Medical Market - Geriatrie 2018

Geriatrie Revista profesioniștilor din Sănătate

Prof. dr.

Gabriel Ioan Prada Președintele Societății Naționale de Geriatrie și Gerontologie

Dr. Rozeta Drăghici Cercetător Științific II, Doctor în Psihologie, Președinte Asociația Română de Psihologie Clinică

Dr. Anna Marie Herghelegiu Medic primar Geriatrie şi Gerontologie, Şef Lucrări UMF “Carol Davila”

Dr. Mihaela Burșova Medic primar geriatrie-gerontologie ,,Centrul de diagnostic și tratament ELIO“ Constanța, doctor în științe medicale

C.S. II Dr. Cătălina Monica Pena Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, Bucureşti

Dr. Cristina Tomescu Medic specialist Cardiologie, Științe Nutriționale și Medicină Ortomoleculară

Publicaţie adresată cadrelor medicale

2018 - 2019

ARL/20/2018/RO

cinarizină 20 mg și dimenhidrinat 40 mg

DENUMIREA COMERCIALĂ: ARLEVERT® COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ: Un comprimat conţine cinarizină 20 mg și dimenhidrinat 40 mg.

INDICAȚII TERAPEUTICE: Vertij de diferite etiologii.

DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE: Doza zilnică recomandată este un comprimat Arlevert de 3 ori pe zi, administrat după mese, fără a fi mestecat, cu o cantitate suficientă de lichid. La începutul tratamentului și în cazurile grave, doza poate fi crescută până la maximum 5 comprimate Arlevert pe zi. Administrarea Arlevert poate fi necesară o perioadă îndelungată.

CONTRAINDICAȚII: Administrarea Arlevert este contraindicată în caz de: intoxicaţii acute, convulsii, suspiciunea existenţei unor formaţiuni intracraniene înlocuitoare de spaţiu, glaucom cu unghi închis, adenom de prostată ce determină retenţie urinară, consum de etanol, tratament cu antibiotice aminoglicozidice, prematuri sau nou-născuţi, sarcină, alăptare.

ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE: Administrarea Arlevert la pacienţii cu boală Parkinson trebuie făcută cu precauţie.

INTERACȚIUNI CU ALTE PRODUSE MEDICAMENTOASE, ALTE INTERACȚIUNI: Arlevert nu trebuie administrat în asociere cu inhibitorii monoaminooxidazei.

Reacţiile adverse anticolinergice sunt potenţate de administrarea concomitentă cu antidepresive triciclice și parasimpatolitice. Medicamentele cu acţiune deprimantă asupra sistemului nervos central și etanolul pot potenţa efectele deprimante centrale ale Arlevert. Administrarea concomitentă cu medicamentele ce cresc tensiunea arterială sau cu antihipertensive trebuie făcută cu precauţie. Sunt necesare monitorizarea tensiunii arteriale și ajustarea dozei. Efectul procarbazinei este potenţat. Efectele glucocorticoizilor și heparinei pot fi diminuate. Arlevert diminuează tulburările de motilitate induse de fenotiazină (sindrom extrapiramidal).

REACȚII ADVERSE: În timpul adminstrării Arlevert pot să apară - mai puţin frecvent: sedare, tulburări neurologice centrale, xerostomie, micţiune dificilă, tulburări vizuale, glaucom (glaucom cu unghi îngust) precum și reacţii de hipersensibilitate (de exemplu reacţii cutanate); rareori: tulburări gastro-intestinale, cefalee și transpiraţii și foarte rar: lupus eritematos și lichen plan. În cazuri izolate pot să apară agranulocitoză și leucopenie reversibile. În cazuri rare pot să apară tulburări ale mișcărilor automate (ale sistemului extrapiramidal) precum tremor, creșterea tonusului

muscular, hipokinezie; acestea apar mai ales la vârstnici, după administrarea unor doze mai mari, de exemplu peste 150 mg cinarizină pe zi (doza zilnică maximă recomandată de 5 comprimate Arlevert conţine 100 mg cinarizină). În acest caz tratamentul trebuie întrerupt și medicul va decide dacă va fi reluat ulterior cu o doză redusă. La copii, mai ales în caz de supradozaj, pot să apară semne de excitaţie centrală.

RAPORTAREA REACŢIILOR ADVERSE SUSPECTATE Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ: Hennig Arzneimittel GmbH & Co. KG Liebigstrasse 1-2, 65439 Flörsheim am Main, Germania NUMĂRUL APP: 5752/2005/01-02-03-04-05-06 DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI: Reautorizare, Octombrie 2005 DATA REVIZUIRII TEXTULUI: Octombrie 2015 Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală P-RF. Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. Pentru informații suplimentare vă rugăm consultați RCP sau contactați reprezentantul local al DAPP - EWOPHARMA AG ROMÂNIA cu datele de contact.

EWOPHARMA A.G., reprezentanţă exclusivă în România Bd.Primăverii nr. 19-21, scara B, etaj 1, sector 1, cod 011972, București.

Tel./Fax:021-260.13.44,021-202.93.27; e-mail: info@ewopharma.ro, pharmacovigilance@ewopharma.ro, www.ewopharma.ro

Sumar

10 Al 10-lea Congres Național de Geriatrie și Gerontologie are loc în același an în care aniversăm 100 de ani de la Marea Unire a țării noastre

6

Interviu cu Prof. Dr. Gabriel Ioan Prada

Valoarea Coenzimei Q10 și a Seleniului în menținerea vitalității Dr. Cristina Tomescu

14

Senescența cognitivă Dr. Rozeta Drăghici

Modificări ale statusului psiho-emoţional şi cognitiv în menopauză Dr. Anna Marie Herghelegiu

18

Rolul parametrilor de laborator în predicţia, identificarea şi monitorizarea fragilităţii vârstnicului Dr. Cătălina Monica Pena

Editor ISSN 2286 - 3443 Calea Rahovei, nr. 266-268, Sector 5, Bucureşti, Electromagnetica Business Park, Corp 60, et. 1, cam. 19 Tel: 021.321.61.23 e-mail: redactie@finwatch.ro

4

Geriatrie 2018

Consumul de Antiinflamatorii Non-Steroidiene la Vârstnic: Raport Beneficiu-Risc Dr. Mihaela Burșova

10

11

14

18

22

www.revistamedicalmarket.ro

Interviu

„Al 10-lea Congres Național de Geriatrie și Gerontologie are loc în același an în care aniversăm 100 de ani de la Marea Unire a țării noastre” Interviu realizat cu domnul Prof. dr. Gabriel Ioan Prada, Președintele Societății Naționale de Geriatrie și Gerontologie Stimate domnule profesor, congresul de anul acesta are tema “Capacitatea de Refacere şi Fragilitatea Vârstnicului”. Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre principalele probleme care vor fi abordate pe această temă.

Fragilitatea sau mai bine zis „sindromul de fragilitate” este un concept relativ nou care a apărut din necesitatea de a defini unele aspecte particulare întâlnite la vârstnici. În practica de zi cu zi s-a constatat că persoane cu aceeași vârstă cronologică se comportă diferit atunci când sunt supuse acțiunii a o serie de factori de risc. Primele elemente au apărut în legătură cu un fenomen interesant: sarcopenia, adică pierderea de masă musculară scheletică observată la unele persoane de peste 65 de ani. Această sarcopenie s-a dovedit a fi un factor de risc indepedent legat de patologia vârstnicilor. Ulterior conceptul a fost dezvoltat, au fost descrise o serie de stadii, de dimensiuni ale fragilității (fragilitate funcțională, locomotorie, socială, cognitivă, etc.), de modalități de evaluare, de identificare precoce și de monitorizare. Persoana cu sindrom de fragilitate are rezerve funcționale scăzute. Legat de aceasta s-a cristalizat și conceptul de „capacitate de refacere”, de „revenire” („resilience”) după un stres (de variate etiologii), descris inițial în domeniul psihologic, ulterior legat și de o serie de patologii, inclusiv cardiovasculare. În acest context general se înscrie și tematica generală a celui de Al 10-lea Congres Național de Geriatrie și Gerontologie care are loc în perioada 18-21 octombrie 2018 la București, sunt egida Societății Române

6

de Gerontologie și Geriatrie, a Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” și a Fundației „Ana Aslan”.

Trebuie să remarcăm o coincidență interesantă: Al 10-lea Congres Național de Geriatrie și Gerontologie are loc în același an în care aniversăm 100 de ani de la Marea Unire a țării noastre.

În cadrul congresului va avea loc un workshop în care va fi prezentat proiectul vINCI. Ce ne puteți spune despre acest proiect?

Proiectul vINCI se desfășoară în cadrul Programului Ambient Assisted Living al Uniunii Europene, cu sprijinul Autorității Naționale Române pentru Cercetare, UEFISCDI. Pentru realizarea sa a fost constituit un consorțiu format din 10 parteneri din 5 țări din Europa.

Din partea României, alături de alți parteneri, sunt implicate două institute de cercetare de prestigiu: Institutul Național

Geriatrie 2018

pentru Cercetare și Dezvoltare în Informatică (ICI) și Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie (INGG) „Ana Aslan”. Din partea ICI sunt membri în colectivul de cercetare doamna Dr.Lidia Băjenaru, cercetător științific având o îndelungată și profundă experiență în tehnologia informatică, precum și domnul Prof.Dr.Ciprian Dobre, profesor de științele computerelor la Universitatea Politenică București, cu numeroase publicații în reviste cu reputație internațională și coordonator a multiple proiecte de cercetare europene. Din partea Institutului Național de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” face parte din colectivul de cercetare doamna Dr.psih.

