• Pentru fiecare 300 m câștigați în altitudine (dacă urcăm la munte) iradierea ultravioletă crește cu 4 %. La umbră cantitatea de fotoni UV periculoși se reduce cam la jumătate. Dar la malul mării sau a oricărei ape ei se reflectă 90%, ca și de pe zăpadă.
• O credință greșită este că norii ne protejează; dar norii obișnuiți opresc cel mult 10% din ultraviolete, iar norii groși de furtună maxim 20%.
• O altă credință greșită spune că vântul ne-ar proteja. Așa cum lumina vizibilă nu e deranjată de vânt, la fel se întâmplă cu radiația UV.
• O părere eronată este aceea că aplicând auto-bronzante câștigăm protecție. Absolut deloc, auto-bronzantele nu sunt decât vopsele care se oxidează prin expunere la aer și soare, de la incolor trec la nuanțe de maroniu, dar fără să confere protecție UV.
• Bronzul personal. Dacă e vorba de o persoană cu fototip V sau VI, factorul de protecție este de 30, fototipul IV corespunde la o protecție de 25 iar celelalte fototipuri I, II și III, oferă o fotoprotecție minoră de circa 6 – 10.
• „Dacă folosesc fotoprotectoare nu mă mai bronzez“ este o plângere frecventă. Greșit! Doar ecranele fotoprotectoare pot opri total iradierea.
• Hainele opresc cam 90% din iradierea UV. Rămân de protejat zonele descoperite ale tegumentului, la noi în perioada estivală, dar pentru cei dintre tropice recomandarea este de protecție continuă.
Univ. Dr. Alexandru Tătaru, UMF „I.Hațieganu” Cluj, Dept. Dermatologie
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Prof.
Stilul de viață al pacienților
cu infestare cu demodex ocular
Este un parazit, un acarian care trăiește pe pielea oamenilor. Se prezintă în două forme, 0,3-0,4 mm folicular (în gene) și 0,2 până la 0,3 mm (în glandele Meibomiene - glande sebacee mici situate pe marginea pleoapelor, la baza genelor, responsabile cu producerea stratului lipidic / uleios al filmului lacrimal). Se pare că 100% dintre persoanele peste 70 de ani sunt purtători. La nivelul ochiului, acest demodex poate duce la blefarită refractară cronică (inflamație persistentă, de lungă durată, a marginilor pleoapelor, caracterizată prin episoade recurente de înroșire, iritație, senzație de nisip în ochi și scuame la baza genelor), disfuncție a glandelor Meibomiene, ochi uscați, intoleranță la lentilele de contact.
Viața lui demodex este de aproximativ 14 zile, ouăle și larvele lui trăiesc în foliculii genelor, de asemenea în glandele Meibomius.
Paraziții demodex se umflă și mor la intrarea în folicul și îl obstrucționează, transformându-se într-un material sebaceu ce se depune la baza genelor, sub forma unor depozite cilindrice.
Infecția oculară cu demodex se prezintă ca o blefarită refractară cronică, cu prezența la baza genelor a unui manșon cilindric. Aceste semne sunt patognomice pentru diagnosticul clinic de infestare cu demodex.
Certitudinea diagnostică se face prin vizualizarea parazitului prin microscopie optică
pentru că este foarte greu de observat cu ochiul liber. Diagnosticul cu demodex prin examinare clinică: se îndepărtează mătreața, se trage de gene sau se rotesc genele și se poate vizualiza coada bestiei.
Scopul nostru este de a atrage atenția asupra impactului asupra stilului de viață al pacienților cu infestare cronică cu demodex.
Cele mai frecvente și deranjante simptome acuzate de pacienții infestați cu demodex sunt: ochii uscați, mâncărime, iritare, vedere fluctuantă și încețoșată. anomalii ale pleoapelor și genelor, inflamație a suprafeței oculare.
eritem vizibil la ochi și pleoape și uneori intoleranță la lentilele de contact și timp redus de muncă.
Alte activități care au fost afectate de prezența demodex-ului sunt conducerea autoturismului noaptea, igiena zilnică, purtarea machiajului pentru ochi (la femei). Infecția cronică cu demodex are un impact negativ semnificativ asupra activităților zilnice și asupra bunăstării mentale și fizice a pacienților afectați.
Cele mai utilizate tratamente pentru infecțiile cu demodex sunt lacrimile artificiale, compresele calde și șervețelele. Tratamentul la domiciliu poate fi realizat cu blefaroșampon, spălând pleoapele și zona din jur, cu aplicări locale și masaj cu șervețele Terpinen-4-ol (ulei de Tee Tree) sau spray și, la final, aplicând gel pentru gene, mai ales pe timpul nopții.
Uleiul din arborele de ceai australian se dovedește a fi un tratament eficient pentru aceste blefarite. Tratamentul ar trebui continuat mult timp deoarece distrugerea demodex este foarte dificilă iar recidivele sunt frecvente.
Dr. Adriana Stănilă Medic oftalmolog, profesor universitar, Universitatea
Lucian Blaga Sibiu
Care sunt avantajele intervenției SMILE pentru miopie, hipermetropie și astigmatism
În practica de zi cu zi, întâlnesc adesea pacienți care întreabă dacă dioptriile pot fi corectate printr-o procedură care să le permită să renunțe la ochelari sau lentile de contact. Una dintre tehnicile moderne utilizate pentru corecția dioptriilor este SMILE, o procedură realizată cu laser, care poate corecta miopia, hipermetropia și astigmatismul, în funcție de particularitățile anatomice ale ochilor. Tehnica este concepută astfel încât să fie blândă pentru ochi, fără durere și cu recuperare rapidă, în majoritatea situațiilor.
www.scapadeochelari.ro www.cataracta.ro
Avantajele
tehnicii SMILE
Operația este minim invazivă și se realizează cu ajutorul unui singur tip de laser, anume cu ultima generație a femtolaserului Zeiss, VisuMax 800. Este efectuată cu anestezie locală, cu picături, fără durere, în majoritatea situațiilor. Laserul acționează timp de 7-10 secunde, în funcție de numărul de dioptrii, și creează în grosimea corneei o lenticulă. În același timp, realizează o incizie mică, de aproximativ 2-4 mm, prin care chirurgul extrage această lenticulă. Prin extragerea lenticulei se modifică forma corneei, ceea ce permite ulterior focalizarea corectă a luminii pe retină. Incizia mică se autosigilează pe parcursul următoarelor ore, ceea ce permite o recuperare rapidă. Mulți pacienți își pot relua activitățile obișnuite în aproximativ 48-72 de ore, în funcție de evoluția individuală și de recomandările medicului.
