CPSF_288

COLECŢIA „POVESTIRI ŞTIINTIFICO-FANTASTICE"

Ş T E F A N ZAIDES

o MIE DE

* «* CRISTIAN CONSTANDA

PLÎNSETUL ASTRELOR

Colecţia „POVESTIRI ŞTIINŢIFICO FANTASTICE" ediiaiă de revista

^^f linia • lelinica Anul XII 15 noiembrie 1966

Noii noştri autori Cristian Constanda s-a născut la 1 ia­ nuarie 1944 în oraşul Brăila, în care a urmat cursurile şcolii elementare şi medii.

In acest timp a activat ca membru în ce­ naclul literar „Hristo Botev" din Brăila, publicînd poezii în ziarul local „înainte" şi în revista „Pagini dunărene".

In 1961 a devenit student al facultăţii de matematică-mecanică a Universităţii „ A l . I. Cuza" din loşi. La ediţiile din 1963 şi 1964 ale Olimpiadei de matematică pentru studenţi o obţinut premiul I pe ţară.

Paralel cu activitatea profesională.

Cristian Constanda duce o intensă acti­ vitate cultural-artistică, fiind concertmaestru al orchestrei „Mioriţa", care aparţine de Universitate şi care a fost de şase ori laureată pe ţară a concursurilor studenţeşti.

Redactor literar: A D R I A N R O G O Z Coperta-desen : V I C T O R W E G E M A N N Portret: A L E X A N D R U DIACONU Prezentarea grafică: CORNEL D A N E L I U C

Ş T E F A N ZAIDES

TUMIKAlIOi

( U R M A R E DIN

REZUMATUL CAPITOLELOR

PRECEDENTE:

Tînărul biolos AKonso Arlson, căruia Congresul mondial al biologilor refuză să-i acorde credit, jură răzbunare savanţilor din juriu. După douăzeci şi doi de ani, ei îi ucide pe preşedintele juriului, Wood, şi pe un alt savant.

Ciudatul inspector Dux, căruia i se î n ­ credinţează prinderea asasinului, află cu stupoare că persoana acestuia este identică ca a unui bandit ucis de politie cu mai bine de 20 de ani in urmii.

Aflind printr-o împrejurare numele biologului care urma să fie ucis, Dux se substituie persoanei acestuia, spre a veni în contact cu asasinul. Răpit de acesta însă, Dux dispare, iar întreaga tară este alarmată de un nou val de crîme ale căror victime sînt... biolcRi de renume. Dar Dux pătrunde în citadela asasinului.

NUMĂRUL

TRECUT^

15. I N

CANION

Şi totuşi pe Dux-Waldstein îl răpise Bill-Săgeată. * M a ş i n a alerga acum nebună pe şoseaua pustie, în vreme ce pe banca din spate D u x - W a l d s t e i n se trezea din leşinul cauzat de lovitura

primită.

C î n d se simţi m a i l i m p e d e şi-şi d ă d u s e a m a în sfîrşit u n d e se află şi datorită căror împrejurări, D u x - W a l d s t e i n căută să se scoale în capul oaselor. Efort zadarnic : mîinile şi picioarele îi erau legate, şi, după toate aparenţele, de o mină pricepută.

Nepierzindu-şi bească :

sîngele

rece,

Dux-Waldstein

încercă să v o r ­

«

— H e l l o , B i l l ! F ă b i n e şi a ş a z ă - m ă , cel puţin, m a i omeneşte! Şi deodată tăcu : dacâ-i va spune pe nume, Bill va afla că nu are de-a face cu savantul, ri cu un oarecare intrus în afacere. Dar, spre liniştea lui D u x , Bill nu dădu nici un semn că ar fi auzit cele spuse de inspector. P r i v i r e a lui scruta mai departe, netulburată, şoseaua...

D u x r ă m a s e p e g î n d u r i : o a r e să nu-1 fi auzit ? D o a r v o r b i s e destul de tare ! ,

î n c e p u să se zbată şi să strige : —

Hei,

opreşte !

Opreşte,

n-auzi ?

D a r omul de la volan îşi văzu mai departe de ale lui. D o a r într-o v r e m e se întoarse, se uită mirat la omul legat pe banca din spate şi nu spuse nimic.

fedeleş

— Dumnezeule ! g e m u D u x . A p r o a p e că-mi vine să cred că a m de-a face cu un nebun. Şi pentru că nu cred în minuni, t r e ­ buie să admit că tipul de la volan e copilul lui Altfel...

Bill-Săgeată.

Maşina rulă scurt la dreapta, pe o altă şosea, şi D u x zări cu disperare că afară se înnopta. V a să zică, alergau de ceva vreme, cu o viteză nebună !

— U n d e d r a c u m - o duce? se g î n d i el. A p o i se linişti subit, spunîndu-şi că cel mai cuminte lucru care-i rămîne de făcut e să-şi conserve forţele ; să stea liniştit deci şi să aştepte. C e - o fi pe urmă, v o m vedea.

Se întunecase de acum d e - a binelea şi farurile maşinii brăzdau bezna puternic.

M a i merseră aşa o v r e m e , pînă ce se zăriră luminile unei a ş e ­ zări. L a cîteva sute de paşi, Bill-Săgeată opri brusc „Cadillac"-ul.

Coborî, deschise şi portiera din spate şi-i îndesă lui D u x ,

cu

dexteritate, un căluş în gură. A p o i maşina porni iar şi se opri în ' dreptul unei clădiri masive, cu două caturi, a cărei firmă l u m i - ' noasă inspectorul n-o putu zări. Aici B i l l coborî iar, îl luă pe ', D u x în spinare ca pe un sac şi, apucînd-o cu el printr-un coridor \ întunecos şi îngust, care cobora în pantă, deschise o uşă de metal j şi il zvîrli, fără multe discuţii, pe podeaua unei- cămăruţe sau | aşa ceva.

E r a întuneric b e z n ă şi D u x n u desluşi nimic, m a i ales d u p ă ce auzi zgomotul broaştei de la uşă, care se închisese pe dina-',^ fară. îi trecu prin minte să se rostogolească, dar renunţă rep>ede :j la acest gînd : cine putea bănui ce surprize îi aşteptau în încă- ,î perea

aceasta ?!

încercă

î

să strige ; ştia că n-o

să-1 audă nimeni, dar voia ;|

să verifice, după ecou, dacă se află într-o încăpere mai mică sau mai mare. M o r m ă i t u l său însă se ibzi ca de o pîslă, căci fu î n g h i - | ţit şi nimic nu-i putut spune cam la ce distanţă se află pereţii, j A ş a că se sfătui din nou să rămînă liniştit în aşteptare.

|

Deodată însă podeaua prinse să se rotească cu el, să se mişte, | să dănţuie sălbatic, apoi, ca şi cum ar fi fost zguduita de un c u - ! tremur puternic sau ar fi alunecat pe role... Şi în tot acest timp„ \ într-o

beznă

de

nepătruns.

'

j

Ameţi...

!

Cînd îşi veni în fire — probabil destul de repede — simţi ca alunecă lent, ca pe o bandă rulantă, u n d e v a în adînc. Ce rost ar fi avut să încerce să zbiere, să se zbuciume ?! Poate că în d r e a p - i ta lui, sau în stingă, nu se afla nici u n perete, ci numai cel mal<i n e g r u abis sau cine ştie ce maşinării infernale care sa-i frîngă ^ oasele şi să-1 înghită. Şi apoi, un gînd prea rău n-o fi avînd cu e l | de v r e m e ce îl transportă totuşi cu oarecare menajamente.

1

î n punctul spre care se îndrepta, începu să alipească o lumină .j care, pe măsură ce se apropia, devenea tot mai vie, mai puter-J nică. î n sfîrşit, D u x sosi la capătul ciudatei sale călătorii. D u p ă ce se obişnui cu lumina aceea puternică, îşi dădu seama că se află l p e o masă, în mijlocul unei încăperi destul de mari, bine l u m i - ! nată în pwfida pereţilor şi a tavanului O

mînă

nevăzută

îi

scoase

abia ciopliţi în

piatră.

călu.şul.

4

(Nu mai era în stare să privească — trecuse prin atîtea ! —4 şi rămase liniştit, sau aparent liniştit, în aşteptarea aceluia ce? a p r o a p e sigur avea să se iveiască şi să-i vorbească. P e n t r u

că,'

altfel, ce rost ar mai fi avut toată această infernală înscenare !,,]

— Buenos

! ^.. auzi, în sfîrşit, u n g l a s .

Se întoarse dincotro venea vocea aceea rece, cavernoasă. Şi încă înainte de a-şi da seama cu cine are d e - a face, răspunse tot în

spaniolă : —

Salud

îl examina rapid pe cel care venise. E r a un tip înalt, costeliv ; privirea care izvora din ochii săi cenuşiu-oţelii era rece şi rea.

— Dispense personaj.

la

molestia!'

— rosti

iar

ironic

straniul

D u x rînji. Şi n u - i mai răspunse în spaniolă.

—

F r u m o s vă primiţi, hai să .spunem, oaspeţii...

•— D a c ă o a m e n i i m e i v - a u molestat, sau n u s - a u p u r t a t f r u ­ mos, mis sinceros

pesam.es ! * Şi să n u l e - o luaţi în n u m e

de

rău... m a i a d ă u g ă el.

— Eu n-am

a mă plînge decît de unul

singur... D e

acela

dintre oamenii dumneavoastră care m-a răpit.

Individul făcu cîţiva paşi prin încăpere, se apropie de un mic birou din spatele mesei pe care se găsea încă, întins, D u x - W a l d ­ stein şi m a n e v r ă un buton. Imediat în cameră intrară patru...

Bill-i-Săgeată.

D u x rămase atît de stupefiat de această apariţie de necrezut şi tot ceea ce simţea în acele clipe i se z u g r ă v i atît d e c l a r p e chip, încit individul înalt şi costeliv zîmbi : — Tengo el gusto de presentarle^... şi făcu u n gest l a r g , emfatic către cei patru Bill-i-Săgeată, care stăteau aliniaţi î n a ­ intea mesei, ţepeni şi cu priviri inexpresive. S e apropie de D u x şi,

zîmbind iarăşi, continuă : Cred că este inutil să v ă întreb care

dintre ei esle cel care v - a supărat... M i - e greu şi mie să-i deo­ sebesc. înconjură masa de cîteva ori. A p o i se opri iar la u n pas de D u x şi, fixindu-şi privirile ochilor săi cenuşii în ale inspectoru­ lui,

îl

întrebă :

—

Vă

—

Destul de... incomod,

simţiţi...

incomod ? şarjă D u x . Şi aş dori să vă cer, ca

între oameni civilizaţi, să încetaţi imediat de a mă mai supune acestui

tratament

barbar. -

(în l. spaniolă).

