CPSF_087

.1 VOVBSJI^^ EDITATA-

DE REVISTA $TIINTA; TEHNICA-

DOUA POVESTIRI SOVIETICE

Colecjia „Povestiri ştiiniifico-fanfastictf' 87

A şi V. STRUGATKI

Acum, cîfld î n t r e a g a

lume ascultă cu încordare

de-al 19-lea satelit, iar echipajele navelor „Sovetskii

semnalele

celui

S o i u z " şi «Vei-

dada I u " se pregătesc în Gobi să-şi ia zborul pentru a străbate mi­ lioane de liilometri în cosmos, este interesant să amintim tele ciudate care au

avut

loc in urmă cu un an, in

evenimen­

împrejurimile

Stalinabadului.

La

timpul

său,

in

diferite

reviste

de

ş'tiinţă

popularizată

apărut articole şi reportaje despre „ M e s a g e r i " . Versiunile cu la ..diversionisţii telemeoanici" şi la „monştrii

an

privire

silico-organici", ca şi

afirmaţiile contradictorii ale „martorilor o c u l a r i " cu privire la „mun­ ţii

de f o c " şi la vacile şi autocamioanele

rezistau

nici

pe

atunci

vreunei

critici.

înghijite

Faptele

dintr-o dată

erau

cu

mult

nu mai

simple şi totodată cu mult mai complexe decît toate aceste născociri.

Imediat după faimoasa radiogramă a lui Stronski a devenit pede că raportul oficial

al C o m i s i e i ' de la Stalinabad

lim'

nu va apărea

prea curind in presă, a ş a că profesorul Nikitin mi-a propus mie, unul dintre puţinii martori oculari, să public adevărul despre —

S ă povesteşti

ceea ce ai văzut

„Mesageri".

cu ochii dumitale, îmi

spuse

dtnsul. Poţi lua şi o copie după jurnalul lui Stronski.

Vă previn de la bun început că voi respecta întocmai profesorului

şi mă voi strădui

să redau

numai

indicaţiile

impresiile mele. ex-

punind evenimentele a ş a oum le-am trăit noi, cei din grupul

arheo­

logic care efectua săpături la aşa-numitul „Castel al lui Apida", situat la aproximativ

100 km sud-est de Pendjikent.

Echipa era alcătuită din ciţiva oameni : şeful ei, Boris

Ivanovici

Stronski, vechiul meu prieten Volodea Lukin şi cu mine. In afara de noi mai erau doi lucrători tadjici de prin partea locului şi un şoler. „Castelul

lui Apida" este o colină î n a l t ă dfe vreo 30 m,

aşezată

într-o vale îngustă, prinsă între munţi. In vale şerpuieşte un cu

apă cristalină

oaza

lungul

rîului

trece

rîuleţ

drumul

spre

Pendjikent.

Pe

jici.

virful

iar

steag un

şi rece, iar de-a

la

colinei

poalele

dezgropam

ei

ne-am

locuinţa

instalat

aparţinînd

tabăra :

vechilor

două

carturi

purpuriu, avînd ca emblemă o monedă s o g d i n ă '

pătrat

la m i j l o c ) . Castelul

nimic c a r e să amintească

tadjic

de ziduri

din

secolul

al

tad­ şi

un

(un cerc

Ill-lca

cu

nu

are

crenelate, poduri de cetate me­

dievală şi temniţe subterane. Aşa cum se prezintă dezgropat, el este form'at din două-trei platforme pătrate şi neted«, avim* de-a

lunţ^ul

laturilor o îngrăditură de circa 10 cm. De fapt din castel n-a

rămas

decît pardoseala. Aici poţi găsi o sumedenie de scorpioni

lemn ars, cioburi de vase de lut şi

— singurii

care n-au

nimic antic —,

iar

dacă ai noroc, cîte o monedă veche şi înverzită de cocleală.

Echipa avea Ia dispoziţie o maşină destul de învechită, de tipul vehiculelor bune pentru orice teren, cu ajutorul căreia băteam

groaz­

nicele drumuri de munte, îndepărtîndu-ne mult de tabără. în

vederea

prospecţiunilor arheologice. In ajunul zilei în care au apărut

„Mesa­

gerii",

Stronski

plecase cu această

maşină

la

Pendjikent

după

pro­

vizii, şi noi îl aşteptam să se întoarcă în dimineaţa zilei de 23 au­ gust. Automobilul nu s-a întors, m a r c î n d prin dispariţia sa începutul extraordinarelor Şedeam într-un

lighean

pe vîrful

evenimente care au

în cort şi fumam,

şi afundate în rîuleţul

colinei,

întrezăreau

urmat.

aşteptînd

unde

vîntul

stîrnea

pălăriile de pislă albă

să se spele cioburile

din apropiere. Volodea trombe

de praf

puse lucra

prin c a r e

ale lucrătorilor. Se auzea

se

fîsiitut

primusului pe care pusesem la fiert păsat de hrişcă. Fumind, mă în­ trebam ce 1-0 fi făcut pe Stronski să întîrzie cu şase ore. Gazul e r a pe terminate, nu mai aveam decît două cutii de conserve şi o jumă­ tate

de pacheţel

cu

ceai.

Ce

ne facem

dacă

Stronski

nu

va

veni

a s t ă z i ? M-am sculat apoi in picioare şi m-am întins să mă dezmor­ ţesc. In clipa aceea am văzut pentru prima oară un „ M e s a g e r " .

Stătea nemişcat în faţa intrării cortului, avea o culoare fără luciu, era înalt cit un dulău şi semăna cu un păianjen

neagră uriaş.

' Regiune antică din Asia Mijlocie, situată pe teritoriiri R.&.S. Uzbece şi pe o parte d i a teritoriul R . S . S . Tiwljica CN. TX

Corpul său era rotund şi plat, iar picioarele îi erau articulate. DitpM o clipă, tresaltă şi porni de-a dreptul mai mult de zece paşi.

îl priveam

spre mine. Nu ne

încremenit

cum îşi

despărjeau mişcă

incet

picioarele. lăsînd în nisipul fin urme ca nişte gropiţe.

S ă nu uităm că pe atunci habar n.ave.am ce este un „ M e s a g e r " .

Pentru mine era o dihanie apropia

intr-una,

înapoi. !n

necunoscută, mută şi fără ochi, care

răsucindu-şi

aceeaşi

in

chip

ciudat

clipă s-a auzit un declic

lumină orbitoare, atit de puternică, incit iar cînd i-am

redeschis

l-am

picioarele.

se dat

slab şi deodată ţişni o

instinctiv

văzut printre

M-am

am inchis ochii,

petele roşii ce-mi

jucau

în faţa ochilor, ia un pas mai aproape, chiar în umbra cortului.

—

Ce-o mai fi şi a s t a ?... bolborosii eu.

El stătea scotocea

lingă

înăuntru

lădita cu

noastră de provizii

două

labe.

O

cutie

de

şi, după cît se pare, conserve

străluci

în

soare şi dispăru

brusc, fără să-mi dau seama unde. Apoi a făcut o

mişcare

şi

laterală

l-am

pierdut

din

raza

ochilor.

In

aceeaşi

clipă

a încetat fîsiitul primusului şi s-a auzit un sunet metalic.

Nu ştiu cum ar fi procedat în locul meu un om mai stăpîn pe sine. Ţin minte însă că eu am răcnit cît m-au ţinut puterile, poate din dorinţa de a speria păianjenul, poate pentru a prinde c u r a j . Apoi am

zbughit-o a f a r ă

jurzindu-mi

din cort, am

alergat

cîţiva paşi

şi m-am

r ă s u f l a r e a . Totul în jur era neschimbat.

Munţii

oprit strălu­

ceau scăldaţi de soare, iar pe vîrful colinei se vedeau pălăriile albe ale muncitorilor. Şi iată că atunci l-am zărit pe „ M e s a g e r " pentru a doua oară. F u g e a repede pe povirniş, ocolind colina, uşor şi fără zgomot, de parcă aluneca prin aer. Abia i se vedeau picioarele ; am zărit î n s ă limpede o umbră ciudată gonind alături, pe iarba

uscată

şi ţepoasă. Apoi a dispărut.

Din vîrful colinei

s-au auzit s t r i g ă t e : Volodea cobora

împreună

cu muncitorii şi-mi cerea să scot păsatul de hrişcă de pe primus şi să pun ceainicul. i-am

Ei nu bănuiau

nimic şi au r ă m a s

întimpinat cu o frază care li s-a părut —

Păianjenul

Volodea

spune

a luat primusul că

aveam

şi

stupefiaţi

cînd

ciudată:

conservele.

o înfăţişare

jalrvică.

Şedeam

in

faţa

cortului, fumam şi scuturam scrumul în castronul cu păsat. Ochii mi se roteau înspăimîntaţi cînd într-o parte, cînd în alta.

Văzind că vechiul meu prieten crede că am înnebunit, am început să-i povestesc cu Inîrigiifare, întrerupîndu-mă mereu, tot ceea ce s-a petrecut. Apoi am

cercetat

împreună

terenul. In

afară de

gropiţele

pe j u m ă t a t e

astupate de la intrarea cortului, n-am

putut să

desco­

perim nici o urmă. I n schimb, am constatat că „ p ă i a n j e n u l " ' a luat cu el, în afară de primus ţi conserve, jurnalul meu, o cutie de cre­ şi

ioane

—

un

pachet

cu cele

mai

prejioase

Ce aiureală ! spuse Volodea

descoperiri.

furios.

Se insera. In dreptul colinei plutea un nor albicios, alcătuit din mai

multe

straturi ;

departe,

deasupra

munţilor,

începuse

a

licări

constelaţia scorpionului, dînd iluzia unei labe cu trei degete. Munci­ torii au adormit curlnd, in timp ce noi stăteam intinţi pe aşternuturi şi ne gindeam l a cele întîmplate.

După o lungă tăcere, Volodea spuse cu o nuanţă de nelinişte in g l a s c ă , după părerea lui, poate să existe o legătură între păianjenului

şi intîrzierea

lui Stronsiti. Acelaşi

apariţia

lucru îmi trecuse ş l

mie prin minte, dar nu i-am răspuns. Atunci el a inceput să

inşire

încă o dată obiectele dispărute, după c a r e şi-a exprimat presupunerea absurdă c ă „ p ă i a n j e n u l " am

a fost un hoţ travestit cu îndemînare.

Eu

aţipit.

