Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A II-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNul Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 4 El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. 1

Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic.


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

II El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. 10

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. III El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 20 ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 16


Oficiul lecturilor

5

24

El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. V. Cine face adevãrul vine la luminã. R. Ca sã se descopere lucrãrile sale. lecTurA îNTÂI Din cartea Exodului 20,1-17 Promulgarea legii pe muntele Sinai În zilele acelea, 1 Dumnezeu a rostit aceste cuvinte: 2 „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care te-a scos din þara Egiptului, din casa robiei. 3 Sã nu ai alþi dumnezei afarã de mine. 4 Sã nu-þi faci chip cioplit ºi nimic ce sã înfãþiºeze lucrurile care sunt sus în cer sau jos pe pãmânt, sau în apele care sunt sub pãmânt. 5 Sã nu te închini înaintea lor ºi sã nu le slujeºti; cãci eu, Domnul Dumnezeul tãu, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea pãrinþilor în copii pânã la a treia ºi a patra generaþie a celor care mã urãsc, 6 ºi mã îndur pânã la al miilea neam de cei care mã iubesc ºi pãzesc poruncile mele. 7 Sã nu iei numele Domnului, Dumnezeului tãu, în zadar, cãci Domnul nu-l va lãsa nepedepsit pe cel care va lua în zadar numele lui. 8 Adu-þi aminte de ziua de odihnã, ca sã o sfinþeºti. 9 Sã lucrezi ºase zile ºi sã-þi faci toate muncile tale, 10 dar ziua a ºaptea este zi de odihnã, închinatã Domnului Dumnezeul tãu; sã nu lucrezi în acea zi nimic, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici servitorul tãu, nici servitoarea ta, nici vitele tale, nici strãinul care este în casa ta. 11 Cãci în ºase zile a fãcut Dumnezeu cerurile, pãmântul ºi marea, ºi tot ce este în ele, iar în ziua a ºaptea s-a


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnã ºi a sfinþit-o. 12 Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, ca sã trãieºti mult în þara pe care þi-o dã Domnul Dumnezeul tãu. 13 Sã nu ucizi. 14 Sã nu sãvârºeºti adulter. 15 Sã nu furi. 16 Sã nu dai mãrturie falsã împotriva aproapelui tãu. 17 Sã nu pofteºti casa aproapelui tãu. Sã nu pofteºti femeia aproapelui tãu, nici servitorul, nici servitoarea, nici boul, nici mãgarul ºi nici un lucru ce este al aproapelui tãu”. reSPONSOrIul Ps 18 (19),8.9b; Rom 13,8b.10b R. Legea Domnului este desãvârºitã, învioreazã sufletul; mãrturia Domnului este adevãratã, îl face înþelept pe cel neºtiutor. * Porunca Domnului este strãlucitoare, lumineazã ochii. V. Cine îl iubeºte pe aproapele împlineºte legea; plinãtatea legii este iubirea. * Porunca Domnului. lecTurA A DOuA Din tratatul Despre fuga de lume al sfântului Ambroziu, episcop (Cap. 6, 36; 7, 44; 8, 45; 9, 52: CSEL 32, 192.198-199.204)

Sã ne apropiem de Dumnezeu, unicul bine adevãrat Acolo unde este inima omului, acolo este ºi comoara sa. Într-adevãr, Domnul nu obiºnuieºte sã refuze darul bun celor care îl roagã. Pentru aceasta, deoarece Domnul este bun ºi este mai ales pentru cei care îl aºteaptã cu rãbdare, sã ne apropiem de el, sã stãm cu el cu tot sufletul nostru, cu toatã inima, cu toatã puterea, pentru a rãmâne în lumina sa, a vedea gloria sa ºi a ne bucura de harul fericirii supreme. Aºadar, sã înãlþãm sufletul spre acel bine, sã rãmâ-


