Page 1

INTERVIU EXCLUSIV TUDOREL FILIMON

din pr i până măvară -n toa mnă

INVESTIGATORUL

®

0,5 lei

ANUL IV , NR. 6 (27)

APRILIE 2010

Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Nea Popa de La Bloc!

Povestea Comisarului Moldovean, Ardelean şi Ungurean continuă cu un nou film: "Supravieţuitorul de la Ministerul Culturii". INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

1


Tătăiţă, pot şi eu să asist la procesul de divorţ al lui Nuţi Udrea?

Nu, dragul meu, îl vezi şi tu la televizor ca toată lumea!

Flacăra violet loveşte din nou. De această dată în tabăra Cocoşilor şi găinilor din preajma preşedintelui "sistemului ticăloşit". Având o relaţie foarte bună cu cadrele didactice, m-au sunat o profesoară de română...şi mi-a spus că nu îi place echipa nouă din conducerea PSD care am avut o serie de probleme cu ei!

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

materialele publicate în această revistă reprezintă

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,5 lei se

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

reţelelor de distribuţie.

2

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

INVESTIGATORUL

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

®

Autorul romanului "Sunt un om pământean şi mă interesează decât Bucureştiul şi atât" a constatat că "sumele alocate transportului în comun sunt infirme".

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, Bucureşti Director General: Emil POP mobil: 0722-55.44.72 director@investigatorul.ro ISSN 1584-6202 tiraj: 20.000 exemplare Tel/fax 021-317.90.74


TEORIA CONSPIRAŢIEI Din primăvară până-n toamnă Care va să zică, în loc să derive guvernul din majoritatea reprezentaţiei naţionale, derivă unanimitatea acesteia de la guvern. Şi asta se întâmplă, regulat, în cazul cel mai bun, din trei în trei ani; adică cu un an mai puţin decât o legislatură întreagă... A căzut un guvern şi a venit altul, îndată, toată administraţia ţării, şi cea de Stat, şi cea de judeţ, şi cea comunală -de la prefecţi şi secretari generali de ministere, până la cel din urmă agent de poliţie şi până la moaşa de mahala -se înlocuieşte, ... pentru mai mare expeditivitate chiar pe cale telegrafică. O clientelă pleacă, alta vine; flămânzii trec la masă, sătuii la penitenţă. Şi asta aşa mereu şi pe rând din trei în trei ani, ba şi mai des uneori. De la o administraţie astfel recrutată şi constituită pe termene provizorii, se înţelege că numai seriozitate şi scrupuluri nu se pot pretinde. Toţi oamenii de afaceri, începând de la arendaşul care plăteşte milioane arendă şi sfârşind cu micul precupeţ, care învârteşte în mizerele-i daraveri abia câţiva lei, sunt rançonnés (siliţi să plătească răscumpărarea), în proporţie, de către aceşti baroni feudali mari şi mici, cari se numesc agenţii administraţiei Statului român. Şi oamenilor de afaceri asta trebue să le convină; în aşa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fără nicio sfiială -poate nedreptăţi mare pe mic, poate înşela mic pe mare- puţini reducând în mizerie pe mulţi. Rar, din când în când, ca pentru paradă de lux, se aruncă un homme á la mer (un om aruncat în mare = acarul Păun) -cine ştie ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a făcut prea brutal o flagrantă delapidare sau s-a lăsat prea stângăceşte mituit. Încolo, sistema lucrează fără supărare pe toată linia, afară de netăgăduite rare excepţii onorabile. De aceea, cu un zâmbet plin de amărăciune, Românul numeşte ţara lui patria bacşişului şi hatârului. Cu aşa parlamente se fac legi peste legi -cu aşa administraţie se aplică. Justiţia?... Judecătorii de pace şi membrii tribunalelor de primă instanţă, afară de prezidenţi, sunt amovibili, ca şi agenţii şi funcţionarii ordinari. În justiţie, poporul n-are încredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu şi prestigiu; şi între această justiţie fără prestigiu şi poporul sceptic, se resfaţă formidabila şi excesiv numeroasa clasă a avocaţilor -cea mai prosperă în România după a arendaşilor mari. Avocaţii constituiesc grosul intelectualilor; clasa lor este pepiniera cea mare a bărbaţilor de Stat. Să vedem acuma cum se fac în Statul ro-

mân educaţia şi cultura publică, în ce scop se fac şi ce rezultate dau. Toate şcoalele, de la cele populare până la Universităţi -şcoale primare, secundare, profesionale, agricole, comerciale, de popi, de moaşe, de muzică, de alte arte, facultăţi de toate ramurile culturii înalte -toate dau mai mult sau mai puţin d'emblée (din capul locului) absolvenţilor lor drepturi la dignităţi şi funcţiuni publice. Astfel, şcoala română, în loc de a fi un mijloc de educaţiune şi cultură a poporului şi a claselor dirigente, devine un canal de scurgere al poftelor de întâietate între cetăţenii, de eftină parvenire, de scutire de îndatoriri, de sporire de drepturi şi privilegii. Şi din ce în ce, din gradul cel mai de jos până la cel de sus, şcoalele sunt nişte fabrici de funcţionari, de salariaţi publici şi de avocaţi -o pletoră de semidocţi, fără caractere, fără omenie, adevăraţi cavaleri de industrie intelectuală, cărora le trebuesc numaidecât onoruri cât de multe fără nici un merit şi câştig cât de mare fără multă osteneală. Aceste fabrici alimentează oligarchia publică ce stăpâneşte exclusiv ţara românească. Din aceste fabrici iese şi se premeneşte şi creşte, în oarba luptă de concurenţă pentru repurtarea rangurilor, distincţiunilor şi profiturilor, oligarchia de aventură. An cu an apar proaspeţi pe arena publică, în poze teatrale, teoreticienii, reformatorii şi patrioţii, placizii făuritori de sisteme noue, instigatorii exaltaţi, şovinişti, naţionalişti, iredentişti, antisemiţi, xenofagi, călărind pe întrecute fiecare pe calul său de bătaie, spre uimirea naivei trândavei plebe, servanta oligarchiei. Familiile sărmane din plebea orăşenească, lipsite de orce mijloace de producţie, trăind din mică precupeţie, or din slujbe sau slujbuşoare, or din cârciumăritul de mahala, ori din meserii mai puţin uşor de mărturisit -toate aspiră, graţie şcoalelor naţionale, să-şi vadă copiii cât mai degrabă, după vârsta majoratului, în cel mai rău caz funcţionari; în cel mai bun, măcar deputaţi ministeriabili, dacă nu chiar miniştri... Şi, ca la cele mai absurde loterii, şi aci, nu toate iluziile sunt amăgite. Aşa se recrutează oligarchia care stăpâneşte ţara românească. Nu este o oligarchie măcar statornică, de tradiţie istorică, de bravură, de obligaţiuni morale, de nobilitate, ori de merite; este o oligarchie mutabilă, de perpetuă premeneală, accesibilă oricui prin nemereală, prin loterie, prin aventură. Îndrăzneală multă, lipsă de orce scrupuluri, renunţare la demnitate personală, la onoarea familiei, infamie chiar, dacă trebue, şi puţintel noroc -şi cariera strălucită e gata. Aşa se face concurenţa; aşa se parvine; aşa se intră în rangurile nobiliare ale oligarchiei române. Astfel dar, nici un salt social de la

