Idea23

w artĂŚ + societate / arts + society # 23, 2006 20 lei (200 000 lei) / 11 â‚Ź, 14 USD

Nedko Solakov A Salvaging-Your-Future-Life-From-Unnecessary-Good-Citizen-Feelings Children Toys Kit (postsocialist/earlycapitalist, under parental supervision, version), #1–#7, toys, accessories, 2006, credit: Periferic 7 The project is part of Periferic 7 International Biennial for Contemporary Art, Iaøi, section "Why Children?" curated by Attila Tordai-S.

On the cover: Øtefan Constantinescu Northern Lights, 2006, made for IDEA arts + society #23, 2006

Aspirafliile celor care ar vrea sæ izoleze arta de lumea socialæ sînt asemænætoare cu cele ale porumbelului lui Kant ce-øi imagina cæ, o datæ scæpat de forfla de frecare a aerului, ar putea zbura cu mult mai liber. Dacæ istoria ultimilor cincizeci de ani ai artei ne învaflæ ceva, atunci cu siguranflæ cæ ea ne spune cæ o artæ detaøatæ de lumea socialæ e liberæ sæ meargæ unde vrea, numai cæ nu are unde sæ meargæ. (Victor Burgin) The aspirations of those who would isolate art from the social world are analogous to those of Kant’s dove which dreamed of how much freer its flight could be if only were released from the resistance of the air. If we are to learn any lesson from the history of the past fifty years of art, it is surely that an art unattached to the social world is free to go anywhere but that it has nowhere to go. (Victor Burgin)

arhiva

5

New York alternativ ALTERNATIVE NEW YORK

Julie Ault 12

Despre formatarea istoriei (stocatæ øi expusæ) ON FORMATTING HISTORY (STORED AND EXHIBITED)

Martin Beck galerie

22 42 48 50

scena

53

Øtefan Constantinescu: Northern Lights 10.01.2006–27.03.2006 Øtefan Constantinescu Tom Sandqvist ←→ Øtefan Constantinescu Øtefan Constantinescu ←→ Tom Sandqvist Blazon pentru colivie modernistæ COAT OF ARMS FOR A MODERNIST BIRD HOUSE

Raymond Bobar 56

O discuflie cu Ion Grigorescu A CONVERSATION WITH ION GRIGORESCU

Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Mircea Cantor 65

CAA – Lia Perjovschi Elena Crippa, Lia Perjovschi

77

Schimbînd dinamica unui spafliu în schimbare: Asociaflia < rotor > pentru Artæ Contemporanæ, Graz, Austria CHANGING DYNAMICS OF A CHANGING SPACE: < rotor > ASSOCIATION FOR CONTEMPORARY ART, GRAZ, AUSTRIA

Walter Seidl 83

„Trebuie sæ fim transparenfli în felul în care punem problemele.“ “WE NEED TO BE TRANSPARENT ABOUT THE ISSUES”

Interviu cu Mai Abu El Dahab realizat de Miklós Erhardt 91

Atribute umane HUMAN ATTRIBUTES

Attila Tordai-S. 98

Promised Lands la Haus der Kulturen der Welt, Berlin PROMISED LANDS AT HAUS DER KULTUREN DER WELT, BERLIN

Marta Jecu 101

Ce mai ræmîne din paradis?

WHAT’S LEFT OF PARADISE?

Claire Staebler insert

106

H.arta: Cum te-ai hotærît sæ devii artist?

HOW DID YOU DECIDE TO BECOME AN ARTIST?

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon) (abandoned children. parents in abandonment)

109

Cînd abandonul (se) face societate. Liniile de fugæ ale unei dezbateri WHEN ABANDONMENT BECOMES SOCIETY. A DEBATE’S LINES OF FLIGHT

Adrian T. Sîrbu 120

Bestiar de copii. Imaginarul social postcomunist øi condiflia infantului CHILDREN BESTIARY. THE POSTCOMMUNIST SOCIAL IMAGINARY AND THE INFANT CONDITION

Ovidiu fiichindeleanu 124

Mama nu e THERE’S NO MOM

Zsuzsa Selyem 129

Abandonul soft: exilul printre lucruri øi særæcia experienflei SOFT ABANDON: THE EXILE AMONG THINGS AND THE POVERTY OF EXPERIENCE

Ciprian Mihali 137

Pærinte-copil, copil-pærinte – schifla unui chip comun PARENT-CHILD, CHILD-PARENT – THE SKETCH OF A COMMON FACE

Matei Georgescu 142

Abandon preexterminatorul: societatea avortatæ ABANDON THE PRE-EXTERMINATOR: ABORTED SOCIETY

Bogdan Ghiu verso

149

Zonæ ZONE

Jean-François Lyotard 152

Oraøul în epoca reproducerii sale turistice THE CITY IN THE AGE OF TOURISTIC REPRODUCTION

Boris Groys 156

Vor supravieflui marile oraøe?

WILL GREAT CITIES SURVIVE?

Joel Kotkin 162

Oraø al panicii PANIC CITY

Paul Virilio

IDEA artæ + societate / IDEA arts + society Cluj, #23, 2006 / Cluj, Romania, issue #23, 2006

Editatæ de / Edited by: IDEA Design & Print Cluj øi Fundaflia IDEA Str. Dorobanflilor 12, 400117 Cluj-Napoca Tel.: 0264–594634; 431661 Fax: 0264–431603 Redactor-øef / Editor-in-chief: TIMOTEI NÆDÆØAN e-mail: ideamagazine@gmail.com Redactori / Editors: CIPRIAN MIHALI CIPRIAN MUREØAN ADRIAN T. SÎRBU ANDREI STATE ATTILA TORDAI-S. Redactori asociafli / Contributing Editors: MARIUS BABIAS AMI BARAK COSMIN COSTINAØ DAN PERJOVSCHI AL. POLGÁR OVIDIU fiICHINDELEANU

Colaboratori permanenfli / Special Contributors: AUREL CODOBAN BOGDAN GHIU G. M. TAMÁS Concepflie graficæ / Graphic design: TIMOTEI NÆDÆØAN Asistent design / Assistant designer: LENKE JANITSEK Corector / Proof reading: VIRGIL LEON

Textele publicate în aceastæ revistæ nu reflectæ neapærat punctul de vedere al redacfliei.

Preluarea neautorizatæ, færæ acordul scris al editorului, a materialelor publicate în aceastæ revistæ constituie o încælcare a legii copyrightului.

Web-site:

CIPRIAN MUREØAN Toate articolele a cæror sursæ nu este menflionatæ constituie portofoliul revistei IDEA artæ + societate Cluj.

Difuzare / Distribution: Refleaua libræriilor HUMANITAS øi BUCUREØTI: Libræria Noi Libræria Cærtureøti Galeria Nouæ Galeria Noi BRAØOV: Libræria Libris CLUJ: Galeria Veche (Piafla Unirii) Libræria Carter Libræria Gaudeamus Libræria Universitæflii TIMIØOARA: Libræria Noi IAØI: Libræria Eurolibris Libræria Junimea Libræria Casa Cærflii Libræria Eminescu ORADEA: Libræria Mihai Eminescu ARAD: Libræria K&cum Comenzi øi abonamente / Orders and subscriptions:

www.ideamagazine.ro Tel.: 0264–431603; 0264–431661 0264–594634 ISSN 1583–8293 Tipar / Printing: Idea Design & Print, Cluj

arhiva Julie Ault øi Martin Beck sînt reprezentanfli de seamæ ai unei forme critice de practicæ artisticæ ce înflelege artele frumoase ca pe o formæ extinsæ a practicilor culturale. Lucrærile lor stabilesc, pe de-o parte, conexiuni între discipline particulare foarte diferite øi creeazæ, pe de altæ parte, modele analitice pætrunzætoare pentru subiectul pe care-l investigheazæ. În 1979, Julie Ault a fondat în colaborare colectivul artistic Group Material, cu sediul la New York, øi a fost un membru activ al acestuia pînæ la dizolvarea lui, în 1996. Proiectele Group Material au avut o influenflæ considerabilæ peste ocean, datoritæ redescoperirii politicii de cætre scena artisticæ europeanæ în anii 1990. Principalul interes al lui Julie Ault rezidæ în diverse modele de producere, individuale øi în colaborare, unde fiecare nou context îi determinæ o reorientare a metodei de lucru. Proiectul expoziflional Power Up: Sister Corita and Donald Moffett, Interlocking (UCLA Hammer Museum Los Angeles, 2000) îi ilustreazæ demersul. Ault a instalat un display multifuncflional øi multirelaflional înfæfliøînd lucræri ale activistei politice øi cælugæriflei Corita Kent øi ale lui Donald Moffett, artistul øi activistul pe probleme de SIDA, øi a redefinit efectiv relafliile dintre istorie øi prezent, activism øi artæ, prezentare øi instituflie.

Practicile artistice ale lui Martin Beck se concentreazæ øi ele asupra proiectelor øi contextelor. Indiferent de mijloacele artistice øi de formatele pe care le foloseøte øi le dezvoltæ – expoziflie pe scaræ largæ, intervenflie cu un obiectiv precis, video øi fotografie –, rezultatul este întotdeauna strict orientat spre anumite semnificaflii, locuri øi contexte. Beck combinæ adesea diverse mijloace pentru a examina o temæ din diverse unghiuri øi pentru a scoate în evidenflæ complexitatea fiecærei situaflii în parte. Dupæ expresia lui Beck: „Aspectul contextual al practicii mele se referæ la o înflelegere a relafliilor dintre formæ øi mijloc, conflinut øi cadru, ca fiind reciproc productive, relaflii prin care este fæcut public proiectul“. Martin Beck nu e activ doar ca artist, ci este, de asemenea, un cunoscut scriitor, ale cærui contribuflii la reviste ca springerin, Texte zur Kunst øi Material dezbat coordonatele fundamentale ale unei forme critice de activitate artisticæ. În timp ce desfæøurau activitæfli individuale, Ault øi Beck au lucrat împreunæ, din 1998, ca artiøti-parteneri øi curatori. Proiectele lor comune exploreazæ concepte ca „spafliu“, „dispuneri“ øi „surse tematice“. Ault øi Beck creeazæ modele particulare care cuprind domeniile artelor frumoase, arhitecturii, teoriilor urbanistice øi design-ului øi examineazæ relevanfla lor socialæ. Dispunerile care rezultæ de aici integreazæ elemente istorice øi contemporane în reflele de referinfle interconectate, reliefînd legæturile dintre discipline aparent eterogene øi expunînd contradicfliile lor sistemice.

Pentru a realiza un model de planificare care sæ dirijeze producerea øi distribuirea cunoaøterii, procesul creativ însuøi trebuie înfleles ca un proces social.

Ault øi Beck au scris o serie de texte clarvæzætoare despre subiecte ca disidenfla øi design-ul, spafliile alternative øi institufliile, istoricizarea øi arhivarea practicilor artistice. Ei discutæ chestiuni metodologice fundamentale referitoare la legæturile dintre politicile sociale, critica institufliilor øi practicile artistice. Scrierile Juliei Ault øi ale lui Martin Beck reprezintæ un angajament semnificativ faflæ de un model al discursului teoretic, care face apel la multiple mijloace de exprimare artisticæ, în cadrul unei teorii sociale generale – un angajament care este cu atît mai semnificativ într-o perioadæ în care chiar øi culturile subversive consumæ øi absorb critica. Acest discurs reflectæ condifliile øi contextele practicii øi receptærii artistice. Ault øi Beck privesc, de asemenea, creaflia artisticæ drept un proces social care conecteazæ aspectele politice øi estetice prin faptul cæ produce ea însæøi strategii critice de a gîndi øi de a vedea. Prin urmare, scrierile lor ar trebui înflelese ca o formæ de practicæ artisticæ. (Marius Babias) Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State

New York alternativ Julie Ault

Acest eseu este versiunea revæzutæ a eseului introductiv, „For the Record“, din volumul Julie Ault (ed.), Alternative Art New York, 1965–1985, Minneapolis, University of Minnesota Press and The Drawing Center, 2002.

Contexte cu consecinfle: construind alternative În ultimele decenii, metodologiile øi structurile instituflionale tradiflionale ale lumii artistice au fost chestionate într-o manieræ fundamentalæ.

Relafliile dintre concepfliile øi formele practicii artistice aflate în schimbare øi tipurile de locuri øi de spaflii prin care circula arta, precum øi dorinfla de a se ræzboi constructiv cu frustrarea øi cu deziluzia generate de sistemul consacrat de distribuflie a artei au condus la crearea, în anii 1970 øi 1980, a sectorului alternativ din New York. De-a lungul acestei perioade, reprezentarea a fost teoretizatæ øi contestatæ critic, în culturæ în general øi în cîmpul artei. Motivate de preocupæri pentru autoreprezentare, dar øi pentru accesibilitate, portabilitate, costuri de producflie reduse øi strategii alternative de producere a artei, au apærut aproape simultan amplasamente øi spaflii de distribuflie pentru noi forme ale artei.1 În timp ce unele grupuri alternative creau spaflii care propuneau o contraesteticæ pereflilor albi øi iluminærii individuale a exponatelor din galeriile comune, altele cæutau sæ depæøeascæ acest mediu stereotip pentru a-øi legitima propriile eforturi. Unele grupuri funcflionau pornind de la un punct de plecare spontan, cu un numær fluctuant de membri, altele operau cu un obiectiv ferm definit øi cu o structuræ fixæ. Organizafliile fondate în perioada de început a miøcærii artelor alternative din New York se încadreazæ în cîteva clasificæri. Acestea includ

JULIE AULT este un artist care, atît independent, cît øi în colaborare, organizeazæ expoziflii øi proiecte în diverse forme. Proiectele sale recente includ o lucrare permanentæ cu titlul Points of Entry [Puncte de intrare], pentru City University of New York (CUNY), Queens, New York. Este editorul volumului Alternative Art New York, 1965–1985 (Minneapolis, University of Minnesota Press and The Drawing Center, 2002). În 1979, Ault a cofondat Group Material, colectiv de artiøti cu sediul la New York, care a produs, pînæ în 1996, instalaflii øi proiecte publice ce explorau interconexiunile dintre politicæ øi esteticæ.

5

Trading an available wallet, ca. 1985

Reagan-Bush-Electoral campaign-Badge, 1980

spaflii sau laboratoare expoziflionale experimentale, amplasamente pentru expunerea lucrærilor artiøtilor neafiliafli (care, în plus faflæ de înfæfliøarea unor opere încæ øi mai experimentale, funcflionau ca pistæ de lansare cætre galeriile comerciale), spaflii expoziflionale apærute ca reacflie la nevoile unui anumit grup de persoane, amplasamente care au ca specific materiale artistice, spaflii administrate de artiøti, muzee locale øi alternative angajate în articularea identitæflii unor grupuri sau tipuri de artæ nereprezentate ori ignorate de obicei în muzeele existente, organizaflii ce facilitau [manifestarea] artei în public øi în spaflii puflin utilizate, grupuri de artiøti implicate în producflii colective øi grupuri înfiinflate spontan, cu agende øi programe sociale øi politice.2 Implementarea acestor organizaflii a avut ca rezultat o reflea nonprofit de producere a artelor. Diversele lor obiective, mergînd de la „a dori o bucatæ din præjituræ“ pînæ la „a nu vrea altceva decît revoluflie“, întruchipeazæ o miøcare culturalæ, politicæ øi artisticæ – poate nu chiar atît de bine conturatæ øi nici atît de unificatæ pe cît s-ar fi dorit, dar cu toate acestea o miøcare urmatæ de consecinfle. Ce distinge o miøcare de activitæflile øi evenimentele care, deøi înrudite, funcflioneazæ separat? O miøcare presupune preocupæri comune øi agende care coincid parflial, ea invocæ atît configuraflii sociale, cît øi comunicare øi [mai multe] nivele de colaborare între indivizi – un lucru ducînd la altul, migraflia ideilor øi a modelelor, procese sociale generative. O træsæturæ a unei miøcæri este interdependenfla indivizilor, grupurilor, organizafliilor øi amplasamentelor. O alta este înlænfluirea reciprocæ a principiilor, agendelor øi practicilor.

Mai mult, dorinfla de a schimba sisteme de distribuflie øi reprezentare a avut ca rezultat contestarea practicilor curatoriale øi instituflionale. Proiectele curatoriale ale artiøtilor, precum øi numeroasele lor eforturi de a-øi ræspîndi opera în afara studioului, de a-øi lua prezentarea [ei] în propriile mîini sau de a-øi aduce arta în stradæ erau væzute ca o replicæ alternativæ la „arta ca marfæ“. Curatoria alternativæ cæuta adesea sæ conteste rolurile prestabilite ale artistului øi ale publicului – ale producætorului øi ale consumatorilor. Criticul Peter Franck numea fenomenul din anii 1970 al expozifliilor organizate de artiøti „galerizare de gherilæ“. Strategiile expoziflionale alternative care violenteazæ pretenflia de neutralitate øi amenajeazæ amplasæri dinamice pentru artæ repun, probabil, în discuflie înseøi categorizærile øi ierarhiile prin care sînt reproduse relafliile culturale.

Proliferarea spafliilor øi grupurilor alternative era determinatæ de timp øi de context. O convergenflæ a factorilor socio-economici a condus la înflorirea producfliei culturale a oraøului New York. În timpul primei perioade de dezvoltare a reflelei alternative, New Yorkul era format dintr-o populaflie aflatæ într-o stare de continuæ transformare, diversæ din punct de vedere cultural, rasial øi etnic; exista o afluenflæ de artiøti în oraø. Activismul cultural øi politic de la sfîrøitul anilor 1960 øi începutul anilor 1970 – drepturile civile, miøcarea împotriva Ræzboiului din Vietnam øi feminismul – a afectat conøtiinfla øi activitæflile multor oameni. Erau disponibile rezidenfle øi spaflii comerciale de închiriat accesibile. O abundenflæ de aøezæri urbane uitate – spaflii øi locuri în tranziflie –, precum øi o sferæ publicæ mai puflin restricflionatæ decît în prezent au sprijinit eforturile de a ræspîndi arta dincolo de circuitul studioului øi al galeriei. Oraøul era atunci un puternic centru artistic. În sfîrøit, creøterea subvenfliilor publice pentru culturæ a coincis cu tofli aceøti factori.

Politici culturale øi acfliuni colective Înfiinflarea, pe la mijlocul anilor 1980, a structurilor alternative poate fi înfæfliøatæ øi ca o moøtenire a activismului politic øi cultural de la sfîrøitul anilor 1960 øi începutul anilor 1970 (drepturile civile, miøcarea împotriva ræzboiului øi feminismul). În special, mulfli fondatori ai institufliilor artistice alternative øi-au localizat stimulentele în modelele feministe ale criticii øi organizærii. În 1969, Art Workers Coalition [Asociaflia Lucrætorilor în Cîmpul Artei] (AWC) øi-a articulat chiar o complexæ agendæ de obiective interconec-

6

arhiva

tate care contestau radical sistemul producfliei øi al circulafliei artei. Cu toate cæ organizaflia nu a durat mai mult de trei ani, ea a generat multe grupuri secundare øi ramuri øi a læsat, de fapt, o moøtenire care s-a manifestat ea însæøi în numeroase moduri în cîmpul artei. Pe harta istoriei artei de dupæ ræzboi, AWC se caracteriza printr-un grup destul de mare øi de divers de participanfli, dintre care mulfli erau artiøti øi critici foarte cunoscufli. În general, grupul cæuta sæ se opunæ separærii artei de societatea consideratæ în ansamblul sæu øi de chestiunile politice øi economice. AWC a adresat o serie de revendicæri tuturor marilor muzee din New York øi a pus la cale demonstraflii øi evenimente cu o tendinflæ destul de radicalæ. De atunci nu a mai existat niciun alt grup aparflinînd cîmpului artei care sæ dea dovadæ de un astfel de sprijin extins, atitudine criticæ sau idealism.

Ce-a ieøit din temporarul spirit colectiv øi din climatul politizat pe care le-a încarnat AWC? Înainte de toate, politizarea multor artiøti, muzeografi profesioniøti, critici øi istorici [ai artei] – nu doar a celor direct implicafli, ci øi a multor altora, graflie publicitæflii. Au avut loc, între artiøti øi oficiali ai muzeelor, dialoguri øi negocieri, de multe ori în contradictoriu, avînd rezultate diferite. Din AWC s-au næscut grupuri secundare øi ramuri cu o varietate de obiective øi strategii. Activitæflile AWC øi publicitatea fæcutæ în jurul lor au fost cruciale øi au dus la crearea unor muzee locale, incluzînd Studio Museum din Harlem, El Museo del Barrio øi Bronx Museum for the Arts. Artiøtii care împærtæøeau convingerile AWC încercau sæ controleze utilizarea øi circulaflia operelor lor øi sæ le amelioreze condifliile generale prin iniflierea unor spaflii alternative administrate de artiøti, a unor galerii cooperaflionale øi prin gæzduirea unor activitæfli spontane.3 Riscuri în economia culturalæ: ascensiune øi decædere Subvenflionarea federalæ øi de cætre stat a artelor era criticæ la adresa aparifliei øi dezvoltærii structurilor artistice alternative. În 1972, pentru a sprijini nou-createle organizaflii locale cu profil artistic, National Endowment for the Arts [Fundaflia Naflionalæ pentru Arte] (NEA) a inifliat, [în cadrul] Programului de arte vizuale, o categorie de finanflare numitæ „Workshops“ [Workshopuri]. Aceastæ categorie a fost redenumitæ, în 1979, „Workshops/Alternative Spaces“ [Workshopuri/Spaflii alternative], s-a transformat în „Artists’ Spaces“ [Spaflii ale artiøtilor] în 1980 øi, în 1982, a devenit „Visual Artists’ Organisations“ [Organizafliile creatorilor de arte vizuale]. Subvenfliile alocate acestui sector au crescut de-a lungul întregului deceniu 1980 pînæ în 1989, când Congresul a început sæ conteste øi legitimitatea NEA, øi bugetul sæu, demontînd, finalmente, împreunæ cu acestea øi eficacitatea sa. În 1995, categoria „Visual Artists’ Organisations“ nu mai exista deja, øi nici vreo cale de finanflare de cætre NEA a micilor organizaflii nonprofit.

Subvenflionarea publicæ pentru spafliile øi structurile alternative a fost însoflitæ de un conflict. Pentru a se respecta instrucfliunile de finanflare, erau necesare structuri ierarhice, iar operafliile cotidiene s-au birocratizat.

Menflinerea unui program deschis øi flexibil a ajuns sæ aibæ prea pufline øanse de realizare în aceste condiflii care solicitau planificarea programului – uneori cu ani înainte – øi o strictæ respectare a procedurilor administrative. În timp, pe mæsuræ ce spafliile øi organizafliile care formau sectorul alternativ adoptau modelele organizaflionale ale afacerilor øi ajungeau sæ se înrædæcineze tot mai adînc în practicile tipizate rezultate din urmarea instrucfliunilor pentru administrare øi programare impuse de agenfliile finanflatoare, au apærut printre artiøti noi deziluzii øi insatisfacflii, de astæ datæ provocate chiar de alternative. Relaflia simbioticæ dintre subvenflionarea publicæ a culturii øi dezvoltarea sectorului artistic alternativ este previzibilæ. Prinse în aceastæ istorie, multe structuri alternative au sfîrøit prin a deveni opusul lor, ajungînd pînæ la urmæ sæ semene cu acele lucruri cærora încercau iniflial sæ se opunæ.

Piafla artisticæ s-a extins uluitor în anii 1980. Aceastæ extindere øi escaladarea atacurilor împotriva subvenflionærii publice a culturii – care au devenit øi mai virulente începînd cu 1989 – ar trebui înflelese ca niøte forfle conexe øi care parflial coincid. Exaltærilor din presa dominantæ, care, pe la mijlocul anilor 1980, au fæcut arta profitabilæ øi superficialæ, le-a urmat rapid demonizarea artiøtilor de cætre [Asociaflia] Drepturilor Creøtine øi zugrævirea artei ca o ameninflare moralæ la adresa societæflii americane. Pe acest fundal, forflele congregaflionale øi-au aøezat efectiv în capul agendei „scoaterea guvernului afaræ din culturæ“, læsînd astfel arta sæ se legitimeze singuræ, sau nu, pe piafla ideilor. Structura alternativæ a reflelelor artistice nonprofit – mediul care cultiva arta criticæ, experimentalæ sau controversatæ – a fost o primæ victimæ a aøa-numitelor ræzboaie culturale.

Business sign, ca. 1988

7

Cartiere artistice øi dislocæri La începutul anilor 1990, scæparea de sub control a chiriilor spafliilor rezidenfliale din oraø øi a sistemului de stabilizare a fost supravegheatæ de cætre primarul Rudolph Giuliani. O serie de boom-uri ulterioare ale tranzacfliilor imobiliare legate de cartierele artistice au contribuit la transformarea spafliului într-o marfæ extrem de preflioasæ în Manhattan. Chiriile comerciale fuseseræ dintotdeauna subiectul unor creøteri neregulate, dar ele au explodat efectiv în zone ca East Village, SoHo sau Chelsea, devenite cartiere artistice. Crearea cartierelor artistice care sæ se alæture bastionului principal de pe 57th Street avansa deja de trei decenii. Începînd cu 1968, SoHo, cîndva un sector al industriei uøoare, a devenit un scump cartier artistic odatæ cu afluxul de galerii. În anii 1980, scena artisticæ din East Village cunoøtea diverse fluctuaflii. Începînd cu 1980, s-au deschis numeroase galerii comerciale administrate de artiøti øi, pe mæsuræ ce capitalul cultural al zonei creøtea, chiriile au crescut øi ele, iar pînæ la urmæ, cu excepflia cîtorva, toate galeriile s-au mutat ori s-au închis. Pînæ în 1988, scena artisticæ din East Village era practic terminatæ, iar zona a cedat noilor dimensiuni ale transformærilor fæcute pe gustul clasei de mijloc [gentrification] øi ale clædirilor luxoase. Pînæ pe la mijlocul anilor 1990, galeriile îøi începuseræ exodul din SoHo înspre Chelsea, atrægætoarea zonæ cu chirii relativ scæzute, alcætuitæ din spaflii vaste, de tip depozit, gata sæ fie restaurate. Williamsburgh din Brooklyn era øi ea o zonæ unde artiøtii puteau gæsi o gæzduire relativ accesibilæ øi puteau deschide mici spaflii pentru galerii. În ultimul timp, SoHo a fost preluat de cætre magazine pentru obiecte decorate artizanal [Designer Stores] avangardiste, de cætre studiouri cosmetice øi de cætre negustori de mobilier de lux, transformînd astfel specificul mercantil al cartierului.

Dezvoltare, competiflie, chirii explozive øi, finalmente, exodul sînt factori care au contribuit la crearea øi la extincflia cartierelor artei comerciale în New York. Cîndva, organizafliile alternative øi cele nonprofit se puteau strecura ici øi colo, adæpostite în zone artistice deja existente sau funcflionînd ca propriile lor avanposturi. Astæzi, în ciuda acestui fapt, spafliul fizic accesibil a dispærut practic în fafla actualei economii bazate pe tranzacflii imobiliare. În acelaøi timp, sfera publicæ a fost treptat transformatæ de la oarecum democraticæ øi nu tocmai strict reglementatæ în actuala sa încarnare pregætitæ cu contribuflia lui Rudolph Giuliani øi condensatæ în transformarea Times Square-ului. În conformitate cu birocratizarea generalæ a folosinflei spafliului public, arta publicæ øi participarea comunitæflii au fost instituflionalizate de-a lungul ultimelor trei decenii.

Michelangelo Antonioni Stills from The Passenger, 1975

8

Istorie alternativæ: va urma Deøi unele organizaflii de artæ alternativæ au încercat, færæ succes, sæ supraviefluiascæ (i.e. Basement Workshop, Alternative Museum, Just Above Midtown), multe din cele acum dispærute erau, prin definiflie, strategice øi cu bætaie lungæ (incluzînd Ad Hoc Woman Artists Committee, Art Strike, Artists Againsts Racism in the Arts).

Alte eforturi øi-au reînarmat obiectivele øi au devenit instituflionalizate, în ciuda originilor lor alternative sau experimentale (Printed Matter Bookstore, The Kitchen, The New Museum). Unele øi-au continuat activitæflile pæstrîndu-øi mai mult sau mai puflin intact obiectivul iniflial (ABC No Rio, Art in General, El Museo del Barrio, Storefront for Art and Architecture). Unele au fost asimilate în structuri mai largi (P.S.1, Franklin Furnace, PADD, toate incluse acum în Museum of Modern Art). Mulflimea de spaflii alternative, de structuri colective øi colaborative care constituiau înainte o reflea culturalæ vibrantæ, dar care, în ultimii ani, øi-au închis porflile ori s-au dizolvat par sæ semnaleze dezintegrarea – øi chiar dezafectarea – unei sfere a artei alternative aøa cum fusese ea cîndva cunoscutæ. Au mai ræmas doar vestigii ale unei reflele alternative, acolo unde înainte exista o lume a artei alternative construitæ din amplasamente øi voci, din practici øi proiecte, din agende øi evenimente, întipærite în sistemul lumii artistice a New Yorkului. În ciuda oricæror scopuri øi obiective, miøcarea artelor alternative øi scena care a însoflit-o sînt acum istorie.

Diminuarea subvenfliilor publice, lipsa de spafliu disponibil, ambivalenta percepflie publicæ a artei, birocratizarea spafliului public, procesele de corporatizare øi globalizare – toate avînd loc în cadrul omniprezent al capitalismului dezlænfluit – sînt factori-cheie care au condus la dezintegrarea cîmpului. Oamenii au obosit tot luptînd pentru a pæstra solvabilitatea financiaræ a spafliilor øi a organizafliilor a cæror eficienflæ (øi receptare publicæ) erau chestionate øi care se aflau chiar sub asediu. Nu mai puflin important e faptul cæ obiectivele øi metodele au devenit desuete.

arhiva

În acest punct se ridicæ cîteva întrebæri. Unde øi-au gæsit locul de atunci structurile alternative øi contestærile aduse statu-quoului industriei artistice? Ce forme au luat ele? Mai este conceptul de alternativæ, aøa cum este el cunoscut prin aceastæ miøcare, viabil sau dezirabil? Vorbind despre generaflia din care face parte – definitæ ca aproximativ cea a celor între 20 øi 32 de ani –, Mario Ontiveros, unul dintre cei care au moderat discuflia între generaflii condusæ de cætre National Association of Artists’ Organizations [Asociaflia Naflionalæ a Organizafliilor Artiøtilor] (NAAO), scria: „Aceastæ generaflie s-a maturizat [fiind] perfect conøtientæ cæ nu existæ øi cæ nu a existat niciodatæ un (în)afaræ. Pentru mulfli, a construi un alt model decît «sistemul» sau «centrul» era o idee problematicæ, atît teoretic, cît øi practic. Poate din cauzæ cæ generaflia de acum nu s-a luptat în timpul miøcærii de preluare a puterii pentru a construi casa alternativæ, va simfli mereu dezechilibrul puterii [provocat] de faptul de a træi sub acoperiøul altcuiva. Poate cæ aceastæ generaflie nu e væzutæ ca suficient de potrivitæ pentru continuarea, ca sæ nu spun nimic despre înstæpînirea asupra ei, pentru cæ îi lipseøte necesara experienflæ politicæ øi socialæ comunæ. Pînæ la urmæ, 1968 nu face parte din memoria noastræ personalæ – a fost experimentat ca un document, un moment din istorie. De aceea, a susfline cæ prezentul dominator al anilor 1970 a scurtcircuitat fluxul anilor 1990 nu înseamnæ a crea o antinomie tendenflioasæ, voi contra noi, ci a explica faptul cæ aceastæ generaflie nu s-a mulflumit niciodatæ cu trîndæveala, cu a face umbræ degeaba sau cu aøteptarea vreunei moøteniri“.4 Ce s-a întîmplat cu agendele øi practicile politice, culturale øi sociale care au catalizat iniflial domeniul? Existæ oare o continuitate?

Unii susflin cæ, în interiorul institufliilor artistice care fuseseræ criticate øi contestate de inifliativele alternative, au intervenit modificæri semnificative. Unii spun cæ orice e posibil astæzi în mainstream-ul lumii artistice. Lucrînd de peste douæzeci de ani în acest domeniu, pot atesta unele schimbæri bine-venite – strategii curatoriale mai cuprinzætoare în multe instituflii artistice, frontiere øi ierarhii dislocate între medii øi noi nivele ale democratizærii culturale. Pot, de asemenea, atesta [existenfla unei] încæpæflînate opoziflii faflæ de schimbæri structurale esenfliale în sistemul artistic. Ca reacflie la criticile øi la acuzafliile de elitism øi de politici discriminatorii – [venite] din partea artiøtilor, a publicului real sau virtual, precum øi din cea a organizafliilor finanflatoare –, multe instituflii øi-au deschis larg porflile øi par a fi, în ultimii ani, mai democratice în ce priveøte [selecflia] celor ale cæror opere vor fi expuse, subvenflionate, comandate øi colecflionate. Øi totuøi, tocmai cînd multe instituflii culturale aparflinînd mainstream-ului cæutau sæ redreseze într-o manieræ criticæ practicile muzeografice elitiste, præbuøirea aproape totalæ a NEA a subminat funcflional potenflialele roluri civice pe care ele sau arta le-ar fi putut juca. La începutul anilor 1990, institufliile mici øi mari cæutau parteneri pentru colaborare øi angajau consultanfli de marketing pentru a dezvolta strategii de a face bani, cu scopul de a-øi diversifica susflinerea financiaræ. În acelaøi timp, ceea ce a ræmas din finanflarea publicæ, la fel ca øi din subvenfliile pentru

Michelangelo Antonioni The Passenger, 1975, VHS-Version

9

artiøti provenite de la fundaflii private, a ajuns sæ se lege de ideea cæ arta noncomercialæ trebuie sæ-øi dovedeascæ funcflia socialæ printr-un angajament predeterminat øi cuantificat faflæ de comunitate (o întrebare obiønuitæ în aplicafliile pentru finanflare este „cîte persoane din comunitate vor beneficia în mod direct de pe urma proiectului? Øi indirect? Væ rugæm sæ explicafli“). Practicile artistice colaborative, angajate public øi social au fost, într-o oarecare mæsuræ, codificate øi birocratizate – pe seama realelor øi riscantelor relaflii sociale cærora le-ar putea da naøtere.

Mi-ar plæcea sæ cred cæ activitæflile alternative critice au modificat în permanenflæ nofliunile convenflionale asupra posibilelor definiflii øi funcflii ale artei. Însæ un tur întîmplætor prin spafliile artistice, galeriile øi muzeele newyorkeze, într-o zi a sæptæmînii aleasæ la întîmplare, nu sprijinæ neapærat aceastæ convingere. Desigur, revizia generalæ a industriei artei øi a relafliilor sale sociale, susflinutæ de multe organizaflii alternative øi pentru care pledeazæ numeroøi indivizi sau grupuri, nu a avut loc. Multe instituflii artistice mai sînt încæ organizate ierarhic, cu echipe de conducere compuse din membri proeminenfli ai înaltei societæfli øi ai elitei financiare. Cele mai multe instituflii artistice nu au artiøti în echipele lor de conducere. În prezent, existæ prea pufline dovezi ale experimentærii, o expunere cu totul insuficientæ a artiøtilor neafiliafli, un potenflial diminuat al artei de a se infiltra în viafla cotidianæ a oraøului øi în spafliul de folosinflæ publicæ øi manifestæri limitate ale activismului cultural al artiøtilor sau pentru artiøti. Arta nu a fost reconectatæ la societatea în ansamblu, aøa cum ar fi dorit unii, sau la chestiunile politice øi sociale. Lumea artei ræmîne doar atît – o lume pentru sine care opereazæ în conformitate cu propriile sale valori øi cu propriul sæu sistem economic. În ciuda miøcærii artelor alternative, de-a lungul unei lungi perioade a anilor 1990 øi continuînd øi în prezent, cîmpul artei este marcat de polarizare, cu practica (øi produsul) „estetic(æ)“ la o extremæ a spectrului øi cu „politicul“ la cealaltæ. Persistenfla unei astfel de confuzii este una dintre dihotomiile problematice pe care mulfli membri ai Art Workers Coalition øi ai sferei alternative s-au stræduit sæ o descîlceascæ øi sæ o disloce, prin analize, protest, dialog øi exemplu. Émigré #30, 1994

Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State

Note: 1. De-a lungul timpului, folosirea termenilor „alternativ“, „marginal“, „opoziflional“ a fost privitæ de cætre cei implicafli ca fiind problematicæ, pentru cæ astfel de termeni fixeazæ øi promoveazæ o înflelegere ierarhicæ a cîmpului artei ca sistem. „Noi nu sîntem alternativi faflæ de nimic“, era un punct de vedere exprimat adesea, care sfida simpla lecturæ dihotomicæ despre putere øi despre dinamica sa. Deøi importantæ la acea vreme, rezistenfla faflæ de aceastæ terminologie categorizantæ îmi pare acum a fi mai puflin proeminentæ. De dragul vizibilitæflii øi al claritæflii, gæsesc cæ „alternativ“ este folositor, ca titlu general, din punct de vedere strategic, tocmai pentru cæ afirmæ relafliile istorice øi critice dintre structurile astfel clasificate øi institufliile øi practicile de atunci.

2. Multe organizaflii intræ în mai multe categorii. Urmeazæ exemple pentru fiecare clasificare. 112 Workshop, care încuraja folosirea ca atare a spafliului sæu brut, øi Fashion Moda în South Bronx, unde-øi dædeau întîlnire arta, øtiinfla, fantezia, invenflia, graffitiul øi cultura urbanæ, erau ambele spaflii expoziflionale pentru arta vizualæ experimentalæ. Artist Space øi White Columns sînt amplasamente create în jurul artiøtilor pentru a expune operele celor neafiliafli, care, pe lîngæ înfæfliøarea unor opere încæ øi mai experimentale, funcflioneazæ adesea ca piste de lansare în sistemul artei comerciale. A.I.R. Gallery, care a fost conceputæ ca o galerie cooperaflionalæ pentru femeile-artist, øi Just Above Midtown, creatæ pentru artiøti de culoare ce realizeazæ lucræri abstracte, înfiinflate ca reacflie la nevoile unui anume grup de persoane. Printed Matter øi Franklin Furnace, create pentru a sprijini øi disemina publicafliile artiøtilor, øi The Drawing Center, creat pentru a încuraja realizarea operelor pe hîrtie øi claritatea desenelor, sînt exemple de amplasamente care au ca specific materialele artistice. Exit Art øi ABC No Rio sînt exemple de spaflii administrate øi inifliate de cætre artiøti. 55 Mercer øi SoHo 20 sînt galerii structurate cooperaflional, care expun operele membrilor lor. Studio Museum din Harlem, The New York Museum, Alternative Museum øi Museo del Barrio sînt muzee locale sau alternative dedicate articulærii identitæflii unor grupuri de oameni sau tipuri de artæ care nu sînt reprezentate în mod obiønuit în muzee. Creative Time, Public Art Fund, Cityarts Workshop øi Institute for Art and Urban Resources (P.S.1) sînt organizaflii care promoveazæ [manifestarea] artei în public øi în spaflii în tranziflie. Guerilla Art Action Group øi Group Material sînt exemple de grupuri artistice angajate în producflia colectivæ. Black Emergency Cultural Coalition, Art Workers Coalition, Colab, Political Art Documentation/Distribution (PADD) øi Women Artists in Revolution sînt exemple de grupuri spontane cu agende øi programe sociale øi politice.

3. Pe 3 ianuarie 1969, artistul Takis (Vassilakis) øi cîfliva prieteni ai sæi au retras o sculpturæ pe care el o realizase de la expoziflia Machine de la Muzeul Artei Moderne [Maøina aøa cum e ea væzutæ la sfîrøitul epocii mecanice], pentru cæ nu dorea sæ fie reprezentat de acea operæ în acel context. Takis a dus obiectul de artæ în grædina muzeului, unde a aøteptat o promisiune scrisæ cæ nu urma sæ fie reinstalat. Gestul lui Takis de a controla folosirea operei sale – în ciuda faptului cæ opera nu îi mai aparflinea øi cæ fusese achiziflionatæ de cætre muzeu – a marcat un lanfl de

10

arhiva evenimente care au avut ca rezultat formarea unui grup care avea sæ se numeascæ Art Workers Coalition (AWC).

Un grup de artiøti øi de critici, care-i includea pe Gregory Battcock, Lucy Lippard, Hans Haacke, Tom Lloyd, Takis, Wen-Ying-Tsai øi John Perreault, a inifliat un dialog cu directorul Muzeului Artei Moderne, Bates Lowry, despre pretenfliile pe care le ridicau cu intenflia de a reforma muzeul. În timpul primelor luni ale anului 1969, AWC s-a consolidat, iar la muzeu s-au pus în scenæ demonstraflii, pentru a-øi dramatiza revendicærile. Lowry nu a acceptat niciodatæ prima revendicare a AWC, aceea de a organiza un forum public la Muzeul Artei Moderne, [cu titlul] „Relafliile muzeului cu artiøtii øi cu societatea“. Lowry a observat cæ unele din propunerile artiøtilor erau identice cu cele aflate deja în discuflie în interiorul muzeului øi a propus în schimb sæ se instituie un Comitet pentru Relafliile cu Artiøtii, care urma sæ dezbatæ problema la o serie de întîlniri. A demisionat înainte ca acest comitet sæ fie înfiinflat. AWC øi-a susflinut, la 10 aprilie, la School of Visual Arts, propriul forum, „Dezbatere deschisæ publicului cu tema: Care ar trebui sæ fie programul [Asociafliei] Art Workers privind reformarea muzeului øi stabilirea programului unei Asociaflii Art Workers deschise“. Mai mult de trei sute de oameni au aøteptat øi s-au entuziasmat în fafla unui grup mai extins care, mai tîrziu, øi-a cizelat revendicærile inifliale adresate Muzeului Artei Moderne øi le-a reînaintat tuturor muzeelor din New York. Grupul deschis al membrilor AWC includea artiøti, realizatori de film, scriitori, critici øi funcflionari ai muzeelor øi a flinut sæptæmînal întîlniri la muzeu: „A Project of Living Artist“. Grupul The Art Workers Coalition a organizat cîteva demonstraflii øi a reprezentat un catalizator al multor grupuri secundare, ramuri øi inifliative care au avut ca efect finanflarea spafliilor øi a institufliilor alternative. AWC a publicat øi distribuit [publicaflia] Open Hearing [Audienflæ publicæ], precum øi publicaflia Documents 1, care schifla activitæflile timpurii ale grupului prin corespondenfle, broøuri, documente interne øi reportaje în presæ. AWC øi-a încetat activitæflile la sfîrøitul anului 1971.

4. Mario Ontiveros, „Under Construction: Conditions, Propositions and Operations from a Generation of «Emerging» Artists and Art Administrators“, in The Co-Generate Project Field Guide 1999–2000, Washington DC, NAAO, 2000, p. 10.

Steven Hellers Beitrag in Émigré #30, 1994

11

Acest eseu, „On Formatting History (stored and exhibited)“, face parte din volumul Julie Ault, Martin Beck (eds.), Critical Condition: Selected Texts in Dialogue / Aussgewälte Texte im Dialog [Condiflia criticæ: Texte alese în dialog], Essen, Kokerei Zollverein | Zeitgenössische Kunst und Kritik, 2003.

Despre formatarea istoriei (stocatæ øi expusæ) Martin Beck

Susflinute øi transformate radical de tehnologia digitalæ, stocarea informafliei øi arhivarea au devenit obsesii populare øi au schimbat modul în care sînt produse, distribuite øi consumate produsele culturale. O ræsturnare structural similaræ poate fi atestatæ în cîmpul artelor, acolo unde arhivele (la diferite nivele tehnologice) au devenit un punct de referinflæ tot mai marcant pentru practicile artiøtilor, dar øi un obiectiv [focus] al institufliilor artistice. fiinînd seama de faptul cæ arhivele øi arhivarea sînt resursele-cheie ale producfliei de narafliuni istorice, aceastæ ræsturnare indicæ o renegociere a funcfliilor istoriei printr-o serie de platforme.

Despre formatare...

Émigré #19, 1991, made of Template Gothic type of printing

Pentru a exprima complexitatea unei formafliuni istorice, trebuie ca aceasta sæ fie dezmembratæ în numeroasele sale straturi, agenfli øi efecte. Inevitabil, datoritæ imensei cantitæfli de informaflii cuprinse într-o formafliune istoricæ, analiza scoate în evidenflæ anumite aspecte în dauna altora. Producerea „accesului la istorie“ necesitæ o prelucrare. Mai mult, o astfel de formafliune istoricæ trebuie turnatæ într-un format care este determinat de utilizærile ulterioare, mergînd de la contextele academice specializate pînæ la nevoile consumului popular. „Formatarea“, în sensul în care îl folosesc aici, este un termen adaptat de la comanda „Format“, sub care numeroase programe computerizate subsumeazæ opfliunile disponibile pentru a configura øi stiliza date. În acest sens, formatarea este legatæ de filtrare, prelucrare sau de arhivare [packaging]. Este atît un proces de articulare a relafliilor dintre elementele care alcætuiesc o formafliune istoricæ, cît øi o trimitere la felul în care se stabilesc astfel de relaflii. Formatarea este un instrument conceptual pentru discutarea øi comunicarea fragmentarelor, disparatelor, inconsistentelor sau chiar contradictoriilor relaflii dintre documente.

Formatarea regleazæ øi defineøte procesul de translaflie care face diferenfla între diversele forme de acces. Cerinflele comercializærii, particularitæflile mecanismelor tehnologice, programele politice subiacente øi cadrele instituflionale formateazæ adesea formafliunile istorice în aøa fel încît conflictele lor constitutive øi luptele lor politice sînt suprimate sau distorsionate semnificativ. Procesele de formatare sînt tot atît de capabile sæ transforme datele istorice în propriile lor versiuni revizioniste sau facile pe cît [de capabile] sînt sæ facæ comprehensibile aspectele relevante dintr-o cantitate de informaflie altfel copleøitoare. Formatarea este o acfliune uneori brutalæ, uneori fecundæ, care lasæ întotdeauna urme; este un proces de excludere øi de distorsionare, însæ e, totodatæ, øi unul de clarificare øi de intensificare. În cadrul unei acfliuni de colaborare între companiile Sony øi Philips, la începutul anilor 1980 a fost introdus compact-discul, ca o nouæ tehnologie de stocare a informafliei muzicale. Bazat pe digitalizarea muzicii, astæzi omniprezentul CD fusese prezentat la acea vreme ca un dispozitiv de stocare a muzicii care nu doar cæ urma sæ ofere o mult mai bunæ calitate a sunetului, ci era, practic, øi permanent, fæcînd ca preocupærile pentru conservare sæ devinæ perimate.1 În ciuda preflurilor mai ridicate decît cele ale discurilor de vinil øi deøi mai puflin atractive din punct de vedere vizual din cauza coperflilor mici øi avînd un raport disproporflionat între noile titluri de catalog publicate øi cele relansate, CD-urile s-au dovedit a fi un succes în doar cîfliva ani. Datoritæ

MARTIN BECK este un artist ale cærui proiecte acflionate într-o manieræ conceptualæ sînt inspirate de probleme din cîmpul arhitecturii, designului øi culturii populare. Ele includ: an Exhibit: viewed, played, populated [un exponat: væzut, jucat, locuit], Grazer Kunstverein, Graz, Austria, 2003, øi storage (displayed) [stocare (prezentatæ)] la Spot, New York, 1997. Beck este autorul volumului half modern, half something else (Charles Jencks, the Language of Post-Modern Architecture, first, second, third, fourth, fifth, sixth, and seventh editions) [jumætate modern, jumætate altceva (Charles Jencks, limbajul arhitecturii postmoderne, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, a øasea øi a øaptea ediflie)] (Viena, Montage, 2003). De asemenea, el face criticæ culturalæ øi a contribuit frecvent la revistele springerin øi Texte zur Kunst.

12

arhiva

durabilitæflii materialului de stocare, colecflionarului de discuri obiønuit i s-a oferit brusc un instrument prin care sæ adune o colecflie muzicalæ care putea sæ creascæ încontinuu, færæ deteriorarea calitæflii sunetului.

Colecflionarii particulari acumuleazæ material (istoric) în funcflie de experienfla øi de interesul pe care le au; construiesc arhive personale în jurul unor preferinfle øi parametri idiosincratici. Odatæ cu apariflia mijloacelor de stocare digitalæ, ascultætorii obiønuifli s-au transformat în potenfliali custozi ai arhivelor populare, în care narafliunile istorice pot fi multiplicate permanent. Producerea istoriei ca forma modernæ a unei narafliuni publice legitimatoare este dependentæ de colecflionarea obiectelor øi a documentelor în arhive (naflionale). Arhivele care au fost fæcute posibile (øi personalizate) recent sînt, prin urmare – cel puflin teoretic –, capabile sæ autentifice narafliuni, generate în mod privat, pornind de la astfel de arhive, în calitatea lor de posibile replici alternative la versiunile publice ale istoriei.

Arhivele erau organizate, de obicei, în jurul unor principii rigide, instituite în corespondenflæ cu discursurile instituflionale, care, la rîndul lor, se defineau øi se legitimau în raport cu ele. Convenfliile de ordonare øi de categorizare a materialelor au fost stabilite pentru prima datæ între secolele XVII øi XIX, însoflite [fiind] de o preocupare generalæ pentru „ordinea lucrurilor“. Sistemele de ordonare øi de categorizare de tipul metodei de clasificare [a speciilor] botanice a lui Carolus Linnaeus funcflioneazæ ca ghid pentru includerea sau excluderea materialelor din corpul arhivei. De-a lungul procesului de controlare a intrærii materialelor în arhivæ øi de ordonare øi categorizare a acestora, aceste principii instituie øi conservæ o structuræ ierarhicæ în interiorul cæreia fiecærui artefact îi este asignatæ o poziflie simbolicæ în raport cu toate celelalte obiecte din arhivæ.

Proliferarea posibilitæflilor de arhivare ca o consecinflæ a revolufliei digitale produce o serie de efecte care se întrefles. Ea permite indivizilor øi grupurilor sæ-øi producæ propriile containere de memorie, multiplicæ materialele brute considerate demne de a fi prezervate în arhivæ øi contestæ astfel revendicarea de cætre arhivæ a unei legitimitæfli exclusive øi a unei formafliuni ierarhice. Comercializarea muzicii øi a CD-urilor oferæ doar unul dintre multele exemple posibile. Tiparele [patterns] înrudite ale arhiværii de cætre public øi ale comercializærii acesteia sînt vizibile în numeroase sfere de activitate. Digitalizarea produce o mai mare disponibilitate a ræspîndirii informafliei, care sæ fie astfel vîndutæ ca produs sau livratæ prin reflele informaflionale.2 Aøa cum indivizii sau grupurile au astæzi posibilitatea de a-øi aduna colecflii permanente øi de a-øi transforma în regim de document istoriile private ale vieflii cotidiene, companiile au început øi ele sæ comercializeze versiuni mai mult sau mai puflin autorizate ale unor arhive sau narafliuni personalizate. Exemple de pe piafla CD-ului audio sau a CD-ROM-ului includ pachete conflinînd tot ceea ce a produs vreodatæ vreo formaflie, colecflii de muzeu, melodii celebre sau perioade istorice.3 Aceste capsule digitale temporale sau spafliale sînt etichetate ca „definitive“, „esenfliale“, „ultime“ sau, pur øi simplu, „complete“.4 Materialul de arhivæ e de asemenea recondiflionat, reprelucrat digital sau oferit ca mostre de date brute.5 Aceste pachete reformateazæ materialul brut în ediflii ale versiunilor despre trecut destinate divertismentului [entertaining], de dimensiuni adaptate pentru consumator.

Istoria – scris cu majusculæ – este sfîøiatæ în istorii individualizate, care pot fi reasamblate conform dorinflelor, nevoilor øi solicitærilor consumatorilor øi/sau companiilor. Înflelegerea publicæ a istoriei arhivate a explodat în miriade de versiuni private create ca o consecinflæ a noilor posibilitæfli tehnologice. „Sfîrøitul narafliunii dominante“ de sorginte postmodernæ øi-a gæsit o ultimæ ilustrare în fanteziile ce se învolbureazæ în jurul termenului „acces“. Însæ, oricît de mult ar oferi aceastæ ræsturnare un tip mai democratic de „acces“, n-ar trebui sæ uitæm cæ „accesul“ nu e liber. A devenit o altæ marfæ. Accesibilitatea comercialæ a noilor seturi de instrumente nu garanteazæ aproape deloc ræsturnæri în relafliile disciplinare de putere sau în împuternicirea per se. Exact aøa cum arhivele tradiflionale erau organizate în acord cu discursurile dominante, aceste pachete cu material istoric brut sînt, în fond, versiunile prelucrate ale unui set prestabilit de posibilitæfli de rescriere a diferitelor istorii, chiar avînd, aparent, configuraflii infinite.

Émigré #58, 2001

... istorie...

Criticile structuraliste, psihanalitice, feministe øi postcolonialiste ale neutralitæflii disciplinelor, ale coerenflei subiective øi autonomiei auctorialului au propus concepte ca „moartea autorului“ øi „naøterea cititorului“ (Barthes).

13

Émigré #10, 1988

Émigré #2, 1985

14

Aceste concepte au aruncat mænuøa istoriei moderne ca disciplinæ. „Sfîrøitul narafliunii dominante“ (Lyotard) pærea øi el sæ indice un sfîrøit al istoriei. Ceea ce a luat sfîrøit a fost paradigma istoriei ca proces unic, coerent øi continuu. Ceea ce a început s-o înlocuiascæ a fost fragmentarea øi dispersia (Baudrillard, Virilio), explozia istoriei într-o mulflime de istorii. În momentul în care istoria a luat, pasæmite, sfîrøit, acest lucru a devenit vizibil pretutindeni.

Ceea ce fusese o narafliune legitimatoare din care se trage „prezentul“ s-a transformat într-o arhivæ imaginaræ (trecutul) care poate fi suprapusæ prezentului. Istoria a fost reconceptualizatæ ca un instrument de construire a timpului prezent. Unul dintre cele mai frapante exemple de acest tip poate fi gæsit în cîmpul urbanismului, unde actualele procese de restructurare sînt insuflate de imagini fantasmagorice ale trecutului. Reconstruirea Berlinului în calitate de nouæ (øi veche) capitalæ a Germaniei e determinatæ de o multitudine de forfle economice, politice, sociale øi estetice, ce se suprapun parflial, obsedate de structura metropolitanæ a Berlinului de secol XIX, reminiscenflæ a trecutului prenazist. Containerul urban recent reconstruit devine un monument asemænætor unei capsule temporale, cu o perspectivæ fantasmagoricæ asupra istoriei care se aseamænæ prea puflin sau chiar contrazice mecanismele birocratice postindustriale pe care le confline øi pe care, uneori, le deghizeazæ. În cartea sa [intitulatæ] Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism [Postmodernism, sau logica culturalæ a capitalismului tîrziu], Fredric Jameson cartografiazæ o modificare, din anii 1960 pînæ în 1980, a funcfliei istoriei, în cîmpuri ca – printre altele – arhitectura, ideologia, economia. El îøi fundamenteazæ analiza pe distincflia criticæ dintre istoricitate øi istoricism. În timp ce istoricitatea se referæ la „posibilitatea de a experimenta istoria într-o manieræ activæ“ øi la o „dimensiune retrospectivæ indispensabilæ oricærei reorientæri vitale a viitorului nostru colectiv“, istoricismul e definit prin ceea ce el numeøte „pastiøæ“, care, ca principiu director, limiteazæ analiza istoricæ la o reprezentare a „ideilor øi stereotipurilor noastre despre trecut (care, prin urmare, au devenit, în acelaøi timp, «istorie pop»)“.6 Pe cît de mult oferæ modelul analitic al „istoricitæflii productive“ versus „istorie pop“ [formulat de] Jameson o interpretare concisæ a anumitor aspecte ale acestei transformæri, construcflia sa antinomicæ nu se aplicæ implicafliilor pe care le au noile tehnologii øi „accesul“ asupra conceptelor istoriei. Mai mult, modul în care foloseøte Jameson nofliunea de spectacol a lui Guy Debord creeazæ un cadru determinant care face imposibilæ localizarea aspectelor productive în interiorul „istoriei pop“ øi nu permite o luare în considerare a consumului în istoricitate. Chiar dacæ transformarea în marfæ [commodification] modificæ materialul brut al istoriei, ea nu e niciodatæ un scop în sine. Reîmpachetarea de cætre companii a materialului arhivat (CD-uri etc.), discursurile retro din cîmpul culturii pop, planificarea urbanæ retrospectivæ sau comercializarea anumitor instrumente de arhivare nu pot fi descrise într-o manieræ adecvatæ în termenii spectacolului. Spectacularizarea este, întotdeauna, un aspect al acestui proces, însæ ea eøueazæ în abordarea complexei economii a consumului øi a stilului.7 Concepflia antinomicæ a lui Jameson despre istorie interzice o înflelegere a istoriei ca produs øi producætor în acelaøi timp.

Dacæ, urmîndu-l pe Foucault, concepem istoria ca „o analizæ a transformærilor de care sînt cu adeværat capabile societæflile“8 øi dacæ aceastæ analizæ îøi propune sæ traseze multiplele relaflii dintre documente în loc sæ se angajeze într-o interpretare prescriptivæ a acestor documente, mærfurile – chiar în societatea spectacolului – ræmîn deschise spre o lecturæ a punctelor, evenimentelor øi practicilor multidimensionale øi întrepætrunse din interiorul unui cîmp complex stratificat. În acest fel, istoria poate apærea ca relafliile dintre astfel de puncte, evenimente øi practici.9 Oricum, în ce priveøte analizarea mai completæ a ræsturnærilor tehnologice în raport cu construcflia istoriei, aparatul conceptual al lui Foucault devine mai productiv dacæ e citit în conexiune cu abordærile metodologice dezvoltate în cîmpul studiilor culturale. Aøa cum au fost ele articulate de-a lungul anilor 1970 de cætre profesorii øi studenflii de la Center of Contemporary Cultural Studies [Centrul pentru Studii Culturale Contemporane] (CCCS) din Birmingham, stilurile culturale ale tinerilor erau analizate pentru potenflialul lor ca spaflii ale

arhiva

rezistenflei culturale øi sociale în fafla ordinii sociale dominante.10 Conceptualizarea iniflialæ a subculturilor øi a rezistenflei [propusæ de] CCCS se baza pe un model al structurii claselor mai degrabæ rigid øi era dependentæ de o nofliune de subiectivitate care o contrazicea pe cea a lui Foucault. Însæ, de-a lungul anilor 1980 øi la începutul anilor 1990, elaboræri metodologice succinte au abordat implicafliile unei stratificæri a societæflii tot mai complexe în comparaflie cu conceptul anterior de clasæ, încorporat într-o nofliune fixæ a subiectului.11 Contribuflia studiilor culturale la astfel de analize øi relevanfla lor pentru scena instrumentelor de arhivare este afirmaflia lor cæ oamenii folosesc øi abuzeazæ de mærfuri în aøa fel încît construiesc subiectivitæfli øi spaflii temporare øi contingente ale investirii cu putere [empowerment].

Væzute prin prisma acestor mecanisme metodologice, consecinflele exploziei istoriei pe piaflæ prin „accesul“ tehnologic la materia istoricæ brutæ øi la instrumentele de arhivare pot fi citite într-o manieræ complexæ. În loc sæ separæm istoricitatea cea bunæ de istoricismul cel ræu, am putea sæ ne reorientæm privirea înspre implicafliile lor interdependente asupra funcfliilor øi utilizærii istoriei. Lucrul pe cale de a fi rescris este relaflia dintre ceea ce, în general, a fost asumat ca fiind funcflia publicæ a istoriei øi funcflia privatæ, recent negociatæ, care-i priveøte pe consumatori, ce-øi construiesc propriile lor istorii particulare din mærfuri prefabricate. Provocarea rezidæ deci în identificarea productivitæflii accesibilitæflii obiønuite a istoriei øi, simultan, în menflinerea øi ræspîndirea instrumentelor critice necesare lecturærii aspectelor problematice ale acestei transformæri a cunoaøterii.

Dacæ istoria poate sæ fie recompusæ øi rescrisæ permanent, aceasta este iaræøi obiectul recodificærilor politice.

Contingenfla istoriei poate fi instrumentalizatæ astfel încît sæ manipuleze narafliunile istorice, în sprijinul oricærei agende politice. Datoritæ maleabilitæflii contemporane a istoriei, localizarea øi identificarea unor astfel de agende au devenit mai dificile. Referinflele, narafliunile øi tradifliile istorice pot fi construite, activate øi transformate în stratageme puternice în luptele politice ale vieflii de zi cu zi. ... (stocatæ & expusæ)

În arta øi în practicile expoziflionale contemporane, istoria a fost repoziflionatæ, de la rolul sæu de referent faflæ de care sînt definite pozifliile, la [cel de] spafliu al producfliei. În ultimii cîfliva ani, numeroase proiecte s-au autodefinit ca angajare, reintegrare øi prezentare a situafliilor istorice øi a produselor lor simbolice. În sensul sæu cel mai larg, istoria a devenit un teren arheologic pentru excavarea momentelor îngropate considerate formative, productive sau doar „interesante“ pentru practicile curente în cîmpul artelor.

La nivelul practicilor artistice care folosesc øi abordeazæ material, formafliuni øi/sau discursuri istorice, printre exemple se numæræ proiectul Group Material despre desfæøurarea, în Statele Unite, a crizei [provocate de] SIDA, AIDS Timeline (1989); cercetarea lui Fred Wilson, Mining the Museum (1992), asupra strategiilor de colecflionare øi expunere ale Baltimore Historical Society; diversele instalaflii ale lui Mark Dion ce trateazæ despre taxonomia de secol nouæsprezece; combinarea de cætre Renée Green, în proiectul sæu [cu titlul] Partially Buried (1996), a trecutului politic recent cu biografia personalæ; filmul lui Johan Grimonprez, dial H.I.S.T.O.R.Y. (1996), care trateazæ istoria deturnærilor aeriene; preocuparea lui Fareed Armaly pentru legætura dintre orientalism øi dezvoltarea muzeului în re-Orient (1989); øi colaborarea dintre Clegg & Guttmann øi istorici, pentru 1897.

The First Zionist Congress in Basel (1997).

La nivelul unor expoziflii øi publicaflii instituflionale, documenta X din Kassel, Germania, din 1997, a fost, probabil, cea mai prestigioasæ øi cea mai vizibilæ acfliune care a avut ca obiect focalizarea asupra istoriei.12 În timp ce curatori ai unor documenta anterioare se concentrau asupra a ceea ce considerau ei a fi o selecflie reprezentativæ a celei mai semnificative arte a acelei perioade, curatoarea Catherine David a næscocit termenul de „retroperspectivæ“ ca un cadru pentru conectarea practicilor artistice curente la o istorie a producfliei culturale øi la condifliile sale politice de dupæ 1945. Fiind ultima documenta a secolului XX, a fost conceputæ ca o privire asupra prezentului prin prisma trecutului. Preferînd cadrul prezentaflional al unei publicaflii unei expozifliei propriu-zise, aspectul „retro-perspectiv“ a fost executat în principal sub forma unui catalog de expoziflie.13 Reunind „lucrare, document øi comentariu“, documenta X – cartea se pretinde „o tentativæ polemicæ de a izola liniile specifice ale producfliei artistice øi ale acfliunii politice care pot fi luate ca referinflæ în dezbaterile contemporane asupra evolufliei societæflilor noastre“.14 Selectînd dintr-o multitudine de surse disparate, catalogul de 900 de pagini alæturæ texte teoretice øi critice de impact, de la Adorno la Virilio, un numær mare de filme mute, de documente fotografice ale unor amplasamente urbane øi evenimente politice, de lucræri de artæ øi de contribuflii concepute de artiøti din 1945 pînæ în prezent. Proiectarea øi conceperea cærflii sînt evident modelate dupæ unul dintre cele mai sofisticate exemple de design de carte din ultimii ani, S, M, L, XL a lui Rem

15

The back cover of Reyner Banham’s book Scenes in America Deserta, second edition, 1987

16

Koolhaas/OMA/Bruce Mau.15 Organizatæ în jurul principiului scalei arhitecturale, cadrul conceptual al S, M, L, XL instituie o relaflie productivæ între practicile arhitecturale øi cele grafice. Interconectînd øi creînd un canal de comunicare între relafliile dintre tipuri disparate de informaflie, de la arhitecturæ la urbanism øi la politicæ, de la jurnalul personal la descrierea unui proiect øi la eseul critic, solufliile vizuale øi conceptuale utilizate reformateazæ cu succes formele documentare convenflionale din cîmpul arhitecturii (e.g. monografia). Singurul procedeu utilizat în catalogul documenta X pentru a face legætura între diferitele materiale este un foarte lung interviu consemnat de Catherine David øi de Jean-François Chevrier, cu Benjamin Buchloh, care traseazæ formarea øi poziflia intelectualæ a acestuia din urmæ. Însæ, în ciuda dispersiei acestei conversaflii de-a lungul unei mari pærfli din carte, publicaflia ca întreg eøueazæ în a localiza, interconecta øi crea canale de comunicare între materialele brute. documenta X – cartea expune o imensæ cantitate de informaflie, însæ formatul sæu conceptual nu conciliazæ arta cu condifliile sale politice øi istorice øi cu luptele producfliei culturale. Din pæcate, lipsa de rigoare metodologicæ a cærflii øi neajunsurile propriilor sale procese de formatare condamnæ acest proiect-mamut la statutul unei colecflii printre altele de materiale izolate, îndepærtînd-o de propriile ambiflii.

La nivelul practicilor artistice, reluarea, de cætre artiøti, a focalizærii asupra istoriei a fost însoflitæ de o expansiune a abordærilor metodologice intersectînd domenii ca etnografia, sociologia, design-ul øi studiile urbane øi culturale. Entuziasmul iniflial, critic øi instituflional, faflæ de unele poziflii asociate cu aceste practici (Armaly, Dion, Green, Andrea Fraser, Wilson øi alflii) a fost însoflit de un serie de prevederi ce încercau sæ le descrie øi sæ le diferenflieze.

Contextualismul, specificitatea localæ sau critica instituflionalæ sînt doar cele mai comune cadre teoretice în care au fost plasate aceste practici. În special „contextul“ a devenit un termen esenflial pentru discufliile critice purtate în jurul acestor practici.16 În eseul sæu „Artist as Ethnographer“ [Artistul ca etnograf], Hal Foster identificæ astfel de practici, ca, de pildæ, cele legate de etnografie ale lui Fred Wilson sau Renée Green, unde artistul angajeazæ chestiunea unui „altul“, adesea nedefinit, sau flinteøte spre dezvæluirea a ceva real sau autentic.17 În One Place After Another [Un loc dupæ altul], Miwon Kwon face legætura între „nomadismul“ construcfliilor metodologice ale locului øi „nomadismul“ artistului care cælætoreøte dintr-un loc în altul.18 Kwon se întreabæ dacæ acest nomadism nu-l transformæ cumva pe artistul însuøi într-o marfæ øi îøi pune problema dacæ acest tip de practicæ este „o formæ de rezistenflæ faflæ de constituirea ideologicæ a artei sau [, dimpotrivæ,] o capitulare în fafla logicii expansiunii capitaliste“. Deøi ambii critici propun investigaflii importante asupra cîtorva aspecte problematice ale unor astfel de practici, Foster øi Kwon nu intenflioneazæ sæ intre în amænunte în privinfla bazei contextuale a acestor practici artistice.

Deøi nu provine din cîmpul artistic, una dintre cele mai succinte øi mai provocatoare definiflii ale termenului „context“ a fost propusæ recent de cætre teoreticianul studiilor culturale Lawrence Grossberg. El sugereazæ „transformarea înflelegerii contextului ca serie de condiflii într-o înflelegere a contextului – mai productivæ din punct de vedere politic – ca serie de posibilitæfli sau de actualizæri“.19 Adaptarea definifliei pe care o dæ Grossberg analizei culturale contextuale la [faptul de] a lucra contextual sau de „a prelucra un context“ nu se limiteazæ la reprezentare.20 O practicæ artisticæ contextualæ nu trebuie doar sæ reconstruiascæ øi sæ prezinte un context, ci trebuie sæ se recunoascæ pe sine ca [fiind cea care] produce sau fabricæ activ contextul pe care îl angajeazæ.

De pildæ, Proiect în douæ faze [Projekt in zwei Phasen], din 1995, al artistei Andrea Fraser, de la Fundaflia Generali din Viena, Austria, a avut o mare influenflæ asupra producerii unei identitæfli a lumii artistice în aceastæ instituflie.21 Proiect în douæ faze era un proiect comandat, ce a inaugurat nou-construitul spafliu expoziflional al fundafliei.

Era divizat în douæ pærfli, numite „raport“ øi „intervenflie“. „Intervenflia“ lui Fraser a schimbat locul colecfliei de desene a Fundafliei Generali, expusæ, de obicei, pe pereflii birourilor din sediile centrale ale companiei, [aducînd-o] în noul spafliu expoziflional. „Raportul“ ei conflinea interviuri pe care le luase unor directori, membri ai echipei de conducere øi muncitori, pe care le focalizase asupra Fundafliei Generali øi asupra relafliei acesteia cu compania de asiguræri Generali. „Raportul“ era disponibil spre vînzare sub forma unei publicaflii. Concentrarea lui Fraser asupra Fundafliei Generali în calitate de subiect de cercetare øi de prezentare a subliniat relaflia institufliei cu subvenflionarea artelor de cætre companii. În acelaøi timp, a funcflionat ca forflæ productivæ în însæøi

arhiva

realizarea acelei instituflii, mai ales pentru cæ Proiect în douæ faze inaugurase prestigiosul spafliu expoziflional stil muzeu al fundafliei. „Contextul“ Fundafliei Generali a fost, prin urmare, fabricat activ în procesul angajærii lui de cætre Fraser.

Dacæ un artist îøi limiteazæ înflelegerea contextului la o serie mai mult sau mai puflin stabilæ de condiflii date care trebuie scoase la ivealæ, atunci apare o dublæ capcanæ metodologicæ. Din moment ce artistul e cel care scoate la luminæ aceste condiflii, procesul de abordare a contextului astfel conceput poate privilegia, implicit, poziflia artistului øi consolida concepfliile mai degrabæ tradiflionale despre rolul artistului øi despre relaflia lui cu subiectul sæu.22 În al doilea rînd, øi mai important în ce priveøte angajamentul artistic faflæ de materialul istoric, o astfel de concepflie despre context ca structuræ datæ sprijinæ o abordare reconstructivæ a tratærii unui moment sau unei formafliuni istorice. O astfel de abordare ar putea fi reprezentarea materialului istoric færæ a lua în considerare cæ a privi acest material dintr-un punct de vedere ce aparfline prezentului îl transformæ; cæ schimbarea de perspectivæ produce ea însæøi materialul øi istoriile legate de el. Deøi crucialæ în privinfla tratærii istoriei, aceastæ problemæ a „reconstrucfliei“ nu se limiteazæ la astfel de angajamente, ci e o chestiune mereu prezentæ cînd e vorba de contextualism în general. „Reconstrucflie“ sau „reprezentare“ este rezultatul unui proces de formatare care reproduce o înflelegere staticæ a contextului. O asemenea formatare limiteazæ capacitatea de a transmite relaflia complexæ øi productivæ din interiorul unei formafliuni sau unui discurs la o repunere în scenæ, [pe o scalæ] de unu la unu, a „contextului“ (istoric) conceput într-o manieræ staticæ, fæcîndu-l un scop în sine.

Instalafliile øi obiectele [de artæ] ale artistei Andrea Zittel sînt reprezentative pentru aceastæ problemæ. O mare parte din opera lui Zittel este inspiratæ de design-ul italian de la sfîrøitul anilor 1960 øi 1970 øi o mare parte a surselor lucrærilor sale artistice se regæsesc în catalogul expozifliei din 1972 Italia: Noul peisaj domestic [Italy: The New Domestic Landscape], de la Museum of Modern Art.23 Design-ul italian al acelei perioade e renumit pentru conceptualizarea spafliilor de locuit ca proiecte radicalmente utopice de transformare a relafliilor sociale. Mediul domestic a fost reconceput ca un microcosmos ecologic, iar design-ul sæu ca unul central în ce priveøte transformarea societæflii în ansamblu. Zittel adapteazæ cu îndemînare limbajul vizual al acestei formafliuni istorice. Lucrærile sale artistice par sæ mimeze cu exactitate aparenfla referinflelor lor istorice.24 Însæ ceea ce e izbitor de absent în lucrærile lui Zittel este orice fel de mærturie a mediului social øi cultural radical, revoluflionar øi marxist care a creat cadrul øi a dat o formæ materialului istoric pe care ea îl citeazæ. Abordarea ei øterge orice indiciu al complexitæflii sociale a design-urilor de influenflæ politicæ pe care le reconstruieøte. „Reconstrucflie“ sau „reprezentare“ poate deveni un exercifliu de nostalgie, izolînd materialul, forma sau discursul investigat de luptele sale constitutive øi de potenflialul lor critic. Însæ dacæ, urmîndu-l pe Grossberg, asumæm [faptul] cæ contextele „nu sînt structuri statice, ci active configuraflii de posibilitæfli, de mobilitæfli øi de stabilitæfli“, atunci practicile contextuale care lucreazæ asupra øi cu discursurile istorice øi contemporane pot defini posibile moduri de a „produce øi stræbate propriile cæi în øi de-a lungul cîmpului spaflial øi temporal al culturii contemporane, exact aøa cum constituie ele acest cîmp“.25 Bazîndu-se pe o înflelegere a contextului ca [fiind ceva] productiv, o practicæ contextualæ se poate defini ca metodæ. Formatarea este, atunci, acel aspect al metodologiei definit de procesul de modelare a contextului pentru scopuri de comunicare. A lucra contextual din interiorul cîmpului artei necesitæ strategii de formatare care nu sînt adecvate doar temelor øi materialelor brute cu care se îndeletniceøte o astfel de practicæ, ci øi chestiunilor ridicate øi contextului însuøi. Aceasta înseamnæ cæ strategiile de formatare øi terminologiile lor conceptuale øi vizuale nu pot fi stabilite înainte sæ fi început descrierea contextului øi transformarea acestei descrieri.

Acest lucru e, desigur, dificil, din moment ce artiøtii pornesc întotdeauna de la anumite asumpflii, avînd la îndemînæ anumite terminologii øi profesiuni de credinflæ estetice – teoretice, analitice øi vizuale –, care se poate sæ fi fost implementate cu succes în alte proiecte înrudite. Aceastæ dificultate devine chiar mai evidentæ dacæ se iau în considerare relafliile tipice dintre artiøti øi institufliile artistice.

Prin urmare, e important sæ facem legætura între practicile individuale øi acfliunile instituflionale øi curatoriale care încearcæ sæ încorporeze øi sæ adapteze strategii contextuale. În tentative uneori fæfliøe de a ajunge la un

Émigré #61, 2002

17

Interview with David Carson, Émigré #27, 1993

Spread from Émigré #1, 1984

18

nou public, artiøtii care se servesc de strategii contextuale sînt invitafli, în mod repetat, de cætre curatori, instituflii øi oraøe, sæ desfæøoare proiecte „publice“, „cu specific local“ øi „comunitare“. Cadrul conceptual al unor astfel de invitaflii se bazeazæ, de obicei, pe proiecte realizate de artiøti în diverse condiflii, pe amprenta personalæ a artistului, care se defineøte prin strategiile de formatare folosite pentru a trata diferitele tipuri de comunicare.

Nevoia de a adapta astfel de metode, la invitaflia unei alte instituflii, în cadrul unui set de coordonate cu totul diferite, le traseazæ efectiv artiøtilor poziflii øi riscæ, în [acest] proces, sæ predetermine practicile prezente.26 Deøi existæ întotdeauna posibilitatea de a rezista unor astfel de cerinfle instituflionale, trebuie sæ flinem minte, în cele din urmæ, cæ interdependenfla dintre artiøti øi instituflii e o dinamicæ complexæ. Indiferent dacæ subiectele sînt discursuri clasificatoare de secol nouæsprezece, design utopic de la sfîrøitul anilor 1960 sau structura sociologicæ a institufliilor artistice, terminologiile teoretice, analitice øi vizuale nu ar trebui considerate a fi de la sine înflelese. Ele ar trebui, în schimb, dezvoltate øi reevaluate constant în procesul de angajare a subiectului investigafliei øi prezentærii.

De aceea, o abordare contextualæ beneficiazæ de terminologii teoretice, analitice øi vizuale (ca aspecte ale strategiilor de formatare) care sînt concepute ca un rezultat al angajærii contextului, mai degrabæ decît ca o metodologie care precedæ un astfel de angajament. Identitæflile artistice tradiflionale, bazate pe practici fixe, ar trebui chestionate de cætre practicile contextuale; relafliile dintre artiøti øi institufliile artistice necesitæ, la fiecare pas, tratative bine chibzuite.

Discutarea instrumentelor metodologice ridicæ o problemæ-cheie. Deøi o astfel de discuflie are sens în ce priveøte analizarea lucrærilor deja realizate, a propune o nofliune generalæ despre instrumente contrazice în mod direct faptul cæ astfel de metode de lucru ar trebui sæ rezulte dintr-o angajare reflexivæ a unui context dinamic. Ceea ce e posibil e sæ se scoatæ în evidenflæ cîteva dintre împrejurærile în relaflie cu care s-ar putea dezvolta strategiile.

Væzutæ prin prisma practicilor artistice, o subliniere a relafliilor instituite între cîmpuri øi metode permite conectarea acestei nofliuni de context la discuflia iniflialæ despre istorie. Analog modelului lui Foucault de analizæ istoricæ ca negociere a relafliilor dintre documente, o abordare ce se concentreazæ asupra raporturilor dintre modelele metodologice aparflinînd diverselor cîmpuri ar putea facilita o lecturæ mai complexæ a formafliunilor istorice. Astfel, pentru a pune în legæturæ analizele generate de cætre utilizarea øi combinarea metodologiilor diferitelor discipline øi pentru a deschide calea cætre relafliile dintre diferite materiale øi componente discursive ale unui proiect artistic contextual, astfel de practici trebuie sæ producæ, într-o manieræ activæ, mai multe puncte de acces cætre desfæøurarea analiticæ, teoreticæ øi vizualæ a unui subiect.

Un exemplu productiv de manieræ de lucru contextualæ în cadrul unei colecflii istorice este proiectul lui Fred Wilson, Sæpînd muzeul [Mining the Museum], din 1992, inifliat de Contemporary, o organizaflie de tip „muzeu færæ ziduri“, care faciliteazæ proiectele artistice comunitare din zona Baltimore. Invitat sæ-øi aleagæ amplasamentul oriunde în oraø, Wilson a ales Societatea Istoricæ din Maryland [Maryland Historical Society], un fost club exclusiv masculin care, potrivit lui Wilson, „trebuie sæ fi fost cel mai conservator mediu din oraø“.27 Aceastæ organizare în trei pærfli – artist, instituflia care promoveazæ øi cea care gæzduieøte – i-a permis lui Wilson sæ defineascæ øi, într-o anumitæ mæsuræ, sæ-øi regleze relafliile cu instituflia în care s-a desfæøurat proiectul. Propunîndu-øi sæ investigheze istoriile ascunse în spafliile de depozitare ale Societæflii Istorice, Wilson s-a concentrat asupra includerilor øi excluderilor, reprimærilor øi sublimærilor istorice, cu referire la reprezentæri ale sclaviei. Dat fiind faptul cæ fiecare instituflie are unul sau mai multe schelete ascunse în dulap, dintr-o perspectivæ prezentæ, punctul de plecare al lui Wilson poate sæ paræ un loc comun. Totuøi, rezultatul proiectului a fost – din mai multe motive – un

arhiva

succes considerabil în ce priveøte deschiderea muzeului, accesibilizarea pentru un public ale cærui istorii nu se regæseau, în mod normal, între pereflii acestuia. Reorganizarea, recombinarea øi punerea laolaltæ a obiectelor øi a procedeelor de expunere din colecflia øi din rezerva de instalaflii a Societæflii Istorice, modul în care a fost inserat proiectul în spafliul instituflional l-au fæcut aproape imposibil de diferenfliat de prezentærile obiønuite ale institufliei.

Ca o reinstalare a celui de-al treilea etaj al Societæflii Istorice, acesta imita autoritatea prezentaflionalæ a institufliei, pentru a înscrie un alt set de istorii în spafliul istoric al muzeului.

Practic, cele douæ etaje aflate sub instalaflia lui Wilson au fost læsate neatinse; cu toate acestea, privitorii care tocmai ieøeau de la instalaflia lui Wilson le priveau øi pe acestea. Succesul acestei practici s-a datorat, în cea mai mare parte, creærii, de cætre artist, a unor suprapuneri øi conexiuni între versiuni uneori contradictorii ale unor istorii particulare. De exemplu, Wilson a aøezat într-o vitrinæ [obiecte] preflioase din argint, provenind din colecflia Societæflii Istorice, øi le-a etichetat „Obiecte din metal 1793–1880“. În aceeaøi vitrinæ cu [obiectele] de lux din argint øi etichetate prin acelaøi procedeu identificator, erau introduse cætuøe pentru sclavi, gæsite în spafliile de depozitare ale Societæflii Istorice. Prin expunerea acestor douæ seturi de obiecte în acelaøi cadru prezentaflional, avînd aceeaøi formæ a informafliei de etichetare, Wilson a reuøit sæ dovedeascæ veridicitatea faptului cæ „producerea unui obiect era posibilæ doar prin subjugarea prin forflæ a celuilalt“.28 Categoria comunæ astfel creatæ a „obiectelor de metal“ permitea dezvæluirea relafliei dintre cele douæ, permiflînd, în acelaøi timp, privitorului accesul la discursuri separate, de obicei, prin convenfliile clasificatoare ale institufliilor.

Ceea ce e instructiv în privinfla acestui detaliu al prezentærii e faptul cæ juxtapunerea øi etichetarea sînt, mai curînd, procedee de formatare simple, øi totuøi capabile sæ producæ puncte de acces înspre o multitudine de narafliuni øi istorii aflate în competiflie. Formatarea, aøa cum e ea folositæ în acest exemplu, e obflinutæ cu instrumente [care la rîndul lor au fost] dobîndite prin angajarea contextului acestei instituflii particulare. Iar aceste instrumente s-au dovedit a fi capabile sæ utilizeze contextul cu referire la actualitæflile øi la posibilitæflile acestuia, sæ aplice øi sæ sprijine o concepflie relaflionalæ asupra istoriei.

Nu e surprinzætor cæ succesul øi reacfliile critice pozitive la adresa proiectului l-au transformat imediat într-un model pentru alte astfel de proiecte. De atunci, curatorii øi institufliile i-au trimis în mod repetat pe artiøti sæ-øi descopere propriile pivnifle, însæ aproape niciunul dintre aceste proiecte care I-au urmat n-au atins un impact similar. Øi unul din motivele cruciale pentru care sînt extrem de dificile astfel de tentative de a transfera paradigmele conceptuale ale proiectului lui Wilson la alte situaflii este faptul cæ ele nu iau în considerare specificitatea proiectului lui Wilson în relaflie cu [spafliul] sæu gazdæ. Un model de lucru dezvoltat pentru tratarea unui context particular nu se oferæ cu uøurinflæ transferurilor, pentru cæ înseøi transferurile reprezintæ tratæri ale contextelor care, desigur, produc noi seturi de cerinfle. Ceea ce nu înseamnæ cæ transferurile nu sînt, pînæ la urmæ, posibile, dar ele necesitæ o reconsiderare øi o adaptare succintæ a aproape fiecærui detaliu al unui proiect contextual ce trateazæ materiale sau discursuri istorice. Mai departe, trebuie subliniat nu doar cæ succesul proiectului lui Wilson a dus la consolidarea metodei artistului, ci øi cæ productivitatea reciprocæ dintre artist øi context a mai produs øi consolidat o identitate aparte pentru Wilson ca artist.

Considerarea implicafliilor oricærui astfel de transfer reaminteøte faptul cæ o discuflie precisæ despre instrumente poate avea loc doar retrospectiv øi cæ discutarea lor în general e limitatæ de definirea cadrului conceptual mai larg în interiorul cæruia se pot dezvolta instrumentele. Øi mai aminteøte øi cæ practicile contextuale pot fi concepute doar ca fiind cu totul contingente øi cæ ele solicitæ astfel „o terminologie teoreticæ, analiticæ øi vizualæ capabilæ sæ se transforme pe sine, pe mæsuræ ce angajeazæ evenimentele contextelor definite politic“.29 Aplicînd aceastæ idee despre instrumente øi contextualism metodologic la proliferarea mijloacelor de stocare digitalæ, putem crea o legæturæ – o legæturæ care ar putea permite lecturarea comercializærii instrumentelor tehnologice pentru producerea narafliunilor individuale laolaltæ cu intervenfliile artiøtilor în „arhivæ“.

Dacæ posibilitatea de a produce arhive personalizate – la un nivel tehnologic similar celui la care sînt produse unele arhive publice influente – indicæ o ræsturnare conceptualæ în relaflia dintre narafliunile private øi istoria modernæ, ea nu modificæ automat relafliile de putere dintre instituflii (sau companii) øi indivizi. Prin accesibilitatea comercialæ a instrumentelor relativ noi de producere øi de accesare a narafliunilor istorice, prin crearea

Émigré #42, 1998

19

de arhive private, relafliile consumatorilor cu istoria øi cu metodele de-a o scrie se modificæ. Arhivarea individualæ are nevoie de consum, care, în schimb, sprijinæ sau produce instituflia responsabilæ cu producerea „accesului“. Însæ, aøa cum am subliniat mai sus, consumul nu se limiteazæ la un proces pasiv; el defineøte un spafliu al acfliunii în interiorul cæruia utilizærile, abuzurile øi recodærile de date arhivate pot produce tipuri alternative de „acces“. În mod similar, pe mæsuræ ce artiøtii sînt silifli sæ dezgroape istorii øi sæ abordeze statutul muzeului-arhivæ în cultura contemporanæ, se schimbæ øi relafliile artiøtilor, institufliilor øi privitorilor cu istoria øi cu metodele de-a o scrie. Institufliile artistice au comandat øi gæzduit temporar proiectele artiøtilor care propuneau idei alternative despre istorie (în cîteva dintre exemple, istoria institufliei finanflatoare) øi reprezentæri alternative ale „arhivei“. Prin astfel de asocieri pe termen scurt øi prin aplicarea proiectelor la anumite comunitæfli, în institufliile culturale au fost „verificate“ accesul øi democratizarea, pe cînd filosofiile, structurile øi procedurile lor ræmîn, adesea, intacte. În timp ce artistul angajat în astfel de acfliuni sprijinæ øi ajutæ la producerea institufliei finanflatoare, astfel de angajamente reprezintæ, de asemenea, complexe spaflii de acfliune, în care relafliile de putere pot fi remodelate øi narafliunile istorice pot fi rescrise.

Proliferarea atît a posibilitæflilor de arhivare, cît øi a acfliunilor artiøtilor care contestæ formele ierarhice relevante pentru istorie nu e nici intrinsec radicalæ, nici intrinsec conservatoare. Aceleaøi instrumente pot avea rezultate diferite în contexte diferite; ele pot redresa sau consolida narafliunile influente. De aceea, ceea ce e crucial din punct de vedere politic este felul în care sînt reconceptualizate aceste posibilitæfli în cadrul acestei ræsturnæri; øi, prin urmare, felul în care se dezvoltæ metodologiile øi strategiile de formatare øi în care se configureazæ øi se modificæ permanent instrumentele accesorii.

Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State

Note:

Charles Jencks The Language of Post-Modern Architecture, 1977

1. Interesant e cæ afacerile din industria muzicalæ sufereau, la acea vreme, un declin semnificativ în ce priveøte vînzarea de discuri, ceea ce fæcea ca producflia masivæ de noi titluri formatate pe CD-uri sæ fie un risc din punct de vedere comercial. Pentru a minimaliza acest risc, casele de discuri au început sæ-øi scotoceascæ prin arhive øi sæ reintroducæ titluri care fæcuseræ istorie øi care fie se epuizaseræ, fie se presupunea cæ se aflau în condiflii de deteriorare dupæ ani întregi de folosinflæ.

Ceea ce a fæcut ca relansærile vechilor materiale muzicale sæ le surîdæ principalelor case de discuri a fost imediata lor disponibilitate, direct dintre editærile anterioare, la niøte costuri de producflie de studio practic nule.

2. O transformare uimitor de asemænætoare cu introducerea, în urmæ cu cincisprezece ani, a compact-discului poate fi atestatæ astæzi pe piafla aparatelor video. Tehnologia video digitalæ (DVD) se comercializeazæ datoritæ parametrilor cunoscufli ai durabilitæflii øi accesibilitæflii.

3. De pildæ, Heat and Soul. Joy Division. A Complete Studio Back Catalogue, London Records, 1997; Treasures of the Museum of Natural History, Voyager, 1996; Greatest Olympic Moments, Voyager, 1996; Remember When America Went to War. The Victory Collection, BMG/Smithsonian Institution Press, 1995.

4. Printre exemplele ce pot fi gæsite în magazinele de discuri se numæræ The Definitive Otis Redding, Rhino Records, 1993; The Essential George Jones, Epic Records, 1998; Barry White, The Ultimate Collection. Just for You, Mercury, 1992; sau The Complete Records of Robert Johnson, Columbia, 1990.

5. De exemplu, Pet Sounds Sessions, Capitol, 1997, al trupei The Beach Boys.

6. Fredric Jameson, Postmodernism, or the Cultural Logic of Late Capitalism, Durham NC, Duke University Press, 1991, p. 21 øi p. 25.

7. Pe la sfîrøitul anilor 1970, fuseseræ deja elaborate, de cætre pionieri ai studiilor culturale – Angela McRobbie, Dick Hebdige øi Lawrence Grossberg –, analize importante asupra acestei chestiuni, ce subliniazæ posibila productivitate øi investire cu putere [empowerment] a consumului.

8. Michel Foucault, „Return to History“, in Michel Foucault, Aesthetics, Method, and Epistemology. Essential Works of Foucault, vol. 2, New York, New York Press, 1998, p. 443.

9. Pentru o descriere succintæ a abordærii metodologice a lui Foucault øi a concepfliei sale asupra istoriei, vezi Michel Foucault, The Archaeology of Knowledge, New York, Pantheon, 1972 øi Michel Foucault, The Order of Things, New York, Pantheon, 1976.

10. Un numær semnificativ de eseuri din aceastæ perioadæ au fost adunate în Stuart Hall øi Tony Jefferson (ed.), Resistence Through Rituals, London, Hutchinson, 1976.

11. Pentru o criticæ øi o revizuire a fixafliei inifliale a studiilor culturale asupra claselor, vezi Stuart Hall, „The Problem of Ideology: Marxism without Guarantees“, in David Morley øi Kuan-Hsing Chen, Stuart Hall, London/New York, Routledge, 1996; pentru o reconsiderare a dihotomiei sale „mainstream“ versus „subculturæ“, vezi Sarah Thornton, Club Cultures. Music, Media and Subcultural Capital, Hanover/ London,

20

arhiva Wesleyan University Press/University Press of New England, 1996. În ce priveøte reelaborarea nofliunii de subiect øi de subiectivitate din perspectiva studiilor culturale, vezi Dick Hebdige, Hiding In The Light, London/New York, Routledge, 1988, sau Lawrence Grossberg, We Gotta Get Out of This Place. Popular Conservatism and Postmodern Culture, New York/London, Routledge, 1992.

12. O altæ întreprindere, problematicæ în ce priveøte lipsa atenfliei acordate concepfliilor asupra istoriei, a fost o expoziflie deschisæ în 1998 la PS1 din New York, Deep Storage. Collecting, Storing and Archiving in Art (curatoriatæ de Ingrid Schaffner øi de Matthias Winzen). Preocuparea principalæ a acestei expoziflii era asamblarea operelor de artæ care constau în orice fel de materiale comasate. Aceastæ focalizare a exclus posibilitatea (promisei) abordæri a unei economii a arhivei øi a impactului sæu asupra producerii istoriei.

13. La o conferinflæ susflinutæ la Cooper Union în toamna anului 1997, Catherine David øi-a subliniat preferinfla pentru formatul de carte în dauna expozifliei, ca o platformæ pentru articularea „retro-perspectivei“. În plus, cum nu am væzut expoziflia propriu-zisæ, comentariul meu se limiteazæ la felul în care este reprezentatæ aceastæ acfliune în catalog.

14. Cuvînt-înainte al editorilor, documenta X – the book, catalogul expozifliei, Ostfildern-Ruit, Cantz Verlag, 1997, p. 24.

15. Rem Koolhaas, OMA, Bruce Mau, S, M, L, XL, New York, The Monacelli Press, 1995.

16. Termenul (german) „Kontextkunst“ [artæ contextualæ] a fost introdus de cætre Peter Weibel ca un titlul generic în cadrul expozifliei intitulate Kontextkunst, pe care a curatoriat-o pentru Steirischer Herbst în Graz, Austria, în 1993.

17. Hal Foster, „Artist as Ethnographer“, in The Return Of The Real, Cambridge, MA, MIT Press, 1996.

18. Miwon Kwon, „One Place After Another: Notes on Site Specificity“, in October 80 (primævara 1997), Cambridge, MA. 19. Lawrence Grossberg, Dancing In Spite Of Myself. Essays on Popular Culture, Durham, NC, Duke University Press, 1997, p. 9.

20. „Exact aøa cum practicile culturale nu mai trebuie considerate ca pur øi simplu reprezentaflionale, ci, mai degrabæ, ca productive, tot astfel analiza însæøi trebuie væzutæ nu ca reconstruind, pur øi simplu, contextul, ci ca producîndu-l sau fabricîndu-l într-o manieræ activæ, ca investind cu putere practica din interiorul contextului propriei sale analize.“ Lawrence Grossberg, Dancing In Spite Of Myself.

21. Fundaflia Generali este o instituflie artisticæ din Viena, Austria, stil Kunsthalle. Este fondatæ øi condusæ de cætre compania de asiguræri Generali.

22. Aceastæ problematicæ este principala preocupare a criticii lui Hal Foster din „The Artist as Ethnographer“.

23. Emilio Ambasz (ed.), Italy: The New Domestic Landscape. Achievements and Problems of Italian Design, New York, The Museum of Modern Art, 1972.

24. Expoziflia, din 1995, a lui Zittel, de la Andrea Rosen Gallery din New York, consta într-o structuræ tip pat (aøezatæ pe un covor purpuriu) care încorpora øi alte funcflii domestice øi de divertisment. Færæ a oferi vreo indicaflie sau referinflæ, lucrarea lui Zittel reconstruia, literalmente, un proiect al grupului italian de design Internotredici, [proiect] intitulat Tuttuno, realizat în 1969–’71 øi documentat în Italy: The New Domestic Landscape. Mai recentul ei A-Z Escape Vehicles citeazæ liber dintr-un alt proiect, documentat în aceeaøi publicaflie, Mobile House al lui Alberto Rosselini, un model pentru spafliile de locuit produse în masæ, separate øi personalizabile.

25. Grossberg, p. 18.

Page from Charles Jencks, The Languague of Post-Modern Architecture, 1977

26. În acest sens, unul dintre cele mai remarcabile exemple recente a fost Three Rivers Arts Festival din Pittsburgh, 1996, curatoriatæ de Mary Jane Jacob. Pentru o analizæ specificæ a acestui proiect øi a dinamicii sale complexe, vezi recenzia lui Miwon Kwon din Documents 7, New York, 1996.

27. Fred Wilson, in Ivan Karp øi Fred Wilson, „Constructing the Spectacle of Culture“, in Reesa Greenberg, Bruce W. Ferguson, Sandy Nairne, Thinking about Exhibitions, New York, Routledge, 1996, p. 255.

28. Ibid., p. 256.

29. Grossberg, p. 11.

AULT øi BECK lucreazæ împreunæ la crearea unor proiecte, incluzînd Social Landscape [Peisaj social] la Weatherspoon Art Museum (Greensboro, NC, 2004) øi Outdoor Systems, indoor distribution [Sisteme exterioare, distribuflie interioaræ] la Neue Gesellschaft für Bildende Kunst, Berlin, 2000. Totodatæ, ei mai produc design pentru expoziflii, cel mai recent fiind cel pentru X–Screen: Film Installations and Actions of the 1960s and 1970s [X–Screen: Instalaflii øi acfliuni din filme ale anilor 1960 øi 1970], Museum Moderner Kunst, Viena, Austria, 2003. Ault øi Beck sînt autori ai volumului Critical Condition: Selected Texts in Dialogue / Aussgewälte Texte im Dialog [Condiflia criticæ: Texte alese în dialog] (Essen, Kokerei Zollverein | Zeitgenössische Kunst und Kritik, 2003).

21

galerie

Øtefan Constantinescu: Northern Lights www.forma12.com/stefan stefan@forma12.com

Lives and works in Stockholm.

Born: 1968 Bucharest, Romania.

Studies: 1997–98 Special student, The Royal Academy of Arts, Stockholm, Sweden. 1994–97 Master of Fine Arts, at The Royal Academy of Arts, Stockholm, Sweden.

1989–96 Bachelor of Art, at The Romanian Art Academy, Bucharest, Romania.

Personal Exhibitions: 2004 Dacia 1300, my generation, Muzeul fiæranului Român, Bucharest, Romania, curator: Tom Sandqvist; Dacia 1300, my generation, Vector Gallery, Iaøi, Romania; Dacia 1300, my generation, H.Arta Gallery, Timiøoara, Romania; Dacia 1300, my generation, Malmö Konstmuseum, F-Rummet, Sweden, curator: Tom Sandqvist. 2003 Dacia 1300, my generation, ID:I Gallery, Stockholm, Sweden, curator: Tom Sandqvist. 2001 Just What Is It..., Atelier 35 Gallery, Bucharest, Romania. 2000 Archive of Pain, video installation, Dalles Art Hall, Bucharest, Romania, curator: Tom Sandqvist; Archive of Pain, video installation, Contemporary Art Center, Vilnius, Lithuania, curator: Tom Sandqvist. 1997 Mejan Gallery, Stockholm, Sweden.

Group Exhibitions: 2006 (upcoming) ”INDIRECT SPEECH”, Kunsthalle Fridericianum, Kassel, Germany, curator: Alina Øerban; Bucharest Biennial, Bucharest, Romania.

2006 ON DIFFERENCE #2, Württembergischer Kunstvereins Stuttgart, Germany, curators: Hans D. Christ/Iris Dressler. 2005 Minnesbilder, Skulpturens Hus, Stockholm, Sweden, curator: Viveca Lindenstrand; ON DIFFERENCE #1 – Local Contexts – Hybrid Spaces, Württembergischer Kunstvereins Stuttgart, Germany, curators: Hans D. Christ/Iris Dressler; TEXTground – Display Gallery, Prague, Czech Republic, curator: Cosmin Costinaø. 2004 Blick 2004, Kunstverein Munich, Germany; Ideas in Motion – video days 2, Associazione Culturale Promere and Cooperativa Atelier, Florence, Italy, curator: Fiammetta Strigoli; The Way like the World is, Turkish Bath of Iaøi, Romania, curator: Matei Bejenaru; Blick 2004, Moderna Museet, Stockholm, Sweden, the works were selected by: Maria Lind, Kunstverein Munich, Anna LivionIngvarsson, Swedish Touring Exhibitions, Cecilia Widenheim, Moderna Museet. 2003 Narration in Swedish Contemporary Art, Norrköpings Konstmuseum, Sweden, curator: Marianne Hultman. 2002 Focus on Romania, MuseumsQuartier, Vienna, Austria, curator: Susanne Neuburger; COOP 02, Museum of Contemporary Art/Kalinderu Media Lab, Bucharest, Romania. 1999 Real/Ireal, Atelier 35 Gallery, Bucharest, Romania. 1997 Främlingen, Mejan Gallery, Stockholm, Sweden, curator: Tom Sandqvist. 1996 Konstnärshuset, Stockholm, Sweden; Galleriet Gallery, Växjö, Sweden.

Film Festivals: 2006 (upcoming) The Passage, Transylvania International Film Festival, Cluj, Romania. 2006 The Passage, festivalul cARTfilm, Iaøi, Romania; The Passage, Thessaloniki International DocMarket; The Passage, Göteborg Film Festival, Göteborg, Sweden. 2004 Dacia 1300, My Generation, The 8th Rencontres Internationales Paris/Berlin, Paris, France.

Represented: Malmö Museum of Contemporary Art, Sweden.

22

10.01.2006–27.03.2006

10.01.2006–27.03.2006

N-am mai visat ceva de mult. Îmi place sæ dorm øi nici nu mai apuc sæ visez sau poate cæ m-am ramolit într-atîta, încît dimineaflæ nu mai ræmîne nimic gravat pe hard disk. Mi-am propus de ceva timp sæ mæ scol dimineafla la ora 6, dar nu reuøesc sæ-mi respect planul. M-am trezit o datæ, am fæcut cafeaua, micul dejun øi m-am bægat din nou în pat. Vreau sæ fac atîtea, dar parcæ timpul nu-mi mai ajunge. Totuøi, la somn nu pot renunfla. La primævaræ, cînd va fi luminæ de la 3.00 dimineafla, cred cæ nu va fi o problemæ sæ mæ scol mai devreme. De obicei, mæ scol la 7.30, mæ duc la baie, mæ spæl pe dinfli, mænînc, vorbesc cu Kuki øi cu bæieflii, îl îmbrac pe Iancu øi apoi fugim la grædiniflæ. Mæ întorc acasæ øi este deja ora 9.00. Mæ apuc de lucru. Pierd o græmadæ de timp pe internet. Sînt bolnav de internet. Chiar acum, am primit un e-mail de la Gunilla de la Arbetsförmedlingen Kultur (forflele de muncæ, secfliunea de culturæ). Voi începe un curs pentru øomeri, pe 6 februarie. De cînd a apærut problema delocalizærii locurilor de muncæ, este foarte greu sæ gæseøti o slujbæ în Suedia. Toate slujbele fug în Europa de Est sau, chiar mai departe, în Asia. Sînt curios sæ væd unde se va ajunge.

It’s been a long time since my last dream. I like sleeping and I fail to dream or maybe I’m just so decrepit, that the morning leaves nothing on the hard disk.

I’ve been planning for sometime to wake up at six in the morning, but I cannot stick to the plan. There was one time I woke up, I made the coffee, the breakfast and I turned in again. I want to do so many things, but it seems that I’m running out of time. However, I can’t give up sleep. In the spring, when light starts at 3 in the morning, I don’t think that waking up earlier will be a problem. I usually wake up at 7.30, I go to the bathroom, brush my teeth, eat, talk to Kuki and the boys, I dress up Iancu and we hurry to the kindergarten. I return home and it’s already 9.00.

I start working. I waste a lot of time on the internet. I am internet-sick. I just got an email from Gunilla from Arbetsförmedlingen Kultur (working forces, cultural section).

I’m starting a course for the unemployed on February 6. Since the problem of delocalization of jobs appeared, it’s very hard to find a job in Sweden. All jobs leave for Eastern Europe or even further, for Asia. I wonder where it will end.

De obicei îmi vine sæ povestesc despre România, dar acum am sæ povestesc despre Suedia.

Nu øtiu de ce, dar îmi este mai uøor sæ vorbesc despre România. Îmi este pur øi simplu la îndemînæ s-o fac, poate øi pentru cæ de aici, din Suedia, am suficientæ distanflæ. M-am întors din România de o sæptæmînæ øi încæ nu înfleleg unde mæ aflu. Noroc cu Gunilla, asistenta de la Arbetsförmedlingen Kultur, care mæ ajutæ sæ revin cu picioarele pe pæmînt. Deøi lucrez sau cel puflin mæ agit de dimineaflæ pînæ seara cu tot felul de lucruri, scriu øi ræspund la e-mailuri, lucrez la proiectele mele, am totuøi senzaflia cæ nu fac nimic. Uneori lucrez doar din rutinæ, færæ sæ mæ gîndesc sau sæ înfleleg ce fac. Asta mi se întîmplæ de fiecare datæ cînd mæ întorc aici, am nevoie de cîteva sæptæmîni de readaptare. Cum ajung pe aeroport, mi se face ræu, uneori am febræ. Cred cæ este o reacflie a organismului, un fel de autoapærare, creierul vrea sæ mæ avertizeze cæ, gata, s-a terminat, acum trebuie sæ te trezeøti din „beflie“. A început sæ-mi fie greu sæ mæ miøc. De fapt, îmi este greu sæ mæ întorc la problemele curente. Îmi este fricæ sæ nu greøesc, sæ n-o iau pe tobogan, în jos. Obstacolele sînt la mine în cap øi nu este neapærat vorba de ceva exterior.

Orice miøcare în spafliu mæ doare foarte tare, orice despærflire este o durere. Este o durere fizicæ, o obosealæ enormæ, mæ dor oasele, carnea, capul. Nu reuøesc sæ înmagazinez toate informafliile. Timpul are o altæ dimensiune, totul se dilatæ. Am observat cæ dacæ stau aici, mæ simt mult mai bine fizic sau, mai bine zis, nu am øocul revenirii la realitate, care este atît de dureros.

Cîteva chestii refuz sæ le înfleleg. Noi locuim la etajul 5, într-un bloc de 8 etaje, în Grimsta, zonæ care aparfline de Vällingby, una din suburbiile Stockholmului. În interiorul blocului øi pe o razæ de aproximativ 50 de metri în jurul lui, ne salutæm respectuoøi cu tofli vecinii, dar cum aceastæ zonæ este depæøitæ, cum, brusc, nimeni nu te mai salutæ. Este ca øi cum regulile jocului sînt valabile doar pe un anumit teritoriu. Eu am avut întotdeauna probleme cu salutatul. Obiønuiesc sæ-i salut pe tofli cunoscuflii øi îmi place sæ fiu salutat øi, de aceea, înnebunesc cînd cineva se face cæ nu mæ vede øi nu mæ salutæ. Mæ simt pæcælit, adicæ a primit ceva færæ sæ dea la schimb, mi-a luat abuziv salutul. În ce priveøte salutul, îl dau la schimb: dau un salut pentru un alt salut. Poate cæ sînt eu meschin øi ar trebui sæ fiu mai generos, sæ nu mæ mai aøtept sæ primesc ceva de la ceilalfli. Trebuie sæ mæ mai gîndesc la asta.

S-a blocat internetul! Sînt dependent de cæsufla mea poøtalæ electronicæ. Gata, a repornit, dar n-am primit niciun e-mail. Într-o zi primesc în medie cam 20–30 de e-mailuri, însæ doar 5, poate, îmi sînt adresate, restul sînt reclame. Lunea øi marflea primesc cele mai multe e-mailuri, vinerea nu primesc e-mailuri de la instituflii, iar sîmbætæ øi duminicæ primesc doar reclame.

A fost straniu în România, nu am avut sentimentul cæ m-am întors acasæ, ci doar cæ m-am întors într-un loc drag, pe care îl cunosc foarte bine, dar nu este la mine acasæ. Am simflit ce simt de obicei cînd ajung, de exemplu, în Italia; acum exagerez puflin. Vreau sæ spun cæ am ajuns undeva unde cunosc aerul, mirosurile, atmosfera, forfota din jur, dar totuøi ceva lipseøte. Din maøina lui Claudiu, cu care am plecat de la aeroport, totul îmi pærea cunoscut øi în acelaøi timp stræin, recunoøteam locurile, stræzile, clædirile, øi totuøi le simfleam foarte diferite. Deøi era Cræciunul øi în aeroport, în toate benzinæriile øi prin oraø se auzeau eternele colinde ale lui Hruøcæ, eu nu am simflit nimic din tot ce îmi închipuiam cæ trebuie sæ simt. N-am mai fost de Cræciun în flaræ din ’94, de cînd m-am øi cæsætorit, øi plænuiam de mult sæ fac Cræciunul øi Anul Nou în flaræ, cu cei apropiafli. Am simflit cæ România s-a înstræinat de mine øi cæ îmi este aproape la fel de stræinæ ca øi Suedia. Mæ gîndesc la tofli aceia care refuzæ sæ se mai întoarcæ, chiar în vizitæ, la ei acasæ, mæ gîndesc, de asemenea, la ce voiau sæ-mi spunæ tofli aceia cu care vorbeam øi pe care nu-i înflelegeam atunci cînd am venit în Suedia, inclusiv pe pærinflii mei. Nici acum nu øtiu dacæ

42

I usually feel like talking about Romania, but now I will talk about Sweden. I don’t know why, but it seems easier to talk about Romania. It’s just handy to do so, perhaps because from here, from Sweden, I can put myself at some distance. I returned from Romania for a week and I still can’t figure out where I am. Lucky with Gunilla, the assistant from Arbetsförmedlingen Kultur, who helps me get my feet on the ground again. Although I work or at least toss about from dusk till dawn about a lot of things, I write and answer to e-mails, work on my projects, I have the feeling that I’m not doing anything. Sometimes it’s just the routine, without thinking or understanding what I am doing. This happens every time I return here, I need several weeks to readjust. As soon as I arrive at the airport I get sick, sometimes feverish. I think it’s an organic reaction, a kind of self-defense, the brain wants to warn me, No more, it’s over, now you have “to sober up”. It has become difficult for me to move. In fact, it’s hard for me to return to the daily problems. I’m afraid of making mistakes, of sliding down the drain. The obstacles are in my head, it’s not necessarily something exterior.

Any spatial movement hurts a lot, any departure is painful. It is a physical pain, an enormous tiredness, my bones, my flesh, my head hurt. I fail to store all the information. Time gains another dimension, everything expands. I noticed that if I stay here I feel much better, physically speaking, or, to be more precisely, there is no shock of returning to reality, which is so painful.

There are some things I refuse to understand. We live on the fifth floor, in an eight floor building in Grimsta, an area belonging to Vällingby, a Stockholm suburbia. Inside the building and in an area of about 50 meters around it, we respectfully salute with all the neighbours, but once outside this area, suddenly nobody salutes you anymore.

It seems like the rules of the game apply only on a particular territory. I always had trouble with saluting. I use to salute all my acquaintances and I like being saluted; that’s why I go mad when someone pretends not to see me and doesn’t salute me.

