Fibrilația atrială reprezintă una din cele mai frecvente afecțiuni cardiace, cu un impact considerabil asupra sistemelor de sănătate publică, atât în îngrijirea primară, cât și pentru cea de specialitate. Educația și împuternicirea pacienților sunt principii de bază, cu accent pe luarea deciziilor în comun pentru a îmbunătăți rezultatele pentru fiecare pacient. Fibrilația atrială rămâne o afecțiune complexă, cu un impact semnificativ asupra vieții pacienților diagnosticați cu această afecțiune. Pentru o îngrijire optimă a pacienților cu fibrilație atrială este bine cunoscută necesitatea controlului precoce și dinamic al comorbidităților și factorilor de risc. Nerespectarea acestor premize contribuie la recurențe de fibrilație atrială, rezultate scăzute ale tratamentului și un consum ineficient de resurse medicale. În ultimii ani s-au dezvoltat numeroase dispozitive care pot monitoriza ritmul cardiac, inclusiv smartwatch-urile și benzile de fitness. Cu toate că dovezile privind eficiența clinică a dispozitivelor digitale este limitată, acestea pot fi utile în detectarea fibrilației atriale clinice sau subclinice, și merită investigații suplimentare pentru introducerea în practica curentă. Dispozitivele pentru detectarea fibrilației atriale pot fi împărțite în 2 mari categorii - cele care generează un ECG și cele cu care oferă informații despre aritmie, non-ECG, cum ar fi fotopletismografia. Utilizarea beneficiilor inteligenței artificiale are un impact din ce în ce mai mare în domeniul electrofiziologiei. Au fost generați algoritmi pentru îmbunătățirea diagnosticării fibrilației atriale sau a altor aritmii. Cu toate acestea, performanța clinică și aplicabilitatea pe scală largă a acestor soluții nu sunt încă cunoscute. Utilizarea resurselor inteligenței artificiale poate permite adaptarea tratamentului prin monitorizare dinamică și continuă direcționată pe pacient, folosind dispozitive portabile.
Copierea fără acordul scris al editurii a oricăror elemente de grafică sau conținut editorial apărute în revistele editurii sunt considerate furt de proprietate intelectuală și intră sub incidența legii. Prof. Univ. Dr. Cătălina Arsenescu Georgescu Asist. Univ. Dr. Ana-Maria Buburuz, UMF "Grigore T. Popa" din Iași
Coordonator medical: Dr. Aurora Bulbuc, medic primar Medicină de familie
Editor: Fin Watch
Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti,* Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 04
Tel: 021.321.61.23
redactie@finwatch.ro
Sănătatea vizuală în era digitală
În zilele noastre, stilul de viață a obligat întrega lume să utilizeze tehnologia modernă, atât în cazul copiilor, cât și al adulților. Utilizarea pe scară largă în ultimul deceniu a dispozitivelor digitale ne-a expus la încă o sursă de lumină artificială. Petrecem o cantitate semnificativă de timp utilizând dispozitive digitale cu ecrane care emit lumină, cum ar fi smartphoneurile și tabletele. Lumina emisă de aceste dispozitive, deși pare albă, are un spectru de emisie albastru. Lumina albastră este adesea caracterizată ca fiind periculoasă, deoarece energia sa fotonică este mai mare decât cea a altor lungimi de undă ale luminii vizibile.
ment determinate de utilizarea prelungită a dispozitivelor cu ecrane digitale.
Primele simptome care apar
sunt:
Lumina albastră prezinte diverse avantaje: îmbunătățește starea de spirit, are efecte terapeutice asupra unor afecțiuni dermatologice cum ar fi psoriazisul, dermatita atopică sau acnnea, și îmbunătățește vigilența, timpul de reacție și performanța cognitivă. Ca și dezavantaje, lumina albastră afectează ritmul circadian, determină apariția ridurilor și îmbătrânirea prematură, crește riscul de dezvoltare a anumitor tipuri de cancer, a diabetului zaharat, a afecțiunilor cardiovasculare și a obezității și determină oboseală oculară.
Computer Vision Syndrome (CVS) reprezintă o serie de afecțiuni oculare, musculo-scheletale și de comporta-
• durerile de cap
• usturimea și înroșirea ochilor
• vederea încețoșată, neclară
• dureri ale musculaturii cefei și spatelui
• oboseală oculară
• dificultăți de acomodație vizuală
• tulburări de atenție (Bogdănici et al., 2017).
Un studiu realizat în cadrul Clinicii I Oftalmologie a Spitalului Clinic Județean de Urgențe ”Sf. Spiridon”, Iași, a analizat efectele oculare și sistemice determinate de CVS asupra lucrătorilor din domeniul sănătății.
Foarte puține studii publicate au analizat efectele expunerii la diverse gadget-uri asupra sănătății vizuale a lu-
crătorilor din domeniul medical, marea majoritate a studiilor concentrându-se pe analiza CVS în cazul domeniilor legate în principal de munca de birou. În studiul nostru, numărul mediu de ani de utilizare a gadget-urilor a fost mai mare la medicii primari și la cadrele universitare 8,31 ani, iar cel mai redus la studenți 7,06 ani. Timpul mediu total petrecut zilnic pe dispozitivele electronice de către medicii specialisti a fost de 5,24 ore, de medicii rezidenti 5,83±1,81 ore, iar de medicii primari 6,10 ore. Datele din studiul nostru au arătat că numărul de ore petrecute ziua sau noaptea s-au corelat semnificativ cu vârsta, evidențiind faptul că ziua petrec mai multe ore utilizând dispozitiviele electronice persoanele mai în vârstă, iar noaptea petrec mai multe ore utilizând dispozitiviele electronice persoanele mai tinere. Astfel, în perioada diurnă, numărul mediu de ore petrecut pe dispozitivele
Prof. Univ. dr. Camelia Margareta Bogdănici, medic primar oftalmolog
Cele mai frecvente simptome oftalmologice întâlnite în cadrul acestui studiu au fost:
la medici: disconfortul la vederea de aproape (26,1%), vederea încețoșată (24,4%) și uscăciunea oculară (23,1%);
la cadrele didactice: disconfort la vederea de aproape (17,8%), vederea dublă (11,9%) și vederea încețoșată (11,8%);
la asistenții medicali: vederea dublă (20,2%);
la farmaciști: oboseala oculară (9,4%) și disconfort la vederea de aproape (8,9%);
electronice cel mai mare a fost înregistrat la medicii primari 4,81 ore, iar cel mai redus a fost înregistrat la medicii specialiști 3,38 ore, în timp ce în perioada nocturnă, numărul mediu de ore petrecut pe dispozitivele electronice cel mai mare a fost înregistrat la studenți 2,39 ore, iar cel mai redus a fost înregistrat la medicii primari 1,46 ore. În ceea ce privește digitalizarea sistemului medical și utilizarea smartphone-urilor, considerăm important de menționat că smartphone-urile devin din ce în ce mai utile în monitorizarea și furnizarea serviciilor medica-
le. Ele sunt adesea considerate computere de buzunar, datorită caracteristicilor lor avansate de calcul și a mutiplelor opțiuni de utilizare. Așadar, sunt utilizate din ce în ce mai mult în asistența medicală, iar opțiunile pentru aplicațiile de imagistică biomedicală includ camere foto și video, ecrane tactile, tehnici de calcul, detecția sunetelor și a mișcărilor. Cele mai frecvente simptome musculo-scheletale întâlnite au fost durerile de gât, umeri, spate fiind declarate de 76% dintre participanți., fiind urmate de cefalee (59,4%) și de insomnie (46,7%).
Din totalul de 705 participanți, 162 au declarat că suferă de sindrom de ochi uscat și utilizează lacrimi artificiale. Sexul feminin a fost preponderent în cadrul:
medicilor rezidenți din care 71,42% de sex feminin;
farmaciștilor din care 77,77% de sex feminin;
asistenților medicali din care 68,75% de sex feminin
În studiul nostru, 81,3% din cei 705 participanți consideră că utilizarea dispozitivelor electronice le afectează stilul de viață, dintre care 70,4% subiecți de sex feminin, vârsta medie 30 ani. Dintre aceștia, 98,6% cadre didactice, 95,7% farmaciști, 95,6% asistenți medicali și 87% medici, consideră că utilizarea dispozitivelor electronice le afectează stilul de viață.