M-a trezit un zgomot ciudat, a s e m ă n ă t o r cu vuietul unor puter­

nice motoare de avioane. Am r ă m a s nemişcat o bucată de timp şi am ascultat. Aveam o senzaţie neplăcută, poate din cauză că de o lună de zile de cind lucram aici nu văzusem

nici un avion. M-am

in picioare şi am privit in afara cortului. Era o noapte fără arătătoarele ceasului

indicau ora unu şi j u m ă t a t e . Cerul era

sculat lună, presă­

rat de stele, care împungeau întunericul cu licărirea lor, iar culmile munţilor păreau nişte umbre uriaşe. Deodată pe povîrnişul

munţilor

din faţă apăru o pată vie de lumină, care pluti în j o s , se stinse şi reapăru cu mult mai spre dreapta. Vuietul —

Ce-o

mai

fi

şi

asta ?

întrebă

şi el.

cTescu

alarmat

Volodea,

făcindu-şi

drum a f a r ă .

Vuietul

se

auzea

acum

foarte

aproape, şi,

dintr-o

dată,

virful

colinei noastre fu inundat de o lumină orbitoare, alb-gălbuie, în bătaia căreia

colina

părea

un pisc

de gheaţă

strălucitoare.

Totul

a

durat

doar cîteva secunde. Apoi lumina s-a stins, şi vuietul a încetat. Din cortul muncitorilor se auziră glasuri inspăimintate. I n aceeaşi

clipă,

vuietul se porni din nou, înălţîndu-se deasupra văii, pentru c a apoi să se potolească şi să dispară undeva, în depărtare. Am avut c ă întrezăresc

un corp alungit

şi întunecos

impresia

aluneclnd printre

stele

în direcţia sud-est.

Se

apropiară

de mine

Volodea

şi muncitorii.

Ne-am

aşezat

in

cerc şi am stat multă vreme f ă r ă să scoatem un cuvint, ascultînd cu încordare

fiecare sunet. La drept

„păianjenul",

întunericul

tainice care-mi a j u n g e a u

vorbind, totul

imi inspira

teamă:

de nepătruns al nopţii fără lună,

foşnetele

la urechi o dată cu zgomotul făcut de su­

surul apei. Volodea imi spuse in şoaptă că ne aflăm indiscutabil in centrul unor evenimente stranii. Nu l-am c o n t r a z i s . In cele din urmă ni s-« făcut frig şi ne-am împrăştiat în corturi.

—

Ce

facem

dacă

se

întorc ?

întrebă

Volodea

In

timp

ce

se

culca.

—

Nu ştiu, i-am răspuns.

I n noaptea aceea însă, n-au mai venit.

A doua zi ne-am urcat pînă la săpături, unde am văzut că nu r ă m ă s e s e nici un ciob din cele găsite în ajun. Toate obiectele din cerainică dis>păruseră. Pe suprafeţele netede ale podelelor din locuinfele dezgropate se vedeau urme în formă de g a u r ă ; movila formată din pămîntul trecut

pe care-l

peste ea

săpasem

un

locuri. Muncitorii

era

compresor

vorbeau

turtită

intre ei in

surdină

La prînz am mincat

După ce m-am

şi

peretele

aproape de noi. Le era frică, şi venea!

surpată

rutier;

spre

ar

in

Stronski

de pîine şi am

sfătuit cu Volodea, mi-am

în cap şi am pornit-o hotărît

distrus

mai

nu

mai

băut apă

înfipt mai

Pendjiltent, sperînd

adine

fi

două

şi se fineau cit

nouă la fel, iar

resturi

de parcă

era

rece.

pălăria

să prind în

drum un automobil.

Primii

ciţiva

kilometri

i-am

străbătut

fără

incidente

şi

m-am

aşezat chiar de două ori să fumez. Pereţii defileului se apropiau şi se depărtau, vîntul bătea ridicind valuri de praf, se auzea

zgomotul

fiului. Am intîlnit de mai multe ori cîte o turmă de capre, dar oa­ meni

n-am văzut. Imi mai rămăseseră

vreo zece kilometri de drum

pînă la cea mai apropiată localitate, cind apăru un elicopter. Cu un vuiet surd, el zbură deasupra capului meu şi dispăru după o cotitură a defileului, lăsind in urmă un suflu de aer cald. Nu era verde ca elicopterele

noastre militare şi nici argintiu ca cele de transporl

şi

pasageri, ci avea o culoare mată şi emitea, în bătaia razelor soarelui, o lumină

palidă, ca ţeava

unei

puşti. Culoarea, forma

neobişnuită,

vuietul său puternic. — toate mi-au amintit nu ştiu de ce de eveni­ mentele din noaptea trecută, de „ p ă i a n j e n " , şi din nou m-a

cuprins

un simţămînt de teamă.

Am grăbit paşii, apoi am început să alerg. După o cotitură văzut un G.A.Z.-169. L i n g ă el stăteau trei oameni care priveau

am spre

•i

cer, unde nu se mai zărea însă nimic. Temîndu-mă să nu plece ime­ diat, începui să strig şi să alerg din toate puterile. S-au întors către mine, apoi unul dintre ei s-a întins la pămint şi s-a vîrît sub m a ş i n ă .

Ceilalţi

doi, nişte tipi

cu b a r b ă , probabil

geologi, continuau

să

mă

să se uite la mine cu atenţie, f ă r ă să scoată

un

privească.

— *

Mă luaţi şi pe mine la Pendjikent ? le strigai.

Ei continuară

cuvînt. Am crezut că nu m-au auzit.

—

Bună ziua I strigai,

Bărbatul

apropiindu-mă.

înalt se întoarse fără să-mi răspundă

şi

intră în

ma­

şină. Cel scund îmi răspunse foarte rece : „ S a l u t " şi-şi aţinti din nou privirile spre cer. Am privit şi eu în sus. Nu se vedea nimic în afară de o pasăre mare care părea

nemişcată.

—

Nu mergeţi la Pendjikent ?

—

Dar dumneata

cine eşti ? întrebă bărbatul cel scund, îndrep-

tîndu-şi din nou privirile spre mine.

—

Sînt arheolog.

—

llnde-i ăsta ?

Săpăm

la castelul lui Apida.

Le explicai.

—

Ce treabă ai la Pendjikent i

Le-am vorbit despre Stronski şi despre situaţia din t a b ă r ă ,

fără

însă să pomenesc de „ p ă i a n j e n " şi de alarma din timpul nopţii.

—

II cunosc

pe

Stronski,

spuse brusc

bărbatul

cel

înalt

întoarse îndată cu faţa către mine. 11 cunosc. II mai c h e a m ă

şi

se

Boris

Ivanovici.

Am dat aprobativ din cap., —

V-am

lua, fireşte, tovarăşe, dar după cum

vedeţi

sînteio

în

pană. Şoferul ne-a făcut figura.

—

Gheorghi Palici, se auzi de sub m a ş i n ă o voce m u s t r ă t o a r e ,

axul cardanic...

—

Vorbă lungă mai eşti, Petrenko.

—

lată-l că reapare ! strigă geologul cel scund.

Elicopterul de-a lungul

negru

se

ivi

de

după

pantă

drumului, se îndreptă direct

cu

viteză

înspre noi. Apoi se

şi,

gonind

înălţă

mult deasupra capetelor noastre. Aceasta nu prea mi-a plăcut şl eram tocmai

pe punctul

de a o spune, cînd, deodată, bărbatul

cel

înalt

se

căscă

rosti cu o voce surdă : —

Elicopterul coboară ! şi ieşi din maşină.

într-adevăr, 8

aparatul

cobora

vertiginos.

In

burta

lui

deodată o deschizătură care nu prevestea a nimic bun, în timp ce el se lăsa tot mai j o s , peste noi.

—

Petrenko, ieşi o dată afară şl fugi repede în l ă t u r i ! urlă b a r .

batul cel înalt, trăgindu-mă de m î n ă .

O luai la fugă. Geologul cel scund făcu cu

gura

larg

lalte sunete.

deschisă, M-am

dar

vuietul

la fel. El striga

motoarelor

pomenit cu ochii

plini

acoperea

ceva

toate cele­

de praf, într-un

şanţ

de

scurgere, reuşind să-l văd doar pe Petrenko ce se tîra iute spre noi, in timp ce elicopterul stlrnită

negru

se lăsa asupra automobilului.

de eircele lui puternice

Intr-un nor galben eclipsind

razele

îmi

smulse pălăria

de praf. Apoi ţîşni

soarelui.

Am

simţit

în

Furtuna

şi învălui

aceeaşi

lumină

ochi

o durere

totul

alb-orbitoare, atît

de

vie,

încît n-am putut să-mi înăbuş un s t r i g ă t . Cînd prăfăraia se mai do­ moli, văzurăm

drumul

pustiu

şi corpul

negru

al elicopterului

înde-

părtîndu-se de-a lungul defileului.

De atunci n-am mai zărit „ M e s a g e r i " şi nici navele lor aeriene.

Doar Volodea şi muncitorii au mai observat un elicopter i n aceeaşi zi şi incă două la 25 august. Ele au trecut la mică distanţă şi tot de-a lungul drumului. După 25 nu Ie-a mai văzut nimeni. prin care

am

trecut

după aceea

sînt

legate

Păţaniile

doar indirect de

„Me­

sageri". împreună

cu

geologii

am

ajuns

cu chiu cu

vai

la

Pendjikent,

călătorind pe maşini întîlnite în drum. Geologul cel înalt privea tot timpul la cer şi înjura de m a m a focului. Şoferul Petrenko a încercat de cîteva ori să spună ceva despre axul cardanic, dar nimeni nu i-a dat atenţie.

La Pendjikent mi s-a spus c ă Stronski plecase încă în dimineaţa zilei de 23 şi nu se înapoiase, în timp ce Colea, şoferul

expediţiei,

apăruse în seara aceleiaşi zile şi mai era reţinut la miliţie. Pe semne că el accidentase maşina (cine ştie ce s-o fi întîmplat cu S t r o n s k i ) şi acum, ca să se Justifice îndrugă tot felul de năzbîtii despre un atac aerian. M-am dus glonţ Ia miliţie. Colea şedea în odaia ofiţerului de miliţie şi făcea reflecţii a m a r e cu privire la nefericirile c e se pot abate asupra oamenilor. După cum spunea el, la aproximativ 40 km de Pendjikent, Stronski s-a dus să cerceteze nişte ruine aflate de o parte a drumului. După vreo 20 de minute s-a apropiat un elicopter negru şi a înghiţit m a ş i n a . Colea a fugit după el aproape un kilo­ metru, dar, aşa cum era de aşteptat, nu l-a putut a j u n g e din urmă şi s-a dus să-l caute pe Stronski. Nu l-a găsit nici pe el şi s-a în­ tors atunci la Pendjikent, unde a raportat absolut totul.

