Medical Market - Medicina Familiei 2016

Medicina Familiei Revista profesioniștilor din Sănătate

Interviu realizat cu Dr. Rodica Tănăsescu Preşedinte SNMF

2016

64

72x

Dorna turism pentru sănătate şi suflet

Publicaţie adresată cadrelor medicale

Salin x

Sumar

22

„Strategia noastră este să aducem medicina de familie acolo unde îi este locul în societatea românească!“ Interviu realizat cu Președintele SNMF, Dr. Rodica Tănăsescu Laringitele acute la copil Schimbările climatice şi implicaţiile lor pulmonare Testarea cutanată alergologică la polenuri în rinoconjunctivita alergică Obezitatea şi aparatul cardiovascular Infecţie virală sau bacteriană?

Diabetul zaharat

34

Tulburări digestive acute (sindrom diareic) Alimentele organice: sănătate sau doar linişte sufletească?

Afecţiunile hepato-biliare Testele Veneris® pentru depistarea rapidă a infecţiilor genitale Injecţia intracitoplasmatică a spermatozoidului în ovocit (ICSI): o şansă pentru cuplurile infertile Tratarea infecțiilor recidivante de tract urinar inferior Tu știi să abordezi infecțiile urinare?

Colagenul hidrolizat de tip II (Biopeptide de colagen)

56

Terapiile alternative anti-inflamatorii în boala artritică Artroza - o problemă de sănătate publică Diabetul zaharat – posibilităţi de abordare complexă prin tratament gemoterapic

6 10 14 18 22 28 34 40 42 46 50 52 54 56 60 61 62 68

Citeşte revista în format digital Editor ISSN 2286 - 329X Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

www.revistamedicalmarket.ro 4

Interviu

„Strategia noastră este să aducem medicina de familie acolo unde îi este locul în societatea românească!“ În perioada 24 – 27 martie 2016, are loc în Bucureşti ediţia a XII-a a Conferinţei Naţionale de Medicina Familiei, organizată de Asociaţia Medicilor de Familie Bucureşti – Ilfov (AMFB) şi Societatea Naţională de Medicina Familiei (SNMF). Pentru a intra în atmosfera evenimentului, stăm de vorba cu Dr. Rodica Tănăsescu, preşedinte SNMF şi vicepreşedinte AMFB.

Rodica Tănăsescu, preşedinte SNMF şi vicepreşedinte AMFB Ce noutăţi aduce această a XII-a ediţie a Conferinţei Naţionale de Medicina Familiei faţă de manifestările anterioare?

Care sunt principalele teme abordate în cadrul evenimentului şi ce personalităţi din lumea medicală se reunesc sub egida acestui important eveniment?

Ca în fiecare primăvară, medicina de familie îşi sărbătoreşte specialitatea printr-o nouă ediţie a Conferinţei Naţionale.

6

Temele sunt extrem de diverse, aşa cum caracterul profund interdisciplinar al specialităţii o impune. Vom avea module dedicate anumitor capitole importante, coordonate de grupurile de lucru ale SNMF : vaccinologie, boli respiratorii, gastroenterologie, sănătate mintală, pediatrie, cardiologie etc.

Vom avea sesiuni de postere.

Vor fi ateliere interactive destinate unor aspecte practice în activitatea curentă.

Ne vom ocupa de Management şi vom decide împreună, în urma şedinţei de Senat, ce vom face în continuare în ceea ce priveşte semnarea, sau nesemnarea contractului pe 2016.

La ultima discuţie purtată, aţi amintit că strategia SNMF se bazează pe dezvoltarea profesiei pe model european, constanţă şi coerenţă. În calitate de Reprezentantă a României în Consiliul WONCA Europe, vă rugăm să faceţi o comparaţie între medicina familiei din România şi cea europeană.

Nu vreau să fac această comparaţie, mă întristează mult prea tare. Desigur, la nivel conceptual stăm destul de bine. Medicina de familie are o curriculă proprie, rezidenţiat propriu, specialitate proprie.

Dar în ceea ce priveşte respectul decidenţilor pentru sănătate în general, pentru profesioniştii din sănătate, pentru medicii de familie şi pentru munca acestora, situaţia este cel puţin jenantă.

Un subiect arzător pentru medicii de familie este Contractul-cadru. SNMF şi FNPMF au adoptat o poziţie tranşantă printr-un memoriu înregistrat pe data de 23 februarie 2016 la Cancelaria Primului Ministru. Vă rugăm să ne informaţi cu privire la principalele probleme ale asistenţei medicale primare. Cum se reflectă prevederile noului cod fiscal asupra cabinetelor medicilor de familie?

Pot să vă spun, în primul rând, că nu am primit încă niciun răspuns la memoriul nostru depus şi înregistrat legal. Problemele sunt multe: de la disfuncţionalităţile severe ale softurilor informatice ale CNAS, la finanţarea umilitoare, la anularea dreptului de negociere, firesc pentru un contract civil şi până la suprataxarea PFA-urilor în noul Cod Fiscal.

Noul cod fiscal, care se doreşte o modalitate de relaxare fiscală, la nivelul profesiilor libere, reuşeşte o substanţială suprataxare. În fapt, vom avea un venit al cabinetului identic sau puţin mai mic şi în plus o taxare suplimentară importantă.

Se cunoaşte că întreaga platformă a CNAS funcţionează cu mare dificultate iar medicii de familie sunt ,,sfătuiţi,, ca serviciile medicale – consultaţii, prescrierea şi eliberarea reţetelor - să fie făcute offline. Cum este afectată activitatea medicilor şi ce se întâmplă cu documentele eliberate ,,de mână“? Care ar fi, din perspectiva dvs de preşedinte al SNMF, soluţiile optime de depăşire a acestui impas?

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu Soluţiile sunt simple, cel putin la nivel teoretic, dar nu ne aparţin nouă. Softurile CNAS trebuie să funcţioneze permanent, să existe o bună mentenanţă, să se facă revizii numai în afara programului din cabinete şi să existe alternativa informatică ce ar trebui să preia problemele în caz de avarie. Conform legii, de la 1 septembrie, serviciile se validează doar cu cardul. Serviciile offline riscă să rămână invalide (şi se întâmplă frecvent!), pentru că limita celor 72 ore este arbitrară şi aproape imposibil de respectat în weekend. Consider un risc major oferirea de servicii offline.

Printre altele riscăm ca peste 2-3 ani să vină Curtea de Conturi şi să impute reţetele (reale!!) acordate în urma consultaţiilor invalidate din cauza funcţionării proaste a sistemelor informatice. S-au mai întâmplat asemenea lucruri şi riscul este să devenim din ce în ce mai expuşi.

SNMF este preocupată de calitatea pregătirii specifice în medicina de familie. Au avut succes cursurile EMC online pentru medicii de familie prin portalul www.formaremedicala.ro? La lansarea lui (anul 2013) estimaţi că, până în 2016, medicii vor obţine aproximativ 50% din necesarul de credite. Vă rugăm să ne spuneţi dacă a fost atins acest procent şi dacă veţi continua şi în 2016-2017 programul de formare de formatori în domeniul medicinii de familie.

Nu ştiu exact, nu am incă această situaţie. Pot însă să vă spun cu certitudine că numărul colegilor care accesează platforma noastră şi parcurg cursuri este din ce în ce mai mare. Platforma este foarte apreciată şi din ce în ce mai folosită.

Preţuim însă şi valoarea evenimentelor noastre, a importanţei crescânde a activităţii grupurilor de lucru, a lucrărilor de un înalt profesionalism.

Prevenţia este unul din factorii importanţi în politica de sănătate a populaţiei. Este necesară o lege a prevenţiei? Cum poate funcţiona aceasta? Sunt viabile programele de screening pentru cancerul de col uterin?

Cât timp reuşesc medicii de familie să acorde consultaţiei preventive la pacientul asimptomatic?

Legea prevenţiei este necesară, cred eu.

Dar necesită modificări de structură şi de

„În prag de 1 aprilie, medicii de familie se pregătesc de Conferinţa Naţională, iar decidenţii le pregătesc (iar) o păcăleală…“ formulare. Prevenţia este încă un concept oarecum străin cetăţeanului român…

Pe de altă parte, decidenţii au avut atâta grijă să ne încarce la limita insuportabilului cu activităţi birocratice, încât timpul care ar trebui alocat prevenţiei se consumă cu aceste activităţi.

Programul de screening pentru cancerul de col uterin ar putea şi trebuie să fie viabil. În unele zone ale ţării chiar funcţionează. În altele, am fost forţaţi să renunţăm cu răspunsuri de genul: nu avem formulare, nu avem bani, nu avem citologi, „nu e cercul închis“ etc. Dar el poate fi făcut viabil.

Care este părerea dvs despre introducerea în şcoli a educaţiei pentru sănătate? Există disponibilitate din partea Ministerului Sănătaţii, a Ministerului Educaţiei, aveţi un partener de dialog care să vă ofere un sprijin real?

Parerea mea este că educaţia pentru sănătate în şcoli este strict necesară, cu condiţia să nu fie făcută „după ureche“. Materialele şi mesajele transmise elevilor trebuie să fie unitare şi coerente şi să fie structurate de către profesioniştii din sănătate.

Noi nu putem şi nici nu e treaba noastră să facem politici de sănătate. Ministerul Sănătăţii ar trebui să se ocupe. Ne-am oferit disponibilitatea să ajutăm, să structurăm materiale necesare împreună cu colegii din alte societăţi profesionale. Mai departe este sarcina decidenţilor să înfăptuiască aceste lucruri.

Anul trecut discutam despre deficitul de medici în zonele sărace ale ţării, de acordarea sporului de rural, acel ,,până la 200%“. Consideraţi rezolvată această problemă? S-au îmbunătăţit serviciile medicale în zonele defavorizate?

Nici vorbă, lipsa de medici în zonele izolate este o problemă serioasă. „Beneficiarii“ celor 200% sunt 4 la număr, medici

din Delta Dunării. În rest, zonele defavorizate sunt şi mai defavorizate, iar sporul necesar este tot mai mic. Riscăm deşertificarea zonelor izolate.

Interdisciplinaritatea duce la creşterea nivelului profesional al medicului de familie şi al specialistului. În calitate de preşedinte al SNMF, vă rugăm să ne spuneţi dacă există alianţe cu alte societăţi medicale şi care sunt proiectele comune de anul acesta.

Deasemeni, vă rugăm să ne informaţi dacă şi cum s-a materializat modelul integrativ medici de familie-psihiatriesănătate publică, ca urmare a implicării SNMF în organizarea WPA 2015 Bucharest International.

Proiectul WPA este ambiţios, dar paşii făcuţi sunt încă modeşti.

Da, avem proiecte comune cu Societăţile Române de Cardiologie, Pneumologie, Diabet şi Nutriţie. Ne interesează o cât mai bună colaborare cu colegii noştri din alte societăţi profesionale pentru o calitate ridicată a actului medical. În încheiere, vă rugăm să ne dezvăluiţi care este strategia SNMF pe termen scurt şi mediu şi care este principalul mesaj pe care doriţi să-l transmiteţi medicilor participanţi la conferinţa de anul acesta.

Este o perioadă grea, în care iar am încercat, prin logică şi argumentaţie cu exemple europene să îmbunătăţim activitatea şi dezvoltarea medicinei de familie însă aşa nu se mai poate.

Strategia este să aducem medicina de familie acolo unde îi este locul în societatea românească. Să ne apărăm demnitatea! Să facem alianţe, să structurăm paşii de urmat şi să nu renunţăm niciodată în a ne respecta pe noi înşine ca medici şi ca breaslă!

Medicina Familiei 7

Articole de specialitate

Laringitele acute la copil Laringitele în forma acută sunt afecţiuni comune la copil, făcând parte din infecţiile tractului respirator, acestea fiind principala cauză de morbiditate şi mortalitate la copil.

Căile respiratorii ale copilului au lumen redus, astfel încât orice infecţie respiratorie poate deveni obstruantă.

Dr. Toader Mioriţa Medic primar O.R.L. Doctor în ştiinţe medicale

Student Irina Maria Strugari

E

tiologia şi localizarea proceselor inflamatorii este variată, astfel că se descriu mai multe forme clinice de laringită. Cea mai reprezentativă şi mai gravă formă de laringită a copilului este cea acută dispneizantă.

Introducere Laringitele reprezintă afecţiuni frecvente în patologia pediatrică.

Afecţiunea este considerată o leziune obstructivă endolaringiană de tip inflamator ce poate determina o insuficienţă respiratorie acută. Astfel, în momentul examinării, copilul prezintă dispnee intensă de tip laringian, ce poate necesita o intervenţie medicală sau chirurgicală urgentă pentru a preveni asfixierea.

Simptomatologia este diversă şi zgomotoasă: debutul este acut cu dispnee inspiratorie, disfonie sau afonie, tuse lătrătoare, spastică, emetizantă, stridor laringian, bătăi ale aripilor nazale.

Din punct de vedere al localizării procesului inflamator, laringitele se pot prezenta sub mai multe forme clinice.

10

Etiopatogenie Laringitele sunt frecvente la copiii cu vârste între 6 luni şi 3 ani, considerându-se o incidenţă anuală de 5% dintre cazuri în primii doi ani de viaţă. Afecţiunea poate fi prezentă şi la sugarii sub 3 luni şi la adolescenţi. Se consideră că sexul masculin ar fi mai predispus să dezvolte laringită, preponderenţa sex masculin/feminim fi-

Tabel 1. Clasificare laringite acute

Laringite acute nespecifice •• Subglotică •• Supraglotică •• Laringotraheobronşita Laringite acute nespecifice •• din difterie •• din febra tifoidă •• din gripă ind de 1.4/1. Infecţiile respiratorii apar mai des în lunile reci, fiind corelate cu incidenţa crescută a manifestărilor virale determinate de H.parainfluenzae.

Infecţiile virale reprezintă cauzele cele mai des întâlnite în laringită, acestea ,,pregătind terenul’’ infecţiilor microbiene ce vor prelungi evoluţia.

Agenţii patogeni virali cei mai frecvenţi sunt influenza (tip A şi B), parainfluenza (tip 1-3) şi virusul respirator sinciţial ce apar în proporţie de 75% dintre cazuri.

Dintre infecţiile microbiene apar adesea streptococul hemolitic, stafilococul auriu şi uneori poate fi vorba şi de pneumococ.

Un alt factor etiologic de prim ordin este rujeola, boală a copilăriei. În fazele precoce ale laringitei acute, leziunile sunt benigne, însă în perioada de declin a rujeolei, laringita se agravează deteriorând brusc starea generală de sănătate a copilului.

Manifestări clinice Din punct de vedere al localizării proceselor inflamatorii,laringitele se descriu sub mai multe forme clinice (Tabel 1).

Laringita acută subglotică, forma clinică virală, este precedată de o rinofaringită. Febra este moderată, debutul este progresiv, marcat prin apariţia unei tuse aspre, lătrătoare, apoi dispnee inspiratorie. Aceste simptome sunt de scurtă durată; aproximativ 60% dintre cazuri au relatat o diminuare a tusei lătrătoare în mai puţin de 48 de ore.

Aceste manifestări sunt întâlnite deseori nocturn, însă nu se cunoaşte cu exactitate apariţia acestor exacerbări în timpul nopţii; o cauză plauzibilă ar fi ritmul circadian al cortizolului seric.

Epiglotita sau laringita supraglotică este o formă gravă de laringită, cu debut brutal şi evoluţie rapidă. Etiologia sa este microbiană, germenul cauzator este, în majoritatea cazurilor, Haemophilus influenze de tip B. Această afecţiune este sub formă edematoasă, legată de formarea unui microabces în submucoasă; astfel se explică şi posibilitatea altor localizări microbiene, în special meningeale. Spre deosebire de

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate forma subglotică, este prezentă hiperleucocitoza.

Această formă de laringită este ameninţătoare de viaţă, un studiu a raportat că 73% dintre cazurile de epiglotită s-au prezentat la spital cu simptome ce aveau o durată mai mică de 12 ore .

Laringita striduloasă este o formă needematoasă sau cu edem limitat, fără obstrucţie, cu leziuni difuze ale laringelui. Aceasta este o formă spastică, datorită inflamaţiei mucoasei ce va duce la spasm glotic. Puseul acut dispneic durează câteva minute şi dispare spontan.

Laringita spasmodică este de etiologie virală, cu debut brusc în timpul somnului, cu stridor inspirator ce poate dura câteva ore. Prezintă leziuni inflamatorii laringiene la care se supraadaugă spasmul glotic.

Laringotraheobronşita acută este considerată o infecţie gravă a tractului respirator superior şi inferior, ce afectează în principal copiii între 2 şi 3 ani. Dispneea este de tip mixt într-un context infecţios grav: febră mare, frison, răguşeală, tuse lătrătoare, coloraţie tegumentară teroasă şi astenie intensă.

Endoscopia laringotraheală permite diagnosticul lezional şi microbiologic, realizând aspiraţia secreţiilor vâscoase.

Fig.1 Epiglotită

Diagnostic Înainte de a lua orice măsură de diagnostic, trebuie precizată starea pacientului. Spre exemplu, dacă pacientul este anxios, aceasta poate duce la agravarea disfuncţiei respiratorii prin supraadăugarea obstrucţiei .

