Saptamana Medicala 296

Substanțe psihoactive noi Traumatismele urechii la copil Noua epocă în terapia menopauzei Metodă de prevenție a fragilității la pacientul vârstnic

Chirurgie estetică Gastroenterologie Oncologie Dermatologie

Citește revista online

Oftalmologie Stil de viață

Factorii de risc cardiovascular în diabetul zaharat de tip 2

4.75 lei

Anul XIX • Nr. 296 • mai 2024

Editorial Este imperios necesar ca Autoritățile locale să se implice în procesele legate de sănătatea comunității

Dr. Sandra Adalgiza Alexiu, Preşedintele Asociației Medicilor de Familie, București

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

Abonament la revista Săptămâna Medicală

Vă rugăm să trimiteți solicitarea dumneavoastră pe adresa: redactie@finwatch.ro sau la tel/fax 021 321 6123. Vă mulțumim!

Cuprins Este tinerețea o alegere? . . . . . . . . . . . . 4 Tratamente personalizate în proctologie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Specialistul tău în menopauză . . . . . . . 7 Specialistul tău în infertilitate . . . . . . . . 7 Ghid de Management al pacientului adult cu tulburări respiratorii în timpul somnului . . . . . . . 10 Traumatismele urechii la copil . . . . . . . . 11 Fragilitatea pacientului cu boala inflamatorie intestinală . . . . . . . . . . . . . 14 Sursa Noastră de Sănătate Alimente, Vitamine, Minerale, Extracte din Plante, Suplimente Alimentare . . . 18 Substanțe psihoactive noi . . . . . . . . . . . 21 Modificări neurocognitive la vârstnici . 22 Exercițiul fizic Metodă de prevenție a fragilității la pacientul vârstnic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Factorii de risc cardiovascular în diabetul zaharat de tip 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26 Stimularea artificială a cordului . . . . . . 28 Îmbunătățirea performanțelor piloților de raliu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30 Rolul ecografiei transabdominale în diagnosticul și managemenul abceselor hepatice . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie Editor: Fin Watch Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro Tiraj: 15.000 ex.

ISSN 2067-0508

Foto revistă: Shutterstock

Gripa este o permanentă provocare sezonieră. Importanța unei protecții dincolo de gripă și a complicațiilor sale potențial devastatoare, o reprezintă vaccinarea. Mă întrebați ”Cum a evoluat curba vaccinării în acest sezon”? Da, a fost o provocare pentru noi adaptarea la un alt sistem de oferire a vaccinurilor contra gripei. A mers „așa și așa”, deocamdată aș zice că în marile orașe s-a vaccinat mai mult, în timp ce în zonele rurale și greu accesibile s-a vaccinat mai puțin, per total numărul dozelor de vaccin administrate a fost mai mic decât anul trecut. Dar cred că va trebui mai degrabă să comparăm acest an cu următorul, adică să folosim termeni rezonabili de comparație.

De exemplu Bucureștiul, care a fost ani de zile văduvit de dozele de vaccin gripal a înregistrat o creștere evidentă. An de an ne confruntăm cu o distribuție foarte discriminatorie a vaccinului gripal. Față de alte județe, medicii din București primeau extrem de puține doze, 25 – 50 și era evident că numărul pacienților vaccinați era mic. Avem în acest an situații în care un singur medic a efectuat peste șapte sute de vaccinări în sezon, tocmai datorită accesului larg al populației la rețeta gratuită.

Am putea vorbi despre cum s-a gospodărit fiecare, ca să înțelegem cum s-au înregistrat astfel de discrepanțe notabile între urban și rural sau între localități rurale. Poate într-un final autoritățile locale vor înțelege că este imperios necesar să se implice în procesele legate de sănătatea comunității pentru a avea comunități sănătoase și de ce nu, productive!

Dar, pe fondul unei subfinanțări cornice a rețelei de medici de familie, care a început prin a fi o surpriză și a ajuns acum o regulă, astăzi trebuie să facem față unui flux imens de informații, unei informatizări care șchioapătă rău, unor sarcini care se înmulțesc exponențial și unei birocrații fără limite.

Stil de viață

Este tinerețea o alegere?

Un studiu din 2009 a constatat un lucru interesant: în cazul celor în a căror copilărie unul dintre parinți a murit, în mod special mama, aceștia în perioada adultă se percep ca fiind mai în vârstă comparativ cu vârsta cronologică. Evenimentele traumatizante din copilarie pot schimba percepția asupra propriei vârste.

Polixenia Stan Cercetător Științific III Psiholog Principal Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“

T

răirea personală a îmbătrânirii este legată de procesul de îmbătrânire a creierului și susține mecanismele neurobiologice ale vârstei subiective ca element important în sănătatea neurocognitivă.

Cu toate acestea, tinerețea este inclusiv o stare interioară pe care o putem cultiva prin acțiunile și atitudinile pe care învățăm să le alegem și să le avem zi de zi.

Cum putem să păstrăm starea de tinerețe?

• Păstrarea sau cultivarea optimismului: ne putem întreba cu atitudine constructivă: „Ce mi se poate întampla bun?”, „Ce am de învățat din această situație?”, „În ce fel contribuie această situație să

4

pot deveni cum îmi doresc să fiu?”, „Cum pot contribui să fie mai bine?”, „În ce fel mă ajută să gândesc/să simt în acest fel?”, „Cum altfel aș putea să interpretez/să simt/să gândesc/să acționez diferit?” etc.

• Trăirea în prezent și evitarea gândurilor de regret față de trecut, de genul: „Dacă lucrurile ar fi stat altfel”, „Dacă aș fi putut să fac diferit”, „Dacă nu se întâmpla acel lucru” etc.

• Practicarea recunoștinței: să găsim motivele de bucurie și recunoștință pentru ceea ce putem și avem. Includem lucrurile care ni se par firești: „pot să merg, pot să văd, este liniște in familie, am soț/ sotie, prieteni” etc, până la recunoștința că cineva a inventat ceva care ne face viața mai ușoară (canalizarea, becul, aerul condiționat etc.) și pentru evenimente și succese la care luăm parte.

• Mișcarea: un sport în acord cu condiția fizică, urcatul

scărilor, plimbare în pas rapid, activități în natură etc.

• Legături sociale pozitive.

• Curiozitatea de a afla/testa/ explora ceva nou cât mai des; învățarea unor activități noi; descoperirea sau realuarea unor pasiuni sau adaptarea lor la condițiile prezente; învățarea unei limbi străine.

• Odihnă.

• Practicarea unor jocuri de creativitate (remy, șah, sudoku, integrame, scrabble, dixit, monopoly, table etc).

• Consum de alimente și condimente cu efecte antiinflamatorii, sărace în zahăr procesat; hidratare; verificarea nivelului de vitamine și minerale din corp.

• Activități spirituale (rugăciune, mers la slujbe, meditație, voluntariat etc); iertarea propriei persoane și a celorlalți.

• Păstrarea unui sens și a unui țel; păstrarea unui echilibru.

• Să petrecem timp de calitate inclusiv cu noi înșine, să ne facem mici plăceri.

saptamanamedicala.ro

Pete pigmentare

EFICIENȚĂ SIMILARĂ TOLERANȚĂ MAI BUNĂ

EFICIENȚĂ DOVEDITĂ CLINIC VS 4% HIDROCHINONĂ

Hidrochinonă vs 4% hidrochinonă + cremă cu SPF 50+

SCĂDEREA SCORULUI MASI PENTRU 90% DINTRE SUBIECȚI

- 40 de subiecți cu melasmă epidermică. 84 de zile. Studiu randomizat dublu orb.

- 2 grupe paralele: Neotone Serum + Neotone Radiance SPF 50+ vs 4% cremă hidrochinonă + cremă SPF 50+

Sfatul farmacistului

Tratamente personalizate în proctologie Într-o lume în continuă schimbare, în care cerințele în domeniul sănătății evoluează rapid, este esențial ca noi, specialiștii în domeniul sănătății, să rămânem la curent cu cele mai recente studii și să adaptăm practicile noastre în consecință. În calitate de farmacist, am avut privilegiul de a observa această evoluție și de a contribui la ea, mai ales în ceea ce privește tratamentele personalizate.

Farmacist Drd. Cosmina Bengescu

A

stăzi am ales să aduc în prim-plan Proctologia, o ramură a medicinei ce necesită o abordare delicată și personalizată. În calitate de farmacist specializat în tehnici speciale de preparare, vin cu o perspectivă nouă asupra îngrijirii proctologice, punând accentul pe inovație și personalizare.

Fie că vorbim despre unguente, supozitoare sau crème, încercăm să venim permanent cu soluții personalizate inovative în ajutorul medicilor specialiști dar și al pacienților, pentru alegerea celei mai potrivite scheme individuale de tratament.

Baza mucoadezivă, o inovație unică în România, utilizată de Farmacia Crisia în prepararea tratamentelor personalizate de uz proctologic, reprezintă un avans semnificativ în domeniul administrării medicamentelor pe mucoase. Această bază este o formulă brevetată şi testată,

6

special concepută pentru a îmbunătăți aderența la suprafața mucoaselor, proprietățile de acoperire și pentru a prelungi timpul de retenție al medicamentelor în zonele de aplicare.

Baza mucoadezivă utilizată de Farmacia Crisia în formularea tratamentelor personalizate de uz proctologic a fost supusă unor serii riguroase de evaluări clinice și reologice. Aceste evaluări au avut ca scop confirmarea siguranței, eficacității și consistenței acestei baze în contextul utilizării clinice.

Evaluările clinice au implicat testarea bazei mucoadezive pe un eșantion reprezentativ de pacienți, pentru a identifica reacțiile adverse potențiale și pentru a valida eficacitatea sa pe mucoasă. Pe de altă parte, evaluările reologice au avut ca scop caracterizarea proprietăților reologice ale bazei precum vâscozitatea, elasticitatea și capacitatea de aderență, pentru a asigura o aplicare ușoară și eficientă pe suprafața mucoaselor.

Aceste evaluări detaliate au contribuit la validarea și optimizarea formulării bazei mucoadezive, consolidând în-

crederea în calitatea și eficacitatea tratamentelor personalizate preparate de Farmacia Crisia.