I feel betrayed, I mean he received something without returning the gift, he abusively took my salute. Regarding the salute, this is like a trade for me: I exchange a salute for another. Maybe I’m just being mean and I should be more generous, not expecting to receive anything from the others. I need to think it over.

The internet is not working! I am addicted to my electronic inbox. All right, now it’s working again, but I didn’t receive any e-mails. I receive about 20–30 e-mails per day, but only 5 are addressed to me, the rest are advertisements. I receive the most e-mails on Monday and Tuesday, on Friday I don’t receive e-mails from the institutions, and on Saturday and Sunday I only receive advertisements.

It felt strange in Romania, I didn’t have the feeling of returning home, but to a place dear, very well-known to me, but not my home. I felt the same thing I usually feel when I go, for instance, to Italy; maybe I’m exaggerating just a little. What I mean is that I arrived in a place with a familiar air, smell, atmosphere, but something was missing. From Claudiu’s car, who took me from the airport, I could recognize the places, the streets, the buildings and nevertheless felt they were very different.

Although it was Christmas and one could listen to the perennial Christmas carols of Hruøcæ at the airport, at every gas station and in the city, I haven’t felt anything

galerie îi înfleleg. Bænuiesc cæ aceastæ reacflie, refuzul de a accepta schimbarea øi refuzul de a vedea sau de a vorbi despre România, vine dintr-o fricæ de durere, dintr-o dorinflæ de a-mi pæstra în ordine sentimentele, pentru a evita un disconfort interior øi pentru a mæ conserva. Singura realitate acceptatæ în legæturæ cu România este doar cea a crimelor prezentate la øtirile de la ora 5, de pe PRO TV. Væd cæ ninge afaræ øi astæzi trebuie sæ merg la englezæ. Nu-mi place sæ conduc pe gheaflæ, mæ simt nesigur. Totul mi se trage de la Peugeot-ul æsta al meu, care este foarte instabil. La vitezæ mare, simfli cæ zbori de pe øosea.

N-am mai fost de o lunæ la englezæ øi am senzaflia cæ am uitat tot. Nu øtiu ce am, dar eu øi engleza nu ne împæcæm prea bine. Este cam penibil sæ nu øtii englezæ, æsta este încæ un motiv sæ mæ scol la ora 6. Trebuie sæ fiu mai disciplinat.

Ce chestie! Iar mi-a scris Gunilla. În timp ce mæ întorceam de la grædiniflæ ningea frumos, însæ acum s-a oprit. Sînt minus 8 grade øi mi-a fost frig la picioare. Ascult Pavel Stratan, dar nu mæ prea pasioneazæ. Este chiar „de porc“.

Am primit un pachet cu filme, muzicæ øi cærfli din România, de la rude øi prieteni. În general, primesc mult material nou din flaræ.

Ieri m-am supærat pe Kuki. M-am enervat cæ mi-a pus în guræ lucruri pe care nu le-am spus.

Sînt nemulflumit de multe lucruri din viafla mea, dar nu pot sæ le pun pe tarabæ aøa, direct, øi cel mai enervant este atunci cînd o face altcineva în numele meu.

Mi-am reinstalat Windows-ul. Nu øtiu cum, iar am luat un virus. Cel puflin de douæ ori pe an trebuie sæ iau un virus øi, bineînfleles, sæ reinstalez sistemul operativ. Este un fel de ritual. Dacæ nu este virus, atunci se „agaflæ“ Windows-ul øi începe sæ meargæ greu computerul. Se întîmplæ asta de la jocurile lui Iona. Apropo de jocuri. Am avut øi eu un joc, exact nu mai øtiu cum se numea, oricum, acfliunea avea loc în cel de-al Doilea Ræzboi Mondial. Eram foarte prost ca „soldat“, mæ omorau æia mereu. Dupæ cîteva sæptæmîni, am renunflat sæ-l mai joc, pentru cæ mæ simfleam ameflit dupæ ce jucam, iar noaptea, cînd mæ culcam, încæ mi se mai derulau imaginile prin fafla ochilor. Lupta continua o perioadæ øi înainte de a adormi. L-am dezinstalat dupæ un timp. Mi-am dat seama cæ jocurile nu sînt pentru mine.

Aøtept un e-mail din Chile øi nu mai vine. Nu suport sæ aøtept, mæ înnebuneøte. Astept o invitaflie pentru a prezenta Dacia øi Pasajul acolo. Am aflat cæ este vacanfla de varæ la ei. Ce ciudat mi se pare! Deøi øtiu cæ atunci cînd la noi este iarnæ la ei este varæ, totuøi îmi vine greu sæ înfleleg acest lucru.

A venit poøta, mæ duc sæ væd ce a venit. Plæfli øi National Geographic-ul lui Iona, peste care nici nu se mai uitæ. Am sæ întrerup abonamentul.

M-am sculat la ora 6 astæzi øi mæ simt foarte bine. A nins øi astæzi toatæ ziua. Este superb afaræ øi încæ mai ninge. Sînt minus 7 grade. Iona øi Iancu au stat acasæ. Ne-am înfleles foarte bine.

Le-am fæcut sæ mænînce lasagna; a ieøit excelent. Mai încolo, mæ apuc cu Iona sæ facem o plæcintæ cu mere øi, dupæ aceea, ieøim sæ ne jucæm în zæpadæ. Kuki este la Zara sæ-mi cumpere o cæmaøæ øi niste chestii. Iar la noapte vreau sæ væd, împreunæ cu Iona øi Kuki, Pistruiatul, pe care l-am primit de la Dan. M-a sunat Kuki sæ-mi spunæ cæ sînt tone de lucruri la reducere øi sæ mæ întrebe dacæ vreau sæ-mi cumpere floale. Ah, ce bucurie a cæzut pe capul meu!

Sæ nu uit: sæptæmîna trecutæ, cînd am fost la Hemsöp, alimentara din apropierea blocului meu, am observat cæ tofli muncitorii care lucrau la reamenajarea magazinului vorbeau ruseøte. Trebuie sæ spun cæ imediat am remarcat cæ în aer plutea o indignare generalæ. Oamenii se uitau ostil la acei muncitori, la acei intruøi pe care nu-i înflelegeau ce vorbesc. Iar ieri, cînd am fost la un magazin de haine din centrul Stockholmului, se întîmpla ceva ciudat: o parte din angajaflii magazinului nu øtiau suedeza, în schimb vorbeau engleza. Aøa ceva, cu cîfliva ani în urmæ, ar fi fost imposibil de imaginat.

N-am væzut încæ Pistruiatul, pentru cæ Kuki a adormit cînd îl culca pe Iancu, øi m-am uitat împreuna cu Iona, care voia sæ vadæ ceva „action“, la Haiducii lui Øaptecai. Mamæ, mamæ, ce porcærie! Este varzæ filmul æsta. Am fost totuøi fascinat de Florin Piersic. Am fost impresionat de tinereflea lui øi pot spune cu mîna pe inimæ cæ era un bærbat superb. Într-o flaræ cu o cinematografie puternicæ, omul æsta ar fi ajuns mare.

Mi-a scris cineva pe Messenger cæ sînt minus 20 de grade la Bucureøti. Aici sînt minus 7, a fost o temperaturæ constantæ în ultimele 5 zile. Din fericire, nu bate vîntul.

I thought I would feel. I haven’t spent the Christmas in the country since ’94, since I got married and I’ve been planning for long to spend the Christmas and the holidays in Romania, with the loved ones. I felt that Romania has estranged from me, that it is now as estranged as Sweden. I think about those who refuse to come back, even to visit their homes, I also think about what they were trying to tell me, all those who I talked to and I didn’t understand at the time when I came to Sweden, including my parents. Even now I don’t know if I understand them. I suppose this reaction, the refusal to accept the change and the refusal to see or to talk about Romania comes from a certain fear of getting hurt, from the desire of keeping one’s feelings in order, to avoid an interior unconfortableness and preserve oneself. The only accepted Romanian reality is that of the crimes presented by PRO TV’s five o’clock news.

I can see it’s snowing outside and I have my English class today. I hate driving on ice, I feel insecure. It’s because this Peugeot of mine, which is very instable. At high speeds, you feel like flying off the road.

It’s been a month since my last English class and I feel like I forgot everything. I don’t know what’s wrong with me, but English and I don’t get along very well. Not knowing English is a little embarrassing; this is another reason for my waking up at 6 o’clock.

I have to be more disciplined.

What do you know! Gunilla wrote me again yesterday.

As I returned from the kindergarten it was snowing beautifully, but it stopped now.

There are 8 grades below zero and my feet felt cold. I’m listening to Pavel Stratan, but I’m not much into it. It really sucks. I received a package with movies, music and books from Romania, from relatives and friends. I usually get a lot of new material from the country.

Yesterday I got upset on Kuki. I was irritated that she put things I’ve never said in my mouth. There are many things in my life that I’m not satisfied with, but I can’t expose them just like this, and the most annoying thing is when somebody does it for me.

I reinstalled Windows; I don’t know why, but once again I had a virus. At least twice a year I succeed to get myself a virus and, of course, reinstall the system. It’s a kind of ritual. If it’s not a virus, then Windows gets jammed and the computer starts to work slowly. It’s from Iona’s games. Speaking of games. I once had a game, I don’t exactly remember its name, however, it took place during the Second World War. I was a very bad “soldier”, they kept killing me. After a couple of weeks, I gave up playing, because I felt dizzy after that, and at night, when I went to bed, the images were still passing before my eyes. The fight continued for sometime before I went asleep.

I uninstalled after a while. I realized that I’m not the gamer type.

I’m waiting for an e-mail from Chile and it doesn’t come. I can’t stand to wait, it drives me crazy. I’m waiting for an invitation to present Dacia and The Passage there. I found out that it’s the summer holiday there. It seems so strange! Although I know that when it’s winter here, it’s summer for them, it’s hard for me to understand it.

The mail came; I’m going to check it out. Bills and Iona’s National Geographic, which he doesn’t even look upon anymore. I’m going to end up the subscription.

Today I woke up at 6 and I’m feeling all right. It snowed all day, too. It’s gorgeous outside and still snowing. There are 7 degrees below zero outside. Iona and Iancu stayed home. We got along very well. I made lassane for them: it came out excellent.

Later on, I’ll start making an apple pie with Iona and after that we’ll go outside to play in the snow. Kuki is at Zara, buying me a shirt and some stuff. And tonight I want to watch, together with Iona and Kuki, Pistruiatul, which I received from Dan. Kuki called and told me that there are tones of things on sale, asking me if I wanted to buy myself some clothes. The joy on me...

Let’s not forget: last week, when I went to Hemsöp, the store next to my building, I noticed that all workers which were rearranging the store were speaking in Russian.

I have to say that there was a sense of indignation floating in the air. People looked with hostility at those workers, those intruders they could not understand. And yesterday, at a clothing store, something strange happened: some of the employees didn’t speak Swedish, but they spoke English. It’s impossible to imagine something like that happening a few years ago.

43

Am vorbit la telefon cu Jaw. Se va întîlni în oraø cu Palle, Valeria øi cu Romanouski; parcæ øi pregætesc o expoziflie aici, în Stockholm. Mæ întreabæ dacæ vreau sæ particip øi eu cu Pasajul. I-am spus cæ da.

Iancu vrea sæ se uite toatæ ziua la Spiderman. Bineînfleles cæ noi nu-l læsæm. Se crede Spiderman øi am emoflii din pricina asta. Îmi este fricæ sæ nu saræ pe geam. Am vorbit cu el despre asta øi sper cæ a înfleles. Mænîncæ orice este roøu, pentru cæ vrea sæ aibæ pînzæ ca Spiderman. Îi place øi pizza, pentru cæ Spiderman distribuia pizza. Stæ prin casæ într-un costum ca al lui Spiderman, pe care l-a primit cadou de la Øtefan, veriøorul lui de la Bucureøti. Spune cæ vrea s-o salveze pe Kuki øi pe bunica.

Ieri am avut musafiri, a venit pe la noi Simona Ghiflæ, actrifla de la Bucureøti. A fost la Malmö cu un spectacol. Ne-am plimbat puflin prin centrul oraøului, prin cele mai turistice zone posibile. Ne-am întîlnit øi cu Kuki, la ora 12, în Gamla Stan, øi am mîncat într-un loc miøto, însæ mîncarea nu era prea bunæ, cel puflin somonul lui Kuki, care aræta øi avea gust de burete. Eu øi Simona am mîncat curcan, øi era destul de bun. La ora 3 a trebuit sæ mæ întorc acasæ, sæ-l iau pe Iancu de la grædiniflæ.

M-am enervat foarte tare pe Iona. Tot timpul are probleme cu DVD-ul, care nu mai vrea sæ funcflioneze tocmai atunci cînd vrea el sæ se uite la un film. Am explodat øi am dat cu telecomanda de pæmînt. Mæ simt îngrozitor acum. Sînt un mare prost øi un tatæ stresat øi transpirat.

A început sæ plouæ. Este prima zi cu plus, dupæ douæ sæptæmîni cu minus. Este plus un grad.

Kuki øi copiii au plecat sæ se plimbe pe afaræ.

Caut pe internet o telecomandæ nouæ.

Am visat azi-noapte! N-am mai fæcut-o de nici nu mai flin minte de cînd. Am visat cæ trebuia sæ plec în Olanda cu Doru Dricu, un prieten de aici din Suedia, sæ vindem niøte castroane de aur, pe care el le primise de la bunica lui. Nu øtiu de ce, dar noi ne gæseam în Bucureøti, în Colentina, adicæ foarte aproape de blocul unde am locuit eu. Eram într-un tramvai cu castroanele alea de aur, pe care le flineam într-o pungæ albæ semitransparentæ. La staflia Teiul Doamnei, s-a urcat un tip cu un cîine, iar æsta s-a repezit sæ mænînce din fasolea bætutæ dintr-un castron. Doru s-a supærat cînd a væzut cæ-l las sæ mænînce din mîncarea bunicii. În timp ce-mi explica cît de mult fline la aceste obiecte, brusc, tot tramvaiul s-a umplut de lume øi, în înghesuiala aia, a apærut un controlor. Pentru cæ nu aveam bilet, i-am spus cæ „m-am urcat din greøealæ în tramvai øi cæ, de fapt, vreau sæ cobor“. Controlorul, îmbræcat într-un costum foarte elegant øi modern, mi-a spus cæ nu-i nicio problemæ, pot coborî. Am coborît øi, de pe refugiul stafliei de tramvai, tot încercam sæ-i explic controlorului cæ este vorba de o greøealæ øi atunci a început muzica în sufragerie øi m-am trezit. Kuki a dat drumul la muzicæ. Am ræmas marcat de noile clædiri futuriste pe care le-am væzut în vis. Colentina era superbæ øi tramvaiul era ultramodern.

Ieri, deøi a fost duminicæ, a fost totuøi o zi oribilæ; ne-am certat cu toflii toatæ ziua. Nu øtiu ce a fost cu noi. De dimineaflæ, am distrus telecomanda, am urlat ca un dement, am stat dupæ aia pe net sæ caut altæ telecomandæ. Am fost la Kista, la un magazin, øi am cumpærat o telecomandæ universalæ, dar care nu a mers la DVD-ul meu. Am dus-o înapoi øi am cæutat pe net altæ telecomandæ. Iar am urlat, a urlat øi Kuki, au urlat øi copiii. Iar noaptea, ca totul sæ se termine în aceeaøi notæ, eu cu Iona ne-am uitat la Terminator 3. A fost groaznic.

M-a sunat mama sæ-mi spunæ cæ în Bucureøti a murit un om de afaceri japonez, muøcat de un cîine. Muøcætura i-a secflionat o venæ øi a pierdut prea mult sînge. A murit la Spitalul de Urgenflæ.

Am început de 4 zile un curs care se numeøte „Identitate øi profilare“. Învefli cum sæ te prezinfli ca artist, sæ-fli defineøti „piafla“ øi sæ te „împachetezi“. Sînt multe chestii pe care le øtiu, pe care le-am auzit din alte pærfli, de la muncæ, de la televizor, le-am citit prin ziare, dar pe care, în realitate, nu le-am aplicat niciodatæ pentru a mæ prezenta ca artist. Poate de jenæ sau poate de lene nu am fæcut-o. Nu pofli sæ apari cu portofoliul sub brafl, sæ ridici din sprînceanæ, sæ te uifli cu o siguranflæ de neclintit în ochii interlocutorului øi sæ începi sæ te vinzi precum un vînzætor ambulant. Cursul este flinut de doi tipi, unul te învaflæ cum sæ-fli faci o prezentare digitalæ sub formæ de CD-ROM, iar al doilea este cu PR-ul. Mîine vine un „guru“, care a „împachetat“ multe firme aici, în Suedia. Sincer sæ fiu, sînt curios sæ-l aud ce spune.

Afaræ ninge de rupe. Îmi place mult zæpada, mæ liniøteøte. Totuøi, abia aøtept primævara. Primævara este anotimpul în care sufær cel mai mult. Este chiar culmea. Exact atunci cînd ar trebui sæ renasc, dupæ o iarnæ lungæ øi de multe ori plictisitoare, pe mine mæ apucæ alergia. Sînt aler-

44

Haven’t seen Pistruiatul yet, because Kuki fell asleep when putting Iancu to sleep and I watched Haiducii lui Øaptecai with Iona, who wanted some “action”. Wow, what a piece of crap! This movie is far-out. Nevertheless, I was fascinated by Florin Piersic.

I was impressed by his youth and I can say from all my heart that he was a superb man. This man would have turned huge in a country with a powerful cinematography.

Someone wrote to me on Messenger that there are 20 degrees below zero in Bucharest. There are minus 7 here, which has been the constant temperature for the last five days. Fortunately, there is no wind.

I spoke with Jaw on the phone. He’s going to meet Palle, Valeria and Romanouski in the city; they seem to be preparing an exhibition here, in Stockholm. He asked me if I wanted to join in, with The Passage. I said yes.

Iancu wants to watch Spiderman all day. Of course we wouldn’t allow it. He thinks he’s Spiderman and I’m nervous about it. I’m afraid he might jump out of the window.

We talked about it and I hope he understood. He eats anything that is red, because he wants a web like Spiderman’s. He likes pizza because Spiderman delivers pizza. He sits around the house in a Spiderman outfit, which he received from Øtefan, his cousin from Bucharest. He says he wants to save Kuki and Grandma.

Yesterday we had guests, Simona Ghiflæ, an actress from Bucharest, came by. She had a show in Malmö. We had a short walk around the city centre, visiting the touristiest area possible. We also met with Kuki, at 12 o’clock, at Gamla Stan, and we had dinner at a very cool place, but the food was not very good, at least Kuki’s salmon, looking and tasting like sponge. I and Simona had turkey, pretty tasty. At 3 o’clock I had to return home, to pick up Iancu from the kindergarten.

I got so angry at Iona. He’s always having trouble with the DVD player, which stops working just when he wants to watch a movie. I burst out and I smashed the remote.

Now I feel awful. I am such an idiot and a stressed and a sweaty father.

It started to rain. It’s the first day with plus, after two weeks with below zero temperatures. It’s one degree plus zero. Kuki and the kids went outside for a walk.

I’m looking for a new remote control on the internet.

Last night I had a dream! I can’t remember the last time I did. I dreamt about having to leave for Holland with Doru Dricu, a friend from Sweden, to sell some golden bowls he received from his grandma. I don’t know why, but we were in Bucharest, Colentina, that is very close to the building I used to live in. We were in the tramway, with those golden bowls in a white semi-transparent bag. At the Teiul Doamnei stop, a guy with a dog stepped in and the dog pitched into the beans we had in a bowl. Doru got upset because I let the dog eat from grandma’s dish. As he explained to me how much he cared for those objects, suddenly the tramway crowded up and, from that crowd, a ticket inspector turned out. I didn’t have a ticket and I told him that “I accidentally got up on the tramway and that, in fact, I wanted to get down”. The ticket inspector, dressed in a fancy, modern suit, told me that there was no problem, that I could get down. I did so and on the tramway stop refuge I kept trying to explain the inspector that this is a mistake; then the music started in the living and I woke up. It was Kuki who turned the music on. I was marked by the new futuristic buildings that I saw in the dream. Colentina was gorgeous and the tramway was ultra modern.

Although it was Sunday, yesterday was a terrific day; we quarreled all day long.

I don’t know what was wrong with us. From the very morning I smashed the remote, I yelled like a madman, afterwards I spent time on the net looking for another remote control. I went to Kista, to a store, and I bought a universal remote control, which didn’t fit my DVD player. I took it back and I looked for another one on the net. I yelled again, Kuki yelled too, the kids also yelled. And at night, so that things end up the way they started, me and Iona watched Terminator 3. It was awful.

Mother called to tell me that a Japanese businessman died from a dog bite. The bite severed a vein and he lost too much blood. He died at The Emergency Hospital.

Four days ago I started a course called “Identity and Shaping”. You learn how to present yourself as an artist, to define the “market” and to “wrap” yourself. There are

galerie gic la pæmînt, iarbæ, pisici, polen, dar cel mai ræu îmi face floarea de mesteacæn. Este o pacoste.

Suedia este plinæ de mesteceni. Trebuie sæ iei niøte medicamente care, de fapt, te moleøesc.

Ar trebui sæ fac un tratament sau sæ-mi fac un vaccin, dar mereu uit, pentru cæ exact din prima zi în care alergia a dispærut øi mæ simt bine din nou, am uitat tot ce a fost. De obicei, mæ fline cam douæ luni, însæ doar una este rea de tot. Îmi dau cu tot felul de spray-uri în gît, iau pastile, pentru cæ altfel nu pot dormi din cauza crizelor de tuse. Uneori tuøesc pînæ vomit. Am sæ dau zilele astea un telefon la policlinicæ, sæ întîlnesc un medic, poate îmi face o injecflie øi scap anul æsta de chinuri. Aøa spun în fiecare an.

many things I know, which I heard elsewhere, at work, on TV, in the papers, which, in fact, I never used to present myself as an artist. Maybe I was embarrassed or lazy.

You can’t just show up holding your portfolio under your arm, raise your eyebrow, look your interlocutor in the eyes, unbeatable confident, and start selling yourself like a commercial traveler. The course is held by two guys; one of them teaches you how to create a digital presentation on a CD-ROM, the other one is responsible for PR. Tomorrow we shall meet a “guru”, who has “wrapped” a lot of companies here, in Sweden.

I have to admit I’m curious about it.

Am început sæ desenez. Fac niøte schifle pentru nu øtiu ce. M-a bîntuit de multæ vreme o poftæ de desen øi de picturæ. Cred cæ mæ gîndesc la desenele astea de 4–5 ani, poate øi mai mult.

Nu øtiu exact ce am sæ fac sau cum øi unde am sæ ajung, dar øtiu cæ am poftæ sæ desenez. De 8 ani n-am mai desenat. Desenez prost. M-am îndrægostit de pictorii prerafaelifli øi, în special, de Ofelia lui Sir John Everett Millais, care chiar mæ obsedeazæ. Nu pot sæ spun exact de ce, dar în acest moment lucrarea asta îmi ocupæ o mare parte din gînduri. Îmi stæ acolo lipitæ. Trebuie s-o væd pe viu. Am sæ mæ duc la Londra s-o væd. Nu pot sæ spun cæ sînt interesat de poveste, cel puflin pînæ acum n-am fost. Îmi place pictura asta øi trebuie s-o væd cît mai repede.

It’s snowing like hell outside. I like the snow a lot, it comforts me. Nevertheless, I can’t wait for the spring. Spring is the season I suffer the most. It’s simply not fair. Just when I’m supposed to revive, after a long and often boring winter, I get allergic. I am allergic to dust, grass, cats, pollen, but the birch flower hurts me the most. It’s a pain in the ass.

Sweden is full of birches. One has to take some drugs, which really make you drowsy.

I should treat myself or get myself vaccinated, but I always forget, because the first day the allergy is gone and I feel good again, I forget everything that happened. It usually lasts two months, of which one is the worst. I use all kinds of neck-sprays, I take pills, otherwise I can’t fall asleep because of the coughing attacks. Sometimes I cough until I throw up. One of these days I’m going to call up the polyclinic, to see a doctor; maybe he’ll give me a shot to get rid off pain this year. I say this every year.

Iar ninge. Mæ simt în siguranflæ cînd ninge.

Trebuie sæ fac de mîncare. Am poftæ de mæmæligæ, iar asta îi place øi lui Iancu. Iona trebuie sæ vinæ de la øcoalæ øi dupæ aia se duce la Kuki, la atelier, sæ-l învefle sæ ciocæneascæ metalul. Vrea sæ facæ un medalion din tablæ. Eu am sæ merg cu Iancu la un patinoar, aici, în Vällingby. N-am niciun chef de aøa ceva, dar trebuie sæ fiu un tatæ cumsecade. Am desenat din nou.

A fost ziua mea. N-am avut invitafli. Nu mæ mai bucur de mult cînd este ziua mea. Nici mæcar nu mai înfleleg de ce trebuie sæ te bucuri atunci cînd practic devii mai bætrîn cu un an. Din acelaøi motiv, Anul Nou, revelionul mæ terminæ. Este cea mai tîmpitæ zi din an. Mæ deprimæ exuberanfla mulflimii. Mæ întreb de ce se bucuræ lumea sau, mai bine zis, de ce trebuie sæ se manifeste aøa.

Tocmai am intrat în casæ. Am fost cu Iancu la un minipatinoar. Nu prea s-a omorît cu patinatul, dar ne-am jucat frumos. S-a aruncat øi s-a tævælit prin toatæ zæpada. Cînd am intrat în casæ, Iancu era ud pînæ la chilofli, dar era fericit. Mîine mergem din nou, dar de data asta îl luæm øi pe Iona.

Astæzi a nins iaræøi toatæ ziua. Cred cæ niciodatæ nu a nins aøa de mult. Nu este vorba de cantitate, ci de perioada de timp. Ninge de atîta timp, dar stratul de zæpadæ nu este totuøi prea mare. fiin minte cæ în primii ani era zæpadæ doar douæ, trei zile, maximum o sæptæmînæ. Eram stupefiat, pentru cæ îmi imaginam cæ aici voi gæsi zæpezi veønice, cæ voi învæfla sæ schiez øi sæ patinez, dar în 12 ani am schiat doar de douæ ori, iar de patine nici nu s-a pus problema. Îmi tot vin pe e-mail reclame la Viagra øi la diferite produse electronice. Este foarte iritant. Îmi controlez e-mailul de zeci de ori pe zi. Sînt dependent de internet.

I started to draw. I’m making some kind of sketches. I have been haunted for sometime by an urge to paint and draw. I must be thinking of these drawings for 4–5 years, maybe more. I don’t exactly know what I am going to do, how or what I am heading for, but I know I feel like drawing. I haven’t drawn for 8 years. I’m a bad drawer. I fell in love with the pre-Raphaelite painters and especially with Sir John Everett Millais’ Ophelia, which I am obsessed with. I can’t say for sure why, but right now this work is in a lot of my thoughts. It sticks in there. I must see it for real. I will go to London to see it. I can’t say I’m interested in its story, at least not so far. I like this painting and I have to see it as soon as possible.

It’s snowing again. I feel safe when it snows.

I have to cook. I feel like eating some mæmæligæ and Iancu likes it, too. Iona has to return from school and after that he is going to Kuki’s studio, to learn how to knock the iron. He wants to make an iron plate medallion. I’m taking Iancu to a skating rink here, in Vällingby. I don’t feel like it at all, but I have to be a nice father. I drew again.

It was my birthday. I didn’t have any guests. It’s long since I felt happy for my birthday. I don’t even understand anymore why you have to be happy, when you practically get older with a year. For the same reason, The New Year’s Eve brings me down.

It’s the silliest day in the year. The exuberance of the crowd depresses me. I wonder why are the people happy or why do they have to show it like this.

N-am fost la patinoar, aøa cum mi-am propus.

Ieri am fost cu Kuki la IKEA, sæ cumpæræm niøte chestii pentru casæ øi am trecut øi pe la El Giganten, sæ caut o maøinæ de tuns. Deøi trec relativ des prin magazinele de electronicæ, de unde îmi cumpær CD-uri sau DVD-uri, totuøi la restul produselor nu mæ uit. Ieri am stat mult sæ mæ uit øi recunosc cæ am avut un øoc sæ descopær cît de mult s-au transformat produsele electronice, în special camerele foto digitale øi telefoanele. Toate sînt minuscule, plate øi parcæ se agaflæ de mîna ta. Îfli spun „cumpæræ-mæ, cumpæræ-mæ…“. Abia am putut sæ plec de acolo doar cu o maøinæ de tuns în mînæ. Îmi venea sæ cumpær lucruri de zeci de mii de coroane.

A sunat telefonul øi m-au întrebat dacæ vreau sæ mæ abonez la un ziar, la Dagens Nyheter.

Le-am spus cæ nu.

Trebuie sæ fac de mîncare. Iona ar trebui sæ vinæ de la øcoalæ øi nu este nimic de mîncare. Iancu doarme în camera lui. N-a fost la grædiniflæ de trei zile. A avut temperaturæ øi tuøeøte. Astæzi, cînd a strænutat, i-a curs sînge din nas. Nici nu prea are poftæ de mîncare. I-am stors patru portocale øi a mîncat douæ felii de pîine cu miere. Nu øtiu ce sæ fac de mîncare. A, era sæ uit. Am scos de dimineaflæ niøte foietaj, din care vreau sæ fac plæcintæ cu mere.

M-a sunat Iona øi mi-a spus cæ este la Bauan. I-am spus sæ vinæ la 5.

Am descærcat de pe net, în ultimele zile, o græmadæ de muzicæ øi filme. M-am sæturat de tot ce aveam prin casæ øi am fæcut o nouæ „capturæ“. De data asta, am descærcat mai ales muzicæ clasicæ, Mozart & comp. Am mai descærcat øi niøte Cassavettes øi Antonioni; aveam chef de

We just entered the house. I took Iancu to a mini skating rink. He didn’t care much for skating, but we played nicely. He threw himself in the snow and wallowed in it. When we entered the house, Iancu was wet from tip to toe, but he was happy. Tomorrow we will go again, but this time we are taking Iona with us.

Today it snowed all day again. I guess it snowed more than ever. I’m not talking about quantity, but about the period of time. It snows for so long, but the snow layer is not too thick. I remember that in the first years, the snow lasted for two or three days, maybe one week. I was shocked, because I imagined finding everlasting snows here, that I shall learn how to ski and skate, but in 12 years I’ve only skied twice; as about skating, no way.

I keep receiving advertisements for Viagra and other electronic products on my e-mail.

It’s very annoying. I check my e-mail tens of times a day. I’m addicted to the internet.

We didn’t go to the skating rink, although we planned to.

Yesterday I was with Kuki at IKEA to buy some things for the house and stopped at El Giganten, to look for a hair clipper. Although I’m a regular client of the electronics stores, where I buy CDs any DVDs, I don’t care for the other products. Yesterday I spent much time watching, and I must admit that I was shocked to see how much the electronics have changed, especially the digital photo cameras and the telephones. They are all tiny, flat and they seem to grab you by the hand saying: “buy me,

45

Blow Up. Îmi place la nebunie cum fline tipul camera foto în mînæ øi pantalonii æia albi, strînøi pe corp. De multe ori, m-am îmbræcat la fel. Ce senzaflie! Îmi amintesc de liceu øi de teribilismele acelei perioade. Cred cæ este filmul care m-a influenflat cel mai mult în privinfla esteticii vestimentare.

Sînt minus 7 grade afaræ øi este un soare tæios. Este o plæcere sæ te plimbi pe afaræ, deøi este frig. Acum este clar cæ, peste puflin timp, vine primævara øi am sæ reînviu. Poøtaøul a adus un maldær de reclame. Lunea vin cele mai multe reclame. Iona are vacanflæ astæzi øi va sta acasæ toatæ sæptæmîna. Acum se joacæ afaræ cu un prieten.

N-am lucrat aproape nimic în ultimele patru zile. Iancu este ræcit øi nu l-am dus la grædiniflæ. A fost foarte cuminte, dar totuøi n-am putut sæ lucrez nimic. Acum este în sufragerie, se uitæ la televizor la Albæ-ca-Zæpada. A intrat în perioada „Albæ-ca-Zæpada“. Cînd vine Kuki de la atelier, trebuie sæ cumpær mîncare. Frigiderul este gol. Cel mai stresat este Iona. Cînd observæ cæ frigiderul a început sæ se goleascæ, ne dæ primul semnal øi, dupæ aia, urmeazæ alte semnale, cu o anumitæ intensitate. Cel mai grav este cînd nu mai este lapte. Iona se simte în siguranflæ atîta timp cît frigiderul este umplut ochi. Bænuiesc cæ aøa înflelege el cæ noi nu avem probleme øi cæ totul este în ordine – mama øi tata sînt OK. Cred cæ asta o are de la mine. Atît timp cît contul din bancæ este plin, sînt liniøtit. Iar cum ajunge la zero, cum mæ apucæ depresiile, nervii, devin brusc stresat. Din fericire, Kuki nu este ca noi. Ea dæ echilibrul în casæ.

Este ora 16.48 øi Iancu mai doarme. A dormit cam douæ ore øi jumætate. De dimineaflæ ne-am jucat în sufragerie. Am construit turnuri, pe care Iancu le-a dærîmat. Îi place sæ se uite pe cærfli øi sæ vorbeøti cu el. Vorbeøte enorm. Pune cele mai imposibile întrebæri. De exemplu, „de ce îi plac lui Spiderman culorile roøu, albastru øi alb“. Iancu spune la albastru balbastru. Încæ nu mi-am cumpærat telecomandæ øi nu pot sæ væd anumite filme. Astæzi vreau sæ trimit prin internet ordinul de cumpærare. S-au strîns mai multe lucruri de care am nevoie øi am sæ le comand pe toate.

A murit Laura Stoica într-un accident rutier pe DN 2. Acum mi-a spus Simona. Era gravidæ în luna a treia. Se afla împreunæ cu logodnicul ei, se întorceau la Bucureøti de la un spectacol. A intrat o Dacie-papuc în ei. fiin minte doar Un actor græbit. Nu mi-a plæcut niciodatæ ce cînta.

Mereu îmi bæteam joc de ea cînd o vedeam la televizor, îi spuneam „Laura Gaura“. Mæ gîndesc la terciul æla de carne øi metal. Sînt dærîmat.

Iar a sunat telefonul. De data asta, era o ofertæ de chilofli. Le-am spus cæ nu sînt interesat. Æøtia cu chiloflii sunæ cam o datæ la douæ, trei luni. Îmi spun cæ am cîøtigat un concurs øi cæ îmi trimit trei perechi de chilofli gratis. Mereu le ræspund cæ nu sînt interesat. Nu cæ n-aø avea nevoie de chilofli, dar mæ enerveazæ ideea. N-am cîøtigat niciodatæ în viafla mea vreun premiu, n-am primit nici la øcoalæ premiu øi, zæu, ar fi trist ca unicul meu premiu sæ fie trei perechi de chilofli.

Vinerea trecutæ a fost o zi plinæ. N-am prea avut de mult o zi ca asta. La ora 13.00 am fost la un interviu pentru o slujbæ. Trebuie sæ fac un site, o „bancæ“ de informaflii culturale, ce va cuprinde toate resursele artistice ale acelei zone. Îmi place ideea, dar îmi dau seama cæ este vorba de o muncæ enormæ. Interviul a mers bine. Practic, m-am dus acolo pentru o muncæ de webdesigner, dar din discuflii m-au întrebat dacæ nu m-ar interesa sæ conduc un proiect, pentru cæ lor li se pare mai potrivitæ pentru mine aceastæ muncæ. Cred cæ, per ansamblu, am fæcut o impresie bunæ. Erau douæ tipe trecute de 45 øi un tip cam de 30. Erau simpatici øi pæreau interesafli de ce le spuneam. Am plecat de acolo cu senzaflia cæ munca este a mea. Oricum, nu vreau sæ mæ gîndesc prea mult la asta.

La ora 19.00, am fost cu Kuki sæ vedem un apartament cu patru camere, undeva în apropiere.

Planul nostru este sæ ne mutæm într-un apartament cu patru camere øi sæ transformæm unul din dormitoare în atelier. Nu ne-a plæcut deloc apartamentul respectiv. Era foarte înghesuit øi cam deprimant.

Seara, la ora 21.00, a venit Julio de la Madrid. Va sta la noi cinci zile. Lucræm împreunæ la un proiect.

Proiectul este aproape gata. Am lucrat în fiecare zi la el øi fundaflia e pusæ. Simt cæ este solid øi îmi place mult. A ræmas sæ-l mai aranjæm, sæ-l „pieptænæm“.

A sunat un tip de la penitenciarul din Norrtälje, un oraø din nordul Stockholmului, sæ mæ întrebe dacæ vreau sæ lucrez la ei ca profesor de picturæ øi desen. Am cerut mai demult slujba asta, pentru cæ mi se pærea interesantæ, dar acum sînt speriat. Nu este chiar aøa de plæcut sæ lucrezi cu criminali, pedofili, violatori ø.a.m.d. Trebuie sæ fii tare pentru o asemenea muncæ. Nu øtiu ce sæ fac.

46

buy me...” It was hard for me to leave just with a hair clipper. I felt like buying things that are worth tens of thousands or crowns.

The telephone rang and they asked me if I wanted to subscribe for a paper, Dagens Nyheter. I said no.

I have to cook. Iona should be back from school and there’s nothing to eat. Iancu is sleeping in his room. He hasn’t been to the kindergarten for three days. He had the fever and he coughs. Today, when he sneezed, blood came out of his nose. He’s not too hungry. I squeezed 4 oranges for him and he had two toasts with honey. I don’t know what to cook. Oh, I almost forgot. I took out some pastry this morning, for baking an apple pie.

Iona called and told me he was at Bauan. I told him to come at 5.

In the last days I downloaded a lot of music and films from the internet. I was fed up with everything I had in the house and I made a new “capture”. This time I downloaded especially classical music, Mozart & comp. I also downloaded some Cassavettes and Antonioni; I was in the mood for Blow Up. I love the way that guy holds the camera and those white, stretchy pants. I dressed like that a lot of times. What a feeling!

I remember high-school and the excesses of that time. I think this movie had the greatest influence on the way I dress.

There are seven degrees below zero outside and a intense sun. Although it’s cold, it’s a pleasure to walk outside. It is obvious now that, not after long, the spring will come and I will revive. The mailman brought a pile of advertisements. Most advertisements arrive on Monday. For Iona, today is a holiday and he is going to stay at home for the entire week. Now he’s playing outside with a friend.

I haven’t worked almost at all for the last four days. Iancu has a cold and I didn’t take him to the kindergarten. He was very quiet, but I couldn’t work anyway. He’s in the living-room now, watching Snow-White on TV. He is in the Snow-White phase. When Kuki returns from the studio, I have to buy some food. The refrigerator is empty. Iona is most nervous about it. When he sees that the refrigerator starts to empty, he gives us the first signal; others are following, more intense. The worst is when there is no milk.

Iona feels safe as long as the refrigerator is stuffed. I guess that’s the way he understands that there are no problems and that everything is all right – mother and father are O.K. I think that he inherited it from me. As long as the banking account is full, I’m calm. But when it goes to zero, I feel depressed, nervous, stressed. Fortunately, Kuki is not like us. She gives our home a sense of equilibrium.

It’s 16.48 and Iancu is still asleep. He’s been sleeping for two and a half hours.

This morning we played in the kitchen. We built towers, which Iancu broke down.

He likes to look on the books and to be talked to. He speaks enormously. He asks the most impossible questions. For example, “why does Spiderman love red, blue and white”. Iancu calls albastru [blue] balbastru.

I still haven’t bought a remote control and I can’t watch certain movies. I want to order it on the internet. There are more things that I have to buy now and I’m going to order them all.

Laura Stoica died in a car crash on DN 2. Simona just told me that. She was three months pregnant. She was with her fiancé, returning to Bucharest from a show.

A Dacia truck ran into them. I only remember Un actor græbit [A hurried actor].

I never liked what she played. I always made fun of her when she was on TV, I called her Laura Gaura. I keep thinking about that mess of flesh and metal. I’m devastated.

The telephone rang again. This time, an underpants offer. I told them I was not interested. The underpants guys call every two or three months. They tell me I won a contest and that they are sending me three pairs of underpants for free. I always tell them I am not interested. It’s not that I don’t need the underpants, but it’s annoying. I’ve never won any prize in my life; I didn’t get any prize in school and it would really be a shame for my first prize to consist of three pairs of underpants.

Last Friday was a full day. I haven’t had a day like that for a long time. At 1 P.M. I went to a job interview. I have to make a site, a cultural information “bank”, with all

galerie M-au sunat cei cu „banca“ de informaflii culturale de pe internet, mi-au spus cæ m-au angajat øi am sæ încep munca la ei pe 3 aprilie. E o veste bunæ, care a picat la fix.

Am fost luni cu Julio la cinema Zeta øi am væzut ultimul film al lui Moodysson, Container. Era sæ vomit acolo. În viafla mea nu am væzut o mizerie mai mare. În salæ erau 6 connaisseuri, care savurau toate replicile. Oamenii æia m-au dezgustat cel mai tare. N-am rezistat pînæ la sfîrøit.

Mi-au trebuit cam 10 minute sæ stau afaræ øi sæ-mi revin din traumæ. Noroc cæ am uitat totul foarte repede. Nici nu vreau sæ mæ mai gîndesc.

Seara, am descærcat iar filme de pe net: tot ce am gæsit de Michael Haneke, King Kong øi Africa Addio, un documentar italian din 1966. Am descærcat øi muzicæ.

Am vorbit cu Gunilla øi era fericitæ cæ mi-am gæsit slujba asta.

A plecat Julio øi a venit frate-meu cu familia. O sæ stea la noi pînæ luni. A venit sæ-øi depunæ actele pentru redobîndirea cetæfleniei române. Am s-o fac øi eu odatæ cu el. Nu mai sînt cetæflean român din 1998. Ne ducem mîine la ambasadæ.

Iancu a spart un geam cu capul. Este ceva nou la el sæ dea cu capul în uøi, geamuri, perefli, øi uite cæ acum a spart un geam cu capul. Bine cæ nu i-a intrat în ochi sau cæ nu s-a tæiat pe faflæ.

S-a speriat ræu øi cred cæ n-o sæ mai facæ asta. fiin minte cæ øi Iona a avut o perioadæ asemænætoare.

Este duminicæ dupæ-amiazæ. Am dormit pe canapeaua din sufragerie, încælzit de soarele ce-mi bætea pe piept. Doar bîzîitul muøtelor îmi lipsea. Øtefan Constantinescu Stockholm

the artistic resources in the area. I like the idea, but I realize the enormous amount of work involved. The interview went well. I actually applied for a job as web-designer, but after talking they asked if I wasn’t interested in managing a project, as they thought this job would fit me better. I think I made a good impression, generally speaking. There were two women past 45 and a guy around 30. They were nice and they seemed interested in the things I said. I left with the feeling that I got the job.

However, I don’t want to think about it too much.

At 7 P.M. I went with Kuki to see an apartment with four rooms, somewhere nearby.

We plan to move in a four room apartment and redesign one of the bedrooms as a studio. We didn’t like that apartment at all. It was very crowded and very depressing.

In the evening, Julio came from Madrid. He will stay with us for four days. We are working on a project together.

The project is almost completed. We worked on it everyday and the foundation was laid. I can feel it’s strong and I like it a lot. It remains to be shaped and “receive another brush”.

A guy from the Norrtälje (a little town north of Stockholm) penitentiary called to ask if I wanted to work for them as a teacher of painting and drawing. I applied for this job some time ago, because I found it interesting, but now I’m scared. Working with criminals, pedophiles, rapists, etc is not quiet pleasant. One has got to be tough for a job like that. I don’t know what to do.

The people from the internet cultural information “bank” called; they told me that I got the job and that I start on April 3. It’s good news, right on time.

On Monday I went with Julio at Cinema Zeta and we saw Moodysson’s last movie, Container. I nearly threw up on the spot. I’ve never seen such misery in my entire life.

There were 6 connoisseurs in the theatre, enjoying every line. Those people disgusted me the most. I didn’t make it to the end. I needed about 10 minutes outside to snap out of it. Lucky I forgot everything very quickly. I don’t even want to remember about it.

In the evening I downloaded movies from the internet again: all the Michael Haneke I could find, King Kong and Africa Addio, an 1966 Italian documentary. I also downloaded some music.

I talked to Gunilla and she was happy I found this job.

Julio left and my brother and his family came. They will stay with us until Monday.

He came to file for Romanian citizenship. I’ll do the same thing. I stopped being a Romanian citizen in 1998. Tomorrow we will go to the embassy.

Iancu broke a window with his head. Breaking into doors, windows, walls it’s something new for him and now, look! he broke a window with his head. It’s lucky the glass didn’t get into his eyes or didn’t cut hid face. He was really scared and I think he’s not going to do it again. I remember Iona going through a phase like this.

It’s Sunday afternoon. I slept on the living-room couch from, warmed by the sun beating on my chest. The only thing missing was the buzz flies. Øtefan Constantinescu Stockholm

Translated by Alex Moldovan

47

Tom Sandqvist

Øtefan Constantinescu

1. Ce rol vrei sæ ai în lumea artei? Locul meu este în atelier sau în studio. Acolo vreau sæ duc la bun sfîrøit ce am început, sæ fac film de ficfliune, documentar, fotografie øi, bineînfleles, sæ pictez. Am mai multe idei de film, dar sînt conøtient cæ, pentru a face film, este nevoie de mult mai multe resurse materiale decît pentru oricare din proiectele mele din trecut.

2. Care este „credoul“ tæu?

Uite, o sæ-fli dau douæ citate din „clasici“ în viaflæ. Doru Borobeicæ (Boro pentru cunoscætori), basistul trupei rock Iris, i-a spus odatæ lui Ion Dumitrescu (Pralea), bateristul formafliei, cæ el crede cæ ar cam fi momentul schimbærii în sound-ul trupei, cæ ar fi bine sæ cînte ceva în genul lui Van Halen. „Ce cîntæm acum nu prea mai e la modæ“, era concluzia. Pralea i-a ræspuns simplu: „Bæi, noi trebuie s-o flinem pe-a noastræ, ce øtim noi mai bine, TUF-TAF, TUF-TAF, TUF-TAF, øi sigur va veni øi ziua noastræ“. Instinctiv, Ion Dumitrescu øi-a dat seama cæ trebuie sæ fie consecvenfli în activitatea lor artisticæ, cæ trebuie sæ-øi urmeze drumul, indiferent de mode.

Adrian Mutu, fotbalist profesionist care joacæ acum în Italia, la Juventus, a spus øi el odatæ o vorbæ miøto: „Un atacant are timp de 90 de minute cel puflin trei ocazii de a înscrie. Una din ele trebuie sæ fie gol“. Ca øi în fotbal, øi în viaflæ, øi implicit în artæ, este imposibil sæ nu te întîlneøti cu cel puflin trei ocazii de „gol“; tot ce-i nevoie este sæ ai prezenfla de spirit, intuiflia øi curajul necesar la momentul potrivit. Adicæ, nu pledez pentru a fi un oportunist cinic øi pentru a specula færæ jenæ contextul de dragul succesului, ci pentru a construi cu ræbdare, pînæ cînd urmætoarea treaptæ din drumul tæu se va ivi în mod natural. Tot ceea ce ræmîne de fæcut atunci este doar sæ urci acea treaptæ sau, în cazul unui fotbalist, sæ marchezi.

3. De ce te-ai mutat din Bucureøti la Stockholm?

Øi în cazul meu, hazardul a jucat un rol important. Am venit aici, pentru reîntregirea familiei, în 1993. Tatæl meu venise în timpul comunismului, în 1987, în vizitæ la fratele lui øi a ræmas aici. Mama øi fratele meu au plecat imediat dupæ prima mineriadæ, în 1990. Iniflial, eram hotærît sæ nu plec nicæieri, eram foarte tînær øi cæderea comunismului crease o stare de exuberanflæ în rîndul generafliei mele. Am plecat totuøi, cu gîndul sæ-mi revæd familia øi apoi sæ mæ întorc. Am plecat în Suedia pentru cîteva luni øi între timp s-au fæcut 12 ani. Mi-am dat atunci seama cæ, cel puflin profesional, am o ocazie bine-venitæ de a vedea, de a cunoaøte øi de a învæfla alte lucruri, pe care sînt sigur cæ nu le-aø fi aflat la Academia de Artæ din Bucureøti, cel puflin în perioada aceea. Am intrat la Academia Regalæ de Artæ din Stockholm øi cred cæ am luat o decizie corectæ. O mare parte din ceea ce fac acum se datoreazæ øcolii de la Stockholm.

4. De ce eøti atît de interesat de întrebærile legate de cariera artisticæ?

Interesul meu pentru carieræ este colateral. De fapt, doresc sæ fiu læsat în pace øi sæ fac ce vreau, dar, ca întotdeauna, pentru asta trebuie sæ fii credibil pentru a fi luat în serios. Este ca la bancæ, cînd primeøti un credit pentru cæ prezinfli o garanflie convingætoare. Mæ calcæ pe nervi sæ fii nevoit toatæ ziuæ sæ explici sau sæ dovedeøti ce pofli, sæ umbli cu CV-ul lipit pe frunte.

5. Ce ar trebui un tînær artist sæ øtie?

Trimit la ceea ce am ræspuns la a doua întrebare øi aø mai adæuga o „vorbæ de aur“ a lui Gheorghe Hagi, considerat de mulfli drept cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor: „Mingea nu oboseøte“. Important este ce øi cum faci, nu sæ alergi ca nebunul dupæ trenduri øi succese.

6. Care este experienfla ta ca emigrant în Suedia?

Experienfla mea în Suedia are multe pærfli pozitive, în primul rînd în privinfla creafliei artistice. Færæ sprijinul financiar primit aici, sînt sigur cæ activitatea mea artisticæ ar fi fost cu totul alta. În plan social, øansa de a mæ întîlni cu alfli artiøti a fæcut ca experienfla mea sæ nu fie una dramaticæ, cum a fost, de exemplu, cea a personajelor din filmul meu Pasajul. Lucrurile s-au schimbat enorm în ultimii zece ani, adicæ de cînd Suedia a devenit parte a Uniunii Europene, øi parcæ transformærile sînt tot mai radicale øi mai accelerate odatæ cu trecerea timpului. Uneori, e nevoie de distanflæ pentru a face o analizæ cît mai onestæ în privinfla acestor schimbæri. Globalizarea ne afecteazæ pe tofli, cu bune øi rele. Este un proces ireversibil øi inevitabil, la care putem fi doar spectatori. Mijloacele prin care eu pot participa activ la influenflarea acestor schimbæri sînt însæ insuficiente; de aceea, rolul meu ca artist se mærgineøte, în general, doar la unul de povestitor.

7. Ce pærere ai despre faptul cæ Muzeul Naflional de Artæ Contemporanæ este localizat în Casa Poporului?

Cred cæ e o greøealæ; mi se pare improprie prezenfla muzeului într-un asemenea spafliu, dar ceea ce cred cæ este încæ mai greøitæ e prezenfla Parlamentului în acel loc. Øtiu cæ nu sînt primul care spune asta, dar aø fi fæcut acolo un muzeu al comunismului. În ce priveøte arta contemporanæ din România, mi-aø dori sæ aparæ cît mai multe instituflii, cu linii øi programe diferite, pentru a se crea un climat serios øi, de ce nu, o piaflæ de artæ contemporanæ în România. Am auzit cæ sînt mai multe proiecte interesante pentru urmætorii ani, însæ ræmîne de væzut cîte dintre ele se vor materializa.

8. Ce crezi despre climatul artistic din Suedia?

Deøi træiesc aici de aproape 12 ani, nu pot sæ spun cæ cunosc totul. Am terminat øcoala aici în 1998 øi prima expoziflie pe care am avut-o a fost în 2003. Mi-a fost efectiv fricæ øi am fost de douæ ori mai exigent cu mine pînæ sæ accept sæ apar în muzee øi galerii.

Oricum, acum nu-mi mai e fricæ sæ expun. Însæ cred cæ trebuie sæ depui destul de mult efort øi sæ ai timp suficient pentru a înflelege cum funcflioneazæ un asemenea mecanism, precum mediul artistic din Suedia. Sînt artiøti cunoscufli aici, care nu au o creaflie artisticæ consistentæ în spate, dar au, în schimb, o carieræ de succes, construitæ doar pe o viaflæ socialæ foarte bogatæ.

9. Cum vezi colaborarea cu mine? Colaborarea dintre artist øi teoretician este obligatorie pentru mine, în activitatea mea artisticæ. Teoreticianul e ca un doctor generalist: trebuie sæ øtie totul despre tine øi sæ-fli dea tratamentul necesar atunci cînd ai nevoie. Iar pe tine, Tom, te consider medicul meu de familie.

TOM SANDQVIST træieøte øi lucreazæ în Suedia, la Lid, Nyköping øi Stockholm. Predæ istoria artei la University of Lapland, Finlanda, øi la University College of Arts, Crafts and Design din Stockholm, Suedia. A publicat cîteva cærfli øi studii în domeniul artei contemporane, filosofiei øi esteticii, fiind implicat într-un proiect de cercetare asupra fundalului cultural ale avangardei româneøti. În calitate de curator, a fost responsabil de organizarea mai multor expoziflii, atît în Suedia øi Finlanda, cît øi în alte locuri.

48

galerie

Tom Sandqvist

Øtefan Constantinescu

1. What is the role you want to play in the world of arts?

I belong in the workshop or in the studio. It is there that I want to complete what I have started, making fiction movies, documentary, photography and, of course, painting. I have several movie ideas, but I am aware that making a movie takes far more material resources than any other of my past projects.

2. What is your credo?

Well, I will quote from two living “classics”. Doru Borobeicæ (Boro for the connoisseurs), the bass player in the rock band Iris, once told Ion Dumitrescu (Pralea), the drummer in the band, that he thought it was about time for a change in the band’s sound, that they should play sometning more like Van Halen. “The stuff we play know is a little out of date” he concluded. Pralea simply told him: “We gotta stick to our own thing, to what we know best, TUF-TAF, TUF-TAF, TUF-TAF, and I’m sure our time is gonna come“. Instinctively, Ion Dumitrescu realised that they must be consistent in their artistic activity, that they must follow their path, despite fashion.

Adrian Mutu, a professional football player, now in Italy, playing for Juventus, once made a cool remark: “In 90 minutes, a forward player has at least 3 opportunities to score. One of them has to end up with a goal”; all you need is the presence of spirit, the intuition and the necessary courage at the right time. I mean, I’m not advocating for somebody to be a cynical opportunist and ruthlessly speculate the circumstances just for the sake of success, but for building paciently, until the next step in the way will come naturally. Then all you have to do is climb up that step or, if you are a football player, score.

3. Why did you move from Bucharest to Stockholm?

The chance played an important part for me, too. I came here in 1993 to reunite with my family. My father had come here during communism, in 1987, for visiting his brother, and remained here. My mother and brother left right after the first Mineriad, in 1990. Initially I was determined not to go anywhere, I was very young and the fall of communism had generated an exhuberant state within my generation. I left, however, looking forward to seeing my family and then come back. I left to Sweden for a couple of months and here I am, after 12 years. I realized that, at least professionally speaking, this was a very good opportunity of seeing, knowing and learning other things, which I am sure I could have never learnt at the Bucharest Art Academy, not at that time, anyway. I became a student of the Stockholm Royal Art Academy and I think I made the right choice. A great deal of my current activity is due to the Stockholm school.

4. Why are you so interested in questions related to the artistic career?

My interest for the career is collateral. In fact, I wish to be left alone and do what I want to, but, like always, in order to do so you have to convince enough to be taken seriously. It’s like going to the bank, when you receive a credit because you presented an adequate security. Having to explain yourself all day long or to prove what you can do, to wear your resume on your forehead – that gets on my nerves.

5. What should a young artist know?

I return to the second question and add another “golden thought” of Gheorghe Hagi, regarded by many as the greatest Romanian football player of all times: “The ball doesn’t get tired.” The important thing is what you do and the way you do it, not running like crazy after trends and success.

6. What about your experience as an emmigrant in Sweden?

My experience in Sweden has many good parts, first of all regarding the artistic creation. I am sure that, without the financial support I received here, my artistic activity would have been entirely different. Socially, the opportunity of meeting other artists helped me avoid a dramatic experience, like, for instance, that of the characters in my movie The Passage. Things have changed dramatically in the last ten years, since Sweden became part of the European Union, and the changes seem more and more radical and fast as time goes by. Sometimes, it takes distance to analyze these changes as honest as possible. The globalization affects us all, with the goods and the bads. I’is an irreversible and inevitable process and we can only be the spectators of it. But the means through which I could actively influence these changes are insufficient; that’s why my role as an artist generally remains that of a story teller.

7. What do you think about the fact that The National Museum of Contemporary Art is in the Ceauøescu’s former House of the People?

I think this is a mistake; the presence of the museum in such a space seems to me improper, but what’s even worse is the presence of the Parliament there. I know I’m not the first to say it, but what I would have placed there is a museum of communism. As for the Romanian contemporary art, I wish there were more institutions, with different lines and programmes, in order to create a healthy climate and, why not, a contemporary art market in Romania. I heard about several interesting projects fot the next years, but we should wait and see how many of them shall materialize.

8. What do you think about the Swedish artistic climate?

Although I’ve been living here for almost 12 years, I cannot pretend I know everything. I graduated here in 1998 and had my first exhibition in 2003. I was literally scared and twice as exigent with myself before I agreed to exhibit in museums and art galleries.

However, I am not afraid of exhibiting anymore. But I think it takes a lot of hard work and plenty of time to understand how a mechanism like the Swedish artistic environment works. There are well-known artists here who do not have a consistent artistic creation, but who have a successful career, built only on the basis of a very rich social life.

9. How do you feel about working with me?

The work between the artist and the theoretician is indispensable for me, in my artistic activity. The theoretician is like a general practicioner: he has to know everything about you and treat you when you need it. As for you, Tom, I consider you to be my family doctor.

Translated by Alex Moldovan

TOM SANDQVIST lives and works in Lid, Nyköping, and Stockholm, Sweden. He is assistant professor in art history at the University of Lapland, Finland, and senior lecturer at University College of Arts, Crafts and Design in Stockholm, Sweden. Sandqvist has published several books and studies on contemporary art, philosophy, and aesthetics, at the moment involved in a research project on the cultural background of Romanian avant-garde. As curator Sandqvist has been responsible of several exhibitions in both Sweden, Finland and elsewhere.

49

Øtefan Constantinescu

Tom Sandqvist

1. Ce rol vrei sæ joci în viafla artisticæ?

Dragæ Øtefan, nu øtiu de fapt dacæ am înfleles bine întrebarea ta sau dacæ, dimpotrivæ, vrei, poate, sæ întrebi cu totul altceva. În primul rînd, îmi imaginez cæ ar fi fost mult mai greu sæ-fli ræspund la întrebare dacæ m-ai fi întrebat care este, în opinia mea, propriu-mi rol în viafla artisticæ, trecutæ øi prezentæ. În al doilea rînd, mæ întreb la care viaflæ artisticæ te referi. Suedezæ, finlandezæ, internaflionalæ? Încerc sæ fiu cît pot de sincer. Deoarece mæ întrebi despre ce rol caut sau mæ stræduiesc sæ joc, ræspunsul devine simplu, chiar dacæ, la prima vedere, banal: niciunul. Mæ pofli crede sau nu, dar dupæ ce am fost activ în calitate de critic de artæ, curator, scriitor, cercetætor øi profesor, timp de atîflia ani, gîndul de a te strædui sæ obflii o anumitæ poziflie sau de a juca un anumit rol mi-a devenit din ce în ce mai stræin. În general, nu mæ mai stræduiesc sæ am, în viafla artisticæ, un rol anume.

2. Care este crezul tæu, care sînt principiile tale ca teoretician al artei?

Cred cæ am devenit din ce în ce mai mult interesat sæ încerc – dupæ puterile mele – sæ atrag atenflia, sæ fac vizibil øi, în acelaøi timp, sæ problematizez dimensiunea ideatico-istoricæ a artei. În acelaøi timp, de cînd am început sæ lucrez în mod profesionist ca teoretician, am încercat sæ ancorez prezentul în procesul istoric, în acelaøi fel cum am încercat sæ observ øi sæ fac vizibil cîmpul interdisciplinar al cunoaøterii.

3. De ce ai pæræsit Stockholmul øi te-ai mutat într-un mic sat, la flaræ?

Nu am pæræsit nici Stockholmul, nici Helsinki, Berlin, New York, Londra, Viena, Paris, Roma, Veneflia, Varøovia, Vilnius, St. Petersburg, Moscova, Ljubljana sau Bucureøtiul.

Desigur, e adeværat, træiesc împreunæ cu Ann (Edholm) într-o fostæ øcoalæ, într-o mare, veche øi nespus de frumoasæ clædire de lemn, construitæ în 1906 lîngæ o micæ bisericæ din piatræ din secolul al XIII-lea, cam la o oræ de capitala suedezæ. Acolo nu o avem doar pe Tristan, pisica noastræ neagræ, botezatæ dupæ Samuel Rosenstock, ci purtæm lungi discufli øi cu un expert în acusticæ, cîfliva flærani, doi arhitecfli, trei scriitori, doi preofli, doi medici, doi psihoterapeufli, un dulgher, o bonæ, un ilustrator, un actor, un specialist în chestiunea drogurilor, un psiholog, un profesor de fizicæ teoreticæ, doi cîntærefli, un argintar, un artist textil, un director de muzeu.

Nu, n-am abandonat nici Stockholmul, nici Helsinki, Berlin, New York, Londra, Viena, Paris, Roma, Veneflia, Varøovia, Vilnius, St. Petersburg, Moscova, Ljubljana sau Bucureøtiul.

4. De ce aræfli atîta interes avangardei româneøti?

Interesul pentru avangarda româneascæ s-a atenuat semnificativ dupæ lucrul la cartea despre dadaism; acum, am început sæ cercetez modernismul din Europa Centralæ øi de Est dintr-o perspectivæ semnificativ mai amplæ. Dar avangarda româneascæ are, bineînfleles, un loc special în cîmpul tematic în care lucrez øi pe care încerc sæ-l înfleleg cît pot de bine, avînd, în acelaøi timp, acele discuflii intense cu o pisicæ numitæ dupæ Samuel Rosenstock. Øi nu aminteøte avangarda româneascæ de locuitorii din Kasrielevski ai lui Øalom Alehem? Locuitorii acestui mic oræøel est-european sînt, într-o manieræ de necrezut, la zi, orientafli internaflional, entuziaøti, îndræznefli øi inovativi, dar øi suspicioøi øi sceptici. Bineînfleles, au auzit cæ existæ oraøe cu case din cæræmidæ, clædiri cu mai multe etaje, trotuare, electricitate øi alte næscociri moderne; dar sæ creadæ cæ ar exista øi ceva precum trenul, cu locomotive trægînd vagoane pe o øinæ din oflel, e cu totul altceva, a fost adeværatæ explozie în lanfl pentru flæranii creduli, pentru preoflii îmbræcafli în sutanæ, pentru comercianflii care fac troc. Øi într-o zi s-a întîmplat ceea ce era de negîndit. Unul din comercianflii oraøului a avut ocazia sæ viziteze Moscova øi, la întoarcere, îi povesteøte mulflimii naive, dar în acelaøi timp insuportabil de curioasæ, adunatæ în cîrciuma din marea piaflæ, cæ, de fapt, mersese realmente cu trenul aproape o oræ. El însuøi abia îøi crezuse ochilor: se pærea cæ nu erau cai, deøi træsura era mare øi, în mod evident, grea, nici în fafla locomotivei, nici în spatele trenului sau înæuntrul vagoanelor. Era evident øi færæ niciun dubiu: træise un miracol, care, pe deasupra, era adeværat. A jurat pe tot ceea ce era mai sfînt unui evreu cæ tot ce spunea era adeværat. Ce puteai sæ crezi? Pe de o parte, de ce un bun prieten, un om cinstit øi, în toate sensurile, un respectat negustor øi cap de familie øi-ar risca sufletul nemuritor, povestind despre lucruri care nu existæ? Pe de altæ parte, cum sæ te laøi înøelat de fabulele øi poveøtile cælætorului? Nu! Existæ doar o singuræ soluflie a dilemei: mulflimea a decis ca fiecare cuvînt al negustorului sæ fie crezut, dar au refuzat sæ creadæ în tren.

5. Ce ar trebui sæ øtie un artist tînær?

El sau ea ar trebui sæ øtie cæ ceasul sunæ la 12 færæ cinci de cel puflin douæ ori pe zi.

6. Cît de important este pentru tine sæ predai, sæ fii profesor?

Pentru mine este tot atît de neimportant sæ fiu profesor pe cît de nedescris de important este sæ predau.

7. De ce eøti aøa de activ în privinfla problematicii imigranflilor?

În afara faptului cæ am scris o carte despre experienflele mele ca imigrant în Suedia, acum vreo 20 de ani, nu sînt prea activ în ce priveøte aceastæ problemæ, chiar dacæ întotdeauna par sæ mæ interesez de identitatea culturalæ øi socialæ care rezultæ din ceea ce Marx numeøte „die Lückenposition“, adicæ de identitatea culturalæ condiflionatæ de situaflia cuiva de a se afla într-o continuæ zonæ gri, între apartenenfle culturale fixe. Poate de aceea sînt interesat nu doar de avangarda româneascæ øi dadaism, ci øi de cultura Europei Centrale øi de Est. Aici este locul unde identitæflile se ciocnesc færæ sæ se ofileascæ. Næscut øi crescut în Finlanda, într-o minoritate idiomaticæ øi culturalæ, vreau sæ apær dreptul minoritæflilor de a avea dreptate – cred cæ o autenticæ democraflie trebuie sæ fie construitæ pe baza înflelegerii faptului cæ o întîlnire nu e cu adeværat una autenticæ dacæ nu eøti confruntat, ca atare, cu alteritatea din tine. În acest context, nu pot sæ nu mæ refer la Julia Kristeva, care, în cartea sa Etrangers à nous mêmes (1988), ne aminteøte de posibilitæflile noastre într-o lume în care, pentru prima datæ în istorie, putem træi cu cei care sînt altfel færæ ca vreo unitate sæ trebuiascæ sæ sintetizeze deosebirile noastre. O comunitate paradoxalæ este pe cale sæ aparæ, spune Kristeva, formatæ din stræini care se acceptæ unii pe alflii în mæsura în care se pot regæsi pe ei înøiøi ca stræini. În consecinflæ, potrivit lui Kristeva, aceastæ societate multinaflionalæ va creøte, atrægînd dupæ sine un individualism extrem, dar – øi acest lucru e foarte important – un individualism care este conøtient de dificultæflile øi limitærile sale øi care træieøte slæbiciunea neînfrînatæ de a-l ajuta pe celælalt, „o slæbiciune care, cu alte cuvinte, izvoræøte din adîncul izolærii noastre“.

8. Ce pærere ai despre faptul cæ Muzeul Naflional de Artæ Contemporanæ se aflæ în fosta Casæ a Poporului a lui Ceauøescu?

Am sæ mæ citez pe mine, plecînd de la ce am afirmat în cartea Dacia 1300. my generation (2003): „Desigur, ar putea împrejurarea cæ au fost demolate întreaga zonæ Uranus øi mare parte din cartierele Rahova øi Antim sæ fie vreodatæ o sursæ de inspiraflie pentru poezii øi mituri, cînd, în acelaøi timp, øtim dificultæflile care i-au afectat pe foøtii locuitori øi, mai ales, condifliile de sclavie în care muncitorii erau obligafli sæ lucreze? Nu, desigur cæ nu. Nu existæ nicidecum ceva poetic sau ceva cu adeværat mitologic øi împæciuitorist în acfliunea de distrugere sistematicæ, ce, în mod oficial, a fost legitimatæ atît de marele cutremur din 1977, care a omorît aproape 2000 de persoane numai în Bucureøti, cît øi de «spiritul revoluflionar», care urma sæ caracterizeze «modernizarea» oraøului, cînd excavatoarele au avut grijæ de 26 de moøteniri istorice øi religioase: de exemplu, de casa istoricului øi politicianului Nicolae Iorga, de la începutul secolului XX, de legendarul Spital Brîncovenesc de la 1800 øi, în afara centrului oraøului, de Mænæstirea Væcæreøti, construitæ în secolul al XVIIIlea. Dupæ anumite informaflii, terenul din jurul complexului Væcæreøti fusese la început destinat construirii unui mare parc de distracflii, gen Disneyland. În zonele din oraø direct afectate de cutremur s-au dærîmat, în 1984, cinci biserici ortodoxe, încæ trei biserici, în 1985, împreunæ cu trei biserici øi o sinagogæ, un an mai tîrziu. În 1987, øase biserici au fost demolate. Cîteva monumente arhitectonice cu valoare comemorativæ (biserici øi monumente istorice) au fost mutate cîfliva zeci de metri sau total înconjurate de nou-construitele clædiri înalte. Imaginea Bucureøtiului a fost complet distorsionatæ atunci cînd, de exemplu, Biserica Mihai-Vodæ, construitæ în jurul anului 1500, a fost literalmente împinsæ la o parte, pe buøteni, 200 de metri mai departe, pentru a fi ascunsæ în spatele noilor clædiri. Descrierea romanticæ a lui Magris îl prezintæ pe dictatorul român ca pe un om care, departe de a muta sau demola, nu a fæcut nimic altceva decît sæ mute o bisericæ din secolul al XVIII-lea puflin mai departe øi a lipit o capelæ de o cazarmæ construitæ o jumætate de secol mai tîrziu. Dacæ blocurile nu se potriveau împreunæ, tæia o bucatæ dintr-unul din ele øi-o arunca. Ceauøescu a schimbat urbanistica øi planimetria cu aceeaøi candoare cu care un copil se joacæ cu un castel de nisip; el era, spune Magris, agentul suprem, patronul firmei de transport care a ambalat scenografia secolului. Distrugerea a afectat nu numai zonele care urmau sæ facæ loc Casei Poporului øi bulevardului Unirii, ci øi alte cartiere ale oraøului care fusese odinioaræ numit «micul Paris al Balcanilor»; zone întregi au fost dærîmate, literalmente, peste noapte, pentru a face loc unei noi instituflii, un Palat al Sportului sau vreo altæ clædire oficialæ, proiectatæ în acelaøi stil monumentalist poststalinist, cu un profund caracter eclectic. Cînd a fost vorba, de exemplu, de zona din jurul Lacului Morii, autoritæflilor nu le-a pæsat nici mæcar dacæ locatarii erau sau nu acasæ. Ele au aruncat pur øi simplu mobila, îmbræcæmintea øi obiectele din gospodærie pe stradæ, înainte ca buldozerele øi excavatoarele sæ porneascæ. Cimitirile au fost acoperite cu beton sau au fost transformate în lacuri artificiale, în timp ce familiile au fost îndemnate, cu o zi sau cel mult douæ înainte de dezafectare, sæ aibæ grijæ de rudele lor îngropate“.

9. Ce pærere ai despre climatul artistic suedez?

Nu pare a fi deosebit de intelectual sau, în mod particular, curios de altceva decît de el însuøi sau de ceea ce îi este apropiat, adicæ contextele anglo-americane.

10. Cum vezi colaborarea cu mine? Cred în tren.

50

Øtefan Constantinescu

Tom Sandqvist

galerie

1. What is the role you want to play in art life?

Dear Øtefan, I don’t know if I properly understood your question or maybe – after all – you want to ask me something entirely different. In the first place, I imagine it would have been much more difficult to respond to you question if you would have asked for my personal view on my role within art life in the past and present.

Secondly, I wonder what art life are you refer to. The Swedish, the Finnish, the international one? I’m trying to be as honest as possible. Since you ask me of what role I am trying or striving for to play, the answer becomes a simple, though seemingly dull one: none. Believe me or not, but after acting as an art critic, curator, writer, researcher and teacher for so many years, the idea of striving for a specific position or playing a particulat role has become more and more unfamiliar to me. Generally speaking, I am not striving for any particular role in the art life any more.

2. What is your credo, what are your principles as an art theoretician?

I think I have became more and more interested in trying – to the best of my ability – to draw attention, to render visible and, at the same time, to problematize the ideohistorical dimensions of art. At the same time, since I began working as a professional theoretician, I have tried to anchor the present to the historical process, the same way I have tried to observe and render visible the interdisciplinary field of knowledge.

3. Why did you leave Stockholm and move to a small country village?

I have left neither Stockholm, nor Helsinki, Berlin, New York, London, Vienna, Paris, Rome, Venice, Warsaw, Vilnius, St. Petersburg, Moscow, Ljubljana nor Bucharest. Indeed, it’s true, I live with Ann (Edholm) in a former school, in a large, old and undescribably beautiful wooden building built in 1906 near a small stone church from the 13th century, about an hour from the Swedish capital. In this village we have not only Tristan, our black cat, named after Samuel Rosenstock, here we also have long discussions with an expert in acoustics, several peasants, two architects, three writers, two priests, two doctors, two psychotherapeuts, a carpenter, a babysitter, an illustrator, an actor, a specialist in drugs, a psychologist, a professor in theoretical physics, two singers, a silversmith, a textile artist, a museum manager. No, I have not left neither Stockholm, nor Helsinki, Berlin, New York, London, Vienna, Paris, Rome, Venice, Warsaw, Vilnius, St. Petersburg, Moscow, Ljubljana, nor Bucharest.

4. Why do you show so much interest in Romanian avant-garde?

My interest in Romanian avant-garde have decreased significantly after working on my book about Dadaism, since I now have started working on Central and Eastern European Modernism from a significantly larger perspective. But the Romanian avant-garde has, of course, a special place in the thematic area I work in, which I try to understand to the best of my ability at the same time having those intense discussions with a cat named after Samuel Rosenstock. And doesn’t the Romanian avant-garde reminds of the inhabitants in Sholem Aleichem’s Kasrielevskij? The inhabitants of this small Eastern European town are, in a most unbelievable manner, up to date, internationally oriented, enthusiastic, daring and innovative, but also suspicious and skeptical. Of course they heard about cities with brick houses, buildings with several floors, sidewalks, electricity and other modern gimmicks; but to belive in something like a train, with the locomotive carrying wagons on a steel rail, it’s quite different, this was a real meltdown for credulous peasants, for priests dressed in caftans, for bartering merchants. And one day, the unthinkable happened. One of the city’s merchants got the opportunity to visit Moscow and, after coming back, he told the naïve, but at the same time unberable curios crowd, gathered at the central plaza pub, that in fact he took a train ride of almost one hour, really. He himself hardly believed his eyes: there seemed to be no horses, although the carriage was big and clearly heavy, not in front of the locomotive, nor behind the train or inside the wagons. It was obvious and undeniable: he lived through a miracle, and a true one, too. He sweared on everything a Jew holds holy that everything was true of what he was telling. What was to believe? On the one hand, why would a good friend, an honest person and, in every respect, a respected merchant and family head risk his immortal soul by telling stories about things that didn’t exist? On the other hand, how could one let himself fouled by the traveller’s fables and stories? No! There was only one way to solve the dilemma: the crowd decided that every word of the merchant was true, but they refused to believe in the train.

5. What should a young artist know?

He or she should know that the bell rings at five to twelve at least twice a day.

6. How important is it for you to teach, to be a professor?

For me it is as unimportant to be a professor as it is so indescribable important to teach.

7. Why are you so active regarding the immigration issue?

Except for writing a book about my experiences as an immigrant in Sweden moving to the country some twenty years ago, I’m not that active when it comes to questions regarding the immigrants, even though I always seem interested in that cultural and social identity which results from what Marx calls “die Lückenposition”, that is the cultural identity depending on being in a constantly challenging grey area, between fixed cultural affiliations. Maybe that’s why I’m interested not only in the Romanian avant-garde and Dadaism, but also in Central and Eastern European cultures. This is where the identities collide, without withering away. Born and grown up in Finland within a linguistic and cultural minority, I want to defend the right of the minorities of being right – I believe that an authentic democracy must be built on the basis of understanding the fact that an encounter is not an authentic one if you are not confronted with the Otherness of yourself as well. In this context, I cannot avoid referring to Julia Kristeva, who, in her book Etrangers à nous mêmes (1988), reminds us of our possibilities in a world in which, for the first time in history, we may live with those who are different without having to squeeze our differences into an assimilating unity. A paradoxical community is about to arise, Kristeva says, consisting of strangers accepting each other inasmuch they can feel themselves as strangers. Consequently, according to Kristeva, this multinational society will emerge out of extreme individualism, but – and this is very important –, an individualism which acknowledges its own difficulties and limitations and which experiences the weakness of the indominable readiness to help the other, “a weakness whose other name is the deeply rooted otherness of all of us”.

8. What do you think about the fact that The National Museum of Contemporary Art is in the Ceauøescu’s former House of the People?

I will quote from myself, starting from the statements made in my book Dacia 1300. my generation (2003): “Indeed, can already the fact that the whole of the old Uranus district was torn down together with large parts of the Rahova and Antim quarters ever be a source of myths and poetry when we at the same time know about the hardships of the former inhabitants and especially those slave-like conditions under which the workers were forced to work? No, of course not. There is no reconciliating poetical or authentically mythological in the systematic destruction of the old quarters of Bucharest officially legitimated by both the disastrous earthquake of 1977, which killed approximately 2,000 individuals, and the ‘revolutionary spirit’ which was to characterize the ‘modernization’ of the city, when the excavators took 26 care of the historical and religious heritage, for instance, the historian and politician Nicolae Iorga’s villa built at the turn of the century, the legendary Brâncovenian Hospital from 1800, and the Væcæreøti Monastery built in the 18th century just outside the city. According to some sources, the space around the Væcæreøti complex was initially reserved for the building of a leisure park as big as Disneyland. In the directly affected areas of the city five Orthodox churches were demolished in 1984 and additional three in 1985 together with three churches and a synagogue a year later. In 1987 six churches were demolished. Several architectural monuments of commemorative value (churches or historical monuments) were either moved a few yards or completely hidden behind the new multi-storey buildings. The apparence of Bucharest was completely distorted when, for instance, the Mihai-Vodæ church built around 1500 was literally rolled on big logs more than 200 metres away to be hidden behind new buildings. Magris’s romantic description presents the Romanian dictator as a man who, far from moving and demolishing, did nothing else but dragged an 18th century church a little bit away and tied a chapel onto a tenement house that might have been built more than a century later. If the two units didn’t fit, he would cut a piece off and simply throw it away. Ceauøescu changed the city arrangement and its planimetry as candidly as a child playing in the sand; he was, Magris says, the supreme forwarding agent, the owner of the haulage business who wrapped up the stage settings of the previous centuries. The destruction didn’t affect only the areas intended to make way for the House of the People and Unirii Blvd. but also other parts of the city once called ‘little Paris of the Balkans’ were erased literally overnight to make way for another grand work, a governmental office, a Sports Palace, or some other official building in the same monumental post-stalinist style with a profoundly eclectic character. When it comes to, for instance, the area around Morii Lake, the authorities didn’t even bother to see if people were at home. They just threw their furnitures and clothes in the street before the excavators started to work. Graveyards were covered with concrete or transformed into artificial lakes while the families were bluntly asked to remove their dead ones 24 hours or at most two days before.”

9. What do you think about the Swedish artistic climate?

It doesn’t seem like a very intellectual one or especially curious of anything else except itself or things that are most close to it, that is the Anglo-American contexts.

10. How do you feel about working with me?

I believe in the train.

Translated by Alex Moldovan and revised by Tom Sandqvist

51

Cristi PogĂŚcean Modernist Bird House, photo: Raymond Bobar, credit: the artist

scena

Blazon pentru colivie modernistæ Raymond Bobar

Cristi Pogæcean, Tales from the Other Side (Narafliuni paradoxale), Galeria DSBA, Bucureøti, decembrie 2005 – februarie 2006; curator: Cosmin Costinaø Cu siguranflæ, dacæ cineva ar trebui sæ deseneze logoul politico-social al începutului de secol XXI, una dintre opfliunile vizuale ar fi urmætorul tablou: un om sau un mic grup în genunchi, cu braflele legate la spate, flancafli invariabil de doi oameni cu cagulæ øi cu kalaønikovuri în mîini. Ar aræta aidoma vechilor blazoane de pe porflile habitatelor burgheze care simbolizau bunæstarea øi spiritul fast al unei civilizaflii, dar în ræspær øi dominat de o ironie tragicæ. Starea de stilizare a desenului nu ar putea sæ øtirbeascæ nimic din expresia macabræ a acestui tablou, care se perpetueazæ în ultimii cinci ani pe ecranele posturilor TV de øtiri, mereu cu alte personaje, în frecvenflæ sæptæmînalæ, ostensivæ øi alienantæ. Dacæ ecourile mitice ale Orientului ajungeau la ochii øi urechile occidentalilor printr-o parte din fascinanta lui literaturæ, mirodenii øi cafea, aceeaøi literaturæ ajungea (ajunge?) pe pereflii românilor în forme kitsch, cum ar fi „celebrele“ carpete înfæfliøînd aøa-numita Ræpire din serai, un cadru romanflios cu doi cælærefli ræpind o junæ într-un peisaj idilic. Øi dacæ mergem la una dintre definifliile fundamentale ale esteticii vizuale, care spune cæ arta existæ atunci cînd ea place în mod dezinteresat øi este creatæ ca atare, vom observa cæ aceste carpete sînt, pe lîngæ icoanele de cult øi goblenurile cu cerb la izvor, obiecte din „colecflia de artæ“ a românului obiønuit, fiind, în consecinflæ, valorizate de cætre deflinætori.

Tocmai în acest context, o carpetæ înfæfliøînd o altæ ræpire, tot orientalæ, dar în care juna a fost înlocuitæ de trei europeni cu mîinile legate, cælæreflii au fost înlocuifli, la rîndul lor, de doi mascafli cu kalaønikovuri, iar minaretele din fundal cu peretele unei încæperi anoste, creeazæ surpriza unui mod de abordare vizualæ cu care ne-a obiønuit Cristi Pogæcean. El este autorul, printre altele, al blasfemiatorului deget animat care „scormoneøte“ rana lui Hristos, replicæ video la pictura lui Caravaggio Toma Necredinciosul, øi al filmului The Actors of Subliminal History, care monteazæ la un loc imagini cu defilærile grandioase de la al 13-lea Congres ceauøist øi un insert reprezentînd scena execufliei lui Ceauøescu, juxtapunere realizatæ în manieræ „subliminalæ“, în care se speculeazæ montajul reclamelor sau mesajelor propagandistice din filmele de masæ.

Aceste douæ videouri mai vechi ale lui Pogæcean au fost prezentate, împreunæ cu trei noi proiecte vizuale, la galeria studioului de arhitecturæ al lui Dorin Øtefan. E notabil øi faptul cæ expoziflia comentatæ aici a fost realizatæ sub conceptul curatorial al lui Cosmin Costinaø, care nu este la prima colaborare cu Cristi Pogæcean, Cosmin fiind, în perioada 2003–2004, cronicar activ al grupului Supernova.

Expoziflia de faflæ s-a polarizat în jurul carpetei, piesæ centralæ øi obiect de atracflie, care pæstreazæ înfæfliøarea fizicæ a carpetei originale (materialul, încadramentele, marginile, chiar øi cromatica), schimbînd doar povestea, adicæ partea esenflialæ. Raportul cultural constæ tocmai în aceastæ mixturæ a informafliilor, în punerea alæturi a reprezentærii kitsch, cu ræspîndire de masæ, øi a imaginii terifiante vehiculate de mediile de informare, cu jurnaliøtii ræpifli øi ameninflafli cu moartea, imagine devenitæ, la

RAYMOND BOBAR este critic de artæ. Træieøte øi lucreazæ la Bucureøti.

COAT OF ARMS FOR A MODERNIST BIRD HOUSE Raymond Bobar Cristi Pogæcean, Tales from the Other Side, DSBA Gallery, Bucharest, December 2005 – February 2006; curator: Cosmin Costinaø Surely if someone were to draw the politico-social logo of the beginning 21st century one of the visual options would be the following scene: a man or a small group kneeled with their hands tied in their back invariably guarded by two men with covered faces and Kalashnikov guns in their hands. That would look like the old coat of arms on the bourgeois doors that used to symbolize the welfare of a civilization, but now the contrary in tragic irony. The stylization of the design wouldn’t take away the macabre expression of the scene that has been perpetuated for five years now on all TV screens providing news, changing characters every week ostensibly and alienating. If the mythical echoes of the East reached the eyes and ears of Westerners through fascinating literature, spices and coffee, the same literature reached (still does?) the house walls of the Romanians in kitsch shapes such as the “famous” carpets picturing The Abduction from the Seraglio, a romance scenery with two men on horseback abducting a young woman in an idyllic landscape. And if we refer to a fundamental definition of visual esthetics stating that there is art when it gives pleasure with disinterest, and is created as such, we will notice that these carpets are, with the Orthodox cult icons and the embroidering of a deer drinking from a water spring, the top objects of the average Romanian’s “art collection”, hence valued as such by their owners.

Precisely in this context, a carpet showing another abduction, also oriental, but wherein the young woman has been replaced with three Europeans hands tied behind the back, the riders with the masked men with Kalashnikov, and the background minarets with the wall of a dull room, creates the surprise of a visual approach that Cristi Pogæcean accustomed us with. He is the author, among others, of the blasphemous animated finger that “scratches” the wound of Christ, video replica of Caravaggio’s painting – The Incredulity of Saint Thomas, and of the film The Actors of Subliminal History wherein he edits images from the grandiose marches at the 13th Congress of Ceauøescu’s party and an insert with Ceauøescu’s execution, a “subliminal” collage speculating on the editing of commercials or propaganda messages in mass movies.

Pogæcean’s two previous videos have been presented alongside 3 new visual projects at the gallery of Dorin Øtefan’s architecture studio. It is worth mentioning that the exhibition we comment on here has been built on Cosmin Costinaø’s curatorial concept and it is hardly the first time he works with Cristi Pogæcean as Cosmin was an active chronicler of the Supernova group in 2003–2004.

The present exhibition focused on the carpet as a central piece and main attraction that keeps the physical appearance of the original carpet (fabric, frame, fringes and even color) and changes only the

RAYMOND BOBAR is an art critic. He lives and works in Bucharest.

53

story, the essence that is. The cultural relation consists precisely in this mix of information, in the juxtaposition of kitsch, widely spread, and the terrifying image broadcasted in the media, with kidnapped journalists menaced with execution; an image that has become in its turn symbol of an attitude creating and destroying simultaneously the dynamic of contemporary history. In this case, the approach is closer to the themes of projects (the carpet outside the context might seem a work in the series Art for the Masses) Pogæcean has completed with Ciprian Mureøan and István László as Supernova group in 2002–2004. It’s just that, if in Art for the Masses irony was permanent (Supernova Cola or Supernova Detergent destroyed obsessive icons of the consumer society), in Tales from the Other Side there is also the strong vibe of “live” drama.

Modernist Bird House, a work with apparently low stake, is in fact the most loaded with erudite connotations, coming form a different story, and raises the issue of cliché like the first project I’ve just commented. The object, with the dimensions of an architecture model, is a hypothetical surrogate visually dynamiting one of the last classical forms standing – the bird cage. Cristi Pogæcean builds the model of a large house, in the style of Wright’s design, an object denoting the potential of a programmatic spirit that has created the art and politics of the last century, its hidden absurdity being, invariably, the source of recent social tragedies.

Cristi Pogæcean Wrong Size – toy soldier (failed project), sculpture, photo: Raymond Bobar, credit: the artist

rîndul ei, simbol al unei atitudini care, simultan, creeazæ øi distruge dinamica istoriei contemporane. În acest caz, abordarea este mai degrabæ apropiatæ de temele proiectelor (scoasæ din context, carpeta ar putea pærea o lucrare din ciclul Art for the Masses [Artæ pentru mase]) pe care Pogæcean realizat alæturi de Ciprian Mureøan øi István László în cadrul grupului Supernova, de-a lungul anilor 2002–2004.

Doar cæ, dacæ în Art for the Masses ironia era permanentæ (Supernova Cola øi Detergentul Supernova distrugeau iconuri obsesive ale societæflii de consum), în Tales from the Other Side avem, în plus, vibraflia puternicæ a dramelor træite „în direct“.

Modernist Bird House, o lucrare aparent cu mizæ restrînsæ, este de fapt cea mai încærcatæ de semnificaflii erudite; desprinsæ dintr-o altæ poveste, problematizeazæ cliøeul, la fel ca primul proiect comentat aici. În traducere aproximativæ Colivie modern(ist)æ, obiectul, de dimensiunile unei machete de arhitecturæ, este un surogat ipotetic care dinamiteazæ vizual una dintre ultimele forme clasice, colivia de pæsæri. Cristi Pogæcean construieøte macheta unei case spaflioase, în genul arhitecturilor lui Wright, obiect care denotæ potenflialul unui spirit programatic care a creat arta øi politica ultimului secol, absurditatea lui disimulatæ fiind invariabil sursa tragediilor sociale recente.

Ultimul element al expozifliei este un soi de mulaj pe forma unui soldat cu arma în mînæ, o formæ care reprezintæ simulacrul idolatriei militare, ale cærei traume generaflia lui Pogæcean le-a træit din plin. Sæ ne amintim doar cærflile ilustrate despre „erois-

54

The last element of the exhibition is a kind of cast taken on the shape of a soldier with a gun in his hand, a form representing the simulacrum of military idolatry that has left its marks on Pogæcean’s generation. Let us only remember the picture books about the “heroism” of the Romanian soldiers that the children used to read in the ’80s. It is not by hazard that the profile of the soldier is copied from those illustrations. The way in which the media is invaded today by the image of the soldier is similar but in the dramatic sense that the child from the past, the adult today, watches the war live. In this sense, Cristi Pogæcean’s sculpture probably evokes the nostalgia of a time when propaganda was a contingent story, the war was history and the soldiers were toys.

None of the projects (including Cristi Pogæcean’s previous work) wouldn’t have the same expressive force and allegoric touch without the deep understanding of the meanings of power; political power, religious power, the power of the leader over the crowd dispersed in the area of “subliminal history” and the terror forced upon people with the power of weapons. This knot of tensions in counterweight with more poetical representations (Modernist Bird House) shape Pogæcean’s profile as an artist, contrasting and paroxyste, creating one of the most original/adequate definitions of the young contemporary artists’ scene.

Translated by Izabella Badiu

scena

Cristi Pogæcean Abduction from the Seraglio, view from the exhibition, photo: Raymond Bobar, credit: the artist

mul“ ostaøilor români, pe care copiii le citeau în anii ’80. Nu întâmplætor, profilul soldatului este „copiat“ din acele ilustraflii. Felul în care spafliul mediatic este invadat astæzi de imaginea soldatului este similar, dar în sensul dramatic în care copilul de atunci øi adultul de astæzi urmæresc ræzboiul în direct, la cald. În acest sens, probabil cæ aceastæ sculpturæ a lui Cristi Pogæcean invocæ nostalgia unei stæri de timp cînd propaganda era o poveste contingentæ, ræzboiul era istorie, iar soldaflii erau „de jucærie“.

Niciunul din aceste proiecte (øi din cele mai vechi) ale lui Cristi Pogæcean nu ar avea aceeaøi forflæ expresivæ øi pregnanflæ alegoricæ færæ înflelegerea profundæ a semnificafliilor puterii; puterea politicæ, puterea religioasæ, puterea liderului asupra masei dispersate în aria „istoriei subliminale“ øi teroarea impusæ de puterea armelor.

Acest angrenaj de tensiuni, în contrapondere cu reprezentæri mult mai poetice (Modernist Bird House), contureazæ, contrastant øi paroxistic, profilul de artist al lui Pogæcean, creînd una din cele mai originale/adecvate expresii în peisajul artiøtilor tineri contemporani.

55

O discuflie cu Ion Grigorescu Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Mircea Cantor ION GRIGORESCU s-a næscut în 1945, la Bucureøti. Este unul dintre artiøtii cei mai reprezentativi ai artei conceptuale din România, utilizînd ca medii de expresie pictura, fotografia, performance-ul, filmul øi instalaflia.

M.C.: Sînt foarte fericit sæ vi-l pot prezenta pe Ion Grigorescu, un artist extrem de important pentru scena româneascæ; øi cred cæ trebuie pusæ în luminæ bogæflia acesteia…

H.U.O.: Sînt, la rîndul meu, încîntat de aceastæ întîlnire, deoarece Mircea îmi vorbeøte despre dumneavoastræ de cînd ne cunoaøtem, adicæ de patru sau cinci ani… Øi chiar mi-a spus cæ afli fost o persoanæ foarte importantæ de-a lungul anilor sæi de studiu øi cæ, în general, afli influenflat imens generaflia de studenfli cæreia i-a aparflinut… Deci, Mircea, pofli sæ îmi spui de ce?

M.C.: Noi am descoperit aceastæ operæ prin expoziflia Experiment, al cærei catalog vi l-am arætat. A fost realmente o deschidere pentru toatæ lumea. Fiindcæ înainte nu exista acces la calitate pentru imaginile de artæ, cataloagele erau cel mai adesea în alb øi negru, imprimate pe o hîrtie foarte mediocræ øi, prin urmare, a fost foarte important pentru noi sæ putem vedea cu ochii noøtri toate aceste opere. Eu eram în anul întîi…

S.P.: Aøadar, existæ øi importanfla acestui context precis. În mæsura în care opera însæøi miza pe situaflia în care intervenea…

M.C.: Da, întocmai. A fost într-adevær foarte important. În 1997 au fost scoase la ivealæ toate aceste lucræri ascunse, pe care noi le cunoøteam doar indirect, cînd apæreau pe ici, pe colo, prin vreun catalog. Iar aceastæ expoziflie a fost ca øi cum se deschiseseræ arhivele pînæ atunci mute, cuprinzînd ceea ce a putut sæ fie artæ experimentalæ, performance, fotografii. Pe scurt, tot ceea ce a putut însemna arta sub socialism.

Ni s-a mai oferit øi posibilitatea de a putea întîlni artiøtii øi chiar de a le vorbi.

H.U.O.: Iar dumneavoastræ, Ion Grigorescu, ce legæturi aveafli cu tînæra generaflie?

Afli predat?

I.G.: Nu. Cu excepflia perioadei în care am fost profesor de desen la øcoalæ…

S.P.: Nu, într-adevær, nu pare sæ fie stilul dumneavoastræ… E o atitudine frumoasæ, dar în acelaøi timp rezervatæ…

I.G.: Dar consider cæ transmiterea s-a fæcut în acest fel, expunînd la Bucureøti pentru tinerii care fac studii de artæ øi care frecventeazæ galeriile. Apoi, la începutul anilor ’80 am organizat expoziflii cu mulfli tineri, precum Teodor Graur, iar aceastæ generaflie, numitæ optzecistæ, a fost cea care a asigurat filiaflia… Însæ vreau sæ væ prezint lucrurile cu ajutorul cataloagelor…

M.C.: … Aceasta este prima sa expoziflie personalæ de dupæ revoluflie, în 1991.

Aceasta e o altæ expoziflie foarte importantæ, la care a invitat øi alfli artiøti. Era prima expoziflie foto øi a pus în valoare, într-o manieræ experimentalæ, munca artiøtilor cu

A CONVERSATION WITH ION GRIGORESCU Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Mircea Cantor

HANS ULRICH OBRIST este curator la Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris øi redactor-øef la Point d’Ironie. Curator al unor expoziflii, printre care: Do It; Cities on the Move; Le Jardin, La Ville, La Mémoire; Laboratorium; Sogni/Dreams; Retrace Your Steps: Remember Tomorrow; Rumor City; Mutations: Evènement culturel sur la ville contemporaine.

HANS ULRICH OBRIST is a curator at Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris and editor-in-chief of Point d’Ironie. Curator of numerous exhibitions, including: Do It; Cities on the Move; Le Jardin, La Ville, La Mémoire; Laboratorium; Sogni/Dreams; Retrace Your Steps: Remember Tomorrow; Rumor City; Mutations: Evènement culturel sur la ville contemporaine.

SUZANNE PAGÉ este curator øi director la Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris.

SUZANNE PAGÉ is a curator and director of the Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris.

MIRCEA CANTOR este artist øi editor al revistei Version. Træieøte øi lucreazæ în Franfla, la Paris, øi în România, la Cluj.

56

ION GRIGORESCU was born in 1945, in Bucharest. He is one of the most representative artists of Romanian conceptual art, using paintings, photograpy, performance, film and installation as media of expression.

M.C.: I am very happy to introduce Ion Grigorescu, an extremely important artist for the Romanian scene and there is much richness to be explored...

H.U.O.: I am also very happy to participate in this meeting because Mircea has been telling me about you ever since we met, that is four or five years ago... And he told me that you used to be an important person during his years as a student and that, generally, you have influenced a lot his generation... Mircea, can you tell me why?

M.C.: We have discovered his work with the exhibition Experiment; I have shown you the catalog. It represented an opening for everyone. Because beforetime there was no access to quality for art images, the catalogs were more often than not in black and white, printed on a poor paper, so it was really important for us to be able to see all these works. I was in my first year at the university...

S.P.: So this precise context had its own importance. The work mattered as much as the situation it occurred in...

M.C.: Yes, exactly. It was truly important. In 1997 they have shown all these works that used to be hidden and that we knew only indirectly from some catalog here and there. And this exhibition seemed to open until then silent archives about what experimental art, performance, and photography could have been. In short, about what art could be under socialism. We were offered this other possibility to actually meet the artists and speak to them.

H.U.O.: And you, Ion Grigorescu, how did you connect with the young generation? Have you ever had teaching activities?

I.G.: No. Except when I was a drawing teacher in school...

S.P.: No, it doesn’t seem your kind of thing... It’s a nice attitude but very reserved in the same time...

I.G.: But I consider that the transmission happened that way: exhibiting in Bucharest for the youth who studied arts and went to the galleries. And then at the beginning of the ’80s I organized exhibitions with many young artists such as Teodor Graur and that generation, the one we call of the ’80s, ensured the follow-up... But let me present you some stuff through the catalogs...

M.C.: This is his first personal exhibition after the revolution in 1991.

This is another very important exhibition where he invited other artists. He made the first photo exhibition and valued the work of many artists with this medium in a very experimental way...

MIRCEA CANTOR is an artist, editor of Version magazine. He lives and works in Paris, France and Cluj, Romania.

acest mediu… Iar ceea ce ræsfoifli acum e extraordinar, este un catalog de expoziflie conceput ca o carte de artæ. A fæcut o expoziflie de picturæ, desen øi sculpturæ, iar catalogul acesteia este în sine o operæ. Mai exact, el nu doar documenteazæ expoziflia, ci oferæ øi scenariul unui film, nu-i aøa?

I.G.: Da, aøa e.

M.C.: Un film care, din pæcate, nu a fost realizat niciodatæ…

H.U.O.: Iar acesta e tot un scenariu?

I.G.: Da. H.U.O.: Înfleleg însæ cæ nu afli fæcut doar scenarii, ci øi filme …

I.G.: Da, am fæcut aproape 30 de filme. Majoritatea sînt documentare, în special cele din anii ’70. În anii ’80 m-am oprit din cauza echipamentelor øi a altor probleme… Am reluat, în anii ’90, odatæ cu apariflia videoului…

S.P.: În ce format au fost turnate filmele? În „Super 8“, nu?

I.G.: Da, este „Super 8“. Dar mai existæ øi un alt format: „8 standard“.

H.U.O.: Øi cînd afli realizat primul dumneavoastræ film?

I.G.: În ’73.

H.U.O.: Care dintre ele era?

I.G.: E o plimbare… Am fæcut, de asemenea, un film al cærui titlu ar putea fi tradus prin „Suflet“. Fæcea parte din cæutarea introspectivæ. În el existæ o scenæ a circumciziei, care a generat multe bîrfe pe seama mea …

M.C.: Da, e un film din anii ’70 prezentînd un autoperformance, cu circumcizia, care abordeazæ problematica reprezentærii de sine…

S.P.: Existæ un aspect ce revine adesea în materialele pe care tocmai le privim, øi anume raportul pe care îl stabilifli între religie, politicæ øi artæ.

H.U.O.: Da, citesc aici cæ stabilifli o legæturæ cu spiritualitatea creøtinæ ortodoxæ. Pe de o parte, avefli o poziflie deosebit de experimentalæ în artæ, iar pe de alta, se prezintæ ca un revival al tradifliei creøtine ortodoxe…

I.G.: E totuøi un lucru exagerat sæ spunem aøa ceva… Arta creøtinæ ortodoxæ nu a cunoscut vreo revoluflie øi nici mæcar o schimbare ori modernizare. Poate doar s-a remarcat prezenfla, în expozifliile de artæ modernæ, a mai multor colegi de-ai mei care erau, într-adevær, apropiafli de arta ortodoxæ… Tofli aveam aceeaøi galerie…

H.U.O.: Aveafli o galerie? Cum se numea?

I.G.: Da. Øi se numea Catacomba… Se afla la muzeul colecfliilor, pe Calea Victoriei…

H.U.O.: Øi asta se întîmpla în anul…?

I.G.: Era prin anii ’90. Apoi, odatæ cu lucrærile de restaurare a muzeului, galeria a fost închisæ. Iar acum nu mai existæ… Dar e adeværat cæ s-a putut observa un anume „spirit“ ortodox, deoarece am realizat mai multe lucræri cu subiect creøtin… Atît în stræinætate, cît øi în România…

H.U.O.: Dar aceastæ galerie era expresia unei miøcæri sau, dimpotrivæ, nu era vorba deloc de o miøcare?

I.G.: Era vorba de o miøcare. Ea deja debutase sub regimul socialist al lui Ceauøescu. Existaseræ expoziflii care se reclamau de la o miøcare numitæ Prolog. Au mai existat øi cîteva expoziflii personale de Horia Bernea øi alfli artiøti… Iar acum avem aproape trei grupæri de artiøti care se orienteazæ mai mult sau mai puflin cætre spiritualitatea ortodoxæ. E familia Zidaru, sculptori, care au practic o mænæstire în zona Tîrgoviøte, apoi mai e pictorul Sorin Dumitrescu, care era pe vremuri preøedintele galeriei de care am vorbit, Catacomba, precum øi al unei fundaflii, Anastasia, øi care urmeazæ – cel puflin aøa am auzit – sæ deschidæ un muzeu al icoanei. Iar apoi existæ persoane ca mine, relativ independente. De 20 de ani sînt restaurator de picturi murale øi pictor pentru bisericile ortodoxe. Øi e adeværat cæ sînt foarte angajat în aceastæ activitate. Gæsesc cæ este un lucru mult mai important de fæcut decît restul, deoarece aceste

Hans Ulrich Obrist, Ion Grigorescu, photo: Mircea Cantor

And what you are unfolding now is extraordinary, it’s the catalog of an exhibition which is conceived as an art book. He has made a painting, drawing and sculpture exhibition and its catalog is a piece of art in itself. That is to say he does more than only document the exhibition, there is also the screenplay of a film, isn’t it?

I.G.: Yes, it is.

M.C.: A film that has never been made unfortunately...

H.U.O.: This is also a screenplay?

I.G.: Yes. H.U.O.: I understand you also made films not only screenplays...

I.G.: Yes I’ve made almost 30 films. Most of them were documentaries and mainly in the ’70s. I’ve stopped in the ’80s because of the technical means and other problems... There was a come back in the ’90s with the video...

S.P.: In what format have you filmed? It is “Super 8”, isn’t it?

I.G.: Yes it is “Super 8”. But there is also another format: “8 standard”.

H.U.O.: When did you make your first film?

I.G.: In 1973.

H.U.O.: What was it?

I.G.: It was a stroll... I’ve also made a film whose title can be translated with “Soul”. It is part of the introspective quest. In this film, there is a scene of circumcision that has made people gossip a lot on my account...

M.C.: Yes, it is a film from the ’70s and it’s an auto-performance, with the circumcision, that tackles the issue of self-representation...

S.P.: There is also something recurrent in what we are looking at right now, the relation you establish between religion, politics and art.

H.U.O.: Yes, I’m reading in this notice that you make a connection with the Christian Orthodox spirituality. On one hand, it is an extre-

57

imagini sînt foarte aproape de oamenii „simpli“ øi chiar fac parte din viafla lor, în vreme ce publicul expozifliilor øi al galeriilor, în România cel puflin, ræmîne extrem de restrîns, adicæ se reduce practic la cercul de prieteni øi colegi…

S.P.: Însæ, la origine, aceastæ orientare era una militantæ, contestataræ sau nu? A fost perceputæ la vreun moment dat ca un mijloc de luptæ?

I.G.: Nu, chiar nu. Øtifli, e o incompatibilitate între aceøti doi termeni: ortodoxia øi lupta. Un ortodox nu luptæ cu nimic. Dar e adeværat cæ e perceput astfel, fiindcæ în miøcarea numitæ Prolog am avansat idei precum aceea a reîntoarcerii la naturæ în picturæ, cu un simbolism pe care oamenii de aici l-au asociat îndatæ cu un simbolism de tip religios… Criticile lui Andrei Pleøu, profesor de filosofie extrem de cunoscut, au contat de asemenea. Deoarece el a scris cîteva cærfli despre naturæ øi religie, iar în ultimii ani a scris ceva despre îngeri øi, în fapt, el este legat de aceastæ miøcare. Aici, în România, existæ mulfli oameni deschiøi la acest fel de artæ care se apropie de naturæ øi religie, fiindcæ aøa este România: e Orient. E la fel ca în Grecia sau Cipru… Nu cunosc personal Bulgaria sau Rusia, dar e foarte probabil ca øi acolo sæ se constate aceleaøi lucruri. Deøi nu am auzit de miøcæri similare în Rusia.

Dar trebuie spus øi cæ a existat întotdeauna, în România, o activitate de picturæ în biserici chiar øi sub socialism. Or, acesta nu a fost cazul în Rusia ori în Serbia, unde aøa ceva era interzis. În România, am putut continua tradiflia, am continuat sæ pictæm suprafefle întinse. Mai e øi faptul cæ fratele meu era foarte legat de aceastæ tradiflie a picturii murale…

H.U.O.: Da, aflasem cæ fratele dumneavoastræ a fost pictor, dar a lucrat peste tot în România? Era o personalitate cunoscutæ?

I.G.: Nu, cîtuøi de puflin. În ce priveøte pictura muralæ, la drept vorbind nu a practicat-o decît la el acasæ!

H.U.O.: (Rîsete) Simpatic!

S.P.: (Rîsete.)

I.G.: Dar era profesor de desen øi de gravuræ øi s-a orientat cætre picturæ, devenind un pictor cunoscut…

H.U.O.: Se numeøte tot Grigorescu?

I.G.: Da, Octav Grigorescu, dar a murit cu ani în urmæ… M-a influenflat mult, era mai în vîrstæ decît mine… Pentru mine a fost ca un tatæ în materie de artæ…

H.U.O.: Putem vedea picturile sale la Bucureøti? Sau existæ cataloage despre opera sa?

I.G.: Da, existæ la arhivele CIAC – Centrul Internaflional de Artæ Contemporanæ.

Probabil øi la muzeul care se deschide acum, de asemenea la Teatrul Naflional, serviciul de documentare. Chiar øi aici trebuie sæ am o carte…

H.U.O.: Voiam sæ væ întreb ceva legat de cele scrise de Ruxandra Balaci, aici… øi ce e cu Apotheotic destructionist vision; nu am înfleles prea bine dacæ se pornea de la un text sau altceva? Mircea, tu øtii ceva?

M.C.: Cred cæ era pentru Bienala de la Veneflia, pentru pavilionul românesc din 1997.

Cel puflin aøa cred.

S.P.: Dar am putea sæ întrebæm direct…

M.C.: Da, însæ doreøte sæ ne arate ceva…

(Ion Grigorescu cautæ documente.)

M.C.: Da. Asta e foarte interesant, pentru cæ aratæ în ce fel lucreazæ pe format mare, era obligat sæ lucreze noaptea în spaflii mici cu penseta. Sînt, într-adevær, primele tiraje mari…

S.P.: Deci aceasta e o serie de fotografii. Dar sînt colorate sau nu?

I.G.: Da, cu vopsea de ulei…

S.P.: De ce astfel de lucruri nu sînt protejate? Nu afli fæcut nimic pentru a le conserva?

58

mely experimental position in art, on the other hand it is presented as a revival of the Christian Orthodox tradition...

I.G.: This is an exaggeration... Christian Orthodox art never went through a revolution, not even through change or modernization.

Maybe, the presence, in modern art exhibitions, of certain colleagues of mine close to the orthodox art was noticed... We used to have a gallery...

H.U.O.: You had a gallery? What was its name?

I.G.: Yes. It was called Catacomba... it was located within the collections museum, Victoriei Avenue...

H.U.O.: In what year?

I.G.: It was the ’90s. Then, with the restoration of the museum the gallery was closed down. And it is gone now... But it is true that a certain Orthodox “spirit” could be remarked because I have made several works on Christian topics... Abroad as well as here, in Romania...

H.U.O.: But was this gallery the space for expression of a movement or, on the contrary, there was no movement at all?

I.G.: Actually, it was a movement. We had started it already under Ceauøescu’s socialist regime. There were exhibitions claiming they pertained to a movement called Prolog. There were also some personal exhibitions by Horia Bernea and other artists... And now we have three groups of artists leaning, more or less, toward the Orthodox spirituality. There is Zidaru family, sculptors, who almost own a monastery in the surroundings of Tîrgoviøte, then there is the painter Sorin Dumitrescu, who used to be the president of the famous Catacomba gallery and of the Foundation Anastasia, and who is about to open – at least that’s what I’ve heard – a museum of the icon. And then there are people like me, relatively independent.

I have been for 20 years restaurateur of mural paintings and painter for Orthodox churches. And it is true that I am quite committed to this activity. I find it much more important than the rest because this kind of images is very close to the “simple” people and truly is a part of their lives. Whereas the public of exhibitions and galleries, at least in Romania, remains extremely limited, in fact it is composed almost exclusively of friends and colleagues...

S.P.: But was this orientation, at least in the beginning, a militant, contesting position or not at all? Was it perceived at some point as a means to fight?

I.G.: No, really not. There is incompatibility, you know, between these two terms: Orthodoxy and combat. An Orthodox doesn’t fight anything. But it is true that people might have perceived it that way.

Because in the Prolog movement we promoted certain ideas such as the return to nature in painting with a symbolism that the people here have instantly associated with a religious-like symbolism...

