Issuu

Центр информации «ГендерДок-М» MD-2001, Кишинев, п/я 317

Centrul de informaţii

GenderDoc-M MD-2001, Chişinău, C.P.317

Тel.: (37322) 544420, 544054 Fax: (37322) 220201 E-mail: info@gay.md Web: www.gay.md

Ghid

pentru medici care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Ги д

для врачей по работе с лицами гомосексуальной ориентации

Chişinău - 2006 Кишинев - 2006

Ghid pentru medici

Material pregătit pentru tipar de: Igor Doncilă , coordonator de program Sănătate Ghidul este elaborat şi publicat de către Centrul de Informaţii GenderDoc-M cu suportul financiar al Fundaţiei CORDAID

Combinatul poligrafic, Chişinău MD- 2004, Moldova, Chişinău, Str. P. Movilă, 35

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Cuprins: 1. Ce este orientarea sexuală, orientarea homosexuală şi comport amentul homosexual Semnificaţia termenilor: „gay”, „lesbiană”, „bisexual”, „transgender” (LGBT) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. Homosexualitatea în opinia experţilor OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. Situaţia persoanelor din comunitatea LGBT din Republica Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 4. Cuplul homosexual şi adopţia de copii / însămânţare artificială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5. Dreptul la confidenţialitate în cadrul consultaţiilor medicale ce ţin de orientarea sexuală . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6. Teorii care explică homosexualitatea ca fenomen . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7. Homosexualitatea şi HIV/SIDA: mit şi realitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8. Încercări ineficiente de a „trata” homosexualitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . 9. Persoanele transgender . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10. Stereotipuri şi prejudecăţi referitoare la comunitatea LGBT . . . . . . . . . 11. Asistenţa medicală acordată lesbienelor şi femeilor bisexuale: consideraţii suplimentare pentru medici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12. Asistenţa medicală acordată gaylor şi bărbaţilor bisexuali: consideraţii suplimentare pentru medici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13. Asistenţa medicală acordată persoanelor transgender: consideraţii suplimentare pentru medici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Ghid pentru medici

Ce este orientarea sexuală, orientarea homosexuală şi comportamentul homosexual. Semnificaţia termenilor: „gay”, „lesbiană”, „bisexual”, „transgender” Orientarea sexuală este una dintre cele patru componente ale sexualităţii umane şi se caracterizează printr-o atracţie emoţională, sexuală sau afectiv constantă faţă de indivizi de un anumit gen. Celelalte componente ale sexualităţii fiind: sexul biologic, identitatea sexuală (modul în care persoana se percepe din punct de vedere psihologic, ca bărbat sau femeie) şi rolul social al sexelor (apartenenţa la normele culturale specifice comportamentului feminin sau masculin) Există trei orientări sexuale general recunoscute: orientarea heterosexuală – se caracterizează prin atracţia faţă de persoanele de sex opus, persoanele care sunt atrase de indivizii de sex opus sunt numite heterosexuali. orientarea bisexuală – se caracterizează prin atracţia faţă de persoanele de ambele sexe, bisexualii sunt persoanele care sânt atrase emoţional şi sexual atât de femei cât şi de bărbaţi. orientarea homosexuală – se caracterizează prin atracţia faţă de persoane de acelaşi sex, persoanele care sunt atrase emoţional şi sexual de indivizii de acelaşi sex sunt numite homosexuali. Homosexualitatea este un tip de orientare sexuală, care se manifestă printr-o atracţie emoţională, afectivă, sexuală constantă faţă de persoanele de acelaşi sex. Persoanele de orientare homosexuală mai sunt numite gay (termen care poate fi aplicat atât pentru bărbaţii de orientare homosexuală, cât şi pentru femei) sau lesbiene (termen care se foloseşte exclusiv pentru femeile de orientare homosexuală). Persoanele care simt atracţie faţă de ambele sexe sunt numite bisexuali. Persoanele transgender, sunt persoanele a căror percepţie de sine este diferită de sexul biologic pe care îl au (bărbaţi încătuşaţi într-un corp de femeie şi viceversa). Orientarea sexuală (oricare ar fi ea) nu este o alegere proprie a individului. În cele mai dese cazuri, orientarea sexuală se manifestă în perioada de început a adolescenţei, fără să fi existat vreo experienţă sexuală anterioară. Iată unele mărturisiri ale unor persoane gay despre faptul cum au înţeles de ce orientare sunt:

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Cătălin, 26 ani: Chiar din copilărie simţeam ca mă deosebesc de ceilalţi copii dar nu prea înţelegeam prin ce. Probabil şi ceilalţi copii o înţelegeau, de aceea unii dintre ei nu prea erau deschişi să comunice cu mine (mai ales băieţii). În fragedă adolescenţă, la 13-14 ani, când începe a se trezi sexualitatea în fiecare dintre noi, am început să simt lucruri foarte stranii pentru mine în acel moment. O atingere accidentală de un băiat pe care îl simpatizam îmi provoca emoţii foarte diferite în comparaţie cu aceleaşi atingeri de o domnişoară. La început nu acordam mare atenţie acestor senzaţii, întrucât încă singur nu prea înţelegeam ce se întâmplă. Cu timpul însă aceste trăiri deveneau din ce în ce mai puternice şi în momentul când am înţeles că sunt atras sexual de băieţi am trăit un şoc şi o frustrare puternică. Trăiam la ţară cu părinţii şi unicele lucruri pe care le puteam auzi la tema dată erau cuvintele necenzurate ale colegilor mei din şcoală, iar pentru adulţi acesta era un subiect tabu. Îmi spuneam de multe ori că eu nu sunt astfel, că probabil mi se par fel de fel de prostii. La 17 ani am avut o relaţie sexuală cu o domnişoară pentru a-mi demonstra că sunt ca toţi. Această experienţă nu a fost una din cele plăcute. Mă uram singur pe mine în acea perioadă. Cu timpul însă am înţeles că nu te poţi ascunde de propria natură. A trecut ceva timp de atunci... m-am maturizat şi în prezent sunt o persoană care se acceptă complet ca persoană de orientare homosexuală. Nu bravez cu homosexualitatea mea, dar nici nu mi-i ruşine de ceea ce sunt. Nu cred că a fi homosexual înseamnă a fi bun sau a fi rău, înseamnă doar să iubeşti o persoană de acelaşi sex... Gabriela, 32 ani: M-am identificat ca femeie lesbiană la vârsta de 27 de ani. A fost cea mai extraordinară experienţă din viaţa mea care m-a făcut să mă simt împlinită. Am ştiut că sunt diferită încă de când mergeam la grădiniţa, de la vârsta de 5 ani. Doar că nu înţelegeam în ce constă această diferenţă şi de ce sunt aşa. Mi-a luat 27 de ani ca să obţin răspunsul care m-a făcut în sfârşit să fiu liberă. Până atunci încercam din răsputeri să „corespund imaginii” de o fată „obişnuită”, adolescentă „normală”, femeie, soţie şi mamă „bună”. Niciodată nu mi-a reuşit şi niciodată nu am primit satisfacţie de la aceste încercări nereuşite. Mai mult decât atât, mi-au pricinuit multă suferinţă şi dezamăgiri. Hainele femeieşti niciodată nu mi-au stat bine şi nici nu mă simţeam bine purtându-le, deşi făceam tot posibilul să arat ca celelalte fete. Niciodată nu am fost o femeie „frumoasă”, bărbaţii niciodată nu m-au plăcut pentru felul în care arăt, dar le era plăcută compania mea în calitate de prieten. Până la urmă am început să cred ca e ceva in neregula cu mine. Auzisem la acel moment câte ceva despre gay si lesbiene, dar nu ştiam nimic despre aceasta categorie de oameni şi nu îmi dădeam seama cum e sa fii unul ca ei.

Ghid pentru medici

Deci când am întâlnit un bărbat drăguţ si inteligent, care mi-a devenit pe parcurs un bun prieten, m-am gândit că ar fi un tată foarte bun pentru copilul meu, copil pe care mi-l doream cu disperare. Atunci am hotărât sa mă căsătoresc cu el, urmărind “procedura clasică”. Am trăit fericiţi împreună un an şi jumătate, apoi s-a născut feciorul meu care acum are 11 ani. Soţul a plecat de la noi când copilul avea 4 ani. În multe situaţii copilul era pentru mine singurul motiv de a rămâne în viaţă, pentru că mă simt responsabilă pentru acest copil. (Acum din acelaşi motiv sînt nevoită să nu fiu deschisă ca femeie lesbiană, nu vreau ca copilul meu să aibă probleme din cauza mea). Femeile niciodată nu m-au atras până în momentul când am rămas singura cu fiul meu. Am încercat de câteva ori sa îmi aranjez viaţa de familie încercând să construiesc o relaţie de lunga durată cu un bărbat. Niciodată nu a mers bine până la capăt: am avut zile bune împreună, am fost prieteni buni, dar nici unul dintre ei nu a putut face faţă rolului meu de lider şi personalităţii mele independente, şi... probabil îi speria responsabilitatea, deci de fiecare dată aceste relaţii se sfârşeau cu despărţiri. În această perioada aveam fantezii despre femei, dar aceste fantezii nu-mi erau de nici un ajutor, la acel moment încă era ceva foarte neclar pentru mine, nu înţelegeam ce se întâmplă şi cine sunt de fapt. Acesta a fost momentul pentru provocarea la care nu mă aşteptam deloc. Vorbind în Internet cu o domnişoară, care încerca să mă seducă pentru o relaţie sexuală şi care avea un stil de comunicare destul de arogant şi de ciudat, miam dat seama într-un moment ca anume asta îmi doresc de mult timp! Ne-am întâlnit: am aflat foarte multe lucruri despre gay şi lesbiene şi m-am identificat imediat cu ei. Nu am fost speriată deloc de această constatare, dimpotrivă mam simţit uşurată. Am mers din nou on-line, şi din acel moment am început să cunosc mai mulţi oameni din comunitatea LGBT din Moldova, să comunic mai mult cu ei şi imediat am devenit parte integră a acestei comunităţi. Din acest moment a început viaţa mea adevărată, din acest moment am început să fiu fericită cu adevărat. Din acest moment mi-am descoperit adevărata personalitate şi am început să trăiesc conform adevăratei identităţii de gender pe care o am, şi nu conform celei pe care ar fi „trebuit” să o urmez. Mă consider o femeie androgină homosexuală. Acum nu m-aş întoarce la viaţa de alta data pentru nimic în lume indiferent de dificultăţile pe care le întâmpin identificându-mă drept o femeie de orientare homosexuală în Moldova. Unele persoane decalară că au încercat din greu, vreme de mulţi ani, să-şi schimbe orientarea sexuală şi să devină din homosexuali heterosexuali, dar fără succes. Din aceste motive, psihologii consideră că pentru majoritatea

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

indivizilor orientarea sexuală nu este o dimensiune care poate fi schimbată în mod voluntar. Este necesar de a face distincţie între orientarea homosexuală şi comportamentul homosexual. Acesta din urmă cuprinde nişte evenimente epizodice, secvenţe în formă de act sexual sau petting cu o persoană de acelaşi sex, cu scopul de a experimenta sau cu scop de descărcare a tensiunii sexuale în lipsa sexului opus. Revenind în societatea obişnuită aceste persoane nu mai practică tipul dat de comportament, sau îl pot practica având anumite scopuri (de ex: unii dintre lucrătorii sexului comercial nu sunt neapărat de orientare homosexuală, dar practică sexul cu persoane de acelaşi gen pentru a câştiga bani).