o generaţie la alta, oricât de enorm, nu este exclus. Dintr-un fiu de ţârcovnic iese un bărbat de Stat care umple lumea cu personalitatea sa marcantă; dintr-un fiu de familie istorică, mari boeri până ieri, iese un escroc, care moare victima viţiului, când a scăpat de puşcărie, graţie intervenţiei rudelor influente; dintr-un copil de cârciumăraş, un avocat ilustru, care, în câţiva ani, din sărac lipit, ajunge milionar; dintr-un fiu al unui ministru remarcabil, un mititel agitator, trepăduş electoral, la solda unui ambiţios politic deja ajuns la culme, fost odinioară fecior în casă la casa răposatului ministru. Asta, în ţara românească, se numeşte cu tot seriosul sistemă democratică... Şi oligarchia asta, semicultă sau, în cel mai bun caz falscultă, pe cât de incapabilă de producţie utilă or de gândire, pe atât de lacomă la câştiguri şi onoruri, îşi arogă puterea întreagă a Statului: cu o crudă şi revoltătoare neobrăzare, ea tăgăduieşte ţăranilor (imensei mase, supusă şi cuminte producătoare a avuţiei naţionale), sub pretextul ignoranţei şi lipsei lor de maturitate politică, orce drept de amestec, fie măcar pur consultativ, la cârmuirea intereselor lor, la dirijarea destinelor lor. Împărţită în două bande, ce se numesc cu pretenţie “istorice" - liberal şi conservator - bande mai nesocotite decât nişte seminţii barbare în trecere, fără respect de lege, fără milă de omenire, fără frică de Dumnezeu -această oligarchie legiferează, administrează, calcă astăzi legile pe care le-a făcut ieri, preface mâine legile făcute azi, ca poimâine să le calce şi pe acelea, fără spirit de continuitate şi fără altă sistemă decât numai împăcarea momentană a exclusivelor ei interese, pentru perpetuarea sacrei organizaţiuni numite aci democratice. Se-nţelege de la sine că tot ce spunem şi aci priveşte generalitatea; fireşte, între politicienii români şi în rândurile profesiunilor liberale, se găsesc şi mulţi oameni de inimă, de caracter şi de ispravă; ei văd şi deplâng, ca şi noi, răul patriei; dar, pierduţi în mulţimea celor răi n-au puterea să răstoarne blestemata sistemă, în care sunt ţinuţi captivi, cu zălogirea intereselor lor vitale... Iată ce se petrece d-asupra; ceea ce se petrece de-desubt am spus, şi lumea uimită asistă la prăpăstiosul faliment al oligarchiei de strânsură din România, la catastrofa care era inevitabilă. Care ar fi leacul la aceste adânci rele?.. PS: V-am păcălit! Nu este editorialul meu! Este un text scris de mereu actualul Ion Luca Caragiale în anul 1907, adică acum 103 ani! Emil POP Director Investigatorul

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

3 3


Departamentul Securitatii Presei Ucigaşul ucis

Unul dintre marii şacali ai presei din România a fost dat afară de către patronul său. Răzvan Corneţeanu a fost folosit de către Dinu Patriciu pentru a scoate oamenii de la publicaţiile Ringier şi apoi a fost concediat. Lui Patriciu îi place trădarea dar îi dă afară pe trădători. Un mincinos patentat atunci când îşi prezenta realizările de la Adevărul, Răzvănel a dat un comunicat de presă sub forma unei presupuse scrisori, de o "mare sinceritate", trimisă către foştii colegi. În scrisoare se plânge ca o lele că patronul l-a minţit. Iată ce alte mesaje am mai găsit noi în scrisoarea unuia care se intitulează cel mai bun manager de presă din România, dar care este de fapt un individ mediocru, nu doar fără condei, ci şi agramat: - Dinu Patriciu datorează bani unor mafioţi lipsiţi de scrupule; - Răzvănel are o serie de regrete; - Corneţeanu scrie "propietar" în loc de "proprietar", adică nu prea îşi făcea temele la gramatică atunci când era mic; - fostul manager are probleme grave de exprimare: "Am fost urmărit, ascultat, ameninţat, furat maşini, pus în pericol familia"; - omul este convins că acea casetă cu Băsescu care loveşte un copil este un fals. Domnule procuror, raportez: Interesant ar fi de văzut cum a reuşit Răzvănel performanţa de a fi jefuit de două maşini Lexus de teren, la interval de numai 24 de ore, în luna decembrie 2009. În acelaşi timp, ar trebui să ne spună Corneţeanu şi la câte zeci de milioane de euro se ridică "gaura" financiară pe care i-a tras-o lui Patriciu cu Adevărul Holding.

Itsy Bitsy Spider

Piţipoanca care conduce postul de radio pentru copii Itsy Bitsy se laudă pe siteuri cum le-a dat ea peste bot celor de la McDonalds. Ea susţine că le-ar fi refuzat banii "ca să doarmă noaptea fericită" şi că ea face publicitate doar produselor sănătoase. Pe piţi o cheamă Nadia şi este nevasta lui Felix Tătaru, patronul de la GMP Advertising, firma de publicitate de casă a preşedintelui Băsescu. "Am refuzat bani de la McDonald's de 3 ori, dar noaptea dorm liniştită!", declară cu emfază femeia. Vă daţi seama ce neliniştită ar fi dormit ea dacă ar fi dat reclame la hamburgeri şi la băuturi carbogazoase?! Aproape la fel de neliniştită ca în cazul în care ar fi pierdut Băsescu alegerile. Dacă motanul Felix Tătaru nu ar lua grămezi de bani din campaniile electorale, nu ar avea Nădiuţa cum să ţină coada atât de pe sus!

4

Domnule procuror, raportez: Câte ex-

cremete politice a servit cu polonicul soţul femeii pentru ca ea să îşi permită să facă mari gesturi de "moralitate"...

