A s i m e t r i i

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

ASIMETRII

Faci bine azi, mâine porți o povară ți-ntoarce spatele tocmai acel, ce l-ai compătimit un an și-o vară, te-nlătură din cale-i cu mult zel.

Flora Mărgărit Stănescu „ Învingărorii nu renunță, iar cei care renunță nu ajung învingători „ Aristotel

1

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

2

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Ostatică în umbra ta Ostatică în umbra ta, Lăstar firav cum să respir?

Când frunze-ngălbenite-mi cad, Voi crește eu, în umbră de stejar?

Eu lujer mic, firav, Ostatic umbrei tale, Cum să văd soarele Când mi-l acoperi tot?

Cum să simt vântul, Sau din ploaie-un strop?

De ce mă ții în umbră Și mult mă asuprești?

E-atâta loc sub soare, Tu, oare cine ești?

De-mi lași o rază azi, Mâine mi-o iei, Și ai ajuns bătrân holtei, Te vor tăia Și lemn de foc, vei fi.

3

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Ploaie de raze-n zori Eu voi primi.

Am stat o viață-n umbră Dar iată că-ntr-o zi, Un soare minunat va străluci.

Voi reveni Am așteptat în gara-n care, De mult nu mai oprește-un tren.

Am obosit de-atâta așteptare, Sunt doar un cântec monoton fără refren.

Nu se zărește nici un tren în zare, Îmi fac speranțe azi, mâine le pierd, Nu știu ce-mi mai rezervă soarta oare, Când zile tot mai mohorâte cern..

4

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Să mă împart în patru zări de-odată, Mi-e sete de cunoștere, de-un drum, Doar unul singur de acum se-arată Și de întors nu voi putea nicicum.

Că zilele mi-au fost, ca iarba Pârjol și viscole-au trecut și-acum, Degeaba mă mai răcorește ploaia, Visele mele, toate-au ajuns scrum.

Voi reveni peste un veac sau două, Să-mi caut rădăcinile-n adânc, Am să trăiesc atunci o viață nouă, S-o pun în versuri și duios s-o cânt.

Doar un traseu Am pătruns nevăzut-n casa cărților, Mirate și-au schimbat vorbele-n șoapte, -Oare ce caută acesta-n miez de noapte?

5

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

E mult de când pe-aici nu a mai dat.

O enciclopedie veche, atotștiutoare Își drege glasul și apoi declară: -A nimerit aici din întâmplare, Nu-i genul ce de noi să-l doară.

Un vechi roman se-agită cu speranța, Că poate el va fi ales de sus din raft, Măcar un cititor de-ar mai iubi romanța, Dar a ales grăbit, doar un atlas. Își căuta o insulă de-odihnă, Departe de vacarmul lumii agitate, Notă grăbit într-un carnet traseul, Îl puse-n raft și plecă mai departe.

Dezamăgite, triste-nsingurate-l Priveau cu milă cum se-ndepărta, Ce mult pierduse el cu necititul Și cât de greu îi va veni cândva.

Ofensa-adusă prin indiferență Atâtor cărți ce luminat-au generații, Rămâne netrecută-n evidență, Se speră că-ntr-o zi, veni-vor alții.

6

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Nu-i pace pe pământ Prea multe păsări de metal și foc Se bat cu aripi dure, plumbuite, Le plâng copiii, de-amarnicul lor joc, Pe câmpul țării mame, părăsite.

Nu-i pace pe pământ, iar cerul S-a mâniat, prăvale iar potopul, Ne ceartă că prea ne-am forțat norocul Și am schimbat în iad, pământul sacru.

Nimic din ce-a fost înțelept și sfânt Nu am păstrat de la ai noștri moși, Ne-am lepădat chiar de al lor pământ, Pe-alte meleaguri, vlăguiți și storși.

Cum din stăpâni ajuns-am slugi Mânați de-acele iluzii trecătoare, Uitat-am datini și-ale noastre rugi 7

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Ne par acum ceva, fără valoare.

Dar Doamne! Atâtea veacuri ne-ai păzit De urgisirea hordelor păgâne, Ne-am depărtat sau Tu ne-ai părăsit, Că n-am știut păstra, ce se cuvine.

Am ignorat înțelepciunea din bătrâni Și-i credem depășiți, chiar fără minte, Cei ce se vor întoarce din străini, Se vor ruga la ale lor morminte.

Că-nțelepciunea vine-odat cu anii, Chiar dacă de puteri sunt părăsiți, Din greutăți au învățat sărmanii, Tot ce e din bătrâni, să folosiți.

De s-or ruga cu inimă curată Îi vei ierta în marea Ta iubire, Vei da credința ce le-a fost furată Că umblă-n întuneric, în neștire.

Ne iartă Doamne și pe noi pe toți, N-am reușit să-i ținem laolaltă, Mai dă-le lor o șansă, doar Tu poți Să-ți fie-alături, cum erau odată.

8

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Sus alături de Alcor În Târgul de provincie Prăfuit, prost luminat, Stam împreună la fereastră Și-ți arătam ceru-nstelat.

Mulțimile de aștri Cum oare n-ai știut?

Că-s pe cer de milenii Și fi-vor încă mulți.

Ne luminează calea În nopțile senine, Când caut iar cărarea Ce mă ducea spre tine.

Nu crezi c-ai la fereastră Un univers întreg, Tu ființă ireală, 9

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Încerc să te înțeleg. Ți-am arătat cu mâna Ținând-o cu a mea, Care e Ursa Mare, Cea mică șincă-o stea.

Uimită, speriată, Tu mă credeai nebun, N-ai văzut niciodată Ce încercam să-ți spun.

Trăind în ignoranță, Rău timpul ți-l petreci, Și ultima speranță Din inimă mi-o ștergi.

Sunt un zănatic, poate M-am rătăcit prin stele, N-ai auzit pesemne Nici muzica din ele.

Vezi steaua-aceea care Înspre zenit se-ndreaptă?

O vezi acum dar, nu e Totuși, a fost odată.

10

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cu mii de ani în urmă Lumina ne-a trimis, Ca pe un sol de pace, Ca urma unui vis.

De-aș crede că-i aevea, De umeri te cuprind, Și întinzând eu mâna, Spre steaua mea murind.

S-a stins în cer de veacuri, Dar abia azi lumina, Ajuns-a la fereastra Unde stăm noi doi, singuri.

Prin miile de stele, Eu am mai descoperit o stea Ce nu se va abate Nicicând din calea sa.

Din calcule reese Că sus lângă Alcor, Încă o stea mai este, O simt, de ea mi-i dor.

11

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Nu-mi pasă de naivii Care mă cred nebun, Cum ar putea sărmanii A înțelege ce le spun?

Eu le-o arăt pe hartă, Ei văd doar puncte mici, De parcă universul Ar fi plin de furnici.