Ghid pentru medici

Homosexualitatea în opinia experţilor OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Homosexualitatea nu mai este considerată o boală încă din anii 1974-1975, când Asociaţia Psihologilor Americani şi Asociaţia Psihiatrilor Americani au recomandat excluderea orientării homosexuale din catalogul de boli psihice. Ulterior, în anul 1993, homosexualitatea a fost exclusă din lista bolilor şi de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. În anul 2002, la solicitarea centrului de informaţii GenderDoc-M, Ministerul Ocrotirii Sănătăţii şi Protecţiei Sociale din Republica Moldova a comunicat printr-o scrisoare oficială, că homosexualitatea nu este considerată o maladie în Republica Moldova. (vezi scrisoarea în Anexa nr.1)

Situaţia persoanelor din comunitatea LGBT din Republica Moldova În Moldova sovietică, homosexualii nu erau doar lipsiţi de vizibilitate, ei nu existau oficial decât în uzul statisticilor din penitenciare. Mai mult ca atât, până în anul 1995 (când a fost adoptată legea nr.500 care prevedea mai multe schimbări în codul penal, inclusiv şi schimbările din art.106), relaţiile sexuale dintre persoanele de acelaşi sex, erau pedepsite penal (art. 106), iar cazurile de viol de natură homosexuală nu erau prevăzute de lege. În prezent relaţiile sexuale dintre persoanele de acelaşi sex cu consimţământul ambelor părţi şi cu condiţia că ambii parteneri au atins vârsta de 14 ani, nu mai sunt pedepsite penal. Cazurile de viol, indiferent de natura violului (homo sau heterosexual), sînt pedepsite conform prezentului Cod Penal al RM (art.171, 172). Până nu demult, gayii şi lesbienele nu aveau o sursă de informaţii corectă şi actualizată despre homosexualitate. Minorităţile sexuale nu aveau acces la informaţia despre starea lucrurilor vizate de problemă în ţară, aspecte legale şi sociale modul de viaţă a gaylor şi lesbienelor, la materiale de educaţie sexuală, sau la informaţii din străinătate. - În prezent situaţia este alta. Persoanele din comunitatea LGBT au posibilitatea de a se adresa la Centrul de Informaţii GenderDoc-M, pentru informaţii, servicii, suport, nu mai sunt urmăriţi penal pentru ceea ce sunt, unii dintre ei devin mult mai deschişi şi vizibili în societate. Cu toate acestea în Republica Moldova, gayii şi lesbienele încă nu au condiţii

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

favorabile pentru dezvoltarea adecvată a percepţiei şi identităţii de sine. Cauzele acestui fapt sunt stereotipurile şi prejudecăţile existente în societate şi în toate structurile acesteia: instituţiile de învăţământ, instituţii medicale, biserică, guvern etc. Cele mai tolerante la momentul actual sunt organizaţiile non-guvernamentale (ONG). Din această cauză persoanele de orientare homosexuală sau bisexuală trec prin perioada de autoidentificare în singurătate, neavând posibilitatea să-şi exprime trăirile interioare. Identificându-se, aceste persoane deseori ascund orientarea lor sexuală din frica de a nu fi supuşi violenţei, judecării, agresiunii, izolării şi evitării. Comunitatea LGBT din Moldova include persoane de diferite vârste, persoanele tinere predomină (posibil din cauză că tinerii din comunitatea LGBT sunt mai vizibili, decât persoanele de vârsta a treia), de diferite profesii, religii şi naţionalităţi. Deci persoanele de orientare homosexuală sunt prezente în toate grupurile sociale. Discriminarea în baza orientării sexuale continuă a fi o problemă des întâlnită în Republica Moldova (în societate, în general, şi în diferite instituţii de stat). Pe de altă parte tot mai multe persoane gay se deschid societăţii şi mărturisesc despre orientarea lor sexuală, aceasta cauzând în majoritatea cazurilor multiple probleme şi dificultăţi. Aceste probleme însă nu-i împiedică pe membrii comunităţii LGBT să-şi divulge identitatea. Procesul de coming out este necesar pentru acceptarea de sine, pentru comunicarea eficientă cu alte persoane şi pentru a simţi că sunt acceptaţi în societate. În ceea ce priveşte relaţia comunităţii LGBT cu serviciile medicale, s-a făcut o cercetare, în colaborare cu Departamentul European al Asociaţiei Internaţionale a Gaylor şi Lesbienelor ILGA-Europe. Rezultatele acestei cercetări, în ceia ce ţine de relaţia cu medicii sînt următoarele: - 55,5% dintre respondenţi, au spus că s-ar simţi mai confortabil dacă ar dezvălui orientarea lor sexuală lucrătorului medical - 86% din respondenţi au afirmat că şi-ar dezvălui orientarea sexuală sau practicile sexuale, dacă acest lucru ar fi necesar pentru îngrijirea medicală adecvată - 34% dintre respondenţi consideră că medicul a fost receptiv faţă de necesităţile LGBT, 56% nu pot da un răspuns sigur la această întrebare, iar 10% sunt de părere că medicii nu sunt receptivi la problemele LGBT - 48% au relatat că ei pot discuta problemele lor cu medicul într-o formă deschisă şi onestă, procentul bărbaţilor din această categorie fiind mai mare decât cel al femeilor - 13,6% dintre respondenţi au spus că se tem să viziteze medicul din cauza orientării lor sexuale

Ghid pentru medici

La cercetare au participat preponderent locuitori din mediu urban. Imaginea generală a relaţiilor LGBT cu serviciile medicale arată că, în general, această comunitate are aceleaşi probleme ca şi restul populaţiei. Unele persoane gay sunt sincere cu medicii lor, ceea ce uneori cauzează probleme şi dificultăţi. Mulţi dintre membrii comunităţii LGBT preferă să-şi ascundă orientarea sexuală, practicile sexuale şi identitatea sexuală de medici, ceea ce cauzează probleme de sănătate psihică şi posibile erori în diagnosticul unor maladii. Din aceste considerente o mare parte din respondenţii care au participat la cercetare şi-au exprimat dorinţa de a avea un serviciu medical pentru LGBT, sau cel puţin o reţea de medici prietenoşi persoanelor LGBT, cărora li s-ar putea adresa fără frică şi fără necesitatea de a-şi ascunde orientarea sexuală, identitatea sexuală şi practicile sexuale.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Cuplul homosexual şi adopţia de copii / însămânţare artificială În esenţă, cuplurile homosexuale nu se deosebesc cu nimic de cuplurile heterosexuale: aceleaşi realizări împreună, aceleaşi bucurii, aceeaşi încredere sau neîncredere, aceleaşi gelozii, acelaşi sprijin reciproc, aceleaşi certuri, aceeaşi negociere a responsabilităţilor casnice, aceleaşi scopuri, eşecuri, etc. În ceea ce priveşte, însă, realitatea socială în care aceste relaţii există şi care le influenţează, diferenţele sunt semnificative. Cuplurile de homosexuali întâmpină unele dificultăţi de care un cuplu de heterosexuali nu se ciocneşte niciodată. Unele dintre aceste dificultăţi sunt: - Familiile partenerilor: în timp ce un tânăr cuplu heterosexual se bucură de cele mai multe ori de sprijin (moral şi financiar) din partea părinţilor şi rudelor celor doi parteneri, un cuplu gay rareori are acest privilegiu. De aceea, pentru un cuplu homosexual poate fi mai dificil să ajungă să locuiască împreună în acelaşi apartament, să obţină împreună realizările pe care orice cuplu şi le doreşte sau să beneficieze de sprijin şi sfaturi care să îi poată ajuta să depăşească momentele de criză. Mai mult decât atât, sunt chiar persecutaţi şi respinşi. - Mediul social: un mediu social ostil (începând cu vecinii de apartament şi terminând cu comesenii de la un restaurant) poate ridica cele mai dificile obstacole pentru un cuplu homosexual, în special dacă unul din parteneri este mai deschis în ceea ce priveşte exprimarea liberă (inclusiv în public) a identităţii sale, iar celălalt – nu. Dacă unul dintre parteneri îşi exprimă afecţiunea în mod spontan, de exemplu îmbrăţişându-l pe stradă pe celălalt, care îi respinge gestul de teama că trecătorii ar putea reacţiona agresiv, reflexul său poate fi interpretat drept lipsă de afecţiune. Repetate, asemenea incidente pot eroda relaţia. - Drepturile legale: în cele mai multe state, cuplurile homosexuale au mai puţine drepturi legale decât cele heterosexuale. Este vorba nu doar de dreptul de a-şi oficializa relaţia, dacă o doresc, ci şi de astfel de probleme ca moştenirea sau accesul în spital al unuia din parteneri atunci când celălalt se află în stare gravă şi când conform legii, doar familiei îi este permis să-l viziteze. Faptul că partenerul de viaţă al unei persoane gay nu este recunoscut drept familia sa imediată, îi face pe parteneri să simtă că spre deosebire de relaţiile heterosexuale, relaţia lor este lipsită de însemnătate şi recunoaştere – ceea ce poate afecta negativ respectul de sine al cuplului precum şi voinţa celor doi parteneri de a investi în durabilitatea relaţiei.

Ghid pentru medici

- Dificultatea de a avea propriul copil: această problemă vizează mai multe aspecte şi anume adopţia, donaţia de ovule şi donaţia de spermatozoizi, mama surogat, însămânţare artificială, etc. Este răspândită părerea precum că pe de o parte, gaylor şi lesbienelor le sînt străine sentimentele de părinte, iar pe de altă parte ei vor răzvrăti copii doar cu exemplul lor şi astfel nu pot fi buni părinţi. În pofida acestor prejudecăţi, cercetările sociologice arată că o pare din persoanele gay ar dori să aibă copii, iar mulţi dintre ei chiar îi au. Marea majoritate a persoanelor gay s-au născut şi au crescut în familii heterosexuale obişnuite. La fel şi un copil care creşte într-un cuplu homosexual, nu este expus mai mult să fie de o orientare sexuală sau alta. Persoanele gay fac copii prin diferite metode. Cel mai frecvent, aceştia sunt copii din familiile heterosexuale precedente. Câteodată aceştia sunt copii născuţi din căsătorii între gay şi lesbiene, care au ajuns la comun acord de a face un copil. O altă variantă este adopţia copiilor de către cuplurile gay, care este legală doar în unele state. În Moldova cuplurile gay nu au încă această posibilitate. La noi în ţară se practică reproducerea umană asistată medical. Acest drept este garantat de Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială (Nr. 185 – XV din 24.05.2001) articolul 10 (1): „ Femeile au dreptul la însămânţarea artificială şi fecundare in vitro.” În conformitate cu prevederile Legii cu privire la ocrotirea sănătăţii din 05.07.2004 nr. 202 „Cu privire la serviciile medicale de reproducere umană asistată”, fiecare cetăţean al RM poate beneficia de serviciile medicale de sănătate reproductivă, inclusiv şi reproducerea asistată. Însă reproducerea umană asistată medical poate fi posibilă doar la solicitarea unui cuplu căsătorit. Ambii soţi depun două cereri, în care menţionează cauza pentru care apelează la serviciile de însămânţare artificială. O femeie necăsătorită, precum şi un cuplu de gay sau lesbiene (care nu pot fi înregistraţi oficial la noi în ţară), nu pot beneficia de însămânţare artificială. Unele articole din mass-media relatează posibilitatea reproducerii asistate medical de către femeile necăsătorite pe cale neoficială. Adică o femeie cu identitate de lesbiană nu poate fi însămânţată artificial din punct de vedere legal. În ceia ce priveşte mama surogat, legislaţia Republicii Moldova nu prevede reglementări expres cu privire la„mama surogat”precum nu reglementează nici relaţiile dintre donatorii de spermă şi statutul lor juridic faţă de copilul născut. O altă reglementare cu referinţă la însămânţarea artificială este articolul 149 alin. 3a) „Contestarea paternităţii (maternităţii)” din Codul Familiei. Alineatul dat relatează că soţul care şi-a dat acordul scris la fecundarea artificială sau

