Issuu

9.00 lei

Anul XXI • Nr. 316 • ianuarie 2026

Terapii Anti-Aging Tumorile neuroendocrine Polineuropatia diabetică Poligrafia respiratorie Sincopa la copil și adolescent

Diagnosticul diferențial al gutei Obezitatea este un factor de risc

Editorial

Strabismul poate fi operat la orice vârstă

Dr. Daniela Cioplean, Medic primar oftalmolog, chirurg, Vice-Președinte al Asociației Europene de Strabism, Președintele Societății Române de Strabism și Oftalmopediatrie

Cuprins Terapii Anti-Aging de ultimă generație . . . . . . . . . . . . . . 4 Polineuropatia diabetică - complicația „dureroasă” a pacientului cu diabet . . . . . . . . . . . 6 „Motivele de non aderență a pacienților în tratamentul astmului“ �� 10 Poligrafia respiratorie - esențială în diagnosticul Sindromului de apnee în somn �� 11 Tumorile neuroendocrine �� 14 Obezitatea este un factor de risc �� 16 Sincopa la copil și adolescent �� 18 Complianța pacientului la tratament �� 19 Diagnosticul diferențial al gutei - adesea, o provocare �� 20

Abonament la revista Săptămâna Medicală

Asocierea infecțiilor virale materne cu malformațiile congenitale ale tubului digestiv �� 22

Vă rugăm să trimiteți solicitarea dumneavoastră pe adresa: redactie@finwatch.ro sau la tel/fax 021 321 6123. Vă mulțumim!

Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie Editor: Fin Watch Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro Tiraj: 15.000 ex. ISSN 2067-0508

Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii.

Foto revistă: Shutterstock

Strabismele pot fi operate la orice vârstă, dar cu anumite amendamente funcționale. Strabismul înseamnă o lipsă de paralelism al ochilor iar în astfel de situații creierul nu poate folosi ambii ochi deodată și nu se pot localiza vizual corect obiectele aflate în mișcare, astfel încât anumite activități ridică probleme. Sunt 2 tipuri de strabisme, unele care debutează sub vârsta de 6 luni și care trebuiesc operate până la vârsta de 1,5 ani, deoarece până la 2 ani se parcurge cea mai importantă perioadă în formarea abilității de a vedea binocular corect (adică vederea 3-D) și alte abilități care sunt dobândite în special până la această vârstă. De obicei, strabismul debutează după vârsta de 2 ani și în acest caz, ochii trebuiesc realiniați până la vârsta de 4,5 ani cel mai târziu. Există și unele tipuri de strabisme numite acomodative, care pot fi corectate prin purtarea ochelarilor corespunzători. La adulți, lucrurile sunt puțin diferite deoarece după vârsta de 6 ani, în general, se termină în mare măsură etapa de resetări din punct de vedere cortical ale percepției vizuale. Sunt situații însă în care chiar și adulții cu strabism pe perioade foarte îndelungate dar care a debutat după vârsta de 2 ani, aceștia pot fi operați și reușesc să-și recapete abilitatea de a vedea corect tridimensional, măcar parțial. Apreciez aceste rezultate funcționale ca fiind extraordinare. Persoanele în vârstă pot dezvolta și ele strabisme, soldate cu vedere dublă, cauzate de diverse probleme neurologice, tiroidiene sau de la un mic strabism mai vechi care se modifică în timp. Astfel de aspecte crează de obicei situații invalidante pentru pacienții în vârstă. Totuși, chiar și aceste strabisme pot fi tratate chirurgical, cu toxina botulinică, cu anumiți ochelari sau cu folii prismatice care pot ajuta pacientul să vadă din nou normal. Strabismul cu consecințele lui funcționale și estetice este o mare problemă, mai ales în exercitarea anumitor profesii.

Dermatologie

Terapii Anti-Aging de ultimă generație În era tratamentelor estetice avansate, unde fiecare dintre noi își dorește să își mențină frumusețea naturală cât mai mult timp, tehnologiile non-invazive câștigă din ce în ce mai mult teren. Unul dintre cele mai apreciate tratamente moderne este combinația dintre radiofrecvența monopolară și ultrasunete, o metodă de tratament revoluționară pentru a redefini contururile feței și ale corpului, lipsite de durere pentru pacient. Aceste tratamente se bazează pe principii biofizice solide validate în studii clinice.

Dr. Cristina Ionela Păuna Medic rezident Medicină fizică și de reabilitare

Radiofrecvența și ultrasunetele redefinesc medicina modernă ceastă tehnologie încălzește țesuturile în profunzime, stimulând producția de colagen și elastină, esențiale pentru o piele fermă și tonifiată. În același timp, acționează asupra depozitelor de grăsime, contribuind la remodelarea zonelor cu exces adipos. Tratamentul este complet sigur și confortabil, datorită unui sistem avansat de răcire care protejează pielea de supraîncălzire. Radiofrecvența stimulează fibroblastul, celula responsabilă de sinteza colagenului, ceea ce duce la o îmbunătățire semnificativă a fermității pielii și la reducerea ridurilor. Este deosebit de eficientă în tratarea pielii lăsate, a ridurilor și pentru îmbunătățirea conturului facial. De asemenea, radiofrecvența stimulează circulația sanguină și drenajul limfatic, contribuind astfel la eliminarea toxinelor și la reducerea aspectului de celulită.

Tratamentul utilizează unde de radiofrecvență (RF) și unde continue de ultrasunete, livrând energie termică de 40 – 42 de grade Celsius la adâncimi de până la 2 cm, mai adânc decât generațiile anterioare de RF monopolară. Energia termică induce moartea naturală (apoptoza) a celulelor adipoase, care sunt apoi eliminate permanent. În plus, căldura stimulează producerea de colagen nou, conducând la o organizare mai bună a moleculelor de colagen, o piele mai netedă și o reducere a ridurilor fine. Tratamentul contribuie la ridicarea și tonifierea feței, dizolvarea excesului de grăsime în diverse zone, inclusiv brațe, antebrațe, abdomen, șolduri, fese și coapse, remodelând întregul corp. Este potrivit atât pentru femei, cât și pentru bărbații care fac exerciții fizice, dar nu reușesc să obțină un abdomen vizibil definit. Avantajele tratamentului: • Tratament non-invaziv, fără a fi necesară intervenția chirurgicală • Tratament fără timp de recuperare • Suprafața pielii nu este afectată – nu rămân cicatrici • Reducerea grăsimii și/sau fermitatea pielii lăsate sunt

vizibile de obicei după doar câteva zile • Efectele finale pot fi observate după aproximativ 3 luni • Rezultate vizibile de la prima ședință • Tratament fără durere • Poate fi efectuat pe tot parcursul anului fără probleme, deoarece pielea nu devine excesiv de sensibilă la lumina soarelui după procedură. Aplicatorul de tratament furnizează informații despre temperatura pielii, astfel încât supraîncălzirea să fie exclusă. De asemenea, nivelul de energie setat este vizibil, oferind detalii despre intensitatea și adâncimea tratamentului. În timpul procedurii, pielea rămâne complet intactă. În funcție de suprafața zonei tratate, o ședință durează, în medie, între 15 și 60 de minute. Concluzie Utilizarea tehnologiilor avansate, precum radiofrecvența și ultrasunetele, reprezintă un avans considerabil în medicina estetică modernă. Aceste metode permit personalizarea îngrijirii pielii, optimizarea tratamentelor și prevenirea problemelor cutanate înainte ca acestea să devină vizibile.