De asemenea,trebuie precizat stadiul evolutiv al afecţiunii, astfel fiind util scorul Westley (Tabel 2).

Pentru un punctaj mai mic de 3 este vorba de o formă uşoară a laringitei; între 3 şi 6 puncte laringita este moderată, iar mai mult de 6 puncte ne referim la o formă severă. În formele medii şi

severe prioritatea este menţinerea permeabilităţii căilor aeriene, iar ulterior va beneficia de metode de investigaţii .

Diagnosticul este confirmat de radiografia cervicală în incidenţă anteroposterioară şi/sau laterală ce poate oferi informaţii despre o posibilă epiglotită sau corp străin. În caz de epiglotită, se observă îngroşarea epiglotei şi a repliurilor ariepiglotice .

Radiologic, în caz de epiglotită, se observă semnul ,,degetului mare” (Fig.1). Acestea sunt utile în cazul în care sunt pozitive, dar pot fi şi fals negative. Valoarea obţinerii acestor radiografii a fost pusă sub semnul întrebării, deoarece efectuarea acestora poate întârzia în mod critic măsurile pentru asigurarea permeabilităţii căilor aeriene.

Laringoscopia directă ne permite atât depistarea unei leziuni supraglotice sau edem subglotic, cât şi extragerea unui corp străin. De asemenea, se vor recolta probe biologice, precum hemoleucograma, se va determina concentraţia gazelor sangvine, a pH-ului sangvin şi examenul microbiologic al secreţiilor faringiene sau laringiene.

Monitorizarea cardiorespiratorie prin pulxosimetrie este obligatorie la pacienţii cu forme severe.

Tabel 2. Scorul Westley

12

0

1

2

Stridor

absent

la agitaţie

în repaus

Tiraj

absent

uşor

moderat

Murmur vezicular

normal

diminuat

foarte diminuat

Cianoza

absentă

Conştienţa

normal

3

4

5

la agitaţie

în repaus

sever

alterat

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Schimbările climatice şi implicaţiile lor pulmonare Efectele negative ale poluării atmosferice asupra sănătăţii au fost identificate încă din secolul trecut. Mecanismele prin care diverşii poluanţi îşi pun amprenta asupra sănătăţii sunt diferite în funcţie de tipul şi concentaţia acestora.

Dr. Ioana Munteanu, Prof. Dr. Florin Mihălţan Institutul de Pneumologie M. Nasta Bucureşti

C

onform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) la nivel european, poluării atmosferice îi sunt atribuite între 15-10% din totalul deceselor şi 18-20% din ani de suferinţă în special în ţările est-europene. Datele unor studii efectuate în Belgia, Finlanda, Franţa, Germania, Italia şi Olanda au aratat că între 6-12% din povara totală indusă de boală se datorează a nouă poluanţi din mediu dintre care particulele materiale, zgomotul, radonul şi fumatul pasiv sunt pe primul loc. Astmul, alergiile şi unele forme de cancer sunt pe primul loc la copil ca efecte secundare ale poluării.

Istoric În istorie sunt notate episoadele severe de poluare a aerului din Marea Britanie. „Marele Smog” din decembrie 1952 s-a caracterizat prin 4.000 decese în timpul celor 5 zile (Dec 5 – 9, 1952) plus 12.000 decese suplimentare în următoarele 2 luni. Cele mai multe dintre acestea s-au înregistrat în rândul copiilor şi persoanelor în vârstă.Aspecte similare sunt notate în SUA 1948 (Donora - 20 decese, 4.000 internaţi) sau Belgia 1930, moment în care încep primele preocupări privind calitatea aerului şi efectele ei asupra sănătăţii.

14

Încălzirea globală a planetei, alt fenomen preocupant a fost descris încă din 1896 de cercetători suedezi, considerat secundar creşterii emisiei de CO2 rezultat din arderea combustibilului fosil (dublarea CO2 - creşterea temperaturii cu 50C)

Ce este poluarea atmosferică?

Poluare atmosferică: orice particulă sau gaz vizibilă sau invizibilă ce este depistată în aerul atmosferic şi care nu face parte în mod normal din compoziţia acestuia. Pot fi de cauză: •• Naturală: incendii forestiere, polen, furtuni de nisip •• Nenaturală: produşi de om şi clasificaţi în outdoor (exterior) şi indoor (interior) (Tabel 1) Dintre aceştia se disting 5 poluanţi majori: monoxidul de carbon, dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particulele materiale şi nivelul de ozon de la sol ce sunt responsabile de principalele fenomene îngrijorătoare de la nivel mondial: smogul, ploaia acidă, efectul de seră, încălzirea globală, schimbările climatice şi apariţia găurilor din stratul de ozon.

Oamenii, în general, pot fi afectaţi de poluare pentru că sunt expuşi sau sunt sensibili. Când ne referim la expunere există anumite profesii care se pot desfăşura în zone cu poluare maximă (şoferii de taxi, autobuz, muncitorii din construcţii, agricultură sau chiar atleţii).

Persoanele sensibile cuprind acei oameni care au afecţiuni pulmonare, cardiova-

sulare sau alergii preexistente, cele mai afectate fiind vârstele extreme (copiii şi bătrânii).

Schimbările climatice sunt importante pentru pacientul respirator şi sunt secundare absorbţiei şi emisiei secundare de radiaţii de către anumite gaze şi vapori ce încălzesc suplimentar atmosfera (vaporii de apă, dioxidul de carbon CO2,Ozonul O3, Metanul CH4, Oxizii de azot N2O). Ele realizează aşa numitul efect de seră ce conform predicţiilor din ultimii ani poate determina până la sfârşitul secolului al 21 –lea o creştere globală a temperaturii cu 1,1 până la 6,40C. Acestea reprezintă o mare provocare pentru pacientul respirator din două motive: 1. Inducerea sau agravarea directă a unor boli respiratorii sau 2. Creşterea expunerii la factori de risc (polen, mucegai creşterea nivelului de ozon la sol şi a concentraţiei de particule materiale PM). Principalele afecţiuni sunt astmul, bronhopneumopatia obstructivă cronică, infecţiile respiratorii, alergiile şi rinosinuzitele.

Efectele schimbărilor climatice asupra polenului au fost analizate de puţine studii. Principalele acţiuni sunt apreciate a fi:1. Creşterea în dimensiuni şi maturarea mai rapidă a plantelor; 2. Creşterea cantităţii de polen produsă de fiecare plantă 3. Prelungirea perioadelor de acţiune a polenului şi 4. Modificări geospaţiale ale distribuţiei acestuia ce pot fi concretizate în iniţerea unor noi cazuri de astm sau exacerbări mai frecvente şi severe ale celor existente.

Ciclonurile şi inundaţiile mai frecvente sunt tot o consecinţă a acestor fenomene. Ele atrag după sine o producţie mai mare de mucegaiuri (fungi, spori, etc) implicate în astmul nonalergic sau exacerbările bronşitelor. De asemenea pot induce depresie, anxietate şi stres ce pot contribui suplimentar la

www.revistamedicalmarket.ro

STAŢII METEO pentru monitorizarea temperaturii și umidității aerului din locuința ta Petrecem mai mult de două treimi din viață în interiorul locuinței, biroului etc. Cum ne simțim aici, depinde de calitatea aerului interior. Controlul temperaturii și umidității vă ajută să păstrați un climat interior sănătos și să economisiți din punct de vedere energetic.

Monitorizarea valorilor de temperatură și umiditate a aerului din locuințe, birouri sau orice alte încăperi vă ajută să luați decizia corectă în vederea utilizării unei surse de încălzire suplimentară, de utilizarea unui umidificator sau dezumidificator.

Umiditatea normală a aerului dintr-o locuință se situează în intervalul de 55-60%, valorile sub 55% indicând un aer uscat care poate duce la crăparea elementelor din lemn, tuse, uscarea pielii, pe când la celălalt capăt al intervalului, valorile peste 60% pot duce la apariția condensului, a mucegaiului, umflării parchetului sau chiar a problemelor respiratorii.

Cu stațiile meteo de la TFA Germania puteți monitoriza temperatura, umiditatea, presiunea atmosferică, tendințele meteo, fazele lunii, valorile minime și maxime, puteți seta alarme care să vă atenționeze când valorile limită au fost depășite sau puteți vizualiza pe ecran valori din alte încăperi, atunci când stația meteo este însoțită de senzori externi (cu cablu sau wireless). O stație având senzori externi poate monitoriza până la 5 încăperi (sau valori ale aerului exterior cand unul dintre senzori este amplasat în exteriorul locuinței).

Pentru a alege un termohigrometru, o stație meteo sau un barometru de la TFA ne puteți contacta: www.soldec-shop.ro • 0725 588 322 • info@soldec.ro Cluj Napoca Str. Octavian Goga nr. 29 tel/fax: 0264 588322 mobil: 0740 775696

București Str. Făcliei nr 1 tel/fax: 021 2258322

www.soldec.ro / info@soldec.ro

Articole de specialitate Tipul de poluare

Definiţia

Exemple

Outdoor (exterioară)

Implică expuneri ce au loc în afara clădirilor

1. Particulele fine ce rezultă prin arderea combustibilior fosili (cărbune, petrol) 2. Gaze toxice (SO2, NO2, CO, Vapori chimici etc.)

3. Nivelul de ozon (reacţia oxigenului cu alţi poluanţi urbani) 4. Fumul de ţigară

Indoor (interioară )

Implică expunerea la particule , CO, alţi poluanţi ce provin din aerul sau praful din clădiri

5. Gaze (CO, Radon, etc) 6. Produse de curăţenie folosite în locuinţe 7. Materiale de construcţii (asbest, formaldehidă,etc.)

8. Fumul de ţigară 9. Mucegai şi polen

exacerbarea astmului.

Creşterea producţiei de particule materiale în special PM 2,5 (motoare cu combustie, metale radioactive, fum de ţigară) şi a nivelului de ozon de la sol devin şi ele implicate în exacerbarea afecţiunilor pulmonare. O serie de studii epidemiologice citează poluanţii fotochimici (O3, NO2, SO2) ca având efect în inducerea infecţiilor atât la persoanele sănătoase (copil) cât şi la cele cu leziuni preexistente (astm, BPOC) şi risc suplimentar de exacerbare şi deces. Studii pe termen lung au aratat o creştere a mortalităţi în condiţiile expunerii la PM chiar la nivele sub cel recomandat de OMS (PM2.5 =10 μg•m−3). Conform Agenţiei Europene de Mediu (EEA) în Uniunea Europeană (UE) speranţa de viaţă este în medie scăzută cu 8,6 luni secundar expunerii la PM2,5. Studii din Marea Britanie au arătat o relaţie directă între emisiile de PM10 şi internările pentru pneumonii şi exacerbări de BPOC. În mediu urban, creşterile de temperatură de la nivelul solului pot fi explicate printr-o răcire şi circulaţie a aerului insuficientă în timpul nopţii. Acestea se traduc printr-o creştere a mortalităţii la nivel de UE cu 1-4%

16

pentru fiecare creştere cu peste 1 grad a temperaturii obişnuite a zonei respective. În anii 2020, se estimează o creştere a mortalităţii induse de caldură cu peste 25.000 cazuri/an în special în Europa Centrală şi de Sud. Modificările climatice pot fi asociate şi cu schimbarea profilului anumitor boli, inclusiv cele respiratorii. Acestea atrag după sine costuri suplimentare de tratament (mai multe medicamente asociate sau medicamente noi), spitalizări, prezentări la camera de gardă ce impun o povară suplimentară societaţii şi familiei pacientului. În concluzie, calitatea vieţii şi sănătăţii locuitorilor depinde de calitatea mediului în care funcţionează şi care reprezintă un sistem complex de interacţiuni între factorii sociali, economici şi culturali modificabili în timp în beneficiul societăţii.

Bibliografie:

1. Gennaro D’Amato Climate change and respiratory diseases, Eur Respir Rev June 1, 2014vol. 23 no. 132 161-169 2. Chauhan AJ1, Johnston SL. Air pollution and infection în respiratory illness.

Br Med Bull. 2003;68:95-112.

3. EBoDE, 2010. Environmental Burden of

Disease în Europe (EBoDE) pilot project. http://en.opasnet.org/w/Ebode 4. EC, 2008. Directive 2008/56/EC of the European Parliament and of the Council of 17 June 2008 establishing a framework for community action în the field of marine environmental policy (Marine Strategy Framework Directive).

5. Russell, A.; Brunekreef, B., 2009. ‘A Focus on Particulate Matter and Health.’ Environmental Science and Technology 43: 4620–4625.

6. obine, J.M.; Cheung, S.L.K.; Le Roy, S.; Van Oyen, H.; Griffiths, C.; Michel, J.P.; Herrmann, F.R., 2008. Death toll exceeded 70000 în Europe during the summer of 2003. Comptes Rendus Biologies 331: 171–178.

7. JRC, 2009. Climate change impacts în Europe. Final report of the PESETA research project. Juan-Carlos Ciscar (ed).

EC, Joint Research Centre, Institute for Prospective Technological Studies, Institute for Environment and Sustainability.

8. ECDC, 2010. Climate change and communicable diseases în the EU Member States.

9. Semenza, J.; Menne, B., 2009. ‘Climate change and infectious diseases în Europe.’ Lancet Infect Dis 9: 365–375.

www.revistamedicalmarket.ro

Clorhidrat de azelastină /Propionat de fluticazonă

Articole de specialitate

Testarea cutanată alergologică la polenuri în rinoconjunctivita alergică Rinita alergică este o afecţiune inflamatoare a mucoasei nazale, mediată immunologic şi indusă după expunerea la alergene printr-o reacţie de hipersensibilitate mediată-IgE la nivel nazal, caracterizată clinic prin strănut, prurit nazal (mâncărime de nas), rinoree (nas care curge) şi obstrucţie nazală (nas înfundat). Rinita alergică este un factor de risc pentru astm, iar conjunctivita alergică, manifestată prin lăcrimare, prurit conjunctival (mâncarime de ochi), eritem/hiperemie conjunctivală (ochi roşu) sau edem conjunctival/chemosis (pleoape umflate), este frecvent asociată cu rinita alergică cu sensibilizare la polen (polinoză).

Conferenţiar universitar Dr. Florin-Dan Popescu

Spitalul Clinic „Nicolae Malaxa” Bucureşti, Clinica de Alergologie

A

lergiile la polenuri reprezintă o problemă globală de sănătate, rinoconjunctivita alergică având o prevalenţă semnificativă şi prezentând impact important asupra calităţii vieţii pacienţilor, asupra productivităţii muncii şi nu în ultimul rând asupra costurilor. Se estimează că la nivel mondial 400-500 de milioane de oameni suferă de rinită alergică, iar în Europa prevalenţa este de aproximativ 20%, cu variaţii de la o ţară la alta. În România, prevalenţa simptomelor de rinoconjunctivită alergică este la tineri de aproximativ 15% (Asher et al, 2006; Bousquet et al, 2008; Brozek et al, 2010; Hellgren et al, 2010; Yorgancıoğlu et al, 2012; Pawankar et al, 2012).

Rolul medicului alergolog este esenţial în managementul rinoconjunctivitei alergice (Pawankar et al, 2011), acesta fiind medicul specialist abilitat pentru: •• efectuarea şi interpretarea anamnezei alergologice complexe, •• efectuarea testelor alergologice in vivo, testele cutanate, şi in vitro, testele pentru determinarea IgE specifice din sânge (cu evitarea riscurilor neevaluate corect pentru pacient sau a interpretărilor eronate de către medici nespecialişti), •• investigarea reactivităţilor încrucişate dintre alergenele din polen şi unele alimente, precum şi a inflamaţiei alergice la nivel rinoconjunctival, •• stabilirea strategiilor pentru reducerea

18

expunerii la alergene de origine vegetală, a imunoterapiei alergen-specifice şi / sau a terapiei farmacologice optime.

Grăuncioarele de polen ale florilor plantelor anemofile (polenizate prin vânt) sunt surse importante de aeroalergene aeropurtate, expunerea la polen fiind influenţată de tipul de plante, răspândire lor sălbatică sau de cultură, zona geografică, altitudine, curenţi de aer, temperatura, precipitaţii şi alte evenimente meteorologice (D’Amato et al, 2007; Bousquet et al, 2008; Bernstein, 2008; Takhtajan, 2009).

Sezoanele de polenizare din România durează de la începutul primăverii (polen arbori timpurii), primăvara târziu - începutul verii (polen graminee), până la sfârşitul verii - toamna târziu (polen buruieni). Extractele din polenuri de arbori/ arbuşti, graminee şi buruieni se utilizează la noi în ţară pentru testarea alergologică prick (Popescu et al, 2006).