În concluzie, se observă că personalul medical petrece din ce în ce mai mult timp în fața monitoarelor la locul de muncă datorită digitalizării sistemului medical. Datorită acestui fapt, este deosebit de importantă evaluarea cadrelor medicale în vederea depistării precoce a simptomelor determinate de utilizarea prelungită a monitoarelor.
Scapă de ochelari. Implant de cristalin
artificial în scop refractiv
Pentru unii oameni, ochelarii sunt o necesitate, nu un accesoriu. Deseori, aceste persoane îi percep ca pe un disconfort major, nu doar pentru că le îngreunează desfășurarea activităților zilnice, ci mai ales pentru că depind de ei și nu se pot descurca fără ajutorul lor.
Dr. Miruna Nicolae
Medic primar oftalmolog
Doctor în Științe Medicale
Clinica de oftalmologie Ama Optimex www.amaoptimex.ro www.scapadeochelari.ro www.cataracta.ro
Aici intervine chirurgia refractivă – un domeniu care reunește mai multe tehnici laser sau proceduri cu implanturi, prin care oamenii pot obține independență față de ochelari. Este adevărat că, atunci când este posibil, corecția cu laser reprezintă prima opțiune. Totuși, există persoane pentru care această metodă nu este potrivită, fie din cauza unor contraindicații, fie pentru că dioptriile depășesc limita de corecție cu laser, fie pentru că apariția cataractei este iminentă.
Pentru aceste situații, o alternativă modernă, sigură și eficientă este operația de implant de cristalin artificial, realizată în scop refractiv. Intervenția are aceeași tehnică operatorie ca operația de cataractă, însă în acest caz cristalinul natural este înlocuit înainte să apară opacitățile specifice, cu scopul de a corecta dioptriile.
Scopul operației este obținerea unei independențe cât mai mari față de ochelari în activitățile zilnice — de la condus și
lucrul la calculator, până la citit. Metoda poartă numele de RLE (Refractive Lens Exchange) sau PRELEX (Presbyopic Lens Exchange), atunci când este prezentă și prezbiopia.
Cristalinul este lentila naturală a ochiului, transparentă și elastică, care ajută la focalizarea imaginilor. În cadrul operației de implant în scop refractiv, cristalinul natural este înlocuit cu unul artificial, adaptat dioptriilor și particularităților fiecărui ochi.
Cristalinul artificial implantat are dioptria calculată individual și rămâne funcțional toată viața, fără a necesita înlocuire. Progresele din domeniul opticii medicale au făcut posibilă apariția unor cristaline artificiale tot mai performante. Modelele multifocale și EDOF (Extended Depth of Focus) oferă o vedere clară la mai multe distanțe, reducând nevoia de ochelari atât pentru aproape, cât și pentru intermediar și distanță. Alegerea modelului potrivit se face în urma unor măsurători precise și discuții detaliate cu medicul oftalmolog, care țin cont de stilul de viață și de așteptările fiecărui pacient. Operația de implant de cristalin artificial este rapidă, sigură și se efectuează fără internare,
cu anestezie locală (cu picături sau injecție). Durează doar câteva minute pentru fiecare ochi, iar intervențiile se realizează în zile diferite, la un interval de cel puțin o săptămână.
Pacientul pleacă acasă în aceeași zi, urmând indicațiile medicului pentru tratamentul local cu picături și măsurile de protecție recomandate. Recuperarea este, în general, rapidă. Pacientul își poate relua activitățile obișnuite, precum cititul sau lucrul la calculator, chiar din primele zile, dacă vederea îi permite. Se recomandă, însă, evitarea expunerii la praf, apă, vânt puternic sau machiajul ochilor pentru câteva săptămâni, conform indicațiilor medicului. Pentru o vindecare optimă, este esențial ca tratamentul cu picături să fie urmat cu strictețe, iar orice disconfort sau scădere bruscă a vederii să fie comunicată imediat echipei medicale.
La Ama Optimex, realizăm operații de implant de cristalin artificial încă din 1998. De-a lungul anilor, echipa noastră de chirurgi oftalmologi a efectuat mii de astfel de intervenții. Folosim cristaline artificiale moderne, care le oferă oamenilor independență față de ochelari, pentru că scopul nostru nu este doar să corectăm dioptriile, ci să redăm bucuria de a vedea fără ochelari.
Menopauza – între mituri și adevăr (3)
Mitul 4: Nu se poate face nimic pentru a gestiona simptomele - trebuie doar să le faci față.
• Menopauza în sine este o etapă naturală care nu necesită neapărat tratament medical. Cu toate acestea, simptomele perimenopauzei și menopauzei pot da probleme în unele cazuri. Dar există tratamente care pot fi administrate personalizat: suplimentare hormonală, agenți mimetici estrogenici, modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni, preparate nonhormonale, androgeni.
Tratament de substituție hormonală
Indicații: simptome neurovegetative moderate și severe, atrofie genitală moderată și severă, profilaxia osteoporozei doar la cazurile cu risc crescut de boală.
Contraindicații: cancer (sân, corp uterin, ovar), orice sângerare vaginală neevaluată, tromboembolism pulmonar, HTA neglijată, AVC preexistent, Porfiria cutanea tarda (sensibilitate la soare și leziuni veziculoase).
Riscuri: prezența unei minime leziuni maligne mamare este accelerată de expunerea la estrogeni
Principii: tratamentul de substituție trebuie început cât de repede, în maxim 1-1.5 ani de la ultima menstruație dar fără să depășească 5 ani de tratament, perioade de tratament mai lungi fiind indicate strict la cazuri individuale
Tratament nonhormonal. Anumite proceduri pot ameliora simptomele neurovegetative, fără a atinge eficacitatea preparatelor medicamentoase (scăderea temperaturii ambientale, tehnici de relaxare).
Tratamentul de supleere androgenică
Deficitul androgenic la femei este caracteristic pacientelor cu climax chirurgical, fiind rar prezent la femeile cu menopauză naturală, la care secreția androgenică persistă.
Diagnosticul pozitiv se poate face doar în cazul în care există simptome, asociate cu valori semnificativ scăzute ale testosteronului liber, comparativ cu femeile din premenopauză.
Tratamentul de substituție androgenică se poate începe doar după supleere estrogenică de calitate, nu în absența acesteia. Indicațiile, contraindicațiile și precauțiile sunt aceleași ca și în cazul substituției estrogenice.
Mitul 5: Sexul după menopauză este aproape imposibil
Este adevărat că nivelurile scăzute de estrogen caracteristice menopauzei pot afecta receptivitatea sexuală dar există metode de a ajuta sănătatea sexuală în această perioadă, inclusiv: utilizarea lubrifianților vaginali pe bază de apă pentru a preveni disconfortul. folosirea regulată a cremelor hidratante vaginale. administrarea de preparate cu estrogen pe cale vaginală. viață sexuală activă. exerciții fizice pentru întărirea musculaturii pelvine, deoarece acești mușchi sunt implicați în orgasm.
Concluzii: Este esențial să vedem menopauza doar ca un punct dintr-un continuum de etape ale vieții. Menopauza poate fi o tranziție importantă din punct de vedere social, precum și din punct de vedere biologic. Femeile aflate în perimenopauză au nevoie de acces la servicii de sănătate de calitate și la comunități și sisteme care le pot sprijini. Din păcate, atât conștientizarea, cât și accesul la informații și servicii legate de menopauză rămân o provocare semnificativă în majoritatea țărilor.
Dr. Liliana-Elena Chițanu Medic primar MF
Descoperă noua eră a feminității!