Acolo printre astre Când gândul mi-l îndrept, Mă şimt precum un oaspe Şi asta nu e drept.

Eu le cunosc pe multe, Le urmăresc cu drag, Aş vrea precum un frate Să-nchei al lor şirag.

Vezi tu dezamăgirea Din trist sufletul meu?

Asta mi-a fost menirea, Să caut tot mereu.

12

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Îmi stai cuminte-alături, Văd că nu te mai temi, Sărutul dulce-alungă Chinuri de ani întregi.

Descoperi altă lume La care n-ai visat, Mi te-ai lipit de suflet, Sunt om şi-i minunat.

Tandră, cu-n zâmbet discret, Luna se-ascunde iată, Nu mă lăsa s-aştept, Ascultă ce-ţi şoptesc.

Un dar divin primit-am La ceas târziu în noapte, În dragoste crezut-am Şi-n ale tale şoapte.

Să îmi alini tristeţea Să-mi treacă de-al tău dor, Dar steua nu se-abate Nicicând din drumul său.

13

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Când zorii se iviră Erai deja departe, Lângă Alcor te-aş pune Tu, steaua mea de-o noapte.

Te-ai cuibărit în suflet Unde-aveam universul, Acum l-împart cu tine Şi îl aştern în versuri. Ţine-mă iar de mână S-avem acelaşi drum, M-am risipit prin viaţă Și-ncerc să mă adun.

Oh! Cât de mică-i lumea, Cât de puţine ştiu, Arată-mi universul Cât nu e prea târziu.

Condu-mă printre astre În lumea ta mă du, Planetei mele-albastre-i Voi lăsa doar trupul.

14

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Mai ţine-mă de mână Că iar mă rătăcesc, Pe bolta cea cerească Vreau să mă odihnesc.

E muzica din stele Sau e iubirea noastră?

Ce s-a născut pe steaua Ce-i zicem noi... albastră.

Dormi-voi somnul liniştit În umbra stelei tale, Voi asculta cântecul ei Şi voi renaşte iară.

Ne-om întâlni cândva din nou Ne-om căuta, vom regăsi iubirea, Ce a rămas ca un ecou Jos, unde-i omenirea.

15

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Şi păsările jelesc Mi s-a părut c-aud plânset pe stradă, Am dat fuga să vă ce s-antâmplat, Un vrăbioi parcă sărea la sfadă Cu vrăbiuţa ce nu s-a mai mişcat.

C-a fost lovită sau e vrerea sorţii, Perechea lui zăcea fără suflare, El nu ceda deloc în faţa morţii, O tot striga plângând fără-ncetare.

Treceau pe lângă ei părinţi, copii, Se retrăgeau pe seară către case, Dar vrăbioiul nici nu se clinti, Nu se-dura perechea lui s-o lase.

O noapte-ntreagă a vegheat sărmanul, Pe vrăbiuţă strigând-o ne-ncetat, Nu s-a temut că va veni motanul, Nu s-a temut că va fi sfâşiat.

16

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Un punct de sprijin Râdeau copii zănatici de bătrâni, C-abia se mişcă şi nu mai aud, Cer ajutor când nu pot urca scara Și adevărul lor e tot mai crud.

Ne tot dau sfaturi dar la ei, Priveşte şi te întreabă ce-au făcut?

Se-mpiedică prin parcuri, pe alei Şi se retrag încet înspre trecut.

Privindu-i pe copiii ce râdeau I-ar fi povăţuit că nu se cade, Să fi bătrân, nu este cel mai rău Gândea tăcut, bătrânul cumsecade.

Iar când veţi fi şi voi ca noi Să v-amintiţi de ironia sorţii, Aţi vrea să mai vorbiţi cu noi 17

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Da-i greu să treci, linia morţii.

Gândea bătrânul privindu-i pe nepoţi, Măcar eu ştiu că n-am trăit degeaba, Că n-aveţi minte, că sunteţi necopţi, V-aş spune, da-mi răcesc gura degeaba.

Vă-ndreaptă soarta şi pe voi cândva, Poate-o-ţi vedea ce gol aveţi în minte, Un punct de sprijin de veți căuta, Nu-l veţi găsi decât în cele sfinte.

Pe alei de frunze moarte Blândă toamnă arămie Iar mă-mbii spre poezie, Iar îmi faci din noapte zi, Oare, cât timp voi mai fi?

Pe alei de frunze moarte Mi-aș dori s-ajung departe, În cel codru să mă pierd 18

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Și copacii să-i dezmierd.

Nedumerirea cormoranului Sub cerul calm de-azur sub soare Valurile-nspumate se sparg de mal, Mi-aduce-n susur, freamăt fiecare Un dor de ducă, de-aș pleca în larg.

Un pescăruș ușor surprins privește, De-atâta frumusețe și el se îmbată, Uitând și el să bată din aripe Plutind uimit prea aproape de apă.

Un pește mare iute s-a ivit Și de gâtlej l-a înșfăcat sărmanul, Trăgându-l în adânc, către abis Victorios că și-a învins dușmanul.

Cu ultima-i putere pescărușul S-a tot zbătut până-n adâncul mării, Dar ne având scăpare de dușmanul Și-nfipse ghiarele în ochii fiarei.

19

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cu zvârcoliri însângerate-n marea, S-au tot luptat o pasăre și-un pește, Dar iată că un val i-aruncă-afară, Un pescăruș fără de cap și fără ochi un pește.

Iată că nu doar pescărușii sar la pește, Cum valul vieții-n luptă îi aruncă, Iată cum roata vieții se-nvârtește Și-i lasă pe-amândoi în moartea cruntă.

Un cormoran sta sus printre catarge, Nu-nțelegea de ce-i pasărea fără cap, Nici peștele-orb ce ar fi vrut să meargă, Ce l-anșfăcat și sfâșiat în grabă.

Așa-i și-n viață, toate au un rost Căci cormoranii-s răbdători, așteaptă Moment prielnic pentru ospătat, Cu-n pește orb, ce ar fi vrut să meargă. Știam că peștele cel mare-l înghite pe cel mic, Dar zburătoare să se lase prinsă de un pește, Eu ca și cormoranul, nu-nțeleg nimic, O neatenție, ce scump, cu viața se plătește.

20

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Satiră De atâtea gânduri sumbre, Am uitat esențialul Și mă-ntreb cum e mai bine, Să-i zic cal, să-i zic măgarul?

După cum se manifestă Nărăvaș calul n-așteaptă, Mai că l-aș lovi în țeastă Dar te pomenești că-i crapă.

Tigvă goală și soioasă Ifose de ... telectual, Încă ar mai roade oase Veacu-și face-ntre barmani.

21

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Că prin fundul sticlei iată Toate le vede pe dos, De eram mai tinerică, Mi-ar fi spus cu glas mieros.

