cursuri puIHice. — Ba te temi că ideile tale sînt uşor de combătut, te temi să nu dei'ii ridicol in mod public. Oamenii vor să aibă copii, Moon, copiii lor, nn fabricaţi sau semifatiricaţi de ştiinţă, chiar dacă ştiinţa ar ajunge la această performantă. — Concepţie depăşită, „mărunt famili.'ită". Omul viitorului tre­ buie să se ridice... Contimiind să vorbească repede, cu o uşurinţa care trăda mai curînd o lecţie învăţată papagaliceşte decît talent oratoric, Moon arunca priviri tot mai dese spre Sav. „Işi inchipuie poate că a găsit în mine uti viitor adept, pen­ tru că nu mă vede zîminnd ironic — se enervă Sav. Cap pătrat! Tot ce susţine nu-s decit aberaţii, nişte prostii evident anti­ ştiinţifice. — M-am întrebat adesea dacă ar fi posibil ca un bărbat de pe planeta noastră să se îndrăgostească de o femeie diutr-o altă lume, continuă patetic uscăţivid predicator al „dragostei pur spirituale". Am ajuns la convingerea că s-ar putea, chiar dacă femeia aceea ar avea o altfel de constituţie fizică decît a pămîntenelor. Sînt con­ vins că, deşi în imposibilitate de a se „iubi" trupeşte, animalic, cei doi ar ajunge la o dragoste de mari profunzimi, de fapt la dra­ gostea esenţială, purificată de dorinţe înjositoare, atiugînd pragul sublimului prin... 8 —'. :

— Deocamdată făd că tot după o fată de pe bătrina noastră Terra iţi lunecă ochii, Moon, il apostrofă un băiat din grup, arătind cu capul in direcţia lui Sav. Intorcindu-se,. Sav înţelese că toate priinrile „predicatorului", care crezuse că .ie îndreptau spre el, o căutaseră pe fata ce stătea la nn pas in spate. — Se pare, stimate Moon, că nu eşti de loc atît de imun în faţa „ispitelor fizice", cum încercai să ne convingi. Ce e drept, in cazul acesta e şi o „ispită" tare greu de învins, spuse un alt băiat, privind-o fascinat pe tinăra de Ungă Sav, aşa cum o priveau, de alt­ fel toţi ceilalţi din grup. Vădit jenată, fata se depărta repede. — Ţi s-a părut poate că zăreşti un înger coborit din al zecilea cer. Moon, siMise cineva, cu care ai putea pune in practică înălţătoarea teorie a „dragostei pur spirituale". Toţi tinerii din grup începură să ridă, pînă -şi cei doi „adepţi" ai lui Moon. Numai Sav nu rîse, pentru că, de fapt, nici nu auzise ironia. Toată atenţia lui zburase brusc spre fata care se depărtase. Se trezi pornind pe urmele ei, fără să-şi dea bine seama ce face. O ajunse pe platforma de aterizare şi urcară in acelaşi aerobuz. Din scurta privire pe care fata i-o aruncă işi dădu seama că îl recu­ noscuse. Speriat parcă, se depărta de ea cit mai mult, ajungind pînă Ungă u.şa de coborîre. Era hotărît să nu mai întoarcă nici o clipă capul. Dar hotărirea i se zdruncină curînd. Avea senzaţia că pri­ virea fetei ii arde ceafa. Nemaiputind să se stăpînească, se întoarse şi-i întîlni, într-adevăr, privirea. „Ce frumoasă e .'" Gîndul acesta, care abia acum se închega pe de-a-ntregul, ii crea senzaţia că-l plndeşte un pericol necunoscut, ascuns poate în ochii aceia prelungi, umbriţi, cu sclipiri ameţitor de schimbătoare. „Cobor la prima staţie .'" — îşi propuse. Nu coborî însă nici la prima şi nici la ur­ mătoarele. Dar capul nu şi-l mai întoarse. încremeni în apropierea u.şii, fără să ştie ce urmăreşte. N-ar fi putut aprecia nici cu aproxi­ maţie de cit timp zburau cînd atizi din spate, în imediata lui apro­ piere, o voce bine timbrată, intrebînd : — Te rog să-mi spui ce părere ai avut ? înainte de a-şi întoarce privirea. Tinereţii îi pusese întrebarea. — La ce... la ce te referi ? reuşi — La discursul

lui

Sar să

ştia

că fata

din

Palatul

îngînc.

Moon...

Aerobuzul ateriza înainte ca Sav să poată răspunde şi fata coborî fără să-şi ia rămas bun. Asta îi permise să presupună ca aştepta s-o urmeze. Coborî şi păşiră alături pe o cărăruie asfaltată. Era o noapte invadată de lumina Lunii. Mirosea a pămînt umed, a fin, un miros care il ameţea puţin pe citadinul Sav, pe fizicianul care îşi petrecea nenumărate ore în laborator. De o parte şi de alta a cărăruii îşi întindea Isrg aripile, cîmpia. In faţă, la vreo două sute de metri, sclipeau, nu prea puternic, lumini. • «

„E un cătun solar... îţi zise Sav. Mulţi socotesc o fericire că lo­ cuiesc in aceste microoraşe zvirlite parcă la intimplare pe cimpie, pe dealuri sau pe cine ştie ce povirniş de munte. Şi poate că o u dreptate... Se gîndea la toate acestea cu un scop precis; ca să nu mai simtă jena care începuse să-l stăpînească. Nu ştia ce să spună, aşr tepta ca fata să reia discuţia, dar ea tăcea. După o vreme îndrăzni s-o privească aproape pe furiş. Ridicată spre Lună, faţa fetei părea o ireal de frumoasă mască de argint. Sav avu din nou sentimentul că ar trebui să fugă, ca să scaj)e de un pericol necunoscut, şi poale că ar fi făcut-o chiar dacă fata n-ar fi rostit : — Acolo, pe Lună, se află cineva care îmi e foarte, foarte drag... „Acum o să-mi spună că e vorba de bărbatul pe care-l iubeşte. Cochetează sau poate că vrea să mă umilească şi să mă pedep­ sească în felul acesta pentru că am venit după ea... Dar, la urma vrmei, nu eu i-am vorbit primul! Poate că vrea să se joace, aşa cum se joacă pisica după ce o p n n s şoarecele. Numai că eu nu sini şoarece şi..." Nu apucă să-şi termine gîndul, c6 o auzi continuind: — Tata... lucrează la uzina lunară III lui... E un om straşnic tata. Crede-mă ! Sav simţi o mare uşurare şi se trezi — De ce rlzi Risul

se frinse

— Aşa...

Fără

? 11 întrebă

ea,

de prelucrare

a

tiraniu-

rizind.

surprinsă.

brusc. nici

un

motiv

precis...

E caraghios...

lartă-mă...

— Pentru ce să te iert ? Nu mi se pare nimic caraghios. Îmi plac oamenii care rîd cu uşurinţă... poate tocmai pentru că nu fac parte dintre ei. „Şi eu cu atît mai puţin.'" gîndi Sav, dar nu fu în stare să-^i rostească tare gîndul, deşi ar fi vrut. — Nu mi-ai răspuns însă la întrebare ; ce părere ai despre teoriile lui Moon ? — Prostii! — Mda... duse pînă la zicea că şi-a noastră să se dragostea lui

Aşa le socotesc şi eu... sau, în orice caz, exagerări limitele absurdului. Totuşi, întrebarea aceea pe care pus-o... Oare ar fi in stare un bărbat de pe planeta îndrăgostească de o femeie a altei lumi, dacă ar şti că nu s-ar putea niciodată împlini... trupeşte ?

— E o întrebare fără sens 1 Deocamdată legătura cu alte fiinţe raţionale a rămas de domeniul fantasticului. Deci întrebarea e pur ţi simplu absurdă şi orice răspuns am încerca să dăm ar fi la fel de lipsit de sens. — Permite-mi să te contrazic. Ar putea să aibă totuşi un sens dacă ne-ar ajuta să micşorăm cit de cit uriaşul semn de întrebare care a fost şi a rămas dragostea. — E un semn de întrebare pe care nu l-am folosit niciodată tn ortografia vieţii mele. — Poate că l-ai transformat intr-umd de exclamare.

10 , — -)

— Nu ! pur Fata

il privi

— Vrei —

şi simplu

l-am

îndelung,

să spui

că n-ai

apoi fost

exclus. il întrebă niciodată

cu voce

coborită

îndrăgostit

I

7

Exact.

— Se poate... Nici eii... Dar n-o doreşti să fii! — Şi totuşi ăsta este adevărid !

să susţii

că n-ai

dorit...

că wit

— Nu te cred ! Acum am impresia că eşti la fel de prefăcut ca şi Moon, deşi poate nu-ţi dai seama, aşa cum probabil nu-şi dă nici el, sau nu vrea să-şi dea seama. Eşti mult prea tinăr ca să n» doreşti să... — Ba nu sînt de loc „mult prea tînăr" şi, afară de asta, ntţ chiar toţi tinerii sînt obsedaţi de „uriaşul semn de întrebare al dra­ gostei". Se găsesc semne de întrebare mult mai importante care cer răspuns. Şi pe mine Sieste „semne" mă interesează. Sav tjorbea cu o indirjire pe care ar fi vrut s-o socotească fermă convingere, dar care răminea numai indirjire. Fata îl privii îndelung, de parcă ar f.i dorit să-i ghicească gindurile, apoi îl întrebă cu o voce în care se topeaţi curiozitatea, ener­ varea şi poate o picătură de cochetărie : — Atunci... de ce ai coborit după mine ? întrebarea era aşa de directă şi de firească încît lui Sav îi /«« imposibil să răspundă imediat. Asta il enervă şi cînd vorbi, în sfîrşit, glasul .sună rece, duşmănos aproape : — îmi puseseşi o întrebare... Şi pentrti că ai coborit... N-ar fi fost politicos... — Aşa... rosti fata, cintînd cuvintul şi căutind poate, in felul acesta, să-şi ascundă surpriza neplăcută. Atunci... răspunsul l-ai dat... de fapt... nici nu l-ai avut... aşa că... — Perfect logic ! Bună seara. Sav vru să plece, dar se răzgindi şi mai rămase citeva clipe ca să spună rar, apăsat, răutăcios : — Eşti foarte frumoasă, neobişnuit de fiumoasă şi în acelaşi timp conştientă, mult prea conştientă de asta. Recunosc: pentru moment am fost impresionat de frumuseţea ta, ca de orice lucru neobişnuit. Dar „momentul", fie el cltiar artificial prelungit, ca în cazul de faţă, rămîne totuşi... un moment! Bună seara. Intorcindu-se brusc, porni spre staţie. Deodată o auzi strigîndu-i: — In fiecare zi cobor aici în jurul orei nouăsprezece. Sav încremeni locului, apoi o rupse la fugă şi năvăli în aero­ buzul care tocmai ie pregătea de decolare. Pe Liona n-a mai văzut-o apoi aproape «« an. Işi impunea să nu, se mai gîndească la ea, dar nu reuşea. O vreme nu s-a mai dus la Palatid Tinereţii, ca nu cumva s-o intilnească, apoi a început să frecventeze iarăşi „adunările discuţiilor libere" chiar mai de» decît înainte, tocmai pentru că spera s-o revadă, deşi n-ar fi recu­ noscut asta pentru nimic în lume. Ca să se „imunizeze" a încercat şi altă metodă ; îi făcea Lionei — pe care pe atunci nici nu ştia cum o cheamă — un portret moral foarte defavorabil! „E, desigur, o

n

inginifală, o cochetă căreia ii place să-i vadă pe toţi bărbaţii tirindu-i-se la incioare. O ţemeiuşcă ţi atita tot, deşi neobişnuit de frumoasă, care ar fi o adevărată pacoste pentru un om de ştiinţă. A strigat atunci după mine numai din dorinţa de a mă vedea umilindu-mă, aşteptind-o. N-o să aibă insă niciodată această satisfacţie, işi zicea, incercind să se socotească ferm hotărit. Adevărul e însă că dacă ar fi .ştiut in ce staţie coborîse cu Liona n-ar fi putut să se stăpînească şi ar fi aşteptat-o. Dar cînd fuseseră împreună în aerobuz şi după ce se despărţiseră zburase fără să ştie încotro. Şi ca să ia la rind toate staţiile microcarticrelor şi să aştepte in fiecare zi la orele nouăsprezece ar fi fost o adevărată nebunie. Nu i-ar fi ajuns nici doi ani. O vreme l-a tentat totuşi şi această solu­ ţie... Trecuse aproape un an de cind o intilnise pe Liona şi îi era cu neputinţă s-o uite. I.şi amintea chipul ei cu o claritate aproape nefirească după atîta vreme. Şi-o amintea mai ales aşa cum arăta pe cimp, in lumina lunii. Cîteodată se gîndea că totul nu fusese aecit o Jarsă a imaginaţiei.

