CPSF_273

I^ECŢIA „POVESTIRI ilCOiFANTASTICE

PIERRE VERSINS

j

BILA «LTIMUL ZID

ClMLE

CALA TORIA IN TIMP

TRADUCERE, PREZENTARE] Şl N O T E DE

j

............jmMmmK.:^!

Colecfta ^ V E S T I R I ŞTHNTIHCOFANTASTICP' ediiaiă

de

revisfa

ştiinţa • lehnica Anul XII 1 aprilie 1966

Redactor literar: A D R I A N R O O O Z Coperta-deien: C O R N E I I U l l l I S A N PrMMtofM «roficâ: CORNII OANUIUC

Născut in 1923, Pierre Versins desfâşoarâ o vas­ tă şi multipla octivitafe pe târîmul fantasticului ştiinţific. El este autorul mai multor romane („Ste­ lelor nu le posâ", „înainte, Morte 1", „Foc de arti­ ficii" etc), al unor scenarii radiofonice („Cibernetics", „Fiore de dincolo de spajiu") şi al unei serii de povestiri. A publicat, de asemenea, eseuri do­ cumentate şi pătrunzătoare în legătură cu diver­ sele probleme de istorie şi teorie literară ale anti­ cipaţiei. Cel mai important dintre ele este

inti­

tulat „Omul care poate totul".

Povestirile „Ultimul zid" anul 1956, demonstrează

şi „Bila",

apărute în

capacitatea lui Versins

de a exploata pînă la ultimele consecinţe ipotezele folosite ca punct de plecare (aici, urmările zboru­ lui cu viieze supraluminice şi stabilirea contactu­ lui cu insoliţii reprezentanţi ai unei lumi extralereslrcj. Putem

să nu fim

de acord

cu autorul

atunci cînd nesocoteşte principiul verosimilităţii de dragul tjnui paradox („Ultimul zid"), dar nu putem $â nu-i recunoaştem ingeniozitatea. „Clinele" (1963) aparţine vînei satirice a lui Ver­ sins. O sah'râ cu adresa preci-să, care

utilizează

ideeo ştiinţifico-fantastică doar ca un simplu pre­ text, fi5rd pretenţii de originalitate. Căci literatura franceză cunoaşte şi variaţii mai vechi pe aceeaşi temă : „Ce-i de făcut ?" de Guillaume Apollinaire (1900), „Animalul cuceritor" de Pierre Mac Orian (1919) etc. „Călătoria in timp" (1965) este un fragment din capitolul „ O poartă poate fi dţîschisâ şi închisă", capitol aparjinînd rubricii „Timpul"

din a

doua

parte a eseului „Omul care poate totul". Am ales acest fragment şi ca "Wells

cu

prîlejul

un dublei

omagiu

adus lui H.G.

sale comemorări din

toamna anului .1966 : o sută de ani de Io naştere ţj douăzeci da ani de ta moarte.

BILA

font nevoie dc uii e x t r a o r d i n a r concurs do î m p r e j u r ă r i .

Mof Oguoy îşi plimba clinele !n lesă la m a r g i n e a t e r e n u l u i v i ­ r a n . Krii u n rit şl Znck îl cunoi^ftca : aveau să privească amîndoi în d r e a p t a şi in stînga, înainte şi înapoi şi, dacă n u so vedeau copii sau cîini, aveau să înainteze apoi spre mijlocul terenului, oprindu-se p u ţ i n înainte de a ajunge la g r ă m a d a de gunoaie, şi acolo stăpînul avea să-1 dezlege. Atunci Zack va ţîşni şi va galopa descriind curbe complicate, elipse, opturi, în .salturi, li­ pit de p ă m î n t , cu botul la doi centimetri de sol, ridicînd laba cu r e g u l a r i t a t e a u n u i metronom, avînd grijă ca omul să se afle m e r e u în centrul ocolurilor sale.

De data asta, moş Ogucy n u aşteptă să fi ajims la gunoaie.

Se aplecă (Zack se aşeză), desprinse lesa şi împinse cu m i n a animalul nchotărît. Cîinelc ezită o clipă, căci locul era neobiş­ nuit, apoi porni in goană, şi b ă t r î n u l se ridică încet, din pricina r e u m a t i s m u l u i . Să se aplece m a i m e r g e a încă, d a r cînd e r a vorba să învingă g r e u t a t e a t r u p u l u i său masiv p e n t r u a-1 r e a ­ duce la verticală era cu totul altceva ! în t i m p ce se ridica, z ă r i bila. O bilă magnifică, m a r e cit o agată, dar strălucitoare, ca şi c u m a r fi fost l u a t ă din r u l m e n t u l cu bile al u n u i camioa, Jojo s-ar b u c u r a .

Se opri din mişcare şi întinse m i n a ca sâ ia bila. D u p I sfîrleze, acum e r a u la m o d ă jocurile cu triunghiul, de-a bilele la g a u r ă , de-a capitalele, de-a prinsclca, aşa că Jojo se va b u c u r a . Micii lui p r i e t e n i n-avoau probabil bllo allt de frw" 4 .^—^

moaşe. Strălucea în soare, u n pic înfundată î n p ă m î n t . Un puşti o pierduse — ei n u s p u n niciodată cînd au buzunarele g ă u r i t e — şi asta avea să-I fericească pe alt puşti. „Bunicule, c u m p ă r ă - m i bile !" „Cînd ai să fii cuminte". Fusese c u m i n t e ?

Nu tocmai, d a r bila nu costa nimic.

O apucă cu trei degete şi-şi î n c r u n t ă sprincenele. T r a s e p u ţ i n m a i tare, degetele îi alunecară pe suprafaţa n e t e d ă şi fu gata să cadă pe spate. Işi regăsi echilibrul. Asta-i b u n ă !...

La u r m a u r m e i , poate că nu-i o bilă ? ! Trebuia să fie o tijă îngropată în pămînt, avînd la capăt o mică sferă. Poate o m a n e t ă de schimbător de viteză ?... Ei bine, n - a v e a decît să-i s p u n ă lui Jojo să vină după ea. Să-şi m u r d ă r e a s c ă el miinile.

E grotesc p e n t r u u n b ă t r î n să stea g h e m u i t aşa u n sfert de oră. Dacă m ă vede cineva, d u m n e z e u ştie ce poate să-şi în­ chipuie ! Că-mi t r a g pantalonii în văzul t u t u r o r a I î l strigă pe Zack şi r e p e r ă exact locul u n d e era bila. Dacă Jojo află că am găsit u n a atît de frumoasă fără să-i spun, v a fi furios.Era uşor de ţ i n u t m i n t e : chiar lingă ea se aflau o tufă dc lavandă şi u n scaiete. P e n t r u m a i m u l t ă siguranţă, luă o piatră m a r e şi o aşeză astfel încît bila să fie exact în centrul...

— ...La intersecţia bisectoarelor triunghiului, spuse m i u d r u Jojo cînd moş Oguey veni cu el d u p ă - m a s ă . A m î n v ă ţ a t la şcoală acum două zile.

E r a u n b ă i a t bun. Luase u n opt Ia m a t e m a t i c ă şi m e r i t a bila.

— O, ce frumoasă e !...

Se năpusti s-o ia şi se strîmbă. P a r c ă era lipită de p ă m î n t .

Ti-ase, d a r m î n a îi alunecă.

Bunicul îl privea de sus, mijindu-şi ochii şi rîzind.

— E o glumă, nu ? Ţi-ai b ă t u t joc de mine !

— Nu, spuse moş Oguey, trebuie să fie o tijă i m p l î n t a t ă fn p ă m î n t şi cu bila deasupra... Sapă î m p r e j u r şi-ai să vezi.

Jojo se apucă de t r e a b ă cu u n capăt dc l e m n ascuţit care-i atîrna t o t d e a u n a la brîu, în chip de p u m n a l . Dar, pe m ă s u r ă ce săpa, bila se afunda.

— Ce grea e ! spuse bunicul. C i u d a t !

Plecară. Jojo trebuia să se întoarcă la şcoală.

— Nu spune n i m ă n u i , bunicule. Bila e a mea. Nu vreau să mi-o şterpelească c i n e v a !

D a r chiar el, v o r b ă r e ţ u l , spuse povestea — îi a r d e a u b u ­ bele, n u alta — micilor săi colegi, şi, la ora p a t r u , e r a u zece care înconjurau bila. încercaseră toţi s-o ia, fără să reuşească.

Acum se aşezaseră în cerc pe iarba călcată în picioare ; bila sc afla într-o g a u r ă . Nu p u t e a u să m a i sape căci ajunseseră la o p i a t r ă m a r e şi plată.

—.5

Cînd Georgcs îi explică asta bunicului, bunicul spuse că atunci era î n t r - a d e v ă r o bilă — d a r din ce era făcută ca să cîntărească a t î t a ?

Cîteva zile puştii se j u c a r ă dc-a bila. Trebuiau s-o atingă cu bilele lor de agată, şi cine o atingea o ciştiga, dar, cum nimeni n u p u t e a s-o ridice, învingătorul primea o bilă, sau o imagine, sau orice alt p r e m i u . îşi t r i m i t e a u bilete în clasă.

Aşa află şi î n v ă ţ ă t o r u l , confiscînd u n bilet care circula : „Intîlnirea la Bilă la ora cinci, s e m n a t : Spaima Texasului".

El ceru l ă m u r i r i şi veni să v a d ă bila. ! n ajun plouase, era m u r d a r ă de noroi, d a r u n ţînc cu coşuri p e faţă, chiar Spaima Texasului, o şterse cu batista sa şi declară că nimeni n u poate s-o ia. î n v ă ţ ă t o r u l ridică din u m e r i şi o apucă, vrînd s-o p u n ă în b u z u n a r . Făcu o s t r î m b ă t u r ă cînd pricepu că n-o să izbutească. Puştii aveau acrul că-1 iau peste picior, d a r el sc lăsă pe vine şi o examina m a i do aproape, încercînd de m a i m u l t e ori s-o clintească. Zadarnic.

Se ridică atunci şi luă u n aer doctoral p e n t r u a afirma că e u n meteorit, p e n t r u că se ştie, copii, că există stele a căror m a t e r i e e atît de concentrată... Ca laptele „Ncstle", dom­ nule ?... Nu, prostule, m u l t m a i mult I Atît de condensată, dacă vreţi, încît o călimară din această m a t e r i e a r cîntări mai m u l t decît „ N o r m a n d i e " . Ce-i asta „Normandie", domnule ?

E r a u n vapor m a r e , cel m a i m a r e din lume, d a r americanii, care e r a u invidioşi, l-au lăsat să a r d ă la N e w York. îşi curăţă pantalonii şi scrise în aceeaşi seară o frumoasă scrisoare cătro Societatea astronomică din F r a n ţ a , p e n t r u a a n u n ţ a descoperirea. U n r e z u m a t al scrisorii, semnat cu n u ­ mele său, a p ă r u în buletinul lunar, însoţit de o notă încuraja­ toare tipărită cu cursive.

In sat bila devenise p e n t r u toţi u n joc. Cu prilejul zilei de 14 iulie, municipalitatea propuse u n p r e m i u destinat să răsplă­ tească pe cel care v a izbuti să p u n ă bila în b u z u n a r fără să-1 găurească. F i e r a r u l din Saint-Roniain, u n t i r g aflat ia şase kilometri, făcu haz citind p r o g r a m u l serbării în Cafe­ n e a u a Păcii şi declară de faţă cu m a r t o r i că p u t e a u să-1 spînzure dacă n-o va a r u n c a atît de d e p a r t e încît nimeni să nu m a i a u d ă vorbindu-se despre bila asta blestemată. El era acela care în fiecare an b ă t e a cu o singură lovitură de ciocan u n cui m a r e de dulgherie î n t r - u n b u t u c de lemn fără să-1 în­ doaie. Nimeni nu-1 întrecea în ce priveşte forţa fizică.