Conform noilor recomandări ale Global Allergy and Asthma European Network (Bousquet et al, 2012; Heinzerling et al, 2013), testarea cutanată alergologică prick pentru investigarea alergiilor la polen se realizează pentru pacienţii europeni cu: •• extracte polen de arbori/arbuşti, extracte individuale sau amestec: •• polen mesteacăn (Betula sp) sau polen Betulaceae mix (amestec), •• polen frasin (Fraxinus excelsior) sau Oleaceae sp sau mix (familia măslinului), •• polen platan Platanus vulgaris, •• polen ienupăr sau Cupressaceae (familia chiparosului), •• extracte polen de graminee (familia Poaceae): •• extracte individuale polen graminee, ex. timoftică Phleum pratense, sau

•• extracte amestec de polen graminee (polen de graminee mix, incluzând •• timoftică (Phleum pretense), golomăţ (Dactylis glomerata), •• iarbă gazon zâzanie (Lolium perenne), firuţă-de-livezi (Poa pratensis) etc, •• extracte polen de buruieni, extracte individuale: •• polen iarba pârloagelor (Ambrosia artemissifolia var. elatior) şi polen pelinariţă (Artemisia vulgaris) din familia Asteraceae (familia florii-soarelui), •• polen paracherniţă (Parietaria sp) din familia Urticaceae (familia urzicii).

Testarea poate fi extinsă pentru regiunile semi-aride şi cu extracte de polen ale altor buruieni, cum ar fi Chenopodiaceae, şi Plantago sp (Sekerel şi Sahiner, 2012).

Nu în ultimul rând, trebuie subliniat faptul că schimbările de climă şi vreme au impact particular asupra aeroalergenelor din polenuri (Popescu et al, 2007), fiind implicaţi factori meteorologici (temperatura, viteza vântului, umiditate, ploaie, furtuni), împreună cu regimuri climatologice (anomalii calde sau reci, perioadele uscate sau umede) (D’Amato şi Cecchi, 2008). Activităţile umane cu creşterea concentraţiilor atmosferice ale gazelor cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon, şi temperaturile mai ridicate pot influenţa concentraţia şi distribuţia alergenelor din polenuri (Beggs, 2004, Cecchi et al, 2010).

România este o ţară din sud-estul Europei cu o biodiversitate importantă a plantelor anemofile, de aceea testarea cutanată alergologică prick, procedură esenţială pentru confirmarea alergiei mediate IgE, trebuie realizată după proceduri standardizate de specialitate pentru un management optim al pacienţilor cu simptome de polinoză.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Salin

O aventură a cunoaşterii pentru sănătate, a realizării unor invenţii - un domeniu al terapiilor naturale.

P

entru cei care au probleme respiratorii, pentru părinţii care au copii cu probleme respiratorii, pentru tot mai mulţi medici de familie sau specialişti, aparatele Salin au intrat într-un normal al utilizării ca o terapie naturală de mare valoare.

Lista afecţiunilor Pe lângă astm, alergii respiratorii, rinite, sinuzite, laringite, bronşite, lista cuprinde practic toate problemele legate de buna funcţionare a aparatului respirator. În afecţiuni ORL, SALIN se arată a fi de mare ajutor în rinite, sinuzite, laringite cu o acţiune generală desensibilizată în probleme alergice. În afecţiuni pneumologice au fost obţinute rezultate favorabile în astm bronşic, bronşite astmatiforme, bronşite, bronşectazii, silicoze, recuperări în TBC, mucoviscidoză.

Se remarcă şi efecte favorabile în diverse alte cazuri de insuficienţe respiratorii, ca de exemplu în cele pe fond cardiac sau tiroidian.

Aparatele Salin au fost medaliate cu aur şi argint la saloanele de invenţii de la Bruxelles, Geneva, Chişinău. Au primit marca de aur la expoziţiile Natura Vita, sunt menţionate pe internet în Doctor’s Guide. În mod curent, sunt produse aparatele SALIN S2 şi SALIN PLUS pentru tratarea salină a aerului ambiental, inhalatorul cu mască SaltMed şi mezinul gamei, miniinhalatorul InSALIN. Aparatele Salin pentru tratarea ambientală a aerului sunt foarte eficiente şi comode în utilizare, doar prin simpla funcţionare în spaţiul în care stă mai mult sau doar-me utilizatorul. Aparatele asigură purificarea generală a aerului în spaţii diverse: locuinţe, birouri.

Miniinhalatorul InSalin Acesta valorifică ideea unor mici inhalatoare, care să poată fi permanent la îndemâna utilizatorului. Experienţa pe care o avem în ceea ce înseamnă emisia aerosolilor salini de către granulele de sare ne-a permis realizarea unui dispozitiv deosebit de performant. Este şi foarte plăcut estetic, fiind realizat de un designer tânăr şi talentat.

Miniinhalatorul InSalin este un dispozitiv destinat utilizării la purtător, ceea ce permite folosirea înainte, după sau pe durata expunerii în medii care activează problemele respiratorii. La şcoală, la sala de gimnastică, la serviciu, în aglomeraţii sunt multe situaţii în care InSalin este de un mare ajutor.

Inhalator InSalin

Efectele favorabile Sunt deosebit de spectaculoase în cazul copiilor.

V mărirea rezistenţei generale a organismului la răceli;

V scăderea problematicii sforăitului;

V acţiune generală desensibilizantă în probleme alergice;

V reducerea problemelor respiratorii ale fumătorilor;

V de mare ajutor în rinite, sinuzite, laringite;

V ajutor natural în renunţarea mai uşoară la fumat;

V rezultate favorabile în astm bronşic, bronşite astmatiforme, bronşite, bronşectazii, silicoze, recuperări în TBC, mucoviscidoză;

V calitate deosebită a aerului care devine proaspăt şi plăcut respiraţiei, cu asigurarea unui ambient interior plăcut.

V somn liniştit, odihnitor, stare de confort psihic;

S.C.Tehno Bionic S.R.L. Buzau, Str.Agriculturii nr 55, tel/fax: 0238 725 321 email - salin@tehnobionic.ro / www.salin.ro

20

www.revistamedicalmarket.ro

LABORATOARE DE ANALIZE MEDICALE: 1.Calea Dorobanţilor, Nr.58, Sect. 1, Bucureşti, Tel. 021.211.58.62/63/64, Mobil:0726.782.289, mail: office@ids-laboratories.ro.

Program de recoltare:L-V:07.30-18.00; S:08.00-11.00 Program de lucru:L-V:07.30-20.00; S: 08.00-11.00 2. Bd. 15 Noiembrie, Nr.60, Jud.l Braşov (În incinta Spitalului CF Braşov), Tel. 0368.446.144, Fax: 0368.446.145, mail: office.brasov@ids-laboratories.ro.

Program de recoltare: L-V:07.30-15.30; S:08.00-11.00 Program de lucru:L-V07.30-15.30; S:08.00-11.00 3. Str. Liviu Rebreanu, Nr.31-33, Tg. Mureş, Tel: 0265.264.233, Mobil: 0727.892.691, mail: office. tgmures@ids-laboratories.ro.

Program de recoltare:07.30-15.30 Program de lucru:07.30-15.30 4. Str. Justiţiei, Nr.4, Sibiu, Jud. Sibiu, tel: 0369.401.578, Mobil: 0722559624, mail: office. sibiu@ids-laboratories.ro Program de recoltare:07.30-15.30 Program de lucru:07.30-15.30 5. Bulevardul I.C. Brătianu, Bl. D6, Piteşti, Jud. Argeş, Tel.: 0348.404.969, Tel: 0725.828.491, mail: office. pitesti@ids-laboratories.ro.

Program de recoltare:07.30-15.30 Program de lucru:07.30-15.30 6. Str. Ion Băieşu, bl. 4-5, etaj 1, Jud. Buzău, Tel: 0721.655.771, mail: office.buzau@ids-laboratories.ro Program de recoltare:08.00-16.00 Program de lucru:08.00-16.00 RADIOLOGIE IMAGISTICĂ Cetatea Histria, Nr.12, Sector 6, Bucureşti, Tel: 021.745.05.40,Tel: 031.405.188, mail: radiologie@ ids-laboratories.ro.

Program de lucru:08.00-18.00 PUNCTE DE RECOLTARE BUCUREŞTI şi RADIOLOGIE IMAGISTICĂ CT şi RMN: 1. Bulevardul Maraşeşti, Nr.90, Sector 4, Tel.021.301.04.83/84/85, Fax. 0372.871.431, mail: office.marasesti@ids-laboratories.ro Program de recoltare:07.00-14.00 Program de lucru:07.00-21.00 PUNCTE DE RECOLTARE MUREŞ: 1. Str. Nicolae Grigorescu, nr. 33, Târgu Mureş Program de recoltare:07.30-12.00 Program de lucru:07.30-15.30 PUNCTE DE RECOLTARE BRAŞOV: 1. Str. Zizinului, Nr.25, Bl. 9, Sc.A, Ap.1, Braşov, Tel: 0368.438.912, mail: officezizin@ids-laboratories.ro.

Program de recoltare:07.30-12.00 Program de lucru:07.30-15.30 MEDICAL EXPERT CLINIC LABORATOR DE ANALIZE: Strada Domnişori, nr. 93, Ploieşti, Jud. Prahova, Telefon: 0344.801.657 - 0344.801.658 0733.110.331, mail:laborator@meclab.ro Program de recoltare:07.30-15.30 Program de lucru:07.30-15.30 Punct de recoltare Ploieşti: Str. Văleni, Nr.24, Judeţul Prahova, Tel:0344.806.317 Program de recoltare:07.30-15.30 Program de lucru:07.30-11.00 IDS LABORATOR 1. Constanţa, Str. Marcovici, Nr.1, Tel: 0241.581.900, 0724.373.716 Program de recoltare: L-V08.00-16.00, S: 08.00-12.00 Program de lucru:L-V08.00-17.30, S:08.00-13.00 2. Constanţa, B-dul. Mamaia, Nr.284, Tel: 0241.696.517, Tel: 0720.058.385, mail: office@ids-laborator.ro Program de recoltare: L-V08.00-16.00, S: 08.00-12.00 Program de lucru:L-V08.00-17.30, S:08.00-13.00

Articole de specialitate

Obezitatea şi aparatul cardiovascular Profesor Dr. Carmen Ginghină

Institutul de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Prof. Dr. C.C. Iliescu“ UMF Carol Davila Bucureşti

Efectele obezităţii asupra aparatului cardiovascular În Ghidul European privind ,,Prevenţia Bolilor Cardiovasculare” din 2012 – apare un tabel cu efectele adverse potenţiale ale creşterii greutăţii asupra aparatului cardiovascular.

Astfel creşterea greutăţii ar determina •• creşterea tensiunii arteriale, •• creşterea inflamaţiei sistemice şi a stării pretrombotice, •• dislipidemia (cu expresie pe majoritatea fracţiunilor lipidice – determinând dislipidemia mixtă, predominant aterogenă), •• anomalii cardiovasculare şi cerebrovasculare (disfuncţia endotelială, boala coronariană, fibrilaţia atrială, stroke, geometria ventriculară stângă anormală, disfuncţia sistolică şi diastolică, creşterea activităţii simpatice, insuficienţa cardiacă), •• creşterea rezistenţei la insulină, •• albuminemia.

Afectarea cardiacă din obezitate se poate produce ipotetic •• prin factori mecanici (hemodinamici – în fapt), •• prin efecte directe asupra miocardului, •• prin mecanisme neuro-hormonale – im-

22

plicând aici şi rolul rigiditării arteriale.

Astfel – factorii mecanici, supraîncărcarea hemodinamică din obezitate – poate creşte volumul sanguin, creşte debitul cardiac, lărgeşte ventriculul stâng, creşte stressul peretelui ventricular conducând la hipertrofia excentrică. Aceasta poate fi ,,adecvată” şi se va însoţi de disfuncţie diastolică sau poate fi ,,inadecvată” şi se însoţeşte de disfuncţie diastolică şi sistolică de ventricul stâng.

Insuficienţa cardiacă va produce creşterea hipertensiunii venoase pulmonare şi creşterea hipertensiunii arteriale pulmonare.

Ventriculul drept se va hipertrofia şi va ceda – insuficienţă cardiacă dreaptă. În paralel – acumularea excesivă de ţesut adipos va duce la apnee de somn, hipoventilaţie şi la hipoxie şi acidoză.

Prin efecte directe asupra miocardului – celulele adipoase pot accentua activarea cardiodepresivă. Metaplazia miocardică cu celule adipoase este iniţial reversibilă dar produce ulterior o degenerare miocitară.

Adipocitele umane au o acţiune cardiodepresivă cu efect acut asupra contractibilităţii cardiomiocitelor - determinând scăderea amplitudinii scurtării microcitelor şi scăderea peak-ului de calciu din cardiomiocite.

Mecanismele hormonale de afectare cardiacă în obezitate Acestea includ: creşterea adipokinelor proinflamatoare şi proaterosclerotice (leptina, insulina, angiotensina), scăderea adipokinelor protectoare (adiponectina) – care produc injurie vasculară şi miocardică. În paralel – sistemul nervos reacţionează prin aşa-numita hipersimpaticotomie a obezului cu hiperreacţia de renină – angiotensină - aldosteron şi accentuarea injuriei vasculare şi miocardice.

Creşterea rigidităţii arteriale – contribuie la creşterea suprasarcinii de presiune şi de volum din obezitate. Se constată o prevalenţă neaşteptată a hipertrofiei concentrice – inclusiv în obezitatea morbidă şi la superobezi. Hipertrofia excentrică este mai rară. În condiţiile în care avem o bună definire a parametrilor geometriei ventriculare stângi (grosimea relativă a pereţilor crescută, masa ventricului stâng crescută) putem deduce suprasolicitarea VS. Traseul ECG are o sensibilitate scăzută în depistarea hipetrofiei VS – obezitatea fiind asociată de regulă cu microvoltaj.

Printre posibilii factori determinanţi ai tipului remodelarii VS se numără şi obezitatea plus factorii care pot coexista cu ea (încărcarea de presiune, de volum, mediul neurohormonal, factorii genetici).

Evoluţia hipetrofiei ventriculare stângi (HVS) poate fi asimptomatică sau cu insuficienţă cardiacă – cu disfuncţie sistolică sau diastolică.

Ce am constatat studiind obezitatea?

Obezitatea este un predictor independent al prezenţei HVS – nu numai la hipertensivi ci şi la normotensivi.

La obezii normotensivi, HVS este asociată cu vârsta mai avansată, sexul masculin, indexul de masă corporală crescut, cu prezenţa diabetului şi a dislipidemiei dar şi cu scăderea distensibilităţii şi a strainului aortic plus creşterea rigidităţii aortice.

Interesul nostru pentru problemă nu s-a oprit aici. Cum influenţează Chirurgia bariatrică tratamentul obezităţii?

www.revistamedicalmarket.ro

e-mail: sanafort@gmail.com Tel: 0756-117.718 www. sanafort.ro

Minianalizoare - consumabile pentru dotare cabinete

Hemoglobinmetru

Minianalizor Veri-Q (CT/HDL/LDL/TG)

Tensiometru

Glucometru

Colesterol +glucoza

Electrostimulator pentru prevenirea si tratarea bolilor vasculare

• Minianalizoare diagnostic rapid • Glucometre • Tensiometru electronic • Veinoplus – sistem de tratament al tulburărilor vasculare • Termometre • Teste rapide, teste sarcina • Consumabile (urocultoare, coprocultoare, seringi, apasatoare linguale, dezinfectanti, manusi) Este întrebarea care mi-am pus pus-o împreună cu dr. Mădălina Iancu – care şi-a făcut doctoratul pe această temă.

Sunt cunoscute şi publicate efectele favorabile cardiovasculare după intervenţii agresive de tip bypass gastric. În ultimii ani se practică intervenţii minim invazive, laparoscopice de gastrectomie longitudinaă – intervenţii mai puţin radicale, fără risc de malabsorbţie cu profil de siguranţă mai bun – evoluţie ce merită analizată.

S-au urmărit funcţia vasculară aortică, parametrii clinici şi corelarea acestora cu parametrii de funcţie vasculară.

S-a urmărit evaluarea impactului modificărilor de funcţie vasculară asupra remodelării morfologice şi funcţionale cardiace.

S-au studiat 34 subiecţi obezi programaţi pentru GL-preoperator şi la 6 luni postoperator.

S-au urmărit distensibilitatea aortică, strain-ul (,,deformarea”) aortică şi rigiditatea aortică.

S-a constatat că distensibilitatea aortei

24

scade cu modificarea greutăţii şi a circumferinţei abdominale, că strain-ul aortic scade cu aceiaşi termeni plus stadiu HTA şi că rigiditatea aortică scade cu stadiul HTA. Există corelaţie între parametri de funcţie vasculară şi IMC, circumferinţa abdominală, glicemie exprimată prin curbele de regresie lineară: distensibilitatea aortei şi IMC evoluează în sens opus, la fel strainul aortic şi circumferinţa abdominală; rigiditatea aortei şi glicemia evoluează în acelaşi sens.

Indexul de masă corporală scade cu 28.5% (60% din greutatea excesivă), circumferinţa abdominală scade cu 25.2%, profilul lipid se corectează între 10-30%.

HTA se corectează în proporţie de 75.6% fără plusarea tratamentului postoperator.

Indicatorii funcţiei vasculare se corectează parţial: distensibilitatea şi strainul cresc, rigiditatea scade.

Masa VS scade cu 8 % , scădere aparent mică - dar semnificativă.

Disfuncţia diastolică se corectează şi ea - la jumătate din bolnavi.

