Comming out 2016 a5 rom

Sumar: Aspectele esenţiale ale sexualităţii umane ����������������

Homosexualitatea și bisexualitatea nu este o boală ���������������������������������������������������������������� Coming out ������������������������������������������������������������������ Ce este coming out? ������������������������������������������������������ Recomandări pentru cei care au decis să se destăinuiască cuiva �������������� Ce simte persoana căreia te destăinui? ������������������������������������������������������� Aspectele sociale.

Ce atitudini au guvernul și profesioniștii faţă de homosexualitate, homosexuali, bisexualitate și bisexuali? �������������������

Despre Centrul de Informaţii «GENDERDOC-M» ������������������������������������������������������

3

11

Definiţii esenţiale. ��������������������������������������������������������������� Cauzele și factorii dezvoltării orientării sexuale ���������������������������������������������

3

13

15

15 21

23 27

31

Aspectele esenţiale ale sexualităţii umane Bună! Dacă ţii în mâini această broșură, atunci te interesează subiectul coming out-ului, adică procesul destăinuirii propriei orientări sexuale sau a identităţii de gen. Din cauza faptului că aspectele orientării sexuale și cele ale identităţii de gen diferă unele de altele în mod semnificativ, am decis să nu amestecăm aceste două noţiuni. De aceea, această broșură este dedicată procesului de coming out al gay-ilor, lesbienelor, bisexualilor și bisexualelor. Procesul de coming al persoanelor transgen va fi abordat într-o publicaţie separată. Datorită acestei broșuri, vei avea posibilitatea de a cunoaște mai multe a) despre orientarea sexuală şi tipurile ei, b) despre cauzele dezvoltării orientării sexuale, precum și c) vei putea să-ţi înţelegi mai bine sentimentele și trăirile și d) să faci cunoștinţă cu istoriile gay-ilor, lesbienelor, bisexualilor și bisexualelor din Republica Moldova. Această publicaţie este destinată tinerilor gay, lesbiene, bisexuali și bisexuale, precum și persoanelor care au îndoieli privind orientarea lor sexuală.

Boris, 25 ani: „Totul a început când aveam 10-12 ani. Simţeam că mă deosebesc de ceilalţi oameni. Treceam prin perioada de maturizare sexuală şi am observat că interesul meu era orientat mai mult spre bărbaţi decât spre femei. La început acest lucru mă speria. În pofida acestui fapt, la 13 ani am avut prima experienţă sexuală cu un semen. Experienţa nu a constat în contacte sexuale ca atare, ci în „descoperirea”corpului şi a sentimentelor reciproce. Deşi de fiecare dată simţeam o vină că aş fi comis ceva interzis, acea experienţă a fost importantă pentru mine. Am început să conştientizez că sunt gay. M-a ajutat în acest sens şi informaţia care putea fi găsită, deşi, destul de rar, în presă la începutul anilor 90. Deşi puţină şi fragmentară, această informaţie mi-a ajutat să conştientizez cine sunt şi să înţeleg că nu sunt singur, că mai sunt persoane ca şi mine, trebuie doar să le caut. La 16 ani mi-am conștientizat identitatea gay şi nu vroiam să-mi schimb orientarea sexuală, aşa că am început să-mi construiesc viaţa bazându-mă pe necesităţile şi sentimentele mele. Mi-am găsit noi prieteni şi un cerc nou de cunoscuţi”.

Definiţii esenţiale Sincer sperăm că definiţiile de bază, care urmează în continuare, te vor ajuta să-ţi clarifici anumite sentimente pe care le ai și să-ţi structurezi mai bine cunoştinţele.

Sexualitatea umană include în sine un șir larg de comportamente și procese, aspectele fiziologice, psihologice, sociale, culturale, politice, spirituale sau religioase ale sexului, precum și comportamentului sexual. Sexualitatea, ca și celelalte aspecte ale comportamentului uman, poartă atât caracter biologic cât și socio-cultural. Unele dintre caracteristicele sexualităţii ne sunt încorporate genetic, în timp ce altele sunt formate în procesul de interacţiune cu lumea înconjurătoare.

2

3

Sexualitatea umană este compusă din 5 componente esenţiale: Sexul biologic reprezintă un şir de aspecte, cum ar fi cromozomii, hormonii, celulele, organele interne şi externe și caracteristicile secundare; Identitatea de gen este un sentiment de apartenenţă la un anumit sex sau gen, nu neapărat la cel biologic determinat la naștere; Rolul de gen social este comportamentul social, care corespunde normelor culturale ale societăţii, care desemnează conduita „tipic masculină” sau „tipic feminină”; Orientarea sexuală este atracţia emoţională, romantică, sentimentală şi erotică constantă faţă de persoanele de un anumit sex; Identitatea sexuală este un sentiment de autoidentificare cu persoanele de o anume orientare sexuală, conștientizare de sine ca persoană cu o anumită orientare sexuală. În această broșură, vom aborda diferite aspecte ale orientării sexuale a oamenilor. Cum a fost menţionat mai sus, orientarea sexuală este component important al sexualităţii umane şi se caracterizează printr-o atracţie emoţională, sentimentală și erotică constantă faţă de persoanele de un anume sex sau gen. Există trei orientări sexuale general recunoscute: Orientarea heterosexuală – atracţia faţă de persoanele de sex sau gen opus; persoanele care au atracţii sexuale faţă de persoanele de sex sau gen opus sunt numite heterosexuali; Orintarea bisexuală – atracţia faţă de persoanele de ambele sexe sau genuri; bisexualii sunt persoanele apte să se îndrăgostească şi să întreţină relaţii atât cu femei cât și cu bărbaţi; Orientarea homosexuală – atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex; persoanele cu astfel de orientare sexuală sunt numite homosexuali.

Homosexualitatea, în sensul larg al cuvântului, este unul dintre tipurile de orientare sexuală format din: orientarea homosexuală (atracţie sexuală faţă de persoanele de același sex sau gen), identitatea homosexuală (autoidentificarea ca persoană de orientare homosexuală) și comportamentul homosexual (practici sexuale cu persoanele de același sex). În sensul îngust al cuvântului, homosexualitatea este una

Eva (27) și Vika (29), lesbiene

5

dintre cele trei orientări sexuale tipice. Bărbaţii homosexuali mai sunt numiţi gay, iar femeile homosexuale sunt numite lesbiene.