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

implantarea embrionului soţiei nu are dreptul să conteste paternitatea. Acest articol indică permisiunea de folosire a practicii de însămânţare artificială şi specifică clar că reglementarea în cauză se referă doar la soţul persoanei ce recurge la fecundarea artificială sau implantarea embrionului. În situaţia persoanelor de gen feminin, chiar în cazul unui cuplu de lesbiene, vorbind în limitele legii este necesar acordul donatorului de spermă, plus posibilitatea donatorului să-şi revindece dreptul de părinte. În situaţia cuplurilor de gen masculin pentru a deveni părinte este necesar să apeleze la ajutorul unei persoane de gen feminin. În acest caz este iarăşi situaţia de „mamă surogat”, sau soluţia „adopţiei” (care, iarăşi, le este permisă doar cuplurilor căsătorite). În concluzie se poate spune că în Republica Moldova nu există reglamentări legale cu privire la procedura de însămânţare artificială şi mama surogat. Cadrul legal ar trebui revăzut, reieşind din natura schimbărilor sociale actuale şi în spiritul evoluţiei normelor legislative pe arena internaţională, cu noi reglementări exprese privind formele de reproducere umană asistate medical. De altfel, este necesară o reglementare clară referitor la cuplurile de bărbaţi care ar dori să apeleze la procedura de „mama surogat” precum şi un cadrul juridic necesar în cazul unui cuplu de femei care să beneficieze de posibilitatea de a apela la donatorii de spermă, cu toate consecinţele juridice ulterioare în ceea ce priveşte drepturile donatorului. Ca exemple pozitive în sensul adopţiilor pot servi aşa ţări ca: Marea Britanie, Suedia, Spania, Olanda, Belgia. Cercetările făcute în acest domeniu atestă faptul că sunt diferenţe nesemnificative între copii crescuţi în familii heterosexuale şi copiii crescuţi în familii de gay şi lesbiene, iar acele diferenţe nesemnificative nu ţin de orientarea sexuală a copiilor.

Ghid pentru medici

Dreptul la confidenţialitate în cadrul consultaţiilor medicale ce ţin de orientarea sexuală Codul deontologic al cadrelor medicale, cât şi legislaţia din domeniul ocrotirii sănătăţii, Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii nr. 411-XIII din 28.06.1995, prevede confidenţialitatea datelor personale medicale ale pacientului. Pacientul are dreptul să se informeze, iar medicul este obligat să informeze pacientul despre starea sănătăţii, despre diagnoza medicală stabilită, tratamentul exact şi medicamentele indicate. În cazul când pacientul este inconştient sau iresponsabil declarat, conform legislaţiei în vigoare, medicul informează rudele. Legislaţia naţională nu prevede indicaţii specifice referitor la confidenţialitatea orientării sexuale a persoanelor cu o altă orientare sexuală decât cea heterosexuală, cum ar fi cazul persoanelor contaminate cu virusul HIV, bolnavi de SIDA, alcoolism sau alte categorii cu statut social special, dat fiind faptul că minorităţile sexuale nu fac parte din cercul de persoane care ar necesita o atitudine şi un tratament special. Minorităţilor sexuale le este asigurat dreptul la confidenţialitatea datelor medicale conform principiilor generale, ca oricăror alte persoane – pacienţi. Articolul 14 al Legii privind ocrotirea sănătăţii prevede că medicii, alţi lucrători medico-sanitari sau farmacişti sunt obligaţi să păstreze secretul informaţiilor referitoare la boală, la viaţa intimă şi familială a pacientului de care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiunii, cu excepţia cazurilor de pericol al răspândirii maladiilor transmisibile, la cererea motivată a organelor de urmărire penală. Astfel situaţia dată poate fi privită din două aspecte diametral opuse: - negativă: persistă riscul de a fi divulgată orientarea sexuală a persoanei; pozitivă: atitudinea faţă de persoanele LGBT este analogică atitudinii faţă de alţi pacienţi, în ceea ce priveşte păstrarea confidenţialităţii datelor personale medicale.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Teorii care explică homosexualitatea ca fenomen La momentul actual nu există dovezi sigure în ceea ce priveşte cauzele dezvoltării orientării sexuale, oricare ar fi ea (homo sau heterosexuală). Există o mulţime de teorii care propun diferite explicaţii ale orientării sexuale. Toate cercetările din domeniul biomedical pot fi împărţite în 4 categorii fundamentale. 1) biologie comparativă, 2) genetică şi biologie moleculară, 3) endocrinologie şi neuroendocrionologie, 4) neuroanatomie şi neurofiziologie. Cercetările din domeniu biologiei comparative şi evolutive îşi pun întrebarea dacă comportamentul sexual este ceva specific uman, sau are analogii şi în lumea animală. Răspunsul este univoc: studiile recente au descoperit evidenţa comportamentului homosexual la 450 de specii de animale şi păsări, cum ar fi: orangutanii masculi, morsele masculi, balena ucigaşă acordă o zecime din timpul său activităţii homosexuale, taurii şi armăsarii deseori sar unul pe altul dacă nu au în preajmă femele. A mai fost de asemenea observat comportamentul homosexual la maimuţele gorile, cimpanzei şi delfini. Faptul că comportamentul homosexual nu este specific doar oamenilor, demonstrează că orientarea şi comportamentul homosexual nu este un moft, sau o alegere, o modă, după cum consideră unii. Cercetările din genetică şi biologia moleculară presupun existenţa genei gay. Un cercetător de frunte în acest domeniu este biologul Dean Hamer de la National Cancer Institute din SUA. Hamer a început studiul său prin a examina familiile bărbaţilor gay. Cel mai semnificativ rezultat al lui Hamer, a fost, o rată crescândă a homosexualităţii din partea maternă a familiilor gay. Dar comentatorii şi-au exprimat rezervele faţă de acest rezultat şi semnificaţia lui. Unii sunt de părere că diferite rate ale homosexualităţii printre rudele din partea mamei şi din partea tatălui nu sunt semnificative statistic. Aceasta s-a întâmplat din cauza că rezultatele lui Hamer se bazează pe o rată a homosexualităţii în cadrul a două procente din populaţia generală. Dacă însă rata ar fi de patru procente sau mai mare, după cum argumentează unele surse că este, atunci rezultatele lui Hamer nu sunt statistic semnificative. Totuşi cercetarea lui Hamer este importantă, deoarece in anii 1993 şi 1995 a dat o descriere exactă a marcherului genetic specific de pe cromozomul X legat de homosexualitatea bărbaţilor. El a descoperit că în 40 de perechi de fraţi gay, 33 au aceleaşi set de secvenţe ADN într-o regiune a cromozomului numită Xq28. În 1999 neurologul Ontario George Rice, a încercat să dea o replică acestor descoperiri. El a examinat ADN-ul a 52 de

Ghid pentru medici

perechi de fraţi gay şi a găsit că secvenţele Xq28 nu erau mai asemănătoare decât ne puteam aştepta să fie într-un grup ales la întâmplare. Rice însuşi nu a desconsiderat ideea dimensiunii genetice a homosexualităţii. El a pus la îndoială doar faptul că identificarea este în Xq28. Xq28 este de fapt doar un început al cercetării dimensiunii genetice a homosexualităţii. Este foarte probabil că o persoană devine homo sau heterosexuală datorită nu unei singure gene, dar a sute de gene şi interacţiuni ale lor, la care se adaugă sute de forme ale experienţei individuale. Chiar la drozofile, comportamentul sexual este generat de minimum două gene. În concluzie putem spune că genetica ne dă careva indicii despre natura genetică a homosexualităţii, dar nu ne poate oferi un răspuns ferm . Întrucât diferenţele între sexe şi atracţia sexuală sunt legate de hormonii sexuali, masculini (androgeni) şi feminini (estrogeni), este logic de presupus că şi orientarea sexuală într-o oarecare măsură depinde de statutul hormonal al persoanei. Endocrinologia homosexualităţii îşi pune întrebarea dacă persoanele de orientare homosexuală au careva dereglări hormonale care ar cauza orientarea lor şi dacă este în stare terapia hormonală să schimbe orientarea sexuală a persoanei. În anii 1970-1980 s-a bucurat de o mare popularitate teoria neuroendocrină a lui Hunter Darner. Această teorie presupune că orientarea homosexuală este consecinţa dereglărilor balanţei hormonale în perioadele primare de dezvoltare intrauterină a individului, în rezultatul căreia încetineşte sau se dereglează porţiunea hipotalamusului responsabilă de răspunsul sexual. În acest context experimentele pe animale au arătat următoarele rezultate: cobaii masculi şi femelele care în perioada dezvoltării intrauterine au fost supuşi unor doze mărite de androgeni, la atingerea pubertăţii, manifestă interes sexual faţă de femelele cobai (ceea ce în cazul femeilor este un comportament homosexual). Şi viceversa, insensibilitatea parţială sau totală a anumitor receptori la androgeni statistic este legată de dezvoltarea libidoului sexual faţă de masculi (în cazul masculilor provoacă un comportament homosexual). Alţi specialişti însă afirmă că ar fi prea primitiv să afirmăm despre rolul decisiv al factorilor hormonali în perioada prenatală, cu excepţia persoanelor cu semne evidente de intersexualitate (hermafroditizm). Cercetările efectuate în neuroanatomie, afirmă că în hipotalamus se află un nucleu de celule nervoase responsabile de răspunsul şi libidoul sexual. Unii cercetători din acest domeniu (Dic Svob, Lora Allen, Saimon Leve) afirmă că acest nucleu este diferit la bărbaţi şi la femei. Iar la bărbaţii homosexuali şi femeile heterosexuale acest nucleu se aseamănă după structură şi numărul de neuroni.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

În ceea ce priveşte tratamentul persoanelor gay cu hormoni, a fost posibil doar de a mări puterea atracţiei sexuale, care era orientată tot spre persoane de acelaşi sex, dar de a schimba orientarea sexuală a cuiva, hormonoterapia nu este în stare. Există deci o mulţime de teorii care propun diferite explicaţii ale orientării sexuale. Se poate afirma cu certitudine doar faptul că orientarea sexuală este modelată în majoritatea cazurilor în copilărie prin îmbinarea complexă a factorilor biologici, psihologici şi sociali. Dar oricare ar fi cauzele, orientarea homosexuală este parte componentă a personalităţii, precum şi cea heterosexuală, iar specialiştii se întreabă dacă ar fi corect din punct de vedere etic, să încerci să modifici această parte a personalităţii, care nu reprezintă o tulburare psihică şi care are o mare importanţă pentru individ.