În esenţă – funcţia vasculară a avut cea mai pregnantă (50%) modificare pozitivă însumând probabil efectele scăderii obezităţii generale şi abdominale, scăderii valorilor HTA, scăderii nivelului lipidelor serice, ameliorării statusului glicemic.

Ameliorarea funcţiei aortice s-a însoţit de reversibilitatea disfuncţiei diastolice VS - aici fiind probabil implicată cuplarea ventriculo-arterială.

S-a produs o modificare uşoară a masei VS – probabil modificarea morfologică o va urma în timp pe cea funcţională.

Desigur - studiul este limitat: conţine numai 34 de bolnavi, monitorizaţi numai 6 luni post operator. Nu se poate stabili exact rolul direct presupus al gastrectomiei longitudinale, dictată de scăderea ponderală, asupra modificărilor pozitive cardiovasculare; nu se poate găsi un lot cu scădere ponderală similară nonchirurgicală.

Putem gândi că gastrectomia longitudinală reprezintă o metodă de prevenţie a complicaţiilor cardiovasculare în obezitate...

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Infecţie virală sau bacteriană?

Farm. spec. Horváth Géza Farmacia Horváth, Reghin farmacia.horvath@gmail.com

În sezonul rece, farmaciile sunt invadate de oameni care acuză o stare de „răceală”, dar din start trebuie să clarificăm că în termeni medicali răcelile se traduc prin infecţii virale, iar în cazul infecţiilor bacteriene nu este folosit corect termenul de răceală. Sigur, nu trebuie să cădem în extrema de a numi răceală toate tipurile de infecţii virale. Există infecţii virale care nu se manifestă prin simptomatologia clasică a răcelii.

D

at fiind că majoritatea oamenilor ajung la farmacie fără să consulte un medic, rolul farmacistului este esenţial în astfel de cazuri- şi vorbim aici de decizia de a îndruma sau nu pacientul către un consult medical. Printr-o discuţie, mai corect o „interogare” a pacientului, putem anticipa evoluţia bolii. În majoritatea cazurilor, aşa numitele „răceli” în vorbirea curentă se traduc prin infecţii virale. Pornind de la premisa că antibioticele nu au sau au efecte reduse asupra viruşilor, cel mai important lucru este să interzicem automedicaţia pacienţilor cu antibiotice, care nu numai că nu au efect asupra viruşilor, dar prin perturbarea inutilă a florei bacteriene la nivel gastrointestinal pot întârzia efectiv procesul de vindecare. În plus, pot da atât efecte secundare cât şi reacţii adverse.

28

Sigur ar fi de preferat să ştim dacă e vorba de o infecţie virală sau bacteriană, și deşi sunt anumite repere care ne pot ajuta în această diferenţiere, trebuie să spunem că din cauza multitudinii de cazuri nu există un guideline absolut. Să nu mai vorbim de aşa numitele infecţii micotice, iar din păcate există şi infecţii mixte, de exemplu viroze cu suprainfectare bacteriană unde medicul pentru a preveni complicaţiile poate să ia decizia corectă de a administra antibiotice în ciuda faptului că boala a debutat pe plan viral.

Infecţiile virale de obicei debutează brusc cu febră mare, iar după câteva zile febra începe să scadă. Infecţiile bacteriene dau febră de obicei mai moderată, treptat crescândă care persistă mai multe zile fără a avea tendinţa de a scade brusc. De obicei, infecţiile virale sunt însoţite de dureri musculare şi articulare, iar cele bacteriene mai puţin. Putem spune că viruşii dau mai des dureri de cap decât infecţiile bacteriene. În viroze, durerile de gât sunt de obiecei mai pronunţate. De obicei în viroze, tusea este mai pronunţată cu început de tuse seacă care pe la sfârşitul bolii se transformă în tusă productivă.

Dacă simptomele ne trimit către o in-

fecţie bacteriană, este absolut imperios să îndrumăm bolnavul la medic, dacă însă simptomele ne sugerează o infecţie virală fără şanse de complicaţii atunci putem aborda o terapie alopată simptomatică. În opinia mea, trebuie să intervenim pentru a scădea febra doar la valori de peste 38,5 grade Celsius, pentru că scăderea febrei scade de obicei şi viteza de vindecare, demonstrat fiind că microorganismele se multiplică mai greu la temperaturi crescute ale corpului. La orice bănuială de complicaţie, trebuie să cerem consultul medical. În cazul virozelor, putem combina tratamentul alopat cu tratamente complementare, existând remedii homeopate combinate şi unice, care după părerea mea pot accelera procesul de vindecare. Şi gemoterapia are un preparat imunostimulant care conţine extrase din mai multe plante medicinale, fiind bun atât preventiv cât şi curativ.

Dacă medicul decide administrarea de antibiotice, rolul farmacistului este de a preveni cât se poate perturbarea florei intestinale. În timpul tratamentului cu antibiotice, probioticele au eficacitate redusă pentru simplul motiv că antibioticele inactivează şi probioticele introduse în organism. Aceste pro- şi pre-biotice îşi au rostul după finalizarea tratamentului antiinfecţios. În timpul tratamentului cu anibiotice, produsul de gemoterpie pe bază de nuc îşi are rostul în apărarea florei intestinale, iar acest produs are şi efect bactericid în cazul bacteriilor patogene. Este printre puţinele remedii care pot acţiona selectiv inhibând agenţii „nedoriţi” şi protejând agenţii „doriţi” ai organismului.

www.revistamedicalmarket.ro

Gamă elveţiană completă de simbiotice pentru întreaga familie Dezvoltată de specialişti cu o expertiză de peste 20 de ani în probiotice Acţionează rapid împotriva tulburărilor microflorei şi disconfortului digestiv

FORMULA PEDIATRICĂ, eficace in: • Refacerea florei intestinale afectate de antibiotice • Colici şi tulburări digestive • Reglarea tranzitului intestinal • Tulburări asociate sistemului imunitar

FORMULA UNICĂ, eficace în: • Tulburări la nivelul cavităţii bucale, cauzate de modificarea microflorei • Respiraţie urât mirositoare, carii • Gingivită, afte, candidoze bucale • Refacerea florei orale

FORMULA CONCENTRATĂ, eficace în: • Tulburări de tranzit • Colon sensibil, balonare • Refacerea florei intestinale după antibioterapie • Susţinerea sistemului imunitar

FORMULA UNICĂ, eficace în: • Episoade diareice infecțioase • Echilibrarea tranzitului după tratamentul cu antibiotice • Reducerea activităţii și eradicarea bacteriei Clostridium difficile

Acestea sunt suplimente alimentare.

Material destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii.

Articole de specialitate

Tulburări digestive acute (sindrom diareic) Sindroamele diareice sunt împărţite în mod arbitrar în acute (cu durata mai mică de 2 săptămâni) şi cronice; de asemenea se consideră uşoare, formele – cu mai puţin de trei scaune pe zi, moderate – cu patru /mai multe scaune pe zi, asociate cu simptome locale (crampe abdominale, greaţă, tenesme rectale (durere anală, însoţită de o contracţie a sfincterului anal, care precede sau urmează unei evacuări rectale, compusă de cele mai multe ori din mucozităţi, sânge sau puroi) - constipatie) şi severe – cu patru sau mai multe scaune pe zi şi simptome sistemice (febră, frisoane, deshidratare).

D

iareea acută poate fi cauzată de mai mulţi factori, printre care se numără stressul emoţional, intoleranţa alimentară, ingestia de anumite substanţe anorganice (ex. nitritul de sodiu), organice (ex. ciuperci), o serie de medicamente, precum şi diferiţi agenţi infecţiosi (virusuri, bacterii şi protozoare).

Clasificarea sindroamelor diareice acute de etiologie infecţioasă Cele inflamatorii sau cu diaree sanguinolentă şi cele neinflamatorii, cu diaree nesanguinolentă sau apoasă. Clasificarea este utilă în special din punct de vedere diagnostic şi terapeutic. În general, termenul de diaree inflamatorie sugerează implicare colonică prin invazie bacteriană sau parazitară sau prin producerea de toxine, care afectează intestinul gros. Clinic, pacienţii prezintă numeroase scaune sanguinolente, de volum mic, frecvent asociate cu: febră, crampe abdominale, tenesme rectale. Agenţii etiologici uzuali ai acestui sindrom sunt reprezentaţi de: Shigella, Salmonella, Campylobacter, Yersinia, tulpini invazive de E.coli, Entamoeba histolytica şi Clostridium difficile.

40

Coprocitogramele Acestea sunt frecvent pozitive, iar diagnosticul etiologic de certitudine necesită efectuarea de coproculturi.

Diareea neinflamatorie este de obicei mai puţin severă şi este determinată de virusuri sau de toxine cu tropism pentru intestinul subtire şi care afecteaza echilibrul hidro-electrolitic, producând diaree apoasă, de volum mare, adesea însoţită de greţuri, vărsături, crampe abdominale. Cauzele frecvente ale acestui sindrom sunt reprezentate de virusuri (ex. rotavirusuri, virusul Norwalk, adenovirusuri enterice, astrovirusuri, coronavirusuri), vibrioni (ex.V. Cholerae, V. Parahaemolyticus), E.coli secretoare de enterotoxina, Giardia lamblia şi diverşi agenţi ce produc gastroenterite de origine alimentara.

Termenul de “toxiinfecţie alimentară” Desemnează afecţiunile cauzate de toxine din alimentele ingerate. Când perioada de incubaţie este scurtă (1-6 ore dupa ingestie), este foarte probabil că toxina este preformată şi prezentă ca atare în alimentul contaminat. Vărsăturile sunt simptomul major, iar cei mai multi pacienţi sunt afebrili.

Exemplele includ intoxicaţia cu S. au-

reus sau cu Bacillus cereus, situaţii în care toxina poate fi identificată în alimente.

Când perioada de incubaţie este mai mare (8-16 ore), este foarte probabil ca microorganismul să fi fost prezent în aliment şi că secreţia toxinei a avut loc dupa ingestie.

Vărsăturile sunt mai puţin severe, crampele abdominale sunt mai frecvente, iar febra lipseşte în majoritatea cazurilor. Cel mai bun exemplu îl reprezintă toxiinfecţia determinată de Clostridium perfringens.

Toxina poate fi detectată în alimentele ingerate sau în materiile fecale.

Bolile diareice inflamatorii şi neinflamatorii pot fi transmise atât prin alimente cât şi prin apă, iar perioadele de incubaţie variază între 12-72 ore. Datele epidemiologice pot sugera diagnosticul etiologic ex. spitalizările recente sau tratamentele cu antibiotice sugerează C. difficile, călătoriile recente în străinatate sugerează Salmonella, Shigella, Campylobacter, E.coli sau V.cholerae.1

Bibliografie 1. Richard A. Jacobs, Bolile infectioase acute de cauza infectioasa, In Diagnostic şi Tratament în Practica Medicala, Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis, traducere Current Medical Diagnosis and Treatment – 2001, 1048-1049.

Laboratoarele Synevo

www.revistamedicalmarket.ro

S. bou la

NCM ii C d r

I

45 -7

Tratează și previne diareea

Asigură-te că alegi soluția optimă pentru pacienții tăi ENTEROL 250: CEA MAI STUDIATĂ TULPINĂ S. boulardii ce dovedește eficiență în prevenirea și tratarea* diareei.(1) Bacteria (eg LGG, L. reuteri…

Drojdie

✔

✖

O suprafață mare (10µm) asigură o protecție mai mare

✔

✖

Rezistența la aciditatea stomacului

✔

Ajunge în colon în stare activă

✔

Stimulează producția de anticorp IgA

✔

❙

ON

Rezistență naturală la antibiotic

❙ ❙

✔

✖

❙

DA

NU

LIMITAT

Alegând un probiotic drojdie putem să îl administrăm concomitent cu antibioticul.

Adaptat dupa Czerucka D. Alimentary Pharmacology & Therapeutics. 2007;26:767–778.

Referințe: (1) Medline 12/2014 * în asociere cu săruri de rehidratare orală Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii.

Dr. Reddy’s Laboratories Romania S.R.L. Str. N. Caramfil nr. 71 – 73, etaj 5, sector 1, București Telefon/ fax: + 21 224 00 32/ + 21 224 02 46 e-mail: office@drreddys.ro www.drreddys.ro/ www.drreddys.com

Articole de specialitate

Alimentele organice: sănătate sau doar linişte sufletească?

Prin definiție, termenul de aliment organic se referă la alimente produse prin metode care nu folosesc pesticide și îngrășăminte sintetice, nu sunt procesate prin iradiere, cu solvenți industriali sau cu aditivi chimici și nu conțin organisme modificate genetic.

S

tudiile arată că în rândul consumatorilor există convingerea că alimentele organice sunt mai sănătoase și mai sigure decât cele convenționale, fiind dispuși să plătească suplimentar pentru a le obține. De asemenea, tot studiile științifice atestă faptul că este pusă la indoială abilitatea sistemelor alimentare guvernamentale de a pune la dispoziția consumatorului alimente sigure și lipsite de riscuri pentru sănătate. Probleme ca organisme modificate genetic, iradierea alimentelor, sau izbucnirea unor epidemii ca encefalopatia spongiformă bovină (boala vacii nebune), gripa porcină, aviară, ne fac să fim conștienți de riscurile la care ne supunem prin alimente și ne indreaptă spre alternative care se presupun a fi mai sigure și anume cele organice.

Certificarea unui produs ca „organic” este facută de organisme guvernamentale specializate (Programul Organic Național din cadrul Departamentului Agriculturii în SUA și Departamentul de Agricultură Ecologică din cadrul Comisiei Europene) și se adresează etapelor de producție și procesare, însă această certificare nu pretinde și nu implică beneficii nutriționale sau siguranța suplimentară pentru alimentele organice.

Una dintre problemele care se pune între cele doua categorii de alimente este contaminarea cu pesticide sau cu microorganisme patogene. S-au efectuat multiple studii cu privire la conținutul în reziduuri de pesticide atât în alimentele organice cât și în cele convenționale și un lucru a reieșit cert: ambele pot fi contaminate cu pesticide.

Cele convenționale într-o mai mare măsura, iar cele organice – accidental (prin sol, în cazul alunecărilor de teren, prin pânza

42

freatică, prin vânt, în timpul transportului sau depozitării). Însă nivelul de contaminare în majoritatea cazurilor este la nivel de „urmă”. Spre exemplu, un studiu efectuat in anul 2000 de către Administrația Alimentului și Medicamentului din Statele Unite (Food and Drug Administration) a analizat 9438 de mostre de alimente (legume, fructe, cereale, lactate, ouă, pește și altele) pentru 366 de pesticide. Au găsit 90 dintre ele. 60% din mostre nu aveau reziduri, 35% din mostre aveau niveluri scăzute până la urme și doar 3% aveau niveluri peste limita de toleranța. În Uniunea Europeană, din cele 40.000-46.000 mostre analizate anual între 1996-2002, 32-38% au avut reziduuri detectabile iar 3-3,5% au avut niveluri peste limitele maxime admise. În ce privește contaminarea microbiologică, studiile sunt în favoarea alimentelor convenționale. Recoltele organice pot fi contaminate mult mai ușor cu E. coli, Salmonella și alți agenți patogeni enterici prin îngrășămintele folosite.

Este de subliniat că multe ingrediente și metode demonstrate a fi utile în prevenirea contaminării microbiene (agenți antimicrobieni, conservanți, iradierea) sunt interzise în agricultura organică, de aici și rata mai mare de infecție. Este evident faptul că măsurile de igienă alimentației se aplică în aceeași măsură și alimentelor organice și celor convenționale, pentru a minimiza riscul de infecție (spălarea fructelor și legumelor, prepararea termică și păstrarea corespunzatoare a lactatelor și produselor din carne, etc.).

Diferențele nutriționale între cele două categorii de alimente sunt greu de privit cu obiectivitate din cauza diferențelor în cali-

tatea solurilor, condițiile de creștere, fertilizatorii utilizați, compoziția în minerale a apei. Studiile au aratat clar că recoltele organice sunt mai bogate în fitonutrienți (polifenoli, flavonoizi, fitoestrogeni, etc.). De exemplu roșiile organice sunt mai bogate în licopen, cartofii organici în polifenoli, merele organice în flavonoizi și vinul roșu în resveratrol. Unele legume cultivate organic (ceapa, varza chinezeasca, morcovul, ardeiul verde) s-a demonstrat că au o activitate antimutagenică (anticancerigenă) mai mare decât omologii convenționali. Per ansamblu, legumele și fructele cultivate organic au o putere antioxidantă mai mare. In rest, în ce privește macro și micronutrienții diferențele sunt nesemnificative.

Altă diferență între cele două categorii de alimente este prețul. Alimentele organice costă cu 40% pană la 175% mai mult.

Iar evidențele din studiile clinice efectuate până acum nu pot convinge nutrițoniștii și specialiștii în alimentație să recomande susținerea de către populație a diferenței de preț între alimentele convenționale și cele organice.

Un lucru este sigur! Atenția trebuie îndreptată mai degrabă spre consumul în exces de alimente și spre gradele mari de procesare. Multiple studii au arătat fără umbră de îndoială că un consum crescut de fructe și legume (organice sau convenționale) scade semnificativ riscul de cancer. Prin urmare beneficiile depășesc cu mult riscurile.

