Page 1


LUNI SÃPTÃMÂNA A XXII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã cântãm cu veselie Domnului ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã cântãm cu veselie Domnului ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cristoase, eºti viaþã, luminã eºti minþii, Speranþã, iubire, din tine sorb sfinþii. În tine e pacea, izvor eºti de bine; Un imn de mãrire-nãlþãm cãtre tine. Întreaga-þi putere divinã apare În tot ce în oameni e nobil ºi mare. Tu, foc al iubirii, le dai o scânteie La toþi cei ce vor din iubire sã ieie. Pãstreazã credinþa, dã timpuri cu pace, Distruge în lume ce þie nu-þi place. Te-ndurã de orice fãpturã bolnavã, La moarte ne cheamã-n lãcaºul de slavã.


Oficiul lecturilor

3

Te-adorã toþi sfinþii, cu ei deodatã, Te-adorã tot omul, cerescule Tatã. ªi Fiului tãu, de asemeni, se-nchinã, ªi Duhului Sfânt dãtãtor de luminã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pleacã-þi urechea spre mine, Doamne, ºi mântuieºte-mã. Psalmul 30 (31),2-17.20-25 Rugãciunea plinã de încredere a celui mâhnit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul (Lc 23,46). I Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. 7 Tu îi urãºti pe cei care se închinã deºertãciunii idolilor, * eu însã îmi pun încrederea numai în Domnul. 8 Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta, † cãci ai privit la neputinþa mea, * tu cunoºti frãmântãrile sufletului meu. 9 Nu m-ai lãsat în mâinile duºmanului * ºi ai pus în loc sigur picioarele mele. Ant. Pleacã-þi urechea spre mine, Doamne, ºi mântuieºte-mã. 2


4

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Ant. 2 Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu, Doamne. II Îndurã-te de mine, Doamne, cãci sunt în strâmtorare; * mi s-au uscat de mâhnire ochii, sufletul ºi trupul. 11 Cãci se sfârºeºte în durere viaþa mea * ºi anii mei în suspine; sãrãcia mi-a sleit puterile * ºi oasele mele s-au mãcinat. 12 Am ajuns de râsul duºmanilor mei: † spaimã mare pentru vecinii ºi cunoscuþii mei; * cei care mã vãd pe drum mã ocolesc. 13 Sunt dat uitãrii ca un mort, † ca unul fãrã inimã, * am ajuns ca o oalã spartã. 14 Când aud învinuirile multora, groaza mã înconjoarã, † când împreunã se înþeleg între ei împotriva mea, * uneltesc sã-mi ia sufletul. 15 Dar eu mã încred în tine, Doamne, † ºi spun: „Tu eºti Dumnezeul meu, * 16 soarta mea este în mâinile tale!” Scapã-mã din mâinile duºmanilor mei * ºi de cei care mã persecutã. 17 Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu, * mântuieºte-mã în îndurarea ta. Ant. Fã sã strãluceascã faþa ta peste slujitorul tãu, Doamne. Ant. 3 Binecuvântat sã fie Domnul, cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate. 10

20

III Cât de mare este bunãtatea ta, Doamne, † pe care ai pregãtit-o pentru cei care se tem de tine * ºi cu care îi copleºeºti pe cei care se încred în tine înaintea ochilor tuturor.


Oficiul lecturilor

5

21

Tu îi ascunzi sub protecþia feþei tale de uneltirile oamenilor, † îi adãposteºti în cortul tãu, * departe de limbile care îi clevetesc. 22 Binecuvântat sã fie Domnul, † cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate, * într-o cetate întãritã. 23 În neliniºtea mea ziceam: * „Sunt izgonit dinaintea ta”, dar tu ai ascultat glasul rugãciunii mele * când am strigat cãtre tine. 24 Iubiþi, aºadar, pe Domnul, voi, toþi credincioºii lui! † Domnul îi pãzeºte pe cei credincioºi * ºi îi pedepseºte cu vârf ºi îndesat pe cei mândri. 25 Fiþi tari, prindeþi curaj, * voi, toþi cei care nãdãjduiþi în Domnul! Ant. Binecuvântat sã fie Domnul, cãci a fãcut pentru mine lucruri minunate. V. Condu-mã, Doamne, în adevãrul tãu ºi învaþã-mã. R. Pentru cã tu eºti Dumnezeul mântuirii mele. LECTURA ÎNTÂI Din cartea profetului Ieremia