La Crisia Farm, ne străduim să fim în primul rând partenerii pacienților noștri în călătoria lor spre vindecare. Alături de medici specialiști, înțelegem că fiecare pacient are nevoi și circumstanțe individuale, iar tratamentele noastre sunt adaptate în consecință. Cea mai dificilă parte a misiunii noastre este educarea și implicarea pacienților în procesul dumnealor de vindecare. Ne asigurăm că aceștia înțeleg afecțiunea și opțiunile de tratament disponibile, astfel încât să poată lua decizii informate și să se implice activ în gestionarea propriei sănătăți.

Noi, la Crisia Farm, credem cu tărie că inovația și personalizarea sunt cheia unei îngrijiri medicale de calitate.

Alături de medici specialiști bine pregătiți și o abordare centrată pe pacient, suntem determinați să oferim cele mai bune soluții terapeutice personalizate pentru fiecare pacient în parte. Avem grijă de pacienții noștri, sănătatea dumnealor este misiunea noastră!

saptamanamedicala.ro

Obstetrică-Ginecologie

Specialistul tău în menopauză Substituția hormonală în menopauză aduce din exterior hormonii pe care îi produce în mod normal ovarul în timpul vieții reproductive. Inițierea terapiei hormonale are beneficii clare asupra riscului cardio-vascular, de demență, metabolic și de osteoporoză.

I

deal, terapia de substituție se începe în pre-menopauză, astfel încât pierderile de colagen, de masă osoasă și modificările vasculare să fie minime și să ne încadrăm în „fereastra de oportunitate”.

Terapia de substituție se începe în funcție de simptomele pacientelor și nu în funcție de nivelurile hormonale care sunt extrem de oscilante și pot prezenta inclusiv variații circadiene. Nu există îndicații medicale ferme de începerea tratamentului hormonal, inițierea tratamentului trebuie privită ca o măsură de prevenție

pentru toate patologiile legate de depleția hormonală și care survin natural, în procesul de senescență al organismului.

Dezvoltatea tehnicilor farmacologice și de laborator au ajutat mult în ultimii ani în ascensiunea unei noi epoci în terapia menopauzei, în care este posibilă personalizarea tratamentului hormonal, atât din punct de vedere al căii

Dr. Ioana Iordache, Medic specialist Obstetrică-Ginecologie, office@itpack.ro

de administrare – transdermice, cu efecte minime, aproape inexistente asupra funcției hepatice și a riscului trombotic, precum și din punct de vedere al design-ului moleculelor, fiind posibilă terapia cu hormoni bioidentici, cu un efect identic cu cel al hormonilor produși de organism sau cu hormoni sintetici – care mimează efectul hormonilor endogeni.

Terapia hormonală recomandată după un plan bine stabilit de investigații și realizată personalizat, nu crește riscul de boli neoplazice sau cardiovasculare.

Specialistul tău în infertilitate În ultimii ani fertilitatea naturală a înregistrat un declin semnificativ la nivel global – unul din șase cupluri se confruntă cu infertilitatea.

M

ediul urban, poluarea, alimentația și viața sedentară duc la modificări hormonale atât feminine cât și masculine. În rândul bărbaților, s-a constatat că în ultimul deceniu nivelul de testosteron a scăzut cu 30 %. În cazul femeilor, fertilitatea naturală scade odată cu vârsta, semnificativ după vârsta de 35 de ani – reper temporar fo-

losit și în definiția infertilității.

Când știm că ne confruntăm cu infertilitatea? Atunci când sarcina nu apare după un an de contacte sexuale neprotejate (în cazul partenerelor sub 35 de ani) sau după 6 luni (în cazul partenerelor peste 35 de ani). Este important ca atunci când se atinge acest interval să ne adresăm specialistului în infertilitate, pentru a nu pierde timp prețios. Un plan

de investigații personalizat, care cuprinde ambii parteneri ai cuplului poate stabili cauza infertilității și ne indică dacă se poate obține sarcina natural sau este necesară o tehnică de reproducere umană asistată.

Totuși, într-o proporție de 15 % cauza infertilității rămâne necunoscută. Pentru o mare parte dintre cupluri sarcina apare în timpul investigațiilor, prin optimizarea fertilității naturale.

7

Pneumologie

Ghid de Management al pacientului adult cu tulburări respiratorii în timpul somnului Tulburările respiratorii în timpul somnului (TRS) sunt secundare unui grup heterogen de cauze și au multiple consecințe asupra sănătății și calității vieții pacientului.

Șef Lucrări Dr. Ioana Munteanu, Medic primar pneumolog

Î

n România nu există un program sistematizat de monitorizare a prevalenței TRS, de aceea identificarea și tratarea precoce se bazează pe cunoștințele medicului. În acest sens, a fost elaborat recent primul Ghid de Management al pacientului adult cu tulburări respiratorii în timpul somnului, prin implicarea unei echipe multidisciplinare formată din 38 de specialiști în somnologie (pneumolog, cardiolog, medicina muncii, neurologie, ORL, medicină de familie, diabetologie, chirurgie și ATI) și care își propune abordarea unitară a patologiei asociate respirației în timpul somnului, în contextul în care mijlocele de investigație și tratament au cunoscut o evoluție importantă pe plan mondial și la noi în țară.

Efectele imediate ale TRS sunt hipoxie intermitentă, fragmentarea somnului, variații ale ritmului cardiac, ale tensiunii arteriale și a presiunii intratoracice. Aceste tulburări

10

fiziologice acute pot evolua pe termen lung și induce HTA de multe ori rezistentă la tratament, AVC, tulburări de ritm cardiac, scăderea funcției cognitive, alterarea stării de spirit, a calității vieții și moarte prematură.

Clasificarea internațională a tulburărilor respiratorii de somn, versiunea 3 (ICSD3)(1), ce nu a mai fost actualizată din 2014, le împarte în cinci categorii principale: • apnee în somn de tip obstructiv (ASO) • apnee în somn de tip central (ASC) • hipoventilația asociată somnului • hipoxia asociată somnului • simptome izolate sau variații ale normalului ce pot fi întâlnite într-un număr mare de patologii atât la adult cât și la copil.

Dintre acestea, apneea obstrucitvă de somn (ASO) este cea mai răspândită tulburare.

Ea este caracterizată prin episoade recurente de obstrucție a căilor respiratorii superioare în timpul somnului. Acestea asociază cicluri de desaturare și reoxigenare, hiperreactivitate simpatică și modificări ale presiunii intratoracice și

abdominale. Această luptă a organismului pacientului de a înlătura obstrucția de la nivelul gâtului poate genera transpirații nocturne, nicturie (urinare frecventă) și fragmentarea somnului cu oboseală și somnolență diurnă.

Când suntem în fața unui pacient cu ASO? Pacientul poate avea simptome specifice iar suspiciunea de Sindrom de apnee în somn (ASO) se va ridica în prezența a cel puțin două condiții dintre următoarele: sforăit, apnei sesizate de anturaj, somn neodihnitor, cefalee matinală, somnolență sau oboseală diurnă marcată, nicturie, senzație de sufocare în somn, fragmentarea somnului sau insomnie, disfuncție cognitivă sau tulburări de memorie. De asemenea, prezența oricăreia dintre următoarele comorbidități poate fi orientativă în acest sens: • Obezitate sau exces ponderal; • Hipertensiune arterială rezistentă la tratament; • Diabet zaharat tip II; • Tulburări de ritm cardiac, în special fibrilație atrială; • Accidente vasculare cerebrale sau atacuri ischemice tranzitorii; • Insuficiență cardiacă cronică; • Astm moderat sau sever;

saptamanamedicala.ro

ORL

Traumatismele urechii la copil

Afectarea traumatică a urechii poate fi în toate cele trei componente ale sale și în toate perioadele existenței copilului. Traumatismele urechii ce se produc în viața intrauterină datorate traumatismelor abdominale ale femeii gravide se pot solda cu tulburarea sau oprirea în dezvoltare a aparatului acusticovestibular.

Dr. Miorița Toader Medic primar ORL, Doctor în științe medicale

Etiopatogenie Cauza determinantă cea mai frecventă a traumatizării auriculare o constituie accidentele și mai rar, dar posibile, actele de violență ale altor persoane. Dintre cauzele favorizante amintim: joaca, sporturile practicate în exces, spiritul de imitație, spiritul de bravură, lipsa de supraveghere a copiilor etc.

Traumatismul în sine poate fi direct prin lovire, tracțiune, tăiere, înțepare, mușcare, zdrobire, congelare, combustie etc. sau indirect prin iradiere la scheletul auricular a unei fracturi produse la nivelul bazei craniului prin cădere de la înălțime sau se pot produce prin compresiunile și decompresiunile bruște din timpul unei explozii.

Traumatismele urechii medii Traumatismele urechii medii pot avea loc la nivelul tutu-

ror segmentelor acesteia: timpan, pereții casei timpanului, oscioare, mastoidă.

Ruptura timpanului - se poate produce direct, indirect sau prin iradiere. Ruptura prin mecanism direct poate avea loc prin practicarea incorectă a toaletei urechii cu diverse obiecte (scobitori, andrele, agrafe de păr, bețe de chibrit etc.), prin încercările intempestive de extracție a unor corpi străini sau pătrunderea la nivelul urechii a unor soluții supraâncălzite sau a unor substanțe chimice. Indirect se poate produce brusc

11

ORL printr-o compresiune sau decompresiune a aerului din conduct sau din căsuța timpanului în timpul unei explozii sau prin aplicarea unei lovituri puternice cu palma, sau prin plonjare în apă sau iradiere la cadranul timpanal a unei fracturi oblice sau longitudinale a stâncii temporalului.

Tabloul clinic este dominat de o durere vie, uneori sincopală, cu hipoacuzie, ușoară otoragie și acufene. Examenul funcțional evidențiază o hipoacuzie de tip transmisie în general sau mixtă.

Auzul poate reveni la normal în câteva zile. Dacă apare o suprainfecție sau sunt și alte leziuni de vecinătate, prognosticul poate rămâne rezervat.

Diagnosticul este ușor dacă examinarea copilului se face imediat după accident, iar relatarea împrejurărilor este corectă. Dacă examinarea are loc cu întârziere și dacă local apare suprainfecția, lucrurile se pot complica.