saptamanamedicala.ro

Diabet

Polineuropatia diabetică - complicația „dureroasă” a pacientului cu diabet

Polineuropatia diabetică periferică reprezintă cea mai frecventă complicație a diabetului zaharat, afectând 2/3 din pacienții cu diabet. Din păcate, rămâne în continuare o patologie care este diagnosticată și tratată tardiv, lucru care contribuie la creșterea riscului de apariție a piciorului diabetic și, mai departe, a amputațiilor, complicații care scad calitatea vieții persoanelor cu diabet și cresc mortalitatea. Este important de mentionat ca pacientii cu diabet zaharat au un risc de amputatie de 23x mai mare decat cei fara diabet. Titulescu Emilia-Maria Bejinariu Alexandra Stegaru Daniela

1,2,

Gabriela Radulian 1

1,2

INDNBM „Prof Dr. N.c.paulescU” 2

UMF „Carol Davila” București

Etiopatogenie Dezechilibrul glicemic cronic conduce la formarea în exces a produșilor finali de glicozilare avansată, rezultând afectare microvasculară și încărcare cu glucoză a celulei nervoase. Dislipidemia este un alt mecanism

important care concură la patogeneza neuropatiei diabetice, atât prin formarea în exces a produșilor finali de glicozilare avansată, cât și prin creșterea LDLc care se poate oxida și poate genera semnale de tip inflamator, pe de altă parte prin formarea deoxisfingolipidelor care pot genera apoptoză. Screening În ceea ce privește screeningul, ar trebui început chiar din momentul diagnosticării diabetului zaharat de tip 2 (10-

15% dintre pacienții cu diabet zaharat tip 2 nou diagnosticat prezintă neuropatie diabetică), însă, în cazul pacienților cu diabet zaharat tip 1 va începe la 5 ani de la diagnostic, apoi se va continua anual. Se recomandă și screeningul pacienților cu prediabet care prezintă simptome de neuropatie periferică (până la 1/3 pot avea neuropatie dureroasă a fibrelor subțiri). Diagnostic Diagnosticul clinic se realizează prin testarea sensibilității vibratorii (cu implicarea fibrelor groase) și/sau testarea sensibilității dureroase (cu implicarea fibrelor subțiri), fiind încadrate ca și criterii minime pentru diagnostic în practica clinică. Un singur test modificat bilateral sugerează diagnosticul de polineuropatie. Prezența durerii neuropate poate pune, de asemenea, diagnosticul polineuropatiei, dar trebuie să aibă anumite caracteristici: să fie localizată distal, să fie simetrică, să nu aibă alte cauze în afara neuropatiei. Este important de menționat că până la 50% din neuropatiile periferice pot fi asimptomatice și, dacă nu sunt diagnosticate și nu se aplică măsuri preventive, riscul de apariție a leziunilor, inclusiv al ulcerelor și al amputațiilor este ridicat. Diapazonul detectează pierderea sensibilității vibratorii. Se testează la nivelul părții osoase a zonei dorsale a falangei distale a halucelui. Dacă vibrațiile nu sunt percepute la nivelul halucelui, se repetă la nivelul maleolei/

saptamanamedicala.ro

PROCUTASE IONIC HYDROGEL De 100 de ori mai puternic pe stafilococ decât Betadina

PROCUTASE IONIC HYDROGEL

Indicații: » Ulcer de presiune » Ulcere vasculare (venoase, arteriale și mixte) » Ulcere diabetice » Arsuri » Plăgi de diferite etiologii » Abraziuni » Leziuni minore

• Stimulează proliferarea și granularea formării de țesut • Absoarbe exudatul plăgii și ține micro-mediu umed și hidratat • Contracarează creșterea microbilor fără administrare de antibiotic • Grăbește procesul de cicatrizare și reconstruiește matricea extracelulară • Este perfect tolerat, nesemnalându-se efecte secundare • Antiseptic și cicatrizant

Fără Conservanți, fără Parfum, fără Gluten, testate pentru Nichel

Contine: Proteine hidorlizate din Lupin- extract vegetal care favorizeaza procesul de reepitelizare și structura optimă a dermului și a epidermei Apa ionizata: tine sub control proliferarea bacteriana

Efect: » Cicatrizant fără cheloid » Bactericid » Limitează exudatul » Scade durerea în plagă

Programul zilnic de curățare și îngrijire a pielii sensibile cu xeroză, hiperkeratoză; Restabilește integritatea barierei pielii Hidratează 1. Emulsie hidratantă pentru corp 2. Cremă de duș 3. Cremă pentru mâini 4. Lipogel reface stratul hidro-lipidic al pielii 5. Balsam hrănitor pentru buze 6. Strugurel pentru buze

Diabet la nivelul tuberozității tibiale. De avut în vedere faptul că sensibilitatea vibratorie se diminuează fiziologic odată cu vârsta, prin urmare se vor ajusta valorile normale în funcție de aceasta. Sensibilitatea vibratorie este păstrată dacă se obține minim: 5/8 pentru persoanele cu vârstă 39 ani, 4.5/8 pentru cele cu vârsta între 40-59 ani, 4/8 între 60-74 și 3.5/8 pentru 75 ani. Testul pinprick efectuat cu ajutorul neuropenului detectează pierderea sensibilității dureroase. Sensibilitatea dureroasă este afectată dacă pacientul nu simte durere la 2/3 înțepături/picior. Monofilamentul de 10 g detectează pierderea sensibilității protective/tactile, care reprezintă un factor predictiv pentru apariția ulcerațiilor. Se testează în 8 zone diferite (câte 4 zone/picior), câte 2 secunde fiecare și se întreabă pacientul dacă simte presiunea, iar apoi în ce loc. Se repetă acțiunea de 2 ori în același loc, alternativ cu cel puțin o aplicare falsă. Sensibilitatea protectivă este afectată dacă pacientul nu simte 5/8 aplicări. Monofilamentul nu se va aplica direct pe ulcere, calusuri, cicatrici sau necroze. Testul cu tiptherm detectează pierderea sensibilității termice. Sensibilitatea termică este afectată dacă pacientul nu discriminează senzația de "cald" sau "rece" la 2/3 aplicări/picior. Pentru o evaluare cât mai completă a pacientului se pot folosi mai multe scoruri, dintre care putem menționa: scorul Michigan (care cuprinde un chestionar cu 15 întrebări adresat pacientului și examinarea clinică a membrului inferior, iar un

scor ≥ 2 puncte obținut la această examinare este considerat anormal), scorul Toronto (care cuprinde evaluarea simptomelor, testarea sensibilităților și a reflexelor, iar scorul se interpretează în felul următor: 0-5 puncte- neuropatie diabetică absentă, 6-8 puncte- neuropatie diabetică ușoară, 9-11 puncte- neuropatie diabetică moderată, ≥ 12 puncte- neuropatie diabetică severă), scorul Toronto modificat (care cuprinde doar evaluarea simptomelor și testarea sensibilităților). Diagnostic diferențial Pacienții vor fi trimiși la neurologie doar dacă diagnosticul este neclar, dacă se suspicionează o altă etiologie a neuropatiei sau dacă neuropatia este atipică: asimetrică, evoluție rapidă, afectare motorie mai pronunțată decât cea senzitivă. Diagnosticul diferențial se face cu toate celelalte neuropatii, cum ar fi cele cauzate de: alcool, medicamente neurotoxice (citostaticele), deficitul de vitamina B12, hipotiroidism, boală cronică de rinichi, neoplazii, infecții, vasculite, etc. Tratament Tratamentul polineuropatiei diabetice poate fi: bazat pe schimbarea stilului de viață, orientat pe mecanismele patogenice sau tratamentul durerii neuropate. Tratamentul orientat pe mecanismele etiopatogenice trebuie început încă din stadiul asimptomatic al polineuropatiei și se face cu acid alfa-lipoic, un antioxidant puternic ale cărui efecte de încetinire al progresiei neuropatiei și de ameliorare a simptomatologiei (dacă aceasta există) este dovedit în numeroase studii