Andrei Pleøu’s criticism has also meant a lot; he is a very well known philosophy professor. Because he has written several books about nature and religion, he has also written something about angels recently and, as a matter of fact, he is connected to the movement.

Here in Romania we can find extremely open people to the art which is close to nature and religion, because Romania is like that: Orient.

In Greece or Cyprus it is the same thing... I don’t know personally Bulgaria or Russia but it is very likely that one could notice the same kinds of things. Although I’ve never heard of similar movements in Russia. But I must also say that in Romania there has always been painting activity in the churches even in the socialist times. But that was not the case in Russia or Serbia where it was forbidden.

In Romania we were able to continue the tradition, we kept on painting large surfaces. Plus, my brother was connected to this tradition of mural painting...

H.U.O.: Yes, I knew your brother was a painter but did he work all over Romania? Was he very well known?

I.G.: No, not at all. In terms of mural painting, to be honest, he only practiced it inside his own house!

H.U.O.: (Laughs.) Ah, that’s funny!

S.P.: (Laughs.)

scena

I.G.: Nu….

S.P.: Interesant…

I.G.: Sînt lucruri din anii ’70, dar reluate în ’90…

S.P.: Reprezintæ performance-uri?

I.G.: Nu, sînt documente pe care le-am gæsit, poze mici pe care le-am mærit…

S.P.: Øi unde le-afli gæsit?

I.G.: La o familie…

S.P.: Deci este oarecum o familie arhetipalæ?

I.G.: Nu, cel puflin nu voiam sæ reprezint valorile familiale, de fapt mi se pæreau foarte kitsch…

M.C.: Iniflial erau negative gæsite, care au fost mærite la format mare, aøa este?

I.G.: Nu erau negative, erau poze mici cu chenar care au fost refotografiate…

H.U.O.: Afli putea sæ îmi vorbifli de contextul în care afli realizat aceste lucruri, adicæ cel al anilor ’60 øi începutul anilor ’70? Aveafli informaflii despre ce se fæcea pe alte scene artistice, de exemplu, ce se întîmpla la Zagreb, cu Gorgona, dar øi la Paris, New York? Ce informaflii aveafli la dispoziflie?

I.G.: Eram cæsætorit cu o muzeografæ de la Muzeul de Artæ de aici, din Bucureøti.

Iar la muzeu exista o bibliotecæ ce cuprindea cele mai recente cataloage. Aøa încît am putut afla multe lucruri. De exemplu, Boltanski, Annette Messager… În fine, tofli artiøtii din generaflia mea pe care i-am întîlnit ulterior la Paris… Deci dispuneam de informaflie, da…

M.C.: Øi l-afli cunoscut øi pe Cadere…

H.U.O.: În ce relaflii erafli cu el?

I.G.: Era bun prieten cu fratele meu. Øi au fost în corespondenflæ pînæ la moartea sa. Eu îl întîlnisem, la Paris, în ’77, din întîmplare, într-o galerie în care am intrat øi am væzut celebrul sæu baston. Întîmplarea face ca øi el sæ fi fost atunci acolo. Am început o conversaflie, deoarece ne øtiam deja puflin øi, uite, aøa a început totul. Mai tîrziu, am primit premiul André Cadere din partea unei asociaflii franco-române…

S.P.: Mergeafli la Paris pe vremea aceea? Adicæ puteafli cælætori færæ probleme?

I.G.: Oh nu, dimpotrivæ! Era foarte dificil. De fapt, am profitat de cutremurul de pæmînt! (Rîde.)

S.P. & H.U.O.: (Rîsete.)

H.U.O.: Ah da, marele cutremur din ’77.

I.G.: Da, cu ocazia cutremurului s-a produs, în flaræ, o relaxare a controlului ieøirilor øi intrærilor, deoarece erau mulfli rænifli care mergeau la îngrijiri în stræinætate. În general, se cæuta ajutor în stræinætate. Cu aceastæ ocazie deci, am reuøit øi eu sæ obflin un paøaport, ceea ce, în vremuri normale, era foarte dificil…

M.C.: Dar chiar øi cu paøaport ræmînea dificil. Paøaportul nu dædea dreptul decît la o øedere foarte scurtæ în stræinætate øi era voie sæ ieøi din flaræ doar o datæ pe an…

S.P.: Înfleleg.

I.G.: În timpul acestei cælætorii m-am dus în Elveflia øi apoi la Paris… Øi mi s-a întîmplat sæ fiu întrebat de ce m-am întors… Dar, ce vrefli… Mæ simfleam atît de supravegheat, încît îmi era teamæ sæ ræmîn… Ba chiar am încercat puflin sæ îmi ameliorez relaflia cu cenzura, am mers pînæ acolo încît am fæcut portrete cu Ceauøescu…

S.P.: Ah da?

M.C.: Da. Era un fel de comandæ…

S.P.: Dar le-afli fæcut sau afli refuzat?

M.C.: Le-a fæcut, dar într-o manieræ subversivæ, flin sæ precizez. Ceea ce explicæ, de altfel, faptul cæ au fost refuzate.

H.U.O.: Credefli cæ mai avefli exemplare din aceste portrete?

I.G.: Nu, am doar catalogul…

M.C.: Da, fiindcæ nu a avut voie sæ le pæstreze.

I.G.: But he was teaching drawing and engraving and then he turned to painting. He has become a known painter...

H.U.O.: His name is also Grigorescu?

I.G.: Yes, Octav Grigorescu, but he passed away a long time ago... he had tremendous influence over me as he was older than me...

He was something of a father for me art-wise...

H.U.O.: Can we see his painting in Bucharest? Or are there any catalogs about his painting?

I.G.: Yes there are some in the archives at CIAC, International Contemporary Art Center. Probably at the museum that is being opened today and also at the National Theatre at the documentation services. I should have a book here too...

H.U.O.: I wanted to ask you something in connection to what Ruxandra Balaci has written here: what is this Apotheotic destructionist vision and I didn’t quite understand if it started from a text or something else? Mircea, do you know anything about that?

M.C.: I think it was for the Venice Biennial, for the Romanian pavilion in 1997. At least, that’s what I think.

S.P.: But maybe we can ask him directly...

M.C.: Yes but he wants to show us something...

(Ion Grigorescu looks for documents) M.C.: Yes. This is very interesting because it shows how he works on large formats, he had to work at night, on little pieces, with pliers.

These are really the first large prints...

S.P.: So this is a series of photos. But is it colored?

I.G.: Yes in oil paint...

S.P.: Why don’t you protect these things? Haven’t you done anything to preserve them?

I.G.: No....

S.P.: Interesting...

I.G.: They are from the ’70s but revisited in the ’90s...

S.P.: And performances?

I.G.: No these are documents that I have found, little things that I’ve enlarged...

S.P.: And where did you find them?

I.G.: In a family...

S.P.: So it’s an archetypal family?

I.G.: No, at least I didn’t want to represent the family values, in fact, I found them very kitsch...

M.C.: At the beginning they were found negatives that have been enlarged, weren’t they?

I.G.: They were not negatives but little photos with a frame that have been re-photographed...

H.U.O.: Can you tell me about the context you were working in on this things, I mean the context of the ’60s and the beginning of the ’70s? Did you have any information about what was happening on other artistic scenes, for example in Zagreb, with Gorgona, but also in Paris, New York? What kind of information did you have access to?

I.G.: I was married to a museographer at the Art Museum here in Bucharest. And at the museum there was a library with the latest possible catalogs. This is how I was aware of some things that went on; for instance Boltanski, Annette Messager... Well, all the artists of my generation that I met later in Paris... So, yes, I had information...

M.C.: And you have also known Cadere...

H.U.O.: What were your relations with him?

I.G.: He was my brother’s good friend. And there was some exchange of letters until his death. I had met him in 1977 in Paris, by chance, in a gallery where I entered and saw his famous bâton.

And it so happened that he was also there. We started a conversation because we were acquainted and that’s how it all started.

And later I received the André Cadere prize from a FrenchRomanian association...

S.P.: You went to Paris in those times? So you had no trouble traveling?

I.G.: Oh no, on the contrary! It was very difficult. In fact I took advantage of the earthquake! (Laughter.)

59

Hans Ulrich Obrist, Suzanne Pagé, Ion Grigorescu, photo: Mircea Cantor

H.U.O.: Øi cum l-afli înfæfliøat pe Ceauøescu? Într-o manieræ nonconformistæ?

I.G.: Eram cunoscut drept cineva care încearcæ sæ transmitæ anumite lucruri prin imagini. Deci cenzura era foarte atentæ la activitatea mea! Øi au dorit cu orice prefl sæ gæseascæ ceva în portretele care nu corespundeau. De exemplu, am fæcut un triplu portret al lui Ceauøescu, pe care l-au refuzat, nu doreau decît unul din ele.

Dar nici acela nu corespundea. Îl reprezentasem fæcînd acel gest bine-cunoscut prin care distrugea cartiere pentru „ctitorii“. Øi mi s-au adus critici pentru felul în care îi pictasem mîna! Era, dupæ ei, „prea realæ“, umflatæ, flascæ… Mi-au spus cæ nu îl reprezentasem potrivit adeværului!

H.U.O. & S.P.: (Rîsete.)

I.G.: Dar nu îl væzusem niciodatæ pe viu! Pictam dupæ televizor øi mi-l imaginam.

Trebuia sæ îl reprezint dupæ fotografii mici, în care detaliile erau invizibile. Deci l-am pictat din imaginaflie: cu venele de pe faflæ vizibile, un pic de cuperozæ… Øi mi s-a spus cæ era prea „realist“…

H.U.O.: Existæ alte documente pe care le-am putea vedea? Fotografii? Ceva legat de acfliuni, poate?

M.C.: A mai fæcut øi un film în care pune în scenæ discursul dictatorului… Væ poate povesti… E un performance din anii ’70…

I.G.: Dar e ceva foarte cunoscut…

M.C.: Eu øtiu, dar dînøii poate cæ nu cunosc…

I.G.: Am de jucat douæ roluri, al meu øi al preøedintelui, øi trebuie sæ redactez cele douæ discursuri. Observasem cæ existæ o oarecare asemænare între fiul lui Ceauøescu, Nicu, øi mine…

S.P.: E mai degrabæ dezagreabil! (Rîde.)

I.G.: Da. (Rîde.) Dar trebuie adæugat cæ tatæl meu era oltean…

M.C.: Oltenia e sudul României, acolo s-a næscut øi Brâncuøi…

I.G.: Da. Iar nevasta lui Ceauøescu era øi ea din aceeaøi regiune. Din punct de vedere anatomic se puteau gæsi asemænæri. Sînt generaflii de flærani øi existæ anumite træsæturi de fizionomie care se repetæ… Aici sînt lucruri din anii ’70, pe care le-am reluat pentru o expoziflie din 1997 la muzeul din Bucureøti.

M.C.: Ceea ce este interesant în acest context e cæ el a lucrat mult cu aparatul foto, fæcînd multe autoportrete, un fel de autoperformance, øi deseori acasæ la el, færæ public…

60

S.P. & H.U.O.: (Laughter.)

H.U.O.: Oh, yes, the great earthquake from 1977.

I.G.: Yes, on that occasion, there was some lenience in the border control because there were many injured people who went abroad for healthcare. Generally, people were seeking for assistance abroad.

So this is how I managed to get a passport, which, in normal times, was a very difficult thing to do...

M.C.: But even with a passport things were difficult. The passport granted the right to stay abroad a very short time and usually one was allowed to get out of the country only once a year...

S.P.: Yes, I see.

I.G.: During this trip I went to Switzerland and then to Paris... People often asked me why I came back... What can I say?... I felt so under surveillance that I was afraid not to come back... I even tried to get on better terms with the censorship, I even made some portraits of Ceauøescu...

S.P.: Really?

M.C.: Yes. It was a kind of order...

S.P.: But did you do it or did you refuse it?

M.C.: He did it but in a quite subversive manner, I have to say.

And that explains why the portraits were refused.

H.U.O.: Do you have some of those portraits left?

I.G.: No, I only have the catalog...

M.C.: Yes, he was not allowed to keep them.

H.U.O.: And how did you portray Ceauøescu? In a nonconformist manner?

I.G.: I used to be known as someone who tries to put things in the images. So the censorship was paying a lot of attention to my work!

And they wanted to find something inadequate in the portraits at all costs. For example, I made a triple portrait of Ceauøescu and they didn’t want them, they only wanted one of them. But even that one wasn’t right. I represented him making that famous gesture waving his hand that destroyed neighborhoods for his grand constructions.

And I was criticized about the way I’ve painted the hand! According to them, it was “too real”, swollen, flabby... They told me I haven’t represented him with truth!

H.U.O.& S.P.: (Laughter.)

I.G.: But I’ve never seen him in the flesh! I was doing it after the TV and I imagined him. I had to represent him from small images wherein the details were invisible. So I painted him from my imagination: with apparent veins on the face and blotches... And they told me it was too “realistic”...

H.U.O.: Are there any other documents that we can see? Photos?

Things connected to the actions maybe?

M.C.: He has also made a film where he brings to stage the dictator’s speech... He can narrate it... It’s a performance from the ’70s...

I.G.: Yes, but it is something very well known...

M.C.: I know but maybe they don’t know...

I.G.: I have to play both roles, mine and the president’s and both speeches need to be drafted. I had noticed that there was some resemblance between Ceauøescu’s son, Nicu, and myself...

S.P.: That’s rather annoying! (Laughter.)

I.G.: Yes. (Laughter.) But it was because my father was born in Oltenia...

M.C.: Oltenia is the south of Romania, Brancusi was born there...

I.G.: Yes. And Ceauøescu’s wife was from this region. From an anatomical viewpoint some resemblance could be found. There were generations of peasants and some physiognomic features are recurrent... Here are some things from the ’70s that I revisited for an exhibition at the Bucharest museum in 1997.

M.C.: The interesting thing in the context is the fact that he used to work a lot with the photo camera, he makes a lot of self-portraits, sort of auto-performances, and often at his place not in public...

S.P.: And what is this?

I.G.: It’s from the ’90s, it is a performance in a synagogue where I delivered a speech on the issue of churches and synagogues.

scena

S.P.: Iar aceasta ce e?

I.G.: Dateazæ din anii ’90, e un performance într-o sinagogæ unde am flinut un discurs despre problema bisericilor øi a sinagogilor, asupra relafliilor dintre evrei øi români, îndeosebi asupra cæsætoriei…

H.U.O.: Se leagæ de problema iconoclasmului?

I.G.: Aici nu. La Cluj existæ probleme de naflionalitate. Este o regiune în care, pe vremea ræzboiului, au existat conflicte între evrei, maghiari øi români…

H.U.O.: Iar aici sînt autoportrete?

I.G.: Da. S.P.: Ce face aici?

M.C.: Se spalæ pe faflæ. E surprins cu ajutorul declanøærii întîrziate de la aparatul foto.

Sînt Daily Rituals. Existæ asemenea fotografii de interior foarte interesante, bunæoaræ e una în care se aflæ în bucætærie øi mænîncæ unt… Putem sæ le numim ritualuri ale vieflii cotidiene, mi se pare …

S.P.: Øi prezentafli în public aceste lucruri la vremea respectivæ?

I.G.: Nu, ræmîneau mai degrabæ intime… Sau circulau într-un cerc foarte restrîns…

H.U.O.: La vremea aceea expuseseræfli deja în stræinætate, sau doar mai tîrziu?

I.G.: Nu, a fost mai tîrziu. Am început sæ le expun doar dupæ ’98…

S.P.: Am putea vedea niøte performance? Body-art? Existæ informaflii, în acest sens, la muzeu? Arhive?

M.C.: Poate sæ væ ofere cataloage, fiindcæ are multe dubluri.

S.P.: Dar putem sæ îi vedem operele la muzeu, de exemplu?

M.C.: Disearæ or sæ fie. Va fi filmul despre Ceauøescu, despre care am vorbit, un alt film mai recent… Existæ øi o fotografie cu construcflia palatului lui Ceauøescu.

S.P.: De exemplu aceasta, de cînd dateazæ?

I.G.: ’76.

S.P.: Øi a fost un performance?

M.C.: Sæ spunem un autoperformance… Acasæ la el…

S.P.: Ah da. Deci nu sînt performance, în sens strict, ci lucruri pe care le fæcea færæ public…

M.C.: La vremea aceea nu se putea aræta aøa ceva…

H.U.O.: Deci pare sæ existe o practicæ zilnicæ a autoportretului…

M.C.: E o temæ recurentæ la Ion Grigorescu, sinele, imaginea de sine…

H.U.O.: Continuæ aceastæ practicæ? Væ mai fotografiafli?

I.G.: Da. Însæ nu în fiecare zi.

S.P.: Aveafli, la vremea aceea, contacte cu Austria? Øtiafli ce se fæcea la Viena?

I.G.: Am expus la Viena de mai multe ori (în 1990, 1993 øi 2001). Acum existæ, la Viena, o manifestare numitæ Ziua Bucureøtiului, în noiembrie, øi sînt invitat.

H.U.O.: Dar cu acflionismul vienez? Cu Brus, Muhl?

I.G.: Nu, n-am întîlnit artiøti.

H.U.O.: Øi au fost evenimente cu Fundaflia Generali, deoarece am væzut acolo lucræri ale dumneavoastræ…

S.P.: Da. Însæ sînt lucræri mai recente, nu dateazæ din perioada aceea…

I.G.: Exact.

S.P.: Afli analizat aceastæ obsesie a autoportretului? Avefli idee care e motivul?

I.G.: E greu de spus. Mæ foloseam pe mine ca model øi ca actor. Ca de cineva care ar putea exprima lucruri ce îmi sînt stræine. E o cæutare introspectivæ…

S.P.: Dar existæ o insistenflæ asupra nuditæflii. Cel mai adesea corpul nud e pus în scenæ… iar la vremea aceea nu era aøa de uøor sæ faci un autoportret nud…

I.G.: Nu era atît dificultatea de a mæ fotografia, cît, desigur, imposibilitatea de a expune.

De fapt chiar øi azi!

S.P.: Ah da? Chiar øi azi?

About the relations between Jews and Romanians, especially about marriage...

H.U.O.: Is it connected to the problem of Iconoclasm?

I.G.: Not here. In Cluj there are ethnic issues. It’s a region where, during the war, there were conflicts between Jews, Hungarians and Romanians...

H.U.O.: And those are self-portraits?

I.G.: Yes. S.P.: What is he doing there?

M.C.: He is washing his face. It was taken with the camera retarding.

Daily Rituals. There are such interior photos that are very interesting, for example there is one with him in the kitchen eating butter...

We can call them rituals of daily life I think...

S.P.: Were these things publicly presented at that time?

I.G.: No, it was rather intimate... Or it circulated in a very limited circle...

H.U.O.: And have you exhibited abroad at that time or only later?

I.G.: No, it was later. I’ve started presenting things only after 1998...

S.P.: And can we see the performances? The body-art? Are there elements of information at the museum? Archives?

M.C.: He can give you catalogs because he has many in duplicate.

S.P.: But can we find his works at the museum for instance?

M.C.: Tonight there will be some. The film on Ceauøescu we’ve talked about and another more recent film. There is also a very beautiful photo of the Ceauøescu’s palace under construction.

S.P.: From what year is this?

I.G.: ’76.

S.P.: And it was a performance.

M.C.: Let’s say an auto-performance... It was taken at his place...

S.P.: Oh yes. So they aren’t performances stricto sensu. He did these things without public...

M.C.: At that time such things couldn’t be shown...

H.U.O.: So there is a daily practice of self-portrait...

M.C.: It is a recurrent theme with Ion Grigorescu, the self, the selfimage...

H.U.O.: Is it an on-going practice? Do you still make photos of yourself?

I.G.: Yes. But not every day.

S.P.: Have you had contacts with Austria at that time? You knew what was going on in Vienna?

I.G.: I exhibited in Vienna several times (in 1990, 1993 and 2001).

Now there is an event called Bucharest Day in Vienna, in November and I have been invited.

H.U.O.: What about the Viennese Actionism? Brus, Muhl?

I.G.: No, I haven’t met any artist.

H.U.O.: But something was going on with the Generali Foundation, because I saw things you have made...

S.P.: Yes, that’s right. But those are more recent works, they don’t go so far back in time...

I.G.: Exactly.

S.P.: And have you analyzed this obsession for the self-portrait?

Do you have any idea about its motive?

I.G.: It’s difficult to say. I make use of myself like of a model and an actor, like of someone who could express things that are not mine. It is an introspective quest...

S.P.: But there is a special insistence on nudity. The body is often staged... And in those days it wasn’t easy to make a nude selfportrait...

I.G.: It was less the difficulty to take a photo of myself than, of course, the impossibility to exhibit. Even today!

S.P.: Oh really? Even today?

I.G.: Yes, even today people are not eager to show such things.

Even at the museum. There is a tradition of prudishness in Romania.

But in the West it is the same! I don’t think that people are really and truly open to nudity...

61

I.G.: Da, chiar øi azi, nu existæ oameni dispuøi sæ arate astfel de lucruri. Chiar øi la muzeu. Existæ o tradiflie a pudibonderiei în România. De altfel, øi în Occident! Nu cred cæ lumea e cu adeværat øi în mod real deschisæ la nuditate…

S.P.: Dar, în acelaøi timp, observæm o cursæ a obscenitæflii. Regula pare sæ devinæ: cu cît e mai obscen, cu atît trebuie arætat mai mult!

H.U.O.: În orice caz, nu în Statele Unite…

S.P.: Nu, într-adevær, dar în Europa aøa e…

H.U.O.: În Statele Unite, nuditatea la muzeu ridicæ o problemæ astæzi… Existæ cazuri de cenzuræ… Apropo, a trebuit sæ suportafli situaflii de cenzuræ?

S.P.: Era mai degrabæ autocenzuræ în cazul acesta…

I.G.: Da, era autocenzuræ øi un dialog interior permanent. Chestiunea aceasta a nuditæflii a fost mereu o temæ de reflecflie pentru mine. M-am întrebat dacæ e posibil sæ aræfli într-o carte de copii imagini de nud øi chiar imagini de organe genitale.

M-am întrebat adesea de ce majoritatea oamenilor gæsesc de neconceput aøa ceva. În fond, am putea spune cæ øi copiii trebuie sæ înfleleagæ… În fine, e o întrebare pe care mi-am pus-o deseori: de ce reprezentarea organelor sexuale are o asemenea forflæ psihicæ? E ceva ce vine de departe, din Antichitate…

H.U.O.: Am o întrebare pe care vreau sæ v-o pun øi pe care o pun tuturor celor cærora le iau interviuri, în legæturæ cu eventualele dumneavoastræ utopii. Avefli proiecte utopice? Proiecte nerealizate, proiecte pe care nu afli putut sæ le ducefli la bun sfîrøit sau care erau prea vaste pentru a fi terminate?

I.G.: Aøa, pe loc, e greu de spus. Dar am avut o anume utopie privind dialogul cu Ceauøescu, am încercat sæ îi opun un program pentru flaræ. Dar astæzi gæsesc cæ dialogul e la fel de puflin prezent. E dialogul din parlament: ineficace øi minat de educaflia øi spiritul comunist. Deci e o utopie… Dar poate cæ am øi alte utopii; totuøi nu aø putea sæ vi le spun, deoarece nu mi-am pus niciodatæ problema în mod explicit…

H.U.O.: Dar cînd afli dezvoltat acest gen de contramodel la programul lui Ceauøescu, ce tip de societate aveafli în vedere? L-am avut profesor pe Otta ˇSik, un economist ceh, iar el spunea cæ trebuie gæsitæ o a treia cale între capitalism øi comunism…

Care era sistemul dumneavoastræ? Sau poate cæ e o întrebare prea vastæ…

I.G.: În orice caz, sæ nu væ aøteptafli la ceva sistemic! Eu propuneam un dialog, simpla posibilitate de a vorbi. Se auzea cæ el a refuzat un interviu deoarece nu fusese el acela care a redactat întrebærile. Iatæ la ce nivel se punea problema…

H.U.O.: Øi vi s-a întîmplat sæ scriefli? Afli publicat? De exemplu, afli pus pe hîrtie acest program contra lui Ceauøescu? Dacæ væ pun aceastæ întrebare e pentru cæ am citit-o pe Kristine Stiles, care e o expertæ în materie de texte ale artiøtilor, iar ea evocæ undeva faptul cæ ar exista texte scrise de dumneavoastræ…

I.G.: Dialogul cu Ceauøescu a fost tradus în englezæ øi germanæ cu prilejul unei expoziflii la Generali, Viena, reluatæ la Kassel…

S.P.: Care este opinia dumneavoastræ despre inaugurarea de acum a Muzeului Naflional de Artæ Contemporanæ la Bucureøti?

I.G.: E un moment foarte aøteptat. Cæci e practic primul lucru de o anumitæ anverguræ, sæ spunem, care se face pentru români. E un prim punct de contact cu artiøtii stræini care vor putea fi cunoscufli. Pînæ acum, ceea ce lumea cunoøtea erau artiøti de micæ importanflæ, în galerii mici sau în muzee, la Timiøoara ori în alte oraøe ale României…

S.P.: Øi ce impresie væ face faptul cæ acest muzeu e „instalat“ în palatul cel mare?

I.G.: Nu voi merge niciodatæ sæ vizitez acest palat, care a fost construit cu atîta suferinflæ, dar cred totuøi cæ e un lucru bun cæ a fost modificat pentru acest scop.

Au existat multiple proiecte de schimbare, proiecte comerciale, turistice, însæ în cele din urmæ s-a ales proiectul unui muzeu øi e cel mai bun lucru ce se putea face. E foarte contemporan øi european. A fost conceput în ambianfla acestei opere a lui

62

Hans Ulrich Obrist, Ion Grigorescu, photo: Mircea Cantor

S.P.: But in the same time one cannot avoid noticing the increasing obscenity. More and more the rule becomes: more it is obscene more it has to be shown!

H.U.O.: Not in the United States anyway...

S.P.: No, that’s true, but in Europe it is so...

H.U.O.: In the United States, the nudity at the museum is a problem today... There are cases of censorship... By the way, have you had to endure censorship?

S.P.: Well, in this case it was rather self-censorship...

I.G.: Yes, self-censorship and permanent interior dialog. The issue of nudity has always been a theme of reflection for me. I’ve asked myself whether it was possible to show in children’s books nude images and even images of the genitalia. I’ve often wondered why most of the people find that inconceivable. After all, we can say that children also need to understand... In short, it is a question that I’ve often asked: why does the representation of the sexual organs have such a psychic force? It’s something old, it comes from Antiquity...

H.U.O.: There is a question I’ve been meaning to ask you and that I ask every person I interview, about your utopias if any. Do you have any utopian projects? Projects you haven’t completed or that were too vast to be completed?

I.G.: It’s difficult to say like that, on the spot. But I had a certain utopia about the dialog with Ceauøescu, I tried to oppose him a certain program for the country. But today still I think that dialog is lacking. It’s the parliament kind of dialog: inefficient and undermined by the communist education and spirit. So it is a utopia...

But maybe I have several other utopias, however I am unable to tell you about them as didn’t give the issue explicit consideration...

H.U.O.: When you developed this kind of counter model to Ceauøescu’s program what type of society did you have in mind? I had Otta

scena

Ceauøescu, pe care a gîndit-o øi supravegheat-o împreunæ cu soflia øi anturajul, modificînd-o în mai multe rînduri. Seamænæ cu Teatrul Naflional, care la început era o clædire foarte modernæ, dar care a fost „îmbræcatæ“ cu ornamente de piatræ falsæ, decoraflii tradiflionale preluate de la începutul secolului XX… M.C.: Dar familia nu a putut sæ locuiascæ în palat deloc, deoarece, de îndatæ ce a fost terminat, în ’89, a intervenit revoluflia, iar ei au fost gonifli…

I.G.: Dar mæ întreb cine va avea în viitor curajul sæ distrugæ øi sæ transforme astfel un oraø. Probabil cæ, dupæ un timp, va deveni important pentru români, chiar dacæ, deocamdatæ, este disprefluit øi respins. El era ridicol, se spunea cæ e mai mult sau mai puflin retardat, vorbea greu, existæ colecflii întregi de poveøti pe seama lui, a nevestei øi familiei sale etc. Dar istoria nu fline seama de asemenea mici anecdote…

Deøi construcflia edificiilor care nu au fost terminate în timpul vieflii sale se reface acum, pe mulfli bani venifli din Occident, aceastæ concepflie a oraøului, ideea de a reînnoi totul, îi aparfline. Toatæ economia, toate întreprinderile de construcflii erau implicate în acest edificiu øi în altele din oraø. Erau mii øi mii de muncitori care contribuiau, soldafli, însæøi armata. Era un øantier enorm, ce se întindea în tot oraøul.

Mai e øi metroul! Toatæ lumea e recunoscætoare pentru metrou…

M.C.: Acestea fac referire la manifestærile de 23 august, care era ziua naflionalæ a României. Era særbætorirea eliberærii de fascism, cînd am trecut de partea Aliaflilor.

H.U.O.: Sînt deci imagini gæsite?

I.G.: Sînt imagini de ziar care au fost fotografiate…

H.U.O.: Iar aceasta?

I.G.: E 1 noiembrie, ziua morflilor…

S.P.: Acestea sînt fæcute de dumneavoastræ?

I.G.: Da. Este o slujbæ religioasæ...

S.P.: E foarte emoflionant.

I.G.: Aici e ceva ce am expus în ’75. Era pe tema „Arta øi Istoria“. Fotografii ale transmisiunii televizate a særbætorii naflionale. Cu armata…

M.C.: Da, era foarte multæ lume. Toatæ flara era implicatæ, cu defilærile pentru partid, pentru guvern. El alætura imaginile lui celor de la televizor…

S.P.: Øi træiafli din picturæ øi restaurarea bisericilor ortodoxe?

I.G.: Mai întîi am fost profesor de desen într-o øcoalæ, apoi m-am orientat cætre restaurare øi încæ øi azi mai træiesc din aceste lucræri de restaurare…

H.U.O.: De unde provin casele acestea?

I.G.: Cam de peste tot din România. Casele de lemn sînt destul de des întîlnite.

H.U.O.: Ce uneøte toate aceste case? Faptul cæ sînt toate din lemn sau mai existæ øi altceva?

I.G.: E o întrebare complexæ. Mai e øi corpul uman, mæsuræ a lucrurilor øi obiectelor în casa tradiflionalæ.

H.U.O.: A existat vreun moment în care sæ nu pictafli ori afli continuat mereu sæ lucrafli ca pictor?

I.G.: Prin anii ’82–’83 m-am oprit oarecum, începeam lucrærile într-un oraø din Oltenia, la Craiova, a fost cæsætoria, copiii…

H.U.O.: Cæsætoria dumneavoastræ…

I.G.: Da, a doua cæsætorie. Øi e adeværat cæ aceasta a marcat o pauzæ în activitatea expoziflionalæ, cæci nu mai aveam contact cu Bucureøtiul…

S.P.: Øi unde se aflæ esenflialul lucrærilor pe care ni le arætafli? Aici? La muzeu?

I.G.: Unele sînt la Muzeul de Artæ Contemporanæ…

M.C.: Mai e øi Muzeul Stedelijk din Amsterdam, care i-a cumpærat niøte lucræri…

S.P.: Ce anume?

M.C.: Naøterea Revolufliei. E o picturæ-instalaflie.

S.P.: Cine a venit sæ cumpere? V-afli întîlnit cu ei?

Sˇik for professor, he was a Czech economist and he used to say that a third way between capitalism and communism had to be found...

What was your own system? But maybe it is too vast a question...

I.G.: In any case, don’t expect to find a system! I proposed a dialog, the simple possibility to speak. People said that he had refused an interview because he hadn’t written the questions. That was the situation...

H.U.O.: Have you written stuff? Have you published any texts?

For example, have you put on paper this program against Ceauøescu? I’m asking this because I read Kristine Stiles who is an expert in artists’ texts and she mentions somewhere that there are texts by you...

I.G.: The dialog with Ceauøescu was translated, in English and german on the occasion of an exhibition at the Generali Foundation in Vienna, and later in Kassel...

S.P.: What do you think of the opening today of the National Museum of Contemporary Art in Bucharest?

I.G.: It is a moment we’ve been long waiting for. It is almost the first thing of some magnitude – let’s say – that is being done for the Romanians. It is a first contact point with the foreign artists who will be known. Until now people knew only less important artists in small galleries or museums in Timiøoara or other towns in Romania...

S.P.: And what do you think of its being “installed” in the huge palace?

I.G.: I’d never go visit this palace that has been built with so much suffering but I think, however, that it is a very good thing that it has been altered for this purpose. There have been multiple projects to change it, commercial, tourism, and eventually the decision stopped at the project of a museum and it is the best thing. It is very contemporary and European. It has been conceived in the atmosphere of Ceauøescu’s creation, he wanted it and watched over its construction with his wife and camarilla, he changed it several times. It’s a little like the National Theatre that used to be a very modern construction and that has been adorned in false rock and traditional ornaments from the beginning of the 20th century...

M.C.: But the family never had the chance to live in this palace because as soon as it was finished, in 1989 the revolution came and they were gone...

I.G.: But I wonder who will have the guts in the future to destroy and transform a city like that. Probably that in the long run he will become important for the Romanians, even if he is despised and rejected now. He was ridicule, people said he was more or less retarded, he spoke with difficulty, there are collections of jokes on his account, or his wife, family, etc. But history doesn’t care for such anecdotes...

Although the constructions that haven’t been finished in his lifetime are continued today with lots of money from the western world, this conception of the city, especially the idea to renew everything, was his. All the economy, the construction enterprises were involved with this building and others in the city. There were thousands of workers who made a contribution, soldiers, the army itself. It was an enormous construction site all over the city. And there is also the subway!

Everybody is grateful for the subway...

M.C.: This is related to the demonstrations for the 23rd of August which used to be the national day of Romania celebrating the liberation from Fascism and the joining with the Allies.

H.U.O.: These are found images?

I.G.: They are newspaper images that have been re-photographed...

H.U.O.: And this?

I.G.: The 1st of November, the day of the dead...

S.P.: You made these?

I.G.: Yes. It is a religious service...

S.P.: It is very touching.

I.G.: Here is something I’ve shown in ’75 on the theme “Art and History”. Photos from the TV broadcast of the national day. With the army...

63

I.G.: Nu, n-a fost aøa. Montaseræ expoziflia Wanderlieder, organizatæ de Wim Beeren…

H.U.O.: Fostul director, nu?

I.G.: Da. Øi cred cæ a fost ultima expoziflie pe care a fæcut-o. A conceput-o cu opere monumentale, care au fost construite la fafla locului…

S.P.: Ah da? Deci totul s-a fæcut chiar la Amsterdam?

I.G.: Da. A fost o compoziflie de mari dimensiuni.

H.U.O.: Afli avut legæturi øi cu poefli, bunæoaræ cu Gherasim Luca? Sau, în general, cu poezia, literatura?

I.G.: Nu. N-am fost în relaflii cu Luca.

S.P.: A existat ceva la muzeu, la ARC, cu Luca. Chiar la început. Venise sæ facæ o lecturæ cu Godibert øi a fost extraordinar! Era o voce care venea de altundeva, un suflet foarte fizic, vocea originilor. A fost bulversant. Cred cæ tofli cei care au asistat la moment au fost profund marcafli.

M.C.: Øi existæ înregistræri ce pot fi consultate?

S.P.: Da, existæ. A fost magnific, dar foarte sumbru…

H.U.O.: Lui Christian îi place mult genul…

S.P.: Dar cred cæ au ceva în comun, într-adevær.

M.C.: Iar acesta e un obiectiv pe care l-a construit…

I.G.: Da, am montat obiective øi am încercat fel de fel de transformæri, ba chiar am conceput un fel de zoom. Øi fæceam fotografii cu ele.

Traducere de Izabella Badiu

M.C.: Yes, it was a huge crowd. All the country was involved in these demonstrations for the party, for the government. He used his own shots and the TV images...

S.P.: And you made a living from painting and restoration of Orthodox churches?

I.G: First I was a drawing teacher in a school and then I turned to restoration, and I live from restoration work today still...

H.U.O.: And what about these houses, where do they come from?

I.G.: From all over Romania. Wooden houses are very common.

H.U.O.: What’s the connection between them? The fact that they are all made of wood or is there any other common feature?

I.G.: It is a complex question. There is also the human body, the measure of all things and objects in the traditional house.

H.U.O.: Was there a time when you stopped painting or was it a permanent activity?

I.G.: In ’82–’83 I kind of stopped for a while, I was starting to work in a town in Oltenia, in Craiova, I got married, then the kids...

H.U.O.: Your marriage...

I.G.: Yes the second one. And it is true that it marked a pause in my exhibiting because I had no more contact with Bucharest...

S.P.: And where is the core of the works you keep showing us? Here?

At the museum?

I.G.: There are things at the Contemporary Art Museum...

M.C.: Stedelijk Museum in Amsterdam also bought some works from him...

S.P.: What exactly?

M.C.: The Birth of the Revolution. It is a painting-installation.

S.P.: Who came to buy it? Have you seen them?

I.G.: No, it wasn’t like that. They had built the Wanderlieder exhibition, Wim Beeren organized it...

H.U.O.: The former director, right?

I.G.: Yes. And I think that it was his last exhibition. He conceived it with monumental works that have been built on location...

S.P.: Oh really? So it was all done in Amsterdam?

I.G.: Yes. It was a large composition.

H.U.O.: And have you had any relations with poets, with Gherasim Luca for example? Or, more generally, with poetry, literature?

I.G.: No. I didn’t know Luca.

S.P.: There was an event at the museum, at L’ARC with Luca.

In the very beginning. He came for a reading with Godibert and it was extraordinary! He had a voice that came from somewhere else, a very physical soul, the voice of the origins. It was overwhelming.

I think that all those present were deeply moved.

M.C.: Are there any recordings that we might consult?

S.P.: Yes, there are. It was magnificent but very bleak...

H.U.O.: Christian loves that kind of thing...

S.P.: But I think there is some resemblance.

M.C.: This is a camera lens he made...

I.G.: Yes I installed lenses and I tried all kinds of transformations and even conceived a zoom. And then I took pictures with that.

Translated by Izabella Badiu

64

scena

CAA – Lia Perjovschi Elena Crippa, Lia Perjovschi LIA PERJOVSCHI s-a næscut în 1961 la Sibiu. Træieøte øi lucreazæ la Bucureøti. Este fondatoarea CAA (Contemporary Art Archive), Centru pentru Analiza Artei, Bucureøti.

În ultimii cincisprezece ani, Lia Perjovschi a desfæøurat o practicæ [artisticæ] ce traverseazæ diferite discipline cu scopul de a recupera, colecfliona, împærfli øi ræspîndi informaflii inaccesibile în România pînæ în 1990. De atunci, ea a dezvoltat o vastæ arhivæ, care include cærfli, texte, imagini øi lucræri video despre evolufliile culturale survenite în ultimii cincizeci de ani. Proiectul ei, Centrul pentru Analiza Artei [Centre for Art Analysis] (CAA), este o practicæ avînd un caracter de investigaflie, care urmæreøte sæ examineze ce, cînd øi, pînæ la urmæ, cine intræ în arhivele istoriei. CAA se concretizeazæ sub forma unui spafliu mobil ce cuprinde o arhivæ, o bibliotecæ øi o masæ în jurul cæreia informaflia este accesatæ øi discutatæ. Pe lîngæ colecflionarea de material artistic, Perjovschi creeazæ în mod activ noi sisteme de cunoaøtere øi maniere de a le prezenta. De exemplu, ea produce glosare de cuvinte-cheie din vocabularul cultural contemporan, schifleazæ vizual rezumatul unei anumite informaflii sau cærfli sau realizeazæ propria Istorie subiectivæ a artei, de la modernism pînæ în zilele noastre. Aceste proiecte de cercetare sînt expuse ca postere tipærite, colaje sau desene øi au fost distribuite prin numeroase publicaflii.

Deøi proiectele Liei Perjovschi iau numeroase øi diferite forme, ele intenflioneazæ toate sæ dea naøtere unui context pentru dialog øi schimb critic. Mai curînd decît sæ confrunte direct reprezentæri monolitice ale istoriei øi artei, Perjovschi a dezvoltat o practicæ de documentare øi prezentare care poate fi consultatæ în flæri diferite, færæ a-øi pierde relafliile cu un anume context øi o anume genealogie. Acest lucru este posibil deoarece Lia Perjovschi a creat un vocabular artistic organic øi foarte personal, transformînd elementele øi informafliile pe care le colecflioneazæ în ceva complet nou, viu øi irepetabil.

Dupæ Revoluflia din 1989, românii au început sæ redescopere øi sæ reconfigureze înflelegerea propriului lor trecut øi, prin aceasta, propriul lor prezent, în contextul evolufliilor naflionale, europene øi globale. În acest context, practica [artisticæ] a Liei Perjovschi a avut un rol decisiv. Arhiva sa a fost consultatæ øi pusæ la dispoziflia multor artiøti, critici øi curatori români, din a cæror practicæ se hræneøte acum arhiva însæøi, replasînd istoria culturalæ a României în panorama unei scene internaflionale.

Munca Liei Perjovschi este deopotrivæ riguroasæ øi jucæuøæ. Ea este dictatæ atît de curiozitate øi de creativitate, cît øi de sentimentul unei urgenfle etice, un sentiment al posibilitæflii care trebuie sæ fie realizatæ de-a lungul existenflei noastre prezente øi viitoare. Dacæ istoria nu poate fi uitatæ pentru cæ ea este întotdeauna evidentæ, situaflia noastræ prezentæ øi viitoare poate fi fæcutæ mult mai deschisæ, captivantæ, criticæ øi promiflætoare, prin remodelarea trecutului. Centrul pentru Analiza Artei serveøte la reexplorarea trecutului care a fost furat artiøtilor generafliei lui Perjovschi, proiectîndu-l într-un prezent øi într-un viitor apropiat mai promiflætor øi mai angajat.

Acest text a fost publicat pentru prima datæ în catalogul expozifliei Again for Tomorrow [Iaræøi pentru mîine], curatoriatæ de studenflii de la masteratul Curating Contemporary Art, Royal College of Art, Londra, 17 martie – 9 aprilie 2006.

Traducere de Andrei State øi Veronica Lazær ELENA CRIPPA este curator, locuieøte la Londra øi e absolventæ a masteratului Curating Contemporary Art de la Royal College of Art din Londra.

CAA – LIA PERJOVSCHI Elena Crippa, Lia Perjovschi LIA PERJOVSCHI is born in 1961 in Sibiu. Lives and works in Bucharest.

Is founder of the CAA (Contemporary Art Archive), Centre for Art Analysis, Bucharest.

For the past fifteen years, Lia Perjovschi has been developing a practice that traverses various disciplines in order to recover, collect, share and spread information that was inaccessible in Romania until 1990. Since then she has been developing an extensive archive that includes books, texts, images and videos on cultural developments that occurred in the last fifty years. Her project, Centre for Art Analysis (CAA), is an investigative practice that aims to examine what, how, and ultimately who enters into the archives of history. CAA materialises as a mobile space, comprising an archive, a library and a table around which information is accessed and discussed. Apart from collecting material, Perjovschi actively creates new systems of knowledge and ways of accessing them.

For example, she produces glossaries of key words in the contemporary cultural vocabulary, visually maps the synopsis of a particular knowledge or book, or realises her Subjective Art History from Modernism to present day. These research projects are exhibited as printed posters, collages or drawings, and have been disseminated in numerous publications.

Although Perjovschi’s projects take many different forms, they all share the intention of generating the context for a dialogue and critical exchange. Rather than directly confronting monolithic representations of history and art, Perjovschi has developed a practice of documentation and presentation that can be accessed in different countries, without losing its relationship to a specific context and genealogy. This has been possible because Perjovschi has created an organic and highly personal artistic vocabulary, transforming the elements and information she collects into something completely new, alive and unrepeatable.

After the Revolution in 1989, Romanians started rediscovering and reshaping the understanding of their own past, and thus their own present, within the context of national, European and global developments. It is within this context that Perjovschi’s practice has had a decisive role. Her archive has been accessed and shared by many Romanian artists, critics and curators, whose practice is now feeding back into the archive itself, re-establishing Romanian cultural history within the panorama of an international arena.

Lia Perjovschi’s work is both rigorous and playful. It is dictated by curiosity and creativity as much as by a sense of ethical urgency, a sense of potentiality that needs to be fulfilled in our present and future existence. If history cannot be forgotten because it is always evident, our present and future situation can be made much more open, exciting, critical and promising by reshaping the past. Centre for Art Analysis has served to re-explore the past that was stolen from the artists of Perjovschi’s generation, projecting it into a more promising and engaged present and near future.

This text was first published for the catalogue of the exhibition Again for Tomorrow, curated by graduating students on the MA Curating Contemporary Art, Royal College of Art, London, 17 March – 9 April 2006.

ELENA CRIPPA is a curator based in London, graduating from the MA Curating Contemporary Art at the Royal College of Art, London.

65

Lia Perjovschi Timeline, 2006, Innsbruck Kunstraum, credit: CAA

Lia Perjovschi CAA – kit W, in the frame of Again for Tomorrow at Royal College of Art, London, 2006, credit: CAA

Pp. 66–67: CAA Studio, 1999–2000, credit: CAA

68

Lia Perjovschi CAA â&#x20AC;&#x201C; kit E, in the frame of Interrupted Histories at Moderna Galerija, Ljubljana, 2006, credit: CAA

Lia Perjovschi Timeline Marcel Duchamp: “Tomorrow’s great artists will go underground.”

1961 Yuri Gagarin, the first man in space, The Berlin Wall is built, Amnesty International (NGO) – defence of the human rights, I am born at Sibiu. 1962 Kobo Abe (Japan): “Woman of the Sands”, Heinrich Böll (Germany): “The Clown”, André Malraux – “Cultural Endowments in France”, Dictatorship Burma, Independence for Algeria, Rwanda, Uganda, Jamaica. 1964 Beatles, Max Frisch: “Let My Name Be Gautenbein”. 1965 Independence for Singapore, Gambia, Sayyid Qotb: “Landmarks” – “Bible” of the revolutionary Moslems, Dictatorship Alger – 1978, Dictatorship Philippines: Marcos – 1986, Dictatorship The Central-African Republic: Bokassa – 1979, Dictatorship Congo (Zair): Mobutu – 1971–1997, Dictatorship Indonesia: Suharto – 1966, Romania: Ceauøescu is elected leader, US National Endowment for the Arts. 1966 Cultural Revolution in China, Andrei Tarkovsky (Russia): “Andrei Rubliov”, Ingmar Bergman (Sweden): “Persona”, Truman Capote (US): “In Cold Blood”, Michelangelo Antonioni: “Blow Up”, Dino Buzzati: “Colombre, the Monster”, Romania: The 770 decree forbids abortion and the import of contraceptive drugs. 1967 The first heart transplant, Dictatorship Greece – 1974, García Márquez (Colombia): “One Hundred Years of Solitude”, Milan Kundera (Czech Republic): “The Joke”. 1968 The Scanner, Dictatorship Peru, Stanley Kubrik: “2001: A Space Odyssey”, The students rebel in Europe and USA, Attempt to democratize Czechoslovakia: “The Prague Spring”, USSR invade Czechoslovakia. 1969 Woodstock Music Festival, Apollo 11 lands on the Moon (Neil Armstrong and Aldrin), The human ovule is fertilized in vitro, A case not at all isolated – after 1968: Rodica and Grigore Andrei are watched by Securitate... 1973: they demonstrate in street because they couldn’t earn their living... no job... with children... 1977 they sign up the Goma letter... they leave the country..., The first Concord EUROPA–USA, Dictatorship Libya. 1970 Cerebral hormones. 1971 Green Peace, Dictatorship Uganda – 1979, The astronomers confirm the black hole theory, Romania: Nicolae Ceauøescu in China and North Korea – he decrees the cultural mini revolution following the Asian example; the freshly won freedom of expression is, gradually, lost; he destroys for the second time the recently recovered elites; the “new man” is born; the civil society becomes atomized; resistance (individual or group manifestations) are repressed by Securitate... arrests, convictions, expulsions, home arrests... splitting-up the people around oneself. Workers manifesting – the isolation and deportation of the leaders, the militarization of the factories, informational blockage; there is no possibility of solidarity and general protest, Orlando (USA): Disneyworld. 1972–1975 Aktionsgruppe Banat: a group of writers from Timiøoara, Mihai Olos, Baia Mare, performance in a mine with gold and corn, Stockholm: The first United Nations Conference on Environment. 1973 Global recession, Horia Bernea, Ion Bitzan, Dictatorship Chile: Pinochet – 1989. 1974 Democracy in Portugal and Greece (then in Spain – 1975), Marxist-Leninist regime in Abyssinia, Inflation and global recession, Victor Frunzæ draws a “History of Stalinism in Romania”; 1974–78 – open letter to Ceauøescu – he criticizes the violation of the human rights and the cult of personality; in 1980 he is forced to leave the country, Ion Grigorescu: “Electoral Meeting...”, The Sigma Group Timiøoara, Øtefan Bertalan. 1975 Independence for Angola and Mozambique, The end of the Vietnam War, The third industrial revolution – electronics, informatics, telecommunications, Helsinki: conference for promoting the human rights in Eastern Europe, Communist regime in Vietnam, Khmer Rouge in Cambodia, Solzhenitsyn publishes “The Gulag Archipelago”, Martial law in Poland, Catastrophic floods in Romania, Ion Grigorescu: in the kitchen... photo, Geta Brætescu, Mircea Florian, Decebal Scriba, Romania: Attempts to rebuild PNfi (National Peasants’ Party). 1976 Dictatorship Argentina – 1983. 1977 Disco Fever, Ridley Scott: “The Duellists”, Earthquake in Romania, Czechoslovakia: The dissidents of the civil rights group publish Charta 77, a manifesto for the human rights – 200 people signed the paper, Romania: The dissident Paul Goma is arrested after publishing a manifesto expressing his sympathy with Charta 77 – 177 people signed the letter; the initiators are being arrested, inquired, harassed, expelled; forms of opposition: the popular rebellion in Jiu Valley; 10,000 miners on strike – in Lupeni then all the Jiu Valley; the strike lasts one week; consequences – leaders deported, miners moved to other mines, the area is militarized and Securitate agents are being infiltrated; the only sources of information – Free Europe, BBC, Deutsche Welle, The Voice of America, Dictatorship Pakistan – 1988. 1978 Great Britain: The first child born in a test-tube, The communists take the power in Afghanistan, Graham Greene: “The Human Factor”, Andrei Tarkovsky: “The Stalker”, Romania: Mihai Botez’s dissidence (in 1987 is permitted to leave the country). 1979 Hole in the stratosphere ozone layer, The Islamic Republic of Iran, The first European Parliament elections, The first Philips CD, Romania: Carmen Popescu is arrested for listening to Radio Free Europe and for joining The Free Working Men Syndicate (SLOMR); pardoned in 1983, Francis Ford Coppola (USA): “Apocalypse Now”, Umberto Eco (Italy): “The Name of the Rose”, Romania: dissidence in PCR – Constantin Pârvulescu, SLOMR – the initiators, Dr. Ionel Gana and the engineer Gheorghe Braøoveanu, are secluded; Vasile Paraschiv, a worker from Ploieøti, who had been protesting since 1960, is arrested and undergoes a psychiatric treatment, Paul Neagu. 1980 USA: The neutron bomb, USA boycott The Moscow Summer Olympics, CNN is born, Poland: Solidarity; Lech Walesa; strikes in Gdansk, Romania: the ongoing form of protest and information was the resistance through culture – metaphoric, illusive language; writers banned and kept under watch, not SF, but crime novels, Sibiu. I graduated from the Pedagogic high-school, the arts department. I wanted to study psychology, but the Faculty of Psychology was abolished. I attend the Astra Library and Brukenthal Museum, Romania: Queues for food; cold...; forms of protest – the open letters of the intellectuals (by means of the foreign radio stations broadcasting in Romanian or in the Western press); individual or group actions – young engineers, workers, students; manifests, destroying communist monuments and symbols, illegal publications, open protests in public spaces, public suicides – arrests and long-time convictions; illegal crossings of the border to Yugoslavia, Hungary; escaping with small airplanes to Austria; by boats, on the Black Sea, to Turkey; the Greek Catholic Church resisting in catacombs; protests against the demolition of churches and the systematization of the villages; The Writers Union (1964–1981), a barricade against dictatorship, censorship, limitation of the human rights; in 1981 an obedient direction is being forced in, Eugenia Pop, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Graffiti exhibition at New York. 1981 The first human gene is created by chemical synthesis of the interferon, AIDS, Karl Gjellerup: “Kamanita the Pilgrim” (1970). 1982 Ridley Scott: “Blade Runner”, Dan Mihælflianu, László Újvárossy, Rudolf Bone, Romania: anticommunist protests, dissident positions; Cluj (1982–1989): Doina Cornea, teacher – open letters, with a critic analysis of the social, economic and cultural politics of the dictator; scores of intellectuals and workers sympathize with Doina Cornea; Bucharest (1982–1983): Radu Filipescu, engineer – spreads thousands of manifests against Ceauøescu using the mail boxes of the Bucharest buildings – sentenced to 10 years in prison and incarcerated at the Aiud Penitentiary. 1983 Romania: Dumitru Iuga, Romanian Television technician, together with 6 other young men, found “The Movement for freedom and social justice”; they are convicted for “plotting against the social system”; sentenced up to 10 years at Aiud Penitentiary, Ion Ilie (Piteøti), Florin Vlæsceanu, Pavel Vechio, Victor Totu (Tîrgoviøte), Gheorghe Gheorghina, Nicolae Ionel, Ion Dræghici (Bucharest) – sentenced to prison from 6 to 10 years, Carbide suitcases explode, dogs are wrapped in slogans, manifests in the telephone boots, slogans on the building walls, Popular rebellion of the miners in Maramureø. 1984 The building of The House of the People starts.

1985 Romania: As a result of the international community pressure, the priest Gheorghe Calciu-Dumitreasa and the writer Dorin Tudoran are allowed to leave country, after many years of protests and harassment by Securitate; the engineer and poet Gheorghe Ursu is killed in the Bucharest Securitate detention room – because of a diary (he kept for 15 years in a drawer at his workplace) and because of the critical articles published in the foreign press, Gorbachev – president of USSR; perestroika/restructuring and glasnost/transparency, Romania: heating and electricity are available just a few hours a day, Oradea. Dan is assigned to the Museum, I am assigned to the State Theatre.

70

scena On the background of nothingness. Interdisciplinary research, informal meetings, discussions (with students, journalists, writers, actors, musicians, artists, critics, researchers) in our apartment on 22 Italian Street Bl. Y3. The Hungarian Television (without knowing the language, by the dictionary): interesting exercise of making sense out of the image analysis. Mail art... imaginary form of external communication. The County Library – forbidden books – the librarian at the reading hall – lesson in empathy, altruism, responsibility and generosity. 1986 USA: Biological agents, altered viruses, Calf and sheep cloned; Dolly, the sheep – 2003–2006, Ukraine: Catastrophe at Chernobyl; Romania is affected – the state doesn’t admit a thing, Doru Covrig, Napoleon Tiron, Gusztáv Ütô, Réka Kónya. 1987 Romania: Iaøi and Braøov – 5,000 workers rebel; protest movement at “Nicolina” Workshops in Iaøi, and students’ manifestation; workers manifest at “Steagul Roøu” Plant in Braøov – thousands of people cross the city chanting slogans; they devastate the Party’s County Committee headquarters – on the front wall, anti-communist slogans; in several cities around the country, 62 workers are being arrested and expelled; Doina Cornea, her son Leontin Iuhas, a group of students, Marius Baia sympathize with them; the union members from Zærneøti – Mihai Torje, Marin Brâncoveanu, Marian Lupou – are being arrested and inquired, Bucharest. I start to study at the Art Academy. I have a collection of incredible events related to my admissions... I develop an infinite repulsion for everything – I want to make up for the time lost and do what I want to. (1987–93) I founded and organized the experimental workshop at the faculty (exhibitions, meetings, debates). I wanted it to be a students’ project, self-motivated... a space of freedom, of attempts... an ideal space. Experiment/Challenge for my colleagues. Moved image – work lasting a few seconds... (it’s just after 1990 that I would find out it is called performance). The answer of a colleague, Beer Peter – a smoke installation, Teodor Graur, Intifada – against the occupation of Palestine by Israel. 1988 Hungary: The Party of Young Democrats, Nationalist movements in USSR, Prague: 10,000 de protesters beaten by the police, Oradea. In the apartment we live in – Proba somnului [The Ordeal of sleep], The poet Ana Blandiana banned and under watch, The Triumphal Arch is set on fire; Lenin’s statue – anticommunist slogans, Radu Chesaru, Geo Asavei; scores of young men from Bucharest spread manifests – arrested and inquired, Dan Perjovschi, Dan Stanciu, Mircea Stænescu. 1989 Democracy in Chile, Paraguay, Alger, Romania: three editors from “România liberæ” are arrested – Petre Mihai Bæcanu, Mihai Creangæ, Anton Uncu, plus Nicolae Chivoiu, printer, for editing an illegal publication with anticommunist articles, Braøov, Liviu Babeø sets himself on fire on a ski path at Poiana Braøov, shouting anticommunist slogans, Mircea Dinescu, letter in “Libération” – home arrest, Dan Deøliu – home arrest; arrested and inquired – Gabriel Andreescu (Bucharest), Dan Petrescu, Liviu Antonesei, Liviu Cangeopol (Iaøi), Anti-Ceauøescu rally at Iaøi; the organizers Cassian Maria Spiridon, Øtefan Prutianu, Titi Iacob are arrested, The Hungarian-Austrian border is opened – 57,000 East-Germans go to Austria via Hungary, Beijing: the rallies held in Tiananmen Square are crushed in blood, Czechoslovakia, Poland: mass protests, Free elections in Hungary, Salman Rushdie: “The Satanic Verses” – sentenced to death by Ayatollah Khomeini, Oradea: Anulare [Cancel] – a photo work in our apartment; Oradea. Hærfli de impresii [Sensation maps] – paper sculptures; Bucharest. The Art Academy. Pentru departele meu în timp [For my distant one in time] – experiment; Bucharest. The Art Academy. Legæturi [Bonds] – experiment; My class is forced to make mosaic floors for the House of the People – I refuse and I am threatened to be expelled by inspector Popa from the Minister of Education. A paper on Aesthetics about experiment – I invite artists and theoreticians from outside the country; an experiment about experiment; I organize two exhibitions – Studiu [Study] and Autoportret [Self-portrait], Romania: PCR dissidents “the letter of the 6”, November 9 – The Fall of the Berlin Wall, The knocking down of the communist regimes, Democracy in Eastern Europe, Romania: December 16 – the revolution of the young starts at Timiøoara; tens of deaths and hundreds injured; arrests, torture, December 20 – we are at Sibiu, in the street, Bucharest: December 21 – following the fiasco of the rally set up by Elena and Nicolae Ceauøescu, they flee by helicopter; they are caught and executed on December 25, at Tîrgoviøte, The power is taken by the National Salvation Front – a neo-communist transition, 1,000 people die, December 1989 marked the fall of Ceauøescu and the end of the communist regime in Romania, a violent change, which resulted in more than 1,000 deaths during the key events of Timiøoara and Bucharest. After a weeklong state of unrest in the city of Timiøoara, Ceauøescu lost his grip on power. A mass rally summoned in support of Ceauøescu on December 21, 1989 turned hostile and the Ceauøescu couple was forced to flee Bucharest.

However, they ended up in the custody of the army, and after being tried and convicted for “genocide” and other crimes by a kangaroo court, they were executed on December 25, 1989. The series of events known as the Romanian Revolution of 1989 remain to this day a matter of debate, with many conflicting theories as to the motivations and even the actions of some of the main players. Ion Iliescu, a former Communist Party official marginalized by Ceauøescu, attained national recognition as the leader of an impromptu governing coalition, the National Salvation Front (FSN) that proclaimed the restoration of democracy and civil liberties on December 22, 1989. The Communist Party was outlawed, and Ceauøescu’s most unpopular measures, such as bans on abortion and contraception, were rolled back. 1990 Euro-tunnel under The Channel, Romania: Presidential and parliamentary elections on May 20. Running against representatives of the pre-war National Peasants’ Party and National Liberal Party, and taking advantage of FSN’s tight control of the national radio and television, Iliescu won 85% of the vote. The FSN secured two-thirds of the seats in Parliament. A university professor with strong family roots in the Communist Party, Petre Roman, was named Prime Minister of the new government, which consisted mainly of former communist officials.

The government initiated modest free market reforms. Because the majority of ministers in the Petre Roman government were ex-communists, anti-communist protesters initiated a round-the-clock anti-government demonstration in University Square, Bucharest in April 1990. Two months later, these protesters, whom the government referred to as “hooligans”, were brutally dispersed by the miners from Jiu Valley, called in by President Iliescu; this event became known as the Mineriad. The miners also attacked the headquarters and private residences of opposition leaders. Petre Roman’s government fell in late September 1991, when the miners returned to Bucharest to demand higher salaries. A technocrat, Theodor Stolojan, was appointed to head an interim government until new elections could be held, The Two Germany unite, Hungary: The last Soviet troops leave the country, The gradual elimination of the apartheid in South Africa, 1990–92 Chicago: “Conceptualism – Post-conceptualism” 1960–1990, MCA, Montreal: “The Art of Installation”, MCA, Vác, Budapest, Belgrade, Sarajevo, Istanbul and Ankara – first trips out of the country; Bucharest. Collections of terrestrial globes, nylon bags with printed images, art catalogues and multiples...; I take part to anticommunist protests – the revolution was stolen; University Square – student rallies against neo-communism – the forces of order and the miners brutally step in and break down the pro-democracy movement; The Students’ League – I refused to meet Iliescu; Andreea Flondor replaces me, Romania acknowledges AIDS among the children, Sibiu. “Experiment” Camp; Liviana Dan, curator at Brukenthal Museum; a sad, but interesting experience. Bucharest. “Modified Space”, Cæminul Artei Gallery, group exhibition in an architecturally altered space. I met Geta Brætescu – I saw what she had done in the ’70, in her workshop... I found out about performance art; I found out that I might find Kaprow at the UAP library (if it didn’t vanish – the habit was: leave nothing for the others), she told us about Kantor... we talked about the reformulation of art education... she said I should teach, because I have pedagogic abilities... Surprisingly, Ion Bitzan asked if I would like to assist him (he teaches design), One billion people travel by plane each year in the world, Geta Brætescu gives up the studio; we apply at UAP [Romanian Artist Union] and receive the studio... shortly after it becomes a space for meetings, debates, lectures, dia/video presentations, exhibitions, conferences,

71

workshops, art coaching for the young, meetings with foreign or Romanian specialists on several fields, Bucharest. The Alimentara Exhibition, Orizont Gallery – it seemed rather nostalgic than... critic... out of date... no longer a story..., Etaj 3/4 Gallery – with Dan. “E rîndul tæu” [It’s your turn], installation. The UAP prize for young artist – my works are bought by the Minister of Culture: drawings – school studies from 1989 and an object-book, also from 1989. The drawings shall be exhibited again and again by MNAC (National Museum of Contemporary Arts), but without a time reference (in order to make them look recent and render our delimitation useless)... But where is the object-book? Picturæ: Horia Bernea, Horea Paøtina, Aurel Vlad, Ioana Bætrînu, Marian Zidaru. 1991 The Gulf War, The collapse of Yugoslavia – Milosevic dictatorship, USSR implodes, Romania: Abortion is legalized and becomes the most popular form of contraception, Dan Perjovschi organizes actions in the Museum of Collections. Bucharest, Sorin Vreme (Timiøoara), “Stare færæ titlu” [State without a title] event... exhibition, performance..., Rudolf Bone, Olimpiu Bandalac, In December 1991, a new Constitution was drafted and subsequently adopted, after a popular referendum, which, however, attracted criticism from international observers, who accused the government of manipulating the population and even of outright fraud. The Constitution was recently revised by a national referendum on October 18–19, 2003, again plagued by fraud accusations made by internal and international observers. The new Constitution, which took effect on October 29, 2003, follows the structure of the 1991 Constitution, but makes significant revisions among which the most important are the extension of the presidential mandate and the guaranteed protection of private property. 1991 New global recession, More or less free elections in the former USSR republics of Armenia, Ukraine, Georgia. 1992 March 1992 marked the split of the FSN into two groups: the Democratic National Front (FDSN), led by Ion Iliescu and the Democratic Party (PD), led by Petre Roman. Iliescu won the presidential elections in September 1992 by a clear margin, and his FDSN won the general elections held at the same time. With parliamentary support from the nationalist PUNR (National Unity Party of Romanians), PRM (Great Romania Party), and the ex-communist PSM (Socialist Workers’ Party), a new government was formed in November 1992 under Prime Minister Nicolae Væcæroiu, an economist and former Communist Party official. The FDSN changed its name to Party of Social Democracy in Romania (PDSR) in July 1993. The Istanbul International Biennial; Bucharest. At Galeria Simeza, with Dan Perjovschi, Sound installation – I pretend to be working at the gallery (so that I can have a relaxed dialog with the people); Bratislava, Karlovivary, Nové Zámky, Budapest, Vác. “Nimic nu-i întîmplætor” [Nothing is accidental] – performance; Bucharest. “Pentru noi” at Podul Gallery – intervention in the group exhibition organized by Alexandra Titu; Prague, Stuttgart, Frankfurt, Kassel, Vienna; Kassel, Documenta 9, Jan Hoet – the exhibition library is impressive; Mathew Barney’s strange installation and actions surprised me, Bucharest. Soros Foundation for a Open Society is created, Timiøoara: we meet Ion Grigorescu, Bucharest. Ion Grigorescu and the changing exhibition at Cæminul Artei Gallery, Vienna. Dan’s residence – we visit the acquisition warehouse, The 20th Century Museum, Ludwig Museum; Bucharest.

Workshop-meeting with 12 American journalists – we also invite other artists, critics; Bucharest. I initiate a survey for artists and critics at the Art Academy – What is art?

The artist? The art critic?... nobody answered..; Bucharest. We meet with Kristine Stiles USA – an essential encounter: long conversations about the concept of trauma and the culture of trauma, Dan Perjovschi, Ion Grigorescu, Eugenia Pop, Ion Bitzan, Algeria: The Islamic Front of Salvation; armed fights and terrorism; GIA. 1993 USA: The most powerful telescope, The first drug against Alzheimer disease becomes marketable, UNESCO – The International Bioethics Committee, Free elections in Cambodia, The Internet system, Jane Campion: “The Piano”, Roma, Venice, Bovile, Ernica – residence, The Venice Biennial, Bucharest. Soros Center for Contemporary Art is founded; Ex Oriente Lux – first annual exhibition – curator Cælin Dan, Rudolf Bone, disappointed of the way he is treated, retires, destroys his works and gives up his artistic career, “Similar situation” – video installation, Sorin Vreme: “Portretul artistului la 30 de ani” [The Portrait of the artist at 30] – video sculpture, Dan Perjovschi – scan installation, Alexandru Patatics – installation, Timiøoara. Ileana Pintilie sets up the first Performance Festival, Zona Est Europa, Dan Perjovschi has Romania tattooed on his shoulder – performance, Lia: “Lupt pentru dreptul meu de a fi diferitæ” [I fight for my right to be different] – performance, Theodor Graur: “Speaking to Europe from Europe”, Paris. Besançon Art Institute for Decorative Art – group exhibition and lecture, Costineøti. I organize The Experimental Art International Camp, Aachen, Amsterdam, Maastricht – artistic residence, master with Luciano Fabro... I translated from Italian to French and English, Jan van Eyck Akademie: Theoretical studies, The year I finished my studies at the Art Academy, I submit the program of an interdisciplinary workshop managed by me – starting from what I would have liked to be told as a student and I wasn’t. Spætaru – the rector of the Academy – said that he couldn’t create something just for me, but that I could chose one of the pre-existing departments. It’s just in something pre-existing that I didn’t believe in. 1994 Vienna. KulturKontakt fellowship scholarship, in alliance with Galeria Christine Konig, I started the theoretical research/documenting in the Gallery library, at MAK and at the University, attending, at the same time, a German course and working at the studio, I won the Project KunstHalle contest for young artist...

5 windows/5 identities, Christine Konig exhibited and sold some of my works at the Basel Art Fair and to Vienna collectors, Milan. Scholarship at Accademia di Brera research/documenting at the Academy Library, Group exhibition at Copenhagen, Project for Europe at Turbinenhall, Bucharest EU intervention at GDS (Group for Social Dialogue), Arad. Art Museum – I exhibit the Visual Archive of Survival, Bucharest. Etaj 3/4 Gallery: “E rîndul tæu” [It’s your turn] – intervention with Dan, Pipilotti Rist: “Selfless in the Bath of Lava”, Bucharest. City tour with Antoni Muntadas; we talk about The File Room, Stelarc – the body connected to the Internet, Geneva MAMCO, Bucharest. I make the scenography for Chekhov’s “Seagull” at Teatrul Mic, under the direction of Cætælina Buzoianu... she receives the award for the best show; it will be on stage until 2000, Dan Mihælflianu, Gheorghe Rasovsky. 1995 The ETA Basque separatism radicalizes, 400 million cars in the world, Russia: 80% of the private and banking sector is in the hands of the Mafia; 12 million Russians under the poverty standard, Romania: McDonald’s – standard for toilettes..., Naples, Sicily, Agrigento, Palermo, Barcelona with the play “The Seagull”, Barcelona – MACBA, New York. I research/document – MOMA, Dia Center, Public Library... Film Archive, Bucharest. MediA Culpa C SOROS IAC – curator Aurelia Mocanu, Standard portrait of the president, Arad Inter(n), city interventions – curator Angel Judit, Berlin, Vienna, Balt-Orient-Express, IFA Gallery, Berlin, Kunsthalle Exnergasse, Vienna – curator Dan Mihælflianu, Vienna Generali Foundation, Vienna, MAK redesigned. 1996 IRA attempts, Chechnya’s independence, Romania: the elections are won by the democratic opposition; Emil Constantinescu is elected as president, Bucharest. Exhibition “Experimentul românesc din 1960 pînæ azi” [Romanian experiment from 1960 to today] at the Etaj 3/4 Gallery – curator Alexandra Titu, Our studio becomes public space. Open studio. TVR broadcasting – live; guests: Mona and Sorin Antohi, Ioana and H.-R. Patapievici..., Ruxandra Garofeanu. TVR – live show from the studio wit guests: Smaranda Vultur (Timiøoara), anthropologist, Andrei Oiøteanu (Bucharest), anthropologist. For 3 days we have a very diverse audience, families, young people, artists, critics..., Arad. The Museum Complex – curator Angel Judit, Sibiu.

Brukenthal Museum: Contemporary exhibiting, a colloquium organized by Liviana Dan (Marius Babias, Ute Meta Bauer, Kristine Stiles), “The State of Art After” – Intervention in the museum, CAA Workshop Lecture Mike Nelson (UK) Contemporary Sculpture – lecture, CAA Workshop Cristian Alexa and Roxana Marcoci (USA), New York. Public space projects, St. Petersburg. the forth Spatia Nova Biennial: “Lupt pentru dreptul meu de a fi diferitæ” [I fight for my right to be different] – performance, Kristine Stiles (USA): “Shaved Heads” and “Marked Bodies – Representations from Cultures of Trauma”, University of North Carolina Press – about us, Bitzan and Ion Grigorescu, Sf. Gheorghe.

72

scena performance art – curators Gusztáv Ütô/Réka Kónya, Almost performance – I arbitrarily chose some passers-by, I accompany them for a while... I flag things for them, I listen..., St. Ann Lake Festival – curators Gusztáv Ütô/Réka Kónya, Research, selection, comparison (height, weight) – performance (I chose the hypostasis I liked), Timiøoara.

Zona Festival, the second edition – curator Ileana Pintilie, “Incomprehensible” – performance, Braøov. “Conflict” – City Library presentation; organizers: Alexandru and Tania Muøina, CAA workshop: Roanne Barris (USA), “Uncanny” – contemporary art, design, architecture, We leave for a scholarship, leaving the keys; for 6 months, the studio is used by Roanne for meeting with Art Academy students; New York – ArtsLink scholarship, MOMA research/documenting, Dia Center, The Movie Archive..., Rotterdam: Manifesta 1, Sofia Rassim corrects his eastern body with western vitamins, Emil Constantinescu of the Democratic Convention (CDR) emerged as the winner of the second round of the 1996 presidential elections and replaced Iliescu as chief of state. The PDSR won the largest number of seats in Parliament, but was unable to form a viable coalition. Constituent parties of the CDR joined the Democratic Party (PD), the National Liberal Party (PNL) and the Hungarian Democratic Union of Romania (UDMR) to form a centrist coalition government, holding 60% of the seats in Parliament. This coalition of sorts frequently struggled for survival, as decisions were often delayed by long periods of negotiations among the involved parties. Nevertheless, this coalition was able to implement several critical reforms. The new coalition government, under prime minister Victor Ciorbea remained in office until March 1998, when Radu Vasile (PNfiCD) took over as prime minister. The former governor of the National Bank, Mugur Isærescu, eventually replaced Radu Vasile as head of the government, Taiwan: free elections. 1997 Honk-Kong goes to China, Afghanistan: The Islamic Republic of the Talibans, World population – 5 billion 860 million people, Artist in residence and Visiting at Duke University, Art and Art History Department. I teach “Zoom on Contemporary Art. Performance, installation, video-media, theory and practice of contemporary art”. Research and documenting at the University Library, on the Internet. Lectures at Art Museum, Duke University and Chapell Hill University. Blurr Performance Festival. Jerusalem, the Dead Sey, Tel Aviv – performance: “Aproape” [Close] and “Lupt pentru dreptul meu de a fi diferitæ” [I fight for my right to be different]. Aachen, Ludwig Museum/Forum – lecture, Kassel: Documenta 10 – curator Catherine David; very much politics and intellectual-critic positions..., Ludwig Museum, Budapest: collection of bags and the archive of survival, CCA (Contemporary Art Archive) – I organize my materials chronologically, thematically: files with artists and works from A to Z, institution from A to Z, Theory and curatorship, art and management, art and education..., I edit a publication called “Zoom 1”, TV1: CAA – Ruxandra Garofeanu – live show about artistic education; we invite The Cutter Group, a protesting group at the Art Academy, Oradea. Art Museum – lecture, University of Braøov – lecture, Poznan´ Art Academy, Poland – workshop and lecture. Anca Ignætescu, Cosmin Grædinaru are my guests, John Simon: “Every Icon” – visualizing the concept of infinity (digital work), Auschwitz, Birchenau – insupportable places... it’s hard for me to imagine what happened in there, My first personal computer, CAA workshop: Dan Mihælflianu presents” Alchology & Transferatu”. I contact the Rostopasca group, for an exhibition at Berlin, Bucharest. At the studio with the students of the international management course ECUMEST, “Le Livre Noir du Communisme: Crimes, terreur, répression”, by Rémi Kauffer, Pierre Rigoulot, Pascal Fontaine, Yves Santamaria et Sylvain Boulouque, Editions Robert Laffont SA, Paris (“The Black Book of Communism. Crimes, terror, repression”, Humanitas Publishing House and the Civic Foundation, 1998). 1998 A single currency in the European Union, Bucharest. “ZOOM 1” diaPOSITIVE Contemporary Art – Installation Art, A35, Eforie Gallery, a gallery led by artists... leader, Eugen Gustea, 100 installations of dia and many, many files, Lectures: H.-R. Patapievici – history of science, Radu Filipescu – ex-dissident, chairman of GDS, Dr. Mariana Trifa – general/homeopath doctor, Georgiana Ivænescu – psychoanalyst; criminologists, specialists from the police department, the editorial board of “22” Magazine, DCM Dance Company, CONTEMP Dance Company (managers and performers), artists and critics in a critical dialogue about contemporary art; general talks, about the news in different fields; an exhibition where, the more you look, the more you find, “Zoom 1”, the paper – freely distributed – abstracts – contemporary art dictionary, the chronology of social, political, cultural, scientific events after 1945 (artistic context), the political chronology of the East, the chronology of installation, installation in Romania and a guide for behaving at an exhibition, by Dan Perjovschi, The Berthelot 12 studio becomes the headquarters for CAA – in short, the archive will travel, depending on topics and context; it shall be exhibited in other spaces: Chiøinæu, Art Museum; Iaøi, Art Museum; Oradea, Art Faculty; Bræila, Art Museum – the works are multiplied and they remain in the space where I am invited, CAA wins the curatorial project CIAC, for Zoom 2 – performance, I apply for space at Etaj 3/4 Gallery; I don’t get any answer from Mihai Oroveanu, Luxembourg. Manifesta 2 – Dan takes part, TVR 2, Radio Romania Cultural, Radio Romania News – presentations, Zurich. “Money Nations” – curator Marion von Osten, Shedhalle – research/documenting, Bucharest. Anca Ignætescu and Andu Mærginean, “Mechanical study”, they – performance at Art Academy, Iaøi. Gusztáv Ütô and Réka Kónya symbolically stab each other in the chest (after finally establishing their foundation), Cosmin Grædinaru – IOR, an ecological challenge... he starts the art therapy programme with children infected with HIV/AIDS, Oradea. Workshop with the Art Faculty students, Oradea. Biennial for the young organized by Daniel Jarda and Adi Buzaø, Oradea University. How to become a known artist and new trends in art... – lecture, Bucharest. In the workshop with the students of the international management course ECUMEST. 1999 CAA: “Zoom 1” (installation art), 2 (performance art) and 3 (photo-video, media) – a projected exhibited in the studio; traveling to other centers and museum around the country: Tranzit Foundation – a foundation with a multicultural and multidisciplinary program, manager Csilla Könczey; guests: Doina Cornea, Éva Gyímesi (former dissidents), “Balkon” Art Magazine, editorial board: Timotei Nædæøan, Alexandru Antik, Tranzit group, “Philosophy & Staff”, the editorial board for Studio Protokoll, Atilla Tordai and Péter Szabó, some of those making a difference at Cluj, CAA workshop: Brainstorming for an international museum of contemporary art, in Bucharest – concept, board, a transparent policy, location, form, dimension. Guests: artists, journalists, people from different cultural fields, All kinds of rejections, Bucharest. The White cube/the real address project (whose funding was in the last grant year) set forth to the Soros Center – Conceptual work – project contest, financing the most interesting one, donating the money for building a real, physical venue, CAA: I try to institutionalize the project. I apply for the Foundation. The Court approves, sets the deadline; the archive gives the creeps to the Attorney’s Office... the project is rejected... everything repeats three times... the file reaches the Supreme Court... where, disgusted, we refuse to go... CAA remains a project – there are two sides to any coin, I receive the Marcel Hiter scholarship to study cultural management in Switzerland (an international course)... the first course day overlaps with my Marseille residence, where I have to do a performance... I have to choose. I choose the Performance Festival..., CCA project in the public space; I apply to ProHelvetia and to the City Hall – I ask the Bucharest City Gallery (now Galeria Nouæ), the Bucharest City Museum – the managers of the gallery – Ariadna Zec, the manager at that time – suggests that I take the 4 museum swhich are in their custody... or at least one, because they are as good as dead and nothing happens... I refuse... I wanted a downtown venue, The first project would have been a temporary workshop for the children with HIV, trained by Cosmin Grædinaru, Residence at IASPIS, Stockholm, Gabriela Tudor borrows the project, collaborates with Aurora Dediu for Galeria Nouæ and, surprise, they win the venue, I guide the students from the Art Institute in Göteborg, for the exhibition “After the Wall”, My final project – a group exhibition, “By the Way”..., I invite artists from Stockholm hang, to leave, to take, to throw... to forget, to hide... something..., KK in the Istanbul Biennial Catalogue, 1995 – The artists don’t

73

create for themselves anymore, but for the curators’ agenda..., Simina Aøtilean, Par Broman, Øtefan Constantinescu, Ann Edholm, Thomas Elovsson, Annika Eriksson, Johanna Karlin, Karen Kipphoff, Kuki, Matts Leiderstam, Luca, Monika Nystrom, Marija Nurminan, Ioana Marina, Sunniva McAlinden, Ebba Matz, Karin Ohlin, Dan Mihælflianu, Maria Lindberg, Annika Drougge & Johan Malmström, Dorinel Marc, Dan Perjovschi, Dan Utterstrom, Arina Stoenescu, Mats Stjernstedt, Johan Wiking, Oslo. Bergen Art Institute, Norway – lecture, London. The exhibition “Go Away Artist and Travel”. Curatorial Studies, Royal College of Art, Creative Curating at Goldsmiths College of University, London, Ipswich Art College (U.K.) – lecture, Norwich Art Institute (U.K.) – lecture, CAA workshop, interview for TV Arte, Bucharest. I present the project “Kitsch ce-i mai frumos” [Kitsch what’s most beautiful] belonging to Ræzvan Exarhu (host of a successful radio show) – at 33 Gallery, Eforie, Bistrifla. Altfest theater festival, Art Museum – lecture “Atitudini” [Attitudes], Bucharest. In the workshop with the students of the international management course ECUMEST, Horea Avram, I start working on the project “Detectiv în artæ øi contextul ei” [Detective in art and its context] – local, regional, international; the more you go deeper, the more you discover... I recover interesting information... I find errors, I have doubts... I check..., CAA becomes Center for Art Analysis – destined especially to theoretical research, art and its context, the artistic practice, history of art, critique, curatorial studies, cultural studies, critical studies, cultural theories... Benjamin, Barthes, Foucault, Deleuze and Guattari, feminist readings, Laura Mulvey, Julia Kristeva, Giselda Pollock, multicultural analysis – Stuart Hall, Rasheed Araeen, Gayatri Spivak, Edward Said..., I try some logic narrative sequences for the local, regional, international cultural context, Bucharest. CIAC. Calling card/working brunch – the role of the independent sector and the national cultural policy – I try to analyze the independent sector – I hope we can create a national network, destined to help us structure the institutions responsible for funding the cultural projects... to establish some new ones... to know our budget..., Survey sent on nettime.ro – who (persons), what (projects), how much they invested... what projects worked, what projects didn’t... why... to structure the discussion, to efficiently look for strategies, Cluj. As a result of this meeting, “Balkon” assigns an issue to all active positions in contemporary art. 2000 The 2000 elections, brought Iliescu’s PSD (Social Democratic Party) back to power (the party, led largely by former communist officials, had changed its name again from PDSR to PSD) and Iliescu himself won a third term as the country’s president. Adrian Næstase became the prime minister of the newly formed government. His rule was shaken by recurring allegations of corruption. Bucharest. CAA: “Visual id/defragmentation”, A35, Eforie Gallery; about the visual identity, concepts... the biggest institutions of contemporary art... related issues, the international collection of cards and flyers from cultural events (1990–2000)..., exhibition boards (1990–2000)..., about the contemporary art museum, model and research file... theory books and catalogues from great exhibitions..., Ljubljana. The European Cultural Networks Forum (set forth

by ECUMEST), Barcelona The fourth Campus for Euro-Mediterranean Cooperation and Cultural Policies (proposed by ECUMEST), CAA workshop: lecture Arina Stoenescu, Topic – FANZINES, CAA workshop: lecture Olga Øtefan (Chicago Art Institute) – Art administration, documenting, research, lecture, CAA workshop: The project TV gallery – Corina Øuteu (cultural manager, ECUMEST Program), Michael Ritter (Fri-Art Friburg), Karen Kipphoff (Bergen Art Academy), Daniel Knorr (artist, Berlin), Gabriel Cojoc (design editor, “Buletin”), Cristina Sabæu (art critic), Olga Øtefan (Chicago Art Institute), Roxana Marcoci (curator, MOMA), Cristian Alexa (artist, New York), Attila Tordai: “Narrations about mistake”, Alexandru and Dana Patatics – nettime.ro, Magda Cârneci publishes “Artele plastice în România: 1945–1989” [Visual arts in Romania: 1945–1989], TVR. “Totul la vedere” [Everything on sight] – experimental show, producer Ruxandra Garofeanu, director Aurel Badea, talk show hosted by Lia & Dan Perjovschi and Adrian Cioroianu, every Saturday, live, 3 hours, from 10 AM to 1 PM, about contemporary and attitude culture – sections: Visual Art, Politics, Dance, Film, Theater, Literature, Architecture. Show topics – The Human Body, the City, 21th Century, Center and Periphery, Art Market, Cultural Policies, Manipulation..., Ileana Pintilie publishes “Acflionismul în România în timpul comunismului” [Actionism in Romania during communism era]. 2001 Vienna: MuseumsQuartier is opened, Øtefan Constantinescu – “Arhiva Durerii: 1945–1965” [The Archive of Pain: 1945–1965], Berlin, Pluschow. Schloss Pluschow scholarship, Germany; research/documenting in the residence’s library and on the internet, Besançon. Scholarship at Institute Claude Nicolas Ledoux, Saline Royale d’Arc-et-Senans, France – research on the internet, 9–11–2001: Visits to Vienna, Sofia, Skopje, Macedonia, MNAC in the Parliament Palace (political order, obedience of the intellectuals) – We declare ourselves dizzydents: from dizzy, “Working Title”, Quartier 21, MuseumsQuartier, Vienna, Depot – lecture; moderator Stella Rollig, Palais de Tokyo, at Paris, is opened. 2002 Marius Oprea: “Banalitatea Ræului. O istorie a Securitæflii în documente, 1949–1989” [Banality of Evil: A documented history of Securitate, 1949–1989], Polirom Publishing House, Project “Sens” at Timiøoara, at H.arta – Anca Gyemant, Maria Crista, Rodica Tache, Woppswede KunstlerHaus, Bremen – research scholarship in the residence library, Cetinje Montenegro, Belgrade, “Position: Rumänien”, Forum A9 Transeuropa, Quartier 21, MuseumsQuartier, Vienna. Curator, with Susanne Neuburger and Dan Perjovschi – about art in the public space. Those present at Vienna: H.arta (Timiøoara), MindBomb (Cluj), Péter Szabó and Csaba Csiki, Cristina Coleasa, Dan Panaitescu, Raluca Voinea, Marius Øtefænescu, Mind Bomb – activism in the public space, Csaba Csiki, Sándor Bartha, Ioana Nemeø, Alina Mungiu-Pippidi publishes “Politica dupæ comunism” [Politics after communism], Bucharest. The Institute of Architecture – lecture, artistic projects in the public space. 2003 Chicago. A day with the students of Northwestern University, Department of Art Theory and Practice; lecture at Columbia University and at Barat College; Kiel: Art/Architecture/Design Institute – lecture, Iaøi: “Prophetic Corners” – Normality; meaning, relaxation, interviews; at the Periferic Biennial, I exhibit the collection of globes and an object that doesn’t say anything – curator Anders Kreuger, Göppingen Kunsthalle, Germany – research in the institution’s library. I exhibit the globe collection, Belgrade. The Last East European Show, Museum of Contemporary Art – CAA files, Graz. < rotor > Gallery, “Balkan Consulate”, curators: Anton Lederer and Margarethe Makovec – in “Budapest” section, curator Angel Judit, CAA presents Anca Ignætescu, Cosmin Grædinaru, Attila Tordai, Mihai Stænescu, Amsterdam. “Waiting room”, several artistic positions from South-East Europe, as part of the Conference Enlargement of Minds; seminary at Amsterdam, with Dan, proposed by ECUMEST and Theatre Art Institute. We present Anri Sala, Daniel Knorr, Nevin Aladag, Rassim, Mircea Cantor, Matei Bejenaru, Oliver Musovik, Pavel Bræila, De Appel Foundation, at Amsterdam, Dan Perjovschi erases his shoulder tattoo with Romania, Joanne Richardson – D Media, Timotei Nædæøan publishes “IDEA arts + society”, Timiøoara Studentfest; Remus, Ioana, Gabi – organizers. CAA is invited, Øtefan Constantinescu – “Dacia 1300, generaflia mea” [Dacia 1300, my generation], 2020 Gallery, in Nancæ’s apartment – graffiti archive, Galeria Posibilæ... becomes, from an associative gallery, a commercial one. 2004 Zˇilina Statia – working with Marek Adamov and “Truc sphérique” – project Flux... “Noise”, with Øtefan Tiron, “Detective” (in art history, from modernism this day), something old, new and something else..., Lectures with guests from different fields, on different topics, Susanne Neuburger about “Cariere scurte” [Short careers]..., Florian Waldvogel... Culture Jamming... Claire Bishop...

Critical Thinking... Hedwig Saxenhuber, art in the public space... and Georg Schöllhammer, project Documenta 12, Open call – object or subject..., Bucharest. CAA coorganizes “Formate. Zilele Vienei la Bucureøti” [Formats. Vienna Days in Bucharest] – curator Georg Schöllhammer; meeting of artists, critics, theoreticians from Vienna and Bucharest, Cluj, Timiøoara, Iaøi, Sibiu, Arad, Sabine Bitter, Helmut Weber, Josef Dabernig, Anna Jermolaewa, Ines Doujak, Carola Dertnig, Andreas Fogarasi, Michaela Schwentner, Dorit Caryster, Herbert Weixelbaum, Boris Buden, Christa Benzer, Monika Vykoukal, Gabi, Ioana, Rareø KF, Vladimir Bulat, Florena Dobrescu, Adrian Guflæ,

74

scena Cosmin Grædinaru, Anca Ignætescu, Ræzvan Ion, Aurelia Mocanu, Vlad Nancæ, Kate Smith, Simona Nastac, Raluca Voinea, Marius Øtefænescu, Øtefan Tiron, Attila Tordai, Cosmin Costinaø, Cezar Læzærescu, Liviana Dan, Mircea Stænescu, Ileana Pintilie, Maria Crista, Anca Gyemant, Rodica Tache, “Formats Bucharest Days at Vienna”. CAA, co-organizes the Kunsthalle exhibition, project “Room”; CAA selection – Anca Ignætescu, Cosmin Grædinaru, Olivia Mihælflianu, Ioana Nemeø, Cætælin Rulea, Ion Grigorescu, Simona Nastac starts her curatorial studies at Goldsmith College, and Raluca Voinea at Royal College, Ecco Group, Nita Mocanu and Cætælin Rulea – projects based on surveys about the Romanian artistic scene and its context, San Sebastian. Manifesta 5... With all due intent, We start Arhiva Românæ de Stencil [The Romanian Stencil Archive] – Discussion list: Øtefan Tiron and Vlad Nancæ, “e-cart. Contemporary art magazine”: Raluca Voinea, Simona Nastac, Edi Constantin, Timiøoara Studentfest – CAA is invited at H.arta, Ion Godeanu exit..., Ciprian Mureøan: “Leap into the void – after 3 seconds”, Presidential and parliamentary elections took place again on November 28, 2004. No political party was able to secure a viable parliamentary majority, amidst accusations from international observers and opposition parties alike that the PSD had committed large-scale electoral fraud. There was no winner in the first round of the presidential elections. The joint PNL–PD candidate, Traian Bæsescu, won the second round on December 12, 2004 with 51% of the vote and thus became the third post-revolutionary president of Romania. The PNL leader, Cælin Popescu Tæriceanu was assigned the difficult task of building a coalition government without including the PSD. In December 2004, the new coalition government (PD, PNL, PUR Romanian Humanist Party – which eventually changed its name to Romanian Conservative Party – and UDMR), was sworn in under Prime Minister Tæriceanu. Romania joined NATO in 2004, and the country is scheduled to join the European Union (EU), alongside Bulgaria, in 2007. The EU accession treaty signed on April 25, 2005 in Luxembourg contains a safeguard clause, which allows delaying entry for a year if EU standards are not met. The government faces two main challenges to achieve the necessary conditions for entry into the EU: eradication of corruption, which remains widespread, and reform of the judicial system. 2005 Those who said NO, the ’70 and ’80 opponents and dissidents – The Civic Academy Foundation – meeting 2002 – the reconstruction of the resistance and dissidence movement – conclusion – today’s people rejects them, figuring that history would have had exactly the same course without them. In a society of obedience and humiliation, they drew the relief of dignity, needed so much by the history of a people. The participants: Cicerone Ionifloiu (Paris), William Totok (journalist, Berlin), Dumitru fiepeneag (writer, Paris), Rodica Andrei (clerk, Bucharest), Vasile Paraschiv (worker, Ploieøti), Ionel Cana (medic, Bucharest), Grafliana Popescu (engineer), Maria Øtefan (journalist), the sister and friend of the dissident Carmen Popescu, Gerhard Kneip (engineer, Frankfurt), Doina Cornea (professor, Cluj), Leontin Iuhas (engineer, Cluj), Ion Ilie (economist, Piteøti), Victor Frunzæ (journalist, writer, Bucharest), Nestor Ignat (communist journalist, witness VF), Viorica Oancea (editor, the dissident’s sister), Mihai Botez (mathematician, dissident), Mariana Celac (architect, Bucharest), Iulius Filip (technician, Cluj), Dænufl Iacob, Marius Boeriu (welder, locksmith, Braøov), Marius Oprea (writer, historian, Braøov), Radu Filipescu (engineer and inventor, Bucharest), Petre Mihai Bæcanu (journalist, Bucharest), Mihai Creangæ (journalist, Bucharest), Alexandru Chivoiu (master printer, Bucharest), Florica Dimitrescu (linguist, Bucharest), Gabriel Andreescu (physician, Bucharest), Andrei Pippidi (historian, Bucharest), Constantin Geangu (engineer, Bucharest), Doru Braia (journalist, Bucharest), Nicolae Dima (journalist, SUA), Dinu Zamfirescu (publicist, Bucharest), Adrian Niculescu (historian, Bucharest), Cristian Mititelu (ex-director BBC), Ana Blandiana and Romulus Rusan, Vienna. Exhibition “New Europe, The Culture of Mixing and the Politics of Representation” – curators Marius Babias and Dan Perjovschi, Generali Foundation – research in the library of the institution, Stuttgart: “On Difference”, Kunstverein (co/curators Lia and Dan); research on the internet and in the library of the institution); CAA exhibits Ion Grigorescu, Nita Mocanu, Cezar Læzærescu, Ecco Group, Eduard Constantin and documentations from Mihai Stænescu, Attila Tordai, Øtefan Constantinescu, Dan Perjovschi, Budapest. Ludwig Museum, conference. I present CAA and project “Dizzydent”, London. Goldsmiths College, MA Creative – Curating IDEA at ICA. CAA invited in the section curated by Simona Nastac, Lisbon, research in the library of the Calouste Gulbenkian Foundation and in the curators’ library, Venice. Venice Biennial, with Daniel Knorr in the Romanian Pavilion – curator Marius Babias (Dan in the project selection board), Budapest. “Chaos” Dunaújváros exhibition – curator Zsolt Petrányi, Bucharest. “Dizzydent” at After the Happy Nineties, Goethe Institute (CAA, co-organizer), Bucharest. ICR, Paris scholarship (appointed in the board, but with a traditionalist majority... I refused to sign... blaming the poor management, the lack of any standards of applying and selection, shallowness of the board, the board), Slovakia. Zˇilina – I curate FLUX. Lost project, with Robo Blasko, Vienna, Bratislava, Prague: Erste Bank – I make a trip to document and research the Tranzit program, Bucharest: Lia – co-organizes with Georg Schöllhammer the visit of Tranzit network; Roger Bruegel – director Documenta 12, Public lecture at Galeria Nouæ, meeting with the (national) CAA network at GDS; workshop visit – Geta Brætescu and Ion Grigorescu, Everybody presents archives... Cælin Dan has one... Oroveanu another... Add want to make one... Istanbul Biennial – Dan exhibits, Bucharest. The first “Banlieues d’Europe d’Est” meeting, organized by Silvia Cazacu, Dan states his position and that of CAA... Lia – final intervention about common themes and topics, about the autonomous place won by culture, about the separation from politics..., I propose a knowledge capsule to ECUMEST – CAA extended to interdisciplinary files... in the public space, Dan – exhibition at Ludwig Museum, Cologne; research in the library of Kasper König, Marseille. Research in the private library of Kati Kiss, the psychoanalyst – about psychoanalyses, Frankfurt. Remix International Seminary, at Portikus; Dan presents CAA, Bucharest, Sinaia. The ECUMEST Association, “Piafla de dezbateri” [Debate market] – a series of dialogues: The Minister of Culture and the Civil Society; Lia about the position of the independent cultural actor, institutional structuring and the accent on research, I propose The Center for Cultural Information – a real place, downtown, at Etaj 3/4 Gallery, Bucharest. ECUMEST Association publishes “The Cultural Sector Guide, Omagiu – the new generation magazine”, Bucharest. CAA workshop – a visit from Great Britain curators, October 16–21, supported by Rafliu Foundation (event suggested by Dan) – They will visit the cities of Iaøi and Cluj, Sian Bonnell – director, TRACE; Ben Borthwick – assistant curator, Tate Modern; Jenny Brownrigg – Exhibitions Department, University of Dundee; Kim Sukie Dhillon – independent curator; Elisabetta Fabrizi – assistant curator, BALTIC; Kerri Moogan – programme manager, Centre for Contemporary Arts, Glasgow; Nansi O’Connor – arts projects manager, visiting arts and Simona Nastac, Bucharest. A visit from independent curators from Austria and Germany, “Schnittpunkt Ausstellungstheorie und Praxis” – Dan is co-organizer, CAA workshop: Horst Campman, Gabrielle Cram, Sophie Goltz, Mikael GB Horstmann, Renate Hollwart, Beatrice Jaschke, Therese Kaufmann, Concordia Kulterer, Nora Sternfeld, Regina Wonisch, Luisa Ziaja, They visit Cluj, at our suggestion. 2006 Bucharest. At Cosmin Costinaø, with Manuel Pelmuø about art and dance – Eastern and Western discourse, Ræzvan Ion and Eugen Rædescu, Bucharest Art Biennial. CAA at GDS. The curator Zsolt Petrányi meets Romanian artists. Ioana Nemeø, Cætælin Rulea, Eduard Constantin are selected, CSS workshop with Nita Mocanu about her feminist project, At Oana Radu with Corina Øuteu, Øtefania Ferchedæu. ECUMEST ... about the network..., CAA kit Ro, for the Iaøi Biennial; CAA kit E, Ljubljana, Moderna Galerija, “Interrupted Histories”; CAA kit W, London, Royal College, “Again for Tomorrow”, Eindhoven. Van Abbe Museum – library study, Innsbruck Kunstraum, CAA kit – library study, Adrian Næstase is investigated for corruption; he invites several TV station to his house; he is richer than Ceauøescu... kitsch and not only. 2015 World population will be of 7 and a half billions.

Translated by Alex Moldovan

75

Ján Mancˇusˇka Repeated Interior, 2003, installation, credit: < rotor >

76

scena

Schimbînd dinamica unui spafliu în schimbare: Asociaflia < rotor > pentru Artæ Contemporanæ, Graz, Austria Walter Seidl

Dupæ schimbærile din interiorul structurilor politice øi teritoriale ale Europei din anii 1990, au existat doar cîteva inifliative artistice care au reuøit sæ surprindæ esenfla a ceea ce voiau sæ reprezinte valorile artistice globale, nu din perspectiva capitalistæ dominantæ, ci din punctul de vedere opus, perspectiva în oglindæ a ceea ce atrage dupæ sine capitalismul. Cum pot fi încadrate valorile artistice universale dacæ cineva le percepe doar din vîrful unei ordini ierarhice, care e probabil sæ reprime multitudinea de straturi sociale? În timp ce discursul artistic øi politic dominant din Europa era încæ determinat de aøa-numitul „Vest“, posibilitatea topograficæ de a cæuta moduri alternative de gîndire rezidæ doar în nuanfle într-o emisferæ esticæ a unui flux continental încæ dislocat la nivel mental. În acest caz, unii dintre vecinii apropiafli din Vest recunosc faptul cæ existæ forfle artistice alternative care trebuie sæ fie luate în considerare, pentru a reflecta mai bine istoria, ca øi viitorul întregului continent. Unele dintre aceste dezvoltæri îøi au punctul de plecare în Graz, Austria. Pentru expoziflia sa din 1992, Identitate: Diferenflæ [Identity: Difference], Peter Weibel a inventat, privind înspre producflia artisticæ a fostului Est (al Europei), termenul de retroavangardæ, neøtiind cæ grupul artistic sloven Laibach folosise deja acest termen în 1983. Pentru Weibel, arta fostei Europe de Est nu considera postmodernismul un ræspuns la revoluflia postindustrialæ; totuøi, acesta a reuøit sæ depæøeascæ diferenfla faflæ de Vest insistînd asupra istoriei, asupra utopiei în locul uitærii, asupra activismului în locul consumului øi asupra unei versiuni secularizate a realitæflii.1 Efectele unui trecut apropiat care a determinat multe aspecte ale discursului (central-) european din anii 1990 au fost, de asemenea, luate în considerare, la mijlocul anilor ’90, de curatorii austrieci Margarethe Makovec øi Anton Lederer, atunci cînd au instituit propriul lor Raum für Kunst [Spafliu pentru artæ], în Graz. Contactul lor frecvent cu artiøtii din flærile vecine din Est a condus tot mai mult la o reflecflie asupra potenflialului interconectant al artei contemporane din regiune. Igor Zabel vede aceste relaflii ca pe o dublæ dinamicæ a integrærii, care are ca efect simultan reconsolidarea diferenflelor culturale, nu doar între flæri, ci øi în interiorul lor.2 Prin instituirea unor programe de schimb øi contacte cu scenele artistice ale mai multor flæri din Estul øi Sud-Estul Europei, Makovec øi Lederer au participat la o miøcare postavangardistæ, care a fost ignoratæ, la acea vreme, de mulfli curatori internaflionali. În 1999, ei au creat, în sfîrøit, Asociaflia < rotor > pentru Artæ Contemporanæ, care urma sæ exprime dinamica în rotire a unui spafliu politic øi artistic european aflat în schimbare.

Dupæ mai mult de zece ani de la cæderea comunismului, a devenit un loc comun includerea contribufliilor artistice ale reprezentanflilor lumii artistice a Europei de Est în expoziflii contextuale din întreaga emisferæ vesticæ. Se pare cæ cele mai multe flæri europene au propriii lor curatori, reprezentînd fiecare nafliune la una din numeroasele bienale care se înmulflesc precum ciupercile dupæ ploaie. Øi totuøi, se pare cæ dezvoltarea acestui proces nu ar fi avut loc færæ eforturile cîtorva instituflii (øi persoane WALTER SEIDL a obflinut un doctorat în domeniul studiilor culturale. Curator øi critic, træieøte øi lucreazæ la Viena øi, începînd cu 2004, a fost însærcinat sæ se ocupe de colecflia de artæ a Erste Bank Group.

CHANGING DYNAMICS OF A CHANGING SPACE: < rotor > ASSOCIATION FOR CONTEMPORARY ART, GRAZ, AUSTRIA Walter Seidl After the changes within the political and territorial structures in Europe in the 1990s, there have been only a few art initiatives which managed to capture the essence of what it meant to represent global artistic values, not from the dominant capitalist side, but from its reverse angle, the mirror side of what capitalism entails.

How can universal artistic values be framed if one only perceives them from the top scale of a hierarchical order which is likely to repress the multitude of social strata. While the dominant artistic and political discourse in Europe was still determined by the socalled “West”, the topographical possibility to look for alternative modes of thinking lay only in nuances in the Eastern hemisphere of a mentally still disrupted continental flow. In this case, some of the neighbors in the immediate West acknowledged the fact that there are alternative artistic forces which have to be taken into account in order to better reflect the history as well as the future of the entire continent. Some of these developments took their starting point in Graz, Austria. For his exhibition Identity: Difference in 1992, Peter Weibel coined the term Retroavantgarde while looking at the art production of the former East (of Europe), yet not knowing that the Slovenian artist group Laibach already used this term in 1983. For Weibel, art of the former East didn’t consider Post-modernism an answer to the post-industrial revolution; however, it succeeded in overcoming the difference to the West by insisting on history, on utopia instead of oblivion, on activism instead of consumption, and on a secularized version of reality.1 The effects of an immediate past that determined many issues of the (Central) European discourse of the 1990s were also taken up

by Austrian curators Margarethe Makovec & Anton Lederer in the mid-90s, when they established their Raum für Kunst (Space for Art) in Graz. Their frequent contact to artists from the neighboring countries in the East led to an increasing reflection of the interlinking potential of contemporary art from the region. Igor Zabel sees these relations as a double dynamics of integration, which has the simultaneous effect of reinforcing cultural difference, not only between countries but also within them.2 By establishing exchange programs and contacts to the art scenes of several Eastern and Southeastern European countries, Makovec & Lederer participated in a post-avant-garde movement which had not been taken up by many international curators at that time. In 1999, they finally established < rotor > association for contemporary art, which was about to express the rotating dynamics of a changing European political and artistic space.

More than ten years after the communist collapse, it has become commonplace to include artistic contributions by representatives of the Eastern European art world into context-based exhibitions

WALTER SEIDL holds a doctorate in cultural studies. He lives and works in Vienna as a curator and critic, and has been in charge of the art collection of the Erste Bank Group since 2004.

77

Ján Mancˇusˇka Reinigungsgesellschaft/United Native Country, 2000, sculptural group, credit: < rotor >

78

scena

Tanja Ostojic´ Sofa for Curator, 2002, performance with Stevan Vukovic’, credit: < rotor >

79

particulare) specializate, care au crescut vizibilitatea producfliei artistice din anumite zone de pe glob. În Austria, au existat mai multe astfel de inifliative, ca, de exemplu, KulturKontakt din Viena sau forflele directoare din spatele revistei de artæ springerin: Hedwig Saxenhuber øi Georg Schöllhammer.

Abia la sfîrøitul secolului XX au fost organizate expoziflii importante, precum Dupæ cæderea Zidului, concentrate în totalitate asupra lucrærilor artiøtilor din fostele flæri comuniste, flæri care au suferit schimbæri imense în ræstimpul unui singur deceniu.

Deøi asemenea încercæri au fost criticate pentru compartimentarea strictæ a scenei artistice a unei anumite regiuni prin punerea etichetei „Est“, ele au fost necesare pentru a atrage atenflia conøtiinflei publice asupra unor practici artistice neglijate pînæ atunci. Cele mai multe dintre aceste încercæri mergeau mînæ-n mînæ cu migraflia locuitorilor din aceste flæri, artiøti care s-au amestecat cu colegii lor din Vest, dar nu au încetat niciodatæ sæ se preocupe de istoria øi dezvoltarea flærii lor natale. De acum înainte, a devenit necesaræ concentrarea asupra geografiilor politice øi artistice transformate øi aflate în autotransformare ale Europei, deoarece în timpul socialismului real artiøtii din Est aveau adesea mai pufline contacte unul cu altul decît cu reprezentanflii lumii artistice internaflionale.

Un alt motiv pentru a ne apleca asupra producfliei artistice a Europei de Est øi de Sud-Est derivæ din situarea geograficæ a cîtorva flæri (central-europene), a cæror istorie comunæ a condus la modele comportamentale similare sau la ceea ce am putea numi un anumit „sens al vieflii“. Øi un asemenea sentiment sau o asemenea concepflie despre viaflæ a fost luat(æ) în considerare, cu privire la istoria Austriei øi la legæturile sale apropiate cu Balcanii, de cætre < rotor >. Dupæ crearea unui spafliu expoziflional preliminar pentru < rotor >, în anul 2000, cu un program mixt de artiøti internaflionali øi o focalizare pe Europa Centralæ øi de Est, seriile expoziflionale din anii 2002 øi 2003 au fost în întregime dedicate spiritului „Balcanilor“.

Balkan Konsulat a fost titlul generic pentru un an øi jumætate de organizæri de expoziflii care iau procesele ca obiect, proiecflii video, evenimente care au ca protagoniøti DJ, precum øi apariflii publice ale unor reprezentanfli ai scenelor artistice din Estul øi Sud-Estul Europei. Pornind de la poziflionarea geograficæ în mijlocul Europei øi de la legætura istoricæ a multor flæri din Imperiul Austro-Ungar, cu amestecul lui de populaflii, tradiflii øi valori culturale, spiritul Balcanilor poate fi încæ gæsit pretutindeni în Austria. Oricum, nu au existat multe spaflii expoziflionale contextuale care sæ se ocupe în mod obiønuit de aceastæ regiune geograficæ. Din aceastæ privinflæ, activitatea Asociafliei < rotor > pentru Artæ Contemporanæ din Graz øi legæturile ei de colaborare cu aproape toate flærile vecine din est, sud øi nord, l-au fæcut, în 2001, pe artistul sîrb Urosˇ Djuric´ sæ numeascæ aceastæ instituflie „Balkan Konsulat“, referindu-se la amestecul lingvistic care poate fi auzit în timpul organizærii expozifliilor, precum øi la atmosfera care le provoacæ multora dintre artiøti sentimentul cæ sînt „acasæ“.

Iar acest sentiment a fæcut ca duoul curatorial Makovec øi Lederer sæ se implice într-un proces de colaboræri cu curatori din diferite oraøe din Serbia øi Muntenegru, Republica Cehæ, Turcia, Bosnia øi Herflegovina, Ungaria øi Rusia. Cu sprijinul curatoarei din Sarajevo Lejla Hodzˇic´, Balkan Konsulat s-a lansat, în toamna lui 2002, øi a formulat ironic o antitezæ la marele eveniment În cæutarea Balcaniei [In Search of Balkania] al lui Weibel, care a avut loc spre sfîrøitul lui 2002, la Neue Galerie din Graz. Lucrul spre care tinde nofliunea de balcanic este o anumitæ idee de viaflæ sau, ˇizˇek, constituie întotmai curînd, o metaforæ pentru ceea ce, cu cuvintele lui Slavoj Z deauna „Celælalt, situat în altæ parte, mereu puflin mai departe“.3 Aceastæ componentæ metaforicæ a fost abordatæ cu mult umor øi potenflial reflexiv de cætre < rotor >, care a publicat recent catalogul ce documenteazæ întregul proiect. Cine ar putea ˇizˇek, considera Praga, St. Petersburgul sau Istanbulul parte a Balcanilor? În sensul lui Z

80

throughout the western hemisphere. Most European countries seem to have their own curators representing each nation on one of the numerous biennials, which grow like mushrooms out of the earth. Yet it seems that the development of this process could not have happened without the efforts of a few specialized institutions (and individuals), fostering the visibility of art production from specific sections of the globe. In Austria, there have been several of such initiatives like KulturKontakt in Vienna or the driving forces behind the art magazine springerin: Hedwig Saxenhuber and Georg Schöllhammer.