In vremea aceea se pregătea prima expediţie spre una dintre „zonele mute şi oarbe" ale Cosmosului. Cei peste patruzeci de membri — printre care .fi Sav — se strînseseră într-o sală a „Cămi­ nului Cosmic". !şi făcu apariţia şi eminentul profesor Ravat, conducătOTid expediţiei. Vocea lui cu irlbraţii de clopot trezi ecou­ rile sălii: — Daţi-mi voie să vă prezint pe cea mai tinără membră a expediţiei noastre, pe Liona, specialistă in astrocomunicaţii şi astroarheologie, cea mai bună studentă pe care am avut-o în ultimii ani. Intrarea Lionei stirni un murmur de admiraţie, provocat, desi­ gur, mai mult de frumuseţea decit de calităţile ei ştiinţifice pe care Ravat le prezentase cu atita entuziasm. Apariţia fetei avu asupra lui Sav lui peste o uriaşă bucurie se suprapuse imediat mai încercase in faţa ei — că îl pindeşte

efect contradictoriu ; senzaţia — pe care o o mare primejdie. Şi

semaţia aceasta se întări, înăbuşindu-i parcă complet bucuria, cînd o auzi pe vecina sa de scaun, Aran, medicul expediţiei, spunind : — Superbă fată ! Un exemplar care ar reprezenta în mod stră­ lucit umanitatea terestră in faţa oricărei alte umanităţi. — Să nu uităm că noţiunea de „frumos" e foarte aproximativă în cazul unor umanităţi despărţite de mulţi ani-lumină, replică Sav cu o indirjire care o uimi pe Aran. Apoi vocea de stentor a profe­ sorului Ravat concentra atenţiile spre o singură direcţie : — lată-ne adunaţi pe toţi cei care timp de citeva luni ne vom vedea zilnic, vom purta zilnic discuţii paşnice sau furtunoase, în contradictoriu, pentru că sper din toată inima că vor exista şi ase­ menea discuţii. Celor veseli şi simpatici le cer să rămină veseli şi simpatici, celor mai „închişi" şi, eventual, mai puţin simpatici, nu le 12 —

<•('(• să-şi schimbe firea, ci doar să nv devină antipatici. Cred că e j itva dintre condiţiile... ] A b i a acuma il zări Liona pe Sav. Buzele ei bine conttirate, pc-i care sîngele le colora cu dărnicie, schiţară un zîmbet de plăcută sur- ; priză. Dar Sav nu apucă să-î vadă zimbetul, deoarece, de îndată ; ce sesizase că privirea fetei se va opri asupra lui, îşi fixase ochii \ pe stiloul policolor pe care il juca in palmă. Şi aşa rămase pînă /« j sfirşitul adunării, cînd auzi alături vocea pe care n-o putea uita de l aproape un an : ! — Imi pare bine că ne-am intilnit din nou. [ Ţîşnind in picioare, Sav ingină : — Şi mie. Liona — Nu

il privi

de

parcă

vede.

fi

fost

gata să o ia la fugă, { \

_

lung .şi zimbetul

se prea

ar

Probabil

l

i se topi.

]

că eşti incă

supărat.

— De ce-aş fi ? — Pentru că atunci cînd ai susţinut că nu te preocupă de loc problema dragostei am spws că eşti un prefăcut. Acum cred îi/.'^'-i . ţii

— Afu prea mă interesează ce crezi în privinţa aceasta. Dacăl neapărat să discutăm, putem găsi un subiect mai interesant...)

Milioanele de oameni care urmăreau în faţa ecranelor de tele- j viziune destăinuirea lui Sav se văzură nevoiţi să facă un efort ca să 'j audă

o frază

— seama iarăşi întors

rostită

in şoaptă,

ca un gînd

ajuns

pe buze fără

voie | j

De fapt, chiar în clipa cînd o jigneam mi-am dat pe depliri cit sint de îndrăgostit... Apoi vocea lui Sav crescu, căpătîni tonul acela neutru cu care povestise pînă atunci: Liona mi-a spatele. Era firesc... Eu am hotărît iarăşi să-mi înăbiLş cit

l i ' ;

mai curînd dragostea care nu putea să fie — aşa mă incăpăţînam j să susţin — decit o piedică în calea aspiraţiilor mele „majore",' Timp de trei luni abia dacă am schimbat cu Liona citeva cuvinte.' Atitudinea mea faţă. de ea, aproape făţiş duşmănoasă, nu putea să '• rămînă neobservată. Nimeni nu m-a întrebat însă care era motitml | comportării mele, nimeni nu mi-a făcut o aluzie măcar... Adică.., ] într-un anumit fel... }

— M-am gîndit că ar fi probabil foarte util să cercetăm simul­ tan centura de perturbaţii audiovideo din jurul stelei J 14. De asio cineva trebuie să treacă de acest brîu şi să se instaleze pe umil dintre sateliţii ale căror orbite sint în bună parte apropiate şi aproximativ paralele cu marginile centurii de perturbaţii. Toate acestea i le spunea lui Sav, profesorul Ravat, după aproape trei luni de la plecarea expediţiei de pe Terra. De două

13

săptămini se ajlau in imediata vecinătate a centurii de perturbaiii, pătrunseseră de citeva ori ţi în interiorul ei, făcuseră minuţioase cercetări, dar ajunseseră la o singură concluzie: tainele pe care votau să le dezlege erau mult mai de nepătruns decît îşi închipuiseră. — M-am gîndit să jac propunerea ca tu să pleci spre J. 14. . — V ă mulţumesc... vă mulţumesc mult, ingină Sav, copleşit de neaşteptata bucurie. ; — tn caziil acesta n-au ce căuta mulţumirile. Te-am ales numai din considerente ştiinţifice. Cînd e vorba de interesele ex­ pediţiei nu mi-e îngăduit să judec prin prisma simpatiilor sau an­ tipatiilor. Şi, că să fiu sincer, deşi lucrăm alături de şase ani, n-aş şti în care categorie să te trec; printre oamenii simpatici? Ar fi oare adevărat ? Printre cei antipatici ? N-ar fi oare exagerat ?... Dar nu despre asta e vorba acum... Aşadar, eşti de acord să pleci ? — Desigur! — Perfect. Iţi este insă strict Liona să te însoţească. ~ Liona ? ! Nu ! Sav

scăpă

exclamaţia

aproape

necesar

un ajutor.

ca pe un

Voi propune

ca

strigăt.

Profesorul nu păru de loc surprins. 11 fixă insă cu o privire care îi crea lui Sav neplăcuta senzaţie că i se citesc chiar şi cele mai ascunse gînduri. Ravat rosti apoi rar t — Liona mi-a fost studentă şi pot susţine fără şovăială că e Un specialist de prim ordin in astrocomunicaţii. Afară de asta se pare că cei trei sateliţi ai lui J 14 sînt rămăşiţele unei planete pe care nu e exclus să fi existat viaţă în forme evoluate. Liona este şi singurul astroarheolog al expediţiei, lată motivele pentru care o propun. Dar dacă ai, într-adevăr, argumente serioase împotriva acestei propuneri te rog insistent să ni le aduci la cunoştinţă in adunarea unde se va lua hotărirea definitivă. In adunare Sav nu se opuse insă in nici un fel ca Liona să-l însoţească, deşi ar fi făcut-o bucuros. Dar ii era imposibil să com­ bată argumentele ştiinţifice pe baza cărora Ravat făcuse pro­ punerea... Înainte ca microracheta care trebuia să-i' poarte pe unul din­ tre sateliţii lui J 14 să-şi ia zborul profesorul Ravat îi şopti lui Sav : „Vreau să-ţi amintesc un lucru binecunoscut: de noi înşine este extrem de greu să fugim şi în majoritatea cazurilor e şi ab­ surd". Sav. nu replică nimic, de altfel nici n-ar fi avut ce. Înţelese că profesorul îşi dăduse seama că în spatele indiferenţei sale de­ monstrativ afişate faţă de Liona se afla dragostea pe care voia s-o tăinuiască. Faptul că adevărul era cunoscut şi de altcineva îl îndirji şi hotărî — pentru a cita oară ?! — să se poarte cu Liona cit mai distant posibţl, reducind relaţiile lor numai la cele strict necesare misiunii ştiinţifice primite. Era o hotărîre pe care îi plăcea s-o soc6tească de nezdruncinat... (SFIRŞITUL IN NUMĂRUL VIITOR) 14 : i

VIOREL BURLACII

alo, poliţia? arestaţi raza albastră! REZUMATUL CAPITOLELOR. PRECEDKNTB Fizicianul Richard Stone, celebrul descoperitor al elementului ««mtt stonit, e pe cale să sintetizeze uraniul cu ajutorul prestigioasei lui raze albastre omega. La experienţa decisiva urmează să ia parte şi sir LIoya Stephenson, preşedintele concernului „Mondial Uranium". Acesta msa este capturat de nişte necunoscuţi ; unul dintre ei, folosindu-se de cartea de vizită a financiarului, pătrunde în laboratorul savantului pe care *ncearcă să-l răpească ; o scurtă luptă ; dereglarea razei albastre provoacă e explozie : pe podea.

un

trup

zboară

pe fereastră,

altul

rămine

neînsufleţit

Poliţia primeşte un mesa.1 ciudat din partea Camelyei Stone, fiica savantului : „Alo, poliţia ? Arestaţi raza albastră !" ^ La locul atentatului sosesc comisarul Wim, detectivul Green şi ser­ gentul Max. Autorul din umbră al tuturor maşinaţiilor urzite împotriva Iui Stons este Elvis Rowen, patronul firmei „National Uranium" ; se pare însă c » tinărul ziarist George Verban a dat de un tir. Dar Rowen nu rămina inactiv... Mergind fiecare pe altă pistă, poliţiştii şi ziaristul fac cunoştinţă ca necontenitele surprize ale vilei Stone. Vedeta rapidă, pe bordul căreia Rowen se îndreaptă spre o insulA misterioasă, pescuieşte trupul narcotizat al Iul Stephenson. La comisariat se prezintă Camely Stone alarmată de răpirea tatălui ei ; ea neagă Insă faptul că ar fi cerut telefonic ajutorul poliţiei. Intra timp la vilă, altă Camely Stone isi recunoaşte în cadavrul din laborator tatăl, dar dispare în momentul în care Green îşi dă seama că mortul na este doctorul Ricliard Stone. După o serie de aventuri uimitoare petrecute In vilă, eroii noştri se angajează într-o multiplă şi teribilă goană aeriano-navalo-terestră. pe urma celor două Camely Stone şi a bandei de criminali. Toate pistele duo la o insulă artificială din largul Oceanului Atlantic. Dar nu aici se gaseşMi dezlegarea tenebroasei enigme legate de raza albastră. (URMARE DIN NUMĂRUL TRECUT) 20 post-mortem cotriisar şef. Maî ' .tîn 15 a lSăic,m l iW p ţ iani m dc î ncse ăd tcaooptnu ăssl iadseer ărc ăl as v p t oaanrsfnaăt-

găseşte totuşi v r e m e pentru o sp Wu cuu iptm reutrsănudileosrcuh cp gaiăldtecaeoicu altip nesem m l eăş.tlo-îsrnD i toaî rcrzh sitieri .,îpnrSgeşe-i

săvîrşise oare o m i n i m e ? Nu. P o l i ţ i s t u l îşi d ă s e a m a c ă , a p â sînd clapa galbenă, transfor­ mase submersibilul într-o navă a e r i a n ă , c a r e , s m u l g î n d u - s e din valuri, săgeta a c u m bezna, inf r u n t î n d î n a l t u l . Ş o c u l se d a t o ­ rase, desigur, nepriceperii lui W i m de a controla aparatul. Ar f i t r e b u i t , p e s e m n e , să p r e g ă ­ t e a s c ă î n t r - u n fel ambarcaţia pentru această manevră. Nu m a i a r e î n s ă r ă b d a r e să c a u t e în m u l ţ i m e a sa d e cunoştinţe vreun principiu de fi^ică a d e c ­ v a t s i t u a ţ i e i şi r e d r e s e a z ă m i ­ cul r e a c t o r , r e d u c î n d u - i vite/.a s u p e r s o n i c ă , p e n t r u a se p u t e a orienta. Unde dispăruse oare f a t a u r m ă r i t ă de el ? C e r u l î n ­ c e p e să s e l u m i n e z e . Soarele îşi p r e g ă t e ş t e r ă s ă r i t u l , i n c e n ­ d i i n d v a l u r i l e d e la o r i z o n t . S p r e n o r d se z ă r e ş t e p a t a m i ­ nusculă a unei insule. W i m m a ­ nevrează cu t e a m ă comenzile, a ş t e p t î n d u - s e la c i n e ş t i e c e n o u ă s u r p r i z ă . N o r o c u l î n s ă îi surîde iar ; W i m reuşeşte să c o n e c t e z e t e l e o b i e c t i v u l şi p e e cranul de bord vede insula de p a r c ă s - a r a f l a în a p r o p i e r e . U n f u r n i c a r d e o a m e n i se a g i t ă d e colo-colo. P o a t e că aici a descins şi i n t r u s a , g î n d e ş t e b r a v u l c o m i ­ s a r şi din ilou f a c e un plnn d e b ă t a i e a m ă n u n ţ i t . P ă ţ a n i i l e de p î n ă a t u n c i îl f a c totuşi p r u d e n t şi p e n t r u p r i m a o a r ă îşi s p u n e c ă e m a i c u m i n t e să n u a c ţ i o n e z e d e u n u l s i n g u r şi să a ş t e p t e e s ­ c a d r i l a c a r e d e c o l a s e în u r m a lui. W i m apropie mai mult imagi­ nea insulei : e o mică frîntură de pămînt inundată de o vege­ taţie luxuriantă ; undeva, în m i j l o c , e un l u m i n i ş , /^colo, î n j u r u l unui avion, o duzină de inşi forfotesc. E v o r b a poate chiar de aparatiil cu care se făcuse nevăzută falsa fiică a lui S t o n e şi-i j u c a s e renghiul cu