clinice randomizate (ALADIN 1, ALADIN 2, ORPIL, SIDNEY 2, NATHAN 1). Biodisponibilitatea acestui medicament este mai mare dacă se administrează în doză unică de 600 mg, cu 30 minute înainte de masă. În cazul apariției simptomatologiei specifice (însă fără durere) se adaugă, în plus față de acidul alfa-lipoic, benfotiamina, o formă de tiamină (vitamina B1) liposolubilă, care este mai bine absorbită decât tiamina și are efect de inhibare a activării unor căi care duc la formarea produșilor finali de glicozilare avansată. În ceea ce privește întreruperea tratamentului etiopatogenic (acid alfa-lipoic, benfotiamina), ar trebui realizată doar în cazurile de apariție a unor efecte secundare semnificative (care sunt destul de rare), în cazul în care nu sunt eficiente sau dacă apar interacțiuni medicamentoase grave. Tratamentul durerii neuropate vizează administrarea de: gabapentinoizi- gabapentină, pregabalină și antidepresive în doze mai mici decât cele utilizate pentru tratamentul depresiei- duloxetină, amitriptilină (ca primă linie de tratament), tramadol (linia a doua de tratament) sau, dacă tramadolul nu este disponibil sau eficient, se pot folosi opioide puterniceoxicodonă (a treia linie de tratament, din cauza riscului crescut de abuz/dependență). Se pot aplica și tratamente locale, cu capsaicină patch (încadrat tot în a treia linie de tratament) și ar fi important de menționat că pentru crema cu capsaicină nu există dovezi suficiente.

saptamanamedicala.ro

OYAMA AGARICUS BLAZEI BIO ACTIVE GR Am fost contactați de două persoane care au folosit Oyama Agaricus Bio Active GR. Pacientă în vârstă de 41 ani, fără alte afecțiuni, a observat că i s-au inflamat doi ganglioni (care erau și ușor dureroși) în zona gâtului. Medicul a recomandat urmărirea lor și investiDomnul Dr. Taira Shigeru garea peste câteva luni. Între timp, medic specialist cardiolog pacienta a decis să încerce câte 2 pliculețe/zi de Oyama Agaricus Bio Active GR, la recomandarea farmacistului. După 2 luni de administrare zilnică, a observat scăderea dimensiunii ganglionilor, precum și faptul că aceștia nu mai dureau. Pacienta a decis să continue administrarea de Oyama Agaricus Bio Active GR până la investigațiile propuse de medic.

Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar şi nu înlocuieşte tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural şi ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, are un bogat conţinut de Beta-D-Glucan. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare. Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant

Doamnă din județul Prahova, în vârstă de 62 de ani, tumoră de 4 cm la sânul drept. Înainte de operație, doamna a decis să incerce Oyama Agaricus Bio Active GR mai intâi 1 plic/zi, apoi progresiv până la 3 plicuri/zi. După 3 luni, la investigațiile preoperatorii, tumora avea dimensiunea de 2 cm. Doamna a decis să ia Oyama Agaricus Bio Active GR și postoperator, pentru ridicarea imunității și prevenirea reapariției celulelor bolnave. www.apoteca-farmacie.ro 0748156367 Gara -tel/fax 0213189941 0748157004 Duca -tel/fax 0212603061 0748158062 Crangasi -tel/fax 0212238363

De ce Bio Active GR?

• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate şi meriţi să ai parte de ea! • Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută

pentru acţiunea anti-tumorală puternică. • Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrăşăminte chimice. • Deoarece Bio Active GR îţi

Distribuitor, Importator: Euro Japan Trading

oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă şi Complementară din Japonia. • Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate. • Deoarece vezi minime

îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE! • Deoarece sănătatea este mai bună decat toate şi meriţi să ai parte de ea! • Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) şi este uşor de înghiţit şi uşor de asimilat!

Pneumologie

Motivele de non aderență a pacienților în tratamentul astmului Despre cum se poate îmbunătăți comunicarea medic-pacient în tratamentul astmului, stăm de vorbă cu doamna Prof. Univ. Dr. Ruxandra Ulmeanu, Medic primar Pneumologie, Doctor în Medicină.

stmul este una dintre cele mai frecvente boli cronice netransmisibile, care afectează peste 300 de milioane de persoane la nivel mondial și provoacă anual mai mult de 450.000 de decese. Din păcate, prevalenţa astmului este în creştere. Medicamentele inhalatorii cu corticosteroizi sunt esențiale pentru controlul bolii și pentru prevenirea crizelor de astm. Lipsa lor duce la suferință inutilă și decese evitabile. Sunt câteva repere esențiale pentru bolnavii de astm, mai ales pentru că tratamentul în astmul bronșic este inhalator și pacienții sunt mai puțin încrezători în acest tip de tratament. Aplicat corect si constant, astmul intră în perioadele de remisiune, astfel încât pacientul poate crede că s-a vindecat și ca urmare, întrerupe tratamentul. Aderența pacientului la tratamentul astmului este cea mai scăzută în comparație cu tratamentul altor afecțiuni. Principalele motive de non-aderență: - 49% dintre pacienți uită să-și administreze medicația zilnic - factorii informaționali care măresc noncomplianța la tratament: • vârsta înaintată, • teama pentru efecte secundare (corticofobia),

• durata mare a tratamentului • rațiunile financiare Care este rolul medicului în relația cu pacientul pentru a-l motiva să urmeze tratamentul recomandat? Provocările medicilor pneumologi sunt de a identifica aceste motive de non aderență la fiecare pacient și a interveni specific asupra fiecăruia. Primul pas în asigurarea unui management adecvat al bolii este educația pacienților pentru îmbunătățirea tehnicii inhalatorii. Apoi, discuțiile medicilor cu pacienții pentru o înțelegere mai bună a perspectivei pacientului despre boală și tratament. Nu în ultimul rând, selectarea dispozitivului inhalator în funcție de vârstă, abilitățile pacientului, cost. Cel mai important este să convingem pacientul să vină de

fiecare dată cu inhalatorul și împreună să vedem dacă își administrează corect tratamentul. Deasemeni, trebuie să luăm în considerare modificarea terapiei inițiale cu verificarea tehnicii inhalatoare, și a aderenței la tratament. Rolul medicului în creșterea aderenței la tratament: - Verificarea dacă pacientul a înțeles tratamentul - Furnizarea de argumente raționale care să îl motiveze și să ofere suportul pentru a continua tratamentul - Lămurirea îngrijorările pacientului - Agrearea împreună cu pacientul a unui plan referitor la cum, unde și când să-și administreze tratamentul Reperul esențial pentru astmul bronșic în acest moment este ca acest tratament de elecție pentru pacienții cu astm, cel inhalator, să fie accesibil pentru toți. Avem, din fericire în România, acces pentru pacienții noștri cu astm la cele mai moderne feluri de medicație pentru această patologie. Hipocrate spunea: “Este mult mai important să cunoști ce fel de persoană are o boală decât ce fel de boală are un pacient.” În opinia mea, asta înseamnă să faci medicină personalizată!

saptamanamedicala.ro

Pneumologie

Poligrafia respiratorie - esențială în diagnosticul Sindromului de apnee în somn Poligrafia respiratorie este o metodă modernă, neinvazivă și ușor de realizat, care monitorizează parametrii respiratori în timpul somnului. Aceasta oferă informații esențiale pentru diagnosticarea apneei în somn și pentru stabilirea celei mai potrivite conduite terapeutice.