Bisexualitatea, în sensul larg al cuvântului, este unul dintre tipurile de orientare sexuală a omului formată din: orientarea bisexuală (atracţie sexuală faţă de persoanele de sex sau gen opus sau de persoanele de același sex sau gen), identitatea bisexuală (autoidentificarea ca persoană de orientare bisexuală). Cât ţine comportamentul sexual, aici lucrurile ar trebui clarificate un pic. Dacă persoana bisexuală întreţine relaţii sexuale cu o persoană de sex sau gen opus, comportamentul se consideră unul heterosexual; dacă persoana bisexuală întreţine relaţii sexuale cu o persoană de același sex sau gen, comportamentul se consideră unul homosexual. În sensul îngust al cuvântului, bisexualitatea este una dintre cele trei orientări sexuale tipice. Bărbaţii cu astfel de orientare sexuală sunt numiţi bisexuali, iar femeile cu astfel de orientare sexuală sunt numite bisexuale.

Cu alte cuvinte, orientarea sexuală și comportamentul sexual sunt două lucruri absolut diferite și, câteodată, pot să nu coincidă din cauza condiţiilor sociale, culturale, religioase și politice în care trăiește persoana. Orientarea sexuală ca noţiune diferă de comportamentul sexual prin faptul că ea se referă la sentimente și emoţii și nu la acţiunele (comportamentul) omului.

Persoana poate să nu-și manifeste orientarea sexuală în comportamentul real sau practica sexuală, sau poate să-și susţină sau imite comportamentul sexual, care nu corespunde orientării sale sexuale reale. De exemplu, din cauza presiunilor sociale, bărbatul homosexual sau femeia homosexuală se poate căsători cu o persoană de sex opus și practica toată viaţa comportamentul heterosexual, dar aceștia, totuși, nu pot fi numiţi heterosexuali. La fel, bărbaţii heterosexuali și femeile heterosexuale, în diferite circumstanţe, pot practica comportamentul homosexual, dar aceștia nu pot fi numiţi nici bisexuali și nici homosexuali, fiindcă atracţia lor emoţională, romantică, sentimentală și erotică constantă este îndreptată spre persoanele de sex sau gen opus.

Angelica, 35 ani: „N-aș putea afirma că am conștientizat propria-mi orientare sexuală din fragedă copilărie. Am crescut ca cel mai obișnuit copil, mă îndrăgosteam de băieţi, fiindcă toate fetele se îndrăgosteau de băieţi, fiindcă așa trebuia să fie. Eu nici măcar n-aș putea afirma că din copilărie au fost momente când am simţit ceva pentru fete, fiindcă ceea ce simţeam pentru ele numeam prietenie și mă mândream cu faptul că Relatarea de coming out a Angelicăi, precum pot prieteni astfel, fiind capabilă de sacrificiu și și relatările altor gay, devotament pentru o prietenă dragă. Desigur, am lesbiene, bisexuali avut multe prietene, cu unele mă împăcam mai și ale persoanelor trans bine, cu altele relativ bine, ca și în cazul oricărei din Republica Moldova, este accesibilă fete <…> S-a întâmplat în acel timp să comunic pe site-ul egali.md. mai mult cu băieţii, ei se îndrăgosteau de mine, eu tot mă îndrăgosteam..., toate derulau după scenariul care i se întâmplă, de regulă, oricărei fete la 16 ani. Aveam mulţi prieteni și unul dintre ei îmi era mai apropiat, comunicam și petreceam mult timp împreună. Îmi era vesel și bine cu el. Mai apoi, când am aflat că mă iubește, mi-am zis: „De ce nu?” Și i-am spus că nu-s împotrivă să începem o relaţie serioasă. El a și devenit primul și unicul bărbat în viaţa mea. Îi permiteam să mă iubească și mă lega de el un sentiment de prietenie. Se poate spune chiar că îl iubeam, însă... atracţie sexuală nu simţeam, mai bine zis nu a fost ceea ce a apărut mai târziu, după mai mulţi ani, faţă de fete. A trecut însă mult timp, până când viaţa mea s-a schimbat într-un mod atât de radical. Această perioadă însă a fost cât se poate de fireasăcă și tipică pentru multe femei: a urmat graviditatea, căsătoria și mai mulţi ani de viaţă într-o căsnicie, în fond, nefericită, fiindcă nu poţi fi fericită alături de un om căruia nu-i poţi oferi ceea de ce are nevoie în relaţie și, respectiv, nu primești ceea de ce ai tu nevoie”.

Mai sunt și alte câteva noţiuni pe care ar fi bine să le cunoști: Homofobia reprezintă o serie de emoţii negative necontrolate (teama, dezgust, furie, etc.) faţă de gay, lesbiene, deseori faţă de bisexuali și bisexuale, precum și faţă de contactele sexuale între persoanele de același sex. Într-un sens mai larg, se referă la orice alte manifestări negative (sentimente de ură sau ostilitate, acte de agresiune împotriva membrilor comunităţii gay). Termenul „homofob” conţine conotaţii de frică și teamă. În același

6

7

timp, aplicarea acestei noţiuni la dușmanii toleranţei faţă de homosexualitate poate fi considerată de aceștia ca o insultă.

Homofobia internalizată (cunoscută ca „asimilată”) este o atitudine negativă a homosexualilor faţă de propria lor sexualitate și propriul „Eu” asimilată în timpul procesului de socializare. De fapt, homosexualii, din momentul conștientizării „alterităţii” sale la fel conștientizează și faptul că aceasta reprezintă un „rău”, pentru că societatea nu este de acord cu astfel de forme de sexualitate. Atitudinea negativă faţă de sine nu neapărat este faptul că persoanei homosexuale nu-i place sexualitatea sa, aceasta fiind o variantă extremă. De obicei, homofobia internalizată se referă la orice sentimente, emoţii și gânduri negative despre propria „altă” sexualitate și se manifestă prin anxietate, neliniște, acceptare incompletă, etc.