Tratamentul urmărește în primul rând prevenirea suprainfecției și cicatrizarea membranei timpanice cât mai repede. De aceea trebuie evitată pătrunderea apei în ureche sau a oricărui lichid, păstrarea unei asepsii a conductului, suflarea corectă a nasului (nară cu nară, dar moderat nu puternic). Antibioterapia se recomandă în situația în care agentul traumatic nu a fost curat sau dacă local se constată anumite leziuni inflamatorii.

Profilaxia constă în educația copiilor de a nu își introduce diverse obiecte în ureche, nici măcar bețișoarele pentru

12

toaleta urechilor, de a evita jocurile violente, evitarea metodelor brutale de represiune.

Hemotimpanul - este o colecție sanguină la nivelul căsuței timpanului, produsă prin interesarea unuia din pereții osoși, în special a peretelui labirintic, în cadrul unei fracturi transversale a stâncii. Aceasta este singura care respectă integritatea timpanului. Simptomele subiective sunt dominate de durere, hipoacuzie, senzație de plenitudine în ureche, acufene.

Evoluția se poate face spre: • vindecare prin resorbție sau prin drenaj tubar • spre otită medie supurată prin suprainfectare • spre o surditate definitivă prin organizarea colecției sanguine Terapeutic se administrează hemostatice, antibiotice, dezinfectante nazofaringiene, asigurarea unui bun drenaj nazal și o atentă dezinfecție nazofaringiană, și uneori chiar drenaj cu aspirație prin timpanotomie.

Traumatismele osiculare Traumatismele ce pot duce la lezarea lanțului osicular sunt fie un șoc brusc pe mâna cu care copilul își face sau i se face toaleta urechii cu un obiect dur și ascuțit, fie căderea sau lovirea pe regiunea temporală sau temporo-occipitală în urma unui accident. Rămasă mult timp necunoscută și netratată se produc cicatrici vicioase, cu consecințe funcționale grave.

Ca simptome întâlnim dureri bruște în ureche, surditate

de transmisie sau mixtă, acufene uneori otoragie.

Tratamentul vizează refacerea morfofuncțională a lanțului osicular prin metode cofochirurgicale. Timpul optim de efectuare a intervenției cofochirurgicale este de 4-5 luni de la accident.

Fracturile mastoidei sunt extrem de rare și se încadrează de obicei în fracturile oblice ale stâncii temporalului prin șoc pe regiunea occipitală.

Practic acestea pot fi neglijabile prin lipsa unor tulburări locale importante, dar pot deveni foarte periculoase dacă linia de fractură a interesat canalul nervului facial sau a deschis labirintul, cu pericolul unei meningite sau a paraliziei de facial.

Traumatismele urechii interne Traumatizarea urechii interne se poate produce fie direct prin înțepătură accidentală profundă în ureche sau intraoperator, fie indirect prin șoc cranian, variații bruște ale presiunii atmosferice sau prin fracturi ale stâncii.

Tratamentul constă în repaus absolut, supraveghere neurochirurgicală, antibioterapie masivă pentru prevenirea suprainfecției. Ulterior profilaxia complicațiilor septice tardive constă în evitarea otitelor supurate prin igienă riguroasă nazofaringiană, eventual adenoidectomie, dar doar după liniștirea simptomatologiei subiective.

saptamanamedicala.ro

Gastroenterologie

Fragilitatea pacientului cu boala inflamatorie intestinală Bolile inflamatorii intestinale (BII) sunt afecțiuni cronice, incurabile și invalidante, cu o incidență în continuă creștere. S-a constatat o creștere cu 71% a incidenței acestor boli din anul 2000 până în 2019. Această incidență este în continuă creștere. Prevalența cea mai crescută se remarcă la populația activă (grupa de vârstă 50-59 de ani), la ambele sexe. Țările nordice înregistrează cele mai înalte rate de prevalență, Norvegia ocupând primul loc.

Dr Mihaela Udrescu Medic primar MF Medic sp. Gastroenterologie, Medic formator București

B

olile inflamatorii intestinale sunt reprezentate de două entități: rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) și boala Crohn (BC).

Rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) reprezintă o afecțiune inflamatorie limitată la nivelul colonului și rectului pe când boala Crohn (BC) este o inflamație regăsită și în alte regiuni ale tractului gastro-intestinal (de la cavitatea bucală până la zona perianală).

Cauzele acestor afecțiuni nu sunt stabilite cu exactitate, dar se pare că ele ar fi consecința unei interacțiuni complexe între predispoziția genetică, mediu (microbiomul intestinal) și sistemul imunitar ale persoanei afectate.

Sunt boli cu mecanism încă neelucidat, mecanismele fizio-patologice cele mai probabile fiind cele autoimune sau infecțioase.

14

Au evoluție fluctuantă, cu pusee active și perioade de remisiune. În timp ce rectocolita ulcero-hemoragică (RCUH) este limitată la mucoasa colonică, boala Crohn (BC) afectează transmural peretele intestinal (Fig. 2).

Fig. 2. Bolile inflamatorii intestinale

Referitor la leziunile perianale ale bolii Crohn se contată la nivel european o prevalență crescută în țările nordice (Norvegia, Suedia, Danemarca), dar și în Olanda, Germania. De asemenea este de remarcat o prevalență crescută în Ungaria. În România se înregistrează o prevalență scăzută comparativ cu restul Europei.

De subliniat că nu se cunosc date exacte ale prevalenței acestor boli în multe țări europene atât din estul dar și din vestul Europei (ex: Franța).

De cele mai multe ori pacienții sunt diagnosticați după

Fig. 3 Prevalența leziunilor perianale din boala Crohn la 100.000 de locuitori în Europa

o perioadă îndelungată de la debutul simptomatologiei și frecvent ca urmare a instalării complicațiilor bolii.

Drumul unui astfel de pacient cunoaște numeroase trasee în sistemul medical, iar diagnosticul este stabilit frecvent în stadii avansate de boală.

Confruntându-ne cu cazuri complicate de boli inflamatorii intestinale, ne-am ridicat problema dacă putem scurta drumul de la debutul bolii până la stabilirea diagnosticul unui astfel de pacient.

saptamanamedicala.ro

Refluxul gastroesofagian este o afecțiune în care acidul gastric se întoarce din stomac în esofag, iar acest reflux poate cauza simptome precum arsuri la stomac, durere în piept, dificultăți de înghițire dar și tuse şi răguşeală.

Ce este tusea cauzată de refluxul gastroesofagian?

Tusea provocată de refluxul gastroesofagian (GERD) este o tuse persistentă care apare ca urmare a iritării gâtului și a căilor respiratorii de către acidul gastric sau alte substanțe care se întorc din stomac în esofag și în gât. Poate fi uscată sau productivă şi apare mai ales noaptea sau dimineața devreme, când poziția corpului favorizează refluxul de acid gastric.

Ce este răguşeala provocată de refluxul gastroesofagian?

Când acidul gastric se întoarce în esofag, poate irita mucoasa esofagiană, dar și cea din gât și din laringe. Această iritație poate cauza inflamarea și umflarea corzilor vocale, ceea ce poate duce şi la răgușeală. De asemenea, refluxul poate cauza și o senzație de arsură sau mâncărime în gât.

GASTROTUSS LIGHT SIROP se administrează copiilor peste 12 ani, la gravide, persoanelor

cu obezitate și celor care țin dietă, persoanelor cu diabet zaharat, și celor care au restricție de sodiu, celor cu HTA sau litiaza renală.

Reduce simptomele legate de reflux, de exemplu: regurgitare, tuse, pirozis, esofagită, disfonie, flogoză rinofaringiană.

GASTROTUSS LIGHT SIROP este un produs sigur care poate fi administrat timp îndelungat: 3 luni sau după nevoile pacientului, la 2 luni reduce cu 90% simptomele. Are în plus și Simeticona, D-panthenol și zinc: elimina gazele și asigura vindecarea mucoasei esofagiene PEPSINO SPRAY este SINGURUL SPRAY pentru răgușeală, tuse, corp străin din refluxul laringofaringian, care contracarează simptomele refluxului și lubrifiază mucoasa faringiană.

Util în cazul simptomelor de reflux faringian, cum ar fi: senzație de corp străin în gât, tuse, nevoia de a drege vocea, uscăciune sau iritație faringiană.

PEPSINO SPRAY asociat cu GASTROTUSS LIGHT SIROP combate tusea asociată refluxului gastroesofagian

Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click pe farmaciile3f.ro

Gastroenterologie Există elemente cheie pentru un diagnostic precoce al pacientului cu boală inflamatorie intestinală în medicina primară? În acest sens s-a elaborat o scrisoare metodologică privind diagnosticul și tratamentul pacienților cu boli inflamatorii intestinale.

Scopul acestei scrisori este de a ajuta medicii de familie să identifice mai ușor și mai rapid un pacient cu boală inflamatorie intestinală. Odată identificat, acest pacient este recomandat să aibă un traseu bine stabilit și să fie trimis pentru confirmarea diagnosticului într-un centru integrat, cu expertiză în abordarea acestor patologii.

Monitorizarea și managementul corect al unui astfel de pacient, într-o echipă multidisciplinară, contribuie la supravegherea atentă și la identificarea rapidă a puseelor active de boală precum și la intervenții rapide și eficiente.

Principalele simptome cu care se prezintă un pacient cu boală inflamatorie intestinală (BII) la medicul de familie sunt: • Diaree cronică • Durere abdominală • Fatigabilitate • Scădere ponderală Diareea cronică și durerea abdominală reprezintă simptome comune ale bolilor inflamatorii intestinale (BII) dar și ale altor tulburări funcționale digestive și de aceea diagnosticul diferențial este extrem de important.

Diareea cronică mai ales diareea sangvinolentă este frecventă în rectocolita ulcero-hemoragică, pe când pacientul cu boală Crohn are de obicei ca

16

simptom central durerea abdominală cronică.

Fatigabilitatea și scăderea ponderală sunt consecința malnutriției și a malabsorbției din aceste boli.

Malnutriția se instalează prin faptul că pacientul își reduce aportul alimentar, deoarece constată că simptomatologia se agravează postprandrial.

Malabsorbția apare prin scăderea absorbției intestinale consecința leziunilor inflamatorii de la acest nivel.

Factorii de risc pentru apariția bolilor inflamatorii intestinale (BII) sunt reprezentați de: • fumat (risc pentru BC) • istoric de gastro-enterocolite infecțioase • uz îndelungat de antibiotice sau antiinflamatoare nesteroidiene • consum de alimente intens procesate, exces de glucide, proteine, deficit de fibre • stres psiho-emoțional, depresie Acești factori de risc sunt frecvent identificați în societatea actuală, mai ales în mediul urban și ar putea reprezenta explicația exploziei bolilor inflamatorii intestinale din ultimile două decade.