Desigur, alimentele organice sunt o soluție bună dacă prețul nu este o problemă. Și nu trebuie să vă amintesc de gustul roșiilor de odinioară din grădina bunicilor, sau de aroma căpșunilor coapte, pe care le căutam în zadar acum. Dar, organic sau nu, problema trebuie privită în ansamblu și anume alimentația trebuie să fie echilibrată, adaptată necesităților organismului, integrată întrun stil de viață sănătos.

Dr. Mădălina Indrie, medic specialist Diabet Zaharat, Nutriție și Boli Metabolice www.nutritiecluj.ro

Referinte: 1. Faidon Magkos, Fotini Arvaniti & Antonis Zampelas (2006): Organic Food: Buying More Safety or Just Peace of Mind? A Critical Review of the Literature, Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 46:1, 23-56; 2. American Dietetic Association Hot Topic: Advising Consumers About Organic Foods and Healthful Eating

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Afecţiunile hepato-biliare Ficatul este un organ complex, care realizează o multitudine de funcţii metabolice. Acesta intervine în producerea proteinelor din sânge, reglarea glicemiei prin consumarea glucozei sau producerea ei (glicogen), are rol termoreglator, depozitează fierul, produce lichid biliar, reglează schimbul de grăsimi şi asigură detoxifierea organismului prin intermediul sistemelor enzimatice, producerea factorilor de coagulare, metabolismul hormonilor.

Î

n zilele noastre, din cauza modului de nutriţie, a conservanţilor, stabilizatorilor, coloranţilor alimentari şi a E-urilor în general, ficatul este agresat tot mai mult, acesta fiind ca un filtru pentru organismul uman. Ficatul metabolizează substanţele absorbite în urma digestiei din vena portă, iar toxinele sunt eliminate prin bilă. Bila, de asemenea, conţine şi acizii biliari (acidul colic, chenodezoxicolic, dezoxicolic şi litocolic), cu rol în prelucrarea grăsimilor alimentare.

Patologia ficatului este complexă şi aceasta se referă la boli precum: insuficienţa hepatică, ciroză hepatică, sindromul icteric, diskinezia biliară, calculii biliari.

Insuficienţa hepatică Insuficienţa hepatică (acută, subacută, hiperacută) reprezintă o afecţiune hepatică gravă determinate de suprimarea bruscă a funcţiilor hepatice (sinteza, detoxifiere, excreţie), la pacienţi fără antecedente de hepatopatii. Este rezultatul distrugerii masive a parenchimului hepatic, recunoscând ca şi cauze principale infecţia cu virusuri hepatotrope (VHB, VHC, VHD, VHG, EBV, CMV) şi toxicele hepatice (acetaminofen, halotan, AINS, antidepresivele, rifampicina, izoniazida, ketoconazol, valproat, etc).

Principalele manifestări clinice sunt reprezentate de: hipocoagulabilitate, icter, encefalopatie, greţuri, vărsături, hipoglicemie, hipopotasemie, acidoza metabolică, infecţii, insuficienţă pluriorganică (MSOF), pancreatite.

Paraclinic: HLG, coagulograma, teste biochimice pentru funcţia hepatorenală, glicemia, ionograma, hemocultura, ima-

46

gistica, puncţie-biopsie hepatică (PBH).

Tratamentul este complex, în secţia ATI, unde se tratează complicaţiile apărute: encefalopatia, coagulopatia, hipoglicemia, hipocalcemia, hipotensiunea, insuficienţa hepatorenală, infecţiile. Intră în discuţie si suportul hepatic artificial şi transplantul hepatic.

Ciroza hepatică Reprezintă o afecţiune hepatică cronică difuză, caracterizată prin asocierea inflamaţiei, necrozei, fibrozei, regenerării micro- sau macronodulare, cu bulversarea arhitectonicii hepatice .

Afecţiunea este multietiologică: virusurile hepatitice, alcoolul, hepatitele, staza biliară, medicamentele şi substantele hepatotoxice, insuficienţa cardiacă, colagenozele.

Din punct de vedere clinicoparaclinic, există două forme de ciroză hepatică: compensată (sindrom dispeptic nespecific, flatulenţa, astenie, hepatosplenomegalie, epistaxis, steluţe vasculare, edeme perimaleolare, cresterea TGO, TGP, GGT, gamaglobulinele) şi decompensată vascular sau parenchimatos (ascită, hipertensiune portală cu denutriţie, febră, icter, hemoragii, steluţe vasculare, feminizare, Dupuytren). De un real folos sunt explorările imagistice (ecografie abdominală şi CT) şi PBH. Tratamentul bolii se face diferenţiat, în funcţie de tipul şi stadiul bolii (antifibrozante hepatice, corticoizi, interferon, antiviralele, propranolol, norfloxacina, diuretice, paracenteza, albumina) cu tratarea energică a complicaţiilor (hemoragie digestivă superioară, encefalopatia hepatică,

carcinom hepatic, peritonita bacteriană spontană, sindrom hepato-renal, sindrom hepato-pulmonar).

Sindromul icteric Icterul reprezintă coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor, determinat de creşterea bilirubinei serice >2,5 mg/ dl, cauzat de afecţiuni hepatice (acute şi cronice) şi alte afecţiuni extrahepatice. De menţionat că icterul trebuie diferenţiat de pseudoicter, unde apare coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor, dar fără creşteri ale valorilor bilirubinei (carotinoizi, antimalarice de sinteza, acid picric).

Cauzele cele mai frecvente sunt: anemii hemolitice, infarcte tisulare, resorbţia hematoamelor, thalasemie, anemii megaloblastice, porfirie (ictere prehepatocitare), hepatite virale sau toxice, medicamente sau substanţe hepatotoxice, deficite enzimatice din sindroame.genetice (GILBERT, CRIGLER-NAJJAR), boli erediatre (DUBUN-JOHNSON, ROTOR), ciroza hepatică (icterele hepatocitare) sau cele posthepatocitare (obstructive sau colestatice) cauzate de obstrucţia căilor biliare din: litiază, tumori, fibroze, compresiuni intrinseci sau extrinseci.

Diagnosticul icterului se reduce eminamente la identificarea cauzei, care se face prin: anamneză, examen clinic, analize hematobiologice, explorări imagistice şi invazive.

Tratamentul este etiologic, în primul rând, apoi patogenetic, simptomatic şi al complicaţiilor, prin medicamente cu efect de stabilizare a membranei hepatocitare, antifibrozante hepatice şi care reduc colestaza.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate Bolile veziculei biliare şi căilor biliare Reprezintă un grup eterogen de boli care afectează vezicula biliară şi căile biliare intra-sau extrahepatice: 1. colecistitele acute sau cronice, litiazice sau alitiazice 2. diskineziile biliare hipotone sau hipertone 3. colesteroloza veziculară 4. litiaza biliară 5. tumorile benigne (adenomiomatozele şi divericulozele) şi maligne ale veziculei şi căilor biliare (cancerul veziculei biliare, cancerul căilor biliare extrahepatice, ampulomul waterian) 6. sidromul postcolecistectomie 7. angiocolitele si colangiolitele Elementul semilogic comun este sindromul dispetic biliar minor sau major compus din: cefalee (migrena biliară), gust amar, meteorism, greţuri, vârsături, diaree, dureri abdominale (colica biliară), subicter sau icter moderat. Alte manifestări clinice de acompaniament sunt inapetenţă, astenia, febra sau subfebrilităti.

Diagnosticul se pune pe anamneză (discuţia cu pacientul), examenul obiectiv general şi pe aparate şi examinările paraclinice, în care elementul central este reprezentat de explorările imagistice (ecografie abdominală, CT abdomen , RCP, RMN) .

Tratamentul este igienodietetic (dietă de crutare biliară = evitarea alimentelor colecistokinetice), tratament medicamentos (antispastice, prokinetice, colagogecoleretice, antibiotice care drenează biliar) şi, unde este cazul, tratament chirurgical.

Medicaţia acordată urmăreşte, în general, restabilirea funcţiilor normale a ficatului, detoxifierea acestuia şi stimularea capacităţii de refacere a celulei hepatice.

Silimarina – un bun hepatoprotector Această substanţă se găseşte în planta armurariu (Silybum marianum L.), fiind un complex de trei flavonoide (silibină, silicristină şi silidianină). Este recomandată în insuficienţe hepatice, ciroze hepatice, intoxicaţii sau hepatite. Silimarina stimulează sinteza hepatocitelor, creşte rezistenţa acestora la toxine, scade riscul formării calculilor biliari prin efectul

48

coleretic-colagog şi are şi un rol antioxidant.

Silimarina este disponibilă sub formă de comprimate sau capsule cu extract standardizat, tincturi sau ceai din seminţe sau frunze de armurariu şi se poate administra atât preventiv, cât şi curativ, fără contraindicaţii.

Anghinarea (Cynare scolymus L.) este o altă plantă medicinală cu efecte benefice asupra ficatului. Frunzele şi rădăcinile conţin cinarină, flavone, inulină, săruri minerale şi tanin cu efecte antitoxice coleretice şi diuretice. Extractul din frunze, împreună cu sărurile de magneziu din comprimate măresc secreţia biliară (efect coleretic-colagog), reglează secreţia de colesterol, metabolismul glucidic şi detoxifică ficatul. Se utilizează pentru stimularea fluxului biliar, al diurezei, hepatite acute sau cronice, colecistite şi carenţe organice de magneziu.

Fosfolipidele au un rol important în cadrul hepatocitului, acestea intrând în compoziţia membranei celular, ca şi reglatori în schimbul intra- şi extracelular. Fosfolipidele esenţiale (EPL – essential phospholipids) intervin în regenerarea, întreţinerea şi funcţionarea ficatului, datorită capacităţii acestora de a forma noi membrane. Esterii digliceridici ai acidului chinolin-fosforic împreună cu acidul linoleic şi oleic (acizi nesaturaţi) refac funcţiile alterate ale ficatului, reglează activitatea enzimatică şi normalizează metabolismul lipidic şi fluxul biliar. Se administrează în hepatite acute sau cronice, ciroze hepatice, profilaxia litiazei biliare şi degenerescenţa grasă a ficatului.

Complexul de vitamine B este foarte benefic în patologia ficatului. Astfel se pot administra vitaminele din complexul B (B1, B2, B6, B12) separat sau în combinaţie cu alte substanţe active benefice pentru ficat. Tiamina sau vitamina B1 intervine în metabolismul glucidic al ficatului şi îl protejează de acţiunea toxică a alcoolului etilic. Vitamina B2 şi B3 (riboflavina şi niacina) au un rol important în reacţiile redox de la nivelul hepatic, iar vitamina B12 (ciancobalamina) influenţează sinteza proteinelor, metabolismul glucidelor şi al acizilor graşi. Vitamina B6 (piridoxina) ajută la detoxifierea hepatică, foarte importantă în cazul utilizării cronice de medicamente.

Aminoacizii L-arginina, L-cisteina, L-carnitina, Nacetil cisteina şi glutationul sunt benefi-

ce, deoarece stimulează funcţiile ficatului şi intervin în procesele reparatorii prin stimularea sintezei de proteine hepatice.

L-arginina ajută la detoxifierea ficatului şi participă la mecanismele antitumorale, fiind indicată în cirozele hepatice şi hepatite.

Acidul ursodezoxicolic Este un acid biliar care se găseşte în cantităţi mici în bilă. Administrarea lui în terapia medicamentoasă este utilă în tratamentul colesterolozei veziculare (calculii colesterolici). Acest acid biliar dizolvă calculii biliari şi se mai poate administra în tratamentul simptomatic al cirozelor biliare (reduc colestaza/icetrul). Pentru uşurarea digestiei se administrează un alt acid biliar – acidul dehidrocolic, cu acţiune coleretică, indicat în colecistita cronică, hepatita epidemică şi constipaţia cronică hepatogenă.

Un ficat sănătos înseamnă un metabolism normal şi un organism sănătos.

Pentru cei care preferă terapia pe cale naturală, ca tratament adjuvant, ceaiurile de rostopască, sunătoarea, menta, cicoarea, păpădia sau sucul de ridichi negre sunt foarte utile. De asemenea se recomandă mese regulate, evitarea alimentelor ”grele”, a sedentarismului, renunţarea la fumat şi la alcool.

Dr. Răzvan Dorcu, Medic specialist medicină internă, Spitalul Pelican Oradea, Preparator universitar, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie Dr. Horvath Tünde, Farm. specialist diriginte Farmacia 3 Oradea, Asistent universitar, Universitatea din Oradea, Facultatea de Medicină şi Farmacie Bibliografie selectivă

L. Gherasim: Medicina Internă, Vol. III., Boli digestive, hepatice şi pancreatice, Ed. Medicală, Bucureşti, 1999 C. I. Negoiţă, R. Vlaicu, D. Dumitraşcu: Clinică Medicală, Ed. Didactică şi Pedagogică, 1986 A. N. Cristea: Tratat de farmacologie, Ed. Medicală, 2005 Dicţionar de medicină Oxford, Ed. a 6-a, Editura Bic All, 2007 Agenda Medicală, 2011 Medex, medicamente explicate, 2011

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Testele Veneris pentru depistarea rapidă a infecţiilor genitale ®

Infecţiile urinare şi genitale reprezintă o serioasă problemă de sănătate, ce afectează milioane de oameni în fiecare an. Un diagnostic rapid şi corect, urmat de un tratament bine ales, în paralel cu explicarea clară a regulilor minime de igienă genitală şi sexuală, au consecinţe favorabile pe termen lung, în special la segmentul tânăr al populaţiei feminine, care este de altfel cel mai afectat de această patologie. Testele Veneris oferă soluţia de diagnostic rapid a celor mai frecvente infecţii genitale – vaginita bacteriană, candidoza, trichomoniaza - printr-o gamă unică în România de teste rapide, unisex, cu rezultat în 15 minute.

T

ractul genital feminin reprezintă un continuum, iar unele din infecţiile joase - vulvovaginite sau cervicite - se pot complica relativ uşor şi rapid, ducând la boala inflamatorie pelvină - infecţia şi inflamaţia organelor tractului genital feminin superior (uter, trompe uterine, ovar).

Boala inflamatorie pelvină apare frecvent la femeile cu vârste de până la 35 ani şi reprezină una din cauzele majore de morbiditate ginecologică, cum ar fi infertilitatea, sarcina ectopică şi durerea cronică pelvină.

Leucoreea sau “scurgerea vaginală” reprezintă una din principalele simptome ginecologice. Aceasta poate fi însoţită de disurie, dispareunie superficială, senzaţie de arsură vulvară, mâncărimi sau miros neplăcut.

Flora bacteriană vaginală normală formează biocenoza vaginală, considerată un ecosistem dinamic. Condiţiile de dezvoltare a florei normale sunt reprezentate de pH-ul vaginal normal: 3,8 – 4,2 şi de temperatură. În condiţiile unei secreţii adecvate de estrogeni (la femeia de vârsta reproductivă), celulele epiteliale vaginale au un conţinut corespunzător de glicogen. Acesta este metabolizat de flora vaginală în acid lactic, care menţine pH-ul vaginal în limite normale.

Aceste valori de pH împiedică dezvoltarea bacteriilor şi protozoarelor patogene. De asemenea, lactobacilii eliberează peroxid de hidrogen, care împiedică dezvoltarea germenilor anaerobi.

Pe lângă lactobacili, în secreţia vaginală normală mai apar, în număr redus, bacterii aerobe sau anaerobe, precum şi mycoplasme sau tulpini izolate de Candida. Orice modificare a condiţiilor ecologiei vaginale (modificare de pH, temperatură, impregnare hormonală etc.) poate duce la colonizarea cu germeni condiţionat sau real patogeni şi la apariţia infecţiilor vulvovaginale.

Testarea frecventă a pH-ului vaginal

50

este recomandată pentru identificarea rapidă a dezechilibrului florei vaginale, care poate favoriza apariţia infecţiilor.

Cele mai frecvente infecţii vulvovaginale sunt: - Vaginoza bacteriană, cu o frecvenţă de 60% din infecţiile vulvovaginale, reprezintă dezvoltarea anormală a florei comensuale, condiţionat patogene, predominant anaerobe din vagin (cel mai frecvent specii de Gardenella vaginalis) în detrimentul lactobacililor şi în special a celor producători de peroxid de hidrogen; diverse practici igenice frecvent utilizate sunt incriminate a avea implicaţii în patogenie, dar legatura cauzală nu este bine definită în momentul actual; - Candidoza vulvovaginală, cea mai frecventă dintre infecţiile fungice, care reprezintă ~ 30-35% dintre infecţiile vaginale; întâlnită mai frecvent la femei gravide, femei care au diabet, care utilizează DIU, care prezintă imunodeficienţă, postantibioterapie; - Trichomoniaza vaginală, reprezintă 5-10% din infecţiile vaginale, este produsă de protozoarul flagelat Trichomonas vaginalis (extrem de sensibil în mediul exterior) şi are transmitere aproape exclusiv sexuală; ~50% din femeile si 70% dintre barbatii care găzduiesc acest microorganism sunt asimptomatici; - Herpesul genital, infecţia cu virusul Papilloma uman, infecţia cu Neisseria gonorrhoeae, infecţia cu Chlamydia trachomatis şi Infecţiile cu Mycoplasma homins

şi Ureaplasma urealyticum reprezintă mai puţin de 5% din infecţiile vaginale.