16

c e a s u l . D a r n i c i u r m ă de f a t ă . O fi a s c u n s ă în v r e o c a s ă . „ N i c i o c l ă d i i ' e nu s e v e d e î n s ă n i c ă i e r i " — îşi n o t e a z ă c o n ş t i i n c i o s p o l i ­ ţ i s t u l în n e l i p s i t u l s ă u c a r n e t şi, t o c m a i c î n d v o i a să a d a u g e „ n i ­ mic demn de s e m n a l a t " , î n c r e ­ m e n e ş t e cu c r e i o n u l în m î n ă . S e f r e a c ă la o c h i , b u i m ă c i t . I m a g i ­ n e a e totuşi c l a r ă . Nu e o iluzie o p t i c ă : o c l ă d i r e iese din p ă ­ m î n t . D a ! D a ! Ş i nu o c l ă d i r e o a r e c a r e , ci î n s ă ş i v i l a S t o n e , e d i f i c i u l p e c a r e el îl c ă u t a s e , scormonind zadarnic pietrişul, ac o l o , p e c o n t i n e n t . C a s a pe c a r e o l u a s e c u a s a l t . T o t u l i se p a r e o v i z i u n e de c o ş m a r . E, b i n e î n ­ ţ e l e s , d e n e c r e z u t c a o c l ă d i r e să d i s p a r ă î n t r - u n loc şi să r ă s a r ă u n d e v a p e o i n s u l ă la a t î t e a s u l e de k i l o m e t r i d e p ă r t a r e , şi totuşi... C o m i s a r u l î n c e a r c ă să l i m p e ­ z e a s c ă c e v a din a c e a s t ă n o u ă e n i g m ă , d a r un u r u i t greoi îi dă de ştire că escadrila e aproape. într-adevăr, dinspre sud, un grup de patru b i m o t o a r e zboară cu iuţeală spre el. W i m c e r c e t e a z ă din n o u u s c a ­ t u l . F o r f o t a b a n d i ţ i l o r se t r a n s ­ f o r m ă în p a n i c ă : d e s i g u r c ă v ă ­ zuseră avioanele. Deci nu mai p o a t e fi v o r b a do e l e m e n t u l s u r ­ p r i z ă . C o m i s a r u l ia l e g ă t u r a r a ­ dio c u c o m a n d a n t u l e s c a d r i l e i . T o t o d a t ă o b s e r v ă c a p e un f a p t d i v e r s c ă d e a s u p r a i n s u l e i se a ş ­ terne o ceaţă albăstruie, care acoperă uscatul. Wiiu accelerează şi p o r n e ş t e în p i c a j , d a r „ z i d u l " de c e a ţ ă îl r ă s t o a r n ă , n ă u c i n d u - 1 . S p a i m a p u n e din n o u s t ă pînire pe temerarul comisar. N u - i în s t a r e să p r i c e a p ă c e f e l d e c e a ţ ă e a s t a şi c u m d e a r e a s e m e n e a î n s u ş i r i pe c î t d e n e ­ a ş t e p t a t e , pe a t î t d e n e e x p l i c a ­ bile. V e c h i l e poveşti cu spiriduşi r e î n c e p să-i f r ă m î n t e i m a g i n a ţ i a . D a r şi a c u m î n d î r j i r e a Iui e m a i puternică decît tentaţia spre su­ pranatural.

Wim

se

năpusteşte

din n o u s p r e i n s u l ă . Ke/.ultatul U n d e v a , în u r m ă . din l o c u l în e acelaşi : aparatul parcă se c a r e i n s u l a d i s p ă r u s e c o m p l e t în î m p o t m o l e ş t e si e r e s p i n s . D e s ­ valuri, o explozie formidabilă c u r a j a t de repetatul insucces, a z v î r l e în a e r un t o r e n t d e s t î n c i , c o m i s a r u l ia î n ă l ţ i m e , iese î n a i n ­ şi o c i u p e r c ă a r g i n t i e c r e ş t e din t e a e s c a d r i l e i , so p u n e în f r u n ­ a p ă , f ă c î n d p a r c ă să se c u t r e t e a ci şi, f r ă m î n t î n d u - ş i c r e i e r u l mui-e b o l t a l i m p e d e şi c a l m ă a în c ă u t a r e a unei soluţii, î n c o n ­ cci'iilni. j u r ă m i s t e r i o a s a c u p o l ă de c e a ţ ă vioi'ie. D a r iată că f u m u l a c e l a v i o l a c e u î n c e p e să se d e s t r a m e . t r e p t a l si în c u r î n d n u mai r ă ­ m î n e d e c î t un a b u r p a l i d şi In clipa în care bancheta pe t r a n s p a r e n t . „K m o m e n t u l .să a c a r e ş e d e a u se t r ă s e s e b r u s c , un t a c ă n i " — işi s p u n e W i m . ,,Apuţ a d i n e şi t e r m i n a t d e s i g u r în cum, cînd blestemata cupolă a f u n d u l m ă r i i se că.scase s u b IVIa.x dispărut". Comunică celorlalte aşi c e l c e se p r e t i n d e a a fi d o c ­ vioane hotărirea luată. P r e g ă torul Stone. Căderea vertigi­ t i n d u - s e să d e a s e m n a l u l î n c e ­ n o a s ă a c e l o r două t r u p u r i n u - i perii o f e n s i v e i , W i m c a u t ă l o c u l l a s ă s e r g e n t u l u i nici o î n d o i a l ă c e l m a i p r i e l n i c d e pe s u p r a f a ţ a asupra rezultatului acestei prău s c a t u l u i u n d e să-şi d e s c a r c e î n ­ v ă l i r i t r a g i c e . Şi totuşi, i a t ă c ă c ă r c ă t u r a d e foc, d a r s i m t e c ă - l m i r a c o l u l se p r o d u c e . T ă l p i l e lui apucă apoplexia : insula dispă­ M a x î n t i l n e s c un o b s t a c o l c a r e ruse aproape complet. Un singur f i ' î n e a z ă din c e în c e m a i m u l t p e t i c de p ă m î i i l , l u m i n i ş u l , r ă v i t e z a cu c a r e se p r ă b u ş e ş t e , d e mă.se.se deasu|)ra v a l u r i l o r . A p a i c ă s - a r fi d e g r a v i f i a t . C e l e c o l o , g r u p u l de o a n . e n i se c ă ţ ă c e u r m e a z ă i se p a r d e - a d r e p t u l r a s e pe t r u p u l a v i o n u l u i . P r e a f a n t a s t i c e : c ă d e r e a se o p r e ş t e î n c e r c a t u l c o m i s a r e s t e la c a p ă ­ l e n t şi c e l e d o u ă c o r p u r i se a tul r ă b d ă r i i . î n c e p e să f o r m u ­ ş a z ă u ş o r p e o l e s p e d e d e \narl e z e t e x t u l d e m i s i e i pe c a r e e m u r ă , s e r g e n t u l îşi dă s e a m a c ă d e c i s s-o d e p u n ă c h i a r în ziua ceea ce frînase căderea era a c e e a p ^ m a s a p r e f e c t u l u i de trupul celuilalt. Picioarele poli­ p o l i ţ i e . Işi ş t e r g e f r u n t e a î m b r o ţistului întîlniseră umerii fizi­ b o n a t ă de s u d o a r e . D e o d a t ă , din cian ului. valuri ţîşneşte corpul aerodina­ - Ce se-ntîmplâ ? Am plu­ m i c al unei n a v e c i u d a t e , c a r e tit ? işi î n t r e a b ă el s a l v a t o r u l . goneşte ca o nălucă printre cele C u m aţi r e u ş i t să a t e n u a ţ i v i ­ patru bimotoare. Şi iată că teza cu c a r e ne rostogoleam ? o m u l do a c ţ i u n e d i n W i m î n ­ A m a l u n e c a t c a un fulg pe u vinge. Uitînd de hotărirea luată, m e r i i d u m n e a v o a s t r ă şi a c u m n e c o m i s a r u l n u m a i p r e g e t ă şi se g ă s i m a i c i z d r a v e n i şi n e v ă t ă ­ p u n e pe u r m a f u g a r u l u i , o r d o maţi... nînd escadrilei să-l secondeze cu — Am redus forţa gravitaţio­ toată viteza. Ambalîndu-şi la n a l ă , r ă s p u n d e c e l ă l a l t cu un s u m a x i m u m motoarele, cele cinci rîs e n i g m a t i c p e b u z e . C u m a m a v i o a n e r e u ş e s c .să s e ţ i n ă la o făcut-o nu mă întreba. O să-ţi d i s t a n ţ ă c o n s t a n t ă de n a v a u r ­ e x p l i c a l t ă d a t ă . Ş i a c u m să m ă r i t ă , în c a r e b i e t u l p o l i ţ i s t a mergem. Am avut noroc că a m v u s e s e o f r a c ţ i u n e de s e c u n d ă nimerit tocmai aici. E c a m e r a impresia că văzuse chipul ser­ depozit prin c a r e a m adus pe gentului M a x .

30

17

18

insulă aparatajul. Pe aproaj» există o bandă rulantă care ne va scoate la suprafaţă. Şi, într-adevăr, nu peste mul­ t ă v r e m e , s e r g e n t u l şi î n s o ţ i t o ­ r u l său se află pe coasta stînc o a s ă a i n s u l e i . L a c i t e v a zeci «ie irietri, p l u t i n d l î n g ă ţ ă r m , se vede silueta argintie a hidroavionului cu care zburase Max. C e i doi se î n d r e a p t ă în g r a b ă spre aparat. — Dar e avionul meu ! e x ­ c l a m ă uimit de d a t a asta fizi­ cianul. C u m a a j u n s aici ? — E u a m venit cu el. urmărit reactorul care v-a vat.

Am sal­

— S ă î n c e r c ă m să a j u n g e m la a p a r a t f ă r ă să f i m v ă z u ţ i d e ticăloşii c a r e ne cred morţi, propune omul în halat al­ bastru. S t î n c i l e şi t u f i ş u r i l e printre « a r e s î n t n e v o i ţ i să t r e a c ă l e îngreunează destul de mult îna­ i n t a r e a . S t o n e , c a r e p a f e să c u ­ noască la perfecţie locul, m e r g e î n a i n t e . C î n d şi c î n d se a j u t ă unul pe altul p e n t r u a trece peste vreo stîncă sau pentru a descurca ramurile încîlcite ale vreunui desiş.

U n z g o m o t p u t e r n i c îi f a c e să-şi întoarcă ochii spre cer. D e ­ asupra insuiei, patru avioane b i ­ m o t o a r e p a r g a t a să c o b o a r e . — L e - a u venit teşte Stone.