Dr. Paula Barata, medic specialist Pneumologie, SCJU Arad

ediagnosticată și netratată, apneea în somn poate favoriza apariția sau agravarea unor boli serioase, precum: hipertensiunea arterială, aritmiile, diabetul zaharat, bolile cardiace ischemice, tulburările cognitive și prezintă un risc crescut de accidente rutiere sau de muncă, din cauza somnolenței persistente. Tratamentul corect poate îmbunătăți semnificativ calitatea somnului, starea de sănătate generală și calitatea vieții pacientului.

Ce este apneea în somn? Sindromul de apnee în somn este o tulburare respiratorie caracterizată prin pauze repetate ale respirației în timpul somnului, care duc la scăderea nivelului de oxigen

și la fragmentarea odihnei nocturne. Deși este o afecțiune frecventă, rămâne adesea nediagnosticată, influențând semnificativ starea generală de sănătate. Pe lângă simptomele clasice – sforăit puternic, somn neodihnitor, somnolență excesivă în timpul zilei, dureri

de cap matinale – există numeroase situații în care medicii din alte specialități medicale pot ridica suspiciunea acestei afecțiuni. Pacienții pot fi îndrumați către investigația poligrafică atunci când prezintă: tulbu-

rări cardiace, precum fibrilația atrială, hipertensiune arterială dificil de controlat, insuficiență cardiacă sau aritmii recurente; patologii metabolice, cum ar fi diabetul zaharat tip 2 sau obezitatea; accidente vasculare cerebrale în antecedente; tulburări respiratorii cronice, inclusiv BPOC sau astm; simptome neurocognitive, precum dificultăți de concentrare, iritabilitate, oboseală cronică somn agitat, treziri frecvente sau senzația de sufocare nocturnă. În aceste situații, colaborarea interdisciplinară este esențială! Medicii cardiologi, neurologi, pneumologi, interniști, endocrinologi sau specialiști în ORL pot identifica semnale de alarmă și pot recomanda evaluarea specifică pentru apneea în somn. Poligrafia respiratorie, necesară unui diagnostic corect, se efectuează, în regim de spitalizare de zi, pe baza unui bilet de trimitere de la medicul de familie sau de la un medic specialist (cu programare), sau în regim de spitalizare continuă, în Secția Clinică Pneumologie.

Endocrinologie

Tumorile neuroendocrine

Neoplasmele neuroendocrine (NEN) reprezintă un grup rar și heterogen de tumori, cu origine în celulele sistemului endocrin difuz, a căror incidență este în creștere. Majoritatea sunt gastroenteropancreatice, afectând în special intestinul subțire și pancreasul, cu manifestări clinice variabile, de la forme asimptomatice la sindroame endocrine severe. Diagnosticul corect necesită corelarea datelor clinice, biochimice, imagistice și histopatologice, iar managementul optim presupune o abordare multidisciplinară, adaptată profilului biologic al tumorii și nevoilor fiecărui pacient.

Prof. Univ. Dr. Dan Ionuț Gheonea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova

eoplasmele neuroendocrine (NEN) fac parte dintr-un grup de neoplasme rare, care iau naștere din celule ale sistemului endocrin difuz, cu o incidență și prevalență care se află într-o continuă As. Univ. Dr. Ramona Andreea Cioroianu, creștere în ultimele decenii. Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova Originea acestora se află în structura:

• Glandelor endocrine (hipofiză, paratiroidă și suprarenale); • Celulelor endocrine specializate localizate în alte glande, precum pancreas sau tiroidă; • Celulelor endocrine dispersate de-a lungul tractului digestiv și al căilor respiratorii. Din toate NEN-urile, aproximativ 55 până la 70% sunt gastroenteropancreatice (GEP-

saptamanamedicala.ro

Endocrinologie NEN), acestea fiind a doua cea mai frecventă tumoră malignă a tractului digestiv, după cancerul colorectal. Din NEN-gastroenteropatice cele mai frecvente sunt la nivelul intestinului subtire, urmate de rect, colon, pancreas, stomac și apendice. NEN afectează în mod similar ambele sexe și este mai frecvent observat în intervalul de vârstă 40-70 de ani. Deși, o parte din neoplasmele neuroendocrine sunt descoperite incidental, fiind asimptomatice, altele pot produce manifestări clinice funcționale (ex. sindrom carcinoid, hipoglicemie) necesitând o abordare interdisciplinară. Pentru o gestionare eficientă, gastroenterologii, endocrinologii, chirurgii și oncologii trebuie să colaboreze, ideal în clinici cu experiență, pentru a oferi fiecărui pacient o evaluare diagnostică și terapeutică completă.

Aspecte clinice și diagnostic Neoplasmele neuroendocrine pot fi clinic identificate fie prin manifestări specifice de hipersecreție hormonală, care sunt caracteristice formelor funcționale, fie prin simptome nespecifice cauzate de masă tumorală sau de prezența metastazelor care sunt caracteristice formelor non-funcționale. Spectrul clinic este extrem de variabil, de la descoperiri incidentale până la sindroame endocrine evidente, precum sindromul carcinoid (manifestat prin bufeuri, wheezing și diaree), hipoglicemia sau ulcerul. Suspiciunea biochimică se bazează pe dozarea markeri-

lor hormonali specifici atunci când există hipersecreție. Pacientul trebuie informat să evite timp de câteva zile alimentele care conțin serotonină, precum kiwi, nuci, ananas, prune și roșii, precum și medicamentele care pot da rezultate fals pozitive, cum ar fi antidepresivele ISRS și acetaminofen. Diagnosticul se bazează pe corelarea manifestărilor clinice, a profilului biochimic și a investigațiilor imagistice, fiind confirmat prin examen histopatologic și imunohistochimic. Examenul imagistic este util pentru diagnostic, decizia terapeutică și pentru monitorizarea răspunsului la tratament. Evaluarea imagistică convențională, dar și imagistică funcțională sunt modalități de diagnostic care se folosesc în mod complementar. Metoda ecografiei endoscopice (EUS): În prezent, cea mai sensibilă metodă de diagnosticare pentru NEN-urile pancreatice este EUS, care permite colectarea simultană de biopsii. În combinație cu ecografia, această metodă combină endoscopia pentru a obține imagini detaliate ale pancreasului și a altor structuri adiacente, ceea ce facilitează identificarea și stadializarea tumorilor. Rezecția endoscopică este recomandată atunci când metastazele limfatice au fost excluse prin EUS sau imagistică, pentru GEPNEN-urile în stadii incipiente și de dimensiuni mici. Această procedură este indicată pentru tumori localizate superficial și cu grad scăzut de malignitate, cu diametrul <1 cm. Ecografia abdominală (US): US poate ser-

vi ca metodă diagnostică inițială pentru metastazele hepatice. De asemenea, poate ghida acul de biopsie pentru a colecta țesuturi în vederea evaluării histopatologice. Această procedură este utilă pentru identificarea și evaluarea leziunilor hepatice suspecte, oferind informații esențiale pentru planificarea tratamentului.