Depistarea rapidă a infecţiilor vulvovaginale, cu ajutorul testelor Veneris®, utilizând ca specimen prima urină de dimineaţă, are 3 beneficii importante: • diagnostic prompt si corect cu o precizie similara testelor de laborator • tratament adecvat, pentru evitarea complicatiilor care pot duce la boala inflamatorie pelvina • disconfort minim atat pentru pacient, cat si pentru medic.

Principiul de testare Testele Veneris pentru Candida Albicans, Gardnerella Vaginalis şi Trichomonas Vaginalis sunt teste rapide imunocromatografice tip casetă cu bandă de testare pentru antigenul proteinelor secretate de cei trei agenţi patogeni, în urină.

Testele Veneris se gasesc în farmacii şi drogherii. Vă invităm şi în magazinul nostru online www.veneris.ro, iar pentru oferta specială pentru medici ne puteţi contacta la tel: 0212643950 sau prin email: office@scdg.ro.

Dr. Romeo Dumitrescu Bibliografie:

1.Corina Grigoriu, Infecţii frecvente ale tractului genital inferior feminin, 2005, www.medic.ro 2. Mark H. Beers, Robert Berkow, Inflamaţiile şi infecţiile ginecologice, în Manualul Merck de diagnostic şi tratament, Ed.XVII, versiunea in lb. romana, 2002,1948-1956.

3. Manuela Russu, Inflamaţiile genitale şi sterilitatea feminină, 2006, www.gineco.ro

Prin comparaţie cu analiza în mediu de cultură şi pe lama umedă, precizia testelor Veneris este:

Specificitate

Senzitivitate

Test de Candida Albicans

Test

98,4%

95,5%

Test de Gardnerella Vaginalis

98,62%

98,46%

Test de Trichomonas Vaginalis

99%

100%

www.revistamedicalmarket.ro

吀攀猀琀攀 爀愀瀀椀搀攀 瀀攀渀琀爀甀 搀攀瀀椀猀琀愀爀攀愀 椀渀昀攀挀ᬂ椀椀氀漀爀 最攀渀椀琀愀氀攀

吀攀猀琀甀氀 ㌀椀渀㄀

䌀愀渀搀椀搀愀 䄀氀戀椀挀愀渀猀 䜀愀爀搀渀攀爀攀氀氀愀 嘀愀最椀渀愀氀椀猀 吀爀椀挀栀漀洀漀渀愀猀 嘀愀最椀渀愀氀椀猀 ⠀欀椀琀 瀀攀渀琀爀甀 愀甀琀漀琀攀猀琀愀爀攀⤀

倀刀䔀䌀䤀娀䤀䔀㨀 㸀 㤀㠀Ⰰ㐀─ 刀䔀娀唀䰀吀䄀吀㨀 ㄀㔀 洀椀渀甀琀攀

吀攀猀琀 瀀攀渀琀爀甀

䌀愀渀搀椀搀愀 愀氀戀椀挀愀渀猀

吀攀猀琀 瀀攀渀琀爀甀

䜀愀爀搀渀攀爀攀氀氀愀 瘀愀最椀渀愀氀椀猀

吀攀猀琀 瀀攀渀琀爀甀

⠀䌀愀渀搀椀搀漀稀́⤀

⠀嘀愀最椀渀漀稀́ 戀愀挀琀攀爀椀愀渀́⤀

⠀琀爀椀挀栀漀洀漀渀椀愀稀愀⤀

⠀欀椀琀 瀀攀渀琀爀甀 愀甀琀漀琀攀猀琀愀爀攀⤀

倀刀䔀䌀䤀娀䤀䔀㨀 㸀 㤀㠀Ⰰ㐀─ 刀䔀娀唀䰀吀䄀吀㨀 ㄀㔀 洀椀渀甀琀攀

⠀欀椀琀 瀀攀渀琀爀甀 愀甀琀漀琀攀猀琀愀爀攀⤀

倀刀䔀䌀䤀娀䤀䔀㨀 㸀 㤀㠀Ⰰ㘀㈀─ 刀䔀娀唀䰀吀䄀吀㨀 ㄀㔀 洀椀渀甀琀攀

吀爀椀挀栀漀洀漀渀愀猀 瘀愀最椀渀愀氀椀猀 ⠀欀椀琀 瀀攀渀琀爀甀 愀甀琀漀琀攀猀琀愀爀攀⤀

倀刀䔀䌀䤀娀䤀䔀㨀 㸀 㤀㤀─ 刀䔀娀唀䰀吀䄀吀㨀 ㄀㔀 洀椀渀甀琀攀

Articole de specialitate

Injecţia intracitoplasmatică a spermatozoidului în ovocit (ICSI): o şansă pentru cuplurile infertile Tehnica ICSI (Intracytoplasmic sperm injection) reprezintă o metodă de fertilizare in vitro ce constă în introducerea unui spermatozoid în citoplasma ovocitului în vederea obţinerii embrionului.

D

eşi este o tehnică foarte complexă, ea este destul de răspândită ca utilizare, acest lucru datorându-se în special principalei recomandări a procedurii: infertilitatea de cauză masculină, foarte des întâlnită în special în ultimii ani. Tehnica se recomandă în cazul depistării la partener a anticorpilor antispermatici, când numărul spermatozoizilor este prea mic (oligozoospermie) pentru a permite efectuarea unei alte proceduri de reproducere umană asistată, când numărul spermatozoizilor cu morfologie normală este prea redus (teratozoospermie) sau în cazul funcţionării deficiente a reacţiei acrozomale (reacţia care permite trecerea spermatozoidului prin membrana ovocitului în vederea fertilizării acestuia).

Vârsta pacientei reprezintă şi ea un factor ce recomandă aplicarea tehnicii ICSI, deoarece numărul şi calitatea ovocitelor scade odată cu vârsta. S-a observat că la pacientele cu vârsta de peste 40 de ani se pierde din calitatea ovocitelor, lucru care influenţează şi evoluţia embrionilor formaţi ulterior. Numărul de ovocite descreşte la aproximativ 2-3 milioane la naştere şi la 300.000 până la vârsta pubertăţii. Interesant este faptul că pierderea majorităţii ovocitelor se produce încă dinainte ca femeia să ajungă la vârsta reproductivă. Tehnica ICSI este recomandată şi în cazul eşecului unei proceduri de fertilizare in vitro clasice anterioare. Tocmai de aceea, la Omini Clinic, dorindu-se obţinerea unei rate cât mai mari a ovocitelor fertilizate, toate cuplurile beneficiază de tehnica ICSI, aceasta fiind o măsură de

52

siguranţă, chiar dacă sperma are o calitate compatibilă cu tehnica de fertilizare in vitro convenţională. Numărul de ovocite injectate din totalul ovocitelor recoltate la puncţie este stabilit pentru fiecare cuplu în parte în funcţie de etiologia infertilităţii, vârstă etc.

Etapele iniţiale ale tehnicii ICSI sunt asemănătoare cu cele specifice fertilizării in vitro clasice. Astfel, în funcţie de răspunsul pacientei la tratamentul de stimulare hormonală şi de protocolul ales, se programează procedura de puncţie a foliculilor în vederea recoltării ovocitelor.

Ovocitele sunt apoi pregătite pentru injecţie prin îndepărtarea celulelor care le înconjoară (cumulus). Sperma este preparată pentru selecţia spermatozoizilor de cea mai bună calitate. În general acest lucru se poate realiza cu ajutorul centrifugării spermei în soluţii cu densitate diferită şi a migrării spermatozoizilor în camere speciale, în mediu de cultură.

Echipamentul utilizat în cadrul procedurii ICSI este şi el unul sofisticat, format dintr-un microscop cu inversie, două micromanipulatoare şi cele două injectoare la care se adaptează capilarele pentru ovocit şi, respectiv, pentru spermatozoid. Întreaga procedură se desfăşoară sub observaţie microscopică şi presupune foarte multă precizie din partea embriologului.

La microscop se poate adapta şi o cameră cu ajutorul căreia poate fi urmărită întreaga procedură, dar care oferă şi posibilitatea vizualizării de către cuplu a embrionilor formaţi.

Există numeroase avantaje ale folosirii tehnicii ICSI, principalul fiind creşterea

şanselor de fertilizare a ovocitului, comparativ cu tehnica de fertilizare in vitro clasică. În cazul fertilizării in vitro clasice pot apărea probleme în ceea ce priveşte imposibilitatea trecerii spermatozoidului prin cumulus sau lipsa unei interacţiuni corespunzătoare între spermatozoid şi membrana ovocitului. Prin tehnica ICSI, aceste posibile probleme sunt depăşite şi, de asemenea, se evită şi posibilitatea fertilizării ovocitului de către mai mult de un spermatozoid, cu formarea ovocitelor polinucleate. Bineînţeles că există posibilitatea eşecului fertilizării şi în cazul ICSI, un motiv putând fi lipsa decondensării materialului genetic al ovocitului sau al spermatozoidului. Cu toate acestea, riscul eşecului complet al procedurii este sub 5%. Pe lângă numeroasele avantaje ale tehnicii ICSI, trebuie luat în considerare şi conştientizat riscul naşterii unui copil (mai frecvent în cazul băieţilor) la care s-a transmis problema de infertilitate pe linie paternă.

Tehnica ICSI reprezintă o şansă, pentru cuplurile diagnosticate cu infertilitate masculină sau de altă natură, de a avea un copil. Rata reuşitelor la Omini Clinic prin această tehnică este suficient de mare tocmai datorită aparaturii performante de care dispune clinica şi datorită profesionalismului personalului.

Dr. Adrian Bors - Consiliere infertilitate Medic Specialist Obstetrică-Ginecologie, specializare Medicină Reproductivă, Membru Fondator al Societăţii de Medicină Reproductivă din România

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Tratarea infecțiilor recidivante de tract urinar inferior Infecția tractului urinar inferior, denumită și cistită, este definită clinic de triada: urinare frecventă, usturime la urinat şi urină tulbure, certitudinea diagnostică fiind obţinută prin urocultura în care se pun în evidenţă prezenţa a mai mult de o 100.000 germeni/ml.

recidivante trebuie căutat în istoria şi obiceiurile pacientului cauze locale favorizante ale recidivei (excludem din aceasta prezentare bolile generale imunodeprimante), cele mai frecvente fiind: constipaţia cronică, probleme ano-hemoroidale, litiaza urinară, malformaţii ale aparatului urinar. Toate acestea împietează în diverse grade evacuarea facilă a urinei şi favorizează staza urinei în vezică. Obiceiul de a bea puţine lichide, cât şi cel de a urina rar favorizează de asemenea staza vezicală.

Staza vezicală este reprezentată şi de reziduul vezical postmicţional (RVU) care apare în mod constant la

pacienţii cu probleme ale fazei de golire vezicală. Aparatul vezicosfincterian are două funcţii: cea de umplere şi cea de golire(1). În funcţie de acestea simptomele şi patologia aparatului se împart în: probleme ale fazei de umplere şi probleme ale fazei de golire, grupate în Simptome ale Aparatului Urinar Inferior (LUTS – Lower Urinary Tract Symptoms).

Reziduul postmicţional reprezintă urmarea afectării fazei de golire vezicală. Aceasta se desfăşoară incomplet, în vezică rămânând o cantitate de urină care poate fi măsurată ecografic. Volume mai mari de 50 ml ale RVU sunt considerate patologice la un pacient cu cistite recidivate(1, 2).

Golirea incompletă a vezicii urinare poate fi urmarea unui obstacol în calea urinei (pe uretră), cele mai frecvente obstacole fiind hipertrofia prostatică şi strictura uretrală, iar la femei atrofia uro-genitală cu stenoza meatului uretral extern, sau poate fi urmarea forţei de contracţie diminuate a detrusorului cum se întâmplă la pacienţii cu afectare neurologică centrală (AVC, hernie de disc intervertebral) sau periferică (diabet zaharat, chirurgie pelvină), dar şi la vârstnici.

Dr A.V. Manu-Marin

Medic primar urolog, Centrul Diagnostic Tratament Evomed -www.evo-med.ro

În patogenia oricărei infecţii contează atât agentul infectant cât şi răspunsul gazdei.

Metode de acțiune asupra condițiilor favorizante ale gazdei/ pacientului Studiile clinice au demonstrat că principala cauză locală ce favorizează infecţia urinară este timpul îndelungat de stază al urinei în vezica urinară care favorizează înmulţirea bacteriană şi degradarea mucusului protector(1). Întotdeauna în tratarea cistitelor

54

www.revistamedicalmarket.ro

Tratamentul infecţiei urinare Acesta trebuie să includă pe lângă antibiotic şi metode de facilitare a golirii vezicale cu reducerea RVU. În funcţie de cauza golirii incomplete a vezicii, tratarea RVU necesită fie tratament pentru reducerea obstrucţiei subvezicale fie metode de înlocuire a contracţiei deficitare a detrusorului.

Ameliorarea obstrucţiei subvezicale se realizează eficient cu medicamente alfa blocante (alfuzosin, doxazosin, tamsulosin). Acestea relaxează musculatura periuretrală facilitând golirea mai rapidă şi mai uşoară a vezicii(2).

Acestea sunt folosite cu succes şi la femei care au receptori alfa atât în colul vezical cât şi în centrii sacraţi(3).

Ameliorarea golirii vezicale în caz de contractilitate deficitară a detrusorului nu se poate face medicamentos. In aceste cazuri cea mai folosită metodă este cateterizarea intermitentă curată

CIC (clean intermitent catheterization). Aceasta asigură rărirea episoadelor de cistită cu riscul menţinerii unei bacteriurii ce nu trebuie tratată. Ritmul cateterizărilor poate fi de la 4-6 ori pe zi (ritmate de volumul golit care trebuie sa fie sub 350 ml/golire) în cazul pacienţilor cu reziduu mereu mai mare de 150-200 ml , până la o dată pe zi în cazul pacienţilor cu reziduu mic postmicţional dar care are tendinţa de a creşte în decurs de zile.

Aceşti pacienţi cu reziduu postmicţional sunt pacienţi ce trebuie urmăriţi frecvent prin analiza urinei, determinarea RVU, calendar micţional, şi care au indicaţie de a efectua şi probe complexe urodinamice în cazul în care metodele neinvazive nu dau date suficiente şi tratamentul nu oferă rezultatele dorite(1).

Metode de acţiune asupra germenului 80% din infecțiile tractului urinar sunt cauzate de E. Coli uropatogen

(UPEC), iar ascensiunea acestuia de la nivelul intestinului, via uretră, până la nivelul vezicii urinare, reprezintă cauza cea mai frecventă a infecțiilor tractului urinar 4. Rezistența bacteriană în creștere necesită utilizarea rațională a antibioticelor și apariția a noi abordări terapeutice. Recent, a aparut un produs nou ce acționează atât asupra numarului de germeni patogeni, la nivelul rezervorului intestinal, cât și la nivel urinar, având rezultate promițătoare atât în cistitele acute cât și in cele recurente Bibliografie 1. Abrams P, Griffiths DJ: The assessment of prostatic obstriction from urodynamic measurements and from residual urine. Br J Urol 1979;51:129-134. 2 .

Narayan P ; Evans CP ; Moon T; Long-term safety and efficacy of tamsulosin for the treatment of lower urinary tract symptoms associated with benign prostatic hyperplasia. J Urol. 2003; 170(2 Pt 1):498-502 (ISSN: 0022-5347) 3. Reitz A ; Schurch B; The effect of tamsulosin on the resting tone and the contractile behaviour of the female urethra: a functional urodynamic study in healthy women. Eur Urol.2004; 46(2):235-40; (ISSN: 0302-2838) 4. Grabe M et al. Guidelines on Urological Infections. European Association of Urology 2009. Update March 2009

Medicina Familiei 55

Articole de specialitate

Tu știi să abordezi infecțiile urinare?

Infecția urinară este o afecțiune des întâlnită, la persoane de ambele sexe: •• cel puțin 50% dintre femei suferă măcar o dată în timpul vieții de o formă de infecție de tract urinar; •• bărbații cu vârste peste 50 ani, cu probleme ale prostatei, sunt mai expuși riscului de infecții urinare; •• 8% dintre fetițe și 2% dintre băiețeii până în 5 ani, fac cel puțin o dată o astfel de infecție.

Semnele infecției urinare sunt: •• Durere sau arsură în timpul urinării; •• Frecvența mare a urinărilor în timpul zilei, uneori chiar și în timpul nopții; •• Nevoia imperioasă de a urina, chiar și cantități mici de urină; •• Urina tulbure, cu miros neplăcut; •• Dureri în zona pelvină.

Infecțiile de tract urinar netratate, pot duce la complicații grave ale rinichilor.