Tehnica SMILE poate corecta dioptrii mai mari decât cele care pot fi corectate prin alte tehnici laser: miopia până la -10 dioptrii, astigmatismul miopic până la -5 dioptrii și dioptrii combinate de miopie și astigmatism până la -15. În urma dezvoltărilor tehnologice, începând cu luna decembrie 2024, la Ama Optimex procedura poate fi utilizată și pentru corecția hipermetropiei, până la +7 dioptrii și astigmatism hipermetropic până la +4 dioptrii.
ReLEx SMILE, SMILE PRO și SMILE PLUS
Denumirea provine de la Small Incision Lenticule Extraction. În literatura medicală pot apărea mai multe denumiri pentru această procedură. Acestea se referă la evoluțiile tehnologice ale aceleiași tehnici de chirurgie refractivă: ReLEx SMILE (efectuată cu VisuMax 500, prima generație a femtolaserului Zeiss), SMILE PRO (efectuată cu VisuMax 800) sau SMILE PLUS (efectuată cu VisuMax 800, pentru hipermetropie). Pentru simplificare, în relația cu pacienții folosim de obicei termenul SMILE, care desemnează această metodă de corecție a dioptriilor.
Experiența clinicii Ama Optimex cu tehnica SMILE În cadrul Ama Optimex, tehnica SMILE este utilizată din anul 2014. Împreună cu colegii mei, Conf. Dr. Mircea Filip și Dr. Andrei Filip, am fost printre primii 300 de chirurgi din lume care realizau această tehnică în acel moment. Ulterior, ni s-au alăturat colegii noștri Dr. Raluca Moisescu și Dr. Radu Malciolu. De-a lungul anilor, am efectuat împreună peste 7500 de intervenții SMILE la Ama Optimex. Ce se întâmplă dacă tehnica SMILE nu este potrivită pentru un anumit pacient?
Există mai multe tehnici de chirurgie refractivă: tehnicile laser FemtoLasik, PRK, PRESBYOND (cea din urmă dacă este prezentă și prezbiopia), implant de cristalin artificial în scop refractiv, implant de lentile intraoculare Visian ICL. Alegerea metodei potrivite se face întotdeauna în urma unui consult oftalmologic complet și a unor investigații specifice. Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul oftalmologic. Indicația medicală se stabilește individual, în urma evaluării efectuate de medic. Nicio intervenție chirurgicală nu este lipsită de riscuri.
Dr. Miruna Nicolae
Medic primar oftalmolog Clinica de oftalmologie Ama Optimex din București www.amaoptimex.ro
Melanom coroidian
Melanomul coroidian este cea mai frecventă tumoră malignă intraoculară la adult, având o evoluție clinică imprevizibilă și un potențial semnificativ de recidivă și metastazare. Tratamentul acestuia a evoluat semnificativ în ultimii ani, trecând de la abordări radicale, precum enucleația (îndepărtarea chirurgicală completă a globului ocular), către strategii de tip conservator, menite, pe de-o parte să asigure control local tumoral și, în același timp, să păstreze globul ocular și funcția vizuală.
Dr.h.c.
U.M.F.
NAsist.Univ.
Drd. Alina Simona Lazăr
U.M.F. „Carol Davila” București, Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. „Agrippa Ionescu“
e propunem să prezentăm cazul clinic al unei paciente în vârstă de 65 de ani, care a acuzat scăderea acuității vizuale și metamorfopsii (deformarea imaginilor) marcate la ochiul stâng (OS), simptomatologie debutată cu aproximativ 10 zile anterior consultului.
La evaluarea clinică inițială, s-a constatat acuitate vizuală de 1.0 la ochiul drept (OD), respectiv 0.5 la OS.
Ecografia oculară a confirmat prezența formațiunii tumorale cu o grosime de 11.88 mm.
Conform sistemului de stadializare, cazul a fost încadrat drept melanom coroidian stadiul T3.
Strategiile terapeutice dis-
ponibile în melanomul coroidian includ, în linii mari, următoarele opțiuni:
• monitorizarea atentă, terapiile cu viză conservatoare, orientate spre păstrarea globului ocular și
• tratamentele radicale, cu îndepărtarea globului ocular implicat.
Alegerea conduitei terapeutice optime trebuie individualizată, luând în considerare dimensiunile și localizarea tumorii, caracteristicile biologice ale acesteia, starea generală și vârsta pacientului și preferințele pacientului.
În cazul de față, s-a optat pentru abordare conservatoare. Pacienta a beneficiat de tratament într-un centru de oncologie oculară din Marea Britanie. S-a practicat rezecția chirurgicală a tumorii coroidiene prin endorezecție. Procedura a fost asociată cu implantarea unui cristalin artificial, tamponament intern cu ulei siliconic și brahiterapie adjuvantă.