2 Salutare !... (în l. spaniolă). » Scuzaţi deranjul ! (în l. spaniolă). * Sincerele mele păreri de rău ! (în l. spaniolă). » Bună !...

* A m plăcerea să vă prezint... (în î. sponioid). ,

— OK nu

făcu

Io măs pronto nici

un

posihle ! r î n j i

ciudatul personaj. D a r

gest.

D u x simţea c u m îşi p i e r d e p u t e r i l e tot m a i m u l t — ghiile

îl încătuşau

atît de strîns

încît b r a ţ e l e

şi

frîn-

picioarele,

d i n p r i c i n a circulaţiei împiedicate de frînghii, îi a m o r ţ i s e r ă .

—

D o m n u l meu, î n c e p u D u x , s p e r că ştiţi cine sînt...

V o i a ca, folosindu-se de prestigiul bătrînului savant căruia i se substituise, să-1 impresioneze pe tenacele individ din faţa sa,

dar

acesta

interveni :

— N u v ă obosiţi, ştiu cine s î n t e ţ i : inspectorul D u x , î n s ă r c i ­ nat cu lămurirea celor cîteva asasinate comise de — arătă spre cei ffâtru cunosc

Bill-i —

personal.

oamenii mei. D e aceea am şi ţinut să Altfel...

vă ^

L u i D u x n u - i r ă m a s e decît să b r a v e z e . S p u s e d e c i : —

Sînteţi u n as în d e c o n s p i r a r e a a d v e r s a r u l u i ,

domnule...

— A r l s o n . A l f o n s o Arlson...

— ...domnule A r l s o n . Şi p e n t r u aceasta vi se c u v i n laudele...

toate

'

C a să cîştige t i m p , t r e b u i a să-1 a t r a g ă , n e a p ă r a t , p e celor p a t r u b a n d i ţ i î n t r - o discuţie cît de l u n g ă .

Arlson

şeful

rîse :

— Ya Io creo'-. A m ştiut t r e a b a aceasta încă dinainte d e a te răpi, d o m n u l e D u x . D i n clipa în care ai p r e l u a t a f a c e r e a asasinării b i o l o g i l o r ai d e v e n i t a d v e r s a r u l meu... O r , c u m e u obişnuiesc s ă - m i cunosc a d v e r s a r i i p î n ă în cele m a i tainice g î n d u r i ale lor, t e - a m u r m ă r i t pas cu pas. P a s cu p a s ! a c c e n ­ t u a el.

—

Sînteţi mexican ? întrebă D u x .

— Valgame

Dios ^! se a p ă r ă A r l s o n cu dispreţ. S p a n i o l d u p ă

mamă şi suedez după tată, cum spune şi numele. V ă vorbesc şi în spaniolă pentru că ştiu că aici, în vechiul teritoriu mexican, se

suele *.

A r l s o n a v e a u n fel d e a p u n e l u c r u r i l e la punct încît în

două-trei

minute epuiza orice subiect de conversaţie.

D e aceea D u x a r u n c ă în joc cartea cea m a r e şi-1 î n t r e b ă : —

D e ce v ă alegeţi victimele n u m a i în r î n d u l

domnule — in

biologilor,

Arlson ?

Ca să fiu scurt, ripostă el imediat, pentru că mă conduc

viaţă

după

principiul

mamei

' Cît mai repede posibil (în l. * Cred şi eu (în l.

mele :

spaniolă).

spaniolă).

' Ferească dumnezeu ! (in l. * Se obişnuieşte (in l.

Spaniolă).

spaniolă).

pagar

en

la

misma

monedaUneori

însă, şi rîse sardonic, mă mai abat de la acest

principiu. Destul de rar, dar, după cum grăieşte de la sine şi prezenţa dumneavoastră aici, mă abat totuşi !

Făcu un gest către cei p)atru Bill-i şi aceştia, ca nişte mecanis­ me, se repeziră la D u x , îl apucară care de 9 mînă, care de un picior, care de cap, şi aşteptară, într-o disciplină pentru cel legat, un nou ordin al stăpînului.

—

Dezlegaţi-1 !

porunci

descurajatoare

Arlson.

Cînd se văzu iar „despachetat", D u x coborî de pe masa aceea d e fier, pe care îşi canonise oasele destulă vreme, se întinse bine şi

rosti : —

Por fin, senor

partea

Arlson

dumneavoastră

de

^, se pare că încep să mă bucur din un

tratament

mai

ales.

A r l s o n îi a r u n c ă o p r i v i r e d i n care se v e d e a sincer că-i p a r e r ă u şi, după ce se plimbă iar o v r e m e prin încăpere, spuse : —

D o m n u l e D u x , îmi pare rău {>entru dumneavoastră... încă

din tinereţe vă admiram ca poliţist. Ştiţi, prima dată am auzit de dumneavoastră cînd cu afacerea Bill-Săgeată. V ă mai amintiţi ?

Fără voia sa, D u x privi spre cei patru din dreapta. A r l s o n îi surprinse privirea, dar nu făcu nici o aluzie la aceasta. Continuă : — ...încă de atunci v ă purtam..., v ă m a i p o r t şi a s t ă z i ! o sinceră

admiraţie. D a r

soarta

a vrut

să ne găsim

pe

vieţii, căci viaţa e un front, nu-i aşa, domnule ? faţă

frontul în

faţă,

adversari. Şi dv. sînteţi cel care v a trebui să cadă. V a trebui să cădeţi dv. ca să pot trăi eu. E o lege crudă, dar adevărată. P e care o voi respecta, vă rog să mă care Se

a

credeţi. Şi nu eu sînt cel

vrut-o ! plimbă

iar,

îndelung,

prin

încăpere.

L u i D u x îi conveneau aceste pauze de durată. Spera că N i c k îşi trimisese oamenii pe urmele sale. U n gînd totuşi îl tulbura : ,,Oare or glasul —

cu

fi dat de vreo modulaţii

atît

urmă ?" îl de

stranii

întrerupse al

lui

din

meditaţie

Arlson :

... D a r între mine şi dumneavoastră, domnule D u x , se află

cu totul şi cu totul o altă adversitate... Ca

să zic aşa, nu noi

n e - a m ales să ne fim parteneri. D e aceea, cu dumneavoastră

mă

voi purta mai blînd şi ... şi vă voi lăsa o noapte de răgaz. Ştiu că n-aveţi soţie, copii ... n-aveţi pe nimeni... D a r oricum, poate 1 A plăti cu aceeaşi monedă (în l. spaniolă).

2 In sfîişit, domnule Arlson ! (în l. spaniolă).

v ă doriţi, totuşi, un ultim act de voinţă, u n testament, o scri­ soare... Veţi avea totul aci, imediat.

Se întoarse brusc spre cei patru şi le făcu semn să iasă. loşi şi el. Imediat însă toarse :

uşa se deschise din nou şi A r l s o n

se

în­

— V ă amintiţi că după ce a fost împuşcat Bill-Săgeată, c a d a ­ v r u l i-a fost furat de oamenii săi ? îl întrebă pe D u x .

—

Da...

D u x îşi amintea. Chiar în cele mai mici amănunte. Şi ceva îi spunea că în clipa următoare A r l s o n îi va dezvălui secretul r e a ­ pariţiei multiplicate a lui Bill. Ceea ce acesta şi făcu : — Ei, bine, domnule D u x , cei patru care au fost aici sînt, într-un jel, urmaşii... copiii lui.

•

Şi

ieşi.

16. BILL-SAGEATÂ RATEAZĂ După o clipă se stinseră toate luminile, şi Dux rămase în cea mai cumplită beznă. Prezenţa de spirit însă, de care

dăduse

dovadă de-a lungul primejdioasei sale meserii, îl făcuse ca. la ieşirea lui Arlson şi a oamenilor săi, să rămînă cu faţa spre uşă ; era şi acesta un punct de reper ! Şi D u x parcă prevăzuse faptul

că

i

se

vor

stinge

luminile.

P r i m u l lucru pe care-1 făcu

fu să se obişnuiască cu be/na.

A p o i , cind avu impresia că distinge contururile cîtorva obiecte — masa, micul birou al lui A r l s o n ş.a. — , se mişcă în direcţia uşii, numărîndu-şi paşii.

—

...

Cinci

... opt

...

unsprezece !

Pipăi conturul uşii de fier : nici o broască, nici o urmă încuietoare, nimic. P r o b a b i l că totul era manevrat

de a f a t r i .

de O

continuînd să-şi m ă ­ Cînd atinse percteie din

apucă spre dreapta, de-a lungul peretelui, soare paşii şi să le memoreze numărul.

d r e a p t a uşii, îl p a r c u r s e şi p e acesta d e - a l u n g u l , îl măsură... Şi tot aşa procedă şi cu ceilalţi pereţi, pînă se întoarse din

novi la

uşă. A c u m ştia că se află într-o încăpere de aproxiiiialiv l.^ m pe 9. Că —

cel puţin la p r i m a cercetare aşa se vădise —

încă­

perea nu mai avea altă ieşire şi că, dacă pereţii nu erau o imita­ ţie reuşită, se afla cu adevărat într-o grotă mărită, în ndîneul unui munte. Se întoar.se cu spatele la uşă şi înainta 11 paşi ; se găsea acum din nou lîngă masa de fier, pe care fusese aşezat la capătul

ciudatei

călătorii

întreprinse

pe

banda

aceea

rulantă.

„ D a r unde să fie descinderea prin care banda venea

deasupra

mesei ?!"

Pipăi îndelung împrejurul mesei. A p o i i se năzări că poate m a s a „izvorîse" din pămînt, odată ce banda rulantă îl depusese p e ea. Gîndul acesta i se păru verosimil şi îşi continuă cercetă­ rile : poate că exista vreo modalitate ca, aşa cum

masa se r i d i ­

case cu el, să poată fi făcută să şi coboare ; şi asta chiar de aici, din

încăpere.

