Skip to main content

Market Watch 286

Page 1

RO-SMARTSYS transformă competențele în competitivitate pentru industria inteligentă n 165 de ani de învățământ medicalveterinar în București

n Scenarii de viitor: Educația adulților în 2035 n Proiectele PNRR extind orizonturile cercetării

Nr. 286 - OCTOMBRIE 2026

n RO AI Factory, de la concept la implementare n Datele lingvistice, noua miză a inteligenței artificiale n Digitalizarea: când economia invizibilă devine măsurabilă

Maguay,

INOVARE rubrică susţinută de

în prima linie a transformării digitale a României


2

OCTOMBRIE 2026


România post-PNRR: cum păstrăm ritmul transformării digitale?

editorial

R

omânia a beneficiat, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), de o oportunitate fără precedent pentru accelerarea transformării digitale. Investițiile europene au creat premisele modernizării administrației publice, dezvoltării infrastructurilor tehnologice și recuperării unor decalaje acumulate de-a lungul deceniilor. Odată încheiată etapa de implementare a PNRR, România se confruntă însă cu o provocare la fel de importantă: cum va reuși să mențină ritmul digitalizării în absența acestei finanțări excepționale? PNRR va rămâne un episod izolat de modernizare accelerată sau va reprezenta fundamentul unei transformări durabile. otrivit ultimei revizuiri a PNRR, 24% din valoarea totală a planului, de aproximativ 20,1 miliarde de euro, contribuie la obiectivele tranziției digitale. Vorbim despre echivalentul a circa 4,8 miliarde de euro, o mobilizare financiară considerabilă, care a permis lansarea unor proiecte tehnologice de anvergură. Rezultatele încep să devină vizibile. Conform bilanțului prezentat în octombrie de Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, au fost raportate 63 de aplicații guvernamentale în cloud, 240 de procese automatizate în administrația publică, conectarea a 995 de sate la internet de mare viteză și modernizarea a 580 de biblioteci. Peste 61.000 de persoane au beneficiat de programe de dezvoltare a competențelor digitale. unt realizări importante, care demonstrează capacitatea României de a mobiliza resurse pentru proiecte complexe atunci când există finanțare, obiective și termene clare. Totuși, între implementarea unor platforme informatice și transformarea efectivă a administrației există o diferență esențială. Numărul aplicațiilor dezvoltate nu indică automat eficiența serviciilor oferite, după cum automatizarea unor procese nu garantează eliminarea birocrației. Digitalizarea autentică presupune simplificarea procedurilor, interconectarea instituțiilor și reducerea timpului și costurilor suportate de cetățeni și companii. Din această perspectivă, bilanțul PNRR trebuie evaluat nu doar prin prisma investițiilor realizate, ci și a valorii generate.

P

S

A

devărata provocare începe însă după încheierea programului. Infrastructura digitală presupune un proces permanent de actualizare, întreținere și dezvoltare. Aplicațiile trebuie adaptate noilor cerințe, sistemele protejate împotriva amenințărilor cibernetice, iar evoluția accelerată a tehnologiilor, în special a inteligenței artificiale, impune investiții continue. Fără acestea, chiar și platformele moderne riscă să devină depășite în câțiva ani. România s-ar putea confrunta astfel cu paradoxul unor infrastructuri digitale realizate prin finanțări europene consistente, dar pentru a căror exploatare și dezvoltare nu există suficiente resurse. ceastă perspectivă impune o schimbare fundamentală de abordare: trecerea de la finanțarea punctuală a proiectelor la susținerea permanentă a serviciilor digitale. Mentenanța, securitatea, interoperabilitatea și pregătirea personalului nu pot rămâne cheltuieli secundare, dependente de disponibilitățile bugetare ale momentului. Ele trebuie integrate într-un mecanism multianual de finanțare, care să ofere predictibilitate instituțiilor și continuitate investițiilor. Altfel, fiecare nou program european riscă să devină un nou început, în loc să reprezinte o etapă firească a unei construcții deja consolidate. iitorul cadru financiar multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034, programele dedicate inovării și tehnologiilor strategice, fondurile structurale și parteneriatele public-private pot contribui la susținerea următoarei etape. Dar România nu își poate permite să depindă permanent de noi oportunități de finanțare europeană pentru a-și continua modernizarea. Este nevoie de o strategie națională de investiții digitale, susținută prin angajamente bugetare multianuale și protejată de discontinuitățile generate de schimbările politice. Continuitatea digitalizării trebuie să devină o responsabilitate permanentă a statului, nu un obiectiv relansat periodic odată cu apariția unor noi fonduri. a fel de importantă este valorificarea eficientă a resurselor existente. România nu are nevoie de o proliferare necontrolată a platformelor informatice, dezvoltate independent de instituții cu atribuții simila-

A

V

L

re, ci de infrastructuri comune, standarde de interoperabilitate și soluții tehnologice reutilizabile. O asemenea abordare ar reduce costurile și ar permite orientarea investițiilor către domeniile cu impact economic și social ridicat. n această construcție, industria IT românească poate avea un rol strategic. Companiile de tehnologie, universitățile și institutele de cercetare dispun de competențe care pot susține dezvoltarea unor soluții inovatoare și performante. Relația dintre stat și industria IT ar trebui să depășească modelul tradițional al achiziției de produse și servicii, evoluând către parteneriate orientate spre inovare, transfer de cunoștințe și performanță pe termen lung. În același timp, următorul deceniu digital nu poate fi construit exclusiv în jurul administrației. Competitivitatea României va depinde tot mai mult de capacitatea companiilor, în special a IMM-urilor, de a integra inteligența artificială, automatizarea și analiza avansată a datelor în activitatea economică. oate cea mai importantă schimbare necesară după PNRR privește însă modul în care măsurăm succesul digitalizării. Dacă până acum atenția s-a concentrat asupra fondurilor absorbite, jaloanelor îndeplinite și proiectelor finalizate, în următorii ani criteriile relevante vor trebui să fie altele: timpul economisit de cetățeni, reducerea costurilor administrative, simplificarea procedurilor pentru companii, creșterea productivității și îmbunătățirea calității serviciilor publice. Aceste rezultate trebuie evaluate transparent, prin indicatori verificabili, nu doar prin raportări administrative. omânia se află, așadar, în fața unei alegeri strategice. Poate trata încheierea PNRR ca pe finalul unui ciclu investițional major, urmat de așteptarea noilor finanțări europene, sau poate valorifica impulsul creat pentru a construi un model de dezvoltare digitală continuă, bazat pe priorități clare, finanțare predictibilă și responsabilitate instituțională. Miza nu este doar conservarea rezultatelor obținute, ci multiplicarea valorii lor în următorul deceniu, prin politici și investiții judicioase.

Î

P

R

? Cristian Pavel OCTOMBRIE 2026 3


SUMAR

Cover Story

6

16

Maguay, în prima linie a transformării digitale a României

Top Story

12

RO-SMARTSYS transformă competențele în competitivitate pentru industria inteligentă

16

18

30

40

Cercetare & Învățământ superior Eveniment

16

165 de ani de învățământ medicalveterinar în București

Tendințe

18

Educația adulților în 2035, într-o piață a muncii transformată de AI

Resurse umane

20

Proiectele PNRR extind orizonturile cercetării la INCDTIM Cluj-Napoca

4

OCTOMBRIE 2026

34


Inovare

24

ICPE-CA dezvoltă materiale compozite carbon-ceramică cu aplicații speciale

26

Brevetul nu este produsul

IT&C

30

Factura inacțiunii nu are linie bugetară, dar o plătim din plin

SUMAR

32

RO AI Factory, de la concept la implementare

34

Datele lingvistice, noua miză a inteligenței artificiale

36

Economia invizibilului: cât valorează resursele pe care nu le consumăm?

38

Războiul continentelor – om vs robot

40

Securitatea cibernetică, între obligații de raportare și reacții rapide

Editor: SC FIN WATCH SRL Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 1, et. 1, cam. 4 Tel.: 021.321.61.23 redactie@marketwatch.ro www.marketwatch.ro Director General FIN WATCH: Călin Mărcușanu Redactor-șef MARKET WATCH: Alexandru Batali alexandru.batali@marketwatch.ro Redacție: Editorialiști: Cristian Pavel Alexandra Cernian Redactori: Daniel Butnariu Evantia Barca Toma Roman Jr. Mircea Băduţ Publicitate: redactie@marketwatch.ro DTP Director: Mihnea Radu Foto: Timi Slicaru (tslicaru@yahoo.com) Abonamente: redactie@marketwatch.ro ISSN 1582 - 7232 NOTĂ: Reproducerea integrală sau parțială a articolelor sau a imaginilor apărute în revistă este permisă numai cu acordul scris al editurii. Editura nu își asumă responsabilitatea pentru eventualele modificări ulterioare apariției revistei.

OCTOMBRIE 2026

5


Cover story

Maguay, în prima linie a transformării digitale a României

De la Portalul Digital Unic al României și migrarea Ghișeul.ro în Cloudul Privat Guvernamental, până la Sistemul Național Informatic de Asistență Socială și noua platformă de tarifare rutieră eToll, lansată chiar luna aceasta, Maguay și-a consolidat în 2026 poziția în rândul actorilor importanți ai transformării digitale a administrației publice. Proiectele de anvergură națională finalizate în acest an confirmă maturitatea tehnologică și managerială a companiei și capacitatea sa de a integra infrastructuri complexe cu soluții software dezvoltate în România, având în prim-plan platforma Asigno. În spatele acestor realizări se află peste trei decenii de experiență, o echipă consolidată și o strategie de dezvoltare bazată pe consecvență, inovare și parteneriate durabile. În prezentul interviu de copertă, Corvin Pughin, cofondator Maguay, prezintă resorturile acestei evoluții, analizează provocările interoperabilității sistemelor publice și rolul inteligenței artificiale, conturând totodată perspectivele digitalizării României după încheierea PNRR.

? Alexandra Cernian

În 2025 ați afirmat că Maguay are toate capabilitățile necesare abordării oricărui proiect complex de digitalizare din România. În 2026 probați această afirmație prin fapte și proiecte concrete, finalizate cu succes. Aș spune că am reușit, de fapt, să confirmăm această afirmație în ultimii ani, nu doar în 2026. Am implementat mai multe proiecte cu impact național, unele având impact chiar și la nivel european. Dar în ultimul an, într-adevăr, am reușit să ducem la bun sfârșit câteva proiecte extrem de complexe, de importanță majoră. Pentru Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR), am realizat un punct unic de contact, ROePAS – Portalul Digital Unic al României. Prin intermediul acestei platforme, cetățenii și companiile pot accesa, dintr-un singur punct, serviciile digitale oferite de instituțiile publice integrate în platformă. Pot obține sau încărca documentele de care au nevoie, beneficiind de principii precum single sign-on și once-only, care facilitează reutilizarea informațiilor și documentelor deja furnizate, evitând solicitarea repetată a acestora. Este un pas important în simplificarea relației dintre cetățeni, companii și administrația publică. Un proiect complex, care, totodată, ne-a confruntat cu una dintre principalele provocări ale digitalizării administrației publice: asigura-

6

OCTOMBRIE 2026

rea interoperabilității între diversele sisteme dezvoltate de instituțiile publice din țara noastră, care încă funcționează ca un arhipelag de insule izolate. Din acest motiv, cred că următorul pas pe care trebuie să-l facă statul român este să accelereze implementarea Platformei Naționale de Interoperabilitate, care să permită schimbul securizat de informații între instituții, astfel încât să avem un tot unitar. Trebuie să trecem de la digitalizarea individuală a instituțiilor la digitalizarea integrată a administrației publice.

Interoperabilitatea, nodul gordian al digitalizării României Interoperabilitatea e o problemă care ține de partea de tehnologie sau e mai mult legată de guvernanță, de partea de politici? Care e factorul care blochează? Având în vedere perioada favorabilă pe care o traversăm, mă refer la existența și la simplitatea accesului la aplicații atât proprietare, cât și open source, la multitudinea de resurse tehnice calificate, nu poate fi vorba de un blocaj tehnologic. Există, poate, o neîncredere, o preocupare importantă legată de siguranța datelor, în contextul atacurilor cibernetice intensificate din ultima vreme, ceea ce justifică, într-o oarecare

măsură, reticența unor instituții de a expune date critice către alte sisteme informatice, chiar dacă fac parte din același sistem public. Concluzia este clară. Tehnologic, suntem unde trebuie: integratori de sisteme cu experiență și cunoștințe solide există pe piața românească; avem capacitatea de a îmbunătăți în continuare interoperabilitatea sistemelor. Rămâne să depășim blocajele de guvernanță, juridice și organizaționale, precum și reticențele existente la nivel instituțional. Din aceste considerente, nodul gordian al interoperabilității poate fi tăiat doar printr-o decizie fermă a factorului politic, susținută de mecanisme clare de guvernanță și colaborare interinstituțională. Până atunci, Maguay rămâne un actor activ în această zonă de dezbateri și propuneri de soluții concrete, capabile să rezolve problema interoperabilității.

O companie românească IT rezilientă - rezultatul unei echipe unite Vorbind de blocaj, am observat un paradox pe care îl calific pozitiv. În timp ce politicul și societatea în ansamblul său sunt blocate și măcinate de tot felul de conflicte și incompatibilități, Maguay este o companie foarte dinamică și a reușit în situația aceasta de criză să avanseze și, mai mult, să ducă la bun sfârșit proiecte importante… Există câțiva factori care ne-au adus în această poziție. Unul dintre ei este experiența acumulată în cei peste 30 de ani de activitate, perioadă în care am cunoscut și am depășit mai multe tipuri de crize, care, exact ca în cunoscuta expresie, dacă tot nu ne-au doborât, atunci ne-au întărit, ne-au pus în situația de a fi mult mai atenți, mai inventivi și mult mai concentrați pe fiecare oportunitate în parte. Un alt punct forte al companiei este echipa, nu doar la nivel de management, ci în ansamblul ei, formată din profesioniști cu vechime foarte mare în cadrul Maguay și cu o expertiză bogată, acumulată de-a lungul acestor decenii. Împreună am trecut și prin lucruri bune, și prin lucruri rele, am devenit foarte sudați, iar forța companiei este dată de unitatea grupului. Echipa este atuul principal prin care am


Cover story avem de partea noastră parteneriatele construite în cei peste 30 de ani cu mulți dintre liderii mondiali de tehnologie.

De la promisiunile digitalizării la proiecte de anvergură națională

Corvin Pughin, cofondator Maguay rezistat și am crescut, devenind poate cea mai veche companie românească din domeniul IT. Reziliența și consecvența cu care am păstrat aceleași valori și principii de business ne-au oferit timp să creștem natural. Nu am avut proiecte care să ne transforme dintr-o companie mică într-o companie medie sau mare. Pur și simplu, an de an, am crescut la nivelul capabilităților echipei și al experienței în proiecte implementate. Toate aceste acumulări progresive, precum și consecvența în credința lucrului bine făcut, ne-au ajutat să fim acum în poziția de a putea aborda și finaliza cu succes orice tip de proiect din zona IT. Și nu doar implementarea, ci și perioada de suport și garanție sunt relevante, aceasta fiind una dintre cele mai delicate probleme în proiectele complexe de digitalizare a sectorului public. Avem cu toții exemple de proiecte finalizate defectuos, care au ajuns să nu fie folosite în mod real. Motivele acestor eșecuri sunt multe, nu întotdeauna vizează implementatorul, uneori pleacă chiar de la modul în care sunt

formulate cerințele beneficiarilor. Mai exact, întâlnim solicitări, caiete de sarcini, foarte mult orientate spre tehnologie și mai puțin spre cerințe funcționale de business. Uneori se uită esența, faptul că obiectivul implementării unui proiect este livrarea unui sistem care să îmbunătățească semnificativ activitatea utilizatorului, atât intern, cât și extern, în activitatea de zi cu zi. Pentru a avea un sistem informatic performant, prima condiție este ca beneficiarul să formuleze clar obiectivele și funcționalitățile dorite, și nu cerințe explicite de tehnologie – această alegere trebuind să rămână în sarcina integratorului. Am mai remarcat o diferență specifică: în timp ce multe companii vorbesc despre tehnologie, Maguay livrează tehnologia… Asta facem de peste 30 de ani. Livrăm cea mai nouă tehnologie adaptată necesităților reale ale beneficiarilor, la un raport preț-performanță foarte bun. Întotdeauna am mizat pe parteneriate de lungă durată și astfel acum

Ați reușit să finalizați mai multe proiecte anul acesta… Vă propun să reluăm enumerarea proiectelor livrate în acest an. Am asigurat, tot pentru ADR, migrarea Ghișeul.ro în Cloudul Privat Guvernamental. Etapa a presupus migrarea aplicațiilor vechi către noua structură de cloud deținută de ADR. Am reușit să integrăm o zonă de tehnologii Oracle, atât hardware, cât și software, care acum fac parte din cloudul dedicat, iar în momentul de față aplicația Ghișeul.ro este migrată și poate face față, din punctul de vedere al performanței, tuturor solicitărilor cetățenilor. Pentru Ministerul Sănătății, am finalizat Registrul Național al Profesioniștilor din Sănătate. Deși ne-am confruntat cu întârzieri mari legate de debutul proiectului și, implicit, cu o perioadă foarte redusă de implementare, am reușit să generăm registrul funcțional al rezidenților din România. La fel ca în cazul restului proiectelor implementate într-un timp destul de scurt, va necesita o perioadă de adopție mai mare, nu numai pentru utilizatorii finali, dar și pentru beneficiarul noului sistem. Un alt beneficiar al proiectelor noastre este Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, căreia i-am livrat Sistemul Național Informatic de Asistență Socială (SNIAS). Și acesta este un sistem cu impact național, până la nivel de capilare. Reușește să gestioneze ajutoarele sociale la nivel de sat, de comună, pentru oameni cu venituri sub medie sau fără venituri, pentru bătrâni și alte categorii vulnerabile. E un sistem extrem de mare, foarte complex și foarte important, pentru că deservește mai multe categorii sociale cu probleme. SNIAS este funcțional, am livrat și partea de infrastructură hardware, iar la nivel de aplicație au fost migrate datele istorice, sistemul fiind pus în funcțiune de câteva luni bune. Bineînțeles, partea importantă a sistemului a fost realizată prin aplicația noastră Asigno, care este o platformă de case management distribuit, care soluționează și gestionează solicitările externe ale unor organizații și solicitările cetățenilor. Aceste proiecte demonstrează capacitatea noastră de a acoperi întregul ciclu de implementare a unor sisteme informatice de importanță națională, de la infrastructură și migrarea sistemelor existente până la dezvoltarea de OCTOMBRIE 2026

7


Cover story aplicații complexe, integrarea cu alte sisteme și punerea efectivă în funcțiune. În același timp, ele confirmă că experiența acumulată și tehnologiile proprii, precum Asigno, ne permit să abordăm proiecte de digitalizare de mare complexitate, în domenii foarte diferite.

eToll, performanță tehnologică la scară europeană Cel mai actual proiect, destinat Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, a vizat implementarea Sistemului Electronic de Tarifare eToll, lansat chiar luna aceasta, pe 1 octombrie… Acesta a fost, din punctul nostru de vedere, unul dintre cele mai solicitante proiecte pe care le-am avut de gestionat, unul dintre factori fiind termenul de implementare mult mai scurt, de doar 9 luni, față de cele 24 prevăzute inițial, dar și impactul foarte mare și extrem de vizibil pe care îl presupune. Concret, trebuie să asigurăm fluiditatea traficului și să nu creăm blocaje într-o zonă în care vorbim despre sute de mii de camioane care transportă mărfuri așteptate și necesare altor industrii. Aici am avut avantajul de a rămâne fideli principiilor noastre, mizând pe parteneriatele pe termen lung. Asocierea în proiect a fost făcută cu parteneri pe care îi cunoaștem foarte bine, Vodafone și Kontron. Partea de dezvoltare a fost realizată de noi în ceea ce privește aplicațiile mobile și web de tarifare prepaid și postpaid, adică cele destinate plății traseelor prestabilite sau plății traseelor în timp real, pe măsură ce sunt parcurse, precum și modulul de contravenții, o componentă nu foarte iubită de transportatori, dezvoltată integral cu Asigno. Portalul și întregul flux back-office de contravenții din TollRO rulează pe aplicația noastră consacrată. La acestea se adaugă motorul de map matching pentru identificarea și reconstrucția traseelor parcurse pe baza datelor de localizare, soluțiile de colectare și procesare a datelor GNSS, integrarea cu sistemele de monitorizare a traficului și recunoaștere automată a numerelor de înmatriculare (ANPR), amplasate pe drumurile naționale și autostrăzi, precum și pregătirea integrării cu furnizorii Serviciului european de taxare rutieră electronică (SETRE). Toate acestea formează un ecosistem tehnologic complex, în care numeroase componente și sisteme trebuie să funcționeze integrat, în timp real, pentru a asigura tarifarea corectă a transportatorilor, fără a afecta fluiditatea traficului.