It took until the end of the twentieth century to organize major exhibitions such as After the Wall, focusing entirely on the work of artists from the former communist countries which had undergone enormous changes within only one decade. Although such attempts have been criticized for pigeonholing the art scene(s) of a particular region with the label “East”, they were necessary to raise public consciousness for hitherto neglected artistic practices. Most of these undertakings went hand in hand with the migration of inhabitants from these countries, artists who had mingled with their colleagues in the West but never discontinued to focus on the history and development of their native land. Hence, it became necessary to focus on Europe’s transformed and self-transforming political and artistic geographies, because in times of real socialism, artists from the East often had less contact with one another than with exponents of the international art world.

Another reason to concentrate on the art production of Eastern and South-Eastern Europe derives from the geographical situation of some (Central European) countries, whose common history has led to similar behaviorist patterns or what you could call a certain “sense of life”. And such a feeling or notion of life has been taken up by < rotor > in regard of Austria’s history and its close connections to the Balkans. After establishing a preliminary exhibition space for < rotor > in 2000 with a mixed program of international artists and a focus on Central and Eastern Europe, the exhibition series between 2002 and 2003 was entirely dedicated to the spirit of the “Balkans”.

Balkan Konsulat was the title of one and a half years of processoriented exhibition making, video-screenings, DJ-ing as well as public appearances by representatives of the art scenes from Eastern and South-Eastern Europe. Starting from the geographical position in the middle of Europe and the historical connectedness of many countries within the Austrian-Hungarian Empire with its mixing of peoples, traditions and cultural values, the spirit of the Balkans could always be found throughout Austria. However, there have not been many context-based exhibition sites dealing with this geographical region on a regular basis. In this respect, the work of < rotor > association for contemporary art in Graz and its collaborative ties to almost all neighboring countries in the east, south, and north made the Serbian artist Urosˇ Djuric’ call this institution the “Balkan Konsulat” (consulate) in 2001, referring to the hybrid of languages one can hear during the setting up of exhibitions as well as the spirit that provides many of the represented artists with the feeling of being “at home”.

And this feeling made the curator duo Makovec & Lederer become involved in a process of collaborations with curators from different cities in Serbia & Montenegro, Russia, the Czech Republic, Turkey, Bosnia & Herzegovina, Hungary, and Russia. With the support of Sarajevo curator Lejla Hodzˇic’, Balkan Konsulat started out in fall 2002 and ironically formulated an antithesis to Weibel’s major show In Search of Balkania, which took place at Neue Galerie Graz towards the end of 2002. What the Balkanic notion amounts to is a certain notion of life or rather a metaphor for what in Slavoj Zˇizˇek’s words always constitutes the “Other, being located somewhere else, always a little further”.3 This metaphoric component has been taken up with a lot of humor and reflective potential by < rotor >, which recently published the catalogue documenting the whole project.

scena

ˇejla Kameric´ Dream House, video installation, 2002, credit: < rotor > S

curatorii consideræ necesar sæ înfleleagæ proiectul mai curînd ca o „investigaflie în cadrul graniflelor Balcanilor“, deoarece, „din partea Balkan Konsulat, nimeni nu pretindea cæ invitaflii erau locuitori ai Balcanilor“.4 Dintr-o perspectivæ istoricæ, legæturile dintre dezvoltarea balcanicæ øi cea centraleuropeanæ par sæ se afle în centrul unei sfere comune. Aceasta a determinat, de exemplu, prezentarea lucrærii Omagiu lui Eduardo Spoletti [Homage to Eduardo Spoletti], a artistei din Belgrad Rasˇa Todosijevic´, o instalaflie ce constæ în douæ rînduri de mese aranjate sub forma unei svastici. Servirea unei supe sîrbeøti de fasole cu ocazia deschiderii a provocat, pe de o parte, o veselæ adunare, dar a deschis, pe de altæ parte, discuflia despre fascismul cotidian øi atrocitæflile cauzate de ræzboi. În aceeaøi încæpere, lucrarea Traversare [Crossing Over] a Tanjei Ostojic´ a fæcut trecerea spre realitatea actualæ a forjærii unei identitæfli europene. Instalaflia video documenta proiectul ei pe termen lung Cæutînd un sofl cu un paøaport european [Looking for a husband with a EU passport], care problematizeazæ alegerea legalæ a unui partener, precum øi rezidenfla pe teritoriul european.

Pentru a evita concentrarea asupra identitæflilor fundamentate naflional øi, astfel, o nouæ stigmatizare a artei est-europene, reprezentanflii scenelor artistice din oraøele selectate promoveazæ un cîmp deschis de interacfliune discursivæ, care s-a fæcut manifest în repetate rînduri. În secfliunea sa dedicatæ oraøului Praga, curatorul Michal Kolecˇek a inclus grupuri ca Reinigungsgesellschaft din Germania, cu o lucrare video documentînd numeroasele traversæri ale graniflei germano-cehe de cætre un bærbat sau trecerea fictivæ printr-un zid a artistului polonez Oskar Dawicki, pentru a relaxa rigidele idei despre granifle ca limitæri mentale øi geografice ale existenflei noastre cotidiene. La nivel formal, echipa < rotor > a extins limitele spafliale ale galeriei cætre ramificaflii exterioare, pentru a prezenta proiecflii video speciale sau concerte nocturne cu DJ øi, de asemenea, un forum pentru confruntarea directæ cu publicul. Aceastæ ultimæ idee poate fi væzutæ prin cîteva intervenflii, cum ar fi cea a lui Ján Mancˇusˇka privind alterærile, pe mesele unui bar sau pe douæ panouri publicitare dintr-o piaflæ publicæ, a structurilor de suprafaflæ, care au fost produse în colaborare cu museum in progress, dînd artiøtilor øansa de a-øi avea lucrærile expuse nu doar la Graz, ci øi în respectivele oraøe ale consulatului, ca øi în ziare øi reviste, precum desenele lui Dan Perjovschi din cotidianul austriac Der Standard øi din sæptæmînalul ceh Respekt (ca parte a secfliunii maghiare).

Who would consider Prague, St. Petersburg or Istanbul part of the Balkans? In Zˇizˇek’s sense, the curators saw it necessary to understand the project rather as an “investigation into the borders of the Balkans” because “on the part of the Balkan Konsulat nobody claims that the invited guests were inhabitants of the Balkans”.4 From a historical perspective, the links between the Balkanic and the Central European development seem to center on common ground. This, for example, led to the presentation of Belgrade artist Rasˇa Todosijevic’’s piece, Homage to Eduardo Spoletti, an installation consisting of two rows of tables arranged in the form of a swastika. Serving Serbian bean soup on the occasion of the opening invited to a cheerful gathering on the one hand, but opened the discussion about everyday fascism and war-inflicted atrocities on the other. In the same room, Tanja Ostojic’’s Crossing Over bridged the gap to the present reality of fusing a European identity. The video documented her long-time project Looking for a husband with a EU passport, which problematizes the legal choice of one’s partner as well as the place of residence on European territory.

To avoid a concentration on nation-based identities and thus another stigmatization of Eastern European art, the representation of art scenes from selected cities promoted an open, discursive field of interaction, which has been shown several times. In his Prague

Urosˇ Djuric´ From: The Populist Project. God Save the Dreams of Serbian Artists, Grazer Athletiksport Klub, 2002, inkjet print, credit: < rotor >

section, curator Michal Kolecˇek included groups like the German Reinigungsgesellschaft with a video piece documenting a man’s frequent travels across the German-Czech border, or Polish artist Oskar Dawicki’s fictitious breaking through a wall, to loosen up the rigid notions of borders as mental and geographical limitations of our daily existence. On a formal level, the < rotor > team extended the spatial limitations of the gallery to exterior branches in order to present special video or DJ nights as well as a forum of direct confrontation with the public. The latter can be seen through several interventions, such as Ján Mancˇusˇka’s alterations of surface structures on the tables of a bar or two billboards in a public square, which were produced in cooperation with museum in progress, giving artists the chance to have their works shown not only in Graz, but also in the respective cities of the consulate as well as in newspapers and magazines such as Dan Perjovschi’s drawings in the Austrian daily Der Standard and the Czech weekly Respekt (as part of the Hungarian section).

Thus, the Balkan Konsulat became visible in various medial distribution channels, focusing on the changing experiences with time and

81

Astfel, Balkan Konsulat a devenit vizibil pe diferite canale de distribuflie mediaticæ, concentrîndu-se pe experienflele spaflio-temporale în schimbare care au format subiectul postmodern øi postsocialist, [subiect] ce a fost expus la o pierdere a coordonatelor øi care, astfel, acordæ mai puflinæ importanflæ punctelor de referinflæ geografice. Concentrarea asupra geografiilor mentale în favoarea realitæflilor cartografice a fost, de asemenea, reprezentatæ pe logoul Balkan Konsulat-ului, al cærui design a fost realizat de artista bosniacæ Sˇejla Kameric´ – un simbol heraldic tipic, dar færæ vreo marcæ sau vreun model al unui stat anume. Aøadar, lucrul cu care avem de-a face este existenfla unui nonloc, în sensul lui Marc Augé, un loc færæ vreo formæ arhitecturalæ specificæ, reflectînd semnificaflia metaforicæ a Balcanilor ca matrice a structurilor mentale ce pot fi realizate doar de cætre oameni øi de cætre structurile sociale din spatele lor.

Dupæ acest proiect, spafliul fizic expoziflional < rotor > s-a transformat într-un spafliu efemer, care se fixeazæ tot mai mult pe programe de schimb øi expoziflii în afara Austriei. Astfel, aspectul nomad al realitæflilor balcanice se infiltreazæ atît în travaliul curatorilor, cît øi în cel a institufliilor. Acum, refleaua instituitæ între flærile din centrul, sudul øi estul Europei a devenit mai justificatæ ca niciodatæ, culminînd cu un program de serii de conferinfle cu titlul MSE, care a început la Ljubljana, în anul 2000. fielul acestor întîlniri este de a schimba periodic experienfle de lucru artistice øi curatoriale dintr-o zonæ conectatæ nu doar la un nivel geografic, ci, înainte de toate, la un nivel intelectual. Numitorul comun rezultæ din nevoia de a institui o platformæ de metode de lucru împærtæøite de tofli protagoniøtii implicafli. Importanfla acestor întîlniri este datæ de nevoia de a formula o linie de gîndire alternativæ, care sæ ducæ dincolo de practicile curatoriale la modæ øi de expozifliile improvizate, dar tratînd în mod serios dezvoltærile viitoare ale artei øi creærii de expoziflii la un puternic nivel politic.

Prin aceastæ abordare, < rotor > încearcæ sæ se centreze asupra problemelor predominante în creaflia artisticæ contemporanæ, precum øi asupra schimbærilor imanente, ceea ce ar putea conduce finalmente la crearea unui alt spafliu fizic expoziflional în Austria.

Traducere de Andrei State øi Veronica Lazær

Note: 1. Cf. Peter Weibel. „Der Kalte Krieg und die Kunst“, in Zurück aus der Zukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalter des Postkommunismus, ed. Boris Groys, Anne von der Heiden øi Peter Weibel, Frankfurt, Suhrkamp, 2005, pp. 49–55.

2. Cf. Igor Zabel. „Intimität und Gesellschaft“, in Zurück aus der Zukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalter des Postkommunismus, pp. 472–507.

3. Balkan Konsulat at < rotor >, Frankfurt, Revolver – Archiv für aktuelle Kunst, 2006, p. 7.

4. Ibidem, p. 6.

82

space, which have formed the post-modern and post-socialist subject, who has been exposed to a loss of maps and thus attaches less importance to geographical points of reference. The concentration on mental geographies in favor of cartographic realities was also represented in the Balkan Konsulat’s logo designed by Bosnian artist Sˇejla Kameric’ – a typical heraldic symbol, but without the signature or pattern of a specific state. Hence, what we are dealing with is the existence of a non-place in Marc Augé’s sense, a place with no specific architectural gestalt, which reflects the metaphoric meaning of the Balkans as a matrix of mental structures that can only be realized by the people and the social structures behind.

After the project, < rotor>’s physical exhibition space shifted towards an ephemeral space, which increasingly focuses on exchange programs and exhibitions outside Austria. Hence, the nomadic aspect of Balkanic realities permeates both the curators’ and the institution’s work. Now the network established within the countries of Middle, South and Eastern Europe has become more valid than ever, culminating in a conference series program with the title MSE, which started in Ljubljana in 2000. The aim of these meetings is to periodically exchange curatorial and artistic experiences of working in a territory which is connected not only on a geographical but most of all on an intellectual level. The common denominator results from the need to establish a platform of shared working methods for all the protagonists involved. The importance of these meetings is to formulate an alternative line of thinking that goes beyond the practice of mainstream curating and exhibition hopping but seriously considers the future developments of art and exhibition making on a strongly political level. With this approach, < rotor > tries to center on issues prevalent in current art-making as well as the immanent changes, which might eventually lead to another physical exhibition site in Austria.

Notes: 1. Cf. Peter Weibel, “Der Kalte Krieg und die Kunst”, in Zurück aus der Zukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalter des Postkommunismus, edited by Boris Groys, Anne von der Heiden and Peter Weibel, Frankfurt, Suhrkamp, 2005, pp. 49–55.

2. Cf. Igor Zabel, “Intimität und Gesellschaft“, in Zurück aus der Zukunft. Osteuropäische Kulturen im Zeitalter des Postkommunismus, pp. 472–507.

3. Balkan Konsulat at < rotor >, Frankfurt, Revolver – Archiv für aktuelle Kunst, 2006, p. 7 4. Ibidem, p. 6.

scena

„Trebuie sæ fim transparenfli în felul în care punem problemele.“ Interviu cu Mai Abu El Dahab realizat de Miklós Erhardt MAI ABU EL DAHAB este curator independent, stabilit la Cairo. Øi-a obflinut licenfla în øtiinfle politice øi filosofie în 1997, la American University din Cairo, iar în 2002 a studiat în cadrul Curatorial Training Programme de la Stichting De Appel din Amsterdam. Începînd din 2000, este implicatæ în arta contemporanæ prin activitæfli de producere, curatoriat øi scris.

¬ Mai Abu El Dahab este unul dintre curatorii Manifesta 6, care se desfæøoaræ din septembrie pînæ la sfîrøitul lui decembrie 2006 în Nicosia, Cipru. Prima mea întrebare adresatæ ei este: Ce te-a determinat sæ candidezi pentru acest post? √ Procesul de selecflie a curatorilor pentru Manifesta care urmeazæ sæ se desfæøoare în acest an a fost puflin diferit de felul în care proceda Manifesta altædatæ.

De obicei, conducerea Manifesta, în cooperare cu un reprezentant al oraøului unde urmeazæ sæ aibæ loc (oraøul e ales înainte sæ fie aleasæ echipa), invita, pur øi simplu, diferifli curatori, cærora le cerea sæ lucreze în echipæ, iar ei orchestrau aceastæ colaborare. Dar în cazul edifliei de anul acesta, au cerut unui numær de aproximativ patruzeci de curatori din Europa – øi cîtorva din afaræ – sæ trimitæ o propunere de-o paginæ, descriind echipa cu care ar dori sæ lucreze – alegîndu-øi, astfel, propriii parteneri.

Cred cæ ideea aflatæ în spatele acestei decizii era cæ o colaborare devine mult mai realæ dacæ se bazeazæ pe inifliativa efectivæ a celor implicafli. Dupæ ce au primit aceste patruzeci de candidaturi, care doar descriau o echipæ, le-au ales pe cele mai interesante cinci øi le-au cerut autorilor lor sæ alcætuiascæ o propunere concretæ despre ce ar face dacæ ar fi curatorii Manifesta 6 de la Nicosia. ¬ Cu alte cuvinte, vrei sæ spui cæ preselecflia echipelor s-a bazat doar pe personalitæflile invitate de Manifesta øi apoi pe personalitæflile pe care acestea din urmæ au hotærît sæ le implice? √ S-a bazat pe configuraflia echipelor. Întrucît celor de la Manifesta le place adesea sæ lucreze cu echipe multidisciplinare – cu oameni provenind din medii foarte diferite –, au fost interesafli de constelaflia pe care o vor alcætui aceøtia în relaflie cu acest eveniment particular. Colegul meu Florian Waldvogel, un curator independent din Frankfurt care a fost, într-adevær, invitat de Manifesta sæ alcætuiascæ o echipæ, ne-a invitat pe Anton Vidokle, un artist ruso-american ce træieøte la New York, øi pe mine sæ începem sæ ne gîndim la o propunere pentru aceastæ ediflie. ¬ Hai sæ ne întoarcem la propunere. Cum a apærut ideea propunerii unei øcoli?

Gæsesc cæ e o coincidenflæ interesantæ faptul cæ la Documenta 6 a fost prezentatæ Universitatea Internaflionalæ Liberæ a lui Joseph Beuys. E ca øi cum edifliile cu numærul øase ale acestor evenimente de masæ ar stîrni un interes pentru a se autotransforma în ceva bazat într-o mai mare mæsuræ pe proces øi pe educaflie. Te-ai raportat la aceste exemple apærute în acest domeniu? Ai fost influenflat de ele în vreun fel? √ Ideea Øcolii – care a fost, iniflial, ideea lui Florian – ni s-a pærut foarte atractivæ, pentru cæ îmbina, realmente, multe din diferitele noastre interese. Unul dintre principalele puncte de pornire a fost, desigur, natura tot mai problematicæ a acestor expoziflii ample, care devin, tot mai mult, doar o altæ fafletæ a pieflei artistice, øi acest

MIKLÓS ERHARDT este artist, membru al grupului Big Hope (împreunæ cu Dominic Hislop øi Elske Rosenfeld). Træieøte øi lucreazæ la Budapesta.

“WE NEED TO BE TRANSPARENT ABOUT THE ISSUES” Interview with Mai Abu El Dahab realized by Miklós Erhardt MAI ABU EL DAHAB is an independent curator based in Cairo. In 1997, she earned her degree in Political Science and Philosophy from the American University in Cairo, and later in 2002 studied at the Curatorial Training Programme at Stichting De Appel in Amsterdam.

Since 2000, she has been involved in producing, curating and writing about contemporary art.

¬ Mai Abu El Dahab is one of the curators of Manifesta 6 that runs from September until the end of December this year, in Nicosia, Cyprus. My first question to her is: What attracted you to apply for this job? √ The process for selecting curators for this coming Manifesta was a little bit different than Manifesta had done in the past. Usually the board of Manifesta, in cooperation with a representative of the city where it will take place (the city is selected before the team) would simply invite individual curators and ask them to work as a team, and they would orchestrate this collaboration. But in the case of this Manifesta they asked approximately forty curators from Europe – and some from outside – to send a one page proposal describing the team they would want to work with – thus choosing their own partners. The idea behind this I think was that the collaboration becomes much more real if based on the actual initiative of the people involved. After they received these forty applications, which were only describing a team, they chose the five most interesting ones and asked them to put together a concrete proposal of what they would do if they were the curators of Manifesta 6 in Nicosia. ¬ So, you mean the pre-selection of the teams was only based on the personalities invited by Manifesta, and then on the personalities these people decided to involve?

MIKLÓS ERHARDT is an artist, member of art group Big Hope (with Dominic Hislop øi Elske Rosenfeld). He lives and works in Budapest.

83

lucru e destul de adeværat øi în cazul Manifesta, care s-a transformat, de-a lungul istoriei sale, într-un eveniment foarte titrat, care poate consacra carierele multor artiøti, deøi nu aceasta era intenflia ei iniflialæ. Ea voia sæ fie mai degrabæ alternativæ, într-un anumit fel, øi mult mai cu picioarele pe pæmînt, dar acum, din cauza proliferærii atîtor bienale, a început sæ ocupe o poziflie specificæ, faflæ de care eram foarte critici. Nu e neapærat o problemæ singularæ; multe bienale se confruntæ cu aceleaøi dificultæfli ca øi Manifesta. ¬ Care e træsætura Manifesta pe care o percepi ca fiind problematicæ? √ Ea funcflioneazæ pe mai multe nivele. Cea faflæ de care sînt foarte criticæ este aceastæ idee a unei „Bienale Europene de Artæ Contemporanæ“. Într-un fel, ea trimite la ideea unei „Europe lærgite“, care cred cæ e oarecum superficialæ. A lua, pur øi simplu, tot felul de fleacuri din toate colflurile Europei nu presupune un proces de interogare, øi aceasta e o problemæ, pentru cæ Uniunea Europeanæ însæøi e un concept foarte complex. De exemplu, unul dintre lucrurile general acceptate despre Manifesta e faptul cæ nu e un proiect despre reprezentæri naflionale. Însæ, în acelaøi timp, banii pentru Manifesta sau banii pentru participarea artiøtilor provin adesea de la organizaflii finanflatoare naflionale, ceea ce îfli afecteazæ inevitabil deciziile, într-un fel sau altul. Sînt convinsæ cæ acest lucru nu e adeværat în privinfla tuturor proiectelor, nu toate sînt realizate pentru cæ existæ fonduri prealocate destinate lor, dar flærile mai bogate se aflæ într-o poziflie mult mai avantajoasæ, cu siguranflæ. Cred cæ acest proces ar trebui sæ fie mai transparent, sæ fie interogat într-o mai mare mæsuræ øi pus în discuflie în special de cætre cei care lucreazæ în domeniu. ¬ Cred cæ ediflia care urmeazæ va fi o bunæ ocazie pentru Manifesta sæ se confrunte cu sine, întrucît poziflia ta este foarte criticæ încæ de la început. Care crezi cæ va fi reacflia Fundafliei Manifesta la critica ta? √ Aceasta e o problemæ prezentæ în multe instituflii culturale din Europa care doresc sæ urmeze o filosofie a deschiderii øi a spiritului critic. În realitate însæ, pentru cæ sînt influenflate de atîflia factori diferifli – cum ar fi locul unde se desfæøoaræ proiectul, realitatea politicæ a acelui loc, oraøul, interesul oraøului care comandæ acel proiect, interesul organizafliilor de unde vin banii øi aøa mai departe –, existæ întotdeauna o limitæ a posibilitæflii de a fi critic. Cred cæ, prin acest proiect, Manifesta are cu adeværat øansa de a se reinventa pe sine øi de a influenfla mult dinamica scenei artistice – presupunînd cæ noi, împreunæ cu cei implicafli, sîntem capabili sæ ne asumæm o mulflime de riscuri, sæ fim oneøti în privinfla propriilor noastre carenfle øi sæ încercæm sæ înflelegem mai profund spafliul unde lucræm. ¬ Vezi vreo conexiune cu structura bienalelor recente? Ai putea cita vreun exemplu pozitiv printre manifestærile existente? √ Cu siguranflæ. Nu doresc sæ desfiinflez sau sæ discreditez complet bienalele. De exemplu, multæ lume e foarte criticæ în privinfla Bienalei de la Veneflia. Într-un anume fel, aceasta e puflin cam conservatoare, dar, pe de altæ parte, bienala e foarte serioasæ, pentru cæ are o misiune precisæ. Bienala de la Veneflia înseamnæ cæ fiecare flaræ îi promoveazæ pe cei pe care-i consideræ cei mai buni øi mai noi producætori de artæ ai sæi, øi asta e tot, nu pretinde sæ fie mai mult de-atît. ¬ Astfel încît celorlalte [bienale] pe care le-ai dat exemplu le lipsea seriozitatea? √ Nu chiar seriozitatea. Dar pot sæ le reproøez lipsa de claritate în privinfla motivelor pentru care se întîmplæ una sau alta. Vreau sæ spun cæ asistæm peste tot la o explozie de mici bienale, totul se transformæ în circulaflie a lucrærilor øi în expunere, dar, în acelaøi timp, nu existæ un motiv întemeiat pentru ca aceste lucruri sæ se întîmple, decît cæ e vorba de turism artistic. Ceea ce are, în sine, o oarecare relevanflæ, dar eu, personal, sînt interesatæ de producflia culturalæ, nu de expunere. ¬ Care crezi cæ e esenfla producfliei culturale? Care e scopul sau poziflia sa în societate?

84

√ It was based on the configuration of the teams. Since Manifesta often likes to work with multidisciplinary teams – with people from very different backgrounds – they were interested in the constellation that people would put together in relation to this specific site.

My colleague, Florian Waldvogel, an independent curator from Frankfurt who was actually invited by Manifesta to put together a team, proceeded to invite Anton Vidokle, a Russian-American artist living in New York, and myself to start thinking about a proposal for this place. ¬ Let’s first turn to the proposal. How did the idea to propose a School came about? I find it to be an interesting coincidence that the Free International University by Joseph Beuys was presented at Documenta 6. It’s as if the sixth editions of these mass events bring about an interest in transforming themselves into something more process and education based. Did you relate to those examples that had happened in this field? Were you influenced by them in any way? √ The idea of the School – which was initially Florian’s idea – was very attractive to us because it has really combined all of our different interests. One of the major starting points was of course the increasingly problematic nature of these large scale-exhibitions, which are more and more becoming just another facet of the artmarket, and this is quite valid in the case of Manifesta, which has transformed over its history into a very high-profile event that can really enhance the careers of many of artists, although this wasn’t the original intention of it. It was much more about being somewhat alternative and being much more down to earth, but now, because of the proliferation of so many biennials, it has started to occupy a very specific position of which we were very critical. It’s not necessarily a unique problem; many biennials are faced with the same challenges as Manifesta. ¬ What is this character of Manifesta that you perceive as problematic? √ It functions on many different levels. The one I’m extremely critical of is this idea of a “European Biennial of Contemporary Art”.

In some ways this touches on the idea of “enlarging Europe”, which I think is somewhat superficial. Simply taking knickknacks here and there from all around Europe does not allow for a process of questioning, and this is a problem, because the European Union itself is a very complicated concept. For example one of the things that is widely accepted about Manifesta is that it is not a project about national representation. But at the same time, the money for Manifesta or the money for the participation of the artists often comes from national funding bodies which inevitably affects your choices somehow. I’m sure that isn’t indiscriminately true for all the projects, not all of them are realized because there is pre-allocated funding for them, but richer countries are definitely in a more advantageous position. I think this process should be more transparent, further questioned, and challenged especially by the people working in the field. ¬ I think this upcoming edition will be a good occasion for Manifesta to confront itself, as your position is very critical from the outset.

What do you think will be the reaction to your critique from the part of Manifesta Foundation? √ This is a problem that you would find with many cultural institutions in Europe that attempt to follow a philosophy of being extremely open and critical. But in reality, because of the fact that they are influenced by so many different factors – like where the project takes place, the political reality in that place, the city, the interest of that city that commissions that project, the interests of the organizations where the money comes from and so on – there is always a limit to how critical they can be. I think with this project Manifesta really has an opportunity to re-invent itself and affect a lot the dynamics of the art-scene – assuming that we, and the people involved, are able to take a lot of risks and to be honest about our own shortcomings and to try to have a deep understanding of the place where we are working.

scena

√ Întîi de toate, eu fac întotdeauna distincflia între producflie culturalæ øi practici artistice, pentru cæ practica artisticæ este o profesie, iar artiøtii se întîmplæ sæ fie o parte a segmentului de producætori culturali øi, fiind parte a unei comunitæfli angajate, într-o manieræ creativæ øi criticæ, în reflecflia asupra comunitæflii, în plus, ei chiar øi produc ceva. Ei nu sînt neapærat reprezentativi în mod direct pentru acel context, dar producflia este reprezentativæ pentru o situaflie generalæ, pentru atmosferæ øi pentru anumite condiflii ale acelei comunitæfli. ¬ Existæ în textul tæu o frazæ pe care aø dori sæ o comentezi puflin: „paralizia generalizatæ a producfliei culturale ca forflæ socialæ øi politicæ crucialæ“. √ În privinfla paraliziei culturale, de asemenea, mæ refer întotdeauna la Europa Occidentalæ ca la un punct focal, pentru cæ de ea este legatæ Manifesta øi pentru cæ Europa Occidentalæ øi America de Nord constituie scena artisticæ mondialæ dominantæ, datoritæ unei mulflimi de motive, dintre care multe sînt legate de resurse.

Cred cæ lucrul la care asistæm e acest fenomen al existenflei artei într-un fel de vid, unde lumea artei funcflioneazæ øi se autoperpetueazæ færæ sæ aibæ nicio legæturæ cu ce se întîmplæ dincolo de ceea ce se transformæ, din ce în ce mai mult, într-o elitæ, un cerc închis de persoane care lucreazæ în domeniul artei. Øi cærora le lipseøte angajamentul faflæ de structurile instituflionale în cadrul cærora opereazæ. Chiar dacæ sunæ puflin conservator, din punct de vedere istoric, cei care lucrau în domeniul artistic au fost cei mai deschiøi øi mai liberali indivizi din societate. Unde e aceastæ comunitate intelectualæ care ar trebui sæ joace un rol activ? Existæ aceastæ tot mai accentuatæ tendinflæ de dreapta pe care o vedem acaparînd puterea în lume øi în Europa Occidentalæ – unde e ciocnirea dintre ea øi acei oameni care activeazæ în culturæ? Acest lucru este foarte problematic pentru mine. Unde e angajamentul faflæ de gravele probleme sociale øi politice cu care ne confruntæm astæzi? Nu existæ niciun dialog. Lumea mæ tot întreabæ: „Unde crezi cæ ar trebui sæ existe mai multæ implicare?“ Pæi, anul trecut a avut loc o bienalæ la Sharjah, în Emiratele Arabe, care a fost destul de titratæ, pentru cæ, pentru prima oaræ, i-a invitat cam pe tofli artiøtii cît de cît consacrafli din întreaga lume. Aceastæ bienalæ din Sharjah, care nu avea nimic de-a face cu contextul local, în nicio privinflæ, a fost creatæ de un øeic pentru a promova turismul cultural øi, cu toate acestea, nimeni nu a ezitat sæ promoveze acest eveniment, toatæ lumea a participat, pur øi simplu, øi øi-a luat aceastæ vacanflæ superscumpæ, de cinci stele, la plajæ. Deøi gestul care era important sæ fie fæcut era sæ nu participi, atît. Aøa cæ acest oportunism e øi el unul din lucrurile care mæ indispun. ¬ Aø dori sæ te întreb care e poziflia ta faflæ de faptul de a critica, înfleles ca un factor a ceea ce aøtepfli de la scena artisticæ. √ Nu mæ gîndesc la a fi critic ca la ceva ce alegi sæ fii. Vreau sæ spun cæ provine dintr-un simfl al responsabilitæflii øi al datoriei. Existæ niøte probleme cu adeværat grave cu care lumea se confruntæ chiar în acest moment øi oamenii trebuie sæ se gîndeascæ puflin la ele. ¬ Cînd fli-am citi textul, am simflit în spatele lui o sinceræ indignare øi emoflie. Dar, în acelaøi timp, mi-a trecut prin cap cæ acesta e limbajul pe care îl auzi mereu cînd se vorbeøte de scena artisticæ. E un soi de jargon sau de argou. Iar asta face sæ fie foarte dificilæ detectarea adeværatelor intenflii din spatele lui. Øi, în acelaøi timp, realizez cæ eøti foarte criticæ faflæ de Manifesta, faflæ de scena artisticæ – dar poate cæ tocmai aøa ceva aøteaptæ Fundaflia Manifesta de la tine. √ Cred cæ sînt mai puflin cinicæ decît tine. ¬ Nu e vorba de cinism, încerc doar sæ gîndesc puflin mai departe. Deci pretinzi cæ eøti inocentæ… √ Nu pretind deloc cæ aø fi inocentæ. Dacæ sînt øi oportunistæ sau doar nu destul de deøteaptæ pentru a recunoaøte în ce situaflie mæ aflu… Cred cæ, în multe

¬ Do you see any relevance in the recent biennial structure? Can you cite any positive examples among the existing manifestations? √ Absolutely. I’m not eliminating or discrediting biennials, completely. For example a lot of people are extremely critical of Venice.

Well, in some ways it is maybe a little conservative but on the other hand Venice is very solid as it has a specific mandate. Venice is about every country promoting what it thinks are its best and newest art producers, and that’s what it is, it doesn’t pretend to be more than that. ¬ So what you would miss in these other examples is solidity? √ Not exactly the solidity. I do blame for the lack of clarity about why this or that is going on. I mean, you have these small biennials popping up everywhere, it has really become a kind of a circulation and a showcase of things, but at the same time there is not really a substantial reason why this is going on except that it’s about arttourism. Which has some relevance in itself, but I’m personally interested in cultural production, not in displaying. ¬ What do you think cultural production’s substance is? What is its aim or its position in society? √ First of all I always make this distinction between cultural production and artistic practices, because artistic practice is a profession and artists happen to be part of a segment of cultural producers, and being a part of a community that is engaged in thinking about the community in a creative and critical way, they actually also produce something. They aren’t necessarily directly representative of that context but the production is representative of a general situation and the mood and certain conditions of that community. ¬ There is a sentence in your I would like you to elaborate on a bit: “the widespread paralysis of cultural production as a crucial social and political force”. √ About cultural paralysis, again, I always use Western Europe as a focal point because that is related to Manifesta and because Western Europe and North America constitute the dominating art scene in the world, due to a variety of reasons, many of which are related to resources. I think it’s this phenomenon that we see of art really existing in a kind of void, where the art world is constantly functioning and self-perpetuating without having any link to what’s going on beyond what is increasingly becoming an elite, an inner circle of people working in art. And they lack engagement with the institutional structures in which they operate. Even if it sounds a bit traditional, historically, people working in art were the most open and the most liberal individuals in society. Where is this intellectual community that should play an active role? There is this increasing rightwing direction that we see holding sway in the world and in Western Europe – where is the clash between this and people who work in culture? This for me is extremely problematic. Where is the engagement with those severe social and political problems that we are facing today? There is no dialogue. People keep on asking me, “in what do you think people should be more involved?” Then, last year we had this biennial that took place in Sharjah, in the Arab Emirates, which was quite high profile because for the first time they invited all the rather well established artists from around the world and so on. This biennial in Sharjah which has nothing to do with the local context in any way, was founded by a Sheik to promote cultural tourism, yet there was no hesitation from anyone to promote this event, everybody just participated and took this super expensive five-star holiday on the beach. Although this would be the gesture that would be important to make: simply not to participate. So, this opportunism is also one of the things that bug me. ¬ I would like to ask you about your position towards criticality – as a factor of what you are expecting from the art scene? √ I do not think of being critical as something you do by choice.

I mean, it is out of a kind of a sense of responsibility and obligation.

There are some really severe problems that we’re facing in this world in this very moment and people have to think about them.

85

privinfle, sînt optimistæ. Pentru cæ aø crede, mai degrabæ, cæ lumea are nevoie de paøi foarte mici pentru a face ceva. Nu le pretind oamenilor sæ facæ un soi de artæ politicæ øi bannere, spun doar cæ trebuie sæ fim critici øi vigilenfli faflæ de condifliile în care lucræm øi sæ încercæm sæ exprimæm asta. ¬ Un alt lucru despre care aø dori sæ øtiu mai mult, pornind de la textul tæu, este distincflia pe care o faci între artæ politizatæ øi artæ politicæ. Ce înseamnæ asta? Care e diferenfla? √ Mæ refer mai mult la politizarea comunitæflii artistice. Din perspectiva conøtiinflei politice, e ceva ce ar trebui sæ existe. ¬ Adicæ ar trebui sæ existe, dar separat de calitæflile formale ale obiectelor artistice, cum ar fi un pictor abstract care ar avea conøtiinflæ politicæ, însæ aceasta sæ nu aibæ nicio repercusiune asupra operei sale… √ Exact, nu ar trebui sæ aibæ repercusiuni asupra operei sale. Mæ gîndesc la lumea artei ca la o comunitate, iar aceastæ comunitate trebuie sæ aibæ un fel de conøtiinflæ ca întreg. Dar acest lucru nu trebuie neapærat sæ se transpunæ în producflia efectivæ a lucrærilor. ¬ Crezi cæ alte pæturi sociale au mai multæ conøtiinflæ politicæ decît comunitatea artiøtilor? √ Cu siguranflæ… ¬ De exemplu? √ Eu lucrez într-un anumit domeniu, el e cel pe care îl cunosc øi, desigur, nu prea pot compara, întrucît cealaltæ muncæ de care mæ ocupam înainte era legatæ de societatea civilæ, fiind, evident, cu totul politizatæ, aøa cæ nu vreau sæ generalizez, dar cred cæ cei care lucreazæ în domeniul cultural au un rol mult mai important decît cei care lucreazæ în alte domenii øi ar trebui sæ fie politizafli într-o oarecare mæsuræ. Dar ceea ce e cu adeværat important în ce priveøte practicile individuale e faptul cæ problema fline de instituflii; nu fline de indivizi. Institufliile creeazæ automat în jurul lor un fel de atmosferæ care poate încuraja simflul critic sau poate încuraja apatia, øi asta este ceea ce încerc eu sæ spun. Nu dau vina pe indivizi. Desigur, ea le aparfline în parte, dar nu vreau sæ spun cæ oamenilor nu le pasæ. Chiar nu existæ evenimente pentru un astfel de angajament, øi tocmai împotriva acestui lucru trebuie reacflionat. ¬ Dar, în acest sens, ce obiecflii ai faflæ de arta politicæ propriu-zisæ? √ Nu am nimic împotriva artei politice. ¬ Spuneai cæ nu-fli place acest gen de artæ. √ Atunci e vorba doar de preferinfle personale. ¬ Aøteptærile tale faflæ de comunitatea artisticæ sînt ca aceasta sæ fie mai politizatæ, însæ, în acelaøi timp, pærerile tale personale despre grupuri artistice pe care tocmai le-am menflionat, ca Superflex sau N55, øi alflii ca ei care au, realmente, o conøtiinflæ politicæ, sau care sînt activiøti, øi aøa mai departe … sînt cæ, de fapt, nu îfli prea place acest gen de artæ. Nu e aceasta o contradicflie? √ Nu prea væd contradicflia. Øi îmi plac anumite tipuri de ceea ce numeøti artæ politicæ. Dar nu asta e ceea ce vreau sæ spun, pentru cæ eu cred cæ fiecare ar trebui sæ facæ arta pe care vrea s-o facæ. ¬ Øtiind doar cæ principalul mijloc de expresie al unui artist este arta sa… √ Exact. Øi dacæ este politicæ, este politicæ; øi dacæ e o chestiune de culoare, atunci e o chestiune de culoare øi dacæ e vorba de probleme sociale, atunci e vorba de probleme sociale… ¬ Pur øi simplu, nu pot sæ-mi imaginez cæ cineva are conøtiinflæ politicæ øi cæ nu are impulsul de a-øi exprima în lucrærile sale aceastæ conøtiinflæ politicæ. Atunci nu e o conøtiinflæ adeværatæ. Pentru cæ aceasta ar însemna cæ arta e o activitate separatæ în societate. Aøa cum spuneai, e doar o profesie: un anumit cuantum de abilitæfli folosite de artist în munca sa.

86

¬ When I read your text I really felt a sense of genuine anger and feelings behind it. And at the same time what occurred to me was that this is the language that one always hears when people are speaking about the art scene. That is somehow a jargon or a slang, which is being used. And this makes it very difficult to detect the real intentions behind it. And at the same time I feel that you are critical toward Manifesta, toward the artscene – but maybe this is exactly what the Manifesta Foundation expects from you. √ I am not as cynical as you, I think. ¬ It is not cynicism; I just try to think further. So you are claiming you are innocent… √ I am not claiming innocence at all. Whether I am also being opportunistic or just not smart enough to recognize the circumstances I am in... I do think that in many ways I am optimistic.

Because I much more think that people can take very small steps to do things. I am not calling people to make a short of political art and banners, I am just saying to be critical of the conditions in which you are working and be aware of them, and kind of address that. ¬ Another thing I would like to know more about, based on your text, was your distinction between politicized art and political art.

What is that? What is the difference? √ I would say, the reference I make is more about the politicization of the art community. In the sense of political consciousness, that should exist. ¬ This means, it should exist, but detached from the formal qualities of the art pieces, like there is an abstract painter who has a political consciousness, but it doesn’t have to have any reverberation in his work… √ Absolutely, it doesn’t have to have reverberation in his work.

I think of the art-world as a community and this community needs to have some sort of consciousness as a whole. But that doesn’t have to necessarily be translated in the actual production of the work. ¬ Do you think other social strata have more political consciousness than the artists’ community? √ Absolutely... ¬ For example? √ I work in a specific field and that is the one I know about, and of course I cant really compare because the other work I was doing before was related to the civil society, which obviously was completely politicized so I don’t want to make a generalization but I think that people working in culture have a bigger and more important role than people who work in other fields, to be kind of politicized. But what is really important relating to individual practices is that the problem is with the institutions. It is not a problem with the individuals. Institutions automatically create a kind of atmosphere around them, which may encourage criticality or may encourage apathy and that is the point I am trying to make. I am not putting the burden on individuals. Of course it is there in part. But it is not like I am saying that people don’t care. There really aren’t any venues for this kind of engagement, and that is what people really need to react against. ¬ But in this sense what is your problem with properly political art? √ I don’t have a problem with political art. ¬ You said you don’t like that kind of art. √ Then it just comes to personal preferences. ¬ Your expectation is that the artistic community should be more politicized, but at the same time your personal opinion about artist groups I just mentioned, like Superflex or N55 and all these people, who are really politically conscious, or activist, or whatever… is that you personally don’t really like that kind of art. Isn’t it a contradiction? √ I don’t really see the contradiction. And I do like some kinds of what you would call political art. But it is not exactly the point I try to make. Because I think people should make whatever art they want to make.

scena

√ Nu, dacæ ar fi sæ mæ refer la exemplul unui proiect pe care l-am realizat în Egipt, care pornea de la comanda datæ unor artiøti pentru douæ lucræri bidimensionale, care au fost plasate apoi pe panouri publicitare de pe autobuze. ¬ Aceasta este artæ politicæ… √ Aø spune cæ acest gest este cît se poate de politic. Øi, de asemenea, în contextul muncii mele de la Cairo, problematicile institufliilor publice øi ale spafliului public øi aøa mai departe – aøa cæ gestul însuøi devine politic. Însæ lucrærile propriu-zise nu erau necesarmente didactice sau nu formulau neapærat un mesaj politic. Prezenfla lor acolo – acesta era un gest politic. ¬ Nu sînt sigur cæ e chiar aøa. Sînt artist eu însumi øi øtiu sigur cæ aceste lucruri nu sînt doar consecinfle sau erori ale institufliilor. Însæ asta e o chestiune personalæ. De îndatæ ce îfli asumi responsabilitatea pentru un tip de orientare politicæ, de criticæ sau conøtiinflæ politicæ sau orice altceva, acest lucru intræ în contradicflie cu munca ta. Øi dacæ privim înapoi la istoria artei critice, care e o foarte bogatæ istorie aparflinînd modernismului, vom vedea multe cazuri de artiøti care au încetat, pur øi simplu, sæ producæ artæ din cauza conøtiinflei lor politice, deoarece gîndeau, simfleau cæ ceea ce fæceau (ceea ce voiau cu adeværat sæ facæ) era un act politic. Iar, în acelaøi timp, a produce artæ sau a realiza producflie culturalæ, aøa cum spui, nu are nicio legæturæ directæ cu conøtiinfla lor politicæ, ci ræmîne un simplu act estetic. √ Cînd spun instituflii nu mæ refer doar la institufliile artistice, ci øi la cele finanflatoare, de unde vin banii, la educaflie øi la locul unde o primeøti øi la tofli aceøti factori, øi cred cæ e foarte important sæ reacflionæm împotriva unor astfel de lucruri, din cauza acelei corporatizæri care are loc în aceste instituflii. Aø spune cæ problemele legate de instituflii au de-a face de asemenea cu situaflia actualæ – nu aø generaliza spunînd cæ e o problemæ completamente istoricæ… ¬ Bine, hai sæ vorbim cît se poate de concret despre øcoala pe care o pregæteøti.

Deøi n-ai pus-o încæ în practicæ, ai putea încerca totuøi sæ descrii cum se desfæøoaræ o sæptæmînæ? O sæptæmînæ a semestrului, sæ spunem de la sfîrøitul lui noiembrie? √ Pæi, de exemplu, am avea un grup de studenfli dintr-un anumit departament, cam douæzeci, sæ zicem, care îøi încep sæptæmîna printr-un workshop de douæ zile ce se desfæøoaræ în prima parte a zilei, cu un arhitect de la Budapesta; dupæ-amiaza are loc lansarea unui mic proiect creat de celælalt departament, iar a doua zi dimineafla un forum øi o discuflie despre acest proiect, urmate de o întîlnire cu un regizor de film prezent acolo, care sæ lucreze cu studenflii, organizînd, sæ spunem, un program legat de propriile producflii, pe care sæ-l discute în urmætoarele douæ zile, øi poate cæ, în ultima zi a sæptæmînii, va fi un concert cu un DJ, unde studenflii ar putea organiza niøte activitæfli care sæ flinæ de acest eveniment, iar a doua zi am avea un workshop despre sunet. ¬ Deci va fi planificat în funcflie de ce se întîmplæ în fiecare zi? √ Va exista încæ de la început un program orientativ, dar particularitæflile vor fi determinate de activitæflile propriu-zise. ¬ Cred cæ existæ o problemæ logisticæ aici, în sensul în care, în mod normal, la astfel de evenimente artistice de masæ, atenflia se concentreazæ mereu asupra începutului, cînd jurnaliøtii øi publicul asistæ la deschidere, iar apoi pleacæ mai departe, pentru cæ au în program vizitarea celorlalte bienale. Cum plænuieøti sæ menflii un nivel sporit al atenfliei pe durata întregului eveniment? Pentru cæ nu existæ nicio deschidere de proporflii… √ Existæ un fel de deschidere. Plænuim un eveniment, chiar la început, trei zile dedicate orientærii, cu activitæfli øi programe intensive, dedicate, desigur, în parte studenflilor, pentru a-i informa în legæturæ cu ce urmeazæ sæ se întîmple øi pentru a-i determina sæ se implice, dar dedicate øi oraøului, pentru cæ e foarte important, credem noi, sæ creæm un fel de energie, sentimentul cæ ceva anume a început. Øi, bine-

¬ Just considering that an artist’s main means of expression is his or her art… √ Exactly. And if it is political, it is political; and if it’s about color, then it is about color and if it is about social issues, then it is about social issues... ¬ I just can’t see this situation that someone is politically conscious and doesn’t have the urge to express that political consciousness in his/her work. Then it is not a real consciousness. Because that really means that art is a separate activity in society. As you said, it is only a profession: a certain quantity of skills that an artist uses in the work that they do. √ No, if I was to use an example of a project I did in Egypt, which was based on commissioning artists to make two-dimensional works which then were placed on billboards on public buses. ¬ That is political art… √ I would say that the gesture is extremely political. And also in the context of working in Cairo, the problematics of public institutions and public space and so on – so the gesture itself becomes political. But the works themselves were not necessarily didactic or addressing a political message. Having them there – that was a political gesture. ¬ I am not sure about that. I am an artist myself and I really know that these things are not exclusively the consequences or the faults of institutions. But that is a personal problem. As soon as you assume responsibility for a kind of political orientation, political critique, consciousness or whatever – than it creates a contradiction with your work. And just looking back to the history of critical art, which is a very rich history in modernism, in many cases you have artists who just simply stopped making art, because of their political consciousness, because they thought, they felt, that what they (really want to) do is a political act. And doing artat the same time, or making cultural production, as you say, that doesn’t have any strict connection with their political consciousness, would just remain an aesthetic act. √ When I say institutions I don’t only mean art institutions, but also the funding institutions, where the money comes from, the education and where you get it and all of these factors, and I think it is very important to react to these things because of the kind of corporatization that is happening in these institutions. To say that the problems related to institutions have also to do with a situation of today – I would not generalize saying that it is a completely historic problem... ¬ Ok, let us speak concretely about the school that you are planning to make. Though you are not doing it yet, could you attempt to describe a week? A week of that semester, let’s say at the end of November? √ Well, for example you would have a group of students within one specific department, lets say there are twenty of them or so, and they would start their week having a two day workshop during the day with an architect from Budapest, in the evening there would be an opening of a small project made by the other department, and the next morning there would be a panel about it and a discussion followed by a meeting with a filmmaker who is there, who would then be working with the students, lets say, to organize a program of his own work and discuss it over the next two days, and maybe on the last day of the week there would be a concert organized with some DJ from somewhere, where students would organize some sort of activity as part of this event and the next day there would be like a sound workshop. ¬ So it will be planned on a day-to-day basis? √ There will be a basic schedule from the beginning, but the specifics come out from the actual activities. ¬ I see a logistical problem with that in the sense that normally in these kinds of mass art events the attention is always focused at the beginning, when all the journalists and people go there for the opening and then they go forward because they have a schedule to visit the other biennials. How do you plan to maintain a solid level of attention during the whole thing? There is no big opening…

87

înfleles, nouæ, celor care lucræm la acest proiect – avem nevoie de o festivitate –, øi, desigur, unei audienfle internaflionale care ar putea fi prezente øi care ar dori sæ øtie despre ce e vorba. Aøa cæ, deøi nu am anunflat încæ detaliile legate de el, va exista un program creat special pentru aceste trei zile. Personal, mi-e indiferent cæ lumea are o atenflie foarte limitatæ, pentru cæ, în esenflæ, acest proiect nu are nevoie de aøa ceva – repet, nu e vorba de prezentare øi de expunere, ci e vorba de experienflæ. Este extrem de problematic sæ încerci sæ-l remodelezi într-o formæ care sæ se readapteze la acest tip de reacflie rapidæ øi imediatæ. Important e cæ el este permanent activ øi cæ cei care locuiesc în acest oraø sau oricine e prezent pot lua parte la el, într-un fel. ¬ Cui i se adreseazæ, prin urmare? Ce fel de studenfli aøteptafli? √ Practic, cæutæm oameni creativi, critici, cu multe inifliative øi care vor sæ facæ tot felul de lucruri, iar aceastæ øcoalæ e o øansæ excelentæ de a-i face sæ reflecteze la anumite lucruri, sæ se implice øi aøa mai departe. ¬ Cu siguranflæ. Va fi încurajatæ producflia de-a lungul semestrului? Dispunefli de o infrastructuræ care s-o sprijine sau aøteptafli ca participanflii s-o sprijine ei înøiøi? √ Încercæm sæ obflinem cît mai mult posibil, sperînd cæ studenflii vor avea spaflii de lucru, vom încerca sæ creæm niøte legæturi cu workshopurile locale, sæ avem propriile facilitæfli øi acces la informaticæ, un minimum de aparaturæ audio-video, dar participanflii pot face øi ei tot felul de lucruri. ¬ Ce se va întîmpla cu lucrærile produse aici? Vor fi cumva prezentæri permanente ale rezultatelor diferitelor workshopuri sau nu intenflionafli sæ facefli asta? √ Workshopurile nu sînt gîndite în aøa fel încît accentul sæ cadæ pe rezultate, dar sper ca acest lucru sæ se întîmple natural, færæ sæ fie planificat. E vorba din nou de inifliativele participanflilor. Speræm ca acei ce sînt implicafli sæ vinæ mereu sæ întrebe dacæ e posibil cutare øi cutare lucru sau sæ le facæ ei înøiøi, færæ sæ mai întrebe mæcar dacæ sînt fezabile. Atunci cînd se va putea, vom crea condiflii øi vom sprijini cît mai mult posibil aceste inifliative. ¬ Acest lucru ne trimite înapoi la chestiunea locului: Nicosia, øi la toate problemele care flin de Nicosia. Cum vefli evita ca acel gen de rezistenflæ simbolicæ la care væ referifli în text sæ aparæ la bienalæ? Pentru cæ oamenii vor fi încurajafli, într-un fel sau altul – poate nu în departamentul tæu, ci în cel de-al treilea –, sæ se confrunte cu problema localæ. √ Dar cred cæ acesta e un lucru bun. Cînd spunem cæ oamenii sînt încurajafli – majoritatea acestor oameni sînt localnici. Ceea ce încercæm e sæ facem aceastæ bienalæ foarte cu picioarele pe pæmînt, conectatæ la aceastæ situaflie concretæ. De exemplu, în loc sæ ne creæm propriul workshop, de ce sæ nu folosim unul deja existent, dacæ e posibil øi dacæ ei doresc sæ lucreze cu noi? Plænuim sæ infiltræm oraøul în aceastæ manieræ reciprocæ de lucru, în loc sæ orchestræm situaflia. ¬ Cum vefli evita sæ fifli instrumentalizafli de cætre forflele politice locale? √ Trebuie sæ fim transparenfli în felul în care punem problemele. De exemplu, existæ o situaflie bicomunitaræ pe care încercæm sæ o abordæm. Dacæ sîntem lipsifli de echivoc øi foarte deschiøi în privinfla dinamicii funcflionærii acestui proiect, atunci vom crea realmente un dialog øi, prin urmare, fiecare participant va putea sæ comenteze øi sæ-øi aducæ în discuflie propria poziflie. ¬ Asta e foarte important, øi asta era miza întrebærii mele, pentru cæ v-afli asumat, oarecum, un parti-pris, menflionîndu-l pe Noam Chomsky ca pe unul din gînditorii pe care-i considerafli a fi un exemplu øi care e cunoscut ca situîndu-se cu totul de partea grecilor øi împotriva turcilor, în aceastæ situaflie concretæ. Vor fi prezente øi persoane aflate de partea turcæ? √ Pæi, tocmai asta e ideea, ca acest proiect sæ fie bicomunitar, sæ includæ cipriofli greci øi turci. Øi nu cred cæ rolul nostru e sæ avem o opinie precisæ despre situaflia

88

√ There is a kind of opening. We do plan this event that we are calling orientation days, which is three days of activities and intensive programs in the beginning, which is of course is in part for the students to inform them what is going on and get them to be involved in what will happen, but it is also for the city, because we think it is very important to create a kind of energy, a feeling that something is starting. And of course for us, for the people who work in this project – we need a kind of celebration, and of course for an international audience that might come and that wants to know about what is going on. So, although we have not announced the details of it yet there will be a program that is specifically formulated for those three days. I am personally not interested in the fact that the world has a short attention span, because, in essence this project is not about that – again, it is not about presentation and display, but it is about experience. It is very problematic to try to reshape it in a way to adapt to this fast, immediate kind of reaction. It is important that it is continuously active and that the people in that city or whoever comes can take part in something. ¬ Who is it for, then? What kind of students do you expect? √ We are basically looking for people who are creative, critical and have a lot of initiatives and want to do things, and this school is a great opportunity for them to be able to reflect on things, do things and so on. ¬ That is for sure. Will production be encouraged during the semester? Do you have some infrastructure to support it or do you expect the participants to support it on their own? √ We are tying to have as much as we possibly can, so hopefully the students will have work-spaces, we’ll try to make some connection with local workshops; to have our own computing facilities, audio-visual things, a kind of minimum, but people can do things. ¬ What will happen with the works produced there? Will there be continual presentations of different workshops’ results or is this not the way? √ The workshops are not really intended to be result-oriented but I hope it happens organically, not that it is planned. This is again about people taking initiatives. We hope that the people involved will be constantly coming and asking if this or that is possible, or going off and doing it themselves, not even asking if it is feasible.

We create conditions when it is possible and support it as much as we can. ¬ This leads back to the question of the site: Nicosia, and all the problems surrounding Nicosia. How will you avoid that kind of tokenism that you are referring to in the text, taking place in the biennial?

Because people will be encouraged somehow – maybe not in your department, but in the third one – to deal with the local situation. √ But I think that is a positive thing. When we say that people are encouraged – the majority of those people are locals. What we are trying to do is to make this biennial very down to earth, very connected to this situation. For example, instead of creating your own workshop why not to use an existing one, if it is possible and they want to work with us? We plan to infiltrate the city in this reciprocal working way, rather than orchestrating the situation. ¬ How will you avoid being instrumentalised by local political forces? √ We need to be transparent about the issues. For example, there is this situation of bi-communality that we try to address. If we are clear about the dynamics of how this is functioning in a very overt way, then we are actually creating a dialog, and therefore every party is able to comment and discuss its own position. ¬ That is important and that was the edge of my question, because you’ve kind of taken side by mentioning Noam Chomsky as one of the thinkers that you consider to be an example, who is well known to be absolutely pro-Greek in this concrete situation, against the Turks.

So, will there be people from the Turkish side, too? √ Well, this is the idea, that this project is bi-communal, it includes Greek and Turkish Cypriots as well. And I do not think it is our role

scena

politicæ. Cînd ne trezim în situaflia de a mæsura aceastæ posibilitate a instrumentalizærii, atunci sarcina noastræ este de a fi capabili sæ creæm o discuflie. ¬ Legat de ceea ce væ întrebam înainte despre Joseph Beuys øi despre Catherine David, despre organizarea, cu ocazia diferitelor expoziflii, a acestui gen de simpozion care sæ dezvolte discursul educativ: diferenfla esenflialæ pe care o sesizez aici – øi acesta este punctul forte al evenimentului organizat de tine – e faptul cæ aøteptafli studenfli, aøteptafli ca oamenii sæ fie prezenfli acolo de-a lungul întregii perioade. Pericolul care apare întotdeauna cînd se organizeazæ un simpozion sau o discuflie care sæ provoace conøtiinfla e faptul cæ lumea îøi pierde interesul øi cæ simte apoi cæ e vorba doar de vorbe-n vînt – iar a avea studenfli permanenfli ar putea fi o soluflie la aceastæ problemæ.

Va exista vreun cadru oficial creat pentru studenfli, care sæ existe, în mod normal, øi în øcoli? Li se va pretinde sæ fie prezenfli în fiecare zi? Ar putea fi unii dafli afaræ øi trimiøi înapoi acasæ – studenflii slabi, sæ spunem? √ Multe din aceste lucruri se vor aranja din mers, de la sine. Iar unii dintre cei invitafli au trecut deja prin astfel de experienfle øi øtiu cum sæ se descurce, dar vom încerca, în diverse feluri, sæ creæm o structuræ prin care sæ devinæ obligatoriu din partea studenflilor sæ participe într-un fel sau altul. Indiferent dacæ ai un mic rol administrativ sau orice altceva nu prea solicitant, existæ o responsabilitate pe care o ai ca participant. Nu e o vacanflæ de trei luni la soare. Sper cæ vom fi în stare sæ facem alegeri bune, în special în ce-i priveøte pe cei care ne sînt oaspefli – nu-i numim profesori –, cei care organizeazæ activitæflile, øi speræm cæ vom fi în stare sæ luæm decizii care sæ nu fie prea generale, ci sæ purtæm discuflii concrete despre cum pot decurge lucrurile, øi sæ creæm un fel de intimitate øi o atmosferæ productivæ. ¬ Chestiunea educafliei este una crucialæ în cercurile artistice moderniste, iar dacæ privim din perspectivæ istoricæ existæ chiar mai multe modele, ca Bauhaus, de pildæ, care a fost realmente cel mai elaborat model de øcoalæ de artæ. Cred cæ nu putefli evita datoria de a crea un model. √ În primul rînd, ceea ce e extrem de important în legæturæ cu acest proiect este faptul cæ e o øcoalæ care-øi desfæøoaræ activitatea în contextul unei bienale, aøa cæ este foarte specific… ¬ Sunæ a scuzæ… √ Dimpotrivæ, e un fapt cæ nici eu nu sînt educator – vreau sæ spun cæ existæ oameni care-øi petrec întreaga viafla cercetînd øi lucrînd cu aceste chestiuni – øi nici colegii mei. Øtim puflin øi încercæm sæ øtim cît mai mult cu putinflæ, însæ, repet, aceasta este o øcoalæ organizatæ de curatori. Prin urmare, ne reflectæ, normal, propriile poziflii øi nu e un panaceu universal. Øcoala e organizatæ în jurul anumitor teme, de care sînt interesafli doar anumifli oameni. Nu încearcæ sæ ræspundæ la toate întrebærile øi noi nu încercæm sæ concuræm cu programele universitare instituflionale. ¬ Am citit cîteva dintre afirmafliile foarte stranii ale urmætorului curator al Documenta, Roger Bruegel. Nu øtiu dacæ tu cunoøti ideea lui despre felul în care încearcæ sæ organizeze urmætoarea Documenta la Kassel, dar mi se pare cæ existæ niøte analogii.

Dupæ pærerea mea, cu toate cæ în aceastæ etapæ problema e puflin obscuræ, el descurajeazæ într-un fel sau încearcæ sæ încetineascæ producflia artisticæ øi sæ se concentreze astfel mult mai mult asupra contextului, asupra pozifliei artei în societate, în politicæ øi aøa mai departe. Mi se pare cæ e un fel de „bine, bine, gata cu expozifliile uriaøe, se expun prea multe lucruri, iar aceste lucruri slæbesc, oarecum, concentrarea“. Subscrii acestei intenflii? √ Ideea noastræ reflectæ o atmosferæ actualæ generalæ – poate în sensul de care vorbeai; cînd mi-ai citit textul, l-ai gæsit puflin cam îmbibat de jargon, pentru cæ în el se discutæ mult aceste chestiuni, øi e foarte bine cæ urmætoarea Documenta este interesatæ de lucruri similare. E un pas important, putem crea un fel de dialog în jurul unor teme asemænætoare. Øi, la fel ca Documenta, acest proiect e interesat øi

to have an exact opinion on the political situation. When we are dragged into this situation, to counter this possibility of instrumentalization, then it is our job to be able to create a discussion. ¬ In reference to what I was asking you before about Joseph Beuys and Catherine David, about organizing this kind of educative discourse developing symposia on the occasion of different exhibitions: the main difference I see here – and that is the strong part of your event – is that you expect students, so you expect people to be there for the whole period. The danger that is always there when you organize a symposium or consciousness-generating discussions, is that people lose interest and then they’d feel that that’s just speaking in the air – having fixed students can be a solution to that. Will there be any official framework for the students that they normally have in the schools?

Willl they be expected to be present every day? Might there be people kicked out and sent back home – the bad students, so to say? √ A lot of these things will work themselves out as we function.

And some of the invited people have already gone through these kind of experiences and know how to handle it, but in many ways we will try to set up a structure where there is an obligation on the part of the students to participate in some way. Whether they have a small administrative role or whatever without being too pushy, but there is a responsibility that you have as a participant. It is not a three-month holiday in the sun. I hope we will be able to make good choices, particularly for those people who are our guests – we don’t call them teachers –, the people who organize activities, and hopefully we are able to not make generic choices but really have concrete discussions about how things can work, and to create a kind of intimacy and an atmosphere of productivity. ¬ The question of education is a crucial one in modernist artist circles, there are several models to look at even historically, like the Bauhaus for example, which was really the most elaborate model for an art-school. I think, somehow, that you cannot avoid the duty to create a model. √ First of all, what is extremely important about this project is that it is a school which is taking place in the context of a biennial, so it is really very specific... ¬ It sounds to be an excuse… √ On the contrary, it is a fact that neither am I an educator – I mean there are people who spent their entire lives researching and working on these issues – nor are my colleagues. We know a little bit and we try to know as much as possible, but again, this is a school which is being organized by curators. Therefore it naturally reflects our own positions and it is not a cure for everything.

The school is based around specific topics in which only specific people find interest. It is not trying to answer everything and we are not trying to compete with established university programs. ¬ I have been reading some of the very rare statements by the next Documenta’s curator, Roger Bruegel. I do not know if you are familiar with his idea about how he is trying to organize the next Documenta in Kassel, but I feel some parallels. Although it is quite obscure at this stage, according to my personal feelings he is also somehow discouraging, or trying to slow down, art production and then concentrating much more on the framework, much more on the position of art in society, in politics or whatever. I feel this kind of “ok, ok, enough of huge exhibitions, too many things on display, and these too many things somehow dissolve the concentration”. Do you agree with this intention? √ Our idea reflects a general atmosphere that exists – maybe in a sense like you have said, when you were reading my text you found it was a little bit jargony because there is a lot of talk about these issues, and it is exciting if the next Documenta is actually interested in similar things. It is a great step, we can create a kind of dialogue around similar topics. And similar to Documenta, this project is interested with the role of the curator as well. It has moved so fast into this jargony thing. Whatever group show you have, there are the same artists circulating....

89

el de rolul curatorului. Totul s-a transformat atît de repede într-un cerc închis. La orice expoziflie organizatæ de un grup, sînt aceiaøi artiøti cei care se plimbæ dintr-o parte în alta… ¬ Aøa este. Într-un fel, artiøtii par sæ aibæ deja un fel de importanflæ secundaræ în raport cu fluxul discufliilor øi al textelor pe marginea artei. Asta mæ sperie puflin. √ Øi poate acesta e un bun motiv pentru a crea astfel de proiecte unde se poate redefini rolul curatorului… ¬ Nu væ e teamæ cæ – poate cæ nu e cazul, dar îmi imaginez cæ ar fi posibil sæ fie perceput aøa – ar putea exista un aspect condescendent în toatæ aceastæ chestiune, ceva de genul „acum nu dorim sæ expunem artiøti, dorim doar sæ invitæm artiøti care sæ-i învefle“. √ Dar profesorii sînt øi ei artiøti. Partea bunæ cînd faci un astfel de proiect e cæ devine unul din multele proiecte – existæ diferite modele în curs de desfæøurare, diferite tipuri de expoziflii – øi acest gen de diversitate este important. Nu am vrut sæ facem o altæ expoziflie pe scaræ mare. Nu o respingem cu totul, însæ nu fline de orientarea noastræ. ¬ Care sînt impresiile tale dupæ vizita din Ungaria? √ Desigur, nu pot sæ spun prea multe, pentru cæ aceastæ cælætorie a avut loc în contextul prelegerii mele de la Mûcsarnok øi al cîtorva vizite fæcute ici øi colo. Vizita s-a transformat într-o discuflie despre aceastæ øcoalæ, pentru cæ, în cazul acestei Manifesta, accentul cade mai mult pe acapararea atenfliei oamenilor decît, pur øi simplu, pe a merge øi a face totul dupæ-bunul plac. Oricum, am fost puflin surprinsæ de mæsura în care lumea se concentreazæ pe chestiunile pragmatice care flin de asta – ca, de pildæ, de unde vin banii, cum pot eu ajunge acolo etc. – øi cred cæ e puflin prea dogmaticæ din acest punct de vedere. Înfleleg cæ anumite circumstanfle sînt foarte complicate øi cæ viafla e duræ, dar mi se pare cæ, poate, o discuflie despre idei ar trebui sæ preceadæ construcfliile practice care o fac posibilæ. ¬ Deci ai simflit cæ Ungaria e un loc sceptic øi cinic? √ Poate. Desigur, am de-a face doar cu un anumit cerc de persoane øi cu o anumitæ temæ, aøa cæ nu doresc sæ fac generalizæri în privinfla Ungariei. ¬ Øtii, situaflia din Ungaria – cred cæ ai putut observa – stæ în felul urmætor: în ultimul deceniu, artiøtii maghiari au participat doar arareori la vreo expoziflie internaflionalæ de masæ, ceea ce le provoacæ o anumitæ sensibilitate legatæ de asta, care ar putea duce la un astfel de scepticism. Ungaria resimte efectele negative ale acestui tip de rezistenflæ simbolicæ la care te-ai referit, fiindcæ se pare cæ Ungaria nu e un loc suficient de interesant pentru a lua parte la acest joc simbolic. √ Sau poate cæ e doar prea interesantæ, pentru cæ nu prea înflelegi limba øi contextul dintr-o perspectivæ exterioaræ. ¬ Da, într-adevær, rezistenfla simbolicæ utilizeazæ întotdeauna criterii foarte superficiale.

Budapesta, ianuarie 2006 Mulflumiri lui Michael Rakowitz pentru corecturæ.

Traducere de Veronica Lazær øi Andrei State

90

¬ That’s it. Artists somehow already seemed to have a kind of secondary importance in respect to the flow of discussions and texts around art. That is a bit scary for me. √ And perhaps that is a good reason for having these kinds of projects where you can redefine the role of the curator... ¬ Are not you afraid of that – maybe this is not the case, but I could imagine that one might perceive – there might have been a certain patronizing aspect in the whole thing in terms of “now we do not want to show artists, we want to invite artists to teach them”. √ But the teachers are also artists. The good thing in doing the project like this is that it becomes one of many projects – there are different models going on, different kinds of exhibitions – and that kind of diversity is important. We did not want to do another largescale exhibition. We are not rejecting it completely, but it is not our direction. ¬ What are you impressions after this visit of Hungary? √ Of course I can’t really say that much because this trip has been pretty much in the framework of this lecture of mine in Mûcsarnok and a few visits here and there. The visit has become much more about discussing this School because in the case of this Manifesta it is much more focused on grabbing the attention of people rather than simply going and making your own choices. Anyway, I was a bit surprised at the extent to which people are very focused on the practical issues of it – like where is the money coming from, how can I get there etc. – and a little bit too dogmatic in that sense. I understand that certain circumstances are very complicated and life is hard, but it seems that maybe a discussion about ideas should be in the forefront before the practical constructions of how it can be possible. ¬ So you felt Hungary was a skeptical or cynical place? √ Maybe. Of course, I’m just dealing with a very specific circle of people and a very specific topic so I don’t want to come up with some generalizations about Hungary. ¬ You know, the situation in Hungary is – you might have sensed –, that in the last decade Hungarian artists rarely participated in any international mass exhibitions so that lends a certain sensitivity to people in regard to these things that might result in this skepticism.

Hungary feels the negative effects of the tokenism that you were referring to, as it seems Hungary does not constitute an interesting enough place to make part of this tokenism play. √ Or maybe it’s just too interesting, as you don’t really understand the language, and the context from an external point of view. ¬ Yes, indeed, tokenism always uses very superficial criteria.

Budapest, January, 2006 Thanks to Michael Rakowitz for the proof-reading.

scena Jeremy Deller Memory Bucket, 2003, video still, courtesy: Jeremy Deller; Art:concept, Paris; Gavin Brown’s Enterprise, New York; The Modern Institute, Glasgow, credit: The Berlin Biennial

HUMAN ATTRIBUTES Attila Tordai-S. Of Mice and Men, The 4th Berlin Biennial of Contemporary Art Opening: March the 23rd 2006, curators: Maurizio Cattelan, Massimiliano Gioni, Ali Subotnick

Împrumutarea titlului romanului din 1937 al lui John Steinbeck, Øoareci øi oameni, nu a fost, probabil, un simplu capriciu al curatorilor celei de-a patra Bienale de la Berlin, ci, dimpotrivæ, organizatorii au dorit sæ semnaleze felul în care expoziflia se organizeazæ în jurul unui limbaj care nu este unul teoretic, nici unul politic, ci, mai curînd – asemeni poeziei øi literaturii –, unul mai introvertit, mai izolat øi cu desævîrøire artistic. Curatorii subliniazæ: arta trebuie sæ ræmînæ întotdeauna, dintr-un anumit punct de vedere, obscuræ, difuzæ, sæ-øi apere ambiguitatea. Conform acestei consideraflii, sînt expulzate atît idiomul socio-politic, cît øi pretenflia ca lucrærile sæ abordeze oraøul sau strada unde sînt expuse – întrucît, dupæ cum susflin ei, limbajul artei poate reflecta doar asupra arhetipurilor. Cu toate acestea, nu doar Berlinul øi cultura germanæ, ci øi Auguststrasse, istoria øi arhitectura sa sînt prezente la eveniment într-o manieræ pregnantæ. Pe lîngæ spafliul tradiflional al bienalei, KunstWerke, expoziflia este gæzduitæ de clædirea unei foste øcoli evreieøti pentru fete, de vechea salæ de bal Clärchen, de cîteva apartamente închiriate, de vechiul cimitir Garrison din

Borrowing the title of John Steinbeck’s 1937 novel, Of Mice and Men, was probably not a whim on the part of the curators of the fourth Berlin Biennial, on the contrary, the might have wished to signal how the exhibition – just like poetry and literature – is organised around a language which is neither a theoretical nor a political but rather a more introverted, a more isolated and utterly artistic one.

The curators’ statement emphasizes: art needs to defend its polisemy, it should, in certain respect, remain always obscure, diffuse and difficult to decipher. Along this consideration not only the sociopolitical idiom but also the demand for the works to deal with the city, or with the street where they are exhibited is banished – because, as they say, the language of art may only properly reflect on archetypes. Nevertheless not only Berlin and the German culture, but Auguststrasse, its history and architecture are emphatically present at the event. Except for the halls of the KunstWerke, the exhibition is hosted by the building of the former Jewish School for Girls, the old-time Clärchen ballroom, a few rented dwellings, the Old Garrison Cemetery at the end of the street, but also by one of those rented containers which are lately characteristic of the place. Other organically connected exhibition sites are the Gagosian Gallery, established by curators last year and at the disposal of artists and independent curators ever since, and a column of the Zitty fortnightly, an extension of the biennial, featuring interviews taken from exhibiting artists. Checkpoint Charley, a large-sized catalogue comprising the works of approximately 700 artists with whom the curators came in touch while preparing for the biennial is also part of the exhibition.

Although through their choice of exhibition spaces the curators have mostly given up the use of the white cube and try to invade the sites of private and social existence instead, this lends no solid ground for us to say they represent a generally progressive direction in art.

In the aftermath of the Second World War a tradition developed for art to discuss events and things not on a merely representative level, but as active practice pertaining to everyday reality as well. Art’s structure opened up thus, allowing not only actual everyday events but the impact of the creation upon everyday life, the gifts and continuation of certain projects in time to leak into the work of art.

Through questioning its own working practices, Of Mice and Men denied or at least trimmed this very dimension of fine arts. Nevertheless this happens not by avoiding interactive or socially sensitive works. While peeping into the tiniest concealed rooms of our existence and offering insight into the obscured inner life of historical man, the exhibition sheds no light at all, in fact it leaves man in his condition termed “sense of darkness” by curators and described with the use of concepts such as fear, loneliness, secluded feelings,

ATTILA TORDAI-S. este redactor la IDEA artæ + societate øi coordonator al Studioului Protokoll.

ATTILA TORDAI-S. is editor at IDEA arts + society, is running Protokoll Studio.

Atribute umane Attila Tordai-S. Øoareci øi oameni, a patra Bienalæ de Artæ Contemporanæ de la Berlin, deschiderea: 23 martie 2006, curatori: Maurizio Cattelan, Massimiliano Gioni, Ali Subotnick

91

Dorota Jurczak The Grandmother Saw the Turd and Maciusia, 2003, etching, 29 × 34.5 cm, courtesy: Dorota Jurczak; Corvi-Mora, London, credit: The Berlin Biennial

Nathalie Djurberg Florentin, 2004, video still, courtesy: Nathalie Djurberg; Giò Marconi, Milan, credit: The Berlin Biennial

Aïda Ruilova Life like, 2006, video still, courtesy: Aïda Ruilova; Greenberg Van Doren Gallery & Salon 94, New York, credit: The Berlin Biennial

Tadeusz Kantor School Class – Closed Work, 1983–1985, installation view, courtesy: Heiresses of Tadeusz Kantor: Maria Stangret, Dorota Krakowska; Cricoteka, Kraków, credit: The Berlin Biennial

92

Mark Manders Silent Factory, 2000, iron, wood, and various materials, Collection Neue Pinakothek, Munich, courtesy: Mark Manders; Zeno X Gallery, Antwerp, credit: The Berlin Biennial

capætul stræzii, dar øi, de asemenea, de unul din acele containere închiriate care sînt atît de caracteristice, în ultima vreme, stræzii berlineze. Alte locuri de expoziflie interconectate organic sînt Galeria Gagosian, înfiinflatæ de curatori anul trecut øi pusæ, de atunci încoace, øi la dispoziflia artiøtilor øi curatorilor independenfli, øi o coloanæ a bilunarului Zitty, o extensie a bienalei, conflinînd interviuri luate artiøtilor care s-au stabilit la Berlin. Checkpoint Charley, un catalog de mærime considerabilæ, cuprinzînd lucrærile a 700 de artiøti cu care au intrat în contact curatorii în timp ce se pregæteau pentru bienalæ, este, de asemenea, parte a expozifliei.

Deøi, prin selectarea spafliilor expoziflionale, curatorii au abandonat, aproape în totalitate, folosirea cubului alb, încercînd, în schimb, sæ pætrundæ în spafliile existenflei private øi ale existenflei sociale, acest lucru nu ne oferæ un temei suficient pentru a susfline cæ ei ar reprezenta o direcflie artisticæ cu precædere progresivæ. Dupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial, s-a validat un discurs artistic care presupune abordarea evenimentelor øi a lucrurilor nu doar la un simplu nivel reprezentativ, ci, mai ales, ca o practicæ activæ aparflinînd realitæflii de zi cu zi. Astfel, structura artei s-a deschis, fæcînd posibil sæ transparæ în opera de artæ nu doar evenimentele cotidiene efective, ci øi impactul creafliei asupra vieflii cotidiene. Aceastæ bienalæ abandoneazæ sau, cel puflin, pune sub semnul întrebærii tocmai aceastæ dimensiune a artelor vizuale. Dar nu din cauzæ cæ ocoleøte lucrærile interactive sau socio-politice, ci fiindcæ, în timp ce trage cu ochiul la cele mai strîmte cotloane ale existenflei noastre øi aruncæ o privire înspre obscura viaflæ interioaræ a omului istoric, îl lasæ pe om în starea sa firavæ. Expoziflia nu emanæ niciun fel de „luminæ“, ba chiar îl lasæ pe om într-o stare caracterizatæ de fricæ, singurætate, senzaflie de izolare, psihozæ øi boalæ, numitæ de curatori „sentiment al întunericului“. Expoziflia înfæfliøeazæ o imagine a comunitæflii stræine de om, o societate prezentatæ ca un construct stræin vieflii, care are un anumit efect asupra subiectului øi care, în plus, încætuøeazæ cu adeværat libertatea interioaræ øi identitatea umanæ. Sentimentele enumerate mai sus sînt, indubitabil, atît de reale, încît ne determinæ vieflile; øi totuøi, pentru cæ tragedia existenflei atinge, în bienalæ, dimensiuni cvasimitologice, cercetarea cauzelor sau a solufliilor problemelor devine tot mai puflin posibilæ: ne transformæm în privitori pasivi, excluøi, ai nenorocirii umane. Væzut din exterior øi de la o oarecare distanflæ, omul secolului XX sau XXI, pæræsit øi luptîndu-se cu sentimente încurcate, cu frustræri, probleme reale sau fictive, capætæ un fel de auræ determinantæ. În ciuda acestui fapt, lucrærile prezentate în cadrul celei de-a patra bienale pæstreazæ o anumitæ distanflæ faflæ de poziflia adoptatæ de curatori. În lucrarea Særutul [Kiss] (2002), Tino Sehgal le-a indicat unui bæiat øi unei fete sæ se særute øi sæ se îmbræfliøeze în sala de bal din Ballhaus Mitte. Coregrafia lucrærii confline indicafliile artistului, însæ cei doi dansatori sînt, totodatæ, liberi sæ le interpreteze. Aøa cum ne-a obiønuit deja Sehgal, artistul nu a permis niciun fel de documentare a proiectului (nu existæ nicio fotografie a acestuia în vreunul din cataloage). Astfel, Særutul poate fi experimentat doar direct, ceea ce, în concreteflea lucrærii, nici nu necesitæ vreo explicaflie suplimentaræ. Sehgal ne recomandæ o reconsiderare a producfliei culturale, o reorganizare a procesului creativ. Cîtæ vreme crede cæ arta este, finalmente, un proces de producflie, singurul mod de a adapta arta circumstanflelor noastre actuale pare a fi o reconsiderare a producfliei culturale. Una din cele mai interesante chestiuni la care sîntem conduøi de lucrarea lui Sehgal se referæ la felul în care societatea de astæzi ar putea, pe baza comunicærii verbale øi a încrederii reciproce, sæ-øi creeze propriile arhive cultural(-vizual)e.

Ultimul film al lui Ulf Aminde, Viafla nu este un tonomat [Life Is not a Listeners’ Request Program/Das Leben ist kein Wunschkonzert] (2005), confline, de asemenea, elemente de comunicare verbalæ, deøi, în acest caz, comunicarea duce la altfel de consecinfle.

Artistul a rugat cîteva duzini de muzicieni de stradæ sæ cînte un anumit motiv muzi-

psychosis and malady. The exhibition reproduces a community presented as a compulsion alien from man, a society depicted as a construct alien from life which have a certain effect upon the subject yet they actually fetter man’s inner liberty and identity and operate as opposites of these. The feelings listed above are undeniably real, to the extent where they determine our life, nevertheless as the tragedy of existence acquires quasi-mythological dimensions it gradually becomes impossible to inquire for the causes of or solutions for problems: we turn into excluded, passive viewers of the scene.

Viewed from the outside and from a certain distance, twentieth or twenty-first century man, left alone and struggling with entangled feelings, frustrations, fictitious and real troubles, acquires a deterministic sort of aura.

Nevertheless the works presented in the framework of the fourth biennial did keep a certain distance from the position adopted by curators. Instructed so by Tino Sehgal, a boy and a girl were kissing and hugging in the ballroom of Ballhaus Mitte, a building mellowed by age at 24/25 Auguststrasse. The choreography of the work Kiss (2002) incorporated the instructions of the artist, while the two dancers were also free to interpret it. As we have already grown accustomed to it with Sehgal, the artist allowed no documentation of the project (there is no photograph of it in the catalogue either).

Thus one might only experience Kiss directly and this requires no further explanations. Sehgal recommends a reconsideration of cultural production, a reorganisation of the creative process. As he thinks art is finally a process of production, the only way of adapting art to our present circumstances appears to be a reconsideration of cultural production. One of the most interesting questions we arrive at driven by Sehgal’s work is to what an extent is today’s society able to create its (visual)-cultural archive on basis of verbal communication and trust.

The latest film by Ulf Aminde, Life Is not a Listeners’ Request Program (Das Leben ist kein Wunschkonzert) (2005) also contains elements of verbal communication, nevertheless communication in this case leads to different consequences. The artist has asked several dozen street musicians to play a certain musical score. Each musician appears on a different monitor yet as they are shown side by side within a video-installation, the whole production acquires a new

93

Gillian Wearing Drunk, 1999, video still, Š Gillian Wearing, courtesy: Gillian Wearing; Maureen Paley Interim Art, London, credit: The Berlin Biennial

94

scena Anri Sala time after time, 2003, video still, producers: Bick Productions; The New Museum of Contemporary Art, New York, courtesy: Anri Sala; Johnen Galerie, Berlin; Hauser & Wirth, Zurich/London, credit: The Berlin Biennial

Marcel van Eeden no title, 2005, pencil on paper, courtesy: Marcel van Eeden; Galerie Michael, Munich, credit: The Berlin Biennial

95

Steven Shearer Poems, 2006, mock up for installation, courtesy: Galleria Franco Noero, Turin; Galerie Eva Presenhuber, Zurich, credit: The Berlin Biennial

96

scena

cal. Fiecare muzician apare pe un ecran separat, astfel cæ, deøi sînt arætafli, într-o instalaflie video, fiecare în parte, producflia ca întreg dobîndeøte o nouæ situaflie datoritæ colajului. Prezenfla øi semnificaflia individului apar cu totul diferite atunci cînd el locuieøte spafliul social pe care øi-l imagineazæ (cazul fiind cel al muzicienilor de stradæ) sau cînd altcineva îi prescrie un rol într-un colectiv. Erik van Lieshout a tratat, de asemenea, relaflii colective øi fenomene sociale. În 2005, el a stræbætut Germania pe bicicletæ, întrebîndu-i pe oameni despre lucrurile care le determinæ viafla.

Ræspunsurile erau diferite øi contrare, formulate dintr-un punct de vedere strict personal. Totuøi, aceelaøi caracter contrar øi capricios pare sæ caracterizeze øi stilul lui Lieshout, al cærui interes øi proces artistic dinamic par sæ reprezinte nimic mai mult decît o investigaflie pur superficialæ: o dezvoltare neaøteptatæ este suficientæ pentru ca lucrurile sæ ia o întorsæturæ total diferitæ, surprinzætoare. În ciuda aerului sæu superficial øi fortuit, lucrarea descrie problemele personale øi sociale, caracteristice vieflii noastre cotidiene, într-o manieræ extrem de precisæ. Instalaflia video Beat [Drunk] (1999) a lui Gillian Wearing expune alcoolici împleticindu-se într-un spafliu alb, neutru. Într-o anumitæ mæsuræ, existæ niøte legæturi între aceste personaje, lucru vizibil în gesturile øi ciondæneala lor. Totuøi, aceastæ companie grosolanæ este înfricoøætor de singuræ. Dacæ extrapolæm aceastæ situaflie la scara întregii omeniri, atunci vom obfline o imagine a unei societæfli care nu manifestæ niciun semn al vreunei nevoi de luciditate. Øi lucrarea video Deeparture (2005) a lui Mircea Cantor foloseøte un spafliu gol, neutru. De fapt, douæ animale reale sînt prezentate într-o galerie cu desævîrøire goalæ. Poate øi datoritæ spafliului total stræin, ambientului artificial creat de om, lupul øi cæprioara se simt vizibil stingherite. Simpla ciondænealæ pe care o øtim din filmul lui Wearing se transformæ aici într-un alt tip de întîlnire: ambele sînt vigilente. În timp ce în lucrarea lui Wearing oamenii decad øi se destind sub influenfla alcoolului, lupul øi cæprioara par, în filmul lui Cantor, sæ-øi reflinæ instinctele, acflionînd, astfel, diferit faflæ de aøteptærile noastre: cele douæ animale par a fi mai curînd apropiate unul de celælalt decît inamici. Lucrarea video time after time (2003) a lui Anri Sala aratæ un cal stînd aproape nemiøcat la marginea unei autostræzi. Pe mæsuræ ce maøinile ruleazæ, nemiøcarea calului este întreruptæ doar de ridicarea sporadicæ a unui picior. Într-un stil foarte diferit de cel prezentat de Cantor, animalul continuæ sæ aparæ ca stræin într-un mediu controlat de oameni.

Lucrærile lui Cantor øi Sala sînt exemple bune pentru observarea animalelor în mediul uman, færæ însæ a ne aventura în a face comparaflii øi paralelisme între comportamentele lor øi cele ale oamenilor. Ideea bienalei conform cæreia omul e prins între starea de „uman“ øi cea de „animal“ e suspectæ, pentru cæ bestialitatea øi iraflionalitatea derivate de la animale, pe care curatorii le consideræ a fi într-o atît de mare mæsuræ caracteristice omului, sînt, de fapt, simple atribute umane. În acelaøi fel, argumentul propus de curatori, potrivit cæruia „aproape tofli artiøtii care expun, sau cel puflin lucrærile lor, par învæluifli într-o beznæ totalæ, care poate fi cititæ ca o persistenflæ a iraflionalului øi a obscurului în fafla raflionalitæflii“, nu se aplicæ, la un nivel mai general, vieflii noastre de zi cu zi, cu toate cæ psihoza øi iraflionalitatea religioasæ øi magicæ pe care le creeazæ mintea umanæ ne vor influenfla în continuare viafla cotidianæ.

Traducere de Andrei State øi Veronica Lazær

value owing to a certain cacophony and to personal differences.

The individual has an entirely different presence and meaning when he inhabits the social space he imagines he does (the case being that of street musicians) or when he fulfils a part in a collective created by another person (the artist for this time – but here one can think of other people governing manipulative structures as well). Erik van Lieshout has also dealt with collective relations and social phenomena. He toured Germany in 2005 by bike, asking people to answer essential questions on things which determine their life. Answers were inconsistent and speaking for themselves. Nevertheless the same inconsistency and capriciousness seems to characterize Erik van Lieshout’s style as well, whose dynamic work process and interest seem to falter at times and amount to nothing more than superficial inquiry. An unexpected development is enough for things to take a totally different, surprising turn. Despite its air of superficiality and fortuitousness, the work describes the personal and social troubles characteristic of our everyday life in quite a precise manner.

Gillian Wearing’s video installation Drunk (1999) displays alcoholics stumbling in a white, neutral space. These characters are connected to a certain degree, this is apparent in their gestures and squabble, nevertheless this is the most they can offer. The raunchy company is nevertheless frightfully lonely. If we extrapolate the situation to the level of mankind, then we obtain an image of a society which displays no signs of a need for soberness whatsoever. Mircea Cantor’s video, Deeparture (2005) relies upon empty, neutral space as well.

Actually two real animals are presented in a totally empty gallery.

The wolf and the deer feel noticeably awkward. The light squabble familiar from the film by Wearing turns here into a different kind of meeting: the two are both on the look-out. The animals act totally different from what we might expect. While in Wearing’s work people degrade and relax under the influence of alcohol, the wolf and the deer seem to keep back their instincts in Cantor’s film. Owing to the presence of people and cameras, or because of the totally alien, artificial space, the two animals seem to be rather close to each other then enemies. Anri Sala’s video time after time (2003) shows an almost motionless horse standing by a highway. As cars roll by, the motionlessness of the horse is only broken by its occasional lifting of a leg. In a very different fashion from that presented by Cantor, the animal still appears as alien in an environment controlled by people.

Cantor’s and Sala’s works are good examples for the observation of animals in human environment without effecting a comparison and without trying to establish parallels between their behaviour. There is a hidden limp in the thought of man being captured between the states of “human” and “animal” because the bestiality and irrationality derived from animals which curators consider to be so much characteristic of man are actually purely human attributes. The same way, the statement made by curators, according to which “Almost all the artists in the show, or at least their works, seem enveloped in a radical darkness, which could be read as a persistence of the irrational and the obscure in the face of rationality and fundamentalism“ does not apply to our everydays on a general level. The psychosis, the religious and magical irrationality the human mind creates will at the most count for a noticeable, but far from dominant part of everyday life.

Translated by Noémi László

97

Promised Lands la Haus der Kulturen der Welt, Berlin Marta Jecu 24 martie – 14 mai 2006: China – zwischen Vergangenheit und Zukunft [China – între trecut øi viitor]; 30 septembrie – 20 noiembrie 2005: Räume und Schatten – zeitgenössische Kunst aus Südostasien [Spaflii øi umbre – arta contemporanæ din Asia de Sud-Est]; 2– 18 decembrie 2005: Traum und Trauma, Moving Images and Promised Lands [Vis øi traumæ, imagini mobile øi flinuturi fægæduite]; 19 martie – 9 mai 2004: Entfernte Nähe – neue Positionen iranischer Künstler [Apropiere îndepærtatæ – noi poziflii ale artiøtilor iranieni]; 20 martie –11 mai 2003: DisORIENTation – Contemporary Arab Artists from the Middle East [DisORIENTation – artiøti arabi contemporani din Orientul Mijlociu]; 19 septembrie – 16 noiembrie 2003: Body.City – New Perspectives from India [Corp.Oraø – Noi perspective din India].

Moving Images and Promised Lands este subtitlul lirico-evocativ al titlului nu mai puflin rezonant – Traum und Trauma [Vis øi traumæ] – al expoziflei despre „ideea de Israel“ de la Haus der Kulturen der Welt din Berlin. „Casa Culturilor Lumii“ promite, prin imagini contemporane, cartografierea unor teritorii îndepærtate øi însceneazæ, începînd cu anii ’90, un divan interdisciplinar de prezentare dialogicæ (exclusiv) a culturilor extraeuropene: America Latinæ, Asia øi Orientul Mijlociu. Între „tradiflie øi globalizare, religie øi noile medii“ – anunflæ argumentul pe o paginæ web –, proiectele curatoriale1 cautæ sæ foreze multistratificarea unor experienfle sociale øi politice contemporane, prin manifestæri estetice.

Am sæ mæ refer mai jos la modele expoziflionale practicate de Haus der Kulturen der Welt (HKW), pe care le-aø putea numi de facturæ post-postcolonialæ: ele iau în calcul imposibilitatea unei cunoaøteri/prezentæri exhaustive a unei culturi stræine, dar pleacæ de la premise postcoloniale, printr-o construcflie conceptualæ ce are la bazæ o formulæ binaræ (local-stræin), cu termeni menflinufli în opoziflie. Privesc aceste practici ca pe o reminiscenflæ a strategiilor curatoriale antropologico-artistice ale sfîrøitului anilor ’802, extrapolate, printr-un discurs adus la zi, la dinamica transferurilor øi la interactivitatea confruntaflionalæ, inerente discursului actual.

Suportul teoretic înfæfliøat în argumentele curatorilor3 øi în textele de prezentare ale expozifliilor traverseazæ toposurile criticii culturale din ultimele decenii, pledînd pentru asimilarea lor: urmærirea reflelei globale, prin care acfliuni locale se influenfleazæ reciproc, a pluralitæflii tradifliilor øi a modernitæflilor, cu noile lor consecinfle asupra producfliei artistice contemporane, depæøirea viziunii unei lumi polarizate între centru øi periferie, valorizarea în mod egal a unor culturi diferite, implicarea individualului øi a cotidianului, pentru a face relevant un discurs cultural.4 Aluziile la conotafliile specifice lucrærilor sînt minime, avînd eventual ponderea unor note de subsol la teoremele preexistente. Potenflialul expresiv inedit, degajat de calitæflile speculative inerente unei abordæri artistice critice/documentare, este subordonat unor paradigme interpretative devenite între timp locuri comune.

O altæ instituflie culturalæ de prestigiu din Berlin, Martin Gropius Bau, prezintæ, în expoziflii la fel de cuprinzætoare, într-o manieræ didacticæ, coordonatele structurale ale unor culturi contemporane. La HKW, prin evenimente dedicate, de exemplu, Asiei de Sud-Est (Räume und Schatten – 2005), Iranului (Entfernte Nähe – 2004), flærilor arabe (DisORIENTation – 2003), Indiei (Body.City – 2003), Americii Latine (Havana/São Paulo – 1996), expunerea construieøte, dimpotrivæ, o ambiguitate însceMARTA JECU a fæcut studii de istoria artei øi a absolvit un masterat în antropologie la Bucureøti. În prezent este doctorand în antropologie urbanæ la Berlin.

98

PROMISED LANDS AT HAUS DER KULTUREN DER WELT, BERLIN Marta Jecu 24 March – 14 May 2006: China – zwischen Vergangenheit und Zukunft; 30 September – 20 November 2005: Räume und Schatten – zeitgenössische Kunst aus Südostasien; 2–18 December 2005: Traum und Trauma, Moving Images and Promised Lands; 19 March – 9 May 2004: Entfernte Nähe – neue Positionen iranischer Künstler; 20 March – 11 May 2003: DisORIENTation – Contemporary Arab Artists from the Middle East; 19 September – 16 November 2003: Body.City – New Perspectives from India.

Moving Images and Promised Lands is the lyrical-evocative subtitle of a no less grandiloquent title – Traum und Trauma (Dream and trauma) – for the exhibition on the “idea of Israel” in Haus der Kulturen der Welt, Berlin. “The House of the World Cultures” promises, through contemporary images, to map distant territories and stages, starting with the ’90s, an interdisciplinary area of (exclusively) extra-European culture presentation in dialog: Latin America, Asia and the Middle East. Between “tradition and globalization, religion and new media” – announces the statement on the web site – the curatorial projects1 seek to dig for the multi-stratum social and political contemporary experiences through esthetic events.

I shall refer hereafter to the exhibition models put into practice at Haus der Kulturen der Welt (HKW), which I could call post-post-colonial: they take into account the impossibility of knowing /presenting exhaustively a foreign culture but starts off from post-colonial grounds through their conceptual construction having at its foundations a binary formula (local-foreign) with opposing terms. I see these practices as reminiscence of the anthropological-artistic curatorial strategies of the late ’80s2, extrapolated through a discourse updated to the dynamic of transfers and confrontation interactivity, inherent to the today discourse.

The theoretic background presented in the curators’3 statements and in the description texts of the exhibitions cross the themes of the cultural criticism of the past decades pleading for their assimilation: to follow the global network through which local actions influence mutually, the plurality of traditions and modernisms, with their new consequences on the contemporary artistic production, to overcome the vision of a world divided in center and periphery, to equally value different cultures, to involve the individual and the day-to-day for the relevance of a cultural discourse4. The hint to the specific connotations of the works is minimal with the weight of a footnote

MARTA JECU obtained a BA in art history and graduated a MA in anthropology, in Bucharest. She is now a PhD student in urban anthropology, in Berlin.

scena

natæ, care pretinde cæ lasæ loc unui relativism firesc în contextul contemporan, dar mizeazæ pe exotismul unei alteritæfli culturale. Dacæ la Martin Gropius Bau, în expoziflia Die Neuen Hebraer. 100 Jahre Kunst in Israel (2005, curator: Doreet LeVitte Harten) conceptul expoziflional este o prezentare istoricæ a artei din Israel a ultimului secol, în cazul HKW, ceea ce este pus în scenæ este un teritoriu, iar lucrærile expuse devin fragmente disparate, subsumate artificial unei imagini-construct generalizante. Conceptul de „teritoriu stræin“, lipsit de un concept adjuvant pentru a fi precizat øi restrîns asupra unui cîmp/aspect definibil, este suprapus unor lucræri diverse, prezentate ca fiind exemplare pentru acest unic model explicativ/demonstrativ. Artiøtii invitafli sæ expunæ provin exclusiv din regiunile respective, ceea ce conduce la potenflarea impresiei de unitate geograficæ/naflionalæ øi la marcarea unei diferenfle faflæ de publicul (presupus) vestic. Dialogul intercultural se opreøte la un decupaj binar, menit sæ dea impresia de autenticitate. Parcurgerea unor serii de expoziflii la HKW conferæ impresia unui proces curatorial, care nu mai porneøte de la lucræri în direcflia elaborærii unui criteriu intern, analitic de expunere, ci, dimpotrivæ, porneøte de la un criteriu exterior, cumulativ, øi apoi îl proiecteazæ asupra anumitor lucræri. Situarea unor indivizi autonomi în formulæ colectivæ (comunitaræ) într-un spafliu delimitat teritorial/naflional extrapoleazæ acest spafliu ca spafliu identitar, în care identitatea naflionalteritorialæ devine criteriu de apartenenflæ. Aceastæ delimitare fictivæ, transferatæ de la artiøti asupra lucrærilor lor, reduce øi, în consecinflæ, falsificæ potenflialul lor conceptual øi expresiv iniflial.

Ideea lui Marius Babias din articolul „Producerea subiectului øi practica artei politice“5 este cæ, dupæ Documenta 11 din 2002, s-a cristalizat în artæ o nouæ manieræ de abordare postcolonialæ: o concentrare mai atentæ pe aspectele socio-culturale øi politice, care nu a înlocuit însæ nevoia de a satisface piafla globalæ prin versiuni din ce în ce mai rafinate ale „altor“ culturi øi lumi „exotice“. Interpretarea lui asupra contextului de manifestare-receptare al artei critice/politice actuale este un construct conceptual, în care aø putea plasa øi cazul HKW. În viziunea lui Babias, arta criticæ actualæ nu se mai poate concentra decît pe domenii stigmatizate ca „nonartæ“, pentru a documenta „iregularitæfli micropolitice“, care însæ nu pot iniflia rezistenfla împotriva unor circumstanfle atotstæpînitoare. Sistemul capitalist produce, pe de o parte, artæ criticæ, manifestæri disidente øi, pe de altæ parte, eludeazæ transformærile radicale prin cooptarea øi asimilarea lor, ceea ce conduce, în final, la maximizarea consumului hedonist în cæutare de spectaculos.

Politica vizualæ coagulantæ practicatæ de HKW forfleazæ o asimilare a singularului în contextul-matrice dictat de o anumitæ prezentare, egalizînd impulsurile critice particulare øi diversitatea fireascæ a perspectivelor personale. Lucræri cu un transparent

to the preexisting theorems at most. The genuine expressive potential coming from the inherent speculative qualities of an artistic critical/documentary approach is submitted to interpretative paradigms that have become common places in the meanwhile.

Another prestigious cultural institution in Berlin, Martin Gropius Bau, presents through similarly vast exhibitions the coordinates of contemporary cultures in a didactic, mode. At HKW, through events dedicated to South-East Asia (Räume und Schatten – 2005), Iran (Entfernte Nähe – 2004), Arab countries (DisORIENTation – 2003), India (Body.City – 2003), Latin America (Havana/São Paulo – 1996), the presentation builds, quite on the contrary, a staged ambiguity that pretends to leave place for a natural relativism of the contemporary context, but counts on the exoticism of cultural otherness.

If at Martin Gropius Bau, in the exhibition Die Neuen Hebraer.

100 Jahre Kunst in Israel (2005, curator: Doreet LeVitte Harten) the concept is a historical presentation of art in Israel in the last century, at HKW a land is exhibited and the works are scarce fragments, artificially grouped in a generalizing image-construct. The concept of “foreign land”, lacking an additional adjuvant concept, that would contain it on a definable field, is overlapped with various works presented as emblematic for this unique explicative/demonstrative model. The invited artists come exclusively from the respective regions, which leads to an enhancement of the impression of geographic/national unity and to a clear-cut difference with the (supposed) western public. The intercultural dialog stops at a binary pattern meant to give the impression of authenticity. Looking at a series of exhibitions at HKW leaves the impression that there is a curatorial process that doesn’t start from works in order to elaborate an internal analytical criterion but, on the contrary, from an exterior cumulative criterion to be projected on certain works.

Placing autonomous individuals in the collective formula in a space defined territorially-nationally extrapolates this space as an identity space wherein the national-territorial identity becomes a criterion of belonging. This fictitious delimitation, transferred from artists on their works reduces, hence falsifies, their initial conceptual and expressive potential.

Marius Babias’ assertion in the article “Subject production and political art practice”5 is that after Documenta 11 in 2002 there has been a new post-colonial approach in art: a more careful concentration on the socio-cultural and political aspects, which haven’t replaced however the need to satisfy the global market through increasingly refined versions of “other” cultures and “exotic” worlds. His interpretation of the manifestation-reception context of today critical/ political art is a conceptual construct that also applies to HKW. In Babias’ viewpoint the art today can only focus on stigmatized domains such as “non-art” in order to document “micro-political irregularities”, which cannot start however the resistance against overwhelming circumstances. The capitalist system produces the critical art, dissident manifestations, on one hand and eludes the radical transformations, on the other, through their co-optation and assimilation leading, eventually, to the maximization of hedonist consumption always seeking the spectacular.

The coagulating visual policy at HKW pushes an assimilation of the singular within the context-matrix dictated by a certain presentation, making equal the particular critical impulses and the natural diversity of the personal perspectives. Works having a transparent critical (social, politic) discourse are obviously wanted but their critic potential will be faded to suppression through the way to exhibit them.

The curatorial intervention cannot be seen any longer as a mediation but as a re-interpretation either as it doesn’t generate a supplementary conceptual register of circumscribing analytically the works.

In the post-colonial criticism of the ’90s the accent shifts on social and imaginative practices and processes, in the detriment of fixed operating formulae. In this context, Hal Foster describes in The Return of the Real how the primitive fantasies of the otherness are absorbed in the ’90s6 in a realist paradigm through which “other-

99

discurs critic (social, politic, de exemplu cu referire la mediul de origine) sînt evident dezirabile, însæ potenflialul lor critic va fi, prin modul de expunere, estompat, pînæ la suprimare. Intervenflia curatorialæ nu mai poate fi privitæ ca fiind o mediere, dar nici ca o reinterpretare, negenerînd un suplimentar registru conceptual de circumscriere analiticæ a lucrærilor. În critica postcolonialistæ a anilor ’906, accentul se deplaseazæ pe practici øi procese sociale øi imaginative, în detrimentul unor formule fixe, prestabilite de operare. În acest context, Hal Foster descrie, în The Return of the Real, cum fanteziile primitiviste despre alteritate sînt absorbite, în anii ’90, într-o paradigmæ realistæ, prin care „alteritatea este privitæ ca fiind de-adeværatelea“.7 În imaginea celuilalt vor fi proiectate coordonate politice contemporane, ceea ce are consecinfle ce depæøesc codarea clasicæ automatæ identitate-alteritate. Hal Foster vorbeøte despre aproprierea alteritæflii în postmodernism: explorarea alteritæflii se realizeazæ mai curînd prin vechea formulæ a ceea ce Foster numeøte „to other the self“ decît prin „to selve the other“, care ar fi putut face, afirmæ Foster, posibilæ diferenfla. Nevoia de a exotiza sinele, de a se autoprezenta printr-o oglindire în alteritate, are drept consecinflæ nu numai idealizarea alteritæflii (chiar dacæ va fi ancoratæ în politic øi social), ci øi nevoia de a o consuma, anihilîndu-i diferenflele determinante. Referindu-se la politici identitare din domeniul artei contemporane bazate pe aceeaøi reprezentare ego (artistul în acest caz)-alteritate (teritoriul în care opereazæ), Hal Foster descrie dezvoltarea lor printr-o reciprocæ invocare a autenticitæflii celuilalt, ca garant al autenticitæflii proprii.

Expunerea lui H. Foster pare a fi paradigmaticæ pentru HKW, unde lucrærile sînt prezentate ca substitute ale unor culturi, înscenate ca „tematici culturale“, modelate sæ devinæ, prin expunere, coincidenfla unui cotidian exotic cu unul local, nu mai puflin fictiv. Polifonia unor circumscrieri precum spontaneitate socialæ sau individualitate, rezonantæ cu lucrærile în sine, dar invalidatæ prin transferul asupra unui „general“ proclamat artificial, devine contemplare narcisistæ, chiar cînd este reatribuitæ de cætre instituflie propriilor practici din cadrul programelor curatoriale.

Tot astfel, titlurile expozifliilor – Spaflii øi umbre, Vis øi traumæ, Apropiere îndepærtatæ – rezoneazæ mai curînd cu un registru livresc næscut într-un birou HKW decît cu o lucrare importatæ de peste Ocean. Titlurile învæluie sonor obiectul expus, mitizîndu-l, obscurizîndu-l, pînæ la pronunflarea unui sine, surprins în neastîmpærul parcurgerii unor succesive alteritæfli.

Note: 1. Comunicatele de presæ pot fi consultate pe pagina web www.hkw.de. Expozifliile implicæ øi manifestæri colaterale (de ex., petreceri inaugurale cu DJ, concerte, dans sau serii de conferinfle), pe care nu le voi analiza în eseul de faflæ, rezumîndu-mæ la expozifliile de artæ organizate de Departamentul pentru Artæ Plasticæ, Film øi Medii al HKW. 2. De ex., practicate la „Art of the Fantastic“ – 1987, Indianapolis Museum of Art; „Magiciennes de la Terre“ – 1988, Centre Pompidou, Paris; „The Decade Show: Frameworks of Identity in the 1980s“ – 1990, Museum of Contemporary Hispanic Art, New York.

3. Alæturi de Shaheen Merali, expoziflii øi programe adiacente sînt curate øi de Annette Bhagwati, Ackbar Abbas, Lydia Hausstein, Christopher Phillips, Geeta Kapur etc.

ness is seen as real”7. In the image of the other, political contemporary coordinates will be projected with consequences that surpass the automatic classical encoding in identity – otherness. Hal Foster talks about the appropriation of otherness in postmodernism: the exploration of otherness will rather be done through the old formula that Foster calls “to other the self” than through “to selve the other”, which, according to Foster, could have made possible the difference. The need to make the self exotic, to self-present through the other has for consequence not only the idealization of otherness (even if rooted in political and social issues) but also the need to consume it, annihilating its defining differences. Referring to identity policies in contemporary art, based on the same paradigm ego – otherness (here, artist – territory), Hal Foster describes their development through a mutual reference to the other’s authenticity as a guarantee of their own authenticity.

H. Foster’s demonstration seems to be paradigmatic for HKW, where the works are presented as substitutes of cultures, stages as “cultural themes”, modeled to become the coincidence of an exotic and a local, no less fictitious, day-to-day. The polyphony of descriptions such as social spontaneity or individuality, the echo in the works as such, but invalidated through the transfer on something “general” proclaimed as artificial, becomes narcissist contemplation even when it is redistributed by the institution to the in-house practices of the curatorial programs.

In the same way, the titles of the exhibitions – Spaces and Shadows, Dream and Trauma, Far Closeness – resemble more the bookish style of the HKW offices than a major work from across the ocean.

The titles embrace in sound the exhibit turning it into myth, hiding it to the uttering of a self, caught in the restlessness of crossing successive others.

Translated by Izabella Badiu

Notes: 1. The press releases are available at www.hkw.de. The exhibitions are accompanied by collateral events (i.e. opening parties with DJ, concerts, dancing or series of conferences) that I am not analyzing in this essay as I only discuss the art exhibitions organized by the Fine Art, Film and Media Division at HKW. 2. For example at “Art of the Fantastic” – 1987, Indianapolis Museum of Art; “Magiciennes de la Terre” – 1988, Centre Pompidou, Paris; “The Decade Show: Frameworks of Identity in the 1980s” – 1990, Museum of Contemporary Hispanic Art, New York.

3. Alongside Shaheen Merali, adjacent exhibitions and programs are also curated by: Annette Bhagwati, Ackbar Abbas, Lydia Hausstein, Christopher Phillips, Geeta Kapur, etc.

4. I am not referring here to the academic contributions presented in the series of conferences organized by HKW in parallel with each exhibition.

5. Marius Babias, “Subject production and political art practice” in Afterall, no. 9, The London Institute, London, 2004, pp. 101–110.

4. Nu mæ voi referi aici la contribufliile academice prezentate la seriile de conferinfle organizate de cætre HKW, în paralel cu fiecare expoziflie.

6. Started for example with James Clifford, The predicament of culture, Cambridge, 1988; Robert Young, White Mythologies, London, 1990; E. Sprinkler (Ed.), Edward Said. A Critical Reader, Cambridge, 1992.

5. Marius Babias, „Subject production and political art practice“, in Afterall, nr.9, The London Institute, London, 2004, pp. 101–110.

7. Hal Foster, The Return of the Real, Cambridge, London, 1996, pp. 172–203.

6. Demaratæ, de ex., prin James Clifford, The predicament of culture, Cambridge, 1988; Robert Young, White Mythologies, London, 1990; E. Sprinkler (ed.), Edward Said. A Critical Reader, Cambridge, 1992.

7. Hal Foster, The Return of the Real, Cambridge, London, 1996, pp. 172–203.

100

Renaud Auguste-Dormeuil Global Fleet, KLM Royal Dutch Airlines no. 17/124, PH-BFS, City of Seoul, 2005, Fire drawing, 359 cm × 122 cm, photo: Menni van Beek

Ce mai ræmîne din paradis?