Cînd îşi scoase vesta, ca să p a r ă treaba m a i serioasă, cu toate că în sinea lui sc amuza, se lăsă o tăcere adîncă. î n j u r u l bilei fusese ridicată o î n g r ă d i t u r ă şi spectatorii so în­ ghesuiau în afara incintei. Moş Oguey era î n ă u n t r u şi trebuia să u r m ă r e a s c ă dacă nu e la mijloc vreo escrocherie. F i e r a r u l se apropie de g a u r a care fusese lărgită ca o pilnie p e n t r u ca 6.

toate privirile să poată ajunge dc la i n g r ă d i l u r ă pînă Ia bilă.

Mai mulţi b ă r b a ţ i , dintre cei mai puternici din ţinut, îl p r e ­ cedaseră fără rezultat şi toţi lăsau să so întrezărească o cu­ riozitate neliniştită. Dar el nu era neliniştit. A r ă t ă publicului, care urla tropăind, indexul, degetul m a r e şi degetul gros, spunînd că pe vremea Iui nu era nevoie dc mai mult p e n t r u a se juca cu bilele şi că nu era nici un motiv ca să-şi schimbe metoda. Ingcnunche şi, după un minut, fu auzit mormiiind, apoi scoţînd nişte î n j u r ă t u r i îngrozitoare, în timp ce vinele gîtului i se umflascră gata să plesnească. Trebui să sc recu­ noască învins. Voia să-1 ia la bătaie pe moş Oguey, care r î n jea, dar fu împiedicat. Oricum, umblă beat toată ziua, b o m b ă ­ nind cu era un lucru diavolesc şi că nu s-a văzut niciodată o simplă bilă mai grea decît u n automobil.

Inlîmplarea stirni vilvă în canton ; fierarul se plinsc de a doua zi că jocul fusese măsluit p e n t r u a-l împiedica pc el să cîştige ; p u r şi simplu din gelozie. Un ziarist din Avignon, In pană de subiecte (era sezonul şarpelui dc m a r e şi al farfuriilor zburătoare), auzi despre această poveste şi, fără să se depla­ seze, scrise o coloană întemeiată pc trăncăneli, exagcrind şi transformînd totul într-o d r a m ă a invidiei. î n v ă ţ ă t o r u l t r i ­ mise ziarului o rectificare şi, cum rîndurile lui nu avură nici o u r m a r e , profită de u n d r u m la oraş ca să-1 caute pe direc­ torul aflat în concediu. Reporterul care scrisese articolul şi nici nu se mai gîndea la el îl primi cu răceală. D a r î n v ă ţ ă ­ torul ştiu să-1 cîştige pe acest tînăr, care, vrînd să facă o carieră scîntcictoare, crezu că a găsit afacerea capabilă să-1 lanseze. îl u r m ă pe î n v ă ţ ă t o r şi faptele constatate i se p ă r u r ă serioase. Se gîndi să scrie pe această t e m ă o povestire ştiin­ ţifico-fantastică in care bila e x t r a o r d i n a r ă cade din cer şi s t r ă p u n g e Păniinlul dintr-o p a r t e in cealaltă, d a r dnpă cc b ă t u la maşină primele r î n d u r i sc simţi dezgustat, rupse foaia şi relată simplu ceea ce văzuse cu ochii săi, î n t r - u n stil ţ ă r ă ­ nesc, care i se p ă r u savuros, mai savuros decît obişnuita lui proză insipidă. Trunchiat, desfigurat, îndulcit, artiioîul său deveni prada unei agenţii de presă carc-1 difuză !n întreaga F r a n ţ ă şi chiar în Elveţia şi în Belgia.

Apoi totul fu dat iar uitării. D a r î n t r - o frumoasă zi, fiiiă o înştiinţare prealabilă, u n profesor din Paris, căruia, print r - u n miracol, ii căzuse sub ochi articolul agenţiei de presă, debarcă la Avignon, fu primit de director, carc-1 chemă pc reporter, iar acesta îi vorbi de învăţător. Profesorul T h u i l lere luă autobuzul, apoi a n t a x i şi ajunse pe j u m ă t a t e ador­ mit de căldură In sat, u n d e i se a r ă t ă şcoala. Î n v ă ţ ă t o r u l de­ veni m a i p u ţ i n ursuz abia cînd află cu cine stă de vorbă.

— A m a n u n ţ a t a c u m aproape u n a n descoperirea mea So­ cietăţii astronomice, d i n care, desigur, faceţi p a r t e , începu el.

— Nu, i-o reteză profesorul, n u fac p a r t e .

— A h ! exclamă dezamăgit î n v ă ţ ă t o r u l . îşi călăuzi totuşi ilustrul oaspete c ă t r e t e r e n u l viran. Bila se afla tot pe piatra lată din groapă, d a r nimeni din sat n u se m a i gîndea la ea. Profesorul o cercetă, î n v î r t i n d u - s e în j u r u l ei, de-a buşx'ea. Mormăia fraze de neînţeles şl încercă de m a i m u l t e ori s-o mişte din loc. Moş Oguey, ţinîndu-I pe Zack în lesă, se apropie do cei doi b ă r b a ţ i şi, văzînd cu ce se ocupă, plecă rînjind, u r m a t d e cîinc, p e care-1 dezlegă ceva m a i departe.

— Aveţi o l u p ă ? î n t r e b ă profesorul Thuillere.

— I a uite Nu mi-a d a t p r i n cap p î n ă acum, răspunse învăţătorul.

P o r n i în fugă spre şcoală, lăsîndu-1 pc profesor sâ mormăia s i n g u r : „Curios, curios", schimbind intonaţia la fiecare s e ­ cundă. Cînd se întoarse, Thuillere îi smulse l u p a din m i n ă f ă r ă să-i m u l ţ u m e a s c ă şi o î n d r e p t ă asupra bilei. Mormăiclile lui e r a u tot m a i repezi şi m a i zgomotoase, devenind aproape inteligibile. Băgă lupa In b u z u n a r , fără ca î n v ă ţ ă ­ t o r u l să îndrăznească să protesteze şi încercă din nou să ridice bila.

— N e - a r t r e b u i o m a c a r a , zise el ridicîndu-se sprinten, d a r dc u n d e ?... Ah, dac-aş putea-o t r a n s p o r t a în l a b o r a t o r u l m e u !... Nu se cunoaşte nimic atît de dens. Şi e goală, ştii dumneata asta?

Ciocăni bila cu unghia. Suna a gol, fiiră îndoială.

— Ce poate fi?... N-ai o l u p ă m a i p u t e r n i c ă ? N u ? Cu atît mai rău... Se poate locui u n d e v a aici, există u n h a n ?

In timp ce î n v ă ţ ă t o r u l îl conducea către Cafeneaua P o ş ­ tei, el. m o r m ă i a p e n t r u sine : — O bilă, o simplă bilă, d a r ce v r e a s ă î n s e m n e a s t a ?

P r i v i cerul. Crezi că vine din... E posibil, d r a g u l meu, chiar probabil.

Profesorul îi spusese, distrat, „dragul m e u " . î n v ă ţ ă t o r u l abia izbuti să a d o a r m ă de emoţie.

După opt zile sosi o ladă.

— Atenţie, e fragil I avertiza profesorul.

Moş Ogucy ii construise o cabană din scînduri pe t e r e n u l viran, şi bila sc afla acum î n ă u n t r u l ei.

-— Ce-o să m ă coste toate astea ! gemea Thuillere. Cel p u ţ i n salariul pe o lună...

Deschise lada, aşeztnd im j n r n t h i ! tn e a b a n a obiectele p e care le scotea. Cîiţd a v a în m i n ă o Inpă puternică^ se opri din despachetat şi r ă m a s e o cHpă p e ginduri, c a privirea a ţ i n ­ tită asupra bilei, care lucea slab in p e n u m b r ă .

— N u c destulă lumină, m u r m u r ă eL 8..

Reîncepu cu ardoare explorarea măruntaielor lăzii, apucă» tn sfîrşit, u n bec uriaş pe care-1 băgă î n t r - u n reflector şi făcu l e g ă t u r a cu o cutie de acumulatori. î n d r e p t ă fasciculul do l u m i n ă asupra bilei şi o examina prin lupă. învăţătorul î! auzi scotînd u n strigăt şi sc năpusti.

— Nu te-apropia ! urlă Thuillire. Ai să-i striveşti I Do necrezut...

Cercetă din ochi cabana, clătină din cap, se ridică şi ieşi, recomandîndu-i stăruitor învăţătorului să nu sc dcplasezo nici m ă c a r cu u n milimetru. Se întoarse după un minut, aducînd u n cerc de butoi pe care-1 ochise pe grămada de gunoaie. î n g r ă d i cu el bila, avînd grijă să atingă peste tot pămîntul, astfel încît să nu lase nici o trecere. Ochii îi străluceau p u t e r ­ nic. Nu r ă s p u n d e a întrebărilor învăţătorului, şi acesta îl văzu c u m inspecta atent solul cu lupa. Din cînd in cînd, mişca p e p ă m î n t o mică foaie de hîrtie, ca şi cum ar fi v r u t să p r i n d ă o furnică fără s-o atingă. Apoi t r a n s p o r t a foaia în poziţie o r i ­ zontală în interiorul cercului şi o înclina, scuturînd-o puţiu.

D a r pe h î r t i e n u se distingea nimic, absolut nitiiic.

D u p ă u n ceas petrecut astfel, nevăzind nici u n motiv ca operaţia aceasta să se sfîrşească şi obosit de atîta stat pe loc, î n v ă ţ ă t o r u l ceru voie cu sfială să se aşeze.

—^A, eşti încă aici ? se m i r ă Thuillere. Atunci vino încoace !

Atenţie, î n c e t ! (Delimita cu amîndouă mîinile spaţiu] po care-l explorase.) Priveşte şi spune-mi dacă nu-i ciudat (ţi­ n e a delicat fila din carnet şi strecură lupa în mîna învăţăto­ r u l u i , î i a r ă t ă cu u n g h i a u n punct p e hîrtie). Acolo e o fiinţă.

C u t o t u l sînt o sută, poate mai m u l t ! î n t r - a d e v ă r , prin lupă se vedea foarte bine un mic anima! care se plimba agitat în toate direcţiile. Thuillere î n d r e p t ă l a m i n a a s u p r a lui, şi î n v ă ţ ă t o r u l văzu cum animalul se în­ toarce cu spatele la razele orbitoare. Spatele era un sac albăs­ t r u i p e care-l t î r a d u p ă el, aşa cum o t e r m i t ă femelă îşi tirăşte pîntecul plin cu ouă.

— D a r nu e o t e r m i t ă , spuse profesorul. Priveşte m a i a t e n t s p r e cap. ^ î l e x a m i n a r ă îndelung, comunicîndu-şi impresiile. Analo­ gia care se i m p u n e a d i n t r - o d a t ă era de a compara animalul cu u n broscoi băgat î n t r - u n sac şi tîrîndu-se astfel. Dar înspre cap e r a ceva care n u se distingea p r e a bine. P ă r e a o sferă, albăstruie şi ea, p l u t i n d în a e r şi însoţind fidel mişcările a n i ­ m a l u l u i , ca şi c u m a r fi fost legată de el.

— Ş i vin... 7 î n t r e b ă î n v ă ţ ă t o r u l , ridicîndu-şi ochii şi d l t i n d , d a r ştia r ă s p u n s u l .

