Issuu

Titlul și subtitlul originale: THE SOURCE: Open Your Mind, Change Your Life Autor: Dr. Tara Swart Copyright © Tara Swart 2019 Illustrations © Ollie Mann Copyright © Publica, 2020, pentru prezenta ediție Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României SWART, TARA Sursa : deschide-ţi mintea, schimbă-ţi viaţa /dr. Tara Swart ; trad.din engleză de Diana Dorobanţu. Bucureşti : Publica, 2020 Conţine bibliografie ISBN 978-606-722-392-7 I. Dorobanţu, Diana (trad.) 159.9

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR-ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN: Alexe Popescu REDACTOR: Roxana Aneculăesei CORECTORI: Paula Rotaru, Elena Bițu DTP: Max Gruenwald

Lui Robin – soţul meu, cel mai bun prieten, sufletul meu pereche. Şi lui Tom – fiul meu şi o adevărată surpriză!

„Unii oameni par să obțină succesul, puterea, bogăţia şi împlinirea cu eforturi foarte mici; alţii le obțin cu greutate; iar unii eşuează complet în a-și îndeplini ambiţiile, dorinţele şi idealurile. De ce se întâmplă aşa? Cauza nu poate fi una fizică... prin urmare, forţa creativă, singura diferență care îi separă pe oameni, este mintea. Cu ajutorul minții depăşim condiţionările externe şi toate celelalte obstacole...” Charles Haanel, The Master Key System (1919)

Cuprins

Prefaţă: O întoarcere la Sursă �� 13 Introducere �� 25

I | Ştiinţă şi spiritualitate 1. Legea atracţiei �� 41 2. Tehnica vizualizării �� 79

II | Creierul modelabil 3. Creierul uimitor: geneza Sursei �� 95 4. Creierul maleabil: cum să îţi refaci căile neuronale �� 123

III | Creierul agil 5. Agilitatea mentală: cum să treci repede de la o perspectivă la alta �� 145 6. Emoţiile: cum să le controlezi �� 157

7. Corporalitate: cunoaşte-te pe tine însuţi �� 173 8. Intuiţie: ai încredere în propriul instinct �� 187 9. Motivaţie: fii rezilient pentru a-ţi atinge obiectivele �� 195 10. Logica: ia decizii bune �� 209 11. Creativitate: imaginează-ţi viitorul ideal �� 219

IV | Accesarea Sursei 12. Pasul 1: Creşterea gradului de conştientizare – oprește pilotul automat �� 233 13. Pasul 2: Crearea planului de acțiune �� 247 14. Pasul 3: Concentrarea atenției – neuroplasticitatea în acțiune �� 259 15. Pasul 4: Practica deliberată – activarea Sursei �� 279 16. Concluzia: Menținerea Sursei �� 291

Note ��293 Bibliografie �� 302 Mulțumiri �� 304

Prefaţă

O întoarcere la Sursă

„Dar şi în clipele finale voi fi viteaz ca la-nceput. ... eu însumi mi-oi decide soarta; stăpânul meu eu însumi sunt.” William Ernest Henley, Invictus*

Oportunităţile, care ne permit să ne schimbăm viaţa, trec pe lângă noi în fiecare zi. O întâlnire întâmplătoare cu un potenţial partener de viață, un comentariu care ne poate deschide drumul către o nouă carieră; în vieţile noastre frenetice, astfel de momente sunt trecute foarte uşor cu vederea sau respinse. Dar, dacă avem parte de ajutor, atunci ne putem antrena creierul ca să le observe şi să profite de acestea – şi să înveţe cum să transforme o fracţiune de secundă într-o schimbare de durată. Și asta pentru că lucrurile pe care ni le dorim cel mai mult în viaţă – sănătate, fericire, bogăţie, dragoste – sunt condiționate de abilitatea noastră de a gândi, simţi şi acţiona; cu alte cuvinte, de creierele noastre. Acest concept reprezintă de multă vreme promisiunea gândirii New Age (Noua Eră): faptul că ne putem controla destinul * Versuri preluate din traducerea în limba română a poeziei, realizată de Paul Abucean. (n.t.).