Că...măi dragă, talent este Dar... se cere promovat, Trebui să treci niște teste, Te pricepi la ... mângâiat?

Mă pricep eu dar...depinde, Cu o jordie mai mare, Ce te-aș arde de te-aș prinde Sau cu-n făcăleț pe șale.

Să îi spun că-n loc de creier Are-n cap numai tărâțe, Îl pune jos cât e de fraier Și se-apucă să-l mănânce.

22

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

În bâlciul cu deșertăciuni Iată, din bâlciul deșertăciunii S-a ivit un nou personaj, Ce se poartă precum junii De mulți făcând mare haz.

De-aș avea eu o oglindă, Mare cât un stat de om, L-aș sili pe bou să vadă, Că nu poate fi ...bonom. Și-ar vedea nimicnicia Mi-ar fi milă să-l jignesc, De-și dorește veșnicia...

Mai bine-i să-l ocolesc.

De-ți pui boii-n plug cu prostul, Fără coarne ai să-i scoți, Mintea lui este-odihnită Și se laudă-nspre toți.

23

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Om sau șarpe Fă-ne Doamne loc sub soare, Măcar în amiaza mare, Că ne țin unii în umbră, Oare unde vor să-ajungă?

Sus în vârf de piramidă Le-o doresc eu cel mai mult, Dar căderea-i mai ușoară Când la bază stai mai mult.

La judecata din urmă, Că-n plin soare au tot stat, Dă-le Doamne să le-ajungă, Că și-n umbră-i de lucrat.

Te întreb și eu maestre, Soarele cât de mic este?

De sub el nu mai încapem Și din OM, răsare-un ȘARPE?

24

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Taina lumii Doamne! Multe-aș vrea să știu, De greșit-am cu ceva, Nu vreau locul nimănui Și-am scris doar cu voia Ta. Tu m-ai luminat părinte, Să pătrund a lumii taină, Să pun gânduri în cuvinte Și trupul să-mi fie haină.

Sufletul să-l țin curat Ne-ntinat și nepătat, Nu vreau lucruri de furat, Nici faimă de cumpărat.

Vreau în tihna casei mele Vers curat s-aștern în pagini, Mă feresc de cele rele, Le împing mereu spre margini.

25

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Îmi apare-n cale unul Care-o face pe ”baștanul”, Da-i sărac, sărac cu duhul Și boțit e rău ”caftanul”.

De ai cap, să ai și minte Și nicicând să nu te pleci, Sunt destule-nvățăminte, Le ignori, pe-alături treci.

Când s-o isprăvi umblatul Gol imens într-ânsul este, A uitat că-i om săracul Nici el nu știe, ce este.

Iar ninge Sunt iar singură și tristă Privesc pe fereastră cum ninge, Cad fulgi mari legănându-se-n vânt Și un om siguratic, grăbit e trecând.

Ninge ca-n anii copilăriei mele 26

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Când scoteam sania și alergam Prin nămeți fără griji, fără teamă, Cu țurțuri și fulgi setea-mi potoleam.

Prea încărcați de nea pomișorii Își placă crengile la pământ, Iar copil fiind rupeam merisorii Și frunzele lor pe plită pocneau.

Mi-au troienit multe ierni anii vieții Acum îi simt mult mai grei ca atunci, Când străbăteam fără teamă nămeții Când alergam, când eram și noi prunci.

S-au ascuns păsărelele prin cotloane Nu-mi mai vin voiase la ferestre, Orașu-ntreg e tăcut, parcă doarme Iar meteorologii încă dau de veste.

Mai dăinuie viscolul iată O zi și o noapte se pare, Dar soarele din nou ni se-arată, Iar noi, ne facem din zi sărbătoare.

27

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Mereu pe-alăturea de drum O treaptă către cer am mai suit Dar vântul aprig s-a stârnit.

- Stai! vuind mi-a poruncit el, Poruncile nicicând n-ai împlinit.

Urcușu-i greu, cum vei putea Să-l urci de-odată cu ceilalți, Când tu-n păcătoșenia ta De nimeni nu ai vrut s-asculți?

De soartă nu-i timp să te plângi Când singur tu, în clipa de răgaz, Tu rob al unei minți nătângi Te-ai dus mere către necaz.

Când drumul către casă l-ai pierdut Orbit de băutură și mult fum, Te mai întrebi cu ce-ai păcătuit, Ești un străin ca orbii de pe drum.

28

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Prea mândru, nici o cruce nu-ți mai faci Te-ai depărtat de Dumnezeu prea mult, Dar vine ziua când inevitabil ... taci, Că n-ai răspuns, ești rece și ești mut.

Un ”Iartă Doamne”, robul Tău, Să-l spui când mergi spre asfințit, N-am încercat în viață să-mi aștern Măcar un pat și-o pernă căpătâi.

Mai iartă-i Doamne și pe-ai mei părinți Că m-au lăsat să fac tot ce am vrut, Dar n-au știut nici ei, nu erau sfinți, Că drumul drept de mult eu l-am pierdut.

Păsările noastre călătoare De s-ar întoarce păsările noastre călătoare Cu pui cu tot, ne-ar înflori iar pomii, Ar pune temelie nouă, lumii viitoare Și-ar fi puternici, ținând talpa țării.

29

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Prin ce unghere se ascund sărmane Grăunțe mititele adunând, Când câmpul nostru-i de gunoi mormane Și-n țară n-a rămas decât un cârd.

Oh! Păsări dragi, fragile zburătoare, V-am îndemnat spre patru zări, zburați, Dar voi nu știți în urmă cât ne doare Cât v-am iubit, în țară când erați.

Ce dor de voi ne face noaptea albă Și cât am obosit privind spre zări, Nu știu străinii cât românii rabdă, Când e silit să meargă-n depărtări.

N-am ales grâul de neghină, L-au năpădit și alte buruieni, Pământu-i bun, a găzduit străinul Ce-acum se vrea stăpân peste moșnegi.

Nu avem brațe strașnice de muncă, Se istovesc slujind pe la stăpâni, Se bucură îmbogățiții prin ne-muncă Și-ai noștri tineri, vor deveni străini.

Ce rău ne-am rătăcit noi drumul, 30

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cum pe nimic averea țării, risipim Noi pierdem darul ce ni l-a dat Domnul, Inconștienți și orbi, nici nu simțim.

Prieteni până ieri, ne sunt dușmanii, La masa noastră i-am tot omenit, N-am prevăzut, amar de noi, sărmanii, Când mișelește-n spate ne-au lovit.

Oh! Dragi păsările noastre călătoare, La cuiburi de vă veți întoarce iată, Nimic din ce știați nu stă-n picioare Că țara ce-o știați...a fost odată.

Veniți dragi păsări călătoare, Cu pui cu tot, să-nflorească iar pomii, Să puneți țării temelie nouă, Moștenitori puternici, să fi-ți voi talpa țării.