Reclamă mincinoasă

Concurenţa dintre trustul de presă condus de Dan Voiculescu şi cel condus de Adrian Sârbu a scos din nou scântei! Ziarul "Săptămâna Financiară" al lui Voiculescu a ieşit pe televiziune cu un videoclip în care se afirma că ar fi "liderul absolut al presei economice". O reclamă mincinoasă, au considerat cei din trustul de presă scrisă al Pro TV, câtă vreme Ziarul Financiar are cel mai mare tiraj de pe nişă. Potrivit celui mai recent Studiu Naţional de Audienţă (SNA), publicat în februarie 2010, “Săptămâna Financiară” este cel mai citit săptămânal de business din România, cu o audienţă medie de 305.000 în intervalul octombrie 2008-octombrie 2009. De cealaltă parte, Ziarul Financiar, editat de Publimedia, este cel mai citit cotidian de business, cu 242.000 cititori per ediţie, în perioada octombrie 2008-octombrie 2009. Domnule procuror, raportez: După ce au fost "pârâţi" la CNA, oamenii lui Voiculescu au retras rapid videoclipul!

Trandafirul portocaliu

Teo Trandafir a dispărut de pe ecranele televizoarelor ca moderator, dar se întoarce în postura de candidat la alegerile pentru postul de deputat în Colegiul 19, Bucureşti. La "întrecerea" care va avea loc pe 25 aprilie, singurul contracandidat al "televiziunei" este pecista Liliana Ghervasuc Minca, fost director al Loteriei. Domnule procuror, raportez: La banii curaţi şi murdari pe care îi învârt cele două politruce, alegătorii se vor simţi ca la o masă de alba-neagra!

Şpiţ după şpriţ

"Vlădescu e ciufut, căpos şi nu ascultă!", a declarat Andrei Gheorghe după ce a luat un şut în dos de la ministrul Finanţelor. Sebastian Vlădescu nu l-a suportat pe fostul om de televiziune mai mult de 21 de zile. Principala problemă a fostului director de comunicare de la MF, Andrei Gheorghe, a fost că din nou l-a prins Rutiera cu şpriţul în nas la volan. De această dată nu i-a mai scuipat pe poliţişti, dar nici nu a vrut să sufle în fiolă. Domnule procuror, raportez: Când a fost prins cu şpriţul în nas, Gheorghiţă a făcut un întreg circ despre cum Codul Rutier îi încalcă lui drepturile pentru că îl obligă să sufle în fiolă. Cât de nenorocit trebuie să fii ca să bagi un text ca acesta?!

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

O nouă Românie Liberă

Dan Grigore Adamescu, şmecheraşul care a pus mâna pe magazinul Unirea, este acţionar şi conduce direct, sau prin intermediari, ziarul "România Liberă". De curând, după "lupte seculare care au durat câteva luni", ziarul s-a relansat într-o nouă formulă grafică. Oficial s-a anunţat că pentru relansare Adamescu va scoate de la puşculiţă 2,5 milioane de euro. Posibil, dar nu probabil! Până una alta, Mario Garcia, cel care l-a dirijat pe românaşul care a redesenat ziarul, a încasat 4-500.000 de euro pentru această operaţiune. În acest fel, pentru "numai" o jumătate de milion de euro, România Liberă şi-a pierdut identitatea grafică, dar s-a ales şi cu un design foarte de tabloid. Domnule procuror, raportez: Apa, aerul şi... Adamescu sunt elemente veşnice în natură!

Şi cu trădări, şi cu insolvenţă

Caţavencu SA a depus, la începutul lunii martie, la Tribunalul Bucureşti, o cerere de intrare în insolvenţă. După ce un mare număr de redactori au "dezertat" şi au plecat să facă o publicaţie-clonă, Academia Caţavencu este în situaţia de a rămâne şi fără firmă!

Domnule

procuror,

raportez:

La ce datorii are firma, mişcarea este făcută probabil pentru a-i lăsa pe creditori cu ochii în soare!

Ce Mândruţă era Stoicescu

Surse din Antena 1 susţin că Dan Voiculescu s-ar fi implicat personal pentru scoaterea de la Observatorul de seară a cuplului Alessandra Stoicescu - Lucian Mândruţă. Propunerea linşajului a venit de la Camelia Voiculescu. Fiica lui Dănuţ, care preia încet-încet frâiele afacerilor familiei, şi-a vizitat tatăl să îi spună că s-a săturat de cât de des apar cei doi prezentatori în publicaţiile de scandal: Stoicescu împreună cu medicul căruia "i-a stricat casa", iar Mândruţă cu o mândruţă de mânuţă. Alta decât nevasta lui. Domnule procuror, raportez: Vorba aceea, nu poţi să fii şi cu sufletul în rai şi cu trupul la pupitrul Observatorului de la Antena 1!

Puterea - "Gardianul" reloaded,

La Clubul Diplomaţilor, a fost lansat cu mult fast, în data de 14 martie 2010, un nou cotidian. Îi zice Puterea. De care putere o fi vorba, încă nu se ştie. Unii zic că e vorba de puterea lui Hrebe de a interveni acolo unde-l doare, alţii că e vorba de puterea masonică de a aduna trei foşti şefi de stat într-un eveniment ca să


Departamentul Securitatii Presei transmită mesajul nu ştiu cărei Loje. Numai de puterea presei (a patra, a cincea, a nu se mai ştie câta) nu e vorba. Cert e că nici nu a apărut bine şi cotidianul cu pricina e deja puternic contestat. Unii îi zic chiar "Putoarea", pentru că, aşa cum comentează chiar proprii angajaţi, nimic nu miroase a bine pe acolo. La Clubul Diplomaţilor au venit cu mic, cu mare, numai cei agreaţi de conducerea noului titlu, Puterea, al vechiului ziar, Gardianul. Adică trei foşti şefi de stat: Gorbaciov, Iliescu şi Constantinescu. Pentru decor, au mai fost aduse şi o puzderie de personalităţi, la grămadă cu staruri, starlete şi vedete ale momentului: Bogdan Baltazar, Georgiana Pogonaru, Florentin Tucă, Christian Ciocan, Ovidiu Tender, Florin Georgescu, Ovidiu Chirovici, George Butunoiu, Radu Moraru, Grigore Cartianu, Cozmin Guşă etc. Primul număr al ziarului a fost adus cu elicopterul pe peluză şi i-a fost înmânat lui Gorbaciov, care s-a pozat puţin cu el, după care s-a retras pentru interviul acordat numai celor de la Realitatea TV. Cei de la B1 şi Antena 1 au rămas mofluji, pentru că taica Gorby a pretextat că e obosit şi, deşi e rus, a şters-o "englezeşte". Pentru milionul de euro pe care cică l-ar fi primit în schimbul acestei lansări, putea să facă şi el un efort mai mare! Separat de costul aducerii lui Gorby, cumetria de la Clubul Diplomaţilor cică ar fi costat 200.000 de euro. De unde? Mister! Alecu Racoviceanu lasă de înţeles că în spatele afacerii ar fi un grup german. Care anume, nu mai spune, păstrând o tăcere suspectă. Cert este că, într-un SMS dat lui Sorin Oancea, Hrebenciuc îi scria acestuia, chiar în ziua lansării: "Sorine, te rog să nu boicotaţi noul ziar Puterea..." şi "îţi garantez că nu este nici ziarul lui Vîntu... nici al meu. Mulţumesc. Viorel". Faza tare este că Hrebenciuc recunoaşte SMS-ul, dar Oancea nu. Alte surse spun că Dan Voiculescu i-ar fi cerut lui Oancea să boicoteze lansarea noului ziar pentru că unul dintre cei implicati în noua afacere ar fi Mihai Craiu, fost director plecat cu scandal din trustul lui Voiculescu. Post-eveniment, gurile rele au şi început să comenteze pe site-uri. Spicuim din bârfele postate: "Totul pare o bătaie de joc. Gorbaciov plătit regeşte, ziar adus cu elicopterul, asta în condiţiile în care redactorii vin de două luni la muncă la Puterea şi nu au primit nici un salariu. În plus, nimeni nu are vreun contract semnat. Şi cum se poate ca mobilierul şi calculatoarele de la un ziar intrat în insolvenţă (Gardianul) să se regăsească acum la noul ziar (Puterea). Nu trebuiau vândute, măcar astea, pentru a fi acoperite datoriile?" "Racoviceanu şi-a luat multă carne la