întăriri,

— S ă p i c c ă n i în t i m p c e aterizează, spune sergentul.

ei

— Nu mai au energie, con­ s t a t ă r ă u t ă c i o s Ston^e. L i s-a t e r m i n a t rezerva de c o m b u s t i ­ b i l n u c l e a r . Au c o n s u m a t - o t o a ­ t ă azi n o a p t e , D e o d a t ă , g l a s u l îi devine sumbru : Priveşte ac e s t e c a d r a n e pe c a r e s e z b a t acele. S e apropie o explozie at o m i c ă !.. R e p e d e , r e p e d e , să ne s a l v ă m ! n.ai adaUgă S t o n e şi a p a s ă . pe manşă. C u un şoc v i o l e n t , aparatul ţîşneşte printre cele patru bi­ m o t o a r e , c a r e , n u se ş t i e din c e motive, renunţaseră la ateri­ z a r e , şi se î n s c r i e pe d i r e c ţ i a n o r d . I n u r m ă , din i n i m a i n s u ­ lei, s e î n a l ţ ă u m b r a cenu.şie a unei c i u p e r c i u r i a ş e . — Mi-au distrus insula. Aici m i - a m început cercetările cînd a v e a m 2.') d e a n i . A m c o n s t r u i ­ t-o piatră cu piatră, încăpere cu încăpere, instalaţie c u i n s t a laţie...

Enormii bolovani r ă m î n în u r m ă , şi s i n g u r u l o b s t a c o l c a r e l e m a i Stă în c a l e îl c o n s t i t u i e t u f i ş u r i l e şi p o m i i . E v a d a r e a l e e favorizată de întunericul care mai dăinuie.

•— V i l a e r a a s e m ă n ă t o a r e aceea de pe continent, nu ?

— Ce facem acum, domnule Stone ? întreabă îngrijorat ser­ gentul după ce se v ă d instalaţi în a v i o n . N u n e p u t e m l u a z b o ­ r u l . N e î m p i e d i c ă c e a ţ a n.sta a l ­ bastră.

— Cine «um ?

—• V o m d u c e a v i o n u l în a l t ă parte.;. Şi, zicînd acestea, S t o n e porneşte foarte încet motorul. Ascultător, aparatul se în­ dreaptă plutind spre nordul i n s u l e i şi, d u p ă t r e i m i n u t e , i a tă-j ajunşi într-un m i c golf.

şop­

cu

— M d a , n u p r e a am i m a a i n a ţ i e . S a u p o a t e a m v r u t să riti f i e nici o d e o s e b i r e , să m ă s i m t p e s t e tot l a fel... a

stâpînit-o

iiiuă

a-

— E l v i s R o w e n . De fapt a •fost f ă c u t ă c u b a n i i tui. L a t n m i n a r e a fatltiltăţil e r a m s â r a r ; de aceea m-a ispitit p r o p u n e r e a lui. M - a f i n a n ţ a t fără să aibă altă pretenţie decît să-mi valo­ r i f i c e des<>oj>oririlo..., d a r îţi p o ­ v e s t e s c a l t o d a t ă . V ă d c ă sîntem urmăriţi. M a x p r i v e ş t e î n a p o i şi v e d e c ă , î n t r - a d e v ă r , c e 19 le cinci avioa-

n e , deşi se ţ i n e a u l a o o a r e c a r i d i s t a n ţ ă , z b u r a u pe u r m e l e lor. — S ă nu ne lăsăm, spune s e r ­ gentul. — V o i î n c e r c a totul c a să n u c ă d e m în m î i n i l e lor. D e a l t f e l n u m a i a v e m m u l t p î n ă la a c ­ t u a l a m e a i n s u l ă , la n o i l e m e l e laboratoare... Viteza cu care gonesc este vertiginoasă. Totuşi Max are t i m p să r e f l e c t e z e ia c e l e s p u s e d e î n s o ţ i t o r u l s ă u . Deşi în s i n e povestea acestuia era emoţio­ n a n t ă , r e l a t a r e a ei a v e a p a r c ă ceva artificial. O îndoială pune din n o u s t ă p î n i r e p e mintea sergentului...

31 In răstimpul cît durează m a ­ n e v r a de scufundare a vilei, V e r b a n o urmează ca o umbră pe noua Camely Stone, povestindu-i c u l u x de amănunte t o a t e î n t î m p l ă r i le l a c a r e l u a s e parte împreună cu detectivul Green. S e p a r e totuşi că aerul de sin­ ceritate cu c a r e vorbeşte r e p o r ­ terul o convinge pe fată, deoa­ rece aceasta renunţă să-l mai ameninţe cu ciudatul revolver. I n c e l e din u r m ă a j u n g î n ­ tr-o încăpere asemănătoare unui g a r a j . — V o m lua automobilul, spu­ ne autoritar fata, scoţînd husa care acoperă capota, şi vom pleca pe urmele tatei. Vehiculul are o construcţie s p e c i a l ă . S c a u n e l e .sînt d i s p u ­ se î n s ă u n u l în s p a t e l e c e l u i l a l t , roţile — apropiate. E o maşină îngustă aerodinamică. Fata stinge lumina. După cîteva secunde, afară, acolo unde susură fîntîna arteziană c r e a t ă în l o c u l v i l e i , o t r a p ă se cască oblic, iar prin faţa

20

celor cîţiva poliţişti năuciţi m a ­ ş i n a e r u p e s p r e ş o s e a , l'ăcînd un o c o l b r u s c s p r e s t i n g ă . Ş i , înainte ca vreunul să poată s c h i ţ a vreuTi g e s t , v e d e n i a d i s ­ p a r e p e a s f a l t . C î n d îşi r e v i n în f i r e e p r e a t î r z i u . Nici z g o m o ­ tul m o t o r u l u i n u se m a i d i s t i n ­ ge. M a ş i n a e d e p a r t e , s t r ă b ă tînd ca o nălucă noaptea, spre nord. Verban priveşte părul arăn . i u d i n f a ţ a lui şi s e g î n d e ş t e la cealaltă Camel.y S t o n e , p e c a r e în s i n e a s a î n c e p u s e s-o În­ d r ă g e a s c ă . A c u m î l m a c i n ă un r e g r e t al c ă r u i izvor n i c i e l iiu-l î n ţ e l e g e . V e d e î n t r - u n r.olţ d e o g l i n d ă f a ţ a , o c h i i n e g r i ai f e ­ tei. Z i a r i s t u l îşi m u t ă p r i v i r e a pe bezna de afară, parcă de t e a m ă să n u - ş i d i v u l g e g î n d u rile. Vocea însoţitoarei lui îl trezeşte din reverie ; — Ascultă zor !

melodia

din

difu­

Verban aude slab acorduri din b o l e r o u l lui R a v e l . — î n s e a m n ă că trebuie să u r m ă m mereu nordul. Posturile noastre sînt acordate pe această melodie. P e şosea nu ne mai putem continua drumul, fiindcă f a c e un ocol d e c î t e v a m i l e şi am pierde un timp preţios. L e a g ă - ţ i c e n t u r a şi n u t e s p e r i a . C u r î n d m a ş i n a p a r e c ă se r e ­ p e d e în b a l u s t r a d a ş o s e l e i c a r e c o t e ş t e p r i m e j d i o s . A c c i d e n t u l îi p a r e lui V e r b a n d e n e î n l ă t u r a t . Nu se î n t î m p l ă însă n i m i c . L a a p ă s a r e a unei clape, vehiculul p o r n e ş t e lin în z b o r p l a n a t d e a ­ s u p r a o g o a r e l o r c a r e se g h i c e s c î n ş i r a t e pe v a l e a de j o s . D u p ă c î t e v a m i n u t e , s u b ei s e v e d e lucind oglinda liniştită a apei. Z i a r i s t u l , la î n c e p u t m i r a t , îşi dă seama că asistă la încă una d i n t r e f a n t e z i i l e f i z i c i a n u l u i şi n u se mai m i r ă c î n d î n s o ţ i t c a r e a lui îi s p u n e c ă m a ş i n a se

poate transloiina îiitr-o navă c a p a b i l ă să î n f r u n t e furtunile m ă r i i . M e l o d i a din d i f u z o r s e a c c e n t u e a z ă uşor. D u p ă c e b o ­ l e r o u l c o n t e n e ş t e , se a u d a c o r ­ d u r i l e u n u i p r e l u d i u d e Lis.'t, î n m i n t e a z i a r i s t u l u i se şi î n ­ c h e a g ă contururile unui repor­ t a j f o r m i d a b i l pe c a r e u r m e a z ă s ă - l s c r i e şi în c a r e o t î n ă r ă b l o n d ă a v e a .să j o a c e un rol de seamă. Deodată melodia se p i e r d e , a m e s t c c î n d u - s e cu a l t e cîntece. La orizont licăresc cî­ teva lumini. Puţin speriată, fata s c u f u n d ă în a p ă a p a r a t u l , c a r e se d o v e d e ş t e a a v e a şi c a l i t ă ţ i l e unui veritabil s u b m a r i n . — V o m a j u n g e la i n s u l ă pe sub mare, spune ea. După anu­ m i t e s e m n a l e , a f l u c ă a c o l o nu v o m fi b i n e p r i m i ţ i . F r e b u i e să ne s t r e c u r a u , fără să fim vă/uţi. F, o i n s u l ă care a aparţinut c î n d v a tatei... S î n t la cîţiva kilometri de us­ cat, cînd o bubuitură Zf;uuaie ambarcaţiunea. Peste ir s u l ă creştea înspăimîntător o ciuperxă uriaşă de culoare argin­ tie.. — C e s-a î n t r m p l a t ? î n t r e a b ă e l rii,i;rozit. — I n s u l a a fost a r u n c a t ă în aer, îngăimă ea, prinsă de p a ­ nică. T a t a era acolo. C c s-o f i - n t î m p l a t c u el ? Ş i c e f a c e m noi ? S ă m e r g e m m a i t l e j j a r t o s p r e n o r d sau... ? In c l i p a a c e e a un t u r b o p i o p u l s o r ţ î ş n e ş t e din a p ă , r n d r e p tîndu-se spre nord. F a t a scoate un ţ i p ă t v e s e l : — A scăpat dincolo. —

Dincolo ?

şi

acum

Unde

zboară

dincolo ?

— La nord... Să mergem d u p ă el .., m a ş i n a n o a s t r ă a r e o viteză superioară avionului său. V o m a j u n g e desigur înain­ t e a lui.

Ş i , vii'înd r a p i d , p o i n e s c cu o iuţeală într-adevăr fantastică spre nord, lăsînd pe apă o fîşie albicioasă de spumă.

32 Elicopterul urmărit de Green coteşte brusc, abandonînd pe n e a ş t e p t a t e m i c a i n s u l ă , şi se î n s c r i e pe d i r e c ţ i a n o r d . A r u n c î n d u - ş i o piivii-e în j o s , d e t e c ­ t i v u l îşi p o a t e da seama cu uşurinţă că a c o l o se întîrr.plă l u c r u r i c e l puţin c i u d a t e . O c u ­ polă de c e a ţ ă viorie care î n v ă ­ luie uscatul îngreunează vizibi­ l i t a t e a . D a r un a v i o n c e se z b ă ­ t e a c a un flutui'e p r i n s î n t r - u n p a h a r îi dă lui G r e e n d e g î n d i t . Işi p r o p u n e s ă .se î n a p o i e z e neapărat, dar numai după ce va vedea ce intenţii a r e fata din e l i c o p t e r , c a r e l u a s e un a v a n s c o n s i d e r a b i l . G r e e n îşi m ă i'eşte şi e l v i t e z a . C u r î n d , v e d e din n o u s i l u e t a f e t e i a p l e c a t ă pe manşă. Odată cu ivirea ti­ m i d ă a z o r i l o r , în d e p ă r t a r e se conturează o bucată de pămînt. E o altă insulă, de data asta mai mică. Apropiindu-se mai mult, Gi-een o b s e r v ă un a d e v ă r a t a e ­ r o d r o m in m i n i a t u r ă , c u t o a t e s e m n a l e l e i n t e r n a ţ i o n a l e de aterizar-e p u s e l a p u n c t . Elicopterul urmărit coboară uşor. G r e e n h o t ă r ă ş t e să f a c ă acelaşi lucru. Socoteşte că e mai p r u d e n t s ă d e s c i n d ă în a l t l o c . U n g l a s p u t e r n i c se a u d e în.să î n d i f u z o r , făeîndu-1 s ă t r e s a r ă : — Avionul verde..., nu verde !

la p i s t ă , depăşiţi

culoarul culoarul

„ H a i t ! îşi s p u n e î n c i u d a t d e ­ t e c t i v u l . A m fost r e p e r a t . D a r fuga nu m ă poate a j u t a , pentru c ă n - a ş m a i ai;ia n i m i c " . D a c ă însă fusese prins într-o cursă ? I n c r e z î n d u - s e în s t e a u a lui n o ­ rocoasă, G r e e n aterizează docil.