8

OCTOMBRIE 2026

Timpul scurt de implementare, partenerii buni, tehnologiile solide, aplicațiile dezvoltate in-house și echipa de implementare extrem de performantă - acestea au fost ingredientele unei implementări de succes. Ați înregistrat și cifre peste așteptări… Dacă în proiect aveați 2.000 de sesiuni ca obiectiv, ați ajuns rapid la peste 27.000 de sesiuni și tindeți să creșteți spre 40.000… Proiectul acesta trebuie văzut și din perspectiva alinierii țării noastre la normativele și legislația europeană. Practic, am avut un termen impus de Comisia Europeană și asumat prin PNRR, dar prelungit în ultimul moment. Noua tarifare, aliniată la standardele europene, presupune un calcul diferit față de ceea ce a fost până acum, realizat în funcție de tipul de rută parcursă, de greutate, de tipul de vehicul și de norma de poluare. Toate aceste aspecte au fost puse la punct prin aplicațiile pe care le-am livrat. Dar canalul de vânzare a rovinietelor și a taxelor eToll în general, reprezentat de aplicațiile mobile, deține o anumită pondere în toate țările europene, fără a fi însă cel mai important. Cea mai mare pondere o au operatorii paneuropeni, operatorii SETRE, integrați cu sistemele naționale de eToll, care asigură continuitatea serviciilor pentru transportatorii internaționali, indiferent de țara prin care trec. Prin interoperabilitatea cu sistemele locale, aceștia reușesc să colecteze taxele de drum în fiecare stat membru al UE. La noi, operatorii SETRE vor fi integrați începând cu 15 ianuarie 2027. Practic, sistemul eToll a fost lansat, dar nu are încă toate canalele de vânzare deschise, din cauza legislației care a stabilit un calendar diferit pentru acestea. În consecință, canalele de vânzare existente, și anume aplicațiile mobile, au fost utilizate intensiv. Astfel, deși cerința inițială a proiectului era ca aplicațiile mobile să suporte 2.000 de utilizatori concomitenți, am ajuns la peste 200.000 de utilizatori autentificați în două săptămâni, peste 75.000 de utilizatori conectați într-o singură zi, cu vârfuri de peste 37.000 de utilizatori conectați simultan și cu peste 27.000 de utilizatori cu sesiuni de live tracking active simultan. Acest volum de utilizare a fost gestionat corespunzător până acum și sper să menținem aceeași performanță și în continuare. Am avut un uptime al aplicației eToll cuprins între 99,8% și 99,99% în primele 15 zile, ceea ce consider că este un rezultat foarte bun. Trebuie să ținem cont că această aplicație nu funcționează de sine stătător, ci

presupune interoperabilitatea cu numeroase sisteme naționale, care furnizează date despre vehicule, despre cetățeni și despre toate aspectele legate de identificare, în general, astfel încât aplicația să își poată îndeplini scopul: să taxeze corect transportatorii, să identifice situațiile de neconformare și să aplice sancțiunile acolo unde este cazul. Va ajuta și automatizarea procesului cu AI în cazul eToll? AI-ul a fost folosit și este folosit în aplicație atât în zona de dezvoltare, cât și în cea de monitorizare, de interpretare a datelor, dar și în oferirea de suport utilizatorilor finali. De exemplu, la momentul lansării aplicației, pe 1 octombrie, la ora 00:00, echipa noastră de monitorizare și implementare, prezentă pentru a gestiona avalanșa de solicitări, a văzut cum, în doar două minute, au fost înregistrate câteva mii de mașini, câteva sute bune de companii și alte câteva sute de plăți. Fiecare dintre cei 10 oameni care compuneau echipa a reușit să fie cea mai bună versiune a sa cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru că aveau nevoie de un timp de reacție extrem de rapid. AI-ul este foarte prezent în aplicație, dar într-un mod controlat. Și în partea de contravenții lucrurile sunt foarte clare. Rolul AI-ului este unul de suport decizional, de a procesa și analiza mult mai rapid volume mari de informații decât ar putea-o face o persoană.


Cover story Deciziile în domeniul contravențiilor aparțin exclusiv agenților constatatori, pe baza unor reguli foarte clare și stricte, iar dovezile trebuie să fie evidente, fără echivoc. AI-ul asistă procesul de analiză și identificare a situațiilor de neconformare, dar nu ia decizia de sancționare, aceasta rămânând în responsabilitatea factorului uman. Maguay vede AI-ul drept un instrument care ne ajută și care ne crește viteza de reacție și de dezvoltare, inclusiv în zona platformei Asigno. De altfel, Asigno include deja instru-

mente de tip AI copilot, destinate augmentării activității utilizatorilor, prin asistarea acestora în realizarea sarcinilor, analiza informațiilor și formularea de recomandări, cu validarea umană a rezultatelor și păstrarea controlului asupra deciziilor. Țintim ca AI-ul să devină un instrument foarte important în viitor și în zona de migrare a aplicațiilor existente, prin utilizarea unor instrumente de business process discovery. Practic, ne propunem să putem analiza și interpreta procesele de business existente (asis), să pornim de la cerințe formulate în limbaj natural pentru reproiectarea și optimizarea acestora (business process reengineering) și să parcurgem etapele de dezvoltare folosind agenți AI care să genereze artefactele necesare implementării soluției low-code Asigno, inclusiv etapele de testare și validare. Produsul final este, bineînțeles, testat, validat și asumat de către noi, de către specialiștii companiei. Inteligența artificială ne ajută să lucrăm mai rapid și mai eficient, dar responsabilitatea pentru calitatea și corectitudinea soluțiilor livrate rămâne întotdeauna la factorul uman. Acest produs, TollRO, se situează și pe un podium european, fiind unul din cele 3 proiecte de acest tip implementate în Europa, după cele din Polonia și Germania. Particularitatea provine din componenta

de live tracking cu telefonul mobil. Noi reușim să avem acele sesiuni live care, practic, permit CNAIR să taxeze și în mod direct, fără intermediari de tipul operatorilor SETRE, vehiculele și transportatorii care tranzitează drumurile naționale aflate sub incidența legislației eToll. În multe alte țări, aplicațiile publice permit în principal achiziția de tichete de drum, iar partea de live tracking este, de regulă, realizată prin echipamente de bord sau prin intermediul operatorilor SETRE. În prezent, există trei sisteme naționale care folosesc live tracking în mod direct, prin aplicații proprii: Germania, Polonia și, acum, România. Mai mult, România intră într-un grup select al țărilor europene care dispun de sisteme avansate de taxare bazate pe localizare satelitară (GNSS) și tehnologii de map matching. La nivelul Uniunii Europene, aproximativ 10 dintre cele 27 de state membre utilizează sisteme naționale de taxare la kilometru bazate pe GNSS. Tehnologia implementată în TollRO permite nu doar colectarea pozițiilor GPS, ci și reconstruirea traseelor efectiv parcurse, corelarea acestora cu rețeaua rutieră și calcularea automată a distanțelor taxabile, folosind un motor avansat de map matching. Este o capabilitate tehnologică importantă, mai ales prin integrarea sa cu aplicațiile mobile de live tracking, fără a necesita instalarea unor echipamente dedicate la bordul vehiculelor. În cazul țării noastre, aplicația a fost proiectată și solicitată inițial pentru 2.000 de utilizatori concomitenți, dar a fost implementată și regândită de către noi pentru a face față unui trafic mult mai intens, care poate ajunge la 40.000 de utilizatori concomitenți. La 12 octombrie 2026, aveam deja peste 130 de milioane de kilometri taxați prin mecanismul de tarifare pe kilometru, dintre care aproximativ jumătate prin sesiuni de live tracking, realizate prin intermediul a peste 600.000 de sesiuni încheiate.

Asigno, motorul software al digitalizării administrației publice Putem deduce că numitorul comun al tuturor acestor proiecte finalizate cu brio, motorul principal din punct de vedere software, este Asigno, devenit unul dintre principalii vectori ai digitalizării activității sectorului public și ai creării unei infrastructuri digitale performante pentru statul român. În momentul de față, pot spune cu siguranță că Asigno este cea mai OCTOMBRIE 2026

9


Cover story întâlnită aplicație de digitalizare folosită în administrația publică din România. Motivul este foarte simplu: este extrem de flexibilă, extrem de performantă, relativ ușor de implementat – fiind o platformă low-code/ no-code – și, foarte important, nu presupune costuri de mentenanță procentuale foarte mari, așa cum se întâmplă în cazul produselor furnizorilor internaționali. Un alt avantaj major este faptul că Asigno este agnostică față de procesele de business și față de tehnologiile de bază utilizate. Platforma poate fi adaptată unor domenii de activitate și unor procese operaționale foarte diferite, fără a depinde de o anumită infrastructură sau tehnologie, oferind astfel flexibilitate, interoperabilitate și independență tehnologică. Astfel, Asigno se situează exact în categoria de produse pe care Maguay și-a dorit întotdeauna să le livreze, oferind un raport foarte bun între preț, calitate și performanță. Asigno, în special, și Maguay în ansamblu contribuie practic la eficientizarea și modernizarea statului român în procesul de furnizare de servicii publice digitale pentru cetățeni, pentru companii. Avem implementări și în afara țării, prima de tip guvernamental fiind realizată la Ministerul Sănătății din Malta. Modul de utilizare a vizat, în primul rând, gestionarea calității de asigurat în sistemul de sănătate, cea mai importantă parte din activitatea unei case de asigurări de sănătate. În plus, aplicația gestionează relațiile bilaterale ale Maltei cu alte state, inclusiv cu țările din Commonwealth, precum și schimbul de informații și decontarea serviciilor medicale acordate cetățenilor în străinătate. Cetățenii români se întâlnesc cu Asigno și la Registrul Auto Român, de la prima identificare și omologare a mașinii până la revizii. După cum am precizat anterior, cetățenii interacționează cu platforma și în zona de asistență socială, iar fumătorii intră în contact cu aceasta în zona de trasabilitate a produselor din tutun, prin sistemul Companiei Naționale „Imprimeria Națională”. Mai nou, fiecare cetățean și șofer își va aminti de aplicație în momentul în care va încălca reglementările privind utilizarea rovinietei și efectuarea plăților în eToll. În anii care vin, cred că vom reuși și alte implementări, sperăm la fel de vizibile, pentru că, până la urmă, Asigno are capacitatea de a gestiona eficient solicitările cetățenilor către diverse instituții și companii. În procesul de digitalizare și transformare digitală a României, Maguay a reușit să devină

10

OCTOMBRIE 2026

unul dintre actorii importanți, având de partea sa o istorie îndelungată și o echipă formată din experți unul și unul. Consecvența ne-a făcut să rămânem constant aproape de sectorul public, să ținem ritmul cu solicitările beneficiarilor instituționali și cu rigorile presupuse de competiție. Maguay a avut un traseu liniar, natural și bine fundamentat pentru a deveni inclusiv un integrator de sisteme performant, statut confirmat de prezența noastră printre primii 5 integratori la nivel național, conform ultimelor clasamente din domeniu. Concomitent, Asigno a crescut constant, ca orice produs software, la fel și echipa de dezvoltare și, implicit, capabilitățile aplicației. În prezent, Asigno are un rol strategic în sistemul public. Contează foarte mult faptul

că este un produs românesc, foarte flexibil și ușor de implementat.

Maguay își extinde amprenta tehnologică prin dezvoltarea software Din punctul de vedere al identității companiei, care este direcția principală în care vă propuneți să aveți impact? Maguay a pornit de la partea de dezvoltare a infrastructurii IT, a continuat ca integrator de aplicații și a devenit, în adevăratul sens al cuvântului, dezvoltator de sisteme și modele. Zona de infrastructură va avea un rol important întotdeauna în portofoliul Maguay de soluții, ea rămâne ADN-ul nostru, așa am pornit la drum, așa continuăm. Suntem văzuți în mod


Cover story natural ca furnizori de infrastructură hardware și software. Partea de dezvoltare software este mai nouă, dar cu impactul cel mai vizibil pentru utilizatorul de zi cu zi, iar ca pondere estimez că va fi în anii următori aproximativ egală cu cea de infrastructură. Dar cred că rolul principal al Maguay va fi în continuare cel de integrator de sisteme: avem capabilitatea să integrăm tehnologii de la mai mulți vendori internaționali, fie că e vorba de hardware, software, infrastructură sau aplicativ. În concluzie, Maguay este integrator de sisteme, implicit rămâne un furnizor de infrastructură, dar devine din ce în ce mai prezent ca dezvoltator software. Cum arată creșterea grupului pe cele trei direcții de dezvoltare? Componenta de software, care a fost totodată și cea mai activă în ultimii ani în piața de IT, a contribuit cel mai mult la o creștere anuală de aproximativ 15% în 2024 și 2025, estimările fiind similare și pentru 2026. Creșterea are corespondent și în fondurile alocate în proiectele din PNRR și privim cu încredere spre următoarele exerciții financiare și finanțări europene, imaginea bugetului local asociat ITului nefiind încurajatoare în acest moment.

Dincolo de PNRR: următoarea etapă a transformării digitale Mare parte din proiectele câștigate și finalizate sunt parte din PNRR, TollRO

fiind chiar un jalon. Cum vor putea România și Maguay, în particular, menține ritmul creșterii digitale post-PNRR? Cum poate fi asigurată continuitatea investițiilor în următorul deceniu digital? A existat un boost financiar via PNRR, mai ales în ultima sa parte. Teoretic, este greu să repetăm anul viitor ce s-a întâmplat în 2026; practic însă, eu cred că pot fi găsite resurse financiare pentru continuarea digitalizării în România. Pe de altă parte, PNRR a deschis apetitul pentru oportunități de digitalizare multor entități publice și private, mai ales în urma implementării Cloud-ului Guvernamental (Cloud-ul Dedicat și Cloud-ul Privat), care le va pune în situația migrării aplicațiilor către aceste clouduri. Prin urmare, există nevoia; cu siguranță vor fi linii de finanțare și locale, și europene, așa că proiectele pentru digitalizarea României vor continua, iar noi vom încerca să rămânem un integrator de sisteme activ.

Reperele valorice care susțin performanța și viitorul Maguay În încheiere, care sunt mesajele cele mai importante pe care doriți să le transmiteți cu ocazia acestui interviu? Cel mai important mesaj este acela că Maguay, probabil cea mai longevivă companie românească din domeniul IT, poate aborda cu succes orice tip de proiect IT, indiferent de

gradul de complexitate cerut. În 2026 ne-am consolidat poziția la vârful industriei IT prin toate proiectele de anvergură finalizate și livrate cu succes în sectorul public. Poziția meritorie în care am ajuns este o consecință a întregii activități desfășurate cu pasiune și responsabilitate de-a lungul celor peste 30 de ani, dar și a principiilor și valorilor după care ne-am ghidat continuu: cultul lucrului bine făcut, consecvență și reziliență, performanță prin inovație, parteneriate de lungă durată și loialitate, responsabilitate, empatie și respect. Nu putem încheia fără a remarca faptul că No Time for Downtime, cel mai longeviv eveniment de profil IT din România, organizat de Maguay din 2003, a ajuns anul acesta la a 23-a ediție, desfășurată sub tema „Sovereign by Design”, de maxim interes în contextul cerințelor de conformitate la nivel european, precum EU AI Act, EU Cloud Sovereignty Scheme, NIS2 și DORA. No Time for Downtime rămâne un eveniment de referință din România pentru infrastructurile de calcul mission-critical, reunind lideri tehnologici, integratori și practicieni care prezintă soluții și tendințe pentru infrastructură IT modernă, orientată spre performanță, reziliență și securitate. Dorim să surprindem an de an imaginea complexă și nuanțată a peisajului IT actual și să fim totodată o vitrină deschisă a ceea ce reprezintă Maguay și întregul său ecosistem de parteneri. n

OCTOMBRIE 2026

11


TOP story

RO-SMARTSYS transformă competențele în competitivitate pentru industria inteligentă De la microelectronică și senzori la robotică și sisteme inteligente, Centrul Român de Competență în Sisteme Inteligente pentru Senzori și Robotică RO-SMARTSYS conectează expertiza de cercetare, infrastructurile tehnologice și formarea profesională cu nevoile industriei. Centrul, coordonat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie - IMT București, facilitează accesul organizațiilor din România la oportunități de inovare și colaborare europeană strânsă în cadrul ecosistemului actual de tehnologii avansate.

unei tehnologii. Accesul la echipamente,

rol important în România, dar și în Europa:

servicii de caracterizare, testare și prototipare poate presupune costuri și eforturi semnificative. În același timp, identificarea expertizei potrivite sau a infrastructurii care poate răspunde unei probleme tehnice implică o abordare complexă. În acest context se desprinde rolul critic al centrelor de competență. Ele au capacitatea de a crea legături funcționale între cererea de tehnologie și resursele disponibile. Ele pot ajuta organizațiile să înțeleagă ce soluții există, unde pot găsi expertiza necesară, și cum pot face următorii pași în dezvoltarea unei idei.

să fie o interfață unică pentru cercetare, mediul academic, economie și partenerii instituționali externi. Inițiativa pornește de la un fundament real: competențele existente în cercetare și infrastructurile tehnologice devin mai valoroase atunci când sunt accesibile celor care au nevoie de ele. Prin conectarea cercetării, formării profesionale, infrastructurilor și ecosistemului european, Centrul își propune să contribuie la dezvoltarea capacității de inovare și la creșterea competitivității industriei.

?

Dr. Carmen Moldovan, dr. Bogdan Fîrtat, IMT-București

Tehnologia are nevoie de competențe pentru a deveni competitivitate Microelectronica, senzorii, robotica și sistemele inteligente transformă fundamental modul în care sunt proiectate și fabricate produsele, sunt monitorizate procesele industriale și sunt dezvoltate servicii noi. În spatele acestor evoluții se află tehnologii care devin tot mai interconectate: componente electronice, dispozitive semiconductoare, senzori, sisteme de control, software și soluții de prelucrare a datelor. Pentru ca utilizarea acestor tehnologii să genereze valoare economică, nu sunt suficiente ideile sau expertiza științifică. Este nevoie de competențe specializate, acces la infrastructuri adecvate și de capacitatea de a transforma rezultatele cercetării în soluții care pot fi testate și integrate în aplicații reale. Această provocare este relevantă în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, startup-uri și organizațiile care nu dispun de propriile laboratoare sau de toate competențele necesare pentru dezvoltarea

12

OCTOMBRIE 2026

RO-SMARTSYS: O interfață unificată pentru cercetare și industrie Dezvoltat în cadrul inițiativei europene Chips for Europe, prin sprijinul programului Europa Digitală și al finanțării naționale, RO-SMARTSYS funcționează ca Centru Român de Competență în Sisteme Inteligente pentru Senzori și Robotică. ROSMARTSYS urmărește să îndeplinească un


TOP story

Un punct unic de intrare pentru nevoile tehnologice Proiectul este coordonat de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie - IMT București, în colaborare cu Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București și cu o rețea de parteneri strategici și organizații asociate. Centrul se adresează unui public divers: de la IMM-uri, startup-uri și companii mari, până la universități și institute de cercetaredezvoltare. Nevoile acestora pot fi foarte diferite. O companie poate avea nevoie să evalueze fezabilitatea unei soluții bazate pe senzori; o echipă de cercetare poate căuta o infrastructură pentru testarea unui dispozitiv, iar o organizație care dorește să dezvolte un produs nou poate avea nevoie de sprijin pentru identificarea competențelor sau a oportunităților de finanțare. RO-SMARTSYS este un punct de intrare pentru astfel de solicitări. În loc să fie nevoită să cunoască în detaliu structura laboratoarelor, echipamentelor și organizațiilor relevante, o entitate interesată poate porni de la propria nevoie tehnologică. Centrul poate contribui la clarificarea acesteia și la identificarea resurselor și a pașilor potriviți. Modelul nu presupune construirea unei infrastructuri complet noi, separate de capacitățile deja existente. Dimpotrivă, una dintre direcțiile importante este valorificarea infrastructurilor și competențelor din România, prin identificarea lor și facilitarea accesului. Astfel, expertiza dezvoltată în institute de cercetare și universități poate deveni mai ușor de identificat de către organizațiile care au nevoie de ea. Pentru a susține această abordare, activitatea Centrului este organizată în jurul unor funcții complementare: management și coordonare, suport tehnic și acces

la infrastructuri, formare și dezvoltarea competențelor, sprijin pentru inovare și finanțare, comunicare și colaborare cu ecosistemul, respectiv integrare în rețelele europene. Valoarea modelului constă tocmai în legătura dintre aceste funcții. O nevoie tehnologică poate implica simultan expertiză, testare, formare și identificarea unor oportunități de dezvoltare.