Examenul histopatologic a evidențiat melanom coroidian alcătuit predominant din celule de tip epitelioid, subtip histologic asociat unui grad crescut
de agresivitate biologică și prognostic rezervat. Analiza citogenetică a evidențiat însă disomie 3, corelată cu un risc mai scăzut de metastazare și cu o rată de supraviețuire superioară comparativ cu monosomia 3. Principalul dezavantaj al endorezecției melanomului coroidian derivă din tehnica operatorie, care presupune un risc inerent de diseminare a celulelor tumorale. În melanomul coroidian, localizările metastatice cele mai frecvente sunt ficatul, plămânii și sistemul osos. În cazul prezentat, evaluările sistemice periodice nu au evidențiat diseminare metastatică. Monitorizarea controlului tumoral local a fost realizat prin fotodocumentare seriată a fundului de ochi.
La patru ani de la tratamentul inițial, a fost identificată o leziune retiniană pigmentată în cadranul supero-nazal al ochiului stâng, cu dimensiuni de aproximativ trei diametre papilare. Marcarea leziunii de jur-împrejur cu impacte de fotocoagulare laser a permis evidențierea creșterii în dimensiuni a leziunii pe o perioadă de 6 luni, aceasta fiind astfel interpretată
Prof. Univ. Dr. Habil.
Horia T. Stanca
„Carol Davila” București, Spitalul Clinic de Urgență Prof. Dr. „Agrippa Ionescu“
drept recurență retiniană a melanomului coroidian. Leziunea a fost tratată prin brahiterapie (o metodă avansată de tratament oncologic în care surse radioactive (implanturi) sunt plasate direct în interiorul sau în imediata apropiere a tumorii), în același centru de oncologie oculară în care s-a efectuat tratamentul inițial. Evaluările ulterioare au arătat reducerea semnificativă în dimensiuni a tumorii.
Ulterior, la cinci ani de la tratamentul inițial, au fost identificate două noi zone suspecte de recurență: o leziune de aproximativ un diametru discal. Evoluția acestora a fost documentată obiectiv prin retinofotografii seriate. Leziunea juxtafoveală a fost tratată prin
fotocoagulare laser, iar cea situată temporal de maculă prin crioterapie.
În ciuda tratamentului, însă, cele două leziuni au arătat semne de progresie.
În acest context, opțiunile terapeutice cu viză de păstrare a globului ocular cuprind brahiterapia sau radioterapia cu protoni. În cazul leziunilor juxtafoveale, brahiterapia este asociată cu dificultăți tehnice și cu un risc crescut de deteriorare ireversibilă a acuității vizuale. Radioterapia cu protoni, pe de altă parte, oferă un potențial mai bun de conservare funcțională pe termen limitat, însă prezintă dezavantajele costurilor ridicate și al disponibilității restrânse.
În ciuda complicațiilor multiple, abordarea terapeutică de tip conservator a permis atingerea unui obiectiv esențial pentru această pacientă, respectiv menținerea acuității vizuale în limite stabile și funcțional satisfăcătoare.
La șase ani de la tratamentul tumorii inițiale, evaluarea anatomică evidențiază arhitectură retiniană centrală cu grosime și structură cvasinormale. Din punct de vedere funcțional, rezultatul vizual este considerat satisfăcător, acuitatea vizuală fiind de 1.0 la OD și de 0.8 la OS.
Având în vedere riscul crescut de apariție a unor recurențe multiple și necesitatea unui control oncologic riguros, enucleația reprezintă o opțiune terapeutică ce trebuie discutată cu pacienta, chiar și în contextul menținerii unei acuități vizuale satisfăcătoare după tratamentele de tip conservator. Strategia terapeutică a pacienților oncologici oculari trebuie să aibă în prim-plan prelungirea supraviețuirii, concomitent cu menținerea unei calități a vieții cât mai bune.
Rezultatele terapeutice în melanomul coroidian pot fi optimizate prin combinarea diferitelor modalități de tratament, în centre specializate de oncologie oculară și prin monitorizare pe termen lung, în cadrul unor echipe multidisciplinare. Alegerea tratamentului optim trebuie să urmărească echilibrul dintre controlul oncologic, conservarea funcției vizuale și respectarea preferințelor pacientului.
OYAMA AGARICUS BLAZEI
BIO ACTIVE GR
Domnul
Am fost contactați de două persoane
care au folosit Oyama
Agaricus Bio Active GR.
A.P. din județul Teleorman, 18 ani, simptome de oboseală cronică și căderea părului. Din analizele inițiale a reieșit că are lipsă de fier și o imunitate scăzută. După 60 de zile de administrat câte un pliculeț pe zi de Oyama Agaricus Bio Active GR, valorile s-au îmbunătățit, starea de oboseală a dispărut. Urmărim acum căderea părului, căci nr. de fire moarte a scăzut. Urmează a se reface analizele după alte 60 zile.
Doamna V.L. din București, 48 de ani, a fost depistată cu noduli inflamați și dureroși la nivelul gâtului. Medicul i-a recomandat investigații amănunțite. Până la finali zarea acestora, a decis să consume câte 2 pliculețe/zi de Oyama Agaricus Bio Active GR. După mai puțin de o lună, a observat că nodulii s-au retras și nu mai are dureri. Vom ține legătura cu dumneaei pentru a ne comunica rezultatul investigațiilor.
www.apoteca-farmacie.ro
0748156367 Gara -tel/fax 0213189941
0748157004 Duca -tel/fax 0212603061
0748158062 Crangasi -tel/fax 0212238363
De ce Bio Active GR?
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate și meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrășăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar și nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural și ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, are un bogat conţinut de Beta-D-Glucan. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
Distribuitor, Importator: Euro Japan Trading
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă și Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate și meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) și este ușor de înghiţit și ușor de asimilat!