Descoperă gama
Impactul obezității sarcopenice asupra stării
de sănătate (2)
Obezitatea sarcopenică are un impact major asupra sănătății, crescând riscul de boli cardiovasculare, diabet zaharat, dizabilitate și mortalitate. Identificarea precoce și intervențiile prin exercițiu fizic și alimentație echilibrată sunt esențiale.
Diagnosticul obezității sarcopenice combină criteriile de diagnostic ale sarcopeniei și obezității. În mod uzual, sarcopenia este evaluată prin măsurarea masei musculare, a forței musculare și a performanței fizice, în timp ce obezitatea este evaluată pe seama IMC-ului, a circumferinței abdominale, precum și a procentului de țesut adipos.
1. IMC≥ 30kg/m2 sau circumferință abdominală ≥ 88 cm (la femei) sau ≥ 102 cm (la bărbați) + Chestionarul SARC-F ≥ 4 puncte.
2. Forța de prindere a mâinii < 16 kg la femei, respectiv < 27 kg la bărbați sau proba scaunului ≥ 17 sec.
Obezitatea sarcopenică poate avea două stadii: 1. Stadiul I fără complicații.
2. Stadiul II cu complicații metabolice, cardiovasculare, respiratorii, dizabilitate funcțională. La persoanele cu diabet zaharat cu control glicemic neadecvat, cu o durata de evoluție a bolii de peste 5 ani, care au dezvoltat complicații cronice degenerative și urmează tratament antidiabetic oral, dacă se ridică suspiciunea de sarcopenie se recomandă evaluarea forței musculare prin proba scaunului sau dinamometrie, respectiv evaluarea masei musculare prin măsurarea circumferinței gambei (ajustată la IMC), sau dacă este posibil bioimpedanță, osteodensitometrie sau alte metode performante de evaluare a compoziției corporale. Factorii predictori pentru obezitate sarcopenică sunt: vârsta> 70 ani, insuficiență cardiacă, boală cronică de rinichi (în special terapia de substituție renală), insuficiență sau disfuncție intestinală cronică, boală hepatică cronică, boală respiratorie cronică, boli cronice neurologice și neurodegenerative, deficiență cognitivă cronică, spitalizare
îndelungată, intervenții chirurgicale majore sau traumatisme cu/fără complicații, imobilizare susținută sau mobilitate redusă (de exemplu, traumă, fractură, boală ortopedică), istoric de consum redus de alimente (de exemplu, <50% aport alimentar din necesarul energetic timp de >2 săptămâni), scădere ponderală (inclusiv pierderea voluntară în greutate indusă de dietă și sindromul de ciclism = durere sau amorțeală în zona feselor și a picioarelor, cauzată de compresia nervului sciatic de către mușchiul piriform), creștere rapidă în greutate, diete restrictive de lungă durată și chirurgie metabolică.
Afecțiunea se asociază cu numeroase alte comorbidități. Persoanele afectate de obezitate sarcopenică prezintă un risc cardiovascular mai crescut, asociind frecvent hipertensiune arterială, dislipidemie și boală aterosclerotică. Interacțiunile dintre țesutul adipos și masa musculară scheletală pot crea un cerc vicios, în care creșterea masei de țesut adipos stimulează inflamația și insulinorezistența, exacerbând pierderea de masă musculară și
Conf. Univ. Dr. Adina Braha, medic primar Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, doctor în științe medicale, UMF „Victor Babeș“, Timișoara
accelerând dezvoltarea complicațiilor cardiovasculare.
Obezitatea sarcopenică este asociată cu un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat tip 2, putând crește riscul de a dezvolta diabet zaharat tip 2 comparativ cu indivizii cu exces ponderal sau obezitate fără sarcopenie. La pacienții cu diabet zaharat tip 2 cunoscut, prezența obezității sarcopenice poate exacerba insulinorezistența afectând controlul glicemic. Obezitatea sarcopenică este asociată cu o rată anuală de declin mai crescută a ratei de filtrare glomerulară. Această alterare progresivă a funcției renale poate crește riscul de boală cronică de rinichi.
În ceea ce privește dizabilitatea acestor pacienți, pierderea masei și forței musculare, combinată cu creșterea masei de țesut adipos, afectează semnificativ activitatea fizică, fapt ce duce la o creștere a riscului de căderi, fracturi și de dependență pentru activitățile fizice uzuale. Astfel, obezitatea sarcopenică afectează considerabil calitatea vieții la persoa-
nele mai în vârstă mai ales, din punct de vedere fizic, mental și social. Persoanele cu o vârstă mai înaintată afectate de obezitate sarcopenică au un risc de dizabilitate, mai ales în rândul femeilor, care prezintă mai des anxietate și depresie.
Totodată, această condiție afectează speranța de viață, precum și calitatea acesteia, prin asocierea cu multiple alte boli cronice netransmisibile precum boli cardiovasculare, cancer, sau diabet zaharat. Femeile, în mod special, prezintă un risc de mortalitate mai crescut.
Managementul obezității sarcopenice implică o abordarea multifactorială. În primul rând înlocuirea sedentarismului cu exerciții fizice de rezistență combinate cu exercitii fizice aerobice sunt importante pentru menținerea și creșterea masei musculare, respectiv reducerea țesutului adipos. Activitatea fizică regulată crește totodată sensibilitatea la insulină și adaptabilitatea cardiovasculară. Aportul alimentar adecvat de proteine între 1,21,5 g/kgc/zi este esențial pen-
tru menținerea și sinteza masei musculare, în paralel cu aportul adecvat de micronutrienți, mai ales vitamina D. Din punct de vedere terapeutic, farmacologic, nu există la ora actuală molecule aprobate pentru obezitatea sarcopenică. În general, metforminul este considerat protector împotriva sarcopeniei datorită potențialului său de a îmbunătăți sensibilitatea la insulină, de a reduce inflamația și de a promova pierderea de țesut adipos, păstrând în același timp masa musculară slabă. Modificarea stilului de viață prin renunțarea la fumat, managementul stresului și somnul adecvat sunt alte măsuri strategice de luat în considerare.
În concluzie, obezitatea sarcopenică prezintă un impact nefavorabil asupra calității vieții, afectând performanța fizică, independența, sănătatea mintală și bunăstarea generală, prin creșterea riscului de dizabilitate, boli cardiovasculare și a mortalității de orice cauză. Este importantă identificarea precoce a obezității sarcopenice și stabilirea unor strategii de management adecvat. Aceasta ar trebui recunoscută ca o complicație a diabetului zaharat tip 2, în special la persoanele cu o vârstă mai înaintată, fiind la ora actuală o problemă de sănătate publică cu o prevalență în continuă creștere.
Helicobacter pylori – o provocare persistentă în mediul acid gastric (2)
Factori de risc
Mai mulți factori influențează riscul de dobândire a H. pylori, statutul socioeconomic fiind cel mai semnificativ determinant. Condițiile de viață aglomerate, salubritatea precară, accesul inadecvat la apă curată sunt în mod constant asociate cu rate crescute de infecție.
Alți factori de risc raportați includ nivelul de educație mai scăzut, expunerea profesională (în special în rândul gastroenterologilor și al personalului de endoscopie) și anumite obiceiuri alimentare, deși influența acestora din urmă rămâne controversată.
Rezervoarele de mediu au fost, de asemenea, investigate,
cu ADN de H. pylori detectat în sursele de apă, sol și legumele crude din regiunile cu prevalență ridicată. Cu toate acestea, viabilitatea acestor forme de mediu și contribuția lor la infecția umană rămân dezbătute. Tendințe temporale și proiecții viitoare În ultimele decenii, a fost observată o tendință de scădere a prevalenței H. pylori în multe țări dezvoltate, atribuită îmbunătățirii condițiilor socioeconomice, igienității și utilizării pe scară largă a antibioticelor. De exemplu, în Japonia, prevalența a scăzut de la 70-80% la indivizii născuți înainte de 1950 la <20% la cei născuți după 1980. Cu toate acestea, povara globală a infecției cu H. pylori rămâne substanțială, cu aproximativ 4,4 miliarde de persoane infectate în întreaga lume în 2015. În ciuda prevalenței în
scădere în țările dezvoltate, se estimează că numărul absolut de indivizi infectați va crește în regiunile în curs de dezvoltare datorită creșterii populației, în special în Africa și Asia de Sud.