D a r sub masă ori pe suprafaţa ei nu află nimic care să-i dea

de

bănuit

că

produce

manevrarea

ei.

îşi aminti că nu semnalase intrarea lui A r l s o n atunci cînd luminile se aprinseseră, iar el se trezise pe masă. Ceea ce ar fi putut însemna foarte bine că Alfonso A r l s o n nici n-a intrat în încăpere în u r m a lui, a lui D u x , ci s-a aflat aici, în aşteptare.

D a r unde ar fi putut sta ? U n d e în altă parte decît — ceea ce e cel

mai

mesei

probabil

de

Dux

—

pe

scaun, la biroul

cel mic din

spatele

fier ?!

începu să se orienteze spre birou.

îl găsi şi, aşa cum

examinase pe pipăite, îndelung şi minuţios, suprafeţele

mesei,

procedă şi cu biroul şi scaunul lui. Munci pînă asudă şi, de ciuda zadarnicei căutări -— nu aflase nimic — , îl cuprinse un acces de furie şi un tremur îi zgîlţîia trupul. Genunchii îl dureau grozav d e la ieşiturile de piatră ale „podelei". Se aşeză pe scaunul de lîngă birou. Involuntar, mîna lui întîlni călimara grea, metalică pe care o zărise şi pe lumină pe birou. V r u s-o ridice, să azvîrle jos cu ea, dar, cu'toată forţa furiei sale, călimara nici nu se clinti.

P e loc, D u x îşi reveni. Inspirat de accident, începu să manevreze cu amîndouă mîinile călimara masivă. O răsuci în dreapta şi-n stînga... împinse de ea înainte... N i m i c ! M a i avea o singură încer­ care de făcut: dacă nici de data aceasta n-avea să se mişte, însem­ n a că piesa era pur şi simplu fixată de birou şi n-avea nici o • legătură cu masa de fier. Trase de ea şi ... călimara „ p ă ş i " spre •el cîţiva centimetri. în acelaşi timp se auzi, sesizabil, un declic şi D u x intui că masa de fier ... uriaşa ma.să începe să coboare. D e bucurie fu gata să sară de pe scaun, dar îşi reveni la vreme : nebunia aceasta l-ar fi costat mult, ar fi pierdut orice orientare în încăpere. Se ridică uşurel, apoi se aşeză pe direcţia me.sei în patru labe şi o porni aşa într-acolo. îi era teamă ca în cazul în care masa — dacă ar fi coborît — s-ar fi aflat deja la o adîncime prea mare, prăbuşindu-se pe orificiu, să nu-şi fractureze o mînă sau un picior. Cînd ajunse numai la o palmă de masă — sau, mai precis, de locul unde bănuia că ar trebui să fie masa — , o lu^

• 10 „. r„^.

mină difuză, lăptoasă, încă slabă de tot se lăţi în faţă lui,

de

forma unui dreptunghi cu laturile pe care D u x le aprecie cît ale mesei. Strecură o mînă în patrulaterul luminos şi, coborînd-o cu precauţie, dibui suprafaţa rece, lucioasă a mesei. Izbînda îl făcu .să-şi simtă sîngele clocotindu-i în vene. Atunci, cu m a x i m u m viteză şi precauţie —

de

de care putea da dovadă în condiţiile c u ­

noscute — , D u x se lăsă pe platoul care cobora şi cobora... A c u m avea nevoie, pentru orice împrejurare, de o armă, ceva. Se căută înfrigurat în buzunare — pe masă ar

nimic. A p o i îi dădu prin cap că de

putea fi aruncat din nou pe nenorocita aceea

de

bandă... sau p e o a l i a c a r e să-1 ducă cine ştie u n d e . S e p r i n s e d a r vîrtos cu a m b e l e m î i n i de m a r g i n i l e D a r masa nu

se

mesei.

coborî, se opri şi nimic din ceea ce gîndise

Dux

întîmplă.

Ascultă o v r e m e să perceapă ceva, vreun zgomot cît de mic, dar nu se auzea nimic. Atunci se învîrti pe platoul mesei,

oă-

xdînă în vreo direcţie un punct cît de cît luminos. Spre partea din spatele său — poziţia în care coborîse — zări ceva, ca un mic ecran alb-gălbui, petic de lumină pe care D u x îl atribui ciului de corespondenţă

al bandei în cămăruţa

în care

orififusese

trîntit la aducere. Se întinse, deci, pe masă, cu mîinile în direcţia ecranului aceluia luminos, şi, pipăind, începu să se caţere pe o bandă

dintr-o ţesătură

aspră, cauciucatâ

parcă, sau

îmbrăcată

într-un material plastic. B a n d a „ u r c a " în pantă la un unghi d e s ­ tul de se

mare, dar asperităţile ei multiple îl ajutau

pe D u x

să

caţere.

Cînd păşi, în sfîrşit, pe lespedea coridorului — căci

într-un

coridor ieşi, şi nu în cămăruţa începutului său de prizonierat —• zări în celălalt capăt, în lumină, silueta unui om. Obişnuindu-se puţin cu lumina, desluşi în individul din pragul coridorului, pe j u m ă t a t e întors cu spatele s p r e el, p e u n u l d i n cei p a t r u B i l l - i .

Se lipi de perete şi cătă cu privirea spre celălalt capăt, l u n g u l pereţilor, doar-doar o mai afla v r e u n

de-a

loc de ieşire ori

măcar de refugiu. D a r nu zări nimic. Disperat, se propti mai bine de zid şi mîna lui stingă descop>eri u n fel de firidă în perete. S e lipi strîns în ea. A p o i , ducînd mîinile pîlnie la gură, scoase u n strigăt spre celălalt capăt al coridorului, întunecos. Ca pe r e s o r ­ turi, Bill cel din capătul luminos se întoarse pe calcîie, f u l g e r ă ­ tor, şi dintre braţele lui ţîşni un snop de gloanţe, care ţiuiră în lungul coridorului, şfichiuind pereţii. A p o i Bill o p o r r i în fugă pe lespezile care bocăneau surd sub paşii săi grei.

^..r

n.

Inspectorul îl pîndi pînă ajunse în dreptul său şi întinse 1 piciorul. B i l l se lungi cît e r a de lung şi D u x se aruncă a s u p r a • lui. D i n cîteva lovituri, îl imobiliza, îi luă arma, îl scotoci p r i n 1 bu2ainare şi-i scoase două încărcătoare de rezervă şi o lanternă.; A p o i îl ridică pe Bill, aşa în nesimţire c u m se afla, şi-i făcu vint pe banda care ducea în jos. j Iuţi

pasul.

I

D a r pe măsură ce înainta în această galerie cel puţin ciudată, i începea Arlson.

parcă

să bănuie

îndeletnicirea

acestui

domn

Alfonso 1 \

17. LUPTA DIN SUBTERAN j i D u x .se refugie într-o încăpere de la capătul luminos al cori­ dorului, î n afară de uşa prin care intrase, încăperea mai avea una, opusă, d a r c a r e e r a încuiată. O b a r i c a d ă b i n e p e p r i m a şi, ^ ochind cu pistolul-mitralieră in broasca celei d e - a doua uşi, o I făcu să se deschidă. Cînd uşa sări în lături, înaintea ochilor lui î D u x se ivi un alt coridor, mai lat — o încăpere lungă, nesfîrşită | parcă — , mărginit d e - o parte şi d e alta de instalaţii a l c ă r o r ! rost — cel puţin pentru moment — D u x nu-1 înţelese prea bine. i E p r u b e t e uriaşe — dacă puteau fi numite astfel — , între ai căror ;i p e r e ţ i f i e r b e a u l i c h i d e d e culorile cele m a i b i z a r e , se î n v e c i n a u | cu tot soiul de retorte, creuzete, cristalizatoare... U n alambic ciclopic alimenta cu rezultatul trudei sale cîteva incubatoare.

Păşind printre toate acestea, D u x remarcă u n miros v a g de sulf ; şi o căldură jilavă, înăbuşitoai'e. Se opri în dreptul unor cuptoare ^ de o mărime obişnuită dacă n u s-ar fi aflat aici, ci în incinta unui combinat chimic. D e - a lungul jDereţilor se înşirau stative nesf îrşi- j te ; p e rafturile

lor,

nenumărate vase Woolf, aparate

Kipp, i

capsule, eprubete — colecţii interniinabile de ustensile atît de i dorite î n t r - u n laborator. D u x se opri uimit în faţa unui şir d e ^ şase flacoane

Erlenmayer, unite între ele printr-un labirint d e 1

ţevi, în care se aflau ciudate forme dintr-o materie vîscoasă. Inspectorul — ca şi c u m ar fi pătruns într-o altă l u m e — u r m ă r i j o vreme, uitînd pericolul care il păştea, tresărirea ritmică a a c e - i lor neobişnuite fiinţe — sau viitoare fiinţe — ce se găseau în | cele şase flacoane purtînd numele celebrului chimist german.

Toate acestea şi încă multe altele fură trecute în revistă de privirile mai mult decît mirate ale lui D u x . A r fi crezut maidegrabă că se află în interiorul unui laborator perfect utilat a l i u n o r traficanţi d e stupefiante d a c ă a l e g e r e a v i c t i m e l o r — d e

12 ^ !

către A r l s o n — n u m a i din r î n d u l b i o l o g i l o r n u i - a r fi î n d r u - \ m a t b ă n u i e l i l e p e alt făgaş. T i m p u l însă îi era cronometrat şi ; v i a ţ a sa atîrna d e fiecare clipă cîştigată. D e o d a t ă — se a f l a I tocmai în d r e p t u l u n u i c u p t o r pe care îl asemănase, şi p e b u n ă | dreptate, cu u n i n c u b a t o r p e n t r u scos p u i d e g ă i n ă —

auzi '/

r ă z b ă t î n d d i n s p r e acesta u n z g o m o t sacadat, ca b ă t ă i l e u n e i I i n i m i gigantice. C u toată g r a b a , inspectorul se a p r o p i e şi a s - < cultă m a i b i n e .

1

Trase sertarul cel mai apropiat şi o căldură uşor sesizabilă I îl iradie. D a r ceea ce văzu îl făcu să se tragă un pas îndărăt : | dintr-un soi de borcan, lungit pe o pernă de vată în „sertar" şi ' legat — probabil de interiorul maşinii — cu un noian de tuburi •şi conductori metalici, il privea o fiinţă niult asemănătoare cu corpul omenesc, dar monstruos de diformă, cu pielea transparentă încît i se vedea inima zbătîndu-i-se... împinse sertarul acela la loc şi trase un altul : în el, într-un vas asemănător primului,

3 | * | <

se zbătea u n p u i d e om, p a r c ă u n p r o a s p ă t născut, cu m e m - » b r e l e convulsionînd, cu pielea stacojie, cu g u r a l a r g deschisă !