Dr. Taira Shigeru medic specialist cardiolog
Variabilitatea în patologia
infecțioasă în plin sezon gripal
Gripa, infecția respiratorie acută cu contagiozitate ridicată responsabilă de epidemiile sezoniere a generat un nou val la începutul acestui an. Uneori, aceste valuri epidemice tind să capete amploare generând un impact la nivel global (pandemii), eveniment cu recurență la câteva zeci de ani. Cea mai recentă pandemie de gripă a fost cea produsă de virusul gripal A, subtipul AH1N1 în urma cu 17 ani. Aceasta interesează atât populația pediatrică aflată în colectivități, cât și vârstnicii, majoritatea acestora pacienți tarați, cu multiple comorbidități. Cu toate acestea, gripa nu este singura patologie respiratorie care afectează populația, infecțiile acute de căi respiratorii superioare cauzate preponderent de enterovirusuri și pneumoniile, atât cele virale cât și cele bacteriene, fiind deopotrivă întâlnite.[1, 2]
Drd. Adrian Neculai
Medic Rezident Boli
Infecțioase INBI ”Prof. Dr. Matei Balș”, UMF “Carol Davila” București
Dr. Ana-Maria Dițu
Medic Specialist Boli
Infecțioase Spitalul
Județean de Urgență ”Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești
Dr. Ramona Lucia Vasile
Medic Primar Boli
Infecțioase, Șef Secție Boli
Infecțioase Copii Spitalul
Județean de Urgență ”Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești
ÎȘef de Lucrări
Dr. Mădălina Simoiu
Medic Primar Boli Infecțioase INBI ”Prof. Dr. Matei Balș”, Șef de lucrări în cadrul disciplinei
Parazitologie Clinică, UMF ”Carol Davila” București
mpreună cu echipa de la Secția de Boli Infecțioase Copii a Spitalului Județean de Urgență “Dr. Constantin Andreoiu” Ploiești am efectu-
at un studiu observațional, descriptiv, retrospectiv, pe o perioadă de aproximativ o lună (29.12.2025 – 01.02.2026). Dintre variabilele analizate menționăm grupa de vârstă (0-1 an/peste 1 an/peste 2 ani/ peste 3 ani/peste 4 ani/5-9 ani/10-14 ani/15-18 ani), sexul, mediul de proveniență (urban/rural), diagnosticul (gripă/IACRS/pneumonie) și decizia terapeutică (internare continuă/tratament la domiciliu)
Am analizat un lot total de 503 pacienți pediatrici care au avut evoluție favorabilă. Nu s-a înregistrat niciun deces pe durata studiului. Un criteriu comun tuturor acestor pacienți a fost lipsa acoperirii vaccinale antigripale, unii dintre aceștia fiind vaccinați parțial sau deloc conform schemei Ministerului Sănătății. În ceea ce privește distribuția pe sexe, am examinat un total de 255 de pacienți de
sex masculin, respectiv 248 de pacienți de sex masculin. Raportându-ne la mediul de proveniență, 276 au provenit din mediul urban, iar 227 din mediul rural.
Distribuția pacienților pe grupe de vârstă a avut un peak în rândul sugarilor, pacienților peste 1 an și peste 3 ani. Chiar daca procentele categoriilor 10-14 ani, respectiv 5-9 ani au fost unele semnificativ crescute, trebuie luat în considerare faptul că în aceste situații dis-
cutăm despre un interval de vârstă, iar probabilitatea ca un pacient care s-a adresat în serviciile noastre să fi aparținut acestor categorii.
Conform așteptărilor, principalul diagnostic pentru care adresabilitatea a depășit 90% din totalul prezentărilor pentru simptomatologie respiratorie a fost gripa, urmată într-o măsură aproape egală de infecțiile acute de căi respiratorii superioare (IACRS) și pneumonie.
Decizia de internare a fost luată pentru aproximativ un sfert din pacienții examinați în clinica noastră. Procentual, ponderea cea mai mare a pacienților internați a fost pentru cei diagnosticați cu pneumonie (88,88%), în timp ce pentru gripă procentul a fost minim (22,60%).
La nivel național, datele furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică arată tendința numărului cazurilor de gripă, IACRS și pneumonie este în creștere. Daca la sfărșitul anului trecut numărul cazurilor părea să scadă (61.016 cazuri în săptămâna 29.122025-04.01.2026 față de 70.243 cazuri în săptămâna precedentă), săptămâna 26.01.202601.02.2026 care se suprapune parțial cu ultima săptămână a studiului nostru a înregistrat un nou vârf (112.896 cazuri la nivel național). Într-o analiză comparativă cu sezoanele pre-
cedente (2023-2024, respectiv 2024-2025) se observă menținerea tendințelor în ceea ce privește evoluția numărului cazurilor de infecții respiratorii, cu așteptări la un vârf sub cel din sezoanele anterioare.[3]
Analizând doar cazurile de gripă, am observat o variabilitate sezonieră; dacă în anii trecuți vârful epidemic se înregistra undeva între săptămânile 4-6 ale anului, de această dată cele mai multe cazuri au fost raportate între săptămânile 5152 ale anului 2025.[3]
Studiul nostru a evidențiat impactul pe care gripa îl are asupra patologiei infecțioase pediatrice în vârf de sezon epidemic. Nu numai serviciile de boli infecțioase ci și cele de pediatrie sunt colmatate de numărul crescut de cazuri, întrucât o bună parte din acești pacienți ajung într-o clinică de boli infecțioase fiind redirecționați de la camera de gardă de pediatrie. Deși majoritatea cazurilor se vindecă în absența unui tratament, în unele cazuri tratamentul antiviral în asociere cu cel simptomatic facilitează în mod semnificativ vindecarea.
Peak-ul înregistrat în rândul sugarilor și antepreșcolarilor ilustrează vulnerabilitatea
acestor grupe de vârstă. Având în vedere că rata de vaccinare conform schemei naționale este una îngrijorătoare, lipsa totală a vaccinării antigripale în rândul pacienților evaluați în cadrul studiului ridică semnalează potențialul impact pe care aceasta l-ar putea avea din punct de vedere epidemiologic, numărul cazurilor de gripă dispensarizate putând astfel să scadă semnificativ.
Rezultatele obținute întăresc necesitatea intensificării campaniilor de vaccinare atât pentru vaccinurile din schema recomandată de Ministerul Sănătății cât și a celor opționale (cu precădere a celui antigripal în contextul actualei epidemii), dar și stabilirea unor măsuri de prevenție, constând în educația sanitară a pacienților și părinților.