De la o idee tehnologică la validarea unei soluții Drumul de la o idee la un produs competitiv presupune mai multe etape. Înainte de a investi în dezvoltarea unei tehnologii, este important să fie clarificată problema care trebuie rezolvată, cerințele aplicației și opțiunile tehnice disponibile. Ulterior pot fi necesare proiectarea, simularea, realizarea unui prototip, caracterizarea și testarea acestuia. În funcție de complexitate, fiecare etapă poate solicita echipamente și competențe diferite. Pentru o organizație care nu dispune de toate resursele necesare, identificarea traseului potrivit poate reprezenta o provocare în sine. RO-SMARTSYS urmărește să faciliteze orientarea către expertiza și infrastructurile relevante, pornind de la obiectivul tehnologic al solicitantului. Această abordare poate include clarificarea nevoii, identificarea capacităților naționale disponibile și explorarea opțiunilor de testare sau validare. În România există competențe și infrastructuri relevante pentru diferite etape ale dezvoltării tehnologice. Printre acestea se numără facilitățile de micro și nanofabricație, echipamentele pentru caracterizare și testare,

capacitățile de prototipare și laboratoarele de robotică și integrare de sisteme. Cartografierea acestor resurse și clarificarea modalităților de acces sunt importante pentru ca potențialii beneficiari să poată identifica mai ușor unde și cum își pot testa ideile. Un principiu important este cel de tip „test-before-invest”: validarea unei soluții sau a unei tehnologii înaintea unei investiții majore. În funcție de nevoia concretă, accesul la expertiză și infrastructură poate ajuta o organizație să reducă incertitudinile tehnice, să compare alternative și să înțeleagă mai bine ce resurse sunt necesare pentru etapa următoare. Acest lucru nu elimină riscurile dezvoltării tehnologice, dar poate contribui la luarea unor decizii mai bine fundamentate. Dacă o anumită capacitate nu este disponibilă la nivel național sau dacă dezvoltarea necesită facilități specializate, următorul pas poate fi identificarea unei infrastructuri europene potrivite. În acest fel, sprijinul tehnic național și accesul la resurse europene pot forma un traseu complementar, adaptat maturității și obiectivelor fiecărui proiect.

Microelectronica și robotica, două dimensiuni ale aceleiași transformări Microelectronica și robotica sunt adesea percepute ca domenii distincte, însă aplicațiile industriale moderne evidențiază o convergență tot mai strânsă între ele. Un sistem robotic performant depinde nu doar de mecanică și de algoritmii de control, ci și de senzori, electronică, componente de procesare și o integrare hardware-software impecabilă. La rândul lor, datele furnizate OCTOMBRIE 2026

13


TOP story de senzori capătă valoare atunci când pot fi interpretate și utilizate pentru a controla un proces sau pentru a susține o decizie. Această interdependență este evidentă în automatizarea industrială, monitorizarea echipamentelor, controlul calității, mentenanța predictivă și dezvoltarea sistemelor autonome. În astfel de aplicații, performanța întregului sistem depinde de modul în care sunt proiectate și integrate componentele sale. De multe ori, o problemă care pare să țină de software își are originea în limitări ale senzorului sau ale electronicii, iar optimizarea unui dispozitiv poate necesita colaborarea dintre specialiști din domenii diferite. Prin urmare, dezvoltarea industriei inteligente presupune competențe care depășesc granițele unei singure discipline. Este nevoie de cunoașterea materialelor și a proceselor de fabricație, de înțelegerea comportamentului componentelor, de capacități de simulare și testare și de competențe în electronică, programare, robotică și integrarea sistemelor. RO-SMARTSYS reunește aceste direcții într-o abordare orientată spre sisteme inteligente pentru senzori și robotică. Scopul nu este doar promovarea unor tehnologii individuale, ci și facilitarea colaborării dintre competențe complementare. Pentru beneficiari, o astfel de abordare poate face mai ușoară identificarea partenerilor și a resurselor necesare pentru dezvoltarea unor soluții integrate.

Competențele, o investiție în capacitatea de inovare Infrastructura tehnologică nu poate produce rezultate fără oameni capabili să o utilizeze. Într-un domeniu în care tehnologiile evoluează rapid, formarea profesională și actualizarea continuă a competențelor sunt esențiale atât pentru specialiștii aflați la început de carieră, cât și pentru cercetătorii, inginerii și angajații din industrie. Activitățile de formare dezvoltate în cadrul RO-SMARTSYS urmăresc să răspundă unor nevoi diferite, de la familiarizarea cu tehnologii și procese până la dezvoltarea unor competențe tehnice specializate. Portofoliul vizează domenii precum micro și nanofabricația, senzorii, sistemele inteligente, robotica și producția digitală. În paralel, sunt relevante competențele care susțin valorificarea rezultatelor tehnice, inclusiv pregătirea proiectelor și înțelegerea oportunităților de finanțare.

14

OCTOMBRIE 2026

Un pilon important îl reprezintă combinarea cunoștințelor teoretice cu experiența practică. Cursurile și activitățile aplicate pot oferi participanților ocazia de a înțelege procese, instrumente și metode pe care să le utilizeze ulterior în cercetare sau în dezvoltarea de produse. Formatele pot include cursuri, sesiuni practice, seminare, ateliere și schimburi de experiență, în funcție de temă și de publicul vizat. Primele activități de formare au inclus cursuri dedicate proceselor avansate de fabricație CNC și fundamentelor imprimării 3D, cu accent pe tehnologii precum SLS și SLA. Aceste exemple ilustrează interesul pentru competențe aplicate și pentru familiarizarea participanților cu procese de fabricație și prototipare. Ele se înscriu într-o abordare mai largă, care urmărește dezvoltarea progresivă a ofertei de formare în raport cu nevoile identificate în ecosistem. Consultarea stakeholderilor a evidențiat interesul pentru teme precum microfabricația, proiectarea sistemelor MEMS și pregătirea propunerilor de proiecte europene. În același timp, activitățile de formare planificate și dezvoltate pentru perioada următoare abordează și subiecte precum simularea, microprelucrarea, prototiparea virtuală, mecatronica, robotica, antreprenoriatul și inovarea. Publicul vizat nu se limitează la specialiștii cu experiență în semiconductori. Studenții, doctoranzii, cercetătorii, inginerii și personalul tehnic din companii pot avea nevoi diferite, iar oferta de formare trebuie să țină cont de aceste diferențe. Pe termen lung, dezvoltarea competențelor poate contribui la reducerea

distanței dintre cercetare și aplicarea industrială și la formarea unei baze de specialiști capabili să lucreze interdisciplinar.

De la expertiză tehnică la inovare și dezvoltare economică Dezvoltarea unei tehnologii nu se încheie odată cu obținerea unui rezultat tehnic funcțional. Pentru ca acesta să ajungă pe piață, trebuie înțelese aplicațiile posibile, nevoile utilizatorilor, cerințele de integrare și condițiile economice. În funcție de stadiul proiectului, pot apărea provocări privind proprietatea intelectuală, transferul tehnologic, modelul de afaceri sau accesul la finanțare. Aceste aspecte sunt importante mai ales pentru echipele care pornesc de la o idee de cercetare sau pentru organizațiile care explorează o tehnologie nouă. O soluție promițătoare din punct de vedere tehnic nu are automat și un model de valorificare clar. Este necesară o evaluare a contextului în care poate fi utilizată, a avantajelor pe care le oferă și a resurselor necesare pentru dezvoltarea ulterioară. În acest sens, RO-SMARTSYS urmărește să completeze dimensiunea tehnică prin orientare către oportunități de inovare, transfer tehnologic și finanțare. Aceasta poate însemna identificarea unor programe relevante, informarea privind instrumente de sprijin sau îndrumarea către resurse și organizații specializate. Printre subiectele relevante se numără programele naționale și europene, oportunitățile asociate inițiativei Chips for Europe, Chips Fund și instrumentele de investiții precum capitalul de risc.


TOP story Rolul Centrului este de a facilita accesul la informație și de a orienta beneficiarii către oportunitățile potrivite, nu de a garanta obținerea finanțării sau succesul comercial al unei soluții. Valoarea unui asemenea sprijin constă în faptul că dezvoltarea tehnologică poate fi privită într-un context mai larg, care include atât fezabilitatea tehnică, cât și perspectivele de utilizare și valorificare. Legătura dintre expertiza tehnică și sprijinul pentru inovare este relevantă și pentru colaborarea dintre organizații. Un proiect poate necesita, în etape diferite, acces la infrastructură, competențe noi, un partener de cercetare și informații despre finanțare. Coordonarea acestor dimensiuni poate ajuta beneficiarii să înțeleagă mai bine opțiunile disponibile și să își planifice dezvoltarea, pas cu pas.

România, conectată la infrastructurile europene pentru semiconductori Un avantaj important al inițiativei europene Chips for Europe este dezvoltarea unei rețele de competențe și infrastructuri care pot fi utilizate de organizații din mai multe țări. Nu fiecare stat sau organizație poate deține toate echipamentele și specializările necesare pentru dezvoltarea semiconductorilor și a sistemelor inteligente. Cooperarea europeană permite completarea capacităților naționale prin acces la expertiză și infrastructuri specializate. RO-SMARTSYS contribuie la conectarea organizațiilor din România cu Rețeaua Europeană a Centrelor de Competență în domeniul semiconductorilor, cunoscută ca

ENCCC, și cu inițiative precum aCCCess, liniile pilot europene și European Chips Design Platform. Aceste structuri oferă oportunități de colaborare și acces la resurse care pot completa capacitățile existente la nivel național. Pentru o organizație interesată, provocarea nu este doar să afle că există o anumită infrastructură în Europa, ci să identifice serviciul relevant, condițiile de acces și pașii necesari pentru a-l utiliza. Centrul urmărește să faciliteze această orientare, pornind de la nevoia solicitantului și de la resursele disponibile în rețea. Accesul efectiv depinde de caracteristicile solicitării, de condițiile infrastructurii și de procedurile aplicabile. Dimensiunea europeană a proiectului mai are un avantaj important: facilitează schimbul de experiență între centre, dezvoltarea unor abordări comune și identificarea competențelor complementare. Prin această cooperare, organizațiile din România pot deveni mai bine conectate la evoluțiile tehnologice și la oportunitățile de colaborare din domeniul semiconductorilor. Cooperarea regională completează această perspectivă. Participarea ROSMARTSYS la Moldova Electronics Forum, organizat la Chișinău, a oferit un cadru pentru dialog și explorarea unor posibilități de colaborare cu organizații din Republica Moldova, în contextul centrelor de competență. Astfel de interacțiuni pot contribui la dezvoltarea unor legături regionale și la identificarea unor interese comune în microelectronică, sisteme inteligente și tehnologii avansate.

De la un proiect european la o capacitate națională Înființarea unui centru de competență nu înseamnă doar crearea unei structuri de management sau lansarea unui site. Pentru a deveni util, Centrul trebuie să își dezvolte progresiv serviciile, să identifice resursele disponibile, să comunice cu potențialii beneficiari și să construiască mecanisme de colaborare care să răspundă unor nevoi reale. În prima etapă, RO-SMARTSYS a urmărit definirea structurii de funcționare, identificarea infrastructurilor și clarificarea modalităților de acces, alături de dezvoltarea relațiilor cu stakeholderii. Ulterior, accentul s-a deplasat tot mai mult spre comunicarea serviciilor, dezvoltarea ofertei de formare și pregătirea unor trasee prin care organizațiile din România să poată ajunge la expertiza și infrastructurile naționale sau europene relevante. Această evoluție presupune un dialog continuu cu mediul de cercetare și cu industria. Nevoile tehnologice se schimbă, apar noi instrumente și procese, iar infrastructurile și competențele trebuie valorificate în funcție de aceste evoluții. Din acest motiv, Centrul este conceput ca o structură care își poate adapta oferta și poate dezvolta colaborări noi pe măsură ce ecosistemul se maturizează. Pentru România, miza este mai complexă decât implementarea unui proiect finanțat european. Este vorba despre consolidarea unei capacități naționale de a identifica, conecta și valorifica expertiza în microelectronică, senzori, robotică și sisteme inteligente. O astfel de capacitate poate sprijini cercetarea, poate facilita accesul companiilor la resurse specializate și poate contribui la formarea competențelor de care industria are nevoie. Competitivitatea tehnologică se construiește prin investiții, colaborare și oameni bine pregătiți. RO-SMARTSYS își propune să contribuie la acest proces prin apropierea resurselor existente de organizațiile care le pot transforma în soluții și produse. De la competențe la competitivitate, miza Centrului este să facă legătura dintre ceea ce România știe să cerceteze și să dezvolte și ceea ce industria are nevoie pentru a inova. n Pentru mai multe informații și actualizări despre activitățile centrului, vă invităm să urmăriți pagina web a proiectului, https:// ro-chips.ro și contul oficial LinkedIn: https:// www.linkedin.com/company/ro-chips/ OCTOMBRIE 2026

15


EVENIMENT Cercetare&Învățământ supErior

165 de ani de învățământ medical-veterinar în București • Tradiția unei școli care cultivă vocația, unește generații și prefigurează viitorul O istorie începută în 1861, sub semnul viziunii doctorului Carol Davila și al reformelor lui Alexandru Ioan Cuza, continuă astăzi printr-o instituție academică acreditată european, care îmbină tradiția cu noile exigențe ale educației și practicii medical-veterinare. La aniversarea a 165 de ani de învățământ de profil în Capitală, Facultatea de Medicină Veterinară (FMVB) din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București (USAMV București) își celebrează înaintașii prin inaugurarea unui muzeu unic și lansarea albumului omagial, dar privește în egală măsură spre viitor. Prof. univ. dr. Iuliana Ionașcu (foto), decanul facultății, ne invită să descoperim povestea și realitatea unei școli care și-a păstrat identitatea traversând epoci și transformări profunde, o instituție care își propune să devină un etalon al educației medical-veterinare moderne.

? Alexandru Batali

Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV Bucureşti a sărbătorit recent 165 de ani de învăţământ medical veterinar. Care au fost cele mai importante etape din evoluția învăţământului bucureştean de profil?

În anul 1856, dr. Carol Davila, venit din Franța, reușește să organizeze învățământului medical uman, veterinar și farmaceutic din țara noastră. La 15 mai 1861, printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, ia ființă prima Școală de Medicină Veterinară din Balcani aici, la București, care în anul 1921 devine Facultatea de Medicină Veterinară. Chiar dacă în anul 1985 suntem strămutați din campusul Cotroceni, traversăm perioada comunistă cu demnitate și ne reîntoarcem „acasă” după Revoluția din anul 1989 să reclădim ruinele unei facultăți istorice și să o reașezăm, după anul 2008, în familia facultăților europene acreditate.

16

OCTOMBRIE 2026

Participanții la omagierea a 165 de ani de învățământ medical veterinar la București

Cum a reuşit să marcheze Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul USAMV București acest moment aniversar deosebit?

Cine au fost personalităţile de marcă care au onorat cu prezenţa şi discursurile lor ceremonialul academic?

Pe data de 9 septembrie 2026 am organizat un eveniment aniversar de suflet, aducând omagiul nostru mentorilor vizionari ce au clădit o școală, au înființat Institutul de sero-vaccinuri și Institutul de Cercetări Zootehnice. Am avut plăcerea și onoarea, ca împreună cu rectorul USAMV București, prof. univ. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu, să inaugurăm muzeul facultății, care adună în spațiul dedicat exponate unice: piese de anatomie comparată, piese de patologie chirurgicală, cărți, registere, manuscrise, instrumentar, aparatură medicală și o colecție de caricaturi. Foarte important este faptul că la acest eveniment au participat și invitați din facultățile de profil din Europa.

Ca urmare a implicării monarhiei în parcursul istoric al facultății noastre, a fost firesc ca Alteța Sa Regală Principele Radu să fie prezent la eveniment. Reprezentanții Ministerului Educației și Cercetării, ai Academiei Române, Academiei de Științe Agricole și Silvice, ai Universității Politehnice din București, ai Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară de la Cluj Napoca, Iași, Timișora și Chișinău, reprezentanți ai facultăților de profil din Europa au onorat cu discursuri emoționante această festivitate. Tuturor acestor oaspeți de seamă le-a fost oferită medalia aniversară 165 ani – FMVB. Aţi reuşit aducerea în prezent a istoriei prodigioase a învăţământului de profil și a FMVB prin punerea în operă a unor idei extrem de ambiţioase: realizarea unui album omagial, dar mai ales deschiderea unui muzeu, care este totodată şi primul creat de USAMV Bucureşti. Cum aţi dat viaţă acestor proiecte şi care este valoarea lor pentru comunitatea academică medical-veterinară şi pentru patrimoniul învăţământului de profil?

Facultatea noastră a avut dintotdeauna muzee ale disciplinelor de anatomie, chirurgie, fiziologie, anatomie patologică, fiziopatologie și biochimie, dar, printr-un efort comun, în anul 2026 am reușit să aducem aceste exponate într-un singur loc, un amfiteatru cu o „poezie”


EVENIMENT Cercetare&Învățământ supErior

Profesorul emerit Nicolae Constantin primind medalia omagială și volumul aniversar Alteța Sa Regală Principele Radu al României primind medalia omagială din partea rectorului USAMV București, prof. univ. dr. Sorin Mihai Cîmpeanu

aparte amplasat în clădirea centrală a facultății, construită în perioada 1886-1887. Unicul muzeu al universității noastre este deschis vizitatorilor facultății, dar va intra în circuitul muzeelor din București. Cuprinde șapte secțiuni cu exponate de biochimie, anatomie comparată, chirurgie, radiologie, anatomie patologică, bibliotecă și teaching. În muzeu este expus și un birou de lucru al profesorului cu cărți vechi, manuscrise, călimară, tocuri de scris și o ceșcuță cu cafea. De asemenea, am lansat canalul YouTube al muzeului, cu prezentările minunate ale colegilor despre istoria disciplinelor și povestea exponatelor, oferind astfel posibilitatea ca istoria noastră să poată fi accesată și pe platforme digitale. Cu emoție, respect și recunoștință, împreună cu colegii din facultate, am reușit să surprindem în Albumul omagial o istorie de 165 de ani trăită de înaintașii noștri. Cu fiecare pagină scrisă am descoperit la acești coloși, deschizători de drumuri, pasiunea, viziunea, îndârjirea și dragul de nobila profesie de medic veterinar. Toate aceste realizări sunt parte componentă a culturii organizaționale, pentru că ești mândru de trecut, responsabil pentru prezent și construiești cu încredere viitorul. Cum reuşeşte în prezent FMVB să valorifice tradiţia academică de peste un secol şi jumătate, să se ridice la nivelul standardelor educaţionale şi ştiinţifice actuale şi să rămână Alma Mater a învățămâtului medical-veterinar din Capitală şi din România?

Suntem facultate acreditată la nivel european de către EAEVE (European Association of Establishments for Veterinary Education), pregătirea teoretică și practică a studenților noștri este la nivelul celor mai prestigioase universități din Europa. Programul nostru de studii de licență de Medicină Veterinară se

Autorii (Letiția Purdoiu, Bogdan Georgescu și Ionașcu Iuliana) albumului omagial la inaugurarea muzeului FMVB

desfășoară distinct în trei limbi: în română, în engleză, din anul 2013, și în franceză, din anul 2016. Prin programul Erasmus+, atât cadrele didactice, cât și studenții, pot efectua mobilități de instruire în cadrul facultăților de profil partenere din țări UE și non-UE. Un campus primitor în centrul Bucureștiului oferă o bază materială performantă și un spital de urgență unde studenții își desfășoară activitatea clinică sub îndrumarea cadrelor didactice dedicate. USAMVB în ansamblu si FMVB în mod special se află totodată în prima linie a promovării la nivel național a conceptului One Health. Cât de importantă este aceasta abordare pentru îmbunătățirea sistemului de sănătate și creșterea calității vieții în România?

Profesia de medic veterinar este printre cele mai frumoase profesii prin complexitatea sa: asigură sănătatea pacienților necuvântători, asigură o materie primă alimentară de origine animală sănătoasă pentru populație, medicul veterinar este partenerul important în prevenirea și combaterea zoonozelor, în combaterea antibiorezistenței și, alături de medicii umani, biologi, biochimiști, desfășoară cercetare multidisciplinară.

Quo vadis FMVB? Ce obiective v-ați propus să împliniți în primul mandat la conducerea facultății? Dar în decada următoare, având la orizont borna aniversară 175, ce va veni cu o încărcătură simbolică sporită?