31

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Veni-vor veneticii Oh! Doamne, cum de n-aud ei Cum geme țara sub talpa străinilor, Că s-a umplut de străini și mișei Ce iau tot avutul românilor.

Ne pleacă tineri și bătrâni Și-asta se-ntâmplă-n timp de pace, Rămâne țara nimănui Un nimeni, spilcuit, la patru ace.

Ne pleacă tineri și bătrâni O țară-ntreagă iată se golește, O țara mea ce pari fără stăpân, Unde gonești așa? Oprește!

Veni-vor venetici din patru zări, Vor lua ce a mai rămas din țară, Românii vor ajunge nicăieri, Vor tremura de frig, în miez de vară.

32

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Batjocoriți, însingurați și sceptici Se tocmesc slugi, peste pământuri noi, Când țara geme sufocată-n buruieni, Uitații-acasă, se sting încet și pier.

Vin veneticii de ne fură totul, Cu acte false din țară îi gonesc, Cei ce cerșeau și-au înălțat palate, Meseriașii, de lucru nu găsesc. Știu Doamne că ne merităm soarta, N-am fost în stare-un dar să-l prețuim, Am uitat datoria, de-onoare nu mai știm, De Dumnezeu, abia ne amintim.

Macii roșii Nu stingeți macii roșii Din holdele noastre de aur, Ni i-au lăsat străbunii 33

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Și-un mare meșter faur.

Un înțelept își strigă Durerea lui adâncă, El pâinea vrea s-o frângă Dar nimeni nu-l ascultă.

I-ar sătura-nțeleptul Pe toți, pe noi și pe străini, Cum a făcut de veacuri Dar, ei vor să prindă rădăcini.

Pământu-acesta darnic Hrănit-a și pe Daci, Muncit a fost și spornic Și veșnic plin de maci.

Copil fiind 34

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Ningea cu fulgi ușori de păpădie, Dansând zglobiu, pe-aripi de vânt zburdalnic, Albine-mi zumzăiau o melodie, Polenul adunând de zor și harnic.

Copil fiind mă minunam de toate, Cântul și fluieratul mierlei ascultam, Desculță alergam prin iarba verde, Cândva urechea la pământ puneam. Îi ascultam freamătul din adâncuri, O mare clocotind fierbinte intuiam, Ori stam ușor dusă pe gânduri Și în înaltul cerului priveam.

Amețitoare-mi păreau toate-acestea, Minuni din mâna Domnului ieșind, Cum razele de soare, zorii noi vestește, Cum spre apus se-ndreaptă dispărând.

Cum noaptea somnul dulece-mi așternea pe gene, Iar sufletul în vis, spre cer se înălța, În liniștea și pacea de la Domnul, Eu zorii zilei surâzând priveam.

35

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Săraca țară, cu bogații ei V-ați ostenit doar să veniți pe lume Într-o familie bogată, cu renume.

Ați învățat să scrieți, să citiți...

Doar cu acestea voi v-ați ostenit.

Ați tocmit slugi să strălucească casa, În mobile-aurite dormiți voi, Cu mii de euro, vă luați mireasa, Ce-abia-mplinit, vreo zece anișori.

Mă tot întreb cum nefăcând nimica, Găleți de aur adunați de zor, Bolizi de diplomați zac în garaje, Închise cu...de aur un zăvor.

V-aș întreba de unde-atâta aur, Când țara-i înglodată-n datorii, Că n-aveți nici măcar un meșter faur, 36

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Să vă învețe astfel de meserii.

Vai de poporul a cărui limbă piere Și-n lume un cuvânt nu are-a spune, Doar jalea și-o adună-n cânt de strune, Pierzând cuvântul și al său renume.

Nesocotind hotare, datini și hrisoave, Ne-au potopit din cele patru zări, Pe arșiță, pe ploaie, pe ninsoare, Îi mână pe ai noștri-n depărtări.

Sclavia veche e din nou la modă, Mână de lucru este din destul, Îi simți în noapte cum toți stau la pândă, Vor da din nou năvală, esticii și vestul. Și n-avem Doamne strajă la hotare, Tinerii noștri-s slugi pe la străini, Privim neputincioși și asta doare, Cum veneticii aici, prind rădăcini. Întoarce-i Doamne pe români acasă, O vatră nouă țării să-i clădească, Sunt harnici, muncitori, de viță-aleasă, Întoarce-i Doamne pe români, acasă.

37

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Sunt doar un pumn de humă Doamne! Dumnezeul meu iubit Tu-mi ești lumina-n zori și mângâierea, Ce-n fragedă pruncie le-am dorit, Mi-ai alinat tristețea și durerea.

Mi-ai pus în suflet o lumină Să-mprăștii întunericul cu ea, Căzând m-ai ridicat de mână Dar n-am știut atunci, cine era.

De grijă mi-ai purtat chiar din pruncie Când cu lacrimi fierbinți eu Te rugam, Oh! Doamne, ia-mă iar la Tine, Căci grea copilărie mai aveam.

Nu m-ai luat atunci, nu era timpul, Mi-ai arătat o cale și-am tot mers, Cu pas prudent, am mai călcat pe-alături Dar Tu, m-ai așezat pe drumul drept.

38

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Am suferit, i-am judecat pe alții, Acum îi iert pe toți ce mi-au greșit, Mă plec smerită, iată-n fața sorții Pe care Tu, Preasfinte-ai pregătit.

Eu sunt un pumn de humă ce grăiește, Mai scriu un vers de mulțumire Ție, În fiecare om zace-o poveste, Se zbate-n ea zadarnic, nu o știe. Îți mulțumesc că n-ai uitat de mine, Că pașii mi-i îndrumi neîncetat, N-am nici un merit, Tu o știi prea bine Da-n bunătatea Ta, iar m-ai iertat.

Într-o zi veți da seamă Suntem aici, alăturea de voi Că-n via asta am trudit și noi, 39

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Când mai credeam că am scăpat de-i răi, Voi nu mai stați alăturea de noi.

Că se destramă familii și guverne, Lumea se schimbă după cum e vremea, Unde sunt cei ce-au ieșit obidiți, Pe stradă împușcați și hăituiți?

Oare mai poate ceva să vă schimbe?

Pe voi ce vorbiți o altă limbă?

Vă dați cu cei ce sforile le trag, Și se așează pe al nostru prag.

Nu vedeți cum ni se fură țara, Când învârtiți afaceri pe afară?

O neam de vipere necredincioase Meșteri în vorbele voastre mincinoase.

Ne-ați vândut fii pe câțiva arginți Uitând de neam, chiar de părinți, Românii risipiți prin lume, Voi nesimțiți, în plen, mai faceți glume.

Banchete cu șampanie și...cochete, Vânzători de țară cu chipuri semețe, Oare cum vă mai rabdă pământul, Cum de nu vă surpă-n adâncuri?