Ghid pentru medici

Homosexualitatea şi HIV/SIDA: mit şi realitate Primele cazuri de HIV/SIDA au fost înregistrate în SUA în 1981, când la unii bărbaţi gay au apărut simtomele unui tip rar de pneumonie provocată de pneumocist şi a unui tip rar întâlnit de cancer al pielii – sarcomul Kaposi. De la bun început unii medici au propus să denumească boala ca„Imunodeficienţa legată de homosexualitate”, iar ziarele menţionau fenomenul drept „ cancer al gaylor”. Destul de curând însă a fost clar faptul că virusului îi este indiferentă orientarea sexuală, culoarea pielii, naţionalitatea, religia sau profesia persoanei. În pofida acestor argumente mitul despre HIV/SIDA ca despre o boală a persoanelor gay mai persistă şi până în zilele noastre. Cu toate argumentele aduse de ştiinţă mulţi heterosexuali nu folosesc prezervativul din simplu motiv că potrivit lor „ cu HIV se pot infecta doar homosexualii şi utilizatorii de droguri, iar eu nu sînt unul dintre ei”. Un alt motiv care face să persiste stereotipul homosexual – HIV/SIDA este faptul că relaţiile intime între doi bărbaţi implică frecvent sexul anal, care, neprotejat, constituie riscuri majore de transmitere a virusului HIV, în special pentru partenerul pasiv. Statisticile însă arată că din toate persoanele HIV pozitive de pe glob doar aproximativ 10 % sunt persoane de orientare homosexuală. Datele statistice ale Centrului Republican HIV/SIDA atestă că în RM dintre cele 2780 de persoane HIV pozitive înregistrate la sfârşitul anului 2005, aproximativ 10 persoane s-au infectat de pe urma contactelor homosexuale. Deci, despre o prevalenţă majoră a persoanelor gay în rândurile celor HIV pozitivi, nici nu poate fi vorba. Există doar cazuri unice înregistrate în toată lumea, de infectare cu virusul HIV a femeilor lesbiene, în urma folosirii în comun a jucăriilor sexuale şi a folosirii drogurilor injectabile. La momentul actual bărbaţii care practică sex cu bărbaţii sînt incluşi în categoria grupurilor cu risc majorat de infectare cu HIV/SIDA. Specialiştii de la Centrul Republican de Prevenire a HIV/SIDA, afirmă că mult mai corect şi mai puţin discriminatoriu ar fi să vorbim despre comportamente şi practici sexuale cu risc majorat şi nu despre grupuri de risc. Astfel practicile sexuale în ordinea de descreştere a riscului de infectare cu HIV sunt următoarele: Risc înalt: atât căile de transmisie potenţiale cât şi cele documentate sunt prezente - partener pasiv în actele sexuale anale (femei / bărbaţi)

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

- acte sexuale vaginale fără prezervativ, mai ales în timpul ciclului femeii: risc de 3 ori mai mare pentru bărbaţi - act sexual sub influenţa drogurilor / alcoolului - partener activ în actul sexual anal - utilizarea în grup a jucăriilor sexuale fără prezervative sau dezinfectare Risc moderat: întotdeauna există riscul potenţial care depinde de prezenţa lichidelor organice, de starea membranei mucoase (cazuri documentate de transmisie în condiţii concrete): - act sexual oral cu ejaculare în gură - act sexual vaginal fără prezervativ când ejacularea este în afara corpului femeii (coitus interruptus) - mângâierea organelor genitale ale bărbatului cu buzele şi limba (fellatio) - mângâierea organelor genitale ale femeii cu buzele şi limba (cunnilingus), când femeia are ciclu - act sexual vaginal sau anal cu prezervativ (dacă prezervativul este sau devine deteriorat sau este pus incorect) Risc scăzut: risc teoretic datorat prezenţei lichidelor din corp şi posibilităţii schimbului lor (nu sunt cazuri documentate de infectare) - sărut adânc - mângâierea corpului partenerului, inclusiv organele genitale, în absenţa rănilor sau zgârieturilor vizibile şi fără contactarea cu lichidele corpului - masturbare reciprocă (în aceleaşi condiţii ca şi mai sus) - cunnilingus – mângâierea organelor genitale ale femeii cu buzele şi limba (în aceleaşi condiţii ca şi mai sus) - fisting – introducerea mâinii în anusul parterului (aceleaşi condiţii) - fingering - introducerea unui deget în anusul partenerului (aceleaşi condiţii) - introducerea unui deget sau mâinii în vagin (aceleaşi condiţii) - annilingus sau rimming – mângâierea anusului partenerului cu buzele şi limba (aceleaşi condiţii) Nici un risc – nu sunt căi potenţiale sau documentate de transmitere a infecţiei: - îmbrăţişări, sărutări - atingerea corpului partenerului fără contactarea cu lichidele potenţial infectate - mângâierea corpului partenerului de la mijloc în sus - toate tipurile de masaj reciproc - duşuri sau băi împreună

Ghid pentru medici

Încercări ineficiente de a „trata” homosexualitatea Începând cu sec. XIX medicii au încercat prin cele mai diverse metode să trateze homosexualitatea. Unele din aceste metode sunt următoarele: 1. Terapia cu prostituate: Prin sex cu prostituate, bărbaţii gay, cică, vor avea experienţa actului heterosexual şi şi-l vor dori mai departe. 2. Terapia prin căsătorie: Pus în situaţia de a curta şi de a se căsători, „deviantul” va reveni în mod firesc la calea heterosexuală. La acesta ar trebui să ajute şi implicarea serioasă a ştiinţelor exacte (de exemplu matematica). 3. Terapia prin cauterizare: Cercetătorul din New York, Dr. William Hammond, a sugerat ca pacienţii homosexuali să fie cauterizaţi la ceafă şi în regiunea lombară 10 zile la rând. 4. Castrarea: Extirparea testiculelor pentru a elimina libidoul sexual la bărbaţii homosexuali. Dacă homosexualitatea este ereditară, extirparea glandelor sexuale v-a asigura un „tratament” pe termen lung. 5. Abstinenţa: Dacă homosexualitatea nu poate fi tratată, atunci pentru homosexuali nu există nici o altă opţiune morală decât să se abţină de la oricare relaţii sexuale. 6. Hipnoza: Medicul din SUA John D. Quackebos a pretins că pasiunile „nenaturale” pentru persoane de acelaşi sex pot fi tratate prin hipnoză. 7. Terapia aversiunii: Utilizată în prima jumătate a sec. XX aceasta era bazată pe inhibiţia atracţiei homosexuale - pacientului de orientare homosexuală i se arătau imagini erotice cu bărbaţi, în acelaşi timp pacientul fiind electrocutat. 8. Psihanaliza: În 1950 doctorul Edmund Berger a vorbit despre homosexualitate ca despre un tip de „masochism psihic” în care inconştientul duce persoana pe calea autodistrugerii. Găsind cauza – cum ar fi resentimentul faţă de mama dăunătoare – se găseşte şi tratamentul. 9. Tratamentul cu raze X: Se considera ca „terapia” cu raze-X, va reduce libidoul crescut al bărbaţilor homosexuali spre parteneri de acelaşi sex. Cauza libidoului crescut considerându-se hiperactivitatea glandelor sexuale. 10. Terapia cu hormoni: Bărbaţilor gay li se administrau androgeni pentru a-i „masculiniza”, iar femeilor lesbiene estrogeni pentru a le „feminiza”.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

11. Lobotomia: Prin lobotomie s-a eliminat atracţia homosexuală, precum şi heterosexuală şi capacitatea persoanelor de a răspunde sexual şi emoţional. În SUA lobotomia a fost aplicată până în anii 50. 12. Terapia psiho-religioasa: Medicii şi terapeuţii religioşi au încercat să combine psihanaliza cu dogmele religioase şi cu şedinţe de exorcizm (izgonire a duhurilor rele) pentru a inspira homosexualii să devină heterosexuali. 13. Terapia prin frumuseţe: Tot de ce are nevoie o lesbiană bărbătoasă pentru a se transforma într-o femeie adevărată, este un bun machiaj făcut de un stilist profesionist (ceia ce nu este aplicabil la un bărbat homosexual). Toate aceste încercări au suferit eşec. “Tratamente” nu numai că sînt ineficiente dar şi aduc o mare daună sănătăţii fizice şi mintale a individului. Majoritatea lor au ţinut să schimbe doar dimensiunea sexuală a orientării homosexuale, fără a ţine cont de dimensiunile afectivă şi emoţională. Un ajutor adevărat persoanelor cu orientare homosexuală, constă în socializarea lor, în prevenirea conflictelor cu lumea din exterior şi în asistenţa psihologică în momentele cele mai dificile pentru ei, cum ar fi perioada acceptării de sine. Tratamentul forţat sau binevol al unei persoane care s-a identificat drept homosexuală, este considerat de către specialişti inuman şi unul care încalcă etica profesionistă.

Ghid pentru medici

Persoanele transgender Termenul de transgender poate defini orice persoanã care depăşeşte limitele tradiţionale ale sexualităţii masculine sau feminine; transgender este cineva a cărui identitate de gen sau expresie sexualã diferă de aşteptările convenţionale de masculin sau feminin. În grupul transgender intră nu doar transsexualii , cum ar putea crede mulţi auzind acest termen, în acest termen se includ următoarele categorii: • Transsexualii – sunt persoane care se caracterizează printr-o stare de disconfort persistent şi printr-un sentiment de inadecvare în legătură cu sexul atribuit la naştere, dovedind o preocupare constantă pentru obţinerea caracteristicilor sexului opus. Termenul medical folosit este “tulburare de identitate de gen”. Termenul încă mai apare în clasificarea din “Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders”, editat de Asociaţia Americană de Psihiatrie, deşi nu se încadrează în bolile psihice. Persoanele care au sexul anatomic masculin şi sexul psihologic feminin se numesc MTF (male to female) sau transwomen, iar cele care au sexul anatomic feminin si sexul psihologic masculin se numesc FTM (female to male) sau transmen. Frecventa în populaţie este estimată la 1/30.000 pentru MTF şi la 1/100.000 pentru FTM. Ceea ce diferenţiază transsexualii de ceilalţi transgenderi este necesitatea vitală de a-şi modifica înfăţişarea prin tratament hormonal şi chirurgical, urmat de schimbarea numelui şi a sexului civil în certificatul de naştere, precum şi în alte documente; toate aceste demersuri sunt determinate de dorinţa de a trăi pe deplin conform sexului cu care se identifică. Este foarte important să nu uităm că transsexualii MTF sunt femei, iar transsexualii FTM sunt bărbaţi şi trebuie să fie consideraţi şi trataţi ca atare în societate. În ceea ce priveşte orientarea sexuală, transsexualii pot fi hetero- / homo- / bi- sau asexuali. • Travestiţii - sunt persoanele care îşi asumă în totalitate sexul atribuit la naştere, dar ocazional se îmbracă şi se comportă conform sexului opus. Pentru unii dintre ei este un mod de viată; alţii, aparţinând industriei spectacolului, doresc doar să impresioneze audienţa (“drag queen / king”) şi nu consideră că aparţin comunităţii transgender. • Intersexualii - persoane care prezintă la naştere caracteristici biologice ale ambelor sexe. În aceste cazuri se face o evaluare medicală şi se alege sexul legal şi statutul sexual în conformitate cu care vor fi educaţi; este necesar un tratament chirurgical precoce (în primii 2 ani de viată) şi, uneori, un tratament hormonal de substituţie.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

• Alţi transgenderi – persoane care nu pot fi încadrate în celelalte categorii. Pentru unii dintre ei, noţiunea de identitate sexuală poate însemna o constrângere, deoarece nu se pot identifica în sistemul binar şi îşi asumă un amestec de caracteristici masculine şi feminine (aşa numiţii “gender blenders”, sau “bi-gendered” sau „androgini”). Alţii se comportă şi trăiesc conform sexului opus, dar nu doresc să urmeze vreun tratament chirurgical (“transgenderists”).