9

—

Dacă

minte, o să aibă

de furcă cu mine, spuse pe un

Ion

ameninţător ofiţerul de serviciu.

In a c e a s t ă clipă dădură buzna în secţia de miliţie cel doi geo­ logi şi cu Petrenko. Ei aduceau o declaraţie cu privire la dispariţia maşinii şi se informară pe un ton sec cui pot adresa o plingere îm­ potriva unoT acţiuni huliganice, săvirşite d e nişte piloţi

necunoscuţi.

După o j u m ă t a t e de oră, lui Colea i s-a dat drumul.

Fireşte, acum toată lumea ştie ce sînt „ M e s a g e r i i " , dar îmi aduc aminte că j u m ă t a t e din membrii comisiei c a r e s-au deplasat la

faţa

locului considerau neserioasă a c e a s t ă opinie, propunînd c a cercetările să

fie date

pe seama

miliţienilor

sau

a

grănicerilor.

îndoielile

au'

dispărut însă abia după ce pe la mijlocul lunii septembrie s-a desco? perit terenul de aterizare al „ M e s a g e r i l o r " şi jurnalul lui Boris

Iva-

no.ici

con­

S t r o n s k i . El a fost găsit de grănicerii c a r e au urmărit,

form indicaţiilor date de martorii oculari, cîteva urme ale relor

negre. Terenul — o suprafaţă

piat ă

vulcanica

munţi, la 200 m.

pe

margini

—

15 km de castelul

se

netedă, nivelată, cu afla

într-o

vale

elicopte­

blocuri

încleştată

de de

lui Apida. Avea un diametru de c i r c a

In multe locuri pămîntul

părea ars, iar vegetaţia

—

iarba,

spinii, doi duzi mal mici — se carbonizase. Pe teren s-a găsit unul dintre automobilele furate, G.A.Z.-151, g r e s a t , spălat, dar fără bustibil,

cîteva

obiecie

ştie la ce puteau folosi cel mai

important,

dintr.un (au

jurnalul

material

necunoscut,

care

com­ nu

se

fost predate spre c e r c e t a r e ) , şi, lucrul grupului arheologic condus de

Stronski

cuprinzînd observaţii scrise chiar de Boris Ivanovici. J u r n a l u l se afla în automobil, pe banchetă, şi nu a avut de suferit nici din pricina umezelii şi nici din cauza soarelui, fiind acoperit doar cu un s t r a t de praf. Era un caiet obişnuit, cu coperte de culoairea cleiului. Două treimi din text cuprindeau descrierile săpăturilor făcute la castelul lui Apida şi dări de seamă cu privire la explorarea La

sfîrşit

era expusă pe numai

pasionantă

însă

opt pagini

decît orice roman

împrejurimilor.

o scurtă povestire,

şi decît multe

lucrări

mai

ştiinţifice.

Pe alocuri nu se înţelegea scrisul, dar restul este oît se poate de in­ teresant, îndeosebi concluziile pe care Ie-a t r a s Stronski c » privire la „ M e s a g e r i " . Voi publica mai j o s , în întregime, aceste note, comentînd unele p a s a j e nu prea explicite.

„24 AUGUST (Un

desen

un con foarte

10

reprczentînd turtit şi alături,

ceva

asemănător

pentru

cu

comparaţie,

capul

unui

un automobil

burete, şi un

om. Inscripţia:

mavă

de săgeţi,

în dreptul

inscripţia

*pe

(acest

am scos foarte

adus

Un

lungi

i-au

demontat

fără

negru,

pe o ripâ

Mesager.) disc.

cu trei

articulaţii.

verticală

în

parte

timp şi

apoi

un

19—19.

l-au

Stronski)

încărcat

pe

văd

Nu

ca nişte fluiere

una fără

pricep

se

Sint

şi

nici

aceste

'Se

în

de

stare

remarcat

şi cea

dintre

să

să

Picioarele ochi

Este

inferioară

mi

desen

la perfecţie.

negre.

ca muştele.

alergau, înapoi

un

mă

văd nici

şi aud

jos ;

de ele. Nu

Opt picioare.

Nu se

ei

In partea

ce

apoi

că

întocmai

nu se împarte că,

motorul,

J.D.

orice teren se află deocamdată

de

uimitoare,

într-o

află

diame­

oară însuşi

probabil

cu o repeziciune

observat

15 m,

G.AZ.-169,

prima

în formă

o îndoială

repezit

se

şi ei nici nu se ating

nici

că la ei corpul

indicate

conului

să plec, dar nu vreau. (Urmează

Infăţişind

corp

pentru

bună pentru

şi subţiri,

dar

puncte

«.înălţimea

încă un automobil

l-a folosit

atenţie, aş putea

să alerge Am

el,

noastră

neprecis,

mişcă

Pe margine:

din ea toate alimentele,

desenez. urechi,

mai cuvint

pe

Maşina

se acordă

sint

a

căţărat

navă.

la virjul

m»).

Elicopterul s-au

Pe con se află ciieva

serie : tintrări»;

aici se încarcă».

trul da bază 40 Mesagerii

cosmică». cărora

superioară. făpturi

oprească

sau

s-a

să

se

întoarcă.

Elicopterul a adus o vacă. Şase Mesageri au examinat-o din toate

părţile,

apucat spate.

ţlrîiau

vaca Vaca

încărcat-o

şi pufneau

cu picioarele a fost

pe

Au

dinapoi

încărcată.

o putere

extraordinară.

şi cu multă

Un elicopter

uşurinţă

a adus

Unul

a săltat-o

a pe

o claie cu fin şi a

navă.

...Am încercat să comunic cu ei... Nu mi se dă atenţie... ^Sînt cel puţin

nouă

Mesageri

şi trei

elicoptere.

Totuşi mă supraveghează. M am ascuns după nişte pietroaie, şi un Mesager

s-a- apropiat,

a ţirîit şi apoi a încetat.

M-am

întors...

'Se pare că unul are ochi — cinci nasturi strălucitori la extremi­ tatea

trupului.

albăstrui-verzui,

Culoarea

lor

albastru,

violet

diferă

—

şi doi

de

la stînga

spre

dreapta

negri...

Au adus a patra maşină G.A.Z.-15I. J. D. 73—98. Pe şofer îl cheamă Kondratiev. elicelor.

tre atît de

n

E foarte

II lămuresc ciudate.

speriat,

spune

că

şi eu cum mă pricep

dormea

şi l-a trezit

cu privire

la păţaniile

vuietul noas­

Au

încărcat

Acesta

alerga

în

să-i lase maşina. cu pietre,

elicopter

in jurul

şi

navei,

Cind

automobilul

înjura,

venit

pllngea,

se

văzu că totul e zadarnic,

dar l-am oprit.

Nu trebuia

şi s-a culcat

la umbră.

Pe Kondratiev

examinat

cu aceeaşi

curiozitate

arătată

Kondratiev. de

relaţiile.

Mesagerii

faţă

Mesageri

vru să arunce

să înăsprim

alcoolul

cu

ruga

de

în ei

Mi-a

băut

nu l-au

mai

mine.

Un mesager s-a apucai să prindă şoptrle. O făcea cu multă îndemlnare:

fugea

Inhăja

două

cite

pe

trei

picioare

trei o dată

şi

in

acelaşi

timp

cu

celelalte

..,

Au încărcat vreo zece oi şi o mare cantitate de fin. Au reuşit să

afle

cu

ce

să transporte încărcată,

se

hrănesc

oile.

vii atlt vacile

dar

alimentele

Inteligente

cit şi oile.

mi

le-au

făpturi:

Maşina

lăsat

pe

se

pare

noastră toate.

că

vor

a fost

şi ea

îşi

dau

seama

—

circa

8

n-ar

fi

şi de aceasta I Ce-ar fi să zbor şi eu? Miine voi încerca să mă înţeleg cu el sau

să pătrund Două

Totul

din

natură nici

pe navă.

elice,

uneori

material

metalică:

Oare

îmi vor îngădui

patru.

Lungimea

negru-mat,

Habar

o deschizătură.

fără

n-am

cum

(Aceasta

este

?

fuzelajului

suduri,

şi care

se pătrunde probabil

parcă

înăuntru.

Nu se

descrierea

m. de

vede

elicopterului.)

Kondratiev a plecai. Am vrut să trimit prin cl cîteva observaţii scrise,

dar

m-a refuzai.

cu el, dar i-ani respins

A căutat

să mă convingă

propunerea.

A plecat

să plec

fără să fie

împreună

stînjenit...

Trebuie să zbor cu ei. O asemenea Intimplare nu survine decii o dată

In

viaţă...

Mesagerii continuă să se agite, ca şi clnd nimic nu s-ar fi întimplat...

Uluitor I Nici acum nu-mi pot reveni din surpriză. Mesagerii slnt nişte

maşini I Chiar

demontat

un

cii se poate că nu sint de stea...

acum,

al treilea. de complicat,

inginer.

(fraza

L-au

lăsîndu-i

paşi

de

să-mi

cuirasa

nu e terminată),

dar

12

doi venea

nici nu ştiu cum

Au scos

de încăpător, montat,

ia

Nu-mi

nu pricep numai

cum

mine, cred

doi

Mesageri

ochilor.

Un

l-aş putea

de pe spate;

descrie.

sub

ea, în

sub burtă se afla un rezervor pun

patru

ei acolo

picioare,

tot felul

în schimb

de

ou

aparat Păcat formă ae'^tul obiecte...

l-au fixat

un

dispozitiv

care

avea

forma

unui

cleşte

uriaş.

nat asamblarea,

moui

născut»

s-a ridicat

Mai tot corpul

ti este

alcătuit

dintr-un

struit

material

dintr-un

alb care

De îndată

şi q pornit obiect

aduce

ce au

glonţ

în formă

a burete

termi­

spre

navă.

de stea,

con­

metalic.

Cine sint stăptnii acestor maşini? Mesagerii sini oare dirijaţi din

interiorul

navei ?

Maşini dotate cu raţiune — e o absurditate. Cibernetică sau tele­ ghidare

? De

necrezut...

îşi dau seama de deosebirea dintre oameni şl animale. Acesta este motivul pentru care nu iau oameni, Sint lucru, soţia nu mă va ierta niciodată...

umani ?/,.,

Hotărlt

Niciodată, niciodată n-o voi mai vedea e îngrozitor. Dar sint sau nu bărbat ?

Este miezul nopţii, scriu la lumina unei lanterne. Cînd am aprins-o,

un

Mesager

a dat fuga

şi apoi

s-a îndepărtat.