Elementelor cheie înalt sugestive de boală inflamatorie intestinală (BII).

Acestea sunt reprezentate de: • diaree nocturnă

• prezența de produse patologice în scaun (sânge, mucus, puroi) • scădere ponderală > 5% • afectare perianală cronică (fisuri, fistule, abcese recidivante) • asocierea manifestărilor extraintestinale (articulare, oculare, cutanate) • rude de gradul I cu boli inflamatorii intestinale (BII) • sindrom inflamator asociat tulburărilor de tranzit sau durerii abdominale: > markeri serologici: PCR, VSH, fibrinogen > markeri fecali: calprotectina fecală Diagnosticul și tratamentul BII presupun o abordare integrată și multidisciplinară care să cuprindă o rețea locală, regională, națională de medici specialiști non-gastroenterologi instruiți cu privire la manifestările bolilor inflamatorii intestinale (BII) care să asigure o abordare diagnostică și terapeutică integrată și multidisciplinară.

Pacienții cu diagnostic confirmat de boală inflamatorie intestinală (BII) necesită monitorizare periodică (medic de familie, gastroenterolog) în vederea urmăririi respectării indicațiilor dietetice și a statusului nutrițional.

Complianța pacienților cu boală Crohn la recomandarea de oprire a fumatului reprezintă o necesitate. Urmărirea respectării terapiei indicate precum și supravegherea reacțiilor adverse asociate tratamentului sunt alte elemente esențiale monitorizării la medicul de familie a unui pacient cu boală inflamatorie intestinală (BII).

saptamanamedicala.ro

Bio Active MC, produs japonez de excepţie!

Am fost contactați de aparținătorii a două persoane care au folosit Bio Active MC. Iată 2 cazuri noi: Domnul A.G. din județul Galați, 75 ani, cancer pulmonar.

S-a operat în străinătate, deroarece medicii din țara noastră nu i-au dat prea multe șanse, apoi a decis să încerce Bio Active MC Oyama Agaricus, câte 1 plic/zi, apoi câte 2 plicuri/zi. În primele zile a observat o îmbunătățire minimă a stării de sănătate, iar după 3 luni de administrare constantă, la investigații s-a dovedit că starea dumnealui este cu mult mai bună. Urmează să ne informeze cu rezultatul analizelor viitoare.

Doamna C.I. din județul Prahova, în vârstă de 62 de ani, tumoră de 4 cm la sânul drept. Înainte de operație, doamna a decis să incerce Bio Active MC Oyama Agaricus mai intâi 1 plic/zi, apoi progresiv până la 3 plicuri/zi. După 3 luni, la insvestigațiile preoperatorii, tumora avea dimensiunea de 2 cm. Doamna a decis să ia Bio Active MC Oyama Agaricus și postoperator, pentru ridicarea imunității și prevenirea reapariției celulelor bolnave. www.apoteca-farmacie.ro 0748156367 Gara -tel/fax 0213189941 0748157004 Duca -tel/fax 0212603061 0748158062 Crangasi -tel/fax 0212238363

Distribuitor, Importator: Euro Japan Trading

Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant.

De ce Bio Active MC? • Deoarece sănătatea este mai bună decât toate şi meriţi să ai parte de ea!

• Deoarece conţine 100% extract din ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”,

cunoscută pentru acţiunea anti-tumorală puternică.

• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrăşăminte chimice.

• Deoarece Bio Active MC îţi

Notă: Bio Active MC este un supliment alimentar şi nu înlocuieşte tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural şi ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, prin bogatul conţinut de Beta-D-Glucan, luptă cu celulele canceroase. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.

Importator: SC Euro Japan Trading, Tel/Fax: 0368/ 452 849 Mobil: 0723.93.30.17 E-mail: office@ejtrading.eu Web: www.ejtrading.eu

oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă şi Complementară din Japonia.

• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.

• Deoarece vezi minime

îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE! • Deoarece sănătatea este mai bună decat toate şi meriţi să ai parte de ea!

• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) şi este uşor de înghiţit şi uşor de asimilat!

Nutriție

Sursa Noastră de Sănătate Alimente, Vitamine, Minerale, Extracte din Plante, Suplimente Alimentare

Continuare din ediția precedentă

Martin Bikfalvi Spirocco Digital Hospital - Sistem Informatic de Telemedicină Integrată

I. Minerale Mineralele sunt substanțe anorganice cu structura simplă pe care organismul trebuie să și le procure din alimentație, fiindcă nu le poate sintetiza ca atare. La fel ca în cazul vitaminelor, mineralele indeplinesc funcții esențiale în corpul omenesc, sunt substanțe nutritive esențiale pentru menținerea sănătății și funcționarea corectă a organismului. Ele sunt implicate într-o varietate de procese fiziologice și au diverse roluri în organism. Așa-numită „dietă echilibrată” ar trebui să ne asigure macronutrienți și micro-

18

nutrienți, ambii nutrienți esențiali pe care trebuie să îi obținem din sursele de hrană, deoarece corpul nostru nu îi poate produce singur. Cei trei macronutrienți principali sunt grăsimile, carbohidrații și proteinele, în timp ce micronutrienții includ vitamine și minerale vitale.

Corpul uman are nevoie de 13 tipuri diferite de minerale pentru a menține sănătatea generală, inclusiv potasiu,calciu, zinc, fier, magneziu și altele.

Iată câteva simptome pe care le poți experimenta dacă ai deficit de anumite minerale: Slăbiciune musculară, oboseală, funcție imunitară slabă și susceptibilitate la infecții, tensiune arterială crescută, risc mai mare pentru probleme de sănătate, cum ar fi accident vascular cerebral, boli

de inimă și tulburări cognitive, retenție de lichide, edem, etc.

Cum pot contribui mineralele la menținerea sănătății: 1. Funcții structurale: Unele minerale, cum ar fi calciul și fosforul, sunt componente esențiale ale oaselor și dinților, conferindu-le structura și rezistența necesară.

2. Reglarea fluidelor: Electroliții precum sodiul, potasiul și clorul contribuie la menținerea echilibrului fluidelor în organism și la funcționarea normală a sistemului nervos și muscular.

3. Transportul oxigenului: Fierul este un component esențial al hemoglobinei din sânge, care transportă oxigenul către țesuturi și organe.

4. Funcționarea enzimatică: Multe minerale servesc ca cofactori enzimatici, contribuind

saptamanamedicala.ro

Nutriție la catalizarea reacțiilor chimice din organism. De exemplu, zincul este implicat în peste 300 de reacții enzimatice.

5. Sinteza proteinelor: Mineralele precum magneziul sunt implicate în procesele de sinteză a proteinelor, esențiale pentru creșterea și repararea țesuturilor.

6. Funcționarea sistemului nervos: Mineralele precum magneziul și calciul joacă un rol important în transmiterea semnalelor nervoase și în contracțiile musculare.

7. Sinteza hormonilor: Unele minerale, cum ar fi iodul, sunt necesare pentru sinteza hormonilor tiroidieni, care reglează metabolismul și alte funcții importante în organism.

8. Menținerea echilibrului acido-bazic: Mineralele precum potasiul și fosforul contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic în organism, esențial pentru funcționarea corectă a multor procese metabolice.

9. Menținerea homeostazei: Electroliții - sodiu, potasiu, magneziu și calciu sunt esențiali pentru generarea impulsurilor electrice ale inimii, transmiterea eficientă a impulsurilor nervoase și funcționarea adecvată a mușchilor.

De asemenea, acești electroliți facilitează transportul substanțelor în și din celule.

II. Extracte din plante Extractele din plante sunt substanțe obținute de obicei prin metode de extracție standardizate sau procese de concentrare, care concentrează și izolează

compușii activi din plante. Aceste extracte pot fi folosite în diverse scopuri, cum ar fi medicinale, cosmetice, culinare sau chiar în industria parfumurilor.

Există o varietate de motive pentru care extractele din plante sunt considerate benefice și sunt utilizate: 1. Proprietăți terapeutice: Multe plante conțin compuși chimici cu proprietăți terapeutice sau benefice pentru sănătatea umană. Extractele din plante pot fi concentrate ale acestor compuși, cum ar fi antioxidanți, compuși antiinflamatori sau substanțe cu proprietăți antimicrobiene.

2. Medicină tradițională și alternativă: În multe culturi, plantele au fost folosite pentru tratarea diferitelor afecțiuni de mii de ani. Extractele din plante sunt utilizate în medicina tradițională și alternativă pentru a trata diverse probleme de sănătate, cum ar fi răcelile, durerile de cap, problemele digestive și multe altele.

3. Produse cosmetice și de îngrijire personală: Mulți compuși din plante au și beneficii pentru piele și păr.

De exemplu, extractele din plante pot fi folosite în creme hidratante, șampoane, săpunuri și alte produse cosmetice pentru a oferi hidratare, nutriție sau alte beneficii pielii și părului.

4. Gust și aromă: Anumite extracte din plante sunt utilizate pentru a oferi gust și aromă diferitelor produse alimentare și băuturi. De exemplu, extractele de vanilie, mentă sau scorțișoară

sunt adăugate la alimente și băuturi pentru a le îmbunătăți aroma și gustul.

5. Suplimente alimentare: Unele extracte din plante sunt comercializate și utilizate ca suplimente alimentare pentru a completa dieta cu anumiți compuși benefici. De exemplu, extractele din plante pot fi utilizate sub formă de capsule sau pulberi pentru a oferi beneficiile anumitor compuși fitochimici care pot lipsi din dieta unei persoane.

Unele plante medicinale au fost folosite de secole pentru proprietățile lor terapeutice și pot fi benefice în prevenirea sau tratarea anumitor afecțiuni, de exemplu: Extractul de cordyceps: Are proprietăți antioxidante și antiinflamatoare, poate sprijini funcția imunitară și poate îmbunătăți performanța fizică și rezistența.

Rutin: Este un antioxidant și are proprietăți antiinflamatoare, poate sprijini sănătatea vasculară și poate reduce riscul de boli cardiovasculare.