Pe data de 9 septembrie 2026 am inaugurat Muzeul Facultății și am dedicat Albumul Omagial tuturor medicilor veterinari din România. Nu am așezat trecutul în vitrină și nu am închis trecutul între coperțile unei cărți, ci am construit o punte între generații. Mentorii noștri au fost vizionari și au avut pe umeri povara începuturilor, colegii mei astăzi insuflă pasiune, trezesc curiozități și modelează caractere. Împreună cu studenții noștri vom face posibil sistemul modular de predare în cei șase ani de studiu, în laboratoare moderne și skill lab cu activități practice care vor cizela abilitățile de prima zi cerute de piața muncii. Împreună vom face din campusul Medicină veterinară - Cotroceni al USAMV București un spațiu digitalizat, eco-friendly, cu oameni mândri că Facultatea de Medicină Veterinară din București va fi un etalon al științelor medicale, o Alma Mater adaptată provocărilor ce vor veni. n OCTOMBRIE 2026

17


TENDINȚE Cercetare&învățământ superior

Scenarii de viitor: Educația adulților în 2035, într-o piață a muncii transformată de AI

Rectorul UVT completează: „Raportul nu încearcă să prezică viitorul, ci construiește patru scenarii plauzibile pentru anul 2035. Ele se bazează pe analiza a peste 4.000 de publicații și materiale recente, precum și pe consultarea a peste 100 de reprezentanți ai furnizorilor de formare, companiilor, asociațiilor profesionale, autorităților și comunității educatorilor. Deși analiza se referă la Singapore, întrebările formulate sunt relevante și pentru România, unde formarea adulților, reconversia profesională și adaptarea universităților la transformările pieței muncii devin tot mai importante. Raportul pornește de la două întrebări. Prima este cine va decide ce competențe vor avea valoare în viitor: instituțiile publice și organismele naționale de certificare sau angajatorii, comunitățile profesionale și piața? A doua privește modul în care vor fi formate competențele: în principal prin profesori și programe structurate sau prin sisteme de inteligență artificială, trasee personalizate și învățare la cerere? Din combinarea acestor două dimensiuni rezultă patru viitoruri posibile.”

Un sistem sigur, dar care se poate mișca prea încet „Primul scenariu, denumit „Sistemul de încredere”, este cel mai apropiat de organizarea tradițională a educației în care Statul stabilește standardele, instituțiile acreditate eliberează calificările, iar profesorii rămân responsabili de procesul de învățare. Diploma are valoare deoarece respectă aceleași standarde indiferent de instituția în care a fost obținută. Avantajul unui asemenea sistem este încrederea. Angajatorii pot interpreta mai ușor calificările, iar cursanții beneficiază de programe coerente și de sprijin uman. Dezavantajul apare atunci când procedurile de actualizare a programelor sunt mai lente decât schimbările din economie. Un curriculum poate fi bine reglementat, dar poate ajunge să certifice competențe care nu mai corespund cu tehnologiile utilizate în companii”, arată rectorul UVT. „Pentru România, acest scenariu este foarte familiar, deoarece sistemul de educație și formare se bazează în mare măsură pe diplome, acreditări și standarde stabilite central. Problema nu este existența standardelor, care rămân necesare, ci viteza cu care acestea pot fi revizuite. Programele universitare și ocupaționale ar avea nevoie de mecanisme mai rapide prin care angajatorii, absolvenții și organizațiile profesionale să semnaleze apariția unor competențe noi. Universitățile nu trebuie să renunțe la rigoare, dar ar putea completa programele de studii cu microcertificări, module scurte și cursuri actualizabile anual. Profesorul ar avea astfel libertatea de a integra rapid tehnologii și probleme noi, fără ca întregul program să aștepte un ciclu administrativ îndelungat de revizuire”, completează profesorul universitar Marilen Gabriel Pirtea.

18

OCTOMBRIE 2026

„Inteligența artificială nu va schimba doar conținutul cursurilor academice, ci și cine decide ce merită învățat, cine predă, cum este evaluată competența și ce valoare va mai avea o diplomă. Aceasta este ideea centrală a raportului „Four Future Scenarios for Training and Adult Education in Singapore – Horizon 2035”, elaborat recent în cadrul Institute for Adult Learning al Singapore University of Social Sciences (Ang, Huang & Chen, 2026)”, arată rectorul Universității de Vest din Timișoara (UVT), prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea.

Învățare personalizată de AI, cu riscul dispariției sprijinului uman „În cel de-al doilea scenariu, numit „Rețeaua de competențe bazată pe AI”, statul continuă să stabilească standardele, dar inteligența artificială preia o parte importantă din proiectarea, furnizarea și evaluarea învățării. Cursanții nu mai trebuie să aștepte formarea unei grupe sau să participe la un program organizat într-un interval determinat. Ei pot învăța în ritmul propriu, iar sistemul le adaptează permanent conținutul și dificultatea. Acest model poate extinde accesul la educație pentru angajații care lucrează în schimburi, pentru părinți, pentru persoanele din localități mici și pentru cei care nu pot participa la cursuri organizate după un program rigid. Inteligența artificială poate identifica lacunele de competență și poate propune un parcurs individualizat. Riscul este ca sistemul să confunde personalizarea conținutului cu înțelegerea persoanei. Un algoritm poate observa că un cursant răspunde greșit, dar nu poate identifica întotdeauna dacă problema este lipsa cunoștințelor, anxietatea, neîncrederea, oboseala sau o experiență profesională negativă. Accesul tehnic la învățare nu garantează progresul”, adaugă rectorul UVT. Rectorul UVT remarcă: „În România, instrumentele bazate pe AI ar putea reduce diferențele teritoriale și ar putea oferi posibilități reale de formare pentru persoanele care nu locuiesc în marile centre universitare. Totuși, digitalizarea nu ar trebui folosită doar ca soluție ieftină pentru înlocuirea profesorilor. Ar fi necesar un model hibrid, în care AI oferă conținut, exerciții și feedback imediat, iar profesorii, tutorii și consilierii intervin în momentele importante: diagnosticarea nevoilor, motivarea cursanților, evaluările cu miză ridicată și transferul învățării în activitatea profesională.”

Reputația specialistului poate deveni mai valoroasă decât diploma „Cel de-al treilea scenariu, „Economia reputației”, descrie o piață în care formarea este realizată de practicieni recunoscuți, iar valoarea unui curs rezultă din performanța participanților, nu din acreditarea


TENDINȚE Cercetare&învățământ superior sare și ar putea intra mai repede într-o profesie. Învățarea ar deveni mai accesibilă, mai ieftină și disponibilă permanent. Dar dispariția vechilor filtre nu înseamnă dispariția intermediarilor. Platformele care verifică proiectele, generează scoruri și fac profilurile vizibile pot deveni noii gardieni ai accesului la piața muncii. O persoană poate fi competentă, dar invizibilă dacă portofoliul său nu este recunoscut de platformele folosite de angajatori. În plus, persoanele cu competențe digitale reduse, cu un nivel scăzut de alfabetizare sau fără sprijin social pot fi lăsate în urmă.” „Pentru România, unde oportunitățile educaționale și competențele digitale sunt distribuite inegal, trecerea necontrolată la o piață complet individualizată ar putea adânci diferențele existente. Accesul la internet și la un instrument AI nu este suficient. Oamenii trebuie să știe ce să învețe, cum să evalueze calitatea informației și cum să transforme ceea ce au învățat într-o oportunitate profesională”, subliniază rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.

Ce ar trebui făcut înainte ca viitorul să decidă în locul nostru

formală. Angajatorii aleg specialiști care le cunosc domeniul și pot construi programe adaptate problemelor concrete ale organizației. Un asemenea sistem răspunde rapid la schimbările tehnologice și valorifică experiența profesională. Un expert poate modifica imediat conținutul unui curs atunci când observă o problemă nouă într-o companie, fără să aștepte aprobarea unei autorități sau actualizarea unei ocupații. Dar reputația circulă prin rețele, iar rețelele nu sunt accesibile în mod egal. Companiile mari pot angaja cei mai cunoscuți experți, în timp ce întreprinderile mici, angajații din sectoare slab conectate și formatorii aflați la început de carieră pot rămâne în afara pieței. Competența dobândită într-o organizație poate fi apreciată acolo, dar este greu de demonstrat unui alt angajator care nu cunoaște formatorul”, mai spune profesorul Marilen Gabriel Pirtea. „Pentru România, acest scenariu atrage atenția asupra extinderii unei piețe de cursuri și consultanță în care vizibilitatea specialistului poate conta aproape la fel de mult ca valoarea intervenției. Ar fi necesare mecanisme transparente prin care rezultatele formării să poată fi documentate, iar formatorii competenți, inclusiv cei aflați la început, să își poată construi o reputație fără să depindă exclusiv de relații personale. Universitățile ar putea avea aici un rol de intermediere a încrederii, pentru că pot reuni cercetători, practicieni și companii, pot evalua calitatea programelor și pot transforma experiența profesională în module recunoscute și transferabile”, afirmă rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea.

O piață în care învățarea este abundentă, dar vizibilitatea competenței devine rară Rectorul UVT mai evidențiază: „Al patrulea scenariu, „Piața competențelor”, este cel mai descentralizat. Persoanele învață direct cu ajutorul inteligenței artificiale, își construiesc propriile trasee și își demonstrează competențele prin portofolii, proiecte și probe practice. Diploma pierde din importanță, iar angajatorul devine interesat mai ales de ceea ce poate face candidatul în prezent. Acest model ar putea elimina barierele inutile. O persoană care nu a urmat un program universitar tradițional ar putea demonstra că deține competențele nece-

Rectorul UVT remarcă: „Raportul nu recomandă alegerea niciunui dintre cele patru scenarii. În practică, ele pot apărea simultan pentru că profesiile reglementate vor continua probabil să se bazeze pe diplome și standarde naționale, în timp ce domeniile tehnologice pot adopta mai repede portofolii și evaluări practice. Companiile mari își pot construi propriile platforme de formare cu AI, iar sectoarele specializate se pot baza pe comunități de practicieni.” „Pentru România, lecția importantă este că sistemul trebuie să devină capabil să observe mai repede schimbările din economie. Ar fi necesare legături funcționale între universități, furnizori de formare, angajatori, sindicate, asociații profesionale și autorități. Consultările nu ar trebui să aibă loc doar la acreditarea unui program, ci și în mod permanent, pe baza unor date despre locurile de muncă, tehnologiile adoptate și dificultățile întâmpinate de absolvenți. La fel de importantă este păstrarea sprijinului uman, pentru că rolul profesorului nu dispare, ci se modifică. Producerea și transmiterea rutinieră a conținutului vor putea fi automatizate tot mai mult. Valoarea umană va consta în diagnosticarea nevoilor, explicarea contextului, consilierea, motivarea, evaluarea situațiilor complexe și sprijinirea aplicării cunoștințelor la locul de muncă. Evaluarea formării va trebui, de asemenea, modificată, deoarece numărul de participanți, rata de absolvire și certificatele eliberate nu arată dacă oamenii pot aplica ceea ce au învățat. Universitățile și furnizorii de formare ar trebui să urmărească aplicarea competențelor, mobilitatea profesională, îmbunătățirea performanței și impactul asupra organizațiilor”, consideră rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea. „În sfârșit, România are nevoie de forme portabile și interoperabile de recunoaștere a competențelor. Diplomele, microcertificările, portofoliile și rezultatele evaluărilor practice trebuie să poată fi înțelese de instituții și angajatori diferiți. În lipsa unor reguli clare, există riscul ca sistemul public de diplome să fie înlocuit nu de o piață mai deschisă, ci de ecosisteme private și opace de verificare. Raportul despre Singapore transmite astfel un avertisment relevant și pentru România, și anume că, în 2035, învățarea ar putea să nu mai fie o resursă rară. Conținutul va fi abundent, iar accesul tehnic tot mai ușor. Resursele cu adevărat rare vor fi orientarea competentă, sprijinul uman, încrederea în evaluare și capacitatea unei persoane de a transforma ceea ce știe într-o oportunitate recunoscută pe piața muncii”, conchide rectorul Universității de Vest din Timișoara, Marilen Gabriel Pirtea. n OCTOMBRIE 2026

19


RESURSE UMANE Cercetare&învățământ superior

Proiectele PNRR extind orizonturile cercetării la INCDTIM Cluj-Napoca – Rezultate și perspective promițătoare în energie, sănătate și materiale avansate

Trei proiecte de cercetare, finalizate cu succes în cadrul Planulul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), au permis Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice și Moleculare (INCDTIM) Cluj-Napoca să-și consolideze capacitatea științifică și să dezvolte noi direcții de cercetare în domenii strategice. De la materiale inovatoare pentru stocarea energiei și compuși cu proprietăți antibacteriene, până la metode sustenabile de sinteză a nanostructurilor de carbon, rezultatele obținute deschid perspective promițătoare de valorificare aplicativă. Dincolo de publicațiile științifice, brevetele și prototipurile realizate, cele trei proiecte lasă în urmă noi laboratoare, competențe consolidate și echipe de tineri cercetători, creând premisele continuării și extinderii acestor direcții de cercetare.

? Dr. Diana Lazar, dr. Crina Socaci, dr. Dana Toloman – INCDTIM Cluj-Napoca

Cele trei proiecte de cercetare au fost finanțate prin PNRR, Componenta 9-Suport pentru sectorul privat, cercetare, dezvoltare și inovare, Investiția 8-Dezvoltarea unui program pentru atragerea resurselor umane înalt specializate din străinătate în activități de cercetare, dezvoltare și inovare. Desfășurate în cadrul institutului până la 30 iunie 2026, proiectele au abordat teme de cercetare actuale, cu un impact semnificativ asupra dezvoltării de materiale avansate și tehnologii inovatoare. Prin aceste inițiative, INCDTIM și-a întărit capacitatea de cercetare și inovare, a atras resurse umane înalt specializate și a contribuit la crearea unor soluții științifice cu potențial impact în domeniile energiei, materialelor avansate și sănătății. Toate obiectivele stabilite au fost atinse, iar proiectele s-au finalizat cu succes.

Materiale nanocompozite cu defecte controlate pentru supercapacitori În cadrul proiectului „Boosting the energy storage performance of supercapacitor materials by controlling the paramagnetic centers” (cod CF 163/15.11.2022, director de proiect prof. Emre Erdem) ne-am propus să creștem performanța materialelor folosite ca electrozi în supercapacitori, controlând defectele lor la scară atomică. De ce avem nevoie de supercapacitori mai performanți? Energia solară și cea eoliană sunt intermitente, iar folosirea lor pe scară largă depinde

20

OCTOMBRIE 2026

de dispozitive care să o stocheze și să o livreze la nevoie. Bateriile stochează multă energie, dar se încarcă mai lent și suportă mai puține cicluri. Supercapacitorii se încarcă și se descarcă mult mai repede și rezistă la mult mai multe cicluri, de aceea sunt folosiți acolo unde contează puterea și durabilitatea, de exemplu la frânarea regenerativă a vehiculelor sau la stabilizarea rețelelor electrice. Punctul lor slab este densitatea redusă de energie, la care se adaugă costul de producție. O soluție acceptată este dezvoltarea unor materiale de electrod cu proprietăți controlabile: formă, dimensiune, porozitate și defecte. Ce sunt centrii paramagnetici și de ce îi urmărim? În majoritatea materialelor, electronii sunt grupați în perechi. Defectele, de exemplu un atom de oxigen sau de sulf care lipsește din rețeaua cristalină, și unii ioni metalici introduși intenționat (dopanți) lasă însă electroni neîmperecheați, aceștia sunt centrii paramagnetici, iar rezonanța electronică de spin (RES), tehnica în care este specializat prof. Erdem, îi poate detecta și identifica. Defectele modifică structura electronică a materialului, îi pot crește conductivitatea și oferă locuri suplimentare pentru stocarea sarcinii. Ionii care pot exista în mai multe stări de valență, cum sunt wolframul (W5+/W6+), vanadiul ( V3+/V4+/V5+) participă în plus la reacții redox reversibile, care adaugă energie stocată. Ideea proiectului a fost să folosim RES pentru a identifica acești centri și a optimiza concentrația lor.

Cum am abordat problema? Echipa a dezvoltat materiale de electrod pe bază de oxizi (ZnO, SnO2) și sulfuri (ZnS, MoS2) ale metalelor de tranziție. Oxizii metalelor tranziționale sunt candidați promițători datorită costului redus, densității energetice teoretice ridicate și toxicității scăzute, în plus sulfurile facilitează un transfer de electroni mai eficient. Pentru îmbunătățirea proprietăților electrochimice, echipa a abordat trei strategii: modificarea morfologiei (fire, sfere, conuri); controlul defectelor intrinseci și extrinseci prin utilizarea dopajului cu metale de tranziție (V, Cu, W) și cu pământuri rare (Ce, Gd); obținerea de compozite cu nitrură de carbon grafitică, oxid de grafenă sau oxid de grafenă redus. Prin RES și spectroscopie de fotoelectroni cu raze X am identificat defectele și valența ionilor dopanți, iar prin măsurători electrochimice am ales concentrația optimă de dopant. Articolele noastre raportează proprietăți de stocare îmbunătățite pentru ZnO dopat cu ceriu, SnO2 dopat cu wolfram, MoS2 dopat cu wolfram și ZnS dopat cu vanadiu. Depunerea acestora pe nitrură de carbon grafitică sau pe oxid de grafenă, a îmbunătățit transportul sarcinii. În atelierul de prototipuri al INCDTIM a fost realizat un dispozitiv de supercapacitor compact având ca electrozi materialele dezvoltate în cadrul proiectului. Dispozitivul poate funcționa atât în configurație simetrică (electrozi identici), cât și asimetrică (unul dintre electrozi este un booster de carbon). În plus, a fost dezvoltat și un dispozitiv pentru testarea materialelor fotoactive pentru electrozi sub radiație UV/ vizibilă. Ce am obținut? Rezultatele obținute au fost publicate în 12 articole în reviste aparținând cuartilelor Q1/ Q2 cum ar fi Nanoscale, Electrochimica Acta, Energy & Fuels, Ceramics International, și au fost prezentate la conferințe internaționale specializate din Japonia, Spania, Finlanda, Turcia și România. De asemenea, a fost depusă o cerere de brevet la OSIM. Prin implementarea proiectului s-a creat la INCDTIM o nouă direcție de cercetare și un laborator de testare a dispozitivelor SC. În proiect au fost atraşi şi au activat 3 doctoranzi și 3 postdoctoranzi. O


RESURSE UMANE Cercetare&învățământ superior

Figura 1. Dispozitivul proiectat și realizat în atelierul de prototipuri al INCDTIM parte dintre rezultatele au fost incluse într-o teză de doctorat. În tematica proiectului au fost câștigate trei proiecte noi: un proiect M-ERA. NET care reunește echipe de cercetare din Polonia, Turcia și România, un proiect bilateral România-Republica Moldova și unul pentru tinere echipe independente. Pagina proiectului: https://www.itim-cj.ro/pnrr/cf163/

Materiale cu ioni de sulfoniu pentru combaterea bacteriilor În cadrul proiectului „Development of New Polymeric Antibacterial Materials” (cod 108/31.07.2023, director de proiect dr. Anzarul Haque Khan), ne-am propus să obținem materiale biologic active care atacă bacteriile printr-un altfel de mecanism decât majoritatea antibioticelor clasice. De ce avem nevoie de noi agenți antibacterieni? Bacteriile se adaptează la antibiotice: prin mutații și prin schimb de gene, unele tulpini devin rezistente la mai multe clase de medicamente, iar stafilococul auriu rezistent la meticilină (MRSA) este un exemplu cunoscut.

Biofilmele, comunități de bacterii atașate de o suprafață și protejate de o matrice proprie, sunt și mai greu de tratat și stau la baza multor infecții persistente. Majoritatea antibioticelor acționează asupra unor ținte precise din interiorul celulei, pe care bacteria le poate modifica. O alternativă intens studiată sunt moleculele cu sarcină pozitivă care atacă direct membrana bacteriană, după modelul peptidelor antimicrobiene produse de organism. Cum am abordat problema? Ideea noastră a fost să construim dendrimeri, molecule ramificate cu formă de arbore, care poartă ioni de sulfoniu (atomi de sulf cu sarcină pozitivă) chiar în ramuri, nu doar la suprafață, cum era descris până acum. Drumul nu a fost direct. Primii precursori, pe bază de acid lipoic, polimerizau la lumină obișnuită, așa că am lucrat în semiîntuneric, cu baloanele învelite în folie de aluminiu, iar legăturile ester s-au dovedit apoi instabile. Am trecut la cisteină, un aminoacid natural, și am obținut în apă reacții complete, în care sarcina moleculei se controlează prin aciditatea mediului (rezultat publicat în revista Polymers), dar produsele nu au putut fi purificate pentru teste biologice. Simulările pe calculator au sugerat atunci că lanțurile liniare și flexibile destabilizează membrana mai puternic decât un dendrimer mic. Am sintetizat astfel patru serii de polimeri cationici, 33 de mostre, printr-o reacție simplă în apă, din monomeri comerciali, cu randament cantitativ. Ce au arătat testele? Pentru 17 materiale am determinat concentrația minimă inhibitorie (CMI), cea mai mică concentrație care oprește creșterea bacteriilor, pe Escherichia coli, Bacillus subtilis și o tulpină clinică de MRSA. Pe B. subtilis, cel mai activ polimer a avut o CMI de 1 μg/mL, egală cu a tetraciclinei și mai mică decât a kanamicinei,

cloramfenicolului și ampicilinei (10-20 μg/mL). Pe E. coli și MRSA, cele mai bune materiale au egalat kanamicina, dar au rămas în urma tetraciclinei și cloramfenicolului. Același polimer a împiedicat complet înmulțirea celor trei bacterii timp de 24 de ore, iar două materiale au distrus 84,47%, respectiv 87,42% din biofilmele de E. coli, față de 44,25% pentru kanamicină. Pe globule roșii de șobolan, distrugerea a fost de cel mult 3,24%. Mecanismul de acțiune are trei etape. Sarcinile pozitive ale polimerilor sunt atrase de grupările fosfat, încărcate negativ, din lipidele membranei. Membrana se depolarizează, adică își pierde tensiunea electrică, apoi devine permeabilă, conținutul celulei se scurge și bacteria se dezintegrează. Citometria în flux și microscopia electronică au susținut această succesiune, iar simulările au sugerat că lanțurile flexibile se „înfășoară” în jurul grupărilor fosfat. Pentru că atacă o structură fizică, nu o țintă moleculară anume, acest mod de acțiune ar putea îngreuna apariția rezistenței, ipoteză care rămâne de verificat. Ce urmează? Testele au deschis o direcție neprevăzută iniţial şi anume activitatea antitumorală. Cele mai active materiale au redus la jumătate viabilitatea celulelor de cancer mamar și de colon la concentrații mai mici decât ale cisplatinei și 5-fluorouracilului, medicamentele de referință folosite pentru comparație, iar pentru unul dintre ele am identificat un mecanism bazat pe stres oxidativ mitocondrial și apoptoză. Rezultatele provin din culturi de celule și trebuie verificate în modele mai complexe. Am revenit și la dendrimeri, printr-o metodă nouă de sinteză, dar efectul lor antibacterian a fost limitat; combinarea structurilor liniare cu cele ramificate rămâne o direcție deschisă.