21

urmînd i n d i c a ţ i i l e pe c a r e l e primeşte prin radio. Constată astfel, nu fără uimire, că avio­ nul său e al 15-lea c a r e ateri­ z e a z ă pe i n s u l ă . Din f a ţ a unui m i c peron, o si­ l u e t ă s o l i t a r ă îi f a c e s e m n c u mina. Detectivul porneşte uimit î n t r - a c o l o . R e n u n ţ a s e de m u l t să s e m a i m i r e de c e v a , t o t u ş i f i e ­ c a r e c l i p ă îi p r e g ă t e a noi s u r ­ prize. Silueta e r a a Camelyei Stone, care-l întîmpină candidă: — Ce spaimă a m tras, d o m n u ­ le Green, declară ea cu a p a ­ rentă sinceritate. Credeam că v-au doborît. Detectivul nu mai ştie efectiv ce să creadă. Cînd v-am văzut prăvălindu-vă, u r ­ mează ea cu aceeaşi degajare, v - a m si v ă z u t în m î i n i l e b a n d i ­ ţilor. C a să c î ş t i g e t i m p , G r e e n s e hotărăşte să-i răsi)undă cu o întrebare : — D a r dumneata..., dumneata de ce-ai fugit a ş a deodată ? — Ah, eu ? răspunde şăgal­ nic fata. F u s e s e m urgent c h e ir.ată aici. T r e b u i a să plec c u riscul de a p ă r e a nepoliticoasă. — Şi nu puteai Ne-ai lăsat aşa...

s ă n e spui ?

— î n t r - a d e v ă r , a r t r e b u i să vă cer scuze. P e ziarist unde l-aţi lăsat, domnule G r e e n ? — Lasă-1, domni.şoară, în pace pe ziarist. N-avea grija lui. Spune-mi mai bine ce cauţi aici d u m n e a t a ? Ş i mai ales c e e aici ? — Aici ? tatei. —

Ce

să

fie,

insula

A cui ?

— A fizicianului meu.

Stone,

tatăl

— Şi dînsul unde e ? o isco­ deşte sever detectivul, necrez î n d o i o t ă din t o t c e - i s p u s e s e tînăra din f a ţ a lui. — î n c ă n22 u ştiu... C r e d c ă e aici de v r e m e ce m - a c h e m a t .

Sa mergem jos ! S a u nu de aceea aţi venit după m i n e ? D e altfel, nici n-aveaţi ce face. Avionul d u m n e a v o a s t r ă e r a pro-. g r a m a t pe direcţia p e c a r e o urma elicopterul meu. Spusele fetei par verosimile, d a r g l a s u l ei s u n ă n e c o n v i n g ă ­ t o r , f a l s . H o t ă r ă ş t e t o t u ş i .s-o î n s o ţ e a s c ă . M e r g î n d în s f i a t e l e ei pe c a l d a r î m u l pistei de a t e r i ­ z a r e , m i n t e a d e t e c t i v u l u i începesă l u c r e z e c u f e b r i l i t a t e . A d u n ă c u i u ţ e a l ă din m e m o r i e zeci d e e l e m e n t e şi, c h i a r î n c l i p a c î n d a j u n g la un covor mobil ce rula spre adîncimi necunoscute, d e ­ tectivul se poate felicita : dez­ legase o parte a enigmei — fata ce se n u m e a C a m e l y Stone n u este fiica fizicianului Uichard Stone... . . C e i doi p a r c u r g î m p r e u n ă c u ­ l o a r e l e r u l a n t e , i n t r ă şi ies din numeroase ascensoare. înaintea lor se desclţidc o uşă masivă. Intr-o cameră circulară, plină cu fotolii, sînt adunaţi a p r o a p e douăzeci de oameni. Prin f u m u l d e s d e ţ i g a r ă pe c a r e v e n t i l a - ' toarele nu reuşesc să-I a l u n g e e s t e g r e u să d i s t i n g i m a r e l u c r u şi G r e e n r ă m î n e d e r u t a t în p r a ­ gul uşii, în t i m p c e f a t a i n t r ă c u paşi f e r m i în î n c ă p e r e . Un b ă r b a t r o b u s t , în h a l a t a l b a s t r u , s e r i d i c ă şi, v e n i n d s p r e e a , o ia de mînă, rostind spre stupe­ facţia detectivului, care tocmai s e p r e g ă t e a să î n t r e b e : „ C i n e esti d u m n e a t a , d o m n i ş o a r ă S t o ­ ne ?" — lat-o, domnilor, m e a , Camel.y S t o n e . . . noaşteţi ?

pe f i i c a O recu •

ProCitînd d e r u m o a r e a d e a d ­ m i r a ţ i e a a s i s t e n ţ e i , G r e e n se r e t r a g e u ş o r |)e c u l o a r . N o u a s i ­ tuaţie pare să-i răstoarne e ş a f o ­ d a j u l p r e s u f ) u n e r i l o r lui Dacă pînă acum o suspectase pe fată ca fiind o impostoare, cuvintele b ă r b a t u l u i în h a l a t a l b a s t r u au

r i d i c a t e n i g m a cel p u ţ i n l a c u b : 1 . ' d a c ă S t o n e ş i - a r e c u n o s c u t în tînăra suspectă fiica, aceasta nu p o a t e fi o i m p o s t o a r e , d a r e x i s ­ t ă şi... 2. f a t a n u e s t e C a m e l y S t o n e şi d e c i c e l c a r e o r e c o ­ m a n d a s e îi e c o m p l i c e , p e n t r u c ă 3. c u m p o a t e fi p r e z e n t aici d o c t o r u l R i c h a r d .Stone, r ă p i t l a sute de mile de această insulă, ţ i totuşi, în c a z u l l u i 4., c h i a r d a c ă presupusul „captiv" a sosit înaintea m e a aici, î n s e a m n ă că şi V e r b a n f a c e p a r t e din b a n d ă , W i m e un d o b i t o c , i a r e u t r e b u i e să m ă apuc de creşterea viţeilor de rasă... Zgomotul unui avion care ate­ r i z e a z ă îl s m u l g e pe d e t e c t i v din tentaculele enigmelor. Urmînd drumul făcut cu misterioasa blondă, Green a j u n g e sus, la micul aerodrom incendiat de r ă ­ săritul soarelui. Avionul aterizează. Din el co­ boară George Verban. , — O să cresc viţei ! suspină detectivul, văzînd că din ace­ laşi a p a r a t ciudat descinde ac u m din n o u . . . C a m e l y S t o n e . Aceeaşi care-l condusese adi­ neauri în subterană. Sau era alta ? Desigur că alta. O să-nneb u n e s c ! îşi spuse G r e e n năucit şi a l e a r g ă s p r e c e i doi. — Uite-o pe adevărata Ca­ mely Stone, dragă G r e e n ! ii strigă vesel V e r b a n , făcîndu-i cu ochiul. întrebîndu-se dacă nu e cazul să folosească perechea de c ă t u ­ şe d i n b u z u n a r , G r e e n a u d e un alt a p a r a t c a r e se opreşte pe pista de aterizare i e un turbopropulsor, i a r din e l coboară doi b ă r b a ţ i . F a t a se r e p e d e s p r e avion. — O să c r e s c şi g î ş t e . . . , m î r î i e d e t e c t i v u l î n m o m e n t u l în c a r e se întoarce spre noii-veniţi. — C e spui ? î n t r e a b ă ziaris­ tul, t u l b u r a t de s c e n a la c a r e asistau.

A r u n c î n d u - s e la pieptul unuia d i n t r e p a s a g e r i i d e s c i n ş i — un b ă r b a t în h a l a t a l b a s t r u —, f a t a strigă emoţionată : — T a t ă ! C e b i n e c ă ai v e n i t ! Mi-a fost tare frică pentru tine... — Uite-1 pe fizicianul Ri­ c h a r d S t o n e , ş o p t e ş t e r a d i o s /.iaristul. î n t r - a d e v ă r , o m u l c a r e ir.îngîie p l e t e l e b l o n d e a l e l e t e i e s t e şi el... d o c t o r u l S t o n e . O u n d ă d e s p e r a n ţ ă îl a n i m ă p e d e t e c ­ tiv. — Spune-mi, domnule ban, nu-i aşa c ă fraţii s e a m ă n ă - n t r e ei ?

Ver­ Stone

— Green ! răsună strigătul vesel al celuilalt p a s a g e r in c a r e d e t e c t i v u l îşi recunoaşte stupefiat subalternul. Sergentul M a x m e r g e a ţ a n ţ o ş pe p i s t a b e ­ t o n a t ă , î m b r ă c a t în c e a m a i a u ­ t e n t i c ă şi s u p e r b ă c ă m a ş ă d e noapte tiroleză.

33

R e p e z i n d u - s e s p r e c e i doi p a ­ sageri care descinseseră din turbopropulsor, fata cu plete aurii se aruncase în braţele b ă r b a t u l u i î m b r ă c a t în h a l a t a l ­ bastru, îndepărtîndu-se discret, c e l ă l a l t c ă l ă t o r s e a p r o p i e do G r e e n c u rniin-le î n t i n s e . — M a x , ce-i cu tine, dragul m e u ? pufneşte în rîs detectivul, rccunoscîndu-şi colegul. Te-ai c o s t u m a t în s t a f i e p e n t r u v r e u n carnaval ? — Mi-a luat cea mai bună că­ m a ş ă d e n o a p t e , d e c l a r ă pe un ton de reproş g l u m e ţ omul c a r e se apropie la braţul tinerei blonde. — Dumnealui e fizicianul Stone, spune sergentul, privindu-1 pe d e t e c t i v cu o c ă u t ă t u r ă semnificativă. Iar dînsul, dom-

23

nule doctof, e şeful meu, brul Silvyan Green...

cele­

Cei doi b ă r b a ţ i îşi d a u m î n a . — Iată, intervine şi fata, domnul acesta simpatic este zia­ ristul George V e r b a n . — Să coborîm, domnilor. Sînt e m a ş t e p t a ţ i , r o s t e ş t e o m u l în halat albastru. — S ă - i a d u c e m pe ei sus. Î m i îngădui, tată ? V r e a u să-i arăt lui G e o r g e . . . , adică domnului V e r b a n , cum funcţionează in­ s t a l a ţ i i l e i n s u l e i , şi, z î m b i n d ş ă ­ g a l n i c , f a t a îl ia d e m î n ă pe z i a r i s t şi a l e a r g ă s p r e un g r u p de pomi. Aici răsuceşte cu uşu­ r i n ţ ă t r u n c h i u l u n u i c o p a c se c u l a r şi, în f a ţ a m i c i i asistenţe u l u i t e , în d r e a p t a pistei d e d e ­ c o l a r e se i v e ş t e din p ă m î n t î n tîi o tera.să, a p o i î n c e t , i n c e t , o c l ă d i r e cu d o u ă e t a j e . P o l i ţ i ş t i i şi z i a r i s t u l r e c i m o s c v i l a S t o n e r ă m a s ă u n d e v a pe c o n t i n e n t , l a c î t e v a sute de kilometri. — V o m i n t r a noi doi întîi, spune amfitrionul, luînd fata de braţ. Ne iertaţi, dar sînt unele dificultăţi de acţionare a uşilor care v-ar stingheri pe dumneavoastră, cei neiniţiaţi. Urmaţi-ne ! C e i t r e i r ă m a ş i în u r m ă s c h i m ­ b a r ă în g r a b ă c î t e v a i m p r e s i i . — Asta Max.

nu-i

Stone ! şopteşte

— I a r eu c a r e a v e a m î n d o i e l i asupra celui dinăuntru, replică Green : văzînd figurile contra­ r i a t e a l e .sergentului şi z i a r i s t u ­ lui, a d a u g ă : Ţ i n e ţ i - v ă t a r e ! I n v i l ă n e m a i a ş t e a p t ă un R i c h a r d Stone. Pe urmă, întorcîndu-se spre Verban, continuă cu un z î m b e t p e r f i d : B a c h i a r şi... v e ­ chiul dumitale a m o r de astă n o a p t e ! fata care ne-a lăsat m a s c ă pe acoperiş... —

Ai arestat-o ?

— C r e d c ă ori voi a r e s t a î n ­ t r e a g a b a n d24 ă , ori m ă voi f a c e cowboy, încheie dur Green, îm-

pingîndu-l pe V e r b a n tiar fără prea multe mente.