Boswellia: Are proprietăți antiinflamatoare și analgezice, fiind utilizată adesea în tratarea bolilor inflamatorii, cum ar fi artrita.

Echinaceea: este cunoscută pentru potențialul său de a stimula sistemul imunitar și de a reduce durata și severitatea răcelilor și gripei.

Ginkgo biloba: este asociat cu îmbunătățirea circulației sângelui și cu susținerea sănătății creierului, fiind utilizat uneori pentru a sprijini funcția cognitivă și memoria.

Aloe vera: este recunoscută pentru proprietățile sale de hidra-

19

Nutriție

tare și vindecare a pielii, fiind utilizată în mod obișnuit în produse cosmetice și de îngrijire a pielii.

Turmericul: sau curcuma, este cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii și antioxidante, fiind utilizat pentru a sprijini sănătatea articulațiilor, a sistemului digestiv și pentru alte beneficii pentru sănătate.

Antioxidanții: Suplimentele care conțin antioxidanți, cum ar fi vitamina C, vitamina E, seleniul și resveratrolul, pot ajuta la combaterea stresului oxidativ și la reducerea riscului de boli cronice, cum ar fi bolile de inimă, cancerul și îmbătrânirea prematură.

Uneori avem nevoie mai mare de nutrienți Pentru a ne susține cât mai bine organismul, suplimentele alimentare sunt un aliat pentru a lupta împotriva celor mai frecvente carențe de vitamine si minerale. Avem nevoie de suplimente alimentare în anumite situații sau condiții în care nu putem obține suficienți nutrienți din alimentația noastră obișnuită sau în care necesitățile noastre nutriționale sunt crescute.

20

Iată câteva motive principale pentru care putem avea nevoie de suplimente alimentare: Deficiențe nutriționale: Uneori, dieta noastră nu furnizează suficiente cantități de anumite vitamine, minerale, acizi grași esențiali sau alte substanțe nutritive. Deficiențele nutriționale pot apărea din diverse motive, inclusiv din cauza unor diete restrictive, a unor alegeri alimentare specifice sau a unor condiții medicale care afectează absorbția nutrientelor.

Stil de viață ocupat sau obiceiuri alimentare specifice: Pentru persoanele care au un stil de viață agitat sau care au obiceiuri alimentare restrictive (cum ar fi vegani sau vegetarieni), suplimentele pot ajuta la asigurarea că primesc totuși nutrienții esențiali de care organismul are nevoie.

Nevoi crescute în anumite perioade: Există etape din viață sau condiții specifice care pot necesita o cantitate mai mare de anumiți nutrienți. De exemplu, femeile însărcinate sau care alăptează, copiii în

perioadele de creștere rapidă, persoanele care se recuperează după o boală sau o intervenție chirurgicală pot avea nevoie de o cantitate suplimentară de anumite nutrienți.

Factori de mediu și de stres: Factorii de mediu, cum ar fi poluarea sau expunerea la substanțe toxice, precum și stresul fizic și mental pot crește necesarul de anumiți nutrienți. În astfel de situații, suplimentele pot ajuta la susținerea sănătății și la reducerea riscului de deficiențe nutriționale.

Scăderea absorbției nutrienților: Anumite condiții medicale, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale, sindromul de intestin iritabil sau intoleranțele alimentare, pot afecta absorbția nutrienților din alimente. În aceste cazuri, suplimentele pot fi necesare pentru a compensa aceste probleme de absorbție.

Bibliografie:

Harvard School of Public Health www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/calcium/ https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/ (NIH National Library of Medicine US) www.efsa.europa.eu/sites/default/files/assets/ ndatolerableuil.pdf https://theconversation.com/vitamin-d-supplements-can-keep-bones-strong-but-they-mayalso-have-other-benefits-to-your-health-219521 www.researchgate.net/publication/229151597_ Protective_roles_of_Cordyceps_on_lung_fibrosis_in_cellular_and_rat_models http://cordysen.co.nz/Page/Cordyceps-Respiratory-And-Asthma.html https://www.healthline.com/nutrition/cordyceps-benefits#section6 https://europepmc.org/article/med/22796203 www.streetdirectory.com/etoday/cordyceps-strengthens-the-lungs-restore-health-and-promotes-longevity-upcjjc.html https://ecosh.com/cordyceps-14-health-benefits-backed-by-science/

saptamanamedicala.ro

Toxicologie

Substanțe psihoactive noi Asistăm la o nouă problemă privind drogurile – o mare parte dintre acestea sunt legale. Comercializate ca „substanţe euforizante legale”, „săruri de baie”, aceste produse reprezintă provocări semnificative pentru sănătatea publică. Aceste ”substanțe psihoactive noi” - „nu sunt în aria de competență a Convenţiei unice privind stupefiantele din 1961 sau a Convenţie privind substanţele psihotrope din 1971, dar sunt o ameninţare la adresa sănătăţii publice”.

Dr. Chițanu Liliana Elena Sigla AREPMF

P

rodusele de tip Spice determină rapid dependenţă iar sevrajul produce nelinişte generalizată, tremor, palpitaţii, dureri de cap, greaţă, vărsături, depresie, disperare până la episoade de delir paranoid şi atacuri de panică.

Din aceeași categorie fac parte produsele de tip Special Gold, Magic, Charge, Generation 2012 și Magic Flower Powder, de asemenea, Energy-1/NRG1 numit și Rave, responsabile de “prăjirea” creierului, determinând alterări biochimice definitive, cu deteriorare masivă și deces.

Semne ale consumului de substanțe psihoactive • pierderea apetitului alimentar și scăderea inexplicabilă în greutate; • hiperemie conjunctivală (inflamarea ochilor); • absenteism și scăderea performanțelor (școlare); • comportament secretos, cu minciuni și/ furturi, ostil, uneori violent;

Semne clinice ale consumului de substanțe psihoactive • mioză/midriază/lipsa reflexului fotomotor (variații ale diametrului pupilelor); • dificultăţi de respiraţie; • transpiraţie excesivă; • greaţă si vărsături; • ameţeală/vertij, ataxie (necoordonare a mișcărilor brațelor); • tremor, agitație/convulsii; • paranoia/delir/halucinaţii.

Supradoză – semne de alarmă • persoana pare adormită; • paloare / cianoză (buzele și fața); • probleme respiratorii/bradipnee/stop respirator.

• Recomandări: • verificați starea de conștiență; • apelați 112; • verificați permeabilitatea căilor respiratorii superioare (proteze/vărsături); • în caz de stop respirator se începe resuscitarea; • puneți persoana în poziția laterală de siguranță; • rămâneți cu persoana până la sosirea ambulanței Utilizare fără voie Frecvent în cluburi se consumă Ecstasy, GHB, Rohypnol Ketamina - pastile, prafuri sau lichide care sunt relativ lipsite de

gust, miros sau culoare și pot fi puse în băuturi fără a fi sesizate mai ales în lumina slabă din club. În astfel de situații, iei băutura cu tine la dans sau o lași în supravegherea unei persoane de încredere. Dacă nu, la întoarcere iei o băutură nouă, nedesfăcută!

Dacă apar totuşi probleme, apelează doar la cunoscuți! Înțeparea accidentală Se pot transmite: virusul HIV, virusul hepatitei B și virusul hepatitei C. Recomandări: • toaleta plăgii cu apă și săpun sau soluții pe bază de alcool; • mergeți la spital unde se testează pre-existența infecției HIV, HVB, HVC; • se poate recomanda profilaxia postexpunere Sfaturi pentru părinți: • Vorbiţi cu copiii dumneavoastră despre droguri.

• Mențineți o bună relație cu adolescentul. Este recomandată cunoașterea anturajului.

• De evitat aplicarea extremă a măsurilor disciplinare la adolescenți iar atunci când este cazul, pedepsele vor fi puse în practică consecvent.

• Este recomandat ca adolescentul să facă sport, activități de voluntariat, inclusiv activități casnice.

21

Neurologie

Modificări neurocognitive la vârstnici Tulburarea neurocognitivă ușoară este etapa dintre declinul așteptat al memoriei și gândirii care se întâmplă odată cu vârsta și declinul avansat. Tulburarea neurocognitivă ușoară poate include probleme de memorie, limbaj sau judecată.

Asist. Univ. Dr. Băjenaru Ovidiu-Lucian Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“, București, Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan“, București

T

ulburarea neurocognitivă majoră se caracterizează printr-un declin semnificativ în cel puțin unul dintre cele 6 domeniile cognitive: • funcția executivă • atenția complexă • limbajul • învățarea și memoria • percepția-motorie • cogniția socială Funcția executivă se referă la abilitățile cognitive de nivel înalt necesare pentru a controla și coordona alte abilități și comportamente cognitive, funcțiile de care avem nevoie pentru a planifica, a prioritiza, a lua decizii, a răspunde la mediul înconjurător și a ne deplasa între sarcini, aceasta include secvențierea, planificarea și organizarea seturilor de sarcini.

Atenția complexă este capacitatea noastră de a ne concentra asupra mai multor lucruri simultan, de a alege la

22

ce să acordăm atenție și la ce să ignorăm. Este capacitatea noastră de a rămâne concentrați, mai ales atunci când sunt implicate distrageri și sarcini paralele. Aceasta necesită un efort semnificativ din partea creierului.

Limbajul se leagă de capacitatea comunicare, fie prin scris, citit sau vorbit. Abilitățile lingvistice includ lucruri precum numirea obiectelor, găsirea cuvintelor potrivite, fluiditatea și fluxul vorbirii, gramatica și sintaxa. Învățarea și memoria sunt cele mai cunoscute aspecte al funcției cognitive. Sunt capacitatea noastră de a înregistra informații, folosi atunci când este necesar. Memoria este unul dintre cele mai complexe domenii și este compusă din mai multe subdomenii precum memoria de lucru, memoria procedurală, memoria prospectivă.

Controlul perceptiv-motor este capacitatea de a coordona mișcările corpului nostru ca răspuns la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Este capacitatea de a interacționa cu mediul înconjurător combinând utili-

zarea simțurilor noastre, cum ar fi vederea și atingerea, și abilitățile motorii.

Cogniția socială este modul în care procesăm, ne amintim și folosim informațiile în contexte sociale pentru a explica și prezice comportamentul nostru, precum și comportamentul celorlalți include capacitatea noastră de a ne controla impulsurile, de a exprima empatia, de a recunoaște indicii sociale, de a citi expresiile faciale.