40

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Haită de lupi, sfâșiat-a-ți o țară, Nepăsarea și jaful ne-omoară, Oooo! De-ar veni judecata de-apoi, Atunci sigur, veți da seama și voi.

Nu-i prea târziu Să nu-mi spui Anii-mi sunt prea mulți, Să nu-mi spui Banii nu-mi ajung, Să-mi spui Fierbinte-i inima și-ar vrea să țină ritmul cu a ta.

Să punem dorul căpătâi, Să-mi povestești până în zori, Despre iubiri, despre comori, Despre parfumul florilor, Desăre zborul cocorilor 41

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

și despre noi cei cu ani mulți, cu ridurile de pe frunți.

Să-mi spui Că nu e prea târziu Despre iubire să vorbim, Că n-are vârstă Nici hotar, Iar când ne vom întoarce iar, aici o vom găsi.

Veseli și tineri Iar vom fi.

Condorii Când condorii străbat ceața Ce le-a prevestit furtuna, Ei se caută, se-adună, 42

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Adăpost s-aibă-mpreună.

El își caută perechea Ce plecată-i după hrană, Puii își rotesc privirea, Speriați cătând spre mamă.

Frigul s-a lăsat și vântul Răvășește totu-n jur, Tatăl condor din înalturi Iute cheamă-n ajutor.

Dar furtuna-i prea aproape, Printre stânci șuieră vântul, Mama nu se mai întoarce, Se cutremură pământul.

Tatăl condor le aduce Puilor un singur pește, Mama lor în lac ajunge, Căci putere nu mai este.

43

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Candela din noi Ai grijă, candela-ți se stinge Și zilele-ți sunt numărate, Afară-i frig și iară ninge Și ești de toți acum uitată.

Iluzii nu poți să-ți mai faci Că vremuri bune vor veni, Privești pierdută-n zări și taci și ostenită vei pica-ntr-o zi.

Tu știi c-aici nu este veșnicia Ci doar un scurt popas pe drum, De zborul nostru către stele Ne pregătim de pe acum.

Din albumul de amintiri Răsfoind albumul de amintiri Revăd anii trăiți tumultos, 44

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Surâsu-ți șăgalnic țișnind din priviri Pe chipul tou nespus de frumos.

Revăd parcul vesel cu tineri copaci Și jocul copiilor vesele pe alei, Lanul galben pictat cu mulțime de maci, Pe noi doi, pe o bancă în umbra de tei.

Nu-i cel din legenda Luceafărului sfânt, Dar mireasma-i aceeași purtată de vânt, Pe mine muza mă cheamă din nou Să alerg prin iarbă și să-i fiu ecou.

Vreau să las totul, de ce să mai scriu?

Când ziua mi-e scurtă și timpul târziu, Dar muza mă-ndeamnă, nu-mi dă pace Oriunde aș fi, din drum mă întoarce.

45

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Bătrânețe, haine grele Din ceața umedă și rece Se-arată soarele zglobiu, Ce iute vremea mi se trece, Eu tot mai scriu, dar e târziu.

Târziu pentru cel ce visează Că tinerețea n-a pierit, Chiar de e greu și-n nopți veghează Nu are sufletu-mpietrit.

Inima-mi caldă, iubitoare De tot ce-i mai frumos în jur, Mi se deschide ca o floare Sub ceru-albastru de azur.

Iar gândul, pasăre în zbor Se-avântă-n zorii dimineții, Cu mulțumiri spre Creator, Că încă-mi poartă grija vieții.

Pe umeri mantie grea port Ca-n ”Bătrânețe haine grele”, Păcate am, nu țin nici post Și-n timp, făcut-am multe rele.

Mai vreau doar puțin timp 46

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Să mai repar, să mai îndrept, Măcar o parte dintre rele Și ușurat să mă ridic Scânteie mică printre stele.

N-am nici un merit, bine știu, Mă tem, nu vreau să cer prea multe Doar într-un colț de Rai să fiu, Să cânt cu îngerii în frunte.

Ce liniște, ce pace...

Dacă din ramul înflorit Petale-ți ning în păr cărunt, De mai asculți un ciripit E semn că nu-ți dorești prea mult.

Că vrei în tihnă să-ți petreci Ultimii ani, cu oameni buni, 47

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Să calci uitatele poteci Bătătorite de străbuni.

Să sorbi mireasma florii-n zori, Să mergi desculț prin roua ierbii, Printre copaci să te strecori Să uiți de mușcătura iernii.

De viscole, de nopți pustii Când nimeni ușa nu-ți deschide, Iei un carnet cu poezii Și-atunci visarea iar te prinde.

Când soarele prinde puteri Și zilele sunt tot mai calde, Ne bucurăm de primăveri Iar roua ierbii-o să ne scalde.

Cu pace-n inimă și-n gânduri Să ne-amintim de tinerețe, Să mai așternem niște rânduri Și cu-n surâs să dăm binețe. Îmi bate soarele-n ferestre Mi-e dor de-o blândă zi de vară, Asemeni fetei fără zestre Mă voi întoarce cândva, iară.

48

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Nu pierde clipa Din a mării spumă Și din valurile-i neobosite, Am luat curajul De a mă avânta Cu fruntea sus, În lumea deșartă.

Din mierea salcâmilor Am luat dulceața Și v-am puso-n cuvinte.

Cuvintele alină, Tristețea, durerea, Iar floarea salcâmilor Îmi mângâie fruntea Și-mi șoptete-n taină; -Ai grijă de tine!

Lumea te vrea jertfă, Timpul ți-l sparge-n secunde, Ce-aleargă-n văzduh, furibunde.

49

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cu o vorbă de duh Îl poți ține pe loc, Timpul e un joc, Al clipei, al minții.

Nu pierde clipa Și-aruncă-te-n joc Dacă-ți place, De nu, fă cale-ntoarsă Și lasă lumea nebună, Să țopăie, să dănțuiască.

Fumurile lui Bachus Te vezi mai bun, Mai deștept decât alții.

Privește-n oglindă 50

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cât te asemeni cu ei.

Cu sticla alături Pe toți îi înjuri, Tot perorezi gură spartă.

Că ești om de seamă?

Cum de mai crezi?

Plimbare-n noapte Tumultul furtunii Îmi tulbură somnul, Precum lunatecii Umblu prin casă.

Deschid fereastra Văd cerul senin, Furtuna-i în mine Îmi tulbură somnul Și chiar de e noapte, Eu ies să mă plimb.

51

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Paiațe Un lung șir de paiațe hâde Rânjesc batjocoritor în vestibul, Privesc cu-nțelesul spre mine Doar nu-mi spun: ”ai trăit destul”.

Să taci La porțile pământului de bați, Să taci, s-asculți freamătul din adâncuri, Pasul de front ce l-au bătut soldați, 52

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Căzuți la datorie printre tancuri.