Toată

strucţie

asemănătoare

unui

au

ieşit

mi-am rile

de

nişte bord ce

nu se afla absolut aud

au fost şase

precise

cum

timpul

bord,

în zbor.

ei.

lucrează nu

apucat

urmărit Turnul

I Acum

robotesc încetează

Să presupunem

nu pe

să lucreze.

a fost se

teren.

nici

declic con­

deschizături In Dar

şi bare Acela

sfîrşit, pe

cu

cleştele

Mişcările

lor

construit

în patru

ore.

vede Ei

nimic. se

(fraza

scă­

metalice,

vreme.

o clipă.

că e...

trei

maşini.

de piese

multă

un la o

impunătoare.

aceste

o puzderie

s-au

l-am

şi sigure.

fAesagerii Lucrul

coborîte

din

o mărime dirijează

s-a auzit

au meşterit

La început,

de

care

Me.sageri

printre

organizat

lumină.

de

la mine,

Mesagerii

turn.

zis, se vot ivi aceia

în timp

de

scări

pînă

seara

sint Cit

E

întuneric,

dar

descurcă

perfect,

fără

Elicopterele na e

se

află

tot

terminată).

25 AUGUST, ORA 16.

La 23 august, ora 9 dimineaţa, eu., Boris luanovici Stronski (Le­ ningrad.

Ermitajul de stat, secţia Asia Mijlocie), am fost răpii de un elicopter şi adus aici, în tabăra Mesagerilor.

Pe cît mi-a fost cu putinţă, am notat plnă acum cete observate... (cîteva rînduri sînt indescifrabile) şi patru automobile.

Concluziile principale: I) sînt Mesageri ai unei alte lumi, soli ai unei alte planete; 2) Mesagerii sînt nişte mecanisme cît se poate de complicate tor cosmică are o conducere automată,

şi precise,

iar

nava

13

Mesagerii fotografiat.

mau

examinat,

Nu mi-au făcut

mai luat In seamă.

m-au

dezbrăcat

şi

cred

însă nici un rău, iar după

Am fost

lăsat

absolut

că

mau

aceea

nu

şi m-au

liber.

!Se pare că nava se pregăteşte acum să-şi ia zborul, căci azi dimineaţă,

sub ochii mei,

şt aceeaşi

soartă

încărcate, un

pe teren

G.A.Z.-15I.

n-au

Doi

vlrtesc

pe aproape.

pentru

cel puţin

să plec.

au fost demontate

au avut-o Mesageri M-am

Voi pătrunde

voi face Aşadar,

trec

descrifrabil, face vor

alte lăsa

navă.

ca şi cum însemnări

să plec

Ar

Stronski

după

aceea

şl alţi

acolo.

doi

(un

ar fi scris

şi să mă

cum

întorc

întreg

îm­

cu este

că

nici

ei. in-

să privească).

Poate

o

îndoiesc,

să mă înfeleg

fără

navei.

în-

trebuie

Nu ştiu

aliniat

şi

se

mi-ajung

de care nici nu mă

trebui.,

fost

de la turn

nu ştiu, dar

că va' reuşi

examinarea

au

cu el. Alimentele

cu pâminlul

Cred

negre

mele

piese

navă

şi voi rămtne

să comunic

pe

citeva

sub

în viaţă, lucru

trei elicoptere

Proviziile

ce va fi după

Mesagerilor.

acum

pe

hotărit

pe navă

tot posibilul cu siăpinii

dectt

meşteresc

30 de zile;

cele

Mesageri.

mai rămas

să fie cu apa. Dacă rămîn preună

cinci

Voi

nu

mă

navă.

Iată, cei doi Mesageri s-au întors şl au intrat înăuntru. Doi eonilnuă

să stea

La drept

sub

vorbind

însemnările

navă. este

Eu

pornesc.

o prostie,

încerc

ei sînt

un sentiment

maşini,

se întrerup aici. Stronslci

de

iar eu sint

nu s-a

întors la

Ei nu s-a întors deoarece nava şi-a luat zborul. Scepticii

teamă, om''. nia>ină.

pomeneau

de o catastrofă. Dar de aceea le şi spunem sceptici. Eu am fost pe de-a-ntregul

încredinţat,

chiar

din

prima

clipă,

că

Boris

Ivannvici

trăieşte şi vede ceea ce nouă nu ne este dat să vedem nici măcar în vis. Eram convins că se va înapoia şi îl invidiam. Este cel mai cu­ r a j o s om pe care-l cunosc. Nu oricine ar fi fost în stare să procedeze în felul acesta. Am pus a c e a s t ă întrebare m u l t s r a . Clţiva mi-au r ă s ­ puns c i n s t i t : „Nu. IVIi-ar fi fost t e a m ă " . Majoritatea ştiu. Totul depinde de împrejurările concrete".

au s p u s :

Eu mărturisesc că n-aş fi zburat cu nava. Am văzut cum un „ p ă i a n j e n " şi nu-mi inspiră nici o încredere.

„Nu arată

Şi acum cîteva cuvinte despre evenimentele ce au urmat. S-a constatat c ă în cele trei zile cît au acţionat intens pe pămînt, Mesa­ gerii n-au făcut prea multă zarvă. După cum am mai arătat, „păian­ j e n i i " au fost văzuţi de un număr foarte restrins de oameni. Elicop-

!14

tercle negre au circulat pe o rază de 150—200 km în jurul

terenului

de aterizare. Ele au fost urmărite de priviri mirate, au stîrnit admi­ raţie, dar nimănui nu i-a trecut prin cap ideea provenienţei lor „ex­ traterestre".

Elicopterele negre şi „păianjenii" nu aveau arme sau n-au

găsit

de cuviinţă să le folosească. In genere, f a ţ ă de oameni, Mesagerii au avut o atitudine nici

mutilaţi.

plină

de m e n a j a m e n t e .

Pagubele

reale

N-au existat

provocate

de

Mesageri

nici

răniţi

sînt

neînsem­

n a t e şi cu atît mai mult ar fi o prostie, dat fiind împrejurările, se considere capturarea cîtorva

automobile, vaci şi oi drept

şi să

acţiuni

ostile.

La mijlocul

lunii septembrie a sosit o comisie creată din Iniţia­

tiva Academiei de ştiinţe a U . R . S . S . oculari,

am

fost trimişi

la

Noi toţi, în calitate de marlori

preşedintele

comisiei, profesorul

Nikitin.

Aproape o săptămînă am stat la dispoziţia comisiei, după care ne-am întors la Moscova. Dar în noiembrie...

Unii cititori cunosc evenimentul, poate tot atît de bine ca Şi mine. La 8 noiembrie, în toate aparatele de radio şi televizoarele des­ c h i s * şi în toate reţelele de radioficare de pe globul pămîntesc a ră­ sunat vocea puternică, trcmurind de emoţie, a scumpului nostru

Boris

Ivanovici Stronski. Capacitatea instalaţiei de emisie trebuie să fi fost uriaşă, ea a funcţionat pe o gamă de frecvenţe extrem de amplă.

Stronski a comunicat de trei ori in limbile rusă, tadjikă, g e r m a n ă şi latină că de o lună de zile se află pe bordul unei nave cosmicr de proporţii

gigantice,

care

planetar şi care a ajuns

după

părerea

sa

vine

dintr-un

alt

un satelit al pămintului. Stronski

sistem a vorbit

cu mult entuziasm despre conducătorii navei, care sînt creatorii uimi­ torilor roboţi in formă de păianjen.

—

Sint fiinţe inteligente şi demne de tot

respectul.

După spusele lui Stronski, nava cosmică gravitează în jurul pă­ mintului de aproape un an şl j u m ă t a t e . Stăpinii navei sînt prea slabi fiziceşte uriaşa

pentru ei

forţă

a risca

să

de a t r a c ţ i e ;

aterizeze in

pe o planetă

schimb,

iscoadele

necunoscută, lor

automate

cu au

efectuat mai multe zboruri pe pămînt.

— a

spus

Pentru oamenii de pe planeta noastră va fi interesant să afle, Stronski,

că

„păianjenii"

mecanici

şi elicopterele

negre

au

descins în Antarctida, în nord-estul Canadei şi în Norvegia. Debutul lor în Tadjikistan a fost prima debarcare la o latitudine mai m i c ă .

15,

Grăbindu-se desigur să relateze principalul, Stronski nu s - a mai oprit asupra amănuntelor şederii sale pe n a v ă . El a a r ă t a t c ă oaspe­ ţii din c o s m o s îşi exprimă dorinţa să cunoască şi alţi

reprezentanţi

ai omenirii, „mai competenţi decît m i n e " , pentru care propun o întîlnire în orice punct de pe orbita navei-satelit, Observind sateliţii arti­ ficiali

şi rachetele

automate

lansate de pe pămînt, ei sînt

că acest zbor n-ar depăşi posibilităţile tehnice ale

convinşi

oamenilor.

In încheiere, Boris Ivanovici a transmis un salut soţiei sale, prie­ tenilor şi „tuturor care m ă c u n o s c " şi ş i - a felicitat compatrioţii

cu

prilejul celei de-a 50-a aniversări a Marelui Octombrie.

După cîteva zile, acest al semnalele

19-lea satelit a început să

sale radiogoniometrice.

Oaspeţii au făcut tot

transmită

posibilul

să

înlesnească savanţilor noştri pregătirile în vederea zborului.

Cind pe

semnalelor

baza

au fost stabiliţi parametrii

avea orbita naveî, s-a lămurit şi o altă împrejurare

pe care ii

interesantă.

Se

pare c ă cel de-al 19-lea satelit fusese descoperit încă din aprilie, cu patru luni înainte de apariţia

Mesagerilor în Tadjikistan.

El

fusese

văzut de Ter-Marukian, o t i n ă r ă colaboratoare a Observatorului Simeiz. Ter-Marukian

a crezut însă că este vorba de o

din

sfărîmătură

a rachetei purtătoare engleze, c a r e explodase cu puţin înainte în stra­ turile

superioare ale

Restul

se

stratosferei.

cunoaşte.

La

Conferinţa

comună

a

reprezentanţilor

Prezidiilor Academiilor de ştiinţă ale U . R . S . S . şi Republicii

Populare

Chineze s-a hotărît să se accepte propunerea oaspeţilor şi să se tri­ mită

la întîlnire

navele

„Sovetskii

Soiuz"

şi

„Veidada-!u",

primele

nave interplanetare atomice pilotate din istoria omenirii. Aceste nave fuseseră a m e n a j a t e pentru un zbor în jurul Lunei. Statele Unite vor trimite o rachetă f ă r ă pilot, echipată cu teletransmiţătoare automate.