Stereotipuri şi prejudecăţi referitoare la comunitatea LGBT „Bărbaţii gay sunt efeminaţi, iar lesbienele sunt masculine” Unii bărbaţi gay au într-adevăr un stil feminin, iar unele lesbiene - unul masculin. Însă mulţi bărbaţi gay, probabil majoritatea, sunt imposibil de deosebit de bărbaţii heterosexuali în privinţa masculinităţii stilului lor personal, ca şi multe lesbiene în privinţa feminităţii. Sunt unele explicaţii pentru faptul că unii bărbaţi homosexuali sunt „efeminaţi”. Într-o societate în care toţi oamenii sunt învăţaţi că un bărbat care are relaţii cu femei nu este „bărbat adevărat”, unii gay pot internaliza această prejudecată şi pot accepta inconştient că nu sunt„bărbaţi adevăraţi”, renunţând la aparenţa masculinităţii. În acest caz într-o societate în care nu există homofobie nu ar exista nici stereotipul bărbatului gay efeminat şi, ca atare, orientarea sexuală nu va avea nici o legătură cu gradul de masculinitate şi feminitate. Dar este posibil şi ca un bărbat sau o femeie, indiferent de orientare, homo sau heterosexuală, să considere că normele de masculinitate sau feminitate sunt în general arbitrare şi să refuze să li se conformeze. Femeile şi bărbaţii îşi pot dezvolta propriul stil individual gestual, propriile modulaţii de voce sau ton, etc. – este o alegere ce ţine de individul respectiv şi de felul în care decide să-şi construiască personalitatea şi aparenţa.

„Bărbaţii gay se împart în 2 categorii: activi şi pasivi”

„Activ” şi „pasiv” se pot referi doar la rolul pe care cineva îl adoptă în contextul sexului penetrativ, sau se pot referi în general la roluri sexuale. Dar în ambele sensuri ale cuvintelor, majoritatea bărbaţilor gay sunt versatili, partenerii de cuplu preluând pe rând rolul „activ” şi „pasiv”. Mai mult decât atât nu toţi gayii se autodefinesc în funcţie de rolul pe care îl preferă atunci când fac sex: există gay pentru care categoriile activ / pasiv /versatil sunt lipsite de importanţă, sunt secundare. Cineva poate să prefere un rol sau

Ghid pentru medici

altul în funcţie de moment, de partener, de context etc. Sau poate să prefere să nu adopte un rol anume. Unii bărbaţi gay adoptă, într-adevăr, exclusiv rolul activ sau pasiv doar pentru că asta preferă şi se simt mai confortabil într-un anumit rol.

„Într-o relaţie gay, unul e femeia şi celălalt e „bărbatul””

Este posibil ca, în acest stereotip, „femeie” şi „bărbat” să se refere la atributele „pasiv” şi „activ” deja discutate mai sus, dar şi la rolul social al genurilor. Acestea nu sunt neapărat fixe (unul găteşte totdeauna, iar celălalt aduce bani în casă), ci depind de deprinderile şi priceperile fiecărui individ – la fel cum, într-un cuplu heterosexual modern, de treburile casnice, de exemplu se ocupă ambii parteneri sau acela dintre ei care se pricepe mai bine, are mai mult timp liber, etc.

„Gayii şi lesbienele sunt promiscui”

Prin promiscuitate se înţelege, de regulă, schimbarea frecventă a partenerilor sexuali. Această practică ţine de stilul de viaţă al unui individ şi de felul cum acesta decide să îşi ducă viaţa sexuală. Departe de a fi „tipice gay”, astfel de stiluri de viaţă sunt, într-adevăr caracteristice unora dintre gay în aceeaşi măsură în care le sunt caracteristice unora dintre bărbaţii sau femeile de orientare heterosexuală.

„Gayii şi lesbienele sunt obsedaţi de sex şi sunt atraşi de toate persoanele de acelaşi sex pe care le întâlnesc ”.

Atracţia faţă de o persoană depinde, la gay, ca şi la heterosexuali, de un număr de factori, de la cei fizici şi psihologici la cei estetici. Gayii ca şi heterosexualii, sunt atraşi de persoane de acelaşi sex care le plac fizic, cu care se simt compatibili, cu care împărtăşesc anumite gusturi, cunoştinţe şi preferinţe. A spune că un bărbat gay este atras de orice bărbat echivalează cu a afirma că orice bărbat heterosexual este atras de orice femeie, sau că orice femeie heterosexuală este atrasă de orice bărbat – indiferent de felul cum arată, cum se îmbracă, cum se poartă, cu gândeşte, etc.

„Actul sexual între doi bărbaţi este crud şi murdar: sexul anal”

Sexul anal este doar una din practicile sexuale pe care le adoptă bărbaţii gay. Nu este însă o practică sexuală tipică pentru gay, fiind practicată şi în cuplurile heterosexuale. Mai mult ca atât pentru unii gay sexul anal nu se află pe primul loc în rândul preferinţelor lor. Sexul anal poate fi crud în măsura în care orice raport sexual practicat fără tandreţe şi fără afecţiune

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

poate fi crud, indiferent de orientarea sexuală a partenerilor. Dar practicat cu grijă într-un context potrivit, sexul anal poate fi nu numai tandru, dar şi igienic şi nedureros.

„Actul sexual între două femei este moale şi ineficient”

Penetrarea vaginală este, în general, considerată o componentă importantă a sexului, dar nu este una esenţială: şi fără penetraţie există contact genital, orgasm, erotism, afecţiune, satisfacţie fizică şi afectivă. În plus două femei pot folosi diverse obiecte pentru penetrare vaginală, sau se pot rezuma la sex oral, mângâieri şi alte practici sexuale.

„Bărbaţii gay sunt pedofili şi seduc băieţi”

Pedofilii sunt o categorie sexuală distinctă, iar raporturile lor sexuale cu o persoană sub 14 ani sunt considerate infracţiuni şi pedepsite penal. Există pedofili şi în rândul homosexualilor şi în rândul heterosexualilor. Studiile efectuate până acum relevă că majoritatea pedofililor practică raporturi de natură heterosexuală cu minore sub 14 ani. A echivala homosexualitatea cu pedofilia, pe baza cazurilor existente este la fel de absurd ca a echivala heterosexualitatea cu pedofilia.

Copiii gaylor şi lesbienelor devin tot homosexuali

Conform studiilor de specialitate, nu există o determinantă genetică prin care copilul unui gay sau al unei lesbiene se naşte neapărat gay, după cum nu există o determinare genetică prin care copilul unui cuplu heterosexual se naşte neapărat heterosexual. De exemplu, marea majoritate a copiilor gay, provin din familii heterosexuale.

„Gayii răspândesc SIDA ”

Conform datelor furnizate de UNAIDS , la nivel mondial infectarea cu HIV se produce în proporţie de 70% prin raporturi sexuale între bărbaţi şi femei, în raport de 10% prin raporturi sexuale între bărbaţi, în proporţie de 5% prin folosirea în comun a acelor de seringă şi în proporţie de 15 % prin alte mijloace.

Ghid pentru medici

Asistenţa medicală acordată lesbienelor şi femeilor bisexuale: consideraţii suplimentare pentru medici Introducere

Lesbienele şi femeile bisexuale sunt un grup extrem de diferit şi cuprind un spectru larg de femei. Lesbienele şi femeile bisexuale fac parte din toate grupurile de vârste, etnii, rase, regiuni geografice, statute sociale, grupuri culturale şi lingvistice, putând fi de orice mărime, nivel educaţional, profesie şi exprimare sexuală, începând cu cea tradiţională feminină şi terminând cu cea androgină sau una puternic masculină, femei bărbătoase. Necesităţile de sănătate ale lesbienelor şi femeilor bisexuale sunt similare celorlalte femei. Totuşi, multe dintre ele se confruntă cu anumiţi factori de risc şi bariere suplimentare vizavi de îngrijirea medicală, ceea ce poate avea un impact negativ asupra stării sănătăţii acestora. Această secţiune vine să vă ajute să înţelegeţi cum problemele obişnuite de sănătate fizică şi mintală şi factorii de risc sunt relevate în contextul vieţilor lesbienelor şi femeilor bisexuale. Divulgarea identităţii sexuale în faţa medicului poate fi unicul şi cel mai important lucru pe care îl pot face lesbienele şi femeile bisexuale pentru a-şi îmbunătăţi calitatea îngrijirii lor medicale şi pentru a reduce factorii de risc, asociaţi problemelor de sănătate. Iată de ce, cel mai important lucru pentru personalul medical este crearea unor condiţii sigure, comode şi oportune pentru ca orice femeie să poată vorbi sincer despre comportamentele în ceea ce priveşte sănătatea, inclusiv despre istoriile şi practicile sexuale. Aproape 45% dintre lesbiene şi femeile bisexuale nu se destăinuie medicilor lor. Stabilirea unei practici prietenoase lesbienelor şi femeilor bisexuale va garanta faptul că pacienta poate fi sinceră cu Dvs. şi poate vorbi despre toate problemele legate de sănătate. Factorii de risc discutaţi mai jos vin să transmită contextul general al sănătăţii lesbienelor şi femeilor bisexuale. Trebuie menţionat faptul că majoritatea lesbienelor şi femeilor bisexuale sunt sănătoase şi adaptate. Acestea au nevoie de îngrijire pentru a evita stigmatizarea pe viitor a lesbienelor şi femeilor bisexuale ca fiind bolnave de fire sau mai “dificile” decât pacienţii heterosexuali.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Factori de risc

Factorii de risc cu care se confruntă, în mod disproporţionat, lesbienele şi femeile bisexuale sunt în primul rând de natură socială şi comportamentală. Mulţi dintre aceştia derivă din statutul social marginalizat şi în urma istoriei aferente de discriminare şi hărţuire.

Homofobia şi stigmatizarea bazată pe orientare şi exprimare sexuală

Stigmatizarea pentru toată viaţa, hărţuirea şi / sau discriminarea – sau frica de acestea – constituie o cauză majoră a stresului cronic, depresiei, neliniştii sau a altor probleme legate de starea psihică a lesbienelor şi femeilor bisexuale. Suplimentar la impacturile directe ale homofobiei în societate asupra sănătăţii, homofobia preconcepută sau chiar reală, din partea furnizorilor de servicii medicale, poate descuraja lesbienele şi femeile bisexuale de a mai apela la serviciile medicale. Fără proba contrarie precum că nu aşa stau lucrurile, pacientele lesbienele şi cele bisexuale, se pot aştepta la discriminare în mediul serviciilor medicale. Iată de ce, este important ca mediul Dvs. să fie cât mai primitor. Pentru început puteţi pune un poster sau o broşură pe masa Dvs. de lucru care să exprime un mesaj prietenos acestui grup social.

Evitarea sau utilizarea serviciilor medicale doar în cazuri excepţionale

Din cauza fricii de discriminare, a experienţelor negative trăite cu furnizorii de servicii medicale şi / sau din cauza convingerilor false că lesbienele nu au nevoie de frotiuri Papanicolau şi alte teste medicale, multe dintre ele nu apelează la serviciile medicale necesare. Această evitare poate avea ca rezultat imposibilitatea de a detecta şi trata problemele de sănătate la o etapă timpurie, inclusiv cancerul. Aceasta, de asemenea, limitează accesul lesbienelor la informaţia despre sănătate şi la îngrijirea preventivă.