pachet zilele astea de la negrişorii fără contract de la Putoarea. În primul rând, pentru că s-a aflat despre diferenţa dintre salariile celor care muncesc şi a acţionarilor, 500-1.000 de RON primii, şi 3-10.000 de euro baştanii. O să fie şi mai mare halimaua când o să se audă că s-au aruncat 200.000 de mii de euro pe întrunirea masonică/petrecerea de fiţe de la Clubul Diplomaţilor. Mai ales că angajaţii nu au avut voie să participe, cu vreo două sau trei excepţii. Excepţiile sunt pup-in-dos-iştii şefilor, unul de la IT, un fotograf şi un şofer. PS. Am auzit una şi mai bună, că blonda de Mischievici a făcut interviu cu Gorbaciov, dar a uitat să pornească reportofonul şi că ar fi stat unii negri din redacţie cu sula în coastă să scoată povestea de pe altă înregistrare, mult mai proastă. Probabil una luată de la servicii." "Ce nu s-a spus despre “celebra” echipă de la Puterea (şefi/design/site) este că pentru primul număr s-a lucrat vreo trei zile. Au fost făcute în avans pagini la DTP şi cu toate astea a apărut la limită -spre disperarea lui Thiess din care ţâşneau aburii de transpiraţie- cu întârziere la tipar şi multă bătaie de joc. Aşa că… de luni, Mediafax-ul va deveni “Senior Editor” iar “copy-paste” cel mai activ reporter." Domnule procuror, raportez: Pe cât de misterios se ţine sponsorul noii publicaţii, pe atât de mari vor fi pumnii în gură pe care îi va încasa de la preşedintele Băsescu!

3D cu Mioriţa lui Gigi

Vin vremuri searbede pentru Gigi Becali şi restul chibiţilor parveniţi printre ovine şi brazde. Când Adi Sârbu va strănuta a treia oară, ştirile din Pache Protopopescu vor fi 3D. Nu de 3 ori Dinamo, cum ar înţelege latifundiarul Stelei, ci... 3D, punct. Ca Avatarul la care l-a invitat bossul Borcea când a-nchiriat tot multiplexul din Cotroceni ca să nu vadă duşmanii cum se sperie. Fanii de la Peluza Sud despică deja pe bloguri ştirea în care Gigi îşi mulge oaia favorită în format 3D. Deocamdată, Gigi, Breloc şi fanii lor se dau la News Pro Tv în format HD. Alţii n-au din astea. Dacă întreabă Gigi, livraţi-i un Distonocalm mic şi spuneţi-i că HD nu înseamnă "Hai Dinamo!". Explicaţi-i că-i zice High Definition, dar nu-l puneţi să repete că riscă să-şi scrântească limba de lemn. La mişto, poate încerca văru-său Virgil Breloc. De ce? Ca să râdă Gigi în format 3D. Dacă nu reuşiţi să-l convingeţi... renunţaţi la HD şi explicaţi-i varianta cu SD 16/9. Dacă nici aşa nu merge... convingeţi-l că poate reclama situaţia la Bruxelles.

Domnule procuror raportez: După ce a aflat cum e cu televiziunea 3D, eurobaciul Becali şi-a redescoperit vocaţia: transformă stadionul Steaua în Studiourile Ghencea şi face din Mioriţa... partea a doua din Avatar. Alo, domnu Felix?

Mile s-a dus... Mogulul a rămas cu ale lui. Cu banii lui, cu năravurile lui, cu banii lui, cu muncitorii lui... Căci la bani şi numai la bani se rezumă toată viaţa mogulului Antenelor. Nu degeaba, când Mile era deja în redacţia lui Dumnezeu, mogulul bătea din picior şi încerca să transforme cazul în marketing şi bani. “Scrie un gând în memoria lui Mile / Vă aşteptăm părerile la numărul de SMS 1244 (0,59 Euro/ SMS, TVA inclus)”. Aşa că, în ziua morţii lui Mile Cărpenişan, la un deceniu de la prima sa apariţie la Observatorul lui Dan Felix Mogulul Crescent Voiculescu, ştirile principalei Antene… încercau să stoarcă bani din doliu. Pentru mogul, bani negri, nimic în plus. Un calcul simplu arată că pentru fiecare lacrimă trimisă la SMS-ul mogulului, Familia a încasat 0,165 euro. Fix don Voiculescu! Nimic în plus, nimic în minus. E criză mare în mintea mogulului, orice ban contează şi, vorba aia veche de când comunismul Crescentului: oricine este de înlocuit, deci şi Mile Cărpenişan. Domnule procuror raportez: Dacă vă enervează ideea de a face bani din moarte când nu patronezi pompe funebre… trimiteţi un SMS la 0722 ANTENE (milioane de euro, fără TVA). Şi în timpul liber, un gând bun spre cer. Pentru Mile...

Mircea, Ziare, Badea, Mitocan, Blog, Zoso

Mircea Badea este cel mai popular român. Mircea Badea este cel mai bun ziarist în viaţă. Mircea Badea este cel mai deştept, cel mai frumos, cel mai arogant… Mircea Badea este primul cititor de ziare care a lăsat şomer un tânăr cu idei. Pe bloggerul Zoso, care îi amintea karatistului şpagatist din Balta Albă, sector 3, că într-o zi, cândva în 2007, undeva pe Pache Protopopescu, de faţă cu un boss pe nume Sârbu, numitul Badea Mircea a fost ghiocel. Ca să prindă un loc la brutăriile Mediapro… Asta l-a enervat pe cititorul de ziare: trecutul de fundaş în atacul vieţii. Aşa că, într-o seară, Mircică din Balta Albă a pus sula-n coasta patronatului Gândul. Şi, după ce-a verificat excluderea bloggerului Zoso din ediţia online, s-a gudurat mândru printre rândurile ediţiei tipărite. A băut un pahar cu apă, a conversat tâmp cu cameramanul din dreapta faţă… Şi-a arătat dinţii şi a mai zis ceva mândru de sine. Apoi ne-a lăsat cu crucile noastre şi cu ideea că oamenii sunt într-adevăr puţini.