19,1-5.10–20,6

Un gest simbolic: spargerea oalei Aºa a vorbit Domnul: „Du-te ºi cumpãrã de la un olar o oalã de lut ºi ia cu tine pe câþiva dintre bãtrânii poporului ºi dintre bãtrânii preoþilor. 2 Du-te în valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olarilor, ºi acolo sã vesteºti cuvintele pe care þi le voi spune. 3 Sã spui: Ascultaþi cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda ºi locuitori ai Ierusalimului! Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor, Dumnezeul lui Israel: Iatã, voi aduce peste locul acesta o nenorocire care va face sã þiuie urechile oricui va auzi vorbindu-se de ea. 4 Pentru cã m-au pãrãsit, au spurcat locul acesta, au adus în el jertfã altor dumnezei pe care nu-i cunoºteau nici ei, nici pãrinþii lor, nici regii lui 19,1


6

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Iuda, ºi au umplut locul acesta cu sânge nevinovat. 5 Au zidit ºi înãlþimi pentru Baal, ca sã-i ardã pe copiii lor în foc ca arderi de tot pentru Baal: lucru pe care nici nu-l poruncisem, nici nu-l rânduisem ºi nici nu-mi trecuse prin minte. 10 Sã spargi apoi vasul, sub ochii oamenilor care vor merge cu tine. 11 ªi sã le spui: Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor: Aºa voi zdrobi poporul acesta ºi cetatea aceasta, cum se sparge vasul unui olar, fãrã sã poatã fi fãcut la loc. ªi morþii vor fi îngropaþi în Tofet, pentru cã nu va mai fi loc pentru îngroparea lor. 12 Aºa voi face locului acestuia, zice Domnul, ºi locuitorilor lui, ºi voi face cetatea aceasta ca Tofetul. 13 Casele Ierusalimului ºi casele regilor lui Iuda vor fi necurate ca Tofetul, toate casele pe acoperiºul cãrora se aduceau jertfe întregii oºtiri a cerurilor ºi se turnau libaþii dumnezeilor strãini!” 14 Ieremia s-a întors din Tofet, unde-l trimisese Domnul sã profeþeascã. Apoi a stat în curtea casei Domnului ºi a zis întregului popor: 15 „Aºa vorbeºte Domnul oºtirilor, Dumnezeul lui Israel: Iatã, voi aduce peste cetatea aceasta ºi peste toate cetãþile care þin de ea toate nenorocirile pe care i le-am vestit mai dinainte, pentru cã ºi-au învârtoºat inima ca sã nu asculte cuvintele mele”. 20,1 Paºhur, fiul preotului Imer, supraveghetor în casa Domnului, l-a auzit pe Ieremia profeþind aceste lucruri. 2 ªi Paºhur l-a lovit pe profetul Ieremia ºi l-a aruncat în temniþa care era la poarta de sus a lui Beniamin, în casa Domnului. 3 Dar a doua zi, Paºhur l-a scos pe Ieremia din temniþã. ªi Ieremia i-a zis: „Domnul nu te mai numeºte Paºhur (Noroc din toate pãrþile), ci Magor-Misabib (Spaimã din toate pãrþile). 4 Cãci aºa vorbeºte Domnul: Iatã, te voi face de groazã, pe tine ºi pe toþi prietenii tãi; ei vor cãdea uciºi de sabia vrãjmaºilor lor, ºi ochii tãi vor vedea lucrul acesta. Voi da, de asemenea, pe tot Iuda în mâinile împãratului Babilonului, care-i va duce robi în Babilon ºi-i va ucide cu sabia. 5 Toate bogãþiile cetãþii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump ºi toate vistieriile regilor lui Iuda