Manifestări clinice
Simptomele infecției acute pot include dureri epigastrice, greață, vărsături și ocazional diaree. Aceste manifestări sunt, în general, autolimitante, rezolvându-se în 1-2 săptămâni, în ciuda infecției persistente. Indivizii cu infecție cu H. pylori dezvoltă invariabil gastrită cronică, caracterizată prin inflamația persistentă a mucoasei gastrice.
Majoritatea cazurilor de gastrită cronică rămân asimptomatice, deși unii pacienți pot prezenta simptome dispeptice, cum ar fi durere epigastrică, balonare, sațietate precoce și greață. H. pylori este cauza principală a bolii ulceroase peptice, reprezentând aproximativ 95% din ulcerele duodenale și 85% dintre ulcerele gastrice neasociate cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Riscul pe parcursul vieții de a dezvolta boala ulceroasă peptică la indivizii infectați cu H. pylori este estimat la 3-10%.
Continuare în numărul viitor: Infecția cu H. pylori este cel mai puternic factor de risc cunoscut pentru adenocarcinomul gastric noncardic...
As. Univ. Dr. Anca Elena Duduveche, medic specialist boli infecțioase, Universitatea de Medicină și Farmacie din Craiova
Abordarea obezității din perspectiva cardiologului (2)
Dr. Claudiu Stoicescu Medic primar Cardiologie, Spitalul Universitar de Urgență București
„A
trata inima înseamnă, tot mai des, a trata greutatea.”
Tratamentul obezității din perspectiva cardiologului presupune o abordare integrată, care combină intervenția stilului de viață cu medicația specifică și, la nevoie, trimiterea către chirurgia bariatrică.
Consilierea pacientului
Un prim pas esențial este construirea unei relații de încredere. Discuția trebuie purtată cu empatie, evitând stigmatizarea sau învinovățirea pacientului. Este important ca mesajul să sublinieze faptul că o reducere de doar 5–10% din greutatea corporală poate duce la beneficii semnificative: scăderea TA, îmbunătățirea profilului lipidic, reducerea inflamației și ameliorarea simptomelor cardiace. Consilierea nutrițională este extrem de importantă, cu beneficii bine cunoscute ale dietei mediteraneene sau dietei DASH.
Tratamentul specific obezității
În ultimii ani, terapiile pentru obezitate au evoluat semni-
ficativ. Agoniștii receptorului
GLP-1 (precum semaglutida) au demonstrat nu doar eficiență în reducerea greutății, ci și beneficii cardiovasculare directe, inclusiv reducerea evenimentelor majore (MACE). Acestea pot fi recomandate pacienților cu obezitate și boli cardiovasculare documentate, în colaborare cu medicul diabetolog sau endocrinolog.
În ultimii ani, tratamentul obezității a cunoscut o transformare semnificativă, depășind paradigma intervențiilor exclusiv comportamentale. Noile direcții terapeutice integrează mecanisme neurohormonale complexe și aduc beneficii cardiovasculare directe. • Molecule de generație nouă care au demonstrat o eficiență superioară în reducerea ponderală, cu pierderi de până la 15–20% din greutatea corporală. Acestea oferă și protecție cardiovasculară, fiind deja recomandate la pacienții cu DZ tip 2 și risc CV înalt dar și celor care nu au DZ – dar cu risc CV înalt sau foarte înalt. Se administrează pe cale orală sau formă injectabilă.
• Microbiomul intestinal: Modularea florei intestinale (prin probiotice, prebiotice sau transplant fecal) este o arie de interes pentru reducerea inflamației sistemice și îmbunătățirea sensibilității
la insulină – însă este încă în fază de dezvoltare.
• Dispozitive și intervenții endoscopice: Tehnici minim invazive, cum ar fi balonul intragastric sau plicaturile gastrice endoscopice, reprezintă alternative intermediare între tratamentul medicamentos și chirurgia bariatrică.
• Terapie digitală și inteligență artificială: Aplicațiile mobile, platformele de telemedicină și algoritmii de coaching nutrițional automatizat devin instrumente complementare în susținerea aderenței la tratament și modificarea comportamentului alimentar.
Aceste direcții oferă cardiologului perspective noi în abordarea pacientului cu obezitate, integrând medicina personalizată și inovația în practica clinică.
Tratamentul bolilor cardiovasculare la pacientul cu obezitate trebuie adaptat cu atenție:
Medicația pentru controlul TA include blocanții canalelor de calciu ori diureticele. Statinele rămân esențiale
La pacienții cu obezitate, diureticele sunt utile pentru controlul simptomelor, însă nu influențează prognosticul.
Pacienții cu suspiciune clinică de SAOS (Sindrom de Ap-
nee în Somn Obstructiv) trebuie trimiși pentru poligrafie respiratorie nocturnă (screening) sau polisomnografie completă (standardul de aur). Tratamentul cu dispozitive CPAP (terapia cu presiune pozitivă continuă asupra căilor respiratorii) reduce TA, frecvența aritmiilor și îmbunătățește funcția ventriculară.
Chirurgia bariatrică
Pentru pacienții cu obezitate severă (IMC >40, sau >35 cu comorbidități), chirurgia bariatrică devine o opțiune terapeutică eficientă. Studiile arată că intervențiile bariatrice (gastric sleeve, bypass gastric) pot reduce semnificativ incidența evenimentelor cardiovasculare și pot ameliora insuficiența cardiacă, hipertensiunea și diabetul. Însă, în era medicației inovatoare pentru control al greutății tot mai puțini pacienți ajung la intervenția chirurgicală.
Colaborarea
multidisciplinară
și prevenția
Gestionarea eficientă a obezității necesită o abordare centrată pe pacient și susținută de o echipă multidisciplinară. Cardiologul are o poziție privilegiată în această rețea, fiind adesea primul specialist care observă complicațiile majore ale obezității. Cardiologul nu trebuie să abordeze singur problema obezitații, așa cum alt specialist nu trebuie să ignore cardiologul în luarea celor mai bune decizii pentru pacienții cu obezitate. O echipă ideală
include: medicul de familie, nutriționistul, psihologul, diabetologul, endocrinologul, gastroenterologul, pneumologul și chirurgul bariatric. Rolul cardiologului este de a integra aceste resurse și de a încuraja pacientul să acceseze sprijinul adecvat.
Pe lângă tratament, prevenția obezității devine tot mai importantă. Cardiologii pot contribui activ prin:
• Educație continuă a pacienților despre riscurile obezității
• Identificarea precoce a pacienților cu risc crescut (ex. istoric familial, sedentarism, alimentație dezechilibrată)
• Încurajarea modificărilor stilului de viață, chiar și în stadii incipiente de creștere ponderală
Un pacient informat este un pacient mai motivat. Cardiologul poate transforma o
Coordonarea între specialităţi este esenţială pentru a atinge obiectivele terapeutice. Un pi.an integrat poate include:
Evaluare nutriţională şi consiliere personalizată
Suport psihologic pentru modificarea comportamentelor alimentare
Monitorizarea m etabolică şi hormonală
Intervenţii farmacologice şi chirurgicale individualizate
consultație de rutină într-o oportunitate de prevenție cardiovasculară reală.
Concluzii
Obezitatea este o boală complexă, cu multiple implicații cardiovasculare, care depășesc cu mult ideea de „exces de greutate”. Dincolo de riscul metabolic, obezitatea modifică profund structura și funcția sistemului cardiovascular, crescând riscul de hipertensiune, insuficiență cardiacă, boală coronariană și tulburări de ritm.
Pentru cardiolog, abordarea obezității presupune mai mult decât tratarea complicațiilor –implică o atitudine proactivă în screening, evaluare, consiliere și management terapeutic. Tratamentul eficient poate reduce substanțial povara cardiovasculară și poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților.