— Vin din bilă. spuse profesorul. D e fapt, p e n t r u ei e m a i m a r e decit o c a t e d r a l ă . Ce p o a t e să î n s e m n e a s t a ? K goală.

Incontestabil, tadaii o uşă şi h u b l o u r i . Ce...? R e p e t ă de d o u ă •9

ori, de trei o r i : Ce... ? şi puse foaia în interiorul cercului.

A c u m trebuie să i n t r ă m în legătură cu aceste fiinţe, spuse el.

F u o t r e a b ă îndelungată. £1 se agita, plingîndu-se de cab a n a incomodă, şi î n v ă ţ ă t o r u l îl ajuta. F a b r i c a r ă u n microfon foarte sensibil, d a r se p ă r e a că aceste fiinţe nu-şi vorbeau.

— Totuşi t r e b u i e să comunice c u m v a î n t r e ele, m o r m ă i a Thuillere. Această bilă, această sferă, p r e s u p u n e o civilizaţie foarte înaintată, ceea ce n u s t ă în picioare fără c o m u n i c a r e !

Să vedem, să vedem, cînd Cristofor Columb a ajuns în A m e ­ rica cum a reuşit să se facă înţeles de indieni ? îşi sacrificară amîndoi concediile, aproape în zadar. Observind m e r e u fiinţele minuscule cu lupa şi sub u n mic micro­ scop care m ă r e a puţin, căpătaseră oarecare cunoştinţe despre obiceiurile lor, d a r de aici p î n ă la a le înţelege şi a se face înţeleşi de ele p ă r e a să fie u n abis de n e t r e c u t . P r i n t r - o î n t î m p l a r e î n a i n t a r ă cu u n pas uriaş tocmai î n clipa în caro îşi p i e r d u s e r ă nădejdea, în care e r a u aproape g a t a să abando­ neze.

La 27 octombrie, s p r e m a r e l e lui regret, profesorul t r e b u i să plece la P a r i s . Ieşind din cabană, el strînse m î n a î n v ă ţ ă ­ torului, recomandîndu-i să-şi continue observaţiile cu m a t e ­ rialul pc care i-1 lăsa ; suspină uşor şi d e c l a r ă : — Dacă a r fi de ajuns să iau această piatră!... învăţătorul tresări: — Şi de ce n u ? E unul d i n t r e puţinele l u c r u r i pe care nu le-am încercat.

— Da, r e p e t ă profesorul pe u n ton obosit, d e ce n u ?

Se simţea bine că n u crede de loc în asta. Totuşi ceru şofe­ r u l u i taxiului să-1 aştepte o clipă şi r e i n t r ă în cabană cu î n v ă ­ ţ ă t o r u l . Amîndoi îşi făcură dc lucru î m p r e j u r u l pietrei, g r u pînd m a i întîi sub lupă toate fiinţele, pe care apoi le închi­ seră î n t r - u n spaţiu r e s t r î n s înconjurat cu mici ziduri de pă­ m î n t . D u p ă u n ceas de m u n c ă , dezgoliră o lespede cu l a t u r a de cincizeci de centimetri. î n c e r c a r ă s-o ridice. L a început rezistă, d a r eforturile lor r i t m a t e o clătinară. Şoferul b ă g ă capul pe uşă şi spuse : — Ei, veniţi sau n u ? . . .

Tot timpul călătoriei, profesorul Thuillere nu p ă r ă s i o clipă din ochi valiza în care pusese p i a t r a plată, p u r t î n d - o pe a n t e ­ b r a ţ e l e sale întinse p e n t r u a n - o r ă s t u r n a . Şi-şi r e p e t a , cu t o a t e că era foarte g r e a : — Nu cîntărcşte aproape nimic, este diamagnctism, sim­ plu, este diamagnctism, m a g n e t i s m , magnetism...

Dar se gîndea la bilă s p u n î n d asta.

Chiar in seara sosirii işi r e l u ă experienţele. Cu r ă b d a r e , pili p i a t r a ca să-i dea, d i n t r - o nevoie p u r estetică, forma u n u i paralelipiped. O înconjură cu o b a r i e r ă verticală d e chit,

înaltă de u n centimetru, şi curaţi suprafaţa dimprejurul bilei de ridicaturile de p ă m î n t puse în ajun, eliberind astfel fiin­ ţele, care, sub lupă, începură iar să vagabondeze.

Problema era, din nou, de a intra in legătură cu ele. E x i s ­ tau mii de feluri de a se înţelege, d a r care era cel b u n ?

Spirit logic, el făcu o clasificare a lor şi începu apoi să le aplice : limbaj articulat, telepatic, semnale optice, frecvenţe radio, scris, ideograme, simboluri, electricitate, magnetism — totul se perindă, săptămină după săptămîuă, d a r nici u n r e ­ zultat, fie el cît de mic, nu venea să-i i n c u n u n e eforturile. î n v ă ţ ă t o r u l ii scrise. Profesorul îi răspunse la două scrisori una, apoi lăsă să se adune trei misive la rînd şi pînă la u r m ă îl părăsi cu totul. î n cercurile ştiinţifice începuse să treacă drept ţicnit. Curînd colegii n u - i m a i vorbiră decît pe u n ton de profundă compătimire, fără m ă c a r să-1 atingă cu asta, căci n u auzea nimic din ceea cc n u se referea la problema lui.

Lunile t r e c u r ă . La Paşti, î n v ă ţ ă t o r u l sosi şi-1 găsi foarte slă­ bit, cu privirea strălucitoare, aproape dc nebunie. Nu m a i trăia decît p e n t r u p i a t r a sa şi p e n t r u bila pe care n u p u t e a s-o desprindă de pe ea.

— Nişte f ă p t u r i din altă lume vin la noi şi nu p u t e m afla ce ar avea să n e înveţe, s p u n e a el. î n v ă ţ ă t o r u l r ă m a s e cîteva zile la P a r i s . Indirect, el fu acela care rezolvă misterul. începuse să citească, să devoreze povestiri de anticipaţie şi văzuse î n t r - u n magazin vechi adresa u n u i club care p ă r e a să fie cartierul g e n e r a i al amatorilor de fantastic. Se duse acolo şi se pomeni dintr-o d a t ă î n t r - u n m e ­ diu care se pasiona de viitor. Scriitorii şi cititorii e r a u a m e s ­ tecaţi cu criticii acerbi, a căror v i r u l e n ţ ă t e h n o c r a t ă oferea cel m a i b u n mijloc de a te instrui, şi cu savanţii generoşi, care nu-şi p r e c u p e ţ e a u sugestiile şi informaţiile ştiinţifice m e n i t e să dea povestirilor în lucru o bază verosimilă sau cel p u ţ i n plauzibilă. El puse î n t r e b a r e a şi primi r ă s p u n s u l .

— Fiinţele voastre, spuse oracolul, sînt m u l t m a i inteli­ gente decît Koi, n u - i a ş a ? De ce să vă încăpăţînaţi să Ie g h i ­ ciţi limbajul ? Mai b i n e invăţaţi-Ic limbajul nostru ! î n v ă ţ ă t o r u l scoase u n strigăt şi alergă î n t r - u n suflet c ă t r e casa profesorului, rugîndu-1 să încerce experienţa. Thuillere ridică din u m e r i , d a r proiectă pe u n mic ecran cîteva m i c r o ­ filme ale u n e i c ă r ţ i m e n i t e să-i înveţe p e copii să citească.

Apoi, convins de eşec, aşteptă plictisit r e z u l t a t u l . D a r care n u - i fu m i r a r e a , a doua zi, văzînd cum fiinţele pe care Ie e x a m i n a cel p u ţ i n p e n t r u a mia oară scot din bilă m a i m u l t e piese şi montează u n a p a r a t , apoi u n e c r a n p e care, d u p ă o clipă, citi la microscop cîteva fraze c o p i l ă r e ş t i : CĂRŢI MAI GRELE. i N V A Ţ A M A CITI REPEDE. H l R T I E PREA MARE. • 11

El scoase u n r ă g e t de triumf, reduse febril dimensiunile ecranului său şi proiectă, pe rînd, toate microfilmele d i n b i ­ bliotecă. După două zile terminase. Nu dormise o secundă şi se prăbuşi pe u n divan. Cînd se trezi, a treia zi dimineaţa, alergă la piatră şi potrivi microscopuL P e ecranul instalat de fiinţe defilau fraze după fraze, şi profesorul înţelese că spec­ tacolul începuse demult. Citi totuşi cu u n interes crescînd, apoi fraze pe care le m a i întîlnise reveniră, şi el înţelese că asista la o proiecţie p e r m a n e n t ă . Asta îl făcu să stimeze şi m a i m u l t aceste fiinţe minuscule, care prevedeau totul.

Veneau, spuneau ele, de pe o planetă care scăpase pînă atunci investigaţiilor astronomilor, situată în brîul de a s t e roizi. D a r a p a r a t u l lor diamagnetic dc navigaţie, întemeiat pe proprietatea antimoniului de a se orienta pe direcţia est-vest, contrar fierului, se dereglase, suportînd enorma atracţie a Pămîntului, şi fixase inexorabil sfera î n t r - o poziţie de echi­ libru ai cărei poli e r a u situaţi chiar în masa pietrei. Potrivit cunoştinţelor pămîntenilor, ele i m a g i n a r ă o soluţie. Expli­ cară limpede profesorului ce aşteptau de la el şi, după cîteva zile, bila fu eliberată de piatră.

O dificultate de n e t r e c u t se prezentă a t u n c i : nu p u t e a u să învingă gravitaţia terestră. A r fi trebuit ca bila să fie proiec­ t a t ă la mii de kilometri de sol. Profesorul păli citind asta.

T r ă i a de atîta v r e m e a l ă t u r i de aceste fiinţe minuscule şi d r ă ­ guţe, încît resimţea în chip real disperarea lor la gîndul că n u SC vor m a i întoarce niciodată p e planeta n a t a l ă . Se î n v e r ­ şuna să învingă acest u l t i m obstacol, d a r în van, căci r e n u n ţ a ia proiectele lui î n d a t ă după ce le concepea. P e P ă m î n t n u se cunoştea o forţă capabilă să proiecteze u n obiect, fie el atît de mic ca bila, la o înălţime m a i m a r e de o mie de k i l o m e t r i . ' î n t r e timp, tot p r i n i n t e r m e d i u l ecranelor, el află, p e n t r u a se odihni după cercetările care-1 absorbeau, obiceiurile şi istoria acestui popor infim. De m a i m u l t e ori i se t ă i e r ă s u ­ flarea, mai ales cînd află că creierul fiinţelor era această sferă albastră legată dc corpul lor doar p r i n t r - u n filament subţire.

— Dar cum v-au lăsat legile evoluţiei să t r ă i ţ i şi să p r o s ­ peraţi cu u n asemenea h a n d i c a p ? Trebuie să fiţi foarte fragili...

— Foarte, î se răspunse, şi de aceea, c o n t r a r vouă, n u n e războim niciodată. D a r dacă forma aceasta n - a r fi fost î n d e a ­ j u n s de a d a p t a t ă la viaţa de pe p l a n e t a noastră, n-am_ fi acum aici, pe planeta voastră, care n e e ostilă. Ne aflăm p r i n ­ t r e voi de trei secole şi dacă n - a m fi a v u t grijă să n e î m b a r ­ c ă m cu familiile p e n t r u m a r e a călătorie ale cărei u r m ă r i ' Povestirea a apârut In «nul 1959

12 • — —

dezastruoase le suferim, a m fi m u r i t cu toţii. Cei d o u ă s u t e de indivizi care alcătuiesc echipajul sferei sînt urmaşii î n d e p ă r ­ taţi ai celor ce s-au î m b a r c a t acum trei sute de ani. P e de altă p a r t e , ducem lipsă de lucrători.»