—

plîngea.

j

Cuprins de groază, D u x înţelese dintr-o dată totul : şi a p a - ; riţia misterioasă A r l s o q !...

a ciudaţilor

Bill-i,

şi

îndeletnicirile

U n zgomot abia perceptibil se auzi dinspre partea din

d-lui 1 | cărei

venise D u x . Privi într-acolo. Lipiţi de instalaţii, pitulîndu-.se cînd J şi cînd după ele, veneau doi dintre cei patru Bill şi d-1 Arlson. ţ Ţineau armele pregătite în mîini şi căutau, desigur, să-1 ia prin l surprindere pe inspector.

•!

D u x se instala după construcţia metalică a incubatorului. O ; luptă pe viaţă şi m o a r t « îl aştepta. Trase primul. Rafala s p a r s e ] o cprubetă cu un lichid albastru deschis şi-1 ucise pe unul dintre \ Bill-i. Lichidul ,se revărsă prin încăpere şi răspîndi o miasmă < groaznică. \ A r l s o n şi celălalt B i l l se ascunseră şi D u x , profitînd d e j aceasta, schimbă imediat locul. Era şi timpul. O ' g r e n a d ă vîjîi j prin aer, peste instalaţii, şi explodă lîngă incubator. Sertarele săriră în lături şi borcanele îşi revărsară ciudatul lor conţinut. \ D u x se felicită pentru că schimbase locul. P r i n labirintul d o i ţevi al unui aparat zări cum cel de-al doilea Bill şi stăpînul său? înaintau iarăşi, la adăijostul instalaţiilor. Strecură ţeava pisto-J lului prin dantelăria metalică a unui cuptor-etuvă şi aşteptă ;i liniştit. Socotise deja : avea să-1 ucidă şi pe cel de-al doilea Bill, ] dar

_ 13 i

voia

să-1 prindă

viu

pe

Arlson.

j

Aşteptarea se prelungea chinuitor. Cei doi nu cutezau .să mai înainteze — trebuiau să treacă neapărat printr-un loc descof>erit şi Dux se dovedise un ochitor de elită. Dar poliţistul nu se impa­ cientă. Era obişnuit cu aşteptarea şi o indusese de mult printre relele slujbei sale alături de ploaie, vint, jocul continuu cu moartea...

Acum ştia că nervii lui Arlson n-o să-1 ţină mult şi acesta o să-1 mine înainte pe Bill. Şi lucrurile se petrecură întocmai. Dar cînd Bill se avîntă să parcurgă, în fugă, cei 2—3 metri de teren descoperit, păşi chiar în întîmpinarea rafalei lui Dux. Bătu aerul cu braţele, scăpă arma din mîini şi rămase la pămînt într-o po­ ziţie ciudată, de parcă ar fi vrut să îmbrăţişeze şi să sărute po­ deaua. Dar Arlson trecuse. Avîntat şi el pe urmele lui Bill — pe care, mai mult ca sigur, îl jertfise conştient — , trecuse, şi Dux, deşi îl văzu, nu mai avu timp să tragă ! în schimb, dacă nu mai putu trage, .se mută. Prin spatele instalaţiilor, el se mai retrase zece-cincisprezece paşi. Schimbase locul de teama grenadelor lui Arlson, dar din cine ştie ce motiv individul nu se mai folosi de ele.

Dux duse palmele la gură şi tună : — Arlson, să lăsăm joaca ! îţi distrugi instalaţiile şi îţi com­ plici şi mai mult situaţia. De altfel rezistenţa nu-ţi poate aduce nimic, oamenii mei sînt pe drum încoace. Predă-te şi-o să ai circumstanţe atenuante i Şi aşteptă.

Dar răspunsul se întoarse sub forma a trei rafale scurte, însă bine ţintite. Ultima lovi peretele şi o schijă, ricoşînd din beton, se înfipse adînc în obrazul lui Dux. Sîngele începu să-i curgă pe haine. Căută batista, dar n-o mai avea — i-o luaseră, proba­ bil, la percheziţie, cînd fusese adus. Rupse o bucată din cămaşă şi-şi tampona locul lovit. Ciudat — nu-1 durea. Asta era bine, nu-i atinsese maxilarul.

O vreme, se lăsă o tăcere grea, apăsătoare. Se auzea numai tic-tacul monoton al instalaţiilor.

Arlson apăru de după una dintre maşini şi făcu un .salt pînă la următoarea. Dux ar fi putut trage, dar n-o făcu. Probabil că Arlson observă aceasta şi ezitarea lui'Dux îl încuraja : mai făcu un salt, de astă dată mai lent, dar nici acum nu trase Dux. Atunci Arlson apăru fără sfială. Pe faţă i se vedea limpede un surîs drăcesc de victorie şi totodată de îndoială. Făcu cîţiva paşi, 14

bănuitor, apoi o porni fără sfială către locul unde îl ştia pe D u x şi spre care îşi trimisese cele trei rafale.

Inspectorul urmărea fiecare mişcare a adversarului său. îl privea şi cugeta : „Păcat că pe un astfel de om v a trebui fie să-1 ucid, fie să-1 trimit în spatele gratiilor, şi apoi pe scaunul elec­ tric", î n acelaşi timp cătarea pistolului său urmărea cu atenţie trupul înalt al lui Arlson. Şi cînd acesta fu la doi trei paşi de D u x , într-iin loc complet descoperit, D u x îl .somă scurt : —

Mîinile

sus, A r l s o n !

D i n cauciuc să fi fost şi A r l s o n n-ar fi sărit atît de repede în lături. D a r cu toată promptitudinea lui, jumătate dirt g l o a n ţ e ­ le lui D u x îi pătrunseră în trup. Se prăbuşi inert după o casetă uria.şă din metal strălucitor. Pistolul îi scăpă din mîini şi căzu i n mijlocul coridorului dintre maşini.

Dux —

ieşi

de

la

locul

ArLson ! strigă

Nu

primi

nici

un

el.

său.

Hei,

Arlson,

trăieşti ?

răspuns.

Z ă r i pistolul lui Arlson şi bănui că din portea aceasta n u • mai avea a se teme. Doar dacă acesta mai poseda vreun pistol mai mic, o grenadă sau altă armă. D e aceea, precaut, D u x începu să se apropie de locul unde-1 bănuia pe Arlson.

18. SPOVEDANIA UNUI MURIBUND Arlson fusese lovit de moarte.

Cînd îi ridică capul, D u x simţi pe mînă ceva lipicios •— s î n ­ gele. Descoperise alături, în zid, o chiuvetă şi îi dădu lui A r l s o n să bea cîteva picături. M u r i b u n d u l deschise ochii. Privirea lui, de obicei cenuşie şi rea, era acum ştearsă. I se citeau în ochi înfrîngerea, sfîrşitul. îl recunoscu pe D u x . Surise amar : —

Ai

Dux —

învins, îl

Cum

•— L a

inspectore...

întrebă : te simţi ? T e - a m

cap,

cred ; şi

în

lovit

rău ?

picioare...

Glasul lui A r l s o n era stins, şoptit şi D u x trebui să-şi aplece t urechea —

lîngă

buzele

acestuia.

E u t e - a m prevenit, A r l s o n

... îi impută

Dux.

— Da... A i lucrat corect, inspectore... D a r nu mă puteam p r e ­ da. A v e a m prea multe pentru care trebuia să răspund, iar de la viaţă ... nu vreau ... nu pot să cer îndurare. N - a m cerut decît o singură dată •— şi mi s-a refuzat.

, 15

— Atunci... la Congresul mondial al biologilor ? întrebă Dux. ' — Atunci. Dac-aş fi fost ascultat... încurajat... azi omenirea ar fi fost invadată de genii... Aşa..., descrise un gest larg, moale cu mina în jurul său, vezi unde am ajuns.

Lumina din priviri i se stingea cu încetul.

•— Puţină apă..., ceru el.

• Dux se întoarse la chiuvetă să ia apă. îşi aminti că părăsise pistolul lingă Arlson. Tresări. Se întoarse. Arlson îl văzu.

— Nu-ţi fie teamă acum, spuse. Pentru că acum, dacă te-aş ucide, n-aş mai avea nici un folos. în urmă cu o oră era altceva...

Ii adu-se apă.

Arlson o bău înfrigurat.

Se mai răcori. î.şi mai reveni.

In ochi i se aprinse iar — ce-i drept, destul de slab — lu­ miniţa vieţii.

— Spune-mi, Arlson, cine-s Bill-ii ?

Arlson surise : — O să-ţi spun, inspectore. Sînt rezultatul experienţelor mele.

A l primelor mele experienţe... Asemănarea lor cu Bill-Săgeată se datorează...

• • Trupul i se contractă violent şi fu zguduit de un tremur.

— Mă sfîrşesc, Dux... Dar tot o .să... o să-ţi spun.-Ţi-aminteşti de răpirea cadavrului lui Bill-Săgeată ?

— Da. .

•— A fost... a fost opera mea, deşi voi... şi presa... aţi pus-o pe seama bandei lui Bill. L-am îmbălsămat, aveam nevoie de mumia lui, şi l-am folosit... în ajun ... dădusem lovitura de la Banca „Town & Grie^'; trei milioane de dolari... îmi trebuiau pentru aparate...

Dux era uluit. I se dezvăluia acum misterul unei spargeri nedescoperit 23 de ani — pentru a cărei dezlegare poliţia cheltuise atita trudă !

I — ...Am cumpărat hotelul din Canionul Diavolului... L-am ucis pe vechiul patron ca să îngroape cu el ... în mormînt ... se­ cretul tainiţelor acestora... Mi-am amenajat aici laboratorul pe care-1 vezi... Apoi am luat genele mumificate ale lui Bill-Săgeaţă şi ... şi... i Puterile îl părăseau tot mai mult. Se reculese o clipă, îşi adună ultimele urme de voinţă şi de viaţă şi continuă : — ...Şi iată replica exactă, în patru exemplare, a lui BillSăgeată... Mai greu a fost să... să le imprim o... o anumită stare 16 .

de afectivitate pentru... pentru mine... Se ştie că B i l l era foarte j nesociabil... D e fapt... de fapt... n-am reuşit. A.scultă... au ascul- j tat... de mine numai datorită faptului că îi ţineam sub o veşnică j stare hipnotică... înţelegi ? t —

Uluitor !

lăsă

să-i

scape

Dux.