Bifobia este o prejudecată faţă de persoanele bisexuale, care se bazează pe mituri, stereotipuri sau lipsa unor informaţii veridice. Cele mai răspândite mituri bifobe sunt că persoanele bisexuale ar fi destrăbălate, imorale, sunt principalii distribuitori de boli cu transmitere sexuală, și că nu ar putea decide dacă sunt – heterosexuali sau homosexuali. În prezent, medicii de diferite specialităţi, printre care psihologii, antropologii, sociologii şi profesioniștii din alte domenii afirmă că homosexualitatea și bisexulitatea sunt varietăţi firești ale naturii umane, la fel ca și heterosexualitatea, și că ele existau de-a lungul istoriei omenirii.

Aliona(23), lesbiană

9

Cauzele și factorii dezvoltării orientării sexuale Probabil te-ai întrebat de multe ori: „De ce totuşi există homosexualitatea sau bisexualitatea?” Discuţiile referitoare la cauzele existenţei unei sau altei orientări. Savanţii nu au ajuns, deocamdată, la un numitor comun. Există o mulţime de teorii care propun diferite explicaţii ale formării sexualităţii în oameni, explicaţii care se referă deopotrivă la factorii hormonali, genetici sau înnăscuţi şi la experienţele trăite în fragedă copilărie. Se poate afirma cu certitudine doar faptul că orientarea sexuală este modelată, în majoritatea cazurilor, în copilărie prin îmbinarea complexă a factorilor biologici, psihologici şi sociali. Asociaţia Psihologică Americană, Asociaţia Americană de Psihiatrie, Asociaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din SUA în 2006 au declarat următoarele: „În prezent, nu există un consens știinţific privind factorii specifici care determină oamenii să fie heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. Cu toate acestea, există dovezi care indică faptul că marea majoritate a lesbienelor și gay-ilor adulţi au fost educaţi de părinţi heterosexuali, iar marea majoritate a copiilor crescuţi de părinţi gay și lesbiene sunt heterosexuali”. „Oricare ar fi cauzele, orientarea homosexuală sau bisexuală face parte din esenţa personalităţii, precum este heterosexualitatea pentru alte persoane”, la această concluzie au ajuns majoritatea oamenilor de știinţă, care cercetează sexualitatea umană.

Anastasia (32), lesbiană

11

Homosexualitatea și bisexualitatea nu sunt boli Vadim, 19 ani: „La 12 ani am înţeles că nu mă atrag fetele. Am găsit ceva literatură despre homosexualitate, însă acolo scria că aceasta este o deviere de la normă. Am început să mă consider nu numai diferit de ceilalţi, dar şi bolnav. Când auzeam colegii vorbind despre acest subiect, aveam o frică foarte mare. Foarte greu mi-a fost să trec prin această etapă care a durat până la 15 ani”. În toată lumea știinţifică cu gândire pregresivă, homosexualitatea nu este considerată o boală încă din anii 1970, când Asociaţia Psihologică Americană şi Asociaţia Americană de Psihiatrie au exclus homosexualitatea din clasificatorul tulburărilor mintale. Ulterior, la 17 mai 1990, experţii din Organizaţia Mondială a Sănătăţii, de asemenea, au exclus homosexualitatea din Clasificatorul Internaţional al Maladiilor, care este un document de ghidare în toate ţările lumii. În anul 1990, Asociaţia Psihologică Americană a declarat că nu există dovezi ştiinţifice privind eficienţa terapiei/tratamentului de schimbare a orientării sexuale. Schimbarea orientării sexuale nu înseamnă pur şi simplu schimbarea comportamentului sexual, ci şi schimbarea componentei sentimentale şi sexuale a personalităţii, restructurarea a ceea ce crezi despre tine şi rolul tău în societate. În prezent, profesioniștii în domeniu consideră că este incorect, din punct de vedere etic, să încerci să modifici prin terapie/tratament o trăsătură care nu reprezintă o tulburare psihică şi care are o mare importanţă pentru persoană. Deci, dacă te vei ciocni cu profesioniști care ar afirma contrariul, ar trebui să pui la îndoială profesionalismul acestora.

Deci, este orientarea homosexuală sau bisexuală o opţiune?

Astăzi, răspunzând la această întrebare, se poate afirma cu certitudine că orientarea homosexuală și cea bisexuală nu este o opţiune, ci este o parte a diversităţii firești a fiinţei umane.

Angelica (41), lesbiană

13

Coming Out Vadim, 19 ani: „(...) Am început să caut cum pot să scap de aceasta cu ajutorul bisericii şi literaturii religioase. Am avut lungi perioade de meditaţie profundă asupra faptului cine sunt, perioade în care am fugit de acasă. La 16 ani, când am mers la şcoala polivalentă, ştiam cine sunt.

Era insuportabil să fii într-o clasă plină cu băieţi care te suspectează, nu te salută, te înjură, te scuipă şi care te urăsc pentru că eşti altfel. Nu puteam să spun nimănui, nu mă puteam concentra asupra învăţăturii. Mulţi îmi propuneau să facem sex pentru ca să scoată din mine mărturisirea că sunt gay. Apoi am avut o criză nervoasă şi trei săptămîni nu am mers la şcoală. Aceasta a fost cea mai îngrozitoare perioadă din viaţa mea.

Am depăşit acea perioadă datorită comunicării cu alţii, care, ca şi mine, se temeau şi se ascundeau. Mi-am dat seama că nu vreau să continui viaţa în frică şi ascunziş. Am înţeles că nu pot schimba orientarea mea sexuală, aceasta fiind o parte integră din mine însumi”.

Ce este coming out?

Termenul coming out, fără un echivalent exact în limba română, provine din engleză şi se traduce mot a mot ca „ieşirea afară”. Coming out-ul se referă la procesul de a-ţi afirma public și voluntar orientarea homosexuală, bisexuală sau identitatea de gen. Termenul complet în limba engleză este „coming out of the closet”, însemnând literal „ieșirea din dulap”.