Hotarele-au păzit stropind cu sânge Pământu-ntreg, păstrat din veci, Ascultă și suspinul mamei care plânge, Durerea ei, n-ai tu cum s-o-nțelegi.

De ani în dureroasa-i văduvie I-a mai secat al lacrimei izvor, Cu gândul la cei duși pentru vecie Amintiri o cuprind și ele dor.

Ni-i amintim la câte-o sărbătoare Și-o candelă le-aprindem lângă cruce, I-om înâlni cândva sub soare, Vom auzi chemarea și ne-om duce.

Lumină și întuneric 53

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Umbrește-mă când arșița mă frige, Mă luminează când candela-mi se stinge, Pune-mi liman gândurilor deșarte Și luminează drumul meu în noapte.

Călăuzește-mi pașii când mă rătăcesc În bezna vieții pe cărări ascunse, Când gânduri triste mă tot năpădesc Și-mi caut visele de mult apuse.

Mai lasă-n noapte lampa la fereastră Ca pași-mi către tine să-i îndrept, Să ne-amintim despre iubirea noastră, S-ascult bătăile inimii tale-n piept.

Să dorm pe brațul tău o noapte Și să-ți ascult poveștile cu zâne, Să-mi spui minciuni, blândele tale șoapte Și eu să cred, că iarăși cred în tine. În taina nopții plină de fantasme Păreai frumos și tânăr și ferice, În zorii zilei se destramă basme, Iar suntem doi străini, ce n-au ce-și zice.

54

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

”STIHUIRI MODERNE” 1. Ascult picamărul ce strică trotuarul.

Ce păcat, nu-i nici o fată să se sprijine în el.

2. Un cal bătrân la trap cu inima plăpândă, se întrece cu moartea ce stă mereu la pândă.

3. Zeiță-n noaptea neagră, în zori o zgripțuroaică, îmi golește portofelul.

55

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

4. O mapă cu coli albe, rămase-ncă nescrise, sunt toate ale mele zadarnicele vise.

5. Asini cu samarele pline, în șir pe vârf de coline.

Pe văi, chiot vesel de proști, de nătărăi.

6. Caii putere și marșul funebru, fac casă bună sub clar de lună.

7. Cercei albaștri mici zurgălăi, par niște aștri precum ochii tăi.

8. O coajă de banană aurie, îmi face din trotuar patinoar.

56

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

9. Ursa mare și cea mică privind pământul, lăcrimau în tăcerea celestă.

10. Sirene, apă și foc, cât nenoroc..... inundau citadela, sfărâmată ad-hoc.

11. Vecinii cioclii ne-au zămislit gropar, iar câmpul de maci ne este felinar.

12. S-a stins steaua sudului, marinari și piarți încă se mai luptă, pe fundul oceanului.

13. Corabia mea țăndări s-a făcut, izbindu-se de țărmul tău, nepriceput.

57

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

14. Artiștii moderni, inimi de iască, au uitat de mult să iubească.

15. Roșul florilor de mac era pe buzele tale, când erai o copilă, acum...e o jale.

16. Confrate sau amic, discipol, cirac, trădarea-i în ochi, n-o ascunde un frac.

17. Iluzie, speranță deșartă, ca vocea ta spartă, ce minte de zor, cerșind ajutor.

18. Să-ți pun că greșești?

N-ai să mă ierți, adevărul e bun, doar tu ești nebun.

58

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

19. Am rătăcit un gând printre cărți, acum îl caut dar nu-l mai găsesc.

Era doar...un rând.

20. Zăpadă, schiuri, patine, sunt drumul spre tine.

Nu ești de găsit, iau telecabina.

21. Un vion dincolo de nori mă ducea cândva, undeva, credeam că acolo, m-aștepta dragostea.

22. Cărțile mele, inspirate din cerul senin, cu gândul sublim înălțat către stele.

59

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Între mii de destine Ne credem singuri cu destinul nostru, Când suntem însoțiți de mii de destine, Ca într-o procesiune de conștiințe, De gânduri, de bucurii, de suferințe, De nesfârșitul drum, de umilințe, Sau de trădările celor fără conștiință.

De ar fi viața noastră prea ușoară, Ne-am plictisi și în depresii poate, Am intra toții, chiar dând pe dinafară.

Mărșăluind pe-al vieții drum îngust Ce nesfârșit în tinerețe pare, Vine scadența, nu se pare just Că viața ne-a trecut precum o boare.

Procesiune tristă de destine iată Ce se perindă pe pământu-ntreg, Destinul nu îl cunoscusem niciodată, Doar drumu-îngust pe care încă merg. În primăveri în crâng cântam ferice, În veri merele roșii culegând, În toamne strugurii și mustul, Iar iernile mi le trăiesc acum.

Pustii și reci, eu dezlegând enigme, Poate că nu am mers pe drumul drept, Am ocolit prea desele probleme, Acum se-ntorc mai dure, când eu plec.

60

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Pleca-vom toți pe calea ce ni-i dată, Și-om reveni când lumea-o fi mai bună, Când blândă fi-va a noastră soartă, Când vom dansa cu toții-n nopți cu lună.

Între două trenuri Între două trenuri triste Adormite-n gări sinistre, Te-am zărit fantomă-n ceață, N-ai vrut să te văd la față.

Te ascunzi printre ruine Și-apari când nici nu gândesc, Dacă-ți este dor de mine, Spune-mi: ”vreau să te-ntâlnesc”.

Când credeam că sunt uitată-mi Cânți un cântec dintr-un film, Aș mai vrea măcar odată Față-n față să mai fim.

61

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Dar tu fugi ca nălucirea, Te ascunzi sau râzi de mine, Din ochi ți-a pierit lucirea, Când priveai doar către mine.

N-ai știut sărman de tine Că o iubire-adevărată, Oricât de grea vreme vine, Nu se stinge niciodată.

Dulce, vagă amintire Stai în lumea ta de vise, Tălmăcind amărăciunea Din cuvintele nescrise.

Viața, ca o sărbătoare Să-ți faci din viață sărbătoare Chiar dacă amintirile mai dor, 62

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

În dimineți fără de nor Zâmbește razelor de soare.

Joc de cuvinte umoristice ”Îți mai dau un ultimatum Stai pe loc, privește-ncoa, De te-oi prinde iar cu altul Biciului îi faci saftea”.

Socoteli greșite Era o vreme când pe-aici 63

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cu soacra mică treceai pragul, De erai bun puteai să zici C-ai câștigat iar rămășagul.

N-aveai în gând să te însori Ai vrut să ți se ducă vestea, Cum că din seară până-n zori Cu soacra, stabilit-ai zestrea.

Dar cârcotaș tu vrei mai mult Ea, nu mai poate că-i...săracă, S-a ghemuit în așternut Și-o cheamă-n ajutor pe fată.