Efectele îmbătrânirii normale asupra funcției cognitive Funcția cognitivă în general este măsurată prin scorurile unei varietăti de teste neuro-psihologice. Testele care măsoară abilitățile verbale rămân stabile cu îmbătrânire normală, cele care necesită creativitate nonverbală, gândire și strategii noi de rezolvare a problemelor arată un declin lent cu vârstă. Informațiile și abilitățile dobândite din experiență - rămân relativ intacte cu îmbătrânirea. Inteligența fluidă, care implică raționament flexibil de rezolvare a problemelor suferă un declin.

saptamanamedicala.ro

Neurologie Atenția susținută și strategiile de menținere a vigilenței nu par să se schimbe semnificativ odată cu vârsta, dar în schimb atenția divizată, sau capacitatea de concentrare pe mai multe tipuri de informații în paralel scade o dată cu vârsta. O explicatie ar fi cresterea dificultății de blocare a informatiei irelevante.

Funcția executivă și abilitățile de autoreglare sunt procesele mentale care ne permit să planificăm, să ne concentrăm atenția, să ne amintim instrucțiunile și să jonglăm cu mai multe sarcini.

Testele neuropsihologice indică o scădere a performanței o dată cu vârsta.

Modificările de memorie sunt poate cele mai frecvente acuze la adulții în vârstă. Pentru pacienții cu antecedente familiale de Alzheimer boală sau alte forme de demență, chiar și deficiențe minore de memorie pot provoca anxietate.

Limbajul este greu de examaniat în sine, întucât sunt mulți factori care îl pot influența, precum: traumele psihologice, comorbidități, tulburări senzoriale. Înțelegerea limbajului -prin teste neuro-psihologice care implică ordine simple scrise s-a constat că o dată cu înaintarea în vârsta scade capacitatea de a executa ordine. „Producerea” limbajului este frecvent afectată prin repetiții minore, pauze mai lungi în vorbire. Folosirea vocabularului din memoria de lungă durată în general nu este afectată.

Funcția vizuo-spațială în general nu este afectată în îmbătrânirea fiziologică. S-a constat doar o lentoare în executarea testelor standardizate ce

evaluează această funcție, dar fără afectarea rezultatului. În concluzie creșterea timpului de reacție, scăderea vitezei de procesare la nivel central, scăderea activității dopaminergice și modificările în substanță albă.

Efecte comorbidităților asupra statusului neurocognitiv Multiple patologii sistemice au efect asupra funcției neurocognitive. Astfel bolile cardiovasculare cresc riscul de accidente cardio-vasculare și/sau demență vasculară, hipertensiunea arterială necontrolată se asociază cu leziuni ale materiei albe subcorticale, tulburările nutriționale prin deficit de vitamine din grupul B și folați duc la afectarea memoriei, diabetul zaharat de tip

2 afectează prin modificări vasculare, efectele toxice ale hiperglicemiei prelungite și rezistența crescută la insulină. Enumerăm și deprivarea de oxigen din boala pulmonară cronică obstructivă, apneea de somn, disfuncțiile tiroidiene prin hipotiroidism, dar și prin hipertiroidism.

Depresia se manifestă ca și în tulburarea neuro-cognitivă. S-a constat o asociere între tulburarea depresivă cu debut tardiv și prezența Bolii Alzheimer și a demențelor vasculare.

Medicamentele afecteză și ele prin efecte adverse directe sau interacțiuni medicamentoase.

Bineînteles, cele mai importante sunt bolile neurologice vasculare și degenerative care sunt principala cauză pentru prezența tulburărilor neurocognitive, precum Boala Alzheimer, Boala vasculară, Demența frontotemporală, Demența din Boala Parkinson, Demența cu Corpi Lewy, Paralizia supranucleară progresivă.

Concluzii • Medicina a avansat mult în înțelegerea îmbătrânirii atât în ceea ce privește îmbătrânirea fiziologică, cât și în înțelegerea patologiilor ce apar mai frecvent la vârste înaintate; • Geriatria obligă la discernământ în analiza complexă a vârsticului; • Trebuie să dedicăm atenție prevenției, tratamentului și îmbunătățirii calității vieții prin toate mijloacele conferite de știință.

23

Reabilitare medicală

Exercițiul fizic Metodă de prevenție a fragilității la pacientul vârstnic „Exerciţiul fizic, în sine, poate înlocui orice medicament, dar nici un medicament din lume nu poate înlocui exerciţiul fizic“ (P.H.Tissie)

Șef Lucrări dr. Sorina Maria Aurelian, medic primar Geriatrie și Gerontologie, Spital de Boli Cronice „Sf. Luca”

Fragilitatea -identificare și diagnostic Una dintre cele mai provocatoare probleme pentru populația în vârstă este starea clinică de fragilitate. Identifi-

24

carea în timp util a fragilității poate ajuta la reducerea probabilității de progresie a acesteia și poate sprijinii gestionarea pe termen lung a sănătății și calității vieții. O metodă comună de a oferi acces la această îngrijire este prin protocoale de identificare și îngrijire a fragilității.

Aproximativ 10% dintre persoanele cu vârsta peste 65 de ani au fragilitate, ajungând la un sfert și jumătate dintre cei cu vârsta peste 85 de ani.

De-a lungul timpului, numeroși clinicieni au încercat să ofere o definiție fragilității, existând o gamă variată de opinii medicale asupra acestui concept. Dintre acestea, notabile sunt următoarele, ce percep fragilitatea ca: • rezultatul reducerii abilităților fiziologice, limitând capacitatea de adaptare la stres sau la schimbări din mediu, un status de vulnerabilitate / slăbiciune; • diminuarea rezervelor fiziologice ale organismului și

saptamanamedicala.ro

Reabilitare medicală un risc crescut de dizabilitate un stadiu între funcţional şi nefuncţional, între sănătos şi bolnav; • pierderea rezistenţei.

Ulterior, au fost enunțate definiții ce se bazează pe conceptul afectării multisistemice a organelor.

Conceptul de fragilitate este un mod de a înţelege îmbătrânirea, de a avea o abordare particulară față de pacientul vârstnic fragil, atrăgând atenţia asupra vârstnicilor care se află la risc crescut de a deveni dependenţi şi de a prezenta un prognostic nefavorabil.

Pentru o longevitate activă trebuie inversată fragilitatea iar pacienții noștri să ajungă din stadiul prefragil în stadiul de robust. Cea mai facilă intervenție cu impact asupra bolilor cronice ale pacientului geriatric este activitatea fizică supravegheată și coordonată de o echipă multidisciplinară (geriatru, recuperare fizică, kinetoterapeut s.a.).

Inversarea fragilității prin excercițiul fizic Aproximativ 2 milioane de decese pe an sunt atribuite inactivității fizice. OMS emite că un stil de viață sedentar ar putea să fie printre primele 10 cauze de deces și dizabilitate din lume. Aproximativ 60 -85% dintre oamenii din lume – duc un stil de viață sedentar, ceea ce îl face una dintre cele mai grave, dar insuficient abordate probleme de sănătate publică ale vremurilor noastre și aproape două treimi dintre copii

Activitatea fizică regulată este asociată cu un risc redus de a dezvolta o anumită boală. Este indicată când recomandarea generală globală privind activitatea fizică pentru sănătate poate fi aplicată pentru a reduce riscul. În conformitate cu aceste recomandări generale, adulții vârstnici ar trebui să facă cel puțin 150 de minute de activitate fizică aerobă de intensitate moderată pe parcursul săptămânii sau cel puțin 75 de minute de activitate fizică aerobă de intensitate viguroasă pe parcursul săptămânii sau o combinație echivalentă de activitate fizică de intensitate moderată și viguroasă. De asemenea, sunt recomandate activități de întărire musculară, două sau mai multe zile pe săptămână. sunt, de asemenea, insuficient de activi, cu implicații grave pentru sănătatea lor viitoare.

Activitatea fizică ca tratament include vindecarea, prevenirea recidivelor, încetinirea progresului bolii, ameliorarea simptomelor și/sau reducerea limitărilor funcționale prin creșterea fitnessului aerob și a forţei. Recomandările se bazează în primul rând pe studii asupra efectelor programelor specifice de activitate fizică în cazul unui anumit diagnostic. „Everybody wants to grow old, but nobody wants to be old” iar una dintre măsurile eficiente cu impact asupra unei îmbătrâniri sănătoase o reprezintă activitatea fizică încă din perioada de adult tânăr.

Consolidarea rezilienței Termenul „reziliență” este definit ca abilitatea de a reveni după o întâlnire stresantă sau o adversitate în viață. Este un concept cu mai multe fațete și dificil de măsurat, cu două categorii principale: reziliența

fizică și reziliența psihologică (mentală și/sau cognitivă).

Reziliența fizică a devenit un subiect de interes în ultimii ani și este definită ca „abilitatea de a recupera sau optimiza funcția în fața pierderilor sau bolilor legate de vârstă”. Din acest motiv activitatea fizică și psihică intensă poate consolida reziliența și inversa fragilitatea.

Recuperarea geriatrică este un domeniu de interes larg pentru prescripția activității fizice în tratamentul multor patologii de la boli de inimă la boli psihiatrice sau oncologice cu reducerea semnificativă a mortalității și morbidității, pe lângă îmbunătățirea calității vieții pacienților vârstnici.

Medicina geriatrică are un rol important în prescrierea exercițiului pentru sănătate și motivarea pacienților să fie mai activi fizic indiferent de vârstă.

25

Diabet zaharat

Factorii de risc cardiovascular în diabetul zaharat de tip 2 În ultimele decenii asistăm la creșterea rapidă a prevalenței diabetului zaharat peste tot în lume. Ultimele date arată, la nivel mondial, în 2021, o prevalență a diabetului zaharat de 10,5% din populația adultă, cu vârste cuprinse între 20-79 de ani, iar estimările pentru anii 2030 și 2045 preconizează creșterea procentului la 11,3%. La nivel European prevalența a fost de 9.2%, însumând 61.4 de milioane de oameni afectați. În România prevalența diabetului este de 8.4% adică 1.2 milioane de pacienți și încă 255.000 de pacienți subdiagnosticați.