A-ţi face coming out-ul înseamnă să fii deschis referitor la orientarea ta sexuală sau identitatea de gen faţă de cei din jur. A rămâne „în dulap” înseamnă să-ţi ascunzi aceste caracteristice de cei din jur și a declara public despre altă orientare sexuală (deseori, despre cea heterosexuală) sau identitate de gen (despre cea determinată la naștere).

Declararea voluntară a propriei identităţi eliberează persoana de tensiunea interioară, o face să se accepte aşa cum este, îmbunătăţește percepţia imaginii personale, îi dă încredere în forţele proprii şi încredere în alţii.

Artiom (28), gay, cu mama Galina (67)

15

Coming out-ul este recunoaşterea, acceptarea şi declararea propriei homosexualităţi, bisexualităţi sau a faptului că ești transgen atât faţă de sine, cât şi faţă de alţii.

Coming out-ul nu constituie doar faptul de a-i dezvălui cuiva orientarea ta sexuală sau identitatea de gen.

Coming out-ul reprezintă un proces îndelungat care are legătură directă cu percepţia de sine, atitudinea faţă de propria sexualitate și/sau identitate de gen, structura propriei vieţi şi modul de comunicare cu cei din jur – familia, prietenii, colegii.

De la sfârșitul anilor 1970, cercetătorii au formulat o varietate de modele psihologice a procesului de coming out. În special, sociologul american Richard Troiden a propus următoarele patru faze pentru a descrie procesul de formare a identităţii sexuale la gay și lesbiene: • Etapa presimţirii. Persoana se simte altfel, diferită de ceilalţi.

Apare o uşoară senzaţie de incertitudine, însă persoana nu poate spune exact ce o nelinişteşte: „Nu ştiu de ce simt astfel”. Ea poate doar observa unele diferenţe în comportamentul, interesele şi exteriorul său în comparaţie cu alte persoane. Etapei presimţirii îi corespunde perioada preadolescenţei (aproximativ până la 13 ani).

• Etapa îndoielilor şi identităţii confuze. Persoana are îndoieli în privinţa identităţii sale heterosexuale din cauza sentimentelor homosexuale sau bisexuale, însă îi vine greu să-şi determine atitudinea faţă de ele. Aceasta este cea mai tensionată etapă din punct de vedere psihologic şi dramatic. Deseori, este însoţită de conflicte interioare.

Această etapă se desfăşoară, de regulă, în adolescenţă (14 – 17 ani).

• Etapa acceptării de sine. Această etapă se desfăşoară diferit de la o persoană la alta. O influenţă foarte mare o are contextul în care se află persoana respectivă. Cu cât mediul este mai tolerant faţă de persoanele cu orientare homosexuală sau bisexuală, cu atât persoana îşi acceptă mai repede orientarea sexuală şi îşi dezvoltă mai adecvat identitatea. Acceptarea propriei identităţi poate să nu fie obţinută și din cauza atitudinilor sociale ostile.

• Etapa autoidentificării cu persoanele din comunitatea lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor și transgenderilor (LGBT). Persoana își conștientizează nu doar identitatea sa homosexuală sau bisexuală dar și se asociază cu ceilalţi gay, lesbiene sau bisexuali și bisexuale. În acest moment se formează o legătură între sexualitate și emoţii, are loc integrarea propriei sexualităţi în imaginea propriului „Eu”.

Dmitri (27), gay

17

timp. Multe lesbiene sunt predispuse să considere timp îndelungat atracţia lor faţă de alte fete ca o necesitate firească de prietenie. În unele cazuri, ele încep viaţa sexuală cu un bărbat, iar apoi, când văd că ceva nu merge, încep să caute o altă cale, relaţia cu o femeie. Unii gay și unele lesbiene sunt conștienţi și conștiente de orientarea lor sexuală din fragedă copilărie, de aceea procesul recunoașterei propriei homosexualităţi faţă de sine devine mai puţin dureros.

Ulterior, aceasta duce la faptul că nevoia de a face coming out faţă de cei din jur apare cu mult mai devreme ca la cei care și-au conștientizat orientarea sexuală mai târziu în viaţă.

Nimeni, în afară de tine însuţi, nu poate şi nu are dreptul să determine orientarea ta sexuală!

Oleg, 25 ani: „Vroiam foarte mult să mă destăinuiesc unui prieten heterosexual. Simţeam că dacă m-ar fi ascultat, m-ar fi înţeles şi ar fi vorbit şi a doua zi cu mine, aş fi avut confirmarea că sunt şi eu un om normal, ca toţi ceilalţi şi că m-a acceptat aşa cum sunt. Dar nu vorbeam cu nimeni, deoarece credeam că nu voi fi înţeles. După ce am vorbit, în sfâşrit, am început să am mai mulţi prieteni heterosexuali care ştiu despre orientarea mea sexuală”.

Notă: Fii atent/ă! Nu în toate cazurile poţi întâlni înţelegerea celor din jur (acelor oameni cărora te-ai destăinuit)!

Nicu (18) și Igor (21), gay Având în vedere că motivele specifice ale formării identităţii sexuale la persoanele homosexuale si bisexuale nu sunt detectate, procesul coming outului în sine și explicaţiile sale teoretice creează controverse. Nici unul dintre modelele dezvoltate nu poate fi considerat exhaustiv. Cu toate acestea, ele sunt de acord asupra unui singur lucru: procesul nu este unul liniar, iar persoana poate rezolva mai multe probleme psihologice legate de diferitele etape ale procesului de coming out.

Persoanele homosexuale sau bisexuale trec prin toate aceste etape în interiorul său. Cel mai des, ei nu-și împărtăşesc trăirile și sentimentele cu nimeni.

Bineînţeles, toate etapele descrise mai sus nu sunt universale. De exemplu, pentru persoanele de orientare bisexuală, acest proces poate dura mai mult

18

Claudiu, 30 ani: “Cu mai mult timp în urmă, pe când mă aflam într-o depresie profundă, am urmat sfatul cuiva şi le-am spus părinţilor „taina” mea. Au reacţionat negativ, probabil ca şi mulţi părinţi în aceste cazuri.