Prefaţă: O întoarcere la Sursă Sursa 13

prin remodelarea minților noastre. În ciuda scepticismului, sisteme precum The Secret şi cele anterioare acestuia au fost utilizate de milioane de oameni timp de generații întregi. De ce? Deoarece, dacă dăm la o parte componenta mistică, unele dintre conceptele care stau la baza acestora sunt extrem de puternice. Şi mai important, acestea încep să fie susţinute de ultimele descoperiri din domeniul neuroştiinţei şi cel al psihilogiei comportamentale. Sunt doctor specializat în psihiatrie, specialist în neuroștiință care oferă servicii de coaching pentru companii și speaker care se concentrează pe performanţa mentală. În urma cercetărilor și a experienței mele, m-am convins de un singur lucru: că avem abilitatea de a modifica în mod activ cum anume funcționează mințile noastre. Descoperirile din știinţă şi psihologie ne arată că avem toţi capacitatea de a ne trăi vieţile pe care ni le dorim. Pentru mine acest subiect este personal: eu însămi am avut parte de o călătorie în care am înțeles că elementul-cheie pentru a-mi trăi viața pe care mi-o doream se afla chiar în creierul meu – ceea ce numesc „Sursa”. În această carte, vă voi împărtăşi modurile de gândire şi tehnicile care au funcţionat în cazul meu şi al clienţilor mei, precum şi ultimele cercetări din psihologie și neuroștiință – toate fiind concentrate într-un set de instrumente riguroase și verificate pentru a vă deschide mintea. Dacă sunteți deschiși la schimbare şi urmați aceşti paşi simpli, atunci veți putea să exploatați mai multe dintre aceste oportunităţi prin care să vă schimbați viața şi să vă atingeți potenţialul. Fiind cel mai mare copil al unei familii de imigranţi indieni – prima generație de imigranți din familie –, am crescut în partea de nord-vest a Londrei în perioada 1970–1980, fiind expusă la un amestec interesant de credinţe culturale,

Sursa Prefaţă: O întoarcere la Sursă

gastronomie şi limbaj. Am învăţat repede să accept diversele idei care circulau în jurul meu, dar în sinea mea mă simțeam foarte conflictuală. Acasă, yoga şi meditaţia făceau parte din rutina zilnică, aveam o dietă strict vegetariană, ayurvedică (în care turmericul era lăudat ca fiind un leac bun la toate) şi înainte de orice masă trebuia să oferim din mâncarea noastră o ofrandă lui Dumnezeu. Părinţii mei au încercat să-mi explice beneficiile acestor practici, dar explicaţiile lor nu mi se păreau credibile, pentru că eu doar voiam să mă integrez printre prietenii mei. Visam la o viaţă simplă în care ceea ce se întâmpla acasă era în armonie cu ceea se petrecea în jurul meu. La şcoală, nici eu și nici fratele meu mai mic nu aduceam în discuție vreodată ideea de reîncarnare, dar acasă trebuia să-i cinstim pe strămoşii noştri rostind rugăciuni în faţa bețișoarelor de tămâie şi aducându-le ofrande constând în mâncare, fiind siguri că se aflau într-o altă dimensiune şi puteau să exercite vreo influenţă asupra vieţilor noastre. Spre marea mea uimire, în familia mea extinsă era acceptat faptul că eram reîncarnarea bunicii mele. Și din cauza presupusului ei regret de a nu fi avut o educaţie formală (crescuse într-un sătuc din India), s-a creat o presiune uriașă din partea celorlalți de a deveni doctor – cea mai respectată profesie din cultura mea, care este comparată cu evlavia, datorită asocierii sale cu viaţa şi moartea. Și am urmat cu sfințenie acest drum care-mi fusese pregătit în viață până la absolvirea facultății, fără a pune nicio întrebare. Cred că în primii ani de facultate am fost atrasă de psihiatrie și de neuroştiinţă pentru că voiam să mă înţeleg pe mine însămi – cine eram cu adevărat şi care ar fi fost scopul meu adevărat în viață dacă aş fi avut libertatea de a alege. Așa că, la douăzeci și ceva de ani, mi-am respins moştenirea culturală din dorinţa de a mă elibera de presiunile extraordinar de mari