Rozeta Drăghici, CS II (echivalent gradului de conferențiar universitar), cu îndelungată experiență în studiile legate de aspectele psihologice ale îmbătrânirii normale și cu patologie, coordonatoare de proiecte naționale și europene. De asemenea, este implicată activ doamna Șef Lucrări Dr. Anna Marie Herghelegiu din cadrul Disciplinei de Geriatrie și Gerontologie UMF „Carol Davila” - INGG „Ana Aslan”, coordonatoare a o serie de poiecte europene în domeniul patologiei vârstnicilor, autor a o serie de articole publicate în reviste internaționale cotate ISI. Proiectul de cercetare are drept obiecitv principal dezvoltarea unui ecosistem digital capabil să coreleze şi să interconecteze mai multe domenii de asistenţă medicală, informaţii centrate pe pacient şi tehnologii. Acest sistem integrează dispozitive inteligente care pot fi purtate de subiectul vârstnic (ceas şi pantofi) şi senzori (senzor de adâncime) de monitorizare, pentru a colecta parametri de activitate şi parametri sociali, precum şi date privind sănătatea şi contextul care de-

www.revistamedicalmarket.ro

Peste 3000 de articole medicale de Ia o singură sursă

Rolator Ortopedic

Colac sezut

Osteodensimetru Osteo Pro

Suport elastic abdominal DR-B021

Saltea antidecubit AM40

Aparat Wellmed GCHb

Tensiometru Rossmax X9

Telefon: 0265.211.411 • 0756.204.914 0751.173.145 • 0770.220.908 • Fax:+40.265.211.412

Interviu

scrie persoana respectivă. Se va dezvolta un model personalizat al profilului pacientului pentru o monitorizare continuă inteligentă a stării clinice şi a comportamentului. Aceast fapt constă în construirea unui model al vârstnicului bazat pe dovezi obținute prin colectarea şi agregarea datelor sesizate. Profilul poate fi pus la dispoziţia personalului de îngrijire şi a personalului medical din unitățile medicale ambulatorii, în acest mod putând oferi sprijin pentru individualizarea intervenţiilor medicale cu efect important aupra calitatea vieţii vârstnicilor. De asemenea, profilul utilizatorului oferă sprijin personalizat pentru activităţi zilnice sau medicale. În cele din urmă, profilul poate fi folosit ca dovadă pentru evaluarea impactului sistemului asupra nivelului de calitate a vieții perceput de fiecare vârstnic, permiţând o ajustare adecvată a intervenţiei oferite de personalul de îngrijire.

Se poate vorbi de prevenție în cazul diferitelor forme de demență?

Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie este o societate profesională și în acest sens este implicată în organizarea de manifestări științifice în domeniul geriatriei și al gerontologiei. De asemenea, menține legăturile și se implică în mod direct în activitățile organizațiilor internaționale de geriatrie și gerontologie precum: European Geriatric Medicine Society (EuGMS), UEMSGeriatric Medicine Society, IAGG-ER (International Association of Gerontology and Geriatrics - European Region). Începând din anul 2007 Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie organizează anual cel puțin câte o manifestare științifică națională cu participare internațională care reunește cvasi-totalitatea specialiștilor implicați în studierea problematicii persoanelor vârstnice.

Noțiunea de prevenție este complexă.

Are cel puțin trei dimensiuni: prevenția primară, împiedicarea apariției bolilor; secundară, adică tratarea afecțiunilor deja instalate; terțiară, însemnând recuperarea pierderilor funcționale secundare diverselor boli. Se poate înțelege astfel de ce profilaxia poate fi aplicată și în cazul tulburărilor neurocognitive, chiar a formelor severe denumite anterior demențe. Profilaxia primară se adresează factorilor de risc modificabili legați de apariția tulburărilor neurocognitive și anume: obezității, hipertensiunii arteriale, hipercolesterolemiei și diabetului zaharat. Profilaxia secundară deocamdată nu are la dispoziție mijloace terapeutice care să modifice mecanismele fiziopatologice ale tulburărilor neurocognitive, să readucă sistemul nervos central la capacitatea funcțională anterioară declanșării afecțiunii neurocognitive. Actualmente există doar posibilitatea intervenției simptomatice și de eventuală încetinire a evoluției procesului patologic. În ceea ce privește profilaxia terțiară deocamdată nu există un sistem coerent la nivel național, deși Societatea Alzheimer din România, sub coordonarea Doamnei Profesor Cătălina Tudose, a inițiat demersuri pentru stabilirea unei strategii naționale pentru demență.

Considerați că populația României este o populație “vârstnică” în raport cu alte populații din Europa?

Care este procentul din populație cu vârsta de peste 65 de ani?

Există programe la nivel național, care să educe persoanele vârstnice astfel încât să știe cum pot să prevină sau să încetinească instalarea demenței?

Prevalența persoanelor cu vârste de peste 65 de ani în România este mai scăzută decât media europeană. În anul

Din păcate, așa cum arătam anterior, deși Societatea Alzheimer din România, sub coordonarea Doamnei Profesor Că-

În ce alte proiecte este sau va fi implicată Societatea de Geriatrie și Gerontologie?

8

1990 circa 1 din 10 persoane din România aveau peste 65 de ani, în decurs de 17 ani creșterea fiind semnificativă. În anul 2011, când a fost efectuat recensământul național, 16,1% din populația țării noastre avea vârste de peste 65 de ani. Estimarea pentru anul 2017 a fost de 17,1% față de media europeană care anul trecut a fost de 19%. În concluzie putem afirma că populația României are tendința de îmbătrânire și se estimează că peste puțin timp va depăși media europeană.

Geriatrie 2018

tălina Tudose, a efectuat de mulți ani demersuri pentru adoptarea unei strategii naționale pentru demență care să includă astfel de programe, deocamdată nu a fost pusă în practică. În momentul actual nu există programe, la nivel național, care să educe persoanele vârstnice astfel încât să știe cum pot să prevină sau să încetinească instalarea demenței. Există însă o serie de demersuri în acest sens efectuate de organizații profesionale și organizații ale pacienților sau ale persoanelor implicate în îngrijirea unor astfel de pacienți.

Având în vedere cele discutate înainte, ce măsuri considerați că ar trebui să se ia la nivel guvernamental astfel încât să se formeze mai mulți medici specialiști în geriatrie-gerontologie ?

Este necesară refacerea rețelei naționale de geriatrie și gerontologie care exista în timpul Doamnei Profesor Ana Aslan. O astfel de rețea ar trebui dezvoltată inițial la nivel ambulator prin creearea unor cabinete medicale de geriatrie și gerontologie cu repartiție uniformă la nivelul întregii țări. Ele ar trebui să asigure o abordare activă a problematicii persoanelor vârstnice după principiul celor trei dimensiuni ale profilaxiei: primară, secundară și terțiară. Sistemul actual de servicii medicale este de tip pasiv: se așteaptă până când pacientul se prezintă la medic „atunci când se simte râu”.

Vârstnicul nu „se simte rău”. Există prejudecata, atât la nivelul familiei, cât și al personalului medical, dar și al vârstnicilor înșiși că modificările apărute la persoanele de peste 65 de ani sunt datorate „îmbătrânirii normale” și nu unor transfomări legate de patologie, care ar putea fi influențate prin intervenții terapeutice.

De aceea este necesară refacerea rețelei naționale de geriatrie și gerontologie, create inițial de Doamna Profesor Ana Aslan, care să evalueze vârstnicii cu o anumită periodicitate astfel încât să identifice modificările patologice în stadii incipiente, când intervențile sunt mult mai puțin costisitoare și cu mai multe rezultate pozitive.

Vă mulțumim pentru timpul acordat și vă dorim succes în continuare.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Valoarea Coenzimei Q10 și a Seleniului în menținerea vitalității Înaintarea în vârstă este acompaniată de încetinirea tuturor proceselor desfășurate la nivel celular. Organismul îmbătrânit devine din ce în ce mai fragil, apărând diverse modificări ce pot fi exprimate sau nu prin simptome.

Dr. Cristina Tomescu Medic specialist Cardiologie, Științe Nutriționale și Medicină Ortomoleculară

P

roducția de energie necesară unei bune funcționări a organismului are loc preponderent la nivel mitocodrial sub forma moleculei de ATP (Adenosine Tri-Phosphate).

Mitocondria mai este denumită și “transformatorul energetic‘’ al celulei, întrucât la nivelul ei din substanțele nutriționale provenite din alimentație are loc sinteza de energie indispensabilă vieții.

Pentru producția mitocondrială de energie pe lângă macronutriente este necesară și prezența oxigenului și a altor cofactori ca de exemplu coenzima Q10. În absența coenzimei Q10 formarea de energie nu este posibilă iar celula moare. Celulele distruse nu se mai refac, locul lor fiind luat de țesut conjunctiv nefuncțional.

Producția endogenă de coenzima Q10 scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, în paralel crescând stresului oxidativ secundar fenomenelor de îmbătrânire. În plus, producția de coenzima Q 10 este insuficientă în situațiile de boală, utilizarea anumitor medicamente, fumat, obezitate, stres, nutriție imperfectă, consum exagerat de alcool, anomalii mitocondriale înnăscute.