Sindroame genetice asociate Deși majoritatea neoplaziilor neuroendocrine digestive sunt sporadice, aproximativ 10% sunt asociate cu sindroame ereditare. Fiecare dintre aceste sindroame necesită monitorizare genetică și screening al organelor afectate la intervale regulate. Identificarea unei tulburări ereditare permite diagnosticarea simptomelor preexistente și îndrumarea monitorizării multidisciplinare a pacienților și a membrilor familiei lor. Neoplasmele neuroendocrine (NEN) constituie un grup complex de tumori cu comportament biologic variabil, de la forme indolente la entități extrem de agresive. Clasificarea actualizată a neoplasmelor endocrine, împreună cu utilizarea markerilor imunohistochimici și moleculari, oferă o bază solidă pentru diagnostic pozitiv și diferențial. Integrarea acestor criterii într-o abordare multidisciplinară permite nu doar o stadializare precisă, ci și o alegere terapeutică adaptată profilului tumoral, contribuind astfel la optimizarea prognosticului și a calității îngrijirii oferite pacientului.

Gastroenterologie

Obezitatea este un factor de risc

Obezitatea nu este doar o problemă de greutate, ci un determinant major al patologiei digestive și hepatice, cu implicații serioase asupra mortalității globale. Noua entitate MASLD reflectă legătura strânsă dintre ficat și riscul cardiometabolic, subliniind rolul esențial al prevenției, diagnosticului precoce și al intervențiilor asupra stilului de viață în reducerea poverii acestei boli tot mai frecvente. Prof. Univ. Dr. Liana Gheorghe, Medic Primar gastroenterologie și hepatologie, Institutul Clinic Fundeni

bezitatea este un factor de risc pentru o pleiadă de afecțiuni gastrointestinale și hepato-bilio-pancreatice, fiind asociată cu un risc de 2 până la 14 ori mai mare de a dezvolta steatoză hepatică asociată disfuncției metabolice/ciroză hepatică metabolică, litiază biliară, pancreatită, boală de reflux gastroesofagian, esofagită sau sindrom Barrett, boală diverticulară sau polipi colonici și o varietate de cancere digestive (hepatocarcinom, colangiocarcinom, cancer gastric, adenocarcinom esofagi-

an, cancer colonic). De aceea, gastroenterologul are oportunitatea de a interveni precoce în managementul obezității - prin sublinierea rolului pe care aceasta îl are în patologia digestivă și inițierea intervențiilor anti-obezitate (dieta, activitate fizică, combaterea sedentarismului, schimbarea stilului de viață). Cea mai frecventă afecțiune digestivă asociată cu obezitatea este boala steatozică hepatică asociată disfuncției metabolice - MASLD (meetabolic dysfunction-associated steatotic liver disease). Recent (2023), această nouă denumire a fost propusă și asumată de către societățile științifice internaționale; ea reprezintă nu doar o schimbare de denumire, ci și una conceptuală, care recunoaște asocierea aces-

tei patologii hepatice cu factori de risc cardiometabolici (obezitatea, diabetul zaharat de tip 2, dislipidemia, HTA și boala coronariană). Prin urmare, MASLD se definește prin prezența acumulării de grăsime în celulele hepatice plus cel puțin unul din factorii metabolici enumerați. Noua terminologie corectează o suită de termenii cu potențial stigmatizant - alcool, gras - din vechea denumire (ficatul gras non-alcoolic). În momentul actual, MASLD este cea mai frecventă boală hepatică, afectând 1 din 3 adulți, 1 din 4 adolescenți și 1 din 8 copii; se estimează că 33% din populația adultă a globului prezintă una din formele de MASLD (aproximativ 2 miliarde de persoane la nivel mondial), iar prevalența crește cu aproximativ 1% pe an,

saptamanamedicala.ro

Gastroenterologie fiind estimată o dublare a mortalității până în 2030. MASLD este o afecțiune dinamică, cu potențial progresiv în 25% din cazuri, progresând de la steatoza hepatică simplă, la steatohepatită (caracterizată prin steatoză, inflamație și injurie celulară balonizare hepatocitară), fibroză, ciroză și hepatocarcinom. Mortalitatea secundară MASLD variază regional între 1 și >7/10, în raport de factorii de risc metabolici, nivelul socio-economic și accesul la îngrijiri medicale adecvate; principalele cauze de mortalitate la pacienții cu MASLD sunt reprezentate de afecțiunile cardiovasculare (în stadiile inițiale) și boala hepatică avansată (în stadiile avansate). Fibroza hepatică, care poate fi evaluată în acest moment pe scară largă cu ajutorul testelor non-invazive (Fibroscan, elastografie ecografică, biomarkeri și scoruri complexe), este cel mai important factor corelat cu riscul de progresie a bolii către ciroză și cancer hepatic. Ca urmare, pentru identificarea acestor pacienți se recomandă aplicarea unor scoruri simple și larg accesibile în medicina primară, pentru excluderea bolii hepatice avansate, urmată de investigații specifice (Fibroscan, elastografie SWE/ ARFI, scor ELF) la medicul specialist gastroenterolog pentru a identifica pacienții cu risc crescut de fibroză. Pacienții cu MASLD și indicație de a primi medicație pentru tratamentul co-morbidităților metabolice (obezitate, diabet), pot înregistra, o dată cu scăderea ponderală, ameliorarea steatohepatitei și fibrozei hepatice.

Care sunt strategiile preventive în această patologie? Mai întâi aș atrage atenția asupra caracterului asimptomatic al bolii hepatice în MASLD, ceea ce impune necesitatea testării regulate pentru prevenție și diagnostic precoce, îndeosebi la persoanele cu factori de risc: supraponderale/obeze, cu diabet zaharat, dislipidemie, hipertensiune arterială, cu antecedente familiale de MASLD/ciroză/ cancer hepatic. Testarea trebuie să cuprindă investigații uzuale - transaminaze, GGT, hemograma - care pot informa medicul de familie asupra necesității de a adresa pacientului unei consultații de specialitate. Strategiile preventive pentru reducerea riscului și poverii medicale a MASLD pot fi individuale sau globale. Dintre cele individuale aș enumera modificarea stilului de viață, fundamentată pe câteva recomandări generale: • promovarea unei diete normocalorice, controlul porțiilor alimentare, o alimentație de calitate și proveniență controlată, bogată în vegetale (dieta mediteraniană „verde” și-a câștigat supremația în acest sens) și săracă în grăsimi saturate și dulciuri; se recomandă reducerea consumului de glucide (dulciuri) și grăsimi saturate (carne rosie, semipreparate din carne și mezeluri, lactate cu conținut crescut de grăsime, produse de patiserie) și creșterea consumului de grăsimi polinesaturate (ulei de măsline, pește); „farfuria perfectă” pentru o dietă sănătoasă trebuie să conțină legu-