Ai vrut ori n-ai vrut să te-nsori?

De după ușă socru-așteaptă, Să te scutească de sudori Și să-i iei fata de nevastă.

Celui ce vrea zestre mare În chip de zestre-ai vrut pământ 64

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Tot de la socrul mic că da...

El are locul de mormânt, La ce-i mai trebuie altceva?

Vai, nașul ți-ai găsit nu socrul Te-a ascultat să ceri ce vrei, Apoi te-a măsurat săracul Cu-n ditamai ... retevei.

Acum cu capul oblojit Cu coaste rupte bandajate, Mergi pe la doctori ”pregătit”, Pentru vreo trei certificate. În tribunal vrei să îl porți Că n-a fost prost să-ți lase totul, De stai bine și socoți Dintre voi doi, tu ești ca mortul.

De încapi iar pe mâna lui Pregătește-ntâi coliva, Fata nu și-o dă oricui Chiar de-i face scrum, coliba.

O fată are și-i cuminte Harnică-i și frumoasă tare, Prea înțeleaptă în cuvinte 65

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Și de părinți ascultătoare.

De venetici avari, calici, E plină lumea asta mare, De pază stau flăcăi voinici Ce vor doar zestrea ei de floare.

Un orologiu Din trandafiri albi Îmi împletesc cunună, Împodobesc capul Dar mintea...nu-i pură.

Mă chinuie doruri Aș vrea să mai dorm, Orologiul îmi strigă: -Nu-i vremea de somn!

I-ascult ticăitul în noapte să știe că nu-i singur.

Secundele vin și se duc 66

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Mă pierd cu ele în noapte și uit...tot ce-a fost...și-a trecut. În urmă rămân numai fapte.

Scânteia Divină Scânteia divină din mine, Lumină călăuzitoare ce crește, Îmi spunea, ai grijă de tine, Dar eu o credeam o poveste.

Când întreaga poveste s-a spus Când timpul mi se drămuiește, Privesc resemnat către apus Și scriu un sfârșit de poveste.

67

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cuvintele păsări călătoare Cuvintele și necuvintele Ce-mi umplu iar paginile, Stoluri de păsări ce zboară În zări către soare-răsare.

Aș vrea să cuprindă esența Dar ele redau doar prezența A mea și a voastră, o știți, Voi meteoriți rătăciți Coborâți dintre aștri Pe-acest pământ sărăcit.

Două râuri gemene Două râuri gemene Din maica de cremene, Apa scos din piatră seacă 68

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Și câmpiile ne-adapă.

Rodnic pământul să fie Că-i al nostru din pruncie, De-l râvnesc alții o sută Oltul, Mureșul, n-ascultă.

Că-s din maica Românie Și-ai ei fi-vor pe vecie.

Munții, dealuri și câmpii Zestrea scumpei Românii.

Mureșul domol pe cale Oltul vine-n vuiet mare, Să-și găsească fratele Despărțiți de stâncile.

Că așa spune-o legendă Că de mult se caută, Apele să și le-adune Frații să fie-mpreună.

De va mai veni urgia Frați vor fi cu omenirea, Goni-vor dușmanii iar Forța lor, nu-i în zadar.

69

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Le-a dat Domnul, ploi să crească Pe români să-i ocrotească, Că prea mulți s-au pripășit Pe pămânu-nțelenit.

Au venit din patru zări Să ne umple de ocări, C-avem o țară frumoasă Și mănoasă, da-i a noastră.

Comorile din adâncuri Ni le iau cu vicleșuguri, Niște ”nimeni”, de departe Ce se dau oameni cu carte.

Ne-au furat cu acte false Și bruma ce mai rămase, Din vatra bătrânilor La plecarea fiilor.

Doamne! Fă-ne Tu dreptate Că noi nu mai avem parte, Nici de munte nici de deal, Pașaport pentru Ardeal.

70

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Oltul înpumat să-i mâne, Mureșul, ce-o mai rămâne, Să-i înece, să-i alunge Că nimic nu le ajunge.

Iar pe tinerii plecați În vapoare îmbarcați, Să vină pe Dunăre Că nu-i așa tulbure.

Să se-așeze-n țara lor Că prea s-au uscat de dor, Că nu-i țară mai frumoasă Cum e România noastră.

71

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Recunoștință Ție Doamne Ți-am spus durerile mele N-am putut striga dar Ți-am șoptit numele Cerându-ți ajutor cu ochii-nlăcrimați Și cu inima grea, încărcată de rele.

Tu m-ai luat de mână, Tu mi-ai alinat suferința, Mi-ai întărit credința M-ai ridicat când eram căzută.

Tu-mi știi bucuriile, iluziile, Dar și toate suferințele, necazurile, La bucurii eu nu Te-am chemat, Doar la tristeți, Ție m-am rugat.

M-am crezut singură, părăsită, Tu mi-ai arătat calea pierdută, Mi-ai îndreptat pașii către tine, 72

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Să am iar liniște, să-mi fie bine.

Am învățat acum să Te ascult Și ordine să-mi fac în viață, Tu Doamne, ne-ai iubit așa de mult, Iar noi greșim de fiecare dată.

Mi-ai dat curaj, m-ai readus la viață, Când eram chiar lângă mormânt, Când mă rugam Domnului Sfânt, Spre mine să-și întoarcă fața.

I-am încredințat sufletul meu, Îngreunat, îndurerat și cu păcate, Dar El m-a-ncurajat mereu, Spunându-mi că mi-au fost iertate.

Mi-a pus în inimă speranță Că încă totul nu-i pierdut, Atât cât el mă ține-n viață Să fiu smerit, dar priceput.

Să înțeleg a lui poruncă Întreaga viață s-o petrec, 73

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Într-o recunoștință-adâncă, El m-a iubit, iar eu mă plec.

Ninge cu petale de flori Ninge-n calea Ta, Doamne Cu petale albe de flori, Darul parfumat al copacilor Ți se închină plini de fiori.

Intră Doamne și-n mica mea cetate Să ne bucurăm alături de Tine, Măcar pentru o zi și o noapte Precum ucenicii știi bine.

Noi nu mai suntem demni dar, Oare cine este-n aceste vremuri?

Doar nu ne rugăm în zadar, 74

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Cerând smeriți ale Tale daruri.

Copacii toți, se pleacă Te ning mii de petale, Doar omul mai așteaptă Minunile-Ți pe cale.

Mai intră Doamne-odată În mica mea cetate, Te-om aștepta, cu toții Ca ucenici cu candele-aprinse.

Lumină dă-ne Doamne Că suntem rătăciți, Am tot umblat prin noapte Și-am vrea să fim treziți.

Din somnul cel de lene Al trecătoarei vieți, Noi te rugăm fierbinte Ca iarăși să ne ierți.