Oficiul lecturilor

7

le voi da în mâinile vrãjmaºilor lor; aceºtia le vor jefui, le vor lua ºi le vor duce în Babilon. 6 Chiar ºi tu, Paºhur, ºi toþi cei ce locuiesc în casa ta veþi merge în robie; acolo, în Babilon, vei muri ºi acolo vei fi îngropat, tu ºi toþi prietenii tãi, cãrora le-ai profeþit minciuni”. Cf. Mt 23,37; cf. Ier 19,15 RESPONSORIUL R. Ierusalime, care omori profeþii ºi-i ucizi cu pietre pe cei care au fost trimiºi la tine! * De câte ori am vrut sã-i adun pe copiii tãi, aºa cum gãina îºi adunã puii sub aripi, ºi n-ai voit? V. Þi-ai învârtoºat inima ca sã nu asculte cuvintele mele. * De câte ori. LECTURA A DOUA Din Imitaþiunea lui Cristos (Cartea 3, 3)

Eu i-am învãþat pe profeþii mei Domnul spune: Ascultã, fiul meu, vorbele mele, care sunt nespus de dulci ºi întrec toatã ºtiinþa filozofilor ºi a înþelepþilor lumii acesteia. Cuvintele mele sunt duh ºi viaþã (cf. In 6,63) ºi nu trebuie înþelese dupã mintea omeneascã. Ele nu trebuie sã fie tãlmãcite pentru a simþi o plãcere deºartã, ci ca sã fie ascultate în tãcere ºi primite cu toatã umilinþa ºi cu mare dragoste. Iar eu am spus: Fericit este omul pe care îl cãlãuzeºti tu, Doamne, pe care îl înveþi legea ta, ca sã-l pãstrezi netulburat în ziua nenorocirii (Ps 93,12-13) ºi sã nu-l laºi nemângâiat pe pãmânt. Eu, a spus Domnul, i-am învãþat dintru început pe profeþi ºi pânã în prezent nu încetez a le vorbi tuturor. Dar mulþi sunt surzi la auzul glasului meu, muþi ºi împietriþi. Cei mai mulþi ascultã mai bucuroºi lumea decât pe Dumnezeu; urmeazã cu mai mare uºurinþã poftele lor trupeºti decât voinþa lui Dumnezeu.


8

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Lumea fãgãduieºte lucruri trecãtoare ºi mãrunte, iar oamenii îi slujesc cu atâta lãcomie; eu promit bunurile cele mai mari ºi veºnice, iar inimile muritorilor rãmân insensibile. Cine mã slujeºte ºi mã ascultã cu atâta grijã în toate, precum slujeºte lumii ºi stãpânilor sãi? Sã-þi fie ruºine, aºadar, slugã leneºã ºi cârtitoare, cãci ei sunt mai înflãcãraþi pentru pierzarea lor, decât tu pentru viaþa ta. Cã ei se bucurã mai mult pentru deºertãciune, decât tu pentru adevãr. Desigur, ei sunt deseori înºelaþi în speranþa lor, pe când fãgãduinþa mea nu înºalã pe nimeni ºi nici nu lasã dezamãgit pe cel care se încrede în mine. Ceea ce am promis voi da, ceea ce am spus voi îndeplini, dacã cineva rãmâne statornic pânã la sfârºit în dragostea mea. Eu sunt rãsplãtitorul tuturor celor buni ºi cel care îi încearcã din greu pe toþi cei evlavioºi. Scrie vorbele mele în inima ta ºi cerceteazã-le cu atenþie, cãci în timp de ispitã îþi vor fi neapãrat de trebuinþã. Ceea ce nu înþelegi când citeºti vei înþelege în ziua vizitei mele. Eu vizitez, de obicei, în douã feluri pe aleºii mei: prin încercare ºi prin mângâiere. Zilnic le dau douã învãþãturi: una prin care dojenesc greºelile lor, alta îndemnându-i sã creascã în virtuþi. Pe cel care aude cuvintele mele ºi le dispreþuieºte are cine sã-l judece în ziua de pe urmã (cf. In 12,48). RESPONSORIUL

Cf. Prov 23,26; 1,9; 5,1

R. Fiule, dã-mi inima ta ºi ochii tãi sã urmeze cãile mele, * pentru ca harul meu sã fie cununã pe capul tãu. V. Ia aminte, fiul meu, la înþelepciunea mea ºi pleacã-þi urechea la sfatul meu cel bun. * Pentru ca harul meu.