WHAT’S LEFT OF PARADISE? Claire Staebler

Claire Staebler Global Tour, Art, Travel & Beyond, AT W139 Amsterdam, 17 December 2005 – 22 January 2006

Global Tour, Art, Travel & Beyond, AT W139 Amsterdam, 17 decembrie 2005 – 22 ianuarie 2006

A society resembles its monuments. (Jochen Gerz)

Colaborator regulat al revistei IDEA, tînærul curator francez Amiel Grumberg dezvoltase, începînd cu 2001, un proiect de expoziflii itinerante intitulat Global Tour, Art, Travel and Beyond. Urmîndu-øi puternica intuiflie, Amiel Grumberg dorea sæ exploreze „legæturile primejdioase“, punflile economice, sociologice øi estetice între artæ øi turism. Dispærut prematur, Amiel nu îøi va fi væzut proiectul realizat; însæ, în cele din urmæ, graflie eforturilor colaboratorilor sæi, artiøti øi echipa de la W139 Amsterdam, proiectul sæu a væzut lumina zilei în primul loc pe care Amiel Grumberg îl dorise.

Global Tour propune, prin intermediul lucrærilor a aproximativ douæzeci de artiøti

Constant collaborator of IDEA magazine, the young French curator Amiel Grumberg, had developed since 2001 the project of itinerant exhibitions entitled Global Tour, Art, Travel and Beyond. Following his strong intuition, Amiel Grumberg whished to explore the “dangerous liaisons”, the economical, sociological and esthetic bridges between art and tourism. Deceased prematurely, Amiel would never see his project completed and only thanks to his partners, artists and the team from W139 Amsterdam, Global Tour finally came to the light in the first location Amiel Grumberg had chosen for his project.

Global Tour proposes, through the work of some twenty artists from all horizons, a reflection upon mass tourism, its contemporary orientations, and its economical and social impact worldwide. The invited artists deconstruct the massively used procedures of tourism marketing. Combining existing works and specific productions, Global

CLAIRE STAEBLER este critic de artæ øi curator la Palais de Tokyo, Paris.

CLAIRE STAEBLER is an art critic and curator at the Palais de Tokyo, Paris.

O societate seamænæ cu monumentele sale. (Jochen Gerz)

101

Carlos Garaicoa Now Let’s Play to Dissapear (II), installation of netal table 100 × 250 × 350 cm, candles, wire, closed circuit projection, 2002, courtesy: Galleria Continua, San Gimignano – Beijing

Mircea Cantor Tribute, color film, sound, 2’45“, 2004, © Mircea Cantor

102

Manit Sriwanichpoom Pink Man in Paradise # 13, Karang Beach, 2003, Duratran, 96 × 116 cm, Pink Man performed by Sompong Thawee, © Manit Sriwanichpoom/La Galerie Vu Paris, photo: Menni van Beek

Candice Breitz Aiwa To Zen, video, 11’30’’, 2003, courtesy: ShugoArts, Tokyo, photo: Menni van Beek

103

din toate orizonturile, o reflecflie asupra turismului de masæ, orientærilor sale contemporane øi impactului sæu economic øi social în lumea întreagæ. Artiøtii prezentafli deconstruiesc procedeele utilizate masiv în marketingul turistic. Combinînd opere existente øi producflii specifice, Global Tour oferæ o panoramæ mai degrabæ largæ a creafliei contemporane faflæ de aceastæ problematicæ: turism øi globalizare. Înainte de toate, Global Tour s-a næscut dintr-o veritabilæ reflecflie asupra oraøului Amsterdam øi a enormului sæu impact turistic sau [asupra felului] cum acest sat global reuøeøte încæ sæ-i facæ sæ viseze, sæ fantasmeze øi sæ idealizeze pe numeroøii turiøti venifli græmadæ pentru drog, sex, Van Gogh sau cîmpiile cu lalele. Aceastæ proximitate între activitæfli atît de disparate într-un perimetru atît de restrîns îl fascina pe Amiel Grumberg øi l-a determinat sæ îøi dezvolte proiectul, mai întîi pentru Amsterdam, apoi pentru Dubrovnik øi, în fine, pentru Teheran, oraø [aflat] la antipodul lui Amsterdam, unde, pînæ acum, turismul e mai degrabæ negat.

Totuøi Global Tour, reunind diverøi artiøti, permite, de asemenea, abordarea a numeroase alte probleme, cum ar fi turism øi geopoliticæ, mitul cælætoriei øi al expedifliei, exotismul în societæflile postcoloniale sau reprezentarea monumentului în arta contemporanæ. Chinez, francez, sud-african, cubanez, peruan, român, rus, lista artiøtilor implicafli în Global Tour constituie în sine deja un veritabil atlas geografic. Dar, în cele din urmæ, acest proiect nu face referire atît la turism în general, cît la figura/caricatura turistului în cæutarea paradisului, a înstræinærii, a poftei de surprizæ ori descoperiri... La frontiera între exotismul global øi preocupærile ecologice, folclor, turism estival øi utopii paradiziace, Global Tour invitæ la o cucerire artisticæ a unui univers alimentat de paradoxuri øi ambiguitæfli. Cæci, aøa cum ne explicæ Anita Pleumarom în textul sæu Tourism road to paradise or environmental disaster [Incursiune turisticæ spre paradis sau dezastru ambiental], drumul cætre paradis este plin de obstacole. În timp ce un recent reportaj explica faptul cæ oraøul Dubai prevede, în urmætorii zece ani, înlocuirea principalei sale surse de venit, petrolul, cu turismul øi a desfæøurat deja comori de inventivitate în acest scop (stafliune de schi la o temperaturæ de 40°, insule private...), industria turismului este efectiv sectorul terfliar cel mai în expansiune, în numeroase regiuni. Dacæ anii ’90 au fost marcafli de proiecte legate de nofliunea de timp liber, anii 2000 marcheazæ o creøtere a turismului de masæ accesibil tuturor!

Aceste conøtientizæri îøi aflæ dezvoltærile cele mai interesante, în Global Tour, prin intermediul diverselor propuneri ale artiøtilor. Candice Breitz, bunæoaræ, propune mai întîi o operæ ludicæ asupra condifliei artiøtilor mereu delocalizafli øi înstræinafli, supuøi izolærii øi dezrædæcinærii prin rezidenflele lor succesive. Astfel, artista scrie dialoguri absurde pornind de la vreo cincizeci de cuvinte pe care le-a învæflat din vocabularul japonez øi le cere actorilor sæ interpreteze aceste dialoguri în cel mai serios mod posibil... Cælætor neobosit, descoperitor de noi orizonturi øi teritorii, artistul francez Gérald ne oferæ o bucatæ de sociologie a cælætoriei. Artistul vorbeøte de lucrarea sa în termeni de øtiinflæ nouæ: geraldologia sau geraldografia. Pentru Global Tour, Gérald, alias DJ Ramon, explorator, creator de bijuterii de tot felul, se instaleazæ ziua întreagæ în timpul expozifliei deschise la Amsterdam øi vine în întîmpinarea publicului desfæøurînd numeroasele sale clasoare în care reia itinerarele cælætoriilor øi întîlnirilor sale.

Invitat sæ intervinæ în spafliul public, Mircea Cantor realizeazæ o campanie de afiøaj în Amsterdam promovînd o nouæ „destinaflie de vis“ pentru vacanfle, reluînd astfel cliøeele øi parodiind campaniile turistice obiønuite... Corbeøti este de fapt numele unui sætuc izolat în munflii României, foarte departe de orice exotism paradiziac. Cu lucrarea video Tribute, artistul mizeazæ pe codurile monumentului øi reprezentarea sa în memoria colectivæ. El filmeazæ cu concentrare øi maiestate, pe o muzicæ de Philip Glass, o reproducere a Turnului Eiffel, pierdutæ în cîmp pustiu, la cîfliva kilo-

104

Douglas Perez Castro Caiman, mixed media, 2003, © Douglas Perez Castro

Tour offers a rather large panorama of the contemporary creation on this issue: tourism and globalization.

Global Tour is first and foremost born from a true reflection on the city of Amsterdam and its huge tourist impact or how this global village can still make dream, fantasize and idealize the crowd of tourists coming here for drugs, sex, Van Gogh or the fields of tulips.

This vicinity of so different activities in such a small perimeter used to fascinate Amiel Grumberg and incited him to develop his project first for Amsterdam then for Dubrovnik and finally for Teheran – a town at the antipodes of Amsterdam where tourism is so far rather denied.

However, Global Tour, through the gathering of various artists, also enables the approach of many other issues such as tourism and geopolitics, the myth of travel and expedition, the exoticism in our post-colonial societies or the representation of monuments in contemporary art. Chinese, French, South African, Cuban, Peruvian, Romanian, Russian, the list of invited artists to Global Tour is, by itself, a true geographic atlas. But, in the end, Global Tour refers less to tourism in general and more to the profile/caricature of the tourist in quest for paradise, change of scenery, wish for surprise or discoveries... At the border between global exoticism and ecologist preoccupations, folklore, summer holidays and paradisiacal utopias, Global Tour invites to an artistic conquest in a universe nourished with paradoxes and ambiguities. As Anita Pleumarom explains in her text Tourism road to paradise or environmental disaster, the way to paradise is full of pitfalls.

Whereas a recent reportage explained that the city of Dubai intends to replace its main revenue source, oil, with tourism in the next decade and has already made good use of treasures of creativity for this purpose (ski resort at a temperature of 40° C, private islands...), the tourism industry is indeed, in many places, the third sector with the most significant expansion. If the ’90s were under the sign of projects revolving around the notion of spare time, the years 2000 mark a progression of mass tourism accessible for all!

It is through the various propositions coming from the artists in Global Tour that this awareness finds its most interesting developments. Candice Breitz proposes a playful work on the very condition of the artists constantly delocalized, subject to isolation and uprooting through their successive residences. Thus, the artist writes absurd dialogues starting from fifty words she learned from the Japanese vocabulary and asks the actors to interpret these dialogues as seriously as possible... Restless traveler, discoverer of new horizons and territories, French artist Gérald offers a bit of travel sociology. The artist speaks of his work in terms of a new science:

scena

metri de Bucureøti. Reprezentarea monumentului ca loc al turismului de masæ este, de asemenea, prezentæ la artistul Hong Ha, cu Beijing Tour Guide, în care artistul/performer mimeazæ un tur oferit clienflilor sæi în toate locurile importante ale Oraøului Interzis, deja saturat de turiøti øi care încearcæ sæ-øi conserve patrimoniul în paralel cu rentabilizarea lui la maximum.

Pasionat de oraø, de dezvoltarea øi metamorfozele sale, Amiel Grumberg îl invitase øi pe artistul cubanez Carlos Garaicoa, care realizeazæ un proiect inedit pentru catalog. În ceea ce-l priveøte, Alberto Barraya reviziteazæ øi el oraøul, Amsterdam de data aceasta, cu o nouæ hartæ în care mixeazæ diverse locuri provenind din oraøe diferite. Mai multe situri turistice recunoscute pe plan internaflional se regæsesc dintr-odatæ într-o proximitate geograficæ neobiønuitæ.

Ocupînd un spafliu mare în expoziflie, Meschac Gaba prezintæ o serie de sculpturi/ peruci, jucîndu-se cu reprezentarea arhitecturii moderne recreatæ din pær artificial, care a fost împletit øi flesut sub formæ de clædiri øi de zgîrie-nori, cum ar fi Muzeul Guggenheim, The Flat Iron Building, Chrysler Building sau hotelul Teresa din Harlem. Fondator al propriului Muzeu de Artæ Contemporanæ Africanæ, Meschac Gaba nu ezitæ sæ mixeze, cu umor øi talent, cultura americanæ cu cea africanæ, zgîrie-nori cu totem, metisaj cu imperialism. Într-un interviu cu Robert Maggiori pentru Libération din 15 mai 2004, „Reporterii cælætoresc întotdeauna spre iad øi turiøtii spre paradis“, Godard indicæ øi impactul terorismului asupra turismului ca o practicæ a terorii de datæ destul de recentæ. O preocupare pe care o regæsim la Renaud Auguste-Dormeuil, artist agitator „în afara legii“, cu inscripflia de foc a siglei companiei aeriene KLM. Mai puflin dramatic, Davide Balula instaleazæ în expoziflie o sculpturæ sonoræ imitînd în mod straniu forma unei valize-capcanæ. Concrete step, memory recorder este un obiect hibrid, între o valizæ de cælætorie øi o cutie neagræ, utilizatæ în aviaflie øi numitæ, de asemenea, Flight data Recorder; ea permite înregistrarea sunetelor pe durata unei curse øi redarea lor în spafliul expozifliei, ca øi cum ar fi memoria sonoræ a unui itinerar. Artist, muzician øi compozitor, lui Davide Balula îi place sæ funcflioneze prin colaj, întîlniri improbabile øi îmbinæri eteroclite pentru a compune sunete sau opere ce reflectæ universul sæu foarte personal. În fine, mai „poetice“ øi flirtînd cu o anume idee de kitsch, fotografiile lui Manit Sriwanichpoom, îmbræcat din cap pînæ în picioare în roz øi împingînd un cærucior de supermarket de aceeaøi culoare, evocæ o anume nofliune de romantism, de imensitate a peisajului øi de micime a omului faflæ cu forflele naturii. Acest artist/activist thailandez, numit The Pink Man, încearcæ, de fapt, sæ ducæ o luptæ personalæ cu degradarea fulminantæ a peisajului din Thailanda, victimæ a turismului øi altor întreprinderi de timp liber. Între paradis pierdut, junglæ minimalæ, derivate urbane øi exotism de doi bani, ne putem întreba dacæ Global Tour nu schifleazæ cumva portretul turistului secolului XXI. Traducere de Izabella Badiu

the geraldology or geraldography. For Global Tour Gérald alias DJ Ramon, explorer, jewels designer sets himself all day long in the Amsterdam exhibition and welcomes the public unfolding his numerous files and folders retracing the itineraries of his journeys and encounters.

Invited to intervene in the public space, Mircea Cantor makes a poster campaign in Amsterdam promoting a new “dreamed destination” for holiday reminding all the clichés and parodying the usual tourism campaigns... Corbeøti is in fact the name of a little village isolated in the Romanian mountains very far from any paradise-like exoticism. With the video Tribute, the artist plays with the codes of monument and its representation in the collective memory.

He shots with concentration and majesty, on a Philip Glass soundtrack, a reproduction of the Eiffel Tour, lost in a waste field a few kilometers away from Bucharest. The representation of the monument as a landmark for mass tourism is also present in Hong Ha’s work Beijing Tour Guide, wherein the artist/performer mimes to take his clients in all the hot spots of the Forbidden City – already saturated with tourists and attempting to preserve its heritage but, in the same time, making maximum profit.

Passionate about the city, its development and metamorphoses, Amiel Grumberg had also invited the Cuban artist Carlos Garaicoa who makes an original project for the catalog. As for Alberto Barraya, he also revisits the city, Amsterdam now, with a new map wherein he mixes various places from various cities. Several tourist sites known worldwide are all of a sudden in an unusual geographic proximity.

Occupying a large space in the exhibition, Meschac Gaba presents a series of sculptures/wigs playing on the representation of modern architecture recreated in artificial hair that has been plaited and woven in the shape of buildings and skyscrapers such as Guggenheim Museum, The Flat Iron Building, Chrysler Building or Hotel Teresa in Harlem. Founder of his very own Contemporary African Art Museum, Meschac Gaba doesn’t hesitate to mix with humor and talent american and african culture, skyscraper and totem, interbreeding and imperialism.

According to Godard, in an interview with Robert Maggiori for Libération the 15 May 2004 issue, “Reporters Always Travel to the Hells and Tourists to the Paradise”; the filmmaker also refers to the impact of terrorism on tourism as a fairly recent practice of terror.

It is a preoccupation to be found in Renaud Auguste-Dormeuil’s work – an agitator and outlaw artist – with the inscription in fire of the KLM airline logo. Less dramatic, Davide Balula installs a sound sculpture in the exhibition imitating strangely the shape of a luggage bomb. Concrete step, memory recorder is a hybrid object between a suitcase and a black box used in aviation and also called a Flight data Recorder, it makes possible to record the sound during a flight and to play it inside the exhibition as the sound memory of a trip. Artist, musician and composer, Davide Balula likes to work through collage, improbable encounters and heteroclite combinations in order to compose sounds or works reflecting his very personal universe. Finally, more “poetic” and flirting with a certain idea of kitsch, Manit Sriwanichpoom’s photos, all dressed up in pink and pushing a caddie of the same color, do evoke a certain notion of romanticism, vast landscapes and smallness of man in front of nature’s forces! This Thai artist/activist, called The Pink Man, tries to lead a personal combat against the devastating degradation of landscape in Thailand, victim of the tourism and other recreational enterprises.

Between paradise lost, minimal jungle, urban drifts and cheap exoticism, one can wonder whether Global Tour draws the profile of the 21st century tourist.

Translated by Izabella Badiu

105

insert

În octombrie 2005, am discutat cu studenfli la Facultatea de Artæ (Alexandra Andriescu, Mædælina Bæncilæ, Lavinia German, Alexandru Grigoraø, Ioan Ene, Andreea Næsoi, Oana Nicuflæ, Eugen Pop, Bianca Simionescu, Adrian Stoleriu, Mihaela Øtirbu, Oana Todericæ, Bogdan Vatavu) despre sistemul de educaflie artisticæ, despre felul în care societatea se raporteazæ la artæ øi artiøti, despre ce ne-au spus pærinflii noøtri despre artæ, ce ne-au zis învæflætorii øi profesorii, despre stereotipurile legate de artæ, despre cum ne prevedem viitorul ca artiøti. Textul rezultat în urma acestor discuflii, „Cum te-ai hotærît sæ devii artist? O povestire în øapte episoade“, este parte din contribuflia noastræ la Bienala Periferic 7, secfliunea Social Processes/Procesul social, curatori Marius Babias øi Angelika Nollert.

In October 2005 we discussed with students from the Art Faculty (Alexandra Andriescu, Mædælina Bæncilæ, Lavinia German, Alexandru Grigoraø, Ioan Ene, Andreea Næsoi, Oana Nicuflæ, Eugen Pop, Bianca Simionescu, Adrian Stoleriu, Mihaela Øtirbu, Oana Todericæ, Bogdan Vatavu) about the artistic education system, about the way society relates to art and artists, about what our parents have told us about art, about what teachers and professors have told us, about the stereotypes associated with art, about how to foresee our future as artists. The text that has resulted from these discussions, “How Did You Decide to Become an Artist?

A Story with Seven Episodes” is part of our contribution to the Biennial Periferic 7, section Social Processes, curated by Marius Babias and Angelika Nollert.

H.arta: Cum te-ai hotærît sæ devii artist?

How Did You Decide to Become an Artist?

Grupul H.arta a fost fondat în 2001 de cætre Maria Crista, Anca Gyemant øi Rodica Tache. Apærut ca o reacflie la sistemul tradiflionalist din arta contemporanæ româneascæ, grupul H.arta s-a manifestat pînæ acum pe douæ planuri: organizînd, pe de o parte, expoziflii, întîlniri, discuflii, workshopuri în cadrul Galeriei H.arta, fondatæ ca un spafliu independent faflæ de sistemul de artæ oficial, tot în 2001, la Timiøoara, øi, pe de altæ parte, inifliind o serie de proiecte în afara galeriei, pentru care de cele mai multe ori cele trei artiste solicitæ implicarea altor artiøti sau studenfli.

Situate adesea la granifla între artistic øi curatorial, proiectele H.arta promoveazæ dialogul, participarea øi atitudinea criticæ, aducînd medierea artei în prim-plan, ca o formæ importantæ a producfliei culturale. Între proiectele realizate de H.arta se numæræ Ce-ai face în locul meu la Viena? (MuseumsQuartier, Viena, 2003), Brend (Galeria H.arta, Timiøoara, 2004), Painting our Way through Culture (Prague Biennial 2, 2005), How Did You Decide to Become an Artist? (Iaspis, Stockholm, 2005).

The group H.arta has been founded in 2001 by Maria Crista, Anca Gyemant and Rodica Tache. It appeared as a reaction to the traditionalist system in contemporary Romanian art. So far, the group has been active on two dimensions: on the one hand, it has organized exhibitions, meetings, discussions, workshops that took place in the H.arta Gallery, designed as a space independent from the official art system, also in 2001, in Timiøoara, and on the other hand it has initiated a series of projects outside the gallery, for which in most of the cases the three artists ask for the collaboration of other artists or students. often located at the border between artistic and curatorial, H.arta projects promote dialogue, participation and critical attitude, bringing mediation of art to the foreground, as an important form of cultural production.

Some of the H.arta projects are What Would You Do in My Place in Vienna? (MuseumsQuartier, Vienna, 2003), Brend (H.arta Gallery, Timiøoara, 2004), Painting our Way through Culture (Prague Biennial 2, 2005), How Did You Decide to Become an Artist? (Iaspis, Stockholm, 2005).

106

CUM TE-AI HOTÆRÂT

SÆ DEVII ARTIST? O povestire în øapte episoade

Dosarul „Copii abandonafli. Pærinfli în abandon“ este intervenflia revistei IDEA artæ + societate în Bienala Internaflionalæ de Artæ Contemporanæ Periferic 7 – Focussing Iaøi. El se înscrie în aceasta ca una din platformele de dezbatere din proiectul „De ce copiii?“ – secfliune a bienalei. Proiectul este realizat în colaborare cu Allianz Kulturstiftung øi Akademie Schloss Solitude.

The Dossier “Abandoned Children. Parents in Abandonment” is the intervention of the IDEA arts + society magazine in the International Biennial for Contemporary Art, Periferic 7 – Focussing Iaøi. It is one of the platforms within the project “Why Children?” – a section of the biennial. The project is produced in collaboration with Allianz Kulturstiftung and Akademie Schloss Solitude.

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

Cînd abandonul (se) face societate Liniile de fugæ ale unei dezbateri

Adrian T. Sîrbu

Ne amintim cum simpatia unanimæ cu care erau întîmpinate dramaticele evenimente ale debarasærii românilor de Ceauøescu cristaliza simbolic øi în publicitatea largæ de care s-a bucurat celebrul cliøeu al „Gavroche-ului român“. Prefl de-o clipæ øi graflie redundanflei mimetice a mediilor de pretutindeni (bulimice, cum øtim, la asemenea imagini „gata fæcute“, pentru a trece apoi la fel de iute la altceva), orfanul cu drapelul decupat în centru devenea emblema efemeræ – pregnantæ însæ – a redempfliunii spontane, prin chiar copiii ei (dezmoøtenifli), a unei nafliuni uzate øi abrutizate, spoliatæ ea însæøi de orice viitor. Era, de fapt, o imagine justæ, fiindcæ era una al cærei filigran oferæ tocmai cifrul ræsturnærii de situaflie resimflite (copleøitor, exaltant, cum altfel?) de o societate ce se væzuse pînæ atunci ca abandonatæ de propria-i soartæ – într-o fundæturæ a acesteia øi a istoriei în general. Cu o condiflie doar: ca acest cifru sæ fie descifrat corect.

E drept, bizara proclamare a „victoriei“ poporului ræsculat împotriva (tiraniei) tætucului care-l abuzase în toate felurile – înainte de a da în cele din urmæ bir cu fugiflii – tocmai sub forma exclamafliei patetice despre Dumnezeu, o altæ instanflæ paternæ, care, „în sfîrøit“, øi-ar fi „întors fafla cætre România“, are exact – øi exclusiv – aceastæ semnificaflie: a sentimentului suspendærii stærii de abandon, a anulærii ei ca prin miracol (ceea ce, desigur, ecrana percepflia cauzelor reale ale cæderii tiranului). Tot aøa cum, pe de altæ parte, decuparea gæurii în steag nu însemna, dincolo de descærcarea jubilatorie, decît tentativa de ablaflie a unui stigmat evocator (alæturi de toate celelalte însemne vandalizate, distruse, cælcate în picioare în zilele acelea) al traumei abandonului tocmai suspendat. Abandon contra abandon, forcludere a rejecfliei øi separaflie prin autoexcizie din aceasta, s-ar zice (o schemæ a compensærii, în plus, ce s-ar fi împlinit – descærcat – îndatæ dupæ aceea în eliminarea fizicæ a dictatorului). În fond însæ, aceastæ revanøæ in extremis asupra abandonului, oricît de justificabilæ, pærînd chiar stræluminatæ de încuviinflæri înalte, nu era, øi nu putea fi altceva, decît chiuretare exasperatæ a unui gol. O abreacflie, intempestivæ, compulsivæ ca orice abreacflie, la o lipsæ incolmatabilæ, în genere, la o absenflæ de neconsolat... Cæci altminteri, în litera ei, exclamaflia aceea fusese un nonsens politic øi civic patent – un strigæt vid, însæ perfect mistificator pentru pustiul în care el are a ræsuna – într-o revoluflie ori ræsturnare care, fie ea øi „reparatorie“, aøa cum e înfleleasæ de foarte mulfli, nicio clipæ, în schimb, nu øi-a tægæduit revendicarea sa de modernitate; øi nici, mai ales, pe aceea de emancipare, pe toate planurile (ne puteam închipui). Ba dimpotrivæ.

Ar trebui s-o dea de înfleles, oricui, nu numai paricidul „tatælui“ gæsit vinovat pentru abandon (avatarul cel mai recent al deznodæmîntului prototipic, sub ghilotinæ, al feloniei despotului faflæ de veritabilul suveran ridicat sæ-øi reclame dreptul uzurpat), ci chiar „teologia (politicæ) negativæ“ inerentæ ficfliunii fondatoare, în imanenflæ, a drepturilor øi libertæflilor constitutive penADRIAN T. SÎRBU (n. 1965) este cercetætor în filosofie, traducætor øi redactor la IDEA artæ + societate. Predæ la Masterul de arte vizuale al Universitæflii de Artæ øi Design din Cluj.

WHEN ABANDONMENT BECOMES SOCIETY A Debate’s Lines of Flight Adrian T. Sîrbu We remember how the unanimous sympathy which met the dramatic events of Romanians getting rid of Ceauøescu symbolically epitomized as well in the large-scale publicity stirred by the famous cliché of the “Romanian Gavroche”.

For a moment and thanks to the mimetic redundancy of the media everywhere (hungry, as we know, for such “ready-made” images, then passing right away to something else), the orphan holding a flag with a hole in the middle became the ephemeral, but pregnant effigy of the spontaneous redemption, by its very (castaway) children, of a worn out and imbruted nation, deprived of any future. In fact, that image was correct, because its filigree offered exactly the very cipher to the turning felt (in an overwhelming, exulted manner, how else could it have been?) by a society which so far had regarded itself as being abandoned by its very own destiny – in a dead-end of the latter and of history, in general. With only one condition: that this cipher be correctly deciphered.

It’s true, the bizarre announcement of the rebelled people’s “victory” over the “Daddy” who abused it in every possible way – before turning tail –, uttered as a pathetic exclamation about God, another fatherly instance, who had “finally turned his face to Romania”, was the precise – and exclusive – expression of one thing: a feeling that the state of abandonment was suspended or miraculously obliterated (a fact that did obscure, indeed, the apprehension of the real motifs for the tyrant’s fall). Just like, on the other side, clipping a hole in the flag meant, besides the jubilatory discharge, nothing else but an attempt to ablate a stigmata which evoked (along with the other symbols being vandalized, destroyed, ran over those days) the trauma of the just suspended abandonment. Abandonment against abandonment, foreclosure of rejection and separation through self-excision from it, one could say (one more compensation scheme, which would have been put into act – discharged –, right after that, through the physical elimination of the dictator).

However, in fact, this in extremis revenge over abandonment, no matter how justifiable it was, and seemingly enlightened by approvals from above, was (and couldn’t have been anything else) just an exasperated curettage of a hollow. An abreaction – unexpected, compulsive as any abreaction – to an irrecoverable lack, in general, to an inconsolable absence... For, otherwise, literally, that exclamation had been a genuine politic and civic nonsense – a void cry, but an utterly mystifying one in the emptiness it had to resonate with – in a revolution, or reversal, which, be it “reparatory”, as many understand it, has not denied, not for a second, its claim for modernity; and neither, especially, that for emancipation, at all levels (as one might have thought). On the contrary.

And this should be clear to everyone, not only from the parricide of the “father” found guilty for desertion (the most recent avatar of the prototypical ADRIAN T. SÎRBU (b. 1965) works as researcher in philosophy, translator and member of the editorial staff for IDEA arts + society. He teaches at the Visual Arts Master of The University of Art and Design, Cluj.

109

tru democrafliile moderne. – În esenflæ, drepturile omului øi contractul social (în diversele lui ipostaze1). Adicæ ficfliunile regulative a cæror restaurare a fost, tocmai, cæutatæ (mai mult sau mai puflin obscur, naiv), dupæ „alterarea“ lor de cætre comunism (care nici el, în ficfliunea juridicæ a funcflionærii sale normalizate, nu le abrogase, et pour cause!). Cu alte cuvinte, acea fondare ce nu ne poate institui ca subiecflii autonomi (deplini, autodeterminafli etc.) ce trebuie, cu necesitate, sæ fim pentru a ne fructifica existenfla (Dasein/Mitdasein øi In-der-Welt-sein) în forma ei modernæ – pe orice laturæ a sa am dori s-o luæm: eticæ, juridicæ, politicæ, economicæ, dezirantæ, libidinalæ, culturalæ etc. –, altfel decît luîndu-ne în paza ei ca membri deja adulfli, prin definiflie, indiferent de vîrsta naturalæ – abia aøa existæ drepturi øi ale copilului2 –, ai unor corpuri sociale, productive, civile øi, bineînfleles, politice constituite eminamente „terestru“, pur „omeneøte“. Acestea rejecteazæ astfel, prin naturæ, paternajul transcendent (delegitimînd de asemenea, în sînul lor, orice pretenflie de autoritate ce s-ar înfæfliøa ca pur paternæ ori paternalistæ) øi tind deci sæ videze de eficienflæ (ca øi de sens) orice garanflie surplombantæ a realitæflii forflelor øi lianflilor ce le agregæ. (Asta nu înseamnæ, bineînfleles, cæ forclusul nu se poate întoarce, tocmai, ca exterioritatea cea mai puræ.) Øi tot de aceea, nici eliberarea (în sensul normativ al libertæflii, niciodatæ suficient pentru animalul deopotrivæ narcisic øi gregar ce sîntem: de partaj færæ distribuflie al ei, prin care sîntem astfel „legafli“ unii de ceilalfli exact în mæsura în care nu depindem personal de aceøtia) øi nici, mai ales, emanciparea (a se citi „majoratul“) nu-i sînt în genere accesibile omului modern decît cu un prefl sever. Poate chiar exorbitant, însæ de neocolit. Acela al asumærii faptului cæ el, omul modernitæflii, nu e, în ultimæ instanflæ, decît „orfanul“ (færæ de pærinte al) propriei condiflii.

E una din consecinflele ineluctabile ale descinderii lui – ale configurærii lui ca tip de umanitate (cum ar zice Husserl) – înainte de orice din propria lui formæ (formulæ) de existenflæ; aøadar, din propria lui lume istoricæ øi moralæ: aceea care îl postuleazæ din capul locului ca adult care se face singur øi care, la rîndul lui, n-o repetæ în sine øi n-o poartæ mai departe (n-o „înmulfleøte“ øi n-o desfæøoaræ: structural, ca timp, ca spaflii) decît pe aceasta. Avîndu-øi propria existenflæ ca „pærinte“, el n-o perpetueazæ, n-o reproduce decît pe ea øi tot doar pe ea o „moøteneøte“. (În acest sens, el se moøteneøte, în fond, numai pe sine, precizîndu-øi astfel øi dezvæluindu-øi doar mai bine felul de a fi, ce „are“ mai propriu, pe mæsuræ ce ea îl expune mai amænunflit, mai depliat – în vreme ce el, la rîndul sæu, o desfæøoaræ –, iar ambii îøi actualizeazæ potenflialitæflile, împlinindu-se în tandem, cæci, la fel ca lumea lor, temporalitatea, respectiv istoricitatea lor e una øi aceeaøi.) În felul acesta, „matur(iz)area“ sa (deopotrivæ în/ca istoria lumii øi în cea a multiplicærii sale individuate), devenirea sa subiect, adicæ modul de a „se (presu)pune“ care el este deja, prin destin(are) – øi aici vorbim deja de subiectul efectiv, singular, al propriei sale existenfle (je meines: „de fiecare datæ al meu“), øi al existenflei ca atare (cel ce era întrucîtva mistificat prin ficfliunea originaræ care-i prescrie inserfliile, nici ele nemæsluite, în ordinea istorico-empiricæ a lumii: prin aceea cæ-l voia nu doar adult, ci øi desævîrøit, complet autodeterminat, perfect ajuns la sine) –, nu este altceva decît integrarea pe parcursul vieflii fiecæruia a acestei condiflii orfeline: învæflarea ei (învæflarea cu ea). (Din rafliuni de concizie, simplific desigur desenul argumentului øi merg drept la flintæ.

Bunæoaræ, atunci cînd mæ refer la singularitatea de existenflæ care e fiecare/oricare dintre noi – revelatoare, în plus, de traseu istoric condensînd în sine o lungæ emergenflæ de epocæ –, asta nu înseamnæ nici solipsism, nici

110

ending – under the guillotine – of the despot’s felony towards the genuine sovereign uprisen to reclaim his usurped right), but even from the “negative (political) theology” inherent to the fiction which is the immanent ground for the rights and liberties constitutive of modern democracies. – In essence, human rights and the social contract (in its various hypostases1), namely the regulative fictions whose restoration was looked for, on purpose (although not without confusion), after they were “altered” by communism (which hadn’t abolished them either, in the juridical fiction of its normal activity, et pour cause!). In other words, the foundation which can institute us as the autonomous subjects (complete, self-determined, etc.) we necessarily have to be, in order to fructify our existence (Dasein/Mitdasein and In-der-Welt-sein) in its modern form – in any of its aspects that we approach: ethical, juridical, political, economical, desiring, libidinal, cultural, etc. –, in a single way: by taking us in its care as already adult members, regardless of our natural age – that’s the only way there are children rights, as well2– of social, productive, civil and, of course, political bodies established pre-eminently in a “terrestrial”, purely “human” way. So all these reject, by nature, any transcendent fatherhood (and also de-legitimatize, intrinsically, any claim of authority made as merely paternal or paternalist); moreover, they tend then to remove the efficiency (and meaning), too, from any overlooking guarantees for the reality of the forces and the bonding which aggregates them. (That doesn’t mean, of course, that the forclosed cannot return precisely as the purest exteriority.)

And for the same reason, neither the liberation (in the normative sense of freedom, never sufficient for the narcissistic and gregarious animal that we are: as partaking without sharing it, by which we are “tied” to each other inasmuch as we don’t personally depend on the others), and especially not the emancipation (or “coming of age”) are, generically, accessible to the modern man but at a high cost. Perhaps exorbitant, but unavoidable: acknowledging – that is assuming – the fact that, in the last resort, modernity’s human being, is nothing but “the orphan” (with no parent) of his own condition.

It is one of the ineluctable consequences of his descent – of his configuration as a type of humanity (as Husserl would say) – before anything from its own form (formula) of existence; therefore from his own historical and moral world: the one that postulates him from the very beginning as an adult making himself and who, in his turn, doesn’t replicate and doesn’t carry further (doesn’t “multiply” and doesn’t unfold: structurally, as time, as spaces) but this one.

With his own existence as a “parent”, he doesn’t perpetuate, doesn’t reproduce but this one, and it is this one that he “inherits”, too. (In this respect, he only inherits himself, thus asserting and uncovering better his way of being, that what he most properly “has”, as its existence exposes him in more detail, more openly – while he unfolds it –, and both actuate their potentialities, coming to fruition as a tandem, because, like their world, both their temporality and their history are one and the same.) This way, his “growing up”, both in (as) the world’s history and in every single one, his becoming-a-subject, that is the manner of self-(pre)supposing he already is, by destinality – and here we are already talking about the effective, singular subject of its own existence (je meines: “mine, each time”) and of existence as such (the one, at the same time, rather mystified through the original fiction which prescribes, not without some forgery, his insertions in the historical-empirical order of the world: by the fact that it not only wanted him to be an adult, but also a total, a completely self-determined, perfectly self-attained one) – is nothing else but the integration, during everyone’s life, of this orphan condition: learning (to be with) it. (For reasons of concision, I simplify, of course, the design of the argument and go straight to the point. For instance, when

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

arbitraræ generalizare empiricæ de introspecflie, cu atît mai puflin dubioasæ retrospecflie idealist-speculativæ. Singularitatea aceasta caracteristicæ este, dimpotrivæ, anume gînditæ aøa, încît sæ dea de înfleles, tocmai, cæ ea nu e exemplaræ decît fiindcæ e pluralæ, multiplicabilæ la nesfîrøit – exact ceea ce convine „sociabilitæflii“ din societæflile noastre de masæ. De asemenea, se va fi înfleles deja cæ nu practic aici o aproximativæ antropologie istoricæ, ci mæ limitez a fixa, în goanæ, însæ cît pot de riguros, niøte repere pe care unii le-ar numi existenflial-istoriale, absolut necesare dacæ e sæ înfruntæm serios chestiunea abandonului sub figura sa eminamente modernæ: de derelicfliune între semeni.3) Cæ subiectul modern, pe lîngæ alte „cusururi“ care-i øtirbesc gloria, este orfan la modul radical e, de altfel, chiar una din lecfliile (de existenflæ) cele mai secrete – mai enigmatice øi mai teribile în acelaøi timp (de aici caracterul ei impenetrabil, cîtæ vreme nu e însuøitæ) – pentru orice copil care vine pe lume.

El se deschide la viafla personalæ øi interpersonalæ, la memorie øi la viitor, capætæ experienfla tuturor lucrurilor øi a semenilor, crescînd astfel în existenfla proprie – pînæ la punctul inasignabil dinainte dupæ care, ca de la sine, secretul se risipeøte, iar el poate, în fine, sæ înfleleagæ. (Nu spun cæ se øi întîmplæ aøa întocmai; ba chiar, cel mai adesea, se gæsesc suficiente, prea suficiente, instanfle „binevoitoare“ – familie, educatori øi pedagogi, bisericæ øi popi, diverse fracfliuni de societate, precum øi diverse combinaflii între toate acestea – care sæ-øi fi fæcut o „misie“ din a se græbi deja dinainte sæ punæ „în locul [acela] gol un zeu“4; un zeu, un idol, un fetiø...) E, în schimb, cunoøtinfla (certitudinea) cea mai intimæ øi mai implacabilæ (cea mai banalæ, într-un sens, chiar øi atunci cînd nu vrem sæ øtim prea bine de ea), pentru oricine care, la punctul de akmé al condifliei adulte (bunæoaræ, cu copiii „plecafli de acasæ“ øi, mai ales, cu propriii pærinfli trecufli în nefiinflæ), i-a trecut pragul øi se poate recunoaøte în învæflætura acestei lecflii. Øi tot de aceea, cu toate cæ existenfla noastræ e chiar locul (pe) unde survine abandonul, cæ ea însæøi e totuna cu abandonul5 (a-fi-færæ-pærinfli6, în sensul cel mai propriu, cæci aceøtia din urmæ ne nasc pe noi, nu øi existenfla noastræ), atunci cînd vine înainte de vreme – øi cu cît vine mai devreme – secretul brutal sfîøiat al condifliei noastre esenflialmente orfane este devastator pentru copilul realmente abandonat.

I speak of the singularity of existence that each/any of us is – moreover, revealing an historic path which condenses in itself a long epoch emergence –, this is neither solipsism, nor an arbitrary empirical generalization starting from introspection, and certainly not a dubious idealist speculative retrospection.

On the contrary, this characteristic singularity is purposely meant to say that it is exemplary just because is plural, endlessly multipliable – exactly what is convenient for the “sociability” of our mass societies. Also, one could already understand that what I practice here is definitely not a historical anthropology; I resume myself at setting, although on the run, but as strictly as possible, several landmarks which someone would call existential and histori(c)al [geschichtlich], absolutely necessary if we want to confront seriously the issue of abandonment under its pre-eminently modern form: as dereliction between fellow humans, between neighbours.3) The fact that modern subject, besides other “flaws” which undermine its glory, is radically orphan, is anyway one of the most secret (existence) lessons – most enigmatic and most terrible at the same time (whence its impenetrable nature, as long as it’s not appropriated) – for every child coming into world. He opens himself to personal and interpersonal life, to memory and future, gains experience of all things and fellow humans, thus growing in his own existence – up to the point, indiscernible before it happens, when the secret vanishes, seemingly all by itself, and finally he may indeed understand.

(I’m not saying that’s exactly how it happens; on the contrary, most often, there are sufficient, all too sufficient “benevolent” instances – family, educators, teachers, church and priests, various fractions of the society, as well as various combinations of them all – who commission themselves with the “task” of “placing a god in [that] void place”4; a god, an idol, a fetish...)

It is, however, the most intimate and implacable (and, in a sense, the most common) knowledge (rather a certainty, even when we don’t want so much to acknowledge it) for everyone who, at the akmé point of adulthood (for instance, with “runaway” children and, especially, with one’s own parents gone), crossed this threshold and may recognize himself in the teaching of that lesson. And, for the same reason, although our existence is the very place where(from) abandonment arrives, although it is in itself one and the same with being-forsaken5 (to-be-without-parents6, in the most literally sense, because the latter beget us, not our existence), when it comes too soon – and

Acesta ar fi, aøadar, preflul emancipærii øi al eliberærii. Oricît de inconfortabil ar pærea acest bilanfl, el nu poate fi înlæturat; poate da de gîndit (øi trebuie s-o facæ), dar soldul lui net e chiar ceea ce ne susfline în existenflæ, dîndu-i acesteia øi forma de epocæ. În cursul ultimelor douæ, trei secole, omenirea – aceea din care pretindem cæ sîntem øi vrem sæ facem parte – a ajuns sæ nu se øtie identifica decît printr-o asemenea schemæ a emancipærii, cu toate consecinflele ei. Ea nici nu pare a se dezice de aceastæ autoidentificare, deøi existæ semne cum cæ dinamica emancipærii, supusæ ea însæøi propriei supradeterminæri accelerate, ajunge adesea sæ-øi centrifugheze chiar sensul, sfîrøind în eliberæri futile (în timp ce devine oarbæ la alte servitufli). Dar, de altfel, ea (omenirea) nici n-a øtiut, pe de altæ parte (øi nici n-a mai „vrut“), sæ-øi inventeze o altæ cale a eliberærii umanului din om, dimpreunæ cu ceea ce „naøte“ propriu-zis øi prolifereazæ din acesta; nu o progenituræ („umanitæflile“, spre deosebire de indivizi øi de neamuri (genos) ori triburi (ethnos), nu pogoaræ natural, continuu unele din altele), ci, înainte de toate, o subiectivitate: aceea constînd în exacerbarea, intensificarea øi, de fapt, desævîrøirea – pînæ la extremitatea sa narcisicæ, chiar autistæ, în orice caz vidatæ de trimiteri tranzitive spre altceva decît ea însæøi – a felului „egotic“ de a fi

the sooner it comes – the secret, brutally ripped, of our essentially orphan condition is (literally) devastating for the child who is really abandoned.

So this seems to be the price to be paid for emancipation and liberation.

Uncomfortable as it may seem, this accountance cannot be left apart; it may give one to think (and it has to do so), but its final balance is just what support us in existence, also shaping it as an epoch. For the last two or three centuries, mankind – the one we claim and aspire to be a part of – cannot identify itself anymore but through such an emancipation scheme, with all its due consequences. It doesn’t even seem to deny this self-identification, although there are signs that the dynamics of emancipation, itself subjected to its own accelerate over-determination centrifugates its very sense, ending as futile liberations (while turning a blind eye on other servitudes). But, however, on the other hand, it (mankind) didn’t (didn’t “want” to) invent another way to free the human [nature] from man along with that what he really “begets”: not an offspring (“humanities”, unlike individuals and kin (genos) or tribes (ethnos) –, do not stem, naturally, continuously one from another), but, before all, a subjectivity: the one consisting in exacerbating, intensifying and, in fact, completing – to its narcissistic, even autistic extremity, anyway devoid of ref-

111

subiect al subiectului modern (aøa cum a øtiut a ni-l înfæfliøa în amænunt, exhaustiv, toatæ filosofia modernæ).

Ceea ce iese continuu la ivealæ de aici – øi chiar asta se reproduce socialmente – este, prin urmare, ceva descriptibil la propriu ca o manieræ egoistæ de însuøire, pe fondul rezultatelor de societate generate prin suveranitatea autotelicæ a miøcærii emancipatoare, a beneficiilor ei prelevabile individual (bunæoaræ, toate „libertæflile“ øi licenflele de tot felul pe care adultul de azi øi le acordæ în cæutarea „fericirii personale“). O privatizare a emancipærii care, inevitabil, e pentru omul de masæ al modernitæflii noastre mature – reprezentant al acestei umanitæfli a subiectivitæflii plastice, proteice, neîngrædite nici mæcar de ea însæøi øi pe care n-o moøteneøte de la nimeni – totodatæ un fel de a se dezasuma (cît priveøte, de exemplu, conflinutul generic al misiunii de emancipare pe care i-o încredinflau Luminile, matricea modernitæflii), dar færæ ca totuøi asta sæ-l scoatæ de pe fægaøul deja trasat al propriei subiectiværi. E mai degrabæ un fenomen de dezinvestire (cu contrapartea sa de repliere pe „sinele personal“) din tot ceea ce depæøeøte prea mult sfera vieflii sale cotidiene (cu activitæflile, relafliile umane øi preocupærile acesteia), ca øi din dimensiunea veritabilæ a solidaritæflii cu semenii; nu atît pe linia comunitæflii naturale sau a celei spiritual- ori moral/afectiv-organice (dimpotrivæ, solidaritæflile de trib, pe de-o parte, iar pe de alta ligi, cluburi, asociaflii, partide, grupuri de interese, ONG-uri – toate asocieri în jurul cîte unui interes particular – sînt cît se poate de vii), cît pe aliniamentul unei aceleiaøi griji purtate în comun – o grijæ nu identicæ, ci de împærtæøit în feluri numeroase – pentru coabitarea, la acelaøi ceas istorial, a sensului existenflei proprii (modurile de partaj nu sînt numærabile, nu sînt epuizabile într-o listæ, cæci ele ar fi tot atîtea cîte felurile posibile de comuniune liberæ, de aflat sau de cæutat, pe diversele meridiane ale solidaritæflii de existenflæ)7; în acest sens, ar fi vorba despre o desocializare, într-un sens esenflial, doar aparent paradoxalæ în niøte vremuri cînd expunerea indivizilor la comunicare, la circulaflie (a lor øi a informafliei), în fine la sociabilitate („în reflea“) øi la „socializare“ (de citit în sensul american al vocabulei) e mai intensæ ca oricînd. Dar asta merge mînæ în mînæ, bunæoaræ, cu tendinfla cæreia individul nu i se poate opune de unul singur, nici dacæ ar vrea, de a abandona tot ceea ce, pe calea „liberei realizæri de sine“, resimte ca balast – moral, relaflional, afectiv, practic – flinînd de o stare (væzutæ ca) revolutæ a apartenenflelor sale (familiale în sens larg, deci øi restrîns, de grup social etc.). În sfîrøit, bilanflul naøterii øi generalizærii acestui tip de subiectivitate hipertrofiatæ, cotropitoare, dar totodatæ atît de puflin generos deschisæ înspre lume øi ceilalfli în focalizarea ei pe cercul strîmt al vieflii personale a omului actual, a cærui umanitate o ilustreazæ, mai poate fi indicat øi într-un alt fel: prin evidenflierea ei în diseminarea ubicuæ a efectelor sale monotone pe suprafafla raporturilor sociale – la interfafla lor. Condiflia pentru ca aceastæ percepflie sæ izbuteascæ e una simplæ. Sæ admitem cæ aøa sîntem noi înøine, fiecare, pentru a ne putea astfel recunoaøte în reflexia pe care ne-o întoarce (mai oricare) „celælalt“ în practicile noastre de relaflie. Prin chiar ceea ce ne-ar „diferenflia“ la nesfîrøit øi ne-ar diversifica într-o puzderie de profiluri individualizate, idiosincratice, pretins ireplicabile, sæ (admitem sæ) vedem cum sîntem „profund“ asemænætori într-o privinflæ crucialæ. Aceea care face ca sæ nu fie, de fapt, vorba decît de miriadele de versiuni ale unuia øi aceluiaøi exemplar de interioritate subiectivæ; de acelaøi subiect supus – subjugat – efectelor cumulative ale aceluiaøi proces de subiectivare, cel care ne face sæ øtim omologa tot mai puflin laturile multiple ale existenflei, profuziunea ei, altfel decît dupæ

112

erences transitive to anything else but itself – the “egotistic” way of being a subject of the modern subject (as all modern philosophy presented to us in detail, exhaustively).

What keeps emerging from this – i.e. what is socially reproducible, precisely – may, therefore, be literally described as an egoistic way of appropriating, on the background of the societal results generated by the autotelic sovereignty of the emancipatory movement, of its benefits, individually deductible (like all kinds of “liberties” and licenses which the adult of today allows himself in the pursuit of “personal happiness”). A privatisation of emancipation which, inevitably, for the mass man of our mature modernity – representative of this humanity of the plastic, protean, subjectivity, constrained not even by itself and inherited from no one – is a way of des-assuming, as well (in regard, for example, to the generic content of the emancipation mission assigned by the Enlightenment, modernity’s matrix), without getting him out of the already drawn path of his own subjectivation. It’s rather a phenomenon of des-investing (with its counterpart, the retreat on “personal self”) from all that falls outside his everyday life (with its activities, human relations and concerns), as well as from the genuine dimension of the solidarity with his fellow humans; not so much in the line of natural or spiritual- or moral/afective-organic community (on the contrary, tribe solidarities, on the one hand, and leagues, clubs, associations, parties, groups of interest, NGOs – all which are associations around a particular interest – are as lively as possible), but in the line of the same commonly taken care – not identical, but to be shared in various ways – for the cohabitation at the same histori(c)al hour of his own existence’s sense (the partake kinds cannot be counted, cannot be erased from a list, because they are as many as the possible ways of free communion, to be found or looked for, on the various meridians of the existence solidarity)7; in this respect, it would be a de-socialisation, in an essential sense, only apparently paradoxical in such times like ours, when the individuals are more exposed than ever to communication, to circulation (of theirs and of information) and, finally, to sociability (“networking”) and to “socialization” (in the American sense of the word). But this goes hand in hand, for instance, with a tendency which the individual cannot resist by himself, neither if he wants to, of abandoning everything that, on his way to “self-realisation”, he considers to be a – moral, relational, affective, practical – ballast, belonging to a state of his affiliations (familiar – broadly speaking, and at the same time restricted, of social group, etc.) (regarded as) past.

Finally, the summing-up made for the birth and the generalisation of this kind of hypertrophic subjectivity, invasive, but, at the same time, so little generously open to the world and the others while focusing on the narrow circle of the present man’s personal life, whose humanity it illustrates, may be indicated in another way, too: by emphasising it in the ubiquitous dissemination of its monotone effects on the surface of the social relations – at their interface.

The request for the success of this perception is very simple. Let’s admit that this is how we ourselves are, each and everyone, in order to be able to recognize ourselves in the reflection returned by (almost every) “other” one in our relation-related practices. By the very thing that could endlessly “differentiate” us and diversify us in a lot of individualized, idiosyncratic, allegedly not replicable profiles, to (allow to) see how much, how “deeply” we are alike in a crucial aspect. It’s all about the myriad versions of the same copy of subjective interiority; about the same subject subjected – subdued – to the cumulative effects of the same process of subjectivation, that which allows us to homologate ever lesser the unnumberable sides of existence, its profusion, in other way than with respect to the cogito rank attained by ante-predicative

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

rangul de cogito pe care îl capætæ judecæfli antepredicative de genul (øi forma): „aøa îmi place mie“, „(eu) cred cæ“, „(eu) flin morfliø sæ“, „(asta) vreau eu“, „îmi trebuie (neapærat) øi mie“, „pærerea mea e“, „aøa sînt (eu)“ ø.a.m.d. Øi cum acest tipar de subiectivare e ceea ce se reproduce pe scaræ largæ prin toate modurile øi canalele de comunicaflie ale societæflii cu ea însæøi, pe toate cæile de modelare (de programare) a membrilor sæi, ce altceva am putea transmite, la rîndu-ne, copiilor noøtri ca sæ perpetueze (sæ întæreascæ, sæ agraveze) øi ei pe mai departe? Nu înainte, bineînfleles, ca ei sæ ne prezinte, la termen, nota de platæ.

Ceea ce bilanflul acesta poate înfæfliøa ca straniu øi neliniøtitor (subiectivarea extremæ dimpreunæ cu asocialitatea aferentæ øi caracterul ei agenealogic) e bine disimulat deja în figurile familiare ale normalitæflii comportamentelor în societæflile modern-contemporane, iar el e acoperit, cît priveøte randamentul, în beneficiile pragmatice pe care ni le procuræ.

Nu numai cæ bucuriile øi izbînzile noastre etice, atunci cînd sînt aøa ceva, nu au alt resort (de vreme ce tocmai aøa se atestæ chiar suveranitatea, cum nu se poate mai raflionalæ, a voinflei noastre finite asupra ei înseøi – rafliunea practicæ nu are alt conflinut8), ci înseøi juisærile noastre fundamentale nu sînt, pînæ la urmæ, în diverse feluri, decît scurtcircuitæri compensatorii, descærcæri prin care consumæm, pentru a-l relansa iar øi iar, din tonusul anxiogen al satisfacfliei – de existenflæ, s-o spun din nou – cu care aderæm la condiflia noastræ simultan orfanæ øi adultæ (orfanæ, pentru cæ a priori adultæ, prin necesitatea de epocæ evocatæ). Asta se verificæ zi de zi, de pildæ, în cazul plæcerilor (øi, mai ales, al „viciilor“) noastre; fie cæ e vorba de cele triviale, împærtæøite øi încurajate de moravurile noastre puflin austere øi alergice la dædæcealæ, fie de cele mai idiosincratice, solitare, însæ destul de uniforme (de la cele inavuabile, „blestemate“, la cele doar „perverse“).9 Ele mai toate ajung sæ aibæ curs (iar inconøtientului nostru îi place aøa) fiind decisiv incitate, hrænite fantasmatic øi/sau mimetic, de mecanismele culturale de dopare indefinitæ, în masæ, a dorinflei (nu øi ale satisfacerii ei) – mecanisme de conivenflæ cu moravurile „blînde“ øi cu ideologiile soft ale „stilærii“ personaliste a cotidianului, însæ nu mai puflin viguros susflinute (plætite, deci cumpærate) de o atotputernicæ economie a unei supraabundenfle productive ce forfleazæ cu orice chip consumul.10 (O abundenflæ menitæ riguros hiperconsumului, ca factor economic programat(ic) în relansarea ciclurilor productive, nu øi „epuizærii“ ei, trecerii ei în „valoarea de întrebuinflare“ ori, mai ræu, refuzului; categoriile penuriei, ale precaritæflii ori ale sobrietæflii au devenit în timp tabu, stigmatizante, ruøinoase, iar realitatea ce le-ar corespunde – insuportabilæ; aøa cum, de cealaltæ parte, consumul ca puræ cheltuire, ca prædare jubilatorie de resurse øi bunuri e socotit anomic: un comportament prostesc, nebunesc ori, dimpotrivæ, subversiv.) Or, dincolo de infrastructura economico-tehnologicæ – la drept vorbind, de esenfla ecotehnicæ11 (Gestell) – a acestor mecanisme, de maniera instalærii lor concentrice, compacte, tot mai insidioasæ, la orizonturile cele mai proxime øi mai ambigue ale nevoilor noastre (øi astfel tot mai dificil de sesizat din chiar miezul desfætærilor pe care ni le procuræ) – deh, liberalitate hedonistæ, precum øi larghefle cinicæ a negustorului care nu impune clientului nimic, de vreme ce øtie cæ fondul sæu de comerfl îi poate satisface orice fantezie, orice „alegere“ (tot atîtea faflete ale omniprezentei injoncfliuni de-a fi adult...) –, regula proceduralæ pusæ la lucru de ele e cît se poate de simplæ. Ele nu înceteazæ sæ ne solicite, sæ ne seducæ (dorinflele reale, închipuite – granifla între ele e oricum ambiguæ) øi sæ ne flateze ca adulfli decît pentru a ne face sæ regresæm mai lin, mai færæ

propositions such as: “that’s the (only) way I like it”, “that’s what I think”, “I believe that”, “I want (or must have) that, too”, “ in my opinion”, “that’s how I am”, and so forth. And as this pattern is reproduced at a large scale on every of the society’s ways and channels of communication with itself, on every way of shaping (and programming) of its members, we cannot but teach our children to perpetuate (to empower, to aggravate) this further on.

Not before, of course, they present us the bill, right on time.

What may seem strange and disquieting in this review (the extreme subjectivation along with its a-sociality and its a-genealogical character) is already well dissembled in the familiar figures of normal behaviours in our moderncontemporary societies, and it is covered, with respect to the efficiency, in the pragmatic advantages it supplies us with.

Not only that our ethical joys and triumphs, when they are so, don’t have another reason (inasmuch as that’s exactly how sovereignty itself, as rational as it can be, of our finite will over ourselves is certified – the practical reason doesn’t have another content8), but our fundamental enjoyments (jouissances) themselves are, in the end, nothing but manifold compensatory short-circuits, discharges by which we consume, in order to reload it over and over again, from the anxiogenic tonus of the satisfaction – let me say it again, of existence – through which we adhere to our condition, simultaneously adult and orphan (orphan because it is a priori adult, through the evoked epoch necessity).

This fact verifies everyday with our pleasures (and especially with our “vices”); either the trivial ones, shared and encouraged by our habits – so little austere, but allergic to jawing –, or the more idiosyncratic ones, the solitary, but pretty uniform ones (from the undisclosable, “damned” ones, to those just “pervert”).9 They all happen (and our unconscious loves this) as they are decisively incited, fed, in a phantasmal and/or mimetic manner, by the cultural mechanisms meant for an indefinite and massive doping of desire (and not for satisfying it) – mechanisms which are on connivance with the “gentle” mores and the soft ideologies of the personalist “styling” of the quotidian, but no less vigorously supported by an all-powerful economy of productive superabundance which forces the consumption at any rate.10 (An abundance rigorously meant for hyper-consumption, as an economic factor in the renewal of the productive cycles, and not to its “exhaustion”, to its becoming a “use value” or, even worse, to be refused; in time, such categories as penury, neediness or sobriety have become taboo, stigmatizing, shameful, and their correspondent reality – insupportable; just like, on the other side, the consumption as pure spending, as jubilatory waste of resources and goods, is thought to be anomic: a foolish, crazy or, on the contrary, a subversive behaviour). Or, beyond the economical-technological infrastructure of these mechanisms (in fact, their ecotechnical essence11 (Gestell), beyond their concentric, compact, ever more insidious establishment, at the most proximal and ambiguous horizons of our needs (and thus even more difficult to observe from the very core of the pleasures procured for us) – well, hedonistic liberalism, as well as cynical largess of the merchant who forces nothing upon the client, as long as he knows that his stock-in-trade can satisfy any of the client’s fancy, any “choice” (as many facets of the omnipresent injunction of being an adult...) –, the procedural rule they apply is as simple as possible. They don’t cease to solicit, to seduce us (our real and/or imagined desires – the border between them is ambiguous, anyway) and flatter us as adults in order to make us regress smoother, with lesser reserves and guilt, with our full approval, to an infantile “stage”.12 A “stage” which is not at all one (as the analogy with the psychoanalysis lexis would suggest), because it is the very assumed finality of our most serious and possessive occupations. In fact, it’s just the other side, the current and mani-

113

cenzuri øi færæ vinovæflii, cu deplinul nostru asentiment, la un „stadiu“ infantil.12 Un „stadiu“ care nu e defel unul (aøa cum ar sugera analogia cu lexicul psihanalitic), fiindcæ e chiar finalitatea asumatæ a ocupafliilor noastre celor mai serioase øi acaparante. E, de fapt, doar cealaltæ faflæ, reversul curent øi la vedere, nu numai cotidian (în ritmul zilelor øi sæptæmînilor de lucru, în alternanfla muncæ/repaus, activitate/relaxare, acumulare/cheltuire), ci absolut diurn øi „mediocru“ (durchschnittlich) al vieflii adulte, expus færæ secret, færæ disimulare. Øi deci gratificaflia cum nu se poate mai licitæ (de vreme ce e chiar norma færæ opfliune alternativæ) a felului cum avem a ne bucura de (în) propriul efort de existenflæ. Nu e vorba, prin urmare, nici de vreo stare regresivæ a existenflei, ci, mai degrabæ, contractatæ (de la ea) sub forma unui leasing nedefinit constrîngætor – øi cu ea însæøi stipulatæ ca obiect: ca „bunul de (cel mai) larg consum“ –, de-a dreptul de împlinirea folosului pe care ne pricepem a i-l da. * Dar ne amintim nu doar de simpatia unanimæ pentru felul în care pærea sæ ne reluæm colectiv soarta în mîini øi care contribuia øi ea la mîndria scuturærii de tiranie. Ne amintim, de asemenea, øi cum acelei simpatii i-a urmat curînd øocul – în care se amestecau mila øi oroarea – suscitat øi apoi ani buni întreflinut cu complezenflæ de (øi prin) mass-media (iaræøi de pretutindeni), de nenumæratele relatæri despre infernul copiilor abandonafli læsat în urmæ, se explica, cu insistenflæ morbidæ pe detaliile cele mai monstruoase (tocmai, cele pretabile de minune la obscenitatea mediaticæ), de „biopolitica“ natalistæ a comunismului de penurie. Ar fi fost în mod cert mai util ca, dincolo de „bunele sentimente“ morale – zgîndærite aøa, excitate, stoarse, prin øantaj emoflional, isterizate –, sæ fie abordatæ cît de cît explicitarea mai frontalæ a situafliei prin care eøecurile mortifere ale acestuia (denunflate altminteri pur propagandistic) urmau a fi predate în gestiune øi astfel „moøtenite“ de o tranziflie postsocialistæ avînd o cu totul altæ agendæ de prioritæfli. (Bunæoaræ, sub numele pompos moralizator de „trecere la o economie de piaflæ funcflionalæ“, privatizarea prædalnicæ, rapace a oricærei avuflii sociale rentabile øi/sau legitime ori dedicarea aplicatæ discreditærii, pe toate cæile, a unei nofliuni public instituflionalizate a solidaritæflii colective træite public, alta decît caritatea filantropicæ ori religioasæ; øi, la urma urmei, sabotarea de-a dreptul, prin politici guvernamentale de refletar, de aiurea øi de nicæieri, dar „implementate“ cu religiozitate – cînd n-a fost vorba pur øi simplu de abandon deliberat –, a înseøi posibilitæflii øi a resurselor pentru a o gestiona în fine eficient, dupæ dezastrul læsat în urmæ de ultima perioadæ a fostului regim.) Desigur cæ, în raport cu percepflia acestui infern, amintirile atîtor foøti copii „crescufli cu cheia de gît“, între blocuri, se dovedeau benigne, chiar constructive întrucîtva (pentru o socializare mai puflin anomicæ) øi avînd astfel dreptul, eventual, la o oarecare nostalgie înduioøatæ. Øi bineînfleles cæ fie øi asta, deja, merita sæ ne împingæ la o reflecflie mai adîncitæ, ceva mai mult în orice caz decît eventuala jenæ încercatæ din pricina noului oprobriu abætut în felul acesta asupra societæflii noastre. Adicæ, mai precis, în cazul dat, asupra sociabilitæflii ca atare ce ne caracterizeazæ societatea, tocmai ca legæturæ – genealogicæ sau nu – traversînd apartenenfla la generaflii diferite a membrilor sæi.

Sæ mai reculæm atunci încæ o datæ, pentru un ultim tur de orizont al chestiunii cæreia pînæ acum i-am explorat articulafliile generice, færæ însæ ca vreun moment sæ fi pæræsit în fond solul de experienflæ localizatæ social-istoric din care ea se pune.

fest back side, not only ordinary (in the rhythm of days and weeks of work, in the alternance work/repaus, activity/relaxation, accumulating/spending), but absolutely diurnal and “mediocre” (durchschnittlich) of the adult life, exposed without any secrets, without dissimulation. And thus the gratification, as licit as possible (as long as it is the norm, without an alternative), of the way we have to enjoy (in) our own effort of existence. So we are not talking about a regressive state of existence either; but rather, as by a sort of contract of an indefinitely compelling leasing (with it as such as the provider) – and having itself as the object (of that contract): as the commodity of the most large utility –, about the fullfilment of the very use we are able to get for it. * But we not only remember the unanimous sympathy for the way we seemed to take our destiny into our own hands and which contributed as well to the pride of ending up with tyranny. We also remember how this sympathy was soon followed by the shock – wherein pity and horror mixed – stirred, and complacently maintained by (and through) mass-media (as well from everywhere), of numberless reports about the hellish life of the abandoned children left behind, the explications went, with a morbid insistence on the most horrid details (the most perfectly fit for the media obscenity) by the natalist “bio-politics” of the penury communism. It would certainly have been more helpful that, beyond the moral “nice feelings” – raked up, stirred, extorted through emotional blackmail, turned hysterical –, someone approached a more frontal explanation of the situation by which its mortifying failures (denounced as just propagandistic) were to be handed over and thus “inherited” by a post-socialist transition with quite another agenda. (For instance, under the pompous name of “shift to a functional market economy”, the predatory, rapacious privatisation of every profitable and/or legitimate social wealth or the dedication used to discredit, by all means, of a publicly institutionalised notion of the collective solidarity publicly experienced, other than the philanthropic-religious charity; and, after all, the sabotage itself through governmental policies, devised from who knows where, but religiously implemented – or simply through intended abandon – of the possibility itself and resources to efficiently manage it, at last, after the disaster left behind by the last period of the former regime.) Of course, against the perception on such a hell, the memories of so many children “raised with the key hanging by the neck”, between the blocks, proved to be benign, even constructive to some extent (for a less anomic socialisation) and entitled, perhaps, to some kind of sympathetic nostalgia. And of course, this only should make us think more deeply, something more, anyway, than maybe the embarrassment felt because of the new dispraise descended upon our society. More precisely, in our case, on the sociability itself which characterizes our society, just as a bond – genealogical or not – between the affiliation to different generations of its members.

Then let’s go back, for a last review of the issue we have been exploring so far the generic articulations, without for a moment leaving the ground of socialhistorical located experience which raise it.

So, not quite recovered from the state of juvenile grace in which, like an exorbitant Christmas gift (it was before the Coca-Cola Christmas!), we seemed to regain a re-opened history, a sense of it (quasi-miraculously inverted: innocent, freshened) –, and therefore a kind of collective subjectivity to be reassumed autonomously –, without realising that, along with that, along with the regained liberties and the common sovereignty would also come their responsibility; and at the same time unprepared for the forced resignations, for the new exclusions and the hopeless jams – for the neglect of entire areas

114

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

Aøadar, nedezmeticifli bine din starea de graflie juvenilæ în care, ca pe un exorbitant dar de Cræciun (era încæ înainte de Cræciunul Coca-Cola!), pærea cæ ne primeam înapoi istoria redeschisæ, un sens al ei (cvasimiraculos inversat: inocentat, frægezit) – øi deci un fel de subiectivitate colectivæ de reasumat autonom –, færæ a realiza prea bine cæ odatæ cu ea, cu libertæflile redobîndite øi suveranitatea în comun asupra acestora ar fi revenit øi responsabilitatea lor; în acelaøi timp nepregætifli pentru renunflærile silite, pentru noile excluderi øi blocajele lipsite de speranflæ – pentru læsærile în paraginæ impuse unor întregi zone din existenfla individualæ øi colectivæ, ca øi din realitatea socialæ propriu-zisæ – pe care le va aduce cu sine noua, atît de jinduita „societate a bunæstærii“ pentru fiecare (dar numai în raport cu puterea sa de cumpærare), eram obligafli a ne confrunta cu douæ figuri ale abandonului extrem. Figurile acestea erau, sînt cu atît mai terifiante cu cît lagærul – cu care aduceau imaginile din orfelinatele cu copii famelici, estropiafli, lipsifli de cele mai elementare îngrijiri –, respectiv jungla – analogia la-ndemînæ pentru cruzimea indiferentæ a stræzii cæreia îi sînt livrafli copii færæ cæpætîi din marile oraøe –, deja în ele însele locuri/situaflii de marasm færæ ieøire în care cineva poate fi împins øi pæræsit, se asociau aici, datoritæ înseøi vîrstei subiecflilor abandonului, cu o puritate insuportabilæ a sensului nofliunii de victimæ inocentæ. De fapt, încæ mai sîntem obligafli sæ facem faflæ radianflei negre a acestor figuri, stigmatelor lor, cæci nu sîntem chit cu aceastæ poveste, oricît s-ar mai fi atenuat din aspectele ei cele mai revoltætoare (øi e, færæ discuflie, un lucru extraordinar cæ multe dintre acestea au putut fi resorbite). Dar nici nu putem fi, cîtæ vreme în orice poveste de copil abandonat se oglindeøte, imprescriptibil, øi responsabilitatea adultæ a celui care abandoneazæ: pærinte ori societate.

Afaræ doar dacæ nu cumva, mai în adîncime, sub conduita acestuia din urmæ, nu s-ar percepe propria sa derutæ radicalæ øi astfel, pe undeva, propria sa stare de abandon, de dezarmare øi de neputinflæ în a-øi juca satisfæcætor rolul faflæ de cel ce, tocmai aøa, ajunge abandonat. Ceea ce ar depune atunci mærturie pentru ceva ce am putea numi, în lipsæ de altceva mai bun, o „supraobiectivitate“ esenflialæ a situafliei de abandon, de fiecare datæ cînd ea survine în vreun fel în societæflile contemporane. Nu numai cæ aceasta, prin chiar caracteristicile ei prin excelenflæ existenfliale (existenflial-istorice), e aptæ a developa, aøa cum am încercat sæ aræt, o obiectivitate socialæ în sensul cel mai propriu, mai redutabil, pentru întreruperea – secflionarea – de raporturi umane, pentru scobirea de absenfle inconsolabile în jurul indivizilor, de hæuri de necolmatat în ei øi, totodatæ, de hiaturi insuturabile în flesutul social – toate aceste faflete ale abandonului fiind efecte „automate“ (automiøcate) ale înseøi dinamicilor (auto)emancipatorii care instituie fiinfla-în-comun a indivizilor odatæ cu societæflile moderne în genere; ci, mai mult (aøa cum de asemenea am cæutat sæ sugerez), atunci cînd survine abandonul, agentul acestuia, acela prin care el se petrece, se abandoneazæ el însuøi (i.e. se expune) abandonului (existenflei); øi cæ, abandonînd, „cade“ (verfällt), se pierde, el însuøi „în“ abandon (øi în lume), „prin“ destræmarea pe care o sævîrøeøte, iar astfel se atestæ a contrario o solidaritate literalmente abisalæ – prin chiar natura esenflialæ, generatoare de vid a abandonului – între abandonat øi cel ce abandoneazæ: implicafli de øi în abandon („înghiflifli“ de acesta) sînt ambii.

(De aceea responsabilitatea angajatæ aici de partea celui care abandoneazæ e mai mult decît una „doar“ eticæ – dacæ putem vorbi aøa –, iar „bunele sentimente“, oricît de îndreptæflite, mai mult obscurizeazæ înflelegerea chestiunii. Øi tot ceea ce numeam „supraobiectivitatea“ socio-existenflialæ a abandonului în societæflile moderne øi contemporane, iar nu pseudocom-

in the individual and collective existence, as well as of the social reality itself – brought by the so desired “welfare society” to everyone (but only related to his buying capacity), we were forced to confront with two figures of the extreme abandonment. The more terrifying they were/are, such as the [concentration] camp – the images from the orphanages with starved children, lacking the most elementary care looked like –, respectively the jungle – a close analogy for the indifferent cruelty of the street to which the castaway children from the big cities are delivered –, already themselves places/circumstances of hopeless slough in which someone could be pushed and forgotten, associated here, due to the age itself of the abandonment’s subjects, with an unbearable purity of the sense of a notion like innocent victim. In fact, we are still forced to face the black radiance of these figures, their stigmata, because we are not even with this story, no matter how many of its most revolting aspects remitted (and it is, no doubt, an extraordinary fact hat some of them could be reintegrated). But we cannot be so, while every abandoned child’s story also reflects, imprescriptibly, the adult responsibility of the abandoner: parent or society. Except for the case that, at a deeper level, under the behaviour of the latter, we couldn’t sense its own radical confusion, and by that, somehow, its own state of abandon(ment), of being disarmed, and the incapacity of adequately playing its part in relation to the one which, that way, ends up as abandoned. This would be proof of something we should call, in the absence of a better term, an essential “super-objectivity” of the abandonment situation, every time it occurs in some form in the contemporary societies. Not only that this, by its very existential (existential-historical) characteristics, is fit to develop, as I’ve been trying to show, a social objectivity, in its most proper, most formidable sense, for the interruption – the sectioning – of human relations, for carving inconsolable absences around the individuals, of uncolmatable abysses in them and, at the same time, unseameble hiatuses in the social fabric – as all these aspects of the abandonment are “automatic” (self-moved) effects of the very (self-emancipating) dynamics which found the being-together of individuals along with the modern societies in general; but, even more, as I’ve been also trying to suggest, when the abandonment occurs, its agent, by which it happens, abandons (exposes) himself to the abandonment (the existence’s one); and that by abandoning, he “falls” (verfällt), he loses himself “in” abandonment (and into the world), “through” the unravelling it accomplishes, thus testifying a contrario a literally abysmal solidarity – by the essential, vacuum-generating nature of the (act of) abandoning – between the abandoned and the one who abandons: both are involved (“swallowed”) by and in abandonment. (That’s why the responsibility involved here on the side of the one who abandons is something more than “ethical” – if we may say so – and the “nice feelings”, however entitled, rather obscure the understanding of the situation. And all which I used to call the social-existential “super-objectivity” of abandonment in the modern and contemporary societies, and not some empathic pseudo-comprehensions may make us realize its cruelty – compared to its experience in the traditional societies, where caring for thy neighbour, regardless of the moral (moral-religious) sanctions for its neglect, was distributed by another kind and “length” of the “social bound”.)

The fact that, even in these extreme cases, it was not simply about an exclusive consequence of the profligate policy of the late tyrant and of the regime he incarnated (after all, at that time “aurolacii”13 from the gutter didn’t exist yet, on the contrary – the system sought to integrate children from the very childhood), but rather about the exponential exacerbation, in times of crisis, of a societal monstrosity more spread, more familiar – in its soft, insidious

115

prehensiuni empatice, ne poate face sæ realizæm cruzimea lui – în comparaflie cu ce putea fi experienfla sa în societæflile tradiflionale, în care grija faflæ de aproapele, indiferent de sancfliunile morale (moral-religioase) pentru neglijarea ei, era distribuitæ dupæ o altæ texturæ øi „lungime“ a firului „legæturii sociale“.)

Cæ, fie øi în aceste cazuri extreme, nu era vorba pur øi simplu de o consecinflæ exclusivæ a politicii scelerate a defunctului tiran øi a regimului incarnat de el (la urma urmei, în vremea lui „aurolacii“ din canale nu existau, dimpotrivæ – sistemul tindea sæ încadreze copiii de la vîrste fragede), ci mai curînd de exacerbarea exponenflialæ, în condiflii de crizæ, a unei monstruozitæfli societale mai ræspîndite, mai familiare – în formele ei soft, insidioase – în vieflile noastre de zi cu zi decît am vrea sæ recunoaøtem; de o taræ afectînd deja, poate, temeiul etic (etico-politic) în genere al soclului „natural“ al reproducerii în duratæ a legæturii sociale în condifliile vieflii (post)moderne (filiaflie, raporturi de familie, responsabilitate parentalæ în formarea øi umanizarea subiectului infans); de un simptom, în fine, al unei mizerii sau carenfle relaflionale, înainte de a fi vorba numaidecît de una pur economicæ (særæcie extremæ), øi care pur øi simplu, în mod doar aparent paradoxal, reedita doar expresiile sale cele mai brutale din epoca începuturilor revolufliei industriale (vezi romanele unui Dickens), toate acestea sînt sugerate continuu de numeroasele træsæturi suplimentare adæugate mai ales ulterior desenului de bazæ al acestor figuri ale abandonului. A dovedit-o a posteriori, implicit øi færæ sæ vrea, dar de plano, chiar guvernul, atunci cînd, gæsindu-øi, de voie, de nevoie, interesul în a-øi mobiliza voinfla necesaræ (sub presiunile ajungînd la scadenflæ ale admiterii în U.E. – un certificat de „maturitate“ pentru flaræ, nu-i aøa), a øtiut, dupæ mai bine de 10 ani de la præbuøirea vechiului regim, cum sæ stopeze în fine „exportul de copii“ abandonafli, înfloritor exact în aceastæ perioadæ. Însæ o dovedeøte, mai percutant încæ, urmætorul lucru. Cele douæ figuri extreme ale abandonului extrem de care aminteam – „lagærul“, respectiv „jungla“ – nu sînt numai gemene (siameze chiar, întrucît ele comunicæ reciproc), ci sînt øi perfect, riguros complementare din punctul de vedere al capacitæflii lor de a exprima færæ rest unicele douæ posibilitæfli alternative exclusive între care, în absenfla ieøirii din marasm prin øansa adopfliei, destinul celor mai næpæstuifli dintre copiii abandonafli este, necruflætor, încolflit: fie „instituflionalizarea“, fie strada. (De altfel, majoritatea dintre ei continuæ sæ penduleze doar între aceste douæ „opfliuni“, chiar øi azi, cînd prin diverse strædanii ale societæflii vechiul tip de orfelinat, cel carceral, a fost în bunæ mæsuræ înlocuit prin „centrele de primire“, mai ospitaliere.) Ceea ce mai trebuie remarcat este însæ cæ figurile acestea gemene închipuie în raportul lor reciproc un fel de Janus bifrons. Dacæ „lagærul“ trimite în mod clar cætre trecut, „jungla“ în schimb este aportul exclusiv øi inalienabil al vremurilor postcomuniste.

Færæ îndoialæ cæ încæ vom mai afla de cazuri de copii cæzufli victimæ unor rele tratamente din partea propriilor pærinfli, cæ vor exista mereu mame care-øi pæræsesc pruncii sub diverse motive, uneori realmente implacabile, cæ presa nu va rata sæ relateze despre abuzuri intolerabile comise împotriva copiilor, în familie sau în afara ei. Øi pînæ la urmæ orice silnicie sau abjecflie la care e supus un copil din partea celor de care el depinde (afectiv, existenflial, material) este, prin sens sau consecinfle, o formæ de a-l abandona, de a-l împinge într-o situaflie care-l striveøte, îl mutileazæ, îl anuleazæ. (Aøa cum, la extrema cealaltæ – øi doar pentru a sugera în treacæt felul cum chestiunea delicatæ a pragului de la care începe excesul abandonului ca neglijenflæ

116

forms – in our everyday lives than we would like to admit; a dammage already affecting, perhaps, the ethic (ethical-political) foundations of the “natural” base of the diachronic reproduction of the social bond in the conditions of the (post)modern life (filiation, family relations, parental responsibility in the process of shaping and humanizing the infans subject); at last, a symptom, of a relational misery or deficiency, before we ca talk about a purely economical one (extreme poverty) and which simply, in an apparent paradox, only revived just its most brutal expressions from the times of the industrial revolution (see the novels of a Dickens), all these are continuously suggested by the numerous additional features added especially further to the base design of these figures of the abandonment. It was proved, a posteriori, implicitly and with no intention whatsoever, but de plano, by the government itself when, finding himself interested, willingly or not, in mobilizing the necessary will (under the deadline pressures of the E.U. admission – a “maturity” certificate for the country, isn’t so), found out, after more than 10 years from the collapse of the old regime, how to finally stop the “export of abandoned children”, which flourished in that very period. It is proven, even more incisive, by the following thing. The two extreme figures of the extreme abandonment, which I was talking about, the “camp”, respectively the “jungle” are not just twins (even Siamese twins, because they internally communicate), but also perfectly, rigorously complementary from the point of view of their capacity of expressing neatly the only two exclusive alternative possibilities available for every such deserted child (when the chance of an adoption didn’t present for him): either the “institutionalisation”, or the street. (However, most of them oscillate between the only two “options”, even today when, by different efforts of the community the old orphanage, the prison-like one, was mostly replaced by the more welcoming “receiving centres”.) But what we also have to remark is that these two twin figures draw, in their reciprocal relation, a kind of Janus bifrons. If the “camp” points clearly to the past, the “jungle” belongs, as contribution, exclusively and inalienably to the post-communist times.

There’s no doubt that we will still find out about cases of children falling victims of bad treatments from their own parents, that there will always be mothers who desert their babies under various reasons, sometimes really implacable, that the press won’t fail to report about intolerable abuses against children, within the family or not. And, after all, any exaction, abuse or abjection to which a child is subjected by those he depends upon (affectively, existentially, materially), literally or by consequences, is a form of abandoning him, of pushing him in a situation which crushes him, mutilates him, denies him. (The same way as, at the other end – and only to suggest the delicate threshold from which the excess of abandonment, as irreparable neglect, starts –, to credit, in a foolish, unlimited manner, the child’s “savage” subjectivity, incomplete by definition, its in-form desires, is irresponsible as well.)

But to focus exclusively – and rather voyeuristically – on such strident, tacky cases of child’s desertion (serious indeed, but for which, in one way or another, there are legal and practical means of urgently intervening) means to blindfold ourselves with regard to a mainstream course of things, which is already common in the everyday life of most urban families. All the more when people are better, more “successful” (more passively) integrated – effectively or through their aspirations to a life “style”, to a certain level of consuming everything they can be sold for their money (even on credit), from dreams of happiness, personal or “with the loved ones”, to “(packed) services”, by all means “professionalized”, of parental, pedagogic, educative, recreational assistance/substitution – by the society shaped as it is, in like manner as everywhere, by those forces and trends who, on the whole, and in Romania,

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

ireparabilæ e una de pasaj la limitæ –, a credita prosteøte, nelimitat, subiectivitatea „sælbaticæ“ a copilului, prin definiflie incompletæ, dorinflele ei in-forme, e la fel de iresponsabil.)

A ne fixa însæ atenflia exclusiv – øi oarecum voyeuristic – pe genul acesta strident, mizerabilist de cazuri de abandon (în mod limpede grave, dar pentru care de bine, de ræu existæ mijloacele legale øi practice ale unei intervenflii de urgenflæ), înseamnæ totuøi a ne orbi singuri în privinfla unui curs mainstream al lucrurilor, unul devenit deja banal în viafla cotidianæ a majoritæflii familiilor urbane. Cu atît mai banal cu cît oamenii sînt mai bine, mai „reuøit“ (adicæ mai pasiv) integrafli – efectiv sau în aspirafliile lor de „stil“ de viaflæ, de nivel de consum a orice li se poate vinde în schimbul banilor lor (chiar øi pe datorie), de la vise de fericire personalæ sau „împreunæ cu cei dragi“ la „(pachete de) servicii“, neapærat „profesionalizate“, de asistenflæ/substituflie parentalæ, pedagogicæ, educativæ, recreativæ etc. – de cætre societatea aøa cum este ea modelatæ, în mod asemænætor pretutindeni, de forflele øi tendinflele care øi în România au izbutit deja, în linii mari, în a-øi face treaba. Un curs al lucrurilor care, dacæ se va dovedi a fi chiar færæ recurs posibil (øi el devine din ce în ce mai greu de surmontat la un nivel strict individual, privat, în aøa mæsuræ e vorba de tendinfle structurale), ar putea semnifica o mutaflie antropologicæ (societalæ, culturalæ) cu adeværat neliniøtitoare. Ea ne bate la uøæ venind din viitor – din viitorul copiilor copiilor noøtri livrafli, expuøi tot mai neprotejat instanflelor care se oferæ binevoitoare sæ ne ocupe locul în viafla lor (de exemplu: publicitate direct adresatæ, campanii de marketing de-a dreptul în øcoli, sub pretextele cele mai virtuoase, inclusiv propagandæ religioasæ ori moralizatoare acoperitæ fæcutæ cu aceleaøi metode, conflinuturi multimedia proiectate anume de cætre industriile de divertisment ø.a.m.d.). Øi ea va fi inevitabilæ dacæ alibiurile pe care ni le gæsim tot mai des (cu cele mai bune intenflii, desigur) pentru demisiile øi dezertærile noastre, ca øi supralicitærile compensatorii (fiindcæ difuz culpabile) în „ræsfæflurile“ pe care aceleaøi instanfle ni le pun la dispoziflie din beløug, de fapt o fugæ înainte în acest gen de abandon, vor reuøi sæ ne întunece privirea. Øi vigilenfla.

Note: 1. Aici nu avem a ne limita doar la accepflia politicæ clasicæ a nofliunii. Un raport de contract social important, decisiv pentru societæflile noastre moderne este deopotrivæ øi acela socio-economic al salariului (raport între capital øi muncæ); sau, la o altæ extremitate a cîmpului socio-economic øi cîøtigînd o importanflæ strategicæ – prin consecinfle – la momentul actual, raportul dintre acflionariatul global al unei multinaflionale, respectiv conducerea ei executivæ øi societæflile locale unde ea are activitæfli cruciale pentru acele societæfli. Øi, pentru a nu omite un element iaræøi important din tablou, însæøi proprietatea ca atare (atributul „privatæ“ face, aici, un cvasipleonasm); în mæsura în care este øi ea un condensat al (istoriei) unor raporturi sociale øi deci un rezultat de aceeaøi naturæ, participæ øi ea la dispozitivul contractului social, øi chiar sub un dublu aspect: o datæ, ca presupoziflie logico-transcendentalæ a sa, iar a doua oaræ ca limitæ a cîmpului socio-logic subîntins empiric de ceea ce are sensul unui asemenea contract.

2. În ordinea juridicæ consubstanflialæ unei asemenea fondæri, subiectul de drept nu are vîrstæ øi, de altfel, în principiu, nici o caracteristicæ naturalæ preexistentæ acestei ordini; aøadar, în ochii legii, øi în principiu, subiecflii nu au nici sex (gen), nici rasæ, nici etnie (care e altceva decît naflionalitatea) etc. Acesta e raflionamentul care e extrapolat apoi pentru a garanta drepturi „speciale“ pentru handicapafli, bolnavi mental etc. (respectiv un „supliment“ de drept pentru a corecta, prin egalitatea în fafla legii, contingenfla inegalitæflii naturale); printr-o altæ derivaflie analoagæ a aceluiaøi raflionament se pot apoi justifica prevederi de drept subsumabile „discriminærii pozitive“ etc. Limita de facto unde putem constata azi cæ aceastæ logicæ se împotmoleøte o constituie situafliile pentru care legislatorul cautæ „sprijin øi luminæ“ din partea deliberærilor fæcînd lotul prin excelenflæ al bioeticii.

Aceasta e instanfla reflexivæ unde se chestioneazæ, la propriu, cînd vine pe lume subiectul (la naøterea sa sau mai înainte? øi cît de înainte? – legat de dezbaterile privitoare la aspectele etico-juridice ale avortului, la cele privind procreaflia genetic asistatæ, cercetærile pe embrioni, clonarea în scop tera-

too, succeeded in doing their work. A course of things which, if is to be proven to allow no recourse whatsoever (and it does become more and more difficult to surpass at a strictly individual, private level, as it largely implies structural trends), could mean a really disturbing anthropological (cultural, societal) shift.

It’s knocking at our door from the future – our children’s children future, delivered, exposed ever more unprotected to the instances which benevolently offer to replace us in their lives (for instance, directly addressed advertising, marketing campaigns in schools, under the most virtuous pretences, including covert religious or moralizing propaganda using the same methods, multimedia contents especially projected by entertainment industries and so forth).

And it will indeed be unavoidable if the alibis we more often find (with the best intention, of course) for our resignations and defects, as well as the compensatory (because diffusely culpable) outbids for the “spoils” those same benevolent instances so generously offer, in fact a flight ahead in this kind of abandonment, will get to blur our view. And our vigilance.

Translated by Alex Moldovan

Notes: 1. Here we don’t have to limit ourselves to the classic political sense of the notion. An important social contractual relation, decisive in our modern societies, is also the salary’s social-economic one (relation between capital and labour) or, at the other extreme end of the social-economic field and gaining a strategic significance – through its consequences – at the present time, the relation between the global shareholder stuff of a multinational company, namely its executive board, and the local societies wherein its activities are crucial. And let’s not forget another important element of the picture, the propriety itself (the attribute “private” is quasi-pleonastic here); inasmuch as it is a condensate of the history of some social relations and thus a result of the same kind, it takes part, too, in the social contract’s device, and this in a twofold manner: first as a logical-transcendental presupposition of it, and, secondly, as a limit to the social-logical field empirically subtended by the meaning of such a contract.

2. For the juridical order consubstantial to such a foundation, the subject of the law has no age and, as a matter of fact, no other natural characteristic pre-existent to this order; so, before the law, and in principle, the subjects have no gender, no race, no ethnicity (which is different from nationality), etc. This argument is extrapolated then in order to guarantee “special” rights for the handicapped, for the mentally ill, etc. (in fact a law “supplement” meant to redress, by making them equal before the law, the contingency of natural inequality); then by another analogous derivation of the same argument, law stipulations as “positive discrimination”, etc., can be justified. Today we can see that the de facto limit where this logic stumbles consists of the situations wherein the legislator looks for “support and light” from the debates falling, by all means, under the head of bioethics. This is the reflexive instance where they literally ask the question of when does the subject come into the world (at his birth or before? and for how long before?

– with regard to the debates concerning the ethical-juridical aspects of abortion, those related to the genetically assisted procreation, the embryo research, the therapeutic cloning, etc.), and when does it end (dilemmas of euthanasia). However, the bioethical reflection doesn’t have another guiding concept of subject but that already equivalent to its old modern metaphysical sense, with its juridical and ethical-political applications.

3. Eli Eli lama sabachthani: [“et circa horam nonam clamavit Iesus voce magna dicens Heli Heli lema sabacthani hoc est] Deus meus Deus meus ut quid dereliquisti me” (Vulgata); “... Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné?”; “... Mein Gott, mein Gott, warum hast du mich verlassen?”; “... My God, my God, why hast thou forsaken me?” (Matthew. 26: 47).

This is, of course, the fulgurant etymon of the abysmal experience of being abandoned and, at the same time, the very first discursive occurrence, from a Western point of view, for its communication; where the sense of the abandon situation (state) is expressed, condensed from within, so to speak

117

peutic etc.) øi cînd se ispræveøte (dilemele legate de eutanasie). Oricum însæ, nici reflecflia bioeticæ nu dispune în fond de o altæ nofliune de subiect pentru a-i orienta reflecflia decît aceea corespunzætoare deja bætrînului sæu sens metafizic modern, cu aplicafliile sale juridice øi etico-politice.

3. Eli Eli lama sabachthani: [„et circa horam nonam clamavit Iesus voce magna dicens Heli Heli lema sabacthani hoc est] Deus meus Deus meus ut quid dereliquisti me“ (Vulgata); „... Mon Dieu, mon Dieu, pourquoi m’as-tu abandonné?“; „... Mein Gott, mein Gott, warum hast du mich verlassen?“; „...My God, my God, why hast thou forsaken me?“; în fine,“... Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pæræsit?“ (Mat. 26: 47). Este, evident, etimonul fulgurant al experienflei abisale a lui a-fi-abandonat øi totodatæ ocurenfla discursivæ princeps, din punct de vedere occidental, pentru comunicarea ei; unde sensul situafliei (al stærii) de abandon este adus la expresie, condensat, dinæuntrul ei, pentru a zice aøa – din poziflia subiectului ei (un subiect care, întotdeauna în cazul abandonului, îi este øi „obiect“, patiens, victimæ) –, iar astfel e deja elaborat pentru aprehendarea lui „din afaræ“. (Cæ este vorba de o elaborare, absolut indispensabilæ, pur øi simplu, pentru expunerea a ceva despre asta, o sugereazæ faptul cæ aceste cuvinte in articulo mortis ale lui Isus sînt, totodatæ, deja, un citat – din Ps. 21: 1.) E la fel de limpede însæ øi cæ, pentru a avea ce face cu aceastæ elaborare prototipicæ, inevitabilæ, de altfel, ea trebuie demitologizatæ complet øi, mai ales, secularizatæ; nu atît în sensul unei conversii la profan (n-ar avea prea mult sens), cît al mundaneizærii ei radicale (Verweltlichung).

4. Nichita Stænescu, Elegia a doua, getica. Ar merita citat in extenso: „O, nu te tæia la mînæ sau la picior, / din greøealæ sau dinadins. // De îndatæ vor pune în ranæ un zeu, / ca peste tot, ca pretutindeni, / vor aøeza acolo un zeu / ca sæ ne-nchinæm lui, pentru cæ el / apæræ tot ceea ce se desparte de sine“.

5. Tehnic, se øtie, asta poartæ numele (concise, sobre) de „Geworfenheit“ øi „Verlassenheit“.

6. A fi lipsit – frustrat – de prezenfla oblæduitoare a pærintelui este, deopotrivæ pentru copil, ca øi pentru subiectul incomplet, netotalizat, ce continuæm sæ fim pînæ la sfîrøit (indiferent de vîrstæ), tiparul prin excelenflæ al experienflei abandonului. Dupæ „golul“ acestuia pot fi comensurate, aprehendate øi celelalte specii de abandon. Semnificaflia acestei experienfle este, spus iute, aceea a încetærii posibilitæflii ca „povara“ existenflei proprii (solitudinea ei, grija) sæ fie în anumite circumstanfle împærtæøitæ øi astfel atenuatæ; în cazul copilului, chiar øi færæ ca el s-o øtie, dar asta nu-i decît firesc, aceasta sæ fie preluatæ asupra sa de cætre pærinte. Experienfla (raportærii la aceastæ încetare) este „structurantæ“ – e un punct obligatoriu de trecere øi de retrimitere la sine – pentru subiectul existenflei proprii (Dasein) în „formarea“ sa, fiindcæ øi ea, precum mortalitatea, trimite dezvæluitor (chiar dacæ oblic) la finitudinea constitutivæ, în special pe linia a ceea ce se cheamæ intersubiectivitate. Ne instruieøte, prin ricoøeu, asupra separafliei, a despærflirii/pæræsirii, asupra încredinflærii altcuiva în grijæ, respectiv asupra limitelor neechivoce ale aøa ceva – ca marginile cele mai proprii ale putinflei de a fi un „sine“ coincident într-adevær cu el însuøi (dar færæ a se avea „în stæpînire“ în maniera unui „eu însumi“ transparent, a unei conøtiinfle – de sine), aøa cum, într-un alt plan, øi mai esenflial, este instanfla care posibilizeazæ ceea ce se cheamæ în genere (printr-o eroare de traducere, aici însæ fertilæ) „travaliul doliului“. (Pe drept cuvînt travaliu, mai mult decît muncæ, cæci este vorba într-adevær de o „naøtere“ – doar cæ ræsturnatæ – øi cu condiflia ca experienfla s-o înflelegem ca integrare, ca atare, a cezurii iremediabile prin care sîntem despærflifli de ceea ce, întotdeauna øi complet fals, ne închipuim doar ca fiind „originea“, plenitudinea ei fuzionalæ etc.)

7. O asemenea solidaritate ori comunitate de existenflæ, care ar merge împotriva subiectiværii narcisice, futile, filistine – într-un cuvînt, gæunoase – predominante, fiindcæ ea este aceea care øi-ar înfiinfla subiecflii singular(izafl)i în comuniune, singularizafli chiar de (sau prin) (ace)asta, nu exclude ceea ce ar corespunde proiectului cosmopolit al unui Kant, bunæoaræ, ori diverselor proiecflii utopice de comunitæfli emancipate/emancipatoare de care gîndirea (øi chiar practica istoricæ) modernæ nu duce lipsæ, dar ea nu se reduce deloc doar la acestea. Elemente de orientare, nu numai pentru felul cum ar putea fi gînditæ-imaginatæ o asemenea comunitate, ci øi de precizare despre cum este ea efectiv, chiar dacæ nu întotdeauna evident øi accesibil (ori acceptabil) pentru toatæ lumea (e iaræøi evident de ce), pot fi gæsite în scrierile unor autori precum Bataille, Blanchot, J.-L. Nancy, Derrida, dar øi Marx, G. Granel ori Heidegger.

8. O dovedeøte tot ceea ce în gîndirea dominantæ de azi (fie în mediile universitare, fie în diversele genuri de publicisticæ, inclusiv în gazetæria de mare tiraj) poate trece drept reflecflie eticæ, discurs despre „principiile“ øi „valorile“ morale supreme, „far“, care „ne cælæuzesc“ (ne „cimenteazæ“ convingerile, au a ne „inspira“ conduita democraticæ, civicæ, umanitaræ, ecologistæ, patrioticæ, filantropicæ, de afaceri ø.a.m.d.), øi care abia în cazul cel mai fericit (adicæ extrem de rar) se ridicæ pînæ la prestanfla filosoficæ a eticii kantiene (de asemenea, la puritatea ei veritabil eticæ). De regulæ, altitudinea la care planeazæ aceste discursuri, atunci cînd nu sînt contaminate de reziduuri teologice vulgarizate, este aceea a unui banal neokantianism reîncælzit, mixat eventual cu ceva utilitarism (etic) anglo-saxon. Larg ideologic, se poate observa cæ toate acestea corespund grosso modo orizonturilor moralitæflii liberal-burgheze de a doua jumætate a secolului al XIX-lea – pînæ la Primul Ræzboi Mondial –, moralitate înfæfliøatæ ca ordine moralæ „naturalæ“ a umanitæflii øi de bine, de ræu cîrpitæ pentru a face faflæ situafliilor inedite – ca provocare de ordin etic – de dupæ sfîrøitul celui de-al Doilea øi apoi din chiar ultimele decenii (y compris Holocaustul øi crimele comunismului

118

– from the position of its subject (a subject which, always in abandonment, is at the same time its object, patiens, victim) – and thus already elaborated for its apprehension “from outside”. (That what we have is an elaboration, simply indispensable for any statement about this, is suggested by the fact that these in articulo mortis words of Jesus are already, and at the same time, a quote – from Psalms 21: 1.) It is nevertheless clear that in order to make use of that prototypic, in fact inevitable elaboration, it has to be completely demythologized and especially secularized; not so much its conversion into the profane (it wouldn’t make much sense, anyway), but its radical mundanization (Verweltlichung).

4. Nichita Stænescu, The Second Elegy (Getica) [Elegia a doua, getica].

It should be quoted in extenso: “O, don’t cut your hand or foot, by mistake or on purpose. // They’ll put a god on the wound, right away / like all over, like everywhere,/ they’ll put a god in there / for us to worship him, because he / defends everything coming apart from the self.”

5. We know that, technically, this bears the (concise, austere) names of “Geworfenheit” and “Verlassenheit”.

6. Being devoid – frustrated – of the parent’s securing presence is, both for the child and for the incomplete, unfinished subject that we continue to be until de end (regardless of the age), the very matrix of the abandonment experience. It is according to its “void” that one can measure, apprehend the other species of abandonment, too. The meaning of this experience is, briefly, that of the cessation of the possibility that the “burden” of one’s own existence (its solitude, its care) is, under certain circumstances, shared and thus attenuated; in regard to the child, even without his knowing, but that’s just natural, the burden has be taken upon him by the parent.

The experience (of relating to this cessation) is a “structuring” one – it’s an unavoidable point of crossing and of re-turning to oneself – for the subject of its own existence (Dasein), in its “shaping” because the latter, just like mortality, points, in a disclosing manner (although in diagonal), to the constitutive finitude, especially in the line of that which is called inter-subjectivity. It teaches us, by ricochet, about separation of splitting/desertion, about consigning oneself to somebody else, respectively about the unequivocal limits of this – as the most proper margins of the power to be a “self” really coincident with itself (but without “owning” itself as a transparent “myself”, as a self-consciousness), like, on another, even more essential, level, it is the instance making possible what one calls the “mourning labour”. (Indeed labour, more than work, because it’s really a “birth” – just a reverse one – and on the condition that we understand the experience as integration, as such, of the irremediable caesura that separates us from what we, always and completely wrong, just conceive as the “origin”, its overflowing effusive plenitude, etc.)

7. Such a solidarity or community of existence, which would run against the predominant narcissistic, futile, philistine - in a nutshell, hollow – subjectivation, because itself would be the one who would found its subjects, singular(ised) in communion, singularised by (through) this very fact, doesn’t exclude the cosmopolite project of a Kant, for example, or the different utopian projections of emancipated/emancipatory communities so numerous in the modern thinking (and even in the historical practice), but it doesn’t reduce to that. The orientation elements not only for the way such a community could be thought/imagined, but also for how it really is, may be found, even though not always manifest and accesible (acceptable) for everyone (again, the reason is obvious), in the writings of such authors as Bataille, Blanchot, J.-L. Nancy, Derrida, but also Marx, G. Granel or Heidegger.

8. This fact is confirmed in today’s dominant thinking (either at the academics, or in various kinds of press, including large scale press) by everything that may pass as ethical reflection, speech on the supreme moral “principles” and “values”, “lighthouse”, which “lead” us (“strengthen” our convictions, aim to “inspire” our democratic, civic, humanitarian, ecological, patriotic, philanthropic, business and so forth behaviour) and which, at best (which is very rare) raises to the philosophical decency of Kantian ethics (and also to its genuine ethical purity). Usually, when they are not contaminated with vulgarized theological residues, these speeches reach to the level of a common recycled neokantianism, possibly mixed with some Anglo-Saxon (ethical) utilitarianism. Ideologically, one can observe that all

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon) ori „ræzboiul împotriva terorii“). Inutil de spus nu numai cæ acest gen de discurs cade cu mult în urma practicilor reale, individuale øi colective (øi este deci, în acest sens, unul ipocrit), dar øi cæ prin intermediul lui au putut fi øi sînt „justificate“ cîteva din marile nedreptæfli fæcute recent, în numele „valorilor“ øi „principiilor“, unor colectivitæfli întregi (bunæoaræ, campania N.A.T.O. din Iugoslavia, Ræzboiul din Irak, abandonarea palestinienilor, dar øi scandalul caricaturilor lui Mahomed. Etc., etc.).

9. E.g., ceea ce se indicæ în satisfacflia subtilæ, incompresibilæ/incoercibilæ, de a abandona lucruri, bunuri, gînduri, angajamente, vinovæflii, animale de casæ øi chiar persoane (bunæoaræ, divorflul, dar øi abandonul propriu-zis al copiilor ori al bætrînilor), atunci cînd simflim cæ ele riscæ sæ ne „încurce“ prea tare (cum anume? – exact în „calculul plæcerilor“ noastre); ori în sentimentul de uøurare, de „eliberare“ (adesea catharcticæ ori soporificæ) cu care ne abandonæm divertismentelor noastre favorite (în principiu, acelea care presupun consum al unui cuantum de satisfacflie livrat, contra cost, de un furnizor specializat, avînd la rîndul lui în spate o întreagæ industrie de profil, øi mai puflin ceea ce se cheamæ hobby, cu toate cæ, din ce în ce mai mult, øi teritoriile acestora din urmæ sînt masiv colonizate de industriile loisirului, cu logicile lor economico-libidinale). În genere, o descriere fenomenologicæ aplicatæ a modurilor plæcerilor noastre, a conflinutului lor intenflional øi a felului în care ele consteleazæ ar putea da o bunæ radiografie a portretului tipic al subiectivitæflii moderncontemporane pe laturile ei intra-, respectiv intersubiective.

10. Øi deci, totodatæ, munca (salariatæ – aøadar, marxist vorbind, „exploatatæ“) în vederea aceluiaøi fel de consum devenit o raison d’être a existenflei. A munci din greu, de dimineafla pînæ seara ori în mai multe slujbe deodatæ doar pentru subzistenflæ, datoritæ nivelului salariilor, este ceva ce se petrece numai la periferia capitalismului contemporan, bunæoaræ în societæflile postcomuniste recent reintrate în orbita lui. Trebuie însæ fæcutæ o precizare pentru a descrie exact situaflia dintr-o flaræ ca România în aceastæ privinflæ. Deøi se munceøte în realitate mai ales pentru subzistenflæ (e cazul majoritæflii salariaflilor), pofta de consum este în schimb la fel de mare ca peste tot, dacæ nu chiar mai mistuitoare (lucru care, desigur, nu ræmîne neexploatat de maøinæria de marketing øi de publicitate, de marile magazine cu ofertele lor de bunuri pe rate, de filierele de credit bancar pentru populaflie, exclusiv în vederea consumului personal). Ceea ce genereazæ nu doar iluzia, ci øi orbirea exprimîndu-se în credinfla foarte ræspînditæ (în special în rîndul celor care pariazæ totul, nici mæcar pe noile realitæfli economice, cît pe fægæduinflele pe care sînt gata sæ jure cæ primele le-ar garanta) cæ „trebuie muncit“ încæ mai mult, mai intens, cæci aici exclusiv ar rezida secretul „succesului“, deopotrivæ individual øi pentru tofli. Nu-i fals, decît cæ într-o unicæ privinflæ; bineînfleles cæ trebuie muncit øi mai mult: pe lîngæ asigurarea subzistenflei, mai trebuie acoperite øi ratele la credite.

11. Nofliunea îi aparfline lui J.-L. Nancy (v. „Ræzboi, drept, suveranitate – techné“, in IDEA artæ + societate, #15–16/2003, pp. 204–216), dar este elaborarea pe mai departe, corespunzætor epocii noastre „a globalizærii“ øi, în acelaøi timp, la intersecflie cu o linie provenind din Marx, a gîndului heideggerian al lui Gestell.

12. „Copilul este un pervers polimorf“ (S. Freud).

of that corresponds grosso modo to the moral horizons of a liberal-bourgeoisies from the second half of the 19th century – until the First World War –, a morality presented as “natural” moral order of humanity and somehow patched up in order to face novel situations – as ethical provocations – after the Second World War and even in the last decades (the Holocaust and the crimes of communism or “the war against terror” included).

Needless to say not only that this kind of speech falls way behind the real practices, individual and collective (being, in this respect, a hypocritical one), but it is also used to justify some of the great recent injustices, provoked, in the name of “values” and “principles”, to entire collectivities (for instance, the N.A.T.O. campaign in Yugoslavia, the Iraqi War, the desertion of the Palestinians, but also the scandal around the Mohamed cartoons, et caetera).

9. For instance, what comes up in the subtle, incompressible/incoercible satisfaction (relief) of abandoning things, goods, thoughts, commitments, blames, pets and even persons (for example, the divorce, but also the actual abandoning of children or old people), when we feel that they run the risk of “bothering” us in excess (how? precisely in the “calculation of our pleasure”); or in the relieve, “liberating” (often cathartic or soporific) feeling of abandoning ourselves to our favourite kind of entertainment (principally, those which presuppose the consumption of a quantum of satisfaction, delivered for money by a specialized dealer, who, in his turn, is backed up by an entire industry and less of what one could call hobby, although, to a greater extent, those last territories are massively colonized by leisure industries, with their economical-libidinal logics. On the whole, an applied phenomenological description of the types of our pleasures could offer a good radiography of the typical portrait of modern-contemporary subjectivity, on its intra-, respectively inter-subjective dimensions.

10. So, at the same time, the work (salaried – so, as Marx would say, “exploited”), for the same consuming turned a raison d’être of existence. To work hard, all day long, or to have several jobs at the same time, in order just to subsist, because of the salary level, happens only at the periphery of the contemporary capitalism, for instance, in the post-communist societies just entered within its orbit. In order to describe the exact situation in a country like Romania, in this respect, a remark is required. Although in fact people work mainly for subsistence (we are talking about most of the employees), the urge to consumption is, however, as big as anywhere else, if not even ardent (a fact which is exploited by the marketing and advertising machine, by the big stores with their offer of goods on credit, by the lines of banking credit, exclusively meant for personal consumption).

Which created not only the illusion, but also the blind faith which expresses itself in the wide spread belief (especially among those who bet everything, not on the new economic realities, but on the promises they are ready to swear that the former would guarantee) that even “more work” is needed, ever more intense, that here would reside the secret of “success”, individual, as well as for all. It’s not false, but in one and solely aspect; of course that more work is needed: beside subsistence, somebody’s got to pay the credit rates.

11. The notion (in French: écotechnie) belongs to J.-L. Nancy (see “Guerre, droit, souveraineté – techné”, in Les Temps modernes, no. 539, June 1991, the English translation in Rethinking technologies, ed. by Verena Andermatt Conley, Minneapolis/London, University of Minnesota Press, 1993) and is meant to elaborate further, in our times of “globalisation”, the Heideggerian thought of the Gestell; more precisely, this elaboration intersects also with a line of thought coming from Marx and blended with.

12. “The child is but a polymorphic pervert” (S. Freud).

13. A mock, but popular name in Romanian slang contrived for the homeless children living on the street (“in the gutter”) by exploiting the appellative of the cheap varnish (“aurolac”: literally, gold varnish) they use to inhale from plastic bags in order to get stoned. (Transl. note)

119

Bestiar de copii Imaginarul social postcomunist øi condiflia infantului

Ovidiu fiichindeleanu

Ce fel de copil care nu vrea sæ se uite la purcei. (Øtefan Baøtovoi)

Infantilizarea imaginarului social Îi datoræm lui Margaret Morse1 observaflia documentatæ a faptului cæ, în zilele øi nopflile revolufliei televizate din 1989, dupæ o foarte scurtæ euforie anticomunistæ iniflialæ, mass-media nord-americanæ nu a prezentat evenimentul ca o „præbuøire a comunismului“, nici ca o „victorie a noastræ asupra lor“, ci, în tradiflionala cheie eurocentristæ, ca reportaj despre violenflele interne dintr-o flaræ a Lumii a Treia – primitivi care nu øtiu decît sæ se batæ între ei.