Supraponderalitatea sau obezitatea

Este confirmat faptul că lesbienele sunt mai predispuse la supraponderalitate decât femeile heterosexuale, probabil, din cauza normelor culturale din cadrul comunităţii şi din cauza că lesbienele pot avea o atitudine diferită, pot să nu accepte sau să perceapă altfel noţiunile generale referitoare la etalonul de frumuseţe şi supleţe. În timp ce lesbienele, ca grup, tind să aibă o imagine mai bună a corpului decât femeile heterosexuale – o caracteristică pozitivă de sănătate – acestea pot fi, ca urmare, mai puţin motivate de a

Ghid pentru medici

evita supraponderalitate. Predominarea supraponderalităţii în rândurile lesbienelor sporeşte riscul afecţiunilor cardio-vasculare, diabetului, hipertensiunii şi ale altor probleme de sănătate.

Fumatul şi abuzul de substanţe

Lesbienele şi femeile bisexuale, în special tinerele, pot să consume alcool, să folosească alte droguri şi să fumeze mai mult decât femeile heterosexuale, iarăşi sporind riscul afecţiunilor cardio-vasculare, bolilor pulmonare obstructive cronice (BPOC) şi a altor probleme de sănătate. Motivele pentru predominarea sporită a acestor factori de risc în rândurile lesbienelor şi femeilor bisexuale includ stresul cronic şi alte provocări pentru sănătatea psihică legate de discriminare şi homofobie, plus rolul evident al barurilor şi cluburilor în subcultura lesbienelor.

Rata mică a sarcinilor

Lesbienele, ca grup, înregistrează puţine sarcini, iar naşterea copiilor chiar dacă are loc, tinde să fie la o vârstă mai matură decât în cazul femeilor heterosexuale. Din cauza lipsei sau a amânării sarcinilor, lesbienele şi femeile bisexuale pot fi expuse unui risc sporit pentru unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul mamar.

Examinările şi consideraţiile de sănătate

Propuneţi lesbienelor şi femeilor bisexuale examinări adecvate vârstei, similare celor pe care le-aţi oferi oricărei alte femei venite la Dvs. Amintiţi-vă să vă concentraţi asupra comportamentului şi practicilor actuale mai mult decât asupra identităţii pacientei Dvs. lesbiene sau bisexuale atunci când discutaţi despre riscuri, în special referitoare la bolile sexual transmisibile (BST).

Cancerul de colon

Lesbienele şi femeile bisexuale trebuie să fie examinate la cancerul de colon cu aceeaşi frecvenţă ca şi femeile heterosexuale. Din cauza că, de regulă, aceste proceduri sunt jenante şi puţin cunoscute în rândurile publicului general, este extrem de important să vă asiguraţi că pacientele lesbiene şi cele bisexuale nu se simt stingherite de medicii lor şi pot întreba despre şi beneficia de toate tipurile de examinări.

Depresia

Cercetările au demonstrat că rata depresiilor în rândurile lesbienelor şi femeilor bisexuale este mai înaltă decât în cazul femeilor heterosexuale,

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

deseori, din cauza stresului cauzat de stigmatizare. Depresia poate împiedica tratarea bolilor, afectând negativ toate aspectele vieţii şi sănătăţii. Fiţi conştienţi de faptul că stresurile cronice referitoare la discriminare, izolare, neacceptare de către familie, camuflarea aspectelor vieţii şi identităţii, plus alte provocări cu care se confruntă lesbienele şi femeile bisexuale, pot cauza depresii acute. Examinările pentru depistarea depresiilor trebuie luate în serios. Lesbienele şi femeile bisexuale de culoare se confruntă cu un “pericol dublu” din cauza stresului discriminării rasiale sau etnice, care le poate supune unui risc şi mai înalt.

Diabetul

Predominarea supraponderalităţii şi a altor factori de risc pentru diabet în rândurile lesbienelor şi femeilor bisexuale fac din examinarea pentru diabet să fie un alt pas important în îmbunătăţirea indicilor de sănătate şi reducerea deceselor din cadrul acestui segment de populaţie.

Fertilitatea şi sarcina

Un număr crescând de lesbiene aleg să rămână însărcinate şi să aibă copii, cu sau fără parteneri. Să nu credeţi că femeia lesbiană care vine la Dvs. la consultaţie nu-şi face planuri referitoare la naşterea copiilor, sau că nu a fost vreodată însărcinată. Fiţi pregătiţi să discutaţi despre opţiunile de concepere şi sarcină cu pacientele Dvs. lesbiene. Includeţi partenerii femeii în această discuţie, indiferent de sex.

Afecţiunile cardio-vasculare

Afecţiunile cardio-vasculare sunt principalul ucigaş al femeilor, fără a exista vreo dovadă care ar sugera că această statistică diferă cumva pentru lesbiene sau femeile bisexuale. De fapt, acestea ar putea fi supuse unor factori de risc suplimentari, cum ar fi ratele înalte de supraponderalitate, fumatul şi nivelurile înalte de stres. Tocmai de aceea, aveţi grijă să includeţi examinările stării cardio-vasculare atunci când este cazul.

HIV/SIDA

Deşi documentarea transmiterii HIV de la femeie la femeie rămâne a fi controversată şi nedefinitivă, lesbienele se pot infecta prin alte comportamente riscante, cum ar fi utilizarea intravenoasă a drogurilor, împungerea accidentală cu un ac de seringă şi relaţiile sexuale cu bărbaţi, folosirea în comun a jucăriilor sexuale fără prezervativ sau fără a le dezinfecta. Fiţi gata să discutaţi deschis cu pacientele Dvs. lesbiene şi bisexuale despre compor-

Ghid pentru medici

tamentele riscante şi să le oferiţi teste HIV şi consiliere atunci când este cazul. Concentraţi-vă asupra comportamentelor actuale şi nu asupra orientării sexuale atunci când discutaţi despre BST şi riscul de infectare cu HIV.

Hipertensiunea

Mulţi dintre factorii care supun femeile riscului afecţiunilor cardio-vasculare contribuie la ridicarea presiunii sanguine, ceea ce sporeşte riscul bolilor cardio-vasculare, atacurilor şi afecţiunilor congestive ale inimii. Deoarece lesbienele şi femeile bisexuale, ca grup, se confruntă cu astfel de factori de risc cum ar fi supraponderalitatea, lipsa exerciţiilor şi stresul sporit, ele pot fi supuse unui risc mai înalt.

Mamogramele

Lesbienele şi femeile bisexuale trebuie să beneficieze de mamograme în baza aceluiaşi grafic adecvat vârstei ca şi în cazul femeilor heterosexuale. Femeile transgender sau femeile bărbătoase vor evita, probabil, mamogramele. Deoarece detectarea şi diagnosticarea târzie sunt asociate cu rezultate mai puţin bune, este important să vă asiguraţi că toate femeile aflate sub supravegherea Dvs. sunt conştiente de necesitatea de a face mamograme, sunt dispuse să le facă şi chiar le fac.

Testul Papanicolau

Frotiurile Papanicolau sunt la fel de importante pentru lesbiene şi femeile bisexuale ca şi în cazul femeilor heterosexuale. Virusul papilomei umane (VPU) se poate transmite şi în rândurile femeilor care au relaţii sexuale doar cu femei. Femeile care au ca parteneri femei pot avea (în trecut sau în prezent) şi contacte sexuale cu bărbaţi. Din păcate, multe lesbiene şi unii medici cred greşit că lesbienele nu sunt supuse riscului VPU (Virisul Papilomei Umane) sau de cancer cervical şi că frotiurile Papanicolau nu sunt necesare.

Testele BST

Majoritatea bolilor şi infecţiilor sexual transmisibile pot fi transmise şi prin practicile sexuale practicate de lesbiene. În plus, femeile care se identifică drept lesbiene au putut avea (în trecut sau prezent) parteneri bărbaţi sau au putut fi sexual abuzate. Afară de aceasta, să nu credeţi că lesbienele şi femeile bisexuale în vârstă nu sunt active sexual sau că nu au nevoie de teste BST sau de informaţii referitoare la protecţie. Femeile pot merge la “întâlniri” sau pot începe relaţii sexuale la orice vârstă.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Abuzul de substanţe

Lesbienele pot consuma alcool şi folosi alte droguri la rate mai înalte, în special lesbienele şi femeile bisexuale tinere. Din cauza homofobiei şi heterosexismului, lesbienele pot să nu se simtă confortabil în cadrul programelor obişnuite de dezintoxicare şi tratament. Plus, factorii care contribuie la abuzul de substanţe în rândurile lesbienelor pot fi diferiţi de cei valabili în cazul femeilor heterosexuale, iar intervenţiile care nu sunt orientate asupra acestor factori, pot fi ineficiente.

Folosirea tutunului

Tutunul este principala cauză a mortalităţii nu doar în rândul întregii populaţii a ţării, ci îndeosebi în rândul lesbienelor şi femeilor bisexuale, care fumează mult mai mult, la rate disproporţional de înalte. Lesbienele şi femeile bisexuale sunt mai predispuse la fumat decât femeile heterosexuale şi sunt unicul grup demografic în cadrul căruia rata fumatului creşte odată cu vârsta. Un studiu recent a constatat că femeile lesbiene, bisexuale şi transgender (LBT) fumează cu 200% mai mult decât restul femeilor. Iarăşi, este important ca intervenţiile de încetare a fumatului să fie adecvate factorilor unici care contribuie la aceste rate înalte în rândurile femeilor LBT.

Ghid pentru medici

Asistenţa medicală acordată gaylor şi bărbaţilor bisexuali: consideraţii suplimentare pentru medici Introducere

Necesităţile de sănătate ale gaylor şi bărbaţilor bisexuali sunt similare celorlalţi bărbaţi, totuşi, aceştia se pot confrunta cu anumiţi factori de risc şi bariere suplimentare vizavi de asistenţa medicală, ceea ce poate avea un impact negativ asupra sănătăţii lor. Studiul realizat în 1992, relevă faptul că 44% din gay nu au comunicat medicului lor despre orientarea lor sexuală. Totuşi, dacă furnizorii de servicii medicale ar şti că pacientul lor este gay, bisexual, sau întreţine relaţii sexuale cu bărbaţi, ei ar putea face teste orientate asupra factorilor de risc şi ar putea oferi asistenţă mai adecvată. De asemenea, gayii şi bărbaţii bisexuali pot, uneori, evita conştient, asistenţa medicală din cauza fricii de discriminare. Iată de ce, este foarte important ca furnizorii de servicii medicale să creeze un mediu sigur şi prietenos pentru gay şi bisexuali şi să discute despre istoriile şi comportamentele lor sexuale, plus alte probleme legate de sănătate. Stabilirea unor practici prietenoase pentru gay şi bisexuali va încuraja pacienţii Dvs. să apeleze la serviciile de asistenţă medicală şi să discute deschis despre problemele legate de sănătate.

Factori de risc

Factorii de risc cu care, în mod disproporţional, se confruntă gayii şi bărbaţii bisexuali ţin de aspecte sexuale, sociale şi comportamentale. Atunci când discută despre problemele de sănătate, medicii trebuie să ţină cont de variabilele sociale şi culturale, de variabila stării psihice, de abuzul de substanţe, suplimentare la comportamentele specifice de risc, sau să formuleze mesaje de prevenire pentru bărbaţii gay şi bisexuali. Aceste variabile pot crea bariere în eficienţa mesajelor de prevenire în ceea ce priveşte consultarea pacienţilor cu privire la schimbările comportamentale recomandate.