Peste

p^ţin

timp

vom

afla

amănunte

despre

natura

oaspeţilor

noştri din cosmos şi despre construcţia navelor cosmice şi a minuna­ telor mecanisme pe c a r e le-au trimis pe pămînt, dar sc pot t r a g e con­ cluzii

anumite c h i a r oaspeţii

de pe acum.

părerea

că

au construit

Pornind

de Ia cele mai

Este

probabil

maşinile-păianjen

că

va

fi

după

generale considerente, precum

respinsă

chipul

lor.

şi de la re­

marca destul de neprecisă a lui Boris Ivanovici, trebuie să conside­ răm c ă ei nu se deosebesc prea mult de oameni. Mai departe, profe­ sorul Nikitin a a t r a s atenţia asupra descrierii „păianjenului" cu ochi.

Oricare ar fi menirea acestor dispozitive, cei doi ochi negri trebuie să a i b ă nuanţia culorii ultraviolete, dind doar unei priviri umane inipre-

16

3Îa c ă

sînt negri. Probabil

că solii s\ni în

stare să vadă cinci cu­

lori, din care noi, oamenii, nu discernem decît trei.

In ce priveşte maşinile-păianjen, specialist

din

după părerea lui Titov, marele

Leningrad, ele fac parte din categoria

MLUPN-meca-

nisme logice universale cu program nelimitat, adică mecanisme ciber­ netice care, într-o situaţie dată, sînt capabile să s ă v î r ş e a s c ă in mod logic şi consecvent cele mai

raţionale acţiuni. Ipoteza cu privire la

posibilitatea creării unor asemenea maşini a fost emisă de de teorie a informaţiilor al Academiei Multe lucruri rămîn

de ştiinţe a

Institutul

y»R.S.S.

încă neclare pentru moment.

Nu

înţelegem

ce sursă de energie folosesc ei, care este schema lor principială. Nu pricepem capacitate

cum atît

de-au

reuşit oaspeţii

de mare,

cu

&ă îmbine

gabarite

atît

o complexitate

de mici.

şi

Deocamdată

o nu

putem decît visa la realizarea unor maşini atît de puternice. In ge­ nere, după cum susţine Titov, ciber-piloţii

nu constituie ceva de do­

meniul fanteziei nici la noi, pe pămînt. Asemenea roboţi capabili

să

îndeplinească o serie î n t r e a g ă de operaţii „ i n t e l i g e n t e " — să ia probe de pămînt, să efectueze analiza chimică a probelor etc. — îi şi putem vedea funcţionînd

pe fundul

Baikalului

şi pe solul virgin

al

Lunei.

Peste o săptămînă, giganţii de oţel creaţi de geniul omului îşi vor lua zborul în spaţiul de gheaţă al universului, pentru a se întîlni cu raţiunea altei lumi. Nu putem să ne gîndim f ă r ă emoţie la a c e a s t ă întilnire, c a r e înscrie o nouă pagină în istoria planetei (Traducere

din

„TEHNIKA

noastre.

MOLODIOJI»

nr. 1/1958)

17

L. JIGARIOV

Tntf-o vineri seara, Kedrov se întoarse Ia v i a ţ ă . . . Medicul-şef al clinicii voise să i dea o m a ş i n ă , dar

Kedrov nu primise,

li

bucura

libertatea recăpătată şi căutase diferite pretexte ca să scape.

Cu şase ani în urmă, ei doi se certaseră. Ei doi, adică

Kedrov

şi omul care ii ţinuse loc de t a t ă . Cearta fusese sepioasă, şi Kedrov se

lăsase

păgubaş

de

toate.

Fără

»ă-şi

mal

termine

facultatea

de

fizică, plecase cu o echipă de geologi. Şase dragi

ani...

lui...

In

Ani pe care sufletul

i-ar

fi putut consacra

ştiinţei

său ce se maturizase intre timp

atît

de*

se cuibă­

rise o a m a r ă părere de rău. . . . Aşa caseră. In

cum

se întîmplă

destul de des, la nenorocire

timpul unei explozii — executau lucrările de

se

împă-

prospectare

ale unui nou z ă c ă m î n t —, Kedrov, grav rănit,

fusese trimis la Mos­

cova

salveze viaţa, dar

şi internat

însănătoşise regimul iar

foarte

sever

stăpîn

într-o clinică.

pe

încet,

cu

la c a r e fusese el, şi

nimeni

Izbutiseră

toate

să-i

străduinţele

supus. Acum, în nu

mai

avea

medicilor

şi

sfirşit, era

dreptul

să-l

cu

se lot

sănătos,

silească

să

f a c ă ce nu voia.

—

Am

să

merg

pe

Jos,

îi

spusese

el

doctorului,

stringîndu-ii

mina.

Afară, iarna se î n g î n a cu primăvara. De dimineaţă ninsese ; acum ploua. Kedrov îşi ridică gulerul şi se amestecă in valul

trecătorilor.

Mergea încet, fără g r a b ă , depăşit mereu de ceilalţi. Pietonii

Mosco­

vei se obişnuiseră să umble repede, Kedrov îşi dădea bine seama de 118

lucrul

acesta.

In cei

şase

ani care trecuseră, omenii

de pe

stradS

nu se sctiimbaseră. Străzile insă erau altfel de cum le $tia e l :

mai

largi, cu multe, foarte multe case noi.

Ajuns

în

faţa

unui

bloc,

Kedrov

se opri. Valul

de oameni

se

scurgea mai departe. Pe lingă el trecu o f a t ă . Probabil o studentă.

O urmări cu ochii pină cind fata se pierdu in mulţime. Deodată îşi puse

întrebarea : cîte

mii

de

kilometri

străbătuse

fata

aceea

care

mergea atit de repede in toţi acei şase ani ?

Unchiu-său

venise deseori să-l vadă la clinică şi de fiecare dată

stătea de vorbă cu el prieteneşte. Ii povestea ce se mai

întimplase

pe a c a s ă , discutase cu el despre ultimele cărţi citite, într-un

cuvînt,

se purtase ca şi cum nimic nu s-ar fi întimplat, ca şi cum n-ar fi fost

niciodată

supăraţi.

Despre

un

singur

lucru

nu-i

vorbise

însă

niciodată : despre activitatea sa ştiinţifică. Şi tocmai asta il interesa cel mai mult pe Kedrov. Pentru că era verba de o ştiinţă in jurul căreia se invirtiseră cindva to'ate visurile lui, care constituise

sensul

şi scopul întregii sale vieţi.

II înţelegea pe bătrin. Ii înţelesese mai ales delicateţea.

Acesta

c ă u t a s e să nu atingă un punct dureros, încercase să ocolească tot ce i-ar fi putut răscoli nepotului său amarul. Ii citise parcă toate gindurile, ti simţise toate neliniştile : va putea el oare, după şase ani de absenţă, să-şi ocupe din nou locul în laboratorul

de fizică ?

Pentru

că şase ani, în epoca pe care o trăim, înseamnă un veac în ştiinţă I Kedrov du-se

dacă

viaţă. Cum

se opri aceea

la intrarea casei, făcu un pas înapoi, era

într-adevăr

să n-o r e c u n o a s c ă !

casa

Aceeaşi

!n

care

işl

întrebin-

trăise

intrare, aceleaşi

întreaga

ferestre...

Uite, colo, la etajul intîi, sînt încăperile unchiului. Iar fereastra aceea mare din colţ este fereastra camerei iar mai departe laboratorul

scara

care

duce

lui. Apoi vine un coridor

la etajul

al doilea,

unde

se

lung, află

institutului.

Bucuria

—

de mult uitase ce e bucuria I — îl cuprinse

tntr-o

clipă. Se duse la uşă şi sună. Uşa se deschise.

— A-a, S a ş o k . . .

Bătrinul dimineaţa, ca

îi

vorbise

ca

şl

cum

de obicei, se întorcea

el,

Saşok,

acasă,

plină de g i n g ă ş i e , prefăcătoria bătrinului

tot

plecat ca

la

ora

de obicei.

şapte Deşi

îl readuse Imediat la rea­

litate şi-i spulberă orice urmă de bucurie din suflet.

Intră şi se opri nehotărit. Stăpinul casei conducea nişte oaspefi.

Păreau elevi de-al săi. Kedrov auzi cîteva frînturi de f r a z e :

19

—

...Sinapse,

neuroni...

Problema

este

să

se f a c ă

un fel

de

model al creierului.

Kedrov ii privi lacom parcă ! Toţi păreau tineri şi plini de viaţă, cel care vorbise despre părul negru, ondulat.

sinapse

şi

neuroni

era

un

tînăr

înalt,

cu

„Sinapse, neuroni" — repetă în gind Kedrov. Şi îşî amirrli că în urmă cu şase ani biologii nu pătrundeau niciodată in laboratorul de fizică al unchiului ...In

jurul

său.

mesei

puse.

totul

era

ca

neschimbat.

Şi

abajurul

trandafiriu, demodat, care estompa

lumina, şi faţa de m a s ă care îi

şi

care

păru

cunoscută,

şi

emoţia, şi, bineînţeles, —

mătuşă-sa,

se

străduia

să-şi

ascundă

bătrînul.

Nu, nu, nu-i nevoie să mă rogi, Saşok, îi spunea el nepotului

său. îţi citesc din ochi că nu mai ai răbdare

şi că

vrei să

arunci

o privire în laborator, nu ? S e - n ( e l e g e . . . , dar asta o să se întîmple miine d i m i n e a ţ ă !

Acum

trebuie să te culci

şi să d o m i i . Mă auzi ?

S ă dormi.

Kedrov

ridică

din

umeri.

N-avusesc

de gînd

să-l

roage

nîmîc.

Şl-apoi la ce s-ar fi g r ă b i t ? Işi dădea seama cit de greu îi va fi să ia totul de Ia î n c e p u t ! . . . In laltă.

pat se zvîrcoli

Sinapse . . .

mereu,

neuroni...

c l j i u - s ă u . . . Toate

s-ar

sucindu-se de pe o parte pe cea­

fata

care

mergea

de şase

ani...

fi încurcat, toate şi-ar fî pierdut

un-

contururile

dacă ar fi adormit, dar nu se lipea somnul de el.

Oe ce unchiv-său nu voia să-i arate laboratorul decîf a doua zi ?

De ce a doua zi şi nu acum ? Căuta să-l ferească, să-l menajeze ca pe un bolnav, să-l sfătuiască, să-i dicteze . . .

Nu ! Nu a doua z i ! \cum acum,

şi

singur!

înainte

se va duce să vadă laboratorul. Chiar

putea

să intre acolo oricînd. De ce-at

fi

altfel de astă d a t ă ? Şi se ridică încetişor în

pat...