"

|

— D a , într-adevăr uluitor... D e necrezut... A ş a m i - a u ripostat j şi savanţii... M a i ales conaţionalii mei... M - a u gonit şi m - a u | umilit şi l e - a m jurat răzbunare ! '| Ochii lui A r l s o n se aprinseră de febră. D a r nu era numai ; febra dinaintea morţii, ci şi aceea a nebuniei. D u x mai zărise ^ aceste luciri diabolice în pri"'irile lui A r l s o n . i —• ...Şi m - a m răzbunat. N u m a i pe cîţiva dintre ei... prin j intermediul... h a - h a - h i - h i - h i !..., chicoti el, ...prin i n t e r m e d i u l ] rezultatelor tocmai ale acelor experienţe pe care mi le-au c o n testat. I a r d a c ă n u e r a i d u m n e a t a , inspectore... j — celor — luat

Lasă, îl rugă D u x , spune mai departe despre „naşterea" •] jjatru Bill-i. | A , da..., îşi aminti Arlson. Despre cei patru Bill-i... A m i de

la

Bill-Săgeată

genele

necesare

mumificate.

I - a m !j

stabilit codul genetic individual... Fiecare om are u n u l ! . . . A p o i 1 a urmat procesul reconstituirii : am... a m şint<?tizat... în confor-. mitate cu sistemul genetic al mumiei... nucleul... nucleul unei^ celule...

—

Apoi

acest

Sintetic ? îl

nucleu ajută

sin...

sin...

Dux.

—• ...Da, sintetic... L - a m

plantat

într-un

ovul

fertilizat

în ;î

— făcu un gest larg spre maşini — al cărui nucleu... original... j l - a m îndepărtat. D u p ă aceea... ăăă... ( A r l s o n se pierdea, treptat)...^ a m lăsat celula... să .se dividă... în mod natural. Cînd diviziunea:' a ajuns la patru noi celule... am permis acestor... acestor patru s noi celule... să se dezvolte în fetu.suri... D a r puteam... pe fiecare;J în parte... puteam tot atît de bine... să las ca diviziunea... să n u ; se oprească la patru..., ci la şasesprezece... sau la... şi aşa... tot..v.j mereu !...

.!

P e intervalul dintre maşini se auziră paşi. P u t e a u fi ai p)oli-J ţiştilor trimişi d u p ă D u x . D a r puteau fi tot atît d e bine ai celor-'* lalţi doi Bill-i. ] — I n instalaţii... acum... am „ u r m a ş i i " lui... lui T u t a n k a - Ş mon... faraonul, ştii ?... Dacă nu muream... dacă nu... o mie,..î o

mie...

de

Glasul Dux Il

îi

Tutanka...

nu-1 săltă

mai iar

'l

asculta. capul,

| îi d ă d u

i

apă.

întrebă :

i

17

—

Şi cei doi Bill-i... Ce se va întîmpla cu ei ?

— Ha-ha..., rîse A r l s o n . Cei doi B i l l - i ? Cuando el gato duerme, los ratones bailan\.., c u m s p u n e u n p r o v e r b spaniol. D u m ­ nezeu... ştie... ce va fi cu ei... fără mine. lui

O zvîcnire scurtă a trupului şi capul îi căzu moale pe braţul D u x . A r l s o n nu mai exista...

doi

Paşii se auzeau în laborator tot mai aproape. E r a mersul a oameni.

D u x se pitula în aşteptare. Ii vedea bine acum pe cei doi,

dar

nu

voia

să

tragă.

IJC privi chipurile inexpresive, ochii cu priviri metalice ai lui Bill-Săgeată. „ D o a m n e , exclamă D u x , cită asemănare !

Oiire tutankamonii din incubatoare or să semene tot atît de bine cu

faraonul ?!"

Cei doi B i l l - i erau numai la trei paşi. Instinctiv, D u x se trezi somîndu-i : —

Aruncaţi

armele

şi

predaţi-vă !

D a r cei doi nu-1 auziră ; sau, cel puţin, aşa arătară purtările lor. înaintau amîndoi, mecanic, ca două maşinării. D u x repetă somarea ; zadarnic. Şi atunci trase. Rafala cutremură sala. Cei doi B i l l - i ezitară o clipă, în mers, de parcă s-ar fi ferit să calce într-o băltoacă, şi apoi căzură.

Dux

se

repezi

la

ei.

Il întoarse pe primul. A p o i pe al doilea. N u mai trăiau.

Ochii l e rămăseseră deschişi şi priveau sticlind tavanul înalt, cenu.şiu.

Inspectorul o apucă spre ieşire. D e cine s-ar mai fi acum ? A r l s o n murise, cei patru B i l l - i —

la

temut

fel.

Nici măcar inima metalică a laboratoarele lui A r l s o n nu mai zvîcnea. Şi D u x nu bănuia că cei o mie de mici tutankamoni aveau să n u se mai nască.

•Iar cînd dădu, afară, peste lumina rece, dar atît de p r i m i ­ toare a lunii, un singur gînd îl şoptiră : —

Ce bine ar

fi fost

îi străbătu mintea şi buzele sale

acum

să fi avut la mine

„aparatul

Du3f'!... Şi se aşeză pe o piatră, să se mai odihnească puţin. '

— SFIBŞIT —

^ Cînd pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă (in l. spaniolă;.

18

CRISTIAN CONSTANDA

(laşi)

PLÎNSETUL ASTRELOR Paşii

răscolesc,

mari

ştie de cît timp

tăcerea

ştie

mai

nici

cît

Soarelui.

va

Un

singur

argintie

şi paşii

lui lasă, mari

Cînd pornit

să-şi

A crezut

din orbiţi

Dar

parcă

înainte.

sub

Ceva

înfig

mai departe

spus.

,,Roagă tăcerii"... tru

. 19

în

trupul — şi-a

mai Nu

nu s-a

înaltă

o

să

meargă.

să

meargă,

nisip.

Nilei spus

uitat

sub

greierii Aşa

palidă

i s-a el şi a

la ceas.

transparen-

în urechi.

în

ochii

închişi

ale Soarelui, Ceva

ai

Nilei,

şi Den

ascuţit,

din toate

lase

fierbinţeala merge

monoton, părţile.

izvo-

Paşii

se

tăcerii

privească. pe

Pămînt,

să nu mai cînte. i-a spus. Den

ce, Nila ? —

muşchii

coate

să

ştie că acesta e glasul

lui că e glasul

spus

şi în

să se oprească,

vede

albastre

în nisip. Den să

spus I-a

îl dor, în umeri

Ar-vrea

de sus, din spate,

şi nu se întoarce i-a

la staţie"

odihnească

fruntea

îi fluieră

de undeva

i-a

să-şi

de lacrimile

rînd

Cine

albastre

ore fata se va odihni

ascuţite.

povara,

nisipului.

îi porunceşte

Nici

nu

privirea.

lui flacăra

de bulgări,

pustiu.

Den

că trebuie

urme

cu pas egal. Braţele

împunsături

mîini

sting

repede

peste

umbra

Den :

din grămada

să ajung

albastru.

îi osteneşte

cupolei.

merge

simte

ştie

braţul

taie drum

a

peste

şi egale,

că în două-trei

ţa calmă Den

curge

de pe

l-a ridicat uşor. „O

nisipul

orizonturilor

lucru

Săgeata

părut

şi egali,

o întrebase.

tăcerii ? ... Sigur într-o noapte Vreau

de

să ascult o clipă

o luase în braţe, Tăcerea

că da,

senină

ca acum.

e haina

Nila mai. glasul „Pen­

singurătăţii".

Fata se arcnise în braţele lui, şi fruntea ei. zvîcnise către cer. , „Te înşeli, Den. Priveşte deasupra capului tău, deasupra cape­ telor

noastre

bracă

Atunci prin

: vezi

bezna

cîte străluciri

se hotărîse

ceruri

supărase.

destinul

să caute

„Mă

să merg

picură

lor de haina tăcerii

şi vei Nilei.

o stea pentru

din întuneric găsi

li

spusese

noaptea

crezi copil. Să ştii că n-am

cu tine, s-o

?

că va

părului

Paşii

lui Den

să te las singur.

aleg eu pe cea mai frumoasă".

se îndîrjesc

? Trebuie

dacă semnalizatorul Iar Nila prins

abia mai răsuflă.

parte

plecare, trivit.

voise Nila

aşa un

îmbarcare capul

El o

răsuflă

sfirşitc..." în umeri amorţit pul Nilei du-i

De

pneumatic,

Pe

la

său, tăcută.

părul

în

vrea

prin

minte,

zeci şi trei,^cinzeci

paia albastr'c^'privirea la acul argintiu

20 • ...

îm­ peste

cosmo­

simte

că-l E pe

se repede

înţepături.

îna­

Braţele

i-au

dar nu mai poate.

Tru­

începe

magnetică,

să-şi să-i

piardă numere

staţiei ? Îşi

lui, la adăpost

şi patru,

pieptului,

încleştare

cupola

din că,

orizontului.

au început Den

să

apoi i s-a

aceluiaşi

apoi gîndul

nu mai simte

Paşii

apucat „Ai

afle cauza. „Oxigenul.

să lase povara,

în faţa

i-a

întoarce...

coşul

să-i

stat

pentru

înnegurată.

o clipă nemişcată,

mai

Au

semnalul

ei negru,

privirea

monotonia

se iveşte

întins

cu­ des­

po­

Şi el a înţeles

timp

nu se opresc.

ce nu

e

cosmodrom,

şi, smucindu-se

lui. Să se lase pe marginea

nisip

5".

sărutat

s-a prins de el ca într-o

citate, totuşi trei...

sfîşiind

pe nisip.

fetei noastre

în mulţime.

Undeva,

N-are

şi în coate

umbra

şi

găsiţi.

dar nu găsise nimic

a răsunat

pe

căutat

lor se va

greu.

de tot. Ar

de

cum să fie

o v,a găsi tot acolo, pe iarba

—• ii fulgeră

privirii,

la staţia

Obrazul

pe pieptul

de gît, l-a

dacă astronava

Den

pri­

lumină...

astronava

în ziua ultimei

Cînd

încet

şi i-a

lui, a dispărut

apasă o greutate. intea

două.