Mesaje cheie pentru practica clinică:
Evaluaţi activ greutatea şi riscul cardiwascular la pacientul cu obezitate
O reducere de doar 5-10% a greutăţii aduce beneficii cardiace importante
GLP-1 RA oferă opţiuni farmacologice eficiente, cu efecte () .J dovedite .
Chirurgia bariatrică este o opţiune validă pentru cazurile severe, cu beneficii () J demonstrate
Colaborarea interdiscipl i nară şi prevenţia rămân pilonii managementului modern al obezităţii
Tulburări de pigmentare cutanată: cauze și opțiuni
terapeutice (3)
Hiperpigmentarea, o tulburare frecventă a pigmentării pielii, se manifestă prin apariția petelor mai închise la culoare, cauzate de acumularea excesivă de melanină. Deși nu reprezintă o afecțiune periculoasă, impactul estetic și emoțional este semnificativ, determinând numeroase persoane să caute soluții dermatologice. Tratamentul poate include ingrediente topice eficiente — precum acidul azelaic, vitamina C, niacinamida sau acizii exfolianți —, dar și proceduri avansate, precum peelingurile chimice, laserul sau microdermabraziunea, adaptate tipului de piele și severității hiperpigmentării.
Dr. Livia Cristiana Băicoianu-Nițescu Medic rezident
Dermatovenerologie, SUU ELIAS
Conf. Dr. Florica Șandru Medic primar
Dermatovenerologie
Dr. Bianca
Maria Petrescu
Medic rezident
Dermatovenerologie, SUU ELIAS
Hiperpigmentarea reprezintă o tulburare de pigmentare cutanată. Aceasta presupune accentuarea culorii naturale a pielii, de obicei datorită unei depuneri crescute de melanină în epiderm și/sau derm. Deși nepericuloase, hiperpigmentările pot provoca deformări cosmetice semnificative, devenind o povară psihosocială importantă. De aceea, acestea reprezintă unul dintre cele mai frecvente motive de adresare către medicul dermatolog.
Ingrediente
disponibile fără prescripție medicală
Acidul Azelaic este eficient în tratamentul hiperpigmentării și acneei, reducând semnificativ hiperpigmentarea după câteva luni de utilizare regulată. Disponibil în concentrații de 10-20%, acidul azelaic poate provoca iritații și senzații de arsură, fiind recomandată utilizarea inițială a unei concentrații mai mici și creșterea treptată a acesteia.
Vitamina C sau acidul ascorbic este un antioxidant pu-
SUU ELIAS, UMF „Carol Davila”
ternic care protejează pielea de daunele oxidative. Frecvent utilizată în concentrații de 1020%, vitamina C poate provoca iritații la concentrații mai mari de 30%.
Vitamina B3 (Niacinamidă): are proprietăți antiinflamatorii, îmbunătățind funcția de barieră a pielii. Utilizată în concentrații de 2-10%, niacinamida este bine tolerată, însă efectele sale sunt mai lente comparativ cu alte tratamente.
Acizii exfolianți
Acizii exfolianți, cum ar fi acidul kojic, acidul salicilic și acidul glicolic, sunt esențiali în tratamentul hiperpigmentării de a promova reînnoirea celulară. Acidul kojic este eficient în reducerea melasmei și a altor forme de hiperpigmentare. Utilizarea pe termen lung poate provoca sensibilizare cutanată și dermatită de contact alergică. Acidul salicilic, utilizat în concentrații de 0.5-2%, exfoliază stratul superficial al pielii, având și proprietăți antiinflamatorii și antimicrobiene, fiind eficient în tratarea acneei și hiperpigmentării asociate. Acidul glycolic, derivat din trestia de zahăr, exfoliază eficient pielea și stimulează sinteza de colagen și elastină.
Alte opțiuni topice pentru hiperpigmentare
Tiamidolul reduce eficient hiperpigmentarea. Arbutinul, un derivat natural al hidrochinonei, este utilizat pentru a trata hiperpigmentarea. Este
considerat mai sigur decât hidrochinona, dar efectele sale pot apărea mai lent. Acidul tranexamic este eficient în tratamentul hiperpigmentării și este considerat sigur și bine tolerat.
Proceduri dermatologice
pentru tratamentul hiperpigmentării
Peelingurile chimice
Acestea sunt o modalitate eficientă de tratare a hiperpigmentării prin exfolierea controlată a stratului superior al pielii. Există mai multe tipuri de peelinguri chimice, inclusiv cele bazate pe acid glycolic (hiperpigmentare ușoară până la moderată), acid salicylic (pentru pielea acneică), acid mandelic (pentru toate tipurile de piele) și acid tricloroacetic (utilizat pentru hiperpigmentare mai profundă și pentru tratamentul ridurilor fine). Se recomandă mai multe ședințe pentru a obține rezultate optime.
Terapia cu Laser
Laserul CO2 emite impulsuri cu o lungime de undă specifică, absorbite de apa din celule, vaporizând stratul superficial al pielii și stimulând producția de colagen. Este eficient în tratarea hiperpigmentării epidermice profunde și a cicatricilor.
Laserul Pico (picosecunde) emite impulsuri ultrarapide care fragmentează pigmentul în particule microscopice ușor de eliminat de către sistemul imunitar al organismului. Reprezintă un tratament eficient pentru hiperpigmentare rezistentă, inclusiv pentru melasmă și pete solare.
Laserul vascular utilizează hemoglobina ca țintă specifică, emițând o lungime de undă adaptată pentru a viza selectiv vasele de sânge care contribuie la hiperpigmentare. Este deosebit de eficient în tratarea leziunilor vasculare și a hiperpigmentării de origine vasculară.
Microdermabraziunea
Aceasta este o procedură non-invazivă utilizată pentru exfolierea stratului superior al pielii, stimulând regenerarea celulară și reducând hiperpigmentarea. Utilizează cristale fine sau capete de diamant pentru a îndepărta celulele moarte și impuritățile, netezind suprafața pielii și contribuind la uniformizarea acesteia. Microdermabraziunea ajută la îmbunătățirea aspectului general al pielii, reducerea petelor solare, a liniilor fine și a cicatricilor post-acneice superficiale.
Corelații între insuficiența cardiacă
și declinul cognitiv
Insuficiența cardiacă (IC) este un sindrom cu diverse simptome ce provin din anomalii cardiace funcționale și structurale. Deoarece IC crește odată cu procesul de îmbătrânire, rata de prevalență a IC crește odată cu înaintarea în vârstă. Se estimează că prevalența bolnavilor cu IC o să crească cu peste 10% în populația geriatrică cu vârsta de 70 de ani și peste această vârstă. Același lucru se poate observa și la pacienții cu deficiență cognitivă ușoară (MCI), o afecțiune frecvent întâlnită pe măsură ce populația îmbătrânește.
Șef Lucrări Dr. Anda Gabriela Militaru, Medic primar Cardiologie
și Medicină Internă, UMF
“Victor Babeș” Timișoara
Prof. Univ. Dr. Daniel Florin Lighezan, Medic primar Cardiologie
și Medicină Internă, UMF
“Victor Babeș” Timișoara
Șef Lucrări
Dr. Marius Militaru, Medic primar Neurologie, UMF “Victor Babeș” Timișoara
Relația dintre IC și
MCI a fost observată de mai mult timp, iar prevalența MCI la pacienții cu IC a fost raportată a fi în proporție de 30-80%.
MCI duce la o scădere a calității vieții (QOL), reduce complianța la medicație și s-a dovedit a fi un factor de risc independent în mortalitatea pacienților cu IC.
IC apare datorită modificărilor structurale și funcționale ale inimii, inclusiv creșterea dimensiunii atriale, în mod special
a atriului stâng. Aceste modificări pot favoriza un mediu favorabil dezvoltării fibrilației atriale (FA). Mulți pacienți cu IC au boală renală cronică (BRC), iar asocierea acestor două comorbidități se datorează în primul rând factorilor de risc pe care acestea îi au în comun. Există o relație bidirecțională între IC și disfuncția renală, fiind cunoscut faptul că IC acționează ca un factor declanșator al leziunii renale. În plus, s-a demonstrat că hemodializa poate să contribuie la producerea declinului cognitiv (DC). Disfuncția hepatică este adesea diagnosticată la pacien-
ții cu IC. Apare în principal sub formă de hepatopatie congestivă sau ciroză cardiacă, aspect cunoscut sub numele de IC dreaptă, dar și prin ingerarea unor substanțe toxice, precum alcoolul, care afectează simultan atât inima, cât și ficatul. Cunoaștem de asemenea faptul că substanțele toxice, precum alcoolul, afectează negativ funcția cognitivă.