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

5


Departamentul Securitatii Presei Domnule procuror raportez: Aşa cum

este normal în România noastră, aţi auzit de jurnalistul Mircea Badea. Nu? Nu aţi auzit? Iertaţi-ne: nici noi! Am încercat doar un joc de cuvinte…

Jurnal de criză

Ca să nu rămână sărac din vizita crizei, mogulul Felix şi-a scuipat în sân, a pus-o pe mezina Aurica să-i zică la ureche varianta scurtă de deochi, s-a închinat la nimic şi a bătut gongul: disponibilizări la Jurnalul. Câte? Păi cu runda întâi şi runda a doua să tot fie 77-80. Aşa că, între o ştire şi-o comandă politică, muncitorii Jurnalului Naţional au primit ştirea de front: Rebreanu, Slavici şi restul care mai reuşesc să scrie cărţi ca să vândă ziarul în zi de marţi, rămân colaboratori. Câţiva reporteri însă… pleacă. Trei de la Sport au părăsit deja corabia Crescent. Alţii, în special cei care mai cred în marinari portocalii şi guralivi… se pregătesc. Cu Oana Dobre treaba-i alta. Ea este cea mai… Ea este… Aşa e: Mesi e talent nativ, Barcelona are şanse la titlu.

Domnule procuror raportez: Într-o

lume în continuă mişcare, musafirii vin, stau puţin şi, când gazdei i se face somn, sunt obligaţi să plece. În apartamentul “Jurnalul Naţional” al familiei Voiculescu se-ntâmplă la fel.

Turturica liberă

Turturică turturea… Ştiţi placa? De trei ani se-nvârte ca şef prim la cârma României Libere. Şi tot de trei ani, Dănuţ Turturică are un vis. Îl vrea plecat din casă pe Eliade Bălan, dar nu prea ştie cum şi în ce fel. Căci, dacă-l dă afară, Bălan îi dă la rându-i gaură mare în buget: 24 de salarii compensatorii şi… nu prea-i roză turtureaua. Dănuţ cel viteaz are însă un plan mare. Ştie că cea mai bună metodă de a scăpa de cineva e să-l faci să creadă că-l avansezi în grad. Cum a muşcat-o şi el de la Ringier, pe vremea Evenimentului Zilei, când a ajuns... propriul şef la Bacău. Ars la orgoliu, Turturică vrea şi el s-o dea mai departe. Lui Eliade Bălan. Lista Turturicii nu se opreşte însă aici: redac-

Duduie, după festivitate poţi să vii la mine să te dezbraci, că nu îţi fac nimic!

Sorin, devenit profesor universitar în urma unui mare trombon, e un primar care, atunci când trage minciuni, nu se mai Oprescu.

6

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

torul şef adjunct Sabina Fati a fost premiată. Dan Turturică i-a dat şansa să realizeze câteva interviuri. Apoi, după cum se laudă mândru, o va da afară. Ca şi pe şeful redacţiei sport, căruia Turturică nu vrea să-i plătească 36 de salarii compensatorii ci… îi pregăteşte o cheie. Şi-a luat deja ajutoare: Laurenţiu Mihu şi Gabriel Bejan. Cu ei face Turturică şedinţele de sumar, cu ei râde. Ei îi spun mereu că este cel mai tare. Turturică îi crede. Ana are mere, Nicu are pere. Stop. PS: Andrei Dumitru şi Florin Eşanu, exfotoreporterii României Libere, îl invită pe Turturică la Tribunal. Domnule procuror raportez: De când este şef, Dan Turturică se crede stăpân. Cine este şef? Dan Turturică? Corect. Nu vă supăraţi domnule procuror, dar până când va fi şef Dan Turturică? Da? Bănuiam! pamflet@investigatorul.ro

Dragă, la maternitate am văzut un documentar despre haiti, adică acele grupuri de lupi care atacă femei nevinovate în nordul Moldovei!

Loredana "Groaza" se pregăteşte să îi explice soţului ei, Andrei Boncea, de ce unul dintre gemeni are o culoare "mai ciudată".


“În politica românească, comedia e pe prim plan, dar din păcate, e o comedie a ridicolului.”

Tudorel FILIMON: "În timpul spectacolului, am făcut un pas greşit şi am căzut în fosa Operei din Timişoara!" Maestre, un mare număr de oameni vă cunosc ca "nea Popa" de “La Bloc”, datorită sitcomului de la PRO TV în care aţi jucat. Pe mine jocul dumneavoastră m-a fascinat încă din anii ‘80, atunci când v-am văzut în piesa “UBU rege” a lui Alfred Jarry. Pe atunci lumea din sală râdea la piesă înfundat, pentru că era, de fapt, o parodie a regimului comunist de atunci. Cum v-a marcat acest rol, activitatea profesională? Acel rol din 1980 a însemnat pentru mine, la 27 de ani, să intru într-un anumit circuit teatral şi nu numai la noi în ţară, pentru că piesa aceasta a fost elogiată şi pe unde am fost prin străinătate. Faptul că premiera a avut loc în perioada ceauşistă m-a făcut să trec şi prin momente mai neplăcute. De exemplu, în 1981, fiind lăudat la Europa Liberă de către Virgil Tănase, în ţară, tovarăşul Dulea -el răspundea de artişti- m-a interzis şi, un an de zile, nu am avut voie să mai am nico colaborare, niciunde. Bineînţeles că, în timp, am mai fost interzis o dată, la apariţia filmului “Pas în doi”, în regia lui Dan Piţa. Pentru că şi această peliculă trata nişte probleme ce nu concordau cu politica vremii, tovarăşul Dulea m-a interzis din nou. Şi iar am stat un an de zile fără să am nicio colaborare. Dar spectacolul “UBU rege” l-am jucat 14 ani. Dacă mai erau câteva zile îi făceam şi buletin. L-am jucat şi, în timpurile acelea, venea lumea ca la bâlci. În primul rând, piesa nu era o parodie a cuplului Ceauşescu. Era o parodie după piesa shakespeariană, Macbeth, dar lumea înţelegea ce vroia. Sigur că spectacolul acesta m-a introdus şi într-o anumită lume. Rolurile au început să curgă în mod favorabil, am avut multe creaţii cu mari actori ai ţării, cu mari regizori ai ţării, am lucrat la televiziune, la film, am făcut seriale. Dacă de curând mi s-a spus “nea Popa”, asta se datorează unui personaj pe care l-am interpretat acum câţiva ani la PRO TV. Dar sigur că, acum, fiecare merge pe calea lui, prefer să nu mai fiu “nea Popa”. Prefer să fiu un alt personaj care să intre cel puţin la fel de bine în conştiinţa publicului.