Figura 2. Bacterii netratate și tratate cu polimerii cu sulfoniu, şi cu kanamicină pentru control, la microscopul electronic cu scanare OCTOMBRIE 2026

21


RESURSE UMANE Cercetare&învățământ superior Ce am obținut? Rezultatele au fost publicate în şase articole din reviste ştiinţinfice de prestigiu ca de exemplu: Chemical Communications, ACS Polymers Au, Progress in Polymer Science, Polymers, Biomacromolecules. Institutul și-a completat dotarea cu un cromatograf cu permeație pe gel, un analizor termogravimetric și o baie de ultrasunete. In proiect au fost atraşi şi au activat 4 doctoranzi și 3 postdoctoranzi. Două propuneri de proiecte depuse la competiţii din cadrul HORIZON EUROPE au trecut pragul de finanţare şi dintre proiectele depuse la competiţii interne unul a fost finanţat şi s-a început implementarea. Detalii: http://www.itim-cj.ro/ pnrr/cf108/

Sinteza verde prin mecanochimie a nanostructurilor moleculare de carbon curbate În cadrul proiectului „Molecular Carbon Nanostructures: Establishing a Green Synthesis, Studying Properties, and Examining Potential Applications” (cod CF167, director de proiect assoc. prof. dr. Mihaiela C. Stuparu) neam propus să dezvoltăm o metodă de sinteză verde pentru o clasă de materiale avansate, şi anume nanostructurile moleculare de carbon curbate, și să le studiem proprietățile și aplicațiile potențiale. De ce este important să discutăm despre sinteza verde a nanomaterialelor? Chimia nanostructurilor de carbon este o poveste de succes a ultimelor decenii. În centrul preocupărilor noastre se află coranulena, o moleculă aromatică în formă de bol, fragment din suprafața fulerenei, a cărei curbură provine dintr-un inel pentagonal central înconjurat de cinci inele benzenice. Ea stă la baza unei familii de nanografene a căror geometrie neplanară le conferă proprietăți optice și electronice distincte, ceea ce le recomandă pentru stocarea energiei, celule solare, imagistică biomedicală și electronică organică. Cu toate acestea, promisiunea acestor materiale rămâne condiționată de un aspect mai puțin vizibil: modul în care sunt fabricate. Dacă dorim ca ele să ajungă vreodată în aplicații reale, metoda de sinteză trebuie să devină ea însăși sustenabilă. De ce nu sunt suficiente metodele clasice de sinteză? Rutele clasice de obținere a acestor molecule se desfășoară în soluție și folosesc solvenți organici toxici în volume mari, temperaturi ridicate, timpi de reacție de ordinul zilelor și catalizatori scumpi. Raportat la cantitatea

22

OCTOMBRIE 2026

Figura 3. Poza laboratorului nou de sinteză chimică organică la INCDTIM finală de produs, de ordinul gramelor, volumul de deșeuri chimice generat este disproporționat. Solventul, care constituie mediul de reacție, este de regulă principala sursă de deșeuri. Pentru o clasă de materiale avansate, al căror interes vine tocmai din aplicațiile lor, acest cost ascuns al sintezei devine un obstacol real în calea valorificării. Mecanochimia oferă o alternativă. Reacțiile sunt inițiate prin forță mecanică, nu prin dizolvare: reactanții solizi sunt introduși într-o moară cu bile, un recipient închis în care bile de oțel inoxidabil sau de oxid de zirconiu lovesc pereții la zeci de cicluri pe secundă, iar energia impactului rupe și reface legături chimice direct în stare solidă, eliminând solventul de reacție. Prin controlul temperaturii, al frecvenței și al atmosferei, sinteza mecanochimică devine o metodă reproductibilă. Cum abordăm sinteza verde a acestor materiale? Am urmărit transpunerea întregii scheme de sinteză a coranulenei în mecanochimie, etapă cu etapă, păstrând reacțiile în soluție drept referință. Rezultatele ne-au confirmat direcția. La cuplarea Suzuki-Miyaura, reacția care formează o legătură carbon-carbon, utilizând acetat de paladiu care este un catalizator ieftin, și timpi de reacție semnificativ reduși, varianta mecanochimică a atins randamente între 37% şi 65%, față de 16-25% în soluție. Reacția Scholl, prin care inelele aromatice se condensează pentru a forma structuri curbate, a atins conversii de până la 96,6% în câteva minute. O altă etapă, de formilare, care în soluție necesita trei zile a fost comprimată la câteva ore. Pornind de la scheletul de bază, am construit apoi o bibliotecă de nanomateriale func-

ționalizate, prin instalarea de grupări diferite pe marginile moleculei, și am confirmat structurile prin difracție de raze X pe monocristal. Am urmărit, de asemenea, scalarea sintezei la nivel de grame și evaluarea nanomaterialelor obținute în aplicații, de la stocarea energiei la materiale emisive. Rezultatele sunt completate de o observație importantă: moara cu bile nu este un simplu înlocuitor al balonului de sticlă. Natura vasului, materialul bilelor și prezența sau absența unei atmosfere inerte modifică semnificativ rezultatul reacției, iar înțelegerea deplină a mecanismelor rămâne o problemă deschisă comunității științifice. Miza proiectului este, astfel, dublă: materialele în sine, dar și metoda prin care le obținem, o cale mai curată de chimie fină, relevantă dincolo de un singur tip de moleculă. Ce am obținut? Rezultatele au fost publicate în nouă articole din reviste ştiinţinfice de prestigiu ca de exemplu: Chem, JACS Au, Chemistry - A European Journal, Science China Chemistry, Organic Letters și Journal of the American Chemical Society, la care se adaugă nouă comunicări la conferințe. Rezultatele cu potenţial aplicativ ridicat au fost protejate prin două cereri de brevet depuse la OSIM. Proiectul a lăsat în urmă și o capacitate de cercetare nouă: un laborator nou de sinteză chimică organică la INCDTIM. Am atras tineri cercetători: 2 post-doctoranzi și doi doctoranzi cu teze pe tematica proiectului. Direcția a fost extinsă printr-o propunere internațională de conversie a dioxidului de carbon în combustibili, depusă în apelul european LEAP-SE, care a trecut de primul prag de evaluare. Informații suplimentare: http://www. itim-cj.ro/pnrr/cf167/. n


OCTOMBRIE 2026

23


INOVARE Cercetare&Învățământ supErior

ICPE-CA dezvoltă materiale compozite carbon-ceramică cu aplicații speciale

În ultimii ani, carbura de siliciu a câștigat o importanță considerabilă în domeniul materialelor structurale, fiind utilizată într-o gamă largă de aplicații industriale, în special în condiții de temperatură ridicată. Printre principalele domenii de utilizare se numără motoarele termice pentru automobile, sculele de așchiere, componentele schimbătoarelor de căldură și etanșările mecanice. Aceste aplicații sunt facilitate de proprietățile remarcabile ale materialelor pe bază de carbură de siliciu, precum rezistența la temperaturi ridicate, densitatea redusă în comparație cu oțelurile convenționale, rezistența excelentă la șoc termic și comportamentul superior la uzură. Datorită acestei combinații de proprietăți, materialele pe bază de carbură de siliciu reprezintă soluții promițătoare pentru dezvoltarea componentelor destinate mediilor de exploatare solicitante, în care materialele convenționale prezintă limitări de performanță. ICPE-CA, prin colaborare interdisciplinară la nivelul institutului, canalizează importante resurse către perfecționarea metodelor de sinteză a materialelor compozite carbon-ceramică.

? Ing. Florentina Marilena Clicinschi Dr. ing. Cristina Antonela Banciu

INCDIE ICPE-CA, prin grupurile de cercetare din domeniul materialelor carbonice și ceramice - Departamentul Materiale Avansate pentru Aplicații Speciale în Inginerie Electrică, are o istorie de peste 60 de ani în domeniul dezvoltării materialelor carbonice și ceramice. Principalele direcții de cercetare abordate în cadrul Departamentului Materiale Avansate pentru Aplicații Speciale în Inginerie Electrică sunt legate de domeniul ingineriei electrice, energiei și aplicațiilor speciale și de mediu: l nanomateriale și materiale nanostructurate: nanotuburi de carbon, grafene, oxizi grafenici, structuri grafenice tridimensionale; l materiale, componente și dispozitive pentru stocarea și conversia energiei electrice: materiale grafenice electroactive, straturi subțiri transparent conductive pentru aplicații fotovoltaice, supercapacitori, dispozitive optoelectronice pe bază de straturi subțiri conductive; l materiale pentru aplicații speciale: fibră de carbon, materiale compozite polimerice, carbonice și ceramice armate cu nanotuburi de carbon sau cu fibre de carbon; materiale carbonice rezistente la şoc termo-mecanic pentru industria aerospaţială; l materialelor compozite ceramice cu proprietăți mecanice ridicate (pe bază de Si3N4, SiC, Al2O3);

24

OCTOMBRIE 2026

l materiale funcționale cu potențial de utilizare

în aplicații de compatibilitate electromagnetică: materiale compozite carbon-ceramică și compozite cu matrice polimerică ranforsate cu ţesături carbonice pentru ecranare electromagnetică; straturi subțiri absorbante/reflectorizante pentru unde electromagnetice; l materiale polimerice pentru aplicații de mediu: membrane filtrante/filtre pe bază de micro/nanofibre polimerice electrofilate. În acest spectru larg de preocupări abordate de către colectivul de cercetare din ICPE-CA, materialele compozite carbon-ceramică reprezintă o clasă de materiale avansate cu relevanță științifică și tehnologică deosebită, datorită sinergiei dintre proprietățile constituenților, care asigură o combinație favorabilă de densitate redusă, rezistență mecanică specifică ridicată, stabilitate termică, rezistență la uzură și comportament performant în condiții de solicitare termomecanică severă, fiind astfel candidate promițătoare pentru aplicații aerospațiale, energetice și industriale de înaltă performanță.

Materiale compozite carbon-ceramică cu aplicații speciale Experienţa acumulată de ICPE-CA în dezvoltarea de materialelor carbonice și ceramice în cadrul proiectelor de cercetare de

tip NUCLEU, a permis extinderea cercetărilor în sensul dezvoltării de noi materiale compozite carbon-ceramică pe bază de fibre de carbon (Cf), utilizate ca armătură, și carbură de siliciu (SiC), utilizată ca matrice, fiind abordate două metode de obținere a acestora. În pofida proprietăților lor remarcabile, materialele ceramice pe bază de SiC prezintă anumite limitări, în special fragilitatea intrinsecă și tenacitatea relativ redusă la rupere, care pot restricționa utilizarea acestora în aplicații structurale supuse unor solicitări mecanice complexe. Pentru a depăși aceste limitări, o abordare promițătoare constă în dezvoltarea materialelor compozite pe bază de carbură de siliciu, utilizând fibre de carbon (Cf) ca material de ranforsare. Încorporarea fibrelor de carbon poate contribui la îmbunătățirea comportamentului mecanic al materialului, prin mecanisme precum devierea și ramificarea fisurilor, precum și prin transferul și redistribuirea solicitărilor mecanice. În plus, utilizarea fibrelor de carbon poate influența densitatea și comportamentul tribologic al compozitelor rezultate, oferind posibilitatea adaptării proprietăților acestora în funcție de cerințele aplicației.

Obținerea compozitelor carbon-ceramică prin sinterizare asistată de câmp electric Obținerea compozitelor SiC/Cf cu proprietăți controlate depinde în mod semnificativ de metoda de procesare utilizată. În acest context, sinterizarea asistată de câmp electric, cunoscută sub denumirea de Spark Plasma Sintering (SPS), reprezintă o tehnică de consolidare eficientă pentru materialele ceramice și compozitele acestora. Procesul SPS permite aplicarea simultană a temperaturii și a presiunii uniaxiale, favorizând densificarea rapidă a pulberilor și reducerea timpului de procesare în comparație cu unele metode convenționale de sinterizare. Controlul parametrilor tehnologici, precum temperatura, presiunea aplicată și timpul de menținere, este esențial pentru obținerea unei microstructuri corespunzătoare și pentru limitarea degradării constituenților sensibili la temperatură. În cazul compozitelor ranforsate cu fibre de carbon, optimizarea acestor parametri prezintă o importanță deosebită pentru păstrarea


INOVARE Cercetare&Învățământ supErior

Fig. 1. Modele experimentale de compozite pe bază de SiC/Cf sinterizate prin SPS

integrității fibrelor și obținerea unei distribuții adecvate a acestora în matricea ceramică. Prin urmare, combinarea matricei de carbură de siliciu cu fibre de carbon și utilizarea metodei SPS constituie o strategie de interes pentru dezvoltarea unor materiale compozite destinate aplicațiilor structurale solicitante. Evaluarea relației dintre parametrii de procesare, caracteristicile microstructurale și proprietățile mecanice și tribologice este esențială pentru înțelegerea comportamentului acestor materiale și identificarea condițiilor optime de obținere. În acest context, în cadrul proiectului NUCLEU PN23140302/2023, au fost desfășurate cercetări experimentale privind obținerea materialelor compozite ceramice neoxidice cu matrice pe bază de carbură de siliciu (SiC), utilizând Al2O3 și Y2O3 ca adaosuri de sinterizare și fibre de carbon măcinate (Cf) drept fază de ranforsare. Materialele au fost elaborate prin metoda de sinterizare asistată de câmp electric și presiune (SPS), la temperaturi cuprinse între 1800 și 1900°C. Au fost investigate mai multe compoziții, în urma procesării fiind obținute materiale compozite SiC/Cf (Fig. 1) care au prezentat valori ale densității aparente de peste 3 g/cm³ și valori ale durității Vickers superioare pragului de 1600 HV. În ceea ce privește comportamentul tribologic, în condiții de alunecare uscată, coeficientul mediu de frecare s-a situat în intervalul 0,41-0,93. În Fig. 2 sunt prezentate micrografiile SEM și EDS ale compozitelor, observându-se o structură fină granulară de carbură de siliciu, fără fisuri sau pori, cu fibrele de carbon bine integrate în matricea ceramică.

Fig. 2. Micrografii SEM și EDS ale compozitelor pe bază de SiC/Cf sinterizate prin SPS în vid la 1850°C

se, care conține fibre de ranforsare, cu un precursor polimeric capabil să se transforme într-o fază ceramică în urma tratamentului termic. În cazul compozitelor cu matrice de carbură de siliciu, pot fi utilizați precursori polimerici care, prin piroliză în condiții controlate, formează o fază ceramică de tip SiC. Procesul implică, în general, impregnarea preformei cu precursorul polimeric, reticularea acestuia și efectuarea tratamentului de piroliză, în urma căruia polimerul este transformat în material ceramic. Deoarece conversia polimerului în ceramică este însoțită de contracție volumică și poate conduce la formarea porozității reziduale, sunt necesare, de regulă, cicluri repetate de infiltrare și piroliză pentru creșterea densității materialului și îmbunătățirea proprietăților sale. Metoda PIP prezintă avantaje importante, printre care posibilitatea procesării la temperaturi relativ reduse comparativ cu anumite tehnici convenționale de sinterizare, infiltrarea unor preforme cu geometrii complexe și potențialul de a obține materiale compozite cu o distribuție controlată a fazelor constituente. În cazul compozitelor SiC/Cf, această tehnică permite integrarea fibrelor de carbon într-o matrice ceramică, cu posibilitatea adaptării arhitecturii materialului și a caracteristicilor interfeței fibră-matrice. Totuși, porozitatea reziduală, contracția asociată conversiei precursorului și necesitatea efectuării mai multor cicluri de procesare reprezintă factori care pot influența densitatea și performanțele mecanice ale materialului

final. Prin urmare, controlul parametrilor de infiltrare, reticulare și piroliză este esențial pentru obținerea unor compozite cu proprietăți adecvate aplicațiilor structurale. În cadrul ICPE-CA, a fost investigată o a doua metodă de fabricare a materialelor compozite ceramice SiC/Cf, bazată pe tehnologia de infiltrare cu polimer urmată de piroliză (PIP). Materialele obținute prezintă o arhitectură stratificată, alcătuită din straturi de țesătură din fibre de carbon, între care este dispusă pulbere nanometrică de carbură de siliciu. Structura de tip sandwich rezultată (Fig. 3) a fost supusă unor cicluri succesive de infiltrare cu polimer și piroliză, cu scopul de a diminua porozitatea reziduală și de a îmbunătăți proprietățile mecanice ale compozitului. Aplicarea tehnologiei PIP contribuie la reducerea efectelor asociate infiltrării incomplete și umplerii neuniforme a spațiilor interstițiale dintre faza de ranforsare și matricea ceramică. Astfel, această metodă reprezintă o soluție tehnologică fiabilă pentru obținerea compozitelor ceramice cu microstructură controlată și proprietăți funcționale adaptabile cerințelor aplicațiilor vizate. Valorificarea rezultatelor științifice obținute în cadrul proiectului PN 23140302/2023 s-a concretizat prin publicarea unor lucrări științifice în reviste de specialitate, diseminarea rezultatelor în cadrul manifestărilor științifice de profil, precum și prin depunerea la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a cererii de brevet nr. A00572 din 28.11.2025. n

Obținerea compozitelor carbon-ceramică prin infiltrarea cu polimer și piroliză O altă metodă utilizată pentru fabricarea materialelor compozite cu matrice ceramică este infiltrarea cu polimer și piroliză (Polymer Infiltration and Pyrolysis - PIP). Această tehnică se bazează pe infiltrarea unei preforme poroa-

Fig. 3. Reprezentarea grafică a modului de obținere a CMC

OCTOMBRIE 2026

25


INOVARE Cercetare&Învățământ supErior

Brevetul nu este produsul

O invenție protejată juridic poate reprezenta o performanță științifică remarcabilă. Dar drumul către inovare abia de aici începe.

? Evantia Barca

Există un moment satisfăcător în viața oricărui proiect de cercetare: obținerea brevetului. Ideea a trecut dincolo de stadiul unei ipoteze, soluția este suficient de originală pentru a putea fi protejată, iar munca echipei primește o recunoaștere concretă. Brevetul devine dovada că acolo există ceva nou. Tentația este să privim acest moment ca pe o linie de sosire. Din perspectiva pieței, este însă mai degrabă o linie de start. Între o invenție brevetată și un produs pe care cineva îl cumpără, îl utilizează și îl recomandă există un traseu mult mai lung decât sugerează uneori rapoartele de cercetare. Pe acest traseu trebuie demonstrate nu numai originalitatea și performanța tehnică, ci și utilitatea, fiabilitatea, posibilitatea de fabricație, costul, avantajul față de alternative și, poate cel mai important, existența unei nevoi suficient de puternice pentru ca cineva să fie dispus să plătească pentru soluția propusă. Brevetul protejează invenția. Piața validează inovația.