Deoarece în mitocondrii are loc sinteza de energie, există o strânsă corelație între nevoia energetică a celulei și numărul de mitocondrii per celulă.

10

Mușchiul cardiac conține până la 35% mitocondrii, ceea ce reflectă din plin nevoia energetică ridicată a acestui țesut. Țesuturile și organele cu cea mai mare nevoie energetică, dependente de producția de energie sunt: țesutul muscular, sistemul nervos central, ficatul, pancreasul, rinichii.

Miocardul este cel mai mare consumator energetic, energia fiind utilizată în mod eficient pentru pomparea sângelui bogat în oxigen și substanțe nutritive către organe și țesuturi. Deoarece miocardul utilizează enorm de multă energie, el este și cel mai sensibil la orice deficit de coenzima Q10.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, scade sinteza endogenă de coenzima Q10 în toate țesuturile, scădere observată cel mai timpuriu în mușchiul cardiac.

Organismul uman (tânăr) sănătos este capabil de o sinteză endogenă suficientă de Q10. Alimentația aduce aproximativ 3-5 miligrame de coenzima Q10 pe zi. Coenzima Q10 se găsește în cantități mici în produsele de origine animală, în special în organe (inimă, ficat). De altfel, coenzima Q10 a fost izolată din mitocondriile unei inimi bovine, de către Prof. Fred Crane de la Universitatea Wisconsin din USA, în 1957.

Agricultura modernă este dependentă de îngrășămintele artificiale și de pes-

Geriatrie 2018

ticide, legumele consumate provenind frecvent din soluri sărăcite în minerale (Seleniu de exemplu). Cercetări recente au identificat faptul că și solul agricol al României are un deficit de seleniu.

Seleniul este un oligo-element cu funcție antioxidantă, capabil să se lege de metalele grele, neutralizându-le în acest mod. Există o corelație între conținutul în seleniu al solului și ingestia alimentară de seleniu, exemplificată cel mai bine prin boala Keshan. Boala Keshan este o formă de cardiomiopatie endemică în regiunile sărace în seleniu din China. Modificarea primară din boala Keshan este necroza unor porțiuni ale miocardului. Asocierea virusului Coksackie B la boala Keshan este frecvent raportată. Tratamentul bolii Keshan constă în suplimentarea cu Seleniu.

Seleniul este regăsit în componența a numeroase enzime printre care și Thioredoxin Reductasa1, care ajută la regenerarea Coenzimei Q10.

Contribuția seleniului la regenerarea Coenzimei Q10 a fost argumentul asocierii lui la Coenzima Q10, asociere utilizată în studiul suedez KiSel-10.

Studiul KiSel-10 a fost condus de medicul cardiolog Urban Alehagen de la Universitatea Linköping din Suedia.

Cardiologul Alehagen împreună cu echipa sa au arătat că administrarea combinată și pe termen lung de Seleniu organic (SelenoPrecise) și Coenzima Q10 la un grup de persoane vârstnice contribuie la scăderea mortalității cardiovasculare prin îmbunătățirea funcției de pompă a inimii și prin scăderea nivelurilor biomarkerului cardiac NT- proBNP (biomarker al tensionării peretelui cardiomiocitelor).

Studiul s-a derulat pe o perioadă de 5 ani și a constat în administrarea combinată de 200 micrograme de Seleniu organic și 200 mg de coenzima Q10. Rezultatele obținute prin analizarea probelor de sânge și prin ecografie Doppler cardiacă au arătat că mortalitatea de cauză cardiovasculară a fost mai scăzută în grupul care a primit combinația Seleniu organic și Coenzima Q10.

Studiul KiSel-10 a fost publicat în 2013 în prestigioasa revistă International Journal of Cardiology. În situațiile unor concentrații scăzute de coenzima Q10 și Seleniu, corectarea deficitelor prin administrarea combinată de suplimente nutriționale de calitate aduce beneficii stării de sănătate.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Senescența cognitivă Procesele cognitive reprezintă legătura funcţională, activităţile mentale care fac legătura între diferiţi stimuli sau experienţe interne sau externe şi răspunsurile adaptative sau de comportament care pot fi observate sau/şi cuantificate.

Dr. Rozeta Drăghici Cercetător Științific II, Dr. în Psihologie, Psiholog principal Psihologie clinică, Consiliere psihologică, Psihoterapie, Inst. „Ana Aslan” București, Președinte A.R.P.C.

S

enescența cognitivă („Cognitive aging”) reprezintă trecerea timpului asupra proceselor cognitive. Actualmente, două abordări teoretice, analitică și globală, permit mai bine să înţelegem îmbătrânirea cognitivă.

Abordarea analitică permite a descompune precis funcţia cognitivă a unui individ în numeroase sisteme de comportare relativ autonome, eficace pe tipuri de informaţii particulare. Aceste module, sisteme, procese şi subprocese, sunt explicate sub formă de modele teoretice, iar alterările legate de vârstă sunt formulate în funcţie de aceste modele existente. Astfel, curentul teoretic recunoaşte, spre ex, că memoria nu constituie o funcţie unitară, dar că ea este o construcţie complexă, compusă din mai multe sisteme reprezentând ele însăşi o asociere de subsisteme interactive eficace pe forme particulare de amintiri.

Abordarea globală răspunde unei vederi mai euristice a funcţionării cognitive. În această a doua perspectivă, efectele vârstei, asupra performanţei, se explică prin alterarea mecanismelor generale care vor afecta indirect anumite componente. Trei factori generali sunt, de ex, identificaţi: viteza de prelucrare a informaţiilor, mecanismele de inhibare şi memoria de lucru.

Ca şi în privința celorlalte aspecte ale îmbătrânirii, delimitarea între

îmbătrânirea cognitivă normală şi cea patologică reprezintă încă un continuu efort din partea cercetătorilor în domeniu. Există multe dezbateri în sensul de a defini îmbătrânirea cognitivă şi anume ce incadrăm în normalitate şi ce datorăm contextului patologic al pacientului vârstnic. ▶▶ În cadrul activităţilor cognitive, aspectele analitice se atenuează şi apar în schimb performanţe crescute pentru sinteze. Este caracteristică lentoarea de desfăşurare a proceselor cognitive la vârsta înaintată, devine mai lentă gândirea, atenţia, vorbirea. Acestei bradipsihii i se adaugă şi o rigiditate crescândă, persoana vârstnică trecând în general mai greu de la o idee la alta, de la un subiect la altul, de la un algoritm de gândire sau comportament la altul. Fluiditatea proceselor intelectuale scade şi este compensată de o creştere a stabilităţii lor.

Senescenţa cognitivă urmăreşte acelaşi determinism ca şi senescenţa tuturor organelor. Influenţa genetică asupra variaţiei performanţelor intelectuale poate fi responsabilă de aceste diferenţe interindividuale într-o proporție destul de mare.

S-a arătat prin diferite studii longitudinale şi transversale că o serie de boli somatice sau tulburări patologice intensifică sau declanşează deteriorarea cerebrală ulterioară şi a funcţiilor cognitive, fiind în acest sens, în ultimii ani, cercetate patologii specifice. Se disting anumiţi factori de asociere ai accelerării declinului funcţiilor cognitive. Astfel, îmbătrânirea cognitivă „normală” apărută în contextul unor afecţiuni prevalente ale vârstnicului (tulburările senzoriale, hipertensiunea arterială, diabetul za-

harat ș.a.) poate demonstra un declin moderat.

•• Deteriorarea funcţiilor cognitive, fenomen specific care apare odată cu înaintarea în vârstă, duce însă şi la creşterea substanţiala a morbidităţii generale noncognitive, a creşterii gradului de dependenţă, a pierderii autonomiei vârstnicului cu toate implicaţiile, inclusiv cele care ţin de costul social, la creşterea riscului de apariţie a unui sindrom demenţial şi nu în ultimul rând a mortalităţii. Într-un studiu s-a constatat că declinul cognitiv la pacienţii vârstnici, chiar și la prima subetapă a vârstei a treia (vârsta între 65 şi 75 de ani), poate duce la o scădere marcată a ratei de supravieţuire a acestora.

•• Îmbătrânirea psihică, mai este însă condiţionată şi de o serie de factori nebiologici, care ţin de “Soft-Wareul” cerebral, adică de ansamblul influenţelor de ordin informaţional din mediu integrate de activitatea psihică a fiecărui subiect în decursul existenţei sale.

Procesele cognitive complexe sunt influenţate de experienţa cultural-intelectuală, dar şi de capacităţile funcţionale constituite în timp, deşi acestea sunt relativ mai fragile la deteriorare.

Cu cât nivelul cultural este mai ridicat şi cu cât subiectul antrenează funcţiile sale cognitive în operaţiuni mai multiple, cu atât alterarea acestor funcţii se face mai lent. ▶▶ Performanţa cognitivă la vârsta a treia este rezultanta complexă a experienţei acumulate, a celor învăţate şi utilizate cu preponderenţă, şi a procesului de neurodegenerare fiziologică cerebra-

Geriatrie 2018

11

Articole de specialitate

lă. Şi la această etapă de vârstă, cogniţia este determinată de interacţiunea complexă a factorilor interni, genetici, şi a celor externi, educaţionali şi socio-culturali.