Dintre limitările studiului trebuie menționate caracterul retrospectiv, perioada scurtă de analiză, cât și lipsa unui lot martor alcătuit din pacienți vaccinați, pentru a compara rata de adresabilitate cât și ponderea cazurilor internate din numărul total de cazuri analizate.
Bibliografie
1. World Health Organization: WHO and World Health Organization: WHO. Influenza (Seasonal). 28 Feb. 2025, www.who.int/news-room/ fact-sheets/detail/influenza-(seasonal).
3. Institutul Național De Sănătate Publică. 2026, insp.gov.ro.
Noutate în imagistica medicală
HiP-CT – o revoluție în vizualizarea organelor umane
Progresele recente în imagistica biomedicală au depășit limitele tradiționale ale rezoluției și contrastului, orientându-se către integrarea informației structurale la multiple scări. În acest context, Hierarchical Phase-Contrast Tomography (HiP-CT) reprezintă una dintre cele mai inovatoare tehnologii dezvoltate în ultimii ani, cu potențialul de a redefini modul în care investigăm anatomia și patologia umană.
HiP-CT permite vizualizarea tridimensională a organelor umane intacte, la rezoluție microscopică, fără a necesita secționare tisulară, oferind astfel o perspectivă unică asupra arhitecturii biologice.
Conceptul de imagistică ierarhică (multiscale)
Elementul definitoriu al HiP-CT este capacitatea de a integra informația structurală de la nivel macroscopic (centimetri) până la nivel celular (micrometri), în cadrul aceluiași set de date tridimensional. Această abordare „multiscale” permite:
• analiza globală a organului în context anatomic
• explorarea detaliată a microstructurii tisulare
• corelarea directă între modificările macroscopice și cele microscopice
Prin urmare, HiP-CT depășește limitările metodelor convenționale, care separă imagistica clinică de analiza histologică.
Principiul fizic: contrastul de fază vs. absorbția
razelor X
Tomografia computerizată convențională se bazează pe diferențele de absorbție ale razelor X în țesuturi, ceea ce limitează contrastul în cazul structurilor moi.
În schimb, HiP-CT utilizează contrastul de fază al razelor X, detectând modificările subtile ale fazei undei electro-
magnetice atunci când aceasta traversează diferite tipuri de țesuturi.
Această tehnologie oferă:
• sensibilitate crescută pentru țesuturi moi
• detectarea variațiilor fine de densitate și indice de refracție
• vizualizarea structurilor invizibile în CT-ul convențional
Infrastructura
tehnologică: rolul synchrotronului
HiP-CT a fost dezvoltată la European Synchrotron Radiation Facility (ESRF), Grenoble, utilizând sursa de radiație Extremely Brilliant Source (EBS).
Martin Bikfalvi Digital Hospital-Platformă de telemendicină integrată
Această infrastructură permite:
• generarea unor fascicule de raze X extrem de coerente și intense
• obținerea unei rezoluții spațiale excepționale
• scanarea organelor întregi cu păstrarea detaliilor microscopice
Fără această tehnologie synchrotron, performanțele HiP-CT nu ar fi posibile în forma actuală.
Capabilități și aplicații demonstrate
Studiile publicate (inclusiv în Nature Methods) au evidențiat capacitățile remarcabile ale HiP-CT:
• vizualizarea rețelelor microvasculare în detaliu
• analiza arhitecturii alveolare pulmonare
• caracterizarea structurilor glomerulare renale
• explorarea rețelelor neuronale
• identificarea modificărilor microstructurale în diferite patologii
Aceste aplicații oferă o înțelegere integrată a bolilor, de la nivel de organ până la nivel celular.
Impact în cercetarea
biomedicală și medicina translațională
HiP-CT creează o punte
între două domenii tradițional separate:
• imagistica in vivo (CT, IRM, PET)
• analiza histologică ex vivo Prin integrarea acestora, tehnologia permite:
• dezvoltarea atlaselor structurale umane de înaltă rezoluție
Astfel, HiP-CT devine un instrument esențial pentru cercetarea translațională, facilitând
transferul cunoștințelor din laborator către practica clinică.
Limitări și perspective
În prezent, HiP-CT este utilizată exclusiv ex vivo, fiind limitată de:
• necesitatea infrastructurii synchrotron
• doza ridicată de radiație
• dimensiunea și complexitatea echipamentului
În acest context, dezvoltările viitoare vizează adaptarea tehnologiei pentru utilizare clinică, reducerea dozei de radiație și creșterea accesibilității. Obiectivul pe termen lung îl reprezintă integrarea principiilor HiP-CT în imagistica in vivo, ceea ce ar constitui un progres major în diagnosticul și monitorizarea bolilor.
Prin capacitatea de a integra informația structurală de la nivel macroscopic până la nivel microscopic într-un singur volum de date, această tehnologie redefinește modul în care înțelegem anatomia și patologia umană.
HiP-CT marchează tranziția de la imagistica descriptivă la imagistica integrativă, în care structura organului și microarhitectura celulară sunt analizate simultan, într-un cadru tridimensional unitar.
Viitorul imagisticii medicale nu mai înseamnă doar o rezoluție mai mare, ci integrarea completă a informației biologice, de la organ la celulă.
Prepararea magistrală,
Originea preparării
magistrale și rolul său în profesia de farmacist
Într-o perioadă în care lipsa unor medicamente esențiale devine o realitate tot mai frecventă, iar nevoile terapeutice ale pacienților sunt din ce în ce mai diverse, prepararea magistrală își reafirmă rolul fundamental în practica farmaceutică. Mai mult decât o soluție de moment, prepararea magistrală îmbină armonios tradiția profesiei de farmacist cu direcțiile inovatoare ale medicinei personalizate.
rarea magistrală înseamnă o adaptare inteligentă la prezent, la medicina secolului XXI. În fața discontinuităților de pe piață sau a limitărilor produselor industriale, această practică oferă soluții reale și rapide. Ea permite ajustarea dozelor, alegerea formei farmaceutice potrivite și eliminarea excipien-
ților problematici, răspunzând astfel nevoilor specifice ale fiecărui pacient.