Confuzia dintre rezultat și impact În cercetare avem nevoie de indicatori. Numărăm articole, citări, proiecte, brevete, prototipuri. Sunt repere necesare pentru evaluarea activității științifice și tehnologice. Problema începe atunci când indicatorul ajunge să fie confundat cu impactul. Un brevet spune că există o soluție nouă, susceptibilă de protecție. Nu spune automat că există și o piață pentru ea. Nu ne spune dacă poate fi produsă la un cost competitiv, dacă poate trece toate etapele de certificare, dacă se integrează în infrastructura existentă sau dacă beneficiarul consideră problema rezolvată suficient de importantă pentru a investi. Din acest motiv, două invenții comparabile din punct de vedere tehnic pot avea destine radical diferite. Una rămâne în portofoliul unei organizații. Cealaltă devine produs, generează licențe, creează o companie sau este integrată

26

OCTOMBRIE 2026

într-un sistem industrial. Diferența nu este întotdeauna tehnologia. Este ceea ce se întâmplă după apariția ei.

Întrebarea pe care brevetul nu o poate pune Cercetarea pornește adesea de la întrebarea: „Putem face acest lucru?” Piața formulează o întrebare diferită: „Merită să îl facem?” Între cele două se află unul dintre cele mai dificile exerciții ale inovării. O tehnologie poate funcționa impecabil și totuși să nu devină produs. Poate fi prea scumpă. Poate necesita modificarea unor procese pe care beneficiarii nu sunt dispuși să le schimbe. Poate rezolva o problemă reală, dar insuficient de importantă. Poate ajunge prea devreme, înainte ca piața să fie pregătită, sau prea târziu, când o soluție concurentă a devenit deja standard. De aceea, performanța tehnică este o condiție necesară, nu și suficientă. Produsul apare atunci când performanța întâlnește utilitatea, fezabilitatea economică și disponibilitatea pieței de a adopta soluția.

De la „ce am inventat?” la „pentru cine am inventat?” Această schimbare aparent minoră de perspectivă poate modifica întregul traseu al unei tehnologii. Echipa care pornește exclusiv de la invenție va încerca, după finalizarea acesteia, să găsească utilizări posibile. Echipa orientată către inovare încearcă mult mai devreme să înțeleagă utilizatorul, problema lui, alternativele existente și con-

dițiile în care ar adopta o soluție nouă. Marketingul inovării începe tocmai aici. Nu cu realizarea unui pliant și nici cu promovarea produsului după ce acesta este finalizat, ci cu aducerea perspectivei pieței în procesul de dezvoltare. Ce problemă rezolvăm? Cât costă astăzi acea problemă? Cum este rezolvată în prezent? De ce ar schimba beneficiarul soluția existentă? Cine ia decizia de cumpărare? Ce dovadă îi trebuie pentru a avea încredere? Răspunsurile pot influența produsul înainte ca acesta să existe în forma finală.

Prototipul este o întrebare adresată pieței Există și tendința de a considera prototipul drept o versiune aproape terminată a produsului. Dar unul dintre rolurile sale cele mai importante este altul: să permită învățarea. Un prototip bun nu demonstrează doar că tehno-


INOVARE Cercetare&Învățământ supErior logia funcționează. El permite utilizatorilor să o testeze, scoate la iveală probleme care nu existau în laborator și obligă echipa să confrunte ipotezele tehnice cu realitatea utilizării. Uneori, feedback-ul pieței confirmă direcția inițială. Alteori, ceea ce cercetătorii considerau funcția principală se dovedește secundar pentru client, iar un beneficiu aparent minor devine adevăratul argument comercial. Aceasta nu înseamnă că piața trebuie să dicteze cercetarea. Cercetarea fundamentală are propriile obiective și propriul orizont. Dar atunci când obiectivul declarat este transferul tehnologic, dialogul cu viitorul utilizator nu poate începe după terminarea tehnologiei. Trebuie să facă parte din dezvoltarea ei.

Există o „vale a morții” și după brevet Expresia „valea morții” este folosită pentru a descrie spațiul dificil dintre cercetare și comercializare. Este locul în care numeroase rezultate promițătoare dispar: finanțarea pentru cercetare s-a încheiat, dar veniturile comerciale încă nu există. Brevetul nu elimină această distanță. După el pot urma ani de dezvoltare, testare, demonstrare în condiții reale, certificare, industrializare și negociere cu parteneri sau investitori. În unele domenii, costul acestor etape poate depăși cu mult costul cercetării care a produs invenția. Aici devine critică existența unui ecosistem: institute și universități, companii, investitori, autorități, infrastructuri de testare, specialiști în proprietate intelectuală și transfer tehnologic. O invenție poate aparține unei singure organizații. Transformarea ei într-un produs este rareori un efort solitar.

Nu orice brevet trebuie să devină produs Ar fi la fel de greșit să cădem în extrema opusă. Nu valoarea fiecărui brevet trebuie măsurată prin numărul de unități vândute. Unele invenții deschid direcții de cercetare. Altele pot fi licențiate. Unele devin componente ale unor tehnologii mai complexe. Altele capătă valoare strategică prin protejarea proprietății intelectuale sau prin crearea unei poziții de negociere într-un anumit domeniu. Și există cercetare al cărei scop nu este comercializarea imediată. Important este altceva: atunci când o organizație vorbește despre transfer tehnologic și inovare, brevetul nu poate constitui singur dovada succesului. Trebuie să privim mai departe.

De ce raftul cu brevete poate deveni o problemă Pentru un institut sau o universitate, un portofoliu impresionant de brevete reprezintă capital intelectual. Dar un portofoliu care nu este cunoscut, evaluat și conectat la nevoile economiei riscă să devină un inventar al unor oportunități nevalorificate. Aici intervine o funcție încă insuficient dezvoltată în multe organizații de cercetare: capacitatea de a identifica potențialul comercial al proprietății intelectuale. Nu toate brevetele merită aceleași resurse. Unele au potențial pentru licențiere. Altele pot sta la baza unui spin-off. Unele necesită un partener industrial care să continue dezvoltarea. Pentru altele, cea mai bună decizie poate fi să nu se investească suplimentar. Această selecție nu diminuează valoarea cercetării. Dimpotrivă, permite concentrarea resurselor asupra tehnologiilor cu cele mai mari șanse de impact.

România: veriga care încă lipsește între brevet și piață În România, discuția despre inovare s-a concentrat mult timp asupra capacității de a produce cercetare: proiecte, publicații, brevete, infrastructuri și prototipuri. Mult mai puțin s-a discutat despre ceea ce se întâmplă după obținerea rezultatului. Cine îl evaluează din perspectiva pieței? Cine caută compania care ar putea să îl preia? Cine finanțează demonstrarea la scară relevantă, adaptarea pentru producție și primele aplicații comerciale? Datele europene arată că tocmai aici se află una dintre vulnerabilitățile sistemului românesc de inovare. România era, în 2025, ul-

tima țară din Uniunea Europeană în European Innovation Scoreboard, cu o performanță de 37,7% din media UE. Investițiile totale în cercetare-dezvoltare reprezentau aproximativ 0,5% din PIB în 2024, față de 2,2% media europeană, iar cheltuielile de cercetare-dezvoltare ale companiilor se situau la numai 0,29% din PIB. Mai relevant pentru discuția despre piață este faptul că, în perioada 2020–2022, doar 8,8% dintre firmele românești au introdus inovații de produs sau de proces, comparativ cu 51,4% la nivelul UE. Problema nu poate fi redusă, așadar, la numărul de brevete. Este una de circulație a cunoașterii între organizațiile care o produc și companiile care ar putea să o transforme în produse. European Innovation Scoreboard semnala deja slăbiciunea legăturilor din ecosistemul românesc de inovare. În 2024, performanța României la capitolul „linkages” reprezenta doar 6,9% din media UE, pe fondul colaborării reduse dintre IMM-urile inovatoare și al conexiunilor încă fragile dintre știință și industrie. În același timp, creșterea co-publicațiilor public-privat sugera că apropierea dintre cele două lumi este posibilă, chiar dacă transformarea colaborării științifice în transfer tehnologic rămâne dificilă. Aceasta explică unul dintre paradoxurile inovării românești. Putem avea cercetători performanți, laboratoare moderne și rezultate brevetabile fără ca toate acestea să genereze automat un flux consistent de tehnologii preluate de companii. Pentru ca brevetul să traverseze această distanță, este nevoie de o infrastructură mai puțin spectaculoasă decât laboratorul, dar la fel de importantă: specialiști în transfer tehnologic, evaluarea potențialului comercial, protecția și negocierea proprietății OCTOMBRIE 2026

27


INOVARE Cercetare&Învățământ supErior

7 trepte de la brevet la piață

intelectuale, finanțare pentru demonstrare și scalare, parteneri industriali și investitori dispuși să își asume riscul tehnologic. Există însă semne că această problemă începe să fie abordată mai apăsat. Fondurile europene alocate României pentru cercetare, inovare și competitivitatea IMM-urilor sunt considerabile: aproximativ 4,35 miliarde de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională sunt direcționate către aceste obiective, iar circa 1,07 miliarde de euro au fost realocate către dezvoltarea tehnologiilor strategice prin STEP. Au fost revizuite și stimulentele fiscale pentru cercetare-dezvoltare, iar programele europene susțin tot mai explicit colaborarea public-privat și apropierea cercetării de industrie. Schimbarea importantă nu va veni însă numai din existența unor noi linii de finanțare. Va depinde de capacitatea de a muta centrul de greutate de la finanțarea proiectului la valorificarea rezultatului. Pentru un institut sau o universitate, aceasta înseamnă să nu mai întrebe doar câte brevete a obținut, ci și câte dintre ele au fost evaluate comercial, prezentate unor potențiali parteneri, licențiate, transformate în spin-off-uri sau continuate împreună cu industria. Pentru companii, înseamnă disponibilitatea de a privi cercetarea românească nu doar ca furnizor de servicii sau partener într-un proiect finanțat, ci ca posibilă sursă de proprietate intelectuală și avantaj competitiv. Iar pentru politicile publice, succesul ar trebui măsurat tot mai mult prin ceea ce se întâmplă după încheierea proiectului. România nu are nevoie doar de mai multe brevete. Are nevoie de mai multe brevete care își găsesc drumul către economie.Pentru că adevărata măsură a transferului tehnologic nu este numărul invențiilor pe care reușim să le protejăm, ci numărul celor pe care reușim să le transformăm în valoare.

Când cercetarea întâlnește businessul Una dintre diferențele fundamentale dintre invenție și produs este că produsul trebuie să supraviețuiască în afara mediului în care a fost

28

OCTOMBRIE 2026

1. Brevetul – Protejează invenția Confirmă existența unei soluții originale și oferă titularului drepturi asupra exploatării acesteia. Dar nu spune încă dacă există o piață. 2. Prototipul – Demonstrează că funcționează Transformă conceptul într-o soluție care poate fi testată și permite identificarea limitelor tehnice. 3. Validarea – Demonstrează că funcționează în lumea reală Tehnologia părăsește condițiile controlate ale laboratorului și este verificată în mediul în care ar urma să fie utilizată. 4. Produsul – Transformă tehnologia într-o soluție utilizabilă Apar cerințe noi: fiabilitate, ergonomie, certificare, mentenanță, integrare și posibilitatea fabricării repetabile. 5. Modelul economic – Demonstrează că poate crea valoare Cât costă producția? Cine plătește? Ce economie sau avantaj generează? Poate fi licențiată sau produsă competitiv? 6. Accesul la piață – Găsește primul beneficiar Partenerul industrial sau primul client devine esențial. Utilizarea reală oferă o validare pe care laboratorul nu o poate furniza. 7. Scalarea – Transformă succesul punctual în business Produsul trebuie să poată fi fabricat, livrat și susținut pentru mai mulți clienți, fără pierderea performanței sau a viabilității economice. Brevet → Prototip → Validare → Produs → Model economic → Piață → Scalare Fiecare etapă reduce o altă incertitudine: tehnică, operațională, economică sau comercială.

creat.Trebuie fabricat repetabil. Trebuie livrat. Întreținut. Integrat. Certificat. Uneori trebuie reparat. Trebuie să existe cineva care răspunde pentru el și cineva dispus să îl cumpere. Aceste lucruri pot părea banale comparativ cu dificultatea unei descoperiri științifice. Dar tocmai această aparentă banalitate decide deseori dacă invenția va avea sau nu impact. O tehnologie extraordinară fără model de utilizare rămâne o posibilitate. Un produs este o promisiune care poate fi livrată în mod repetat.

Marketingul nu începe la lansare Poate cea mai importantă schimbare necesară este renunțarea la ideea că marketingul apare la sfârșitul procesului. În modelul tradițional, cercetătorii dezvoltă tehnologia, inginerii construiesc produsul, iar apoi cineva primește sarcina de a-l „promova”. Pentru inovare, această succesiune este prea târzie. Marketingul trebuie să furnizeze informație încă din fazele de dezvoltare: despre utilizatori, nevoi, competitori, bariere de adopție, preț, percepție și valoarea pe care piața o atribuie soluției. În această accepțiune, marketingul nu este ambalajul comercial al cercetării. Este unul dintre instrumentele prin care cercetarea află dacă rezultatul ei poate deveni relevant în afara laboratorului.

Brevetul marchează o reușită. Produsul deschide o relație Există o diferență esențială între cele două. Brevetul privește în primul rând către invenție și autorii ei. Produsul trebuie să privească spre utilizator. Primul protejează ceea ce ai creat. Al doilea trebuie să demonstreze de ce ceea ce ai

creat merită adoptat. Tocmai de aceea, drumul de la cercetare la piață nu poate fi redus la o succesiune administrativă de etape. Este un proces de învățare în care tehnologia se întâlnește permanent cu realitatea economică. Un brevet poate demonstra că ai avut o idee originală. Un prototip poate demonstra că ideea funcționează. Un test poate demonstra că performanța este reală. Dar abia utilizarea repetată demonstrează că ai creat valoare. Brevetul nu este produsul. Este una dintre porțile prin care o invenție poate începe drumul spre a deveni inovație. n

„Valea morții”: locul în care invențiile promițătoare dispar O tehnologie poate fi suficient de matură pentru a ieși din laborator, dar insuficient de matură pentru ca industria să își asume riscul adoptării ei. Acest spațiu dintre cercetare și piață este cunoscut în ecosistemul inovării drept „valea morții”. Problema apare într-un moment critic. Finanțarea proiectului de cercetare se apropie de final, însă produsul nu generează încă venituri. Mai sunt necesare testări, demonstrații în condiții reale, certificări, adaptări pentru producție și investiții pentru industrializare. Riscul este încă ridicat, iar rezultatul comercial incert. Tocmai aici se pot pierde tehnologii valoroase – nu neapărat pentru că nu funcționează, ci pentru că nimeni nu finanțează și nu gestionează suficient de bine distanța dintre prototip și piață. Traversarea „văii” cere mai mult decât cercetare: parteneri industriali, infrastructuri de testare, finanțare pentru demonstrare și scalare, competențe de transfer tehnologic și, mai ales, contact timpuriu cu viitorii beneficiari. Invenție → Prototip → „VALEA MORȚII“ → Produs → Piață Una dintre marile provocări ale inovării nu este să obții un rezultat de cercetare, ci să creezi condițiile pentru ca acesta să supraviețuiască după terminarea proiectului.


OCTOMBRIE 2026

29


IT&C

Factura inacțiunii nu are linie bugetară, dar o plătim din plin

În economie, inacțiunea are un avantaj politic major. Nu se vede imediat și se pierde printre promisiuni. Costul de a nu face nimic este discret, nu apare pe o singură linie bugetară, nu are ordonator de credite și nu convoacă o conferință de presă. Se vede mai târziu și fragmentat, în productivitate mai mică, investiții care nu se mai fac, tehnologie adoptată prea lent, competențe care lipsesc când ai nevoie de ele. Momentul este cu atât mai important acum, într-o perioadă de reașezare instituțională și reconfigurare a priorităților, pe fundalul unui spațiu bugetar tot mai restrâns. Faptul că factura nu se vede nu înseamnă că nu o plătim. În cazul digitalizării, inacțiunea ia cel mai des forma întârzierii: decizii amânate, politici care ajung prea târziu în piață, consultări care nu influențează efectiv designul măsurilor și responsabilități fragmentate între instituții.

? Corina Vasile, director executiv Asociația

Patronală a Industriei de Software și Servicii

Pentru companii, timpul acesta înseamnă incertitudine, iar incertitudinea intră direct în calculul unei investiții. O firmă care nu știe ce regim fiscal sau ce cerințe de reglementare va avea peste un an își amână investiția în automatizare, în date sau în oameni. De aici pornesc celelalte costuri: adopție lentă, productivitate ratată, inovare subfinanțată și decalaje de competențe. Ordinul de mărime al facturii este semnificativ. Scenariile de convergență analizate de Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS) indică, în funcție de reperul regional folosit, un potențial de aproximativ 6 până la 40 de miliarde de euro PIB suplimentar și de la circa 45.000 până la aproape 300.000 de locuri de muncă. Chiar și scenariul cel mai prudent arată că miza se măsoară în miliarde de euro.

Productivitatea, prima victimă a întârzierii digitale Prima linie din factură este productivitatea pe care tehnologia ar putea-o aduce economiei și încă nu o aduce. Doar 28,7% dintre companii integrează tehnologii avansate precum cloud, AI sau data analytics, iar doar 44% dintre IMM-uri ating măcar nivelul de bază de intensitate digitală, față de 71% în medie în UE. Ambele niveluri contează: software-ul, serviciile

30

OCTOMBRIE 2026

online și procesele digitalizate reprezintă un prim nivel, în timp ce câștigul major de productivitate apare când tehnologia schimbă modul în care o companie produce, decide, folosește datele și își construiește modelul de business. România are, în același timp, un sector IT&C de aproximativ 23,6 miliarde de euro cifră de afaceri, cu o contribuție directă de 6,67% la PIB și circa 25,6% din exporturile de servicii. Capacitatea de a produce și exporta tehnologie există; absorbția ei în economia internă rămâne modestă. De aici nevoia unor instrumente care reduc costul și riscul primei investiții: vouchere pentru adopție, proof-of-concept, acces la testbeds, stimulente pentru investițiile în tehnologie și achiziții publice capabile să cumpere soluții inovatoare. Ținta propusă de ANIS pentru 2030 este ca adopția tehnologiilor avansate să ajungă la 40%.

Inovarea are nevoie de finanțare și predictibilitate A doua linie din factură este inovarea. România rămâne în categoria Emerging Innovator, pe ultimul loc în UE în European Innovation Scoreboard 2025, iar cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare sunt de aproximativ 0,46% din PIB, cel mai mic nivel din UE, față de o medie europeană de 2,24%. Aceste cifre se reflectă în capacitatea

economiei de a genera produse proprii, proprietate intelectuală, companii scalabile și valoare adăugată care rămâne în România. În inovare, continuitatea politicilor contează aproape la fel de mult ca volumul finanțării. R&D-ul, dezvoltarea de produse și proprietatea intelectuală au cicluri de


IT&C investiție de mai mulți ani, iar instrumentele care apar sporadic sau se schimbă frecvent fac dificilă construirea unor planuri de investiții. Prioritățile propuse de ANIS includ stimulente pentru R&D și proprietate intelectuală, instrumente de tip IP Box, vouchere pentru inovare, proof-of-concept și sandbox-uri. După perioada PNRR, continuitatea financiară devine la rândul ei critică: digitalizarea și inovarea nu pot depinde exclusiv de următoarea fereastră europeană de finanțare.

Deficitul de competențe, un decalaj greu de recuperat A treia linie din factură este timpul necesar pentru a construi competențe. Doar 31,8% din populația României are cel puțin competențe digitale de bază, cel mai mic nivel din UE, față de 60% în medie la nivel european. România are aproximativ 222.000 de specialiști ICT, reprezentând circa 2,8% din forța de muncă, comparativ cu

aproximativ 5% la nivel european. Aici întârzierea este greu de recuperat. Infrastructura poate fi cumpărată relativ repede, dar zeci de mii de specialiști nu pot fi formați într-un exercițiu bugetar. Pentru 2030, ANIS propune 300.000 de specialiști ICT, cel puțin 4% din forța de muncă și 50% din populație cu competențe digitale de bază. Asta cere politici simultane pentru STEM, competențe digitale de bază, upskilling și reskilling, dar și menținerea unei căi de intrare pentru juniori în profesiile tehnologice. Deficitul constatat în 2030 nu va mai putea fi reparat în 2030.

Fragmentarea deciziilor amplifică factura inacțiunii Toate aceste linii din factură au o cauză comună: coordonarea. Pentru o companie care decide o investiție, fiscalitatea, competențele, accesul la finanțare, reglementarea, infrastructura și cererea din piață fac parte din aceeași ecuație. În administrație, ele ajung frecvent în portofolii

și fluxuri de decizie diferite, iar timpul dintre problemă și soluție se prelungește. Printre măsurile propuse pentru următorii ani se află o funcție clară de coordonare a transformării digitale, cu mandat instituțional, raportare și benchmarking anual, consultare structurată cu mediul privat și un buget dedicat proiectelor de digitalizare. Consultarea ține de aceeași problemă. Industria poate contribui cu date și experiență de implementare dacă intră suficient de devreme în procesul de elaborare; după ce forma unei politici este deja stabilită, valoarea acestei expertize scade drastic. Industria poate investi, dezvolta tehnologie, forma oameni și pune expertiză pe masă. Coordonarea instituțiilor, stabilirea priorităților, continuitatea bugetară și asumarea implementării aparțin guvernării. Spațiul bugetar al următorilor ani este limitat, iar tocmai de aceea contează că o parte din aceste decizii costă puțin sau nimic. Predictibilitatea fiscală, coordonarea între instituții și consultarea din timp a industriei cer în primul rând voință administrativă, nu alocări noi.