în v e s ­ menaja­

T r e c î n d printr-un şir de î n c ă ­ p e r i în c a r e p o l i ţ i ş t i i şi g a z e t a ­ rul recunosc uimiţi locuri abia p ă r ă s i t e , c e i c i n c i a j u n g în m a ­ r e a s a l ă u n d e se g ă s e s c a d u n a ţ i oaspeţii. Cele două perechi S t o n e a c u m f a ţ ă în f a ţ ă .

sînt

C u un ţ i p ă t , u n a d i n t r e f e t e a l u n e c ă şi se p r ă b u ş e ş t e pe p a r ­ chet. Imediat, unul dintre doc­ torii S t o n e s e r e p e d e şi-i r ă s u ­ ceşte violent mîna dreaptă. In a c e e a ş i c l i p ă , Vei-ban îşi s c o a t e revolverul, dar, fulgerător, G r e e n îi p u n e c ă t u ş e l e . I n t ă ­ c e r e a c a r e se l a s ă , z g o m o t u l a r ­ mei căzute răsună lugubru.

34 Ajuns deasupra insulei pe care aterizase turbopropulsorul, W i m cercetează cu prudenţă us­ c a t u l . Du[jă s i l u e t e l e a p a r a t e l o r înşiruite jos, comisarul deduce e x i s t e n ţ a unui n u m ă r destul de m a r e d e i n a m i c i şi-şi dă s e a m a că singur nu poate face nimic. Pînă acum W i m avusese de-a f a c e c u fel d e fel d e r ă u f ă c ă ­ tori, dar de f i e c a r e dată proce­ dase c u aceleaşi metode care-i aduseseră rezultatele scontate. De data asta. bandiţii par a dis­ p u n e de a r m e m o d e r n e , cu totul i e ş i t e din c o m u n . D o a r cînd v e d e z b u r î n d u - i a l ă t u r i bi m o ­ t o a r e l e p o l i ţ i e i se h o t ă r ă ş t e W i m s ă r e d u c ă a l t i t u d i n e a . Işi p r o ­ p u n e să p r o c e d e z e c u d i b ă c i e . A r e la î n d e m î n ă 40 de p o l i ţ i ş t i . ,Ios nu pare să existe un număr mai m a r e de bandiţi. S t ă t u i n d u - s e prin radio cu c o ­ m a n d a n t u l e.scadrilei, c o m i s a r u l d e c i d e să a t e r i z e z e şi s ă î n c e r c e o pătrundere prin forţă, avînd

d e ( l a i l e a lor si e l e m e n t u l s u r ­ p r i z ă . T e l e v i z o r u l d e b o r d îi î n ­ g ă d u i e lui W i m să e x a m i n e / e amănunţit i n s u l a . Nici o p r i ­ m e j d i e , nici o g u r ă de f o c uu se z ă r e ş t e n i c ă i e r i . N i m i c uu t r ă d e a z ă c ă a r fi fost o b s e r v a ţ i . W i m h o t ă r ă ş t e să d e s c i n d ă în p a r t e a d e n o r d a u s c a t u l u i , la cUeva sute de metri de aeropor­ tul m i n i a t u r a l al insulei si apoi să n ă x â l e a s c ă a s u p r a t l u s m a n u lui, lovindu-1 pe n e a ş t e i J t a t e . h i t ă î n s ă c ă in m o m e n t u l în care primesc ordinul de cobo­ rîre, cele patru păsări de oţel a l e poliţiei î n ţ e p e n e s c p u r şi s i m p l u in v ă z d u h . I J o a r a p a r a ­ tul c(;ir.isarului c o n t i n u ă să ş c r puiască înnebunit printre ele W i m n u p r i c e p e c e se p u t u s e intirnpla. Kscatlrila pare acum f o r m a t ă din n i ş t e f l u t u r i pe c a r e un c o p i l îi i m o b i l i z a s e cu un a c pe o p l a n ş ă d e i n s e c t a r . Dar comisarul p o a t e fi u n e o r i un p e r f e c t o r g a n i z a t o r şi un o m cu s î n g e r e c e , a ş a c ă dă un o r ­ din şi i m e d i a t 40 de c i u p e r c i albe înfrumuseţează ca nişte flori p r i m ă v ă r a t i c e această di­ m i n e a ţ ă î n s o r i t ă de t o a m n ă . W i m a t e r i z e a z ă în i n i m a p ă ­ d u r i c i i şi. c u a u t o m a t u l s t r î n s în p u m n i , se r e p e d e s p r e l u m i ­ n i ş u l u n d e se g r u p a s e r ă p o l i ţ i ş ­ tii. Ii î m p a r t e la r e p e z e a l ă în p a t r u g r u p e şi p o r n e s c in p a s alergător spre aeroport. Peste c i n c i m i n u t e se s t r î n g pe locul unde era micul aerodrom. î n ­ c e r c ă r i l e lui W i m î n s ă nu s - a u t e r m i n a t . T o c m a i la v e n i r e a p o ­ l i ţ i ş t i l o r , se r i d i c ă din p ă m î n t o clădire. Comisarul r ă m î n e în­ c r e m e n i t . .Este vila care-l u r m ă ­ r e ş t e şi c a r e d e s i g u r c ă - l va u r ­ m ă r i d e - a c u m î n a i n t e în t o a t e v i s e l e lui r e a l e : v i l a f i z i c i a n u ­ lui S t o n e . L o c u l pistei d e a t e r i ­ z a r e l-a l u a t l a c u l c a r e , însă, aici nici n u f i e r b e şi n i c i nu miroase a lavandă...

D e d a t a a s t a nu-i v a mai s c ă ­ pa n i m e n i din cei d i n ă i m t r u , .se î n f u r i e c o m i s a r u l şi, u i t î n d d e o r i c e p r u d e n ţ ă , o c o l e ş t e în f r u n ­ tea poliţiştilor clădirea. A j u n g în f a ţ a v i l e i . U ş a d e l a i n t r a r e se î n c h i d e în u r m a unei .'^iluete în c a r e W i m a r p u t e a j u r a c ă l-a r e c u n o s c u t pe Clreen. Poliţiştii năvălesc pe scară. spre m i r a r e a lor, uşa principală n u le o p u n e nici o r e z i s t e n ţ ă . V i t e j i i b ă i e ţ i ai lui W i m t r e c prin v e s t i a r , păti'und într-un hol, apf)i î n t r - o c a m e r ă i m e n s ă , ovală. Wiir. se n ă p u s t e ş t e î n ă u n t r u ( a o l ' i i r t n i i â . d o r n i c să lini|)e/cască o d a t ă p e n t r u l o i t l e a u n a misterele acestei fantomatice vile. î n a i n t e a lui se a f l ă o g r ă ­ m a d ă de o a m e n i . „ A m p r i n s î n ti-eaga b a n d ă !" îşi s p u n e t r i u m l'ăloi- c o m i s a r u l şi i ' ă c n e ş t e ca ieşit din m i n ţ i : — Sus mîinile ! Toată cu f a ţ a la p e r e t e .

lumea

Un h o h o t f o r m i d a b i l de rîs îl î n t î m p i n ă . P o l i ţ i ş t i i .se oiiresc î n m ă r m u r i ţ i de o p a r t e si d e a l t a a ş e f u l u i lor. F;1 î n s u ş i p r i ­ veşte ca t r ă s n i t la o m u l e ţ u l c a r e , î m b r ă c a t îit s m o k i n g . îi v i n e în î n t î m p i n a r e cu d o u ă c u p e p l i n e , li î n t i n d e u n a . i a r W i m o ia n ă u c i t , cu g î n d u l ta c i n e ştie c e s f î n t din c a l e n d a r care săvîrşise o minune, de vreiT.e c e î n s u ş i p r e f e c t u l p o l i ­ ţiei îl î n t î m p i n ă cu v o r b e l e : — B u n ă ziua, c o m i s a r e W i m . D e astăzi p r e i e i c o n d u c e r e a d i s ­ t r i c t u l u i X V . D o m n i l o r , să c i o c ­ n i m în c i n s t e a p r o a s p ă t u l u i c o ­ m i s a r .şef. M a r t i n W i m . W i m ciocneşte cupa fără să ştie c e f a c e . C l ă t i n î n d u - s e , î n c e ­ pe să a d u 7 m e c e în j u r u l său, c ă u t î n d p a r c ă un c î t d e m i c i n ­ d i c i u , c a r e i-ar- p u t e a lămuri t o a t e a c e s t e m i s t e r e . T o i u l t-ste î n s ă de n e î n ţ e l e s . Ş i , c a o î n c e r ­ c a r e s u p r e m ă , îi 25 vede deodată

|3e G r e e n şi p e M a x diseutîni.l veseli cu cele două C a m e l y S t o ­ n e ; a l ă t u r i , doi b ă r b a ţ i care s e a m ă n ă î n t r e ei c a d o u ă p i c ă ­ turi de apă, se apropie de W i m ţ i , î n t i n z î n d u - ş i c u p e l e , i se a dresează într-un glas : — Doctor în fizică Stone. F e ­ licitări, domnule comisar şef ! E prea W i m . Nici pe c a r e le mai ajută leşinat în care-l scot

mult pentru bietul o rugăciune din cele r o s t e ş t e în g r a b ă n u - l la nimic. S e năruie braţele poliţiştilor afară.

35 înăuntru veselia domneşte încă multă v r e m e . S p r e prînz, a v i o a n e l e îşi i a u z b o r u l pe r î n d . P e i n s u l ă r ă m î n în b ă t a i a s o a ­ r e l u i c ă l d u ţ d o a r G r e e n , M a x şi V e r b a n , însoţiţi de cele două perechi Stone. — S î n t c u r i o s să a f l u , d o m ­ nule Green, cît de mult v-am putut înşela perspicacitatea, spune unul dintre fizicienii sosiţi. A m u r m ă r i t aici, pe e c r a ­ ne, toate peripeţiile voastre. — N-aş putea preciza mo­ mentul, răspunde detectivul, dar a m impresia c ă încă de la început o vagă bănuială mi-a î n c o l ţ i t în m i n t e , a t u n c i cînd a m i c u l m e u M a x a fost făcut kd. de boxerul-robot. B ă n u i a l a mi-a fost întărită de... p r i m a Camely Stone. Un lucru nu ştiam însă sigur. Cui aparţinea fata-robot ? Dumneavoastră sau unuia dintre concurenţii pe c a ­ re-i aveţi... î n d o i a l a asta a p e r ­ sistat multă v r e m e în m i n t e a mea. — Dar despre celălalt Stone... ?

doctor

— Aici e rîndul meu, inter­ vine M a x . Mie mi-a dat de b ă ­ nuit' c î n d l - a m văzut pescuit de reactor ; un om adevărat n-ar 26

fi r e z i s t a t u n u i

asemenea

şoc...

— Oricum, aţi împins tehnica roboţilor dincolo de tot ce s-a realizat pînă acum... Chiar dacă imcori s-au comportat c a m arti­ ficial, roboţii dumneavoastră n e - a u dat destul de furcă. — Recunosc că roboţii creaţi d e m i n e n u s î n t d e s ă v î r ş i ţ i . As e m ă n a r e a lor cu oamenii e totuşi atît de m a r e încît o v r e ­ me v-a putut amăgi. De altfel, şi i n t e l i g e n ţ a , şi d e f e c t e l e lor s - a u r e l i e f a t în a v e n t u r i l e în c a r e au intrat f ă r ă voia mea. G r a ţ i e c o n f r u n ă t r i i l o r cu p e r s ­ picacitatea unor poliţişti ca dumneavoastră, am înţeles cum sâ-i î m b u n ă t ă ţ e s c pe viitor. — In ceea ce m ă priveşte, de­ c l a r ă V e r b a n , a ş fi p u t u t m u l t şi b i n e să f i u p ă c ă l i t d e a c e a s t ă s i m p a t i c ă şi a g r e a b i l ă domni­ şoară... — De care e vorba ? întreabă într-un glas fetele. Ziaristul le priveşte cu a t e n ­ ţ i e p e a m î n d o u ă şi îi întinde mîna uneia dintre ele, rostind : — Dumneata Camely Stone.

eşti

adevărata

— Ei vezi, spune fizicianul. C h i a r şi d u m n e a t a , c a n e s p e c i a list, l e p o ţ i d i s t i n g e . — Da, pentru că a privit cu i n i m a , îl a j u t ă G r e e n p e g a z e ­ tar, care devenise foarte timid. — Nu fi ironic, domnule Green. încă nu mi-ai cerut scu­ ze, d u p ă c e m i - a i p u s p e n e ­ drept cătuşele. — Ce era să fac ! Puteai pro­ voca o nenorocire cu donquijotismul dumitale. — M-am temut

că...