Funcţionarea noastră este rareori optimă, nu utilizăm decât o parte a capacităţilor intelectuale şi fizice, deci dispunem de o rezervă de capacităţi cognitive şi fizice care este susceptibilă de a fi utilizată în funcţie de motivaţiile şi noastre şi de solicitările mediului. Se utilizează în această privinţă conceptele de plasticitate şi restaurare (rezilienţă).

Restaurarea poate fi definită drept capacitatea de a recupera şi de a menţine comportamente adaptative după un de-

clin iniţial sau după o incapacitate apărută în urma unui eveniment traumatic sau stresant.

Plasticitatea, concept mai general, se referă la rezervele de care dispune individul pentru a-şi optimiza funcţionarea, se poate considera că restaurarea este un caz particular de plasticitate. Plasticitatea se diminuează odată cu îmbătrânirea. Declinul performanţelor observat în unele domenii cognitive odată cu îmbătrânirea se explică în parte prin raţiuni funcţionale, o subutilizare a rezervelor, şi, într-o anumită măsură prin raţiuni endogene legate de îmbătrânirea cerebrală.

Se admite în ultimul timp că în afara altor condiţii exterioare patologice, declinul cognitiv poate fi mic chiar la vârste inaintate (“old-olders”). S-a constatat că involuţia intelectuală, diminuarea facultăţilor mintale nu se datorează numai pierderii de celule nervoase sau îmbătrânirii acestora (senilitate), ci în 70% din cazuri această stare este produsă de pierderea antrenamentului intelectual, prin „nefolosirea” creierului, prin izolarea persoanei vârstnice şi pierderea contactului cu problemele vieţii care îi pot suprasolicita permanent gândirea, judecata şi activitatea intelectuală. Corectarea acestora pledează, în sine, pentru stimularea cognitivă permanentă și o îmbătrânire activă, ca mod de viață.

Conferința Națională Alzheimer 2019 cu participare internațională

Ediția a 9-a, Actualități în domeniul demențelor

20 - 23 februarie

Willbrook Platinum Business & Convention Center, București, România Organizator: Societatea Română Alzheimer

Management Eveniment:

RALCOM EXHIBITIONS srl Tel. : +40 21 210 58 14, +40 210 65 40 Fax: +40 21 212 27 02 www.ralcom.ro

www.alzcongres.ro

facebook.com/ConferintaNationalaAlzheimer

12

Geriatrie 2018

www.revistamedicalmarket.ro

Kisel-10 – Un studiu științific revoluționar

Formulă documentată științific pentru o calitate ridicată a vieții • Condiție fizică îmbunătățită • Vitalitate crescută • O mai bună calitate a vieții

BioActive Q10 Gold și Bio-Seleniu+Zinc sunt produse de referință în domeniul studiilor internaționale.

Kisel-10: 1) “Cardiovascular mortality and N-terminal-proBNP reduced after combined selenium and coenzyme Q10 supplementation: A 5-year prospective randomized double-blind placebo-controlled trial among elderly Swedish citizens ».

Alehagen et al ; International Journal of Cardiology. e0141641. Doi : 10.1371/journal.pone.0141641. 2) « Improved health related quality of life, and more days out of hospital with supplementation with selenium and coenzyme Q10 combined.

Results from a double blind, placebo-controlled prospective study ». P. Johansson et al, J Nutr Health Aging June 2015

Tel. 021 316 06 54 • Fax 021 316 06 56 • consumator@pharmanord.com • www.pharmanord.ro

Splaiul Independenţei nr. 1, bloc 16, sc. 2, ap. 42, sector 4 Bucureşti

Articole de specialitate

Modificări ale statusului psiho-emoţional şi cognitiv în menopauză Pe lângă controlul secreţiei de gonadotropine şi prolactină, steroizii gonadali afectează sistemul nervos central în mai multe moduri. De exemplu, estrogenii şi androgenii influenţează fluenţa vorbirii, capacitatea de orientare în spaţiu, memoria auditivă, funcţiile motrice fine şi simptomele bolii Parkinson şi ale diskineziei tardive. Estrogenii au fost şi mai sunt folosiţi în terapia antidepresivă. Efectele estrogenilor diferă calitativ şi cantitativ între sexe. Ei sunt implicaţi, desigur, în diferenţierea sexuală pre şi post natală. Diversitatea acestor efecte implică faptul că există sinteză estrogenică şi receptori estrogenici şi în alte zone ale creierului decât în hipotalamus, care a fost subiectul clasic de studiu. Influenţele hormonale asupra proceselor memoriei implică acţiunea asupra hipocampusului, lobului frontal, iar efectele pe funcţia motorie implică putamenul, substanţa neagră, segmentele ventrale A9 şi A10, nucleii dopaminergici şi nucleul lenticulat. Efectele asupra stării psihice depind cel puţin într-o anumită măsură de sistemul serotoninergic din nucleii rafeului. Într-adevăr, s-a demonstrat prezenţa receptorilor estrogenici şi progesteronici în: lobul olfactiv, amigdală, hipocamp, cortex, rafeul dorsal, cerebel locus coeruleus. Deşi densitatea receptorilor este mai mică şi distribuţia lor mai difuză în aceste arii decât în hipotalamus şi amigdală, existenţa efectelor estrogenice şi progesteronice impune o examinare atentă a rolului celulelor cerebrale ce exprimă receptori intracelulari cât şi a mecanismelor alternative de acţiune a steroizilor, prin receptori membranari. Există indicii că expresia receptorilor steroizi este tranzitorie în anumite arii cerebrale şi depinde de gradul de dezvoltare a acestora.

Dr. Anna Marie Herghelegiu Medic primar Geriatrie şi Gerontologie, Inst. „Ana Aslan, Şef Lucrări Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, Bucureşti

A

cţiunea «genomică» a steroizilor se instalează lent şi durează mai mult, iar acţiunea «non-genomică» se instalează rapid şi durează mai puţin. Descoperirea în anii 1960 a receptorilor steroizi intracelulari a făcut ca studiile următoarelor decenii să se concentreze asupra acţiunii de lungă durată, deşi acţiunea de scurtă durată este cunoscută încă din 1930 când s-a demonstrat efectul anestezic al progesteronului. Este greu de stabilit care este limita de timp între instalarea lentă şi rapidă a efectelor.

Acţiunea genomică a glucocorticoizilor asupra limfocitelor se instalează în 20 de minute. Efectele neurale ale administrării sistemice de steroizi au o latenţă de minute, ce poate fi datorată unor

14

întârzieri ale mecanismelor de acţiune intrinseci sau reprezintă timpul necesar steroizilor să ajungă la ţesutul ţintă.

Incertitudinea asupra mecanismelor de acţiune este întărită şi de efectele rapide dar aparent genomice asupra excitabilităţii neuronale. Pe de altă parte, unele acţiuni steroide asupra membranei implică cuplarea demonstrată cu proteina G sau generarea unui mesager secund.

Există deci posibilitatea ca un receptor steroid membranar să determine indirect expresia genică prin intermediul unei proteine de legare a ADN-ului mesager secund modulată, cum ar fi o proteină din familia elementelor responsive AMPc (CREB). O altă ipoteză este că acţiunea steroizilor asupra unor celule ce nu au receptori nucleari, necesită participarea anumitor neurotransmiţători sau se transmite indirect, prin intermediul altor neuroni steroid receptivi. Un exemplu important este sistemul GnRH din hipotalamus. Activitatea neuronilor ce secretă GnRH este controlată de steroizii ovarieni însă, in vivo, aceste celule nu exprimă receptorii clasici. Totuşi, o

Geriatrie 2018

populaţie de celule adiacente exprimă ERot şi sau RP, făcând posibil controlul steroid transsinaptic.

Acţiunea estrogenilor asupra sinaptogenezei din hipocampus are Ioc prin intermediul receptorilor intracelulari ERα sau β. Efectele estrogenilor asupra activităţii dopaminergice din nucleul striat şi nucleul lenticulat sunt mediate de mecanisme membranare. Acţiunea estrogenică asupra sistemelor dopaminergic, noradrenergic şi serotoninergic par a fi mediate de receptorii nucleari ai celulelor hipotalamice respective, sau ale neuronilor adiacenţi. Mecanismele prin care estrogenii controlează activitatea neurotransmiţătorilor nu au fost pe deplin elucidate. Estradiolul reglează nivelele cerebrale de serotonină prin două mecanisme: stimulează sinteza activând etapa enzimatică finală, sau crescând disponibilitatea precursorului (desprinde triptofanul de albumina plasmatică) şi inhibă catabolismul (stimulează degradarea monoamin oxidazei, MAO, scăzând astfel şi metabolismul noradrenalinei). Efectele nociceptive şi analge-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

zice ale estrogenilor nu sunt genomice, deşi celulele secretante de encefalină din măduva spinării prezintă receptori nucleari estrogenici. Celulele endoteliale şi unele celule gliale exprimă ER şi trebuie considerate ţinte ale acţiunii estrogenice ce afectează captarea glucozei, sinaptogeneza, plasticitatea celulară şi membranară. Complexitatea efectelor estrogenice asupra atenţiei şi memoriei implică şi participarea altor arii cerebrale în afară de sistemul colinergic al lobului frontal şi hipocampus. Scăderea nivelelor de estrogeni în menopauza chirurgicală sau naturală afectează funcţia cognitivă, afectivă, de coordonare a mişcărilor şi reduce efectul protector al estrogenilor asupra celulelor nervoase sau asupra barierei hemato encefalice.