Stigmatul

Gayii şi bărbaţii bisexuali, deseori, se confruntă cu stigmatizarea prezentă în toate aspectele vieţii. Această stigmatizare este motivul nivelului înalt de stres pentru toată viaţa, care provoacă probleme de sănătate psihică şi fizică.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Frica de a fi identificat drept gay, bisexual sau bărbat, care întreţine relaţii sexuale cu bărbaţi, poate opri anumiţi pacienţi de a vorbi despre anumite probleme specifice de sănătate. Sesizarea stigmatizării din partea unui clinician poate, irevocabil, dăuna relaţiilor terapeutice, stopând destăinuirile sincere şi mesajele adecvate de prevenire.

Homofobia şi hărţuirea legate de orientarea sexuală

Discriminarea şi hărţuirea s-au dovedit a fi factorii provocatori ai stresului, neliniştii, depresiei şi bolilor psihice în rândul gaylor şi bărbaţilor bisexuali.

Normele culturale

Normele culturale pot afecta modul în care gayii şi bărbaţii bisexuali destăinuie informaţia şi integrează mesajele de prevenire în asistenţa medicală. Unii dintre gayii şi bărbaţii bisexuali latini nu pot vorbi deschis despre sexualitatea lor, deoarece doresc să evite eventuala ruşine sau jenă. Homosexualitatea este în contradicţie cu machismul sau masculinitatea, care are o valoare maximă în culturile latine. Un şir de culturi şi limbi creează obstacole în calea transmiterii unor mesaje de prevenire adecvate şi în calea discuţiilor referitoare la sănătatea sexuală, inclusiv homosexualitate, care le sunt străine normelor lor culturale.

Supoziţiile false

MesajeledeprevenireaHIVadresategaylorşibărbaţilorbisexualisuntconsiderate ca mai puţin eficiente. Studiile despre gay şi bărbaţii bisexuali raportează deficienţe în încurajarea schimbărilor comportamentale pentru toată durata vieţii. Plus, convingerile false în rândurile gaylor şi bărbaţilor bisexuali creează bariere în calea schimbărilor comportamentale recomandate de mesajele de prevenire. Cercetările au arătat că noile metode de tratament HIV îi fac pe unii gay şi bărbaţi bisexuali să fie mai optimişti vizavi de opţiunile de tratament, în eventualitatea în care aceştia ar face o seroconversie şi şi-ar asuma mai multe riscuri sexuale. În mod asemănător, supoziţiile false că bărbaţii seropozitivi, care trec un curs de terapie antiretrovirală nu pot transmite virusul, contribuie la riscul de infectare şi la întreţinerea relaţiilor sexuale anale neprotejate în rândurile gaylor şi bărbaţilor bisexuali.

Includerea evaluării riscurilor sexuale în cadrul vizitelor de rutină a gaylor şi bărbaţilor bisexuali

În pofida reducerilor semnificative ale frecvenţei HIV în rândurile gaylor şi bărbaţilor bisexuali, ei totuşi sunt, afectaţi de infecţii HIV noi. Creşterea recentă a ratei bolilor sexual transmisibile şi a comportamen-

Ghid pentru medici

telor riscante în rândurile gaylor şi bărbaţilor bisexuali, înregistrată în câteva oraşe, este destul de îngrijorătoare, deoarece aceasta poate însemna o renaştere a infecţiilor HIV. În urma acestor tendinţe, medicilor le revine sarcina importantă de a discuta despre problemele de sănătate sexuală. Un studiu realizat a arătat că doar 20% din pacienţi au discutat în ultimii cinci ani despre factorii de risc HIV cu medicii lor. Din aceşti respondenţi doar 21% au raportat faptul că medicul a iniţiat discuţia. Într-un alt studiu, doar 35% din medici au raportat că deseori sau de fiecare dată întreabă despre viaţa sexuală. Un studiu a relevat jena medicilor vizavi de aspectele de sănătate sexuală şi cele legate de HIV, ceea ce ducea la abordarea insuficientă a acestor teme. Vizitele de rutină sunt şanse pentru medici de a preveni HIV şi alte infecţii sexual transmisibile prin evaluarea riscului sexual.

Ce putem face?

Orice vizită de rutină trebuie să includă întrebări referitoare la comportamentul sexual, indiferent de orientarea sexuală identificată sau starea civilă a pacientului. Activitatea sexuală există continuu. Eliminarea anumitor riscuri comportamentale poate orienta medicii asupra evaluării cunoştinţelor pacientului, cu selectarea mesajelor adecvate de prevenire şi determinarea necesităţii testărilor pentru bolile sexual transmisibile sau HIV. Conştientizând faptul că între medici şi pacienţi există bariere semnificative în ceea ce priveşte problemele legate de sănătatea sexuală, o abordare tacticoasă este cheia către transmiterea pertinentă a informaţiei.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Recomandări pentru o abordare adecvată Evaluarea riscului sexual:

Discutarea informaţiei despre comportamentul sexual poate fi dificilă atât pentru pacienţi, cât şi pentru medici. Formularea mesajelor de prevenire pentru fiecare pacient în parte, presupune ca aceştia să se simtă pregătiţi să discute aceste teme şi să destăinuie informaţii sensibile. În timpul unei prime vizite la medic, gayii şi bărbaţii bisexuali pot tăinui informaţii importante. Doar odată cu experienţa repetată, abordarea şi discutarea unor astfel de subiecte poate deveni mai uşoară. În cazul în care discutaţi despre sănătatea sexuală în timpul unei prime vizite, sau în cadrul unei vizite repetate, se recomandă ca să: începeţi cu afirmaţia că obţinerea informaţiei referitoare la viaţa sexuală a pacientului ţine de datoria Dvs. Concentraţi-vă, mai degrabă, asupra comportamentului sexual, decât asupra orientării /identităţii sexuale a pacientului. Evaluaţi cunoştinţele referitoare la riscul de contactare a bolilor sexual transmisibile legat de comportamentul sexual de până acum. Unii gay şi bărbaţi bisexuali bine informaţi pot evita discuţiile despre riscul HIV; spre exemplu, presupunând că medicul egalează homosexualitatea cu HIV. Rugaţi pacientul să explice termenii sau comportamentele necunoscute pentru Dvs. Respectaţi dorinţa pacientului de a nu răspunde la întrebările sensibile. Propuneţi-i să discutaţi despre chestiunea respectivă mai târziu. Care este cea mai reuşită abordare? Centrul Regional de Instruire şi Educaţie în domeniul SIDA din Mountain-Plains a creat un model util de abordare a evaluării riscului sexual, expus mai jos: 1. Evaluaţi riscurile la fiecare vizită a pacientului şi atunci când sunt semne de schimbare a comportamentului. 2. Evaluarea riscului sexual trebuie să facă parte din evaluarea generală a riscurilor legate de sănătate. 3. Pregătiţi discuţia despre sănătatea sexuală, accentuând faptul că aceasta este o parte de rutină a comunicării şi menţionaţi importanţa înţelegerii comportamentului sexual pentru acordarea cât mai eficientă de asistenţă. Reamintiţi pacientului că discuţia Dvs. este confidenţială. Ar putea fi nevoie să negociaţi ceea ce, ulterior, va face parte din fişa medicală. a. “Pentru ca să vă pot ajuta cât mai bine, trebuie să înţeleg comportamentul Dvs. sexual.” b. “Totul despre ce vom discuta o să rămână între aceşti pereţi.”

Ghid pentru medici

4. Evitaţi utilizarea calificativelor “orientare tradiţională”, “gay” sau “pederast”, care nu se referă la comportamente, deoarece acestea pot duce la dezinformare. Spre exemplu, un procentaj semnificativ din bărbaţii afro-americani şi latino, care întreţin relaţii sexuale cu bărbaţi, se identifică drept heterosexuali, chiar dacă întreţin raporturi anale. 5. Fiţi atenţi, atunci când solicitaţi informaţie, să nu faceţi presupuneri vizavi de comportament, bazându-vă pe vârstă, starea civilă, disabilităţi sau alte caracteristici. 6. Puneţi întrebări specifice referitoare la comportament într-un mod direct şi fără a judeca pacientul. a. “Sunteţi activ sexual?” b. “Când aţi avut ultima dată un contact sexual?” c. “Întreţineţi relaţii sexuale cu bărbaţi, femei sau cu reprezentanţi ai ambelor sexe?” d. Determinaţi numărul partenerilor, frecvenţa utilizării prezervativelor şi tipul contactului sexual (adică oral, anal, genital). 7. Răspunsurile sincere pot crea o atmosferă de confidenţialitate, în cazul în care întrebarea este formulată într-un mod care ar “normaliza” comportamentul: “Unele persoane consumă droguri injectabile, întreţin relaţii anale, întreţin relaţii sexuale în schimbul drogurilor, banilor sau altor servicii. Aţi făcut aceste lucruri vreodată.” 8. Evaluaţi informaţia despre BST ale pacientului. 9. În cazul în care răspunsurile pacientului indică un nivel înalt de risc (spre exemplu, activitate sexuală neprotejată, date semnificative despre BST), determinaţi contextul în care aceste comportamente au avut loc, inclusiv consumul de substanţe şi starea de spirit. a. “Vreau să înţeleg, când consumaţi alcool sau droguri în legătură cu contactele sexuale”. b. “Cât de des sunteţi drogat sau beat atunci când aveţi contacte sexuale? În acest caz, cum se schimbă ceea ce faceţi?” c. “Cât de des vă simţiţi trist sau deprimat atunci când aveţi contacte sexuale? Vă comportaţi altfel?” 10. Recapitulaţi răspunsurile pacientului la finele discuţiei.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Alte teste şi preocupări de sănătate Suplimentar la evaluarea riscului sexual, gaylor şi bărbaţilor bisexuali trebuie să li se facă aceleaşi teste, ca şi în cazul tuturor bărbaţilor pe care îi consultaţi. Plus, trebuie să atrageţi atenţie la aspectele de sănătate, care, în mod disproporţional, afectează gayii şi bărbaţii bisexuali.

Cancerul anal

Gayii şi bărbaţii bisexuali sunt supuşi riscului de infectare cu virusul papilomei umane, care joacă un rol în sporirea riscului de cancer anal. Unii medici specialişti recomandă, astăzi, frotiurile anale Papanicolau, similare testului făcut de femei, pentru a descoperi cancerele la o etapă timpurie.

Depresia/Anxietatea

Depresia şi anxietatea, se pare că afectează bărbaţii gay la un nivel mai înalt decât restul populaţiei, în special, dacă nu îşi manifestă orientarea şi dacă le lipseşte sprijinul societăţii. Adolescenţii şi adulţii tineri gay pot fi, în primul rând, supuşi riscului înalt de sinucidere, din aceste cauze. Posibilitatea de a orienta clienţii gay şi bisexuali spre serviciile psihoterapeutice sensibile la aspectele culturale, poate fi mai eficientă în prevenirea, detectarea timpurie şi tratarea depresiei şi a anxietăţii.

Condiţia fizică (Dieta şi exerciţiile)

Bărbaţii gay sunt mai predispuşi să aibă probleme legate de aspectul lor fizic şi să sufere de tulburări digestive, decât bărbaţii heterosexuali. Pe de altă parte, supraponderabilitatea şi obezitatea sunt problemele care afectează o porţiune mare a comunităţii gaylor. Fiţi apţi să discutaţi despre condiţia fizică a clientului Dvs. şi despre problemele de alimentaţie, oferind consiliere adecvată şi sensibilă din punct de vedere cultural.