Thuillere, care începuse să iubească acest mic popor, fu izbit teribil, p î n ă la g r e a ţ ă , de ceea ce citi m a i d e p a r t e . Cînd fiinţele aveau nevoie de u n l u c r ă t o r docil şi perfect adaptabil l a o m u n c ă a n u m i t ă , alegeau p u r şi simplu pc u n a dintre ele, d e preferinţă m a i p u ţ i n inteligentă decit celelalte, şi tăiau filamentul care-i lega t r u p u l de creier, anihilîndu-i astfel voinţa personală şi i a c u l t ă ţ i l e superioare.

Simţi t e n t a ţ i a bruscă d e a-i strivi pe aceşti monştri, d a i reflectă şi n u făcu nimic. Dimpotrivă, văzu analogia prin care aceste fiinţe ofereau o imagine destul de fidelă a propriei n o a s t r e u m a n i t ă ţ i * şi hotărî să se străduiască şi m a i m u l t penh-u a le elibera de atracţia terestră. Din păcate, b u n ă ' voinţa n u era de ajuns.

Reciti, î n t r - o seară, microfilmul care cuprindea tot ceea ce-i comunicaseră aceste fiinţe dintr-o altă l u m e şi n i m e r i exact peste ceea ce-i scăpase pînă atunci. Aşa se fac desco­ peririle. t n zori se sculă foarte aţiţat şi le a n u n ţ ă că vor putea, id sfîrşit, să SC întoarcă acasă. R e i n t r a r ă toate în sferă şi o în­ chiseră ermetic. Thuillfere puse atunci sfera în b u z u n a r şi ieşi din P a r i s .

După două luni, î n v ă ţ ă t o r u l veni să-1 vadă şi se m i r ă .

— Au plecat d e c i ? îl î n t r e b ă eL — L e - a m ajutat, răspunse surîzînd profesorul.

— Cum? Thuillere luă o simplă bilă de sticlă de pe birou şi cobori cu învăţătorul în grădină. Acolo aruncă bila în sus.

— Aşa, spuse el. înţelegi, şase luni petrecute pe Pănaînt însemnau p e n t r u ele u n secol. La fel, u n m e t r u era echiva­ lentul a cinci sute de kilometri... Ştii că le regret u n pic ?

' Dup4 opinia noastră, avem do-a face aici cu un ecou din romanul Ittl H. G. Wells „Primii oameni In Lună'. Procedeul pe care II folosesc minosculii vizitatori al Pămtntolui pentru a obţine „un lucrător docil ţl perfect adaptabil la o muncă anumită* este asemănător celui, descris-de domnul Cavor — tn esenţă ţi nn la amănunt Ca ţi Weli«. Versins critici «istfel uimirllâ monstruoase ale tpedalizărli In capitalism.

13

ULTIMUL

ZID

'angevin avea dreptate. Mai mult chiar decît credea el însuşi!

'Ascultaţi mai bine întîmplarea înscrisă acum în Istoria Ştiinţelor, ca o enigmă care nu va fi, cred, dezlegată prea curînd. Nu m-am numărat printre eroii ei, căci, în acest caz, n-aş mai fi aici ca să v-o povestesc. Dar am asistat la întreaga ei desfăşurare, cu acea teroare singulară care te cuprinde cînd, neputincios ca-ntr-un coşmar, vezi oribilul producîndu-se sub ochii tăi- Şi pînă în ultima clipă am spe­ rat să nu fie decît un vis rău, din care aveam să mă trezesc, am sperat că un asemenea lucru nu se putea întîmpla cu ade­ vărat unor oameni în carne şi oase, că natura e mai puternică decît... nu ştiu, că legile fizice aveau să precumpănească şi că infama dezagregare a celor patru oameni avea să se oprească într-o zi pentru a urma din nou cursul firesc al vierii, aşa cum l-am învăţat...

Eram paznic de noapte la Baza Aster, la sud de Orleans.

In urmă cu şaizeci de ani, Aster nu exista, era un vast spaţiu pustiu care a izbit ochii tehnicienilor însărcinaţi să repereze un loc prielnic pentru un teren de experienţe astronautice.

Aşa s-a născut Aster.

Eram paznic de noapte, căci în lumea asta sînt totdeauna imbecili care n-au altă ocupaţie decît să-l încurce pe cel care fac ceva util. La început, Baza era deschisă, dar după d o u ă sabotaje destul de grave şi trei sau patru glume pe cît de stupide, pe atît de periculoase, am fost numit în acest post 14

şi am ajuns curînd să-i cunosc pe toţi pe numele mic, căci am o fire prietcjtoasă şi-mi place să stau de vorbă cu oamenii pe care-i întîlnesc; or, meseria mea mă obligă să înttlnesc mulţi, pentru că la Baza Aster se lucrează zi şi noapte. Şi apoi, ofiţerii nu sînt cu nasul pe sus : însăşi colonelul Tarde îmi strînge mîna cîteodată şi îmi cere un foc. In felul acesta sînt Ia curent cam cu tot ceea ce se petrece.

La 17 octombrie — era o zi mare în anul acela —, n u voi spune care anume. E mai bine ca o anumitei u m b r ă să învăluie legenda care s-a născut şi care nu e crezută întrutotul. Locotenentul Ferronier şi trei oameni trebuiau să în­ cerce să treacă zidul luminii între Pămînt şi gama Lebăda II B. Se aşteptau, desigur, revelaţii senzaţionale la întoarce­ rea astronauţilor, căci Einstein şi interdicţiile lui nu fuseseră încă uitate, dar nimeni n-ar fi putut să prevadă oroarea lu­ crurilor care s-au petrecut... în afară de Langevin, fireşte, dar Langevin era mort de o bună bucată de vreme, şi extra­ polările lui fuseseră, de altfel, primite, chiar pe cînd trăia, cu un surîs destul de condescendent.

Edouard Ferronier era un tip dat naibii, scund, cu ochii vii şi mobili, cu mîinile iuţi şi spiritul deschis, exact genul de om care nu întreprinde decît ceea ce speră să ducă la bun sfîrşit şi care izbuteşte în ceea ce întreprinde.

El alesese pentru a-l însoţi în zborul său de per formată pe Jean Peloud, Adalbert Mod şi Andre Dallement, trei flăcăi zdraveni şi curajoşi, care-şi cunoşteau meseria ca nimeni alţii.

Meseria lor era, desigur, electronica, medicina spaţială şi propul­ sia ionică, adică exact tot ceea ce e necesar pentru ca o as­ tronavă să pornească cu toate şansele de succes.

Ei decolară la 17 octombrie, la ora nouă şi treizeci, în Ex­ perimentala 7. Un cuvînt despre curajul lor: primele şase rachete ale proiectului Foarfecă dispăruseră cu echipaj cu tot. Dar nimic nu-i va opri vreodată pe oameni. Nu se ştia decît un lucru, şi anume că nici una dintre cele şase expe­ diţii nu atinsese viteza luminii. Instrumentele care le urmă­ reau tentativa nu detectaseră nimic deosebit: pur şi simplu la aproape 200 000 de kilometri pe secundă, contactul fusese rupt în mod brutal. Un gol şi apoi nimic... în mod normal, la ora nouă dimineaţă ar fi trebuit să dorm, dar Ferronier era unul dintre bunii mei prieteni, cel care se oprea cel mai des ca să schimbe o vorbă cu mine în timp ce-mi făceam rondul şi n-aş fi vrut pentru nimic în lume să nu fiu de faţă la plecarea lui- Am fost ultimul care i-am strecurat la ureche cuvîntul istoric şi i-am strîns mîna cu o emoţie pe care nici n-am încercat s-o ascund. Chipul său era grav, dar nu trăda nici o urmă de teamă.

15

Cînd racheta dispăru, m-am îndreptat încet către Tumul de Control. Colonelul îmi spuse că totul merge de minune şi • că legătura între Experimentala 7 şi el era perfectă. îmi pro­ mise, amabil, să mă cheme îndată ce va avea noutăţi. De alt­ fel, trebuiau să treacă mai multe zile p î n ă la atingerea punctuhii critic. Propulsoarele ionice, care aveau să ia curînd locui ejectoarelor cu carburant chimic, dau o acceleraţie foarte slabă şi ajung să producă, după un anumit timp, viteze fan­ tastice, numai pentru că fiecare acceleraţie se adaugă pre­ cedentei fără oprire, atU cît e nevoie şi cu o cheltuială neîn­ semnată de energie. Marele pericol, în acest caz, îl constituie întîlnirea cu un corp ceresc rătăcitor, care nu poate fi evitat' în nici un fel. Poate că asta a făcut să eşueze primele expe­ diţii, cu toate că riscul este minim, după calculul probabîHtăţilor. Dar un singur gram de materie cosmică e de ajuns pentru a străpunge astronava şi a determina o moarte in­ stantanee.

Timpul trecu pentru mine în febra aşteptării.

Zadarnic îmi spuneam că Ferronier era în stare mai mult decît oricare altul să izbutească: încercarea lui era oricum altceva decît a-ţi întinde mîinile pentru ca soţia să-şi depene ghemul de lînă. Oamenii sînt nesăţioşi.^ Sigur că, asemenea tuturor celor care nu pricep mare lucru, îmi petrecusem tinereţea entuziasmîndu-mă de cuceririle succesive ale savanţilor şi ale tehni­ cienilor şi emoţionîndu-mă la auzul martiriului pe care-l su­ fereau deseori pionierii din diverse domenii. Dar cînd văzu.sem de aproape înfricoşătoarele probe prin care trebuiau să treacă astronauţii — pentru a nu lua decît un caz dintr-o mie —, riscurile pe care le înfruntau zilnic, fusese cu totul altceva şi eram mai mult îngrozit decît cucerit de tentativele lor neîn­ trerupte. După ce învinseseră Spaţiul, atacau acum Timpul!

Zidul timpului, sau zidul luminii, cum î se mai spunea...

Exista oare ceva cu adevărat de netrecut ?

La 28 octombrie, zece zile mai tîrziu, ajunseseră la rîndul lor la 200 000 de kilometri pe secundă. Era punctul critic pe care nu-l depăşiseră ceilalţi. N-am părăsit Turnul de Control toată ziua. Tarde era şi el palid şi nervos. Nu părăsea din ochi instrumentele.

Curba urca, urca încet, imperceptibil.

Mi-i în­ chipuiam pe Ferronier şi pe oamenii lui departe, în temniţa lor de oţel, neavînd altceva de făcut decît să urmeze indica­ ţiile instrumentelor, neputincioşi faţă de orice s-ar fi întîm- •plat. De ce erau trimişi oameni ? Maşinile le-ar fi ţinut la fel de bine locul! Da, mi se răspundea, dar atunci timpul n-ar fi învins de oameni, ci de maşini. Mai spune ceva în faţa unor asemenea argumente /...

16 : . ,

Ei trebuiau să ştie că atinseseră punctul în care predece­ sorii lor se mistuiseră în spaţiu, jără speranţă. Care «rau gîndurile lor ? Probabil aceleaşi ca ale noastre, doar mai ascuţite, infinit mai ascuţite. Ei se aflau acolo !...

Un sughiţ al observatorului de cart mă făcu să tresar. El arăta cu degetul curba care urca mereu. Experimentala 7 de­ păşise cel 200 000 de kilometri! în timptd zilei, ea atinsese încet-încet 220 000. Şi legătura nu se întrerupsese!...

Ochii mi-erau împăienjeniţi şi mă durea tot trupul dc atîta în­ cordare.

Cînd am plecat în primul rond erau la 222 300 şi ceva. Şi cucerirea zidului timpului continua în nervii mei surescitaţi.