Funcția cognitivă este un concept complex, de aceea aceasta poate fi împărțită în mai multe subdomenii funcționale: memorie, funcționarea executivă, percepția vizuală și spațială, atenția și limbajul. Toate acestea sunt în general incluse în evaluarea funcției cognitive și pot exista detalii despre fiecare dintre aceste domenii, frecvent aplicate pentru a măsura funcția cognitivă generală.
În cazul pacienților cu IC și DC, se consideră că această relaţie este bidirecţională; tulburarea cognitivă poate afecta chiar capacitatea acestor bolnavi de a fi complianți la tratament.
Un alt aspect important, îl reprezintă faptul că dacă există o stare psihică alterată la pacienții cu IC, acest lucru duce la reducerea independenței personale și a capacității de a se îngriji singuri, ceea ce duce la necesitatea de a apela la îngrijitori, iar acest lucru înseamnă creșterea costurilor în îngrijirea acestor bolnavi, pentru sistemul de sănătate. Creșterea costurilor de îngrijire a pacienților cu IC și DC poate reprezenta un bun motiv pentru care
diagnosticul semnelor precoce de DC sau chiar demență a devenit foarte important la pacienţii cu IC. Cu toate acestea, deoarece nu toți pacienții cu IC sunt supuși unor teste de neuroimagistică, cum ar fi imagistica prin rezonanță magnetică cerebrală (RMN), datele epidemiologice privind modificările structurale ale creierului la pacienții cu IC sunt insuficiente. Creșterea progresivă a speranței de viață a populației, la nivel mondial, solicită sistemele de sănătate să facă față unui efort important reprezentat de multiplele tulburări degenerative legate de vârstă, printre care DC și demența. Acestea reprezintă unele din cele mai importante stări de invaliditate. Apariția unui grad variabil de DC până la demență nu este caracteristic doar persoanelor care îmbătrânesc.
Începând de la vârsta adultului tânăr și mai apoi pe parcursul vieții, prezența factorilor de risc cardiovasculari (FRCV) (hipertensiune arterial-HTA, diabet zaharat (DZ), obezitatea, fumatul, tulburările de somn etc.) contribuie semnificativ la dezvoltarea DC și a demenței. HTA, diabetul zaharat tip 2 (DZ-2) și FA reprezintă factori de risc individuali pentru dezvoltarea DC. Dezvoltarea HTA atât la adultul tânăr dar și ulterior pe parcursul vieții, reprezintă un factor de risc important pentru apariția DC, dar și a demenței vasculare și Alzheimer. Atât HTA cât și demența sunt afecțiuni frecvente în populația generala. S-a observat că la pacienții
vârstnici impactul HTA asupra DC tinde să devină progresiv mai puțin evident, în timp ce impactul tensiunii arteriale (TA) scăzute devine din ce în ce mai pregnant. Cauzele acestei asocieri între TA scăzută și DC se explică, probabil prin reducerea fluxului sanguin cerebral datorită presiunii scăzute dintr-un teritoriu vascular. Acest aspect se poate datora vârstei și/sau a expunerii cronice la FRCV, ceea ce arată că teritoriul vascular respectiv a pierdut mult din capacitatea de autoreglare. HTA și FA contribuie la apariția DC și totodată prezența în general a FRCV contribuie la apariția DC.
S-a observat că stabilirea precoce a semnelor de MCI sau chiar demența la pacienții cu IC este foarte importantă. Au fost utilizate diverse scale de evaluare neuropsihologică, pentru a stabili diagnosticul de DC și de asemenea evoluția acestei afecțiuni. S-a mai putut observa de asemenea că la pacienții cu IC care prezintă depresie, aceasta poate agrava DC. Acest lucru ne poate sugera un prognostic mai rău pentru acești pacienți.
Toate aceste date arată importanța unei evaluării complexe și cât mai complete a bolnavilor cu IC, de către o echipă multidisciplinară, care să poată să evalueze și patologiile asociate, inclusiv cele cognitive și de sănătate mintală ce pot să apară la acești bolnavi. Diagnosticul complet permite o terapie optimă, nu doar a simptomelor și semnelor de IC, dar și a factorilor de risc și respectiv a tuturor patologiilor asociate IC.
Mănâncă pentru a lupta: nutriția
în timpul tratamentului cu radioterapie
Radioterapia, ca parte integrantă a tratamentului oncologic, induce stres metabolic și inflamație sistemică, afectând statusul nutrițional al pacientului. Efectele adverse frecvente includ anorexie, disfagie, xerostomie, greață și modificări ale gustului, toate contribuind la scăderea ponderală involuntară și risc crescut de malnutriție.
Rolul nutriției
în timpul radioterapiei
Pentru persoanele cu cancer, o nutriție sănătoasă înseamnă un aport suficient de calorii și proteine pentru a preveni pierderea în greutate, a recăpăta forța și a reconstrui țesuturile sănătoase. Mulți pacienți cu cancer pierd în greutate în timpul radioterapiei, deoarece se confruntă cu efectele secundare cauzate de tratament. Menținerea unei nutriții adecvate în timpul radioterapiei poate îmbunătăți calitatea vieții, în timpul și după tratament, și poate crește rata de succes a tratamentului.
O intervenție nutrițională corectă are rol adjuvant terapeutic, contribuind la:
• Menținerea masei musculare și prevenirea catabolismului proteic
• Susținerea sistemului imun prin aport adecvat de proteine și micronutrienți (Zn, Se,
vitamine antioxidante)
Reducerea riscului de infecții și complicații post-terapie
• Optimizarea toleranței la tratament și reducerea efectelor secundare
• Îmbunătățirea calității vieții și a stării funcționale generale
Nevoile nutriționale ale pacientului oncologic în timpul radioterapiei
În timpul radioterapiei, organismul pacientului onco-
logic este supus unui stres metabolic accentuat, care determină o creștere semnificativă a necesarului energetic și proteic. Acest proces este esențial pentru combaterea efectelor adverse ale radiațiilor și pentru regenerarea țesuturilor sănătoase afectate.
Adaptarea dietei
în contextul iradierii
Pentru a susține capacitatea de vindecare și a menține homeostazia metabolică, pa-
Recomandări nutriționale specifice
• Aport caloric crescut: adaptat la stresul metabolic (25–35 kcal/kg/zi).
• Aport proteic optimizat: ≥1.2–1.5 g/kg/zi, în funcție de gradul de afectare tisulară.
• Suplimente orale complete (ex. Resource®): hipercalorice, hiperproteice, recomandate în caz de anorexie sau malnutriție diagnosticată.
• Texturi adaptate: pentru disfagie sau mucozită, se recomandă alimente moi, pasate, lichide nutritive.
Dr. Cătălina Nechifor, dieteticiannutriționist autorizat
CARACTERISTICI
RESOURCE
kcal
SUNTEM MAI APROAPE DE PACIENȚII ONCOLOGICI
Dietă completă nutriţional
Hipercalorică (Resource 2.0, Resource 2.0 cu fibre, Resource Protein), aport sporit de proteine (Resource Protein)
Aport de antioxidanţi: vitaminele A, C, E, Seleniu, Zinc
Dietă lichidă polimerică gata preparată pentru consum
Fără gluten
6 arome disponibile: Caise, Vanilie, Ananas-Mango, Căpșune, Cacao și Cafea
CUI SE RECOMANDĂ RESOURCE?
Adulţi şi copii cu vârsta peste 3 ani
cientului i se poate recomanda creșterea aportului caloric. Această ajustare dietetică presupune înlocuirea alimentelor cu densitate calorică scăzută cu preparate bogate în calorii și proteine.