Sănătatea inimii

Gayii şi bărbaţii bisexuali pot fi supuşi unor factori de risc suplimentari de afecţiuni cardio-vasculare, datoraţi ratelor ridicate ale fumatului, consumului de alcool şi de substanţe. Atunci când este cazul, testele cardiace trebuie să fie şi ele incluse.

Vaccinarea contra hepatitei

Gayii şi bărbaţii bisexuali sunt supuşi unui risc ridicat de a contacta hepatita A şi B. Vaccinarea globală contra virusului hepatitei A şi B este recomandată tuturor gaylor şi bărbaţilor bisexuali activi sexual.

Ghid pentru medici

Cancerul de prostată, testicular şi al colonului

Toţi gayii şi bărbaţii bisexuali trebuie să treacă aceste teste, în mod obişnuit, aşa cum se recomandă întregii populaţii.

Utilizarea tutunului

Tutunul este principala cauză a mortalităţii pentru întreaga populaţie. Bărbaţii gay fac parte din grupurile de top din ţară care sunt afectaţi, în mod disproporţionat, de această problemă. Un studiu recent al populaţiei a arătat că gayii, bărbaţii bisexuali şi transgenderi fumează cu 50% mai mult decât restul populaţiei. Evidenţierea altor chestiuni ale sănătăţii, de regulă, au eclipsat impactul tutunului asupra grupului respectiv, lăsând persoanele mai puţin informate despre necesitatea de renunţare la tutun sau resursele de sprijinire a procesului. Fiţi pregătiţi să evaluaţi consumul tutunului în cazul tuturor pacienţilor gay, sfătuiţi-i să renunţe, discutaţi despre opţiunile medicamentoase şi sfătuiţi persoana să sune la linia fierbinte locală pentru persoanele care vor să renunţe la fumat sau grupurile competente la nivel cultural în renunţarea la fumat.

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Asistenţa medicală acordată persoanelor transgender: consideraţii suplimentare pentru medici 1. Accesul la serviciile de asistenţă medicală

Persoanele transgender ezită, deseori, să apeleze la serviciile de asistenţă medicală tradiţională, de tip medic-pacient. Unii dintre ei chiar au fost trataţi cu refuz din partea medicilor. Un medic care refuză să trateze o persoană transgender poate să o facă din cauza fricii sau a transfobiei, sau poate avea prejudecăţi religioase contra pacienţilor LGBT. De asemenea, este posibil ca medicul, pur şi simplu, să nu posede cunoştinţele sau experienţa de care acesta are nevoie. Mai mult decât atât, serviciile medicale referitoare la problemele transgenderilor nu sunt, de regulă, incluse în asigurarea medicală, respectiv, aceste servicii sunt mai scumpe. Indiferent de motive, deseori persoanele transgender se îmbolnăvesc, deoarece le este frică să facă o vizită la medic.

2. Istoria bolii

Persoanele transgender pot ascunde de medicii lor detalii importante referitoare la istoria bolii. Probabil că acestora le este frică să nu le fie refuzată acordarea de asistenţă medicală, dacă vor povesti istoria bolii. Chiar dacă au trecut mulţi ani după o anumită operaţie, ei pot omite istoria tranziţiei lor, atunci când întâlnesc un medic nou. Pacienţii trebuie să vadă medicul ca pe un partener egal în ceea ce priveşte serviciile de asistenţă medicală, şi nu ca un blocaj sau obstacol care trebuie depăşit.

3. Hormonii

Terapia hormonală transgender oferă rezultate dorite de feminizare (sau masculinizare), dar implică riscuri specifice. Estrogenul are capacitatea de spori riscul coagulării sanguine, tensiunii ridicate, nivelului ridicat al zahărului şi a reţinerii apei. Anti-androgenii de tipul spironolactonei pot cauza deshidratări, tensiune joasă şi tulburări ale electroliţilor. Testosteronul, în special dacă este administrat pe cale orală sau în doze mari, comportă riscul de afecţiune hepatică. Utilizarea hormonilor trebuie urmărită îndeaproape atât de către pacient, cât şi de medic. Unele persoane transgender au tendinţa să facă rost de hormoni şi alte tratamente prin metode indirecte ce evită sistemul de asistenţă medicală. Utilizarea hormonilor fără supraveghere poate implica doze prea înalte sau prea mici, şi, respectiv, poate avea rezultate nedorite.

Ghid pentru medici

4. Sănătatea cardio-vasculară

Persoanele transgender pot fi supuse unui risc sporit al crizelor cardiace sau al atacurilor de cord, nu doar din cauza utilizării hormonilor ci şi din cauza fumatului, obezităţii, hipertensiunii şi a imposibilităţii de a monitoriza riscurile cardiovasculare. Femeilor transgender poate să le fie frică de faptul că, în cazul în care furnizorul lor va crede că sunt supuse riscului unei boli cardiovasculare, le va indica să stopeze consumul de hormoni, iată de ce acestea nu apelează la servicii medicale atunci când prezintă semne timpurii de afecţiuni sau crize cardiace.

5. Cancerul

Cancerul provocat de administrarea hormonilor (la sân în cazul femeilor transgender, hepatic în cazul femeilor sau bărbaţilor) nu este răspândit, dar trebuie inclus în testele legate de sănătate. Mai multă îngrijorare cauzează cancerul organelor de reproducere. Bărbaţilor transgender (biologic femei) cărora nu le-a fost extirpat uterul, ovarele sau sânii, sunt totuşi supuşi riscului de a face cancer la aceste organe. Femeile transgender (biologic bărbaţi) sunt şi ele supuse riscului, deşi redus, de a face cancer prostatic. Mai mult decât atât, unii medici se simt intimidaţi de tratarea acestor tipuri de cancer la persoanele transgender. Au fost raportate unele cazuri în care persoanele au amânat vizita la medic, sau au refuzat să urmeze un tratament, până când cancerul s-a extins la maxim.

6. BST şi sexul protejat

Persoanele transgender, în special cele tinere, pot fi respinse de familiile lor şi pot deveni vagabonzi. Acestea pot fi forţate să se prostitueze pentru aşi câştiga existenţa, şi, respectiv, sunt supuse unui risc sporit de infectare cu BST, inclusiv HIV. Alte persoane transgender pot practica sexul neprotejat, atunci când încep să cunoască sexualitatea în postura sexuală dorită. Sexul protejat este, totuşi, posibil chiar şi în cazul relaţiilor dintre transgenderi.

7. Alcoolul şi tutunul

Abuzul de alcool este răspândit în rândurile persoanelor transgender, care sunt respinse de familie şi societate, plus depresia aferentă acestei renegări. Alcoolul combinat cu administrarea hormonilor sexuali sporeşte riscul afecţiunii hepatice. Utilizarea tutunului atinge rate înalte în rândurile tuturor persoanelor transgender, în special, în cazul celor, care fumează tutun pentru a-şi controla greutatea. Riscurile atacurilor de

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

cord şi a crizelor cardiace sunt înalte în cazul persoanelor care fumează tutun şi odată cu administrarea estrogenului sau a testosteronului.

8. Depresia/Anxietatea

Din diverse motive, persoanele transgender sunt, în special, predispuse la depresie şi anxietate. Paralel cu pierderea familiei şi a prietenilor, acestea se confruntă cu stresul de la lucru şi riscul de şomaj. Persoanele transgender, care nu au făcut operaţia de tranziţie şi şi-au păstrat sexul de la naştere, sunt predispuse să se confrunte cu depresia şi anxietatea. Sinuciderea reprezintă un risc, atât până la, cât şi după tranziţie. Unul dintre cele mai importante aspecte ale terapiei persoanelor transgender constă în controlul depresiei şi/sau a neliniştii.

9. Siliconul injectabil

Unele femei transgender îşi doresc feminizarea fizică fără ca să aştepte efectul estrogenului. Ele se aşteaptă că siliconul injectabil să le confere “proeminenţe momentane”. Siliconul, deseori administrat de persoane necalificate în timpul unor operaţii neautorizate, poate migra spre ţesuturi şi se poate deforma cu timpul. De regulă, acesta nu corespunde cerinţelor medicale, poate conţine numeroşi agenţi de contaminare, şi este, deseori, injectat cu o seringă comună. Prin aceste seringi se pot răspândi şi diverse infecţii.

10. Condiţia fizică (Dieta şi exerciţii)

Multe persoane transgender duc un mod de viaţă sedentar şi sunt supraponderale. Exerciţiile nu sunt pentru ele o prioritate, acestea putând lucra ore în şir pentru a-şi facilita tranziţia. O dietă sănătoasă şi exerciţiile frecvente de rutină sunt la fel de importante pentru persoanele transgender ca şi pentru orice om. Exerciţiile, fiind mai importante decât operaţia de schimbare a sexului, pot reduce riscul post-operaţie al unei persoane şi pot contribui la o reabilitare rapidă.

Ghid pentru medici

Anexa nr.1

care lucrează cu peroane de orientare homosexuală

Anexa nr. 2

Lista medicilor prietenoşi comunităţii LGBT cu care vă puteţi consulta în caz că aveţi un pacient de orientare homosexuală şi nu ştiţi cum să procedaţi:

Ion Coşciug

Ecaterina Rotaru

Elena Soltan

Nadejda Bordeian

Tel. 79 46 01, medic psihiatru, acupunctor, psihoterapeut, Chişinău, str. Costiujeni 3, SCP, secţia N8, Catedra de psihiatrie şi narcologie, Facultatea de perfecţionare a medicilor (FPM) ioncoşciug@mail.ru Tel. 46 97 32, fax 46 94 43, şefa secţiei epidemiologie, Centrul SIDA Tel. 40 66 34, moaşă, Centrul de sănătate pentru tineri Neovita Tel. 40 66 34 medic ginecolog, Centrul Neovita

5. Dumitru Rubanovici Tel. 46 37 28, medic dermatovenerolog, Centrul Neovita 6.

Lilia Grecu

Tel.79 48 91,79 45 48, medic psihiatru, narcolog, Chişinău, str. Costiujeni, SCP, secţia N8, FPM, Likagrecu@mail.ru

Inga Deliv

Tel. 79 46 01, 79 45 72, medic psihiatru, Chişinău, str. Costiujeni, SCP, secţia N8, FPM, delivin@mail.ru

Valentina Podobinschi

Gheorghe Braga

Tel. (269) 4 62 16, medic epidemiolog, şeful Punctului sanitar de control, Vama Leuşeni, CMP raionul Hînceşti

10.

Valentin Oprea

Tel. 79 45 72, medic psihiatru, narcolog, psihanalist, Chişinău, str. Costiujeni 3, SCP, secţia N8, FPM

Tel. (258) 2 57 52, medic ginecolog, Cabinetul de planificare familială, CMF Teleneşti, str. C. Mare, 5

Ghid pentru medici

Surse bibliografice - Despre noi. Minorităţi sexuale în România, ACCEPT,2003, Bucureşti - Coming out. Стань самим собой, Omsc, 2001 - Coming out, Centrul de informaţii, GenderDoc-M - Evaluarea Politicilor de Sănătate Mintală a Comunităţii LGBT, Centrul de informaţii GenderDoc – M, CREDO şi AXA, Chişinău, 2006 - Integrarea aspectelor de sănătate a comunităţii LGBT în politica de stat a ţărilor Europei Centrale şi de Est, Chişinău 2005 - Orientarea sexuală. Ghid pentru profesori, ACCEPT, Bucureşti 2005 - http://www.ilga-europe.org/europe/issues/parenting - www.glma.org