Oficiul lecturilor

7

nem în el, sã ne unim cu el, spre acel bine care este mai presus de orice gând al nostru ºi de orice consideraþie ºi care împarte pace ºi liniºte fãrã sfârºit, o pace care depãºeºte orice înþelegere ºi sentiment al nostru. Acesta este binele care pãtrunde toate ºi toþi trãim în el ºi depindem de el, în timp ce el nu are nimic deasupra sa, ci este divin. De fapt, nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu; de aceea, tot ceea ce este bun este divin ºi tot ceea ce este divin este bun, motiv pentru care s-a spus: Îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi (Ps 103,28); într-adevãr, pe bunã dreptate, prin bunãtatea lui Dumnezeu, ne sunt date toate lucrurile bune, pentru cã nu este amestecat nici un rãu cu ele. Scriptura promite credincioºilor aceste bunuri, spunând: Veþi mânca din roadele pãmântului (Is 1,19). Suntem morþi împreunã cu Cristos; purtãm mereu ºi în orice loc în trupul nostru moartea lui Cristos, pentru ca ºi viaþa lui Cristos sã se arate în noi. Aºadar, nu mai trãim viaþa noastrã, ci viaþa lui Cristos, viaþã de nevino vãþie, viaþã de castitate, de simplitate ºi a tuturor virtuþilor. Am înviat împreunã cu Cristos, deci sã trãim în el, sã ne înãlþãm în el, pentru ca ºarpele sã nu poatã gãsi pe pãmânt cãlcâiul nostru ca sã-l muºte. Sã fugim de aici. Chiar dacã eºti reþinut de trup, poþi fugi cu sufletul, poþi fi aici ºi sã rãmâi lângã Domnul dacã sufletul tãu aderã la el, dacã mergi în urma lui cu gândurile tale, dacã urmezi cãile sale în credinþã, nu în viziune, dacã te adãposteºti în el; pentru cã este adãpost ºi fortãreaþã cel cãruia David îi spune: În tine m-am adãpostit ºi nu m-am înºelat (cf. Ps 76,3 Vg). Prin urmare, dacã Dumnezeu este adãpost, iar Dum nezeu este în cer ºi deasupra cerurilor, atunci trebuie sã fugim de aici spre cer, unde domneºte pacea, odihna de trude, unde vom sãrbãtori marele sabat, aºa cum a spus Moise: Ceea ce va ieºi din pãmânt în timpul sabatului sãu, sã-þi slujeascã drept hranã (Lev 25,6). Într-adevãr, a te odihni în Dumnezeu ºi a vedea frumuseþile sale este ca ºi cum ai sta la masã ºi ai fi plin de fericire ºi de liniºte.


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

Sã fugim deci ca niºte cerbi la izvoarele de apã; sã fie însetat ºi sufletul nostru de ceea ce era însetat David. Care este izvorul? Ascultã-l pe cel care spune: La tine este izvorul vieþii (Ps 35,10); sufletul spune acestui izvor: Când voi veni ºi mã voi arãta în faþa ta? (Ps 41,3). Într-adevãr, Dumnezeu este izvorul. Mt 22,37-38; cf. Dt 10,12 reSPONSOrIul R. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta, din tot sufletul tãu ºi din tot cugetul tãu: * Aceasta este cea mai mare ºi cea dintâi poruncã. V. Ce cere Domnul de la tine, dacã nu sã te temi de Domnul, Dumnezeul tãu, ºi sã-l iubeºti pe el ºi sã slujeºti Domnului, Dumnezeului tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu? * Aceasta este. rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul tãu ºi încã de pe pãmânt ne faci pãrtaºi ai bunurilor cereºti; te rugãm sã ne cãlãuzeºti în viaþa aceasta ca sã ajungem la acea luminã în care locuieºti tu însuþi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNul Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase,


Oficiul lecturilor

9

Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã; Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãmânt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2

Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã.


10

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

5

Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Cântarea

Dt 32,1-12

Binefacerile lui Dumnezeu faþã de popor De câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunã gãina puii sub aripi! (Mt 23,37).


Laudele 1

11

Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! * Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele! 2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, * ca roua sã curgã cuvintele mele, ca burniþa peste iarbã * ºi ca ropotul de ploaie peste grâne. 3 Cãci voi invoca numele Domnului: * preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, * toate cãile lui sunt dreptate. Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; * el este drept ºi nepãrtinitor. 5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; † ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, * ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos. 6 Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, * popor nechibzuit ºi fãrã minte? Oare nu este el pãrintele tãu, * cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat? 7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, * socoteºte anii, generaþie dupã generaþie, întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, * întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti. 8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, * când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam, el a stabilit hotarele popoarelor * dupã numãrul fiilor lui Israel; 9 cãci partea Domnului este poporul sãu, * Iacob este partea lui de moºtenire. 10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, * într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice; ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit * ca pe lumina ochilor. 11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, * zburând deasupra lor îºi întinde aripile, ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, * l-a purtat pe aripile sale. 12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: * nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi.