Avem convingeri greșite despre cauzele și tratamentul lor. Pentru exemplificare, iată câteva dintre „miturile” și datele științifice care le contrazic: •• Răcelile aparatului genital pot duce către o infecție de tract urinar •• Faptul că ne așezăm cu șezutul pe suprafețe reci, poate fi motivul unei infecții Nimic mai greșit. Infecțiile sunt datorate unor bacterii, nicidecum frigului. Ele nu sunt sezoniere, ci neglijența și lipsa unei igiene intime corecte, pot favoriza pătrunderea bacteriilor în trac-

56

tul urinar, determinând astfel infecții la acest nivel.

Metoda frecventă de tratament este cea în care se administrează antibiotice, recomandate după un consult de specialitate. Folosite repetat, cresc rezistența organismului la diferiți agenți infecțioși și slăbesc capacitatea de apărare a organismului.

Astfel, este recomandat un tratament complementar care să crească eficiența antibioticului și să prevină recurența infecțiilor.

Hibistad Forte® este co-tratamentul ideal în toate tipurile de infecții de tract urinar, având în compoziție extract brevetat ElliRose®.

Ellirose® este extract standardizat patentat din planta Hibiscus Sabdariffa, folosită de sute de ani în tratamentul bolilor aparatului urinar.

Hibistad Forte® este adjuvant în tratamentul infecţiilor urinare şi în prevenirea recidivelor acestora prin 3 mecanisme de acţiune cu efect sinergic: 1. Mecanism bacteriostatic (adică stopează înmulţirea microbilor) prin: •• Împiedicarea aderării microbilor la pereţii tractului urinar •• Acidifică urina de la un PH 7,5-8 la un PH 5,6 şi creează astfel un mediu „ostil” pentru microbi 2. Mecanism bactericid (adică distruge unele bacterii patogene din tractul urinar): •• Are un mecanism de acţiune similar cloramfenicolului, un antibiotic de

sinteză, cunoscut pentru potenţa sa – dar fără a avea efectele secundare ale acestuia.

3. Mecanism antiinflamator şi analgezic •• Calmează durerile şi disconfortul asociat unui episod de infecţie urinară Hibistad Forte® prin extractul unic patentat Ellirose® are o concentraţie mare de antioxidanţi – doza echivalând cu 40 de căni de ceai de hibiscus.

Se absoarbe rapid şi îşi exercită imediat efectul terapeutic la nivelul aparatului urinar.

Hibistad Forte® ameliorează disconfortul și diminuează sensibilitatea tractului urinar, reprezentând astfel soluția naturală și eficientă în prevenirea infecțiilor de tract urinar. În același timp, crește eficiența antibioticului, prin acțiunea sa complementară, reduce riscul recurențelor, este un produs foarte eficient, sigur, fără reacții adverse și interacțiuni medicamentoase.

Hibistad Forte® poate fi indicat în toate fazele tratamentului unui episod de infecţie urinară: prevenţie, tratament în faza acută, post tratament pentru prevenirea recidivelor.

Mod de administrare: 1 capsulă de 2 ori pe zi. Poate fi administrat de la 7 ani.

Hibistad Forte® - O compoziţie unică ce are multiple beneficii: poate fi indicat şi în prevenţia infecţiilor urinare şi ca terapie adjuvantă.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Colagenul hidrolizat de tip II (Biopeptide de colagen) Colagenul este cea mai abundentă proteină din organism și o componentă esențială a pielii, oaselor, cartilajelor precum și a vaselor de sânge sau a altor țesuturi. Este un element indispensabil pentru sănătate

Colagenul de tip II este prezent în mod special în cartilajul articular În organismul unei persoane ce suferă de artrită, colagenul de tip II se autodistruge selectiv. Acesta este momentul în care se iniţiază un răspuns imun către toate cartilajele care se degradează, astfel încât apar durerile de încheieturi de la nivelul mâinilor, genunchilor, şoldurilor, spatelui etc.

Statisticile demonstrează că incidența bolilor articulare este în creștere, un studiu privind sănătatea românilor efectuat de compania cehă Stem Mark arata ca 38% dintre români suferă de dureri de spate, 21% – de dureri articulare, 10% – de dureri musculare.

Colagenul tip II are un efecte antiinflamator şi modulator, modulează răspunsul inflamator local (în articulațiile afectate) și sistemic (în alte zone ale organismului).¹ Despre colagenul de tip II se spune că ar

60

fi o metodă sigură de tratare a artritei şi că spre deosebire de terapia cu antiinflamatoare care pot cauza ulcere sau alte efecte adverse, colagenul nu are efecte secundare.

Colagenul de tip II conţine un număr mare de glicoproteine cu un conţinut foarte mare de polizaharide care susţin articulaţiile.

Glicoproteine ajută la refacerea cartilajului şi au o concentraţie mărită de condroitin sulfat A (14-16%) dar si N-acetil Hialuronan (HA), care prezinta un efect antiinflamator puterni şi care reface ţesutul articulaţiei.

Colagenul de tip II accelerează refacerea după traumatisme ale oaselor, mușchilor, cartilagiilor și tendoanelor, inclusiv traumatisme minore (tendinite, luxații, rupturi musculare etc)² Colagenul de tip II se absoarbe foarte repede, în proporţie de peste 90% si este absorbit o foarte mare parte, care se acumulează la nivelul cartilajului în decurs de 12 ore de la ingestie.³ Pentru rezultate vizibile, tratamentul tre-

buie urmat întocmai instrucţiunilor, o anumită perioadă de timp.

Un studiu realizat pe atleți adulți (German Olympic Center, Essen, Germania) a arătat că administrarea de colagen timp de 12 săptămâni a dus la îmbunătățirea mobilității și flexibilității articulare la 79% dintre subiecț* Muvon este combinaţia sinergică de peptide de colagen - 9,184g ; glucozamină 450mg şi Vitamina C - 66mg (sinteza colagenului necesită un nivel optim de vitamina C)

Referințe

•• ¹ http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23788175

•• ²http://www.revivesciences.com/_blog/Revi-

ve_Sciences_Blog/post/How_collagen_can_ support_the_recovery_from_an_injury_/ •• ³http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19212858; http://www.ncbi.nlm.nih.gov/ pubmed/11071580 •• *http://www.ereleases.com/pr/new-studyfinds-key-role-for-collagen-hydrolysate-in-managing-chronic-joint-symptoms-7446

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Terapiile alternative anti-inflamatorii în boala artritică Artrita se defineşte ca fiind o inflamaţie a unei articulaţii, apare odată cu înaintarea în vârstă, după traumatisme sau ca urmare a unor defecte constitutive congenitale predispozante

T

ratamentul artritelor aseptice implică în marea majoritate a cazurilor, analgezice, anti-inflamatorii şi reconstructoare de cartilaj. Artrita netratată poate degenera în artroză, o afecţiune cronică.

Totuşi, utilizarea produselor analgezice şi anti-inflamatorii de sinteză s-a lovit de multe ori de problematica reacţiilor adverse. Datorită acestei situaţii, medicina a căutat mai insistent soluţii anti-inflamatorii şi analgezice în terapiile alternative naturiste.

Curcumina - componentă activă izolată din Curcuma longa (şofran) a demonstrat acţiuni anti-inflamatorii şi antioxidante (Brouet and Oshima 1995). Curcumina a avut efecte comparabile cu cortizonul şi fenilbutazona (Chandra and Gupta 1972), (Arora et al. 1971).

Un studiu publicat în 2004 în revista “Oncogene” a constatat că această substanţă, curcuma, a fost mai eficace decât Aspirina, Ibuprofen, Sulindac, Fenilbutazona, Naproxen, Indometacin, Diclofenac, Dexametazona, Celecoxib şi Tamoxifen, în tratarea inflamaţiilor.

Acidul boswellic (Boswellinele) - componenta activă din Boswellia serrata, acesta are o moleculă de formă asemănătoare moleculei cortizolului (terpenoid pentaciclic),.Studiile au demonstrat că extractul de

boswellia, standardizat în acid boswellic, posedă efecte anti-inflamatorii comparabile cu ale fenilbutazonei şi a celorlate anti-inflamatoare nesteroidiene (Etzel 1996).

Unul din mecanismele acţiunii antiinflamatorii ale boswellinei este reducerea sintezei de leucotriene, comportându-se ca un inhibitor non-competitiv al lipoxigenazei (Sailer, Hoernlein et al. 1996) (Ammon 1996) (Ammon, Mack et al. 1991).

Extractul de Boswellia prelungeşte timpul de înjumătăţire tisulară a glucozaminoglicanilor, în comparaţie cu ketoprofenul – care determină reducerea conţinutului tisular în glucozamino-glicani (Reddy, Chandraksan et al. 1989).

Boswellinele şi curcuminoidele (din curcumina), utilizate împreună, manifestă un efect sinergic de reducere a evoluţiei fazelor inflamaţiei (Ammon, Safayhi et al. 1993).

Boswellia reduce infiltraţia şi migraţia polimorfo-nuclearelor şi produce inhibiţia aproape totală a căii de evoluţie a complementului (Kapil and Moza 1992).

Ghimbirul (Zingiber officinale) posedă numeroase proprietăţi farmacologice, cele

mai relevante pentru utilizarea lui în prezenta formulă incluzând: efect antioxidant, inhibarea sintezei prostaglandinelor, a leucotrienelor şi a tromboxanilor; şi inhibarea agregării plachetare. Ghimbirul are efecte analgezice care apar prin influenţa lui asupra substanţei P – neuropeptida care funcţionează ca neuro-transmiţător şi neuro-modulator (Onogi and al 1992).

Pycnogenol-ul reprezintă un extract patentat din scoarţa de pin maritim, compus dintr-un amestec de bioflavonoide active, extras din scoarţa arborelui Pinus Maritima. Pycnogenolul nu trebuie confundat cu Extractul din Sâmburi de Strugure care este Proantocianidina Oligomerica (OPC). Ele au o compoziţie chimică distinctă şi sunt antioxidanţi sinergici (pot fi combinaţi pentru a se completa sau potenţa reciproc) Pycnogenol este absorbit în organism foarte rapid (aproximativ 20 minute) şi acţionează timp de până 72 de ore. În cadrul studiului San Valentino privind osteo-artrita, administrarea a 100mg PYC timp de 3 luni, a condus la scăderea scorului WOMAC (Western Ontario and McMaster Universities Arthritis Index – evaluarea funcţională a pacientului artrozic) cu 56%, faţă de 9% în grupul placebo, consumul de medicamente a scăzut cu 58%, complicaţiile gastrointestinale s-au redus cu 63% şi edemul de la nivelul picioarelor a scăzut cu 79%. (Belcaro, G., et al. „Treatment of osteoarthritis with Pycnogenol. The SVOS (San Valentino osteo‐arthrosis study). evaluation of signs, symptoms, physical performance and vascular aspects.”

Phytotherapy Research 22.4 (2008): 518-523.)

Medicina Familiei 61

Articole de specialitate

Artroza - o problemă de sănătate publică Artroza este cea mai frecventă dintre afecţiunile sistemului musculoscheletal, reprezintă a doua cauză de invaliditate după afecţiunile cardiovasculare şi este o adevărată problemă de sănătate publică prin implicaţiile socio-economice. Reprezintă cea mai frecventă cauză de durere cronică la populaţia vârstnică. La pacienţii din SUA, artroza determină peste 440.000 de protezări de genunchi şi 200.000 de protezări de şold pe an, ceea ce înseamnă costuri medicale şi economice ridicate.

Dr. Szasz Simona Medic primar Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie, Specialist Reumatologie, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş, Clinica Reumatologie UMF Târgu-Mureş

S

e caracterizează printr-o degradare progresivă a cartilajului articular, o reacţie hipertrofică la nivelul osului subcondral, însoţită de modificări la nivelul întregii articulaţii-capsula articulară, sinovială, meniscuri.

Până la vârsta de 55 de ani artroza apare în aceeaşi măsură la bărbaţi şi la femei, după această vârstă este mult mai frecventă la femei, odată cu instalarea menopauzei, cu excepţia coxartrozei, care apare mai frecvent la bărbaţi, indiferent de vârstă.

Există o serie de factori favorizanţi ai artrozei. Ereditatea, se consideră că există o predispoziţie genetică, o agregare familială a bolii, mai ales pentru formele poliarticulare, coxartroză şi artroza digitală. Vârsta, incidenţa bolii creşte odată cu înaintarea în vârstă.

Sexul, femeile după menopauză au o incidenţă crescută a bolii, scade dacă

62

iau tratament de substituţie hormonală. Obezitatea este un factor de risc major, mai evident la femei şi în formele de artroză localizată la nivelul genunchiului. Studiile arată că o scădere ponderală cu 5 kilograme scade riscul de apariţie a gonartrozei cu 50%.

De asemenea, artroza se corelează cu o serie de afecţiuni, cum sunt hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, dislipidemia, hiperuricemia. Suprasolicitările articulare sunt implicate în apariţia precoce a unor forme severe de artroză. Eforturile fizice excesive, din cadrul unor activităţi sportive, activităţile profesionale, microtraumatismele şi traumatismele repetate, tulburările de statică, entorsele repetate, luxaţiile, fracturile şi intervenţiile chirurgicale ortopedice predispun la apariţia artrozei de la vârste relativ tinere. Patologia artrozică poate să apara şi pe fondul unor cauze anatomice - tulburări de statică şi boli congenitale musculoarticulare, boli infecţioase, endocrine, metabolice, neurologice etc.

Frecvent există mai mulţi factori favorizanţi implicaţi în etiopatogenia artrozei.

La nivelul cartilajului articular apar o serie de modificări din punct de vedere calitativ şi cantitativ la nivelul condrocitelor, alterări la nivelul matricei extracelulare, care vor duce la scăderea elasticităţii şi rezistenţei.

Concomitent, apar modificări la nivelul osului subcondral, apare o hiperplazie osoasă cu formare de osteofite marginale şi, în final, modificări la nivelul întregii articulaţii. Acest proces poate să apară la nivelul oricăror articulaţii, dar cu precădere la nivelul articulaţiilor cu mobilitate crescută.

Debutul bolii este lent, asimptomatic mult timp. Tabloul clinic se caracterizează prin durere, care se accentuează la suprasolicitările articulare, la expunerea la frig, intemperii şi curenţi de aer. O caracteristică a durerii este meteorosensibilitatea, adică accentuarea durerii la schimbarea frontului atmosferic, a presiunii atmosferice. Este o durere care la început are un caracter mecanic, se ameliorează la repausul postural, ulterior capată un caracter mixt, devine permanentă, atât în repaus cât şi pe parcursul nopţii, apare redoarea articulară, reducerea mobilităţii articulare, impotenţa funcţională marcată în stadiile avansate.

Cauzele durerii sunt multiple şi provin atât de la nivelul structurii articulare cat şi de la nivel osos, ligamentar, capsular, sinovial, muscular, medular sau radicular prin compresie.

La examenul obiectiv apare sensibilitate la palparea interliniului articular sau la percutie, cracmente şi crepitaţii, contractură musculară însoţitoare, limitarea mobilităţii, tumefiere articulară sau noduli osoşiHebereden şi Bouchard la nivelul mâinii, în stadiile avansate.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate Diagnosticul bolii artrozice este relativ simplu, se bazează pe simptomatologia pacientului, pe examenul obiectiv. Analizele de laborator sunt în limite normale în general, poate să apară un discret sindrom inflamator din punct de vedere biologic pe baza procesului inflamator de intensitate mică sau moderată la nivelul sinovialei. Examenul lichidului sinovial, atunci când genunchiul este tumefiat ajută la susţinerea diagnosticului şi la diagnosticul diferenţial cu alte afecţiuni. Dintre investigaţiile imagistice, cea mai importantă explorare este cea radiologică, alte investigaţii cum ar fi tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară, scintigrafia etc nu se justifică decât atunci când sunt probleme de diagnostic diferenţial. O investigaţie valoroasă, mult mai ieftină şi accesibilă este ultrasonografia musculoscheletală, care permite atât vizualizarea cartilajului articular dar şi a structurilor periarticulare afectate - muşchi, ligamente, tendoane, meniscuri, capsula articulară.

Boala artrozică poate afecta oricare dintre articulaţii, cel mai frecvent coloana vertebrală şi articulatiile cu mare mobilitate. La nivelul coloanei vertebrale, cel mai frecvent sunt afectate coloana cervicală şi lombară, care au o mobilitate mai mare, la nivelul coloanei dorsale frecvenţa este mai redusă, aici durerile sunt cauzate în primul rând din cauza osteoporozei aparută la pacientele aflate în menopauză, deşi corelaţia osteoporozei cu artroza este în sens negativ, adică osteoporoza nu este un factor de risc pentru apariţia artrozei. Simptomatologia pacientului cu patologie artrozică localizată la nivelul coloanei vertebrale, mai ales cervical, poate fi polimorfă, ducând la tulburări de sensibilitate, scăderea forţei musculare, modificări ale reflexelor, cefalee, ameţeli, tulburări de vedere, greţuri, vărsături, sindroame anxioase şi depresive, mai ales atunci când durerea se cronicizează.

64

La nivelul mâinilor frecvenţa artrozei este mai mare la femei, afectează articulaţiile mici: metacarpofalangian I-rizartroza policelui, intrefalangian proximal şi distal, unde apar frecvent nodulii artrozici Bouchard şi Heberden, pentru ultima formă predipoziţia genetică este importantă.