Tarde abia dacă mai mînca şi dormea, şi Baza întreagă zum­ zăia de cele mai neverosimile zvonuri. Reporterii avizi erau expediaţi fără a li se da nici o informaţie; asta nu împiedica ziarele să publice inepţii enorme, pentru că trebuiau totuşi să dea ceva de mestecat milioanelor de cititori care aşteptau să se înfioare.

La 2 noiembrie — îmi terminasem ultimul rond de noapte, deci era pe la ora 6 — m-am năpustit spre Turnul de Control.

Era o zi mare : în ajun, se apropiau de zid. în timpul rondului meu îl atinseseră, îl depăşiseră poate!...

Colonelul stătea pe un scaun, cu capul în mîini, şi am crezut o clipă că totul era pierdut. Dar nu! Auzind uşa, el îşi ridică ochii şi strigă, plîngînd de bucurie : — Au reuşit! Reuşit!

Reuşit!

Am privit curba cu inima zvîcnind.

Trecuse dincolo de 299 793. Eram gata să-mi manifest şi eu uşurarea, cînd m-a izbit un amănunt. M-am apropiat, încruntîndu-mi sprîncenele.

Observatorul îşi dădu şi el seama că e ceva în neregulă şi, o secundă după aceea, Tarde se ridică dintr-un salt, scoţînd o înjurătură.

Curba îşi continua într-adevăr ascensiunea dincolo de 299 793, atingînd punctul 8 ; dar, în acelaşi timp, pornind din punctul zero, o altă curbă cobora şi ajunsese la punctul mi­ nus 8.

Observatorul îl privi pe Tarde, acesta se uită la mine şi am izbucnit într-un rîs nervos.

— Nu-i nimic de..., începu colonelul pe un ton sever, dar nu-şi continuă fraza, dîndu-şi probabil seama că fusesem cu­ prins de teroareîn ziua aceea, curbele nu se mai diferenţiară.

La căderea nopţii, ele se aflau la plus 2 100 şi minus 2 100. între ele exista un paralelism riguros; ascendenta era imaginea exact inver­ sată a descendentei. .

;

— Ce fac? gemea Tarde. Doar aveau ordin să decelereze la 300 000 !

— Poate ca vor să vadă pînă unde pot ajunge, am pre­ supus eu.

— Bine... şi curba descendentă ?

Tarde îi convocă pe cei mai reputaţi experţi. Nu exista nici o explicaţie. Singura problemă practică era : trebuia, pu­ team să înştiinţăm presa ? Şi dacă da, în ce termeni ? Avea să urmeze, desigur, un torent de proteste sentimentale, aşa cum se întîmpla la pierderea oricărei astronave. în epoca noastră, asta înlocuieşte poveştile atroce cu submarine şi se pare că place inulţimilor.

A doua zi, colonelul se întreba dacă, la urma urmei, Ex­ perimentala 7 nu accelerase dintr-un motiv sau altul, pornind de la pimctal zero, fără a aştepta să atingă, potrivit ordinului, 300 000, şi dacă atunci curba descendentă nu reprezenta vreun fenomen necunoscut în genul nedeterminării lui Heisenberg sau, cum propuse ezittnd un tehnician, ceva care ar semăna cu difuziunea electronică.

Exista poate un fapt care-i constrînsese să nu depăşească punctul zero. în acest caz, aparatul s-ar fi... difuzat în spaţiu... sau în tim.p ? Pentru a spune ade­ vărul, nimeni nu ştia ceva precis. Tarde transmise totuşi pre­ sei un comunicat laconic, indicînd că racheta experimentală 7iumărul 7 atinsese viteza luminii şi refuză orice lămurire su­ plimentară jurnaliştilor sosiţi cu sufletul la gură să-i ia un interviu. De altfel, ce-ar fi putut să le spună ?

— Să aşteptăm, repeta el, să aşteptăm.

Era soluţia cea mai rezonabilă. Poate că Ferronier va pu­ tea să explice ?...

Cu cît trecea timpul, cu atît eram mai convinşi că singura curbă reală era cea descendentă şi că cealaltă se datora pro­ babil unui efect necunoscut. Căci viteza pe care o înscria de­ venea cu fiecare zi mai fantastică.

Cu cît sc apropia prima curbă de punctul static, cu atît urca a doua: 400 000...

450 000... 500 000... Şi de cealaltă parte: 199 586... 149 586...

99 586... în ziua în care curba descendentă t r e b u i a să ajungă la punctul static, ascendenta urcase la 599 586 cînd, am intrat în Tjirnul de Control. Tarde ordonase evacuarea pistei, ca o mă­ sură de prevedere a neprevăzutului. Şi faptele îi dădură drep­ tate. La ora unsprezece şi douăzeci de minute, la 19 noiem­ brie. Experimentala 7 se ivi în cer şi ateriza, mugind din toate ţevile de eşapament. Apoi zgomotul descrescu şi încetă. Colo­ nelul pusese tn funcţiune cu maximum de randament aspira­ toarele de emanaţii radioactive şi se năpusti spre racheta a cărei uşă se deschise. De-a-ndaratelea, Ferronier coborî şi aş18

teptă jos — fără să se întoarcă spre noi — ca oamenii săi să-l urmeze.

Apoi...

Coşmarul începu cu adevărat în clipa aceea.. Mereit de-a-7idoratclca Ferronier făcu ctţiva paşi, întinse mîna în faţa lui, o scutură şi porni din nou de-a-ndaratelea spre Tur­ nul de Control. M-am aşezat în calea lui, dar spinarea largă mă îmbrînci fără să-i pot rezista. Am aruncat o privire spre Tarde : avea exact aerul unui om lovit în moalele capului şi care mai stă în picioare printr-o minune. M-am năpustit pe urmele locotenentului care urca, de-a-ndaratelea treptele scă­ rii Turnului de Control. Am intrat după el. Privea cu un aer interesat în cel mai înalt grad curbele care se stabilizaseră, în sfîrşit, la zero şi 599 586.

— Ei, l-am întrebat, nu-ţi mai recunoşti prietenii ?

Ceea ce-mi răspunse n-avu mai întîi nici un sens pentru mine. Abia mult mai tîrziu, cînd mă obişnuisem cu felul său de a fi, am putut să înţeleg că repeta pur şi simplu pe dos ceea ce spusese în perioada corespunzătoare a vieţii lui, îna­ inte de punctul zero.

Fusese nevoie de doi ani pentru a construi Experimen­ tala 7. Fusese nevoie de treizeci de ani pentru a face din Edouard Ferronier un locotenent capabil să încerce depăşirea vitezei interzise. Fusese nevoie de treizeci şi doi de ani pentru a-l învăţa pe Dallement să utilizeze corect un calculator elec­ tronic şi să facă punctul în spaţiu indiferent de viteză, de trei­ zeci şi cinci de ani pentru ca Jean Peloud să poată diagnostica şi trata maladiile .spaţiale, de patruzeci şi unu de ani pentru ca Mod să ştie să demonteze şi să remonteze un propulsor io­ nic chiar în zbor, fără a compromite securitatea rachetei...

Fu nevoie de doi ani pentru ca Experimentala 7 să se dis­ trugă piesă cu piesă, singură, sub ochii noştri îngroziţi şi fără a putea să facem nimic, căci piesele care se deplasau păreau înzestrate cu o masă infinită şi răsturnau sau traversau toate obstacolele puse în calea lor. Fu nevoie de treizeci, treizeci şi doi, treizeci şi cinci şi patruzeci şi unu de ani pentru ca Fer­ ronier, Dallement, Pelxmd şi Adalbert Mod să-şi piardă toate cunoştinţele şi să-şi trăiască vieţile de-a-ndaratelea, ca nişte automate, pînă la naşterea lor inutilă.

Izolaţi într-o lume căreia nu-i mai aparţineau în între­ gime, ei refăceau toate gesturile pe care le făcuseră cîndva, dar acum fără parteneri. Cu o logică înfricoşătoare, ei urmau de-a-ndaratelea filiera vieţii lor, nici o piedică nu le rezista, nu puteau fi claustraţi şi sînt sigur că pielea lor ar fi oprit fără nici o primejdie pentru ei glonţul milos cu care mă gîndeam într-o zi să le curm supliciul. . 19 -

Dar sufereau ci ? Oare sentimentele sînt reversibile ca ş\ faptele ? Ferronier îşi retrăi căsătoria, dar Ungă el nu se afla nici o femeie, prietenii nu se aflau acolo ca să-l înconjure — în afară de mine, care fusesem detaşat de Bază ca să-l însoţesc pretutindeni.

L-am văzut prefăcîndu-se că mănîncă de-a-nda­ ratelea,. fiind sătul înaintea fiecărei mese fictive, manifestîndu-şi foamea după aceea şi folosind mereu limbajul său in­ versat Nici unul dintre ei n-a avut nevoie vreodată de hrană. Şi însuşi trupul lor nu se odihneşte nicăieri, căci ei n-au mu­ rit... ei au dispărut născîndu-se.

Langevin avea dreptate.

Langevin este acel savant care trăia la începutul secolului douăzeci şi care dedusese, pornindde la anumite principii foarte complexe, din care n-am pri­ ceput niciodată nimic, că dacă un călător ar părăsi Pămîntul cn o viteză foarte apropiată de aceea a luminii, întorcîndu-se după doi ani, ar găsi planeta noastră tmbătrînită cu două sute de ani, căci viteza la care ar fi fost supus ar fi încetinit timpul său propriu în raport cu timpul terestru. Acest exemplu cele­ bru a fost supus de mai multe ori focului criticii, dar, pînă în ultima vreme, nu se ştia cîtă dreptate avea savantul medieval.

Mai m u l t decît îşi închipuia, desigur. E, de altfel, foarte evi­ dent, bunul simţ va fi de acord cu mine.

Cînd te lansezi în astfel de profeţii, te înşeli totdeauna mai mult sau mai puţin decît credeai. Doar sînt atîtea şanse în plus de a nimeri ală­ turi, într-un sens sau altul, decît de a nimeri exact!... El a ni­ merit exact, mai prejos decît realitatea.

Ultimul zid va fi totdeauna de netrecut.

Erau ei veritabili, aceşti oameni care au trăit de două ori ?

Erau fantome reale (căci puteau fi atinşi, dar nu abătuţi de la halucinanta lor operă de autodistrugere) ?

Sau erau, cum s-a presupus, fără dovezi, desigur, dublu­ rile oamenilor care gravitau în spaţiu, departe de noi — imo­ bili —, încremeniţi la 599 586 de kilometri pe secundă ?•., -o»o-

20

CilNELE

1 i face m a i bine să-mi cauţi o p a r ­ teneră...

Cuvintele r ă s u n a r ă în c a m e r a p e care, din obişnuinţă, o numesc biroul meu. Mi-a t r e b u i t u n t i m p pînă să înţeleg că vorbise cîinele. L-am î n t r e b a t a t u n c i : — Do ce-mi spui asta ?

— Ei, poftim ! P e n t r u că ăsta-i a d e v ă r u l ! mi-a răspuns el.

De u n sfert de ceas gîndcşti cu voce tare, fără să-ţi dai seama.

Cu oase şi cu supă am supat... Acum îmi trebuie o parteneră... m ă rog, o căţea.

— Dar...

Am r ă m a s cu fraza în aer şi n - a m lăsat-o să recadă. î m i amintisem — cam tîrziu, ce-i drept — că, dc obicei, cîinii nu vorbesc. Mi-am luat legătura d c chei de pc o mobilă şi am ieşit foarte repede, închizînd animalul în cameră. El n-a p r o ­ testat.