— Te-ai temut degeaba. Domnul Stone nu voia decît să-şi repună în funcţiune robo­ tul. — Daţi-mi, v ă rog, d o m n u l e Stone, încearcă Verban să schimbe discuţia, cîteva date

suplimentare m e u ref>orta.i.

ponlrii

viitorul

— A s e a r ă , la (wa ZI, îşi îneeiKs a v a n t u l r e l a t a r c H , roliolul m e u avea de executiit » e x p e r i e n ţ ă î n l a b o r a t o r u l vilei d e (H.- c o n ­ tinent. — I n t e r v e n ţ i a lui l l o w w în v-a încurcat planurile... — I n t e r v e n ţ i a lui I l o w e n a î semnat iieprevă/utul. l'înă la u r m ă însă l u c r u r i l e s-au a r a n ­ j a t şi n u în favoarea acestui bătrîn tîlhar... Mă simt dator totuşi .să v ă d a u c î t e v a l ă m u ­ r i r i . L a înce|)utul c a r i e r e i m e l e , R o w e n m-a ajutat, dar de la o vreme interesele noastre n-au mai coincis. Ultinuj mea reali­ zare, uraniul sintetic, cu a j u t o ­ rul razei a l b a s t r e o m e g a , se pare că i-ar fi dat peste cap multe afaceri bănoase. Mi-a c e r u t s ă r e n i m ţ la a c e s t p r o i e c t s a u să-i c e d e z f o r m u l a . K u î n s ă , de mult mă achitasem de dato­ r i i l e m e l e f a ţ ă d e p a t r o n u l lui „National Uranium", cîştigîndu-mi o deplină independenţă. Ii dădusem înapoi insula îm­ p r e u n ă c u r a z a o m i c r o n şi o sumă considerabilă, care acope­ r e a investiţiile f ă c u t e de el. In faţa refuzului meu, Rowen a acţionat gangstereşte. A vrut să m ă r ă p e a s c ă , să m ă ţ i n ă c a p t i v p e v e c h e a i n s u l ă şi s ă r e a l i z e z e proiectele mele cu complicita­ tea fizicianului Kivatsu, un om de ştiinţă pe cît de talentat, pe atît de lipsit de scrupule. Dar „raza albastră omega", de fapt adevărata rază, cealaltă fiind doar o realizare de început, tr.i-a f o s t l a f e l d e f i d e l ă c a şi roboţii. — Dar explozia care a năruit a r i p a dinspre est a vilei ? Şi, pe de altă parte, strania înflo­ r i r e a t e i l o r din j u r u l l a c u l u i acum, în plină toamnă ?

Tot

„ni/a

albastră"

e

(!•

.1 Incă|.ierea d ă r î n u i t ă er i ili- t a p t r e z e r v o r u l uiuii KH' couiprinial care-mi tilimeut i instalaţiile clădirii, inlocmnl c u r e n t u l i-lecti'ic. O s i m p l ă coin biiuiţle a apei cu clementul d e . ctH>erit d e m i n e . F a s c i c u l u l d • raze albastre, deviat atufi: c î n d o m u l lui K o w e n m i - a

al.i

c a t r o b o t u l , a ieşit pe fereastr;i a t i n g î n d a p a l a c u l u i . A c e a s t a ,i î n c e p u t să c l o c o t e a s c ă , t r a n s m i ţîndu-şi energia înspre rezervo­ r u l u m p l u t p î n ă la n i v e l u l m a ­ xim, ceea ce a declanşat explo­ zia. C i l p r i v e ş t e î n f l o r i r e a t e i l o i , t r e b u i e .s-o r e c u n o s c , r e p r e z i n t ă c h i a r p e n t r u m i n e un f e n o m e n n o u f)e «are-1 voi s t u d i a n e î n tîrziat. Credeam, domnilor, că stăpînesc toate tainele acestei capricioase raze, d a r iată că n.-am înşelat. • — Camely-robot a ciiemat p o l i ţ i a c u o f o r n u d ă de.stul de c i u d a t ă , ia c u v i n t u l G r e e n , „ A r e s t a ţ i r a z a a l b a s t r ă 1" A lost cumva o glumă, p e c a r e noi n-am sesizat-o ? — Nu, d o m n u l e G r e e n . F a t a r o b o t s-a o r i e n t a t în f e l u l ei. Despre ijoliţie, a v e a p r o g r a m a t e foarte puţine date, pentru că n - a m c o n s i d e r a t n e c e s a r să a i b ă m a i m u l t e . D e s i g u r c ă penti'u e a „a a r e s t a " e s i n o n i m c u „a prinde"... Nu-i aşa, Camely ? — Desigur, tată, răspunde ro­ botul cu părul auriu. Poliţia d o a r n u f a c e d e c î t să a r e s t e z e . S c r i e în t o a t e z i a r e l e . P r i n z î n d deci raza albastră, detectivii i - a r fi p r i n s p e c e i c a r e t r e b u i a u arestaţi... — C a m asta este conchide fizicianul.

explicaţia,

— M ă iertaţi că vă-ntrerup, spune Green. Ştia domnul Ste­ p h e n s o n c ă v a fi în c o m p a n i a dublurii dumneavoastră ciber­ netice ? 27

•— L u c r u r i l e s î n t m a i c o m p l i ­ cate, răspunde zîmbind Stone. Prietenul meu, sir Lloyd, ştia c â - i voi f a c e c î n d v a c u n o ş t i n ţ ă c u u n r o b o t p e r f e c t . A p r o p o , să n u v ă s u r p r i n d ă c î n d îl v e ţ i î n ­ tîlni pe cunoscutul nostru f i n a n ­ c i a r lipsit de nu m a i puţin c u noscuta-i barbă asiriană... Ain p a r i a t c u e l c ă - i voi c o n s t r u i un robot atît de b i n e p r o g r a m a t în­ c î t să se p o a t ă d e s c u r c a în c e l e mai dificile situaţii. Ca o supre­ m ă p r o b ă de foc i - a m î m p r u ­ mutat automatului înfăţişarea mea. Apoi l-am invitat pe sir L l o y d în l a b o r a t o r u l m e u d e pe continent. Şi astfel i-am satis­ făcut soţiei sale v e c h e a dorinţă d e a-şi s a l v a b ă r b a t u l d e v e r v a caricaturiştilor. — Din păcate pentru doamna S t e p h e n s o n , s o ţ u l ei a a v u t n o ­ roc : a fost răpit înainte să vă cunoască dublura... aşa că-şi va păstra barba. — î n c ă două minute, domni­ lor, n u m a i m u l t , r î d e S t o n e . Priviţi-l ! P e un e c r a n a p a r e un s a l o n elegant. In faţa unei oglinzi, L l o y d S t e p h e n s o n îşi p i a p t ă n ă barba, fredonînd bine dispus. — Richard, să n e t e r m i n ă m programul ! se adresează docto­ rul S t o n e robotului Stone. — Arr. î n ţ e l e s , R i c h a r d . E t i m p u l . A m î n t î r z i a t c u 13 o r e , 31 d e m i n u t e şi o p t m i i m i de secundă. In timp ce falsul fizician pă­ răseşte încăperea, savantul con­ tinuă i — N - a m ştiut că narcoticul folosit de o a m e n i i lui R o w e n provoacă la trezire o asemenea euforie. Un valet-om, destul de s i m p a ­ t i c , d a r r i g i d c a un r o b o t , a p a r e aducînd pe un cărucior cîteva

28

c a f e l e . F a t a - r o b o t se r ă s u c e ş t e p e c ă l c î i e , se a p r o p i e d e m ă s u ţ a cu cafea, ia o ceşcuţă, o aşază p e o f a r f u r i o a r ă şi c u e a în m î n ă se apropie de ziarist. A c e s t a se ridică uluit, luînd cu mîna tremurîndă cafeaua. Fata îl p r i v e ş t e c u atenţie, într-un fel destul de ciudat. S e apropie d i n n o u d e m a s ă , ia o nouă c e ş c u ţ ă şi o î n t i n d e a d e v ă r a t e i f e t e a f i z i c i a n u l u i . Ş i , în c l i p a în c a r e a c e a s t a îşi î n t i n d e m î n a , robotul, făcînd o mişcare stîngace, varsă c e ş c u ţ ă pe r o c h i a Camelyei Stone. Apoi se în­ t o a r c e b r u s c şi i e s e c u paşi n e ­ siguri din c a m e r ă . In timp ce unul dintre fizi­ cieni priveşte impasibil scena, î n o c h i i c e l u i l a l t se a p r i n d e o licărire de îngrijorare. După cîteva momente de tă­ cere, G r e e n r e m a r c ă surîzînd i — A m impresia că vă dau destulă b ă t a i e de c a p aceşti r o ­ b o ţ i , în s p e c i a l c e i p r o g r a m a ţ i mai complex... De altfel, dom­ n u l e S t o n e , dacă a m a f l a t de ce aţi construit o dublură a d u m ­ neavoastră, nu văd motivul p e n t r u c a r e a fo.st n e v o i e şi d e o a doua d o m n i ş o a r ă Carnely... — A fost nevoie, vă asigur, rîde încetişor savantul. De fapt ea a fost p r i m a m e a creaţie c i ­ bernetică mai evoluată. Trebuie să î n ţ e l e g e ţ i s e n t i m e n t e l e u n u i bătrîn tată c ă r u i a i se f ă c e a p r e a t a r e d o r d e f i i c a lui, a t u n c i cînd e a e r a la facultate. Din pricina muncii eram mereu atît d e s i n g u r şi a d e s e a m i se u r a cu singurătatea... Pricepeţi ? Deodată atenţia tuturora e at r a s ă d e c e se p e t r e c e p e e c r a n . I n c a m e r a în c a r e S t e p h e n s o n îşi p a r f u m e a z ă b a r b a , îşi face apariţia doctorul Stone, robotul. — Hello, Richard. îmi stă bine, nu ? întreabă vesel î i n a n -

ciatLiI, iriîngiindu-şi b a r l a . C'îiuT mi-o rad ? — H e l l o . L l o y d ! Ai somn bun ?

avut

un

— P e dracu ! Dar nu sciiimba v o r b a . C î n d îmi dai r o b o t u l p r o ­ mis ?

— Iată-1! rosteşte î n t i n z î n d u - i un a p a r a t de bărbierit. Industriaşul zat !

celălalt, electric

îl p r i v e ş t e

amu­

— Ş i crezi că... agregatul ăsta b a n a l o s-o f a c ă p e D o r o t h y f e ­ ricită ? — Indubitabil, Lloyd, indubi­ t a b i l ! Qu a g r e g a t u l ă s t a b a n a l te vei rade. — O. K , ! e x c l a m ă S t e p h e n ­ s o n . D a r n u m a i d u p ă c e - m i vei a r ă t a a c e l r o b o t p e r f e c t , în s t a r e să m ă f a c ă p e m i n e să n u - l p o t d e o s e b i de u n o m v i u şi să...

î n a c e l m o m e n t uşa se des­ c h i d e şi în s a l o n i n t r ă a d e v ă ­ r a t u l Piichard S t o n e . — Hello Lloyd ! somn bun ?

Ai a v u t

un

— P e dracu ! strigă impo­ zantul preşedinte al concernu-

lui , , M o n d i a l u r a n i u m " şi se r e p e d e s p r e c e l sosit. î l p r i v e ş t e l a î n c e p u t n e î n c r e z ă t o r , a p o i îi p i p ă i e f a ţ a , m u ş c h i i , îi d e s c h i d e g u r a , b a c h i a r , c e e a c e din p a r ­ tea sobrului Stephenson pare o treabă cel puţin deplasată, îl gîdilă pe R i c h a r d Stone pînă c î n d a c e s t a î n c e p e să h o h o t e a s c ă î n t r - u n r î s s ă n ă t o s şi, c u m e şi firesc, cu cel mai autentic tim­ bru omenesc, — M ă dau b ă t u t ! Ai cîştigat, rosteşte personajul care avea să-şi m a i păstreze b a r b a e x a c t 39 d e s e c u n d e şi, a p r o p i i n d ; i - s e de r o b o t u l S t o n e , îl î m b r ă ţ i ş e a z ă călduros şi-l sărută entuziasmat

pe a m î n d o i o b r a j i i . A i c î ş t i g a t , bătrîne. Dă-mi agregatul acela s t u p i d şi b a n a l . C e i doi S t o n e s e u i t ă u n u l l a a l t u l z î m b i n d u - ş i , în t i m p c e sir l.loyd Stephenson începe me­ lancolic să se bărbierească, înfiînînd resemnat acordurile fi­ n a l e a l e m a r ş u l u i f u n e b r u din „ B ă r b i e r u l din S e v i l l a " * .