Nila ?" Fata a rămas

doi ani, pe Nila drom,

o priveşte.

„Sirius

capul

poate

cu mîinile

brăţişarea

trece

ei n-au

ceva frumos,

a mîngîiat-o

mă aştepţi,

ajunge

se Am

el.

să-i spună

palme

Va

Astăzi

„Ca

expediţia

îşi plecase

între

agăţat

din

minut,

Den

palidă.

— se gîndeşte

Făcuse

în nisip. ajungă.

nu funcţionează

de încremenire

părţiri"

,

să

porni

ei. Nila

vise in adincul ochilor albaştri şi-i t'ârwse încărcaţi de semnalizare

Dez­

lumină.

cinzeci

şi cinci...

nu mai străpunge

elasti­

: unul,

doi,

închipuie

de dogoarea

lui o clipă, numai

curbîn-

din

patul Soare­

o clipă...

Ostenită

zarea. Aleargă

de pe braţ, apoi din nou pe

Cinci­ de

vă­

de pe

nisip.

Soarele albastru îl deşteptase în zori, Nila nu era acolo. P e masă, un bilet: „'Am plecat să isprăvesc determinările".

Den se apucase Acolo,

să termine

sub cupola

montarea

staţiei,

lor, uita de încremenirea

semnalizatorului

în zumzetul mută

automat.

şi în clipirile

a planetei,

aparate­

de nisipul

ei

binte, de peisajul gol, sterp. Se gîndea că era ultima care o petreceau în lumea asta tăcută .şj neprimitoare... răsunase

semnalul

pieptul.

Nila!

alarmei.

Nici

tele. Semnalizatorul mai să tragă Den

de

rămăsese

a încurcat

zări cupola de ceas?

staţiei.

zolvă fără în

piept

uscat,

să-şi

va trece

la timp.

nu­

agate

gîndul

şi ei vor

rămîne

Omenirea

i-a

de ceas... Cît e de lung

imagineze.

albastră

De cînd

trimis

sfert

pe

Nila

cincisprezece...

? Den renunţă. a nisipului

un

a găsit-o

Ba nu, vreo

sau cincisprezece

Timpul

şi curge

se di­

pe lîngă

el,

atingă. sirnte

i se pare

Itastru.

Încearcă

ajunge

douăsprezece.

în pustietatea să-l

coordona­

gata de funcţionare,

Astronava

Un sfert să-şi

vreo

Douăsprezece

străpungîndu-i

— trebuie să se întoarcă cuceritori.

Uite, nu de mers. Desigur că într-un sfert de ceas va

încearcă

au trecut

acolo,

numărătoarea.

se poate ! Va

să cucerească mai are mult

aspru,

cum a determinat

manetă...

de ceva, dar nu izbuteşte. aici... Nu

Răsunase

nu mai ştie

fier­

zi pe Atunci

o durere că simte

Albastru?...

rat, Den ar vrea

din ce în ce mai vie. Gura între

A fost

dinţi

parcă

scrîşnindu-i

albastru.

Acum

i s-a

nisipul

al-

e roşu.

Mi­

să ştie cum de poate exista pe planeta

aceasta

ceva care nu e de culoare albastră. Deschide larg ochii, cer.cînd să-şi apropie nisipul cu privirea.

Dar privirea

înîl

'doare

Ni­

şi Den clipeşte

de cîteva

ori. Se uită apoi la nisip.

sipul e albastru, şi el înţelege . Ar vrea iar să lepede greuta­ tea care-i împovărează braţele. De ce duce oare cu sine bu­ cata de plumb tîrziu...

Gîndul

? S-o lase aici, undeva îl chinuie,

îl arde.

în deşert, Dar

braţele

o va găsi mai nu-l

ascultă.

Nu poartă plumb în ele, ci trupul Nilei. Cum o să lase Nilei pradă ucigătoarei tăceri albastre ?

Den sese

îşi aminteşte că a absolvit

îritoarcerea Institutul

lui de pe Sirius. de astrofizica

Nila

trupul îi

şi că vor

spu­ zbura

împreună. ,,Tu nu trebuie să zbori — căutase el s-o convingă.

Lumea astrelor e atît de primejdioasă!"

Fata îl ascultase, învăluindu-l

în caldele

frică. Voi fi cu tine, lor..."

21;

unde

azurii

ale privirilor

şi tu ştii să domoleşti

ei. „Nu

freamătul

mi-e stele-

Nu

pe o bucată

trupul

Nilei.

chiar

de plumb

se încleştează

Şi trupul Nilei, el. Den, nu-l

dacă picioarele

i s-ar

injige

braţele

lui, ci pe

poate arunca in nisip,

pentru

totdeauna

în

solul

străin.

Gîiîie.

Închis

Nisipul

în costumul

e din nou roşu,

rezista

mult

gîndu-l

timp.

parcă

Şi Den

Durerea

în două.

nisipului

lui subţire

aprind

violent

albastrul

cerea

gîndului

împlîntat să

nisipului,

Nu

înăbuşă.

mai

jrîn-

din

fier­

încerce... zarea

orizontul.

roşie,

Den

a-

Fulgere

scurte

cu rezonanţă

ritmi­

de oţel. Singur

între

tunete

sub cercuri peste

poate

său,

paşii şovăitori

străpunge

pierdut

că se

în pieptul

cu privirile

îi apasă tîmplele

în urma

simte

ca adineauri.

Smulgîndu-şi

Silueta

zări,

metal,

trebuie

şi biciuind

leargă.

că în piept

s-a

Acum

nu mai merge.

binţeala

de

mai roşu

pustiu.

Den

despică

tă­

planetei.

Nu

ştie cînd cupola

virea

lui aleargă

toarcă.

Nu

cearcă

ştie

Ultimele

a împins

uşa cu umărul.

Din

şi Den

ultimii

un scaun,

mers

priviri

privirea,

să se oprească,

îşi dă seama

totdeauna.

i-a frînt

fără

pe podea

pe lîngă

trebuie.

rului,

cînd

să înşire

Trece

staţiei

înainte

mută

se va

corpul

învăpăiază

că

pri­

să se

în­

Picioarele

în­

Nu

Nu

paşi...

dar nu se opreşte.

că unde

pentru fără

opri,

Nilei

maneta

se agaţă de ea, vrînd

se va

într-un

de alamă s-o

aplece.

poate. opri

pentru

singur a

braţ.

semnalizato­

Mai

are

cinci

paşi, dar simte că nu va fi In stare să-i facă.

Dacă piră.

ar putea

Den

zgomot

simte

ultimele

lăsa pe pat corpul că se sufocă. rămăşiţe

Nilei!

Deschide

de oxigen,

Nila

larg

apoi

abia mai

gura,

res­

sorbind

îşi opreşte

ciţ

respira­

ţia. şi tremură

podeaua.

Pieptul

Patru

e răscolit de tunet. Den mi .ştie dacă ecourile

paşi...

se nasc în

el

frămîntă

sau

robinetul

Trei

tremură

înălţimea

în

aer

cupolei.

Ar

de la cască, să poată respira,

cum : mîna tunjimile

Piciorul

liberă

se întinde

vrea

să-şi

dar n-are

şovăielnică

înainte,

deschidă

timp şi căutînd

n-are ro­

manetei.

paşi...

cînd culorile

Maneta

atrage

în fulgerătoare

privirea curcubeie.

ca un Den

magnet,

ameste-

nu mai vede

de­

cît astronava trecînd pe lîngă planetă, fără să coboare.

Vede trupul Nilei, inert, cotropit de tăcerea nisipurilor albastre, şi sufletul lui îşi îricordează fibrele cu un efort disperat, supra­ omenesc. n —.—.

D o i paşi... Den fie sub braţul

nu simte

rpşii. V i a t a Nilei cu tine, albastru cîştige

trupul

său. în priviri atîrnă

nu-i

o stea

dar ştie că trebuie torente

de paşii săi... „Nu

şi tu ştii să domoleşti biruinţa

Nilei,

i se învrăjbesc

ca toate

asta fierbinte

freamătul celelalte

mi-e

jrică.

ce

săi

scînteii Voi

stelelor..."

? De

? De ce să-l

de

fiţ

Soarele

să-l

lase să

lase ?

i

Ultimul pas... Maneta e aici, aproape, atît de aproape...

Mîna frămîntă aerul, degetele vor să se întindă. Tot sufletul lui Den

a alunecat

jeneşte.

Puţin,

în degete.

încă puţin...

că se va prăbuşi

înaiiite

scoate

un strigăt

tima

un strigăt, traiectorie

încleştat

pe

metalul.

de izbîndă

fruntea roşii...

într-un

se

împăien-^i

cu tot trupul | Şi atunci

sau de moarte

său străbate

iată, îi smulge

se aprinde, înecîndu-i foarte roşii, atît de

nesigură,

simte, simte

de a atinge

a corpului

manetă,

Privirea,

Dar Den

încăperea.

nemişcarea.

Den \ şi

Mîna

icl-' s-a

Ochiul

roşu

de sclipiri

roşii.

ca un punct

rătă­

vîrtej

Den se trezi învăluit de calde unde azurii, deşi Soarele Albastru

abia se mai zărea

cit în oceanul

de

prin

fereastră,

constelaţii.

-o«o-

în

atenţia

colaboratorilor Materialele adresate redacţiei noastre trebuie să fie dactilografiate la două rînduri, pe o sin­ gură parte a filei, în cîte două exemplare.

Fiecare lucrare trebuie să fie însoţită de un scurt rezumat.

Autorii ale căror materiale sînt acceptate vor fi înştiinţaţi in scris la adresa indicată, lucrăi'ile urmînd să apară potrivit necesităţilor redacţionale. Manuscrisele nepublicate nu sînt înapoiate.