Rolul în medicina personalizată
În același timp, această practică se aliniază perfect cu una dintre cele mai importante direcții ale medicinei contem-
Prepararea tratamentelor în receptura farmaciei nu este o descoperire recentă. Dimpotrivă, ea constituie însăși originea profesiei de farmacist. Odată cu dezvoltarea industriei farmaceutice, această practică a trecut într-un plan secund, fiind înlocuită, în mare măsură, de medicamentele standardizate. Și totuși, esența profesiei nu s-a pierdut niciodată, ea a rămas vie în laboratorul farmaciei, acolo unde știința se întâlnește cu responsabilitatea.
Astăzi, revenirea la prepa-
Dincolo de aspectul tehnic, prepararea magistrală readuce în prim-plan relația dintre farmacist și pacient. Este un act profesional care presupune empatie, atenție și dialog. Fiecare preparat este rezultatul unei colaborări între medic și farmacist, având ca scop comun, binele pacientului.
între tradiție și inovație
unei dimensiuni umane a actului farmaceutic.
porane: medicina personalizată. Viitorul tratamentelor nu mai este definit exclusiv de protocoale generale, ci de adaptarea acestora la particularitățile biologice și clinice ale fiecărui individ. În acest context, prepararea magistrală rămâne un instrument valoros, capabil să ofere terapii „pe măsură”, acolo unde soluțiile standard nu sunt suficiente.
Beneficiile tratamentelor magistrale în practica farmaceutică
Beneficiile tratamentelor magistrale după ani și ani de evoluție și studio, ramân incontestabile: continuitatea tratamentului, creșterea aderenței și, nu în ultimul rând, păstrarea
Tradiție și inovație
Prepararea magistrală este, în esență, punctul în care trecutul și viitorul profesiei de farmacist se întâlnesc. Este tradiția care se reinventează prin inovație și știință, fără a-și pierde identitatea. Pentru farmacistul de receptură, ea rămâne una dintre cele mai autentice expresii ale profesiei, aceea de a crea, cu responsabilitate și dedicare, soluții adaptate fiecărui pacient.
Responsabilitatea din spatele fiecărui preparat În spatele fiecărui medicament preparat cu grijă se află o echipă dedicată, un farmacist
care înțelege mai presus de orice că sănătatea și viața unui om depind de acel gest.
Într-un sistem medical aflat în continuă schimbare, prepararea magistrală ne rămâne o resursă esențială care ne reamintește că, dincolo de standarde și protocoale, medicina rămâne, înainte de toate, despre oameni.
Diagnosticul diferențial al gutei
Diagnosticul gutei, o afecțiune inflamatorie cronică ce rezultă din depunerea de cristale de urat monosodic în diverse țesuturi, inclusiv la nivel articular, poate părea simplu la prima vedere, mai ales în contextul unei crize tipice de artrită la nivelul articulației matatarsofalangiene a halucelui (degetul mare de la picior) – numită și podagră. Cu toate acestea, guta este mult mai complexă și variată, iar diagnosticul diferențial joacă un rol crucial pentru a evita erori de tratament. Nevoia de a diferenția guta de alte afecțiuni este esențială, tocmai pentru că multe boli reumatologice dar și non-reumatologice pot mima simptomele acesteia.
De ce este necesar diagnosticul diferențial corect al gutei?
Principalul motiv pentru care un diagnostic diferențial riguros este indispensabil este variabilitatea manifestărilor clinice ale gutei. Deși atacul clasic
implică prezența inflamației acute, extrem de dureroasă, a articulației metatarsofalangiene a halucelui - degetul mare de la picior, guta poate afecta la debut și alte articulații, cum ar fi genunchii, gleznele, coatele sau încheieturile. Din păcate, diagnosticul corect al gutei este complicat și de faptul că, uneori (din fericire, tot mai rar) pacientul se auto tratează la domiciliu cu antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), medicamente eficace în tratarea artritei acute gutoase și, astfel, se
prezintă la medic cu complicatii ale gutei, cel mai frecvent, boală renală cronică, eventual depistată întâmplător. Alteori pacientul se prezintă pentru prima dată la medic pentru aspectul neplăcut determinat de prezența tofilor gutoși, mici depozite subcutanate de urat, ce apar cu predilecțite pe suprafețele de sprijin, sau la nivelul pavilionului urechii.
Cu ce se face diagnosticul diferențial al gutei?
Conf. Univ. Dr. Răzvan
Adrian Ionescu
UMF „Carol Davila” din București, Spitalul Clinic Colentina, București
Diagnosticul diferențial al gutei implică o gamă largă de afecțiuni. Iată, în continuare, cele mai frecvente diagnostice diferențiale.
• Pseudoguta: aceasta este cea mai frecventă confuzie. Fiind o altă artropatie indusă de microcristale, cauzată de depunerea de cristale de pirofosfat de calciu dihidrat în articulații, pseudoguta are o prezentare clinică similară cu guta acută. Diferențierea ideală se face prin analiza lichidului sinovial. De asemenea, examenul radiologic poate evidenția prezența cristalelor conținând calciu depuse în interiorul cartilajului articular și nu pe suprafața lui, așa cum se depun cristalele de monourat sodic.
• Artrita septică: infecție bacteriană a articulației poate cauza o inflamație acută, cu durere intensă, mărire de volum, eritem și incapacitatea utilizării articulației, simptome identice cu cele ale unui atac de gută. În plus, la fel ca în artrita septică, și pacientul cu gută poate fi febril și tahicardic. De aceea, și aici puncția articulară și analiza lichidului sinovial sunt obligatorii pentru a exclude o infecție.