Curînd insula r ă m î n e pustie. î n a c e e a ş i s e a r ă G e o r g e şi C a ­ m e l y .se p l i m b ă p e a l e i l e din j u r u l vilei S t o n e de pe conti­ n e n t , n e l u î n d în s e a m ă u m b r e l e p e c a r e l e a r u n c ă mald.'in-.l d e cărămizi care fuseseră cu două­ zeci şi p a t r u d e o r e în u r m ă o a r i p ă a clădirii. Cine a r e ochi pentru tristeţe cînd versurile de dragoste sună atît de frumos d a c ă s î n t r e c i t a t e d e un z i a r i s t unei blonde studente a Institu­ tului d e f i z i c ă n u c l e a r ă ? „Fruntea albă-n părul galben, Pe-al

meu braţ incet

Lăsînd Ale

tale

pradă buze

s-o

gurii

mele

dulci"

**

cidci,

36

în confoitabilul său aparta­ ment, S i l v y a n G r e e n scoate cu h o t ă r î r e t e l e f o n u l d i n p r i z ă şi se t r î n t e ş t e s a t i s f ă c u t în f o t o l i u c u o carte în m î n ă . Gladys, pisicul s i a m e z , îi s£U'e p e g e n u n c h i şi începe să toarcă destul de con­ ştiincios, semn neîndoielnic că a simţit lipsa stăpînului său. * Deşi foarte bun prieten, uneori pSnă la identificare, cu autorul aces­ tui roman, traducătorul nu riscă să-şi aa^ime răspunderea Sn legătură cu acest presupus „marş funebru". Orice reproş se va adresa deci d-lui George Verban, Stone-isle Y 52-C. ** in româneşte 30 în original (n.t.)

Detectivul se află tocmai la f i l a 215, î n c a r e a s a s i n u l se f ă ­ c e a nevăzut, c î n d soneria de la intrare ţîrîie cu putere. — P e r m i t e - m i , Gladys, să m ă d u c să d e s c h i d . P u n r ă m ă ş a g c ă e m i c u ţ a Alice... Ii simţi p a r ­ fumul, pisoi morocănos ? Cel mai autentic Chanel, rosteşte G r e e n şi d e s c h i d e u ş a , î n c h i z î n d c u c a n d o a r e o c h i i şi a ş t e p t î n d un a t î t d e b i n e c u n o s c u t s ă r u t p e v î r f u l n a s u l u i . D a r un v a l d e l a v a n d ă îl i z b e ş t e . N o u l c o m i sar-.şef M a r t i n W i m p ă t r u n d e î n a p a r t a m e n t şi s e p r ă b u ş e ş t e gîf î i n d în f o t o l i u . î n timp c e poliţistul dă peste c a p un scotch cu sifon, detecti­ v u l a ş t e a p t ă r ă b d ă t o r şi r e s e m ţ nat explicaţia acestei neaştep­ tate vizite. — E.şti o b e s t i e , G r e e n , o b e s ­ t i e f ă r ă p i c d e r e s p e c t f a ţ ă de a n i i m e i şi d e c e l e a p r o a p e 100 fie k i l o g r a m e p e c a r e l e d u c p e picioare. D e ce-ai scos telefonul din p r i z ă ? — C a să p r o f i t totuşi d e v a ­ canţă, domnule comisar. —

Ştii la ce etaj stai ?

—

La

29, d a r n u

înţeleg...

— Ştii c ă liftul e defect, bes­ tie ? — V ă j u r c ă n u . D a r c e s-a î n t î m p l a t din n o u ? V ă a m i n ­ tesc că de astăzi d i m i n e a ţ ă nu m a i s î n t în s u b o r d i n e a dv... — N-am venit aici ca şef, dragul m e u Silvyan, ci c a p r i e ­ ten. Blestematul acela de zia­ rist are un caiet cu scoarţe al­ bastre... —

J u r n a l u l lui intim, n u ?

— J u r n a l , n e j u r n a l , a m auzit că vrea să-l publice la ziar. —

Foarte b i n e !

.

i«

— C u m f o a r t e b i n e ? Ştii c e scrie acolo ? Ştii cum scrie des|)re noi, p o l i ţ i a ? î ţ i dai s e a m a c ă t i r a j u l îi v a f i s m u l s p u r şl s i m p l u din m î n ă , p e n t r u c ă l u ­ m e a asta neroadă abia aşteaptă s ă f a c ă h a z d e i n s u c c e s e l e tioas tre. P l u s că eu sînt desen a c o l o în f d ş t e c u l o r i c a r e . . . in f i n e , v ă .ştiu prieterii, p o a t e ai i n i t e a să... —- D o m n u l e comi.sar-şef, m ă inîhniţi cu propunerea dînnneavoastră, întrerupe detectivul p e r o r a ţ i a lui W i m . V ă a s i g u r c ă a ţ i u r c a t i n u t i l ' c e l e 29 d e e t a j e . — D e c i r e f u z i ? se r i d i c ă W i m , îndreptîndu-.se spre ieşire. Ilefuzi să n e a p e r i . . . — S ă fiţi c o n v i n s că V e r b a n e un tip d e s t u l d e o n e s t c a s ă nu publice decît strict cele înt î m p l a t e ieri n o a p t e , a ş a c ă nu v ă d m o t i v u l să... — Ei bine, dacă lucrurile nu s e pot a r a n j a pe c a l e a m i a b i l ă ^ voi şti e u să i n t r u pe a l t ă c a l e în p o s e s i a a c e s t u i b l e s t e m a t d e c a i e t a l b a s t r u . I-l voi f u r a p u r şi s i m p l u . G r e e n p u f n e ş t e în r î s . — „Alo, poliţia ? Furaţi c a i c c t u l a l b a s t r u !" n o s t i m t i t l u d e articol. — T r e a b a voastră ! Voi avea c a i e t u l c h i a r in a c e a s t ă s e a r ă . P e s t e o o r ă d o m n u l V e r b a n se cunună la capela San-Sebastian cu domni.şoara S t o n e , n u ? T e s a l u t , p r i e t e n e G r e e n , şi t e a s i ­ g u r c ă vei r e g r e t a c ă n u ţ i - a i scutit a m i c u l de un incident c a r e - l v a f a c e să î n t î r z i e l a c u Cînd Green ajunge la capela San-Sebastian e întîmpinat de o stranie atmosferă de îngrijorare. S î n t de f a ţ ă a p r o a p e toţi cei c a r e luaseră parte la aventura din s e a r a p r e c e d e n t ă . S i n g u r u l o m calm este sir Lloyd Ste­

phenson, care-l întîmpină p e nărui detectiv.

tîÎT

— Doiniuile Green, d u m n e a t a apari întotdeauna acolo unda sînt enigme... — V ă asigur, domnule S t e ­ phenson, c ă de data asta nu ^ v o r b a d e nici o e n i g m ă . V ă re-v f e r i ţ i p r o b a b i l la î n t i r z i e r e a lui George Verban. — I n t r - a d e v ă r . . . D e c i .ştiai c ă Va î n t î i z i a . P o a l e ştii şi d e c e ? — N u n u m a i a t î t . Ş t i u şi din c a u z a c u i . D a r n - a v e m n i c i uţi motiv de îngrijorare. V a .sosi c u r î n d , a d a u g ă d e t e c t i v u l şi, c e r î n d u - ş i s c u z e , s e î n d r e a p t ă sj>re doctorul S t o n e , c a r e căuta să-şi calmeze fiica. — Iată, domnule Green, ros­ teşte cu a m ă r ă c i u n e mireasa, că aventura continuă. — Nu vă pierdeţi calmul, spune zîmbind detectivul. — A întîrziat aproape o ju­ m ă t a t e d e o r ă . î n s e a m n ă c ă s-a întîmplat ceva. — Aveţi dreptate, ceva s-a î n t î m p l a t . Azi n o a p t e Verban s-a luptat p e n t r u raza a l b a s t r ă ; acum, probabil, se bate pentru caietul albastru. Dar dacă atunci avea ca adversar necu­ noscutul, acum vrăjmaşul e cu­ noscut. E vorba de comisarul W i m , c a r e vrea cu orice preţ să intre în posesia însemnărilor f ă c u t e d e ziarist... I l ş t i u î n s ă p e George destul de expeditiv şi pe c o m i s a r destul de mărginit, aşa că sînt convins că nu vom m a i a v e a m u l t d e a ş t e p t a t şi m i r e l e îşi v a f a c e a p a r i ţ i a . . . î n aceeaşi clipă însă detectivul ză­ reşte în uşa capelei f a ţ a r ă v ă ­ ş i t ă a l u i W i m . S e a p r o p i e de e l . — C e e, d o m n u l e unde-i V e r b a n ?

comisar,

— M i - a s c ă p a t ! M i - a s c ă p a t şi e l şi m a i m u . . . r ă b u f n e ş t e p o l i ­ ţistul, dar, dînd c u ochii de C a ­ f ureşte. m e l y .Stone, î n m ă 3r m Nu se poate... i-am u r m ă r i t p î n ă în

p o r t . S - a u u r c a t pe vas... a u p l e ­ c a t s p r e noi'd... C u m a a p ă r u t f a t a a s t a aici ?... M i e n u m i - e d a t o a r e n i c i o d a t ă să înţeleg c e v a din a f a c e r e a a s t a ? D i n c e în c e m a i î n g r i j o r a t , G r e e n se a p r o p i e d e doctorul Stone, schimbă agitaţi cîteva c u v i n t e şi î m p r e u n ă ies d i n c a ­ p e l ă şi .se î n d r e a p t ă alergînd spre o maşină. Aici fizicianul a p a s ă un c o n t a c t şi p e e c r a n u l minuscul de pe bordul a u t o m o ­ bilului apare c a b i n a unui vas. G r e e n se f r e a c ă l a ochi u l u i t . î n genunchi, George Verban de­ c l a m ă c u p a t o s v e r s u r i din V e r l a i n e lui... C a m e l y S t o n e . . . A c e a s t a îi m î n g î i e ş u v i ţ e l e d e p ă r căzute pe frunte...

s ă - ţ i d a u o v e s t e tri.stă. G e o r g e n u poate să v i n ă aici... T r e b u i e să a m î n ă m c u n u n i a . . . — Nu-i nimic, tată. c ă a ş a v a fi...

Bănuiam

— Bănuiai ? —

Da.

—

De

cînd ?

— Din clipa cînd George mi-a dat acest plic pe c a r e trebuia să ţi-1 predau acum, la ora două­ zeci şi unu... P o f t i m ! Richard Stone scoate cu în­ frigurare scrisoarea, o citeşte, a p o i i-o î n t i n d e z î m b i n d a m a r detectivului.

G r e e n îşi a r u n c ă o c h i i p e r î n d u r i l e s c r i s e d e V e r b a n şi n u se miră de loc văzînd c u m fizi­ — D o a m n e ! strigă stupefiat cianul scoate o banală şurubel­ Ricliard Stone... cum Dumnezeu niţă, pe c a r e o răsuceşte furios d e n u - ş i dă s e a m a c ă e în f a ţ a în urechea Camelyei Stone. O robotului... Şi c u m de a a j u n s flamă minusculă, bineînţeles a c o l o f a t a a r t i f i c i a l ă ? !... a l b a s t r ă , şi f a t a se p r ă b u ş e ş t e C e i doi c o b o a r ă d i n m a ş i n ă şi pe lespedea de mozaic a c a p e ­ se î n a p o i a z ă în c a p e l ă . M i r e a s a lei. D e u n d e v a a c o r d u r i l e p r e ­ I e i e s e în î n t î m p i n a r e . l u n g i a l e o r g i i s u n ă de l o c l u ­ g u b r u , în t i m p c e c u un z î m b e t — Cît e ceasul tău, tală ? de Mefistofel proaspăt r a s sir — E s t e e x a c t o r a d o u ă z e c i şi L l o y d S t e p h e n s o n îşi mîngîie unu, fata mea, răspunde cu visător bărbia. glas stins fizicianul. Trebuie SFIRŞIT

Tiparul executat la Combinatul poligrafic „Casa

Scînteii"

AVINT SI ENERGIE •

•

SepUmbria

PREŢUL 1 LEU J41007 I

1967