Prefaţă: O întoarcere la Sursă Sursa 15

care fuseseră făcute asupra mea încă din copilărie. Am plecat de acasă și m-am mutat cu câțiva prieteni de la universitate, am devenit interesată de modă şi de cum anume să-mi exprim personalitatea prin intermediul hainelor, am început să călătoresc prin Europa şi Africa de Sud şi m-am aventurat pe tărâmul iubirii. Mi-am cunoscut viitorul soţ când amândoi lucram în domeniul psihiatriei şi ne-am mutat împreună în Australia şi apoi în Insulele Bermude. Toate acestea m-au făcut să am o viziune mai amplă asupra lumii și să înțeleg mai bine oamenii și culturile lor. Dar marele test a venit pe la 35 de ani, când m-am confruntat cu mai multe momente de criză, atât pe plan personal, cât și profesional. Ajunsesem să fiu tot mai nefericită la locul meu de muncă din domeniul psihiatriei, extenuată de orele îndelungate de lucru și de volumul de muncă, având sentimentul că nu puteam să-mi ajut nicicum pacienţii. Văzusem atât de multă suferinţă, cât de grea şi de nemiloasă era viaţa pentru cei cu tulburări mintale. Îmi păsa foarte mult de pacienţii mei, dar aveam o senzaţie supărătoare că meritau mai mult decât tratamente şi spitalizare – că aveau nevoie de un regim mai sănătos şi să li se insufle o stare de bine pentru ca recuperarea lor să fie completă. Pentru mine era o abordare negativă să mă concentrez doar asupra bolii, deoarece astfel scopul final al tratamentului era, în cel mai bun caz, revenirea la normalitate. Dar știam că putea să existe un scenariu și mai bun și că puteam ajunge la el dacă mă concentram pe îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului, în loc să tratez doar simptomele acute apărute după evenimentul declanșator. În cele din urmă, am decis să-mi dau demisia şi să încerc să fac ceva în acest sens. În acelaşi timp, mariajul meu s-a destrămat, ceea ce a avut un impact dezastruos asupra personalității și încrederii mele în sine. Simţeam că mă scufund, fără nimic de care

Sursa Prefaţă: O întoarcere la Sursă

să mă sprijin şi fără niciun scop la orizont. Trebuia să-mi descopăr rezistenţa psihică atât pentru binele meu, cât şi pentru al celor din jurul meu. M-am străduit să-mi descopăr sinele, să aflu ce urma să fac mai departe şi să înţeleg ce dusese la destrămarea căsniciei mele. A trebuit să învăţ cine eram eu fără să mă mai raportez la căsnicia care reprezentase baza formării mele ca adult. Am experimentat momente de cumpănă pe care nu le pot descrie în cuvinte, ci doar în urletele de disperare şi deznădejde. Cu toate acestea, când am ajuns jos de tot, am dobândit o anumită claritate – din acel moment a apărut în mine o determinare de care nu știam că sunt în stare, dându-mi seama că mă aflam într-o călătorie în care trebuia să avansez singură pentru a-mi atinge adevăratul potenţial. Cu câţiva ani în urmă, atunci când mă aflam într-un moment bun al vieţii mele, am descoperit conceptele de gândire pozitivă şi vizualizare. Eram tot doctor, aveam aproape 30 de ani, mă aflam într-o călătorie în jurul lumii şi aveam o căsnicie fericită, fiind lipsită de griji. Citeam multe cărţi de dezvoltare personală, deoarece eram interesată de budism şi de psihologia jungiană. Aceste preocupări erau considerate destul de „alternative” de către colegii mei doctori, dintre care cei mai mulţi respingeau cărțile de dezvoltare personală, dar eu credeam că există un moment şi un loc pentru tot soiul de ideologii. Am citit o carte considerată a fi „biblia gândirii pozitive”, care era mai mult ezoterică: se numea The Master Key System și era scrisă de Charles F. Haanel, fiind publicată pentru prima dată în 1916. Îmbina mai multe convingeri, printre care „legea atracţiei” alături de puterea vizualizării şi a meditaţiei. Nu am făcut niciunul dintre exerciţiile explicate pas cu pas în carte, dar am rezonat cu aceasta şi am decis să mă întorc la ea „dacă vreodată voi vrea”. Ani de-a rândul am uitat de ea. Doar

Prefaţă: O întoarcere la Sursă Sursa 17

când viața pe care mi-o construisem cu atâta suflet a început să se destrame – când căsnicia mea s-a încheiat, când am decis să fac o schimbare importantă în carieră, când m-am mutat singură și mi-am lansat propria afacere – am fost din nou atrasă de această carte. Am rămas impresionată de puterea exerciţiilor din carte. Cu fiecare săptămână, ajungeam la revelații și mai profunde despre modelele de gândire, din cauza cărora viața îmi scăpase sub control, dându-mi seama că răspunsul consta în a-mi stăpâni emoțiile și a nu mă lăsa copleșită. Era o alegere! Puterea de a vizualiza o situație a fost, în special, o adevărată revelație pentru mine, în loc să o analizez din nou și din nou. Am trecut peste sentimentul de scufundare și mi-am creat în mintea mea o imagine cu o mică plută de care mă puteam ţine cât timp era nevoie. În faţa mea se afla o insulă şi îmi imaginam că eram pe nisipul auriu, cu apa scurgându-se de pe mine, în timp ce mă încălzeam la soare, și că, într-o bună zi, aveam să fiu în siguranță și puternică. De asemenea, mi-am făcut obiceiul să stabilesc planuri anuale de acţiune. După cum veţi vedea mai târziu în această carte, planurile de acţiune sunt colaje create pentru a simboliza obiective şi aspiraţii şi pentru a te ajuta să rămâi motivat ca să le atingi. La început, am obținut mici victorii cu ajutorul acestor planuri, dar s-au transformat în ceva mult mai puternic decât mi-aş fi putut imagina vreodată. Încă le păstrez pe cele din anii precedenţi – este uimitor cât de multe dintre lucrurile trecute acolo s-au transformat în realitate pentru mine, până în cele mai mici detalii. Am simţit că am o mare putere asupra vieţii mele și că aș fi putut avea un impact asupra altor oameni sau chiar asupra lumii, în timp ce-mi urmam pasiunile și îi învățam pe cei din jur. Crezusem mereu în importanţa abundenţei şi a generozităţii – acestea reprezentau niște valori puternice pentru mine –,