RFG sub 45 ml/min/1.73m² indiferent de prezența sau absența albuminuriei, al doilea este eRFG între 45-59 mL și microalbuminurie, încadrându-se în stadiul A2 al bolii cornice Prof. Univ. Dr. de rinichi, al treilea este Gabriela Radulian Institutul Național de Diabet, valoarea raportului albuNutriție și Boli Metabolice mină/ creatinină urinară - Prof. Dr. N. Paulescu, București, Facultatea > 300mg/g, încadrându-se de Medicină - UMF în stadiul A3 al bolii cro„Carol Davila“, București nice de rinichi, iar cel de acienții cu diabet zaharat al patrulea criteriu îl reprezintă de tip 2 reprezintă 90% prezența bolii microvasculare în din totalul pacienților cel puțin 3 ținte). Un alt factor și prezintă un risc de de risc semnificativ cardiovas2 până la 4 ori mai mare decât cular este un scor SCORE2-Direstul populației de a dezvolta abetes ≥20%. Acest scor estiboli cardiovasculare (boală co- mează riscul cardiovascular pe ronariană, cerebrovasculară și o durată de 10 ani la pacienții boală arterială periferică), inclu- cu diabet zaharat și ia în consisiv complicații ale acestora. Cei derare vârsta, status-ul de fumămai expuși riscului cardiovascu- tor, valoarea tensiunii arteriale lar sunt acei pacienți cu diabet sistolice și a HDL colesterolului, zaharat de tip 2 care se confrun- vârsta de debut a diabetului.

Pentru prevenția și manată deja cu boala cardiovasculară aterosclerotică sau cu afectare gementul bolii aterosclerotice severă de organ. Afectarea se- cardiovasculare și al insuficiveră de organ se definește prin enței cardiace factorii de risc prezența a cel puțin unuia dintre cardiovasculari ar trebui idencriteriile următoare: primul este tificați și evaluați sistematic cel

puțin anual la toți pacienții cu diabet zaharat. Acești factori de risc includ: durata diabetului, obezitatea sau supraponderea, hipertensiunea arterială, dislipidemia, fumatul, istoricul familial de boală coronariană prematură, boală cronică de rinichi și prezenței albuminuriei. Excesul ponderal, fie că este vorba de suprapondere (IMC >25 kg/ m2) fie că este vorba de obezitate (IMC >30 kg/m2) și dispoziția de tip central/visceral a țesutului adipos, este asociat cu creșterea riscului cardiovascular.

Obezitatea crește riscul BCV de aproximativ 2 ori, iar diabetul în asociere cu sindromul metabolic crește riscul BCV de aproximativ 5 ori. Obezitatea contribuie direct la apariția bolii cardiovasculare prin adaptări cardiace, incluzând scăderea debitului cardiac, creșterea rezistenței periferice, creșterea grosimii peretelui ventricular stâng și o funcție sistolică scăzută a ventriculului stâng. Obezitatea duce la hipertensiune arterială, dislipidemie, disfuncție endotelială și inflamație cronică.

26

saptamanamedicala.ro

Dr. Petru Mihail Vlad, Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București

P

Diabet zaharat Prin adoptarea unei abordări integrate și agresive a factorilor de risc (incluzând controlul glicemic, al tensiunii arteriale și al parametrilor metabolismului lipidic) s-au obținut beneficii semnificative în reducerea morbidității și a mortalității acestor pacienți.

Este necesară schimbarea stilului de viață cu sublinierea importanței scăderii ponderale (pentru pacienții care prezintă indicație), adoptarea unei diete mediteraneene și a unui regim centrat pe reducerea hipertensiunii arteriale, reducerea grăsimilor trans și a grăsimilor saturate, bogat în fibre vegetale și în acizi grași omega 3, creșterea activității fizice în scopul optimizării profilului lipidic pentru a reduce riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică, precum și renunțarea la fumat și la consumul de etanol. La pacienții cu diabet tip 2, aderența mai mare la un stil de viață sănătos e asociată cu un risc substanțial mai scăzut de apariție a bolilor cardiovasculare și a mortalității prin boală cardiovasculară.

Calculatorul de risc al American College of Cardiology (ASCVD risk calculator) este un instrument care permite estimarea posibilității apariției unui eveniment de tip boală aterosclerotică cardiovasculară în decursul următorilor 10 ani. Rezultatul cuantifică riscul cardiovascular și poate identifica pacienții care ar beneficia cel mai mult în urma tratamentului cu statine și medicamente antihipertensive.

Un plan de nutriție personalizat reprezintă o componentă

esențială pentru adulții cu diabet de tip 2 în eforturile de a reduce riscul cardiovascular. Adoptarea unui model alimentar sănătos pentru reducerea riscului cardiovascular nu numai că contribuie la îmbunătățirea controlului glicemic, ci și la obținerea pierderii în greutate, atunci când este necesar, și la ameliorarea altor factori de risc aterosclerotic pentru bolile cardiovasculare.

Terapia nutrițională medicală presupune stabilirea unui obiectiv caloric individualizat, adecvat nevoilor pacientului, activitate fizică regulată, în mod ideal cel putin 175 de minute pe saptamână de activitate fizică moderată. Scăderea în greutate, ameliorarea formei fizice și optimizarea stilului de viață duce la îmbunătățirea tuturor factorilor de risc cardiovascular, a sindromului de apnee în somn, dar și a riscului de boală renală sau simptomelor depresive.

De exemplu, dieta mediteraneană a evidențiat cele mai semnificative îmbunătățiri ale controlului glicemic și a dus la o reducere a riscului cardiovascular cu 29% într-un interval de 5 ani. Dietele cu conținut scăzut de energie au fost eficiente în reducerea nivelurilor de hemoglobină A1c, a indicelui de masă corporală (IMC), a colesterolului și a tensiunii arteriale.[5] Fumatul crește riscul de boală coronariană, insuficiență cardiacă (IC), boală arterială periferică, accident vascular cerebral și mortalitate cardiovasculară în cazul diabetului de tip 2. În populațiile generale, fumatul pasiv crește riscul de boli cardiovasculare și mortalitate

generală. Fumatul este asociat cu o dislipidemie mai severă, markeri proinflamatori și valori glicemice mai proaste la adulții cu diabet tip 2. Datorită importanței tutunului ca factor de risc modificabil, ghidurile actuale recomandă evaluarea utilizării tutunului la fiecare vizită medicală, iar toți adulții care fumează ar trebui consiliați să renunțe, inclusiv prin intervenții comportamentale. Terapiile farmacologice pentru a ajuta la renunțarea la fumat includ terapia cu nicotină, bupropion sau vareniclină, cu toate că datele sunt limitate în mod specific pentru diabetul de tip 2.

Numerose date acumulate în ultimii ani susțin abordarea multifactorială pentru reducerea riscului cardiovascular la persoanele cu diabet. Obiectivul glicemic pentru HbA1c <7% este stabilit pentru majoritatea adulților cu diabet de tip 2, excluzând femeile însărcinate, dacă se poate atinge fără hipoglicemie semnificativă.

Obiective glicemice mai puțin stricte pot fi potrivite pentru persoanele cu o speranță de viață limitată sau în situații în care riscurile tratamentului sunt mai mari decât beneficiile.

Hiperglicemia cronică crește riscul de boală cardiovasculară. Astfel, o creștere de o unitate a HbA1c la persoanele cu diabet crește riscul de boală macrovasculară (infarct miocardic, accident vascular cerebral sau boală arterială periferică) cu 18%, iar atingerea unui obiectiv de <7% reduce riscul de CVD cu 37% în decurs de 11 ani.

27

Cardiologie

Stimularea artificială a cordului Implementarea și dezvoltarea începând cu anul 1958 a stimulării electrice cardiace artificiale a revoluționat tratamentul unei categorii aparte a patologiei cardiovasculare, și anume tulburarea în formarea și conducerea impulsului electric intrinsec la nivelul țesutului excito-conductor al cordului. Progresele tehnice din ultimele decade în ceea ce privește stimularea cardiacă artificială a ameliorat semnificativ supraviețuirea populației generale prin reducerea morții cardiace subite datorate bradicardiei severe (puls redus), cât și calitatea vieții, prin remisia simptomelor invalidante datorate bradicardiei.

Prof. Univ.

Dr. Cristian Stătescu, Medic primar Cardiologie, Competență în dispozitive cardiace implantabile, Șef Clinica de Cardiologie, IBCV „Prof. Dr. George I.M. Georgescu“ Iași.

C

u toate acestea, în ciuda acestor progrese, de-a lungul timpului s-a constatat faptul că stimularea cardiacă clasică, având ca punct de plecare ventriculul drept, are ca rezultat o activare electrică și mecanică

28

ventriculară nefiziologică, ceea ce determină un asincronism interventricular și conduce în timp la alterarea funcției ventriculare și implicit la insuficiență cardiacă prin așa-numita cardiomiopatie indusă de pacing (slăbește mușchiul inimii).

Chiar și stimularea biventriculară din cadrul terapiei de resincronizare cardiacă are ca rezultat o activare electrică ventriculară nefiziologică.

Conceptul de pacing cardiac

fiziologic ideal se referă la stimularea artificială în proximitatea sistemului intrinsec de conducere, având ca rezultat prezervarea complexului QRS nativ îngust (trei deviații grafice observate pe un EKG) sau reducerea duratei acestuia în cazul blocului de ram preexistent.

Astfel, stimularea directă a sistemului de conducere, atât prin stimularea la nivelul fasciculului His (grup de fibre miocardice situate în septul interventricular al inimii) cât și prin

saptamanamedicala.ro

Cardiologie stimularea la nivelul ramului stâng (artera coronară stânga), devine o nouă frontieră în domeniul pacing-ului cardiac, fiind luat în discuție pentru prima dată în anul 1969, când se propune stimularea fasciculului His cu ajutorul cateterului electrofiziologic. Pornind de la acest concept, în plină eră de studiu, dezvoltare si prosperitate a stimulării biventriculare (clasica terapie de resincronizare cardiacă), se dezvoltă concomitent curiozitatea pentru stimularea hisiană, rezultând în dezvoltarea sistemelor de implantare a sondelor de stimulare hisiană, transformând astfel ideea de stimulare fiziologică în realitate. Începând cu anul 2015, crește exponențial numărul studiilor și publicațiilor cu privire la stimularea hisiană.