• Celulita: infecțiile țesutului celular subcutanat pot fi confundate clinic cu guta, mai ales pentru că inflamația articulară indusă de depunerera microcristalelor de monourat monosodic este însoțită de intense semne inflamatorii la nivelul pielii supraiacente articulației. Pre-
zența unei porți de intrare a infecției și semnele biologice de inflamație de cauză infecțioasă, pot fi utile în stabilirea diagnosticului corect.
• Artrita psoriazică: deoarece boala psoriazică este o suferință caracterizată prin turn-over celular intens (înlocuirea celulelor moarte), adesea pacienții cu această boală prezintă hiperuricemie (nivel crescut de acid uric în sânge - peste 7mg/dL la bărbați, peste 6mg/dL la femei); dacă un astfel de pacient dezvoltă și manifestare articulară, atunci diagnosticul corect al acesteia trebuie să ia în discuție, pe lângă afectarea secundar a psoriazisului, și diagnosticul de gută secundară.
• Alte artropatii inflamatorii (artrita reumatoidă, spondilartrita periferică): aceste afecțiuni pot mima guta, dar doar în forma ei poliarticulară. Și în aceste cazuri diferențierea se bazează pe examenul clinic detaliat, pe examenul clinic articular și general corect și complet efectuate (distribuția afectării articulare, prezența altor manifestări, sistemice (noduli reumatoizi, fibroză interstițială pulmonară, uveită), pe teste serologice (factor rheumatoid ș.a.)
• Hemartroza: acumularea de sânge intraarticular se poate manifesta ca o monoartrită acută (așa cum este, de obicei, și guta); cel mai adesea, în trecutul imediat al pacientului se poate identifica un traumatism local, iar exame-
nele imagistice adecvat utilizate pot sugera cu mare intensitate prezența sângeului în articulația afectată, prezență ce poate fi confirmată prin artrocenteză de preferat sub ghidaj ecografic.
Cât de complicat este procesul?
Complexitatea diagnosticului diferențial depinde, în mod esențial, de fenotipul gutei. Un atac tipic de podagră la un pacient cu hiperuricemie cunoscută este relativ simplu de diagnosticat. Însă, cazurile atipice, cum ar fi debutul la o articulație neobișnuită, debutul poliarticular, apariția atacului de gută la un pacient fără hiperuricemie (posibilă la până la o treime din pacienți), sau prezența unor noduli cutanați (tofi) fără un istoric de crize acute recurente, necesită o abordare mult mai meticuloasă. Analiza microscopică a lichidului sinovial rămâne „standardul de aur” pentru diagnostic, deoarece identificarea în lumină polarizată a cristalelor de urat monosodic confirmă boala, eliminând astfel majoritatea suspiciunilor. În practica clinică curentă, această examinare nu este întotdeauna la îndemâna clinicianului sau a laboratorului care examinează lichidul articular, astfel că, este nevoie de utilizarea adecvată și judicioasă a mijloacelor de explorare clinică și paraclinică pentru a putea stabili un diagnostic corect, cu scopul primordial de a asigura îngrijirea optimă a pacienților.
Obezitatea și afecțiunile dermatologice asociate
Obezitatea, o afecțiune sistemică complexă, are impact major și asupra pielii, unde poate genera manifestări precoce ale dezechilibrelor metabolice. Recunoașterea acestor semne cutanate este esențială pentru diagnostic, prognostic și o abordare terapeutică integrată în practica medicală.
Obezitatea este recunoscută în prezent ca o afecțiune sistemică complexă, multifactorială, caracterizată prin inflamație sistemică cu un risc crescut de complicații metabolice, cardiovasculare și hepatice.
Obezitatea dobândită a atins proporții epidemice la nivel global, atât la adulți, cât și la copii, în special în țările industrializate.
Deși poate să pară paradoxal, obezitatea de aport poate fi considerată o formă de malnutriție funcțională, determinată de consumul excesiv de alimente hipercalorice, sărace în nutrienți esențiali.
Dincolo de aceste consecințe bine cunoscute ale obezității, pielea reprezintă un organ-țintă frecvent afectat, iar manifestările dermatologice pot constitui uneori primele semne clinice vizibile ale unui dezechilibru metabolic.
Pe lângă rolul său de organ
de protecție, pielea reflectă dezechilibrele metabolice, endocrine și inflamatorii asociate excesului ponderal, uneori fiind un indicator precoce al comorbidităților.
Pentru medicul de familie, recunoașterea relației dintre obezitate și patologia cutanată are valoare diagnostică, prognostică și terapeutică.
Rolul țesutului adipos în inflamația sistemică
Țesutul adipos nu este un simplu depozit energetic, ci un organ endocrin active.
La pacienții cu obezitate se observă scăderea adiponectinei (proteină-hormon esențială, secretată de țesutul adipos), un mediator cu rol antiinflamator.
Această inflamație cronică de grad scăzut contribuie la disfuncția barierei cutanate, la activarea imunității înnăscute și la agravarea dermatozelor inflamatorii preexistente.
Insulinorezistența și efectele cutanate
Insulinorezistența, frecvent asociată obezității, joacă un rol central în apariția unor manifestări dermatologice specifice.
Hiperinsulinemia explică
apariția unor leziuni cutanate cu valoare de marker metabolic, care pot preceda diagnosticul de diabet zaharat tip 2.
Factori mecanici și de microclimat
Creșterea masei corporale determină apariția pliurilor cutanate profunde, însoțite de frecare, umiditate crescută și ventilație deficitară.
Aceste condiții favorizează afectarea tisulară, impregnarea cu fluide a tegumentului, inflamația locală și apariția suprainfecțiilor bacteriene sau fungice.
În plus, presiunea mecanică repetată afectează microcirculația cutanată, contribuind la întârzierea vindecării și la apariția leziunilor cronice.