Laudele

9

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule al puterilor, de la care vine tot darul desãvârºit, sãdeºte în inimile noastre iubirea faþã de numele tãu; uneºte-ne tot mai strâns cu tine, spre a hrãni în noi ceea ce este bun, ºi vegheazã cu grijã ca sã pãstrezi ce ai sãdit în noi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Luminã sublimã, izvor de luminã, În faþa ta ziua ºi noaptea se-nclinã; Tenebrelor nopþii, de pui stãvilare, Când dai tu poruncã, lumina apare. Luceafãr eºti, Doamne, dar nu micul astru Ce noaptea scânteie pe cerul albastru Vestind tuturora cu raza-i plãpândã Înfrângerea nopþii ºi-a zilei izbândã; Ci eºti Creatorul luminii astrale; Toþi aºtrii sunt licãri din razele tale. Lumina ta, Doamne, pãtrunde oriunde, În faþa ta soarele însuºi se-ascunde.


10

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Pãtrundã ºi-n inimi, alunge din ele Pãcatul ºi bezna pornirilor rele. Golite le facã de ura pãgânã, Ca-n ele iubirea mereu sã rãmânã. Cristos sã primeascã, în mila sa mare, Nevrednicul nostru prinos de-nchinare; Primeascã-l, de-asemeni, ºi veºnicul Tatã, ªi Duhul, izvor de iubire curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Când voi veni ºi mã voi arãta în faþa Domnului? Psalmul 41 (42) Dorul dupã Dumnezeu ºi dupã templul sãu Cel cãruia îi este sete sã vinã; cel care vrea, sã primeascã apa vieþii (Ap 22,17) 2 Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, * aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. 3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; * când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu? 4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua ºi noaptea * când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tãu?” 5 Îmi aduc aminte de aceasta – ºi sufletul se topeºte în mine – † cum înaintam prin mulþime pânã la casa lui Dumnezeu * în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire ale unei mulþimi în sãrbãtoare. 6 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu.


Laudele

11

7

E mâhnit în mine sufletul, † de aceea mã gândesc la tine * din þara Iordanului ºi din Hermon, de pe muntele Misar. 8 Un abis cheamã un alt abis la vuietul cascadelor tale; * toate talazurile ºi valurile tale trec peste mine! 9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa † ºi noaptea cântarea lui mã însoþeºte * ca o rugãciune cãtre Dumnezeul vieþii mele. 10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: † „De ce m-ai uitat? * De ce umblu trist, oprimat de duºmanii mei?” 11 Mi se sfãrâmã oasele când mã batjocoresc asupritorii mei † ºi mã întreabã toatã ziua: * „Unde este Dumnezeul tãu?” 12 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu. Ant. Când voi veni ºi mã voi arãta în faþa Domnului? Ant. 2 Aratã-ne, Doamne, lumina îndurãrilor tale. Cântarea

Sir 36,1-7.13-16

Rugãciune pentru Ierusalim, cetatea sfântã Aceasta este viaþa veºnicã: sã te cunoascã pe tine, singurul Dumnezeu adevãrat, ºi pe acela pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos (In 17,3). 1

Îndurã-te de noi, Doamne, Dumnezeul tuturor, † îndreaptã-þi privirea asupra noastrã * ºi aratã-ne lumina îndurãrilor tale, 2 revarsã frica ta asupra neamurilor * care nu te-au cãutat pe tine,


12

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

ca sã priceapã cã nu este alt Dumnezeu afarã de tine * ºi sã povesteascã faptele tale minunate. 3 Ridicã mâna ta asupra neamurilor strãine, * ca sã vadã puterea ta. 4 Dupã cum te-ai arãtat sfânt în noi înaintea lor, * tot astfel, sã fii preamãrit în ei înaintea noastrã, 5 ca sã te recunoascã, dupã cum ºi noi te-am recunoscut, * cã nu este un alt Dumnezeu în afarã de tine, Doamne! 6 Reînnoieºte semnele tale ºi repetã faptele tale minunate, * 7 preamãreºte mâna ta ºi întãreºte braþul tãu cel drept. 13 Adunã toate seminþiile lui Iacob * ºi le vei avea ca moºtenire aºa ca la început. 14 Îndurã-te, Doamne, de poporul tãu * asupra cãruia este invocat numele tãu, ºi de Israel, pe care þi l-ai ales * ca pe întâiul tãu nãscut. 15 Îndurã-te de cetatea sfinþeniei tale, * de Ierusalim, locul odihnei tale! 16 Umple Sionul de strãlucirea ta * ºi templul tãu de gloria ta! Ant. Aratã-ne, Doamne, lumina îndurãrilor tale. Ant. 3 Binecuvântat eºti, Doamne, în tãria cerului. Psalmul 18 A (19 A) Laudã lui Dumnezeu, creatorul a toate Ne va vizita Cel care Rãsare din înãlþime... ca sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii (Lc 1,78.79). 2

Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu * ºi firmamentul vesteºte lucrarea mâinilor sale. 3 Ziua încredinþeazã zilei mesajul, * iar noaptea transmite nopþii înþelegerea.