În contextul în care apetitul este frecvent diminuat din cauza tratamentului, se recomandă consumul de alimente care sunt percepute ca apetisante sau utilizarea de suplimente nutriționale orale complete, precum Resource® – un preparat lichid gata de consum, cu profil nutrițional adaptat nevoilor pacientului oncologic.
Managementul malnutriției oncologice
Pacientul oncologic trebuie evaluat nutrițional din momentul diagnosticului. În caz de risc sau malnutriție confirmată, se recomandă:
• Inițierea precoce a nutriției orale asistate sau enterale.
• Utilizarea de produse nutriționale medicale cu densitate calorică și proteică crescută.
• Educație nutrițională personalizată și consiliere continuă.
Recomandări nutriționale pentru pacientul oncologic aflat în tratament cu radioterapie
În contextul radioterapiei, pacientul oncologic poate prezenta modificări ale apetitului, greață, fatigabilitate și dificultăți de alimentație, ceea ce impune o abordare nutrițională flexibilă și adaptată nevoilor individuale. Mai jos sunt prezentate recomandări validate clinic pentru susținerea statusului nutrițional:
• Se recomandă consumul frecvent de alimente, fără a aștepta apariția senzației de foame.
• Pacientul trebuie încurajat să mestece lent, pentru a facilita digestia și absorbția nutrienților.
• Înainte de fiecare masă, este utilă întrebarea: „Ce ingredient ar putea fi adăugat pentru a crește densitatea calorică a mesei?”
• Preparatele culinare trebuie să fie apetisante și cu miros plăcut, pentru a stimula pofta de mâncare.
• Se recomandă consumul de lichide cu densitate calorică ridicată, între mese.
• Este important ca actul alimentar să se desfășoare într-un mediu confortabil, care să favorizeze o experiență pozitivă.
• Se recomandă evitarea consumului de lichide în timpul meselor, dar menținerea unei hidratări adecvate pe parcursul zilei.
• Este indicat ca pacientul să evite poziția culcată timp de cel puțin două ore după masă, pentru a reduce riscul de reflux gastroesofagian.
• Se recomandă explorarea de alimente noi, care pot deveni mai atractive în timpul tratamentului.
• Dieta zilnică trebuie să includă o varietate de alimente, pentru a asigura un aport complet de nutrienți.
• Pacientul trebuie să aibă gustări bogate în calorii la îndemână, pentru a susține aportul energetic.
• Se încurajează consumul alimentelor preferate indiferent de ora zilei, în funcție de toleranță și preferințe.
• Activitatea fizică ușoară poate fi integrată în rutina zilnică, pentru a stimula apetitul.
Bibliografie:
1.Arends J. et al. ESPEN guidelines on nutrition in cancer patients. Clinical Nutrition, 2017.
2. European Nutrition for Health Alliance – Cancer Care & Malnutrition. Cancer care: why nutrition matters. European Nutrition.
OYAMA AGARICUS BLAZEI
BIO ACTIVE GR
Am fost contactați de două persoane care au
folosit Oyama Agaricus
Bio Active GR.
1. Domnul I.P. din județul Sălaj, 73 de ani, cancer la stomac.
După operație i s-a recomandat să facă chimioterapie și a început să resimtă efectele secundare ale acesteia: stări de rău, greață, insomnii. A decis să ia câte o jumătate și apoi câte 1 pliculeț de Oyama Agaricus Bio Active GR/ zi și, după 12-14 zile a început să se simtă mai bine, a reușit să se odihnească noaptea și să mănânce suficient.
2. Doamna D.C. din județul Prahova, 45 de ani, chist ovarian de 2 cm. Imediat după diagnosticare, până la realizarea altor investigații, a decis să ia 1 pliculeț/zi de Oyama Agaricus Bio Active GR și la investigațiile făcu te după aproximativ 30 de zile, a observat o scădere a chistului cu 1 cm. Va urma fluxul investigațiilor reco mandate și, în parallel, doamna dorește să continue administrarea de Oyama Agaricus Bio Active GR în perioada următoare.
Distribuitor, Importator: SC Euro Japan Trading, Tel/Fax: 0368/ 452 849, Mobil: 0723.933.017, E-mail: office@ejtrading.eu, Web: www.ejtrading.eu
De ce Bio Active GR?
• Deoarece sănătatea este mai bună decât toate și meriţi să ai parte de ea!
• Deoarece conţine pulbere de ciuperca Agaricus Blazei Murill, denumită „Ciuperca lui Dumnezeu”, cunoscută
pentru acţiunea anti-tumorală puternică.
• Deoarece ciuperca este cultivată în mediu natural, nu în seră, fără îngrășăminte chimice.
• Deoarece Bio Active GR îţi
Notă: Bio Active GR este un supliment alimentar și nu înlocuiește tratamentul recomandat de medic sau un regim alimentar variat. Rezultatele diferă în funcţie de organismul fiecărei persoane, dar este întru totul natural și ajută la buna funcţionare a organismului. De asemenea, are un bogat conţinut de Beta-D-Glucan. Vă recomandăm să îl achiziţionaţi din punctele autorizate de pe site-ul nostru, pentru a beneficia de sfat autorizat de administrare.
Recomandăm achiziționarea din punctele de distribuție menționate pe site-ul nostru (farmacii sau magazine naturiste) și verificarea compatibilității produsului cu tratamentul dat de medicul curant
oferă garanţia calităţii japoneze, prin mărcile primite de la asociaţii de Medicină Alternativă și Complementară din Japonia.
• Deoarece îl achiziţionezi din farmacie sau plafar, cu indicaţii de administrare personalizate.
• Deoarece vezi minime
îmbunătăţiri ale stării de sănătate în 10-12 ZILE!
• Deoarece sănătatea este mai bună decat toate și meriţi să ai parte de ea!
• Conţine 120 de elemente necesare organismului (minerale, aminoacizi, oligoelemente) și este ușor de înghiţit și ușor de asimilat!
Domnul Dr. Taira Shigeru medic specialist cardiolog
Chirurgia laringiană
în regim ambulatoriu
Chirurgia laringiană ambulatorie („in-office”, sub anestezie locală, fără intubație sau internare) a cunoscut o expansiune semnificativă în ultimul deceniu, devenind o opțiune sigură și eficientă pentru multiple patologii vocale, neuromusculare și tumorale. Tehnicile disponibile includ injectările de augmentare de coardă vocală (cu acid hialuronic, hidroxiapatită de calciu, corticoizi, testosteron sau plasmă îmbogățită în trombocite), injectările de toxină botulinică pentru distoniile laringiene (dar nu numai), biopsiile sub ghidaj fibroscopic, tratamentul leziunilor cu laser albastru și dilatarea cu balon a stenozelor faringiene și laringotraheale.
Procedurile minim invazive efectuate ambulatoriu în patologia laringiană au devenit o componentă esențială a practicii otorinolaringologice moderne. Posibilitatea efectuării intervențiilor sub anestezie locală, cu pacientul treaz și cooperant, aduce avantaje precum evitarea riscurilor anesteziei generale, recuperare rapidă, costuri reduse și accesibilitate crescută.
În special în patologia vocii, abordarea funcțională necesită evaluarea și intervenția într-un cadru fiziologic (fonator), ceea ce transformă regimul in-office în standard de aur pentru anumite indicații precum augmentarea de coardă vocală.
Anestezia locală
Pentru procedurile in-office, anestezia locală este esen-
țială pentru confortul și cooperarea pacientului și succesul intervenției.
Injectările de augmentare/medializare de coardă vocală
Cele mai frecvente materiale de augmentare care pretează injectărilor ambulatorii includ:
• Acidul hialuronic (AH): biodegradabil, utilizat pentru augmentări temporare (3–9 luni), ideal în paralizia vocală recent instalată sau testare terapeutică;
• Hidroxiapatita de calciu (CaHA): material semipermanent (1–2 ani), indicat în paralizii stabile, presbifonie, atrofie vocală.