Alterarea barierei cutanate
La pacienții cu obezitate s-au descris modificări ale compoziției lipidice a stratului cornos și o funcție de barieră cutanată deficitară.
Aceste modificări cresc susceptibilitatea la iritanți, alergeni și agenți infecțioși și explică frecvența crescută a dermatitelor și infecțiilor cutanate recurente.
Afecțiuni dermatologice asociate obezității
Cele mai frecvente afecțiuni
dermatologice la obezi sunt reprezentate de prezența concomitentă a acanthosis nigricans (o afecțiune a pielii caracterizată prin pete întunecate, catifelate, de obicei în pliurile corpului, cum ar fi gâtul, axilele sau zona inghinală), hidrosadenitei suppurative (boală inflamatorie cronică a pielii, caracterizată prin noduli dureroși, abcese și cicatrici, localizate de obicei la subsuori, inghinal sau sub sâni), psoriasisul rezistent la tratament, intertrigo și infecții cutanate, ulcerele de gambă și tulburările trofice asociate insuficienței venoase cronice în stadii avansate.
În imaginea de mai jos regăsiți principalele afectări cutanate associate obezității.
Acanthosis
nigricans
Acanthosis nigricans se manifestă prin hiperpigmenta-
Acanthosis nigricans
Hiperhidroză
Vergeturi
Intertrigo și candidoză cutanată
Lipodermoscleroză
U lcer
Hipercheratoză planatră
re și îngroșare catifelată a pielii, localizată frecvent la nivel cervical, axilar sau inghinal. Este considerată un marker cutanat al insulinorezistenței, având o valoare importantă în screeningul metabolic al pacienților cu obezitate.
Hidradenita supurativă prezintă una dintre cele mai puternice asocieri cu obezitatea. Severitatea bolii corelează
Papiloame cutanate
frecvent cu indicele de masă corporală, iar mecanismele implicate includ inflamația sistemică, frecarea mecanică și disbioza cutanată. Scăderea ponderală este asociată cu ameliorarea simptomelor și reducerea frecvenței recurențelor.
3 Hidranedita supurativă
Psoriazisul
Relația dintre psoriazis și obezitate este bidirecțională. Obezitatea crește riscul de apariție și severitatea psoriazisului, în timp ce inflamația cronică psoriazică contribuie la creșterea riscului metabolic. Pacienții cu obezitate prezintă adesea un răspuns terapeutic mai slab la tratamentele sistemice și biologice.
Candidozele intertriginoase, dermatofitozele și foliculitele sunt frecvente la pacienții cu obezitate, având un caracter recurent.
Controlul factorilor favorizanți, inclusiv reducerea greutății corporale, este esențial pentru prevenirea recidivelor.
Fig.
Fig.
Ulcerele de gambă și tulburările trofice
Obezitatea contribuie la apariția insuficienței venoase cronice și a limfedemului, favorizând dezvoltarea ulcerelor de gambă și a altor leziuni trofice, cu vindecare dificilă și impact major asupra calității vieții.
Pe lângă manifestările cutanate frecvent întâlnite, persoanele cu obezitate pot prezenta o serie de alte leziuni dermatologice care pot apărea ca urmare a excesului ponderal sau pot coexista cu acesta.
Din perspectiva practicii clinice zilnice, este esențială recunoașterea acelor scenarii frecvente în care leziunile cutanate pot semnala o patologie sistemică subiacentă, impunând o evaluare complexă și o abordare terapeutică ce depășește tratamentul exclusiv topic.
Impactul scăderii ponderale asupra patologiei cutanate
Numeroase studii clinice au demonstrat că o scădere ponderală de 5–10% poate avea efecte benefice semnificative asupra pielii.
Reducerea masei adipoase determină scăderea inflamației sistemice, ameliorarea severității dermatozelor inflamatorii și creșterea eficienței tratamentelor dermatologice.
Din această perspectivă, scăderea ponderală trebuie privită ca o intervenție terapeutică adjuvantă, nu doar ca o măsură preventivă generală.
Fig. 4 Psoriazis
Fig. 5 Intertrigo
Fig. 6 Venectazii
Relevanța pentru medicina de familie
Pentru medicul de familie, leziunile cutanate asociate obezității pot reprezenta un punct de plecare valoros pentru evaluarea riscului metabolic.
Manifestare cutanată
Acanthosis nigricans
Hirsutism + acnee + alopecie la femei
Vergeturi violacee largi
Xantoame
Intertrigo / eritrasma / tinea
Edem al membrelor inferioare
Lipodermatoscleroză
Hiperhidroză
Anhidroză
Examenul dermatologic sistematic, integrat în consultația de rutină, permite identificarea precoce a pacienților cu risc crescut.
Abordarea optimă presupune o strategie integrată, care să includă intervenții asupra stilului de viață, management metabolic și tratament dermatologic adecvat.
Concluzii
Pielea reflectă în mod fidel impactul inflamației și dezechilibrelor metabolice asociate obezității. Recunoașterea și înțelegerea legăturii dintre obezitate și afecțiunile dermatologice oferă clinicianului oportunita-
Recurente sau refractare DZ nediagnosticat Macerație persistentă
Asimetric, dureros, progresiv
Dureroasă, indurată, progresivă
Generalizată, disproporționată
Limfedem secundar Insuficiență venoasă severă
Boală venoasă cronică avansată
Disfuncție autonomă Endocrinopatie
tea unei intervenții timpurii și eficiente. Integrarea controlului greutății corporale în managementul dermatozelor asociate obezității poate îmbunătăți semnificativ prognosticul și calitatea vieții pacienților.
Recunoașterea manifestărilor dermatologice asociate obezității este esențială în practica clinică, în special în medicina de familie, unde pielea poate oferi indicii valoroase despre statusul metabolic și endocrin al pacientului.
Abordarea integrată, orientată atât spre diagnostic precoce, cât și spre managementul cauzei sistemice, este cheia unei îngrijiri eficiente.