75

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Drumul spre biruință Am așteptat în viață mult, prea mult, Dar cine poate oare să priceapă, Ce multe aș fi vrut eu să le spun, Credința? Este un izvor ce ne adapă. Întrega viață a noastră-i dar Divin Nu-i doar un labirint fără ieșire, O veșnică alergare și un drum Ce ne aduce-n suflet, izbăvire.

Nu este drept ca noi s-o risipim Prin faptele lipsite de credință, Păcat de noi, dacă vom ocoli Singurul drum, spre biruință.

Lăsăm în urmă nu doar niște ani Ce i-am trăit cu bune și cu rele, Lăsăm prieteni, lăsăm și dușmani Și ne-nălțăm pe drumul către stele.

76

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

Ne vor uita cu toții într-o zi Că omului i-a fost dată uitarea, Să mai surâdă razelor târzii Ce-i picură în suflet alinarea.

Nu-mi plâng de milă, nici n-aș vrea Să plângă alții-n urma mea, Eu i-am iertat și i-am iubit Chiar când în spate m-au lovit, Al lor fie păcatul.

Am plâns destul de mila lor Că rostul vieții n-au știut, Secat e-al lacrimei izvor, Eu plec...pe-un drum necunoscut.

Eu nu sunt doar suflet rănit, Întrega-mi ființă este-o rană, Mă înalț spre cerul mult dorit Și nu cred c-am trăit o dramă.

77

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

CUPRINS 1. Ostatică în umbra ta / 3 2. Voi reveni / 4 3. Doar un traseu / 5 4. Nu-i pace pe pământ / 7 5. Acolo sus lângă Alcor / 9 6. Și păsările jelesc / 16 7. Un punct de sprijin / 17 8. Pe alei de frunze moarte / 18 9. Nedumerirea cormoranului / 19 10. Satiră / 21 11. În bâlciul cu deșertăciuni / 23 12. Om sau șarpe / 24 13. Taina lumii / 25 14. Iar ninge / 26 15. Mereu pe-alăturea de drum / 28 16. Păsările noastre călătoare / 29 17. Veni-vor veneticii / 31 18. Macii roșii / 33 78

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

19. Copil fiind / 34 20. Săraca țară, cu bogații ei / 35 21. Sunt doar un pumn de humă / 37 22. Într-o zi veți da seamă / 39 23. Nu-i prea târziu / 41 24. Condorii / 42 25. Candela din noi / 43 26. Din albumul de amintiri / 44 27. Bătrânețe, haine grele / 45 28. Ce liniște, ce pace / 47 29. Nu pierde clipa / 49 30. Fumurile lui Bachus / 51 31. Plimbare-n noapte / 51 32. Paiațe / 52 33. Să taci / 53 34. Lumină și întuneric / 54 35. Versuri moderne / 55 36. Între mii de destine / 60 37. Între două trenuri / 61 38. Viața ca o sărbătoare / 63 39. Joc de cuvinte umoristice / 63 40. Socoteli greșite / 64 41. Celui ce vrea zestre mare / 65 42. Un orologiu / 66 43. Scânteia Divină / 67 44. Cuvintele, păsări călătoare / 68 45. Două râuri gemene / 68 79

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

46. Recunoștință / 71 47. Ninge cu petale de flori / 74

Activitate literară – colaborări - Volum de versuri ”Destin”, în colaborare cu poetul Nicolae Stancu Iași-Editura Pamfilius 2007.

- ”Scrisul ca o religie la români”, o Mărturisire de credință literară, în colaborare cu Asociația Română pentru Patrimoniu-Editura Carpatia Press 2008.

- Revistele online ”ECOUL” și ”LUCEAFĂRUL”, ale Asociației Române pentru Patrimoniu - Versuri-2008 - Antologie de poezie ”55 Poeți Contemporani”, 2010 coordonator Balentina Becart, editura ARHIP ART Sibiu, ”Medalion de poezie”.

- Antologia ”PRIMĂVARA ESENȚELOR”, cu Proză scurtă, editura Pamfilius Iași-2011 - Revista RĂSĂRIT ÎN AMURG, 2014,1015,2016, diverse articole. Editată de Centrul pentru Persoane Vârstnice- Slobozia-Ialomița.

- Antologia ”TREPTELE CUVÂNTULUI” -2015- Antologia Universului Prieteniei-Iași. Medalion proză. Coordonator Rodean Rodica.

- Antologia ”ÎNTÂLNIRI FASTUASE”- 2014 ”Vocile care te cheamă acasă”, Editura InfoRapArtGalați - autor antologie Cezarina Adamescu, critică eseistică. Am colaborat cu proză.

80

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

- Antologia ”ÎNTÂLNIRI DEFINITORII”-2015, am colaborat cu proză ”Despre viață la timpul prezent” – autor antologie Cezarina Adamescu critică eseistică. Editura InfoRapArt-Galați.

-Revista literară eCreator, fragmente din romaneleNENEY, IULIA și VIAȚA PITOREȘTILOR UMBRE, de către Romeo Ioan Roșiianu, în data de 14 iulie 2017.

VOLUME DE AUTOR 1.Romanul ”ÎN CREIERUL MUNȚILOR”, vol.I cu editura HELIS – Slobozia-Ialomița-2008 2.Romanul ”ÎN CREIERUL MUNȚILOR”, vol.II cu editura IALPRES, Slobozia-Ialomița-2012.

3.Volumul de proză ”CUFUNDATĂ-N VAIETUL LUMII”, cu editura HELIS-Slobozia 2012.

4.Volumul de versuri ”POEMELE MELE VESELE ȘI TRISTE”,cu editura IALPRES-SloboziaIalomița-2012.

5.Romanul ”ÎNCĂ UN DANS”, în Slobozia-2014.

6.Volumul de proză ”ÎN VÂLTORILE DUNĂRII DE JOS”, cu Asociația Universul Prieteniei, din Iași, cu editura PIM-Iași-2014.

7.Volumul de poezie religioasă ”AȘTEPTAREA”, cu editura PIM-Iași-2015.

8.Romanul ”ȘANSE PIERDUTE”, cu editura PIM-Iași-2015.

9. Romanul ”NENEY”, cu editura PIM-Iași-2015.

10. Romanul ” IULIA”, cu editura PIM-Iași-2016.

11. Romanul „VIAȚA PITOREȘTILOR UMBRE”, ed. PIM –Iași - 2016 12.PUNȚILE DINTRE OAMENI - volum de versuriEd.PIM - Iași- 2016 81

Flora Mărgărit Stănescu

ASIMETRII

13.VIAȚA CA UN LABIRINT-povestiriEd.PIM – Iași-2017 14. UN ARCUȘ DE RZE ALBASTRE-romanEd. PIM-Iași-2017 15. ASIMETRII- versuri – Ed. PIM-Iași 2017

82