Să înţelegem că există un conflict interior între actorul de teatru şi film Tudorel Filimon şi personajul “nea Popa” de “La Bloc”? Nu există nici un conflict interior. Conflictul există numai pe scenă, la propunerea scenaristului sau a regizorului. Dacă actorul nu creează conflicte, el nu există. Durabilitatea unui personaj în conştiinţa publicului depinde de felul în care tu, ca actor, îl creezi, de credinţa ta în personajul respectiv şi de felul în care îl reprezinţi, cât mai curat, cât mai sincer, ca şi cum ar face parte dintre oamenii de zi cu zi, dintre spectatori. Totul înseamnă seriozitate şi dăruire în abordarea personajului care ţi s-a oferit. Aşa că, între mine şi „nea Popa” nu este nici un conflict.

E greu pentru un actor să facă publicul să râdă? Sigur că e foarte greu. Un mare actor spunea că, atunci când era mic, tatăl său i-a spus să nu se facă actor, că o să ajungă de râsul lumii. Şi uite că omul a ajuns de

râsul lumii. Dacă în viaţă cel mai uşor lucru e să râzi, la teatru, pe scenă, cel mai greu lucru e să faci lumea să râdă. În cinematografie, pe platoul de filmare, mai uzezi de mijloace tehnice, de cadratura aparatului, sau de măiestria operatorului de film. Dar pe scena de teatru n-ai nimic. Acolo dispui doar de posibilităţile şi de modalităţile tale de a reda un personaj. Este foarte greu, pentru că actorul de comedie joacă pe scenă situaţii triste, dramatice, care doar sunt îmbrăcate în filon comic. Când pe scenă joacă un mare actor de comedie, lumea se prăpădeşte de râs chiar când acesta e trist, chiar când situaţiile sunt dramatice. Simţi că la mijloc e măiestria, harul lui. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, sunt actori născuţi şi actori făcuţi. Actorii făcuţi sunt la, ştiu şi eu, la bâlciuri şi la anumite teatre ce nu se respectă. Teatrele care se respectă angajează actori născuţi.

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

7


Lideri V-a amuzat candidatura? Are viaţa politică românească ceva din comedia teatrului? Domn'e, aicea, cum să spun, în politica românească, comedia e pe prim plan, dar din păcate, e o comedie a ridicolului. Care mai de care se înghesuie la televiziune să se facă de râs şi fiecare se face de râs din plin. Din păcate, drama este că subiectele de tratat nu sunt oamenii cărora trebuie să li se acorde întreaga atenţie, ci, ştiu eu, ciolanele care se pierd, sau se obţin. Şi, culmea, se şi pot obţine din gargara aceasta penibilă. Eu unul, în campania mea electorală, nu am apărut la televizor. Nu am ce spune la televizor, eu trebuie să vorbesc cu lumea. A vorbi la televizor înseamnă să înjur şi nu-i frumos, m-a învăţat mama mea.

Deci, practic, cum v-aţi făcut campania? Mergeam cu o poză de-a mea, puţin mărită şi dădeam autografe. Şi sigur că lumea venea... Atâta tot!

Pentru o scurtă perioadă de timp, aţi lucrat şi în Ministerul Culturii. Cum s-a împăcat artistul din dumneavoastră cu postura de lucrător în serviciul public? Am citit presa, am fumat şi am băut cafea. Atât...

Cât de mulţumit sunteţi de scenariile micilor producţii de televiziune în care jucaţi?

Maestre sunteţi activ şi în viaţa politică. Care este opţiunea dumneavoastră şi cum aţi ajuns la ea? Păi am fost invitat de un coleg să fac parte dintr-un partid politic. La început am luat-o ca pe o glumă, ca pe o joacă şi, pe urmă, uşor-uşor, m-a pătruns această “joacă”, ajungând chiar să şi candidez acum vreo doi ani pentru funcţia de deputat în Parlamentul României. Activitatea politică eu o consider însă o etapă importantă în viaţa unui om. Am mulţi colegi care fac parte din partide politice diferite de al meu, dar asta nu înseamnă că nu suntem prieteni. Noi suntem înainte de toate actori şi, ca atare, politica noastră este spectatorul, iar partidul nostru e teatrul.

8

E o întrebare foarte grea, pentru că de cele mai multe ori nu sunt mulţumit, dar bineînţeles că nu aplic nici soluţia “scapă cine poate”. Regula asta se aplica înainte, pe vremea lui Ceauşescu, când era o piesă de teatru-comandă, dar acum nu. Sigur, când ai scenaristul pe lângă tine şi poţi discuta cu el, atunci anumite momente care ţie ţi se par, ştiu eu, mai neîmplinite, pot fi adaptate din mers. Sigur că munca aceasta, meseria de scenarist, e foarte grea. Ea înseamnă deschidere, înseamnă experienţă şi umor. Şi sunt câţiva printre noi, unii foarte buni. Trecând peste micile reţineri, eu totuşi cred în scenariştii de astăzi, chiar şi în micii scenarişti, sau în scenariştii micului ecran. Fac diferenţierea pentru că una e să scrii un scenariu pentru o telenovelă şi alta e să scrii un scenariu pentru un sitcom. Scenariştii vin cu fel şi fel de oferte şi ideea e că trebuie aleasă cea mai bună, pentru că şi publicul apreciază acele texte lipsite de trivialităţi, lipsite de lucruri banale, penibile, ce se depărtează uşor de traiul normal al omului de zi cu zi. Dacă un serial are viaţă şi se întinde pe mai mulţi ani înseamnă că şi scenaristul şi-a adus contribuţia şi a mers

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

pe o linie civilizată, deci pe o linie în care a crezut şi în care crede când scrie un episod pentru serial. În rest, sunt peste tot scenarişti mediocri, cei de restaurant, cei de cârciumă, care sigur că sunt haioşi pe moment, dar dacă îi pui să pună pe hârtie, îţi dai seama că ai vorbit... discuţii.

Care a fost cel mai amuzant moment din viaţa dumneavoastră? Sigur că au fost multe momente amuzante şi aproape mai mereu sunt momente amuzante, pentru că sunt un om deschis şi trăiesc din plin viaţa. O situaţie nostimă a fost acum vreo 1012 ani, când eram într-un turneu la Timişoara. În timpul spectacolului, am făcut un pas greşit şi am căzut în fosa Operei din Timişoara, ducându-mă vreo 2,70 metri pe spate. Am încercat să mă ridic, nu ştiu cum, dar mi s-a văzut capul şi lumea aplauda în delir. Vedeţi că acel comic se obţine din mari trăiri interioare?

V-aţi rupt ceva atunci?