Perioada perimenopauzală este cunoscută nu numai ca o perioadă a modificărilor hormonale, ci şi ca un

16

eveniment complex socio-cultural în viaţa femeii. Parte din stressul raportat la femeile din ţările industrializate este cel cultural, totuşi, sfârşitul apariţiei menstruaţiilor este o schimbare negativă indiferent care este viziunea socială sau personală asupra menopauzei. Dacă adaptarea la aceste modificări provoacă simptome emoţionale sau psihologice, aceasta depinde de caracteristici individuale: mod de viaţă (exerciţii fizice, dietă), încadrarea socială şi profesională, situaţia familială, antecedentele obstretice.

Simptomele psiho-emoţionale asociate menopauzei sunt foarte diverse: dificultate de concentrare, iritabilitate, nervozitate, schimbări bruşte de dispoziţie, pierderea încrederii în sine, lipsă de energie, depresie, tulburări de somn, etc. Studiul Montgomery a raportat toate aceste simptome la 86% dintre femeile în perimenopauzale comparativ cu 20% în po-

Geriatrie 2018

pulaţia generală. Studiile experimentale au încercat să stabilească o relaţie cauză - efect între insomnie şi bufeurile de căldură, însă s-a demonstrat că acelaşi eveniment hipotalamic ce declanşează SVM determină şi insomnia. Scăderea nivelelor de estrogeni afectează răspunsul psihologic la stress. Calitatea simptomelor psihologice dar şi fizice ale tranziţiei climacterice este influenţată de factori externi şi interni. S-a propus un model de vulnerabilitate individual, în care, viaţa reproductivă face parte din profilul biologic. Femeile care şi-au petrecut mare parte din viaţa reproductivă în sarcină şi lactaţie, pot reacţiona diferit în perioada climacterică faţă de cele cu unul, doi sau chiar fără copii şi faţă de cele ce au folosit metode contraceptive. Diferenţe există bineînţeles şi în experienţele personale, atitudinea faţă de propria persoană şi faţă de mediul înconjurător.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Un nou orizont în abordarea patologiilor cardiovasculare şi neurologice AspiVita100 o formulă inovativă cu eliberare controlată conține Nattokinază, serin-proteaza care a revoluționat lumea medicală prin selectivitatea înaltă pentru acumulările proteice cu potențial patogenic și prin profilul de siguranță.

AspiVita100 raspunde nevoilor profilactice și terapeutice din afecțiunile cronice vasculare cu potențial trombotic ridicat, în hipertensiunea arterială și în bolile neurodegenerative printr-un cumul deosebit de avantaje:

• Este singura enzimă fibrinolitică activă după administrare orală AspiVita100 conține nattokinază încapsulată într-o formă cu eliberare controlată, care asigură protecția sa împotriva degradării gastrice și eliberarea treptată la nivel intestinal, pentru un efect fibrinolitic lent și prelungit.

• Mecanism fibrinolitic şi antiagregant plachetar cunoscut Nattokinaza are un mecanism fibrinolitic dual: atât direct (asupra fibrinei), cât și indirect (prin activarea plasminei).

Profil de siguranţă ridicat: nu afectează coagularea fiziologică şi sinteza normală a fibrinei. Nu întârzie vindecarea rănilor.

• Siguranță la grupele de risc Studiile clinice au demonstrat siguranța administrarii, chiar și în doze de 6.000 UF, împreună cu: aspirină, clopidogrel, warfarină sau heparine injectabile la pacienții cu AVC1. De asemenea, administrarea este sigură la pacienții diabetici2 și dializați.3

Motivele includerii cu succes a AspiVita100 în planul de prevenţie şi tratament al pacienţilor cu risc de tromboze şi accidente vasculare: •• Eficacitate în dizolvarea trombilor: nivelul produşilor de degradare ai fibrinei (PDF) creşte treptat cu până la 21,2% după administrarea orală a 2000 UF (unităţi fibrinolitice) de nattokinază.4 •• Protecție împotriva aterosclerozei arterei carotide: reduce dimensiunile plăcii de aterom cu până la 36,6% la administrare timp de 6 luni vs. grupul de control.5 •• Reduce edemul cu 15 % în timpul călătoriilor vs. o creștere cu 12 % (placebo) și blochează evenimentele trombotice 0% în grupul cu nattokinază vs. 5,4% TVP (placebo).6 •• Ameliorează reologia sângelui și îmbunătățește fluxul sangvin, adjunvant în menținerea unei tensiuni normale.7 •• Protecţia sistemului nervos împotriva degradării funcţionale: poate dizolva componentele plăcii de amiloid, indicator precoce al bolii Alzheimer.8

Formula inovativă cu eliberare controlată AspiVita100 asigură: • Toleranța digestivă foarte bună nu provoacă efecte adverse gastrointestinale sau hemoragii, spre deosebire de acidul acetilsalicilic.

• Eficacitate și siguranță demonstrate științific, de peste 20 de ani în SUA și Japonia, la un număr de peste 30 000 pacienți în peste 20 de studii clinice cu nattokinază.

• Produs fabricat sub licență elvețiană exclusiv în Europa sub condiții farmaceutice GMP. Shah AB., An open clinical pilot study to evaluate the safety and efficacy of natto kinaseas as an add‐on; oral fibrinolytic agent to low molecular weight heparin & anti‐platelets în acute ischeamic stroke, 2004; 2Hitosugi M., Effects of bacillus natto products on blood pressure în patients with lifestyle diseases, 2014; 3Hsia CH., et al, Nattokinase decreases plasma levels of fibrinogen, factor VII and factor VII în human subjects, 2009; 4Kurosawa Y. et al., A single-dose of oral nattokinase potentiates thrombolysis and anticoagulation profiles, 2015; 5Ren NN. et al., A clinical study on the effect of nattokinase on carotid artery atherosclerosis and hyperlipidaemia, 2017; 6Cesarone MR. 2003 Prevention on venous thrombosis in long-haul flights; 7Kim JY et al., Effects of nattokinase on blood pressure: a randomized, controlled trial, 2008; 8Ruei-Lin Hsu et al., Amyloid-Degrading Ability of Nattokinase from Bacillus subtilis Natto, 2009

1

Geriatrie 2018

17

Articole de specialitate

Rolul parametrilor de laborator în predicţia, identificarea şi monitorizarea fragilităţii vârstnicului Fragilitatea vârstnicului este un sindrom complex caracterizat prin vulnerabilitate la factorii de stress şi scăderea rezervei fiziologice, ceea ce afectează multiple organe şi conduce la diminuarea abilităţii de a desfăşura activităţile zilnice obişnuite, având drept consecinţă un declin fiziologic progresiv la nivelul a diferite sisteme şi organe. Acest sindrom este asociat cu creşterea riscului pentru căderi şi fracturi, scăderea calităţii vieţii, instituţionalizare, spitalizare, toate acestea contribuind la creşterea mortalităţii.

A

C.S. II Dr. Cătălina Monica Pena

gilităţii sunt în legătură cu anemia, dar şi unele vitamine, hormoni şi markeri inflamatori.

mediu (VEM) simultan cu creşterea conţinutului în hemoglobină al eritrocitelor (HEM)(4).

Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”, Bucureşti

Anemia în contextul sindromului fragilităţii

Vitaminele în contextul sindromului fragilităţii

fost propusă folosirea biomarkerilor ca obiective convenabile pentru diagnosticarea fragilităţii (1) deoarece aceştia ar putea asigura o mai mare acurateţe în detecţia subiecţilor fragili în stadii timpurii, când fragilitatea este potenţial reversibilă.

Astfel, cu ajutorul unor parametri de laborator putem detecta o tulburare funcţională şi împiedica evoluţia unei dizabilităţi manifeste. În prezent nu există teste standardizate, biomarkeri sau parametri care să poată fi folosiţi pentru a diagnostica fragilitatea pacienţilor, motiv pentru care identificarea biomarkerilor fragilităţii este un obiectiv major pentru studiile viitoare în acest domeniu.

Experţii sunt de acord că un singur biomarker nu este suficient pentru evaluarea fragilităţii, sugerând că este necesară o combinaţie de biomarkeri. Totuşi, niciuna din combinaţiile de biomarkeri propuse nu a fost capabilă să răspundă exigenţelor impuse, astfel încât la momentul actual există acord referitor la nevoia de a combina biomarkerii, dar nu şi cu privire la care anume combinaţie.

Se consideră că valorile care joacă un rol specific în contextul sindromului fra-

18

Dintre adulţii vârstnici cu anemie, aproximativ o treime au deficienţă de fier, acid folic şi/sau vitamina B12, o altă treime au insuficienţă renală şi/sau inflamaţie cronică, iar ultima treime rămasă au o anemie a cărei patologie nu poate fi explicată (2), termenul de “anemie cu etiologie necunoscută” fiind folosit când investigaţiile nu pot sugera cauza. Sunt studii (3) care au evidenţiat faptul că nivelul de eritropoietină (EPO) – hormon cu rol important în reglarea eritropoiezei, eliberat de rinichi ca răspuns la hipoxia tisulară – este semnificativ scăzut la pacienţii cu acest tip de anemie, ceea ce susţine ideea unei entităţi distincte.