Interpretarea seriei de evenimente din 1988–1992 ca „victorie a capitalismului“ øi apoi ca „sfîrøit al istoriei“ a apærut ceva mai tîrziu. Pe mæsuræ ce capitalismul penetra pieflele pînæ mai adineaori aproape inaccesibile ale fostului bloc comunist øi, în special, teritoriul plin de resurse al fostei Uniuni Sovietice, industria culturalæ a ajuns øi ea sæ dea fiinflæ subiectului colectiv suprem, persoana întîi plural („noi“), prin care era anunflat lumii cîøtigætorul pæcii de dupæ sfîrøitul confuz al Ræzboiului Rece. În mod analog, imaginile postrevoluflionare cu copii în mizerie, lovifli de o boalæ incurabilæ øi închiøi în aziluri insalubre, au øters efectul temporar al acelui inocent øi efemer „Gavroche roumain“, devenind simbolul-mediu paradigmatic, mereu øi mereu redifuzat, al unei înflelegeri instantanee, dintr-o clipitæ, atît a „realitæflii comuniste“, cît øi a inferioritæflii a priori a Estului european contemporan. În egalæ mæsuræ difuzate în spafliul cultural românesc øi în exteriorul sæu, imaginile cu „lagærele“ de copii au fost parte integrantæ din biletul de intrare al României în cultura occidentalæ. Un detaliu astæzi uitat: atunci cînd Occidentul a descoperit cæ e afectat la scaræ largæ de un virus mortal, a cæutat originea acestuia oriunde altundeva, numai în propria societate, „curatæ øi sterilizatæ“, nu – iar izolata Românie comunistæ a oferit, la vremea ei, un exemplu reconfortant øi bine-venit, în ton cu prejudecæflile etnocentrice occidentale. În fine, pînæ cætre sfîrøitul anilor 1990, chestiunea adopfliilor copiilor abandonafli a figurat, mereu, în prim-planul prioritæflilor de integrare, pînæ la construirea cadrului legal, ce a confirmat victoria capitalismului øi cîøtigarea pæcii orfanilor. Naøterea celuilalt subiect colectiv, aspirant, nu mai puflin faimos, „noi, europenii“, s-a constituit, aøadar, dintru bun început, prin orientalizarea øi infantilizarea maladivæ a Estului european. Øaisprezece ani mai tîrziu, aceastæ structuræ a imaginarului social continuæ sæ defineascæ spafliul românesc øi fundamenteazæ cîteva dintre cele mai brute practici culturale postcomuniste. În primul rînd, orice discurs care ajunge sæ punæ în aceeaøi frazæ „noi“ øi „Europa“ (sau „America“, „Occidentul“ etc.) e fracturat de imaginea unui copilsælbatic-bolnav-incurabil, care va fi pe veci în urma adultului, închis într-un nou lagær. Oricîte linii s-ar înøira, oricîte argumente fuzioniste s-ar aduce, subiectul colectiv stæ mereu sub iminenta ameninflare de a se fisura dintr-oOVIDIU fiICHINDELEANU este doctorand în filosofie în programul PIC al SUNY Binghamton, cu o tezæ despre mediile moderne ale sunetului øi arheologia cunoaøterii la 1900.

120

CHILDREN BESTIARY The Postcommunist Social Imaginary and the Infant Condition Ovidiu fiichindeleanu What kind of kid who doesn’t want to see the piggies. (Øtefan Baøtovoi) The Infantilization of the Social Imaginary We owe to Margaret Morse1 the documented remark that, during the days and nights of the 1989 televised revolution, after a very short initial anti-communist euphoria, the North-American mass-media didn’t present the event as the “fall of communism”, neither as “our victory over them”, but in a traditional Eurocentrist key, as coverage about the internal violence in a Third World country – primitives who don’t know better than to fight each other.

The series of events from 1988 to 1992 started to be regarded as the “victory of capitalism” and then as the “end of history” later on. As capitalism was penetrating the markets of the ex-communist block and especially the resourceful territory of the former Soviet Union, inaccessible not so long ago, the culture industry has come as well to giving birth to the supreme collective subject, the first person in the plural (“we”), announcing to the world who has won the peace after the confused ending of the Cold War. Similarly, the post-revolution images of children in misery, touched by an incurable disease and locked in insalubrious asylums, have wiped off the temporary impact of that innocent and ephemeral image of the “Romanian Gavroche”, becoming the paradigmatic medium-symbol, broadcasted over and over again, of an instantaneous, split-second understanding of both “the communist reality” and the a priori inferiority of contemporary Eastern Europe. Equally present within the Romanian cultural space and outside it, the images of children “camps” have been an integral part of Romania’s entrance ticket to Western culture. A detail now forgotten: when the West discovered that a deadly virus was affecting it on a large scale, it looked elsewhere for its origin, everywhere but in its “clean and sterilised” own society – and the isolated communist Romania offered, at its time, a comforting example, in key with Western ethnocentric prejudices. Nevertheless, until the end of the 90s, the issue of adopting the abandoned children was always in the forefront of Romania’s integration priorities, until the legal framework which confirmed the victory of capitalism and reaching the orphans’ peace was ensured.

The other collective, aspiring subject, famous as well, “we, the Europeans“, was thus formed, from the very beginning, by way of orientalising and pathologically infantilising Eastern Europe.

Sixteen years later, this structure of the social imaginary continues to define the Romanian cultural space, underlying some of the most brutish post-communist cultural practices.

OVIDIU fiICHINDELEANU is pursuing his doctoral studies in philosophy in the PIC program of SUNY Binghamton with a thesis on the modern media of sound and the archeology of knowledge at 1900.

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

datæ, iremediabil, sub impactul imediat al unei noi imagini infantilizante, al unei noi ræbufniri a patologiei incurabile. Ca urmare, frustrarea de-a fi sub, øi nu în condiflia „fratelui mai mare“ e transpusæ în reacflii violente, în acte de compensare; de regulæ, promotorii cei mai acerbi ai „civilizærii“ sînt øi cei care produc exemple cu lagære de copii aflate mereu undeva mai la est, mai „în Orient“, în funcflie de circumstanfle: moldoveni, africani, arabi, studenfli etc. Astfel de exemple nu tæmæduiesc însæ nici nevroza, nici infantilizarea imaginarului social, potenflînd mai degrabæ ræspîndirea unui veritabil microfascism de gheretæ, o automobilizare vigilentæ, o dublæ pîndæ dupæ stricætorii „imaginii României“ øi „bolnavii“ altor orizonturi sociale. În al doilea rînd, orice discurs care se articuleazæ în jurul subiectului colectiv „noi-Occidentul“ stæ sub øantajul negaflionist al „inocenflei absolute“ a lui Gavroche. În ciuda faptului cæ penetrarea øi acumularea capitalului s-au desfæøurat într-un ritm færæ precedent în istoria localæ, industria culturalæ postcomunistæ a produs constant argumentul eugenic generaflional (Mircea Mihæieø ori Papahagi jr. sînt doar cîteva voci dintr-un cor de exaltafli care s-a rugat pentru binefacerile eugeniei): prezentul nu e reprezentativ pentru civilizaflia ori capitalismul occidental autentic, trebuie ca o generaflie de „bætrîni“ sæ moaræ, e nevoie de „tineri“ nepætafli care sæ poarte revoluflia civilizatoare mai departe, în numele capitalului. Nucleul comun al acestor cugetæri poate fi formulat astfel: societatea are nevoie de o selecflie, mai mult sau mai puflin naturalæ. Apelurile sinistre din prezent la „lustraflie“, sub pretextul „condamnærii comunismului“, agitate iresponsabil de publiciøti ce pozeazæ în „bærbaflii neamului“, fac parte din aceastæ campanie contradictorie de promovare a intoleranflei øi violenflei ca principiu (re)fondator al uniunii sociale. Atunci cînd „comuniøtii“ sînt identificafli biologic, ca ordine inferioaræ a speciei umane, e un indiciu direct al faptului cæ ideile ori conceptele imateriale prin care cîøtigæ consistenflæ gîndirea sînt fie nule, fie subordonate deja unui mod biopolitic al exercitærii puterii.

Dacæ Aspirantura Subiectului Colectiv este domeniul de acfliune al împæraflilor muøtelor, cîmp al cruzimii orizontale copilæreøti, Supremul Subiectului Colectiv nu face niciodatæ parte din joc, el doar vegheazæ, singura sa intruziune vizibilæ fiind determinarea verticalæ a priori, indiscutabilul postulat al comunismului ca infantilism al istoriei øi al Estului ca frate mai mic øi bolnævior. Supremaflia „fratelui mai mare“ derivæ însæ dintr-un simbol sublimat: falocentrismul statuar al erei Conducætorului a fost doborît, înlocuit fiind... cu falocentrismul în denegaflie al tunelului ce protubereazæ subiectul-fetus cætre luminifla izbævitoare a adeværatei realitæfli.

Socializarea imaginarului infanflilor Pe mæsuræ ce imaginarul social al adulflilor e infantilizat, legitimînd astfel în mod pervers violenfla socialæ, copilul însuøi e cel abandonat reificærii. Pe cît de fluid par sæ navigheze adulflii între „curajul libertæflii“, cu miros de sînge, în Aspiranturæ, øi cuvintele de ordine, adeværate øi drepte, ale Supremului, pe atît de stratificat în celule e spafliul læsat la îndemîna copiilor.

Taberele øcolare din perioada comunistæ (apelate lagær, fonetic, în ruseøte) par a fi exemplul cras de cazarmare ori disciplinare a copiilor. Din propria-mi experienflæ de pionier, taberele fuseseræ însæ mai degrabæ antrenamente în indisciplinæ øi dezobedienflæ øi un fel de exerciflii intensive în socializare øi potenflare a erotismului. Într-o societate închisæ, în care familiile funcflionau ca adeværate baricade, taberele erau niøte celule întoarse pe dos, oaze de libertate øi exces. De fapt, accesul în tabæræ, precum øi ieøirea,

First of all, any discourse containing the words “we” and “Europe” (or “America”, ”the West“, etc.) in the same phrase is split by the image of a savageinfant-incurably-sick, always behind the adult, locked in a new camp. No matter how many lines are spared, no matter how many arguments in favour of fusion one brings forth, the collective subject is always under the imminent threat of one more irremediable crack, under the sudden impact of a new infantilizing image, of a new burst of the incurable pathology. As a result, the frustration of being under and not in the position of the “big brother” is transposed in violent reactions, in counteracts; usually, the most relentless promoters of the “civilizing” process are also those who come up with examples of children camps, always placed somewhere further to the East, to the “Orient”, depending on the circumstances: Moldavians, Africans, Arabians, students, etc. However, such examples are not healing the neurosis, or the infantilising social imaginary, they rather potentate the spread of a genuine porter’s micro-fascism, a vigilant self-mobilization, a double guard against those ruining “Romania’s image” and against “the pathology” of other social horizons.

Secondly, any discourse articulated on the collective subject “we-the-West” stands under the negationist blackmailing threat of Gavroche’s “absolute innocence”. Despite the fact that the penetration and accumulation of capital occurred at an unprecedented rate for the local history, the post-communist culture industry has constantly came up with the generational argument of eugenics (Mircea Mihæieø or Papahagi Jr. are just a few of the voices in the exalted choir praying for the benefit of eugenics): the Eastern present is not representative for the authentic Western-type civilization or capitalism, therefore a generation of “old people” has to die, it takes untainted “young people” to carry on the civilising revolution, in the name of capital. The common core of these reflections may be thus articulated: the society needs a selection, more or less natural. The sinister present calls for “lustration”, under the pretence of “condemning communism“, irresponsibly waved by publishers posing as the “Men of the Nation“, are part of this contradictory campaign of promoting intolerance and violence as the re(founding) principles of social unity. When “communists” are biologically pointed at, as an inferior order of human race, this clearly indicates that the immaterial ideas or concepts that give consistency to thinking are either void, or already subordinated to a biopolitical way of exercising power.

If the Aspiring Collective Subject is the domain of the lords of the flies, the field of horizontal childish cruelty, the Supreme Collective Subject never takes part in the game, it’s just the beholder, as its only visible intermission is the a priori vertical determination, the unarguable postulate of communism as historic infantilism and of the East as the feeble little brother. But the supremacy of the “big brother” comes from a sublimated symbol: the statuary phallocentrism of the Conducætor’s Era has been knocked down and replaced with the phallocentrism in denial of the tunnel-vision of the „transition,“ whereby the foetus-subject is pushed towards the redeeming light of true reality.

The Socialization of Infants’ Imaginary As the adult social imaginary is being infantilized, hereby perversely justifying social violence, the child itself is subjected to reification. As the adults seem to cross smoothly from the blood-flavored “courage of freedom” of the Aspiration, to the words of command, truthful and just, of the Supreme, the space left for children is stratified in cells. e in Russian) The school camps in the communist era (phonetically called “lager” seem to be the clinical example of putting the children into barracks or disciplining them. However, from my own experience as a pioneer, the camps

121

mai ales în cazul expulzærilor pentru exces de indisciplinæ, erau pærflile care puneau cu adeværat în funcfliune mecanisme de îmblînzire øi disciplinare, generînd ræspunsul ascultætor la interpelærile sistemului: „Trebuia sæ se gîndeascæ ce va face în vacanflæ, ca sæ spunæ la øcoalæ. Pentru cæ trebuie sæ spunæ ce face în vacanflæ, aøa ca øi în clasa a-ntîia øi a doua.

Dar atunci a spus cæ stæ acasæ øi îi ajutæ pe pærinfli. Øi îi era ruøine. Cei mai mulfli se duceau în tabæræ, iar cei care-nvæflau bine, în excursii. Dar el avea tabæræ la el în sat øi totuna, umbla pe-acolo øi se uita cum joacæ fotbal. Dar ceilalfli spuneau cæ se duc la flaræ, la bunica, dar el nu putea sæ se mai ducæ încæ o datæ la flaræ, dacæ træia la flaræ. Øi îi era ruøine. Poate dacæ ar fi træit în oraø øi s-ar fi dus la flaræ, nu i-ar fi fost deloc ruøine aøa cum nu-i era nici lui Catereva, care a zis cæ ultima lunæ se duce la flaræ, la bunica. Ce vacanflæ-i asta sæ te duci la flaræ? Înseamnæ cæ el tot timpu-i în vacanflæ? Dar nu era el în vacanflæ pentru cæ toatæ lumea rîdea de el“ (Øtefan Baøtovoi, Iepurii nu mor, Braøov, Editura Aula, 2002).

Iar Saøa Vakulovki, dupæ ce îndurase ani de-a rîndul umilinfle fiindcæ nu avea unde sæ spunæ cæ petrece vacanfla, a strîns în pumn zece ruble øi a ræspuns interpelærii învæflætoarei: va da banii øi va merge în tabæræ, chiar dacæ tabæra e... la el în sat. Astfel, s-au pus bazele pentru socializarea lui Saøa – însæ ultimele pagini ale romanului lui Baøtovoi – sæ fie licenfla sa de scriitor? – nu lasæ loc vreunei iluzii: cînd vine vacanfla, cu Saøa are loc opusul socializærii: devine singur mort, se învagineazæ în pæmîntul pædurii din satul sæu.

Dacæ înregimentarea periodicæ, în segmente, încerca sæ îmblînzeascæ prin inducerea de reflexe periodice – iar taberele nu erau prea eficiente în acest sens –, în capitalismul actual, copilul e expus unui alt mod de interpelare, continuæ, sub presiunea pieflei. Copilul e primul supus miriadelor de mecanisme de interpelare ale pieflei, ca øi unui tip specific de limbaj care îl forfleazæ sæ se conformeze unei identitæfli dinainte stabilite. E încredinflat zilnic, de multiple ori, cîte unui azil protector cu perefli groøi, bine delimitafli, care i se promite prin oferte binevoitoare øi frumos colorate. E frecvent solicitat, în mod insistent, sæ teritorializeze dorinflele sale de îndatæ ce ele apar, ba chiar înainte sæ se contureze cît de cît. Maøinufle sau pæpuøi? Batman sau Spiderman? Pe cine iubeøti tu mai mult, pe mama sau pe tata? – „Øervetul se pune pe...?“ „Genunchi!“ – ræspunde, în fine, cu precizie, copilul.

E un joc la limitæ, însæ anticiparea dorinflelor copilului în dauna potenflærii lor, abundenfla plajelor de ostoire a dorinflelor neformate contribuie la încetæflenirea unei relaflii în care adultul a intrat deja în bula imaginarului infantil, iar copilul este singurul care observæ lucrul acesta. Dacæ ar fi sæ reiau o expresie a lui Sloterdijk, în societatea capitalistæ, copilului, pe cît de bine închis într-o celulæ, pe atît de copios înconjurat de obiecte, i se permite arareori gestul care, zice-se, a marcat saltul antropogenetic: luxul privirii în întinsul cîmpului. Ba, într-o repetiflie comicæ a ipostazei, cel mai adesea i se propteøte în fafla ochilor un ecran cu animale, luxul fiind definit de astæ datæ de lærgimea numitului ecran. De la o inserflie în lume, se trece la o proiecflie în imagine. Mulflumitæ pieflei, mecanismele de interpelare se insinueazæ chiar în intimitatea procesului de du-te-vino a dorinflelor între copil øi adult.

Iar dacæ punerea bazelor legæturii sociale, socializarea imaginarului infantil se deruleazæ între medierile obiectelor-mærfuri øi întreruperile actelor de interpelare, ceea ce ræmîne sæ dea legea principiului social, a socializærii, nu e chiar animalul?

Cel mai iubitor Tætuc din lume, Stalin, numise scriitorii „ingineri ai sufletelor umane“, însæ creatorii de animale ai industriei culturale sînt, færæ îndoialæ,

122

have rather been exercises in indiscipline and disobedience and a kind of intensive training in socialization and erotism. In a closed society, where the families served as genuine barricades, the camps were a sort of cells turned inside-out, oasis of freedom and excess. In fact, the access to the camp, as well as the exit, especially in the case of expulsion for excessive indiscipline, were the parts that really turned on the mechanisms of taming and disciplining, generating the obedient answer to the interpellations of the system: “He had to think about spending the vacation, in order to have something to tell in the class. Because he has to tell what he is doing in the vacation, like in the first and the second grade. But then he had said he would stay at home and help his parents. And he was ashamed. Most of them went to the camp, and those who did well in school travelled.

But the camp was in his village and it was the same thing, he walked about and watched them playing football. But the others said they were going to the country, to grandma, but he couldn’t go to the country, for he lived in the country. And he was ashamed. Perhaps if he had lived in the city and had gone to the country, he wouldn’t have been ashamed at all, because Catereva was not, as she said she would go to the country for the last month, to her grandma. What kind of vacation is that, going to the country? Does this mean that he is always on vacation?

But he wasn’t on vacation, because everybody laughed at him.” (Øtefan Baøtovoi, Rabbits Don’t Die, Braøov, Aula Publishing House, 2002) And Sasha Vakulovki, after years of humiliation based on the fact that he couldn’t tell where he would spend his vacation, got the 10 roubles and answered to the teacher’s interpellation: he will pay and go to the camp, even if the camp is... in his village. Thus was laid the foundation for Sasha’s socialization – but the last pages of Baøtovoi’s novel – just a writer’s licence? – don’t make for any illusions: when the vacation comes, what happens to Sasha is the opposite of socialization: he becomes dead-lonely, he envaginates himself in the forest ground of his village.

If the periodical regimentation, in segments, was trying to tame by inducing periodical reflexes – and the camps were not too efficient in that sense –, in today’s capitalism the child is exposed to another way of interpellation, continuous, under the market pressure. The child is the first to be subjected to the myriads of market interpellation methods, as well as to a specific type of language forcing him to conform to a previously established identity. The child is deferred daily, numerous times, to a protective asylum with thick walls, well circumscribed, that comes with friendly offers and in nice colours.

Children are frequently and assiduously asked to territorialize their desires as soon as they arise, or even before they take shape. Cars or dolls? Batman or Spiderman? Who do you love more, mammy or daddy? “You put the napkin on...?” “The knees” – finally answers the child accurately.

It is a borderline situation, but anticipating the desires of the child at the expense of their immanent formation, the abundance of landing territories waiting upon unformed desires, are contributing to setting up a relation wherein the adult is already in the bubble of infantile imaginary, and the child is the only one who notices that. If I were to use a formula belonging to Sloterdijk, the child, tenderly placed in the capitalist society in cells and generously surrounded by objects, is rarely allowed the gesture which, allegedly, marked the leap of anthropogenesis: the luxury of onlooking in the open field.

Even more, in a comic repetition of that stance, today most frequently a screen with animals is placed before the children’s eyes, and this time the luxury is derived from the size of the said screen. From an insertion in the world, to a projection into image. Thus the interpellation mechanisms of the market

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

cu o treaptæ mai sus. În filmul de desene animate Furnicutze (The Antz, 1998), personajul ræu e un general cu convingeri fasciste. Teoria sa: trebuie sæ aparæ un moment în istoria unei colonii de furnici cînd furnicile superioare (luptætorii înaripafli) vor elimina furnicile inferioare (muncitorii simpli). Împotriva complotului militarist al înæcritului general se ridicæ tînærul muncitor Z, care, alæturi de prinflesæ, reuøeøte sæ îi dejoace planurile diabolice øi sæ aducæ o victorie copleøitoare binelui. Scenariul e clasic, însæ imaginea ne spune o cu totul altæ poveste: personajul generalului are træsæturi negroide, iar Z, prinflesa øi Regina sînt caucazieni øi doar în legæturæ cu ei se repetæ pe parcursul filmului cuvîntul „frumos“. Animalitatea, animalul joacæ aici rolul neutralitæflii, a ceea ce mediazæ, în aparenflæ nevinovat, inocent, ferit de prejudecæflile rasiale ale cotidianului. Generalul îøi introduce planul mefistofelic, de mobilizare a cohortelor sale împotriva muncitorilor oneøti, cu cuvintele „I had a dream“ – micæ diferenflæ, curioasæ asemænare cu riturnela faimosului discurs din 1963 al lui Martin Luther King Jr. La finalul filmului, dupæ ce eroul, prototip al tipului obiønuit, the average guy, îl învinge pe masivul general øi obfline toate onorurile øi prinflesa, iar forflele binelui triumfæ definitiv, o imagine din lumea realæ vine sæ îøi asigure asocierea cu toatæ încærcætura de afecte pozitive masate cu aceastæ ocazie: profilul uøor de recunoscut al Manhattanului. La acel nivel mental la care este asimilatæ o asemenea finalitate supremæ, printr-o imagine a cærei receptare solicitæ un mod instantaneu al înflelegerii, se terminæ regimul neutralitæflii, pretins de animalul-mediu: inocenfla a priori a animalului face posibilæ o legæturæ socialæ fondatæ pe complicitate inconøtientæ.

Iatæ limitele relafliilor din acest bestiar: „copii“ gata sæ ræspundæ docil øi amuzant interpelærilor continue ori proiectafli într-o sumedenie de lagære, ori øantajafli cu tirania tæcutæ øi færæ de sens a inocenflei, øi „adulfli“ folosindu-se în mod inconøtient de infantilism pentru a legitima interpelærile aparatelor puterii, pentru a cere lagære øi a legitima violenfla în numele inocenflei. Abia observînd aceste limite, ipostaze virtuale ale unei economii reale a dorinflei între Suprem øi Aspiranturæ, putem ridica întrebarea referitoare la posibila lor comunitate: dar familia, dupæ deschiderea spre libertate øi eliberarea de sub totalitarismul comunist, a devenit ea un punct de deschidere cætre societate?

are insinuated into the very intimacy of the come-and-go process of desires between the child and the adult.

And if the social bond, the socialization of the infantile imaginary, is shaped through the mediations of object-commodities and the interruptions of interpellation-acts, what else remains to give the very law of the social bond, of socialization, but the animal?

The most loved “Father” in the world, Stalin, had called the writers “soul engineers“, but the creators of animal characters of the culture industry went, no doubt, a step further. In a cartoon called The Antz (1998), the villain is a general with fascist convictions. His theory: there has to come a moment in the history of an ant colony when the superior ants (the winged warriors) will eliminate the inferior ants (the simple workers). Against the militarist plot of the sour general stands the young worker Z, who, along with the princess, manages to ruin his diabolical plans and help the forces of Good prevail.

The script is a classical one, but the image tells us quite a different story: the general’s character has Negro features, and Z, the Princess and the Queen are Caucasians, and they are the only ones in the course of the movie repeatedly referred to as “beautiful”. Here, animality, the animal, plays a neutral part, of that which mediates, apparently innocent, safe from the racial prejudices of everyday life. The general introduces his Mephistophelian plan of mobilizing his troops against the honest workers using the words: “I had a dream” – a little difference, a curious resemblance to the ritornello of the famous 1963 discourse of Martin Luther King Jr. At the end of the movie, after the hero, prototype of the average guy, beats the massive general and gets all the honours and the princess, and the forces of the Good triumph, an image from the real world takes shape and comes to be associated with the whole load of positive affects amassed with this occasion: the easily recognizable profile of Manhattan. At that mental level where such an absolute finality is assimilated, through an image claiming a split-second understanding, the neutral regime claimed by the medium-animal ends: the a priori innocence of the animal makes possible a social bond based on unconscious complicity.

These are the limits of the relations in this bestiary: “children” ready to answer, docilely and funny, to the ongoing interpellations, or projected in an infinity of soft camps, or blackmailed with the silent and meaningless tyranny of innocence, and “adults” unconsciously using infantilism in order to justify

Notæ:

the interpellations of the power apparatuses, to ask for camps and to justify

1. Margaret Morse, „Cotitura“, in IDEA artæ + societate, #22/2006, pp. 152–158.

violence in the name of innocence. Only by perceiving these limit-cases, virtual situations of a real economy of desire between the Supreme and the Aspiring, we can raise the question concerning their hypothetical community: after the opening to freedom and the liberation from communist totalitarianism, has the family become the base point of an “open society“?

Note: 1. See Margaret Morse, Virtualities: television, media, art, and cyberculture, Bloomington and Indianapolis, Indiana University Press, 1998, pp. 48–60.

123

Mama nu e Zsuzsa Selyem

Vineri, 3 martie. Am gæsit caietele mamei. I le voi da lui Ádám, sæ le citeascæ øi el. Va spune cæ nu e interesat, sæ-l las în pace. Mereu sæ-l las în pace.

Lui îi e uøor, deja are paisprezece ani øi e øi bæiat. Dar eu ce sæ fac singuræ? Le-am ascuns în fundul dulapului. Desigur, oricum nu le cautæ nimeni.

Le-ar fi putut gæsi øi pînæ acum, dacæ ar fi vrut, erau în sertarul greu de deschis al mamei, printre dischete vechi, fotografii, vederi øi alte lucruri asemenea.

Totul e læsat aøa cum era de pe vremea cînd Mama era încæ cu noi. Sigur ar fi nervoasæ dacæ ar apærea într-o zi. Nu va veni. Toatæ casa aratæ ca un muzeu murdar, ar spune, øi cæ øtia cæ aøa va fi, avea crampe la stomac de sæptæmîni la gîndul cæ trebuie sæ vinæ acasæ. Nu gæsesc niciodatæ nimic, în cele din urmæ am gæsit scotch în sertarul unde erau caietele. Sæptæmîna viitoare e ziua mea, dar încæ nu împlinesc decît zece ani. De ziua mea, Mama sigur va veni acasæ. Mæ rog pentru asta. Sting lumina øi mæ rog.

03.03. Jurnalele mamei au dispærut din sertar. Pînæ acum citeam în fiecare searæ din ele, am copiat cîteva fraze în caietul acesta. De acum încolo voi scrie propriile mele fraze.

THERE’S NO MOM Zsuzsa Selyem March the 3rd, Friday. Have found Mom’s notebooks. Will show them to Ádám, let him read them, too. He’ll say he’s not interested, also that I should leave him alone. Always leave him alone. So easy for him, he’s already fourteen and a boy on top of it. What can I do alone? Have tucked them away in my closet. Nobody is looking for them, anyway. They could have found them if they wanted, in Mom’s stuck drawer, among old floppies, photos, postcards, things like that. Everything looks just the way it looked when Mom was still with us. I guess she’d be angry if she suddenly came home. She won’t come. This whole place looks like a dirty museum, she’d say, also that she had known it would look like that, she had the cramps in her stomach for weeks at the thought of eventually coming home. I am always searching for this and that, and have finally found some scotch tape in that drawer, where those notebooks were. My birthday is next week, I will only turn ten, though.

Mom will come on my birthday, for sure. I pray for that. I turn the light off and pray.

Sîmbætæ, 4 martie. Azi I-am spus lui Ádám cæ am gæsit caietele. A spus cæ acum e totuna øi a dat muzica mai tare. Mereu face asta dacæ nu vrea sæ vorbeascæ. M-am aøezat pe pat øi am strigat cît am putut de tare, încît sæ audæ. ÁDÁM, HAI SÆ CITIM CE A SCRIS MAMA! A ridicat din umeri, CITEØTE SINGURÆ DACÆ VREI, NU VEZI CÆ ASCULT MUZICÆ? ØI, ORICUM, CINE TE-A LÆSAT ÎN CAMERA MEA? Øi m-a împins afaræ, degeaba am încercat sæ mæ agæfl de marginea patului. BINE, BINE, SPUNE-MI DOAR ATÎT, CREZI CÆ VINE ACASÆ DE ZIUA MEA? Dar deja îmi închisese uøa în faflæ. Am plîns, dupæ care am scos la ivealæ caietele. Am citit din cel mov, pentru cæ e culoarea mea preferatæ. Mama scrie despre tot felul de lucruri, multe nu le înfleleg. Scrie øi despre noi. Uneori apare øi data, ca într-un jurnal normal. Acesta e un caiet vechi, pe vremea aceea nu aveam decît un an. „Dorka spune în loc de zahær jahær, iar în loc de papuci spune pupaci. Øi dupæ ce o culc în pætufl øi îi spun noapte bunæ, ea spune sæ nu plec pentru cæ îi e teamæ de lup. În cele din urmæ, îi dau lopæflicæ roz øi o pune lîngæ pernæ, sæ îl poatæ lovi pe lup în cap, în caz cæ ar apærea.“ Voi începe sæ spun din nou jahær în loc de zahær øi pupaci în loc de papuci.

04.03. Rahat, nu simflim nimic.

Duminicæ, 5 martie. Azi am fost cu Tata la pædure. A ieøit puflin soarele, dar a fost totuøi frig. Cîinii au alergat mult, atît eu, cît øi Ádám ne-am umplut de noroi. Dupæ aceea l-am convins pe tata sæ luæm prînzul la McDonald’s. Am fæcut schimb de jucærii cu Ádám, dar în cele din urmæ mi-a dat-o înapoi øi pe a mea. A zis cæ e o prostie, n-are ce face cu ea. Sigur, el are deja paisprezece ani. Dupæ-masæ nu am mai mers nicæieri. Tata a citit o vreme, dupæ care a adormit. Eu am luat caietele mamei. Am inventat povestea despre broscuflæ. A fost odatæ ca niciodatæ o fetiflæ. Avea øapte ani. Mergea la ore ZSUZSA SELYEM este autoare de povestiri, eseuri øi studii de criticæ literaræ. Din 1998 este lector la Facultatea de Litere a Universitæflii „Babeø-Bolyai“ din Cluj.

124

03.03. Mom’s diaries have disappeared from the drawer. I have read them every evening so far and have copied a few phrases into this notebook.

From now on I’ll write my own phrases.

March the 4th, Saturday. Today I told Ádám I had found the notebooks.

He told me it made no difference anymore and turned his music really loud.

He always does it when he wants to avoid talking to me. I sat on his bed, shouting at full blast, so that he would hear it. COME, ÁDÁM, LET’S READ MOM’S STUFF! He shook his shoulder READ IT ON YOUR OWN IF YOU WANT I’M TRYING TO LISTEN TO SOME MUSIC HERE! WHO ALLOWED YOU IN MY ROOM, ANYWAY? He threw me out, me clinging to the edge of his bed in vain. ALLRIGHT, JUST TELL ME IF SHE COMES HOME FOR MY BIRTHDAY, PLEASE! But he shut the door in my face. I cried and took out the notebooks.

I read from the violet one, that’s my favourite colour. Mother writes about all kinds of things, I don’t always understand. She writes about us, too. Sometimes the date is there, as it should be in regular diaries. This is an old notebook, from the time I was one year old. “Dorka says chugar instead of sugar and calls slippers flip-flaps. In the evening, when I put her to sleep in her cot, she tells me not to leave her room, because she’s afraid of the wolf. In the end I give her the little pink sand-shovel and she puts in on her pillow to hurl it at the wolf in case it shows up.” I’ll start saying chugar instead of sugar and flipflaps instead of slippers again.

04.03. No big deal, we don’t give a shit.

March the 5th, Sunday. Dad took us into the woods today. It was kind of sunny but cold. The dogs ran hither and thither, mud got all over Ádám and me.

Then we talked Dad into taking us to McDonald’s for lunch. We switched toys with Ádám, but in the end he gave mine back as well. He said it was rubbish,

ZSUZSA SELYEM is the author of several short stories, essays and literary studies.

Since 1998 she is lecturer for Hungarian literature at “Babeø-Bolyai” University of Cluj.

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

de englezæ la Casa Pionierilor. Casa Pionierilor era lîngæ un drum mare, mare, într-o grædinæ. Pe drum, maøinile mergeau pe patru rînduri. Casa Pionierilor era Casa Pionierilor pentru cæ povestea se întîmpla demult, cînd în flara noastræ încæ era comunism. Comunismul înseamnæ, dragi copii, cæ era un om ræu, Ceauøescu, care dædea ordine tuturor, chiar øi pærinflilor copiilor.

Mamele øi taflii erau cu toflii servitorii lui. Copiii erau øi ei servitorii lui. De asta se numeau pionieri. Fetifla de øapte ani era øi ea pionier. Mergea la Casa Pionierilor la ore de englezæ. Dar asta am spus deja. Ei bine, Casa Pionierilor era departe, iar fetifla de øapte ani era dusæ la orele de englezæ de pærinflii ei øi tot ei o aduceau øi acasæ. Era atît de departe. Pærinflii ei aveau un VW broscuflæ gri-elefant, o duceau cu acesta. VW broscuflæ, øtifli, scoate un sunet ca øi un clinchet – a, nu øtifli, nici eu nu aø fi øtiut dacæ nu mi-ar fi spus mama.

Motorul scoate un sunet de parcæ ar fi un clinchet. Ora de englezæ a fetiflei de øapte ani se terminase, stætea afaræ, în fafla gardului înalt de fier, pe strada mare. Strada se numea strada Lungæ, toatæ lumea îi spunea aøa, deøi nu acesta era numele scris. Ceea ce era scris era LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE. Dar asta e prea lung. Deci acolo stætea fetifla de øapte ani, aøtepta deja de zece minute, însæ degeaba: pærinflii nu apæruseræ cu broscufla. Era varæ, fetifla purta øosete albe pînæ la genunchi. Øi, desigur, uniforma de pionier. Fustæ plisatæ scurtæ, cæmaøæ albæ cu buzunare øi bretele, pe bretele o dungæ albastru-deschis øi una galbenæ, pentru cæ fetifla de øapte ani era prima din clasæ øi era comandant de detaøament. Iar cravata de pionier era cea mai importantæ, trebuia purtatæ pînæ øi cu uniforma de øcoalæ: o eøarfæ sinteticæ roøie, cu tiv roøu, galben øi albastru øi cu un inel transparent cu care se lega în faflæ. Un bærbat trecea pe acolo øi a întrebat-o pe fetiflæ: Ce faci aici, în locul acesta uitat de lume, fetiflæ de øapte ani? Fetifla de øapte ani ræspunse: Am fost la Casa Pionierilor, la ora de englezæ øi acum îmi aøtept pærinflii, sæ mæ ducæ acasæ cu broscufla. Bærbatul ræspunse: Eøti o fetiflæ de øapte ani dræguflæ, nu vrei sæ vii cu mine la Szentgyörgy, la un spælat de pizducæ? Nu pot merge, pentru cæ îmi aøtept pærinflii sæ mæ ducæ acasæ. Desigur cæ bærbatul insistæ: Îfli cumpær bomboane, chiar øi ciocolatæ øi îfli voi aræta ceva ce nu ai mai væzut niciodatæ. Nu, nu se poate, zise fetifla de øapte ani. Îi era foarte teamæ de bærbat, pentru cæ era urît, bætrîn, ca øi o vræjitoare-bærbat.

Continua sæ zîmbeascæ, læsînd sæ i se vadæ cei doi dinfli. Fetifla fæcu cîfliva paøi în spate. Bærbatul se apropie øi mai mult. Între timp continuæ sæ vorbeascæ, despre cît de frumoasæ e fetifla, despre cîte îi va cumpæra dacæ merge cu el la Szentgyörgy, la spælat de pizducæ. Aproape o apucase de brafl, cînd fetifla auzi clinchetul broscuflei. Îøi smulse braflul din strînsoarea vræjitoarei-bærbat øi traversæ în fugæ strada. Vræjitoarea-bærbat nu putu sæ alerge dupæ ea, deoarece pe strada cu patru benzi maøinile mergeau strîns una dupæ cealaltæ, atît de strîns, încît doar o fetiflæ de øapte ani se putea strecura printre ele, o vræjitoare-bærbat nu. Desigur, vræjitoarea-bærbat se transformæ pe loc într-o fetiflæ de øapte ani øi începu sæ alerge dupæ fetifla de øapte ani printre maøini. Aproape o ajunse din urmæ, cînd broscufla gri-elefant îøi fæcu apariflia, mama fetiflei de øapte ani se ivi din maøinæ, læsæ scaunul din faflæ, iar fetifla særi în maøinæ. Mama închise uøa chiar în nasul celeilalte fetifle de øapte ani, astfel încît o bucatæ din nasul ei s-a øi rupt. O bucatæ de fier. Dupæ aceasta, broscufla porni la drum øi særi în înaltul cerului de parcæ ar fi zburat, særi peste cele patru rînduri de maøini, peste Casa Pionierilor, peste Monumentul Soldatului Necunoscut, zburæ, zburæ, plecaræ într-un loc cu totul øi cu totul diferit, unde oamenii nu erau servitori. Iar copiii nu erau pionieri. Am încælecat pe-o øa øi v-am spus povestea mea.

of no use to him. Of course, he is already fourteen. We spent the afternoon at home. Dad lay reading for a while then he fell asleep. I turned to Mom’s notebooks. Invented the tale about the beetle. Once upon a time there was a little girl. She was a seven years old little girl. She took English lessons at the pioneer centre. The pioneer centre was in the middle of a garden, by a very wide road. Four rows of cars rolling by on that road. The pioneer centre was a pioneer centre because this tale is a very old one, from the times when there was communism in our country. Communism, dear children, means there was an evil man, the Ceauøescu, who gave orders to everyone, even to parents.

Dads and moms were all his servants. Kids were his servants, too. That’s why they were called pioneers. The seven years old girl was also a pioneer.

She took English lessons at the pioneer centre. I had already mentioned that.

Well, the centre was really far, the girl’s parents took her to her English classes there and then back home. It was so far away. Her parents had an elephant-grey beetle, a VW, they drove her with that. The VW beetle has a tinkling sound, you know – of course you don’t, I wouldn’t either if my mother hadn’t had told me. Its engine growls as if it tinkled. The English class was already over, the seven years old girl stood by the tall iron fence in the street.

Everybody called that street Long street, though that name wasn’t written on it. The sign spelt LIBERTY, EQUALITY, FRATERNITY. But this is too long. There stood the girl, ten minutes passed or so, in vain: her parents didn’t show up with the beetle. It was summer, the girl wore white knee-length socks.

And her pioneer clothes. Pleated indigo skirt, white shirt with pockets and shoulder-strap, with a light blue and a yellow strip on it, because the girl was head of class and a group leader. Well, and the pioneer cravat – the most important of all, it had to be worn even with the school uniform: a red synthetic kerchief with red-yellow-and-blue trim and a transparent ring holding it together in front. A man came and asked the girl: What are you doing in this out-of-the-way place, you little girl? The girl replied: I had my English class at the pioneer centre and am waiting for my parents to pick me up with the beetle. The man said: You are a cute little girl, why don’t you come with me to Szentgyörgy, to have a pussywash? The little girl said: I cannot go, I must wait for my parents to take me home. The man still insisted: I’ll buy you candies and chocolate and show you something you have never seen before.

No, it is impossible, said the girl. She was afraid of the man, him being ugly and old, like a male witch. He kept sneering, showing his two teeth. The little girl drew back. The man drew closer. He went on talking about how beautiful the little girl was and about the pile of things he would buy her if she went with him to Szentgyörgy, to have a pussywash. He had almost grabbed the girl by her arm when she heard the tinkling sound of the beetle. She tore herself from the male witch’s grip and crossed the street, running. The witch couldn’t follow her, because cars rolled by so close to each-other on the four-rows road that only a seven years old girl could get through. Obviously the witch turned into a seven years old girl at an instant and ran after the little girl. He almost grabbed her, when the elephant-grey beetle showed up, the girl’s mom popped out of it, she bent the back of the front seat forward and the little girl flopped in. Her mom slammed the door in the face of the other seven years old girl, so that a piece of her big nose got torn by it. A piece of iron. The beetle then spread her wings and flew away above the four rows of cars, above the pioneer centre, above the Statue of the Unknown Soldier, it flew and it flew and they went to a completely different place where the people were not servants. And kids were not pioneers. And that was the end of it.

(In Mom’s book there is a different ending though, because the story there is not a tale but a true story about her being the seven year old girl and when

125

(Desigur, în caietul mamei nu se încheie aøa, pentru cæ acolo nu e o poveste, ci, de fapt, ea era fetifla de øapte ani, iar cînd traverseazæ în fugæ strada cu patru benzi pærinflii ei încæ nu au sosit cu broscufla dupæ ea, dar bærbatul nu a mai urmærit-o, øi pe urmæ aude totuøi cumva clinchetul broscuflei, de data aceasta de-adeværatelea, øi nu îndræzneøte sæ le povesteascæ pærinflilor ce s-a întîmplat, deoarece îi e ruøine øi fiindcæ pærinflii ei se certau în legæturæ cu ceva. Mama øi Tata se certau øi ei mult. În cele din urmæ, mama a plecat în stræinætate cu broscufla – acum un an – øi nici mæcar nu ne sunæ.

Ziua mea e în øase zile. Pînæ atunci, sigur se întoarce.)

03.05. Mama a murit acum un an. S-a sinucis. Øi-a stropit maøina cu benzinæ, s-a aøezat înæuntru øi i-a dat foc. Am gæsit ræmæøiflele broscuflei pe un drum forestier, la douæzeci de kilometri de aici. Am cæutat-o mai mult de o sæptæmînæ. Dorkæi i-am spus cæ a plecat într-o excursie. La început øi noi am crezut asta. Dar deøi tata dædea telefoane, nimeni nu øtia nimic de ea.

Dupæ aceea, a venit vestea cæ au gæsit o maøinæ complet distrusæ. De aici deja a mers uøor, nu mulfli mai aveau broscufle aøa bætrîne, în plus clubul fline øi evidenfla lor. Doar a mamei lipsea. Cred cæ sinuciderea e o laøitate.

Luni, 6 martie. Kati spune (Kati e colega mea de bancæ) cæ mama nu va veni de ziua mea pentru cæ a murit. Øi mai spune cæ øi ea abia apucæ sæ-l vadæ pe tatæl ei, deoarece el cælætoreøte mult, dar e adeværat cæ atunci cînd vine acasæ îi aduce øi multe cadouri. Kati are multe lucruri ca lumea, deøi nu sînt pe gustul meu. Bæieflilor le place însæ foarte mult øi tofli vor sæ umble cu ea.

Cu mine nimeni. În pauzæ, mai degrabæ am vorbit cu Vali. Vali e de la casa de copii, aratæ de fapt ca un bæiat, pærul îi e ca øi blana de cîine, øi aleargæ foarte repede øi poate sæ facæ orice exercifliu de gimnasticæ repede øi bine.

Dar nu învaflæ bine. Dacæ ar fi în clasa noastræ, aø sta cu ea øi aø ajuta-o. Dar încæ e doar pe-a doua. Azi mi-a spus cum a ajuns orfanæ. Tatæl ei a murit, cînd ea avea abia trei luni, iar mama ei a læsat-o la orfelinat, deoarece a plecat sæ lucreze în stræinætate, unde munceøte din greu. Îmi închipui cæ la orfelinat nu-i prea plæcut, deøi Vali nu spune multe despre asta. Ridicæ din umeri øi loveøte o piatræ. Cred cæ i-au interzis sæ se plîngæ. Dar voi face cercetæri în privinfla asta. (Deocamdatæ n-am spus nimænui, dar m-am decis, cînd voi fi mare, o sæ mæ fac detectiv.)

03.06. Caietele mamei erau pline de propoziflii stræine. Zicale deøtepte, pe care Mama nu le-a putut urma niciodatæ. Propriile ei propoziflii erau despre lucruri pe care nu le-a putut urma. „Dacæ ne læsæm doborîte pînæ-n rafliune puræ, nu vom cunoaøte suferinflæ“ – acesta e un vers dintr-o poezie de György Petri. „Suferinfla cobailor se scurge încet în viefli omeneøti salvate inteligent“ (Péter Nádas). „Ne trimitem copiii la øcoalæ pentru a deveni la fel de respingætori precum adulflii pe care îi întîlnim zilnic pe stradæ“ (Thomas Bernhard). „Putem pæcætui gîndind, dar niciodatæ nu putem face fapte bune“ (Talmud?). Iatæ cum sunæ propozifliile ei: „Nu am o limbæ maternæ. Ar fi o limbæ orfanæ, dacæ ar fi vreuna“. Multe propoziflii erau într-o limbæ stræinæ, cum ar fi englezæ, francezæ, germanæ, românæ. Cele franfluzeøti sînt cele mai bune. M-am hotærît sæ învæfl francezæ timp de 20 de minute în fiecare zi.

she crossed the street, her parents still didn’t show up but the man did not follow her either and in the end she had heard that tinkling sound for real, and had no guts to tell her parents about what had happened because she felt ashamed and because her parents were arguing about something. Mom and Dad also used to argue a lot. In the end mom went abroad with the beetle – a year ago – and she doesn’t even call us. My birthday is in six days.

She’ll come home, for sure, by then.)

03.05. Mother died a year ago. She killed herself. She sprinkled her car with gas in an out, and it all went up in flames with her sitting in it. We found the remains of the beetle on a forest road, twenty kilometres from here. We had been looking for her for over a week then. We told Dorka she went for a trip.

At first we thought she really did. Dad made some phone calls, but people knew nothing about her. Then news came of a totally burnt down car. From that point on it was really easy, only few people had such beetles and the club knew about each. The only missing car was Mom’s car. I think suicide is cowardly.

March the 6th, Monday. Kati says (Kati is my desk mate) Mother won’t come for my birthday because she is dead. She also says she doesn’t really see much of her Dad because he travels a lot but he always brings her loads of presents. Kati has cool things, not in my taste, though. Boys fancy her, they all want her for a girlfriend. Nobody wants me. I had a talk with Vali during the break. Vali is an orphanage girl, actually she looks like a boy, her hair is like a dog’s fur, she can run really fast, and she can perform gym exercises very well. But she is a lousy pupil. I’d sit with her and help her, if she were my classmate. But she is only second grade yet. Today she told me how she ended up in the orphanage. Her dad died when she was three months old and her mother consigned her to the orphanage because she went to work abroad and her job is a tough one. I imagine living at the orphanage is everything but pleasant, even if Vali doesn’t say much about it. She shakes her shoulder and kicks a pebble. I guess they forbade complaints there. I will make investigations about that. (I haven’t mentioned it yet, but I have decided to become a detective when I grow up.)

03.06. Mom’s notebooks were full of foreign sentences. Clever sentences to which Mother could never comply. Her own sentences were all about things he couldn’t comply with. “There is no harm for sheer intellect” – this is a line from a poem by György Petri. “The suffering of guinea-pigs slowly leaks into cleverly rescued human lives” (Péter Nádas). “We send our children to school to become as repugnant as grownups we meet daily in the street” (Thomas Bernhard). “One may sin in thought, but never do good” (Talmud?). This is how her sentences sound like: “I have no mother-tongue. It would be an orphan-tongue, if it were any.” Many phrases were in a foreign language, like English, French, German, Romanian. French phrases are best. I decided to learn French for 20 minutes every day.

March the 7th, Tuesday. I am so sleepy, there’s nothing to write, the day swam off.

03.07. I hate it when grownups quarrel. Grandma keeps telling Dad he should marry this or that woman. Because she helps as much as she can but she has only got one life to live and someone should mind these poor orphans. These

Marfli, 7 martie. Deja mi-e somn, nici nu am ce sæ scriu, ziua s-a scurs.

03.07. Uræsc cînd se ceartæ adulflii. Bunica îi spune tot timpul lui tata cæ ar trebui sæ se cæsætoreascæ cu femeia asta sau aia. Øi asta pentru cæ ajutæ cît poate de mult, dar are doar o viaflæ øi cineva trebuie sæ le poarte de grijæ

126

poor orphans are us, Dorka and me. Well, she uses the French orphelins, so that we don’t understand. I didn’t hear much of them shouting, I closed my door and turned the music real loud. They are so boring, going over the same stuff again and again. Grandma saying she had known it would go wrong at

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

acestor biefli orfani. Aceøti orfani sîntem noi, eu øi Dorka. Ei bine, ea o spune în francezæ, orphelins, aøa încît noi sæ nu înflelegem. fiipetele abia le-am auzit: am închis uøa, am dat muzica tare. Sînt atît de plictisitori, mereu spun aceleaøi lucruri. Bunica mea spunea cæ, deja de cînd a væzut-o prima datæ pe maicæ-mea, øtia cæ nu se va sfîrøi bine. Tatæl meu îi cere sæ observe odatæ cæ el e adult øi sæ nu îi mai otræveascæ viafla. La cuvîntul otravæ, bunicæ-mea înnebuneøte. Dupæ aceea obosesc, bunica face præjituri, eu øi tata adoræm præjiturile astea, Dorka nici nu le gustæ. Am decis sæ-i dau Dorkæi machetufla Porsche, pe care mi-o cere de atît de multæ vreme.

the moment she laid eyes on Mom. Dad asking her to come to her senses and

Miercuri, 8 martie. Ziua Femeii, am primit, de la Tata øi de la Ádám, într-un ghiveci mic, viorele. Mov, culoarea mea preferatæ. Dupæ-masæ, dupæ lecflii, am scos, în secret, un alt caiet de-al mamei, unul albastru. Mama îøi nota visele în el. Øi eu am multe coømaruri. Dar nu îmi aduc aminte decît dimineafla. Apoi m-am întors la caietul cel mov, în care am citit cæ atunci cînd aveam doi ani, într-o noapte m-am trezit øi am rugat-o sæ mæ lase la ea în pat. M-a întrebat de ce m-am trezit. Mi-e fricæ de lup, i-am spus. (Din nou lupul!) Lupul la ora asta doarme, mi-a spus Mama, se cuibæreøte împreunæ cu lupul cel mic øi dorm în culcuøul lor cældufl. Eu sînt lupul cel mic, am spus, øi am adormit. Citesc øi cæ Ádám, atunci cînd era mic, spunea cæ simte cum îngerul îl mîngîie pe cap cu mîna sa cea rece. Nu îmi aduc aminte, dar øi asta e în caiet: DORKA Eu am væzut un înger.

MAMA Unde?

DORKA La universitate.

MAMA Ce fæcea îngerul?

DORKA Învæfla. Îngerul cel mare îi învæfla pe oameni.

MAMA Øi cel mic?

DORKA Cel mic stætea acolo, ascultînd.

Mama transcria multe din conversafliile noastre.

DORKA Piøu e fatæ, caca e bæiat.

MAMA De unde øtii?

DORKA Din Ungaria.

Mai copiez încæ una, e important.

DORKA Mama, tu vei træi cînd eu voi fi mare?

MAMA Sper cæ da.

DORKA Atunci te voi chema la teatrul meu de pæpuøi.

Asta e important, pentru cæ s-ar putea sæ nu fiu detectiv cînd voi fi mare, s-ar putea sæ am un teatru de pæpuøi, unde vom pune în scenæ tot felul de piese bune cu trupa mea, doar piese bune, eu le voi scrie, sau altcineva, dar în orice caz trebuie sæ fie bune, adicæ vor trebui sæ fie amuzante. Dar nu amuzante, aøa încît toatæ lumea sæ fie nevoitæ sæ rîdæ deodatæ, ci astfel încît fiecare sæ rîdæ atunci cînd vrea. Dupæ pærerea mea, teatrele de pæpuøi nu au fost fæcute pentru ca sæ învefle copiii øi sæ vorbeascæ în cor. În locul plictisitoarelor tanti bætrîne, la teatrul meu de pæpuøi vor fi pæpuøi øi copii.

Tanti bætrîne vor fi acceptate doar dacæ vor trece examenul meu. Vor fi trei probe: proba de zis bancuri, tumbe øi cea de fæcut fefle.

03.08. Maman n’existe pas. Maman est morte. Pourqois voulu Maman mourir? Je haïs elle pour ça. Maman été seule. Non, c’est ne pas exact. Maman été seule au milieu des gens. Je suis orphelin. Je ne suis pas seul, j’ai mes amis. J’aime beaucoup la musique. J’aimerais beaucoup Maman. Je ne l’aime pas plus. Je n’ai pas la possibilité. Parce que Maman n’existe pas.

I also dream frightening dreams. But I remember them only in the morning.

treat him like a grownup instead of poisoning his life like that. At the word poison grandma gets close to nervous breakdown. Then they grow weary, grandma makes a cake. Dad and I are crazy about her cakes, Dorka never even tastes them. I decided to give her the Porsche matchbox, which she has been asking for so long.

March the 8th, Wednesday. Women’s day, Dad and Ádám gave me a tame violet in a little pot. Violet, my favourite colour. In the afternoon, after homework, I secretly peeped into Mom’s blue notebook. It records her dreams.

Then I turned to the violet notebook and read about me, being two years old and asking her to let me in her bed one night when I woke up. She asked me why did I wake up. I said I was afraid of the wolf. (The wolf, again!) The wolf sleeps at this hour, said Mom, he nestles with the little wolf and they sleep in their warm nook. I am the little wolf, said I, and fell asleep. Mom writes that Ádám, when he was younger, said he felt the angel caressing his head with cold hands. I don’t remember this, but it is there as well: DORKA I have seen an angel.

MOM Where?

DORKA At the university.

MOM What was the angel doing?

DORKA Teaching. The big angel was teaching people.

MOM And the little one?

DORKA The little one sat there, listening.

Mom wrote down many of our dialogues.

DORKA Piss is a girl, poo is a boy.

MOM How do you know?

DORKA From Hungary.

I’ll copy one more, it is important: DORKA Mom, will you live when I grow up?

MOM I hope so.

DORKA Then I’ll invite you to my puppet-show.

This is important because I might not be a detective when I grow up, I might own a puppet-show instead, presenting all sorts of good plays with my troop, good plays only, I will write them, or somebody else will, they will have to be very good in any case, meaning they will have to be funny. But not funny like all people will have to laugh at a certain time: everybody will laugh when they will feel like it. Puppet-shows were not invented to have kids learn and speak in chorus. My puppet-show will feature puppets and kids instead of boring old ladies. Old ladies will only be allowed if they pass my exam. The exam will consist of three tests: telling jokes, performing somersaults and pulling faces.

03.08. Maman n’existe pas. Maman est morte. Pourqois voulu Maman mourir?

Je haïs elle pour ça. Maman été seule. Non, c’est n’est pas exact. Maman été seule au milieu des gens. Je suis orphelin. Je ne suis pas seul, j’ai mes amis.

J’aime beaucoup la musique. J’aimerais beaucoup Maman. Je ne l’aime pas plus. Je n’ai pas la possibilité. Parce que Maman n’existe pas.

March the 9th, Thursday. My birthday is in two days!! I’ll write another tale today. The tale of the Good Officer. Written by Dorka Binder. Once upon a time there was a young boy. He grew up and was summoned to join the army.

The boy didn’t want to become a soldier because he rather preferred to read, listen to music and chat while smoking fine cigars. He was a refined boy, not exactly the military type, ready to plunge into a pond if ordered so, despite

127

Miercuri, 9 martie. Peste douæ zile e ziua mea!! Azi voi scrie o altæ poveste.

Povestea ofiflerului celui bun. Scrisæ de Dorka Binder. A fost odatæ ca niciodatæ un bæiat. A crescut, a fost chemat în armatæ. Nu voia sæ devinæ soldat, deoarece era felul acela de bæiat care prefera sæ citeascæ, sæ asculte muzicæ øi sæ stea de poveøti, în timp ce fuma fligæri fine. Altfel spus, era un bæiat elegant, armata, unde trebuie sæ te trînteøti într-o baltæ la un ordin, færæ sæ conteze cæ hainele øi fafla fli se vor acoperi complet cu noroi, nu era de el. Dar, deøi bæiatul nu voia sæ plece în armatæ, nu avea ce sæ facæ. Asta, desigur, pentru cæ e din nou o poveste veche, din acele vremuri cînd toatæ lumea, chiar øi femeile, trebuia sæ plece, pentru o vreme, în armatæ. În orice caz, un prieten l-a sfætuit ca atunci cînd vor fi împærflifli, iar unul din grupuri ajunge la cæpitanul Mitrea øi celælalt la cæpitanul Verdefl, el sæ încerce sæ ajungæ la Mitrea.

I-a spus doar atît, dupæ care a dispærut, bæiatul degeaba îøi bætea capul, nu mai avea de cine sæ întrebe cum îøi va da seama care e Mitrea øi care Verdefl. Ei bine, stætea acolo printre ceilalfli. La capætul sælii mari se aflau cei doi ofifleri.

Unul care zîmbea øi altul încruntat, posac. Încerca sæ meargæ cætre cæpitanul zîmbitor, la fel ca tofli ceilalfli. Coada înainta încet. Ajungînd la cæpitan, trebuiau sæ se prezinte într-o manieræ militæroasæ, dupæ care trebuiau sæ se amestece în grupul din spatele cæpitanului. Era aproape rîndul sæu cînd auzi din spate: Ai grijæ, Mitrea e celælalt, cel posac. A avut timp suficient sæ se strecoare în celælalt rînd. Acest pas i-a pecetluit norocul. Deoarece, pentru a fi bæiat bun, zîmbitorul Verdefl obiønuia sæ zîmbeascæ tuturor, în special superiorilor, øi îndeplinea ordinele cu strictefle. Obiønuia sæ îøi împingæ soldaflii la limitæ. Abia rezistau. Celælalt cæpitan însæ, Mitrea, era interesat doar sæ pæstreze aparenfla cæ îndeplineøte ordinele înzecit. Îøi conducea soldaflii într-o pædure, pe unul îl trimitea sæ aducæ niøte coniac, se aøezau frumos în iarbæ øi beau coniac. Øi dacæ n-au murit, mai beau øi azi coniac.

(Desigur, øi aceastæ poveste e din caietul mamei, doar am modificat-o puflin. Ea a adæugat: De ce e viafla clæditæ pe minciuni. A scris greøit, ar trebui sæ fie un semn de întrebare la final.)

03.09. Azi am chiulit de la øcoalæ. E complet inutil sæ stau acolo. Nu mæ pot concentra, nu înfleleg nimic, dacæ sînt întrebat ceva tac sau spun ceva foarte încet, pentru cæ e o prostie. Mai bine cæ m-am plimbat prin oraø. Am mers la film, un film de acfliune. Pæcat cæ nu pot merge acasæ, e bunica acolo. Ar face infarct dacæ ar øti cæ lipsesc doar aøa de la øcoalæ. Acasæ aø putea sæ-mi væd de treburile mele. Computer, cærfli, una, alta. Aø putea scrie øi poezii. Înainte de masæ nu te pofli întîlni cu nimeni. Cu excepflia lui Feri, desigur, care tocmai se îndrepta spre un net-café, dar de ce sæ merg eu acolo? Totuøi, în cele din urmæ m-am dus, ne-am jucat. Azi nu am avut chef de francezæ.

Vineri, 10 martie. Mîine e ziua mea. Færæ cele trei semne de exclamaflie, cum am avut de gînd, pentru cæ nu mæ mai intereseazæ deloc. Mama nu va veni.

Pentru cæ Mama nu e. Øi asta øtie toatæ lumea de un an, mai puflin eu. Nici acum nu mi-a spus nimeni, poveøtile lui Kati nu conteazæ, ale nimænui nu conteazæ, pentru cæ e scris în caietul Mamei cæ trebuie sæ moaræ.

03.10. Am nevoie de bani. Desigur, pot sæ cer øi de la Tata uneori, dar aceøtia nu sînt niciodatæ de ajuns. Mîine mæ duc la spælætoria auto, acolo am væzut bæiefli muncind, s-ar putea sæ-mi dea øi mie ceva de lucru. Trebuie sæ minfli tot timpul. Asta sunæ ca øi una din frazele Mamei. Dar e a mea. Scriu øi de ce trebuie sæ minfli tot timpul. Pentru cæ nimeni nu e curios sæ afle ce se întîmplæ cu tine.

Traducere de Natalia Buier

128

being smeared with mud all over, clothes and face an all. In vain was he against it, he had to join the army. Well, this is again a very old tale, from times when everybody, even women had to join the army for a while. One of his colleagues advised the boy to try to join the group lead by captain Mitrea and not the one headed by Verdefl. This was all he said and had vanished, the boy couldn’t ask him how was he supposed to tell Mitrea from Verdefl. Well, he was standing in line among the others. The two captains stood in the end of the big hall. A smiley and a surly one, with a face like a horse’s face.

He tried to move towards the smiley captain. The line proceeded quite slowly.

Reaching the captain they had to present themselves in a soldierlike way and mingle with the group behind the captain. It was almost his turn when he heard it from the back: watch out, Mitrea is the other one, the horse-faced guy. He had time enough to slip to the other row. This step made his luck for good. Because smiley Verdefl used to smile to everybody, especially to his superiors and always carried out orders to the letter, to be a good boy.

He used to push his men to the limit. They had difficulties coping with him.

The other officer, Mitrea, only cared for keeping up the appearances of carrying out orders with his squad. He drove his men into a forest, sent one to fetch some brandy and they quietly sipped it under the trees. They are still sipping their brandy there if they are not dead.

(Well, the tale comes from Mom’s notebook, I only modified it a bit.

She added: Why is life built on lies. She misspelt it, there should be a question-mark at the end of it.)

03.09. I bunked off from school today. There’s no point in being there. I cannot tune in, I don’t understand what’s going on and say nothing if they ask me, or say something in a very low voice because it’s rubbish anyway. I had a stroll downtown. Went to the movie, action movie. Pity I cannot go home, grandma is there. She’d have a heart-attack if she found out I’m skipping classes. At home I could do my own stuff. Computer, books, this and that.

I could write poems. There’s nobody out there before noon. Well, except Feri, he was on his way to an Internet Café, but why should I go there, then.

In the end I joined him, we played some game. Today I didn’t feel like learning French.

March the 10th, Friday. Tomorrow is my birthday. I won’t put three exclamation-marks this time, as I’ve planned it, I’m not interested anymore.

Mom won’t show up. Because there’s no Mom. Everybody has known it for a year now, except for me. Nobody told me now either, Kati’s blahblah doesn’t count, nobody’s blahblah matters, because it is written in Mom’s books she has to die.

03.10. I need money. Well, I could ask some from Dad, but that’s never enough. Tomorrow I’m going to the carwash, I have seen boys working there, they might give me some work. One needs to lie all the time. This sounds like one of Mom’s phrases. But it’s mine. I’ll explain why do we always have to lie.

Because nobody cares, what’s the matter with you.

Translated by Noémi László

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

Abandonul soft: exilul printre lucruri øi særæcia experienflei Ciprian Mihali

Nimic nu e mai neliniøtitor øi în acelaøi timp mai fascinant decît abandonul: neliniøtitor pînæ la angoasæ atunci cînd sîntem abandonafli, læsafli de izbeliøte, pæræsifli de cei apropiafli, pæræsifli de inspiraflie sau de energie, într-o solitudine pe care n-o cæutæm øi pe care, adeseori, singuri, nu o putem depæøi. Dar øi fascinant, atunci cînd decizia abandonului ne aparfline, cînd ne dedæm lui ca unei uitæri de sine øi unei evadæri dintr-o realitate apæsætoare, cînd cæutæm o suveranitate – mereu iluzorie – a unei libertæfli totale øi a unei træiri intense a clipei. Iluzia gratuitæflii, a jocului lipsit de orice regulæ ne face sæ prefluim abandonarea, færæ a fi însæ capabili sæ-i asumæm consecinflele. Poate cæ nici nu øtim sæ ne abandonæm, însæ am învæflat prea bine lecflia abandonærii celorlalfli.

Eliberafli de constrîngeri ideologice, teologico-politice ori de altæ naturæ, anii postcomunismului ne-au obiønuit cu gustul abandonului. Îmbræfliøînd færæ prea multe rezerve un liberalism de piaflæ, redus la funcfliile sale consumiste øi hedoniste, ignorînd în acelaøi timp rigorile sale moderne øi educaflia ræbdætoare a adultului øi a copilului, oamenii societæflii postcomuniste se redescoperæ subit, descoperæ cæ au o individualitate, dar una neîmplinitæ, o personalitate øtirbæ, privatæ – pentru cei aflafli deja în puterea vîrstei – de øansele unei desævîrøiri spirituale, culturale ori doar economice. Iar aceastæ (re)descoperire øi travaliul corespondent de recuperare trec astæzi prin acceptarea entuziastæ a modelelor venind din lumi diferite, moøtenitoare ale unei alte experienfle sociale, politice sau civice. Intervalul dintre fixarea teoreticæ øi revoluflionaræ a imperativelor moderne ale dobîndirii autonomiei de sine øi rutinizarea postmodernæ a acestor imperative a fost scurtcircuitat, astfel încît din primele lumea postcomunistæ pæstreazæ doar numele, renunflînd cu repeziciune la practica severæ a experienflelor de formare privatæ øi publicæ, a rigorilor civismului. În locul acestor experienfle moderne, al acestor experienfle care constituie modernitatea, societatea noastræ a fæcut saltul abisal cætre o contemporaneitate postmodernæ în care raflionalitatea eticæ øi revendicærile politice sînt înlocuite de estetismul privat, prin care se poate înflelege aici prioritatea pe care realizarea de sine o are în fafla angajamentului public, prioritatea satisfacfliei, a plæcerii, a træirii asupra ascezei, sacrificiului, curajului etc.

Nu e locul sæ discutæm aici dacæ existæ soluflii alternative la acest proces de „actualizare“ globalæ. E mai important, în acest context, sæ vedem cum funcflioneazæ abandonarea la imperativele desævîrøirii materiale øi spirituale, într-o societate care n-a cunoscut modernizarea decît parflial øi sub forme care n-au permis societæflii sæ-i interiorizeze, sæ-i asume motivele øi practicile.

Abandonul e forma pervertitæ a libertæflii: de la faptul simplu øi zilnic al abandonærii ambalajelor inutile, pînæ la abandonarea postrevoluflionaræ a celor din jur, trecînd prin delæsare, demisie, uitare, ignorare, neglijenflæ, nepæsare, spectrul abandonului pare sæ acopere, prin lærgimea lui, extensiunile politice CIPRIAN MIHALI predæ filosofie contemporanæ la Universitatea „Babeø-Bolyai“ din Cluj. Traducætor, eseist, redactor la revista IDEA artæ + societate.

SOFT ABANDON: THE EXILE AMONG THINGS AND THE POVERTY OF EXPERIENCE Ciprian Mihali Nothing is more unsettling and fascinating at the same time than abandon: unsettling goes as far as anguish whenever we are abandoned, left alone, deserted by the close ones, left without inspiration or energy, in a solitude that we don’t seek and that we cannot surpass by ourselves. It is also fascinating when the decision of abandon belongs to us, when we indulge is self oblivion and escape from overwhelming reality, when we seek sovereignty – always illusionary – total freedom and intense carpe diem. The illusion of gratuitousness, of the game with no rules makes us cherish abandon without being able however to live up to the consequences. Maybe we don’t even know to abandon ourselves but we learned all too well how to abandon the others.

Freed of ideological, theological-political or other constrains, the post-communist years have accustomed us with the taste of abandon. Embracing with no reserve a market liberalism reduced to its consumerist and hedonist functions, ignoring in the same time its modern requirements and the patient education of the adult and child, the people of the post-communist society rediscover themselves suddenly. They find themselves having an individuality but an unfulfilled one, an imperfect personality, deprived – for those who have a certain age – of the chances of spiritual, cultural or economical accomplishment. This (re)discovery and the corresponding effort to recuperate is accepted today through the models coming from different worlds, carrying other social, political or civic experiences. The distance between the theoretical and revolutionary establishment of modern imperatives to gain self-autonomy and the postmodern routine of these imperatives has been cut short so that in the post-communist world only the name is kept form the first renouncing rapidly the severe practice of private and public civism training. Instead of the modern experiences, our society has made an abyssal leap into a postmodern contemporary age wherein ethical rationality and the political claims are replaced with private estheticism, which can be understood here as the priority of the self over public commitment, priority of satisfaction, pleasure, life over asceticism, sacrifice, courage, etc. It is not the place here for a discussion about whether there are alternatives to this process of global “upgrading”. It is more important, in this context, to see how abandonment functions with the imperatives of material and spiritual achievement in a society that has known modernization only partially and in forms that have not allowed the society to interiorize it, to take on its motives and practices.

Abandon is the perverted form of the freedom: from the daily fact of garbage disposal to the post-revolutionary abandon of the fellow humans,

CIPRIAN MIHALI teachies contemporary philosophy at “Babeø-Bolyai” University, Cluj.

Author, translator and editor of the IDEA arts + society.

129

øi condifliile infrapolitice ale libertæflii. Ne simflim mai „liberi“ dacæ nu dæm socotealæ pentru ce læsæm în urma noastræ, dacæ nu privim alæturi øi dacæ nu flinem cont de consecinflele faptelor noastre. Cîøtigarea libertæflii pare sæ fi fost înfleleasæ øi ca o cîøtigare a dreptului de a nu ræspunde pentru comportamentele sau convingerile noastre: de a nu ræspunde de ele nici în fafla celorlalfli øi nici în fafla tribunalului rafliunii ori a unei conøtiinfle preocupate de propria-i coerenflæ. Abandonul mai poate sæ capete forma întreruperii capricioase ori forflate a legæturilor cu ceilalfli, ori cel puflin a unui anumit tip de legæturi, dar øi forma renunflærii de bunævoie la convingeri, credinfle, valori pe care, nu cu mult timp în urmæ, le consideram dobîndite pentru totdeauna. Între toate aceste forme øi modulaflii ale abandonului, cea mai dramaticæ, mai spectaculoasæ øi mai gravæ prin urmærile sale este abandonul copiilor.

De ani buni încoace, televiziunile øi presa ne înfæfliøeazæ, în tranøe adesea insuportabile, exemple de copii depuøi pe marginea drumului, ca niøte obiecte devenite inutile, copii descoperifli în situaflii care nu ar face cinste nici regnului animal, hrænifli de dobitoace, legafli în lanfluri prin satele patriei, ori copii formînd comunitæfli întregi de homeless prin subteranele marilor oraøe.

Abandonul rural øi abandonul urban al copiilor nu diferæ unul de altul prin intensitatea cruzimii, ci doar prin instrumentele acestei torturi øi prin formele sale brutale, care nu pot trezi în spectator sau în cititor decît o revoltæ dureroasæ øi neputincioasæ. Este evident cæ societatea neoliberalæ pe care o construim cu sîrg nu vrea sæ aibæ de-a face cu paternalismul celei anterioare, unde fiecare, de la sugar (ba chiar de la fæt) øi pînæ la pensionar, era luat în grijæ de stat. O grijæ care coincidea, ce-i drept, cu o supraveghere strictæ a venirilor, øederilor øi plecærilor din lume, care trasa un culoar îngust, cu ziduri înalte, fiecærei existenfle. Cæderea comunismului a doborît aceste ziduri øi a deschis un vast spafliu posibilitæflilor de viaflæ. Atît de vast, încît posibilul se amestecæ dezordonat cu imposibilul øi cu insuportabilul. Dacæ înainte de 1989 viafla trebuia træitæ cu orice prefl, în særæcia ei uniformæ – særæcie deopotrivæ materialæ øi simbolicæ –, dupæ acest moment de rupturæ viafla nu doar cæ nu trebuie træitæ, ci, redeschizînd dosarul neliniøtitor al biopoliticii moderne, uneori nici nu meritæ træitæ. Dovadæ stæ pentru aceastæ lipsæ de valoare a vieflii, ca prim semn al eliberærii de totalitarism øi al cuceririi unei pseudoautonomii individuale, rata uriaøæ a avorturilor din primii ani postrevoluflionari la care românii øi-au „cîøtigat dreptul“, depæøitæ doar recent de o ratæ superioaræ a natalitæflii. Abandonul începe de la primele forme intrauterine ale vieflii øi se continuæ imediat dupæ aceea, odatæ cu aruncarea în lume, cæpætînd, prin creøterea copilului, forme noi øi neaøteptate. El este abandon fizic, al fætului mort în gropi comune sau în tomberoane, al nou-næscutului viu în maternitæfli sau în naturæ, abandon adesea provocat de indiferenfla cinicæ a corpului medical sau a pærinflilor øi motivat de lipsa condifliilor elementare ale îngrijirii. Copilul depus pe treptele primæriei sau ale polifliei este strigætul mut al pærinflilor care, incapabili sæ-øi asume funcflia biologicæ de genitori, lasæ – ca într-un ultim spasm de umanitate – nou-næscutului o øansæ de supraviefluire, cît mai departe de ei øi øtiind de-acum cît mai puflin despre el.

Aceastæ formæ de abandonare fizicæ, precum øi altele, într-un registru ce nu înceteazæ sæ-øi multiplice formele, este penalizatæ juridic øi ea face obiectul unei legiferæri stricte, sub presiunea internaflionalæ.

going through resignation, oblivion, ignorance, negligence, uncaring, abandon seems to cover the political extensions and the infra-political conditions of freedom. We feel more “free” if we don’t account for what we leave behind, if we don’t look sideways and if we don’t take into account the consequences of our deeds. To gain freedom has also been understood as to gain the right not to answer for one’s behavior or convictions: not before the others, the trial of reason or of a conscience preoccupied to with its own coherence. Abandon can also take the shape of capricious or forced break of the ties with the others, or at least of certain type of ties, but also the shape of willing renunciation convictions, beliefs, values that, not long ago, one thought acquired for ever.

Among all these shapes and modulations of abandon, the most dramatic one, most spectacular and serious through its consequences is child abandon. For years now, TV and the press have been presenting, often unbearably, children left on the side of the road as useless objects, children in situations that wouldn’t be right for animals, fed by beasts, tied in chains in remote villages of the country, children gathering in homeless communities in the city undergrounds. Rural abandon and urban abandon of the children are no different for the degree of cruelty, but merely through the instruments of the torture and its brutal forms that cannot trigger but painful and helpless revolt in the receiver. It is obvious that the neo-liberal society we are building hastily doesn’t want anything to do with the paternalism of the previous one, wherein everyone, from infant (or even fetus) to retired, were cared for by the state. A kind of caring that coincided, it is true, with strict surveillance of the comings and goings in the world, which draw the exiguous road between too high walls of each existence. The fall of communism has demolished those walls and opened a wide space for life possibilities.

So vast that the possible mixes with the impossible and unbearable.

If before 1989 life had to be lived at any cost in its uniform poverty – both material and symbolical poverty –, after this breakthrough moment life not only mustn’t be lived but, reopening the unsettling file of modern bio-politics, sometimes doesn’t deserve to be lived. The proof of this lack of value as a first sign of freedom from totalitarianism and of pseudo-autonomy conquest, the huge rate of abortions in the first post-revolutionary years that the Romanian earned as a “right”, only very recently surpassed by a superior birth rate. Abandon starts from the first intrauterine life forms and goes on immediately after with raising the child in new and unexpected forms. It is physical abandon of the dead fetus in common dumpsters, of the healthy newborn in hospitals or nature, abandon often provoked by the cynical indifference of the doctors or the parents motivated by the lack of basic life and care conditions. The child left on the steps of the town hall or the police department is the silent cry of parents who, incapable to take on their biological mission, in a last humanitarian spasm, leave the unborn with a chance for survival as far from them as possible and knowing nothing about it. Physical abandon, and others, is penalized by justice and is the object of strict law under international pressure.

Physical abandon brings back into debate the recent stakes of bio-politics; having at its core the idea of bare life – life in its most elementary, metabolic form – bio-politics circumscribes a series of strategies that make the biological the main preoccupation of politics. But it goes further: through

Abandonul fizic readuce în discuflie mizele dezbaterii recente asupra biopoliticii. Avînd în centrul sæu ideea vieflii nude, a vieflii la nivelul sæu cel mai

130

the very expression of a theory of bio-politics, authors such as Foucault, Agamben, Negri or Lazzarato wanted to underline that in the modern world

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

elementar, metabolic, biopolitica circumscrie un ansamblu de strategii graflie cærora biologicul devine principala preocupare a politicii. Dar ea nu se reduce la atît: prin însæøi formularea unei teorii a biopoliticii, autori precum Foucault, Agamben, Negri sau Lazzarato au vrut sæ semnaleze cæ în lumea modernæ se face o distincflie, aparent imposibilæ, între douæ „viefli“ ale individului sau populafliei: viafla simplæ, brutæ, biologicæ, øi viafla calificatæ, „forma-de-viaflæ“, cum îi spune Agamben. Insistînd asupra separafliei dintre cele douæ niveluri ale vieflii, aceøti autori au evidenfliat, dincolo de deosebirile uneori majore dintre ei, cæ de-acum devine posibilæ o intervenflie tehnico-politicæ în intervalul care se deschide între biologic øi social. Aceastæ intervenflie poate sæ fie politicæ, dar bioputerile nu sînt doar politice: ele pot sæ fie øtiinflifice, medicale, militare, economice etc. Asistæm astæzi la o multiplicare øi o dezetatizare a acestor puteri capabile sæ se fixeze pe limita subflire separînd viafla nudæ de forma-de-viaflæ øi sæ opereze asupra celei dintîi în vederea unei determinæri cît mai eficiente a celei de-a doua.1 Mai mult, eficienfla acestor puteri vine tocmai din capacitatea lor de a defini aceastæ limitæ øi de a o deplasa în permanenflæ, de a o împinge cît mai adînc în biologic, identificînd sau situînd acolo – prin recursul la un determinism genetic infailibil – condifliile de posibilitate ale oricærei forme-de-viaflæ. Iar ultima redutæ cuceritæ de biopoliticæ, în aceastæ rafinare a instrumentarului separînd øi reunind mereu altfel metabolicul øi socialul, este subiectivitatea. Foucault o anunflase deja în textele din ultimii ani, atunci cînd vorbea despre tehnologiile sinelui; ulterior, numeroøi autori au dus mai departe analiza procesului prin care bioputerile contemporane au reuøit sæ deplaseze aceastæ limitæ înspre sursele subiectivitæflii, adeværatæ øi inepuizabilæ articulaflie între viafla nudæ øi formade-viaflæ.

there is an apparently impossible distinction between two “lives” of the individual or of the population: simple, brute, biological life and qualified life, “form-of-life” according to Agamben. Insisting on the separation between the two levels of life, these authors have shown that, beyond their sometimes major differences, a technical-political intervention is now possible in the gap between biologic and social. It can be political but bio-powers are not only political: they can be scientifical, military, economical, etc.

We witness today the multiplication and liberation from state control of such powers capable to fix on the thin line between bare life and form-of-life and operating on the first in order to best determine the second.1 Moreover, the efficiency of these powers comes from their capacity to define the limit and shift it permanently, to push it as deep as possible in the biological, identifying or placing there – through infallible genetic determinism – the possibility conditions of any form-of-life. And the last conquest of bio-politics, in this refinement of the tools separating and reuniting the metabolical and the social is subjectivity. Foucault had foretold it in his last texts when he spoke of self technologies; numerous authors have carried further the analysis of the process through which the contemporary bio-powers have managed to shift this limit toward the sources of subjectivity, true and inexhaustible articulation between bare life and form-of-life.

In this essay, the physical abandon and its punishment are still a part of the language and strategies of the modern, even “classical”, bio-politics: the state takes care of each and everyone’s life and punishes the actions against individual or social life. The communist regime itself had behaved according to bio-politics when it regularized draconically and with disastrous consequences birth control in the ’70s. Not only the recent years mark a diversification of the bio-political interventions without the state being able to

În termenii textului nostru, abandonul fizic øi penalizarea lui fac încæ parte din limbajul øi strategiile biopoliticii moderne, chiar „clasice“: aceea prin care statul ia în grijæ viafla fiecæruia øi pedepseøte toate acfliunile care aduc atingere vieflii individuale sau sociale. Regimul comunist însuøi se comportase biopolitic atunci cînd a regularizat draconic øi cu consecinfle dezastruoase regimul naøterilor în anii ’70. Numai cæ anii din urmæ ne permit sæ asistæm la o diversificare a intervenfliilor biopolitice, færæ ca statul sæ fie capabil sæ asume complet aceastæ sarcinæ de „a face sæ træiascæ øi a læsa sæ moaræ“ (Foucault): prin ineficienfla sa (administrarea spitalelor, a asigurærilor sociale, distribuirea medicamentelor etc.), el ræspunde numai celei de-a doua pærfli a formulei. În schimb, biopolitica postmodernæ nonstatalæ intervine înspre încurajarea øi întreflinerea vieflii, prin practicile unui numær tot mai mare de instituflii care acflioneazæ atît în direcflia vieflii biologice, cît øi – element nou – în direcflia subiectivitæflii, una care nu le înlocuieøte pe celelalte (strategiile directive øi rigide ale regimului totalitar, strategiile flexibile ale democrafliei liberale), ci le completeazæ, le îmbogæfleøte øi le eficientizeazæ. În interstifliile acestor noi strategii, în egalæ mæsuræ cauzæ øi efect al lor, ia naøtere cealaltæ formæ de abandon, pe care aø numi-o abandonul soft.

El nu presupune despærflirea sau îndepærtarea de persoana indezirabilæ sau de copilul ce nu poate fi crescut; el nu are forma traumei pe care o provoacæ avortul, plasarea copilului într-un centru specializat sau neputinfla realæ de a asuma creøterea propriilor copii; el nu dæ naøtere unei întregi populaflii de orfani, de copii ai stræzii, øi nu cunoaøte fenomenele (delincvenfla, de pildæ) pe care abandonul fizic le induce, fie øi indirect. Abandonul soft nu capætæ aceastæ formæ negativæ a rupturii øi nu face obiectul niciunei penalizæri, de-

completely take on the task “to make live and let die” (Foucault): through its inefficiency (hospital administration, social security, medicine distribution, etc.) it only answers the second part of the sentence. In exchange, postmodern non-state bio-politics intervenes to encourage and support life through an increasing number of institutions that work both for biological life and – new element – for subjectivity, which doesn’t replace the others (directive and rigid strategies of the totalitarian regime, flexible strategies of liberal democracy), but fulfills them, makes them rich and efficient. In the interstices of these new strategies another form of abandon is born, as both cause and effect, something I’d call soft abandon.

It doesn’t suppose the separation from the unwanted person or the child that cannot be raised. It is not the traumatism of the abortion, the giving away of the child for foster care or the real incapacity to raise one’s kids.

It doesn’t trigger the constitution of an orphan population, children of the street, and doesn’t know phenomena (such as delinquency) that the physical abandon induces. Soft abandon hasn’t a negative form, is not a rupture and is not the object of some punishment unless in extreme cases. But, through the recent developments of our societies, especially the post-communist ones, it is a wide spread phenomenon with yet unsuspected consequences in the long run.

We don’t speak of it as an exception, like in the case of individual tragedies or a political-juridical phenomenon, but as a daily fact, common for thousands of families that have reached some prosperity lately, caught in the routine home-work-spare time. The families with children are the youth (15–25 years old) of the 1990s. They have tasted the freedom regained and never lost the feeling completely. In what they do or feel there is still a

131

cît în cazuri extreme. Dar, prin devenirea recentæ a societæflilor noastre, a celor postcomuniste îndeosebi, el constituie un fenomen cu o ræspîndire încæ nebænuitæ øi cu implicaflii, pe termen lung, greu de evaluat.

Despre acest fenomen vorbim nu ca de unul excepflional, precum în cazul tragediilor individuale, øi nici ca de un fenomen cu conotaflii politico-juridice, ci ca de unul cotidian, afectînd existenflele banale a zeci øi sute de mii de familii, ajunse în ultimii ani la o minimæ prosperitate øi stabilite în confortul unei locuinfle proprii, prinse deci pe traseul rutinier casæ-muncæ-timp liber.

Familiile cu copii de astæzi sînt tinerii care aveau în 1990 între 15 øi 25 de ani. Aceøtia au experimentat pe viu gustul recîøtigærii libertæflii øi nu l-au pierdut întru totul. În tot ceea ce fac øi simt, subzistæ încæ o amintire a subversiunii hedoniste practicate înainte de 1989 øi a descætuøærii ce a urmat acestui moment. Accelerarea timpului øi rutinizarea existenflelor n-au putut øterge aceastæ amintire; dimpotrivæ, ea s-a potenflat øi s-a reconfigurat în funcflie de noile contexte individuale, familiale sau sociale. Accelerarea cronologicæ lasæ impresia nu doar cæ timpul trece prea repede, ci øi cæ în goana cotidianæ, nu e timp pentru a face totul, cæ multe din proiectele de „atunci“ nu s-au realizat, cæ noi înøine nu ne-am „realizat“ pe deplin: profesional, dar øi uman, afectiv, subiectiv. Au fost ani de experimentæri (încæ o datæ: profesionale, dar øi afective, relaflionale), iar cînd experimentærile s-au încheiat (fie cu o slujbæ stabilæ, fie cu o relaflie de duratæ øi cu copii în jur), pare sæ fi fost prea tîrziu. Asta face ca acei tineri, azi generaflie de mijloc, sæ se dedea cu uøurinflæ solufliilor existenfliale pe care le propune piafla comercialo-mediaticæ; sæ caute soluflii alternative la un mod de viaflæ rutinier, atunci cînd acest mod de viaflæ nu se aøazæ în cadre stabile, fie prin inventarea de forme-deviaflæ proprii, fie prin adoptarea ofertelor pieflei. Iar una dintre ofertele propuse – tot mai diversificatæ øi mai adaptatæ cerinflelor pieflei – în vederea reglærii mecanismelor sinelui este chiar abandonul soft. El constæ în degrevarea individului de sarcina relaflionærii cu sine øi cu ceilalfli, prin recursul la proteze existenfliale aflate, într-o gamæ tot mai largæ, la dispoziflia individului devenit „client“ sau „beneficiar de servicii“. El mai constæ în acceptarea de soluflii øi de pachete de soluflii de-a gata la dificultæflile care ar putea fi întîlnite pe parcursul accidentat al unei realizæri de sine, al unei mai bune înflelegeri de sine øi de ceilalfli. Aceste soluflii sînt menite sæ umple spafliile goale, tot mai numeroase, care apar pe suprafafla eului care se interogheazæ pe sine în privinfla sieøi øi a relafliilor cu ceilalfli; sînt spaflii goale, apærute în urma retragerii instanflelor tradiflionale care aduceau ræspunsuri stabile acestor întrebæri: familia, biserica, armata, suveranul etc. Lumea modernitæflii a evacuat aceste instanfle-autoritæfli în chiar procesul autonomizærii individului, al cîøtigærii unei libertæfli superioare, a relaxat spafliile dintre un individ øi altul, a flexibilizat timpul-pentru-sine øi timpul-pentru-celælalt. Dar saltul abisal în postmodernitate ne-a adus în fafla unei dificultæfli neaøteptate – destinderea spafliului øi timpului, rarefierea relaflionalæ creeazæ blancuri care nu pot sæ fie umplute prin propriile mijloace, iar aceastæ neputinflæ în fafla vidului produce angoasæ. De unde apariflia unor instanfle noi, stræine oricærei forme de autoritate tradiflionalæ (familialæ, religioasæ, statalæ etc.), instanfle protetice, oferindu-øi serviciile atît pentru repararea mecanismelor subiective øi relaflionale, cît øi pentru construirea unei personalitæfli „armonioase“, „echilibrate“ etc.

memory of the hedonist subversion practiced before 1989 and the breakthrough that followed. Chronological acceleration leaves the impression not only of time passing by too fast but that is not enough time to do everything, that many projects from “those times” are not accomplished, that we are not fully “accomplished”: professionally but also in human, affective, subjective terms. There were years of experimentations and when it was over (either with a stable job or a long term relationship and children) it seems too late. This makes those youngsters, middle aged now, to choose easily the existential solutions proposed by the commercial-media market.

They seek alternatives to a routine kind of life and solutions whenever this kind of life isn’t stable either inventing their own life forms or taking over the offers on the market. And one of those offers – increasingly diversified and adapted to the expectations – to regulate the self mechanisms is the soft abandon. It consists of the individual’s deprivation of the task to relate with himself and the others using existential prostheses offered in a wide range of types to the individual “client” or “service beneficiary”. It also means to accept ready made solutions and packages for any difficulty that can be met on the bumpy road of self accomplishment. These solutions are meant to fill empty space, increasingly numerous, appearing on the face of the ego questioning himself about himself and the others. There are empty spaces left behind the withdrawal of traditional instances offering the stable answers for issues such as: family, church, army, the sovereign, etc. the modern world has evacuated these instances-authorities in the very process of individual autonomization, of gaining a superior freedom, it has widened the space between individuals, made more flexible the time-for-oneself and time-for-the-others. But the abyssal leap in postmodernity has brought us in front of an unexpected difficulty: time and space relaxation, relational poverty that creates blanks that cannot be filled alone and such helplessness in front of the void produces anguish. Hence new instance, different from any traditional authority (family, religion, state, etc.), prostheses offering services to repair subjective and relational mechanisms in order to build a “balanced”, “harmonious” personality.

Without going into detail, let us remember that, in terms of our debate, one of the most unsettling forms is the soft abandon of children. It consists of parents’ deprivation of the task to raise their children thanks to the educational, playful, occupational prostheses that fill in the relational and authority deficit of the parents today.

Let us take two examples, one from the educational environment and the other from the child’s spare time.

From long hours kindergartens to boarding schools, to more and more professional and institutionalized tutoring outside the school, going through educational material accompanying all the activities (handbooks, posters, booklets, etc.), also going through a radical reform of the conception and discourse about the child, the educational offer today is capable to take over fully the life of child from 3 to 18 years. Where the public system is doubled (and enhanced) by the private one, the parents pay for the additional services and get in exchange the guarantee of a full schedule wherein information is part of a larger moral and spiritual training system. But the parents want to buy even more, especially when the financial resources they have are generous: they want to buy the certainty of educational perform-

Færæ a intra în detaliile acestui proces, sæ reflinem cæ, în termenii dezbaterii noastre, una din formele sale cele mai neliniøtitoare este abandonul soft al copiilor. Reluînd precizærile anterioare, se poate spune cæ el constæ în de-

132

ance that would later enable their children to gain access to the elite of economical or cultural life, on predictable roads and lacking the accidents of risky exams. They also want to have for a variable sum of money the psychic

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

grevarea pærinflilor de o parte (tot mai importantæ) din sarcina creøterii copiilor, graflie recursului la proteze educaflionale, ludice, ocupaflionale venind sæ suplineascæ deficitul relaflional øi de autoritate cu care se confruntæ generafliile de pærinfli de astæzi.

Sæ luæm douæ exemple, unul din mediul educaflional, celælalt din domeniul „timpului liber“ al copilului.

De la grædiniflele cu program prelungit øi øcolile cu pensiune pînæ la cursurile asigurate, în afara sau în prelungirea øcolii, de manieræ tot mai instituflionalæ øi mai profesionalizatæ, trecînd aici prin materialele zise educaflionale, care însoflesc toate aceste activitæfli (cursuri, manuale, broøuri, afiøe etc.), trecînd, de asemenea, printr-o reformare radicalæ a concepfliei øi discursului despre copil, oferta øcolaræ este capabilæ, astæzi, sæ umple complet viafla unui copil, de la 3 la 18 ani. Acolo unde sistemul public de învæflæmînt este dublat (øi îmbunætæflit) de cel privat, pærinflii plætesc serviciile suplimentare øi obflin, în schimb, garanflia unui program complet, în care informarea este cuprinsæ într-un sistem mai larg de formare moralæ øi spiritualæ a personalitæflii fiecærui copil. Dar pærinflii vor sæ cumpere øi mai mult, îndeosebi atunci cînd resursele financiare de care dispun sînt generoase: ei vor sæ cumpere certitudinea unor performanfle øcolare, care sæ le îngæduie mai pe urmæ copiilor sæ acceadæ în elita vieflii economice sau culturale, pe trasee previzibile øi lipsite de accidentele examenelor riscante. Ei mai doresc sæ obflinæ, contra unei sume variabile, øi echilibrul psihic øi moral al odraslelor lor, capacitatea celor mici de a face faflæ solicitærilor de stres, iar atunci cînd stresul nu poate fi ocolit, sæ beneficieze de reflelele consilierii parentale øi psihologice, prin care efectele negative sæ fie anihilate cît mai repede øi cu repercusiuni cît mai insignifiante asupra interiorului copilului. Pe de o parte, o solicitare øcolaræ permanentæ, o febrilitate concurenflialæ, într-un sistem care imitæ numai prin tensiuni øi presiuni sistemele liberale de afirmare a individului prin propriile-i performanfle; pe de altæ parte, perplexitatea øi neîndemînarea pærinflilor atunci cînd mintea sau corpul copilului cedeazæ în manifestæri pe cît de neobiønuite (cu numai cîfliva ani în urmæ), pe atît de greu de evaluat moral. Presiunea øcolaræ øi presiunea moralæ lucreazæ împreunæ, chiar dacæ, pe alocuri, în sens contrar. Aceastæ abandonare a copilului unui sistem øcolar øi extraøcolar mai poate sæ dea seama øi de altceva: anume de faptul cæ pærinflii înøiøi nu øtiu, nu pot sau nu vor sæ intervinæ în prelungirea øcolii, sæ gæseascæ mijloacele potrivite de prezenflæ øi de intervenflie între extrema neglijærii øi extrema suprasolicitærii copilului. Ei nu øtiu, atunci cînd n-au învæflat sæ asume postura de pærinte, cînd nu mai funcflioneazæ modelele în care ei înøiøi au fost crescufli; nu pot, pentru cæ nici timpul, nici resursele fizice sau nervoase de care mai dispun nu le îngæduie sæ clædeascæ ræbdætor o relaflie cu copilul; în sfîrøit, nu vor, considerînd cæ banul plætit øcolii, îngrijitorului, meditatorului, profesorului de artæ sau de muzicæ ori psihologului ar trebui sæ flinæ loc de creøtere, sæ traseze drumul drept ori sæ-l îndrepte acolo unde el este deviant.

Putem spune, rezumînd, cæ tot acest sistem de asistenflæ øcolaræ øi extraøcolaræ reprezintæ o primæ formæ de abandon soft, o abandonare a copilului în favoarea altora, funcflionînd ca proteze umane.

and moral balance of their off-springs, the kid’s capacity to handle stress and whenever it cannot be avoided the recipe comes from parent counseling and psychology so that the negative effects be annihilated as soon as possible and with the least repercussions. On one hand, permanent pressure in school, a competitional fever in a system that imitates through tension and pressure the liberal systems of the individual affirmation; on the other hand, the parents’ perplexity and clumsiness whenever the mind or body of their child bursts into unexpected manifestations and difficult to evaluate morally. School pressure and moral pressure work together even if in opposite directions sometimes. This abandon of the child to an educational and extracurricular system can also account for something else: that the parents don’t know, are unable or unwilling to intervene after school; to find the right means to be present and active in the extreme neglect and overtiring of the child. They don’t know when they haven’t learned to be a parent when the models they have been raised to are not functioning any more; they are unable because not time, nor physical or nervous resources they still have don’t allow them to build patiently a relation with the child; they are unwilling, considering that what they pay for tuition or psychology should replace upbringing, to show the straight line or straighten it whenever it goes astray.

To summarize, we can say that the educational and extracurricular assistance system is a first form of soft abandon, an abandonment of the child to others, to human prostheses.

But the soft abandon doesn’t reduce to the creation of a secondary human environment it is deeper and full of consequences when it is not other people who take care of the child but the objects. And I’d quote television.2 From the first years of life, the TV set is a family member of its own: always there in the free days, the weekends or in the evening it has become such a natural part of the child’s life that it is rather inhabited with characters from the movies and cartoons than with real people. The language is soon taken over by the lines of doubtful quality the child is hearing day in day out, obsessively repeated phrases in films, cartoons and commercials end by controlling the child’s vocabulary, means of expression, description of the world. We’d be wrong to consider that television through the richness of screenplays, images or visual dynamics contributes to imagination exercise; it is more correct to say that it impoverishes imaginations formatting it according to simplistic patterns and draining it out. The world fantasized by the child is not richer thanks to the “lovely” characters: it is only more crowded, nervously saturated and discursively disarticulate. And when this TV bombardment starts very early vision is altered and possible only through screens. TV doesn’t open to lots of possible worlds, it closes down on this very world, blocking reality with images. It induces a different temporality from daily life and the latter seems to take on the first: fragmented temporality, made of shocks and strong sensations, the only experiences that can still guarantee the certitude of his existence and the existence of the world. The speed for things to be captivating forbids thinking, the one philosophers say has a single quality – to make “waste time”.

To think becomes an obstacle in the way of absolute simultaneity that the

Dar abandonul soft nu se reduce la crearea acestui mediu uman secundar; el este mai profund øi mai plin de consecinfle atunci cînd nu alfli oameni, ci obiectele alcætuiesc peisajul de primire a copilului. Iar dintre acestea, aø aminti doar unul, øi anume televizorul.2

viewer needs to get into with the screen in order to capture its meaning.

And simultaneity is lived through shock, without trace, coherence or memory, in a non-narrative and decontextualized manner. TV is the perfect prosthesis and the child is safe around it. The TV sends periodical impulses to check the child keeps him near and makes him passive hypnotizing him for

133

Din primii ani de viaflæ, televizorul este un membru cu drepturi depline al familiei: nelipsit în zilele libere, la sfîrøit de sæptæmînæ øi în fiecare zi, el a devenit într-atît o prelungire fireascæ a existenflei copilului, încît aceasta e mai mult populatæ de personajele filmelor øi seriilor de desene animate decît de persoane reale. Limbajul sæu e repede infiltrat de replicile de o inteligenflæ îndoielnicæ auzite zi de zi, expresii repetate obsedant în filme, desene animate sau reclame ajung sæ controleze vocabularul, formulele de adresare, descrierile lumii pe care le foloseøte copilul. Am greøi dacæ am considera cæ televizorul, prin mulflimea de istorii, de scenarii, de imagini sau de dinamici vizuale, contribuie la exersarea imaginafliei; cred cæ ar fi mai corect sæ spunem cæ el mai curînd o særæceøte, formatînd-o dupæ øabloane simpliste øi solicitînd-o prin epuizare. Lumea ficflionatæ de copil nu e mai bogatæ graflie personajelor zise „îndrægite“: ea e doar mai aglomeratæ, mai saturatæ nervos øi mai dezarticulatæ discursiv. Iar atunci cînd acest bombardament televizual începe de foarte devreme, vederea însæøi nu mai e posibilæ, în timp, decît prin ecrane. Televizorul nu deschide înspre o mulflime de lumi posibile, el închide înspre aceastæ lume însæøi, ecranînd imaginal, blocînd prin imagine realitatea însæøi. El induce o temporalitate diferitæ de cea a vieflii cotidiene, una înspre care aceasta din urmæ pare, de altfel, sæ tindæ tot mai mult: o temporalitate sacadatæ, formatæ din øocuri øi senzaflii tari, singurele experienfle care mai pot garanta certitudinea propriei existenfle øi a existenflei lumii. Viteza sub care trebuie sæ se desfæøoare totul pentru a fi captivant interzice exercitarea activitæflii gîndirii, cea despre care filosofii spun cæ are un singur defect, dar capital, øi anume cæ face sæ se „piardæ vremea“. A gîndi devine un obstacol în calea simultaneitæflii absolute pe care privitorul trebuie s-o realizeze cu ecranul, pentru a-i capta sensul øi træirea. Iar simultaneitatea se atestæ prin øoc, færæ urmæ øi færæ rest, færæ coerenflæ øi færæ memorie, într-un mod nenarativ øi decontextualizat. Televizorul este de aceea proteza perfectæ, în preajma cæruia (sau în prelungirea cæreia) copilul este în siguranflæ.

El îi transmite acestuia din urmæ impulsuri periodice de verificare, îl fline alæturi øi îl flintuieøte, îl face pasiv øi îl hipnotizeazæ pentru tot acel timp pe care pærinflii nu-l pot petrece alæturi de el. Captivarea øi capturarea copilului se fac prin orice mijloace: de la produse destinate lor (filme, serii animate, muzicæ, dar øi publicitate, dulciuri, jucærii, gadgeturi, branduri, aflate într-o competiflie comercialæ cel puflin la fel de acerbæ cu aceea a „oamenilor mari“) pînæ la un limbaj direct, prea puflin scrupulos cu invectivele, violenflele sau tonurile subliminale, a cæror combinaflie bine ticluitæ subjugæ orice privitor de vîrstæ micæ. Diversificarea canalelor de televiziune, precum øi codificarea pe categorii de vîrstæ a emisiunilor nu trebuie sæ ne înøele asupra nocivitæflii crescînde a acestui fals instrument de comunicare øi de divertisment care este televizorul. Caracterul sæu nociv vine în primul rînd din ceea ce s-a putut numi, încæ de la Walter Benjamin, o „særæcire a experienflei“ øi, ca un fel de consecinflæ, o træire cotidianæ a existenflei doar prin øocuri succedîndu-se cu repeziciune. Inflaflia de evenimente care se petrec în jurul nostru, despre care mai mult „aflæm“ de la televizor, pe care nu le træim în mod direct, nu este capabilæ sæ se preschimbe într-o experienflæ: øtirile cele mai tragice, filmele cele mai siropoase, întîmplærile cele mai bizare, violenflele cele mai atroce se aplatizeazæ toate pe ecranele din ce în ce mai late øi mai plate ale televizoarelor noastre. Pentru copilul neexpus încæ probei dure øi pline de învæflæminte a experienflei reale, ceea ce se vede este singura experienflæ, aceea care pætrunde øi cel mai adînc în conøtiinfla sa øi în inconøtientul sæu.

Imaginaflia sa e populatæ de personaje træind în lumi øi dupæ ritmuri care nu

134

the whole time the parents cannot spend by his side. Captivating and capturing the child use any means: from specific products (films, cartoons, music and commercials for sweets, toys, gadgets, brands in commercial competition just as tough as the one for adult products) to a direct language, careless with invectives, violence or subliminal tones subduing any young viewer. The diversification of TV channels as well as the age categories of the broadcasts shouldn’t mislead us about the harm this false communication instrument does. Its harm comes firstly from what Walter Benjamin already called an “impoverishment of experience” and, as a consequence, a daily life through shocks succeeding rapidly. The inflation of events going on around us, we learn about more on TV instead of living them direct, isn’t capable to turn into experience: the most tragic news, the romances, the most terrible violence and the weirdest adventures are all the same on the increasingly wide and thin TV screens. For the child with no real life experience, what he sees is the only experience and it penetrates even deeper in its conscious and subconscious. His imagination is inhabited with characters from worlds that have nothing in common with ours.

But they are ephemeral however despite the intense worship for Harry Potter by the masses of kids. And their story is ephemeral too: every year, new characters have to come onto stage, it cannot remain empty, the models to identify with become serious when the rhythm slows down or accidentally stops, hence real drama for the consumer-child incapable to control and satisfy his visual-imaginative needs by himself.

An empty stage is unbearable even for us adults, we don’t know and we cannot fill it because what we do and what we are, the beliefs and traditions don’t work as models any more. In other words, not only the parents abandon their children to the objects in hopes they can take over some of the parental tasks but, in a different way, the children abandon their parents not finding models (no parent can keep up with Superman, Harry Potter, etc.), nor authorities (overthrown by other instances), nor confessors (chats and diaries are better3), nor friends or accomplices, sometimes not even enemies, in their fantastic or playful scenarios. Parents become negligible entities because in their children’s life their presence and importance decrease because the dynamics of change never stops introducing generation gaps, because the adults’ efforts to be likeable to kids seem artificial, directed from a certain “symptom” toward a certain “solution”. Lastly, parents are no longer the playful prostheses that grandparents used to be, themselves increasingly exotic and useless characters, replaced today with computers, TVs, i-pods, mobile phones, etc.

This distance, which is growing on the very heart of intimate proximity, is the object of more and more sophisticated strategies of intervention from exterior entities. Punctual orthopedics of the childhood – no matter how technical and perfect – cannot straighten the legs of a society that is constantly producing abandon. The success story of professional and self accomplishment subtly and profoundly goes through the bad human relations. The parent-child relation is the most exposed of all as it is the only, the last, one engaging naturally an d in unmediated intimacy. Soft abandon testifies for the pressure that any intimacy bears from mediation, intermediation, intrusion from the numerous exterior forms. It also testifies for the increasing difficulty to access ourselves admitting for an instance that such a thing as “ourselves” exists, has some content and meaning. In a time when the supreme value on the market is subjectivity, that is the way in which everyone lives his life, the most wanted and most offered merchandise, it is to be expected that between each “ego” and “self” – adult or child for

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

datoreazæ mai nimic lumii „noastre“. Dar sînt personaje efemere, în ciuda intensitæflii cu care un Harry Potter poate sæ fie adulat de masele de copii.

Iar povestea lor e la fel de efemeræ: an de an, alte personaje trebuie sæ se perinde pe scenæ, ea nu are voie sæ ræmînæ goalæ nicio clipæ, goliciunea ei eventualæ nu trebuie sæ dea de gîndit sau de deprimat, modelele identificatorii se înlænfluie într-o sarabandæ ludico-exasperantæ, care capætæ accente grave atunci cînd ritmul încetineøte sau se întrerupe accidental, provocînd reale drame consumatorului-copil, incapabil sæ-øi controleze øi sæ-øi satisfacæ singur nevoile vizual-imaginative.

Goliciunea scenei este însæ insuportabilæ øi pentru cæ noi, ceilalfli, maturii, nu øtim øi nu putem s-o umplem, pentru cæ noi înøine, ceea ce facem øi ceea ce sîntem, credinflele, convingerile øi comportamentele noastre nu mai funcflioneazæ ca modele de urmat. Cu alte cuvinte, nu numai pærinflii îi abandoneazæ pe copii obiectelor, sperînd cæ aceøti înlocuitori vor fi capabili sæ preia din „atribufliile“ pærinteøti, dar, într-un alt fel, øi copiii îi abandoneazæ pe pærinfli, nemaigæsind în ei nici modele (niciun pærinte nu rezistæ comparafliei cu Superman, cu Harry Potter etc.), nici autoritæfli (surclasafli de alte instanfle), nici confesori (chaturile ori jurnalele intime cu care sînt obiønuifli de foarte devreme o fac mai bine3), nici prieteni sau complici, uneori nici mæcar inamici, în scenariile lor fantastice sau ludice. Pærinflii devin entitæfli neglijabile pentru cæ, în viafla copiilor lor, prezenfla øi importanfla lor scad, pentru cæ dinamica schimbærii nu înceteazæ sæ introducæ inadecværi generaflionale, pentru cæ eforturile celor mari de a fi pe gustul celor mici par artificiale, dirijate, direcflionate dinspre un anumit „simptom“ înspre o anumitæ „soluflie“. În sfîrøit, pærinflii nu mai sînt nici protezele ludice reprezentate odinioaræ de bunici, ei înøiøi personaje tot mai exotice øi mai inutile, înlocuifli azi cu computerele, televizoarele, i-podurile, telefoanele mobile etc.

Aceastæ distanflæ care se mæreøte în chiar miezul proximitæflii celei mai intime face obiectul unor strategii din ce în ce mai perfecflionate de intervenflie din partea unor instanfle exterioare. Ortopedia punctualæ a copilæriei – oricît de tehnicizatæ øi perfecflionatæ – nu poate sæ îndrepte picioarele unei societæfli care produce neîncetat abandon. Povestea de succes a realizærii profesionale øi a realizærii de sine trece subtil øi profund prin povestea tuturor proastelor întocmiri øi a nesfîrøitelor destructuræri ale relafliilor umane. Relaflia pærinte-copil ræmîne cea mai expusæ dintre toate, în mæsura în care e singura, ultima poate, dintre relaflii care mai angajeazæ o „naturalitate“ øi o intimitate nemediatæ. Abandonul soft stæ mærturie pentru presiunea la care orice formæ de intimitate – deci de nemijlocire – este supusæ medierii, intermedierii, intruziunii din partea nenumæratelor forme de exterioritate; el mai mærturiseøte, de asemenea, pentru dificultatea tot mai mare pe care o avem de a accede la noi înøine, admiflînd pentru o clipæ cæ un asemenea „noi înøine“ mai pæstreazæ vreun conflinut øi vreun sens. Într-o epocæ în care valoarea supremæ pe piaflæ este subiectivitatea, adicæ, mai simplu, felul în care fiecare se træieøte pe sine, marfa cea mai doritæ øi marfa cea mai oferitæ, e de aøteptat ca între fiecare „eu“ øi fiecare „sine“ – cæ e vorba de un adult sau cæ e vorba de un copil, la care procesul însuøi de producere a unui sine devine miza decisivæ – sæ intervinæ tot mai mulfli ofertanfli de soluflii pentru promisa cuplare între „eu“ øi „sine“, între „eu“ øi „altul“.

Rezistenfla la piafla de subiectivitate poate sæ treacæ printr-o permanentæ reinventare a copilæriei, deopotrivæ pentru adulfli øi pentru copii. Reinventare, øi nu regæsire, pentru cæ ea nu mai este acolo unde am læsat-o øi nici nu poate fi descoperitæ în prezentul copilæriei altora. Reinventarea copilæriei e doar

whom gaining a self is decisive – more and more offers for solutions come barging in promising to tie the knot between “ego” and “self”, between “ego” and the “other”.

Resistance to the subjectivity market can go through permanent reinvention of childhood, for both adults and children. Reinventing and not finding back, because it is no longer where we left it and cannot be discovered in the present of others’ childhood. Reinvention of childhood is merely the promise of immediateness, of “every time like the first time”, of experience beyond language, of narrative-event.