23

VIRGIL lOANlD

Intîiniri eosmice între cmlizaţii Cu zece ani în urmă, arheologul francez Henri Lhote a descoperit în S a h a r a g r a v a t în stîncă u n desen de cea. 9 m e t r i m ă r i m e , r e p r e z e n t î n d o f o r m ă u m a n ă cu un cap sferic. E l a d e n u m i t d e s e n u l „ M a r e l e zeu m a r f i a n " . V e c h i m e a g r a v u r i i a fost a p r e c i a t ă la a p r o x i m a t i v 8 000 de ani. Ipoteza l a n s a t ă chiar d e către descoperitorul desenului indica d r e p t autori ai g r a v u ­ rii p e nişte g i g a n ţ i locuitori ai altei p l a n e t e veniţi pe P ă m î n t în t i m p u r i l e neolitice.

După

cercetările

întreprinse,

chiar

Lhote

a

renunţat

la

ipoteza sa iniţială şi a ajuns la concluzia că desenul n u r e p r e ­ zintă altceva decît o mască r i t u a l ă p r i m i t i v ă . A c e a s t ă concluzie p a r e judicioasă, deşi în zona u n d e se află „ M a r e l e zeu m a r ţ i a n " n u s - a u m a i găsit nici u n fel de alte u r m e ale

presupuşilor

v e c h i locuitori, deşi a r i a cercetărilor a r h e o l o g i c e a fost

mult

l ă r g i t ă în j u r u l stîncii.

D e la această descoperire, din timp în timp, t e m a

„Marele

zeu m a r ţ i a n " , d o v a d ă a unei trecute p r e z e n ţ e p e P ă m î n t a u n o r vizitatori

din

alte

planete,

revine

în

lucrările

„vizionarilor

cosmici", o categorie tot m a i r ă s p î n d i t ă d e o a m e n i d€ ştiinţă şi de scriitori c a r e caută să ne c o n v i n g ă a s u p r a certitudinii e x i s ­ tenţei u n o r a s e m e n e a e v e n i m e n t e în trecutul, m a i sau m a i apropiat, al planetei noastre.

îndepărtat

O interesantă carte, r o d u l u n e i c o l a b o r ă r i de u n g e n unic, „ V i a ţ a e v o l u a t ă în U n i v e r s "

a fost scrisă în c o m u n d e doi

cunoscuţi a s t r o n o m i : losif Ş k l o v s k i de la Institutul de a s t r o ­ n o m i e „ A . S t e r n b e r g " din M o s c o v a (U.R.S.S.)

şi C a r i S a g a n d e

> „Intclligcnt L i f e in the Univers", Holden-Day Inc., 1966.

24 : i

la Universitatea din Harward (S.U.A.). Colaborarea legată de redactarea cărţii, schimbul de opinii şi' diferitele păreri ale autorilor, întreaga consultare au fost făcute prin comunicări poştale. Şklovski şi Sagan recunosc faptul că pînă în prezent nu există dovezi ştiinţifice irefutabile despre prezenţa pe Pămînt a unor fiinţe superioare extraterestre. Dar, luînd în considerare numărul corpurilor cereşti aparţinînd galaxiei noastre, Calea Laptelui, şi probabilitatea statistică a existenţei unor planete locuibile şi a unor supracivilizaţii generate pe acestea, cei doi astronomi trag concluzia că „apare posibilita­ tea ca Pămîntul să fi fost vizitat, cîndva în trecut, chiar de mai multe ori de reprezentanţi ai unor civilizaţii galactice".

După calculele efectuate, numărul de cazuri posibile de vizi­ tare, ţinînd seama de planetele apte de a dezvolta civilizaţii şi de vîrsta Pămîntului de cea. 3 miliarde de ani, este apreciat la nu mai puţin de 10 000.

Cei doi astronomi, bazaţi pe acest calcul matematic, afirmă că „nu este exclus ca probe materiale ale acestor vizite să mai existe sau ca unele construcţii sau amenajări să fie menţinute chiar în sistemul nostru solar în vederea realizării unor e x p e ­ diţii succesive".

Expunîndu-şi părerile asupra vieţii extraterestre, cei doi astronomi afirmă că aceasta trebuie înţeleasă doar în sensul existenţei unor fiinţe apropiate sau asemănătoare celor pe care le cunosc pămîntenii. Procesele chimice primare, incipi­ ente, aflate la originea vieţii sînt în mod necesar analoge, indiferent de diversitatea lumilor unde ele apar. Dar evoluţia ulterioară, prin selecţie naturală, produce o imensă varietate de organisme superioare. Din punct de vedere statistic, există toate şansele ca nici una dintre speciile terestre, de la amoebă şi pînă la om, să nu fie reprodusă pe nici una dintre milioanele de planete apte pentru viaţa din galaxia noastră.

Formele de viaţă de pe Pămînt, afirmă Sagan, cu toată diversitatea lor, au mult mai multe puncte comune, de contact biologic între ele, decît ar avea cu orice formă de viaţă din altă lume extraterestră. î n atmosfera densă a planetei Jupiter, de exemplu, Sagan imaginează posibilitatea existenţei unor organisme de forma unui sac, plutind de la un nivel la altul al straturilor de gaze, hrănindu-se cu mici organisme de tipul celor care alcătuiesc planctonul oceanelor terestre. Şklovski afirmă t a ^lavitaţia mare a unor planete determină apariţia

25

u n o r creaturi îndesate, scurge şi musculoase, î n timp ce î n l u m i l e cu g r a v i t a ţ i e m i c ă v o r p r e d o m i n a f o r m e l e s u a v e , d e l i ­ cate şi alungite. S a g a n , l u î n d în c o n s i d e r a r e posibilităţile do a p a r i ţ i e a vieţii pe p l a n e t e l e cu o a t m o s f e r ă m u l t p r e a o p a c ă p e n t r u a p u t e a fi s t r ă p u n s ă de oscilaţiile o n d u l a t o r i i ale l u m i ­ nii, i m a g i n e a z ă p r i n a d a p t a r e la m e d i u a p a r i ţ i a l a fiinţele e v o l u a t e a u n u i „ o c h i - r a d i o " , tot atît d e eficace ca şi ochiul omenesc, cu u n c î m p de acţiune (în m e d i u l considerat) do 700—800 m.

P r i n t r e m i l i o a n e l e şi m i l i o a n e l e de l u m i p o s i b i l e cu zecile şi chiar sutele de m i l i o a n e do varietăţi i m a g i n a b i l e de f o r m e d e viaţă, cei doi a s t r o n o m i au calculat că în C a l e a L a p t e l u i pot exista n u m a i puţin de u n m i l i o n de p l a n e t e p e c a r e a r s ă l ă ş l u i f o r m e do civilizaţie m a i a v a n s a t e decît cea existentă în acest m o m e n t p e P ă m î n t . I m a g i n î n d u - ş i consecinţele acestei ipoteze, S a g a n este d e p ă r e r e că „ d i n punct de v e d e r e a.l cunoştinţelor u m a n e , posibilitatea captării p r i n radiotelescoapc a r e a l i z ă r i l o r acestor civilizaţii ar e c h i v a l a cu r e v o l u ţ i a p e c a r e a r r e p r e z e n t a - o studierea a cea. 100 000 d e v o l u m e t r a t î n d p r o b l e m e l e f u n d a m e n t a l e ale diferitelor d o m e n i i ale ştiinţei.

A c e s t a este, d u p ă p ă r e r e a celor doi astronomi, a r g u m e n t u l cel m a i puternic c a r e p l e d e a z ă în f a v o a r e a continuării e x p l o r ă r i i C o s m o s u l u i de către oameni, cu toate sacrificiile m a t e r i a l e ri tehnologice p e c a r e acest proces î n d e l u n g a t le im.plică p e n t r u actuala g e n e r a ţ i e şi cele u r m ă t o a r e .

Spiritul

ştiinţific

de

care

sînt a n i m a t e

cercetările

între­

p r i n s e avertizează a s u p r a f a p t u l u i că d r u m u l s e m n a l e l o r r a d i o e m i s e d e p e P ă m î n t p î n ă la alte civilizaţii galactice şi î n a p o i e ­ r e a lor r e p r e z i n t ă în timp p e r i o a d e e n o r m e , chiar d a c ă aceste transmisii se fac cu viteza luminii. D u p ă calculele

efectuate,

distanţa a p r o x i m a t i v ă între p l a n e t e l e cu o v i a ţ ă e v o l u a t ă ,

al»

c ă r o r p o p u l a ţ i i să fie în stare să recepţioneze şi să emită s e m ­ n a l e radio, t r e b u i e să fie d e o r d i n u l a 500 dc a n i - l u m i n ă , deci o transmisie dus-întoi-s ar d u r a a p r o x i m a t i v 1 000 de ani. î n ipoteza că p e p l a n e t a M a r t e n u există v i a ţ ă

evoluată,

o m e n i r e a t r e b u i e să se î n a r m e z e cu r ă b d a r e la scară cosmică, n e e x i s t î n d s p e r a n ţ e ca în u r m ă t o a r e l e decenii s o n d a r e a

radio

a U n i v e r s u l u i să d e a rezultate spectaculoase. C u toate acestea, apreciază Ş k l o v s k i , în u r m ă t o a r e a sută d e ani ne p u t e m aştepta să fim relativă

vizitaţi d e e m i s a r i a

Pămîntului

(din

ai u n o r civilizaţii din alte sisteme

solare,

apropierea bineînţeles).

S p a ţ i u l i n t e r p l a n e t a r , conchid cei doi savanţi, r e p r e z i n t ă cu s i g u r a n ţ ă cel m a i u n i v e r s a l loc de întîlnire a celor m a i d i v e r s e m o d u r i d e existenţă a m a t e r i e i s u p e r i o r organizate.

26

Oricît ar părea de tulbvirător, pe scara Universului posibi­ litatea înlăptuirii unor asemenea intîiniri e de domeniul rea­ lităţii. Chiar dacă nu avem ştiri materiale despre ele, aceste confruntări între lumi şi civilizaţii au existat, există şi v o r exista. Pămîntul, planeta noastră mamă, este în preziua unor asemenea evenimente cosmice cu totul remarcabile.

Simbolizînd înţelegerea prin ştiinţă între cele două popoare care desfăşoară în prezent cel mai mare efort de pătrundere .şi de explorare a Cosmosului, cartea scrisă de Şklov.ski şi Sa­ gan e pasionantă prin ipotezele pe care le dezvoltă şi credem că nr merita să fie publicată în traducere de una dintre edi­ turile noastre.

-o»o-

lABBAREN. Ma­ rele zeu „marţian".

Perioada decaden­ tă a capetelor ro­ tunde. (Din cartea lui Henri Lhote „Frescele din Tassili", Ed. Meridia­ ne, 1966).