Sursa Prefaţă: O întoarcere la Sursă

dar totul s-a schimbat în momentul în care pentru mine a devenit mai important să transmit aceste cunoștințe celorlalți din jur – fie că era vorba de prieteni, familie sau pacienți – decât să obțin lucrurile de care aveam nevoie pentru a supraviețui. Evoluasem și mă schimbasem fundamental şi, cel mai important, ajunsesem la toate acele concluzii într-o manieră care era fascinantă de descifrat prin intermediul cunoştinţelor mele din domeniul neuroștiinței și cel al psihiatriei – am reușit să schimb modul de funcționare al creierului meu pentru a-mi susţine noul stil de viaţă. În timp ce mă luptam să-mi găsesc o nouă cale în viață, îndreptându-mi atenţia către ştiinţa optimizării creierului, am ajuns să înţeleg pe deplin cum putem să folosim puterea creierelor noastre pentru a ne îndrepta spre viețile pe care ni le dorim. Mi-am rafinat interpretarea și concluziile pe măsură ce eram tot mai hotărâtă că voiam să-mi dedic viața ca să dezvălui secretele creierului. Domeniul neuroştiinţei s-a dezvoltat foarte mult în timpul vieții mele de adult, în mare parte datorită apariției tehnologiilor de scanare. Aceste progrese au demonstrat lucrurile pe care le intuisem, dar în care ezitasem să am încredere, și au susținut toate acele învățăminte populare cu care fusesem crescută și care anterior nu corespunseseră cu viața occidentală modernă. Datorită tehnologiilor de scanare a creierului, s-a schimbat și perspectiva noastră asupra influenței creierului și asupra importanței sănătății mintale, și am reușit. De asemenea, am reuşit să descoperim și imensa putere de maleabilitate a creierului și ceea ce presupune asta pentru noi toți. Realizând asocieri profunde cu propria dezvoltare și metamorfoză emoțională, am reușit să creez o legătură clară între cine sunt și ceea ce fac, crezând că pot să îi ajut pe alții să obţină acelaşi lucru. Și atunci mi-am dat seama că știam care era

Prefaţă: O întoarcere la Sursă Sursa 19

scopul meu în această lume. Iar pentru a-l concretiza, trebuia să fac ceea ce mă pricepeam, să descopăr lucrurile pozitive din viața mea – în loc să mă concentrez pe ceea ce era greşit – și atunci acest aspect avea să influențeze tot ce urma să fac. Prin urmare, cunoștințele mele de neuroștiință și dorința de a explora filosofia ezoterică nu mi s-au mai părut doi poli opuși de gândire, ci două componente esențiale care se atrăgeau pentru a crea o încărcătură nouă. Și experiențele prietenilor, ale familiei, ale pacienţilor şi ale clienţilor mei mi-au alimentat toate aceste idei şi mi-au confirmat iar și iar toate concluziile la care ajunsesem. În sfârşit, făceam ce voiam cu adevărat, iar asta avea un impact satisfăcător asupra a tot ce realizam. M-am înconjurat de oameni care știam că mă susţin, care credeau în ceea ce încercam să realizez. Am început să fac în fiecare an câte un plan de acţiune. Am ţinut un jurnal pentru a-mi urmări gândurile și reacțiile față de tot ce se întâmpla, încurajându-mă să devin tot mai încrezătoare și recunoscătoare, în loc să mă învinuiesc și să nu-mi asum adevăratele responsabilități. Eram complet independentă și mă puteam baza pe resursele mele interne că aveam să fac față oricăror situații, chiar și celor pe care altădată credeam că nu sunt în stare să le depășesc. Am avut parte de tot felul de revelații, care au fuzionat cu ceea ce aflasem despre filosofia orientală și despre științele cognitive într-un manifest nou pentru viață. De-a lungul timpului, aceste schimbări au condus la salturi imense în privința scopului și a impactului activității mele, ajungând să descopăr împlinirea pe plan personal și siguranța așa cum nu aș fi crezut niciodată că e posibil. Iată ce vă prezint aici într-o modalitate actuală, dovedită științific și seculară: concluziile și experiențele mele la care se adaugă toate cunoștințele științifice, precum și modul în care