Deficienţa de fier are o semnificaţie aparte, iar cel mai important criteriu care face diferenţa între cele două patologii – inflamaţie cronică şi deficienţă de fier – este concentraţia serică a proteinei de stocare a fierului (feritina). Aceasta este scăzută în anemia feriprivă şi crescută în anemia din afecţiunile inflamatorii cronice.

O altă cauză de apariţie a anemiei este deficienţa de acid folic şi/sau vitamina B12, care conduce la afectarea metabolismului ADN-ului. Este o anemie hipercromă, macrocitară, caracterizată printro creştere a valorii volumului eritrocitar

Geriatrie 2018

Importanţa acidului folic şi a vitaminei B12 în evoluţia fragilităţii au fost explicate mai sus. O altă vitamină cu importanţă în funcţionalitatea vârstnicului este vitamina D3, în mod deosebit cu rol în reglarea metabolismului calciului. Asocierea dintre deficienţa de vitamină D şi patologia osteo-articulară (rahitism, osteomalacie, osteoporoză) este binecunoscută, dar, în ultimii ani au apărut dovezi referitoare la rolul acesteia în metabolismul unei largi varietăţi de celule.

Căderile sunt o problemă majoră pentru vârstnici, conducând la o morbiditate semnificativă, mortalitate crescută şi consum substanţial de resurse de sănătate. Deficienţa de vitamină D3 se asociază cu slăbiciune musculară, predominant la nivelul grupurilor musculare proximale, ceea ce conduce la scăderea vitezei de mers, prelungirea timpului de ridicare în picioare din poziţia şezând, reducerea forţei muşchilor quadriceps şi creşterea ratei căderilor (5). În acest sens, numeroase studii la persoanele vârstnice au subliniat importanţa unui aport adecvat de vitamina D3 pentru funcţia musculară care este asociată cu riscul de cădere (4). Astfel, Tri-

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

vedi et al (6), într-un studiu pe subiecţi de peste 65 de ani, au arătat că aportul de vitamina D3 a redus rata de fracturi cu 33%.

Hormonii în contextul sindromului fragilităţii Îmbătrânirea afectează puternic întregul sistem endocrin din cauză că unele ţesuturi ţintă devin mai puţin sensibile la controlul hormonal sau cantitatea de hormoni produsă se modifică. În fragilitate sunt implicate în principal patru grupuri hormonale: 1-hormonii tiroidieni; 2- hormonul de creştere GH/IGF-1 şi insulina; 3- hormonii sexuali (testosteron şi estradiol); 4- cortisol/ dehidroepiandrosteron (DHEA).

1. Există dovezi puternice conform cărora hipofuncţia tiroidiană poate contribui la creşterea speranţei de viaţă. De aceea, la persoanele vârstnice cu hipotiroidism subclinic nu este unanim recomandată terapia de substituţie cu L-tiroxină.

2. Nivelul hormonului de creştere scade cu vârsta, adulţii vârstnici având nivele scăzute de IGF-1, o moleculă-mesager, cu rol în stimularea GH. De asemenea, rezistenţa crescută la insulină este asociată cu fragilitatea.

3. Testosteronul are un rol important în îmbătrânire la bărbaţi. Acest hormon stimulează eritropoieza, menţine densitatea minerală ososasă, susţine creşterea şi funcţia musculară prin acţiunea sa anabolizantă. Există studii care au demonstrat că nivelele de testosteron se corelează pozitiv cu forţa de prindere, mobilitatea şi riscul scăzut de cădere.

Estrogenii au un rol central în pattern-ul speranţei de viaţă la femei. Întrun studiu din 2012, Carcaillon et al, folosind date din TSHA (Toledo Study for Healthy Aging) pentru a găsi asocierea dintre nivelele de estradiol (E2) şi fragilitate la femeile vârstnice la postmenopauză făra terapie hormonală de substituţie au demonstrat că nivelele mai mari de E2 s-au asociat cu prevalenţa fragilităţii la femeile în postmenopauză sub 79 de ani, dar nu şi la cele din grupul de 80 de ani şi peste. Rezultatele au arătat că nivelele de E2 scad semnificativ cu vârsta şi nivelul educaţional, în timp ce cresc cu indicele de masă corporală (BMI) şi valorile proteinei C reactive de mare sensibilitate (hs-CRP). Sinergismul dintre nivelele crescute de E2 şi hs-

20

CRP sugerează existenţa unor mecanisme fiziopatologice ce pun în conexiune inflamaţia cu estrogenii şi fragilitatea.

4. DHEA este un precursor steroid al testosteronului şi este produs de corticosuprarenală, dar rolul său biologic nu este încă bine definit. Studii observaţionale au demonstrat că nivelele plasmatice de DHEA şi DHEAs scad cu 80% între 25 şi 75 de ani, această scădere fiind mai accentuată după 80 de ani (7). Nivele plasmatice scăzute de DHEA şi raportul cortisol/DHEA crescut au valoare predictivă pentru riscul de a dezvolta sindromul fragilităţii; de asemenea valorile serice crescute de DHEA constitutie factor predictiv pentru longevitate.

•• Experţii în domeniu sunt de acord că nu există un singur biomarker cu valoare predictivă sau de diagnostic pentru fragilitate, fiind necesară o combinaţie a mai multor biomarkeri •• Se consideră că valorile care joacă un rol specific în contextul sindromului fragilităţii sunt în legătură cu anemia, dar şi unele vitamine, hormoni şi markeri inflamatori.

•• Poate fi afirmat faptul că valorile parametrilor de laborator împreună cu datele clinice şi antropometrice reprezintă componente importante pentru clarificări asupra factorilor de cauzalitate şi de prevenţie a fragilităţii

Markerii inflamatori în contextul sindromului fragilităţii

1. Mitnitski A, Collerton J, Martin-Ruiz C, Jagger C, von Zglinicki T et al. Age-related frailty and its association with biological markers of ageing. BMC Med 2015, 13:161. doi:10.1186/s12916-015-0400x.

2. Cesari M, Pahor M, Lauretani F, Zamboni V, Bandinelliet S.al. Skeletal Muscle and Mortality Results From the InCHIANTI Study.J Gerontol A Biol Sci Med Sci. 2009 Mar; 64A(3): 377–384 3. Gowanlock Z, Sriram S, Martin A, Xenocostas A. Erythropoietin Levels in Elderly Patients with Anemia of Unknown Etiology. PLoS One. 2016 Jun 16;11(6):e0157279. doi: 10.1371/journal.pone .0157279. eCollection 2016.

4. Heppner H-J, Bauer J, Sieber C, Bertsch T. Laboratory Aspects Relating to the Detection and Prevention of Frailty. Int J Prev Med. 2010 Summer; 1(3): 149–157.

5. Grant A.M., Avenell A., Campbell M.K. Oral vitamin D3 and calcium for secondary prevention of low-trauma fractures in elderly people (randomised evaluation of calcium or vitamin D, RECORD): a randomised placebo-controlled trial. Lancet. 2005;365(9471):1621– 1628.

6. Trivedi et al. ( BMJ. 2003 Mar 1; 326(7387): 469. doi: 10.1136/bmj. 326.7387.469 Effect of four monthly oral vitamin D3 (cholecalciferol) supplementation on fractures and mortality in men and women living in the community: randomised double blind controlled trial) 7. Nestle , vol 83: Frailty: Pathophysiology, Phenotype and Patient Care; pg.36 8. Penninx BWJH, Kritchevsky SB, Newman AB, Nicklas BJ, Simonsick EM, Rubin S, et al. Inflammatory markers and incident mobility limitation in the elderly.

J Am Geriatr Soc 2004, 52:1105-13. doi:10.1111/ j.1532-5415.2004.52308.x 9. Li H, Manwani B, Leng SX. Frailty, inflammation, and immunity. Aging Dis 2011, 2:466-73.

10. Marcos-Perez D, Sanchez-Flores M, Maseda A, Lorenzo-Lopez L, Millan-Calenti J, Gostner MJ et al. Frailty in older adults is associated with plasma concentrations of inflammatory mediators but not with lymphocyte subpopulations. Frontiers in Immunology 2018, ol.9, article 1056 . doi: 10.3389/fimmu.2018.01056

Inflamaţia cronică este considerată un mecanism cheie implicat prin efecte negative în fragilitate, (8, 9) prin contribuţia directă şi indirectă a moleculelor inflamatorii. Inflamaţia cronică în grad redus care însoţeşte procesul de îmbătrânire şi patologia asociată vârstei (“inflammaging”) se caracterizează prin creşterea nivelului citokinelor pro-inflamatorii: interleukina-6 (IL-6), tumor necrosis factor alpha (TNF-α) şi receptorii săi solubili sTNF-RI şi sTNF-RII, dar şi a proteinelor de fază acută proteina C reactivă (CRP), fibrinogen, precum şi al numărului de leucocite.

Studiul lui Marcos-Perez M et al, publicat în mai 2018 (10) a confirmat implicarea inflamaţiei cronice în fragilitate la persoanele vârstnice; în mod particular, s-a dovedit o asociere puternică între IL-6 şi sTNF-RII. În plus, rezultatele obţinute pentru sTNF-RII indică o mare acurateţe pentru valoarea predictivă a acestui biomarker al fragilităţii.