27

POŞTA REDACŢIEI DUMITRU LESOVICI (Tulcea). Povestirea dv. „Intîlnirea cu El", minus greşelile de ortografie (sau de dactilografie necorectate), minus unele incoerenţe şi stîngăcii stilistice, dovedeşte că aveţi fan­ tezie. Talentul dv. e încă în stadiul unui minereu ibrut care trebuie prelucrat ou răbdare pentru a se transforma într-un metal nobil. ,Vă sfătuim să renunţaşi la finalul ce prezintă aventura povestită ca fiind un simplu vis. Bste o metodă învechită care, aduce cu un fel de 'scuză pentru „enormităţile" înşirate. In science-fiction-ul

modern,

tocmai forţa de anticipare, adică de a da viitorului impresia unui -prezent în acelaşi timp straniu şi familiar, constituie esenţialul. Or. a declara la sfîrşit că totul n-a fast decît un vis echivalează cu a te îndoi de forţa propriei tale imaginaţii.

PROF. IONEL VANCU (Cernavodă). Povestiră dv. „Drum fără în­ toarcere", a cărei idee ştiinţifico-fantastică

este reducerea corpu­

rilor de sute de mii d e ori cu ajutorul unui „cîmp convertizor", nu este nouă, iair în redacţia noastră se găseşte un roman cu aceeaşi temă al scriitorului Dinu Moroianu. Deşi n-avem prejudecăţi

cu

privire la problematica anticipaţiei şi la limitele fanteziei ştiinţifice, credem că motivul ales de dv. nu este fecund în forma pe care aţi dat-o lucrării. Aventurile unor fiinţe micşorate sau ale unei omeniri microscopice pot fi interesante, ca în cazul romanului

„Catastrofa

roezonică" de Ion Mînzatu şi G h . Săsărman, prin ineditul soluţiei ştiinţifice (traversarea unui soare) sau, ca în cazul povestirii „Cerul •de sticlă" de M a x Solomon, prin implicaţiile etice pe care la dezvoltă (relaţiile umanităţii noastre cu alte societăţi gînditoare). Aceeaşi temă s-ar preta şi ca pretext pentru o zugrăvire mai intuitivă a m i ­ crocosmosului. La dv. însă peripeţiile celor doi ,,piconauţi" nu fac decît să convertească la scara 10—'- nişte obişnuite aventuri astrale : animalele hidoase şi fabuloşii oameni zburători frumoşi şi blînzi pe care .anticipatorii deceniilor trecute îi puteau descoperi pe orice p l a ­ netă, dar care nu aduc nimic nou nici genului şi nici viziunii noastre despre microcosmos.

PAUL BUTUŞINA (Tîrgu-Jiu). In literatura noastră au mai apă!rut o serie de lucrări care vor să explice miturile prin ipoteze paleoastronautice („Legenda îngerilor" de Mihu Dragomîr, „Luntrea sublimă" de V . Kernbach, „Monstrul" de Gr. Davidescu). Fireşte că

28

procedeul ar putea fi continuat la infinit, traducând fiecare legendă în termenii science-fiction-ulul şi, desigur, vom mai aborda şi noi această temă cu condiţia însă ca de fiecare dată povestirea să aducă ceva nou ca idee ştiinţifico-fantastică sau din punct de vedere lite­ gostit rar. „Mitul" pească incredibile. extraterestrul misterele Ddv. e exemfplu, nu eresului, corespunde Ten cum (pentru propune a putut acestor care în pămînteana locul oxigenul cerinţe lor altele şî,era de încercînd care ucigător) deopotrivă s-a săîndră­ risi­ să-i de

nască un copil cc respira în v o l o pc P ă m î n t ? Explicaţii se pot găsi, desigur, la orice, d:\r în povestirea dv. totul e învăluit într-o negură, pe lîngă care păleşte însuşi milul ce v-a servit drept start.

V O I C U B l K i A B I l J ( B r a ş o v ) . Povestirea d v . este într-adevăr stră­ bătută de o luuli't tulburătoare. V ă sfătuim să schimbaţi titlul, „ S u ­ f l e t u l " necorespun/.înd din nici un punct de v e d e r e (fie el materialist sau idealist) u veni urii pe care o trăieşte eroul.

POSTA CIIIÎORIIOR — PERI.-W DANIELA, Timişoara III, str. 1 Decembrie nr. 32, regiunea Banat (are în plus numerele 206, 224, 226, 24.1, 214, 249, 252, 255—258, 281). V d mulţumim t o l oilată pentru sdrădania d v . de a populariza

Colecţia

printre prietene şi colege.

P I L L I Ş f S X K t A N ^ r i m i ş o s a i a I H y str. T r e b o n i u L a u rlan nr. 2 ^

S2,fm) OpnTQ v"/

]Î3(I26—123)(Î35)(Î^^ XŢaLAIE, Galaţi, st l f l 5 J 4 » , 55, 58, 6 6 , f 250, 261—262)V BADARAN CLAUDIAN,

Roşioj

Cuza nr. 33, regiunea Bucureşti

.

43, 48, 55, tf6Tr)251—253, 257, 255, 261—27?r^':2-^4.

Oferă acestcTilîrnere în plus în schimbul unor ilustrate).

CUillOZITATI • Recent s-a stabilit că variaţia cîmpului de gravitaţie influen­ ţează asupra creşterii vietăţilor. Astfel, broaştele ţestoase supuse, unor acceleraţii de 6—28 g se dezvoltă foarte încet, in timp ce la o acceleraţie dc 5 g ele ating în două luni o talie dublă faţă de cea normală.

• Revărsările mareclor pot fi folosite la producerea energicii electrice. Actualmente, pe Ungă unele centrale mareemoirice deja I in funcţiune, se află în studiu instalarea unei alte uzine mareemo- > trice la Collier Bay, pe coasta septentrională a Australiei. j a La Institutul dc chirurgie din Vişncvski de Ungă Moscova, j un Tohot electronic a diagnosticat într-un an aproape 200 de afec- , ţiuni cardiace. In 00 la sută din cazuri diagnosticul robotului a i fost exact. j • Pompele cu carburanţi ale motoarelor-rachetă interplanetare:: pot dezvolta într-o secundă energia care ar permite unui auto- j mobil să facă înconjurul Pămîntului. \

A X D M i • Cunoştinţa teoretică este o

• Trebuie

vistierie a cărei cheie e practica.

să-(i

plăteşti

T H . F U L L E R (1732)

PHOCYI-ID DIN MILET

• E mult mai uşor să ştii cum se face un lucru decit să-l faci.

PROVERB CHINEZ « A voi nrca tirziu inscamnă a nu voi.

SENECA

(sec. V I î.e.n.)

• Albina harnică n-are timp să SC plictisească.

W. B L A K E (1793) • Omul SC naşte pentru muncă, precum pasărea pentru zbor.

R A B E L A I S (1552)

• Cine iubeşte copacul iubeşte şi frunzele.

G. MERBERT (1651)

• Munca ne fereşte de trei mari rele : plictiseala, viciul şi nevoia.

V O L T A I R E (1759)

• Viata nu-i c dată omului in proprietate, ci în uzufruct.

L U C R E Ţ I U (60 î.e.n.)

• O viată inutilă e ca o moarte anticipată.

GOETHE (1787)

• Un om nu poate însemna mai mult decit altul dacă nu lucrează mai mult decît altul.

C E R V A N T E S (1605)

• Viafa e ca o povestire: nu im­ portă lungimea, ci valoarea ei.

SENECA

DEZLEGAREA CAREULUI DIM DIN

T E H N I C A

A P A R A T E

; 3)

M O D E R N , \

R E D R E S Ă R I

:

viata

prin muncă.

1) EL

287

C O L E C T O R ; 4)

C L E O

—

—

BOR

; 2)

C L A P E T E

A T E U ; 5)

A I

— —

P I U — U — M — E ; U) Ş T I I N Ţ A — D I G ; 7 ) A — N U C A — M E T A L ; 8 ) A C — A — E — M O L I ; 0) T R A N S I S T O R I ; 10) O S L O — U T — N — U L ; 11) R E Z I S T E N Ţ A — E ; 12) — U N I — G E R M A N I U .

30

Matematicianul german Karl Fricdrich Gauss (1777 zită o dală pe savantul Amedeo Avogadro. Accsto-i vorlu legile chimici gazelor.

— In afara matematicilor nu ea?Iar fizica şi chimia nu sînt decît acc<— Dimpotrivă, replică Avona'' ţie a fizicii şi chimiei. Şi cînd »< matematica trebuie ,so. In cu —

Dimpotrivă,

' i t i i i ( U I

vialim..

dvui'u;

'

'

IMIM.,!

.

.n.i.

,h,,n

"(<' (tic iialurU Iun vuiuiiliil. liilnriir

nriuiiiiriirra

{i(llTi|i'liir,

U

II Iniiitt', crlcl c/l" panrlă c o r i x i i i O . ,,,,;.,,(

,,,

\i,,.,,Hhf

horatornl mu niulf m 1 litru dc oxiticn, obtlii.. •

'

.

,

l/l, r

,

iMivjiofud»

ttl

(tt-

u t Iv adăugă , ,i.

— Vezi dumneata ? zise Avogadro. Cind vrea cfiiînia, doi şl cu unul fac doi, iar nu trei ca îri malcmatică...

•k într-o zi, savantului francez Bude (14G8—1540) i se aduse la cu­ noştinţă, în timp ce se afla acasă la masa de lucru, că i-a luat casa foc.

— Spunc{i-i sofiei mele — răspunse liniştit savantul. că cu nu mă amestec niciodată în treburile gospodăreşti ?

Nu ştiţi

ClND TEHNICA ÎNVINGE ŞTIINŢA

Numărul viitor al Colecţiei este consacrat marelui scriitor d e anticipaţie

H. G. WELLS d e la a cărui naştere s-au împlinit o sută d e ani

Ilparul executat la Combinatul poligrafic „Casa Scînteii"

''1

tN TOATE ANOTIMPURILE.

CONSUMAŢI DULCEAŢA Şl GEM DE FRUCTE. BOGATE !N VITAMINE, ELE ŞiNT HRĂNITOARE Şl ASIGURĂ ORGANISMUiUI ENERGIA NECESARjf

h

1

• • NOIEMBRIE 1966 PREŢUL 1 LEU

I 41007 |