Nu, atunci nu mi-am rupt, dar cred că am rămas cu un reumatism. Când se schimbă vremea îmi amintesc de căzătura respectivă. Trebuie să ieşi dintr-o situaţie, să ai puterea şi să ştii cum să ieşi, lumea să nu-şi dea seama, să nu se gândească că a fost un accident. E bine ca publicul să creadă că a fost un efect ce a aparţinut spectacolului şi, atunci, lumea chiar aşa a şi crezut. Nimeni nu a ştiut că eu am căzut de la 2,70 metri în fosa Operei din Timişoara. Noroc că acolo nu au fost stative, că altfel ar fi fost mai grav, nu ştiu dacă mă mai ridicam.

Voiam să vă întreb şi care a fost cel mai şocant eveniment din viaţa dumneavoastră, dar mi se pare că tocmai mi l-aţi spus. Bine, asta cu momentele şocante... Un şoc a fost exact atunci când fiul meu cel mic a intrat la facultatea de teatru, deşi eu mă gândeam că nu are talent, că dacă nimeni din familia mea nu a mai îmbrăţişat meseria asta, eu voi fi primul şi ultimul actor. Dar uite că nu s-a întâmplat aşa şi fiul meu a intrat la facultate, fără nicio relaţie şi fără nicio intervenţie. Bine, pe urmă s-a retras din motivele lui, dar faptul că a intrat la o facultate de teatru m-a făcut să cred că, totuşi, de foarte multe ori, meseria se moşteneşte. Mai ales că în teatru aprecierea, de cele mai multe ori, este subiectivă, pentru că acolo lucrează un om şi e apreciat de un alt om. Poate nu toţi copiii moştenesc, dar măcar unul cred că preia microbul tatălui, sau al mamei.


Se moşteneşte, dar se şi fură, spun unii. Aţi furat meserie de-a lungul timpului, maestre?

Fără să vreau. Sigur, stând lângă nişte mari actori, uitându-mă, mergând la spectacole, am prins mari valori ale teatrului românesc jucând. Mergeam la spectacole de multe ori, sigur că mă interesa un gest al actorului respectiv, modalitatea de a da o replică. Fără să-mi dau seama, nu am imitat actorul respectiv, dar poate că i-am preluat gândurile şi seriozitatea de a da o replică, pentru că şcoala noastră de teatru era foarte bună. Acum, poate tocmai şi pentru că sunt multe şcoli în România, nu mai cred în eficienţa şcolii de teatru. Adică se scot actori pe bandă. N-are rost şi pentru că se distrug nişte oameni. Oamenii tineri care sunt la teatru nu mai au posibilitatea să treacă printr-o competiţie, ori teatrul este o competiţie. Terminând nu ştiu câte sute de actori în fiecare an, absolventul ăla cu cine să se lupte, că nici măcar loc de muncă nu are. Şi de aceea îi vezi pe fel şi fel de “scene”, pe unde pot, în restaurante… Sigur că se experimentează diferite modalităţi teatrale, dar chiar pe toţi să-i vezi acolo... Cum să spun, ar trebui o reîntoarcere la ce a fost Institutul de Teatru, la ce a fost teatrul până în ’90, pentru că şi actorii aveau conştiinţa meseriei lor. Nu se mai gândeau la altceva în momentul în care erau pe scenă. Palpitau, făceau lumea să palpite, aveau un limbaj comun. Acum ce rost are dacă vine

de la o şedinţă foto, sau de la un ciubuc din ăsta ordinar?! Nu mă refer la sitcomuri sau la televiziuni. Astea înseamnă industrie, dar e nevoie şi de actori! De actori, nu de amatori! Pentru că teatrul şi filmul, dar mai ales televiziunea, trebuie realizată cu actori. În meseria asta intră şi actriţele de profesie, nu aşa cum se practică acum, pentru că totuşi trebuie să ştii cum să te mişti în faţa unor camere de filmat, cum să-ţi dozezi efortul, mimica, deoarece camera te fură imediat. Îţi arată toate defectele dacă vrei să pari tu mai altfel decât crezi. Camera de filmat e mai rea decât aparatul de fotografiat. Pentru că ăla îţi ia unghiul pe care îl doreşte regia, sau operatorul. Camera este foarte vicleană. Da...

De curând, maestre, v-aţi lansat şi în afaceri. Despre ce este vorba?

Ştiu, mulţi colegi de-ai mei s-au lansat în afaceri şi, ca să urmez exemplul lor, am deschis şi eu o agenţie de turism cultural şi medical. Suntem proaspăt înfiinţaţi, dorim să intrăm în lupta aceasta a ofertelor, a turismului şi trebuie să spun că de multe ori nu e uşor.

În ce piesă de teatru puteţi fi văzut în această perioadă?

Din păcate, joc doar în spectacolul “Azilul de noapte“ al lui Gorki, în regia lui Mircea Marin, la Teatrul Metropolis din Bucureşti,

cu o distribuţie foarte bună: cu Ştefan Radoff, cu Mircea Rusu, cu Alexandru Bindea, Nicolae Urs, cu prietenul meu de la Cluj, Ioan Gyuri Pascu, care face un rol foarte bun şi cu mulţi alţi actori buni. Sigur că doresc ca anul ăsta să mai scot un spectacol. Probabil că voi reuşi în partea a doua a anului.

A consemnat, Emil POP

Publicitate

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

9


Auzi, bă, Patriciule, dacă mor eu, Ion ăla micu vinde tot şi investeşte banii într-o plantaţie mare de coca în Columbia. Te bagi?

Scene din epopeea "Nu călcaţi iarba! Fumaţi-o!".

Şi desfă drrragă picioarele, să ne jucăm de-a scandalurrrile de pedofilie din Biserrrica Catolică!

Deşi n-a dat-o pe soacră afară din casă, Prostă' umblă cu mâna pe sub masă!

10

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro


Domnu', nu vă supăraţi, în Marina Civilă există gradul de subcăpitan de vas?

I-am spus azi premierului Boc că salariul meu nu este raportat corect la capacităţile mele. Mi-a răspuns că ştie, dar că nu poate să mă lase chiar să mor de foame!

De când se ocupă mai puţin cu turismul, Nuţi Udrea este din ce în ce mai confuză şi mai dezvoltată regional.

Nuţi Udrea nu este doar ministresă dar şi prietena cea mai bună a preşedintelui. Blondă!

Revista care îţi explică de ce avem drumuri proaste!

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

11


Foaie verde-i dracu' gol, Strigaţi Prostănacu'n cor!

Trec pesedişti pe drum, Drumu-i plin de fum, Fumu-i plin de scrum? Foc ardea!

Vorba prietenului meu Marean: "Pot să conduc chiar mai bun ca amândoi la un loc!"

După ce a primit de la DNA "neurmărirea începerii penale", primarul "care este" a ieşit să câştige procesele "pe toate liniile" transportului în comun "care mergem".

Ieri mi-am făcut pentru prima dată testul de sarcină!

Şi au fost grele întrebările?