me (jumătate din suprafață) și carbohidrați (din făină integrală, cartofi dulci, fasole etc.) și proteine (carne, pește, ou) câte 1/4 din suprafață; • limitarea alimentelor și băuturilor cu conținut crescut de fructoză (toate băuturile îndulcite); • introducerea activității fizice regulate în rutina zilnică (mers alert, bicicletă, alergat, dans etc.): 8-10.000 de pași pe zi sau 150-300 min de activitate fizică pe săptămână; • menținerea unei greutăți corporale în limite normale relativ la sex și vârstă; • evitarea sau limitarea consumului de alcool; • hidratare corespunzătoare (apa este lichidul preferat); • consumul de cafea este recomandat. Dintre intervențiile globale: • educație și awareness pentru promovarea unei alimentații sănătoase și a activității fizice ca politică de sănătate publică; • educația în școli, limitarea accesului copiilor la alimente hipercalorice (dulciuri, grăsimi) și alimente procesate; încurajarea consumului de legume și fructe; promovarea activității fizice în școli; • controlul determinanților comerciali (reclame, controlul calității nutriționale a produselor comerciale). Obezitatea este o responsabilitate comună care include pacientul, familia, sistemul educațional, politic și social jucând un rol crucial în promovarea unui stil de viață sănătos și eliminarea stigmei.

Pediatrie

Sincopa la copil și adolescent La copii, sincopa este cel mai adesea vasovagală sau ortostatică, este cea mai comună cauză de leșin, apare când un declanșator specific (stres, frica, sânge, durere, stat prelungit în picioare; este un răspuns exagerat al sistemului nervos autonom, ducând la scăderea bruscă a ritmului cardiac (puls) și a tensiunii arteriale, scăzând fluxul de sânge către creier și cauzând pierderea temporară a conștienței. Rareori poate fi un eveniment foarte serios, amenințător de viață, cum ar fi cazul sincopei cardiace prin disritmii, anomalii structurale cardiace. orice vârstă; 40% din populație a prezentat cel puțin o sincopă în cursul vieții. Sincopa netraumatică include: a) sincopa de cauză: reflexogenă, hipotensiune ortostatică, cardiacă Dr. Alexandru Munteanu b) crize epileptice: MD, PhD, Facultatea de Asistență Medicală c) cauze psihogene: conși Științele Sănătății, vulsii psihogene nonepiUMF „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca leptice d) de cauze neurologice valuarea inițială a sinco- (practic inexistente la copii) pei pediatrice presupune Clasificarea sincopei măsurarea tensiunii ar- Sincopa reflexă (mediată neteriale și efectuarea unei ural) Vasovagală: ortostatică; emoelectrocardiograme. Pacientul pediatric cu sincopă țională: durere somatică sau va fi referit cardiologului în ca- viscerală, teamă, instrumentazul unei suspiciuni de sincopă re medicală cardiacă. Peste 15% dintre co- Situațională: micțională; tuse, pii au dezvoltat un episod sin- strănut, râs etc; stimulare gascopal cel puțin o dată până la trointestinală (înghițire, defecare etc.) sfârșitul adolescenței. Sincopa este definită ca o Sindromul de sinus carotidian pierdere tranzitorie a stării de Sincopa cauzată conștiență (PTSC) din cauza de hipotensiunea hipoperfuziei cerebrale, carac- ortostatică (HO) Sincopa cardiacă: aritmii; terizată prin debut brusc, durată scurtă și recuperare spon- boli structurale cardiace; boli tană, completă. Sincopa are cardio=pulmonare Majoritatea sincopelor pemulte trăsături comune cu alte tulburări, toate încadrate sub diatrice sunt vasovagale sau denumirea de pierdere tran- ortostatice. Sincopa pediatrică este razitorie a stării de conștiență (PTSC), toate făcând parte din reori cauzată de condiții cardiagnosticul diferențial al sin- diace amenințătoare de viață copei. Sincopa poate apărea la cum ar fi anomaliile cordului Conf. Univ. Dr. Angela Butnariu MD, PhD, Centrul Medical Pediatrie-Cardiologie Cluj-Napoca

sau aritmiile. Diagnosticul diferențial al sincopei pediatrice presupune excluderea convulsiilor, migrenei, hipoglicemiei, expunerea la toxice (exemplu: monoxid de carbon, clonidină, etc.) dezordini funcționale, narcolepsia. Evaluarea inițială a sincopei presupune: - anamneză amănunțită cu precizarea unei sincope inițiale sau repetitive, circumstanțele de apariție, descrierea sincopei propriu-zise de către anturaj; - examen clinic amănunțit cu măsurarea tensiunii arteriale în clino- și ortostatism; - electrocardiograma (ECG); Se vor adiționa, după caz: - monitorizare ECG (suspiciune de aritmii cardiace) - ecocardiografie (boli structurale cardiace) - la adolescente se va face testul de sarcină. Când trebuie să intervină cardiologul în cazul copilului cu sincopă - în suspiciunea de sincopă cardiacă - examen clinic cardiovascular anormal - traseu ECG anormal - la copiii cu sincopă vasovagală sau ortostatică recurentă care nu răspund la tratamentul non-farmacologic

saptamanamedicala.ro

Farmacie

Complianța pacientului la tratament Creșterea aderenței pacientului la tratament are mai multe componente, printer care unul este dat de rolul farmacistului ca educator în ceea ce privește sănătatea pacientului. Este evident faptul că, implicarea farmacistului, printr-o consiliere adecvată, în aderența la tratament are ca rezultat mai buna înțelegere de către pacient a medicației prescrise, cu reducerea riscului de complicații ale bolii și un efect terapeutic îmbunătățit. Prof. Univ. Emerit Dr. Farm. Dumitru Lupuliasa Președintele Colegiului Farmaciștilor din România și Președintele Societăţii de Științe Farmaceutice din România

onsider că, este totuși important să amintim definiția aderenței la tratament, deși termenul este atât de mult folosit în practica medicală: aderența la tratament se referă la măsura în care un pacient urmează instrucțiunile medicului sau farmacistului cu privire la modul de administrare a medicamentelor, la doza, frecvența și durata tratamentului. Din definiție reiese clar de ce aderența este esențială pentru eficacitatea tratamentului, și implicit pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților.

Factorii care influențează aderența la tratament: actori legați de pacient: F  atitudinea și percepția asupra bolii și a tratamentului: cu cât un pacient va avea o înțelegere superioară a importanței tratamentului prescris, cu atât mai mult acesta va avea o atitudine pozitivă față de aderență;  nivelul de educație;

 resursele financiare/sprijinul social;  factori psihologici: anxietatea determinată de boală. Factori legați de tratament:  complexitatea tratamentului, număr de medicamente, frecvență de administrare, pot fi un factor greu de respectat;  reacțiile adverse;  costul medicamentelor. Factori legați de sistemul de sănătate:  accesul facil la servicii medicale și farmaceutice: contribuie la o aderență superioară;  sistemul de asistență socială: poate oferi suportul necesar pacientului.