P e coridor am reflectat. Ce se întîmpla oare ? Compli­ caţii, de.sigur, ca totdeauna în ceea ce m ă priveşte. De cînd aveam cîinele ăsta la mine, două luni încheiate, doar lătrase şi gemuse. Era foarte afectuos şi se g u d u r a tot timpul, avea multe calităţi, nu fura, era bine educat şi curat. Ce să-i cer m a i mult ? Nu-i lipsea decît d a r u l vorbirii — şi acum îl avea, Ori m ă smintisem eu.

A m luat o hotărîre, am ieşit şi l-am c ă u t a t pe b ă t r î n u l c a r e mi-1 vînduso. Un tip din cei ce-s nevoiţi să doarmă pe s u b poduri. L-am găsit d u p ă u n ceas şi i-am ^ u s povestea. . 21

— Aha ! a zis el, fără să se t u l b u r e d e loc. Vasăzică a vor­ bit căţeluşul ? N - a p i e r d u t obişnuinţa, o notă b u n ă p e n t r u el.

Mi-era teamă-..

L-am î n t r e r u p t : — Ce-ar fi să vorbeşti m a i limpede ?

— Nu zău ! Oh, pardon, v r e a u să spun... E un cîine de treabă, nu-i aşa ? Atunci o să-l p ă s t r a ţ i ? N - a r face r ă u nici unei muşte, şi dacă-i explicaţi, n-o să vorbească în faţa p e r soEuielor, n-o să vă facă de ruşine. O să vorbească n u m a i cu dumneavoastră, dacă-1 luaţi cu binişorul... Şi mi-a promis to­ tuşi că n-o să zică niciodată nimic de faţă cu dumneavoastră.

Nu se ştie, înţelegeţi ? Se p a r e că n-a p u t u t să se ţină de cu­ vînt, că-1 mînca limba. Cîinii, ştiţi, e b u n i la inimă, iubeşte oamenii, îi ascultă, şi, pe cinstea mea, cei care-i înţelege pe oameni, care poate să le r ă s p u n d ă se simte r ă u că nu poate să le zică nimic ! E drept, mă gîndeam că n-o să reziste. Tăcerea e b u n ă p e n t r u oameni, c a r e sînt p r e a obişnuiţi să p ă l ă v r ă ­ gească î n t r - u n a fără să spună m a r e lucru. Dar ci, cîinii, n u ştie să discute şi a r vrea grozav.' Atunci, dacă unul ştie, nu trebuie să-i faci mizerii, n u - i a ş a ?

— Atunci explică-md, ce naiba !

— Nu vă enervaţi, nu vă enervaţi, b u n u l m e u domn. Am să vă spun totul. Dar trebuie să-mi făgăduiţi u n lucru, că n-o să-i faceţi nimic cîinelui meu.-.

Atunci am rostit o frază nelalocul ei, pe care, din fericire, b ă t r î n u l n-a reţinut-o : — P a r c ă ţi-am c u m p ă r a t cîinele, nu ?

— Că n-o să-i faceţi nimic rău, a continuat el fără să sc întrerupă, că dacă nu-1 mai vreţi o să mi-1 daţi înapoi. O să crăpăm un pic mai m u l t de foame, noi doi, dar aşa n-o să fie nefericit, nu ? O să aibă cu cine să vorbească, ai ?... Oh, o să vă dau înapoi banii, îi am încă. N - a m p u t u t să-i cheltuiesc, mi s-ar fi strîns inima şi apoi aş fi a v u t aerul că i-am furat.

P e n t r u cineva care n - a r e niciodată mai mult de o sută dc cenţi în buzunar, de a n i de zile... Bun, dacă v r e ţ i să ştiţi...

Dar, b u n u l meu domn, aflaţi mai întîi că n - a m fost totdeauna un vagabond- î n tinereţe a m î n v ă ţ a t de-adevăratelea. Dacă azi sînt un păduchios, n - a m fost totdeauna la fel. Ştiu să ci­ tesc, a i ?

— Care-i legătura ?

— Acuş, acuş... Un vagabond sau u n domn, e cam acelaşi lucru, nu-i aşa, dacă ştie să citească amîndoi. Ei bine, de aici se trage totul. î n t r - o zi a m găsit într-o ladă de gunoi o c a r t e — ah, m i n u n a t ă c a r t e era acolo! Sigur că-i lipseau cîteva p a ­ gini şi coperta şi că era m u r d a r ă , altfel n - a r fi aruncat-o, nu ?

Atunci a m 22 l u a•t cartea şi mi-o citesc din nou cînd m-apucă,

o bucăţică d e ici, una d e colo. î i zice „Omul şi destinul său" i şi e de imul Lecomte de Noiiy, tip de treabă, d a r iezuit, fără | discuţie, d u p ă cum scrie. Eu, înţelegeţi, b u n u l Dumnezeu, 1 n-am nimic împotriva Iul, doar că a r fi'^putut să-mi dea u n pic | mai mult noroc, nu-i nimic. D a r iezuiţii, p e ăştia n u pot să-i ^ înghit. Au un fel de a se p u r t a în existenţă care n u - m i con­ vine. Fiecare cu păsărică lui, ai ? Da, da, ajung u n d e vreţi, alerg... Vasăzică, citesc cartea şi apoi o recitesc mai a t e n t şi o citesc încă o d a t ă ca să văd dacă am înţeles bine. Lipsesc ^ destule pagini, d a r asta nu supără în ansamblu. Şi atunci, am j găsit căţelul. E r a mititel, poate de două zile, şi plutea pe Sena. ' Trăia încă. Atunci cînd ai văzut atîţia morţi cîţi am văzut eu, j ştii să-i recunoşti pe cei vii. L-am pescuit, l-am încălzit şi l-am dus u n u i p r i e t e n de-al meu. Asta are o căţea care tocmai fătase o liotă d e pui. Şi a supt licălosul cu atîta poftă, că era i u n spectacol care făcea cît un bilet de metro în t i m p u l iernii... | A m rămnri Ja prietenul m e u o b u n ă bucată de v r e m e şi căţelul 1 a crescut, <5-a făcut m a r e . Iar eu citeam cartea. < — Dtir ce legătură, Dumnezeule... ? j — Aşteptaţi, nu fiţi atît d e grăbit ! Dacă aţi avea meseria j mea, aţi î n v ă ţ a să aveţi r ă b d a r e , bunul meu domn. Citeam deci caKea şi cu cît o citeam, cu atît îmi spuneam că treaba^ asta s-p.r putea face. Uite locul, e în capitolul opt al părţii a ; treia : suma considerabilă de cunoştinţe pe care un copil poate j să le acumuleze în primii ani... Şi mai departe, în pagina u r - | mătoare : u n copil de trei luni poate foarte bine să înveţe. N u | trebuie să fii sever, ci r ă b d ă t o r şi încăpăţînat, mai încăpăţînat'^ decît el... înţelegeţi ?

— Hm, nu tocmai. î — Ei bine, o să înţelegeţi. M-am gîndit, tot citind, şi reci-? tind, şi răscitind asta, că dacă u n copil a r p u t e a să înveţe la^ trei luni, d e ce n - a r putea u n căţeluş de trei luni, care e | mult mai isteţ, fără supărare, de ce n - a r putea să înveţe şi el, > chiar mai bine, p e n t r u că e m a i isteţ ? Am început imediat i după ce a fost înţărcat, l-am l u a t cu mine şi n e - a m dus la | ţară, ca să nu-şi b a t ă joc oamenii de mine, dacă aş fi d a t g r e ş . ' Ei bine, b u n u l m e u domn, n - a m d a t greş. Am a v u t r ă b d a r e , i am fost încăpăţînat şi l-am î n v ă ţ a t încet, încet să vorbească.i ÎI ţineam pe genunchi, cu capul întors spre mine şi îi poves-l team o m u l ţ i m e de lucruri, rar, deschizînd bine g u r a ca să] vadă cum devine cazul. Da, am fost m a i încăpăţînat decît el.: Chiar cînd mă u d a p e pantaloni, nu-1 lăsam. Ca să fiu sincer, 1-a t r e b u i t destul timp p î n ă să spună „tata", d a r a izbutit,; .apoi a spus „ m a m a " şi a u r m a t restul. Şi dacă mă credeţi, bu-^ nul meu domn, căţelul ăsta, care n - a r e nici măcar trei a n i , | 23 ştie acum să discute ca un om m a r e . I-am vorbit despre stele'»

1

ţii planete, despre soare, despre istoria F r a n ţ e i şi despre geo­ grafie, l-am î n v ă ţ a t tot ce ştiam. Şi dacă vi l-am vîndut, azi se-mplinesc două luni, am făcut-o p e n t r u că îi era foame şi p e n t r u că, î n v ă ţ a t cum e acum, îi era ruşine să scotocească prin lăzile de gunoi. Degeaba i-am explicat că şi eu sînt la fel de cult — n-a v r u t să ştie nimic, j a v r a naibii, şi s-ar fi lăsat să crape de foame.

—• Şi atunci ?

— Atunci ? D u m n e a v o a s t r ă hotărîţi ce vreţi să faceţi. Eu v - a m explicat de ce şi cum...

A m luat u n aer doct : — Trebuie să fie examinat.

— Pardon, ce-aţi spus, b u n u l m e u d o m n ?

— Spun : trebuie să fie e x a m i n a t de u n prieten care e m a r e specialist în psihologie animală.

B ă t r î n u l a sărit în picioare. M-a apucat de umeri şi-a strigat : — Nu faceţi asta, domnule, n u faceţi asta ! N u - i u n cîine de d r c , e o corcitură dc t r e a b ă care n - a căutat niciodată să se amestece cu oamenii. De cc să nu-1 lăsăm în pace ? Nu, b u n u l m e u domn, daţi-mi-1 înapoi, văd eu că vă stinghereşte. Eu m - a m obişnuit vrînd-nevrînd, p e n t r u că eu l-am î n v ă ţ a t să vorbească. A m să-l iau înapoi şi am să vă dau banii pe care-i am aici. Şi toată l u m e a va fi m u l ţ u m i t ă . In definitiv, căţelul ăsta n u m ă are decît pe mine pe lume... î n clipa aceea, cîinele sosi şchiopătînd. Nc-a explicat că sărise de la etajul întîi, p e fereastră. Nu mai a v e a m ce să s p u n şi am plecat. Nu, n - a m l u a t banii înapoi.

Cînd am privit în u r m ă , i-am văzut tot acolo nemişcaţi, cîinele şi b ă t r î n u l , făcîndu-mi semne.

Asta era p a r t e a t r ă s n i t ă a întîmplării. Acum, p a r t e a serioasă... dacă vreţi.

D u p ă cîtva timp, uitînd aproape totul, m - a m întîlnit p e P o d u l Artelor cu p r i e t e n u l meu Fraysse. Fraysse este unul d i n t r e savanţii nu p r e a rentabili care-şi petrec t i m p u l des­ coperind praful de puşcă, craterele de p e L u n ă etc. De altfel n u e exclus ca oamenii ăştia să ajungă să inventeze pînă la u r m ă , d u p ă ce au înfăptuit periplul complet al Istoriei Ştiin­ ţelor în pas d e cursă, v r e u n lucru care n u fusese inventat înaintea lor.

Este ceea ce i s-a întîmplat şi lua Fraysse, d u p ă spusele lui.

Avea o figură foarte posomorită şi abia dacă binevoi să m ă 24

recunoască şi să m e a r g ă o bucăţică de d r u m p e chei în com­ p a n i a mea, p e care de obicxd o căuta.

— Ce-i ? Ce ai ? l-am î n t r e b a t du(pă o tăcere îndelungată.

— Lasă-mă, te rog...