Trei decizii imediate pentru accelerarea digitalizării Pentru noul executiv, trei decizii pot fi luate imediat: desemnarea, cât mai rapidă, a unei structuri cu mandat clar de coordonare a transformării digitale; un calendar multianual pentru instrumentele de sprijin pentru R&D și adopție tehnologică după încheierea PNRR; și consultarea industriei înainte de redactarea măsurilor, nu după. ANIS a pus aceste teme, ținte și propuneri într-o versiune actualizată a Manifestului România Digitală 2030, tocmai pentru a le aduce într-un cadru transparent de discuție cu autoritățile, mediul de business și celelalte organizații interesate. Documentul poate fi un punct de plecare pentru o conversație care, în perioada următoare, are nevoie mai ales de decizii, termene și asumare. România a investit deja mult timp în diagnosticarea problemelor. Costul următoarei întârzieri va fi mai greu de justificat decât costul deciziilor necesare. Factura inacțiunii nu are linie bugetară, dar o plătim din plin. n OCTOMBRIE 2026

31


IT&C

RO AI Factory, de la concept la implementare – România, parte a inițiativelor europene în domeniul inteligenței artificiale

RO AI Factory se apropie tot mai mult de momentul în care infrastructura și serviciile sale vor deveni accesibile viitorilor utilizatori, deschizând noi perspective pentru dezvoltarea inteligenței artificiale în România. Parcursul inițiativei, de la primele idei care au stat la baza proiectului până la obținerea finanțării europene și intrarea în etapa de implementare, reflectă transformarea unei viziuni strategice într-un demers concret, cu relevanță pentru cercetare, inovare și mediul economic. Începutul lunii octombrie 2026 a marcat un moment important în această evoluție, odată cu organizarea reuniunii – RO AI Factory Kick-off Meeting: Building Romania’s AI Ecosystem, desfășurată la sediul ICI București. Întâlnirea a adus la aceeași masă membrii consorțiului, alături de reprezentanți ai instituțiilor naționale și europene, constituind un prilej pentru prezentarea progreselor înregistrate, stabilirea etapelor următoare și evidențierea oportunităților pe care RO AI Factory le va crea pentru comunitatea de cercetare, universități și companii.

? Lector univ. Miruna – Elena Iliuță,

Facultatea de Automatică și Calculatoare – UNSTPB România face un nou pas în direcția dezvoltării infrastructurii dedicate inteligenței artificiale și calculului de înaltă performanță odată cu demararea proiectului RO AI Factory. Lansat oficial la 1 septembrie 2026, proiectul beneficiază de finanțare din partea European High Performance Computing Joint Undertaking (EuroHPC JU), în cadrul apelului HORIZON-JU-EUROHPC-2025-AI, prin contractul de finanțare nr. 101314645. În acest context, RO AI Factory contribuie la consolidarea infrastructurii tehnologice europene, prin dezvoltarea primei infrastructuri naționale dedicate inteligenței artificiale, construită de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică – ICI București și Universitatea Națională de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, alături de un consorțiu din care mai fac parte Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca (UTCN), Institutul Național de CercetareDezvoltare pentru Științe Biologice (INCDSB), Asociația Transilvania IT (ATIT), Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” (ICIA), Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), dar și Asociația Huburilor de Inovare Digitală (RoDIH). Complementaritatea expertizei și a domeniilor de activitate ale partenerilor constituie un element fundamental în

32

OCTOMBRIE 2026

valorificarea infrastructurii de calcul de înaltă performanță și a tehnologiilor de inteligență artificială, creând oportunități pentru cercetare, dezvoltare de aplicații, pregătire a specialiștilor și colaborare cu mediul economic.

RO AI Factory - o inițiativă națională care se aliniază strategiei europene Dincolo de dimensiunea națională, proiectul consolidează participarea României la rețeaua europeană EuroHPC – AI Factories, susținând cooperarea dintre mediul academic, institutele de cercetare, start-up-uri și IMM-uri, în perspectiva dezvoltării unui ecosistem european al inteligenței artificiale competitiv și orientat către utilizarea responsabilă a tehnologiei.

Integrarea RO AI Factory în rețeaua europeană de AI Factories, dezvoltată sub coordonarea EuroHPC JU, reprezintă mai mult decât o extindere a capacităților tehnologice disponibile la nivel național. Aceasta creează premisele unei colaborări eficiente între România și celelalte state europene, facilitând accesul la resurse de calcul de înaltă performanță, schimbul de date, expertiză și bune practici. Totodată, RO AI Factory creează noi oportunități pentru dezvoltarea unor proiecte comune între universități, institute de cercetare, companii și autorități publice din Europa, facilitând transferul de cunoștințe și valorificarea rezultatelor cercetării prin aplicații concrete. Prin intermediul acestui proiect, România își consolidează poziția în ecosistemul european al inteligenței artificiale, contribuind la dezvoltarea unui cadru tehnologic competitiv, în care inovarea și utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale constituie piloni fundamentali.


IT&C responsabil financiar, ambii reprezentanți ai EuroHPC JU, în cadrul sesiunii dedicate rețelei europene de AI Factories.

Mihnea Moisescu: „Trecerea de la propunerea de proiect la implementare”

De la viziunea inițială la primele repere ale implementării Etapele de implementare a proiectului și perspectivele integrării României în rețeaua europeană de AI Factories s-au aflat în centrul reuniunii RO AI Factory Kick-off Meeting: Building Romania’s AI Ecosystem, organizată la 5 octombrie 2026, la sediul ICI București. Evenimentul a adus la aceeași masă membrii consorțiului, constituind un moment important pentru stabilirea direcțiilor de acțiune și conturarea etapelor următoare în dezvoltarea infrastructurii naționale dedicate inteligenței artificiale. Discuțiile au evidențiat importanța colaborării dintre instituțiile partenere, atât în ceea ce privește implementarea proiectului, cât și valorificarea oportunităților oferite de participarea la inițiativele europene din domeniu. Evenimentul a debutat cu discursul susținut de Adrian-Victor Vevera, directorul general al ICI București, care a evidențiat necesitatea ca România să depășească statutul de simplu consumator de inteligență artificială și să își valorifice potențialul de dezvoltare a propriilor soluții tehnologice. În acest sens, a adus în prim-plan rolul specialiștilor și al echipelor de cercetare, pentru care accesul la resurse de calcul de înaltă performanță și sprijinul experților reprezintă elemente esențiale în dezvoltarea unor aplicații cu utilitate practică. Totodată, a subliniat importanța facilitării accesului la această infrastructură inclusiv pentru companiile de mici dimensiuni, astfel încât rezultatele cercetării să poată fi valorificate atât în industrie, cât și în administrația publică. Din perspectiva mediului de afaceri, una dintre principalele mize ale proiectului o reprezintă reducerea barierelor de acces la resurse tehnologice avansate. Prin RO AI Factory, IMM-urile și start-up-urile vor putea beneficia de infrastructura și expertiza necesare dezvoltării, testării și validării soluțiilor de inteligență

artificială, fără a fi nevoite să suporte individual costurile semnificative asociate achiziționării, implementării și administrării unor sisteme de calcul de înaltă performanță.

Victor Negrescu: „Acum trebuie să facem pasul următor: să transformăm infrastructura în inovare, cercetarea în produse și ideile românești în companii competitive” Seria discursurilor a continuat cu cel al europarlamentarului Victor Negrescu, care a susținut proiectul RO AI Factory încă din etapa candidaturii României pentru includerea sa în rețeaua europeană de AI Factories. Acesta a contribuit la facilitarea dialogului dintre instituțiile publice, universități, cercetători și reprezentanții organizațiilor partenere, sprijinind colaborarea necesară elaborării unei propuneri competitive, care să îndeplinească cerințele de selecție la nivel european. În discursul său, a evidențiat și demersurile întreprinse pentru susținerea domeniului inteligenței artificiale, atât prin propuneri de creștere a finanțării europene destinate dezvoltării acestor tehnologii și competențelor digitale, cât și prin inițiativa Romanian Digital Day, în cadrul căreia a adus împreună reprezentanți relevanți din România și din Europa, pentru a facilita dialogul și cooperarea în domeniu. Perspectiva națională asupra dezvoltării inteligenței artificiale, cercetării și infrastructurilor de calcul avansat a fost prezentată de Daniel Surdu, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Cercetare, care a abordat aceste domenii din perspectiva priorităților de cercetare și dezvoltare ale României. Dimensiunea europeană a fost adusă în prim-plan prin participarea online a lui Christos Datsikas, manager de program pentru infrastructură, și a Georgianei Glodeanu-Bosancian,

Mihnea Moisescu, decanul Facultății de Automatică și Calculatoare din cadrul Universității Naționale de Știință și Tehnologie POLITEHNICA București, a abordat în discursul său provocările și perspectivele asociate trecerii de la elaborarea propunerii de proiect la implementarea efectivă a RO AI Factory. Acesta a evidențiat faptul că proiectul nu se limitează doar la asigurarea accesului la infrastructura de calcul de înaltă performanță, ci urmărește să ofere viitorilor utilizatori instrumente pentru dezvoltarea modelelor de inteligență artificială, asistență tehnică specializată și programe de cercetare. Totodată, Mihnea Moisescu a evidențiat importanța experienței academice și a competențelor resurselor umane în valorificarea acestei investiții strategice. Din această perspectivă, RO AI Factory reprezintă o oportunitate pentru dezvoltarea în România a unor tehnologii avansate, cu potențial de a genera rezultate semnificative în plan științific, economic și social, consolidând totodată poziția țării în peisajul european al inteligenței artificiale.

Calendarul implementării și direcțiile strategice ale proiectului În ceea ce privește calendarul de implementare, dezvoltarea infrastructurii RO AI Factory va începe cu amenajarea spațiilor și pregătirea condițiilor necesare instalării echipamentelor hardware. Etapele următoare vor viza configurarea și integrarea serviciilor asociate, dar și realizarea conexiunilor cu infrastructurile existente la nivel național și european, astfel încât resursele tehnologice dezvoltate prin proiect să poată fi valorificate într-un cadru de colaborare mai amplu. Potrivit calendarului estimat, RO AI Factory ar urma să devină operațională până la sfârșitul anului 2027, moment care va marca trecerea către utilizarea efectivă a infrastructurii și furnizarea serviciilor dedicate beneficiarilor. Ulterior, dezvoltarea RO AI Factory va continua prin extinderea treptată a serviciilor disponibile și consolidarea ecosistemului de utilizatori, în funcție de nevoile comunității de cercetare, ale mediului academic și ale sectorului economic. n OCTOMBRIE 2026

33


IT&C

Datele lingvistice, noua miză a inteligenței artificiale l Unde se află România în cursa pentru AI în limba română? Workshop-ul Language Data Space organizat la București a adus în prim-plan una dintre provocările strategice ale inteligenței artificiale: accesul la date lingvistice de calitate. România are expertiză științifică, resurse și companii implicate în domeniu, însă valorificarea acestui potențial depinde de colaborarea dintre cercetare și industrie, de clarificarea drepturilor de utilizare și de participarea activă la inițiativele europene.

? Institutul de Cercetări

pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” - articol generat cu AI

Inteligența artificială nu se construiește doar prin algoritmi și putere de calcul. În spatele modelelor capabile să genereze texte, să răspundă la întrebări sau să automatizeze procese de business se află o resursă esențială: datele. În cazul tehnologiilor lingvistice, disponibilitatea unor date relevante, bine documentate și utilizabile în condiții legale poate reprezenta diferența dintre o soluție generică și un produs cu adevărat util pentru o anumită limbă, industrie sau comunitate. Aceasta este una dintre concluziile centrale ale workshop-ului național Language Data Space, organizat pe 17 septembrie 2026 de Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” al Academiei Române, în cadrul Romanian AI Days 2026. Evenimentul a reunit reprezentanți ai mediului academic, ai industriei, ai administrației publice și ai instituțiilor europene pentru a discuta despre dezvoltarea resurselor lingvistice și monetizarea lor. Mesajul transmis de participanți este relevant pentru direcția în care evoluează piața AI: România nu pornește de la zero, dar are de rezolvat problema trecerii de la resurse și competențe existente la un ecosistem coerent, în care datele pot fi identificate, accesate, reutilizate și transformate în produse și servicii competitive.

34

OCTOMBRIE 2026

De la resurse dispersate la o piață funcțională a datelor Inițiativa europeană Language Data Space (LDS) urmărește să faciliteze descoperirea, partajarea și reutilizarea seturilor de date multilingve și multimodale necesare dezvoltării inteligenței artificiale. LDS nu este doar un depozit de date, ci o infrastructură și o piață în care organizațiile pot pune la dispoziție resurse în condiții de acces și utilizare definite de furnizori. Modelul are o miză economică directă. Companiile care dețin date valoroase le pot pune în circulație fără să renunțe automat la controlul asupra acestora, stabilind condițiile de acces și, după caz, prețurile. În același timp, dezvoltatorii de tehnologii lingvistice pot descoperi resurse pe care nu le-ar fi identificat ușor prin canalele tradiționale. Pentru România, oportunitatea este dublă: organizațiile locale pot contribui cu resurse lingvistice proprii și pot beneficia de acces la un ecosistem european mai larg. Universitățile, institutele de cercetare, companiile IT, editorii, instituțiile media și alte organizații care produc volume importante de conținut pot deveni furnizori de date, nu doar utilizatori ai tehnologiilor dezvoltate de alții. Totuși, existența unei platforme nu rezolvă automat toate dificultățile. Participanții la work-

shop au evidențiat probleme legate de identificarea resurselor disponibile, condițiile de licențiere, drepturile de utilizare și continuitatea accesului la date după încheierea proiectelor de cercetare. Prin urmare, provocarea este atât tehnologică, cât și organizațională și juridică.

România: expertiză consolidată, dar decalaje în resursele disponibile Workshop-ul a conturat o poziție nuanțată a României. Țara are o tradiție de peste 30 de ani în dezvoltarea tehnologiilor lingvistice, susținută în special de mediul academic. În ultimii ani, a crescut și numărul companiilor care dezvoltă produse bazate pe inteligență artificială și tehnologii de procesare a limbajului. Există, așadar, o bază de competențe și inițiative pe care se poate construi. Cu toate acestea, participanții au semnalat că performanța tehnologiilor lingvistice pentru română rămâne în urma celei disponibile pentru principalele limbi europene. Una dintre explicațiile importante este insuficiența datelor de calitate, adaptate unor domenii și sarcini concrete. Nu este vorba doar despre cantitatea de texte disponibile pe internet. Sistemele AI au nevoie și de date specializate, structurate și curate, de resurse multimodale și de seturi de date care să permită adaptarea și evaluarea modelelor, date care sunt, în acest moment, deficitare pentru anumite domenii.


IT&C O altă problemă este că unele resurse existente nu sunt suficient cunoscute sau nu sunt recunoscute ca având valoare pentru dezvoltarea AI. România dispune de resurse lingvistice accesibile prin platforme europene și naționale, inclusiv RELATE, dezvoltat la Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu”, însă accesul efectiv și posibilitatea reutilizării depind de vizibilitate, metadate și condițiile de licențiere.

Modele mai mari nu înseamnă automat soluții mai bune O idee importantă a workshop-ului a fost schimbarea modului în care trebuie privite datele în era modelelor lingvistice mari. Dezvoltarea unei soluții performante nu presupune întotdeauna antrenarea unui model de la zero și nici acumularea nediferențiată a unor volume cât mai mari de date. Pentru multe întreprinderi mici și mijlocii, adaptarea unor modele open-source existente poate fi o opțiune mai realistă. În acest scenariu, seturile de date mai mici, dar bine pregătite, pot avea un rol decisiv în adaptarea la instrucțiuni, la vocabularul unui domeniu și la cerințele utilizatorilor. Un model multilingv nu răspunde automat nevoilor limbii române. Terminologia de specialitate, referințele culturale locale și particularitățile limbii trebuie evaluate explicit. De aceea, dezvoltarea unor metode de testare relevante pentru română este la fel de importantă ca producerea datelor de antrenare. Discuțiile au evidențiat și limitele datelor sintetice, generate de modele AI. Acestea pot completa resursele reale și pot susține anumite procese de dezvoltare, dar pot conține erori sau pot reproduce insuficient diversitatea

situațiilor din lumea reală. Utilizarea lor fără verificări poate perpetua greșeli și poate reduce fiabilitatea sistemelor, în special în aplicațiile care interacționează direct cu clienții. Concluzia nu este renunțarea la datele sintetice, ci folosirea lor în funcție de scop, cu verificări adecvate și fără a presupune că originea artificială le garantează calitatea. Pentru sistemele destinate utilizării în producție, evaluarea trebuie să reflecte cât mai bine condițiile reale de funcționare.

Încrederea în date: drepturi, securitate și responsabilitate Pe măsură ce datele lingvistice capătă valoare economică, cresc și cerințele privind proveniența, drepturile de utilizare și securitatea. Un set de date nu poate fi considerat valoros doar pentru că este voluminos sau ușor de accesat. Organizațiile trebuie să știe de unde provine, cine l-a selectat, în ce condiții poate fi reutilizat și cine are dreptul să îl acceseze. Pentru companii, aceste cerințe trebuie să devină parte a procesului de dezvoltare, nu o verificare adăugată la final. Mediile securizate, controlul accesului, trasabilitatea datelor și reguli clare privind reutilizarea sunt condiții pentru construirea unei piețe funcționale. La fel de importantă este clarificarea modului în care valoarea datelor poate fi împărțită între furnizori și utilizatori. Mediul academic și industria privesc uneori diferit această problemă: cercetarea valorizează resursele deschise, publicațiile și recunoașterea științifică, în timp ce companiile urmăresc controlul asupra accesului, condiții comerciale sustenabile și avantaje competitive. Un cadru comun poate ajuta la transformarea acestor perspective într-o relație reciproc avantajoasă.

Miza europeană și următorii pași pentru România Workshop-ul a pus în evidență și importanța integrării în inițiativele europene. Alianța pentru Tehnologii Lingvistice (ALT-EDIC), înființată în 2024, urmărește coordonarea eforturilor europene privind datele, modelele și resursele de calcul, cu obiectivul de a consolida diversitatea lingvistică și capacitatea tehnologică a Europei. România participă în prezent ca observator în ALT-EDIC, iar Institutul de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” și certSIGN sunt implicate în proiectul Large Language Models for the European Union, care include un caz de utilizare pentru limba română. Este planificată și o campanie de evaluare a modelelor lingvistice pentru română. Trecerea la statutul de membru cu drepturi depline ar putea oferi României o influență mai mare asupra deciziilor strategice, priorităților tehnice și proiectelor viitoare. În paralel, înregistrarea Institutului de Cercetări pentru Inteligență Artificială „Mihai Drăgănescu” în LDS este în curs de desfășurare, un pas concret spre creșterea participării românești la infrastructura europeană. Însă implicarea nu trebuie să se limiteze la institutele de cercetare. Editorii, organizațiile media, universitățile, spitalele și companiile care dețin date relevante pot contribui la dezvoltarea unui fond de resurse mai divers și mai util. Pentru ca această oportunitate să producă rezultate, colaborarea dintre cercetare și industrie trebuie să depășească dependența de relații personale și de proiecte punctuale. Sunt necesare mecanisme durabile de partajare, reguli clare privind licențele, investiții în infrastructură de calcul și specialiști, precum și o cultură mai solidă a administrării responsabile a datelor. În final, poziționarea României depinde de capacitatea de a transforma expertiza existentă într-un ecosistem în care datele circulă responsabil, cercetarea răspunde nevoilor economiei, iar companiile contribuie la dezvoltarea resurselor de care au nevoie. LDS și ALT-EDIC oferă oportunități de colaborare și vizibilitate europeană. Valorificarea lor presupune însă participare activă, investiții susținute și o abordare strategică a limbii române ca resursă esențială pentru competitivitatea digitală. Miza nu este doar ca româna să fie prezentă în modelele AI, ci ca tehnologiile dezvoltate pentru această limbă să fie suficient de precise, sigure și adaptate contextului local pentru a putea fi folosite cu încredere în economie și în societate. n OCTOMBRIE 2026

35


IT&C

Ilustrație realizată cu ajutorul inteligenței artificiale

Economia invizibilului: cât valorează resursele pe care nu le consumăm?

De la negawați la inteligența artificială, o nouă perspectivă asupra valorii economice începe să prindă contur: prosperitatea nu depinde doar de ceea ce producem, ci și de resursele pe care reușim să nu le consumăm.