Cînd

i se frînse

intră

în

laborator,

inima, i se perindară

prin

faţa ochilor imagini din trecut, şi-1 învălui t r i s t e ţ e a . . . Şi pe vremea aceea

erau

acolo

aceste

nişe,

făcute

parcă

special

pentru

lămpi

electrice. Alături se aflau uriaşele lăzi ale maşinilor de calculat. Acum uriaşii nu mai erau la locul lor, iar nişele păreau pustii. nişte

măsuţe

elegante,

pe care

n i ş t e aparate de radio obişnuite, prieten,

20

tăcutul

martor

al

stau

aparate

modeste.

lată şi contorul

îndelungilor

cercetări

Găzduiesc

Parcă

Gelger —

ar

fi

bătrînul

in microcosmos.

Ii

făcea plăcere c ă încăperile laboratorului i se par cunoscute, îi făcea plăcere faptul că le vede din De nimic.

acolo

intră

Kedrov

luă

în o

nou.

bibliotecă. carte

de

în

pe

bibliotecă

raft,

apoi

nu

o

se

alta,

schimbase răsfoi

nişte

reviste care ii atrăseseră privirea pfin copertele lor viu colorate. Aşa se întimpla

şi înainte. î n c ă de pe vremea cind tocea băncile facul­

tăţii, r ă m ă s e s e cu obiceiul acesta —, să ia mai multe cărţi deodată.

Atît de multe cărţi, încît abia izbutea să Ie t î r a s c ă pînă la locul său.

In încăperile

laboratorului era aproape întuneric. Kedrov. impie-

dicindu-se de o ridicătură asemănătoare unei estrade, fu cît pe ce să cadă. Estrada se pierdea în furdul odăii. In faţa ei se afla o masă, care părea prea mare pentru încăperea era

binevenit:

putea

să

se aşeze în

aceea, şi un fotoliu.

el şi să-şi

răsfoiască

Acesta în

voie

cărţile şi revistele.

Cum se aşeză în fotoliu, observă un a p a r a t cum nu mai văzuse.

Era

un

ecran

de

mărime

potrivită,

încrustat

parcă

în

suprafaţa

mesei şi acoperit cu un inveliş strălucitor. Părea un dispozitiv pentru proiectarea

microfilmelor.

In

taţa

ecranului,

care

radia

o

lumină

albăstruie, se afla o claviatură ca a unei obişnuite maşini de scris, iar în dreapta, o tăbliţă cu butoane multicolore. Din pricina

luminii

difuze a lămpii de pe birou, toate lucrurile din încăpere păreau scu­ fundate în trmbră.

Fotoliul

era comod, şl Kedrov se simţi cuprins de o moleşeală

plăcută. Va sta puţin acolo, pe urmă se va întoarce în dormitor şi va adormi

liniştit. Răsfoi

straţiile într-adevăr

una dintre reviste. Ii atrase privirea

foarte frumoase care însoţeau un articol

ilu­

tipărit

în limba g e r m a n ă . Kedrov nu ştia prea bine nemţeşte, dar tema i se păru

interesantă

şi încercă

s-o

citească.

Cînd întoarse pagina, îi sări în ochi un titlu scris cu litere m a r i : „Modelarea

creierului".

O

îmbinare

cunoscută

de

cuvinte...

îşi

aminti de tînărul

acela înalt, cu părul ondulat, care vorbise despre

neuroni

sinapse.

şi despre

Deşi citi

înţelegea

totuşi

mai

destul

departe.

de greu Era

vorba

textul in

scris în

acel

articol

germană, despre

Kedrov aparatele

teleecran, care permiteau să se urmărească jocul complicat al curenţi­ lor electrici

intr-un

la

din c a r e

un pasaj

creier în nu mai

funcţiune. Ajunse înţelegea

nirnic.

la un

moment

Nu fu în

traducă. Enervat. Kedrov apropie lampa de el şi sprijini suprafaţa

ecranului,

cind,

deodată,

ecranul

se

lumină

stare

dat să-l

revista

pe

puternic

în

21

albastru,

se auzi

un ţăcănit

şi, de undeva, de

departe,

răsună

un

glas î n f u n d a t : —

Nu vă speriaţi, vă urmăresc de multă vreme I î n d a t ă vă ajut

să traduceţi.

Kedrov, tresărind, se ridică din fotoliu şi privi in j u r .

—

Cine-i acolo ?

Dar nu-i răspunse nimeni : simţi doar liniştea care il invăluie din toate părţile. Nici un foşnet, nici o mişcare. Nimic nu trăda prezenţa vreunui străin. Deodată auzi din nou acelaşi g l a s . Necunos­ cutul începuse sâ-i citească foarte liniştit, în limba rusă, textul ger­ man. Iar glasul acesta calm, egal il trezi treptat, treptat pe Kedrov din a m e ţ e a l ă . B ă g ă avea

ceva

se seamă c ă felul de a vorbi al

anormal.

Din

punct

vorbea corect, dar, în acelaşi

de

vedere

timp, limba

traducătorului

gramatical,

necunoscutul

lui nu avea

dinamismul

limbii vii.

Cînd necunoscutul se întrerupse pentru o clipă, Kedrov îi s t r i g ă prin întuneric : — Ascultă, unde eşti ? Cine eşti ?

—

lertaţi-mă, nu aud bine ! V ă rog să scrieţi

b a r e a . In faţa dumneavoastră

la m a ş i n ă între*

se află claviatura.

Un timp — scurt de altfel — în cameră se lăsă tăcerea. Necu­ noscutul

aştepta răbdător, iar Kedrov, c a r e nu-şi mai putea

stăpini

simţămintele, nu ştia ce să facă. Ar fi vrut să fugă, dar gindul c ă era urmărit, că cineva îşi bătea j o c de el il opri.

—

Iertaţi-mă, spuse el în sfîrşit. N-aveam intenţia să g l u m e s c . . .

—

Iertaţi-mă, rosti necunoscutul, aud prost. Vă rog să scrieţi la

m a ş i n ă întrebarea. In faţa dumneavoastră se află claviatura.

Kedrov afla

aruncă o ocheadă

în faţa

spre

lui. „Ce-ar fi totuşi

clapele maşinii

să-ncerc ? " —

de

scris

ce

se întrebă el,

se fără

să-şi dea prea bine seama ce se petrece. „ C e - a r fi totuşi să-ncerc ? " Şi, aplecîndu-se asupra claviaturii, bătu repede cu un singur „Cine eşti dumneata

şi cum ai a j u n s

Răspunsul nu se lăsă — Sînt bibliotecii.

un Vă

nou vine

aşteptat.

colaborator. greu

deget.

aici ? "

să

Camera

traduceţi

mea

articolul.

se

află

Datoria

în

spatele

mea

este

să vă a j u t .

Omul

vorbea

calm, liniştit, c a un crainic. Ascultindu-I,

Kedrov

începu şi el să se liniştească. Iar pînă la urmă fu din nou în stare să raţioneze. De fapt ce se petrecea acolo . . . Avea o halucinaţie ? . . ,

22

Nu I Mai mult ca sigur că sc afla în cîmpul vizual al unul om care-I urmărea ascuns pe undeva. Dar de ce ? Poate că „noul c o l a b o r a t o r " voia să-şi bată joc de el I Kedrov era încă înspăiniîntat

de întuneric şi

nu izbutea

să

se

ridice din fotoliu, dar capul începuse să-î lucreze limpede şi precis.

Simţi

deodată

dorinţa

să-1 j i g n e a s c ă

într-un

fel sau altul

pe necu­

noscutul acesta, dar in aceeaşi clipă îşi dădu seama că necunoscutul nu

putea

să-l

audă.

Probabil

informat

asupra

vieţii

bate

de el,

făcînd

joc

aşa, b i n e ! . . .

că

,,noul

lui, a c e a s t a

S ă intrăm

tot

felul

colaborator"

datorită

de scamatorii,

şi noi in j o c !

fusese

unchiului ca

şi

perfect

acum

la circ.

Şi cu totul pe

neaşteptate,

pe Kedrov îl cuprinse o veselie de copil ştrengar.; uitindu-şi

teama

de mai înainte, se aplecă peste m a ş i n ă şi începu să bată, fără mai

caute cuvintele

îşi

Dacă-i

să-şi

potrivite:

„ M ă bucur c-aţi venit aici să-mpărtăşiţi singurătatea cu m i n e . . . " Căuta literele cu înfrigurare. Deodată î n s ă văzu că această o r i . g i n a l ă m a ş i n ă de scris nu avea

sul.

„ . . .să împărtăşiţi s i n g u r ă t a t e a " . Kedrov tinuă : „Tot ce

se află

fntraf în acest

l,aborator

Glasul —

aici

mă

interesează

timp de mulţi

necunoscutului îi întrerupse

se gîndi o clipă şi con­ foarte mult, căci

n-am

ani..." gîndurile.

Iertaţi-mă, la ce dată aţi fost aici pentru ultima oară ?

„ L a ce dată ? . . . " — se întrebă constatarea

că

necunoscutul

Kedrov făcind în acelaşi

vorbea cam

căznit să traducă dintr-o limbă

ciudat, ca

şi cum

timp

s-ar

fi

străină.

La ce dată ? . . . O, Kedrov îşi amintea perfect. Fusese aici pen­ tru ultima oară . . . Şi bătu repede la maşină data : „8 februarie 1950."

—

De-atunci,

răspunse

necunoscutul,

au

trecut

şase

ani,

două

luni, trei zile, opt ore, cinci minute, şase secunde ; sau cincizeci

şi

patru de mii o sută şase ore, cinci minute, şase s e c u n d e ; sau trei milioane două

»ute patruzeci

şi

şase de mii trei sute nouăzeci

de

minute ; sau o sută nouăzeci şi patru m i l i o a n e şapte sute optzeci şi trei de mii patru sute de secunde.

Kedrov rîse.

—

La

naiba!

Dumneata

eşti

un matematician

fenomenal,

dacă

bineînţeles nu faci pe prostul !

Necunoscutul nu răspunse. In încăpere se lăsă tăcerea.

In clipa aceea, Kedrov îşi dădu seama de absurditatea celor c e se i n t î m p l a u :

el îşi manifesta

sentimentele c a

un om viu, in

mod

23

firesc,

spontan;

celSIalt

în

schimb

nu

avea

în

glas

nici

cea

maî

uşoară inflexiune ! Se comporta ca o momîie I —

Cită vreme o să ne mai jucăm de-a v-aţi ascunselea ? izbucni

deodată Kedrov. Nu crezi c-a venit timpul să renunţi la anonimat ?