Laudele

13

4

Nu e vorbire, nu sunt cuvinte * ale cãror glasuri sã se poatã auzi, 5 ºi totuºi, vocea lor strãbate tot pãmântul, * vestea lor ajunge la marginile lumii. 6 În ele, acolo a fixat un cort pentru soare, † ºi el, ca un mire, iese din camera sa nupþialã, * se bucurã ca un viteaz ce porneºte la drum în grabã. 7 Rãsare la un capãt al cerurilor † ºi-l strãbate pânã la celãlalt capãt, * ºi nimic nu se poate ascunde de cãldura lui. Ant. Binecuvântat eºti, Doamne, în tãria cerului. LECTURA SCURTÃ

Ier 15,16

Am aflat cuvintele tale ºi le-am sorbit, ºi cuvântul tãu a fost bucurie ºi veselie pentru inima mea, cãci a fost invocat numele tãu asupra mea, Doamne, Dumnezeul oºtirilor! RESPONSORIUL SCURT R. Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul, * celor drepþi li se cuvine sã laude. Bucuraþi-vã. V. Cântaþi-i lui cântare nouã, * celor drepþi li se cuvine sã laude. Slavã Tatãlui. Bucuraþi-vã.

Ant. la Benedictus: Binecuvântat fie Domnul, cãci el ne-a vizitat ºi ne-a eliberat. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc.


14

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

72

Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Binecuvântat fie Domnul, cãci el ne-a vizitat ºi ne-a eliberat. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Mântuitorul nostru ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi ca sã-i aducem lui Dumnezeu jertfe bineplãcute. Sã-l invocãm, aºadar, cu recunoºtinþã: Pãstreazã-ne, Doamne, în slujirea ta! Cristoase, preot veºnic, care ai dãruit poporului tãu o preoþie sfântã, – dã-ne harul sã-i aducem necontenit lui Dumnezeu jertfe spirituale bineplãcute. Dãruieºte-ne cu bunãtate roadele Duhului tãu: – rãbdarea, bunãtatea ºi blândeþea.


Ora medie

15

Fã-ne sã te iubim ca sã fim uniþi cu tine, care eºti însãºi iubirea, – ºi sã facem binele, ca sã-þi aducem laudã prin viaþa noastrã. Fã-ne sã cãutãm cele ce sunt de folos fraþilor noºtri, – pentru ca ei sã ajungã mai uºor la mântuire. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeule atotputernic, care ne-ai adus pe noi la începutul acestei zile, ocroteºte-ne astãzi cu puterea ta, ca sã nu alunecãm în pãcat, ci toate cuvintele, gândurile ºi faptele noastre sã fie îndreptate spre sãvârºirea dreptãþii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc.


Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

16

Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fericiþi cei care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl pãzesc. Psalmul 118 (119),41-48 VI (Vau) Sã coboare asupra mea bunãvoinþa ta, Doamne, * ºi mântuirea ta aºa cum ne-ai promis; 42 atunci voi rãspunde celor care mã defãimeazã, * cãci mi-am pus încrederea în cuvântul tãu. 43 Tu sã nu iei niciodatã din gura mea cuvântul adevãrului, * cãci mã încred în judecãþile tale. 44 Voi pãzi de-a pururi legea ta, * întotdeauna ºi pe vecie. 45 Voi umbla fãrã grijã, * deoarece caut învãþãturile tale. 46 Voi vorbi despre învãþãturile tale în faþa regilor * ºi nu mã voi ruºina. 47 Bucuria mea sunt poruncile tale, * pe care le iubesc. 48 Voi ridica mâinile mele cãtre hotãrârile tale, pe care le iubesc, * ºi voi cugeta la îndreptãrile tale. Ant. Fericiþi cei care ascultã cuvântul lui Dumnezeu ºi îl pãzesc. 41