— Totuşi, spune-mi, ce ciudăţenie...

Se s u p ă r ă aproape : — Oli, tu şi citatele tale din Secolul cel M a r e ! Lasă-mă şi vezi-ţi de d r u m !

— Bina, bine, n u insist. A r fi nepoliticos să insist. Insis­ t e n ţ a c d e altfel inutilă, n u - i aşa ? Deci n u voi insista...

II cunosc, citatele fine şi la locul lor i se p a r pedante, el se închistează auzindu-le, d a r u m o r u l gras, bazat, d e pildă, p e inepta şi atotputernica repetiţie, îl înveseleşte imediat.

Deci se descreţi şi se opri brusc la colţul podului Saint-Michel.

— Eşti în s t a r e să păstrezi u n secret ? t u n ă el.

— Eu, fără îndoială, i-am răspuns, d a r ei toţi probabil că nu. Şi i-am a r ă t a t cu u n gest oamenii care n e înconjurau şi d i n t r e care unii n e şi p r i v e a u cu u n aer i n t r i g a t .

— Ai d r e p t a t e , conveni el m a i încet. Să m e r g e m la hotelul meu, te invit.

— O moştenire?

— Nu tocmai. O invenţie p r e z e n t a t ă la Ministerul d e Război...

A m fluierat a d m i r a t i v .

— Drace ! Şi... r e ţ i n u t ă ?...

— R e ţ i n u t ă . Şi plătită. Nu grozav — timpurile sînt grele, dar, oricum, m a i e şi m u l ţ u m i r e a de a fi lucrat p e n t r u ţ a r a ta, nu-i aşa ?

A m încuviinţat, cu gîndul în altă parte- A m ajuns la h o ­ telul său, într-o s t r ă d u ţ ă u n d e v a î n t r e Saint-Michel şi s t r a d a S a i n t - J a c q u e s . F r a y s s e î n h a ţ ă în d r u m o sticlă do Sancerre şi două p a h a r e d i n d ă r ă t u l unei tejghele şi m ă pilotă pînă la c a m e r a sa de Ia etajul doi.

— Mă mir, i-am spus deodată, d u p ă ce n e instalasem, că poţi să vorbeşti despre lucrurile astea...

El m ă î n t r e r u p s e : — D a r n u p o t să vorbesc ! Asta-i grozăvia ! Despre o p a r t e , cel puţin, căci din p u n c t u l m e u de v e d e r e există şi ceva m a i neplăcut. Ceilalţi n - a u a e r u l că-şi d a u seama.

— Bine, a m spus atunci, n u t e î n t r e b nimic.

— Oh, cu t i n e e altceva. Şi apoi, tot o să se afle într-o zi s a u alta. Ei sînt şi p r e a proşti I Cînd m ă gîndesc că e r a u să dea u n a n u n ţ în ziare...

25 A m ridicat aprîncenele şi, din î n t î m p l a r e , Fraysse mă p r i ­ vea.

/

•— Adevărat, spuse el, a r fi mai bine să încep cu începutul.

Trase o î n g h i ţ i t u r ă zdravănă, plescăi din limbă ca u n cu­ noscător, lăudă o clipă Sancerre-ul şi se lansă : — Uite : ştii, sau n u ştii, că do doi ani m ă ocup d e glotă-..

— De... Hm, continuă.

— De glotă, limbă, cerul gurii, dinţi, în sfîrşit, de a p a r a t u l fonic care p e r m i t e emiterea şi modularea sunetelor. Scopul meu principal era de a-i face pe m u ţ i să vorbească. Dar principalul...

Făcu u n gest evaziv.

— P e scurt, accesoriul a trecut pe p r i m u l plan. Muţii nu vor vorbi, în orice caz nu înainte de a trece m u l t ă vreme, dar vor vorbi unele animale.

— S t a i ! am e x c l a m a t eu. Asta mi-aminteşte..— Mai tîrziu amintirile copilăriei tale fericite. Şi eu ştiu că animalele vorbesc... d e fapt comunică. Eu cînd spun : a vorbi înseamnă a vorbi ca noi, a se e x p r i m a cu ajutorul unor cuvinte-cod, al unor simboluri accesibile majoiutâţii. Deci a n u m i t e animale vor vorbi. A t r e b u i t să scormonesc nu n u m a i lingvistica, d a r şi frenologia, neuropsihiatria şi teoria informa­ ţiei. O treabă al naibii de grea, p o ţ i să m ă crezi, d a r i-am venit de hac. R e z u l t a t u l : p r i n t r - o acţiune în acelaşi timp chimică şi medicală — trec peste detalii —, u r m a t ă de un a n ­ t r e n a m e n t progresiv, am reuşit să fac să vorbească, m a i întîi, un cîine...

— Ila ! am exclamat eu, ha !

— Nu rîde, e foarte serios— Nu mă îndoiesc şi n u rîdeam.

— Aşa. Din păcate...

— Din păcate, am continuat eu, l-ai pierdut. Şi militarii tăi voiau să dea un a n u n ţ în ziare ca să-l regăsească.

Mă privi intens cîteva secunde.

- — E aproape aşa, spuse el, în sfîrşit. N u m a i că nu l-am pierdut. A fugit, spunînd — e teribil cum simplul fapt de a puica să vorbeşti dezvoltă spiritul logic —, .spunînd că, fiind p r i m u l din rasa sa, avea d r e p t u l la m e n a j a m e n t e şi nu în­ ţelegea absolut de Ioc să m a i serve-ască drept cobai. E o pros­ tie, d a r m ă ataşasem de el. După aceea ara m a i făcut şi pe alţii să vorbească, d a r nu-i acelaşi lucru.

— A h ! a m spus eu, cam neliniştit. Ai făcut şi pe alţii să vorbească ? Şi aceia n - a u fugit ?

— N - a u cum. S î n t în t a b ă r a d e la-., v r e a u să s p u n î n t r - o t a b ă r ă militară.

26 ——— înţeleg.

A m lăsat să se scurgă cîteva clipe de tăcere, ca să a r ă t cît de b i n e înţeleg. A p o i :

— Ei bine, l>ătrîne, cred că am o surpriză plăcută p e n t r u tine.

— Plăcută ?

— Da. Cîinele tău a fost, cred, al m e u timp dc două luni.

Il c u m p ă r a s e m d e la u n vagabond...

I-am povestit totul. Mă asculta fără să se clintească. La sfîrşit, mi-a spus : — Ei bine, omul- t ă u te-a t r a s p e sfoară. Trebuie să fie v a ­ gabondul care dădea tîrcoale laboratorului m e u d e la Fontenay. Mi-a a t r a s probabil cîinele cu cine ştie ce promisiuni. Şi cîinele ţi-a spus că-1 cheamă Ric ?•.. Cînd de fapt îl cheamă Rac. A r e de p e acum simţul camuflării inteligente...

Se extazia. Am a r u n c a t u n h î r d ă u de apă rece peste entu­ ziasmul său : — Da, şi în felul ăsta nu-i nevoie să-şi schimbe iniţiala de pe lenjerie.

— Idiot!... Şi unde-i copilul teribil ?

A m ezitat, î n t r e b î n d u - m ă dacă n u era laşitate din p a r t e a mea să-l trădez pe bietul animal. I n definitiv, dacă Ric... sau R a c - hotărîse sâ se camufleze în cîine d e model obişnuit...

— D a r ce vrei să faci cu el ? Sau, m a i exact, ce vor face cu el militarii tăi ? N u v ă d p r e a bine utilitatea...

El strigă : — Oh, dar nu, pe ăsta n u v r e a u să-l d a u m i l i t a r i l o r ! Ei au alţii, destui, şi mijlocul de-a avea şi mai m u l ţ i încă. Vezi tu. Rac este u n fenomen, desigur, d a r este înainte de toate im cîine. N u ştiu dacă s-a şi a r ă t a t în l u m i n a asta, d a r închipuie-ţi că a r e însuşiri foarte nete p e n t r u vînătoare. Şi, ştii, vînătoarea, p e n t r u mine...

Lăsă o lungă pauză, apoi se ridică.

— Hai să-l căutăm. înţelegi ? Să poţi să vînezi cu u n cîine care ar şti să discute şi să întocmească u n plan de atac î m ­ p r e u n ă cu tine, ca de la om la om !...

Nu m a i t r e b u i a să-l î n t r e b p e n t r u ce aveau nevoie militarii de aceşti cîini savanţi...

O» O

27

C Â L Â T O R I A IN T I M P

I e r ă m î n c acum să a b o r d ă m partea j cea m a i m o d e r n ă a capitolului i nostru, aceea a călătoriei în t i m p , a călătoriei propriu-zise, | adică a deplasării u n u i om în sensul duratei, către viitor sau i către trecut, cu posibilitatea întoarcerii în prezent. Nimeni ; n u ignoră faptul că această născocire a fost atribuită lui Wells, I a cărui The Time Machine (Maşina timpului, 18&8—1895) este • o lucrare clasică a genului. Povestirea va r ă m i n e clasică, în- ] tr-adcvăr, căci, dacă ideea că timpul n u este inalterabil exista ; dc m u l t ă v r e m e , acum p e n t r u prima oară u n scriitor avea i ideea de a-şi face eroul să călătorească spre viitor, apoi spre? trecut, cu ajutorul unei maşini. Puriştii vor obiecta că această \ maşină n u era decit u n pretext, că ea n u era descrisă şi însuşi j autorul abia o lua în serios. Ea era totuşi destul dc „ r e a l ă " ; p e n t r u ca Alfred J a r r y , la p a t r u ani după apariţia operei i n t e ­ grale (in m o m e n t u l traducerii franceze a romanului lui Wells), să fi încercat să-i raţionalizeze elementele în Comentariu p e n - \ t r u a servi Li construcţia practică a maşinii de e x p l o r a ţ i timpul * (1899). j D a r m u l t înaintea lui Wells, Restif de la B r e t o n n e ( c a r e , ' hotărît, işi a r e locul său în această conjectură şi m e r i t ă , h n - j p r e u n ă cu Robida, al doilea p r e m i u cx-aequo d u p ă Olaf S t a - j * Ma.jina iimpalui timpul,

28

a

fost

botezată

îii

franceză

Maşina

do

explorat

p l e d o n * , SC giudise să-şi t r i m i t ă eroul u l t i m u l u i său roman, Postumele, in viitor, şi i n t r - u n viitor destul de net diferenţiat p o n t m a n u fi t e n t a ţ i să vedem in asta o întimplare. Era în 1802, cu treizeci şi şase d c ani înaintea lucrării anonime MisSing One's Coach : a n A n a c h r o n i s m **, despre care August D e r l e t h credea că c p r i m a povestire pe această temă. Poate că n u e inutil să m a i precizăm că, dacă Postumele a u fost pubUcate in 1802, esenţialul fusese scris şi citit î n cerc r e ­ strîns înaintea Revoluţiei, totul fiind revăzut şi pregătit p e n t r u t i p a r din 1796. £ vorba deci din nou d e ducele Multipliandru, despre care a m m a i vorbit şi în capitolele precedente. Ceea ce n c i n t e r e ­ sează a c u m so află in volumul al treilea : „ (...) A m examinat, o p r i n d u - m ă din secol în secol, schim­ bările care se petrecuseră pe suprafaţa Globului terestru. Ele erau prodigioase ! şi lunile însemnaseră veacuri ! P î n ă şi l i m ­ bajul era a l t u l ! A m fost nevoit să-l învăţ".