Cunoașterea anatomiei și proprietăților fiziologice ale sistemului de conducere reprezintă cheia pentru succesul stimulării hisiene. În mod normal, fasciculul His se întinde de-a lungul marginii inferioare a porțiunii membranoase a septului interventricular. Există și variante anatomice în care fasciculul His este situat profund în porțiunea musculară a septului interventricular, sau poate fi localizat în apropierea endocardului, nefiind acoperit de strat muscular, aceasta din urmă reprezentând situația optimă de stimulare hisiană.

Stimularea sistemului de conducere implică activarea directă a țesutului de conducere în urma impulsului electric.

Din punct de vedere tehnic,

spre deosebire de stimularea clasică ventriculară dreaptă în care electrodul de stimulare este fixat endocavitar, în cazul stimulării sistemului de conducere electrodul de stimulare este implantat profund la nivelul fasciculului His sau la 1-1,5 cm distanță de acesta la nivelul ramului stâng, cu scopul de a produce o activare electrică a ventriculilor cât mai apropiată de cea intrinsecă fiziologică și a preveni în acest mod asincronismul interventricular.

Concomitent cu implantarea și fixarea electrodului de stimulare hisiană, este analizat traseul EKG, care oferă date esențiale și extrem de precise în ceea ce privește modificarea morfologiei și duratei complexului QRS în timpul implantării electrodului, sugerând acuratețea fixării electrodului în interiorul sistemului de conducere. Pe baza tranziției morfologiei complexului QRS în timpul fixării electrodului, se poate diferenția stimularea selectivă, care reprezintă stimularea strict a fascicului His, de stimularea nonselectivă, în care pe lângă stimularea fasciculului este prezentă și captura fibrelor miocardice adiacente.

Acest aspect este important în aprecierea zonei de fixare a electrodului și prezintă implicații practice pe termen lung în ceea ce privește stabilitatea electrodului și necesarul de energie de stimulare. De asemenea, este posibilă restabilirea completă sau parțială a activării ventriculare intrinseci în cazul preexistenței blocului de ram, cu obținerea duratei

și morfologiei cât mai aproape de normal a complexului QRS (corecția blocului de ramură).

Implicațiile clinice ale stimulării sistemului de conducere au constituit un subiect de interes semnificativ în creștere începând din anul 2018, când a fost publicat cel mai mare studiu cu privire la stimularea hisiană comparativ cu stimularea ventriculară dreaptă.

De asemenea, studii efectuate pe populații de pacienți candidați pentru terapia de resincronizare cardiacă au demonstrat în peste 90% din cazuri succesul stimulării hisiene, constând în reducerea semnificativă a duratei complexului QRS și ameliorarea funcției sistolice ventriculare.

Însă, cele mai bune rezultate pentru maximizarea resincronizării ventriculare au fost obținute prin asocierea stimulării hisiene sau a ramului stâng cu stimularea ventriculară stângă prin adăugarea unui electrod de stimulare la nivelul sinusului coronar.

Stimularea fiziologică hisiană este considerată în ziua de astăzi o alternativă fezabilă la stimularea biventriculară la pacienții cu bloc de ramură stângă și la cei cu tulburări de conducere și necesar crescut de pacing ventricular, dar nu poate înlocui în totalitate stimularea biventriculară.

29

Medicină sportivă

Îmbunătățirea performanțelor piloților de raliu (continuare din numărul anterior)

Dr. Eva Mihaela Dobranici, medic primar Medicină Sportivă, Ambulatoriul pentru sportive, Policlinica Vitan

Omul de știință din creierul nostru Emisfera cerebrală stangă se comportă întocmai ca un om de știință tipic. Folosește cuvintele ca să definească, să clasifice, să descrie. Lucrează cu abstractizări și cu simboluri, scrie. Analizează situațiile și lucrurile plecând de la fiecare detaliu sau element component în parte. Gândește în pași logici, secvențial. Își organizează lucrurile în timp și le execută într-o anumită ordine. Își folosește rațiunea pentru a trage concluzii pe baza unor date, a unor fapte și pe baza unei organizări logice.

Utilizează numerele și respectă regulile de folosire a lor. Leagă ideile unele de altele, surprinde relațiile de tip cauză-efect. De principiu, emisfera cerebrală stângă este cea folosită în mod predominant de bărbat.

Artistul din creierul nostru Emisfera cerebrală dreaptă întruchipează artistul din noi.

Artistul „gândește“ nonverbal,

30

în imagini, sunete, emoții. El recunoaște și modelează forme. Plasează elementele într-un context, percepe conexiunile dintre ele precum și întregul din care ele fac parte. Percepe spațial. Nu are sensul timpului. Sintetizează, schematizează, vizualizează, crează și folosește diferite scheme ori modele pentru abordarea realității. Folosește analogii și asocieri de idei, vede legături, înțelege și folosește metafore. Percepe intonațiile vocii, ritmicitatea vorbirii și a muzicii, tonalitătile, muzica. Are simțul culorilor. Își imaginează și visează. Este empatic și intuitiv. Ia decizii pe baza impresiilor, a sentimentelor și a imaginilor, “judecând” nu linear, ci în salturi. Reconstituie un întreg pe baza unor informații parțiale. Interacționează, comunică spontan, se raportează mai degrabă la lucruri decât la numere. Este creativ. Este pasionat de spiritual și de mistic.

De principiu, emisfera cerebrală dreaptă este cea folosită în mod predominant de femei.

Ei bine, fiecare dintre noi foloseste preponderant o anumită emisferă cerebrală. În

timp, procesele conștiente vor ajunge să-și găsească sediul în această emisferă, în timp ce subconștientul/inconștientul vor fi ancorate în legile și modelele celeilalte emisfere. Asta nu înseamnă că nu ne putem folosi ambele emisfere în mod conștient! Noi putem dezvolta cele două tipuri de capacități, le putem exersa și este chiar indicat să o facem. Mai mult, este necesar să le facem să lucreze în tandem. Evident, a folosi mai mult din creierul nostru înseamnă a folosi mai bine fiecare emisferă cerebrală în parte, dar și a le “imbina” mai bine.

Să ne imaginăm ce ar însemna ca toate aceste capacități ale pilotului de raliu să actioneze sinergic! Ce ar însemna dacă “omul de știință” și “artistul” și-ar da mâna în realizarea obiectivelor sportivului, în loc să se certe?

Concluzia este că împreună vom crea un individ care este consecvent în ceea ce gândește și în ceea ce simte. Un om care se va exterioriza în concordanță cu gândirea și trăirile lui.

Un magician. Un campion mondial de raliuri. Un om împlinit și în final UN MAESTRU.

saptamanamedicala.ro

Imagistică medicală

Rolul ecografiei transabdominale în diagnosticul și managemenul abceselor hepatice Abcesul hepatic este o afecțiune potențial letală, ce se caracterizează prin prezența unei colecții purulente, cel mai adesea de cauză bacteriană, înconjurată de un perete inflamator dezvoltat ca răspuns al organismului împotriva leziunii infecțioase. Managementul acestei afecțiuni severe s-a schimbat în ultimii 40 de ani. În trecut, această boală cu morbiditate ridicată era tratată fie conservator cu antibiotice, fie prin drenaj deschis, cu rate de mortalitate variind între 10-80%, în timp ce dezvoltarea tehnicilor imagistice, precum și a aspirației și drenajului percutanat a schimbat atitudinea, cu îmbunătățirea evidentă a rezultatelor.

Prof. Univ.

Dr. Alina Popescu Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brânzeu“ Timișoara

C

el mai frecvent însămânțarea la nivel hepatic se face fie pe cale hematogenă, secundară unei diverticulite acute, sau secundară bolii Crohn, apendicitei, colitei ischemice, pancreatitei acute, cancerului tractului gastrointestinal, sau pe cale hematogenă arterială în cazul stărilor septice. Majoritatea abceselor hepatice sunt polimicrobiene.

Tabloul clinic este cel care aproape întotdeauna duce la ridicarea suspiciunii de abces hepatic., printre semnele clinice numărându-se: febră, transpirații nocturne, scădere în greutate, greață, dureri abdominale, durere în hipocondrul dreapt sau sensibilitate abdominală.

Ultrasonografia convențională (US) este de obicei prima tehnică imagistică utilizată în practica clinică pentru evaluarea ficatului. Este o metodă larg

răspândită, ce permite evaluarea în timp real, cu o bună acuratețe pentru depistarea anomaliilor hepatice, relativ ieftină, repetabilă, accesibilă, fără iradiere, dar căreia îi lipsește specificitatea necesară pentru un diagnostic pozitiv.

Ultrasonografia cu substanțe de contrast de generația a doua (CEUS) este cea care a dus la îmbunătățirea acurateții diagnostice a ecografiei, fiind tot o tehnică de imagistică în timp real care nu implică radiații, care poate fi efectuată chiar și la pacienții cu insuficiență renală, ce permite caracterizarea vascularizației leziunilor și astfel obținerea diagnosticului pozitiv. De obicei, CEUS urmează imediat examenului ecografic standard, și este o tehnică foarte utilă în diagnosticul leziunilor focale ale ficatului, cu performanțe similare cu tomografia computerizată cu substanță de contrast (CT) și rezonanță magnetică nucleară cu substanță de contrast (RMN).

Tehnicile ecografice sunt utile astfel în planificarea tratamentului abceselor hepatice, ce necesită o evaluare atentă a mai

multor aspecte precum: numărul de leziuni, dimensiunea, conținutul abcesului, prezența fistulelor. CEUS îmbunătățește detectarea chiar și a leziunilor mici, fiind astfel foarte utilă pentru evaluarea corectă a extinderii bolii.

Tratamentul adecvat al abceselor hepatice include antibioterapie cu spectru larg, și evacuarea materialului purulent fie prin aspirație percutanată, drenaj percutan sau drenaj chirurgical. Înainte de anii 1970, drenajul chirurgical era considerat tratamentul de elecție pentru abcesele hepatice cu rate ridicate de mortalitate. Astăzi, drenajul percutanat ecoghidat este recunoscut ca tehnica terapeutică de primă linie în abcesele hepatice, în timp ce intervenția chirurgicală este rezervată doar pentru cazurile în care tratamentul percutanat corect a eșuat sau când cauza abcesului necesită tratament chirurgical de urgență.

Astfel, putem concluziona că dezvoltarea tehnicilor ecografice a schimbat managementul și prognosticul unei patologii severe și nu atât de rare, cum este abcesul hepatic.

31