? Ruxandra Miuți, Innovation Manager, Green eDIH

În 1985, fizicianul american Amory Lovins publica în revista Public Utilities Fortnightly un articol cu un titlu neobișnuit: Saving Gigabucks with Negawatts. Într-o economie preocupată de construirea de noi centrale electrice și de creșterea capacităților de producție, Lovins propunea o schimbare radicală de perspectivă: cea mai ieftină unitate de energie ar putea fi tocmai aceea pe care nu mai este nevoie să o producem. Conceptul de „negawatt”, dezvoltat ulterior în lucrarea The Negawatt Revolution din 1990, transforma economisirea energiei dintr-un gest de austeritate într-o oportunitate economică. Dacă un consumator putea obține același rezultat folosind mai puțină electricitate, energia economisită devenea, în termeni economici, o alternativă la investițiile în noi capacități de producție. Patru decenii mai târziu, această idee dobândește o semnificație mult mai largă. Ce valoare are apa care nu mai trebuie extrasă, tratată și transportată? Dar tona de materie primă care nu mai intră într-un proces industrial? Sau echipamentul care nu mai trebuie înlocuit, pentru că durata sa de funcționare a fost prelungită?

36

OCTOMBRIE 2026

Economia tradițională este construită în jurul fluxurilor vizibile: producție, consum, investiții, tranzacții. În schimb, resursele economisite sunt mai greu de observat și de evaluat. Ele nu apar întotdeauna ca produse noi sau venituri suplimentare, deși pot reprezenta economii financiare, investiții evitate și riscuri reduse. Aici începe ceea ce am putea numi economia invizibilului: o economie în care valoarea nu rezultă exclusiv din utilizarea resurselor, ci și din capacitatea de a evita utilizarea lor inutilă.

Paradoxul prosperității: producem mai eficient, dar consumăm mai mult Datele globale arată de ce această schimbare de perspectivă este necesară. Potrivit raportului Global Resources Outlook 2024, publicat de Programul Națiunilor Unite pentru Mediu, extracția resurselor naturale s-a triplat în ultimele cinci decenii. În absența unor schimbări semnificative, utilizarea globală a resurselor ar putea crește cu încă 60% până în 2060, comparativ cu nivelul din 2020.

Această evoluție reflectă o contradicție fundamentală a economiei contemporane. Tehnologiile devin mai performante, procesele industriale mai eficiente, iar cantitatea de energie sau materiale necesară pentru producerea unei unități de valoare economică poate scădea. Cu toate acestea, consumul total continuă să crească. Economiștii folosesc termenul de decuplare pentru a descrie separarea creșterii economice de utilizarea resurselor și de impactul asupra mediului. Dar există o diferență esențială între decuplarea relativă, în care economia crește mai repede decât consumul de resurse, și decuplarea absolută, în care utilizarea totală a resurselor scade chiar dacă economia continuă să se dezvolte. Această distincție schimbă modul în care evaluăm progresul. O fabrică poate deveni cu 20% mai eficientă energetic, dar dacă își dublează producția, consumul său total de energie poate crește. Productivitatea resurselor se îmbunătățește, fără ca presiunea absolută asupra mediului să se reducă. Problema nu este, așadar, doar cât de eficient producem, ci și cât producem, cât consumăm și ce valoare obținem din resursele utilizate.

Digitalizarea: când economia invizibilă devine măsurabilă Dacă resursele economisite au valoare economică, următoarea provocare este identificarea și măsurarea acestei valori. În multe procese industriale, pierderile sunt dificil de observat: echipamente care funcționează sub parametrii optimi, consumuri energetice nejustificate, materiale irosite sau operațiuni care ar putea fi reorganizate pentru a utiliza mai puține resurse. Tehnologiile digitale schimbă fundamental această situație. Senzorii inteligenți, sistemele de monitorizare în timp real, analiza avansată a datelor și inteligența artificială permit identificarea unor tipare de consum care anterior rămâneau ascunse. Un sistem de mentenanță predictivă poate anticipa defectarea unui echipament, reducând pierderile asociate opririlor neplanificate și prelungind durata de utilizare a acestuia. Un algoritm de optimizare poate ajusta


parametrii unui proces industrial pentru a reduce consumul energetic sau cantitatea de materie primă necesară obținerii aceluiași rezultat. Agenția Internațională a Energiei subliniază că digitalizarea poate îmbunătăți nu doar eficiența unor echipamente individuale, ci și performanța sistemelor energetice în ansamblu, prin coordonarea consumului, flexibilizarea cererii și integrarea mai eficientă a surselor regenerabile. Digitalizarea are însă propriul consum de resurse. Centrele de date, infrastructurile de comunicații și sistemele de inteligență artificială necesită energie și materiale. De aceea, beneficiile unei soluții trebuie evaluate în raport cu resursele necesare implementării și utilizării sale. Economiile trebuie analizate în termeni neți, pe o perioadă suficient de lungă pentru a surprinde beneficiile și efectele indirecte. Pentru a determina câtă energie a fost efectiv economisită, trebuie estimat consumul care ar fi avut loc în absența intervenției, ținând cont de volumul producției și condițiile de operare. Această comparație diferențiază o economie reală de una aparentă. În acest sens, datele devin mai mult decât un instrument de monitorizare. Ele reprezintă infrastructura necesară pentru a transforma eficiența într-o valoare economică demonstrabilă.

Paradoxul Jevons: când eficiența alimentează consumul în altă parte Există însă o limită mai profundă a eficienței. În 1865, economistul britanic William Stanley Jevons observa, în The Coal Question, că perfecționarea motoarelor cu abur nu reducea neapărat consumul total de cărbune. Utilizarea mai eficientă îi diminua costul și stimula extinderea activităților industriale, sporind astfel cererea. Fenomenul, cunoscut drept paradoxul Jevons, este asociat astăzi cu efectul de recul (rebound effect): economiile obținute printr-o tehnologie pot stimula consumul suplimentar și pot anula parțial beneficiile inițiale. Un automobil mai eficient consumă mai puțin pe kilometru, dar poate încuraja deplasări mai lungi. Iluminatul LED reduce energia necesară pentru producerea luminii, dar poate favoriza extinderea suprafețelor iluminate. În mediul digital, costurile mai mici de calcul multiplică aplicațiile și pot crește cererea totală de infrastructură. Efectul de recul nu anulează inevitabil beneficiile eficienței; intensitatea sa depinde de

Ilustrație realizată cu ajutorul inteligenței artificiale

IT&C

tehnologie și de context. El arată însă că performanța tehnică nu garantează reducerea consumului total. În plus, economiile financiare obținute într-un domeniu pot fi cheltuite în altul, generând consum suplimentar de resurse. De aceea, rezultatele unei intervenții trebuie evaluate și dincolo de procesul în care a fost aplicată. Întrebarea relevantă nu este doar cât economisește o tehnologie, ci cât din această economie se păstrează la nivelul întregului sistem.

Green eDIH: de la tehnologie la valoare economică și sustenabilitate Pentru întreprinderile mici și mijlocii, această distincție este esențială. Resursele financiare și competențele tehnice limitate fac ca investițiile în digitalizare să trebuiască evaluate nu doar prin noutatea tehnologiei, ci prin beneficiile economice și de mediu pe care le pot genera. Aici intervine rolul huburilor europene de inovare digitală, precum Green eDIH, care facilitează conectarea întreprinderilor cu expertiza, instrumentele și oportunitățile necesare transformării digitale. Rețeaua europeană a huburilor de inovare digitală promovează inclusiv principiul test before invest, prin care companiile pot explora și testa soluții înaintea unor investiții semnificative. Dezvoltarea competențelor digitale contribuie, la rândul său, la transformarea potențialului tehnologic în rezultate concrete. Din perspectiva Green eDIH, digitalizarea și tranziția verde trebuie privite ca procese complementare. Un sistem de monitorizare energetică, o soluție de automatizare sau un instrument de analiză predictivă nu reprezintă un obiectiv în sine. Valoarea lor rezultă din capacitatea de a îmbunătăți performan-

ța întreprinderii, de a reduce consumurile nejustificate și de a susține decizii mai bine fundamentate. Succesul transformării digitale nu poate fi evaluat numai prin numărul tehnologiilor implementate. Contează economiile efective, productivitatea resurselor, costurile de operare și capacitatea întreprinderii de a rămâne competitivă. Pentru IMM-uri, reducerea dependenței de energie și materii prime, diminuarea pierderilor și prelungirea duratei de viață a echipamentelor pot contribui la protejarea marjelor de profit și la reducerea vulnerabilității în fața fluctuațiilor de preț. În acest sens, Green eDIH contribuie la o transformare digitală orientată către rezultate economice și de mediu măsurabile, nu către tehnologie ca scop în sine. Productivitatea resurselor devine astfel o componentă esențială a competitivității. O economie orientată către utilizarea inteligentă a resurselor nu presupune renunțarea la dezvoltare, ci identificarea unor moduri mai durabile de a crea valoare. Această transformare cere mai mult decât tehnologie: modele de afaceri, comportamente și politici publice care să împiedice risipirea beneficiilor eficienței. Poate că una dintre cele mai importante schimbări ale societății contemporane va fi tocmai redefinirea valorii: nu doar prin ceea ce adăugăm economiei, ci și prin ceea ce reușim să evităm - consum inutil, pierderi, deșeuri și presiuni asupra resurselor naturale. Întrebarea este dacă vom folosi instrumentele digitale pentru a consuma mai inteligent sau doar pentru a consuma mai mult, cu o eficiență mai mare. Pentru Green eDIH și întreprinderile pe care le sprijină, miza este transformarea primei opțiuni într-un avantaj competitiv real. n OCTOMBRIE 2026

37


IT&C

Războiul continentelor – om vs robot

Facând o scurta incursiune în istorie, ne amintim că apariţia ziarelor a adus cu sine o serie de frici sociale privitoare la posibilitatea acestora de a distorsiona adevărul, de a manipula masele şi de a încuraja scandalul, senzaţionalul. Nici radioul nu a fost primit cu mai multă încredere, criticii susţinând că acesta ar putea „hipnotiza” audienţa, panica populaţia şi propaga informaţii iraţionale, extremiste. Despre Internet s-a presupus că va genera o suprasolicitare informaţională şi o avalanşă de ştiri false. De asemenea, că va permite apariţia unui nou tip de criminalitate: cea online. Şi că vom asista la o scădere a calităţii conţinutului, pentru că oricine va putea spune orice îi trece prin cap, fără o verificare temeinică prealabilă.

? Valentina Neacşu – Senior Consultant, www.valentinaneacsu.ro

Fie vorba între noi, toate aceste frici s-au dovedit întrucâtva reale, presa fie ea scrisă sau audio-vizuală reprezintă un canal propice de a răspândi deopotrivă conţinut util, educativ, informativ, cât şi informaţii extremiste sau propagandă politică dubioasă. Iar Internetul are partea sa întunecată, pe care nu o putem nega. Ce spune prezentul despre apariţia Inteligenţei Artificiale? În mare aceleaşi riscuri sesizate în cazul oricărei alte descoperiri tehnologice şi de comunicare din trecut: că va răspândi informaţii false, absurde chiar, prezentându-le ca reale, că reduce intimitatea prin colectarea şi analiza masivă de date sau că ne va scăpa curând din control. Dar cel mai invocat rămâne cel al schimbării dramatice pe

Imagine generată cu ChatGPT

38

OCTOMBRIE 2026

care o va produce în piaţa muncii. „AI-ul care ne ia joburile” este cea mai invocată frică a generaţiilor actuale. Şi acum nu mai vorbim despre o cutie de lemn din care se aud vocile unor oameni, ci despre o entitate abstractă care are nevoie de toate cele învăţate şi descoperite până acum de oamenire pentru a funcţiona şi a se perfecţiona. Nu cred că avem nevoie şi de o incursiune în viitor pentru a vedea că temerile cu privire la inteligenţa artificială se vor adeveri. Cu siguranţă piaţa muncii se transformă, dar din aceleaşi cauze vechi de când lumea: pentru că e imposibil să rămână pe loc şi pentru că banii pun mereu lucrurile în schimbare. Cu alte cuvinte, dacă nu ar fi existat AI-ul, oricum l-am fi inventat, pentru ca firmele să mai poată optimiza din costurile de personal. Este firesc ca oamenii să fie protejaţi social şi economic, să aibă drept la odihnă, la asistenţă medicală, la egalitate de tratament, demnitate în relaţiile de muncă, instrumente moderne de lucru. Dar toate acestea se transformă în costuri şi pe măsură ce drepturile cresc, bugetele trebuie să urmeze acelaşi curs. Până acum companiile au căutat constant zone geografice în care forţa de muncă este mai puţin costisitoare. Dar ieftin nu înseamnă neapărat şi bun, aşa că, firesc, au apărut alte nevoi financiare, deloc de neglijat. Acum nu mai este cazul ca o corporaţie să caute un alt continent sau o nouă zonă defavorizată. Ci doar un LLM, chatbot, asistent digital, o soluţie de automatizare sau de preluare a sarcinilor repetitive. De fapt, un furnizor de soluţii. Şi, după cum ne-a învăţat istoria, se va dovedi că eficientizarea costurilor nu este chiar aşa de simplă şi profitabilă precum pare. Că anumite acţiuni umane critice pentru o activitate sau un departament nu pot fi definite prin algoritmi. Pentru că uneori nici demodatele (dar încă necesarele) fişe de post nu le pot cuprinde. În plus, când vorbim despre furnizori de soluţii, vorbim şi despre proiecte de implementare, care deseori pot fi mai provocatoare decât cele clasice de recrutare şi selecţie a capitalului uman. Piaţa muncii îşi modifică în mod constant coordonatele. Apar noi aşteptări sociale, noi descoperiri tehnologice sau resurse la care nici nu ne-am fi gândit. Ceea ce trăim azi nu mai seamănă cu anii 1800 sau’90, nici măcar cu ceea ce descriam în articolele mele din 2015. Şi probabil că războiul real nu va fi nicidecum om versus robot, aşa cum bombastic am formulat in titlu. Ci om care foloseşte AI vs om care nu are acces/nu ştie să folosească aceste instrumente. Oricum multe dintre calităţile umane care fac diferenţa sunt încă imposibil de automatizat: empatia (mă refer la conectarea reală, nu cea simulată în conversaţii cu chatboţii), luarea deciziilor prompte în contexte imprevizibile, negocierea, înţelegerea unor situaţii analizate dincolo de cuvinte. Nici arta, creativitatea nu sunt în mare pericol. Oricât de bine ar arăta sau ar suna creaţiile AI, nu pot fi considerate produse de mare calitate, high-end, lux. Inteligenţa Artificială îşi va urma, aşadar, cursul firesc de dezvoltare, fiind folosită acolo unde îşi dovedeşte utilitatea şi arătându-şi limitele aşa cum s-a petrecut în cazul tuturor celelalte revoluţii tehnologice. Iar oamenii vor continua să fie prezenţi în piaţa muncii şi vor avea la rândul lor alte provocări, pentru că, la vremuri noi, trebuie să învăţăm tot noi! n


OCTOMBRIE 2026

39


IT&C

Securitatea cibernetică, între obligații de raportare și reacții rapide

Un incident cibernetic care afectează un produs software sau un echipament conectat și compromite date personale poate genera mai multe obligații de raportare. În funcție de produs, de organizațiile implicate și de gravitatea incidentului, acesta poate intra sub incidența Cyber Resilience Act (CRA), GDPR și NIS 2 sau, pentru entitățile din sectorul financiar, DORA – fiecare cu propriile termene și autorități competente. Obligațiile pot reveni unor actori diferiți: producătorului produsului vulnerabil și organizațiilor care îl folosesc. De la 11 septembrie 2026, odată cu aplicarea obligațiilor de raportare prevăzute de CRA, s-a adăugat un nou set de notificări.

? Robert Gîrdoc, director PwC România

Într-un asemenea scenariu, primele ore nu se câștigă prin viteză, ci prin pregătire. Organizațiile care au stabilit dinainte cine califică incidentul, pe ce criterii și în ce ordine se notifică autoritățile pot face față tuturor termenelor. CRA, Regulamentul (UE) 2024/2847, obligă producătorii de software și de echipamente conectate – de la sisteme de operare și aplicații până la routere, camere de supraveghere sau electrocasnice inteligente – să raporteze vulnerabilitățile exploatate activ și incidentele grave care afectează securitatea produselor lor, indiferent de unde provine informația. Fac excepție categoriile reglementate separat, precum dispozitivele medicale sau autovehiculele. Raportarea se face printr-o platformă unică la nivel european, Single Reporting Platform, operată de Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) și lansată pe 11 septembrie. Notificarea ajunge simultan la ENISA și la echipa de răspuns la incidente de securitate cibernetică (CSIRT) desemnată drept coordonator, de regulă, cea din statul membru în care producătorul își are sediul principal, care o transmite apoi CSIRT-urilor din celelalte state membre în care produsul este disponibil.

24 de ore pentru prima notificare Pentru vulnerabilitățile exploatate activ și pentru incidentele grave, CRA prevede trei etape de raportare: • avertizare timpurie – în cel mult 24 de ore de la luarea la cunoștință, cu statele membre în care produsul a fost pus la dispoziție și, pentru incidente, eventuala suspiciune de

40

OCTOMBRIE 2026

acțiuni ilicite sau rău intenționate;

• notificare – în cel mult 72 de ore, cu detalii

despre produs, natura exploatării sau a incidentului și măsurile luate, inclusiv cele pe care le pot aplica utilizatorii; • raport final – în cel mult 14 zile de la punerea la dispoziție a unei măsuri corective sau de atenuare, pentru vulnerabilități, respectiv în termen de o lună de la notificarea de 72 de ore, pentru incidente. Obligațiile vizează și produsele introduse pe piață înainte de 11 decembrie 2027, însă, potrivit Comisiei Europene, nu și exploatările de care producătorii aflaseră înainte de 11 septembrie 2026. Pentru administratorii de software open source, raportarea devine obligatorie de la 11 decembrie 2027.

Unde se suprapun regimurile O breșă de securitate care afectează date cu caracter personal trebuie notificată de operatorul datelor autorității de supraveghere – în România, ANSPDCP – fără întârzieri nejustificate și, de regulă, în cel mult 72 de ore, cu excepția cazului în care este puțin probabil să genereze un risc pentru persoanele vizate. Dacă entitatea afectată intră sub incidența NIS 2 sau, în sectorul financiar, sub DORA, se adaugă alte notificări. Și pragurile diferă: CRA vizează incidentele „grave”, NIS 2 pe cele „semnificative”, iar DORA pe cele „majore”. Iar termenul de 24 de ore din CRA nu este nici măcar cel mai strâns. NIS 2 cere și el o avertizare timpurie în cel mult 24 de ore pentru incidentele semnificative, însă DORA merge mai departe: entitățile financiare trebuie să

transmită notificarea inițială în cel mult 4 ore de la clasificarea incidentului ca major și nu mai târziu de 24 de ore de la momentul în care au aflat de el. Consecința practică este că deciziile trebuie luate în primele ore, când informația despre incident este încă incompletă. De aceea, este nevoie de o abordare integrată: calificarea timpurie a evenimentului (ce obligații se declanșează și sub ce regim), un răspuns inițial coordonat între echipele de securitate IT, protecția datelor, conformitate și juridic, documentarea unitară a incidentelor și a măsurilor luate, pentru a evita redundanțele, precum și revizuirea periodică a procedurilor, pe măsură ce cadrul de reglementare evoluează.

Pregătirea nu ține pasul Datele arată că multe organizații au încă de lucru la pregătirea pentru incidente. Potrivit studiului PwC Global Digital Trust Insights 2027, realizat pe un eșantion de 3.934 de lideri din business și tehnologie din 71 de țări și teritorii, doar 39% dintre responsabilii de securitate, risc și operațiuni spun că organizația lor are un plan de continuitate operațională complet formalizat și integrat, care tratează explicit riscurile cibernetice. Există însă și semne de ajustare: aproape jumătate (49%) fac modificări în asigurările cibernetice, în procedurile de răspuns la incidente și în managementul crizelor, pentru a face față amenințărilor geopolitice. Între timp, calendarul CRA continuă. Până la 11 decembrie 2026, statele membre trebuie să depună eforturi pentru ca în Uniune să existe suficiente organisme notificate care să evalueze conformitatea produselor. De la 11 decembrie 2027, regulamentul se aplică integral: produsele cu elemente digitale introduse pe piață vor trebui să respecte cerințele esențiale de securitate cibernetică, iar producătorii vor trebui să evalueze riscurile, să întocmească documentația tehnică, să parcurgă procedura de evaluare a conformității și să aplice marcajul CE. n


OCTOMBRIE 2026

41


42

OCTOMBRIE 2026


OCTOMBRIE 2026

43


44

OCTOMBRIE 2026


Turn static files into dynamic content formats.

Create a flipbook