Primă doamnă a PSD, prinţesă social democrată de Timiş şi europarlamentar de rahat cu ciocolată, Daciana Sârbu şi-a făcut un titlu de glorie din faptul că i-a stricat casa lui Victor Ponta.

12

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro


Stimată doamnă, acest permis vă permite să faceţi, pe graniţa de est a Uniunii Europene, mic trafic de ţigări, alcool, cafea şi produse petroliere. Pentru mic trafic de persoane aveţi nevoie de o altă categorie de permis!

Auzi, băi, Boace, ţi-au dat salopeta asta jegoasă să îşi bată joc de tine. Nu te-ai prins, nu?!

Premierul Emil Boc-ănilă a participat la ceremonia de eliberare a permiselor de mic trafic pentru moldovenii primului-ministru Vladimir Filat, şi de KGB şi de ai noştri!

Scene din pelicula "Un pitic atât de mic de-l făceau ca pe-un ibric!".

Chestionare pentru permisul de conducere categoria B www.politiarutiera.ro

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

13


umr umr umr umr Deodată, deşi pe jumătate adormită, ea simţi mângâierile lui. La început timide, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. Apoi, mângâierile deveniră mai îndrăzneţe. Mai mult, şi mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesaţ aşa cum se întâmpla... nu-şi aducea aminte exact, cam cu patru, cinci ani în urmă. Senzaţii pe care le credea uitate se întorceau. Memoria sentimentelor era vie, şi o ajută să răspundă la fel. Mângâierile se îngrămădeau, se repetau, el o învăluia, o întorcea. Deodată... nimic. Absolut nimic. - Ce s-a întâmplat? Întreabă ea, surprinsă. Te rog, nu te opri, mai vreau! - Şhhhh... încercă el să o liniştească, gata, am terminat! - Cum adică ai terminat??? - Gata, am găsit telecomanda, dormi liniştită!...

J J J J J Când cer băieţii mâna fetelor? Când s-au săturat de a lor!

J J J J J Un bărbat îşi sună soţia acasă şi spune: - Dragă, am fost invitat să merg la pescuit în Canada cu şeful meu şi câţiva prieteni de-ai lui. Vom fi plecaţi pentru o săptămână. Este o oportunitate pentru mine să obţin acea promovare pe care am aşteptat-o, aşa că ai putea să-mi împachetezi suficiente haine pentru o săptămână, undiţa şi trusa mea de pescuit? Vom pleca de la birou şi voi trece în fugă până acasă să-mi iau lucrurile... Oh, te rog, pune în bagaj şi noua mea pijama de mătase albastră. Soţiei i s-a părut puţin dubios ce a auzit,

Caricatura lui Horaţiu Mălăele

dar, ca o soţie bună ce era, a făcut exact ce a rugat-o soţul ei. Weekendul următor soţul s-a întors puţin obosit dar, de altfel arătând bine. Soţia l-a întâmpinat acasă şi l-a întrebat dacă a prins mulţi peşti. El a spus: - Da! O mulţime de somoni şi câţiva peşti spadă. Dar de ce nu mi-ai impachetat noua mea pijama de mătase bleu, aşa cum te-am rugat? Soţia replică: - Dar am făcut-o. Am pus-o în trusa ta de pescuit.

J J J J J Un preot mergea cu avionul. La 10 fix, vine stewardesa cu micul dejun. - Ce să vă dau, întreabă stewardesa. - Un whisky mic, zice preotul. Stewardesa vrea să toarne, dar preotul se răzgândeşte. - La ce înălţime zburăm? - La 10.000 de metri. - Ştii ceva? Mai bine dă-mi un ceai, că suntem prea aproape de şefu’.

J J J J J Un român şi un neamţ se cazează la un hotel. Recepţionerul îi avertizează că în fiecare noapte, exact la miezul nopţii, apare o fantomă care vrea bani. La 12 noaptea fix, în camera românului intră fantoma. - Sunt fantoma de la 12 fix şi vreau bani! Românul, speriat, scoate 100 de euro din portofel şi-i dă fantomei. La 12 şi 5 minute, fantoma intră în ca-

14

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

mera neamţului. - Sunt fantoma de la 12 fix şi vreau bani! - Să fii sănătoasă, zice neamţul, că nu-ţi dau nimic! Ziceai că vii la 12 fix.

J J J J J Mare concurs de full contact. În finală, Bulă şi un chinez, se bat, dar nu învinge nimeni. - Fiecare va avea dreptul la câte o lovitură, spune arbitrul. Să înceapă chinezul! Se apropie chinezul de Bulă, îi trage una de rămâne Bulă fără suflare câteva minute. Se scoală Bulă clătinându-se şi întreabă: - Ce-a fost asta? - Cheia dragonului, zice chinezul. Vine rândul lui Bulă să lovească. Bulă duce fulgerător mâna la spate, se roteşte şi-l loveşte pe chinez de-l zboară din ring. Aruncă arbitrul apă pe chinez, se trezeşte chinezul cu greu şi întreabă cu ultimele puteri: - Ce-a fost asta? - Cheia franceză, răspunde Bulă.

J J J J J Doi poliţişti găsesc trei grenade într-o groapă. Primul zice: - Ce facem cu ele? Al doilea: - Le ducem la secţie! Primul: - Şi dacă explodează una pe drum? Al doilea: - Spunem că am găsit doar două!


Domna Nuţi, este adevărat că domnu' Trăienică a fost primul bărbat din viaţa dumneavoastră?

S-ar putea... Are o figură care mi se pare foarte cunoscută!

Şi-a transformat numele, într-un renume: Nuţi "Spaima Virtuţii". Domnu' preşedinte, am auzit că Nuţi Udrea conduce maşina de 10 ani şi nu a avut niciun accident. Ce ar trebui să îi arăţi pentru asta?

Admiraţie?

Nu, dragă, viteza a doua!

Gurile rele susţin că o blondă a fost derutată într-o benzinărie de cifrele de la pompe: 95, 98... L-a abordat pe un angajat şi l-a întrebat: "Benzină din 2010 nu aveţi?".

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

15


Şi ca să vă demonstrez că nu vreau să divorţez, în această dimineaţă m-am dat din nou cu parfumul Cocoş Anel!

Prietenă a unui recunoscut animal politic, Nuţi Udrea se orientează deseori în căsnicie după miros. Intru sub duşul de la hotel şi dau să iau şamponul. Pe cutie scria "Pentru păr uscat"! Nu l-am putut folosi. Eu aveam deja părul ud!

Devenită europarlamentar după multe săruturi perpendiculare în dosul lui Moş Ion Iliescu, Corina Creţu este convinsă că folositul îndelung al buzelor şi limbii duc la dezvoltarea creierului.

16

INVESTIGATORUL | APRILIE 2010 | www.investigatorul.ro

INVESTIGATORUL Aprilie  

din primăva răpână-n toamnă 1 Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Nea Popa de La Bloc! Povestea Comisarului Moldovean, Ardelean şi Ungurean cont...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you