Atunci am regretat mult că le-am spus, mai ales că aşteptam să mă înţeleagă şi să mă accepte imediat. Apoi, părinţii au păstrat calmul, probabil din frica să nu se întâmple ceva tragic cu mine. Mai târziu au insistat să merg la medic. Cu multe eforturi din partea mea, i-am convins că homosexualitatea nu este o boală şi nu se tratează. Într-un sfârşit, se pare că au înţeles şi m-au acceptat aşa cum sunt şi mă iubesc în continuare, fără a face diferenţă între mine şi ceilalţi copii ai lor. Iar familia nu mai discută pe tema orientării mele sexuale”.

De cele mai dese ori, persoana homosexuală sau bisexuală îşi dorește foarte mult să-şi destăinuiască identitatea celor apropiaţi, adică prietenilor şi părinţilor. Motivul din care persoana doreşte să nu se mai ascundă este necesitatea de a-și exprima şi a împărtăşi cu ceilalţi momentele foarte importante pentru viaţa lor.

19

Recomandări pentru cei care au decis să se destăinuiască cuiva Fiecare istorie de coming out este una individuală, unică şi irepetabilă. Cu toate acestea, vom încerca să dăm câteva recomandări generale, care te-ar ajuta în cazul în care ai decis să le spui celor dragi despre orientarea ta sexuală. În primul rând, ţine minte că numai tu decizi dacă doreşti sau nu să te destăinui în faţa celorlalţi şi tot tu decizi cui, când și în ce circumstanţe să-i spui.

Spune acest lucru doar atunci când simţi cu adevărat această necesitate şi eşti sigur de sentimentele tale. Dacă încă nu eşti sigur de sentimentele tale, mai bine vorbeşte cu persoane de încredere sau cu un specialist în care ai încredere. Încearcă să-i pregăteşti pe cei cărora doreşti să le spui cine ești. Este mai şocant atunci când nu te aştepţi deloc sa afli ceva. Există mai multe modalităţi.

Pentru a vedea reacţia şi atitudinea lor, iniţiază „întâmplător” discuţii pornind de la vreo relatare pe această temă pe care ai urmărit-o la televizor. O altă modalitate e să laşi „întâmplător” în preajma părinţilor/prietenilor etc. o revistă, o carte sau alte materiale care se referă la homosexualitate și/sau bisexualitate. Aceasta îţi va permite să obţii o idee generală despre atitudinea persoanei respective faţă de homosexuali și homosexualitate sau bisexuali și bisexualitate. Încearcă să pregăteşti chiar şi evenimentul destăinuirii, evitând situaţiile de criză legate de alte probleme sau discuţiile aprinse la alt subiect (de exemplu, când părinţii sunt în ceartă, ei au probleme la serviciu, sau ești în perioda examenelor). E important ca să iei în consideraţie starea de sănătate, dispoziţie şi problemele celor cărora vrei să te destăinui.

Fii pregătit/ă că acceptarea şi înţelegerea pot să nu vină imediat. Celor, cărora te destăinui, le trebuie ceva timp pentru a conştientiza cele auzite. Fii pregătit/ă că reacţiile lor nu vor fi întotdeauna pozitive, că pot avea stări de furie şi indispunere. Însă, e pozitiv faptul că ei îşi exprimă sincer ceea ce au de spus. Prima reacţie poate să nu fie o reacţie de lungă durată. Încearcă să citeşti mai mult despre homosexualitate și/sau bisexualitate şi să le recomanzi ceva şi celor cărora te destăinui.

Acolo pot fi găsite răspunsurile la mai multe întrebări.

Oleg (39), gay

21

Fii pozitiv în discuţii, ai răbdare şi ia în consideraţie faptul că a fost opţiunea ta să te destăinui, iar cei cărora le spui au dreptul să reacţioneze cum vor, sunt liberi să te respingă sau să te accepte.

Dacă îţi este greu din punct de vedere emoţional sau dacă eşti confuz/ă în anumite aspecte, adresează-te psihologului de la Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” sau altui psiholog în care ai încredere. Vei fi ascultat/ă şi susţinut/ă.

Ce simte persoana căreia te destăinui?

Atunci, când te destăinui părinţilor şi prietenilor, ei, analizând informaţia primită, de asemenea trec prin anumite etape. Considerăm că descrierea lor te vor ajuta să treci mai uşor prin această perioadă de „ieşire din dulap”.

Artiom, 24 ani: „De fiecare dată, pregătindu-mă să fac un nou coming out (numai dacă faptul nu se întâmplă pe neaşteptate), de obicei elaborez toate combinaţiile complicate posibile şi examinez câteva variante de evoluţie a evenimentelor. Învârtesc în gând scenarii întregi referitor la faptul cum mărturisirea mea poate derula, aleg cuvintele potrivite, îmi pun mie însumi întrebări, de parc-ar face-o o persoană înaintea căreia eu îmi deschid sufletul şi Relatarea de coming out tot eu răspund la ele. Aceste exerciţii sunt foarte a lui Artiom, precum și relatările altor gay, eficiente la început, stimulează încrederea în sine, lesbiene, bisexuali ajută să ajungi la o anumită coacere. Dar m-am persoanelor trans copt eu greu – 21 de ani. Niciodată n-am simţit o șidinaleRepublica Moldova, necesitate deosebită să mă destăinui mamei, suroeste accesibilă rii sau fratelui că-mi plac bărbaţii şi doar ei. După pe site-ul egali.md. natura mea, sunt un introvert şi chiar dacă mi-au apărut dorinţe de a împărtăşi emoţiile şi trăirile cu cineva, eu repede le înăbuşeam: eu n-am avut prieteni apropiaţi. De asemenea, n-am fost tachinat cu întrebări referitor la fete, prima dragoste şi experienţe sexuale – nu mă propteau la perete cu întrebări pe care nu aş fi putut să le evit.