Indicații: Paralizie unilaterală de coardă vocală, presbifonie, atrofii și incompetență glotică, testare terapeutică înaintea tiroplastiei.
Efecte adverse/ complicații ale injectărilor de augmentare: Hematom, migrare în țesuturi regiuni anatomice adia-
cente, granulom, stridor, reacție inflamatorie sau de intoleranță la substanță.
Injectările de toxină botulinică
Toxina botulinică este utilizată pentru tratamentul distoniilor laringiene (adductorie, abductorie), tremorului vocal și a altor patologii hiperkinetice (disfonia hiperfuncțională rebelă la terapie vocală, cu sau fără granulom) sau obstructive (ex. disfuncție cricofaringiană - disfuncționalitatea mușchiului cricofaringiană). Toxina botulinică induce un grad de pareză în mușchiul vizat.
Situsuri de injectare botulinică aplicabile în regim ambulator
• Injectarea în corzile vocale (CV) (mușchiul tiroaritenoidian): pentru disfonia spasmodică adductorie (tulburare vocală, în care spasmele involuntare produc închiderea bruscă a corzilor vocale să blocarea acestora) și pentru granulomul vocal refractar (formațiune tu-
Dr.
morală benignă) la orice altă metodă terapeutică. Posibile reacții adverse: voce astenică, „suflată” în primele câteva zile după injectare, dificultăți la deglutiția lichidelor cu posibilă aspirație. Aceste manifestări de obicei sunt autolimitante;
• Benzile ventriculare (BV): alternativă posibil mai eficientă în disfonia spasmodică adductorie (cu risc de efecte adverse redus față de injectarea în corzile vocale), și în hiperfuncție supraglotică (cu rezultat raclajul gâtului sau tusea) ce nu răspunde la terapie vocală.
• Mușchiul cricoaritenoidian posterior (PCA): în distonia abductorie. Efectul advers de temut este apariția stridorului.
• Mușchiul interaritenoidian (IA): în hiperadducție posterioară, mai ales în tremorul laringian.
Laserul albastru în regim ambulatoriu
Laserul albastru („blue lasser”) are o afinitate crescută pentru hemoglobină și permite vaporizare precisă, cu hemostază excelentă și capacitate bună de tăiere, fiind ideal
pentru intervenții sub control fibroscopic.
Indicații
Papilomatoză respiratorie recurentă, leziuni benigne (polipi), leucoplazii, stenoze glotice/paraglotice incipiente, telangiectazii (dilatații permanente ale unor vase de sânge mici).
Injectările de testosteron
Injectarea intramusculară locală de testosteron a fost explorată pentru masculinizarea vocii în mod special la pacienții transgender FTM la care administrarea sistemică de testosteron nu a avut rezultat satisfăcător. Se poate aplica și pacienților cisgeni (opusul cuvântului transgen) care au voce de piept extrem de înaltă, încadrabilă în registrul de frecvență feminină (precum cei care au avut deficit de testosteron în adolescență, dar la care se contraindică administrarea sistemică).
Injectările de corticosteroizi
Injectarea de corticosteroizi se practică în cazul unor leziuni precum cicatrici postoperatorii, noduli vocali, chisturi,
leziuni fibrovasculare, granuloame care nu răspund la alte metode terapeutice. Injectarea se face intralezional.
Plasma bogată
în trombocite
în patologia vocală
Plasma bogată în trombocite (PRP) este utilizată în atrofia mucoasei vocale (presbifonie), regenerarea cicatricelor post-chirurgicale, leziuni traumatice ale stratului superficial al corzii vocale. PRP conține factori de creștere care stimulează vindecarea tisulară. Se obține prin recoltare în ziua respectivă, centrifugare și aplicarea unor reactivi.
Biopsiile
laringiene in-office
Biopsia efectuată sub ghidaj fibroscopic este indicată în leziuni suspecte de malignitate la pacienți inoperabili, evaluarea inițială a leucoplaziilor, eritroplaziilor, papilomatozei, monitorizarea leziunilor reziduale posttratament oncologic.
Concluzii
Chirurgia laringiană in-office oferă o gamă largă de soluții terapeutice, cu rezultate bune și riscuri minime. Procedurile injectabile, laserul albastru, biopsiile și dilatarea cu balon pot fi realizate în siguranță și cu eficiență crescută în regim ambulatoriu, fără internare. Cunoașterea detaliată a tehnicilor, indicațiilor și limitelor fiecărei proceduri este esențială pentru optimizarea îngrijirii pacienților cu patologie laringiană. Poziția chirurgului pentru injectările laringiene efectuate prin control fibroscopic.
Eficiența crioterapiei
în tratamentul rinitelor cronice
Rinita reprezintă inflamația mucoasei nazale caracterizată prin obstrucție nazală, rinoree, prurit, hiposmie și strănut deseori în salve. Această simptomatologie afectează calitatea vieții pacientului și poate fi declanșată de stimuli alergeni, noxe, iritanți, infecții virale sau bacteriene, medicamente sau de stimuli noninflamatori definind astfel rinita cronică.
Rinita alergică este afecțiunea reprezentată de simptome care apar datorită hiperreactivității mucoasei nazale cauzate de expunerea la un alergen. Acest tip de rinită afectează în prezent aproximativ 24% din populația globului.
Rinita cronică este o afecțiune comună, ce se manifestă la aproximativ 400 de milioane de persoane la nivel global. Etiologia rinitei nu este complet înțeleasă, însă se presupune că aceasta apare dintr-o dereglare a inervației autonome a mucoasei nazale, determinând creșterea permeabilității vasculare, secreția excesivă de mucus și edem. Tratamentele farmacologice inițiale, cum ar fi anticolinergicele intranazale, antihistaminicele și decongestionantele, sunt de obicei recomandate pentru gestionarea rinitei, însă în 10–25% din cazuri, aceste terapii nu reușesc
să amelioreze simptomele din cauza unei eficiențe reduse sau a intoleranței la tratament. În cazul pacienților cu rinită care nu răspund la tratamentele medicamentoase, intervențiile chirurgicale pot reprezenta o opțiune.
Crioterapia este o tehnică chirurgicală eficientă pentru ablația țesuturilor moi și nervilor, având un control precis asupra adâncimii de penetrare și reducând riscul de necroză. S-au conceput dispositive care permit ablația crio-chirurgicală a regiunii nervului nazal posterior, utilizând doar anestezie locală. Acesta oferă o opțiune mai puțin invazivă pentru tratamentul rinitei refractare la medicamente. Studiile prospective au confirmat reducerea semnificativă a simptomelor și îmbunătățirea calității vieții, iar o analiză din 2021și 2023 a evidențiat efecte adverse minore, cum ar fi epistaxisul sau edemul mucoasei nazale.
Toate studiile au indicat o îmbunătățire semnificativă a stării pacienților comparativ cu valorile inițiale. Efectele
adverse minore au inclus și durerea sau disconfortul post-intervenție, cefaleea și amorțirea palatului, fără a fi raportate evenimente adverse majore. Consensul global al studiului sugerează un beneficiu semnificativ al acestei intervenții pentru rinita cronică refractară la tratamentele medicale. Toate studiile au raportat îmbunătățiri semnificative ale simptomelor și ale calității vieții post-tratament la intervalele de 1 și 3 luni, 6 luni sau după 1 an. Crioterapia are un profil de siguranță favorabil, datorită adâncimii limitate de penetrare, care minimizează riscurile de afectare a osului și cartilajului. Păstrarea țesuturilor de susținere și a matricei extracelulare contribuie atât la repararea țesuturilor, cât și la vindecarea optimă, reducând riscul de afectare a vaselor mari de sânge. Un număr redus de pacienți (5%) au fost depistați cu epistaxis post-intervenție, având antecedente de hipertensiune arterială.
De aceea, crioterapia reprezintă o opțiune validă de tratament pentru rinita cronică refractară la tratamentele medicale.
As. Univ. Dr. BogdanAlexandru Georgescu, Facultatea de Medicină, Universitatea „Ovidius” din Constanța