Rolul farmacistului în creșterea aderenței • i nformațiilor despre medicamente care trebuie comunicate cât mai clar ,pe înțelesul omului bolnav: explicarea modului de administrare, a reacțiilor adverse posibile și a importanței tratamentului în raport cu afecțiunea pacientului; • i mportanței suportului psihologic și emoțional oferit pacientului pentru a face față dificultăților emoționale

și mentale legate de boală și implicit pentru a-și continua tratamentul; • c olaborării cu alți profesioniști din domeniul sănătății, dacă această abordare se impune în îngrijirea pacientului. Pentru ca definirea importanței aderenței la tratament să fie cât mai corectă, este util să precizez că, la beneficiile aderenței la tratament enunțate deja, se pot adăuga  îmbunătățirea eficacității tratamentului,  prevenirea apariției complicațiilor afecțiunilor cronice, cu un impact pozitiv asupra calității vieții

O bună complianță a pacientului la tratament adduce și un alt beneficiu cu un impact semnificativ asupra sistemului național de sănătate, anume faptul că aderența la tratament poate reduce costurile asociate unor posibile tratamente suplimentare sau chiar spitalizărilor care ar putea deveni necesare dacă pacientul nu respectă sau nu urmează recomandările medicului sau farmacistului cu privire la tratamentul prescris. 19

Reumatologie

Diagnosticul diferențial al gutei - adesea, o provocare

Diagnosticul gutei, o afecțiune inflamatorie cronică ce rezultă din depunerea de cristale de urat monosodic în diverse țesuturi, inclusiv la nivel articular, poate părea simplu la prima vedere, mai ales în contextul unei crize tipice de artrită la nivelul articulației metatarsofalangiene a halucelui - podagră. Cu toate acestea, realitatea prezentării clinice a gutei este mult mai complexă și variată, iar diagnosticul diferențial joacă, și în acest caz, un rol crucial pentru a asigura îngrijirea adecvată a pacientului și pentru a evita erori de tratament. Nevoia de a diferenția guta de alte afecțiuni este esențială, tocmai pentru că multe boli reumatologice dar și non-reumatologice pot mima simptomele acesteia, în special în fazele incipiente sau atipice.

Conf. Univ. Dr. Răzvan Adrian Ionescu, UMF „Carol Davila“, București, Spitalul Clinic Colentina, București

De ce este necesar diagnosticul diferențial corect al gutei? Deși atacul clasic implică prezența inflamației acute, extrem de dureroasă, a articulației metatarsofalangiene a halucelui (podagra), guta poate afecta la debut și alte articulații, cum ar fi genunchii, gleznele, coa-

tele sau încheieturile. Ca un element de interes, merită menționat faptul că uratul monosodic precipită cu mai multă ușurință la temperaturi mai scăzute, ceea ce face să nu putem evidenția, de obicei, aceste cristale la nivelul umerilor sau șoldurilor, articulații mari, dar acoperite de masă musculară importantă, ce asigură o temperatură ușor mai mare decât în articulațiile periferice. Din păcate, diagnosticul corect al gutei este complicat și de faptul că, uneori pacientul se auto tratează la domiciliu cu antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS),

medicamente eficace în tratarea artritei acute gutoase și, astfel, se prezintă la medic cu complicatii ale gutei, cel mai frecvent, boală renală cronică, eventual depistată întâmplător. Alteori pacientul se prezintă pentru prima dată la medic pentru aspectul neplăcut determinat de prezența tofilor gutoși, mici depozite subcutanate de urat, ce apar cu predilecțite pe suprafețele de sprijin, sau la nivelul pavilionului urechii. O altă provocare în diagnosticul pozitiv al gutei, o reprezintă forma cu debut poliarticular, care poate fi confundată cu alte artropatii inflamatorii cronice.

saptamanamedicala.ro

Reumatologie Cu ce se face diagnosticul diferențial al gutei? Diagnosticul diferențial al gutei implică o gamă largă de afecțiuni, iar abordarea variază în funcție de prezentarea clinică. Prezentăm, în continuare, cele mai frecvente diagnostice diferențiale de luat în discuție. • Pseudoguta (Condrocalcinoză): aceasta este cea mai frecventă confuzie. Fiind o altă artropatie indusă de microcristale, cauzată de depunerea de cristale de pirofosfat de calciu dihidrat în articulații, pseudoguta are o prezentare clinică similară cu guta acută. Diferențierea ideală se face prin analiza lichidului sinovial, în care se observă cristale de pirofosfat de calciu în loc de cele de urat. Diagnosticul corect este adesea, însă, mai ușor de realizat, deoarece există o deosebire fundamentală în ceea ce privește compoziția și localizarea celor 2 tipuri de cristale, astfel încât examenul radiologic poate evidenția prezența cristalelor conținând calciu (imagini punctiforme sau liniare) depuse în interiorul cartilajului articular (condrocalcinoză) și nu pe suprafața lui, așa cum se depun cristalele de monourat sodic (ceea ce se poate vedea foarte ușor la examinarea ultrasonografică, sub forma semnului patognomonic al Țdublului conturȚ). • Artrita septică: infecție bacteriană a articulației poate cauza o inflamație acută, cu durere intensă, mărire de volum, eritem și incapacitatea utilizării articulației, simptome identice cu cele ale unui atac de gută. În plus, la fel ca în artrita septică, și

pacientul cu gută poate fi febril și tahicardic, deoarece descărcarea de citokine proinflamatorii, în special interleukină 1, poate avea aceste efecte. De aceea, în cazurile de inflamație acută monoarticulară, de cauză complet neclară, puncția articulară și analiza lichidului sinovial sunt obligatorii pentru a exclude o infecție, mai ales dacă pacientul are și o boală cronică preexistentă. • Celulita: infecțiile țesutului celular subcutanat pot fi confundate clinic cu guta, mai ales pentru că inflamația articulară indusă de depunerera microcristalelor de monourat monosodic este însoțită de intense semne inflamatorii la nivelul pielii supraiacente articulației. Prezența unei porți de intrare a infecției și semnele biologice de inflamație de cauză infecțioasă, pot fi utile în stabilirea diagnosticului corect. De asemenea, explorările imagistice sunt adesea de folos. • Artrita psoriazică: deoarece boala psoriazică este o suferință caracterizată prin turn-over celular intens, adesea pacienții cu această boală prezintă hiperuricemie; dacă un astfel de pacient dezvoltă și manifestare articulară, atunci diagnosticul corect al acesteia trebuie să ia în discuție, pe lângă afectarea secundară a psoriazisului, și diagnosticul de gută secundară. Diagnosticul corect se bazează pe o anamneză corectă și, mai ales, completă, pe un examen clinic local atent, pe dozări biologice adecvate și pe utilizarea judicioasă a explorărilor imagistice specifice. • Alte artropatii inflamatorii (ar-

trita reumatoidă, spondilartrita periferică): aceste afecțiuni pot mima guta, dar doar în forma ei poliarticulară. Și în aceste cazuri diferențierea se bazează pe examenul clinic detaliat, pe examenul clinic articular și general corect și complet efectuate (distribuția afectării articulare, prezența altor manifestări, sistemice (noduli reumatoizi, fibroză interstițială pulmonară, uveită), pe teste serologice. • Hemartroza: acumularea de sânge intraarticular se poate manifesta ca o monoartrită acută (așa cum este, de obicei, și guta); cel mai adesea, în trecutul imediat al pacientului se poate identifica un traumatism local, iar examenele imagistice adecvat utilizate pot sugera cu mare intensitate prezența sângeului în articulația afectată, prezență ce poate fi confirmată prin artrocenteză de preferat sub ghidaj ecografic. Cât de complicat este procesul? Analiza microscopică a lichidului sinovial rămâne „standardul de aur” pentru diagnostic, deoarece identificarea în lumină polarizată a cristalelor de urat monosodic confirmă boala, eliminând astfel majoritatea suspiciunilor. În practica clinică curentă, această examinare nu este întotdeauna la îndemâna clinicianului sau a laboratorului care examinează lichidul articular, astfel că, este nevoie de utilizarea adecvată și judicioasă a mijloacelor de explorare clinică și paraclinică pentru a putea stabili un diagnostic corect, cu scopul primordial de a asigura îngrijirea optimă pacienților.