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. lecTurA ScurTÃ Is 1,16-18 Spãlaþi-vã, curãþaþi-vã, înlãturaþi dinaintea ochilor mei faptele voastre rele, încetaþi de a mai face rãul!


Laudele

13

Învãþaþi sã faceþi binele: cãutaþi dreptatea, ocrotiþi-l pe cel asuprit, faceþi dreptate orfanului, apãraþi-o pe vãduvã. Veniþi sã facem judecatã, zice Domnul: de-ar fi pãcatele voastre ca purpura, se vor face albe ca zãpada, ºi de-ar fi roºii cum este carminul, se vor face albe ca lâna. reSPONSOrIul ScurT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta! Nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu. Primeºte-mã ca pe unul dintre slujitorii tãi! cÂNTAreA DIN evANghelIe – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor,


14

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

78

prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Tatã, am pãcãtuit împotriva cerului ºi înaintea ta! Nu mai sunt vrednic sã fiu numit fiul tãu. Primeºte-mã ca pe unul dintre slujitorii tãi! rugÃcIuNeA uNIverSAlà Sã-i aducem mulþumiri pururea ºi în tot locul lui Cristos, Mântuitorul nostru, ºi sã-l implorãm cu încredere: Ajutã-ne, Doamne, cu harul tãu! Dãruieºte-ne sã ne pãstrãm trupul neprihãnit, – ca sã poatã locui în el Duhul tãu Sfânt! Învaþã-ne încã de dimineaþã sã ne punem în slujba fraþilor noºtri – ºi ziua întreagã sã împlinim în toate voia ta! Dã-ne harul sã cãutãm pâinea care dãinuie spre viaþa de veci, – ºi pe care tu ne-o dãruieºti nouã! Sã mijloceascã pentru noi Maica ta, scãparea pãcãtoºilor, – ca sã ne ierþi cu bunãtate pãcatele! Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul tãu ºi încã de pe pãmânt ne faci pãrtaºi ai bunurilor cereºti; te rugãm sã ne cãlãuzeºti în viaþa aceasta ca sã ajungem la acea luminã în care locuieºti tu însuþi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Ora medie

15

Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNul Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSAlMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),81-88 XI (Kaf)


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a II-a din Post

81

Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, * în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa. 82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale * ºi spun: „Când mã vei mângâia?” 83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, * dar nu am uitat de îndreptãrile tale. 84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? * Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc? 85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; * ei nu sunt dupã legea ta. 86 Toate poruncile tale sunt adevãr; † pe nedrept m-au prigonit: * vino în ajutorul meu! 87 Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, * dar nu am pãrãsit învãþãturile tale. 88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã * ºi voi pãzi poruncile gurii tale. Psalmul 60 (61) Rugãciunea unui exilat Rugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice (sf. Ilariu). 2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea. 3 De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie.


Ora medie

17

8

Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti. 9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi. Psalmul 63 (64) Rugãciune împotriva duºmanilor În acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimirea Domnului (sf. Augustin). 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului. 3 Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu.


18

Duminica a III-a din Post

lecTurA ScurTÃ Is 44,21-22 Adu-þi aminte cã tu eºti slujitorul meu; eu te-am format, tu eºti servitorul meu, Israele, tu nu mã vei înºela. Eu îþi ºterg fãrãdelegile ca un nor ºi pãcatele ca ceaþa: întoarce-te la mine, cãci eu te-am rãscumpãrat. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, tu ne vindeci prin harul tãu ºi încã de pe pãmânt ne faci pãrtaºi ai bunurilor cereºti; te rugãm sã ne cãlãuzeºti în viaþa aceasta ca sã ajungem la acea luminã în care locuieºti tu însuþi. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNul Pleacã-þi urechea, bunule Tatã, Spre ruga noastrã înlãcrimatã. Îþi cerem milã ºi îndurare În timpul sfânt al Postului Mare. Sã se ascundã nimeni nu poate, Faptele noastre tu le ºtii toate. Noi ne întoarcem iar cãtre tine, Tu ne aratã calea spre bine. Ne recunoaºtem faptele rele; Mila ta, Doamne, sã ni le spele