Translated by Izabella Badiu

Notes: 1. For an introduction to the recent debates about bio-politics, see “verso” in IDEA arts + society, #20/2005.

2. Another good example would be the computer and the uncontrollable and increasingly harder to understand relation between the child and the computer.

3. Children are thought young that they have a self to e cultivated, kindergarten and then school accustom them with reflection through which to mould a personality of their own, autonomous, capable to coherently express his wishes, expectations, evaluations. One of the most frequent practices, introduced in school immediately after having learned to write, is the diary writing for children to retrieve their impressions and feelings. They are thus obliged, through playful techniques and collective exercise, to interrogate their embryo-like ego, to address their alter ego, to maintain sensibility and affectivity germinating in the encounter with their self and in the effects of the other encounters on the self. Before being a conscience or reason, the ego is a frail membrane vibrating accidentally under exterior impulses. Contact surface, thin and subject to outside pressure, the instable affectivity of the child is replacing judgment both for himself and the adults around him. Unsure of himself, vulnerable at the intensity and frequency of the exterior contacts or his own chaotic interior, the child reacts out of proportions. But any excess in reaction is rationally and morally amended by those who posses such abilities embracing the child in the concentric circles of right, civilized, mature behavior.

135

promisiunea (nicicînd øtiind dacæ flinutæ) a imediateflii, a lui „de fiecare datæ ca prima datæ“, a experienflei de dincoace de limbaj, a narativitæflii-eveniment.

Note: 1. Pentru o introducere în dezbaterile actuale privitoare la biopoliticæ, vezi studiile de la rubrica „verso“ din #20/2005 al revistei IDEA artæ + societate.

2. Ar fi de spus tot atît de multe lucruri despre relaflia devenitæ incontrolabilæ øi tot mai greu de înfleles dintre copil øi computer.

3. Copiii sînt învæflafli de la o vîrstæ cît mai fragedæ cæ au un sine care trebuie cultivat, grædinifla øi apoi øcoala îi obiønuiesc cu un travaliu reflexiv prin care sæ-øi modeleze o personalitate proprie, autonomæ, capabilæ sæ-øi exprime coerent dorinflele, aøteptærile, evaluærile. Una dintre practicile cele mai frecvente, introdusæ în øcoalæ imediat dupæ învæflarea scrisului, este practica jurnalului, în care copiii îøi noteazæ zi de zi mai puflin experienflele cu profesori, cu colegi, cu pærinfli sau cu lumea din jur, cît impresiile øi sentimentele pe care le încearcæ în aceste întîlniri øi evenimente. Ei sînt solicitafli astfel, prin tehnici ludice øi exerciflii colective, sæ-øi interogheze eul embrionar, sæ se adreseze lor înøile ca unui alter ego, sæ-øi întreflinæ vie o sensibilitate øi o afectivitate germinînd în primul rînd din întîlnirea cu sine øi din efectele pe care întîlnirea cu ceilalfli le produce asupra acestui sine. Înainte de a fi o conøtiinflæ sau o rafliune, eul este o membranæ fragilæ, vibrînd aleatoriu la impulsurile exterioare. Suprafaflæ de contact întinsæ din toate pærflile, subflire øi supusæ în orice clipæ presiunilor din afaræ, afectivitatea instabilæ a copilului fline loc de judecatæ, atît pentru el însuøi, cît øi pentru cei mari care-l înconjoaræ. Nesigur pe sine, vulnerabil la intensitatea øi frecvenfla contactelor cu exteriorul sau cu propriul interior haotic, copilul reacflioneazæ disproporflionat; numai cæ orice exces în reacflie este amendat raflional øi moral de cætre posesorii acestor facultæfli, împresurînd copilul, în cercurile concentrice, tot mai mici, ale comportamentului cuviincios, civilizat, „matur“.

136

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

Pærinte-copil, copil-pærinte – schifla unui chip comun Matei Georgescu

O mamæ îøi mîngîie abdomenul; o mamæ gravidæ se mîngîie – cîteva secunde de publicitate în speranfla unor mai bune vînzæri de apæ mineralæ.

Mama (gravidæ) se mîngîie; de fapt, se mîngîie un copil (nenæscut). Ce este personal øi ce poate fi im-personal în fiinfla unei mame însærcinate?

Personajul de mai sus, ipostazæ mercantilæ a Zeiflei-mamæ, mæ trimite spre douæ cifre – unu øi doi –, într-o aritmeticæ lipsitæ însæ de formule de calcul verificabile.

Cum se face trecerea de la unu la doi, flinînd cont de infinitatea de numere raflionale conflinute între ele? Ca øi cum, precum într-un antic paradox, aceastæ cale nu poate fi niciodatæ parcursæ, ca øi cum, în cæutarea numerelor naturale, mai ales a lui doi, ne pierdem în puzderia de nuanfle, în infinitatea de zecimale.

Imaginea acestei mame – odatæ neutralizatæ sarcina seducfliei ei publicitare – ne vorbeøte despre constituflia limitelor personale, despre capacitatea de a accede la diferenflæ, la alteritate, prin graflia ursitei personale. Imaginea oricærei gravide în acest gen de pozæ øi de posturæ ne vorbeøte despre modul în care ceva din noi se poate constitui în ceva din afara noastræ. Este vorba, in extenso, despre raportul dintre sine øi alter, despre constituirea binomului subiect-obiect, despre antinomia narcisic-obiectual øi, de fapt, despre existenfla oricærui binom øi a oricærei antinomii.

Reflex al „analizei contratransferului“, bun barometru al raportului personal cu lumea, constat cæ textul devine mult prea abstract. Poate cæ este un prim semn al nevoii personale de refugiu în fafla unei astfel de teme. Ce poate fi mai securizant decît evoluflia prin înalte spaflii cognitive, aflate la o bunæ distanflæ de incandescenfla subiectului, oricum nu în dogoarea sa infernalæ?

Practic, pe fond, un „inocent“ idealism subiectiv, atunci cînd afirm cæ eu („eu“) sînt mæsura oricærui abandon øi cæ pot sæ-mi construiesc convenabil lumea netezind asperitæflile pe care mi le produce propriul raport cu limita, cu separarea, cu abandonul. Continui, poate neinspirat, sæ îmi „analizez contratransferul“, reacflia la (re)lectura acestor rînduri øi la încercarea de a gîndi problematica abandonului: sînt oare prins, prin nevoi defensive, într-un præfuit raft rezervat istoriei tentativelor neinspirate de înflelegere a lumii? Niciun argument logic nu îmi poate valida poziflia. Ræmîne unul singur, care nu are putere de întemeiere silogisticæ, ci de susflinere personalæ: anii petrecufli pe divan (complementar acelora de formare profesionalæ), în cæutarea a ceea ce credeam cæ trebuie sæ caut pentru a gæsi ceea ce nu øtiam cæ existæ: eu, altfel, diferit de pærinflii mei.

Nu trebuie sæ ne uitæm prea departe în istoria culturii pentru a regæsi ideea (perenæ) conform cæreia orice este prea aproape este greu de perceput. În ce mæ priveøte, divanul psihanalitic mi-a oferit spafliul de la care sæ încep sæ-mi (re)constitui obiectele. fiin sæ precizez raportul cu tema øi „cæderea“ pe care o am în domeniu, pentru cæ subiectul poate cæ se situeazæ chiar MATEI GEORGESCU (n. 1968) este psihoterapeut, doctor în psihopatologie øi psihanalizæ; lector la Facultatea de Sociologie-Psihologie a Universitæflii „Spiru Haret“ din Bucureøti.

PARENT-CHILD, CHILD-PARENT – THE SKETCH OF A COMMON FACE Matei Georgescu

A mother pets her womb; a pregnant mother pets herself – a several seconds commercial, with the hope of selling more mineral water. The (pregnant) mother pets herself; in fact, an (unborn) child is being petted. What is personal and what could be impersonal in a pregnant mother?

The character above, the mercantile version of the Mother-Goddess, points two numbers to me – one and two – but within an arithmetic which lacks in verifiable calculation formulas.

How can one go from one to two, considering the infinity of rational numbers contained between? It’s like the ancient paradox, where this distance cannot be ever covered, it’s like we get lost among the array of shades, among the infinity of decimals, looking for the natural numbers, especially for two.

The image of this mother – once her advertising task neutralized – tells us about the constitution of personal limits, about the ability to reach difference, otherness, by means of one’s own destiny. The image of any pregnant women taking up such a pose and posture tells us about how something in us may turn into something outside us. In extenso, it’s about the relation between self and alter, about establishing the subject-object binomial, about the narcissistic-objectual antinomy and, in fact, about the existence of any binomial and antinomy.

A reflection on “counter-transfer analysis”, a good barometer of the personal tie with the world, it turns out that the text is getting much too abstract.

It may be the first sign of a personal need for refuge when facing such a topic.

What could be more securing than moving through high cognitive areas, placed at a good distance from the incandescent topic, not in its infernal glow, anyway?

By saying that I (“I”) am the standard for any abandon and that I can conveniently build my world by evening the roughness created by my own relation with the limit, with the separation, with the abandon, I practice, in fact, an “innocent” subjective idealism. I continue, perhaps in an unfortunate manner, to “analyze my counter-transfer”, my reaction to the (re)reading of these lines and to the attempt of thinking about the problem of abandon: am I being caught, by my defensive needs, on a dusty shelf within the history of unfortunate attempts to understand the world? No logical argument can validate my position. There is only one, which doesn’t have the force of a syllogistic foundation, but that of personal support: the years I spent on the couch (complementary to the professional formative years) looking for what I thought I should be looking for in order to find something I hadn’t known it did exist: me, the other, different from my parents.

One doesn’t have to look too far in the history of culture in order to find the (perennial) idea according to which it is hard to perceive things that are too MATEI GEORGESCU (b. 1968) is psychotherapist, Ph.D. in psychopathology and psychoanalisis. He is lecturer at Faculty of Sociology and Psychology, “Spiru Haret“ University, Bucharest.

137

„prea aproape“ de mine, incandescent de aproape de mulfli dintre noi. (Poate cæ diferenflele dintre diversele tipuri posibile de prizæ la chestiune sînt, în special, rezultatul variafliei distanflei – de siguranflæ – dintre autor øi fenomenul abandonului.)

Revin bunæoaræ la imaginea mamei din reclama cu pricina. Avem certitudinea cæ ne naøtem fizic. Este un truism cu o bunæ influenflæ de ocultaflie asupra unor desfæøuræri la fel de importante: evidenfla naøterii fizice ne împiedicæ sæ ne punem problema unui alt tip de sarcinæ: cea psihicæ.

Ce înseamnæ „o naøtere psihicæ“? „Instituflia“ naøterii psihice rezidæ în istoriile noastre øi este alcætuitæ din chiar identitatea fiecæruia, alimentatæ din revolute linii de rudenie, cît se poate de actuale însæ prin ceea ce simflim, træim øi putem face. Chiar dacæ aparent este o formulæ pesimistæ, fiecare abandon povesteøte travaliul naøterii psihice. Fiecare abandon petrecut în nuanflele unei relaflii semnificative, din care aparent nu am pierdut nimic, øi nu doar istoriile „cazurilor“ evidente. Acestea din urmæ ne populeazæ imaginarul, în timp ce comportamente precum grija excesivæ sau rejecflia le exilæm oriunde, cu precædere în contingent, oricum nu în preajma ideii de abandon.

Pentru a pleca, „cum se cuvine“, de la prototip: este vinovatæ o mamæ care îøi abandoneazæ copilul? Cine distribuie culpa? În ræspunsul la o astfel de întrebare regæsim, de o parte, un pærinte care îøi abandoneazæ copilul sub incidenfla istoriei sale de viaflæ, a tarelor „naøterii sale psihice“. De cealaltæ parte, ne aflæm noi ceilalfli, cetæfleni cum-se-cade, care „ne facem datoria“ arætînd cu degetul gestul extrem al abandonului.

O facem poate nu atît din preocuparea pentru celælalt, cît, în primul rînd, pentru noi. Vehemenfla este o mæsuræ a repulsiei personale faflæ de træirea abandonului.

O elaborare publicisticæ pe aceastæ temæ poate, prin urmare, sæ încerce un inventar de soluflii, mæcar provizorii, la chestiunea abandonului. Poate apoi sæ propunæ o analizæ a contextului social, cultural în care se articuleazæ fenomenul. Mai poate sæ punæ întrebarea raportului personal cu aceastæ temæ – copii abandonafli, pærinfli în abandon. Titlul poate fi atunci amendat øi reformulat: Eu (cititor, autor) abandonat. Optez pentru ultima formulæ.

Tentaflia diverselor maniere de-a aborda subiectul se poate înscrie pe un ambitus larg, de la varii tipuri de distribuire a culpei la modalitæfli de evitare a problemei, de la texte care indexeazæ riguros teorii la scriituri cu afective inflaflii baroce. Nici opfliunea mea nu este „liberæ“, ci constrînsæ de raportul personal cu abandonul. Nevoi presante de reparaflie vor impune un articol-soluflie, în timp ce încercarea de tolerare a træirii abandonului, un articol-discuflie. Ræmîne de væzut cîtæ soluflie øi cîtæ discuflie va încæpea în aceste rînduri.

Cum se distribuie abandonul în destinele noastre? Cum învæflæm sæ îl toleræm, sæ ni-l asumæm øi de ce avem nevoie sæ evitæm aceastæ træire? Un posibil ræspuns îl gæsim în „cît de singuri“ am fost læsafli în timpurile copilæriei noastre, de cætre cine øi, apoi, de ce. Gestiunea acestor ræspunsuri susfline activitatea psihanalistului care se ocupæ de „cazurile“ copilului.

Sæ încercæm un exemplu: o învæflætoare îmi vorbeøte despre un „copil-problemæ“ din clasa sa. „Nu stæ locului, nici mæcar în timpul orei. Face tot felul de pozne în care îi antreneazæ øi pe ceilalfli. Pærinflii lui nici nu mai øtiu ce sæ facæ. Acestui copil îi place sæ facæ probleme [sic!] øi sæ fie øef în grupul sæu.“ O situaflie comunæ øi mai ales o percepflie de „bun-simfl“. Învæflætoarea ne spune cæ este ceva în neregulæ cu un copil. Ba chiar copilul este problema, prin „felul lui de a fi“. El, copilul, este ræu, noi, ceilalfli, sîntem buni. Soluflia este de „bun-

138

close. As for me, the psychoanalytic couch offered me the space from which I started to re(build) my objects. I insist on my relation to the topic and on my “competence” in this field, because the topic is in fact “too close” to me, incandescently close to many of us. (Perhaps the differences between the various approaches to the topic are mainly the result of changing the – safety – distance between the author and the phenomenon of abandon.)

I return, for instance, to the image of the mother in the advertisement. We are certain that we did have a physical birth. This truism has a powerful blanketing influence on other developments as important as this one: the evidence of the physical birth stops us from acknowledging the issue of another kind of pregnancy: the psychic one.

What does “psychic birth” mean? The “institution” of the psychic birth resides in our histories and it’s made of the very identity of everyone, nourished by kin lines from the past, but as present as possible in what we feel, experience and even do. Although this may seem a pessimistic formulation, every abandon speaks about the labour of the psychic birth. That is, every abandon taking place in the shadows of a significant relationship, from which, apparently, we had nothing to lose, and not just the history of the “obvious” cases.

The latter populate our imaginary, while behaviours like excessive care or rejection are being exiled anywhere else, especially into contingency, anywhere but around the idea of abandon.

To start, “as we should”, with the prototype: is a mother who abandons her child guilty? Who apportions the guilt?

The answer to such a question consists, on one hand, of a parent abandoning his child as a result of his life experience, of his “psychical birth” scars, and on the other hand, we, the righteous citizens, “doing the right thing” by pointing at the extreme act of abandon. We do it perhaps not so much out of concern for the other, but in the first place, for us. Vehemence is the measure for the personal repulsion before the experience of abandon.

Therefore, a publishing attempt concerning this topic may try to inventory the (at least temporary) solutions to the problem of abandon. Then it may put forth an analysis of the social, cultural background in which this phenomenon articulates. It also may ask about the personal relation to this topic – abandoned children, parents in abandon. The title may be then reformed and rephrased: Abandoned me (reader, author). I chose the first formulation.

The temptation bore by the diverse manners of approaching this topic may be situated within a wide range, from many kinds of guilt allocation to ways of avoiding the problem, from texts which rigorously index theories to writings with an affective baroque rhetoric. My own choice is not “free”, but compelled by my personal relation to the abandon. Urging needs of rehabilitation request a solution-article, while the attempt to tolerate the experience of abandon requests a discussion-article. It remains to be seen how much solution and how much discussion these lines will allow.

How is abandon allocated in our destinies? How do we learn to tolerate it, to assume it and why do we have to avoid this experience? We can find a possible answer in “how lonely” we were left during our childhood, by who and then why. The activity of the psychoanalyst dealing with child’s “cases” rests in handling these answers.

Let’s use an example: a teacher tells me about a “problem-child” in her class.

“He doesn’t stand still, not even during the class. He’s making all sorts of pranks, involving the others as well. His parents don’t know what to do anymore. This child likes making trouble [sic!] and being the leader of his group.”

A common situation and especially a “common sense” perception.

The teacher tells us there’s something wrong with a child. Even more,

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

simfl“ pentru cæ protejeazæ „adulflii“ de sursele problemei øi, în consecinflæ, de træirile lor, cele de care doresc sæ se dezicæ, øi poate de problema în sine.

Protejeazæ, evident, øi de soluflii...

Ce legæturæ are acest caz cu abandonul? Aparent niciuna sau cel mult una „adusæ din condei“, care nu-i poate trece prin cap decît unui psihanalist...

Aflæm cæ mama „copilului-problemæ“ îl „fline din scurt“, este deosebit de autoritaræ, îi controleazæ orice activitate. Mai aflæm cæ mama a fost crescutæ în primii sæi ani de cætre bunici øi apoi preluatæ de pærinfli øi cæ figura tatælui este øtearsæ, cæ acesta încearcæ færæ succes sæ-i ofere libertatea pe care mama nu i-o acordæ.

De ce simte nevoia o mamæ sæ îøi „sufoce“ copilul, animatæ, desigur, de cele mai bune intenflii? Este ca øi cum aceastæ mamæ îøi prelungeøte graviditatea: copilul este la „îndemîna ei“ (precum în reclama la apa mineralæ), chiar dacæ fizic existæ separat. Copilul este næscut fizic, contracfliile naøterii psihice se lasæ aøteptate (fiind în cel mai fericit caz declanøate de psihoterapeut). Naøterea psihicæ întîrzie poate pentru cæ travaliul sæu i-ar reactiva mamei træiri de abandon. Dacæ nu l-ar mai controla, dacæ l-ar læsa singur, mama ar fi invadatæ de afecte pe care le-a træit în copilæria sa, cînd a fost „abandonatæ“ bunicilor. Mama încearcæ sæ repare propria copilærie prin delegaflia copilului sæu: acesta are acum un pærinte ideal, precum øi-ar fi dorit øi mama sa; nu numai cæ nu abandoneazæ (aøa cum a fæcut bunica sa cu mama, cînd era micæ, læsînd-o stræbunicilor, pentru a træi ulterior încæ un abandon, prin separarea de aceøtia), dar este permanent în proximitate.

Copilul imaginar se naøte cu mult timp înaintea celui real. Se naøte, precoce, imaginar, pentru a ne repara istoriile øi a ne feri de retræiri dureroase.

Ipostazele imaginare ale copiilor noøtri au aceeaøi valoare de „realitate“, øi mai ales de influenflæ destinalæ, ca ipostazele reale ale acestora. Raportul dintre dorinflele viitorilor pærinfli, rezultat al propriilor istorii de viaflæ, de compensare, reparaflie – de sine –, øi copilul real este øi nucleul psihopatologiilor post-partum.

Trecerea din imaginar în real comportæ multe riscuri în psihogeneza fiecæruia: coborîrea din „Olimpul“ copilæriei în „flinuturile sterpe“ ale vieflii adulte poate fi resimflitæ ca o formæ de cædere, uneori chiar în abisuri infernale. De aceea, realitatea continuæ sæ conflinæ o bunæ „cantitate“ de „Olimp“, de imaginar, chiar øi în cele mai „reale“ øi actuale evenimente, de care sîntem siguri cæ nu au nicio legæturæ cu trecutul nostru.

Pentru a-i permite un destin armonios, un mai bun acces la realitate, la sine, mama (dar øi tatæl) trebuie sæ se poatæ separa, odatæ cu naøterea copilului, de „o parte din ei“. Dacæ, fizic, naøterea reprezintæ o separare „naturalæ“, psihic, procesul – deja cultural – comportæ varii destine. „Copilul-problemæ“ este o problemæ în raport cu copilul imaginar, produs fantasmatic al pærintelui datînd din timpurile copilæriei sale. În situafliile nefericite, „copilul færæ probleme“, copilul ideal al pærinflilor, matricea procustianæ a celui real, continuæ sæ fie o parte din mamæ care trebuie cu necesitate „conservatæ“. În caz contrar i-ar produce acesteia træiri inacceptabile – cum ar fi, de pildæ, cea de abandon.

Abandonul, sub aspectele sale implicite, ne trimite la maniera, paradoxalæ, în care se constituie obiectul – prin lipsæ. Este evident cæ proximitatea nu permite o privire limpede asupra obiectului, se percep pærfli, se înfleleg detalii cu falsæ valoare de întreg. Proximitatea înseamnæ øi ebuliflie afectivæ, dificil de elaborat, valuri de træiri øi nevoie de retragere. Raportul cu focul despre care vorbeøte Bachelard este exemplar pentru „pasul în spate“ necesar ori-

the child is the problem, because “the way he is”. He, the child, is bad, we, the others, are good. The solution has “common sense” because it protects “the adults” from the sources of the problem and, as a result, from their experiences, the ones they want to dissociate themselves from and maybe from the problem itself. It obviously protects from solutions, too...

What is the connection between this case and abandon? Apparently none, or at most a “well-rounded” one, which only a psychoanalyst could have thought of... We find out that the “problem-child’s” mother “keeps a check on him”, that she is very authoritarian, controlling his every move. We also find out that the mother was raised, in her first years, by her grandparents and then taken by the parents; and that the father figure is blurred, that he is unsuccessfully trying to render him the freedom his mother doesn’t allow.

Why does a mother feel the urge to “choke” her child, having the best intentions, of course? It’s like this mother extends her pregnancy: the child is “at hand” for her (like in the mineral water commercial), even if he is physically separated. The child is physically born, but the psychic birth contractions are long in coming (they are initiated by the psychotherapist, for the most fortunate). Perhaps the psychic birth is delayed because its labour would reactivate abandon experiences in the mother. If she didn’t control him, if she left him alone, the mother would be invaded by affects experienced in her childhood, when she was “abandoned” to her grandparents. The mother tries to fix her own childhood by means of her child: now he has an ideal parent, as his mother would have liked; not only that she doesn’t abandon (like his grandmother did with his mother, when she was little, leaving her with her grandparents, so she would experience one more abandon, when separated from those), but she is always close.

The imaginary child is born long before the real one. He is born precocious, imaginary, to fix our histories and protect us from painful re-experiences.

The imaginary hypostases of our children have the same value of “reality” and especially of destinal influence as their real hypostases. The relation between the desires of the future parents, the result of their own life histories, of – self – compensation, of restoration and the real child is the very core of the post-partum psychopathologies.

Crossing from the imaginary into the real implies many hazards in everyone’s psychogenesis: descending from the childhood’s “Olympus” into the “waste lands” of adult life may feel like a fall, sometimes even into infernal abysses.

That’s why reality continues to preserve “a good deal” of “Olympus”, of imaginary, even in the most “real” and actual events, of which we are certain to have no connection to our past.

In order to ensure him a harmonious destiny, a better access to reality, to himself, the mother (but also the father) have to be able to give away, once the child is born, “a piece of them”. If, physically speaking, the birth represents a “natural” separation, psychically speaking the process – already a cultural one – presupposes different destinies. “The problem-child” is a problem in relation to the imaginary child, the phantasm product of the parent dating from the times of his childhood. In some unfortunate situations, “the problemless-child”, the parents’ ideal child, the Procust-like matrix of the real one, continues to be a part of the mother which necessarily needs to be “conserved”. Otherwise it would produce unacceptable states to her – like that, for example, of abandon.

The abandon, through its implicit aspects, points to the paradoxical manner in which the object is constituted – by loss. It’s obvious that proximity doesn’t allow for a clear image of the object; only parts are perceived, only details, with a false value as a whole, are understood. Proximity also means affective

139

cærui raport cu lumea. Proximitatea, atingerea obiectului, ne „arde“ precum focul. Gestul privirii de la distanflæ, chiar cu riscul aproximærilor, este justificat. De la distanflæ ne putem „tatona“ graniflele, ne putem contura imaginar, prin propriile reflexii, lumea øi obiectele sale. În acest sens a înfleles Freud jocul nepotului sæu, copilul Sophiei de Halberstadt, fiicæ a cærei pierdere, în 1920, îl va fi marcat profund, pînæ într-acolo încît biografii sæi au considerat funestul eveniment ca pe una dintre cauzele dezvoltærilor teoretice din Dincolo de principiul plæcerii. Este vorba despre „copilul cu mosor“, personaj al lucrærii amintite, cel care, de fiecare datæ cînd mama sa pleca, arunca un mosor dincolo de pætuflul sæu pentru a-l trage înapoi de capætul aflei øi a se bucura vizibil. Copilul, ne spune celebrul sæu bunic, repeta într-o manieræ activæ separarea de mamæ, „pierderea“ acesteia, abandonul, în încercarea de a elabora preaplinul de træiri provocat de plecarea acesteia.

Pe de altæ parte, orice træire a mamei este resimflitæ de copil; dacæ separarea de fiul sæu îi provoacæ acesteia anxietate (prin retræirea împrejurærilor de fetiflæ abandonatæ), copilul o va prelua, va deveni neliniøtit øi va avea nevoie sæ-øi manifeste starea, de pildæ, prin hiperactivitate.

Dificultatea de a træi separarea se transmite intergeneraflional, chiar dacæ întregul comportament al pærintelui este o încercare de drenare a træirilor sale, prin negarea distanflei, prin încremenirea în proximitate. O extremæ trece în cealaltæ. Suspensia în proximitate întrefline un gen (imaginar) de uter în jurul persoanei „adulte“, care nu accede la capacitatea de a fi singur. A fi singur, a-fli putea angaja o ordine semnificativæ în propriul destin, mai mult prin opfliune decît prin incapacitate, este esenfla oricærei individuæri.

Abandonul-prototip, cel în care este întreruptæ istoria relafliei cu pærinflii, este o consecinflæ a existenflei unui copil imaginar deteriorat care nu poate suporta un reflex real. Copilul imaginar deteriorat, sub varii forme – de la „calitatea“ de apendice al pærintelui, pînæ la devitalizare øi moarte –, condenseazæ suita de træiri ale mamei, (re)activate de naøtere. Indiferent de timpul „cronologic“ care s-a scurs pînæ la abandon, nivelul de deteriorate al copilului imaginar se aflæ în relaflie cu valoarea timpului psihic al raportului dintre mamæ øi bebeluø, timp ale cærui clipe sînt marcate de afecte extreme.

Orice copil abandonat indicæ istoria unui pærinte în abandon. Repetiflia destinalæ, deseori dificil de sesizat sub aspectul „nevrozei de destin“ (incapacitatea de a fi fericit, nevoia de nefericire), încheagæ linii de rudenie, permite adaptarea la reperele mediului chiar dacæ pentru aceasta sînt necesare uneori comportamente extreme. Abandonul este o formæ de adaptare: o mamæ care întoarce spatele copilului sæu încearcæ sæ se adapteze unor træiri imposibil de elaborat în afara trecerii la act.

Fenomenul-prototip este o speflæ radicalæ a træirii abandonului, træire de care nu sîntem scutifli, cu nuanflele destinale aferente, niciunul din noi. Pozifliile radicale øi nevoia de acfliune în acest sens reprezintæ maniere de a ne revizita raportul cu aceastæ træire. Mæsura nevoii de soluflie – socialæ – este un indiciu al cæutærii de soluflii personale, færæ a înflelege prin aceasta cæ spiritul civic fline neapærat de istorii dramatice. Nu grija pentru aproapele este în discuflie, ci maniera în care este træitæ personal nevoia de a oferi ajutor: gælægios, reactiv sau adaptat, asumat øi, poate, eficient.

Abandonul-prototip pune problema graniflei dintre imaginar øi real. Dificultæflile paternajului la care a fost supus pærintele nu pot fi conflinute în imaginar, ci devin realitate comportamentalæ. Abandonul-prototip indicæ raportul pærintelui cu limita, capacitatea de a (re)træi situafliile copilæriei sale: copilul abandonat poate sæ fie øi un copil mort. Abandonul devine o formæ de întrerupere

140

ebullition, difficult to construct, waves of experiences and the need to withdraw. The relation with fire, of which Bachelard talks, is paradigmatic for “the step behind” necessary in every relation to the world. Proximity, touching the object, “burns” us like fire. The act of watching from distance, even at the risk of approximation, is justified. From the distance, one can “feel” one’s borders, one can imaginarily draw, by one’s own reflections, the world and its objects. This is the acceptance Freud gave to the play of his grandchild, the son of Sophia de Halberstadt, his daughter, whose loss, in 1920, would mark him deeply, to the amount that his biographers regarded the grimly event as one of the causes for the theoretical developments in Beyond the Principle of Pleasure. It is the “reel child”, a character of the above-mentioned work, the one who, every time his mother left the room, would throw a reel beyond his little bed in order to draw it back by the string’s end and visibly enjoy it.

The child, as his famous grandfather tells us, was actively repeating the separation from the mother, his “losing” her, the abandon, trying to articulate the overflow of affects caused by her departure.

On the other side, any experience of the mother is sensed by the child; if the separation from her son causes her anxiety (by re-experiencing the circumstance of an abandoned little girl), the child will undertake the anxiety, he will become unrest and will need to manifest this state, for instance, by being hyperactive.

The difficulty to experience the separation is transmitted in an inter-generational manner, even if the parent’s entire behaviour is an attempt to drain his experiences, by denying distance, by remaining stuck in proximity. An extreme passes into another. The suspension in proximity maintains an (imaginary) kind of uterus around the “adult” person, which doesn’t attain the ability of being alone. Being alone, being able to engage in a significant ordering within one’s own destiny, rather by choice than by inability, is the essence of every individuation.

The prototype abandon, the one in which the history of the relationship with the parents is being interrupted, is a consequence of the existence of a deteriorated imaginary child who cannot allow for a real reflex. The deteriorated imaginary child, in various forms – from the “quality” of a parent’s appendix to devitalization and death – epitomizes a series of his mother’s experiences, (re)activated by birth. Regardless of the “chronologic” time spent until the abandon, the imaginary child’s level of deterioration depends on the value of the psychic time of the mother-child relation, a time whose moments are marked by extreme affects.

Every abandoned child points to the history of an abandoned parent. Destinal repetition, which is often difficult to compass as a “destiny neurosis” (the incapacity of being happy, the need for unhappiness), coagulate kin lines, allows the accommodation to the environment marks, even if doing so requests some extreme behaviours. Abandon is a form of accommodation: a mother who turns her back on her child tries to adapt to some experiences impossible to elaborate outside actuation.

The prototype phenomenon is a radical species of experiencing the abandon, an experience which, with the destinal shades involved, none of us is free from. The radical positions and the need to act in this sense represent ways of revisiting our relation to this experience. The need for – social – change indicates the search for personal solutions, without meaning that the civic sense is necessarily bound to dramatic histories. We are not talking about caring for thy neighbour, but about the way in which the need to help is personally experienced: blatant, reactive or adapted, assuming and, maybe, efficiently.

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

de sarcinæ la peste nouæ luni. „Sarcina“ maternajului este deseori mai dificilæ decît cea fizicæ, întrucît copilul capætæ o formæ realæ imposibil de menflinut în limitele celei imaginare øi, prin urmare, greu de controlat. Mama este debordatæ de træiri øi silitæ sæ „arunce“ din imaginarul sæu reprezentæri încærcate, de pildæ, cu prea multæ agresivitate. Soluflia radicalæ a epurærii constæ în trecerea la act, traducerea în comportament a reprezentærilor indezirabile suscitate de maternitate prin „ajustarea“ realitæflii, înlæturarea sursei, a copilului real. Mama încearcæ sæ-øi restabilieascæ echilibrul printr-un comportament autoperceput, la limitæ, ca „normal“, îndreptæflit. Mama care îøi lasæ copilul la uøa unui „leagæn“ poate încerca sæ îøi recîøtige dreptul la o formæ, fie ea øi „instituflionalizatæ“, de paternaj. Mama care îøi lasæ copilul într-o ghenæ încearcæ sæ-øi „arunce la gunoi“ propria viaflæ de bebeluø, gest prin care refuzæ sæ mai „copilæreascæ“, încæ o datæ, însoflind paøii copilului sæu.

O astfel de poziflie, „cît se poate“ de analiticæ, poate pærea o formæ de justificare a unui comportament criminal, cel pentru care nicio întemeiere nu îøi are locul, o contribuflie la pocirea chipului angelic al Zeiflei-mamæ. „Justificærile“ (mele) analitice riscæ sæ fie sancflionate de orice bun cetæflean, revoltat în fafla unor acfliuni aflate sub demnitatea umanæ. Esenfla unei astfel de revolte poate fi semnul unor dificultæfli personale prin care se strigæ: aceste situaflii nu trebuie sæ se întîmple, aceøti „pærinfli“ nu trebuie sæ existe. Øi totuøi existæ. Tentaflia de piruetæ în fafla træirilor greu de suportat, negarea acestora fac parte din manevrele defensive aflate la îndemîna tuturor. În loc sæ fii acoperit cu vizibile arsuri, mai bine sæ evifli focul, negîndu-i existenfla, chiar dacæ el continuæ sæ te ardæ prin viscere bine ascunse chiar øi ochiului avizat.

O atitudine în care abandonul este „recuperat“ din forma sa prototip, din caracterul sæu accidental, øi încadrat în normalitatea multor destine este periculoasæ. Pericolul rezidæ în dificultatea de a nega ceea ce ne aparfline în aceeaøi mæsuræ. Prea mica diferenflæ, de nuanfle, øi nu de fond, dintre mine øi un sinistru pærinte, inclus în sumarul øtirilor de la ora 17, devine scandaloasæ.

Scandaloasæ prin faptul cæ nu sîntem imuni la træirea extremæ a abandonului, nu putem evita depresii post-partum øi continuæm sæ ne pæstræm copilul într-un uter psihic, mult mai confortabil, nu pentru copil, ci pentru fiecare dintre noi.

The prototype abandon raises the problem of the border set between imaginary and real. The difficulties of fatherhood, which the parent was subject to, cannot be contained by the imaginary, but become behaviourist reality.

The prototype abandon indicates the relation of the parent to the limit, the ability of (re)experiencing situations from his childhood: the abandoned child may as well be a dead child. The abandon becomes a form of abortion after nine months. The motherhood “pregnancy” is often more difficult than the physical one, because the child receives a real form, which is impossible to keep within the limits of the imaginary one, and, as a result, more difficult to control. The mother is overwhelmed by experiences and forced to “throw away” from her imaginary those representations charged, for instance, with too much aggressiveness. The radical solution consists in passing into act, in translating the undesirable representations aroused by maternity in behaviour, by “adjusting” reality, by removing the source, the real child. The mother tries to regain her balance behaving in a manner self-perceived as “normal”, legitimate. The mother who leaves her child at the door of an “orphanage” may be trying to regain the right to some form of parenthood, even an “institutionalized” one. The mother who leaves her child at a garbage bin is trying to “throw away” her own life as a baby, refusing a new “babyhood”, along with her child.

Such a position, analytical “to the most”, may seem a form of justifying criminal behaviour, the one for which there is no excuse, a contribution to the disfigurement of Mother-Goddess’ angelic face. (My) analytical “justifications” run the risk of being chastened by any good citizen, indignant before some actions below human dignity. The essence of such a revolt may be the sign of personal difficulties, releasing a cry: these situations should not happen, these “parents” should not exist. But they nevertheless do. The temptations to dodge the situations hard to stand, to deny them, are part of the defensive practices disposable to everyone. Instead of being covered with visible scars, it’s better to avoid fire, by denying its existence, even if it keeps burning within some viscera well hidden even to the trained eye.

A stance in which abandon is “recovered” from its prototype form, from its accidental nature and set in the normality of many destinies is dangerous.

The danger consists in the difficulty to deny what is equally ours. The much too little difference, of shades and not of substance, between me and a sinister parent, presented on the 5 P.M. news bulletin, becomes scandalous.

And it is scandalous because we are not immune to the extreme experience of the abandon, because we cannot avoid post-partum depressions and we continue to keep our child in a psychical uterus, much more comfortable, not for the child, but for each of us.

Translated by Alex Moldovan

141

Abandon preexterminatorul: societatea avortatæ Bogdan Ghiu

Avortul biopoliticii Ne aflæm, în România, în situaflia tragic paradoxalæ de a fi nevoifli sæ ne plîngem de inexistenfla unei biopolitici. Regimul Ceauøescu se stræduise sæ formuleze øi sæ aplice una. Marele Conducætor încercase sæ-øi creeze în mod „øtiinflific“, prin tehnici populaflioniste rudimentare, un popor: norodul de care avea nevoie în calitatea sa autoimaginatæ, intim decalatæ, de voievod planetar. Conform acestui plan preøtiinflific de demografizare forflatæ, femeia românæ colectivizatæ ar fi urmat sæ funcflioneze ca strict uter portant pentru viitoarele odrasle ale Partidului. Partidul-Subiect unic (conform egalitæflii expansionistreductive Partidul-Ceauøescu-România) nu era, aøa cum rapid øi facil au interpretat unii, Tatæl, Procreatorul violator, ci Formatorul, Tatæl-Matrice, Modelatorul din carnea naturii, producætorul industrial de neouman.

Biopoliticul ceauøist separa, delimita strict natura: indiferent cum din punct de vedere calitativ, populaflia colectivizatæ minimal urban, sub formæ de cartiere øi de oraøe-incubator, în care antasarea, suprapunerea vizau tocmai sæ stimuleze, sæ accelereze „nuclear“ (cæci despre niøte adeværate bombe urbane era vorba) hazardul întîlnirilor genital-genitoare, trebuia sæ producæ, sæ fabrice carne pentru tunul de sintezæ ideologicæ al Partidului: pastæ – nici mæcar masæ – umanæ, biomaterie primæ. Abia pe baza acesteia, pornind de la ea urma sæ demareze etnogeneza în serie a Omului Nou. Condifliile naøterii, ale procreærii, adicæ ale producerii biomateriei prime, ræmîneau însæ perfect indiferente. Politicul, politizarea naturii putea începe abia dupæ ce aceasta îøi zæmislea rodul. Numai aøa se poate explica minimalismul biopoliticii ceauøiste øi stricta separare a „naturii“ de „culturæ“ (ideologie). Abia Partidul deflinea dreptul de a individualiza, de a boteza (numæra, clasifica) progenitura, adicæ de a o organiza conform propriului sæu cod, eminamente statistic. Creat într-un mod rudimentar populaflionist, Noul Popor trebuia sæ intre apoi imediat într-un proces de naøtere continuæ, nesfîrøitæ, promiflîndu-i-se øi amînîndu-i-se la infinit naøterea istoricæ. Politicul deci, ca gestaflie, øi Partidul ca uter ideologic-industrial. Societatea – între postneant øi preexistent. Nu doar minorizare øi infantilizare a cetæflenilor, ci prenatabilitate perpetuæ. Familii-agriculturæ vs. Partid-industrie grea de neoumanitate. Proiect de modernizare biopoliticæ condus într-un mod anacronic, feudal: populaflie-hinterland pentru Partidul-senior øi laborator; carne pentru ultima, mereu viitoare Cruciadæ modelatoare. Amînare infinitæ a naøterii în oraøele-incubator. Abandon infinit pre-intermediar, cæci naøterea propriu-zisæ ar fi trebuit sæ conducæ la apariflia unei noi rase sub forma unui nou popor, dar n-a mai apucat – øi nici n-ar fi avut cum – sæ aibæ efectiv loc. Dupæ reprimarea øi represiunea de la începuturile exogene ale regimului comunist din România, acesta s-a organicizat øi øi-a propus sæ devinæ productiv.

Supraindustrializarea arierantæ, hiperdemodernizatoare a flærii semnala tocmai natura industrialæ a biopoliticii ceauøiste. Au existat, chiar dacæ doar

ABANDON THE PRE-EXTERMINATOR: ABORTED SOCIETY

BOGDAN GHIU este scriitor, jurnalist øi critic media, cunoscut traducætor al lui Foucault, Derrida, Deleuze.

BOGDAN GHIU is writer, journalist and media-criticist, translator of Foucault, Derrida, Deleuze.

142

Bogdan Ghiu

The Abortion of Bio-politics In Romania, we find ourselves in the tragic paradoxical situation of having to complain about the inexistence of bio-politics. The Ceauøescu regime had strived to elaborate and apply one. The Great Leader had tried to create “scientifically”, through rudimentary demographic techniques, a people: the many he needed in his self-induced position, intimately displaced, as planetary voivode. According to this pre-scientific plan of forced demography, the Romanian collectivized woman was meant to function as a mere uterus to carry the future off springs of the Party. The unique Party-Subject (according to the expansionist-reductive equality The Party – Ceauøescu – Romania) wasn’t, as many have interpreted it fast and easy, the Father, the violator Procreator, but the Trainer, the Father-Matrix, the Sculptor in nature’s flesh, the industrial producer of the new man. Ceauøescu’s bio-politics used to separate, strictly delimitate nature: no matter how in terms of quality, the collectivized population minimally urban, in incubator neighborhoods and towns, where the crowding and overlapping were intended precisely to stimulate the hazard of encounters genital-geniture to reach “nuclear” speed (they were real urban bombs), had to produce, to manufacture flesh for the Party’s ideology synthesizer cannon: human paste – not even mass –, raw biomass. Only on with this, the serial ethno-genesis of the New Man would start. The birth, procreation, conditions, that is of the production of raw biomass were perfectly indifferent however. Politics, the politization of nature would only start once the product was begotten. This is the only way to explain the minimalism of Ceauøescu’s bio-politics and the strict separation of “nature” and “culture” (ideology). Only the Party had the right to individualize, baptize (count, classify) the off spring, that is to organize it according to its own code, essentially statistic. Created in a rudimentary demographic fashion, the New People had to undergo immediately after a process of endless continuous birth with the promise and recurrent postponement of its historical birth. Politics, as gestation, and the Party as an ideological-industrial uterus. Society – between post-nothingness and preexistent. Not only reduction to minority and infantile level of the citizens, but also perpetual prenatability. Agriculture-families vs. heavy pregnant industry-Party with neohumanity. Project of bio-political modernization lead in an anachronic, feudal fashion: population-hinterland for the Party – sovereign and laboratory; flesh for the last, always future modeling Crusade.

Endless postponement of the birth in the incubator-towns. Endless pre-intermediate abandon, for birth itself would have had to lead to the apparition of a new race in the form of a new people, but ran out of time and, anyway, it was impossible. After the repression from the exogenous beginnings

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

schiflate, doar ca germen, doar ca – tocmai – sæmînflæ, un rasism øi un eugenism comuniste: Omul Nou nu desemna, proiectiv, un individ-persoanæ, ci un superindividual colectiv, o populaflie-organism: crearea ideologic-industrialæ a unui Popor Nou pe baza resurselor strict naturale, demografizate, naturalizate „hidrocarburic“ ale istoriei românilor. Defectul biopoliticii comuniste l-a reprezentat însæ tocmai separarea „naturii“ de „culturæ“, a agriculturii umane de industria socialæ: hiperruralizare (= naturalizare) prin industrializare urbanæ.

of the communist regime in Romania, it turned organic and set the goal to

Falsul liberalism Biopoliticii comuniste deficitare, vetuste, prin care revoluflionarea politicoindustrialæ a umanului nu urmærea decît consolidarea unei structuri arhaice de tip teritorial feudal øi chiar tribal-clanic (marcæ a retromodernitæflii de lungæ datæ a societæflii româneøti), i-a urmat, acum, absenfla oricærei biopolitici, în condifliile unei aøa-zise liberalizæri a societæflii. Or, cel puflin de la Michel Foucault (cel din cursul despre Naøterea biopoliticii) încoace, ar trebui sæ øtim cæ liberalismul presupune tocmai elaborarea unei biopolitici eficiente øi detaliate, prin care viul uman, pentru a putea sæ fie exploatat din punct de vedere economic, adicæ fæcut sæ producæ cît mai mult øi cît mai bine, mai economic, realizînd o adeværatæ economie politicæ (în sensul de teorie economicæ vizînd economisirea puterii), trebuie sæ fie cultivat, întreflinut, asigurat: medicalizarea societæflii.

Avem noi astæzi, în România, aøa ceva? Nu. Nici pomenealæ. Politicul prelevæ øi consumæ orbeøte resursele naturale ale unei societæfli neîntreflinute øi necultivate, operînd minimal, dar nu în sens liberal: nu se implicæ, nu-i pasæ.

Nu existæ, în România, nici urmæ de politicæ liberalæ a vieflii, deci nici urmæ de biopoliticæ øi de ratio guvernamentalæ. Politicul acflioneazæ aici minimal în sensul de orb øi de întîmplætor, de strict reactiv, circumstanflial. Øi nu constituirea vreunui Pilot (pe urmele Marelui Cîrmaci-Cîrpaci), pe care tot mai mulfli intelectuali demisionarzi o reclamæ, ar putea fi, în momentul de faflæ, soluflia, øi aceasta pentru simplul motiv cæ respectivul cælæuzitor n-ar avea cîrmæ. Între Conducætor øi corabia societæflii releul politicului nu doar lipseøte, ci face obstacol øi, literal mediatic, ecran: de aici, lipsa de guvernare.

Departe de a fi anarhic neguvernabilæ, populaflia româneascæ aøteaptæ încæ sæ fie constituitæ, fie øi dezastruos, disciplinar biopolitic, rætæcind pe loc, nomadism sedentar, sub spectrul unor sælbæticiri care însæ ameninflæ dinæuntru, nu din afaræ. „Biologizarea“ societæflii româneøti nu este una programatæ politic: Pæstorul este el însuøi o oaie, cînd fiap, cînd Berbec. Anumifli gînditori occidentali pot, sînt perfect îndreptæflifli, aøadar, sæ denunfle excesiva øi îndelungata rafinare a dresajului biopolitic. Românii se aflæ, în schimb, mai curînd în situaflia blocantæ, aporeticæ, de a deplînge inexistenfla politicului ca atare, pur øi simplu, chiar øi în nefastele lui variante pastoral sau liberal biopolitice.

Ne aflæm într-o situaflie de libertate neprodusæ, nefabricatæ øi necultivatæ, neîntreflinutæ: în afara fiinflei, færæ ontologie istoricæ.

Abandon, atunci? Ce fel de abandon? Pre-, ante-abandon: tæcere negramaticalizatæ, færæ limbaj, societate færæ viaflæ øi færæ politicæ (a vieflii), naturæ færæ culturæ. Produse paradiziace ale unei flarini nedesflelenite. Pîrloagæ istoricæ.

Sæ ne bucuræm deci de absenfla ræului politic, a ingineriei sociale! Cæci, la fel ca aproape întotdeauna în istoria ei, în România dimensiunea politicului nu se manifestæ, nu se exercitæ, nu se actualizeazæ, devenind abuzivæ, decît pe laturæ externæ. În România nu existæ øi n-a existat politicæ internæ.

aration between “nature” and “culture”, between human agriculture and

become productive. The hyper-de-modernizing post-over-industrialization of the country underlined precisely the industrial nature of Ceauøescu’s biopolitics. There has been, even if only sketched or germinating, as seed, communist racism and eugenics: the New Man didn’t refer to a person-individual but to a collective super-individual, an organism-population: the ideological-industrial creation of a New People on the basis of the Romanians’ history strictly natural resources, submitted to demography, naturalized “hydrocarbon-wise”. The flaw of communist bio-politics was exactly the sepsocial industry: hyper-ruralization (= naturalization) through urban industrialization.

False Liberalism Obsolete communist bio-politics that, through the political-industrial revolution of the human, pursued only the consolidation of an archaic feudal-like structure or even a claunish one (emblem of the long-lived retro-modernity in the Romanian society), was followed nowadays by the absence of any Biopolitics, in the circumstances of the so-called liberalization of the society.

Or, at least since Michel Foucault (the one in the lecture on the Birth of biopolitics), we should be aware that liberalism presupposes precisely the elaboration of efficient and detailed bio-politics, through which the human living, in order to be economically exploited – that is made to produce more and better, economic, making possible true political economy (in the meaning of economical theory aiming at an economy of power) –, needs to be cultivated, provided for, insured: medicalization of he society.

Do we have something like that in today Romania? No. Not by far. The political collects and consumes blindly the natural resources of an uncultivated uncared for society, operating minimally, but not in the liberal way: it doesn’t care, it doesn’t get involved. In Romania, there is no trace of liberal politics of life, hence no trace of bio-politics and government ratio. The political acts here minimally in the senses of blindly and accidentally, strictly reactively, circumstantially. And the solution now is in no way the establishment of some Pilot (in the footsteps of the Great Leader-Shoemender), that more and more desisting intellectuals ask for, because the leader wouldn’t have the lead. Between the Leader and the ship of society the political relay not only is lacking but is an obstacle and, literally in the media sense, is a screen: consequently, lack of governance. Far from being anarchically ungovernable, the Romanian population is still waiting to be constituted, even disastrously, disciplinary biopolitically, errant on the same spot, sedentary nomad, under the spell of wilderness, menacing it from the inside not from the outside. The “biologization” of the Romanian society is not politically programmed: the Shepherd is a sheep himself, at times a Goat, at times a Ram. Certain western thinkers can, have the right to denounce the excessive and long refinement of the bio-politic taming. The Romanians however, are in the blocking, aporetic position to lament the inexistence of political as such even in its unfortunate pastoral or liberal bio-political variants. We are in a situation of un-produced, un-manfactured, uncultivated and uncared for freedom: outside the being, without historical ontology.

Abandon, then? What kind of abandon? Pre-, ante-abandon: ungrammatical silence, no language, lifeless society without politics (of life), nature without culture. Paradisiacal products of wildlands. Historical fallow.

Let us enjoy then the absence of political evil, of social engineering! For, like almost always in history, in Romania the political dimension is manifest, is

143

Marile probleme ale României nu sînt percepute niciodatæ decît din perspectiva relafliilor internaflionale, cîmp al unei perpetue dezorientæri în care la nesfîrøit ne cæutæm tabæra, epuizîndu-ne eventualele capacitæfli politice sub obsesia ameninflærii permanente cu dispariflia sau amputarea, din care derivæ marota plasærii obligatoriu, imediat optime. Starea de abandon caracterizeazæ însæøi politica internæ în ansamblul ei. Stæm cu privirile doar peste gard, roatæ, de veghe la fruntarii cu spatele spre înæuntru, unde, în absenfla oricærei politici, numai înjghebarea øi improvizaflia, reacflia spasmodicæ la imediat pot sæ domine. Necultivat øi nedresat, fie øi biopolitic, dupæ scurtul øi catastrofalul experiment comunist, socialul românesc subdezvoltat nu produce în mod normal (øi normat, normalizator) indivizi øi populaflii, ci doar patologii de margine (în dublul sens al marginalitæflii øi al extremei) færæ standard, epifenomene færæ fenomen ale ingineriei sociale øi ale artelor de a guverna. Pæstorul însuøi e oaie, cu mai multe blænuri sub øezut øi în spate, atît.

Agriculturæ umanæ neindustrializatæ politic. Din punctul de vedere al ontologiei politice, antropogeneza româneascæ n-a ajuns încæ la om. În România, natura nu se cultivæ, nu se dreseazæ, nu se civilizeazæ, viul nu este nici mæcar, catastrofic, manipulat. Imanenfla færæ transcendenflæ nu poate constitui taberele, lupta nu are loc: istoria – dinæuntru – n-a început. Doar turbioanele øi turbulenflele lumii exterioare ne mai forfleazæ la individuæri fals eroice, færæ indivizi însæ, færæ produse ale vreunei politici, în absenfla oricærei endogeneze alta decît simplele umbre printre øipcile gardului împrejmuitor ale unui exterior perceput întotdeauna în negativ.

used and actualized, becoming abusive, only on the external level. Romania doesn’t have and never had domestic politics. Romania’s great issues are always perceived only from the international relations angle, field of a perpetual disorientation wherein we seek endlessly for our camp, exhausting the presumed political capacities under the obsession of permanent threat of disappearance or amputation tat justifies the mania of gaining by all means an optimum position. The state of abandon characterizes the domestic politics as a whole. We sit looking over the fence, watchers at the borders turning our back to the inland where, in the absence of any kind of politics, only improvisation, the spasmodic reaction to the immediate can dominate.

Uncultivated and untamed, even in terms of bio-politics, after the short and catastrophic communist experiment, the underdeveloped Romanian society doesn’t produce normally (and according to norms, normalizing) individuals and populations but only margin (in the double meaning of marginality and extreme) pathologies without standard, epiphenomenona without phenomenon of the social engineering and the art of governance. The Shepherd is a sheep himself, having several sheepskins under the butt and on the backs, nothing more. Human agriculture politically unindustrialized. From the political ontology viewpoint, the Romanian anthropogenesis hasn’t reached the man yet. In Romania, the nature isn’t cultivated, isn’t tamed, isn’t civilized, the living is not even, catastrophically, manipulated. Immanence without transcendence cannot make camps, the battle doesn’t take place: history – inside – hasn’t started yet. Only the whirls and commotions of the exterior world force us to falsely heroic individuations, but without individuals, without products of some politics, in the absence of any other endogenesis than

Societatea fetalæ În La condition fœtale. Une sociologie de l’engendrement et de l’avortement (Gallimard, 2004), Luc Boltanski vorbeøte despre invizibilul, despre nenæscutul, despre inexistentul øi neconstituitul social, în sens categorial (implicit), pe care tocmai sociologia trebuie, pe linia Durkheim-Bourdieu, sæ le moøeascæ. Obiectele sociale vizibile, evidente, frecventate, mai cu seamæ atunci cînd sînt (hiper)focalizate øi, desigur, încadrate (citeøte: suprafenomenalizate) mediatic, sînt niøte „proaste obiecte pentru un sociolog“. Prin „distanflare“, „neutralitate axiologicæ“ øi „modelizare“, sociologia autenticæ trebuie sæ elaboreze obiectele pertinente de studiu. În România actualæ, abandonærii politice preliminare (funcflionînd ca însæøi condiflia de realizare a socialului) îi corespunde cît se poate de natural, de firesc, nu atît demisia, care ar presupune un prealabil activ, cît neconstituirea ca atare a funcfliei sociale a sociologiei ca disciplinæ investigativ-criticæ fenomenalizatoare. În România, meseria de sociolog a fost redusæ abuziv øi comod, criminal, din interiorul disciplinei înseøi, la aceea de „sondor“ aflat în slujba politicului imediat reactiv. Træim, social øi, dublat, consolidat sociologic, în vag, în neformulat, în preexistent, în larvar. Neconstituirii sociale fie øi cu forcepsul nefast al biopoliticii îi corespunde færæ seisme nonelaborarea sociologicæ. Or, færæ obiect, nicio øansæ de subiect. Færæ cunoaøtere, nicio luptæ. Zumzet pe post de uruit øi de vuiet.

Aseptizate, medicalizate, tehnicizate, naøterea øi avortul presupun øi au dezvoltat în societæflile occidentale actuale tehnici gramaticale de evitare, de nonobiectivare, demonstreazæ Boltanski. El vorbeøte, astfel, metodologic, despre „diferenfla dintre componentele lumii sociale care, la un moment dat, sînt supraexpuse øi cele care, færæ a fi cu totul necunoscute, ræmîn totuøi ignorate, ca øi cum cu privire la ele ar exista un acord tacit de a închide ochii“.

De aici, fenomenul „relei-credinfle sociale“, al „separærii dintre ceea ce se

144

the simple shadows of an exterior always perceived negatively through the fences.

Fetal Society In La condition foetale. Une sociologie de l’engendrement et de l’avortement (Gallimard, 2004), Luc Boltanski talks about the social invisible, unborn, inexistent and unconstituted, in the (implicit) categorial sense, that sociology, in the line of Durkheim-Bourdieu, has to deliver. The visible, obvious, frequented social objects, especially when they are (hyper)focalized and, of course, media framed (reads: supra-phenomenalization), are “bad objects for a sociologist”. Through “distanciation”, “axiological neutrality” and “modelization”, the authentic sociology has to elaborate pertinent study objects. In today Romania, to preliminary political abandon (functioning as the very condition of social constitution) corresponds naturally not the resignation, which would presuppose an active antecedent, but the unconstituion as such of the social function of sociology as investigation-critical phenomenalizing discipline. In Romania, the profession of sociologist has been reduced abusively and comfortably, criminally, from the inside of the discipline, to that of “pole analyst” under contract with the immediately reactive politics.

We live, socially and sociologically consolidated, in vague, in unformulated, in preexistent, in larval. To the social unconstitution, even with the unfortunate forceps of bio-politics, corresponds without trouble the sociological non-elaboration. Or, without object, no chance for a subject. Without knowledge, no fight. Much ado about nothing.

Asepticized, medicalized, technicized, birth and abortion presuppose and have developed in western societies grammar techniques to avoid, to nonobjectivization, demonstrates Boltanski. Thus, he speaks, methodologically, about the “difference between the components of the social world that, at some point, are overexposed and those that, without being totally unknown,

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

cunoaøte în mod oficial øi ceea ce se cunoaøte în mod oficios sau, altfel spus, la modul cunoaøterii tacite“. O astfel de abordare care distinge „momentele în care deschidem ochii de cele în care închidem ochii“ calificæ „sociologia moralæ“, care studiazæ „procedurile de evitare“ øi analizeazæ „dispozitivele sociale menite a atenua sau a ocoli anumite contradicflii“.

Analizînd ocultærile, deci categoriile implicite în funcflie de care societæflile occidentale actuale (ne)gîndesc apariflia viului – deci, altfel spus: modul în care ele fenomenalizeazæ fenomenul prin excelenflæ: naøterea øi reproducerea vie a vieflii –, Boltanski stabileøte o opoziflie de bazæ: aceea dintre fætul-proiect øi fætul-tumoare.

Fætul-proiect este fætul accentuat autentic, cel care face obiectul, ba chiar, deja, subiectul, „presubiectul“ unei „naøteri prin proiect“, programate. Nenæscutul este anticipat încæ dinainte de a fi conceput, e „deja bebe“, deja o persoanæ: pre-individualizare. E aøteptat, se vorbeøte nu doar despre el, ci cu el, întregul microcosmos familial este deja reorganizat, secularizat-mesianic, pentru venirea lui, în funcflie de el. Fætul-proiect este vizualizat tehnic, mama-mediu dialogheazæ cu el, el nu este nicio clipæ un necunoscut, fiind complet predeterminat. Evenimentul noului, cum ar spune Derrida, este perfect conjurat, socializat.

La polul opus, dar în interiorul aceleiaøi scheme øi prin intermediul aceleiaøi tehnici generale de preîntîmpinare –, fætul tumoral. Øi el este elaborat, constituit obiectual, dar nu în direcflia fiinflei, ci în cea a neantului, conform altei direcflii implicit „gramaticale“. El nu mai este însæ „aspirat cætre viitor“, asemeni fætului-proiect creat înainte de a fi fost procreat, ci este „tras înapoi spre neantul din care abia a ieøit“: „proiectul“ care-l priveøte este ca el sæ lase cît mai pufline urme posibil, inclusiv øi mai ales în memorie. Avortul trebuie cu desævîrøire øi imediat uitat. „Se face absolut totul pentru a se investi cît mai pufline reprezentæri cu putinflæ în el.“ E conceput – pozitivare malignæ a negativului – ca o tumoare, corp stræin care vine sæ afecteze negativ, ameninflætor, dat fiind cæ ascultæ de o „logicæ oarbæ“, corpul propriu. Avortul este privit ca o operaflie, ca o intervenflie chirurgicalæ. Avortul medicalizat aseptizeazæ, neutralizeazæ definitiv avortul clandestin: noul corp dispare cu desævîrøire înainte chiar de a fi apucat sæ aparæ, øi tocmai pentru a nu mai apuca sæ aparæ.

Mai mult, mai pregnant chiar: el nu e nimic, nu apucæ sæ fie constituit în ordinea existentului, nu i se îngæduie accesul nu numai la umanitate, ci øi la memoria personalæ. „Traumatismul naøterii“ nu trebuie sæ se producæ nici mæcar în ordinea negativului. Fætul-tumoare e invizibil: nu intræ în „obiectivitatea lumii“. Fiinflæ-nihil, eliminatæ terapeutic ca boalæ øi ca însæøi adiere a nimicului, fætul tumoral este forclus printr-un limbaj perifrastic care evitæ fie øi doar sæ-l obiectualizeze, sæ-l în-fiinfleze verbal. E nonobiect øi nonsubiect. În plus, tehno-fætul manifestæ capacitatea magicæ a tehnicii de a media-evita traumatismul, pozitivat sau negativizat, al naøterii øi în ordinea lucrurilor, dar øi în cea a cuvintelor. Carnea øi memoria proprii ale persoanei ræmîn astfel neafectate de acest eveniment-incident.

Or, în atari condiflii, cum ar putea drepturile omului sæ priveascæ, sæ acopere ceva ce nici nu apucæ sæ fie om? Deconstructiv vorbind, ce este, unde este, pînæ unde este umanul? Însæøi conceperea ca atare, prin secflionare, prin desprindere, a drepturilor copilului distruge, restrînge fatal sfera drepturilor omului, ale umanului.

Fiinflæ cu „poziflie ambiguæ“, fætul „destabilizeazæ separaflia categorialæ dintre fætul autentic øi fætul tumoral“. Øi aceasta deopotrivæ în ordinea reprezentærii, în cea a vizibilitæflii øi în aceea a experienflei corporale.

remain ignored however as if there is a tacit agreement about them to shut the eyes”. Consequently, the phenomenon of “social ill-faith”, of “separation between what is officially known and officiously known or, in other words, the mode of tacit knowledge”. Such an approach that distinguishes “the moments when we open our eyes and those when we shut them” qualify the “moral sociology”, which studies the “avoiding procedures” and analyzes “the social devices meant to attenuate or to circumvent certain contradictions”.

Analyzing the occultations, so the implicit categories according to which the western societies think (or not) the apparition of the living, in other words: the way in which they phenomenalyze the phenomenon par excellence: birth and the living reproduction of life –, Boltanski establishes a basic opposition: fetus-project versus fetus-tumor.

The fetus-project is the authentically emphasized fetus, the object, even the subject, the “pre-subject” of a programmed “birth through project”.

The unborn is anticipated even before conception, it is the “already baby”, already a person: pre-individualization. It is expected, the family not only talks about it but with it, the whole family microcosm is being reorganized, messianically-secularized, for its coming as it pleases. The fetus-project is technically visualized, the mother-environment dialogs with it, it isn’t an unknown at any moment as it is totally predetermined. The event of the new, as Derrida would say, is perfectly conjured, socialized.

At the other end, but within the same structure and through the same general technique of anticipated, there is the fetus-tumor. It is elaborated too, objectually constituted, not toward the being but toward the nothingness, according to another implicitly “grammatical” direction. It is not “aspired to the future”, like the fetus-project created before procreation, but “drawn back to the nothingness its just came from”: the “project” about it is to leave as few traces as possible, including and especially in memory. The abortion needs to be forgotten totally and immediately. “Everything is done to invest it with the least possible representations.” It is conceived – malignant pozitivation of the negative – as a tumor, a foreign body that comes to influence negatively, menacingly, because it obeys “blind logics”, the body proper.

The abortion is seen as an operation, as surgery. The medicalized abortion asepticizes, neutralizes definitively the clandestine abortion: the new body disappears completely even before it appeared and precisely in order not to appear. Moreover, it is nothing, it has no time to be constituted as existent, it has no access to humanity or personal memory. The “trauma of birth” mustn’t happen, not even in a negative sense. The fetus-tumor is invisible: it doesn’t get into the “world objectivity”. Being-nihil, therapeutically eliminated as disease, as the light touch of the nothingness, the fetus-tumor is foreclosed through a periphrastic language avoiding to name it as an object, to make it be in speech. It is non-object and non-subject.

Moreover, the techno-fetus manifests the magical capacity of technology to mediate/avoid the traumatism, either positively or negatively invested, of birth in the world or in language. The very own flesh and memory of the person are unaffected by this event-incident.

Or, under such circumstances, how can human rights concern, cover something which is not even human? Speaking in the terms of deconstruction, what is, where is, how far human goes? The idea of children’s rights as such, sectioned, unfolded, destroys, restricts fatally the sphere of human rights, of the human.

Being with an “ambiguous position”, the fetus “destabilizes the categorical separation between the authentic fetus and the tumoral fetus” both in the order of representation, visibility and bodily experience.

145

Mic tratat despre abandon Ne abandonæm abandonului øi abandonæm abandonul. Abandonul devine imediat o structuræ aprioricæ regresivæ øi proliferantæ, care îmbræfliøeazæ (abandonînd) totul. Abandonul nu survine øi nu ræmîne aproape niciodatæ accidental, punctual, parcelar, ci coboaræ/urcæ pînæ la nivelul condifliei de posibilitate a unui cîmp – tocmai astfel omogenizat, unanimizat – de realitate.

Abandonul se autoabandoneazæ øi se autooculteazæ în trepte. Structura categorial-„gramaticalæ“ a abandonului este una perifrasticæ, de (auto)evitare. Într-un prim „timp“, a abandona pare a fi o nonacfliune, opusul însuøi al acfliunii: presupune un subiect øi un obiect, manifestîndu-se ca acfliune autocontradictorie, denegatæ: a abandona înseamnæ atunci, tocmai, a nu face, a nu interveni, a læsa lucrurile sæ decurgæ de la sine, a asista fatalist, neoferind asistenflæ. Falsæ tranzitivitate, aøadar, a acestei acfliuni, care de fapt este reflexivæ, mai precis pasiv-reflexivæ, altfel spus retroactiv anihilantæ øi descurajantæ. Aceastæ „acfliune“ (cuvîntul, aici, se cere în acelaøi timp subliniat øi subminat: tocmai sub-linierea sub-mineazæ) contamineazæ øi distruge subiectul: subiectul faptului, al actului de a abandona devine, prin chiar acest fapt-act, un fals subiect, un pretins subiect, un subiect infinit delegant: în locul sæu abandonat se poate instala oricine, orice. Niciodatæ nu se poate øti cu precizie cine abandoneazæ pe cine/ce: abandonul nu are origine, ci creeazæ, manifestæ doar stadii imediat terminale. Abandonul este o acfliune de fiecare datæ – øi imediat – reuøitæ, care-øi atinge nesmintit, færæ greø, termenul. Prin „acfliunea“ de a abandona sîntem (devenim) obiecte ale abandonului, ale „propriului“ abandon. Într-un al doilea „timp“ însæ, vom fi izbifli de aspectul totuøi fals, înøelætor negativ al abandonului: prin abandon facem totuøi întotdeauna ceva, dar asupra noastræ, chiar dacæ abandonul are întotdeauna ca obiect alteritatea. Abandonîndu-ne abandonului, devenim subiecflii delegafli, refuzafli ai unei energice distrugeri de sine: creaflie øi producere prin abandon, „advenire“ fenomenologicæ nonintenflionalæ. Ne sustragem astfel, ne punem astfel la adæpost, printr-o acfliune, faflæ de acfliunea – individualæ, politicæ, socialæ, istoricæ – însæøi. A abandona înseamnæ – trebuie sæ însemne – a „acfliona“ pentru a nu acfliona, pentru a delega øi a evita acfliunea însæøi; pentru a o diferi øi a o deferi, ferindu-ne de acfliune prin devierea ei. Prin abandon, aøa cum am væzut, socialul se lasæ de-structurat regresiv: demisiei spontane a societæflii româneøti îi corespunde instituflional, „suprastructural“, demisia sociologiei, care se fereøte ca de dracul sæ constituie categorial-gramatical faptul abandonului, menflinîndu-l în implicit. Abandonul se cere, atunci, abandonat, ca o abandonare pasivæ a activului, ca o decizie activæ øi chiar energicæ de neconstituire de sine, de refuz pre(a)ocupat al naøterii, de persistenflæ în nonindividuat. Nu pot fi abandonafli, nu pot deveni pradæ a abandonului proliferant-retroactiv øi deci producætori frenetici de abandon decît cei care se abandoneazæ, introducînd astfel abandonul. Abandonare a abandonului: øanse în creøtere de viitoare revolte urbane subpolitice, de delincvenflæ punctual-mediaticæ, de invizibilitate asiguratæ. Neconstituire a legæturii sociale sau constituire a ei tocmai dupæ modelul abandonului.

Astfel, abandonul e invizibil, nu se fenomenalizeazæ, dar se hiperepifenomenalizeazæ, circulæ crescînd pe mæsuræ ce nu se vede: a nu mai fi nici mæcar obiect social! A fi abandonat, nu eliberat, pînæ øi de tentafliile vreunei biopolitici! A nu intra, a nu fi admis, fie øi doar ca obiect, în „obiectivitatea lumii“.

Pe copiii abandonafli nu-i vom putea vedea, percepe, gîndi intrasocial øi transcendent (obiectivant) sociologic atîta vreme cît vom refuza sæ ne vedem pe

146

Small Treaty of Abandon We abandon ourselves to abandon and we abandon the abandon. Abandon becomes immediately an a priori regressive and proliferating structure that embraces (abandoning) everything. Abandon never comes by accident, punctually, fragmentarily, but goes up/down to the level of possibility in a reality field and thus homogenized, commonized.

Abandon is self-abandoning and self-hiding gradually. The categorial”grammatical” structure of abandon is periphrastic, (self)avoiding. At a first “degree”, to abandon seems to be a non-action, the very opposite of action: it presupposes a subject and an object, manifests as a self-contradictory action: to abandon then means precisely not to do, not to intervene, to let things go with the flow, to watch as a fatalist, not to offer assitance. False transitivity, of this action which is in fact reflexive, passive-reflexive to be precise, in other words retroactively annihilating and discouraging.

This “action” (the term here needs to be both underlined and undermined: the underlining undermines) contaminates and destroys the subject: the subject of the fact, of the act to abandon becomes a false pretense subject, a subject that delegates: in its abandoned place anyone, anything can step. We can never know exactly who abandons who/what: abandon has no origin, it only creates, manifests immediately terminale stages. Abandon is a successful action each and every time, achieving its goal without failure.

Through the “action” of abandon we are (become) objects of abandon, of our “own” abandon.

At a second “degree” however, we are struck by the false appearance, deceivingly negative of abandon: through abandon we always do something but against ourselves even if the abandon has always for object the otherness. Abandoning ourselves to the abandon, we become the delegated, refused subjects of a solid self-destruction: creation and production through abandon, non-intentional phenomenological “event”. We thus avoid, we protect ourselves, through an action from the – individual, political, social, historical – action itself. To abandon means – must mean – to “take action” in order not to take action, in order to delegate and avoid the action as such; to defer and denounce it, protecting us from action by deviating it.

As we have seen, through abandon, the social is regressively de-structured: to the spontaneous resignation of the Romanian society corresponds institutionally, “supra-structural”, the resignation of sociology that avoids to constitute categorially-grammatically the fact of abandon, keeping it implicit.

Abandon then needs to be abandoned as a passive abandonment of the active, as an active and even energetic decision of self unconstitution, refusal to be born, persistence in non-individuation. Only those who abandon themselves, introducing abandon, can be abandoned, can be the pray of proliferating-retroactive abandon so producers of abandon in a frenzy.

Abandonment of the abandon: increasing chances for future urban subpolitical rebellions, of punctual-media delinquency, of assured invisibility.

Unconstitution of the social bond, or constitution precisely on the model of abandon.

Thus, abandon is invisible, it is not phenomenalized but hyper-epiphenomenalized, circulates and grows as it cannot be seen: it is not even a social object! To be abandoned, not freed, even from the temptations of some biopolitics! To not enter, to not be admitted, even as an object, in the “world objectivity”.

We won’t be able to see, perceive, think intrasocially and transcendently (objectively) the abandoned children in sociological terms as long as we will refuse to see ourselves in our hyperactive, subtle, invisible abandons:

+ (copii abandonafli. pærinfli în abandon)

noi înøine, în abandonurile noastre hiperactive, subtile, invizibile: invizibilul hræneøte invizibilul. Invizibilul social decurge din „acfliunea“ de a închide ochii, de a fline cu stræønicie, pînæ la epuizare, ochii închiøi pentru, cu scopul nedeclarat de a nu ne vedea pe noi înøine. Nu pe aøa-numiflii copii ai stræzii, de pildæ – pe care, iatæ, numindu-i i-am øi salvat atribuindu-i –, îi evitæm noi, abandonîndu-i abandonærii øi abandonînd abandonul, ci pe noi înøine ca ei.

Refuzæm sæ ne autoobiectivæm pentru a nu ne trezi obligafli sæ acflionæm, deci sæ ne naøtem ca subiecfli responsabili. Abandon, prin urmare, de sine, politicæ a struflului prin delegare subpoliticæ necontractualæ a prerogativelor subiectale, a puterii, care întotdeauna este putere constituantæ, de constituire.

Precaritatea puterii: abandonul întemeietor Cæci despre putere, constituire øi despre genealogia lor localæ e, tocmai, vorba. Despre tipul de contract implicit prin care puterea se constituie, tradiflional, în România. Despre mentalul negîndit al ontologiei puterii în România. Istoria regimurilor de putere øi a regimurilor puterii în România a fost interiorizatæ øi s-a sedimentat practic ca habitus social. Or, în România, puterea s-a constituit întotdeauna în niøte moduri pe care le-am putea numi „capitulative“ sau „capitulaflioniste“: contracte sociale inverse, ræsturnate, încheiate nu prin transcendere delegatæ din sînul imanenflei sociale, ca mediaflie intrasocialæ, dinæuntru cætre afaræ, ci venind din afaræ spre înæuntru, impunîndu-øi condifliile øi obligîndu-øi subiecflii la infinite tranzacflii: constituindu-ne ca subiecfli din condiflia de obiecte. Nu ocupîndu-ne colonial, ci subordonîndu-ne mascat, ca falsæ putere „proprie“, „dinæuntru“. Abandonul de suveranitate apare astfel, conform aceleiaøi structuri „apriorice“, regresiv-anihilante, ca fiind nu ulterior, ci originar-întemeietor, ca însuøi modelul ancilar de constituire a suveranitæflii pentru români. La noi, puterea a fost întotdeauna exterior (nu exteriorizatæ), manifestîndu-se exterior ca putere internæ, nefiind însæ constituitæ dinæuntru. N-am generat niciodatæ, imanent social, putere, ci am exercitat o putere delegatæ, læsatæ, permisæ în mod precar (ca drept precarius): enclave de suveranitate pe fundal de puteri imperiale, neputînd sæ funcflioneze altfel decît derivat, mimetic imperial, în imperiu (stræin) færæ imperiu. La putere delegatæ, subiectivitate temporaræ, delegatæ, precaræ, drept temporar acordat de subiectivitate istoricæ, putere pe împrumut, cu, pentru dobîndæ. Politica româneascæ internæ a fost aproape întotdeauna, în grade diferite desigur (tocmai în aceasta øi constînd istoricitatea ei), putere acceptatæ, agreatæ, tranzacflionatæ: putere exterioaræ mascatæ, suveranitate îngæduitæ – nesuveranitate deplinæ care tocmai de aceea a øi putut sæ înnebuneascæ sau sæ se prosteascæ atît de des. Færæ temelii proprii, puterea øi-a încercat întregirea, constituirea de fapt prin totali(tari)zæri ale societæflii. Numai puterile im-proprii devin abuzive, nesubtil masive øi masificante. O astfel de putere nu se poate visa, organic, biopoliticæ. Forcingul ceauøist a dovedit-o. Numai puterile organice (la care noi sîntem condamnafli doar, neîncetat, sæ visæm) pot ajunge sæ se împleteascæ cu societatea, ocupîndu-se de corp øi de organism: social, individual etc. Puterile primite, delegate din afaræ spre înæuntru øi de sus în jos, nu dinæuntru spre afaræ øi de jos în sus, nu au putere, doar preleveazæ. Nefiind crescute din populaflie, concrescute deodatæ cu aceasta, pot cel mult sæ fantasmeze „popoare“, neputîndu-le însæ øi cultiva agro-cratic.

Conform acestei structuri privind lucrurile, abandonul, starea activæ øi destructiv-reflexivæ de abandon apare ca inevitabilæ øi primordialæ, întemeie-

the invisible feeds the invisible. The social invisible comes from the “action” of shutting one’s eyes, of keeping them obstinately shut in the undeclared purpose of not seeing ourselves. We don’t avoid the so-called children of the streets, for example – whom we already saved by naming –, abandoning them to the abandon and abandoning the abandon but ourselves as them.

We refuse to self-objectivate in order to avoid being imposed to act, so to be born as responsible subjects. Self-abandon, ostrich behavior through sub-political un-contractual delegation of the subject’s prerogatives, power, which is always a constituant, constituting power.

Precariousness Power: Founding Abandon It is all about power, constitution and their local genealogy. About the kind of implicit contract through which the power is constituted traditionally in Romania. About the unthought mental of power ontology in Romania. The history of regimes of power and power regimes in Romania has been interiorized and practically sedimented as social habitude. Or, in Romania, power has always been constituted in “capitulative” ways: reverse social contracts, drawn not through delegated transcendence from the social immanence, as intrasocial mediation, from inside out, but from outside in, imposing conditions and making mandatory for its subjects to infinite transactions: building up as subjects from the condition of objects. Not occupying us like a colony, but subduing us as false power of our own, from the inside. The abandon of sovereignty is also, according to the same a priori regressive-annihilating structure, originating-founding instead of ulterior, like the ancillary model of sovereignty constitution for the Romanians. For us, the power has always been exterior (not exteriorized), manifesting in exterior as internal power without being constituted inside. We have never generated power, immanent social, but exercised a delegated power, allowed precariously (as jus precarius): enclaves of sovereignty on the background of imperial power functioning only as a derivate, mimetically imperial, within a (foreign) empire without empire. To delegated power, temporary subjectivity, delegated, precarious, temporary permit for historical subjectivity, power as a loan with interest. Domestic Romanian politics has always been, in different degrees of course (this is its only history), an accepted power, agreed on, transacted: masked exterior power, permitted sovereignty – full un-sovereignty that for this very reason has gone made or has made a fool of itself so many times. Without proper foundations, the power attempted its constitution through society totali(tari)zation. Only im-proper powers become abusive, massive and massifying. Such a power cannot dream to be, organically, bio-politic. Ceaøescu’s forcing has proved it. Only the organic powers (that are but a dream for us) can achieve blending with the society taking care of the body and the organism: social, individual etc. The received power, delegated from outside in and from upside down, have no power, they only take. As they don’t grow from the population all they can do is, at most, to fantasize “people” without being able to cultivate them agro-cratically.

According to this structure, abandon, the active and destructive-reflexive state of abandon appear as inevitable and primordial, founding: through abandon – the so-called “Aurelian’s withdrawal” – we are born, “Caesarean”, that is we live in Caesarian like simulation. Romanian subjectivity, at all its levels, is unconstituted, it can self-destruct but cannot keep up as object.

A subjectivity that is precariously allowed can only subsist through abandon. Abandoned power and sovereignty through abandon, power of the abandon, power to maintain only as abandon.

147

toare: prin abandon – aøa-numita „retragere aurelianæ“ – ne-am næscut, „cezarian“, adicæ simulat cezaric træim. Subiectivitatea româneascæ, la toate nivelurile ei, este una neconstituitæ, care se poate autodistruge, dar nu øi întrefline ca obiect. O subiectivitate læsatæ, îngæduitæ precar nu poate decît sæ subziste prin abandon. Putere abandonatæ øi suveranitate prin abandon, putere a abandonului, putere de a întrefline tocmai øi numai sub formæ de abandon.

Lord’s Children

Copiii Domnului Politicæ internæ pe post de politicæ externæ, politicæ externæ în politica internæ, capitulaflii pe post de contract social, existenflæ pur inter-naflionalæ: nu devenim nici mæcar obiecte, fie øi asistate, ale unei puteri care nu are subiect propriu, ci doar se exercitæ precar, temporar, precarizînd øi temporizînd tot ce atinge. Pentru România, abandonul nu este ulterior unei posesii sau exercitæri, ci constituie menflinerea, neieøirea, ræmînerea în starea istoricæ de neconstituire, de constituire incompletæ øi de abandonare în fiinflæ.

Abandonîndu-ne social în fiinflæ, læsafli în fiinflare, e inerent ca naøterea sæ fie, la noi, un avort, ca avortul sæ constituie chiar unica formæ de în-fiinflare, de naøtere prin neconstituire. Creafliei ca avort îi corespunde „firesc“ societatea avortatæ. În aceasta træim, næscîndu-ne avortafli, avortoni læsafli ca atare sæ fie, færæ proiect, dînd fiinflæ neantului.

Nici programafli, nici avortafli, ne naøtem copiii întru Aba(n)don, pregætind Diavolul de care sæ ne temem øi cu care sæ avem a lupta istoric.

Socially abandoned into Being, left in being, it is inherent for us that birth

148

Internal politics instead of foreign affairs, foreign affairs in the internal politics, capitulations instead of social contract, purely inter-national existence: we don’t even turn into objects, even assisted ones, of a power lacking its own subject, at work precariously, temporary, making precarious and slowing down everything it lays hand on. For Romania, the abandon isn’t ulterior to some possession but is the keeping of an historic status of uncreation, incomplete constitution and abandonment into Being. be an abortion, that abortion be the only form of make-be, of birth through uncreation. To creation as abortion corresponds “naturally” the avorted society. We live in it, we are born aborted, fetuses left be, with no project, begetting the nothingness.

Not programmed, nor aborted, we are born children of the Aba(n)don, preparing a Devil to be afraid of and to fight in a historical battle.

Translated by Izabella Badiu

verso

Zonæ Jean-François Lyotard

Trebuie sæ intræm în oraø prin cartiere [faubourgs]. Felul de a vorbi al cartierelor este tînguirea: cæ nu mai locuim nicæieri, nici în afaræ, nici înæuntru. Tînguirea de a fi orfan se auzea deja în cartierele cetæflii clasice odatæ cu Villon. Ea se face auzitæ pînæ în inima metropolelor moderne. Bæiat neascultætor, fatæ pierdutæ, copiii zonei vin duminica în centru sæ-øi cînte refrenele færæ cap øi coadæ. Ei recitæ poeme în prozæ øi deconcerteazæ arta poeticæ. Ei se numesc Baudelaire, Verlaine, Rimbaud. „Citeøti prospecte, cataloage, afiøe care cîntæ cu voce tare / Iatæ poezia în dimineafla asta, iar pentru prozæ existæ ziarele“: Apollinaire îøi deschide Alcoolurile cu „Zonæ“. E centura în greceøte, nici sat, nici oraø, un alt loc, care nu e menflionat în registrul aøezærilor. În Prefafla (1916) la Coøul cu zaruri, Max Jacob traseazæ cele douæ însuøiri ale operei orfane, stilul øi situaflia: „Stilul sau voinfla creeazæ, adicæ separæ.

Situaflia îndepærteazæ […] Recunoaøtem cæ o operæ are stil prin aceea cæ dæ senzaflia de închis; recunoaøtem cæ este situatæ prin micul øoc pe care-l resimflim sau prin marginea care o înconjoaræ […]“. Opera se împresoaræ prin distanfla sa faflæ de tot, de autor, de subiect, de orice sursæ. „Poemul în prozæ este o bijuterie“, micæ podoabæ de trei parale, cæreia Brecht øi Kurt Weill îi mai impun øi descoperirea distanflærii. Ea este gæteala vagabondului, ce se furæ øi dispare odatæ cu hoflul sæu. Ea este mîndria puøcæriaøului øi a mahalalelor lui Jean Genet.

Aceste margini ale marilor oraøe nu sînt recente. Roma, Alexandria erau øi ele înconjurate de cartiere nesigure, în care se fredona despre absenfla pærinflilor øi lipsa de lucru. Isus, la urma urmelor, a cærui figuræ îi obsedeazæ încæ pe Baudelaire, Apollinaire øi Max Jacob, este copleøit de plîngerea mærginaøilor, a celor lipsifli de orice însemnætate. În Occident, societatea nu e datæ. Ea se cautæ, cautæ sæ-øi compunæ øi sæ-øi regleze fiinfla-împreunæ øi fiinfla sa în lume. Ea îøi descompune øi îøi deregleazæ arhaismele, sclavi, flærani, artizani, minori, muncitori din vechile uzine, mîine tofli salariaflii? Printr-o mie de episoade, gestul sæu de a se face desfæcînd ceea ce este e unul constant. Reliefurile øi ingredientele acestui festin metafizic øi urbanist îøi încruciøeazæ destinele pe zonæ: intri, ieøi, treci. Cartierul este efectul permanent al cercetærii conJEAN-FRANÇOIS LYOTARD (1924–1996) a predat filosofia la mai multe universitæfli franceze øi americane. În anii ’60 a desfæøurat o intensæ activitate militantæ în jurul revistei Socialisme ou Barbarie (împreunæ cu Claude Lefort, Cornelius Castoriadis etc.). Filosofia lui, inspiratæ de Kant (L’enthousiasme, 1986), Marx, Freud (Dérive à partir de Marx et Freud, 1973; Economie libidinale, 1974), Husserl (La phénoménologie, 1954), propune o criticæ a formelor istorice, estetice, tehnice, lingvistice ale modernitæflii (Instructions païennes, 1977; Le différend, 1983). La condition postmoderne (1979) anunflæ øi în filosofie sfîrøitul modernitæflii, prin epuizarea strategiilor sale narative. Termenul de „postmodern“ va fi reevaluat, dupæ dezbaterea cu Habermas øi Rorty, din anii ’80 (Le Postmoderne expliqué aux enfants, 1986), în eseurile din ultima parte a vieflii, în sensul unei rescrieri sau anamneze a modernitæflii (L’inhumain, 1988; Moralités postmodernes, 1993).

duse de sufletul occidental în privinfla comunitæflii øi a spafliu-timpului locuibil.

Aceastæ cercetare sau historia, reînceput încæpæflînat, inifliativæ øi distrugere, se înscrie în felul de a locui, tot aøa cum philosophia, edificare øi criticæ, nu înceteazæ sæ organizeze øi sæ dezorganizeze felurile de a gîndi. Filosofia nu este în oraø, ea este oraøul care gîndeøte, iar oraøul este agitaflia gîndirii care-øi cautæ domiciliul, cînd de fapt ea l-a pierdut, i-a pierdut natura.

Filosoful modern locuieøte metropola în mod echivoc. Împins la marginile sale, el îi ocupæ øi centrul. Într-o scrisoare cætre Guez de Balzac, semnatæ în mai 1631 de la Amsterdam, Descartes laudæ seniorului posesor de pæmînturi binefacerile pe care anonimatul unei populaflii agitate de negofl le procuræ gîndirii. Marele port republican adæposteøte filosoful într-un pustiu în care mulflimea celorlalfli se ciocneøte øi se negociazæ. Excelent loc øi potrivit moment pentru a lansa planurile unui oraø gata dedus, ale unei comunitæfli øi ale unei gîndiri întemeiate pe sine. În acelaøi an, Jacques Lemercier începe øi el sæ deducæ oraøul lui Richelieu în plinæ cîmpie francezæ. Ceva timp mai tîrziu, filosoful Discursului proiecteazæ urbanizarea radicalæ a gîndirii: ca øi pentru marele oraø, trebuie rase resturile „ræu întocmite“ pe care soarta istoriei le-a læsat moøtenire gîndirii, pentru a-i reconstrui planul dintr-odatæ „de la bun început“.

Filosofia oraøului øi a filosofiei poate sæ fie mai puflin sectaræ. De la Hobbes pînæ la John Rawls, ea e neîncrezætoare faflæ de începuturi. Ea traseazæ starea traffic-ului între interese, între pasiuni, între gînduri. Ea încearcæ vreun principiu care sæ-i permitæ sæ regleze cum trebuie circulafliile pe care le observæ, pornind de la mijloacele pe care tradiflia i le oferæ. Dar, dedus sau indus, oraøul se aflæ în capul tuturor filosofiilor moderne. Øi, conceptualæ sau empiristæ, filosofia modernæ se prezintæ drept capul de care are nevoie oraøul pentru a fi amendat øi remodelat. Nu la sat poate sæ se nascæ aceastæ oscilaflie între curæflare criticæ øi re-poluare metafizicæ. Disperarea de a fonda pentru totdeauna existenflele øi hotærîrea de a le da azil, nostalgia adeværatului øi oboseala precarului, dorinflele contrare de a se retrage în deøertul scolastic øi de a se angaja în lupte, toate aceste treceri schifleazæ zona nesiguræ în care filosoful urban face øi gîndeøte proba unei instalæri niciodatæ încheiate, cea a Occidentului.

Megalopolisul de astæzi øi de mîine nu pare, pentru început, decît sæ extindæ metropolele dincolo de limitele lor, sæ adauge o nouæ centuræ de suburbii rezidenfliale zonei cartierelor øi sæ agraveze astfel oboselile, incertitudinile, insecuritatea. Dar de sub aceastæ simplæ extindere stræpunge o filosofie a faptului-de-a-fi-în-lume cu totul alta decît metafizica metropolelor.

Dacæ Urbs devine Orbs øi dacæ zona devine întreaga cetate, atunci megalopolisul este færæ afaræ. Øi, prin urmare, færæ înæuntru. Natura este sub control cosmologic, geologic, meteorologic, turistic øi ecologic. Sub control sau sub rezervæ, sub rezervare. Nu se mai intræ în megalopolis. El nu mai este un oraø care ar avea nevoie de a fi reînceput. Vechile „afaræ“, provincii, Africa, Asia, fac parte din el, amestecate cu indigenii occidentali în felurite moduri. Totul este stræin øi nimic nu este.

149

Frumoasele edificii metafizice, în inima vechilor cetæfli øi a orgolioaselor downtown-uri, sînt conservate în camere de muzeu. Dincolo de cartierele moderne, noile „zone rezidenfliale“ (perfect oximoron, dat fiind cæ nu se poate rezida pe zonæ) se infiltreazæ pe cîmpuri, în pæduri, pe dealurile de la malul mærii. Acestea sînt regiuni-fantomæ, locuite øi pustii. Ele îøi înnoadæ tentaculele de la o comunæ la alta. Ele formeazæ un flesut interstiflial între vechile organe urbane. Acest proces este numit conurbaflie. El închisteazæ vechile suburbii în jurul centrelor istorice.

Ultimul zævor pus propagærii sælbatice a megalopolisului va cædea atunci cînd prezenfla „realæ“ la locul de muncæ va deveni superfluæ. Corpul producætor este deja un arhaism, aøa cum sînt ceasul de pontaj øi mijloacele de transport. Telecomunicarea øi teleproducflia nu au nevoie de oraøe bine fæcute. Megalopolisul împresoaræ planeta de la Singapore la Los Angeles øi la Milano. În întregime zonæ între nimic øi nimic, el se abstrage din duratele øi din distanflele træite. Øi fiecare habitat devine un habitaclu în care viafla constæ în emisia øi recepflia de mesaje.

Schiflez acest decor în grabæ pentru cæ e trivial øi uøor de recunoscut.

Odatæ cu megalopolisul, ceea ce realizeazæ øi ræspîndeøte Occidentul este nihilismul sæu. El îl numeøte dezvoltare. Întrebarea pe care o pune filosofului este: ce anume ræmîne care sæ merite atunci cînd prezentarea oricærui obiect este atinsæ de irealitatea trecerii? Ræmîne modul prezentærii. Între naturæ øi artæ, diferenfla cade: în lipsa naturii, totul este artæ sau artificiu. Dezvoltarea este o idee abstractæ, un cuvînt de conducætor care nu conduce nimic, decît zecimale. Cît priveøte existenfla, megalopolisul se træieøte estetic. Monstrul conurbafliei întîlneøte filosoful postmodern în punctul esteticii generalizate. Øi tot în acest punct ei se rateazæ.

Am început cu „cubismul“ unui Max Jacob, pentru cæ el este unul din semnele cele mai riguroase pe care nihilismul, cel a zonei, l-a fæcut în domeniul literelor. „Stilul“ sæu, care este cel al lui Braque øi Picasso, demultiplicæ obiectul øi corpul în faflete øi în schifle. „Situaflia“ sa recuzæ autorul, motivul, publicul øi formele. Absolutul pe care-l vrea este nimicul relafliei. Principiul romantic al „vieflii“, øi ceea ce persistæ din el în simbolism, este respins.

Existæ atunci, înainte de Adorno, un singur filosof în Occident pentru a duce gîndirea la înælflimea nihilistæ a acestei scriituri øi a acestei arte?

Sînt citafli Spengler øi Nietzsche. Dar primul nu este decît un avorton al celui de-al doilea, unul mai plat argumentat. Cît îl priveøte pe Nietzsche, a cærui gîndire mai mult sau mai puflin transcrisæ a hrænit într-adevær speranfla disperatæ a scriitorilor, a pictorilor øi a muzicienilor, de-acum cu totul orfani, Nietzsche nu a reuøit sæ depatetizeze acel „nimic nu meritæ“. Scriitura în ditirambi øi în fragmente nu întrerupe, ci consolideazæ filiaflia romanticæ øi simbolicæ. Proza poeticæ a lui Zarathustra, precum øi scriitura sibilinicæ a ultimului Heidegger, e bine fæcutæ pentru a spune aøteptarea venirii unui „ultim zeu“. Ea profetizeazæ încæ, aøa cum se spune cæ presocraticii au profetizat în vremea lor; numai cæ împrejurarea e favorabilæ, în lumina artificialæ a megalopolisului, unui laconism færæ patos. Wittgenstein, Gertrude Stein, Joyce sau Duchamp par a fi mai bune capete „filosofice“ decît Nietzsche sau Heidegger – vreau sæ spun prin „mai bune“: mai apte sæ flinæ seama de neantul færæ ieøire cæruia-i dæ naøtere Occidentul în acel prim sfert al secolului XX; øi prin „filosofice“

150

înfleleg: dacæ e adeværat cæ filosofarea este o chestiune de „stil“, concluzie la care Valéry, în maniera sa neoclasicæ tipic francezæ, ajunge în Léonard et les Philosophes [Leonardo øi Filosofii].

O chestiune de stil, cred cæ aøa ceva agitæ, ameninflæ filosofia de azi, de aøa ceva este ea deopotrivæ tentatæ øi bænuitæ. În centru øi în suburbii, ea a fost înflelegerea chestiunii occidentale cu privire la fiinfla-în-lume øi la fiinfla-împreunæ. Ea se întreba ce înseamnæ a locui, în vreme ce oraøul multiplica încercærile de ræspuns la aceastæ întrebare, îøi fæcea øi-øi desfæcea planul, mergea øi venea între istoria sa øi conceptul sæu, relua traseul marginii sale între interior øi exterior. La fel, filosofia edifica øi demola sisteme, se stræduia sæ fondeze, rafliona nihilismul endemic, îl desfæøura øi îl ascundea.

Dar oraøul este în prezent de-bordat de megalopolis. Acesta nu are un exterior øi un interior, fiind unul øi celælalt împreunæ, ca o zonæ. La fel, metafizica, înfleleasæ ca urbanizarea prin concept a unui afaræ al gîndirii, pare sæ-øi piardæ motivul atunci cînd acest afaræ, naturæ, realitate, zeu, om, se dizolvæ sub efectul criticii. Negarea activæ în întrebare øi în argument se întoarce împotriva ei înseøi. Nihilismul nu poate ræmîne un obiect pentru gîndire sau o temæ, el afecteazæ modul dialectic care era nervul discursului filosofic. Nimicul reclamæ de la gîndire ca ea sæ se înscrie nu ca produsul argumentului sæu critic, ci ca stilul scriiturii sale reflexive.

De aceastæ datorie de stil, filosoful nu se poate achita „fæcînd esteticæ“.

Atunci cînd estetica, acum mai bine de douæ secole, s-a introdus în filosofie ca una din disciplinele sale, ea a început sæ anunfle declinul imperiului argumentativ (Urbs øi Orbs ale discursului). Ea relativiza metoda, modus logicus, opunîndu-i maniera, modus aestheticus, cum spunea Kant. În ciuda subtilelor torsiuni pe care acesta le producea categoriilor pentru a surprinde faptul estetic, sau tocmai din cauza lor, nimic nu poate sæ împiedice ca metoda sæ fie hæræzitæ a deveni un caz particular al manierei. Romantismul speculativ (fie-mi permisæ aceastæ prescurtare) edificæ din nou un sistem al naturii fondat pe manieræ. Dar este esenflial manierei sæ ignore fundamentul, sistemul øi natura.

Gîndirea filosofului pare, în fond, sæ sufere o mutaflie analogæ cu aceea care afecteazæ existenfla oamenilor în megalopolis. S-ar putea spune cæ cele douæ momente aparflin aceluiaøi proces de estetizare generalizatæ. Ipoteza e ispititoare. E ca øi cum filosofia ar gæsi în megalopolis un sedativ: în debusolarea care o afecteazæ, ea n-ar face decît sæ ia parte la încercarea pe care o suferæ comunitatea în megalopolisul dezafectat. Trebuie totuøi sæ criticæm acest diagnostic consolator øi sæ acceptæm sæ ne întristæm.

Trebuie mai întîi sæ separæm esteticul în cultural øi artistic. Acest clivaj e unul de principiu, aøa cum este øi cel dintre istorico-empiric øi transcendental. Dar el este øi unul observabil în fapte.

Cultura a fost un mijloc într-o strategie. Pentru a duce ræzboiul împotriva despoflilor øi a preoflilor la început, împotriva duømanului de clasæ mai pe urmæ. Conøtiinfla oprimaflilor e sedusæ de valorile inamicului. Ea se va elibera cultivîndu-se. Luptætorul trebuie sæ fie eliberat în gîndirea sa pentru a se elibera în realitate. Acesta e circulus vitiosus al oricærui proiect pedagogic øi revoluflionar. Ceea ce-l face pe copil sæ iasæ din acest cerc e faptul cæ el creøte, asimileazæ cultura øi o uitæ realizînd-o. Dar ea este administratæ prea tîrziu bætrînilor copii care sînt exploataflii, prea tîrziu

verso

øi prea devreme. Ei nu mai pot s-o realizeze, dar pot încæ sæ creadæ în ea. Pedagogia se preschimbæ repede în propagandæ.

Aceasta e soarta politicii culturale a social-democrafliei germane la pragul dintre secole. Cauza pare bunæ: moøtenitoare a proiectului aufklärer, ea constæ în instituirea, în cartiere, a unor comunitæfli de cetæfleni luminafli øi de muncitori conøtienfli. Dar aceste instituflii sînt prinse în Marea Crizæ, în Marele Ræzboi øi în nazism. Semn cæ asimilarea democraticæ nu a fost fæcutæ. Atunci cînd nihilismul îøi dezlænfluie violenfla, masele îøi pierd spiritul. Spiritul pierdut se numeøte inconøtient. Politica culturalæ nazistæ flinteøte inconøtientul, pentru a-i mobiliza energia.

Este vorba de a inculca poporului aflat la restriøte fabula destinului sæu originar, care este salvarea Europei de la decadenfla nihilistæ. Miza „culturii“ ca politicæ øi propagandæ constæ tocmai în a favoriza acting-outul aceste fantasme paranoice. Politica culturalæ devine esenflialul politicii.

Comunitatea se „reconstituie“ urcînd pe scena pe care figurile eroice sînt oferite transferului sæu sælbatic. Nihilistul nu este combætut decît fiind interiorizat ca esteticæ fabuloasæ. Arta politicæ este „cultura“, iar „cultura“ este arta de a cælæuzi transferul. Dispuse în arhitecturi „vii“, masele se privesc mimînd triumful unei voinfle de putere arhaice.

Aceastæ perversiune n-a fost una circumstanflialæ.

Ea n-a dispærut odatæ cu înfrîngerea nazismului.

Færæ îndoialæ, „conflinutul“ culturii se schimbæ: dupæ cel de-al Doilea Ræzboi Mondial, figurile însærcinate sæ mobilizeze energiile inconøtiente sînt de o altæ naturæ. Ele se adreseazæ individului care locuieøte în megalopolis, øi nu cetæfleanului, muncitorului sau omului unui popor, adicæ locuitorului metropolelor. Cultura manipuleazæ dorinfla de dezvoltare (inclusiv de culturæ) mai degrabæ decît aceea de justiflie, de egalitate sau de destin.

Iar mass-media oferæ politicii culturale a liberalismului capitalist triumfætor posibilitæfli imense de estetizare. Acesta e un loc comun astæzi øi de aceea trec peste detalii. Trebuie doar sæ notæm cæ multiplicitatea concurenflialæ a figurilor propuse de instituflia culturalæ a megalopolisului este esenflialæ pentru aceastæ politicæ. Ea îi asiguræ permisivitatea øi-i conferæ un aer de criticæ graflie comparafliei posibile între „bunele obiecte“.

Aceastæ estetizare pluralæ tinde sæ facæ din cultura noastræ un muzeu.

Obiectele, sau conflinuturile, devin indiferente. Singura întrebare este dacæ ele sînt „interesante“. În ce fel ceea ce este indiferent poate fi interesant? Atunci cînd obiectul îøi pierde valoarea de obiect, ceea ce mai pæstreazæ valoare este „maniera“ în care el se prezintæ. „Stilul“ devine valoarea. Transferul are loc asupra „stilului“. Estetica este ræspunsul pe care megalopolisul îl dæ angoasei næscute din lipsa de obiect. Muzeul ca instituflie culturalæ proprie megalopolisului este un soi de zonæ. Toate culturile sînt suspendate în el între locul lor de aiurea øi aici-ul nostru, care este el însuøi locul de aiurea al aici-ului lor dispærut.

Dar aceastæ esteticæ muzealæ trebuie sæ ræmînæ sub legea imaginarului. Ea trebuie sæ „intereseze“, adicæ sæ ofere maniere, desigur, stiluri, mai degrabæ decît obiecte, cærora totuøi cererea de securitate øi de protecflie (împotriva angoasei abandonærii) li se poate ataøa ca unor obiecte.

Oricît de diverse ar fi, toate manierele permise øi suspendate în muzeu ræmîn sub aceeaøi regulæ ca obiecte de cult: ele trebuie sæ fie „bune“

sau „rele“, sæ (se) dea de iubit sau de urît. Regulæ a ofertei øi cererii pe piafla libidinalæ.

Or, aceasta nu este nicidecum estetica la care filosoful de astæzi este constrîns. Nu voi descrie semnele, sau cæile, nenumærate, aparente în toate disciplinele filosofice, prin care acest nou curs se impune gîndirii. Voi spune doar un lucru, care are de-a face în mod nemijlocit cu chestiunea noastræ: modernismele au fost umanisme, religii ale Omului. Acesta a fost o vreme ultimul „obiect“ neatins de nihilism. Dar a devenit curînd clar cæ acest obiect trebuia la rîndul sæu sæ fie distrus. Ultimul consemn læsat de cætre umanism este: Omul nu e Om decît prin ceea ce-l excedeazæ.

Enigma acestui exces este færæ îndoialæ ceea ce a intrigat întotdeauna filosoful. Dar, în cadrul estetic pe care i-l impune nihilismul contemporan, aceastæ enigmæ trebuie sæ fie gînditæ ca „prezenfla“ prin care absolutul, care este lipsa-de-raport, face semn în forme, care sînt relaflia. Adicæ, bunæoaræ, stilul øi situaflia în sensul pe care Max Jacob îl dæ acestor termeni, aøa cum am spus la început. Este vorba deci de cu totul altceva aici decît de o esteticæ a cererii imaginare. Este vorba de ceea ce Anticii, în timpul celebrei øi decisivei Cerfli, au apærat împotriva Modernilor, acum mai bine de douæ secole – apærat øi elaborat, în numele a ceea ce Tratatul lui Longin denumea sublimul.

Nu existæ obiect sublim. Øi, dacæ existæ o cerere de sublim, sau de absolut, în cîmpul estetic, îi stæ în fire sæ fie dezamægitæ. Atunci cînd comerflul ia în stæpînire sublimul, îl preschimbæ în ridicol. Øi nu mai existæ nici esteticæ a sublimului, pentru cæ sublimul este un sentiment care-øi extrage amara sa plæcere din nulitatea aisthesis-ului. Durere resimflitæ din inconsistenfla oricærui obiect, el este øi exaltarea gîndirii trecînd peste marginile a ceea ce poate sæ fie prezentat. „Prezenfla“ absolutului este contrariul prezentærii. Semnul pe care ea-l face scapæ semioticii, precum øi fenomenologiei, deøi se iveøte ca un eveniment cu ocazia prezentærii unui fenomen, sensibil øi înzestrat cu sens, de altfel.

Sensibilul este întotdeauna prezentat, aici øi acum, în forme. Dar ceea ce este artistic în forme, sau artisticul, este un gest, un ton, un timbru, acceptat øi dorit, care le transcende locuindu-le în acelaøi timp. Artisticul este pentru cultural aøa cum realul dorinflei este pentru imaginarul cererii. Absolutul este numele gol (gol pentru filosoful megalopolisului) a ceea ce excedeazæ toate punerile în formæ øi în obiect færæ a fi în altæ parte decît în ele. Cererea de forme øi de maniere se poate metamorfoza, asemeni stilurilor øi culturilor. Dar dorinfla, pentru cæ obiectul sæu este absolutul, este necondiflionatæ. Dacæ artisticul capodoperelor poate stræbate vicisitudinile pe care culturalul le suferæ în cursul istoriei, este øi pentru cæ gestul operei semneazæ dorinfla niciodatæ împlinitæ. Orice reducere a artisticului la realitatea culturalæ este o renegare a dorinflei. În megalopolisul estetizant, filosoful se gæseøte, sau mai degrabæ se pierde, în poziflia de a se pæzi de sau de a fline seama de nimicul care este absolutul. Poziflie destul de ridicolæ… El se pierde ca intelectual în øi pentru cetate pentru cæ aceasta se pierde. Se pierde ca stæpîn al conceptelor øi al edificiilor de concepte; el are nevoie, în aceastæ privinflæ, sæ frecven-

151

teze øcoala øtiinflelor øi a tehnicilor. Nu mai e vreme pentru el sæ se gîndeascæ la construirea unei metropole pentru gîndire, aøa cum îl însærcinase øi îl creditase comunitatea modernæ, fæcînd din el profesorul de universalitate. El are nevoie, dimpotrivæ, sæ considere trecætoare sau periculoasæ tentaflia de a gîndi cu comunitatea sau împotriva ei, de a se angaja într-un partid sau în apropierea lui, oricare ar fi acesta.

O asemenea dezabuzare are loc nu în numele realismului, ci în numele absolutului. Dacæ phrazein, a fraza, a face semn în tæcere, este singurul mod de a semnala pe care-l putem atribui absolutului, îmi imaginez filosoful în megalopolis dedat frazofiliei. Ar fi felul sæu, imund, de a fi în lume. Nicidecum retragerea sau turnul de fildeø. Øi nici angajamentul, manifestul sau declaraflia – decît atunci cînd probitatea cerutæ oricærui cetæflean o impune. Øi încæ mai puflin întoarcerea la teologii øi la culte.

Ar fi mai degrabæ o vedere oblicæ asupra vizibilului, suficient de divergentæ pentru a întrevedea în ea ceea ce nu este vizibil. O ureche destul de surdæ pentru a nu fi sedusæ de melodia øi armonia formelor, destul de finæ pentru a recepta timbrul øi nuanfla. Impasibil la seducfliile megalopolisului estetizant, dar afectat de ceea ce ascund ele manifestînd: tînguirea tæcutæ næscutæ din absenfla absolutului.

Dar este oare adeværat cæ estetica (a)climatizatæ, care este modul de existenflæ în megalopolis, „manifestæ øi ascunde“, aøa cum am spus, suferinfla unei lipse de absolut? Sau nu este cumva aceastæ suferinflæ decît o afabulaflie de care are nevoie filosofia pentru a legitima rolul pe care øi-l atribuie?

Imensa zonæ freamætæ de miliarde de mesaje înæbuøite. Chiar øi violenflele sale, ræzboaiele, insurecfliile, revoltele, dezastrele ecologice, foametea, genocidurile, crimele, sînt difuzate ca spectacole, cu menfliunea: vedefli, nu e bine, e nevoie de noi reglementæri, trebuie sæ inventæm alte forme de comunitate, asta o sæ treacæ. Disperærile sînt astfel luate drept dezordini de corectat, niciodatæ ca semnele unei lipse iremediabile.

Aceastæ decædere a dorinflei øi degradarea tuturor semnelor în imaginarul gestiunii dau megalopolisului stilul sæu straniu, cel de zonæ deopotrivæ precaræ øi confortabilæ. Se epuizeazæ oare adeværul megalopolisului în acest stil? Nu lasæ el niciun rest? Este filosoful de astæzi nebun, sau scriitorul, sau artistul, atunci cînd se încæpæflîneazæ sæ aplece urechea la lipsa de absenflæ pe care crede c-o aude bodogænind în surdinæ în acest stil?

Existæ oare mizerie, aceastæ mizerie, totuøi în cotidianul megalopolisului? Nu cumva pentru ea trebuie scriitura, cea a unui Céline, bunæoaræ, sæ se facæ martor, cu preflul de a merge pînæ la capætul nopflii sale? Scriitura, cea reflexivæ mai ales, cea a filosofului de astæzi, nu este oare ceea ce trebuie sæ obflinæ creditul nemuririi smulgînd-o morflii aseptizate care este existenfla noastræ de locuitori ai zonelor bogate? N-o sæ øtim niciodatæ ce se numeøte cunoaøtere. Megalopolisul este în orice caz perfect organizat pentru a ignora øi a face sæ se uite aceste întrebæri, aceastæ întrebare. Øi totuøi, uitarea uitærii ne face încæ semn îndeajuns pentru ca scriitura – arta, literatura øi filosofia laolaltæ – sæ se încæpæflîneze sæ depunæ mærturie pentru faptul cæ existæ rest.