Neonatologie

Asocierea infecțiilor virale materne cu malformațiile congenitale ale tubului digestiv Atrezia de esofag reprezintă o malformație congenitală severă a tubului digestiv superior, caracterizată prin întreruperea continuității esofagiene, ceea ce împiedică progresia normală a alimentelor din cavitatea bucală către stomac. În majoritatea cazurilor, această anomalie este însoțită de o comunicare anormală între esofag și trahee, cunoscută sub denumirea de fistulă traheo-esofagiană. Prezența acestei comunicări favorizează pătrunderea salivei, secrețiilor bucofaringiene, alimentelor sau conținutului gastric în arborele respirator, ceea ce poate duce la apariția unei pneumonii de aspirație – adesea primul semn clinic care ridică suspiciunea malformației.

Dr. Betia Olga, Medic neonatolog, Secția Prematuri. Maternitatea Odobescu Timișoara

Dr. Olariu Gabriela, Medic pediatru, Medic neonatolog, Secția Prematuri. Maternitatea Odobescu Timișoara

Dr. Olariu Sebastian, Medic pediatru, Medic neonatolog, Secția Prematuri. Maternitatea Odobescu, Timișoara

in punct de vedere embriologic, atrezia de esofag reflectă o perturbare a proceselor de organogeneză precoce, care are loc în a doua sau a treia săptămână de gestație. În această etapă critică a dezvoltării fetale, separarea corectă a esofagului de trahee este esențială pentru formarea adecvată a celor două structuri.

Atrezia de esofag constituie o urgență medicală care necesită intervenție chirurgicală promptă, întrucât întârzierea tratamentului poate avea consecințe grave, complicații neonatale precoce, cât și tardive.

Prezentare caz

Mama nou-născutului a fost cunoscută cu infecție cronică cu virusul hepatitei B (HVB) și virusul imunodeficienței umane (HIV), fiind monitorizată pe parcursul sarcinii. Nu au fost efectuate investigații ecografice care să evidențieze malformații congenitale în perioada prenatală. Diagnosticul de atrezie de esofag a fost stabilit în perioada neonatală imediată, pe baza tabloului clinic sugestiv și confirmat ulterior prin radiografie toracică cu sondă nazo-gastrică, care a evidențiat oprirea sondei la nivelul plicii cervicale superioare, specifică pentru această mal-

formație. Prezentăm cazul unui nou-născut de sex masculin, prematur, cu restricție de creștere intrauterină, provenit dintr-o sarcină parțial dispensarizată. Naștere prin operație cezariană, la indicație obstetricală, ca urmare a infecțiilor virale materne. Nou-născutul cu greutate de 2650 g, în prezentație craniană, cu lichid amniotic clar, membrane intacte, scor Apgar de 8. Antecedentele materne relevă o sarcină derulată pe fondul infecțiilor virale cronice ale ambilor părinți – HIV și VHB. În sala de naștere, nou-născutul spontan, cu plâns slab; tegumentele cu cianoză discretă, iar aspectul general sugestiv pentru RCIU. Bontul ombilical trivascular, cu structură subțire cu accesul venos dificil pentru recoltarea analizelor. Pe Secția Nou-Născuți Prematuri, starea generală ușor influențată, cu un grad moderat de agitație. S-au asigurat condiții optime de confort termic și poziționare (cap lateral, torace ușor ridicat, cu

saptamanamedicala.ro

Neonatologie modificări orare pentru o mai bună ventilație), iar parametrii cardio-respiratori monitorizați continuu (oxigenare 92%, puls 145 bpm). La o oră de viață, se remarca menținerea polipneei (creșterea accelerată a frecvenței respirațiilor) la 80 respirații/ min), saturație 93%, puls 130 bpm, necesitând oxigenoterapie, cu creșterea saturației la 98%. În această etapă, s-a remarcat o hipersalivație abundentă la nivel orofaringian care impunea necesitatea aspirării frecvente. Se știe din teorie că „nou-născutul care se asfixiază, respiră dificil și prezintă secreții abundente oro-nazale trebuie suspectat de atrezie de esofag până la proba contrarie”. S-a inițiat procedura de sondare a esofagului în vederea administrării tratamentului antiretroviral (in contextual infectios matern). Dificultatea în montarea sondei a ridicat suspiciunea unei atreziei esofagiene. Confirmarea diagnosticului se efectueaza prin examinare radiologică, ce a evidențiat un capăt esofagian superior dilatat, aeric, terminat în fund de sac – aspect characteristic de atrezie de esofag. Se decide sistarea tratamentului per os și se inițiază terapia intravenoasă de reechilibrare hidroelectrolitică, acido-bazică și de suport caloric. Se menține aspirarea frecventă a secrețiilor orofaringiene. Starea generală rămâne influențată, stabil cardio-respirator (saturație 97%, puls 135 bpm). Se solicita consultul de chirurgie pediatrică

în vederea stabilirii conduitei terapeutice și a managementului preoperator. La 24 de ore de viață se decide transferul către Secția de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” Timișoara.

Rezultate Nou-născutul a prezentat, în primele ore de viață, cianoză, desaturări, imposibilitatea alimentării orale, hipersalivație și suspiciune de atrezie de esofag. Simptomatologia a impus realizarea unei radiografii toracice, care a confirmat diagnosticul de malformatie digestivă: atrezie de esofag. Pacientul a fost transferat de urgență într-o secție chirurgicală pediatrică pentru corecția malformației. Intervenția chirurgicală a constat în ligatura fistulei traheo-esofagiene și anastomoza esofagiană primară (corectarea comunicării între două segmente ale tubului digestive).

Evoluția postoperatorie a fost favorabilă, fără complicații imediate majore. Monitorizarea ulterioară a inclus suport nutrițional și tratament profilactic adaptat în contextul riscului infecțios matern.

Discuții Infecțiile materne pot induce un mediu inflamator la nivel placentar, perturbând astfel procesele normale de embriogeneză. În cazul de față, prezența concomitentă a două infecții virale materne – HIV și HVB – ridică întrebări relevante cu privire la rolul acestora în dezvoltarea malformației. Este de remarcat faptul că malformația nu a fost detectată în perioada prenatală. Diagnosticul postnatal prompt și intervenția chirurgicală precoce au fost esențiale pentru prognosticul favorabil al nou-născutului. Cazul prezent evidențiază importanța unei monitorizări riguroase a sarcinilor cu risc infecțios crescut, în special în contextul infecțiilor virale materne cronice. Screeningul ecografic detaliat și colaborarea interdisciplinară între obstetrician, neonatolog și chirurg pediatric sunt cruciale pentru identificarea timpurie și managementul eficient al eventualelor malformații congenitale. Managementul clinico-chirurgical al atreziei esofagiene necesită o abordare multidisciplinară, implicând neonatologi, chirurgi pediatrici și specialiști în boli infecțioase.

Aliații imunității ingrediente din surse naturale

absorbție optimă, acțiune rapidă

formule originale, concentrate

administrare ușoară