Concluzii •• Fragilitatea apare din ce în ce mai frecvent odată cu înaintarea în vârstă, dar nu este o consecinţă inevitabilă a procesului de îmbătrânire •• Deşi a fost stabilit consensul referitor la potenţiala utilitate a biomarkerilor de laborator în evaluarea fragilităţii, încă nu s-a ajuns la acceptarea acestora ca instrumente de diagnostic

Geriatrie 2018

Bibliografie

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Consumul de antiinflamatorii non-steroidiene la vârstnic: raport beneficiu-risc Complicaţiile gastrointestinale ale antiinflamatoriilor non-steroidiene (AINS) continuă să reprezinte o problemă majoră de sănătate, respectiv o cauză importantă de morbiditate la AINS, mai ales la pacientul vârstnic, în ciuda numeroaselor eforturi din ultimii 20 de ani de a introduce strategii care să reducă efectele adverse ale acestora.

Dr. Mihaela Burșova

V

Medic primar geriatrie-gerontologie ,,Centrul de diagnostic și tratament ELIO“ Constanța, doctor în științe medicale

ârsta a fost serios identificată ca fiind cel mai important factor de risc al gastritei post-AINS, acţionând ca un factor de risc ce crește liniar.

O creștere a speranţei de viaţă cu aproximativ 5,5 ani ar fi suficientă pentru o dublare a incidenţei efectelor adverse gastrointestinale la AINS. Tendinţa actuală de restructurare a societăţii umane la nivel planetar este marcată de trei procese fundamentale şi simultane, reprezentate de: mondializare, urbanizare, îmbătrânirea populaţiei.

Ca urmare a acestor tendinţe de restructurare pe plan populaţional, prin care creşte progresiv numărul vârstnicilor, se înregistrează și o creștere a ponderii problemelor de sănătate specifice acestor categorii de vârstă. Conform anchetelor medicale a stării de sănătate din 1989 și 1997 și comparării rezultatelor acestora, se evidenţiază o creștere importantă a ponderii în populaţia generală a tipurilor de patologii cu specificitate pentru populaţia vârstnică, fenomen explicat atât prin îmbătrânirea populaţiei cât și prin creşterea diagnosticării afecţiunilor.

Din punct de vedere didactic problemele gastrice produse de AINS pot fi clasificate astfel: •• manifestări clinice (sindrom dispeptic, durere) •• modificări endoscopice și/sau histologice •• complicaţii gastrice (hemoragii, perforaţii, obstrucţii) AINS, inclusiv aspirina, sunt printre cele mai larg utilizate medicamente din lume. Într-un studiu populaţional prevalenţa utilizării săptămânale a AINS de către vârstnici a fost de 70% iar a aspirinei

22

de 60%. În SUA de exemplu, aproximativ 13 milioane de persoane folosesc AINS în mod regulat. În fiecare an se scriu 70 de milioane de reţete și peste 30 de miliarde de AINS sunt vândute anual ca OTC (over the counter - fără prescripţie medicală), motiv pentru care riscul efectelor adverse este și mai mare.

Din păcate, deşi eficiente din punct de vedere clinic, folosirea pe scară largă și uneori în doze mai mari decât cele recomandate a acestor medicamente a dus la o prevalenţă crescută a leziunilor gastrointestinale (gastrite, ulcere, hemoragii, perforaţii), în proporţie de 2.5-4.5% pe an.

Pentru comparaţie frecvenţa evenimentelor gastrointestinale severe la persoanele neexpuse la AINS este de 0.10.3% pe an.

Prevalenţa complicaţiilor gastrice la pacienţii consumatori de AINS este mai mare în anumite grupe de risc ce includ: •• vârsta >65 ani •• pacienţi cu istoric de ulcer peptic sau complicaţii gastrointestinale •• folosirea concomitentă a anticoagulantelor orale •• folosirea concomitentă a terapiei corticosteroide și/sau ASA •• utilizarea unor doze mari de AINS sau combinaţii de AINS. În acest context se pot concluziona urmatoarele aspecte : 1. Consumul de AINS reprezintă cea mai frecventă cauză a gastritei la pacientul vârstnic (56,21%).

2. Vârsta este un factor de risc important al gastritei (peste 60% sunt pacienți peste 65 ani, față de 35-40 % pacienți sub 65 ani) 3. Durerea (refractară la tratament conservator cu antisecretorii gastrice și suficient de puternică încât să necesite internare) este simptomul cel mai frecvent întâlnit. Factorii de risc identificați pentru durere sunt: diabetul zaharat, stresul sever și consumul de corticost-

Geriatrie 2018

eroizi concomitent cu AINS selective si specifice.

4. Factorii de risc ai HDS sunt: vârsta, stresul sever, consumul zilnic de alcool, consumul concomitent de aspirină (mai ales asociat cu AINS neselective) și comorbiditățile.

5. Factorii de risc pentru leziuni endoscopice severe (ulcerații)sunt: stresul sever și consumul de AINS neselective.

6. Obiceiurile și stilul de viață sunt factori de risc mai importanți uneori decât consumul de anticoagulante orale și corticosteroizi. Astfel consumul zilnic de alcool influențeaza semnificativ statistic HDS, iar stresul sever influențeaza atât durerea, cât și HDS. 7. Incidența mare a complicațiilor la vârstnic impune o evaluare complexă a acestuia, atât din perspectiva riscului gastrointestinal, cât și a celui cardiovascular, iar oportunitatea folosirii AINS să fie atent cântărită din perspectiva balanței risc-beneficiu. Atunci când folosirea AINS este absolut necesară, trebuie luate toate măsurile de prevenție primară și secundară.

Referințe

1. Lanas A. Economic analysis of strategies în the prevention of non-steroidal antiinflammatoy drug-induced complications în the gastrointestinal tract. Aliment Pharmacol. Ther (2004); 20: 321-31.

2. Fries JF, Williams CA, Bloch DA, Michel BA. NSAID-associated gastropathy: incidence and risk factor models. Am J Med 1991;91: 213–22.

3. Griffin MR, Piper JM, Daugherty JR, Snowden M, Ray WA. Non-steroidal antiinflammatory drug use and increased risk for peptic ulcer disease în elderly persons. Ann Intern Med 1991;114: 257–63.

4. Rotaru T., Demografia şi sociologia populaţiei, fenomene demografice, Bucureşti, 2003.

5. Health and Ageing, a Discussion Paper, WHO, 2002.

6. Thomas J, Straus WL, Bloom BS. Over-the counter nonsteroidal antiinflammatoy drugs and risk of gastrointestinal symptoms. Am J Gastroenterol (2002) 97: 2215-2219 7. Wolfe MM, Lichtenstein DR, Singh G: Gastrointestinal toxicity of non-steroidal antiinflammatory drugs. N. Engl. J. Med. (1999) 340:1888-1899.

8. Pilotto A, Franceschi M, Leandro G, Di Mario F; Geriatric Gastroenterology Study Group (Società Italiana Gerontologia Geriatria). NSAID and aspirin use by the eldery în general practice: effect on gastrointestinal symptoms and therapies.

Drugs Aging (2003) 20: 701-10.

9. Shorr RI, Ray WA, Daugherty JR, Griffin MR. Concurrent use of nonsterioidal anti-inflammatory drugs and oral anticoagulants places elderly persons at high risk for hemorrhagic peptic ulcer disease. Arch Intern Med. 1993;153:1665-70.

10. Levenstein S, Prantera C, Varvo V, Scribano ML, Berto E, Luzi C, Andreoli A- Development of the Perceived Stress Questionnaire: a new tool for psychosomatic research. J Psychosom Res. 1993 Jan;37(1):19-32.

11. Dixon MF; Genta RM; Yardley JH; Correa P Classification and grading of gastritis.

The updated Sydney System. International Workshop on the Histopathology of Gastritis, Houston 1994 Am J Surg Pathol 1996;20(10):1161 – 81 12. Tytgat GNJ The Sydney System: Endoscopic division. Endoscopic appearances în gastritis/duodenitis J Gastroenterol Hepatol 1991;6:223 – 234 13. Russell RI. Defining patients at risk of non-steroidal anti-inflammatory drug gastropathy. Ital J Gastroenterol Hepatol. 1993;31 Suppl 1:S14-8.

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

Dorna turism

pentru sănătate şi suflet Bine aţi venit la Vatra Dornei!

Vatra Dornei este cunoscută ca •• namolul de turbă din zona Poiana Stampei. o staţiune pentru toate vârstele, adresându-se atât persoanelor OFERTĂ DE TRATAMENT care doresc să-şi fortifice organparte din acelasi complex, cu ismul prin ascensiunile montane accesFăcând direct din/spre cele doua hoteluri, sau prin sporturile de iarnă, sau baza de tratament şi agrement a fost recare doresc să se odihnească cent extinsă. modernizată şi dotată cu medicală de ultimă generaţie. într-un bioclimat tonic stimulent aparatură Combinaţia de culori calde şi vesele, acocu influenţă benefică asupra perişurile de sticlă tip piramidă, muzică ambientală, luminozitatea spaţiilor creeasistemului nervos.

Pentru refacerea sănătăţii, Vatra Dornei oferă factori naturali de cură cum sunt: •• izvoarele cu apă minerală carbogazoasă, atermale, bicarbonatate, calcice, magnezice şi sulfuroase •• mofete naturale de săruri de mare puritate şi concentraţie de CO2

ză o stare de confort, de bună dispoziţie tuturor turiştilor, fie ei şi cu probleme de sănătate.