Traducere de Ciprian Mihali

Text preluat din volumul Moralités postmodernes, Paris, Galilée, 1993, pp. 25–36, cu amabila autorizare a editorului francez.

152

Oraøul în epoca reproducerii sale turistice Boris Groys

1. Oraøul a luat naøtere, originar, ca proiect de viitor: oamenii s-au deplasat de la flaræ la oraø, pentru a se retrage din calea vechilor forfle ale naturii øi a clædi un nou viitor, pe care sæ-l poatæ alege øi controla ei înøiøi.

Pînæ astæzi, întreaga istorie a omului a fost determinatæ de aceastæ miøcare de la flaræ la oraø – prin aceastæ miøcare, istoria îøi urmeazæ, de fapt, cursul. Într-adevær, viafla la flaræ a fost, în mod repetat, stilizatæ ca epoca de aur a armoniei øi fericirii „naturale“. Însæ aceste amintiri înfrumuseflate despre viafla petrecutæ în naturæ nu i-au împiedicat în niciun fel pe oameni sæ meargæ mai departe, pe drumul istoric apucat cîndva. Oraøul ca atare îøi are øi dimensiunea utopicæ imanentæ, deoarece se situeazæ dincolo de ordinea naturalæ. Locul oraøului este u-toposul. Odinioaræ, zidurile oraøului delimitau locul pe care era construit oraøul øi marcau, prin aceasta, în mod clar, caracterul sæu utopic. De fapt: cu cît mai utopic îi era îngæduit unui oraø sæ fie, cu atît mai greu trebuia sæ fie sæ ajungi øi sæ pæøeøti în acel oraø, fie el tibetanul Lhasa, Ierusalimul ceresc sau indicul Shambala. Oraøul tradiflional se izola de restul lumii, pentru a merge pe propriul sæu drum în viitor.

Oraøul genuin nu e, aøadar, doar utopic, ci øi antituristic: el se izoleazæ în spafliu øi se miøcæ în timp.

Lupta împotriva naturii nu a încetat, fireøte, niciodatæ, chiar øi în interiorul oraøului. Deja Descartes constata, la începutul Discursului despre metodæ, cæ oraøele care s-au dezvoltat istoric øi, de aceea, nu se sustrag complet iraflionalitæflii ordinii naturale vor trebui, de fapt, dærîmate în întregime, pentru a clædi, pe locul devenit gol, un oraø nou, raflional, complet. Mai tîrziu, Le Corbusier pretindea ca oraøele istorice, inclusiv Parisul, sæ fie aruncate în aer, pentru a construi, în locul lor, noi oraøe ale rafliunii. Visul utopic de raflionalitate totalæ, claritate øi control al mediului citadin conduce, aøadar, la desfæøurarea unei dinamici istorice, care se manifestæ în reconstruirea permanentæ a tuturor domeniilor vieflii citadine. Næzuinfla spre utopie constrînge oraøul la permanenta autodepæøire øi autodistrugere. Astfel, oraøul a devenit un loc al revolufliei, al transformærilor revoluflionare, al noilor începuturi perpetue, al modei superficiale, al permanent schimbætoarelor lifestyle-uri. Construit ca oazæ a siguranflei, oraøul devenea, prin urmare, scena criminalitæflii, nesiguranflei, distrugerii, anarhiei øi terorismului. În consecinflæ, oraøul se prezintæ ca un amestec de utopie øi distopie, la care modernitatea, færæ îndoialæ, apreciazæ øi iubeøte, în ceea ce-l priveøte, mai mult distopicul decît utopicul – decadenfla, pericolul, nefamiliarul.

Acest oraø al eternului provizorat a fost, adeseori, descris literar øi însceBORIS GROYS este profesor la Hochschule für Gestaltung din Karlsruhe. Între 1965 øi 1971 a studiat filosofia øi matematica la Leningrad, emigrînd în 1981 în Germania. A publicat numeroase studii øi eseuri de esteticæ øi filosofie. Una din cunoscutele sale cærfli, Despre nou. Eseu de economie culturalæ, a apærut la Idea Design & Print în 2003. Dintre publicafliile sale mai importante amintim: Gesamtkunstwerk Stalin (München, 1988), Die Kunst des Fliehens (în colaborare cu Ilya Kabakov) (München, 1991), Fluchtpunkt Moskau (Stuttgart, 1994), Unter Verdacht. Eine Phänomenologie der Medien (München, 2000).

verso

nat cinematografic: este oraøul înfæfliøat, de exemplu, în Blade Runner sau în Terminator (1 øi 2), oraø în care, întotdeauna, totul e læsat liber spre a fi aruncat în aer øi ars, fiindcæ s-a încercat mereu, iaræøi øi iaræøi, sæ se elibereze locul pentru cele ce vor urma, pentru cele viitoare – øi mereu, din nou, venirea celor viitoare e împiedicatæ øi amînatæ, deoarece resturile celor deja construite nu pot fi dærîmate cu totul, øi faza pregætitoare, în curs, nu poate ajunge niciodatæ la capæt. Dacæ într-adevær existæ, ca efect final, ceva durabil în oraøele noastre, atunci e doar aceastæ continuæ pregætire pentru a crea ceva durabil, o perpetuæ amînare a solufliei definitive, o reconstruire permanentæ, o reparaflie durabilæ øi o acomodare treptatæ la necesitæfli noi.

2. Acum însæ, în modernitate, acest impuls utopic, aceastæ næzuinflæ spre un oraø ideal s-a diminuat cu timpul – øi a fost, treptat, înlocuitæ cu fascinaflia turismului. Astæzi, dacæ nu mai sîntem satisfæcufli de viafla oferitæ de propriul nostru oraø, nu încercæm sæ schimbæm, sæ revoluflionæm sau sæ reconstruim acest oraø, ci cælætorim, pur øi simplu, într-un alt oraø – pentru scurt timp sau pentru totdeauna –, spre a gæsi acolo ceea ce simflim cæ lipseøte în oraøul nostru. Mobilitatea între oraøe – în toate formele turismului øi ale migrafliei – a modificat principial atît relaflia noastræ cu oraøul, cît øi oraøele noastre însele. Refleaua globalæ øi mobilitatea au pus, principial, sub semnul întrebærii caracterul utopic al oraøului – ele au înscris din nou utoposul citadin în topografia unui spafliu globalizat. Nu întîmplætor McLuhan vorbea, referitor la aceastæ reflea globalæ, nu de un oraø global, ci de un sat global. Deopotrivæ pentru turiøti øi pentru emigranfli, flara de care aparfline oraøul devine, din nou, o temæ principalæ. Înainte de toate, prima fazæ a turismului modern, pe care o denumesc drept una a turismului romantic, a produs, în raport cu oraøul, o atitudine decis antiutopicæ. Turismul romantic, în înflelesul secolului al XIX-lea, conducea cætre o anumitæ întærire a oraøului, care a fost interpretat ca sumæ a ceea ce este demn de væzut din punct de vedere turistic. Turistul romantic nu cautæ proiecte utopice universale, ci diferenfle culturale øi identitæfli locale. Privirea sa e nu utopicæ, ci conservativæ – îndreptatæ nu înspre viitor, ci orientatæ cætre obîrøie. Turismul romantic e o maøinæ a preschimbærii provizoratului în definitiv, a temporalului în etern, a efemerului în monumental. Cînd un turist viziteazæ în trecere un oraø, acest oraø se prezintæ privirii sale ca anistoric, etern, ca o sumæ de edificii care erau dintotdeauna acolo øi vor ræmîne pentru totdeauna astfel, aøa cum sînt ele astæzi – cæci turistul nu poate urmæri miøcarea istoricæ a unui oraø øi nu poate imita impulsul utopic care propulseazæ oraøul în viitor. Turismul romantic suprimæ, prin aceasta, utopia pe care o realizeazæ. Privirea turisticæ romantizeazæ, monumentalizeazæ øi eternizeazæ tot ceea ce întîlneøte în cale. Iar oraøul se conformeazæ acestei utopii realizate – acestei priviri de meduzæ a turiøtilor romantici.

Monumentele unui oraø nu stau mereu acolo øi-øi aøteaptæ – spre a fi væzute de cætre ei – turiøtii, ci turismul, înainte de toate, creeazæ aceste monumente. Un oraø este monumentalizat în primul rînd prin tu-

rism – înaintea privirii turiøtilor aflafli în trecere, cotidianul oraøului, care permanent curge øi permanent se modificæ, se transformæ într-o imagine monumentalæ a eternitæflii. Iar sporirea turismului înseamnæ øi o sporitæ rapiditate a monumentalizærii. Træim astæzi, în oraøele noastre, o explozie a eternitæflii sau, mai bine spus, a eternizærii. Astæzi existæ nu doar monumente recunoscute ca Turnul Eiffel sau Domul din Köln, care ne par demne de a fi conservate, ci øi cele faflæ de care avem un sentiment de familiaritate: ah, dar întotdeauna a fost aøa øi va fi întotdeauna aøa. Chiar øi atunci cînd, de pildæ, cælætoreøti la New York øi mergi în South Bronx, acolo unde drogdealer-ii se împuøcæ unii pe alflii sau, cel puflin, aratæ ca øi cum chiar ar vrea, reciproc, sæ se împuøte, aceastæ scenæ capætæ demnitatea monumentalului. Îfli închipui: da, aici întotdeauna a fost aøa øi va fi întotdeauna aøa – aceøti tineri pitoreøti, øi aceste ruine romantice, øi acest pericol pîndind pretutindeni. Øi cînd apoi, mai tîrziu, citeøti în ziare cæ locul se cuvine a fi asanat, te consterneazæ øi simfli aceeaøi tristefle ca øi atunci cînd ai afla cæ Domul din Köln sau Turnul Eiffel ar urma sæ fie demolate, pentru a se face, în locul lor, un supermarket. Îfli închipui: aici va fi distrusæ o parte a vieflii autentice, aparte, diferite, aici totul, din nou, va fi aplatizat øi banalizat, aici monumentalul øi eternul vor fi, irevocabil, pierdute. Însæ acest doliu e prematur. Cæci atunci cînd cælætoreøti din nou spre acelaøi loc deja asanat, îfli închipui: cît de perfect plat, urît, banal e totul aici – aici a fost, evident, dintotdeauna la fel de plat øi va ræmîne întotdeauna aøa. Prin aceasta, locul va fi remonumentalizat, cæci cotidianul øi banalul dintr-o cælætorie vor ajunge exact la fel de monumentale ca excepflionalul. Nu calitatea inerentæ a unui monument decide asupra monumentalitæflii sale, ci aceastæ monumentalitate reiese exclusiv din jocul perpetuu al monumentalizærii, demonumentalizærii øi remonumentalizærii, care, prin privirea turiøtilor romantici, e pus în funcfliune.

Pentru prima datæ, figura turistului global plecat la drum în cæutarea træirilor estetice a fost, de altfel, tematizatæ filosofic la Kant – øi anume în a sa teorie a sublimului (în Critica facultæflii de judecare1). Turistul romantic e, prin urmare, acela care îøi recunoaøte pînæ øi propria decædere drept un flel de cælætorie dezirabil – øi, în acelaøi timp, e în stare sæ o perceapæ drept un eveniment sublim. Ca exemplu pentru sublimul matematic, Kant alege munflii sau oceanele, care par sæ depæøeascæ mæsura normalæ a puterii omeneøti de reprezentare. Pentru sublimul dinamic, el numeøte evenimente ale naturii violente, aøa cum sînt furtunile, erupfliile vulcanice øi alte catastrofe de odinioaræ, care, de pildæ, prin violenfla lor, ne ameninflau direct vieflile. Acum, aceste ameninflæri, spre care turistul romantic cælætoreøte, nu mai sînt, ca atare, sublime – aøa cum nici monumentele citadine nu mai sînt, ca atare, monumentale. Sublimul constæ, dupæ Kant, nu în „vreun obiect al naturii“, ci în „posibilitatea care stæ în noi“ de a judeca øi a gusta færæ teamæ lucrurile (Dinge) care ne ameninflæ.2 Subiectul ideii infinite de rafliune este, prin urmare, pentru Kant, înainte de toate, un turist care întotdeauna cautæ, în mod repetat, neobiønuitul, enormul øi pericolul, pentru a face dovada superioritæflii sale, a sublimului sæu în ceea ce

153

priveøte natura. Totodatæ însæ, Kant trimite, într-un alt loc al scrierii sale, la niøte locuitori din Alpi, care øi-au petrecut întreaga viaflæ în munfli, pe care nicidecum nu-i consideræ drept sublimi øi-i socoteøte, „færæ ezitare, pe tofli, niøte smintifli, adoratori ai gheflarilor“. Prin urmare, privirea turistului romantic ræmîne, în vremea lui Kant, încæ radical stræinæ de privirea flæranului de la munte. Turistul dispune de o privire globalizantæ, pentru care ceva precum figura flæranului elveflian funcflioneazæ ca parte a peisajului – øi, de aceea, nu-l deranjeazæ nicicum. Iar pentru flæranul elveflian, care se îndeletniceøte cu cele care-l înconjoaræ nemijlocit øi are grijæ de ele, turistul romantic e un smintit, un idiot, pe care, de fapt, nici nu-l poate lua în serios. Între timp, fireøte, situaflia, cum øtim, s-a schimbat, din nou, cu totul. Øi dacæ populaflia corespunzætoare a unei regiuni îi consideræ, ca înainte, pe turiøtii internaflionali care cælætoresc niøte smintifli, aceastæ populaflie se simte – cu siguranflæ, înainte de toate din motive economice – din ce în ce mai obligatæ sæ asimileze privirea globalizantæ care e îndreptatæ asupra ei øi sæ îøi adecveze propriul ei mod de viaflæ gustului estetic al vizitatorilor, al cælætorilor, al turiøtilor. Øi nu doar asta: chiar øi flæranii de la munte încep sæ cælætoreascæ øi devin, la rîndul lor, turiøti.

3. Timpul în care træim astæzi este øi un timp al turismului postromantic, adicæ confortabil øi, simultan, total, care marcheazæ o nouæ fazæ în istoria raporturilor dintre utoposul citadin øi topografia acestui pæmînt. Aceastæ nouæ fazæ este, de fapt, uøor de caracterizat: nu doar turistul romantic solitar, ci øi tot felul de oameni, lucruri, semne øi imagini, care provin din tot felul de culturi locale, încep sæ-øi pæræseascæ locul de provenienflæ øi pleacæ în cælætorie în jurul lumii. Opoziflia strictæ între turistul romantic care cælætoreøte global øi populaflia domiciliatæ local dispare. Oraøul nu-i mai aøteaptæ pe turiøti – el însuøi începe sæ circule global, sæ se reproducæ la scaræ mondialæ, sæ se extindæ în toate direcfliile. Øi oraøul chiar se miøcæ øi se reproduce vizibil mai repede decît se poate miøca turistul romantic individual. Aceastæ stare de fapt provoacæ lamentaflia, larg ræspînditæ astæzi, cæ toate oraøele se aseamænæ din ce în ce mai mult, cæ ele se omogenizeazæ – cînd vii ca turist într-un nou oraø, acolo vezi acelaøi lucru pe care l-ai mai væzut deja în toate celelalte oraøe. Aceastæ experienflæ a asemænærii reciproce a tuturor oraøelor de astæzi îl induce, adesea, pe observator în eroare, fæcînd sæ disparæ, în procesul globalizærii, particularitæflile culturale locale, identitæflile øi diferenflele. Adeværul e cæ ele nu au dispærut, ci, la rîndul lor, au pornit la drum – øi au început sæ se reproducæ la scaræ mondialæ øi sæ se ræspîndeascæ.

De mult putem savura bucætæria chinezæ nu doar în China, ci øi în New York, în Paris sau în Dortmund. Øi cînd întrebi în ce context cultural bucætæria chinezæ are cel mai bun gust, ræspunsul nu trebuie sæ sune neapærat „China“. Dacæ, aøadar, ajungem astæzi în China øi, de obicei, nu resimflim oraøele chineze ca fiind exotice, în niciun caz acest fapt nu rezidæ numai în aceea cæ acele oraøe au fost influenflate de ceva din arhitectura internaflionalæ modernæ de origine occidentalæ, ci øi în aceea cæ mult din ceea ce vezi acolo ca „autentic chinez“ e deja familiar unui vizitator din America sau Europa, fiindcæ el poate resimfli acest specific chinez în propriul sæu oraø. Prin urmare, ceea ce este local nu dispare – dimpotrivæ, devine global. Deosebirea dintre oraøe se

154

transformæ în deosebiri intracitadine. Rezultæ un oraø mondial global, care înlocuieøte satul global. Acest oraø mondial funcflioneazæ ca o maøinæ de reproducere, care reproduce relativ repede, în toate celelalte oraøe ale lumii, tot ceea ce este local într-un anumit oraø.

Oraøele distincte devin astfel, cu timpul, din ce în ce mai asemænætoare, færæ ca un anumit oraø sæ serveascæ drept model pentru toate celelalte. Atunci cînd o nouæ variantæ de muzicæ rap se iveøte într-o anumitæ parte a New Yorkului, ea începe încet sæ influenfleze spafliul sonor al altor oraøe – dar øi o nouæ sectæ din India îøi reproduce cu repeziciune ashram-urile øi le ræspîndeøte peste tot în lume. Înainte de toate însæ, artiøtii øi intelectualii de astæzi îøi petrec cea mai mare parte a timpului tranzitînd – de la o expoziflie la alta, de la un proiect la altul, de la o conferinflæ la alta, de la un context cultural local la altul. De la fiecare participant în parte al scenei culturale de azi se aøteaptæ ca el sæ-øi ofere producflia unui spafliu public global øi sæ fie pregætit sæ se miøte permanent dintr-un loc în altul øi sæ-øi prezinte pretutindeni munca în mod convingætor. Atît speranflele, cît øi spaimele sînt legate de o asemenea viaflæ în tranzit. De curînd, artistului i se oferæ posibilitatea de a scæpa, într-un mod relativ nedureros, de constrîngerea unui gust local dominant. Mulflumitæ mijloacelor de comunicare actuale, artistul îøi poate cæuta adepfli în toatæ lumea, în loc sæ încerce a se adapta gustului øi orientærii culturale ale mediului sæu nemijlocit.

De altfel, prin aceasta, se læmureøte øi situaflia unei anumite depolitizæri a artei contemporane, care este atît de frecvent deplînsæ în zilele noastre. Artistul din trecut, care nu putea gæsi nicio înflelegere pentru opera sa în interiorul culturii sale locale, îøi proiecta speranflele, înainte de toate, în viitor – în transformæri politice care trebuie sæ creeze un nou, viitor privitor. Astæzi, impulsul utopic øi-a schimbat direcflia: se cautæ recunoaøterea nu în timp, ci în spafliu. Globalizarea a înlocuit viitorul ca loc al utopiei. În locul unei politici avangardiste a viitorului, astæzi se practicæ o politicæ a cælætoriei, a peregrinærii, a nomadismului, care însæ introduce din nou dimensiunea utopicæ ce pærea pierdutæ în timpurile turismului romantic.

Iar aceasta înseamnæ: cælætori fiind, noi observæm astæzi nu atît contextele locale distincte, cît, mai degrabæ, pe ceilalfli cælætori, în contextul unei cælætorii permanente, globale, care devine identicæ cu viafla într-un oraø mondial. Chiar øi arhitectura urbanæ contemporanæ începe sæ se miøte mai repede decît cei care o contemplæ. Ea e aproape mereu – sau, cel puflin, de cele mai multe ori – deja acolo unde turiøtii trebuie mai întîi sæ ajungæ. Cursa contra cronometru dintre turist øi arhitecturæ este pierdutæ în zilele noastre de cætre turist. Acest lucru îl înfurie astfel pe turist, fiindcæ el dæ pretutindeni peste aceeaøi arhitecturæ, însæ, în acelaøi timp, observæ øi admiræ cît de eficace poate sæ se impunæ o anumitæ arhitecturæ în contexte culturale atît de diferite.

Astæzi sîntem pregætifli, înainte de toate, sæ consideræm încîntætoare estetic øi convingætoare aceleaøi strategii artistice, capabile sæ producæ o artæ care poate sæ se afirme mondial, în contexte culturale diferite øi în condiflii de receptare la fel de bune. Ceea ce astæzi ne fascineazæ sînt nu diferenflele locale limitate øi identitæflile culturale, ci formele artistice care îøi pot imediat afirma, pretutindeni, propria identitate øi integritate. Întrucît am devenit cu toflii turiøti øi îi putem observa, prin urmare, doar pe ceilalfli turiøti, noi admiræm, în primul rînd, în cazul

verso

tuturor lucrurilor, obiceiurilor øi practicilor, capacitatea lor de reproducere, de ræspîndire, de autoconservare, de supraviefluire în condiflii locale diferite.

Strategiile turismului postromantic, total, înlocuiesc, aøadar, astæzi, vechile strategii ale utopiei øi luminærii. Stilurile arhitecturale øi artistice moøtenite, prejudecæflile politice, miturile religioase øi obiceiurile tradiflionale nu mai existæ pentru a fi depæøite în numele universalului, ci pentru a fi reproduse turistic øi ræspîndite mondial. Actualul oraø mondial este omogen, færæ a fi universal. Înainte se credea cæ pofli gîndi øi crea universal dacæ se dovedea cæ eøti în stare sæ-fli transcenzi propria tradiflie localæ, în numele universalului øi generalului. De aceea a fost reducflionistæ utopia avangardei radicale: voia sæ aspire mai întîi la o formæ puræ, elementaræ, care renunflæ la întregul caracter istoric øi local, spre a pretinde apoi, pentru aceastæ formæ, o valoare universalæ, globalæ. Astfel a procedat arta modernismului clasic – întîi reducerea la esenflial, apoi ræspîndirea mondialæ. Arta contemporanæ øi arhitectura se ræspîndesc, dimpotrivæ, global, færæ sæ execute o astfel de reducere la esenflial øi general. Posibilitæflile reflelei globale, universale, mobilitæflii, reproducerii øi ræspîndirii au reclamat învechita pretenflie tradiflionalæ la universalitatea formei sau conflinutului. Astæzi se poate ræspîndi orice formæ culturalæ, færæ a i cere sæ ridice, de la sine, vreo pretenflie de universalitate. Universalitatea gîndirii e înlocuitæ prin universalitatea ræspîndirii mediale a oricærui bagaj de idei local. Universalitatea formei artistice e înlocuitæ prin reproducerea globalæ a oricærei forme locale. Ca urmare, privitorul de astæzi este confruntat permanent cu acelaøi mediu urban, færæ ca, totodatæ, sæ se poatæ spune cæ alcætuirea formalæ a acestui mediu ar fi în vreun sens „universalæ“. În timpurile postmodernului, arhitectura practicatæ în descendenfla Bauhausului a fost criticatæ ca fiind una monotonæ øi reducflionistæ – ca o arhitecturæ care niveleazæ øi øterge toate identitæflile locale. Astæzi însæ, orice stil local se ræspîndeøte într-adevær global, aøa cum odinioaræ se ræspîndea doar stilul internaflional.

Astfel, rezultæ, ca urmare a turismului total, o omogenitate færæ universalitate – o dezvoltare contemporanæ genuinæ, una realmente nouæ. În reînnoitul context al turismului total, noi avem, prin urmare, de a face însæ cu o utopie, care se deosebeøte radical de utopia citadinæ a oraøului, care se delimiteazæ de topografia ræmasæ, de restul flærii.

Astfel, noi træim astæzi într-un oraø mondial, în care locuitul øi cælætoritul au devenit identice – iar deosebirea dintre locuitori øi vizitatori nu mai e perceptibilæ. Utopia miøcærii globale permanente a fost, aøadar, înlocuitæ de utopia unei ordini universale eterne. În conformitate cu acest lucru, s-a modificat øi dimensiunea distopicæ a acestei utopii – celule teroriste øi droguri noi se reproduc în toate oraøele lumii, la fel de repede ca, de pildæ, magazinele Prada.

Cîfliva utopiøti radicali ai avangardei ruse de la începutul secolului XX au schiflat deja, în mod interesant, cîteva proiecte pentru oraøele viitorului, în care locuinflele øi casele trebuiau sæ fie, în primul rînd, uniforme øi, în al doilea rînd, mobile. Într-o manieræ minunatæ, cælætoria turisticæ însæøi devine aici flelul cælætoriei. Poetul Velimir Hlebnikov

propunea ca tofli locuitorii Rusiei sæ fie plasafli în celule de sticlæ locuibile, montate pe biciclete, putînd astfel sæ cælætoreascæ pretutindeni øi sæ vadæ tot – øi, în acelaøi timp, putînd fi væzufli nestingherit. Turistul øi locuitorul oraøului devin, prin aceasta, identici – øi tot ceea ce un turist poate îndeosebi privi sînt ceilalfli turiøti. De altfel, Kazimir Malevici a dus mai departe proiectul lui Hlebnikov, în mæsura în care, aøa cum sugera, fiecare om trebuia sæ fie plasat într-o navæ cosmicæ individualæ, astfel încît acesta sæ pluteascæ continuu în cosmos øi sæ poatæ zbura de la o planetæ la alta. Aici, omul devine definitiv un turist etern, care e permanent în cælætorie øi, în felul acesta, el însuøi – izolat în celula sa individualæ øi mereu identicæ cu ea însæøi – devine un monument.

Aceasta este o viziune pe care o gæseøti, de exemplu, øi în cunoscutul serial de televiziune Star Trek, unde nava spaflialæ se transformæ într-un spafliu permanent miøcætor, utopic sau monumental, care, dupæ nenumæratele episoade ale acestei serii, nu se schimbæ niciodatæ, deøi – sau, mai curînd, deoarece – el se miøcæ încontinuu cu viteza luminii.

Utopia apare aici ca depæøire a opozifliei dintre sedentaritate øi cælætorie, domiciliere øi nomadism, confort øi pericol, oraø øi mediu rural – ca o creaflie a unui spafliu total, în care topografia suprafeflelor terestre devine identicæ cu utoposul oraøului etern.

Aceastæ depæøire utopicæ a topografiei a fost deja gînditæ, într-o manieræ foarte expresivæ, în timpul romantismului. Ea poate fi gæsitæ în lucrarea Ästhetik des Häßlichen [Estetica urîtului] (1853) a discipolului lui Hegel, Karl Rosenkranz: „Sæ luæm, de exemplu, pæmîntul nostru: pentru a fi frumos, ca masæ, ar trebui sæ fie o sferæ perfectæ. Dar el nu este aøa. Este aplatizat la poli øi alungit la ecuator, în plus, suprafafla sa prezintæ cele mai mari iregularitæfli de relief. Un profil al scoarflei pæmînteøti, privit doar din punct de vedere stereometric, ne înfæfliøeazæ dezordinea cea mai întîmplætoare de ridicæturi øi adîncituri în cele mai imprevizibile contururi. La fel, nu putem spune nici despre suprafafla lunii, cu vælmæøagul ei de înælflimi øi adîncuri, cæ ar fi frumoasæ“.3 Omenirea era, atunci cînd a fost scris acest text, încæ foarte departe, din punct de vedere tehnic, de posibilitatea cælætoriei în spafliu. Subiectul contemplafliei estetice globale este reprezentat aici, deøi în spiritul unei utopii avangardiste sau al unui film SF, ca un extraterestru care vine din cosmos cu o navæ spaflialæ øi apreciazæ estetic, de la o distanflæ confortabilæ, priveliøtea sistemului nostru solar. Pe lîngæ aceasta, acestui extraterestru i se presupune, fireøte, un pronunflat gust clasic øi, de aceea, el nu percepe planeta noastræ øi mediul ei nemijlocit ca fiind, mai ales, frumoase. Însæ, aøa cum putem evalua definitiv judecata sa esteticæ, un lucru e clar: aici se manifestæ deja privirea unui perfect locuitor al oraøului, care se miøcæ permanent în utoposul întunecatului spafliu cosmic øi priveøte topografia acestei lumi de la o distanflæ esteticæ, turisticæ.

Traducere de George State

Traducerea textului de faflæ – apærut iniflial în versiune englezeascæ, sub titlul „The City in the Age of Touristic Reproduction“, in Alfons Hug (ed.), Cidades. 25a Bienal de São Paulo, São

155

Paulo, 2002, pp. 44–55 – a fost realizatæ dupæ originalul german, „Die Stadt im Zeitalter ihrer touristischen Reproduzierbarkeit“, publicat în volumul Boris Groys, Topologie der Kunst, München/Wien, Carl Hanser Verlag, 2003, pp. 187–198. Textul a fost preluat cu amabila autorizare a autorului.

Vor supravieflui marile oraøe?

Note:

Pentru prima datæ în istoria umanitæflii, majoritatea populafliei planetei træieøte în oraøe. Însæ, deøi marile oraøe se numæræ printre realizærile cele mai importante ale umanitæflii, ele se confruntæ acum cu un viitor nesigur, fiind ameninflate de forfle care ar putea submina chiar lucrurile care le-au asigurat succesul.

1. Immanuel Kant, Kritik der Urteilkraft, Hamburg, Felix Meiner Verlag, 1990 [trad. rom.: Critica facultæflii de judecare, traducere de Vasile Dem. Zamfirescu øi Alexandru Surdu; traducerea Primei introduceri la Critica facultæflii de judecare de Constantin Noica; studiu introductiv de Mircea Florian; studiu de Joachim Kopper; note øi comentarii, bibliografie selectivæ, indici de autori øi de concepte de Rodica Croitoru, Bucureøti, Editura Øtiinflificæ øi Enciclopedicæ, 1981].

2. Ibidem, p. 90 [ed. rom., p. 158].

3. Karl Rosenkranz, Ästhetik des Häßlichen, Leipzig, Reclam, 1990, p. 20 [trad. rom.: O esteticæ a urîtului. Între frumos øi comic, traducere, studiu introductiv øi note de Victor Ernest Maøek, Bucureøti, Editura Meridiane, 1984, p. 42].

Joel Kotkin

La 8 noiembrie 1519, Bernal Díaz del Castillo a væzut o priveliøte pe care nu o va uita tot restul vieflii. Fiind în slujba lui Hernando Cortés, soldatul spaniol de 27 de ani întîlnise deja semne ale civilizafliei urbane, care se înmulfleau pe mæsuræ ce el øi tovaræøii sæi înaintau dinspre flinuturile joase, umede ale Mexicului spre înælflimile vulcanice. (Ca o intuiflie a ceea ce urma, notæ „græmezi de cranii“ aranjate în rînduri ordonate deasupra templelor provinciale.) Apoi, dintr-odatæ, un oraø de proporflii aproape inimaginabile apæru, construit sus în munfli, pe un lac înconjurat de un cerc de vîrfuri vulcanice. Díaz observæ canale late stræbætute de canoe, stræzi pe care orice fel de produse agricole, pæsæri de curte øi ustensile erau vîndute, case cu decorafliuni florale elaborate, palate spaflioase øi temple înælflîndu-se în soarele mexican. În fafla unor asemenea priveliøti minunate, nu øtiam ce sæ facem sau sæ spunem, sau dacæ ceea ce se ivise în fafla noastræ era real, cæci, pe o parte, pe pæmînt, erau mari oraøe; øi în lac încæ o datæ pe-atîtea, øi însuøi lacul era aglomerat cu canoe, øi pe canale erau multe poduri la intervale, iar în fafla noastræ se înælfla marele Oraø al Mexicului.“ Priveliøtile væzute de Díaz în acel noiembrie erau asemenea celor ce inspirau întotdeauna fiinflele umane cînd întîlneau mari oraøe. Reacflia lui era cea a unui nomad semit de acum 5000 de ani în fafla zidurilor øi a piramidelor sumeriene, sau a unui oficial provincial chinez intrînd, în secolul VII î.e.n., în Loyang, sau a unui pelerin musulman ajungînd cu caravana la porflile Bagdadului din secolul IX, sau a unui imigrant italian de la începutul secolului XX, spionînd turnurile impresionante ale New Yorkului de pe puntea unui vapor.

Oraøele sînt cea mai mare creaflie a umanitæflii. Ele reprezintæ operele ultime ale imaginafliei noastre, ca specie, øi ne certificæ abilitatea de a remodela mediul înconjurætor, în feluri profunde øi durabile. Oraøele comprimæ øi elibereazæ forflele creatoare ale umanitæflii. Sînt locuri care, de-a lungul a cinci pînæ la øapte milenii, au generat cea mai mare parte a artei, religiei, culturii, comerflului øi tehnologiei noastre.

Unele oraøe au început ca puflin mai mult decît grupæri de sate, care în timp s-au unit øi s-au dezvoltat. Altele au reflectat viziunea unui mare

JOEL KOTKIN este un specialist recunoscut internaflional pe probleme economice, politice, sociale øi demografice. Printre cærflile sale se numæræ: Tribes: How Race, Religion and Identity Determine Success in the New Global Economy (1993), The New Geography: How the Digital Revolution is Reshaping the American Landscape (2000), The City: A Global History (2005).

156

verso

preot, conducætor sau a unei elite comerciale, urmînd un plan general de împlinire a unui scop mærefl de ordin divin, politic sau economic. Oraøe s-au construit, practic, în toate colflurile lumii, de la platourile muntoase din Peru pînæ la vîrful Africii de Sud øi coastele Australiei. Cele mai vechi urme de aøezæri urbane permanente sînt crezute a fi cele din Mesopotamia, zona dintre fluviile Tigru øi Eufrat. Experienflele fondatoare ale moøtenirii urbane vestice au apærut aici øi în pletora de metropole ulterioare – incluzînd Ur, Agade, Babilon, Ninive, Memfis, Knossos øi Tyr. Multe alte oraøe au apærut independent de aceste aøezæri mesopotamiene øi mediteraneene timpurii, iar unele, cum ar fi Mohenjo Daro øi Harappa, în Pakistan, øi Chang’an în China, au atins dimensiuni øi o complexitate egalæ cu cea a oricærui oraø vestic, contemporan lor. Într-adevær, multe secole dupæ cæderea Romei, aceste capitale „orientale“ au fost printre cele mai avansate øi complexe sisteme urbane de pe planetæ. Urbanismul nu trebuie abordat ca un fenomen în mare parte occidental, ci ca unul care a luat numeroase forme, reflectînd o aspiraflie universalæ mai importantæ. În fiecare regiune a globului, locusul primar al unor oraøe cu influenflæ globalæ s-a deplasat din nou øi din nou, dezvoltarea øi decæderea rapidæ a oraøelor fiindu-i deja familiaræ, în secolul V î.e.n, istoricului grec Herodot: „Pentru cæ cele mai multe care au fost cîndva mari sînt azi mici. Øi cele care erau mici erau mari pe vremea mea. Øtiind, prin urmare, cæ prosperitatea umanæ nu stæ mult în acelaøi loc, voi acorda atenflie, în egalæ mæsuræ, ambelor“.

Pe vremea lui Herodot, unele din cele mai importante øi populate oraøe ale trecutului (Ur, Ninive) decæzuseræ deja la un stadiu de insignifianflæ, læsînd puflin mai mult decît oasele uscate a ceea ce fuseseræ cîndva organisme urbane vii. Babilon, Atena øi Siracuza erau atunci în momentele lor de glorie; în cîteva secole, vor fi înlocuite de cætre Roma øi Alexandria.

Ce anume face oraøele importante øi ce cauzeazæ decæderea lor treptatæ? Cred cæ, înainte de toate, trei factori critici au determinat sænætatea generalæ a oraøelor: sacralitatea locului, abilitatea de a oferi securitate øi de a proiecta putere, precum øi rolul animator al comerflului. Cînd aceøti factori sînt prezenfli, cultura urbanæ înfloreøte; cînd slæbesc, oraøele decad.

Structurile religioase – temple, catedrale, moschei, piramide – au dominat multæ vreme peisajul oraøelor. Aceste clædiri marcau cîndva oraøul ca un spafliu sacru, conectate direct cu forflele divine care controlau lumea. În vremurile noastre cu o orientare secularæ, oraøele cautæ sæ recreeze semnificaflia locului sacru prin clædiri comerciale impozante øi structuri culturale evocative, care inspiræ un sentiment de patriotism civic sau de teamæ, færæ sugestia reconfortantæ a îndrumærii divine.

Sistemele defensive au jucat øi ele un rol-cheie în ascensiunea oraøelor, care, în primul øi în primul rînd, trebuie sæ fie sigure. Multe oraøe, observa istoricul Henri Pirenne, au apærut iniflial ca locuri de refugiu din calea nomazilor cotropitori sau a nelegiuirii generale, care a dominat, de-a

lungul istoriei, largi porfliuni ale globului. Cînd abilitatea unui oraø de a garanta securitatea decade, aøa cum s-a întîmplat în ultimii ani ai jumætæflii apusene a Imperiului Roman sau în timpul ultimelor decade infestate de infracflionalitate ale secolului XX, oræøenii migreazæ spre un bastion urban mai sigur – sau se retrag în zonele limitrofe.

Totuøi, sanctitatea øi siguranfla nu pot crea singure mari oraøe. Preoflii, soldaflii øi birocraflii pot furniza premisele necesare succesului urban, dar nu pot produce singuri suficientæ bogæflie pentru a susfline, pentru o lungæ perioadæ, o populaflie mare. Aceasta necesitæ o economie activæ susflinutæ de artizani, negustori, muncitori øi, din nefericire, în multe cazuri de-a lungul istoriei, sclavi. De la apariflia capitalismului, aceste grupuri disparate, în mod necesar marea majoritate a populafliei urbane, s-au distins drept creatorii principali ai oraøului. * În ziua de azi, pentru a avea succes, zonele urbane trebuie sæ rezoneze cu aceste aspecte fundamentale antice – trebuie sæ fie sacre, sigure øi active. Ceea ce era adeværat acum 5000 de ani, cînd oraøele adæposteau o micæ parte a umanitæflii, e adeværat øi în acest secol, primul în care majoritatea populafliei planetei o constituie populaflia urbanæ. Populaflia urbanæ a planetei era de doar 750 de milioane în 1960, a crescut la 3 miliarde în 2002 øi e prognozat cæ va depæøi 5 miliarde în 2030. Aceste valori în creøtere se confruntæ cu un mediu vast modificat, în care cele mai puternice zone urbane trebuie sæ concureze nu doar cu alte oraøe mari, dar øi cu o gamæ din ce în ce mai largæ de oraøe mici, suburbii øi tîrguri. În trecut, dimensiunea le permitea oraøelor sæ domine zonele limitrofe.

Azi, periferia celor mai populate metropole – Mexico City, Cairo, Lagos, Mumbai, Kolkata, São Paulo, Jakarta, Manila – e, mai degrabæ, o povaræ decît un avantaj. În unele locuri, aceøti giganfli urbani au pierdut teren în fafla unor aøezæri mai mici, mai bine administrate øi cu mai pufline tulburæri sociale. De exemplu, în Asia de Est, punctul critic al urbanismului secolului XXI, Singapore s-a integrat în economia globalæ cu mult mai mult succes decît mult mai populatele Bangkok, Jakarta øi Manila. În Orientul Mijlociu, metropole precum Cairo øi Teheran au suferit încercînd sæ flinæ ritmul cu populafliile lor, care au explodat, în timp ce unele centre mai compacte, precum Dubai sau Abu Dhabi, au înflorit. Dubai, o aøezare præfuitæ cu 25.000 de locuitori în 1948, øi-a væzut populaflia atingînd 1 milion spre sfîrøitul secolului, dar a evitat stagnarea economicæ ce afecteazæ majoritatea lumii arabe. Atitudini cosmopolite, precum cele din Dubai, continuæ sæ aibæ un impact major în determinarea succesului oraøelor. În trecut, deschiderea spre variate culturi øi angajarea inteligentæ a talentului au ajutat oraøe relativ mici, precum Tyr, Florenfla øi Amsterdam, sæ joace roluri neobiønuit de mari. Similar, în secolul XXI, un oraø mic, cosmopolit, cum ar fi Luxembourg, Singapore sau Tel Aviv, exercitæ mai multæ influenflæ economicæ decît o metropolæ în extindere.

Pe mæsuræ ce secolul XX se apropia de sfîrøit, metropolele din flærile avansate pæreau a se bucura de prognoze economice mai luminoase.

157

S-a observat o creøtere statisticæ micæ, dar notabilæ, a dezvoltærii rezidenfliale, în unele centre de mult abandonate. Mulfli observatori au declarat cæ cele mai cosmopolite „oraøe globale“ – Londra, New York, Chicago, Tokio øi San Francisco – „trecuseræ, în mod irevocabil, granifla“. „Nici civilizafliile, nici oraøele occidentale nu prezentau“, remarca istoricul Peter Hall, „vreun semn de decædere.“ Acest nou optimism se baza, în principal, pe impactul integrærii globale øi pe tranziflia, la nivel mondial, de la o economie manufacturieræ la una a informafliei.

Dar viziunea entuziastæ s-ar putea sæ înlocuiascæ pesimismul excesiv al anilor 1960 cu un optimism exacerbat. Chiar øi cele mai evoluate „oraøe globale“ gæsesc acum cæ avantajul mærimii e redus de ascensiunea noilor tehnologii care, în termenii antropologului Robert McC. Adams, au realizat o „impresionantæ distrugere a distanflei“. Abilitatea de a procesa øi transmite global informaflii, pe întinderi foarte mari, submineazæ multe avantaje tradiflionale, de care se bucuræ centre urbane stabile. În ultima treime a secolului XX, tendinflele seculare, în special în Statele Unite, indicau o deplasare continuæ a sediilor companiilor spre suburbii øi spre oræøele mai mici. În 1969, doar 11% din cele mai mari companii din America îøi aveau sediul în suburbii; un sfert de secol mai tîrziu, aproximativ jumætate migraseræ la periferia oraøelor.

De fapt, serviciile complexe, presupusul pivot al economiilor oraøelor globale, au continuat sæ se disperseze spre periferie sau în oraøe mai mici. Aceastæ tendinflæ este øi mai vizibilæ în rîndul firmelor aparflinînd celui mai important creator de nouæ dezvoltare, sectorul antreprenorial.

Inovafliile în telecomunicaflii promit a reduce spafliul economic øi mai mult, cu slujbe migrînd spre zonele periferice øi oraøele mici. Un rezultat e chiar o modificare în însuøi peisajul dezvoltærii, cu parcurile de birouri suburbane favorizate, pe scaræ largæ, înaintea turnurilor strælucitoare înalte.

Industria bursieræ globalæ, odinioaræ concentratæ în mod covîrøitor în districtele financiare ale Londrei øi New Yorkului, øi-a transferat, treptat, o parte tot mai mare a operafliunilor spre zonele suburbane înconjurætoare ale respectivelor oraøe, spre oraøe mai mici øi în stræinætate. Sediul companiei poate ræmîne într-un zgîrie-nori central, dar din ce în ce mai multe posturi sînt situate altundeva.

Aceste tendinfle descentralizatoare au afectat indubitabil relevanfla economicæ a New Yorkului, în continuare cea mai importantæ dintre metropolele avansate ale lumii. În ultimele trei decenii ale secolului XX – o perioadæ de creøtere explozivæ a locurilor de muncæ în Statele Unite – sectorul privat al oraøului nu a creat practic nicio reflea nouæ de slujbe. O economie puternicæ a serviciilor a ræmas, dar istoricul Fred Siegel sublinia cæ oraøul ræmîne în urma nafliunii „cu fiecare nou ciclu“. Øi într-o flaræ atît de puternic centralizatæ precum Japonia, companiile de software øi alte întreprinderi centrate în jurul tehnologiei au început sæ se mute din centre precum Osaka sau Tokio spre prefecturile învecinate. Øi Hong Kongul suferæ de pe urma mutærii producfliei high-tech øi a ingineriei spre pærflile înconjurætoare ale Chinei continentale.

Apariflia „teleoraøelor“ în lume sugereazæ dezvoltarea unor noi centre industriale de producflie înaltæ, precum cele din zonele mai puflin urbanizate din Franfla, Belgia øi Coreea de Sud. Øi accelerarea telecomutærii ameninflæ sæ reducæ øi mai mult rolul jucat cîndva exclusiv de regiuni urbane.

158

Chiar øi cele mai bine poziflionate zone urbane vor trebui sæ se confrunte, atunci, cu grave provocæri de ordin demografic øi economic.

Mulfli dintre tinerii atraøi de oraø pleacæ frecvent, în jurul vîrstei de 20 de ani, atunci cînd îøi întemeiazæ familii øi afaceri; imigranfli mobili øi ambiflioøi, contribuabili necesari revirimentului urban, se alæturæ în numær din ce în ce mai mare exodului. Centre urbane europene, japoneze øi altele din Asia de Est se confruntæ cu o crizæ demograficæ øi mai gravæ: rata scæzutæ a natalitæflii contribuie la reducerea populafliei tinere, grupul cel mai atras de marile oraøe, alæturi de dispariflia grupului tradiflional de imigranfli din zona ruralæ. * Cu dezvoltarea economicæ deplasîndu-se înspre alte zone, multe oraøe importante din flærile dezvoltate îøi pun speranflele de viitor în rolul lor de centre culturale øi de distracflie. Aceste oraøe s-ar putea sæ împlineascæ ceea ce H. G. Wells prezicea acum un secol, cînd spunea cæ oraøul se va deplasa dinspre o poziflie de comandæ, de centru al vieflii economice, înspre un rol mai efemer, de „bazar, o mare galerie de magazine øi loc de promenadæ øi rendez-vous-uri“. Oraøele au jucat acest rol încæ de la origini. Pieflele centrale, zonele din jurul templelor, catedralelor øi moscheilor s-au dovedit, timp îndelungat, zone ideale pentru vînzarea de cætre negustori a mærfurilor. Fiind teatre naturale, oraøele ofereau populafliei preponderent rurale din jurul lor o gamæ de noi experienfle care nu erau disponibile în provincie. Roma, prima metropolæ, øi-a dezvoltat aceste funcflii pînæ la un nivel færæ precedent. A fost gazda primului shopping mall uriaø, multietajatul Mercatus Traiani, øi a Colosseumului, un spafliu în care distracflia urbanæ a atins, prin dimensiuni øi naturæ, proporflii monstruoase. În era industrialæ, observa filosoful francez Jacques Ellul, „tehnicile de amuzament“ au devenit „din ce în ce mai indispensabile, pentru a face mai suportabilæ suferinfla urbanæ“. În secolul XX, cultura de masæ industrializatæ – publicaflii, filme, radio øi televiziune – exercita deja o influenflæ din ce în ce mai puternicæ asupra locuitorilor din mediul urban.

Afacerile legate de media constituiau øi ele o parte a economiei în expansiune din oraøele-cheie producætoare de imagini: Los Angeles, New York, Paris, Londra, Hong Kong, Tokio øi Mumbai. La începutul secolului XXI, accentul pe industriile culturii a început sæ influenfleze politicile economice din multe oraøe. În loc sæ se concentreze pe reflinerea familiilor din clasa de mijloc øi a locurilor de muncæ din fabrici sau sæ se angajeze în competiflie economicæ cu periferia, regiunile urbane au îmbræfliøat calitæfli trecætoare, cum ar fi eleganfla, a fi la modæ, a avea stil, precum øi soluflii pentru supraviefluirea lor.

La Roma, Paris, San Francisco, Miami, Montreal øi New York, turismul se situeazæ, acum, printre cele mai importante øi mai promiflætoare industrii. Economiile unora dintre centrele cu cele mai rapide rate de creøtere, precum Las Vegas øi Orlando, se bazeazæ puternic pe punerea în scenæ a unor „experienfle“, completatæ cu arhitecturæ atractivæ øi distracflie live non-stop. Într-adevær, în locuri atît de puflin previzibile precum Manchester, Montreal øi Detroit, liderii politici øi economici speræ ca prin crearea unor „oraøe cool“ sæ atragæ, în oraøele lor, homosexuali, boemi øi tineri „creativi“. În unele zone, semnele unei astfel de dezvoltæri – noi soluflii rezidenfliale, restaurante bune, cluburi, magazine unique, muzee, galerii øi populaflii gay øi single semnificative

verso

– au reuøit sæ învie centre odatæ pustii. Dar nu au reuøit sæ reconstituie nimic care sæ aminteascæ mæcar vag de fostul dinamism economic al acestor oraøe. În secolul XXI, unele oraøe sau pærfli ale oraøelor s-ar putea sæ supraviefluiascæ øi poate chiar sæ prospere, pe o fundaflie de tranziflie, øi, cu sprijinul industriilor lor mediatice încæ dominante, sæ vîndæ lumii ideea cæ reprezintæ viitorul. Scurta, dar aclamata ascensiune a districtelor urbane tehnologice – cum ar fi Silicon Alley în New York øi Multimedia Gulch în San Francisco –, în timpul boomului dotcom de la sfîrøitul anilor 1990, i-a determinat pe unii sæ identifice în faptul de a fi la modæ øi într-un anumit tip de marginalitate urbanæ catalizatorii primari pentru dezvoltare în era informaflionalæ. Ambele sfere au stagnat în cele din urmæ, odatæ ce industria internetului a fost contractatæ øi apoi s-a maturizat, însæ piafla imobiliaræ a continuat sæ se dezvolte. Aceastæ cerere a venit în parte de la profesioniøti mai tineri, dar øi de la o populaflie, în creøtere, de indivizi înstærifli mai în vîrstæ, inclusiv cei care speræ sæ experimenteze un mod de viaflæ mai „pluralist“.

Adesea, aceøti nomazi moderni locuiesc o parte a timpului în oraøe, fie pentru a lua parte la viafla culturalæ de aici, fie pentru a tranzacfliona afaceri de maximæ importanflæ. În unele oraøe – Paris, de exemplu – aceøtia constituie, conform unei estimæri, aproximativ 10% din populaflie.

Graba din multe „oraøe globale“ de a transforma vechi depozite, fabrici øi clædiri pentru birouri în reøedinfle elegante sugereazæ transformarea treptatæ a fostelor centre economice urbane în aøezæri rezidenfliale. Lower Manhattan, districtul financiar în decædere, e probabil sæ revinæ, nu ca un centru tehnologic, ci, mai degrabæ, ca reøedinflæ permanentæ sau temporaræ pentru „cosmopolifli bogafli, care vor sæ se bucure de plæceri urbane într-o cochilie elegant reciclatæ a unui fost centru de afaceri“, noteazæ istoricul arhitecturii Robert Bruegmann. Însæ, în timp, aceastæ dezvoltare cu bazæ culturalæ s-ar putea sæ nu se autosusflinæ. În trecut, realizærile artistice au înflorit ca urmare a dinamismului economic øi politic. Atena s-a dezvoltat, iniflial, ca un aglomerat centru comercial øi ca putere militaræ, înainte de a uimi lumea øi în alte domenii. Extraordinara producflie culturalæ a altor mari oraøe, de la Kaifeng la Veneflia, Amsterdam, Londra øi, în secolul XX, New York, s-a bazat pe o fuziune similaræ între estetic øi mundan.

Vastele tendinflele demografice nu susflin bine oraøele care îøi bazeazæ viitorul pe dezvoltarea culturalæ. Declinul familiei urbane de clasæ mijlocie – un model væzut anterior atît în Imperiul Roman tîrziu, cît øi în Veneflia de secol XVIII – lipseøte zonele urbane de resurse economice critice øi de vitalitate socialæ. În Japonia øi Europa, numærul muncitorilor tineri e deja în scædere. Oraøe japoneze se confruntæ deja cu dificultæfli crescînde în competiflia cu echivalentele lor din China, care sînt îmbogæflite de migraflia tinerelor familii ambiflioase din vastele flinuturi agricole ale Chinei. Proeminenfla continuæ a Japoniei în cultura asiaticæ popularæ e greu de imaginat dacæ populaflia tînæræ a acesteia continuæ sæ se micøoreze. În timp, oraøele a cæror economie e în ascen-

siune – Houston, Dallas, Phoenix, Shanghai, Beijing, Mumbai øi Bangalore – par a-øi genera singure propriile industrii ale esteticului. În cele din urmæ, e probabil ca oraøul „efemer“ sæ se confrunte cu conflicte sociale profunde. O economie orientatæ spre distracflie, turism øi funcflii „creative“ e nepotrivitæ pentru a susfline mobilitatea verticalæ pentru mai mult decît o parte restrînsæ a populafliei unui oraø. Concentrate în mare parte pe dezvoltarea culturii øi construirea de clædiri spectaculoase, administrafliile urbane ar putea tinde sæ neglijeze industrii mai mundane, educaflia primaræ øi infrastructura. Urmînd un asemenea traseu, e probabil ca zonele urbane sæ evolueze spre „oraøe duale“, formate dintr-o elitæ cosmopolitæ øi o pæturæ largæ a celor care, de obicei, pentru salarii mici, servesc nevoile elitei.

Pentru a evita aceste cæderi, oraøele trebuie sæ sublinieze acele elemente primare, de multæ vreme esenfliale, pentru crearea unor zone comerciale vitale. Un oraø ocupat trebuie sæ fie mai mult decît un construct de distracflii pentru populaflii esenflialmente nomade. Are nevoie de cetæfleni implicafli øi angajafli, cu o mizæ financiaræ øi familialæ pe termen lung în metropolæ. Un oraø de succes nu trebuie sæ adæposteascæ doar muzee, restaurante øi cluburi neobiønuite, ci øi industrii specializate, mici afaceri, øcoli øi cartiere capabile sæ se înnoiascæ pentru generaflia urmætoare. * Oraøele de succes înfloresc sub lege øi ordine, iar menflinerea unui regim puternic de securitate poate face multe pentru revitalizarea unei zone urbane. Un element esenflial în revitalizarea unor oraøe americane, la sfîrøitul secolului XX, cel mai notabil fiind New Yorkul, a fost o scædere semnificativæ a ratei criminalitæflii, realizatæ prin adoptarea unor noi metode poliflieneøti øi o largæ determinare de a face din siguranfla publicæ prioritatea guvernamentalæ numærul unu. Într-adevær, anii 1990 au reprezentat cea mai importantæ epocæ de reducere a criminalitæflii din istoria americanæ, constituind o premisæ esenflialæ pentru dezvoltarea turismului øi o modestæ revenire demograficæ în unele zone. Chiar øi Los Angelesul, dupæ devastatoarele revolte din 1992, a reuøit sæ reducæ rata infracflionalitæflii øi sæ realizeze o recuperare economicæ øi demograficæ.

Dar în timp ce în oraøele americane securitatea se îmbunætæflea, noi ameninflæri la adresa viitorului urban au ieøit la ivealæ în flærile în curs de dezvoltare. La sfîrøitul secolului XX, rata criminalitæflii în metropole precum Rio de Janeiro øi São Paulo se transformase în ceea ce un oficial din sectorul implementærii legii numea „ræzboi de gherilæ urbanæ“.

Traficul de droguri, bandele de cartier øi nerespectarea generalizatæ a legii infecteazæ øi multe pærfli din Mexico City, Tijuana øi San Salvador.

Inevitabil, eroziunea siguranflei de bazæ submineazæ viafla oraøului. Autoritæfli capricioase øi teama de infracflionalitate pot deplasa øi miøcarea capitalului stræin spre locaflii mai sigure în periferia suburbanæ.

Insidioase sînt øi efectele poluærii øi problemele de sænætate din ce în ce mai numeroase în unele oraøe din flærile în curs de dezvoltare. În întreaga lume, cel puflin 600 de milioane de rezidenfli din mediul urban nu au acces la condiflii de igienæ elementare øi îngrijire medicalæ.

Aceste populaflii devin terenuri fertile pentru boli infecflioase mortale,

159

împotriva cærora nici bogæflia, nici naflionalitatea stræinæ nu furnizeazæ imunitatea necesaræ. Aceste ameninflæri îi conduc atît pe profesioniøtii autohtoni, cît øi pe investitorii stræini spre medii mai sænætoase, în stræinætate sau spre suburbii mai sigure. * Orientul Mijlociu islamic, unde problemele familiare flærilor în curs de dezvoltare au fost exacerbate de enorme dislocæri sociale øi politice, reprezintæ, la nivel global, cea mai apropiatæ ameninflare la adresa securitæflii oraøelor. În încercarea de a adopta modele occidentale de construire a oraøelor, în cursul secolului XX, multe oraøe islamice au slæbit legæturile tradiflionale ale comunitæflilor øi cartierelor, eøuînd însæ în înlocuirea acestora cu soluflii alternative moderne øi social raflionale.

Aceastæ transformare, conform istoricului Stefano Bianca, „a secætuit forflele modelatoare ale identitæflii culturale“, læsînd în urmæ o populaflie alienatæ de mediul ei din ce în ce mai occidentalizat. Alienarea a fost accentuatæ de conflicte politice, dintre care cel mai important e lupta cu Israelul, avansat din punct de vedere militar øi economic. Aspirafliile oraøelor islamice øi, în special, ale celor arabe sînt continuu zædærnicite nu doar de eøecuri economice, sociale øi de mediu, ci øi de umilinfle repetate pe cîmpul de luptæ. Într-o mare mæsuræ, societæflile islamice au eøuat øi în a se adapta standardelor cosmopolite necesare competifliei în cadrul unei economii globale. Beirut, oraøul arab cel mai bine poziflionat dupæ succesul cosmopolit, a decæzut datoritæ conflictelor civile neîncetate øi nu a fæcut eforturi serioase de reconstrucflie decît începînd cu sfîrøitul anilor 1990. Alte oraøe islamice de potenflial succes, cum ar fi Teheran sau Cairo, încæ nu au stabilitatea socialæ øi sistemele legale transparente esenfliale pentru atragerea de investitori stræini. Pînæ øi cele mai bine administrate flæri islamice, precum Emiratele Arabe Unite, suferæ încæ de sisteme politice øi legale mult mai arbitrare decît cele occidentale, la fel ca øi statele asiatice care adæpostesc mari oraøe precum Singapore, Taipei, Seul øi Tokio.

Din mediul dificil din Orientul Mijlociu s-a næscut probabil cea mai mare ameninflare la adresa viitorului oraøelor moderne – terorismul islamic.

Teroriøtii islamici privesc Occidentul, în special marile sale oraøe, drept intrinsec rele, exploatatoare øi nonislamice. Un savant arab a etichetat liderii miøcærii islamiste drept „fii mînioøi ai unei generaflii ratate“, care au væzut visul secular al unitæflii arabe eøuînd în corupflie, mizerie øi haos social. În cea mai mare parte, mînia lor a fost incubatæ nu în deøerturi sau în mici sate, ci în oraøe islamice majore, cum ar fi Cairo, Jeddah, Beirut øi Kuwait. Unii au fost multæ vreme rezidenfli ai New Yorkului, Londrei sau Hamburgului øi experienfla lor în stræinætate nu pare decît sæ le fi accentuat furia lor faflæ de Occident øi oraøele sale. Încæ din 1990, un terorist, un egiptean træind la New York, vorbea de „distrugerea pilonilor, cum ar fi infrastructura lor turisticæ de care sînt mîndri øi înaltele lor clædiri globale de care sînt mîndrii“. Unsprezece ani mai tîrziu, acea furie a zguduit lumea urbanæ din temelii. Pe lîngæ suferinflele de ordin economic øi social cu care trebuie sæ se confrunte, oraøele trebuie acum sæ se lupte øi cu perspectiva distrugerii fizice. *

160

Actuala ameninflare la adresa prosperitæflii øi supraviefluirii oraøelor reprezentatæ de tîlhari vag afiliafli în loc de state are precedente istorice.

Unele din cele mai grave distrugeri provocate oraøelor în trecut se datoreazæ popoarelor migratoare øi unor mici bande de tîlhari. Dar, în ciuda factorilor potrivnici, idealul urban a demonstrat o rezistenflæ remarcabilæ. Frica e rareori suficientæ pentru a-i opri pe constructorii hotærîfli ai oraøelor. Într-adevær, în mijlocul ameninflærilor teroriste crescînde, oficiali øi urbaniøti, în oraøe ca New York, Londra, Tokio øi Shanghai, continuæ sæ facæ planuri pentru noi clædiri de birouri øi alte edificii impunætoare.

Dar mult mai importantæ decît construirea de noi clædiri va fi, pentru viitorul oraøelor, valoarea pe care oamenii o acordæ experienflei urbane.

Clædirile øi avantajele naturale (proximitatea faflæ de oceane, rîuri, axe comerciale sau autostræzi) pot contribui la fondarea unui oraø øi pot ajuta la dezvoltarea sa, dar nu pot susfline succesul sæu. În sfîrøit, un mare oraø se bazeazæ pe acele lucruri care insuflæ cetæflenilor sæi un ataøament particular øi puternic øi care diferenfliazæ un anumit loc de un altul.

Zonele urbane trebuie sæ se poatæ agrega în jurul unei conøtiinfle care le uneøte rezidenflii într-o identitate pe care o împærtæøesc. „Oraøul e o dispoziflie mentalæ“, observa marele sociolog Robert Ezra Park, „un corp de obiceiuri øi de atitudini øi sentimente neorganizate.“ Fie în centrele urbane tradiflionale, fie în periferia în extindere, problemele legate de identitate øi comunitate determinæ, în continuare, în mare mæsuræ, care locuri vor avea succes. În acest sens, locuitorii contemporani ai oraøelor se confruntæ cu multe din aceleaøi probleme cu care se confruntau øi fondatorii urbanitæflii. Creatori ai unui nou tip de umanitate, acei locuitori timpurii ai oraøelor s-au gæsit confruntafli cu probleme mult diferite de cele ale comunitæflilor nomade preistorice øi ale satelor agricole. Oræøenii au trebuit sæ învefle cum sæ coexiste øi sæ interacflioneze cu stræini din afara clanului sau tribului lor. Aceasta i-a forflat sæ gæseascæ noi metode de codificare a comportamentului øi de determinare a ceea ce era în general acceptabil, în viafla de familie, comerfl øi discurs social. Anterior, preoflimea asigura aceastæ instrucflie. Autoritatea lor fiind de origine divinæ, preoflii puteau sæ stabileascæ regulile pentru variafli rezidenfli ai unui centru urban specific. Mai mult, conducætorii îøi consolidau statutul susflinînd cæ oraøele lor reprezintæ reøedinflele anumitor zei. Sanctitatea unui oraø era legatæ de rolul sæu de centru spiritual.

Aproape peste tot, marile oraøe clasice erau îmbibate de religie øi instruite de aceasta. „Oraøele nu se întrebau dacæ institufliile pe care le-au adoptat sînt utile“, remarca istoricul clasicist Fustel de Coulanges. „Aceste instituflii fuseseræ adoptate pentru cæ aøa dorise religia.“ În discufliile contemporane despre condiflia urbanæ, acest rol sacru a fost prea des ignorat. Într-adevær, abia apare în multe dintre cærflile contemporane despre oraøe øi în discuflii publice despre situafliile dificile ale acestora.

Ceea ce ar pærea ciudat pentru rezidenflii oraøelor antice, clasice, medievale sau chiar victoriene. „Noii urbaniøti“ arhitecfli øi experflii urbaniøti din ziua de azi vorbesc des despre nevoia oraøelor de spafliu verde, conservare istoricæ øi protecflia mediului, dar se referæ rareori la nevoia de a avea o viziune moralæ puternicæ, care sæ flinæ oraøele unite.

Eøecul lor în a face astfel e o reflecflie naturalæ a mediului urban de azi, cu accentul sæu pe moda trecætoare, probleme stilistice øi celebrarea individului înaintea familiei sau a comunitæflii stabile. Perspectiva post-

verso

modernæ asupra oraøelor, dominantæ în majoritatea literaturii academice, deconstruieøte øi mai hotærît valorile morale comune, væzute drept nu mai mult decît aspecte iluzorii a ceea ce un profesor german eticheta drept „microcosmosul creøtin-burghez“.

Atitudinile nihiliste de acest tip, adoptate la scaræ largæ, s-ar putea dovedi la fel de periculoase pentru viitorul oraøelor ca øi ameninflarea teroristæ. Færæ un sistem de credinfle larg împærtæøit, ar fi extrem de dificil sæ ne imaginæm un viitor urban viabil. Pînæ øi într-o eræ postindustrialæ, nota sociologul Daniel Bell, soarta oraøelor continuæ sæ se învîrtæ în jurul unei „concepflii despre virtutea publicæ“ øi al „întrebærilor clasice ale polisului“. În concepflia lui Bell, oraøele din Vestul modern s-au bazat pe aderenfla vastæ la idealuri clasice øi iluministe – proces echitabil, libertate a credinflei, drepturile fundamentale de proprietate –, pentru a încorpora diverse culturi øi pentru a face faflæ unor noi provocæri de ordin economic. Distrugerea acestor principii esenfliale, în numele pieflei, al separatismului multicultural sau al dogmelor religioase, ar læsa oraøul contemporan din Occident færæ ajutor în fafla gravelor provocæri viitoare.

Aceasta nu vrea sæ sugereze faptul cæ Vestul ar oferi singurul model rezonabil pentru atingerea ordinii urbane. Istoria abundæ de modele dezvoltate sub auspicii explicit pægîne, musulmane, confucianiste, budiste øi hinduse, iar oraøul cosmopolit precedæ cu mult iluminismul. În timpurile noastre, probabil cel mai notabil succes în construirea de oraøe a avut loc sub sisteme de credinfle neoconfucianiste, amestecate cu raflionalismul øtiinflific importat din Occident. Aceastæ convergenflæ, un amalgam de tradiflie øi modernitate, a învins în cele din urmæ maoismul, care era o intenflie de distrugere a tuturor vestigiilor aparflinînd trecutului cultural al Chinei.

Trebuie sæ speræm cæ lumea islamicæ, descoperind valorile occidentale, îøi va gæsi în propriul trecut glorios – împletit cu valorile cosmopolite øi credinfla în progresul øtiinflific – mijloacele de a-øi salva civilizaflia urbanæ problematicæ. Metropola anticæ a Istanbulului, cu mai mult de nouæ milioane de locuitori, a demonstrat cel puflin posibilitatea de reconciliere a unei societæfli fundamental musulmane cu ceea ce un urbanist turc numea „o fafladæ globalizatæ cultural“. Succesul continuu al acestui model cosmopolit, printre asalturile diferitelor ramuri intolerante ale islamului, ar putea contribui semnificativ, în noul secol, la pæstrarea progresului urban în lume. Într-o eræ a globalizærii intense, oraøele trebuie sæ învefle sæ îmbine preceptele lor morale cu abilitatea de a acomoda diferite populaflii. Într-un oraø de succes, chiar øi cei care împærtæøesc alte credinfle trebuie sæ aøtepte o dreptate esenflialæ din partea autoritæflilor, la fel cum fæceau dhimmis (nonmusulmanii) în timpul anilor de glorie ai islamului. Dacæ aceastæ aøteptare nu poate fi îndeplinitæ, comerflul decade inevitabil, ritmul dezvoltærii culturale øi tehnologice e încetinit øi oraøele trec de la dinamism la stagnare øi în cele din urmæ la ruinæ.

Braudel, „un oraø e mereu un oraø, indiferent de localizarea sa, atît în timp, cît øi în spafliu“. Bernal Díaz, soldatul lui Cortés cu care începea acest eseu, a întîlnit o urbanitate complet stræinæ – marele oraø Tenochtitlán –, care totuøi prezenta caracteristici întîlnite la oraøe europene precum Sevilla, Antwerp øi Constantinopol. Tenochtitlánul era ancorat de un mare centru religios, adæpostea piefle largi, vibrante øi era situat într-o locaflie siguræ, care permitea o viaflæ urbanæ dinamicæ.

Pentru a avea succes azi, zonele urbane trebuie sæ îndeplineascæ, în continuare, aceste trei funcflii esenfliale: sæ creeze un spafliu sacru, sæ furnizeze securitate primaræ øi sæ favorizeze comerflul. În extinsele oraøe ale flærilor în curs de dezvoltare, lipsa unei economii sænætoase øi absenfla unei ordini politice stabile se dovedesc a fi principalele probleme. Problemele critice cu care se confruntæ regiunile urbane occidentale, precum øi pærflile dezvoltate ale Asiei de Est øi Sud sînt de naturæ diferitæ. Deøi sigure øi prospere, acestor oraøe pare a le lipsi un simfl comun al spafliului sacru, al identitæflii civice øi al ordinii morale. Iar studierea istoriei urbane sugereazæ cæ oraøele prospere færæ coeziune moralæ sau færæ un simfl al identitæflii civice sînt condamnate la decadenflæ øi declin.

E speranfla mea cæ oraøele contemporane – oriunde ar fi situate – vor gæsi metode de a-øi îndeplini funcfliile istorice øi de-a face acest secol, primul în care majoritatea oamenilor træiesc în oraøe, un secol urban, nu doar în termeni demografici, ci øi prin recunoaøterea valorilor transcendente.

Traducere de Natalia Buier

Acest eseu face parte din noul volum al lui Joel Kotkin, The City: A Global History. Text preluat, cu amabila autorizare a editorului american, din The Wilson Quarterly, Spring 2005, publicat de Woodrow Wilson International Center for Scholars. Copyright 2005 by Joel Kotkin.

Cred cæ experienfla urbanæ e universalæ, în ciuda diferenflelor de rasæ, climæ, locaflie øi timp. Aøa cum observa istoricul francez Fernand

161

Oraø al panicii Paul Virilio

„Atunci cînd mæ cuprinde frica, inventez o imagine“, scria Goethe. Astæzi, nu e nevoie sæ inventæm o astfel de imagerie mentalæ, imaginea instrumentalæ ne e furnizatæ instantaneu de televiziune. Relatînd explozia în zbor a navetei Columbia, un jurnalist constata: „Ca øi cum repetiflia ar veni de hac de una singuræ inexplicabilului, imaginea reluatæ la nesfîrøit devine semnætura dezastrelor contemporane“. Astfel, succesiunii nesfîrøite a sateliflilor imensei periferii a Oraøului-Global i se adaugæ de-acum reluarea neîncetatæ a imaginilor terorizante; „stare de asediu“ a spiritului telespectatorului, al cærei cel mai evident rezultat este ascensiunea acestei psihoze OBSIDIONALE care afecteazæ populafliile în era globalizærii. În lipsa unei scriituri a dezastrului uøor de înfleles de cætre fiecare, mijloacele telecomunicærii de masæ ne impun propria lor semnæturæ pentru a identifica teroarea. „Toate emofliile øi fricile noastre au fost luate ostatice începînd cu 11 septembrie 2001“, semnala Susan Sarandon în aceastæ privinflæ, øi nu e întîmplætor faptul cæ, o datæ în plus, actriflele øi actorii americani sînt primii care au ghicit intensificarea pericolelor, dupæ exemplul celor de altædatæ, precum Chaplin sau, mai tîrziu, John Garfield, victime ale maccarthismului.

Færæ niciun recul critic în fafla avalanøei, spectatorul este astfel supus reproducerii, care nu mai e, deja, cea a imaginilor stereotipe de care ne vorbea Walter Benjamin, ci halucinaflia colectivæ a unei imagini unice, teatru optic al unei panorame teroriste circulare. Ceea ce propun sæ numim: iconoclasmul PREZENTÆRII în timp real, care depæøeøte, de-acum, vechiul iconoclasm al REPREZENTÆRII în spafliu real a imaginilor pictate sau sculptate, printre ale cærui ultime exemple se numæræ distrugerea statuilor lui Buddha de la Bamian, în Afganistan, sau devastarea muzeului de arheologie din Bagdad.

Simptom creator de panicæ al unui veritabil buclaj al imaginarului1, febra OBSIDIONALÆ care loveøte astæzi mentalitæflile este primul semn caracteristic al unei FORCLUDERI temporale – øi, sæ speræm, temporare – a acestei experienfle, a acestui TEST în mærime naturalæ al mondializærii.

Aceastæ „mare închidere“ a unei informaflii „metageofizice“ devenite planetaræ, adicæ a ceea ce anumifli guru denumesc creierul global, viziune ciberneticæ ce a înlocuit acel fantastic politic care a preluat øtafeta fantasticului social de tristæ amintire al anilor ’30.

De fapt, dacæ frica este ingredientul de bazæ al fantasticului, administrarea fricii publice, care a debutat cu vreo patruzeci de ani în urmæ cu „echilibrul terorii“, îøi reintræ în atribuflii din toamna lui 2001, pînæ la operafliunea „Øoc øi groazæ“ din Irak, unde am asistat la adeværate „scamatorii“ multimediatice, cînd asasinii sinucigaøi øi forflele coalifliei se dedau

PAUL VIRILIO este arhitect, filosof, eseist øi critic media, preocupat în special de probleme legate de urbanism øi de implicafliile noilor tehnologii asupra stilului de viaflæ occidental. Printre cærflile sale se numæræ: L’espace critique (1984; ed. rom., 2001), L’écran du désert (1991), L’insécurité du territoire (1993), Cybermonde, la politique du pire (1996).

162

încîntafli la subjugarea mulflimilor, cu un exces de mijloace pirotehnice care, în lipsa utilizærii faimoaselor „arme de distrugere în masæ“, uzeazæ øi abuzeazæ de aceste „arme de comunicare“, masive øi ele, al cæror arsenal nu înceteazæ sæ se dezvolte graflie antenelor parabolice øi reuøitelor acestor „operafliuni psihologice“ (PSY OPS) al cæror scop este ræspîndirea panicii, sub pretext cæ o îndepærteazæ. „Iluzia hiperputerii s-a næscut din dispariflia Uniunii Sovietice“, declara Emmanuel Todd.2 Aceastæ iluzie opticæ s-a menflinut, se pare, datoritæ absenflei unui inamic declarat øi, pe de altæ parte, disparifliei nu doar a lui Bin Laden øi a lui Saddam Hussein, ci øi, în plus, øi mai ales, datoritæ caracterului de negæsit al acestor „arme de distrugere în masæ“, pretext al declanøærii ræzboiului preventiv american.

Cu siguranflæ, toate acestea aduc destul de mult cu niøte numere de prestidigitaflie.

Statele Unite valoreazæ tot atît cît adversarii lor, continuæ Emmanuel Todd, care concluzioneazæ: „Americanii sînt condamnafli sæ desfæøoare un militarism teatral faflæ de flæri slabe ca Irakul sau ca flærile arabe în general“.

De fapt, cum sæ nu sesizæm justeflea acestei aprecieri, cînd asistæm la „teatrul de operafliuni“ din Orientul Apropiat øi Mijlociu øi la blufful acestei aventuri sælbatice în deøertul biblic?

De pildæ, în nordul Irakului a fost bombardat Mosul, nu departe de zidurile de apærare ale cetæflii Ninive. În sud, s-au purtat bætælii în împrejurimile Kerbalei, la o aruncæturæ de bæfl de Babilon øi de ruinele „Turnului turnurilor“, Babelul… Øi toate acestea pentru a ræzbuna præbuøirea Turnurilor Gemene. În fine, dupæ escamotarea, în væzul lumii, a faimoasei „gærzi republicane“ a lui Saddam Hussein, asaltul împotriva Bagdadului s-a soldat cu demolarea statuii acestuia din piafla Ferdaous, în direct øi în reluare, în fafla lumii întregi, în timp ce, mai discret (în spatele scenei), se consuma jefuirea splendorilor sumeriene.

Cît despre „operafliunea de decapitare“ a efigiei lui Saddam Hussein, sæ ascultæm relatarea corespondenflilor prezenfli în capitala irakianæ. „Americanii sînt cei care l-au dat jos întîi. La ora 14, nu erau decît vreo douæzeci de irakieni la fafla locului. Douæ ore mai tîrziu, erau cam o sutæ, adunafli de difuzoare, exact atît cît trebuia pentru imaginile de televiziune.“3 Iatæ cum stau lucrurile cu montarea decorului. Însæ, pentru a confirma încæ o datæ reuøitele acestui „fantastic politic“ pentru uzul mulflimilor, sæ ascultæm urmarea. „Hotelul Palestina devenise un fel de teatru. De la balcon, vedeam fabricîndu-se scene special pentru noi“, explicæ Caroline Sinz, de la France 3, care conchide: „De altfel, n-afli væzut imagini din bætælia Bagdadului“. În lipsa acestor imagini de ræzboi, ca øi a imaginilor efectelor colaterale ale celor vreo 30.000 de bombe lansate de forflele coalifliei, øi în absenfla unui MUZEU AL DEZASTRELOR în stare sæ ne punæ în gardæ în ce priveøte ravagiile acfliunilor politice necugetate, „ræzboiul informafliei“ a luat sfîrøit, în Irak, prezentînd imagini ale haosului dintr-o capitalæ læsatæ pe mîna vandalilor, cu spectacolul funest, în prim-plan, al DEZASTRULUI MUZEELOR… Un alt aspect, øi nu dintre cele mai puflin importante, al acestei saga ale cærei stricæciuni vor dura, probabil, mai multe generaflii este acela cæ

verso

numele lui ABRAHAM, pærintele credincioøilor, patriarhul næscut la Ur (la nord de Basra), a fost prezent mereu în conøtiinfle, de la început pînæ la sfîrøitul acestei cruciade în trompe-l’oeil. În realitate, dacæ tancurile care se afundau în furtunile deøertului se numeau ABRAMS, declaraflia de dupæ ræzboi a preøedintelui George W. Bush a fost fæcutæ la 1 mai 2003, în largul golfului San Diego, la bordul unui portavion. Numele acestuia: ABRAHAM LINCOLN. Pentru apostolii unui teleevanghelism strategic, era un semn venit din cer, un semn care nu avea sæ-i înøele decît pe credincioøi.

NEW YORK dupæ cæderea World Trade Center, BAGDAD dupæ cea a lui Saddam Hussein, IERUSALIM øi „zidul de separare“, dar øi HONG KONG sau PEKIN, unde sætenii din împrejurimi se baricadau în cætunele lor împotriva ameninflærii pneumopatiei atipice… Tot atîtea nume adunate pe o listæ care nu cere decît sæ se prelungeascæ la nesfîrøit…

ORAØE ale panicii care semnaleazæ, mai bine decît toate teoriile urbane despre haos, faptul cæ cea mai mare catastrofæ a secolului al XX-lea a fost oraøul, metropola contemporanæ a dezastrelor Progresului. „Muzeul accidentului“ este el, acest megalopolis care se crede buricul, omphalos-ul unei umanitæfli sfîrøite; acest METAORAØ care nu mai are (cu adeværat) loc, pentru cæ refuzæ, de acum, sæ se mai situeze aici sau acolo, cum o fæcea atît de bine capitala geopoliticæ a nafliunilor.

De fapt, bula „metapoliticæ“ a globalizærii e pe punctul de-a exploda la rîndul sæu, eliberînd o mulflime de spaflii critice rævæøite de disensiuni interne ale unui ræzboi civil mondial care nu are nimic de-a face cu cele locale de odinioaræ.

Bulæ financiaræ, bulæ imobiliaræ, bulæ a acestor noi tehnologii ale imaginii øi comunicærii (NTIC), care vor fi comunicat mai ales præbuøirea øi dezastrul. Tot atîtea explozii repetate care o semnaleazæ, prematur, pe cea a „bulei geopolitice europene“ a unei extinderi inconsecvente. Însæ, mai ales, øi chiar mai grav, pe cea a bulei metageofizice a aøa-zisei mondializæri. Colonie virtualæ a unui fals „al øaselea continent“ în imponderabil, ale cærui virtufli cibernetice fac umanitatea sæ sfîrøeascæ prin încarcerarea idealurilor sale de adevær øi de libertate.

De unde øi aceastæ epidemie de febræ obsidionalæ care contamineazæ spiritele loft-society, unde revelaflia fractalæ cîøtigæ teren în fafla revolufliei sociale øi unde, cu ajutorul privatizærii, spafliul critic dominæ spafliul public al legilor øi al limitelor dreptului.4 Dupæ „revoluflia“ cu acelaøi nume din Cehoslovacia, asistæm acum la dislocarea de catifea, ca sæ nu mai vorbim de epurarea etnicæ øi de ravagiile sale în reluare.

Proliferare a statelor din ce în ce mai slabe, bulæ de sæpun care scapæ în extinderea sa externæ øi în micøorarea internæ. Ca sæ dæm un exemplu, sæ citæm declaraflia ubuescæ a lui Silvio Berlusconi, în momentul ascensiunii sale la preøedinflia Uniunii Europene, la 1 iulie 2003: „Frontierele europene trebuie sæ se extindæ, pentru a include Turcia, Ucraina, Belarus øi Federaflia Rusæ“.

Nu-i merge prea ræu acestei DESCENTRALIZÆRI a instanflelor guvernamentale atunci cînd centrul nu e nicæieri, iar circumferinfla în acelaøi timp peste tot!

Fiindcæ nimic nu este cu adeværat ÎNTREG, fractalizarea este viitorul tuturor tentativelor de globalizare. În realitate, fractura øi fragmentarea sînt consecinflele presiunii sau, mai exact, ale compresiei a ceea ce pretinde „complet“ sau, mai bine, împlinit… De unde aceastæ EXCLUDERE care marcheazæ rezultatul fatal al oricærei FORCLUDERI, totalitaræ ieri, globalitaræ mîine.

Implozia Uniunii Sovieticii ar fi trebuit totuøi sæ ne avertizeze, pe noi, cetæflenii vechii Europe, cæ debandada, survenitæ dintr-odatæ, a flærilor satelite nu va fi lipsitæ de efecte asupra comunitæflii de destin a europenilor!

Cît despre Statele Unite, învingætor iluzoriu al „Ræzboiului Rece“, ele vor suporta din plin cæderea referenflilor geostrategici ai echilibrului terorii, prin acest dezechilibru terorist care ameninflæ, de acum înainte, soarta umanitæflii, ici øi colo, adicæ peste tot, în acelaøi timp.

Pînæ la urmæ, dupæ dezmembrarea marilor ansambluri geopolitice, a sosit timpul declinului statului-nafliune øi începutul unei replieri tactice asupra metropolelor.

Metropolizare tot atît de iluzorie, care ne conduce la resurgenfla Statului-Cetate, al cærui exemplu ni-l dæ America de Nord, cu cele vreo treizeci de milioane de izolafli în oraøele lor private, sub pretextul insecuritæflii sociale…

Acelaøi lucru se întîmplæ pe subcontinentul latinoamerican, la São Paulo, la Bogotá sau la Rio de Janeiro, unde bandele devasteazæ oraøele, atunci cînd nu sînt, de altminteri, „paramilitari“ sau „forfle armate“ aøa-zis „revoluflionare“… însæ, întîi de toate, revelaflionari ai unui haos total în care se gæseøte vechiul „drept de cetate“ care accentueazæ urgenfla unei împrejmuiri, a unui cîmp de apærare øi, pînæ la urmæ, a unui stat poliflienesc unde „forflele de ordine“ sæ fie privatizate aøa cum au fost, una cîte una, institufliile publice: transportul, energia, poøta øi telecomunicafliile, iar mîine – ceea ce e deja pe cale sæ se întîmple – armatele naflionale.

Unui irakian îngrijorat în privinfla insecuritæflii civile de la Bagdad dupæ eliberarea Irakului, un soldat american i-ar putea replica în glumæ: „Ei, dar la Washington e øi mai ræu!“ „Oraøul viitorului nu va fi, aøadar, decît extinderea solemnæ a unei camere de torturæ“, anunfla, încæ din 1924, Pierre Mac Orlan.5 Prezentæ la Karachi de zece ani, armata pakistanezæ s-a retras de puflinæ vreme de aici, pentru cæ nu a reuøit sæ restabileascæ o aparenflæ a ordinii într-un oraø unde, în 1992, s-au descoperit douæzeci øi trei de camere de torturæ clandestine înfiinflate de bandele locale Aici nu poliflia e deci cea care nu îndræzneøte sæ intervinæ în anumite „cartiere sensibile“, ci armata cea care se retrage din oraø.

Criminalitæflii grupærilor mafiote i se adaugæ acum cea a nenumæratelor bande urbane, unde crima individualæ e dublatæ sistematic de crima în grup øi în mediu închis – ræpiri, violuri colective, torturi… – CRIME DE LAGÆR care le reproduc, la scaræ restrînsæ, pe cele din gulaguri, din „lagærele morflii“, unde concentrarea populafliilor preceda exterminarea

163

lor. E o torturæ „civilæ“, care nu pare totuøi sæ-i îngrijoreze pe cei care denunflæ, pe bunæ dreptate, grozæviile torturii „militare“ din Serbia, din Algeria sau din alte pærfli… În fafla acestui „tîrg de atrocitæfli“ pe care societatea noastræ, societate a spectacolului, refuzæ sæ-l cenzureze, îøi croieøte drum un alt tip de delir, la fel de funest: la Dubai, în Golful Persic, autoritæflile din emirat tocmai au lansat un proiect pe care l-au botezat THE WORLD øi care vizeazæ construirea unui arhipelag compus din douæ sute cincizeci de insule artificiale dupæ modelul planiglobului, însæ înconjurat de o sofisticatæ barieræ protectoare.

Construcflia acestui ansamblu ar trebui sæ necesite transportarea a 25 de milioane de tone de piatræ de construcflie øi a aproximativ 200 de milioane de metri cubi de nisip. Costul acestui gulag de lux: 1,8 miliarde de dolari.

FORCLUDERE, EXCLUDERE… Hiperconcentrærii megalopolitane i se adaugæ nu doar hiperterorismul de masæ, ci øi o delincvenflæ producætoare de panicæ ce readuce specia umanæ la dansul morflii de la origini, cetatea redevenind o citadelæ, altfel spus, o flintæ a tuturor terorilor – domestice sau strategice.

Aici, ar trebui sæ apreciem, la justa sa valoare, scrisoarea de avertisment expediatæ recent comandamentului lor de cætre douæzeci øi øapte de pilofli israelieni: „Noi, pilofli în retragere øi pilofli activi, ne opunem lansærii de atacuri ilegale øi imorale de tipul celor lansate de Israel în teritorii. […] Refuzæm sæ participæm la atacuri aeriene împotriva centrelor cu populaflie civilæ. Refuzæm sæ continuæm sæ facem ræu civililor inocenfli“.6 Dupæ Guernica øi Coventry, Hamburg sau Dresda, ca sæ nu mai vorbim de Hiroshima øi de Nagasaki, se întîmplæ la Ierusalim ca niøte aviatori sæ îndræzneascæ, pentru prima oaræ, sæ denunfle strategia antioraø ale cærei victime sînt, de mai mult de-un secol, aglomerærile umane. Øi asta ca sæ nu mai vorbim de cartierele mærginaøe dezmoøtenite, pentru cæ sînt oraøele în întregime, atît centrul lor, cît øi periferia, cele care n-au încetat sæ fie martirizate de-a lungul întregului secol trecut.

Bombe cu fosfor sau cu napalm, bombe care explodeazæ cu întîrziere pentru a-i ucide pe salvatorii dintre ruine, bombe atomice øi, de curînd, bombe cu grafit pentru a provoca marele black-out al unui oraø scufundat în tenebrele exterioare, ca Belgradul în mai 1999…

De o sutæ de ani încoace, toate oraøele au fost flinta unui foc din cer care nu mai are nimic de-a face cu Dumnezeul oøtirilor lui Israel, ci, mai simplu, cu Luftwaffe øi cu a sa „legiune Condor“ din Spania, cu Royal sau cu US Air Force a lui Harris, mareøalul aviafliei, øeful operafliunilor bombardamentelor strategice din Germania. Sæ ne amintim aici de denumirea biblicæ a acestor raiduri ale terorii, „SODOMA ØI GOMORA“, de pildæ. În oraø, øi nicæieri în altæ parte, s-a testat, în secolul al XX-lea, acest RÆZBOI ÎMPOTRIVA CIVILILOR, care l-a înlocuit, treptat, pe cel al cîmpurilor de luptæ militare.

De altfel, toate aceste mari bætælii ale trecutului purtau numele unei „campanii“ printre altele, de la Cîmpiile Catalaunice pînæ la cîmpia de la Waterloo… Bætæliilor dispuse ordonat, cu regimente în linie, ale imperiilor de altædatæ, le-a urmat astfel, în secolul trecut, marea dezordine strategicæ a unei distrugeri tipice a centrelor urbane, care se înrudeøte cu „cîmpul liber“ al masacrului aflat la originile prepolitice ale Istoriei.

164

Cum conceptul de „ræzboi cu zero morfli“ nu se aplicæ decît trupei de profesioniøti purtætori de cascæ, Clausewitz e bun de trimis la muzeu.

Doctrina sa, dupæ care conflictul e o „continuare a politicii prin alte mijloace“, fiind depæøitæ… depæøitæ prin „dezechilibrul terorii“, altfel spus prin hiperputerea armamentelor de distrugere capabile sæ stingæ orice fel de viaflæ de pe planetæ.

Sæ remarcæm însæ în trecere cæ, aici, cuvîntul a stinge trebuie luat în sens strict, fiindcæ ultimele sisteme de armament sînt destinate sæ funcflioneze în reflea, nu numai prin iradiere radioactivæ sau prin contaminare viralæ ori microbianæ, ci, în plus, printr-o accidentalæ întrerupere electricæ generalizatæ, un exemplu printre altele al acestei hiperfragilitæfli a progresului tehnic al societæflilor noastre.

Færæ sæ ne întoarcem cu prea multæ vreme în urmæ, sæ observæm, de pildæ, pana de curent care a afectat, în 1990, Cairo øi principalele oraøe din Egipt, provocînd un haos indescriptibil în întreaga flaræ. În 1998, aproape jumætate din populaflia Filipinelor, vreo 35 de milioane de persoane, a încetat sæ mai dispunæ de curent electric.

La 2 ianuarie 2001, era rîndul nordului Indiei øi al celor vreo 200 de milioane de locuitori ai sæi sæ fie privafli, subit, de electricitate, ca urmare a unei pene la centrala din Uttar Pradesh. În fine, la 14 august 2003, o nouæ panæ: acum nord-estul Statelor Unite, cu New York øi Philadelphia, a fost lovit de cea mai serioasæ întrerupere a reflelei energetice pe care a cunoscut-o vreodatæ America, provocînd oprirea de urgenflæ a øapte centrale nucleare.

Sæ mai adæugæm, la aceastæ listæ premonitorie, øi Roma, „Cetatea Eternæ“, øi Italia, unde 57 de milioane de locuitori au fost privafli de curent pe data de 28 septembrie 2003.

Sæ ascultæm totuøi straniul comentariu al responsabilului municipalitæflii newyorkeze: „Spre deosebire de pana din 1965, nu s-a mai stîrnit panicæ. E vorba, færæ îndoialæ, de un efect benefic al atentatului de la 11 septembrie 2001“. Testul suprem… acelaøi test al emofliei publice a mulflimilor!7 De fapt, la fel ca John Kenneth Galbraith – economistul american care a studiat, chiar dupæ ræzboi, rezultatele panicii populafliei germane asupra economiei Reich-ului –, analizæm în propria flaræ, øi nu în flara inamicului, cantitatea de teroare care poate fi suportatæ de cætre mulflimile metropolitane.

Pînæ unde? Pînæ cînd un asemenea disprefl, o asemenea indiferenflæ clinicæ faflæ de camera de torturæ a oraøelor?

Un alt aspect al acestei distanflæri, al acestei obiønuinfle cu crima împotriva umanitæflii care constituie, de-un secol încoace, focul din cer deversat, færæ ameninflarea vreunei pedepse, asupra populafliilor civile este dezvoltarea unui nou tip de „turism de ræzboi“. Cel care determinæ agenfliile de voiaj sæ organizeze chartere pentru vizitarea locurilor de ciocnire din Intifada, în Israel sau în Palestina, ba chiar, în America Latinæ de astæ datæ, organizarea, de cætre Favelatours sau Exotictours, a unor vizite la bidonville-urile de la Rio de Janiero sau São Paulo.8 Aøa cum susfline un mesaj publicitar al uneia dintre ele: „Brazilienilor nu le face plæcere sæ viziteze favelele; în schimb, stræinii sînt curioøi, incitafli øi, uneori, uøor încordafli, fiindcæ se gîndesc cæ li se poate întîmpla ceva“.

Dupæ sporturile extreme, „turismul dezolærii“, cel al unui astfel de voyeurism itinerant care completeazæ într-o manieræ atît de abilæ exhibiflio-

verso

nismul sedentar al televiziunii øi atrocitæflile sale repetate neîncetat.

De puflinæ vreme, Argentina a devenit, la rîndul ei, o destinaflie foarte atractivæ pentru turiøtii europeni øi americani. Noua modæ e sæ vii sæ vezi, la Buenos Aires, consecinflele præbuøirii experimentului neoliberal din anii ’90.

Aøa cum explicæ o jurnalistæ, „vizitatorii sînt frapafli sæ vadæ atît de aproape violentele contraste dintr-una din cele mai inegalitare flæri de pe planetæ“.9 Mîine, dacæ vom dori sæ luptæm împotriva panicii, împotriva tuturor panicilor, va trebui, cu siguranflæ, sæ revenim la o politicæ geofizicæ, øi nu doar la o ecologie urbanæ. O politicæ a materiei, øi nu doar a luminii øi a aøazisei „viteze a eliberærii“.

Dacæ nu, vom trece dincolo de zidul Plîngerilor „postmoderne“, înspre cel al exterminærii. Nu înspre sfîrøitul lumii, ci înspre fatala sa FORCLUDERE, eliberînd astfel o formidabilæ presiune temporalæ, asemeni presiunii de pe acele funduri de mare unde nu mai supraviefluiesc decît vreo cîteva specii oarbe cu desævîrøire.

Pentru aceasta, în paralel cu economia politicæ a bogæfliei øi cu ACUMULAREA sa, e necesaræ o politicæ economicæ a vitezei øi a ACCELERÆRII sale. În aceastæ privinflæ, sæ-i dæm cuvîntul preøedintelui Asociafliei franceze a Întreprinderilor Private: „Criza din ultimii doi ani din Statele Unite a arætat cæ americanii pierduseræ simflul mæsurii øi, deopotrivæ, pe cel al duratei. Ideea e sæ øtii în cît timp se apreciazæ asta. Cînd vedem cæ se doreøte sæ ni se impunæ THE FAIR VALUE în norma contabilæ, adicæ valoarea pieflei la un moment dat, nu putem decît sæ ne înfricoøæm øi sæ facem orice pentru a rezista acestui proiect.

Pentru a se dezvolta, întreprinderea are nevoie de timp øi valoarea ei nu se rezumæ la cea pe care o are pe piaflæ într-un moment anume“.

Lucru confirmat de Warren Buffet, a cærui avere se aflæ pe locul doi în Statele Unite, cînd declara, referindu-se la bula noilor tehnologii ale reflelei de internet: „Aceastæ bulæ e de departe cea mai mare halucinaflie colectivæ pe care-am væzut-o vreodatæ“… de unde øi aceastæ suspiciune legitimæ faflæ de aøa-ziøii analiøti de pe Wall Street øi din altæ parte.

De fapt, în ultimii ani, am asistat, în înaltele cercuri financiare, ca øi în politica externæ, nu la accelerarea istoriei care ar fi dus la sfîrøitul ei prematur, ci la accelerarea realitæflii; fenomen creator de panicæ bulversînd succesiv datele geostrategice ale întreprinderilor øi, deopotrivæ, forflele armate, øi care s-a transformat într-o politicæ METAGEOFIZICÆ ubuescæ, al cærei exemplu e conflictul din Irak.

Astfel, de-a lungul ultimului deceniu al celui de-al doilea mileniu, FORCLUDERII instantanee i s-a adæugat o EXCLUDERE, durabilæ øi pe cale de a se generaliza, øi ale cærei fluxuri de imigraflie sînt semnul care anunflæ explozia bulei mondializærii. În fine, compresia temporalæ a telecomunicafliilor interactive a prefigurat din plin ravagiile unei saturæri spafliale øi demografice a aglomerærilor noastre metropolitane, în ai cæror denunflætori s-au erijat anumifli urbaniøti.

Nu, nu-i fie cu supærare lui Malthus, nu spafliul geofizic îi este insuficient umanitæflii, ci timpul, spaflio-timpul metageofizic al transporturilor øi al transmisiunilor instantanee, cel care a devenit iluzoriu, prin delirul sæu de emancipare extraterestræ tinzînd spre o lume virtualæ, spre „cel de-al øaselea continent“, idee fixæ care nu pare sæ neliniøteascæ decît mulflimile, øi nicidecum pe acei oameni de øtiinflæ adepfli ai unui refuz al multiplicitæflii; refuz care duce la inerflia carceralæ, aceastæ INERfiIE POLARÆ pe care o va provoca, fatalmente, mîine sau poimîine, accelerarea realului. Însæ, pînæ la urmæ, tocmai acesta e fantasticul transpolitic, o lume încremenitæ în monopolul finitudinii sale! „Pæmîntul e o planetæ mare care se miøcæ în cer plinæ de nebuni“, remarca Fontenelle. De atunci, FILOFOLIA celor puternici n-a încetat, vai!, sæ prefacæ în nimic aceastæ planetæ… în nimic, adicæ în cîteva oraøe atrofiate care se cred epicentrul lumii, deøi nu sînt decît citadelele pierdute, altfel spus flinte pentru focul din cer! În realitate, de la începutul celui de-al treilea mileniu, spafliul geostrategic în care evoluau rezistenfla øi dreptul nafliunilor s-a redus ca o piele de øagrin.

Un cercetætor de la Institutul Hudson din Washington explicæ: „America e în fruntea unui imperiu, însæ acest ansamblu este un imperiu LIBERAL, øi nu unul teritorial“.

Tocmai acesta e „spafliul critic“ al aøa-zisei mondializæri economice: viteza eliberærii a abolit teritoriul aflat la baza statului de drept øi, de atunci, lumea afacerilor, ca øi cea a ræzboiului, se aflæ într-o stare de imponderabilitate, în aøteptarea angoasatæ a marelui accident, a acestui CRASH GLOBAL care va surveni, færæ îndoialæ, într-o bunæ zi.

Sæ-l ascultæm, apropo de aceastæ insularitate a Lumii Noi, pe Benjamin Barber: „Înainte de World Trade Center, træiam dintotdeauna cu acest mit al invulnerabilitæflii, protejafli de cele douæ oceane ale noastre. Proiectul scutului antirachetæ era, de altfel, conceput, în acest spirit, ca un al treilea øi ca un nou ocean deasupra capetelor noastre“.

Iatæ, aøadar, originea metageofizicii care îndræzneøte sæ pretindæ cæ teritorialul nu e liberal øi cæ abolirea limitelor este salvarea populafliilor!

De mai bine de-un secol, peninsula Americilor se înalflæ pînæ la firmament, ca acei „zgîrie-nori“ care nu sînt, pînæ la urmæ, decît insulele pe verticalæ ale unui skyline, unul planetar, de astæ datæ. Însæ duømanul interior al acestei „vilegiaturi în afara solului“ este, evident, terorismul acelor OCT (organizaflii criminale transnaflionale) care dau peste cap geostrategia Statelor Unite.

De fapt, atunci cînd nimeni nu va mai avea un domiciliu, atunci cînd vom fi cu toflii – cum se spune – externalizafli, lumea va fi cea care va deveni cu totul terorizantæ, lucru prefigurat deja, ici øi colo, de criza marilor companii aeriene.

Dacæ BUILDING-ul este un impas vertical, politica externæ a unui NATION-BUILDING este øi ea, în aceeaøi mæsuræ, un impas. O cale færæ ieøire, care începe sæ-i înspæimînte pe democrafli. Sæ-l ascultæm pe unul din ei, senatorul Bob Graham, candidat la Casa Albæ: „Ræzboiul împotriva Irakului era o distragere a atenfliei. Acest lucru ne-a deturnat de la lupta împotriva terorismului, pe care ne pregæteam

165

s-o cîøtigæm. Acum, aceastæ luptæ ne scapæ. Existau informaflii a cæror existenflæ era cunoscutæ øi de guvern, øi de serviciile sale, øi care n-au fost luate în considerare înainte de 11 septembrie 2001. Exact acest gen de informaflii existæ øi astæzi, øi noi iaræøi nu facem nimic cu ele“.

Expresia „a distrage atenflia“ este exact ceea ce convine acelui „militarism teatral“ pe care l-am evocat, unde Statele Unite joacæ rolul soldatului fanfaron, în timp ce lumea face implozie în tæcere, sau aproape.

Unul din simptomele acestui mare bluff este trimiterea în Irak (la douæ luni dupæ încheierea oficialæ a ostilitæflilor) a gærzii naflionale din Florida pentru a se încerca restabilirea ordinii la Bagdad.

Specializatæ în lupta împotriva consecinflelor catastrofelor naturale, aceastæ unitate – aflatæ, sæ nu uitæm, pentru prima datæ în misiune în afara Statelor Unite – pare sæ se simtæ la fel de în largul sæu într-o periferie a capitalei irakiene ca øi în slum-urile americane, în mijlocul populafliei civile care se dedæ jafurilor øi furturilor de toate soiurile.

Catastrofæ naturalæ provocatæ de un cutremur de pæmînt, de un incendiu precum cel de toamna trecutæ din California, sau catastrofæ „artificialæ“, cea a unui ræzboi preventiv necontrolat, totul se leagæ, se pare, pentru a confunda, de acum înainte, ordinea øi dezordinea, realitatea øi ficfliunea, fiindcæ „pacea civilæ“ nu e într-o mæsuræ mai mare garantatæ de lege decît e starea de pace între nafliuni garantatæ de organizafliile internaflionale, în fruntea cærora se aflæ ONU… În acest sens, terorismul de masæ este un revelator plin de forflæ al globalizærii subite a haosului.

Conøtienfli de impasul strategic, anumifli teoreticieni ai Pentagonului pregætesc o reorganizare a instrumentarului militar american dupæ modelul futurist al unei ARMATE ANTI-HAOS. Preluînd declaraflia generalului Richard Myers, øeful statului-major al armatei, care aprecia cæ „ræzboiul nu poate servi ca antiseptic împotriva relelor umanitæflii“, ei doresc, a contrario, sæ adapteze anumite „corpuri ale armatei“ pentru a remedia haosurile de dupæ ræzboiul modern.

Armate care ar integra, oficial de aceastæ datæ, rolul încredinflat astæzi în Irak gærzii naflionale din Florida.

De altfel, unul dintre cei mai înflæcærafli partizani ai acestei teze este generalul John Jumper, øeful statului-major al forflelor aeriene, care a contribuit la conceperea loviturile aeriene intensive asupra Afganistanului, øi care nu mai ascunde necesitatea de a fline sub control, la sol, prejudiciile socio-politice provocate de o strategie mult prea exclusiv AEROORBITALÆ.

Astfel, haosului ANTI-ARMATÆ al unui hiperterorism anonim øi deteritorializat i-ar urma invenflia americanæ a unei puternice ARMATE ANTI-PANICÆ, ce ar extinde principiul apærærii naflionale la apærarea civilæ.

Un vast program, unul „hiperpoliflist“, în care chestiunea stærii de excepflie s-ar pune la scara Lumii. Arthur Cebrowski, membru activ al biroului pentru transformarea armatei americane de la Pentagon, este un partizan declarat al acestuia, atunci cînd denunflæ, astæzi, aspectul perfect anacronic al politicilor de securitate pe care le duc marile puteri, politici care, dupæ el, „tind sæ deconecteze armata de la globalizarea planetaræ în curs“.10 Pentru a înflelege mai bine amploarea acestei permutæri, trebuie sæ ne întoarcem cu doisprezece ani în urmæ, la revoltele istorice de la Los

166

Angeles care, la 30 aprilie 1992, au devastat Oraøul Îngerilor, provocînd în trei zile pagube de un miliard de dolari øi moartea a cincizeci de persoane.

La acea vreme, trupelor US Army, recent întoarse de la primul ræzboi din Golf, le-a fost încredinflatæ dificila sarcinæ de-a interveni, alæturi de garda naflionalæ, pentru a pune capæt acestui ræzboi civil metropolitan, în care se confruntaseræ violent comunitæflile dupæ scandalul afacerii Rodney King.

Astæzi, la Bagdad, lucrurile se întîmplæ exact pe dos, pentru cæ garda naflionalæ e cea chematæ pentru întæriri, pentru a susfline armata americanæ în tentativa sa disperatæ de a restabili ordinea, într-o capitalæ irakianæ abandonatæ celor mai diverse banditisme, de cînd ræzboiul-fulger al blindatelor coalifliei a mæturat, literalmente, statul irakian, serviciile publice, poliflia øi, mai ales, ansamblul forflelor sale armate, adicæ aproximativ 400.000 de oameni antrenafli. „Libertatea este dezordonatæ. Oamenii liberi sînt liberi sæ sævîrøeascæ erori, sæ comitæ crime øi sæ facæ lucruri rele. Nu puteam øti cum se vor petrece lucrurile“, declara Donald Rumsfeld cu cinism pentru New York Times, încæ din 18 mai 2003.

Dispariflia armelor de distrugere în masæ, dispariflia lui Saddam Hussein dupæ cea a lui Bin Laden… însæ, înainte de toate, destræmarea „echilibrului terorii“ între nafliuni vulnerabilizate la extrem… Hotærît lucru, cel de-al treilea mileniu începe ca o scamatorie, o escamotare în væzul lumii, o DISTRAGERE A ATENfiIEI ce deturneazæ atenflia de la un haos care se anunflæ durabil, cu emergenfla unui dezechilibru terorist endemic, care va afecta mîine øi ordinea internaflionalæ, articulatæ cu perseverenflæ în secolul trecut, øi pacea civilæ, fundamentul oricærei democraflii. Întoarcere a tragicului, care împinge societæflile noastre prea avansate de la EXOCOLONIZAREA imperiului colonial de altædatæ la ENDOCOLONIZAREA unui imperiu terminal în gestaflie, ale cærui miøcæri de imigraflie semnaleazæ deja amploarea ce stîrneøte panicæ.

Lume închisæ, decæzutæ din drepturi, unde vom fi cu toflii EXTERNALIZAfiI, altfel spus, EXCLUØI de la internaflionalitatea multipolaræ øi eliberafli în exteritorialitatea unei lumi virtuale øi, de astæ datæ, unipolare.

De cîtva timp, un cuvînt revine ca un laitmotiv în orice raport de întreprindere, în orice comunicat financiar, cuvîntul PERIMETRU. Expresia „perimetru constant“ sau „perimetru de consolidare“ desemneazæ ansamblul filialelor luate în considerare atunci cînd e vorba de rezultatele financiare ale unei firme. „Perimetrul“ a devenit deci esenflial pentru judecarea bunului mers al întreprinderii, iar, în continuare, „construcflia“ sa respectæ niøte reguli precise. De pildæ, dacæ sistemul de informaflii al unei bænci este preluat de o societate exterioaræ care se ocupæ de servicii, el este „în afara perimetrului“.

Definirea perimetrului unei afaceri poate servi, de asemenea, la disimularea malversafliunilor contabile, ca în cazul afacerii Enron, unde filialele dubioase nu aparflineau faimosului perimetru, dar gæzduiau, de fapt, pierderile care au græbit, pînæ la urmæ, præbuøirea giganticei întreprinderi americane.

Delocalizarea are deci ca funestæ consecinflæ externalizarea, nu doar a producfliei cu costuri reduse, ci, mai ales, a „informafliei“ øi deci a realitæflii-veridicitæflii sale… Øtiind cæ tot ceea ce e fæcut cu ajutorul calcu-

verso

latorului este ameninflat de delocalizare „în afara perimetrului“, ne imaginæm cu uøurinflæ ce urmeazæ!

De altfel, tocmai a fost lansat, la inifliativa Medef11-ului, Observatorul externalizærii. Dupæ cum se exprima preøedintele sæu, misiunea sa va fi aceea de a „evangheliza cea mai mare parte a întreprinderilor“ întru aceastæ nouæ practicæ ce constæ în încredinflarea în totalitate a unei funcflii sau a unui serviciu unui prestator extern.12 De altfel, de la 1 pînæ la 3 octombrie 2003, s-a flinut la Paris un salon, al cærui titlu era chiar A EXTERNALIZA, cuvînt-valizæ care se poate deschide, de aici înainte, în toate sensurile, inclusiv în sensul cutiei Pandorei.

Aceasta sæ fie oare o „societate deschisæ“, precum oraøul, oferitæ færæ rezistenflæ invadatorilor sæi? În orice caz, ræsturnarea de perspectivæ, denunflatæ de-a lungul tuturor acestor capitole, este manifestæ: întreprinderea nu mai este introvertitæ, înrædæcinatæ în vreo „localitate“ oarecare, ci extrovertitæ, emancipatæ de orice localizare geofizicæ, oferitæ haosului unui imperiu terminal øi neocolonial care ræstoarnæ viafla pe dos, pentru cæ, de astæzi: ÎN ALTÆ PARTE ÎNCEPE AICI. Traducere de Veronica Lazær

Text preluat din volumul Ville panique. Ailleurs comme ici, Paris, Galilée, 2004, cu amabila autorizare a editorului francez.

Note: 1. Joc de cuvinte, care combinæ sensul lui „en boucle“ (difuzarea continuæ øi repetatæ a unei secvenfle de informaflie) cu cel al lui „bouclage“ (operafliune militaræ care constæ în încercuirea unei zone cu scopul de-a o controla). (N. tr.)

2. Emmanuel Todd despre cartea sa Après l’Empire, Paris, Gallimard, 2002.

3. Florence Amalou, „La couverture du conflit irakien a frustré les journalistes“, Le Monde, 21 mai 2003.

4. Cf. Paul Virilio, L’espace critique, Paris, Christian Bourgois, 1984.

5. Fraza profeticæ a autorului [cærflii] Quai des Brumes premerge cu vreo doisprezece ani construcflia „lagærelor morflii“, construite dupæ modelul coloniilor Ostcolonisation.

6. „Protestul a douæzeci øi øapte de pilofli israelieni“, Reuters, AFP, toamna 2003.

7. Despre acest subiect, vezi, pe internet, „The Dawn of the E. Bomb“, de Michael Abrams, unde e vorba nu doar de „bomba informaticæ“, ci øi de „bomba electricæ“ (Spectrum on line, 3 noiembrie 2003).

8. Jorgelina Hibe, „Le Brésil, ses plages et ses favelas“, Sud-Ouest, 7 noiembrie 2003.

9. Ibidem.

10. Jacques Isnard, „Le Pentagone rêve d’une armée anti-chaos“, Le Monde, mai 2003. Cf. øi Paul Virilio, „De la géopolitique à la métapolitique“, in La Ville et la Guerre, Paris, Ed. de l’Imprimeur, 1996.

11. Mouvement des entreprises de France (Miøcarea Întreprinderilor din Franfla). (N. tr.)

12 Catherine Rollot, „Le Medef promeut l’externalisation“, Le Monde, 7 noiembrie 2003.

167