Vesperele I

19

ªi spre-ndreptare sã ne îndrume, Ca sã se-nalþe sfântul tãu nume. Prin pocãinþã, post ºi-nfrânare, Vrem sã aparã voinþa tare De-a nu ne-ntoarce nicicând, Pãrinte, La viaþa tristã de mai-nainte. Mâna-þi deschide, darnicã, plinã. Dã-ne putere, dã-ne luminã. Postul ce-l facem, roade sã poarte Acum, în viaþã, ºi dupã moarte. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie, spune Domnul. Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52). 1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu.


20

Duminica a III-a din Post

9

El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie, spune Domnul. Ant. 2 Voi jertfi jertfã de laudã ºi voi invoca numele Domnului. Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dumnezeu (cf. Evr 13,15). 10 Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Voi jertfi jertfã de laudã ºi voi invoca numele Domnului.


Vesperele I

21

Ant. 3 Nimeni nu ia de la mine viaþa mea, ci eu însumi o dau ºi o iau iarãºi înapoi. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Nimeni nu ia de la mine viaþa mea, ci eu însumi o dau ºi o iau iarãºi înapoi. 6

2Cor 6,1-4a lecTurA ScurTÃ Vã îndemnãm sã nu primiþi harul lui Dumnezeu în zadar, cãci el spune: „La momentul potrivit te-am ascultat ºi în ziua mântuirii te-am ajutat”. Iatã, acum este momentul potrivit, iatã, acum este ziua mântuirii. Noi nu dãm nimãnui nici o ocazie de poticnire, ca sã nu fie defãimatã slujirea noastrã. Dar în toate, noi ne prezentãm ca niºte slujitori ai lui Dumnezeu. reSPONSOrIul ScurT R. Aratã-þi, Doamne, milostivirea, * pentru cã þi-am greºit þie! Aratã-þi.


22

Duminica a III-a din Post

V. Cristoase, ascultã rugãciunea noastrã. * Pentru cã þi-am greºit þie! Slavã Tatãlui. Aratã-þi, Doamne, milostivirea, pentru cã þi-am greºit þie! Ant. la Magnificat: Domnul spune: Cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta în veci.

cÂNTAreA DIN evANghelIe – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul spune: Cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta în veci.


Completoriul

23

rugÃcIuNeA uNIverSAlà Sã-l preamãrim pe Cristos Domnul, care s-a fãcut învãþãtorul, modelul ºi fratele nostru. Sã-l implorãm, spunându-i: Doamne, dã viaþã poporului tãu! Cristoase, care te-ai fãcut asemenea nouã întru toate afarã de pãcat, învaþã-ne sã ne bucurãm cu cei care se bucurã ºi sã plângem cu cei care plâng, – pentru ca iubirea noastrã sã creascã din zi în zi! Dã-ne harul sã te slujim pe tine – în fraþii noºtri flãmânzi ºi însetaþi! Tu, care l-ai ridicat pe Lazãr din somnul morþii, – readu-i la viaþã, prin credinþã ºi pocãinþã, pe cei morþi sufleteºte prin pãcat! Sporeºte numãrul celor care te urmeazã mai îndeaproape ºi mai desãvârºit, – dupã exemplul fericitei Fecioare Maria ºi al sfinþilor! Fã ca cei rãposaþi sã învie în slava ta – ºi sã se bucure de iubirea ta în veci! Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care eºti izvorul a toatã bunãtatea ºi îndurarea, tu ne-ai arãtat cã postul, rugãciunea ºi pomana vindecã rãnile pricinuite de pãcate; priveºte spre noi, cei care, apãsaþi de povara greºelilor, ne recunoaºtem vinovãþia, ºi ridicã-ne mereu cu îndurarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


24

Duminica a III-a din Post

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã?


Completoriul

25

4

Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. lecTurA ScurTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul


26

Duminica a III-a din Post

tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. reSPONSOrIul ScurT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. cÂNTAreA DIN evANghelIe – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


28

Duminica a III-a din Post

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


II-7  
II-7