Desigur terapiile noastre se adresează şi persoanelor sănătoase şi foarte active, supuse permenent stresului şi suprasolicitării, prin proceduri de relaxare şi destindere: •• hidrokinetoterapia în piscina încălzită

•• duş subacval şi duş Jacuzzi •• dus scoţian •• masaj general •• solar •• saună •• sală de fitness Suntem la dispoziţia turiştilor noştri Hotel Bradul

şi cu posibilitatea realizării de explorări funcţionale cu aparatură nouă, ultraperformantă; •• electrocardiografie •• oscilometrie •• osteodensitometrie •• testare glicemie

Indicaţii terapeutice Profilaxie: persoane sănătoase şi aparent sănătoase cu factori predispozanţi pentru îmholnăvire, persoane cu surme-

28

Geriatrie 2018

www.revistamedicalmarket.ro

Articole de specialitate

toterapia la sală sau bazin, masajul manual si masajul limfatic, cura de teren, mofetele. În funcţie de afecţiunile prezente, aceşti factori de tratament naturali şi artificiali se combină de către personalul medical sub forma unui plan de cură la care se adaugă dietoterapia, cura de teren în aer liber, excursii în zonele turistice din Bucovina.

nal fizic şi intelectual, cu fond nervos hiperactiv, cu sedentarism, noxe etc.

Afecţiuni ale aparatului cardiovascular: boala cardiacă ischemică şi infarctul miocardic sechelar necomplicat, boli vasculare simple, hipertensiune arterială, ateroscleroză, boli ale arterelor periferice şi ale venelor.

Afecţiuni ale aparatelor locomotorii artroze şi spondiloze, reumatism inflamator stabilizat, reumatism ab-articular; afecţiuni post traumatice, post protezare; afecţiuni neurologice <pareze, paralizii, nevrite, nevralgii, etc >, hernie de disc şi lombosciatică secundară.

Afecţiuni asociate: boli ale aparatului respirator (bronşite cronice, astmul bronşic, boli profesionale, ale aparatului digestiv, boli ginecologice (sterilitate şi afecţiuni inflamatorii), nevroze, anemii, diabet şi obezitate.

Aceste afecţiuni beneficiază de cură externă şi în principal sub formă de băi carbogazoase, băi de plante medicinale, duşuri la care se adaugă termoterapia (Împachetări cu nămol şi parafină), electroterapia şi fototerapia, pulmonoterapia (aerosoli cu apa sulfuroasa, medicamente, gimnastică respiratorie). Un capitol important îl reprezintă kine-

Adresa: Str.Republicii, Nr.5,725700, Vatra Dornei, Jud.Suceava Telefoane: 0230/375314, 374525,374526, 371150 Tel/Fax: 0230/371778 E-mail: info@dornaturism.ro rezervari@dornaturism.ro office@dornaturism.ro Hotel Calimani

Geriatrie 2018

29

inosină acedoben dimepranol 50 mg/ml sirop 500 mg comprimate

Mecanism unic de acțiune (antiviral și imunostimulator)(1) Dovezi clinice de eficiență, siguranță, tolerabilitate (2-6)

BENEFICIILE TRATAMENTULUI CU ISOPRINOSINE (2-4,7) reducerea frecvenței, severității și duratei infecției reducerea intensității simptomatologiei (febra în primele 24-48 h) reducerea frecvenței și severității recurențelor și complicațiilor tolerabilitate și siguranță la pacienți de diferite vârste

MOD DE ADMINISTRARE (1) adulți și vârstnici: 50 mg/kgc/zi în 3-4 prize copii cu vârsta mai mare de un an: 1 ml/kgc/zi în 4 prize (20 ml de sirop de 4 ori/zi)

DENUMIREA COMERCIALĂ: ISOPRINOSINE® COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ: fiecare comprimat conţine inosină acedoben dimepranol 500 mg. 1 ml de sirop conţine 50 mg inosină INDICAȚII TERAPEUTICE: infecţii respiratorii virale, primare și secundare, stari imunodepresive, gripă ; infecţii cauzate de virusuri herpes: virus Herpes simplex tip 1și 2(HSV), virusul varicelo-zosterian (VZV), infecţii cauzate de citomegalovirus (CMV) și virusul Epstein-Barr (VEB); condiloame genitale (condyloma acuminata) – leziuni externe (excluzînd localizările perianale sau meatale) ca monoterapie sau ca adjuvant la procedee convenţionale topice sau chirurgicale; tratament adjuvant în infecţii cutaneo-mucoase, vulvo-vaginale (subclinice) sau endocervicale provocate de Papilomavirus uman (HPV); hepatită virală; varicelă severă sau complicată; rubeolă severă sau complicată; panencefalită sclerozantă subacută (PESS).DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE:Adulţi și vârstnici: doza zilnică recomandată este 50 mg – 100 mg/kg, de obicei 3 g până la maximum 4 g administrate oral fracţionate în 3 - 4 prize. Copii peste vârsta de 1 an - 50 mg /kg zilnic. Datorită formei farmaceutice inadecvate, isoprinosina sub formă de comprimate nu este recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani. CONTRAINDICAȚII: Hipersensibilitate la inosină dimepranol acedoben sau la oricare dintre excipienţi. Gută sau concentraţii plasmatice crescute de acid uric.

ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE: Isoprinosina poate determina o creștere tranzitorie a concentraţiei acidului uric în plasmă și urină. Isoprinosine Ewopharma trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu gută în antecedente, hiperuricemie, urolitiază sau la cei cu insuficienţă renală. În timpul tratamentului, concentraţiile plasmatice de acid uric ale acestor pacienţi trebuie monitorizate periodic. La unii pacienţi pot să apară reacţii de hipersensibilitate (urticarie, angioedem, anafilaxie).INTERACȚIUNI CU ALTE PRODUSE MEDICAMENTOASE, ALTE INTERACȚIUNI Medicamentul trebuie utilizat cu precauţie cu inhibitori ai xantinoxidazei sau cu uricozurice, inclusiv cu diuretice. Poate fi administrat după, dar nu concomitent cu tratamentul cu imunosupresoare, deoarece poate apărea o influenţă farmacocinetică asupra efectelor terapeutice dorite.Administrarea concomitentă cu zidovudină (azidotimidină) crește formarea nucleotidului zidovudină prin mecanisme multiple, care implică biodisponibilitatea plasmatică crescută a zidovudinei și fosforilarea intracelulară crescută a monocitelor din sângele uman. Prin urmare, Isoprinosine Ewopharma comprimate amplifică efectul zidovudinei. REACȚII ADVERSE: Singura reacţie adversă observată frecvent în timpul tratamentului cu Isoprinosine Ewopharma atât la adulţi, cât și la copii este o creștere tranzitorie (de obicei se menţine în limite normale) a concentraţiilor acidului uric în urină și plasmă care, de obicei, revin la valorile iniţiale la câteva zile după terminarea tratamentului. Alte reacții frecvente: greaţă, vărsături, discomfort epigastric; fatigabilitate, indispoziţie, creșterea valorilor transaminazelor, fosfatazei alcaline sau ale ureei sanguine; prurit, erupţii cutanate tranzitorii; cefalee, vertij, artralgii. RAPORTAREA REACŢIILOR ADVERSE SUSPECTATE Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacție adversă suspectată prin intermediul sistemului național de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ: Ewopharma International, s.r.o. Hlavná 13, 831 01 Bratislava, Slovacia Ewopharma AG România, București NUMĂRUL APP: 2479/2010/01-02; 4165/2012/01 DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI: Bd. Primăverii 19-21, sc. B, et. 1, sect. 1, cod 011972, Reautorizare, Aprilie 2010; Ianuarie 2012 DATA REVIZUIRII TEXTULUI: Ianuarie 2015 Acest medicament se Tel.: (021) 260.13.44, (021) 260.14.07, Fax: (021) 202.93.27 eliberează pe bază de prescripție medicală P-RF. Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din E-mail: info@ewopharma.ro, domeniul sănătății. Pentru informații suplimentare vă rugăm consultați RCP sau contactați reprezentantul local al pharmacovigilance@ewopharma.ro DAPP - EWOPHARMA AG ROMÂNIA cu datele de contact.

EWO/58/2018/RO

Referințe: 1. RCP Isoprinosine Ianuarie 2015; 2. Cohen AL et al. Clinical study of different viral diseases treated with the syrup dosage form of metisoprinol. La Prensa Medica Argentina. 1973, 60:267-278; 3. Lo Iacono F et al. Metisoprinol in the treatment of certain diseases of the upper respiratory tract in children. Aggiornamento Pediatrico. 1982, 33(1-2):85-90; 4. Robert J et al. Prevention des infections respiratoires recidivantes de l’enfant par Isoprinosine. Gasette Medicale. 1987 , 94(45) :60-62; 5. Galli M et al. Treatment of recurrent viral infectious diseases by methisoprinol. Immunomodulation: New Frontieres and Advances. NY, USA: Plenum Press, 1984°385-397; 6. Wiedermann D et al. Several parameters of cellular and humoral immune function in children with recurrent RTI treated with Isoprinosine. Scripta Medica. 1987, 9 (8): 947-949; 7. Ohnishi, H. et al. The immunomodulatory action of inosiplex in relation to its effects in experimental viral infections. Intl J immunopharmacology. 1983, 5 (3):181-196