Eu mă simţeam destul de relaxat şi mă bucuram de faptul că nu trebuie să spun minciuni şi să inventez anumite istorii. Am fost un copil casnic şi mult timp am avut convingerea că sunt unicul gay în oraşul meu Bălţi. Înghiţeam avid orice informaţie despre oamenii asemeni mie de la televizor, radio, din ziare (despre Internet în acele timpuri nici nu era vorba). În momentul în care am fost nevoit, pentru prima oară, să spun o minciună cu scopul justificării că nu voi rămâne să dorm acasă, am înţeles că urmează să fac ceva cu viaţa mea. Aş putea să nu spun ceva până la capăt din cauza introversiunii mele pronunţate, însă eu detest să înşel oamenii apropiaţi sufletului meu şi să duc astfel o viaţă dublă. Astfel, treptat, am ajuns să înţeleg – coming out-ul faţă de familia mea este singura modalitate de a scăpa de disconfortul psihologic și frica asociată cu faptul că nu pot fi eu însumi până la capăt”.

Persoanele apropiate ale gay-ilor, lesbienelor, bisexualilor și bisexualelor, mai ales părinţii, trec prin anumite etape după ce apropiaţii lor fac coming out faţă de ei:

22

23

Starea de șoc. Aceasta este prima reacţie, care are o durată cuprinsă între câteva minute până la câteva luni, în funcţie de gradul de pregătire a persoanei respective pentru această noutate. Nu toţi părinţii trec prin această etapă. Au o stare de şoc în special cei care niciodată nu au avut dubii în privinţa orientării homosexuale sau bisexuale a copilului.

Negarea. Negarea este o reacţie pe care persoanele o folosesc pentru a se apăra de ceva înspăimântător şi dureros. Aceasta este şi rezultatul convingerii persoanelor care cred că homosexualitatea, bisexualitatea sau transgenderismul sunt boli, patologii sau consecinţele proastei educaţii.

Sunt mai multe feluri de negare: indiferenţa, refuzul de a primi informaţia, duşmănia etc.

Sentimentul vinei. Părinţii, cărora s-au destăinuit copiii, încep să se învinuiască pe sine, întrebându-se: „Oare ce am făcut greşit? Unde este vina noastră? Cu ce am greșit în educaţie?”.

Exprimarea emoţiilor. După o perioadă de tăcere, negare sau evitare, urmează perioada de exprimare a emoţiilor. Uneori, acestea pot fi negative, precum durerea, furia etc.

Luarea deciziei. Cu timpul, emoţiile se temperează. Părinţii, rudele, prietenii încearcă să aprecieze din punct de vedere obiectiv informaţia primită.

Deciziile pe care le iau pot fi diferite: A) continuarea relaţiilor cu persoana care și-a declarat identitatea homosexuală sau bisexuală, manifestarea dragostei faţă de el/ea, însă discuţiile despre orientarea sexuală sunt evitate;

B) continuarea relaţiilor cu persoana care și-a declarat identitatea homosexuală sau bisexuală, manifestarea dragostei faţă de el/ea şi manifestarea interesului faţă de sentimentele şi grijile persoanei; C) conflicte permanente între persoana respectivă şi cei cărora li s-a comunicat identitatea.

Sorin, 23 ani: „Mama mea intuia că sunt homosexual. Recent m-a întrebat, iar eu nu am negat acest lucru. Ea a avut un şoc. Când şi-a revenit a propus să mergem la medic. Altă idee a mamei mele a fost de a mă căsători cu prietena mea cea mai bună. De-acum simt că înnebunesc explicându-i mamei că aceasta nu este o boală şi că nu pot să mă căsătoresc”.

Galia, 31 ani: „Parcă voiam să le vorbesc părinţilor despre orientarea mea sexuală, dar totuși mă gândeam că cel mai bine, în cazul meu, ar fi să plec din oraș undeva mai departe, pentru a trăi cum doresc eu, pentru a nu-i întrista cu faptul că nu-s așa cum sunt mulţi alţi copii ai părinţilor lor. Odată am auzit de la tata o frază de tipul: „Am și fiu, și fiică într-un singur om”, și că asta-i place. Mereu am de coming out avut senzaţia că ei cunosc despre homosexualita- aRelatarea Galei, precum și relatările tea mea, dar să discutăm deschis despre asta nicialtor gay, lesbiene, decum nu ne reușea. Chiar de curând eu m-am des- bisexuali și ale persoanelor trans din Republica tăinuit mamei, reacţia ei a fost chiar mai bună de- Moldova, este accesibilă pe site-ul egali.md. cât mă așteptam. Ea mi-a zis că mereu a știut despre asta și că preţuiește foarte mult faptul că, în sfârșit, eu însumi i-am vorbit despre asta. Iar tatăl mi-a zis că mă iubește așa cum sunt, sora deja cunoștea asta de mai mult timp. Oamenii mei dragi și apropiaţi m-au înţeles și m-au acceptat. Asta-i foarte important”.

Boris, 25 ani: „Eram nevoit să duc o viaţă dublă: o parte a vieţii era familia, universitatea, prietenii şi altă parte era viaţa gay. Până la 18 ani aceste două părţi ale vieţii mele nu s-au intersectat niciodată. Apoi am întâlnit o persoană de care m-am îndrăgostit şi am început să-mi petrec majoritatea timpului cu el. Lipsa mea frecventă de acasă a fost observa-

Pavel (22), gay

25

tă de către mama mea cu care aveam o relaţie caldă şi prietenoasă. Ea a aflat despre orientarea mea sexuală din alte surse şi apoi m-a întrebat direct dacă e adevărat, şi eu i-am răspuns la fel de deschis şi sincer, pentru că nu mai puteam şi nu mai vroiam să ascund adevărul. Ea mi-a propus să merg la psihiatru, însă i-am spus că eu sunt fericit aşa cum sunt şi nu doresc să-mi schimb orientarea sexuală. Relaţiile mele cu mama s-au răcit, iar timp de vreo doi ani şi jumătate mă loveam de un perete al neînţelegerii de câte ori încercam să vorbesc. Situaţia s-a schimbat datorită unei cărţi care descria relaţiile între părinţi şi copii gay. Citind această carte, mama mi-a spus: „Eu niciodată nu o să înţeleg sentimentele tale, însă tu eşti fiul meu şi eu te voi primi aşa cum eşti. Dacă vei fi tu fericit, voi fi şi eu fericită”. De-atunci mama mea este prietenul meu cel mai apropiat cu care împărtăşesc cele mai tainice trăiri. În afară de mama, m-am deschis şi altor prieteni apropiaţi, şi nici unul dintre ei nu a întrerupt relaţia cu mine, spunând că nu contează orientarea mea sexuală, important este ce fel de persoană sunt”.