—

lertaţi-mă,

replică

prompt

necimoscutul,

n-aud

să scrieţi la m a ţ i n ă întrebarea. In f a ţ a dumneavoastră

bine. Vă

rog

se află

cla­

viatura.

Kedrov rost

rămase

uluit.

Nu ! Jocul

acesta

avea oare această frază î n v ă ţ a t ă

ştiu

cita

durase

prea

să

mai

aştepte

puţin,

Kedrov

se

aplecă

deasupra

viaturii şi bătu citeva cuvinte cu intenţia ca ,,potiteţea scoată „Eşti el.

Ce

oară ?

Hotărit să-1

mult.

pe care o aude pentru a nu

din

sărite

uimitor

Iar glumele

pe

de calm dumitale

imperturbabilul şi monoton au început

său

interlocutor.

pînă la a d o r m i r e ! —

să

mă

cla­

lor t ă i o a s ă "

plictisească!

scrise

La

urma

urmelor, de cind locuieşti aici ? " —

Un

an,

o

lună,

două

secunde ; sau treisprezece Necunoscutul alte

cifre,

fără

zile,

trei

ore,

patru

minute,

cinci

luni...

vorbi multă vreme monoton. T r a n s f o r m a cifrele în să

se

sinchisească

de

manifestările

furtunoase

ale

ascultătorului său.

Kedrov automat —

a

făcea

un

haz

nespus.

II

amuza

grozav

pedanteria

de

necunoscutului.

Prea o b o s i t o r !

bile fuseseră

spuse el la sfîrşit, cind toate calculele

epuizate. D a c ă în toate acţiunile dumitale dai

de aceeaşi precizie, află că nu-i invidiez de loc pe cei din

posi­

dovadă preajma

dumitale I Ironia se dovedi insă fără efect, pentru că necunoscutul Ia

fel

de

imperturbabil

ca şi

pînă

atunci.

Nu reacţiona

rămase

de loc

la

cuvintele Iui. Kedrov continua să se stăpinească. Doar nu era să ia in serios jocul acesta !

— Aşadar, c a m e r a dumitale se află în ceea ce nii-aţi spus este exact.

spatele bibliotecii,

dacă

Deodată, in mintea Iui Kedrov se făcu lumină.

— A h a ! Se vede că ai un a p a r a t ! Un a u t o m a t ! exclamă înveselindu-se. Cind ne vom întîlni, îmi vei face cunoştinţă „ m a t e m a t i c i a n u l " dumitale, nu-i aşa ?

el, cu

In momentul acela, Kedrov era atit de ferm convins că desco­ perise adevărul, încît văzu parcă aievea mutra stînjenită a glumeţu-

24

tui

şi

misteriosului

său

interlocutor.

Fnteresant,

ce-o

sS-f

mal

răspundă de astă dată ?

Totuşi

în jurul

„Ce-i cu e l ? Şi

Kedrov,

„la un

sau

indura?

aplecîndu-se deasupra

ascultat

minut

lui totul rămase cufundat în tăcere.

Nu se Ce-ar

şaizeci

microsecunde...

fi

să

mai

de secunde

Ce-ar

fi să

maşinii, scrise

socotim sau. la

mai

ghicim

tiolărit:

ceva?...

Un,

nuiba, două ceva...

doi,

trei,

miliarde

de

Un, doi, t r e i ;

ce

culoare de ochi are pinguinul din colţişorul lui Durov ? Cum o să fie vremea mîine ? " In clipa întrebare,

următoare

se petrecu ceva

Kedrov primi următorul

— Atenţie!

răsună

glasul

cu totul

u l u i t o r : la

ultima

răspuns:

cunoscut. Apăsaţi

ultimul

buton.

Şi Kedrov se s u p u s e . . . Cu un gest mecanic, apăsă unul butoanele

aşezate

pe tăbliţa

de

lîngă

maşina

de

scris.

In

dintre aceeaşi

clipă, ecranul prinse viaţă, şi pe el apărură cifre, zeci. sute de cifre, semne

sinoptice,

semne

convenţionale

ale

nebulozităţii,

intensităţii

vintuiui şi transparenţe! atmosferei. Ai fi zis că se transmite emisi­ unea

unei

staţiuni

meteorologice

aflate

în

eter.

Pe

ecran

apăruse

întii o hartă completă a timpului, apoi din nou sute şi sute de cifre şi

semne

care

se

succedau

cu

o

viteză

uluitoare.

Zăpăcit,

Kedrov

nu-şi mai putea lua ochii de la ecran. Apoi acelaşi g l a s îl trezi la realitate.

Necunoscutul îi răspundea la întrebare cu o oarecare

întîrziere.

Ca şi cum voia să-i mai d i s t r a g ă un timp atenţia. Cînd începuse să vorbească,

semnele

de

pe

ecran

dispărură.

In

cameră

răsuna

iar

vocea: —

Miine, 6 martie, în zori, in regiunea

latitudinea

55045'18"

nord

şi

longitudinea

laboratorului, adică

la

est

0.

37034'15"

la

ora

cerul va fi uşor î n n o r a t . Vîntul va bate cu o intensitate medie, iar vizibilitatea va fi De astă

dată,

bună.

Kedrov

nu se mai îndoia c ă avea

cineva care ţinea cu tot dinadinsul să-şi bată urma urmei, totul în lumea asta are o limită I —

joc

de-a face cii

de el.

Dar,

la

Ajunge I Ce n a i b a !

Sări de pe scaun şi apăsă cu putere pe buton. Glasul cutului se întrerupse la j u m ă t a t e a cuvintului şi pe ecran din nou o serie de semne şi cifre. Apoi cifrele dispărură şi lor se ivi o linie subţire, punctată, care reprezenta înălţimea m e t r i . Peste această

linie punctată

scria un c u v î n t :

necunos­ apărură in locul în kilo­

ionosferă.

Deodată

se auzi

o sonerie

puternică,

şi

Kedrov,

tresărind,

tş!

trase fără să vrea degetele de pe butonul pe care a p ă s a s e din toate puterile.

—

Ciudată lipsă de logică t se auzi din nou necunoscutul, şi de

astă dată lui Kedrov i se păru că desluşeşte in glasul lui semne de enervare. Ciudată lipsă de logică I repetă necunoscutul. întrebaţi

de

vreme, dar semnalizaţi in sectorul ionosferei !

Gindurile lui Kedrov se î n v ă l m ă ş i r ă . Cu o clipă în urmă, fusese cit pe ce să se năpustească în „camera a f l a t ă în spatele bibliotecii", cu

gindul

să-i dea

binemeritata

bată joc de el. Acum insă I . . .

lecţie

celui

care-şi

permitea

să-şi

D o j a n a necunoscutului şi povestea cu

„lipsa de l o g i c ă " il determinau să creadă că omul cu care avea de-a face ştia să se stăpinească perfect, ştia să fie extraordinar de pon­ derat şl de p o l i t i c o s . . . pe un

alt

buton,

Poate c ă , în enervarea

automatul

înregistrase

lui, Kedrov

greşeala,

iar

apăsase

necunoscutul

care dirija sta cuminte la el in odaie şi ridea pe sub mustaţă I Şovăielile

lui

Kedrov

nu

ţinură

insă

prea mult.

rĂbdare să asculte gl.isul acela, c a r e ttiruia mal —

La ora zece fix, în regiunea

o sută de kilometri,

la ora

înălţimea de o sută de — Ce-mi

pasă

Nu mai

avea

departe:

staţiunii 52/78, la înălţimea

10,30, în regiunea

aceleiaşi

staţiuni,

de la

kilometri...

mie

de

sutele

tale

de

kilometri ! urlă

Kedrov

şi vru să se repeadă.

Dar se a g ă ţ ă şi

mai

de o sîrmă, ecranul se stinse şi întunericul

adînc. Kedrov

lampa, îndreptă senzaţia c ă

se întoarse, făcu

un pas înapoi

lumina ei spre fundul

necunoscutul

se

află

întunecos

undeva

in

păru

şl, înşfăcînd

al încăperii.

imediata

lui

Avea

apropiere.

F a s : i c u ' u l de lumină căzu pe un colţ îndepărtat şi smulse din întu­ neric o m a s ă . O masă ca toate mesele. Nu erau acolo decit banale,

dintre cele mai

banale,

o masă,

cîteva

scaune,

lucruri

dulăpioare.

Tremurînd şi strîngînd in miini lampa de birou, privi atent în jur, luminind obiectele care ba se scufundau în întuneric, ba apăreau din nou în

lumină.

Nu-i

mai

bibliotecii...

rămînea Trebuia

decit

să

să-1 vadă

s-ar fi aflat a c o l o : unchiul

dea

buzna

pe acel

în

camera

necunoscut,

din

spatele

indiferent

sau vreunul din colaboratorii

cine

lui I Indi­

ferent cine ar fi fost, Kedrov trebuia neapărat să se răfuiască cu el 1 Iată

in

sfîTşit

Aha, iată uşa ! . . . cu

26

grijă.

Uşa

şi

dulapurile

cu

cărţi . . .

Dar

unde

e camera ?

Stătu o clipă în cumpănă, după aceea o deschise

scîrţîi

încetişor,

apoi

nu

mai

auzi

nimic.

Kedrov

ascultă încordat ţinindu-şi răsuflarea. Trebuia neapărat sâ fie cine­ va ! Trebuia să-1 vadă imedfat pe omul acela ! Dacă l-ar vedea 1 Se simfea in stare să-i ierte totul. Bijbil

cu miinile pe perete, căiitind

comutatorul. Un ţăcănit, şi se făcu lumină.

In cameră nu era nimeni. Kedrov era singur. Lingă perete văzu un tablou de distribuţie care amintea de tablourile de distribuţie ale centralelor electrice automate. Apoi o masă pe c a r e se afla un ecran cu un înveliş butoane masă

strălucitor,

colorate,

i se părea

Deodată

toate

o maşină

aşa

cum

de scris fără

le ştia.

Pînă

sul, o tăbliţă

şi fotoliul

de

cu

lingă

cunoscut.

se simţi

istovit.

Indiferent

la tot

şi toate, se

apropie

de fotoliu şi se a ş e z ă . Văzu la marginea mesei un teanc de reviste. „Şl-aici

sînt r e v i s t e " — gîndi el obosit şi, luind una, se apucă

s-o

r ă s f o i a s c ă cu gesturi mecanice. Pe urmă o aruncă pe m a s ă .

Dar

imediat

puternică

învelişul

de

deasupra

ecranului

se

lumină

lumină a l b a s t r ă , şi de undeva, din fundul camerii,

cu

o

răsună

glasul c u n o s c u t : —

Nu vă speriaţi, vă urmăresc de multă v r e m e ! î n d a t ă vă ajut

să traduceţi.