El poate călători astfel în viitor „intrînd în t r u p u l " o a m e ­ nilor viitori. Parisul n u m a i e decît u n sat, şi F r a n ţ a se n u ­ meşte Republica Virginiei, a r e două capitale, u n a dc vară, u n a d c i a r n ă ; g u v e r n u l trebuie să-şi aibă reşedinţa p e rînd în a m î n d o u ă şi să rezolve problemele î n m a i p u ţ i n de şase luni, n e p u t i n d să le m u t e dintr-o capitală in alta.

Dar, aşa cum a m a r ă t a t , onoarea incontestabilă dc a fi inventat o maşină p e n t r u a călători în t i m p ii revine lui Wells.

I n v e n t a t e m u l t spus, căci descrierea acestui a p a r a t este m a i curînd vagă şi sc rezumă la cîteva r î n d u r i ale r o m a n u l u i .

Wells începe prin a relua noţiunile cunoscute despre dimen­ siuni şi timp, aşa cum fuseseră utilizate cu unsprezece ani m a i d e v r e m e de E d w i n Abbott în F l a t l a n d ***, apoi îşi p u n e eroul să declare : ,,Nu există nici o deosebire î n t r e T i m p şi oricare dintre celelalte trei dimensiuni ale Spaţiului, decît doar că de-a l u n ­ gul Timpului se mişcă m e r e u conştiinţa noastră".

P e n t r u a-şi convinge prietenii. Exploratorul Timpului (nu-i vom cunoaşte numele) le e x p u n e cîteva a r g u m e n t e speciale, care a u fost n u o dată reluate de autori m a i dornici de pito­ resc decît de a d e v ă r ştiinţific (nu spunem realitate, căci n u există realitate decît la nivelul simţurilor) : el p r o p u n e astfel „ p o r t r e t e l e aceluiaşi o m " la diferite vîrste şi declară cu e vorba de „secţiuni", de „reprezentări tridimensionale ale fiin» Pierre Versins se referă la lucrările lui Albort Robida Jadia chex auIourcThul („Odinioară în vizita la astăzi", 1890) şi L'/iorJoge des alăcles („Orologiul secolelor", 1902) şi la romanul Iul Olaf Stapledon Last and iirst M e n („Ultimii şl primii o a m e n i " , 1930). *» ,.Pentru că a pierdut ocazia i onaCTonism". *** Titlul

complet

este : Flatland,

a

românce

of

(„Ţara-Plală, r o m a n d e s p r e n u m e r o a s e dimensiuni", 188*).

, 29

many

dimensiona

(ei tetradimensionale", ceea ce, dacă a m utiliza acelaşi gca d e a r g u m e n t , l-ar face să s u r î d ă p e im copii c a r e cunoaşte diferenţa dintre u n volum şi plantd pe care-i r e p r e z i n t ă o fotografie sau u n tablou ; apoi el vorbeşte despre o d i a g r a m ă stabilită de u n b a r o m e t r u înregistrator şi deciară că „TOercurui n u a trasat această linie în nici u n a din dimensiunile ţ^eneral recunoscute ale S p a ţ i u l u i " ; el declară că o m u l n u p o a t e s ă sc mişte liber nici In spaţiu, amestecînd astfel ni^'e^urile d e imposibilitate ; şi, p e n t r u a isprăvi, cheamă psihologia i n ajutor : „Te înşeli spunînd că n u ne p u t e m mişca î n Timp. De pildă, cînd îmi amintesc cu m u l t ă precizie de u n a n u m e inci­ dent, m ă înapoiez la clipa cînd s-a p r o d u s : devin, după cum SC spune, absent. Fac, penti-u o clipă, u n salt în t r e c u t " . ...Eepetind astfel, în ordinea evenimentului şi a amintirii acestui eveniment, eroarea lui F l a m m a r i o n confundind ca intr-o născocire obiectul şi imaginea sa în Povestirile infinitului.

P e de altă p a r t e , cînd vorbeşte despre maşină şi o a r a t ă , Wells n u e mult m a i precis. Exploratorul Timpului aduce în faţa prietenilor săi u n model r e d u s al a p a r a t u l u i , pe caro-l p u n e p e o masă : „Obiectul pe care Exploratorul Timpului îl ţinea în mîna era un mecanism strălucitor, metalic, de o construcţie foarte delicată, cu p u ţ i n m a i m a r e decît u n ceas obişnuit. Unele r e ­ sorturi e r a u de fildeş, altele d i n t r - o substanţă cristalină şi transparentă. (...)

Este proiectul m e u p e n t r u o maşină d e călătorit în Timp.

Observaţi că se prestintă destul d e ciudat, iar b a r a aceasta are u n aspect aparte, sclipitor, ca şi cum ar Ii oarecum ireală (..) Iată, aici este o mică m a n e t ă albă, aici este încă una".

In ceea ce priveşte modelul veritabil, cel care va fi utilizat p e n t r u călătorie, el n u e m a i explicit : „Unele părţi ale maşinii e r a u din nichel, altele din fildeş, iar altele fuseseră cu siguranţă şlefuite sau tăiate din cristal de .stîncă. A p a r a t u l era a p r a a p e gata, d a r manetele răsucite, dc cristal, zăceau n e t e r m i n a t e pe o bancă, alături de cîteva plăci acoperite cu desene. P ă r e a să fie din cuarţ". Şi nsta va fi totul : ceea ce ştim despre maşina d c explorat timpul e condensat în aceste cîteva cuvinte, cînd d ă m la o p a r t e l i t e r a t u r a : u n a p a r a t construit din nichel, fildeş şi cris­ tal dc stîncă, p r e v ă z u t cu m a n e t e . Vom m a i şti că a r c o şa p e n t r u stat p e ca.

Dispariţia modelului r e d u s în viitor — sau în trecut, căci Exploratorul nu ştie dinainte în ce p a r t e va p o m i — este descrisă cu 30 u n, s t r o p de m a i m u l t ă precizie :

,,S-a iscat ca o suflare de vînt, şi luniina lămpii a pîlpîit.

Una dintre luminările de pe policioară se stinse şi mica m a ­ şină se răsuci brusc, deveni nedesluşită, se văzu ca o fantomă, t i m p de o secunda poate, ca u n vîrtej de fildeş şi de alamă vag lucitoare ; şi, apoi, dusă a fost — dispăru 1" Şi, la sfirşit de tot, însăşi dispariţia Călătorului : ,,Mi s-a părut, p e n t r u o clipă, că v ă d o formă fantomatică, nelămurită, care şedea î n t r - u n vîrtej d e n e g r u şi galben —• o formă alît de t r a n s p a r e n t ă î n a t banca din dosul ei, cu foile pline de desene, era perfect vizibilă ; dar, cît m - a m frecat îa ochi, fantoma a dispărut".

Nu trebuie să fim totuşi prea s e v e r i : dacă astăzi raţionautentul carc-i d e t e r m i n ă pe scriitori să a d m i t ă posibilitatea călătoriei in t i m p este ceva m a i valabil, descripţiile n u sînt d e loc m a i reuşite.

Exploratorul Timpului poate să m e a r g ă în viitor pînă în a n u l 800 200 *, să trăiască acolo opt zile cu Eloii şi Morlocii, abia să le scape acestora din u r m ă p e n t r u a se regăsi în crepusculul globului după u n nou salt necontrolat in viitor, apoi să dispară în t i m p u l unei a doua tentative — din punct d e v e d e r e strict ştiinţific, toate acestea n - a u nici o i m p o r t a n ţ ă .

D a r din punct de vedere literar, i m p o r t a n ţ a este considerabilă.

Se poate s p u n e că, d e la Maşina timpului, n-a existat nici o povestire utilizind călătoria în t i m p care să n u fi fost direct inspirată de WeUs ; de cele m a i m u l t e ori, numele lui Wells este chiar citat (aşa cum a r fi citată o a u t o r i t a t e ştiinţifică î n t r - u n .studiu) şi există povestiri ale diverşilor scriitori care a n refolosit însăşi maşina a u t o r u l u i englez. Ajunge să cităm Frximoasa Valence dc Theo Vailet şi A n d r e Blandin (1923).

Un alt detaliu care va avea norocul să devină u n loc co­ m u n : faptul că explorarea timpului, caro durează cel p u ţ i n apt zile, a p u t u t să se petreacă în n u m a i p a t r u ore, d u p ă u r niătorul r a ţ i o n a m e n t : atîta t i m p cît Exploratorul r ă m i n e în \'iitor sau în trecut, maşina sa poate, fără cel m a i mic incon­ venient, să-l readucă în chiar clipa în care a pornit. Este ceea ce vor face Varlet şî Blandin, ai căror eroi vor r ă m i n e m a i m u l t e luni în secolul al XlV-lea, d a r nu vor fi dispărut derîf o secundă din prezent. i -o«o-

• Cifra exactă este 802 70)

— 31

(n.

tr.).

Ştiaţi că... ...un o m s ă n ă t o s î n c u r s u l u n e i zile f a c e a p r o x i m a t i v 20 000 d e p a ş i , î n c u r s u l u n u i a n p î n ă l a 7 m i l i o a n e , î n 70 d e a n i a p r o a p e 500 m i l i o a n e d e p a ş i ? P r i n u r m a r e , î n cursul vieţii sale omul a r p u t e a să înconjure d e 9 ori e c u a t o r u l g l o b u l u i n o s t r u t e r e s t r u s a u să p a r c u r g ă d i s ­ t a n ţ a d e la P ă m î n t Ia L u n ă . ...omul este constituit din 220 de oase, 750 de muşchi, 20 000 de metri d e vene, 6 litri de sînge, 50 litri d e a p ă , 1,1 k g d e p i e l e , 20 U n g u r i d e s a r e ? D i n c a n t i t a t e a d e f o s ­ for p e cai-e o c o n ţ i n e s-ar p u t e a face 6 000 d e c h i b r i t u r i . ...omul îşi petrece dormind 34,5 la sută din durata v i e ţ i i s a l e şi s e î n t o a r c e d e p e o p a r t e p e a l t a d e 8 o r i î n c u r s u l u n e i n o p ţ i ? î n c u r s u l v i e ţ i i sale, o m u l c o n s u m ă 50 t o n e d e h r a n ă , d e 600 d e o r i m a i m u l t d e c î t g r e u t a t e a s a .

DrilE(iARFA

iOdIRILOR

DIN

KUH/lnilL

2?2

IN ERA COSMICA (liivoib) : CU- K--SE—IN—Tli—R--P—LA N E - T — A R E - C u r s e interplanotare — (Criptografio) : AU—P—IE—CA-T—ÎN—C.\—LA—T-ORK-n-PE-VG—NU—S = A u plecat în călătorie p e V e n u s .

LA DEZINTEGRARE : C O N S T A N T - E — D E — C U — P - L A — J C o n s t a n t e de cuplaj.

FISIUNE ; DE—Z—ÎN—T—E—G—RAR—E == Dezintegrare AMPLIFICATORI CUANTICI : LA—SE—RE Lasere FERMIONI : PAR—T—I—CU—LE—CU—S—P—IN—SE—M—I—ÎNTRE—G =3 Particule cu spin semiîntreg.

Tiparul executat la Combinatul poligrafic „Casa Scîntcii"

Abonaji-vă

la revisfa .Şfiiniă

şi lehnică" — publicaţie edifată

de

CC.

lunară

al U - L C .

şi

Consiliul pentru răspîndirea cunoşii n l e 1 or

culfural-şfiintifice-

Abonamentele

se

primesc de

către oficiile poştale, factorii poşfali şl difuzorii voluntari din în­ treprinderi

şi instituţii

pînă

la

dafa de 2 5 ale

fiecărei luni, cu

deservirea

luna următoare.

în

Revista se găseşie de vînzare ia foaie chioşcurile peniru difu­ zarea presei şl debilele

O.C.L.

• APRILIE 1 9 6 6 Preţul 1 leu

| 41007 |