Natalia, 21 ani: „Eu cred că „ieşirea mea din dulap” a fost pozitivă. De fapt, până a mă destăinui, rudele mele bănuiau care ar fi orientarea mea sexuală. Relaţiile mele cu mama erau foarte bune. Ea era la curent cu tot ce se întâmpla în viaţa mea. Cunoscând cercul prietenilor mei, nu era greu de stabilit cine totuşi sunt eu. În pofida acestui fapt, credeam ca încă nu a venit timpul pentru a-i povesti totul, dar, după cearta dintre mine şi prietena mea, eu am venit acasă cu o dispoziţie foarte proastă şi la întrebarea mamei: „Fetiţa mea, ce s-a întâmplat de data asta?”, eu i-am răspuns: „Mamă, eu iubesc o femeie şi nu doresc să-ţi ascund acest fapt”. În acel moment îmi doream un singur lucru – ca cineva să mă îmbrăţişeze, să mă compătimească, şi cine altul mai putea face acest lucru mai bine decât mama? Sincer vorbind, nu m-am aşteptat la o reacţie atât de pozitivă din partea ei. Mama m-a îmbrăţişat şi mi-a zis: „Eu cred că tu singură trebuie să alegi pe cine să iubeşti. Pentru mine importantă e fericirea ta”. Din acel moment îi spun mamei cele mai intime lucruri. Ea îi cunoaşte pe toţi prietenii mei şi nu are nimic împotriva relaţiilor noastre”.

26

Aspectele sociale

Ce atitudini au guvernul și profesioniștii faţă de homosexualitate, homosexuali, bisexualitate și bisexuali?

Eugenia, 25 de ani: „La 17 ani m-am îndrăgostit de o femeie. (...) Relaţiile cu părinţii rămâneau tensionate, iar prietenii m-au respins. Credeam că o soluţie era să mă angajez. M-am angajat profesoară la un liceu, însă starea de acalmie nu a durat mult. Zvonurile în orăşelele de provincie se răspândesc cu viteza luminii. Într-o zi a fost convocat consiliul pedagogic unde s-a discutat doar persoana mea. Nu mi-au permis să spun un cuvânt pentru a mă apăra. În cele din urmă mi-au propus să scriu cerere de concediere. Mi-am strâns lucrurile şi am plecat în alt oraş. Am crezut că încep totul din nou, însă a fost doar o iluzie. La noul loc de muncă atitudinile faţă de mine sunt aceleaşi”.

Iurie, 55 ani: „Am descoperit că sunt gay cu mulţi ani în urmă. Am avut mai multe perioade de criză împreună cu soţia mea, care ştie că sunt gay. Credea că mă voi schimba, dar a înţeles că aceasta ţine de natura mea. Din mai multe motive, am hotărât să rămânem împreună, respectându-ne identitatea fiecăruia”. În Republica Moldova, condiţiile favorabile pentru dezvoltarea adecvată a autopercepţiei şi autoidentificării pentru gay, lesbiene, bisexuali și bisexuale încă sunt în stare de concepere. Cauzele acestui fapt sunt stereotipurile şi prejudecăţile existente în societate şi în toate structurile acesteia: instituţii de învăţămînt, instituţii medicale, biserică, organele de stat etc. Din această cauză, persoanele cu sentimente homosexuale sau bisexuale trec prin perioada de autoidentificare în singurătate, neavând posibilitatea să-şi exprime trăirile interioare altora. Identificându-se, persoanele deseori ascund identitatea lor sexuală din frica de a nu fi supuşi violenţei, judecării, agresiunii, izolării şi evitării.

De multe ori, se întâmplă ca un om să trăiască o viaţă întreagă ascunzând fap-

27

tul că este lesbian sau gay, să aibă o familie şi relaţii sociale din care nu rezultă explicit că n-ar fi heterosexual. Cu un mic efort de imaginaţie, ne putem da seama ce tragic este să-ţi înfrângi pornirile naturale pe parcursul întregii vieţi.

Doar o parte mică a tuturor gay-ilor, lesbienelor, bisexualilor și bisexualelor își declară identitatea dar, de cele mai dese ori, ei se destăinuie unui cerc foarte restrâns de persoane: prietenilor, părinţilor, colegilor apropiaţi în care au încredere. După spusele celor care s-au deschis, pentru ei, coming out-ul a devenit un pas foarte important care le-a permis să se simtă mai încrezuţi în sine și, ulterior, să aibă mai mult respect faţă de sine și un mod de viaţă mai liber, fără frică și disconfort psihologic.