Lui Kedrov i se păru că visează. î n c e r c ă să facă o mişcare, dar muşchii cutul

nu-1

Începu

Era

copleşit.

ascultară.

„Poate

să

vorbească

îşi

amintea

din de

„Poate că într-adevăr sînt

că-nnebunesc ? " . nou. Dar

spital,

Nevăzut,

Kedrov

de doctorul

necunos­

nu-1 mai care-1

asculta.

îngrijise..,

bolnav!"

In clipa aceea auzi limpede zgomot de p a ş i . . .

— Cine-i acolo ?

S e sculă din fotoliu şi ieşi în fugă din c a m e r ă . L î n g ă u ş ă dădu peste

unchiu-său.

Bătrînul

părea

•k

speriat,

•k

neliniştit...

*

A doua zi dimineaţă, Kedrov se trezi tirztu. Stătu multă în pat, ţuieşte

cugetind. profund,

Ajunse

pînă

li răsunau

la

însă

urmă în

la

concluzia

urechi

cuvintele

că

se

vreme dispre­

jignitoare

cu

care-1 scosese afară unchiu-său din laborator. Ţipase la el c a la un copil : — Sălbaticule...

Unde

ţi-e

capul?

Unde pierise oare tactul plin de bunăvoinţă al unchiului ? După aceea

bătrînul se liniştise, e drept, îi vorbise ca unui copil, îi spu­

sese c ă în toţi anii aceia care se scurseseră ştiinţa făcuse un

salt

27

gigantic

înainte

şl

că

nu-i

poţi

dezlega

tainele

dacă

nu

ai

capul

limpede, apoi încheiase adăugind c ă a c e a s t a nu se poate face în nici un cai

în miez de noapte.

Kedrov

nu fusese

în

stare

să-i

răspundă

nimic.

Zîmbise

teşte şi atîta tot. Acum î ţ i dădea seama ce mutră neroadâ

pros­

avusese

fi se simţea prost.

Dormise că-I

ţi

acelaşi

agitat,

văzuse

chinuit de visuri

pe interlocutorul

fotoliu, îti f a ţ a

său

ecranului...

rele. Nu închisese

bine ochii,

nocturn.

că

stă

şi

surîsul

Se

Expresia

făcea

gînditoare

în

lui şters erau dovada atenţiei cu care-l privea. Fruntea î n a l t ă , pleoa­ pele pe jumătate l ă s a t e . . . Se apropiase repede de fotoliu şi-î pusese mina pe mnăr. Dar ce ciudată senzaţie de nemişcare I Işi trecu mina pe gitul şi f a ţ a necunoscutului şi primul lui gînd, neliniştitor, a fost că omul murise. Nu 1 Nu 1 Nu era un cadavru ! Cadavrele mal păs­ trează

anumite

rămăşiţe

de

viaţă!

Ceea

ce

pipăise

el era rece

şi

tare ca fierul I „O păpuşă ! " — îi trecu prin gînd. Şi strigă ,,o păpuşă 1 " se trezi din somn, speriat de propriul

său

Dar

ţipăt.

Acum sta culcat in pat, privea cu ochii întredeschis! soarele de primăvară, Păpuşa

care

fusese

la rindul un

vis...

său

11 privea

Dar

dacă în

parcă

fapt la ceva în l e g ă t u r ă cu a u t o m a t i z a r e a fuseseră duse la desăvîrşire prin îşi

amintea

de automatizarea

centralele

electrice

instalaţii

automatele

zaţi", „ceasul

care

comandate nu erau

îndeplineau

vorbitor"

automatele unchiului posibilităţilor

lor.

de uzinele

automat...

Da,

decît

nişte

acelaşi

dar

acelaşi aceeaşi

automate,

la

„specialişti

şi

întotdeauna

ardea

de care

procedee de laborator ? Aşa o fi ?

său îl uluiau

Kedrov

cugeta...

se reduce

şi cu telemecanica,

strungurilor,

mereu

îndeplinea

pe el, şi

realitate totul

strict

lucru,

nerăbdare

să

de

aceste speciali­

după

acţiune...

prin universalitatea de

toate

şi

cum Insă

varietatea

descurce

singur

ghemul acesta de taine. E r a însă prea greu !

Cînd întră în laborator, auzi iar g l a s u l . In camera camera

în

care

discutase

cu

„maşina",

era

acum

aceea

aplecase asupra claviaturii atît de bine cunoscute lui, iar alţi oameni —

se adunaseră

în

jurul

unui

mare,

lume. Cineva

se

ciţiva

dispozitiv.

Semnal ! auzi Kedrov glasul unchiului său. Foc !

Afară, prin fereastra deschisă care dădea in grădină, se auzi o împuşcătură, şi un stei de ciori se rotiră cîriind in jurul Pe Kedrov nu-1 mai locatorului

28

şi

privi.

Pe

copacilor.

uimea nimic. Se apropie de ecranul ecran

se

mişcau

repede

nişte

radio­

puncte

de

himină. care

Lnchiul

semăna

stătea

lingă

fereastră.

Ţinea

in

mină

un

»para1

cu un reilector.

Deodată, glasul acela atît de cunoscut lui Kedrov începu să vor­ bească fără şir : —

Cioara

Apoi

a optsprezecea 1 Cioara

intiia ! Cioara

vorbitorul

se

pauză:

opri

puţin

pentru

a

a patra 1

adăuga

după

o

scurtă

•

—

O cioară străină . . .

Şl din nou, răspicat, clar : —

Cioara

a

douăzeci

şi

treia I Cioara

a doua!

Cioara

a

trcl-

zecca I Kedrov, iniemnt. dintre

apropiindu-se

Ce

şi mai

uluitoare e x a c t i t a t e !

nenumăratele

păsări

ce

mult, Ori

privi

afară

de cite ori

se roteau

fără

pe fereastră

acolo,

noimă

se

afară,

Şi una

desprindea

de cird şl se năpustea ca un ghem spre cuibul din copac, se auzea glasul

necunoscutului.

El

era

aceia

care

comunica

numărul

ciorii I

** Aşa

ajunse

Kedrov

să-şi

vadă

în

sfîrşit

misteriosul

„Interlocu­

t o r " . Se afla în camera din spatele bibliotecii. S t ă t e a tăcut în

faţa

aparatului care in ajun, noaptea, i se păruse că seamănă cu un tablou de distribuţie

al unei centcale electrice automate.

Era o maşină

de

calculat electronică I Unchiu-său îi vorbise intre timp multe despre ea.

Laboratorul era deseori vizitat de diferite persoane, cărora li se demonstrau unchiul

posibilităţile

zimbise şiret)

neobişnuite

ale maşinii.

Numai

aceste persoane erau întotdeauna

că

(şl

de un ghid, iar el, Kedrov, cotrobălse prin laborator de unul şi pe deasupra şi n o a p t e a . . . Atunci de ce se mai m i r a ?

aici

întovărăşite singur

Era normal

să i se pară că arc halucinajii I Dar

ciorile?

decum t Pentru

Crezuse că

In

că

rotirea

povestea lor

cu

haotică

ciorile există

e o joacă? legi

bine

Nici­

stabilite.

Flecare pasăre c a u t ă pe drumul cel mat scurt să a j u n g ă >a cuibul el, fiecare îşi are traseul el aerian. Deocamdată nu era vorha decil de c i o r i . . . Dar a v i o a n e l e ? Avioanele nu au traseul l o r ? î n c e a r c ă să-l descoperi d i n a i n t e . . . Noi numerotăm cuiburile, iar m a ş i n a numero­ tează curbele pe care c o b o a r ă ciorile spre aceste cuiburi. Dar nu numai a t î t ! Maşina memorează şi caracteristicile curbelor, iar atunci cind pe ecranul radiolocatorului apare imaginea electronică a zborului ciorii, maşina ii determină curba şi ne comunică precis numărul ciorii tnulnle ca pasărea să se fi lăsat pe cuibul e i . . .

, . 29

Maşina maşini.

are

memorie...

Maşina

Şi toate acestea, conform

pe care ea le reproduce

„judecă",

ba

unor programe

ca o placă de

dirijează stabilite

şi

alte

dinainte,

patefon.

Şi bătrînul adăugase : —

Să

ne închipuim

acum că

nişte avioane

şi-au luat zborul

şi

că noi trimitem o rachetă al cărei mers este dirijat de aparatul nos­ tru ; astfel aparatul

va descoperi intenţia inamicului, iar racheta

işi

va atinge ţ i n t a . . . Ciorile nu sînt decit o fază, o primă fază experi­ mentală...

O

să

înţelegi

ce

înseamnă

Şi după ce tăcu puţin, savantul —

modelul

adăugă

creierului...

sever:

la nu te mai minuna a t î t ! Acum va trebui să devii din nou

elev şi — iată — asta o să-ţi fie prima lecţie ! Şi-i

întinse

un volum

gros, pe scoarţa c ă r u i a s c r i a :

„Maşinile

electronice de calculat şi cibernetica".

— Cibernetica ? întrebă —

Da.,.

Kedrov.

Cibernetica e o ştiinţă

nouă...

I n romineşte de IRINA (după

revista

ANDREESCU

„ZNANIE-SILA")

E R A T A In romanul „O iubire din anul 41.042" s-au strecurat cîteva gre­ şeli de tipar.

La broşura pentru vitezele create de o m " .

1, pag. 17, rîridul 3 3 : se va c i t i : „e valabilă doar existente în natură, nu şi pentru cele mai mari,

La broşura 2, pagina 26, rindul 18, se va citi : „cîteva raze antisunet şi antifotonice".

La broşura 3, pagina 28, rîndul 3 2 : „M-a cuprins o vioientă senzaţie de î n ă b u ş i r e " , după care urmează rîndul 37 : „Cînd Malonia s-a î n t o r s " etc. Cele 4 rînduri intermediare sint legate de un episod care n-a mai apărut în lucrare şi au fost culese dintr-o eroare a tipografiei.

30

CRUCEA

ROŞIE A R. P. R.

Citiţi broşurile educafiv-saniiare editate de Crucea

Roşie a R.P.R,, c a r e vă învaiă cum să

vă păstraţi s ă n i t a t e a I • Ce trebuie să ştie activiştii de Cruce Roşie despre prevenirea afecţiunilor pulmo­ nare.

• Să respectăm regulile de igienă, • Prevenirea şi combaterea bolilor profe­ sionale din mine. Cunoştinţe pentru activiştii de Cruce

Roşie.

• Despre importanta îngrijirii bolnavilor.

Cunoştinţe necesare elevilor d e Cruce

Roşie.

care urmează

şcolile