Ant. 2 Mâncarea mea e sã fac voia Tatãlui. Psalmul 39 (40),2-14.17-18 Aducere de mulþumire ºi cerere de ajutor


Ora medie

17

Tu n-ai voit nici jertfã nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup (Evr 10,5). I 2

Cu dor l-am aºteptat pe Domnul, † iar el s-a plecat spre mine * 3 ºi mi-a ascultat strigãtul. M-a scos din prãpastia nenorocirii, * din noroi ºi mocirlã, mi-a pus picioarele pe stâncã, * mi-a întãrit paºii. 4 El a pus în gura mea un cântec nou, * un imn de laudã pentru Dumnezeul nostru. Mulþi vor vedea ºi vor fi cuprinºi de teamã * ºi îºi vor pune încrederea în Domnul. 5 Fericit bãrbatul care ºi-a pus încrederea în Domnul † ºi nu-ºi întoarce faþa cãtre cei îngâmfaþi, * nici cãtre cei rãtãciþi în minciunã. 6 Multe sunt minunile pe care le-ai fãcut ºi planurile tale pentru noi, † Doamne, Dumnezeul meu! * Nimeni nu este asemenea þie! Aº vrea sã le povestesc ºi sã vorbesc despre ele, * dar ele se înmulþesc fãrã numãr. 7 Jertfã ºi ofrandã tu nu doreºti, † tu mi-ai deschis urechile; * nu ceri nici arderi de tot, nici jertfã de ispãºire. 8 Atunci am zis: „Iatã, vin † – în sulul cãrþii este scris despre mine – * 9 ca sã fac voinþa ta. Dumnezeul meu, aceasta o doresc. * Legea ta este în adâncul inimii mele”. Ant. Mâncarea mea e sã fac voia Tatãlui. Ant. 3 Sãrman sunt eu, dar Domnul are grijã de mine!


18

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

II 10

Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare; * nu-mi închid buzele, tu ºtii lucrul acesta, Doamne! 11 Nu am tãinuit dreptatea ta, * ci vestesc fidelitatea ºi mântuirea ta. Nu am ascuns îndurarea ºi adevãrul tãu * în adunarea cea mare. 12 Iar tu, Doamne, nu-þi îndepãrta îndurarea de la mine, * milostivirea ºi adevãrul tãu sã mã întãreascã pururi, 13 cãci m-au împresurat rele fãrã numãr, † pãcatele mele m-au înconjurat * ºi nu mai pot vedea. S-au înmulþit mai mult decât perii capului meu * ºi mi-a pierit curajul. 14 Binevoieºte, Doamne, a mã elibera! * Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi! 17 Sã se bucure ºi sã se veseleascã în tine toþi cei care te cautã; † cei care iubesc mântuirea ta sã zicã fãrã încetare: * „Preamãrit sã fie Domnul”. 18 Eu sunt sãrac ºi nefericit, * dar Dumnezeu are grijã de mine. Tu, ajutorul ºi eliberatorul meu, * Dumnezeul meu, nu întârzia! Ant. Sãrman sunt eu, dar Domnul are grijã de mine! LECTURA SCURTÃ

Ier 32,40

Voi încheia cu ei un legãmânt veºnic ºi nu voi înceta sã le fac bine ºi voi pune frica mea în inimile lor, ca sã nu se îndepãrteze de la mine. V. În Dumnezeu e mântuirea ºi slava mea. R. ªi scãparea mea este la el.


Vesperele

19

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu eºti Domnul ºi pãzitorul seceriºului ºi al viei, care împarþi fiecãruia lucrarea sa ºi dreaptã rãsplatã dupã fapte, dã-ne harul sã purtãm povara zilei împlinind cu seninãtate voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Izvor de luminã ce nu se terminã, Din cer ne trimite ºi nouã luminã; Rugãmu-ne þie-n cucernicã rugã: Pãcatul ºi bezna le pune pe fugã. Cad umbrele serii tãcute ºi calme. Odihnã aºteaptã truditele palme. La ceasul când ziua se stinge ºi moare, Ca jertfã þi-aducem a frunþii sudoare. Când soarele-apune strigãm cu suspine: În bezna cea tristã, luminã tu fi-ne. Tu eºti pentru îngeri fãclie ºi soare; Trimite-ne-n noapte cereasca-þi splendoare. Ne-acoperã haina ce-am pus-o s-o þese Pãcatele noastre ca iarba de dese; Iertarea ta, Doamne, de ea ne dezbrace, Ne-mbrace c-o hainã de har ºi de pace.


Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

20

Mãrire primeascã cerescul Pãrinte, ªi Fiul, nãscutul deja înainte De veacuri, ºi Duhul iubirii depline, Mãrire Treimii ce-n viaþã ne þine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; har a fost revãrsat pe buzele tale. Psalmul 44 (45) Nunta regelui Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6). I 2

Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi.


Vesperele

21

9

Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. Ant. Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; har a fost revãrsat pe buzele tale. Ant. 2 Iatã, Mirele vine: ieºiþi în întâmpinarea lui. II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu. 12 Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Iatã, Mirele vine: ieºiþi în întâmpinarea lui. Ant. 3 Dumnezeu a hotãrât de mai înainte ca, la împlinirea timpurilor, sã refacã toate în Cristos. 11

Cântarea

Ef 1,3-10

Planul de mântuire al lui Dumnezeu


22

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

3

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Dumnezeu a hotãrât de mai înainte ca, la împlinirea timpurilor, sã refacã toate în Cristos. LECTURA SCURTÃ

1Tes 2,13

Noi îi mulþumim lui Dumnezeu fãrã încetare, pentru cã, primind cuvântul lui Dumnezeu pe care l-aþi auzit de la noi, l-aþi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci aºa cum este într-adevãr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care acþioneazã cu putere în voi, cei care credeþi.


Vesperele

23

RESPONSORIUL SCURT R. Sã se înalþe, Doamne, * la tine rugãciunea mea. Sã se înalþe. V. Ca tãmâia înaintea ta, * la tine rugãciunea mea. Slavã Tatãlui. Sã se înalþe. Ant. la Magnificat: Sã te preamãreascã pururi sufletul meu, Dumnezeule. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


24

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Ant. Sã te preamãreascã pururi sufletul meu, Dumnezeule. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l lãudãm pe Cristos, care iubeºte Biserica, o hrãneºte ºi o întãreºte. Sã-l rugãm cu încredere: Împlineºte, Doamne, rugãminþile poporului tãu! Doamne Isuse, fã ca toþi oamenii sã se mântuiascã – ºi sã ajungã la cunoaºterea adevãrului. Ocroteºte-i pe Sfântul Pãrinte papa N. ºi pe episcopul nostru N., – ºi dãruieºte-le ajutorul puterii tale. Vino în ajutorul acelora care cautã o muncã cinstitã, – ca sã-ºi trãiascã viaþa în bucurie ºi în siguranþã. Fii, Doamne, scãparea celor sãraci – ºi dã-le ajutor în strâmtorare. Þi-i recomandãm pe aceia pe care, în timpul vieþii lor, i-ai învrednicit de slujirea sacrã: – dã-le harul sã te celebreze fãrã sfârºit în lãcaºurile cereºti. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, tu ne-ai întãrit astãzi în muncã pe noi, nevrednicii tãi slujitori. Primeºte aceastã jertfã de searã pe care þi-o oferim ca laudã, mulþumindu-þi pentru harurile primite de la tine. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Completoriul

25

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare. Psalmul 85 (86) Rugãciunea sãracului la vreme de restriºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care ne mângâie în orice strâmtorare (2Cor 1,3.4). 1 Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine.


26 3

Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 11 Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale.


Completoriul

27

17

Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Doamne Dumnezeule, tu eºti rãbdãtor ºi plin de îndurare.

1Tes 5,9-10 LECTURA SCURTÃ Dumnezeu ne-a rânduit pentru dobândirea mântuirii prin Domnul nostru Isus Cristos, care a murit pentru noi pentru ca, fie cã veghem, fie cã dormim, sã trãim împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.


Luni, sãptãmâna a XXII-a de peste an

28

Rugãciunea de încheiere Dãruieºte, Doamne, trupurilor noastre odihnã spre întãrire, iar ceea ce am semãnat astãzi prin munca noastrã, fã sã aducã rod de viaþã veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


30 august 2010  

liturgia orelor

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you