Persoanele din cuplurile de acelaşi gen, la fel ca şi majoritatea persoanelor din cuplurile heterosexuale, se iubesc unul pe altul. Le este dor atunci când sunt departe unul de altul, suferă dacă s-a întâmplat vreo neînţelegere, îşi fac surprize şi îşi dăruiesc flori, organizează cine romantice etc. Există multe cupluri care sunt stabile pentru un timp îndelungat şi unele din ele educă copii împreună. Cu toate că aceste persoane întîmpină şi multă neînţelegere şi discriminare, oricum, stilul de viaţă deschisă, pe care l-au ales, reprezintă un aspect important pentru dezvoltarea personalităţii lor şi pentru încrederea lor în sine. În ultimele două decenii, în societatea noastră au avut loc câteva shimbări pozitive în direcţia acceptării mai mare a gay-ilor, lesbienelor, bisexualilor și bisexualelor. Datorită reformelor democratice, începând cu anul 1995, relaţiile homosexuale nu mai sunt persecutate de lege. De atunci atitudinea diverselor instituţii ale statului devine tot mai pozitivă. De exemplu, Minesterul Sănătăţii al Republicii Moldova a comunicat printr-o scrisoare oficială că homosexualitatea nu este considerată o boală şi serviciile medicale sunt accesibile tuturor indiferent de orientarea sexuală a cetăţeanului. În luna mai 2012, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat Legea cu privire la asigurarea egalităţii, care asigură protecţie împotriva discriminării în diferite sfere ale vieţii tuturor persoanelor aflate pe teritoriul ţării, inclusiv pe criteriu de orientare sexuală. În tot acest timp, de-a lungul activităţii sale, Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” a stabilit relaţii de colaborare fructuoasă cu reprezentanţii puterilor legislative și executive, poliţia, universităţi, mass-media şi societatea civilă.

Serghei (23), bisexual

29

Despre Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” În anul 1998, în Republica Moldova a fost înregistrată prima și, deocamdată, unica în felul său asociaţia obștească, Centrul de Informaţii „GENDERDOCM”, care apără drepturile gay-ilor, lesbienelor, bisexualilor și trasngenderilor. În fiecare an crește numărul persoanelor care au acces la informaţie veridică despre orientare sexuală, identitate de gen și expresie de gen, precum și la diverse tipuri de servicii. Multor persoane LGBT aceasta le ușurează procesele de autoidentificare, acceptare de sine, de căpătare a încrederii în sine și a comunicării constructive cu cei din jur. Astăzi Centrul prestează servicii gratuite de consiliere psihologică individuală şi la distanţă, prevenirea HIV/SIDA şi a altor infecţii cu transmitere sexuală, organizarea activităţilor informaţionale, educaţionale și culturale. Organizaţia dispune de o bibliotecă cu o colecţie vastă de cărţi tematice şi materiale accesibile tuturor. În plus, Centrul lucrează activ şi în domeniul elaborării unor legi pentru îmbunătăţirea situaţiei privind respectarea drepturilor persoanelor LGBT, a combaterii stereotipurilor şi prejudecăţilor răspândite în societate. În 2013, Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M” a lansat proiectul „Totul se va schimba spre bine – egali.md” pentru a face auzită vocea celor care condamnă homofobia, transfobia şi susţin tinerii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgenderi). Acest proiect vrea să arate tinerilor LGBT, care şi-au conştientizat identitatea, că ei nu sunt singuri şi că există foarte mulţi oameni, chiar şi în Republica Moldova, care îi acceptă, care le doresc fericirea şi îi consideră egali în toate drepturile.

Mulţi tineri LGBT în anii de adolescenţă descoperă că simt diferit de semenii lor. Deseori aceşti tineri îşi înhibează aceste dorinţe sau identitea lor şi depun mult efort pentru a ajunge la acea „normalitate” pe care o indică majoritatea societăţii. Unii se căsătoresc, în speranţa că vor fi sau vor ajunge să fie ca majoritatea, pentru ca apoi să înţeleagă că nimic nu trebuie schimbat, nimic nu trebuie forţat, că trebuie să se accepte aşa cum sunt.

Tinerii LGBT au teamă să se destăinuie prietenilor săi şi, mai grav, propriilor părinţi, din frica de a fi umiliţi, jigniţi, ignoraţi sau chiar bătuţi şi alungaţi din propria casă. Proiectul dat vine cu un apel pentru părinţi să manifeste dragoste şi să-și accepte propriii copii, indiferent de preferinţele şi afecţiunile lor. Copiii nu pot fi fericiţi atunci când părinţii le indică pe cine să iubească.

Tolik (29), gay

31

Ei vor fi fericiţi atunci când vor fi iubiţi şi înţeleşi de părinţi, indiferent de ce orintare sexuală sau identitate gender au. Unii adolescenţi nu văd un viitor pozitiv pentru ei, însă noi suntem siguri că prin acţiunile noastre comune vom putea să creăm un mediu, în care fiecare persoană LGBT îşi va găsi locul. Fiecare spot video are scopul să susţină, să încurajeze şi să comunice că indiferent de cât de complicat este acum, va fi mai bine!

Informaţii suplimentare despre activitatea și serviciile Centrului sunt accesibile pe site-urile gdm.md și egali.md.

Această broșură este ediţia completată și revizuită a publicaţiei „Coming Out” lansată în anul 2005. Ediţia nouă a fost pregătită de Artiom Zavadovschi, Coordonatorul Programului Dezvoltarea Comunităţii LGBT la Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”.

Editor: Design și machetare:

Alexei Marcicov.

Dmitri Culicov.

În afară de sursele utilizate pentru elaborarea ediţiei precedente, în ediţia actuală se regăsesc informaţii din următoarele publicaţii:

1. S . Varlamova „Ce se întâmplă cu copilul meu?”, Sankt Petersburg, 2013; 2. M. Sabunaeva „Homofobia internalizată: Oare mi-e teamă de mine?”, Sankt Petersburg, 2011. În ediţia actuală a broșurii sunt incluse imagini din proiectul fotografic „Pentru că trăiesc aici: Vieţile persoanelor LGBT din Moldova în fotografiile Annikăi Keller” al Centrului de Informaţii „GENDERDOC-M”, anul 2015.

Aducem mulţumiri tuturor celor care au contribuit la elaborarea, traducerea, redactarea, susţinerea emoţională şi informaţională a broşurii.

Mulţumiri speciale celor care au contribuit cu povestirea propriilor experienţe.

Broșura este tipărită în 1000 de copii cu susţinerea financiară a Open Society Foundations în anul 2015.

Date de contact: Centrul de Informaţii „GENDERDOC-M”: Telefoane: 022 28-88-62, 022 28-88-63 Adresa: str. Valeriu Cupcea, 72/1, MD-2021, Chișinău E-mail: info@gdm.md Site-uri: gdm.md и egali.md Facebook: facebook.com/gdm.md facebook.com/egali.md