Formele de artroză localizate la nivelul şoldurilor-coxartroză şi la nivelul genunchilor-gonartroză, dau dureri la mersul şi ortostastismul prelungit, la urcatul, respectiv coborâtul scărilor. Pot fi forme idiopatice, cele mai frecvente, sau secundare pe fondul unor tulburări de statică, osteonecroza aseptică sau traumatice.

Tratamentul artrozei constă din asocierea terapiei medicamentoase cu cea nonfarmacologică şi are ca şi obiective ameliorarea calităţii vieţii pacientului, a durerii şi mobilităţii articulare, a procesului inflamator care apare în perioadele de decompensare a bolii. Tratamentul nonfarmacologic are în vedere educaţia pacientului, reducerea sau înlăturarea factorilor de risc. Este foarte importantă reducerea greutăţii ponderale pentru articulaţiile portane, a mersului pe teren denivelat, a urcării şi coborârii scărilor pentru articulaţiile membrelor inferioare, a mersului şi ortostatismului prelungit, a poziţiilor monotone prelungite, a ridicatului de greutăţi şi a mişcărilor de torsiune, a expunerii la frig, curenţi de aer şi intemperii. Un rol central în cadrul tratamentului nonfarmacologic îl are tratamentul de recuperare.

Tratamentul de recuperare vizează un program de kinetoterapie individualizat, adaptat patologiei pacientului, pe care acesta să şi-l însuşească şi să îl continue la domiciliu. Un rol important în ameliorarea durerii şi creşterea mobilităţii articulare îl are hidrokinetoterapia, tratamentul de electroterapie, axat pe curenţi de joasă, medie şi înaltă frecvenţă, fototerapia, băile galvanice generale, Stanger mai ales pentru formele generalizate de artroză sau băile galvanice patru celulare pentru formele periferice.

Un rol important de asemenea în patologia artrozică îl are şi masajul medical, termoterapia rece în fazele acute ale bolii sau căldura în formele cronice. Tratamentul balnear, axat pe factori naturali de cură - împachetări sau băi cu nămol, oncţiuni cu nămol, băi sărate, carbogazoase, sulfuroase, este recomandat pacienţilor diagnosticaţi cu artroză de cel puţin două ori pe an. Terapia ocupaţională, mijloacele ajutătoare pentru mers şi ortezele de asemenea sunt recomandate pacienţilor cu artroză.

Tratamentul farmacologic presupune un tratament simptomatic de ameliorare a durerii, care constă din paracetamol până în doze de 3-4 g/ zi, opioide slabe, asociere de paracetamol cu tramadol, ulterior, dacă nu se ameliorează simptomatologia, se administrează antiinflamatoare nesteroidiene. Administrarea antiinflamatoarelor nesteroidiene trebuie făcută însă cu precauţie, ţinând cont de efectele nedorite asupra cartilajului, efectele secundare la nivelul tubului digestiv, medular, renal, hepatic, riscurile cardiovasculare şi trombembolice. Tratamentul condroprotector pe bază de condroitin sulfat, sulfat de glucozamină, diacerein, avocado, ulei de soia, acid hialuronic au un efect simptomatic, necesită însă o administrare prelungită 1-2 ani.

Terapia intraarticulară - vascosuplimentarea cu acid hialuronic şi preparatele cortizonice sunt recomandate la cei fără răspuns la tratamentul nonfarmacologic şi farmacologic.

Infiltraţiie cu Diprofos se recomandă însă să nu depăşească 3-4 administrări pe an şi să se ţină cont de afecţiunile asociate ale pacientului, datorită efectelor sistemice pe care le au. În stadiile avansate, cu durere şi dizabilitate persistentă se recomandă intervenţia chirurgicală ortopedică, care constă din tehnici cu caracter paleativ, osteotomii şi endoproteze.

Este foarte important un diagnostic precoce al artrozei şi instituirea unui tratament corespunzator.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Diabetul zaharat – posibilităţi de abordare complexă prin tratament gemoterapic Diabetul zaharat este o patologie în continuă creştere, atât la adulţi cât şi la copii. De aceea, posibilitatea unei terapii naturale adjuvante, cu reale rezultate, este bine venită. Principala manifestare fiziopatologică în diabetul zaharat este deficitul de insulină cu repercursiuni la nivelul întregului organism, pe toate metabolismele Dr. Monica Spînu Cluj – Napoca, medic specialist medicină de familie

E

fecte pe metabolismul glucidic: scade utilizarea periferică a glucozei; creşte gluconeogeneza (muşchii vor utiliza ca substrat energetic acizi graşi şi/sau material proteic); creşte glicogenoliza (glicogenul hepatic trece în glucoză cu creşterea şi mai mare a glicemiei).

Glicemia peste 180 mg% determină apariţia glicozuriei; glucoza crescută la nivel renal induce apariţia diurezei osmotice – poliurie – eliminarea unui volum mare de urină cu densitate mare (concentraţie de electroliţi mai mică decât în lichidul extracelular); apare astfel iniţial deshidratarea extracelulară. Creşterea concentraţiei de glucoză în spaţiul extracelular (scăderea ei intracelular) va determina un dezechilibru osmotic, cu apariţia deshidratării intracelulare rezultând sete intensă (excitarea osmoreceptorilor hipotalamo-hipofizari) – polidipsie. În lipsa insulinei la nivel neuronal (deşi neuronii pot capta glucoză şi independent de insulină) are loc o pătrundere redusă a glucozei la nivelul centrului saţietăţii cu apariţia şi exagerarea senzaţiei de foame – polifagie.

Efecte pe metabolismului lipidic şi protidic: organismul are nevoie de o altă sursă de energie şi se accentuează catabolismul proteinelor şi lipidelor. În plus, lipsa insulinei determină scăderea extracţiei celulare de aminoacizi din sânge cu scăderea sintezei proteice şi creşterea aminoacidemiei – clinic se manifestă prin hipotrofie musculară, hipotonie, adinamie, scădere în greutate.

Apare intensificarea lipolizei ca sursă energetică, hipercolesterolemie, creşte sinteza de trigliceride în ficat, creşte sinteza de

68

corpi cetonici. Acumularea excesivă a corpilor cetonici va induce progresiv o stare de acidoză metabolică.

Efecte pe imunitate: creşterea glucozei în sânge afectează mecanismele de apărare ale organismului. Apar modificări ale membranelor epiteliale ale mucoaselor.

Leucocitele au nevoie pentru activitatea fagocitară de glucoză, ca substrat energetic. În lipsa insulinei, glucoza nu pătrunde în leucocite, capacitatea lor bactericidă scade, ca şi rezistenţa la infecţii.

Leziuni vasculare: leziunile aterosclerotice ale vaselor sanguine sunt mult mai frecvente la pacienţii diabetici, reprezentând factori de risc pentru boli coronariene, infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale. Leziunile vaselor sanguine mici (microangiopatia diabetică) conduc la apariţia retinopatiei, nefropatiei şi neuropatiei diabetice. Leziunile vaselor mari (macroangiopatia diabetică) determină hipertensiune arterială, boli ale arterelor periferice, infarcte cerebrale şi miocardice.

Lezarea nervilor (neuropatia) diminuă sau aboleşte transmiterea impulsurilor nervoase.

Astfel, în tratamentul diabetului zaharat sunt necesare preparate care să asigure următoarele efecte: hipoglicemiant, hipolipemiant, de creştere a sintezei proteice; antiaterosclerotic, protector vascular; de reglare a distribuţiei apei în organism, de refacere a ţesuturilor deshidratate, fibrozate, de susţinere a funcţiei hepatice şi renale.

Un tratament gemoterapic poate fi un bun adjuvant pentru stimularea rezervelor de insulină, mai ales în diabetul zaharat tip 2, precum şi pentru alte efecte necesare.

Cele mai recomandate extracte gemoterapice sunt: Extract din muguri de Dud - efect hipoglicemiant, stimulează sinteza proteică, reduce lipemia totală şi colesterolul, creşte indicele fagocitar.

Extract din muguri de Nuc - efect hipoglicemiant, antiinfecţios, antiinflamator şi cicatrizant.

Extract din mlădiţe de Afin - acţiune hipoglicemiantă şi de drenaj pancreatic; uricozuric; protector vascular (antiinflamator, antiedematos); vasoprotector la nivelul retinei.

Extract din muguri de Arţar – efect hipocolesteroleminat, protejează arterele de fenomenele de arterioscleroză, hipoglicemiant, drenor biliar.

Extract din mlădiţe de Măslin scade colesterolul, hipogliceminat, creşte moderat albuminele; drenor şi stimulator hepato-pancreatic; protector vascular şi coronarian; antihipertensiv, diuretic, scade nivelul ureei din sânge.

Extract din muguri de Migdal – efect antiaterosclerotic vascular, scade colesterolul, trigliceridele; antihipertensiv; indicat mai ales în dismetabolism dislipidic la vârstnic; potenţează şi sinergizează acţiunea terapeutică a Măslinului.

Extract din muguri de Alun – acţionează pe ţesutul mezenchimo-conjunctival (predispus deshidratării, fibrozării); acţiune antiinflamatorie şi cicatrizantă la nivelul ţesutului conjunctiv, acţiune antiaterosclerotică generală (rehidratarea şi refacerea ţesuturilor inclusiv a celor din pereţii vasculari); acţiune de eliminare a cataboliţilor toxici la nivel digestiv şi respirator.

Extract din mlădiţe de Mur –efect antifibrotic, antisclerotic, hipoglicemiant (în diabet senil), creşte albuminele, uşor hipotensiv.

Pentru că diabetul este o boală cronică în care pot să apară multe complicaţii, pot fi recomandate asocieri de 2-3 gemoterapice, iar administrarea lor trebuie să se recomande pentru timp îndelungat. De asemenea, detoxifierea periodică a ficatului şi rinichiului permit organismului să tolereze mai uşor terapia alopată, iar acest lucru se poate realiza foarte eficient prin gemoterapie.

www.revistamedicalmarket.ro

PROMOŢIE ECOGRAFE MULTIDISCIPLINARE Ecograf doppler color, portabil Mindray M5 - Monitor 15 inch - Moduri de lucru: B, M, Color, PW, Power Doppler si Power Doppler Directional, THI - Buton pentru optimizare automată a imaginii iTouch - Sondă convexă multifrecvenţă Pret: 9.390 Euro fara TVA

Ecograf doppler color, portabil, ultraperformant Mindray M7 - Monitor LCD de înaltă rezoluţiede 15 inch - Moduri de lucru: B, M, Color, PW, Power Doppler si Power Doppler Directional, THI - Buton pentru optimizare automată a imaginii iTouch - iBeam – compunere spaţială - iZoom – vedere pe tot ecranul - iCIear –reducere de artefacte - Sondă convexă multifrecvenţă Pret: 12.490 Euro fara TVA

Ecograf Doppler color, staţionar ultraperformant Mindray DC-60 - Monitor LED de înaltă rezoluţiede 17 inch - Moduri de lucru: B, M, Color, PW, Power Doppler şi Power Doppler Direcţional, THI - Buton pentru optimizare automată a imaginii iTouch - iBeam – compunere spaţială - iZoom – vedere pe tot ecranul - iCIear – reducere de artefacte - HR Flow™ (High Resolution Flow) - Posibilitate de transmitere a imaginilor şi diagnosticului direct pe telefonul mobil.

- Sondă convexă multifrecvenţă Pret: 14.590 Euro fara TVA

Oferta este valabilă 60 de zile începând din 20 martie 2016

Bullevardul Alexxandru Ioan Cuza nr. 28, Sector 1 , Bu ucurești ww ww.papaposttolou.eu | www.pmec..ro | Tel.: 021 321 22223/4/5; Fax: 021 321 222 26

Articole de specialitate

Dorna turism

pentru sănătate şi suflet Bine aţi venit la Vatra Dornei!

Vatra Dornei este cunoscută ca •• namolul de turbă din zona Poiana Stampei. o staţiune pentru toate vârstele, adresându-se atât persoanelor OFERTĂ DE TRATAMENT care doresc să-şi fortifice organFăcând parte din acelasi complex, cu ismul prin ascensiunile montane acces direct din/spre cele doua hoteluri, sau prin sporturile de iarnă, sau baza de tratament şi agrement a fost recent modernizată şi dotată cu aparatucare doresc să se odihnească extinsă. ră medicală de ultimă generaţie. Combinaîntr-un bioclimat tonic stimulent ţia de culori calde şi vesele, acoperişurile cu influenţă benefică asupra de sticlă tip piramidă, muzică ambientală, luminozitatea spaţiilor creează o stare de sistemului nervos. confort, de bună dispoziţie tuturor turiştiPentru refacerea sănătăţii, Vatra Dornei oferă factori naturali de cură cum sunt: •• izvoarele cu apă minerală carbogazoasă, atermale, bicarbonatate, calcice, magnezice şi sulfuroase •• mofete naturale de săruri de mare puritate şi concentraţie de CO2

lor, fie ei şi cu probleme de sănătate.

Desigur terapiile noastre se adresează şi persoanelor sănătoase şi foarte active, supuse permenent stresului şi suprasolicitării, prin proceduri de relaxare şi destindere: •• hidrokinetoterapia în piscina încălzită •• duş subacval şi duş Jacuzzi

•• dus scoţian •• masaj general •• solar •• saună •• sală de fitness Suntem la dispoziţia turiştilor noştri şi cu posibilitatea realizării de explorări Hotel Bradul

funcţionale cu aparatură nouă, ultraperformantă; •• electrocardiografie •• oscilometrie •• osteodensitometrie •• testare glicemie

Indicaţii terapeutice Profilaxie: persoane sănătoase şi aparent sănătoase cu factori predispozanţi pentru îmholnăvire, persoane cu surmenal fizic şi intelectual, cu fond nervos hiperac-

72

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

masajul manual si masajul limfatic, cura de teren, mofetele. În funcţie de afecţiunile prezente, aceşti factori de tratament naturali şi artificiali se combină de către personalul medical sub forma unui plan de cură la care se adaugă dietoterapia, cura de teren în aer liber, excursii în zonele turistice din Bucovina.

tiv, cu sedentarism, noxe etc.

Afecţiuni ale aparatului cardiovascular: boala cardiacă ischemică şi infarctul miocardic sechelar necomplicat, boli vasculare simple, hipertensiune arterială, ateroscleroză, boli ale arterelor periferice şi ale venelor.

Afecţiuni ale aparatelor locomotorii artroze şi spondiloze, reumatism inflamator stabilizat, reumatism ab-articular; afecţiuni post traumatice, post protezare; afecţiuni neurologice <pareze, paralizii, nevrite, nevralgii, etc >, hernie de disc şi lombosciatică secundară.

Afecţiuni asociate: boli ale aparatului respirator (bronşite cronice, astmul bronşic, boli profesionale, ale aparatului digestiv, boli ginecologice (sterilitate şi afecţiuni inflamatorii), nevroze, anemii, diabet şi obezitate.

Aceste afecţiuni beneficiază de cură externă şi în principal sub formă de băi carbogazoase, băi de plante medicinale, duşuri la care se adaugă termoterapia (Împachetări cu nămol şi parafină), electroterapia şi fototerapia, pulmonoterapia (aerosoli cu apa sulfuroasa, medicamente, gimnastică respiratorie). Un capitol important îl reprezintă kinetoterapia la sală sau bazin,

Adresa: Str.Republicii, Nr.5,725700, Vatra Dornei, Jud.Suceava Telefoane: 0230/375314, 374525,374526, 371150 Tel/Fax: 0230/371778 E-mail: info@dornaturism.ro rezervari@dornaturism.ro office@dornaturism.ro

Hotel Calimani

Medicina Familiei 73

SC ULTRASOUND SERVICE SRL Oferă servicii de înaltă calitate în domeniul ECOGRAFELOR: ••Verificări şi reparaţii ecografe de orice tip; ••Livrăm sonde noi pentru următoarele tipuri de ecografe: Vingmed, System Five, Vivid five, Logiq 7, Logiq 500, Logiq 5, Philips Sonos 4500/5500/7500, HD7/11, ATL HDI 5000, Siemens Acuson X300/X500, Esaotebiomedica.

••Livram ecografe cu aplicaţii cardiovasculare (adulţi, pediatrie), neonatal, Doppler Color, Doppler Spectral, PW, CW, HPRF, tip: Vivid 3, Vivid 7, System Five, Sonos Agilent, Sonos 7500.

•• Livrăm electrocardiografe cu 3/6/12 canale.

••Livrăm holtere ECG, ECG+TA; ••Livrăm monitoare de pacient; ••Livrăm consumabile ecografe, electrocardiografe, monitoare de pacient, ex:hârtie termică, cabluri de pacient de la 3 la 10 derivaţii, ecogel, cleşti ECG, electrozi diverse modele.

Preţuri promoţionale şi facilităţi deosebite de plată.

Aviz MS nr. 2439/26.05.2008 Plata cu cardul. Garanţie între 12 şi 24 luni. Plata în rate (până la 12 rate prin negociere). Se acordă discount de 10% dacă se achita integral.

Bucureşti, Str. Liniei 13-15, sect. 6, Tel: 0744. 655.079, 0723. 604. 645, Tel/fax: 031.800.19.66, www.ecografe-ultrasound.ro • Email: ecografematies@yahoo.com