Sursa Prefaţă: O întoarcere la Sursă

putem să ne controlăm creierul pentru a gândi și a acționa astfel încât să ne concretizăm cele mai mari visuri. Elementul-cheie constă în a ne înțelege creierul și a prelua controlul asupra lui, deoarece aceasta este puterea Sursei. Și ca să ajung în acest punct, am avut nevoie de nouă ani de studii superioare, șapte ani de lucru în domeniul psihiatriei și de zece ani în care am oferit servicii de coaching pentru firme. Dar îmi voi împărtăși cu voi cunoștințele în această carte, care este secretul pentru a ne controla creierul și a ne transforma viaţa. Dr. Tara Swart, Londra

Prefaţă: O întoarcere la Sursă Sursa 21

Introducere

„Indiferent dacă crezi că poți sau nu, ai întotdeauna dreptate.” Henry Ford

Demult, oamenii trăiau pe pământ alături de alte primate și de animale mai mari, mai puternice și mai agile decât noi. Nu eram mai speciali decât orice alte creaturi care existau pe această planetă. Aveam un craniu mai mic decât în prezent care consta în principal în creierul limbic – partea profundă, străveche, emoțională şi intuitivă a creierului – înconjurat de un strat subţire de cortex. Şi atunci ... am descoperit focul.1 Nu știm dacă dezvoltarea cortexului a reprezentat o evoluţie naturală și dacă, odată cu aceasta, am dobândit abilitatea de a utiliza unelte și de a face focul; sau dacă totul a început cu o mică scânteie aleatorie care avea să schimbe lumea. Dar am întreținut această scânteie nu doar ca să ne putem încălzi, ci şi ca să gătim carnea şi să digerăm astfel proteinele mai eficient. Tractul nostru digestiv s-a redus ca dimensiune, așa că ne-am folosit resursele interne pentru a ne dezvolta cortexul, care în cele din urmă a ajuns să fie la fel de dens precum creierul limbic pe care îl înconjoară. Această dezvoltare rapidă a cortexului a reprezentat cel mai important moment din evoluţia cognitivă a omenirii. Și ne-a ajutat să devenim, de departe, cele mai evoluate animale de pe această planetă.

Introducere Sursa 25

Odată cu dezvoltarea componentei raţionale a creierului au apărut şi discursul articulat, şi abilitatea de a prezice și de a planifica. Pe măsură ce am devenit mai logici, mai capabili să comunicăm şi să convieţuim în triburi mai mari, am început să vorbim mai mult şi să simţim mai puţin. Am trecut de la emoţii la logică şi la fapte, iar supravieţuirea prin competiţie a devenit scopul nostru final. Am pierdut simţul abundenţei care ne ajutase să ajungem atât de departe şi am renunțat la convingerea că existau suficiente resurse pentru toţi. Ne-am pierdut simțul predestinării: trebuia să ne controlăm soarta şi să avem mai multe lucruri decât oricine altcineva. Am renunțat la lucrurile simple – de exemplu, să stăm în jurul unui foc de tabără şi să spunem povești, să ne uităm la stele sau să umblăm desculți – pentru a pune bazele agriculturii și a crea industrii în care puterea şi statutul sunt mai importante decât colaborarea şi coexistenţa paşnică. Am încetat să mai existăm şi am început să facem multe lucruri, trăind pe un pilot automat pe care nu-l mai puteam opri. Câteva milenii mai târziu, am ajuns să trăim într-o lume în care logica este cu mult supraestimată, emoţiile sunt considerate slăbiciuni, iar deciziile bazate pe intuiţie nu-şi găsesc locul. Am uitat de unde am plecat. În timp am acordat tot mai puțină atenție creierului limbic, cu ajutorul căruia a avut loc momentul crucial al evoluției noastre, și, în schimb, am pus cortexul pe un piedestal. Am subestimat profunzimea, pasiunea și instinctul şi am ajuns să ne bazăm pe abilităţile de suprafaţă – cum ar fi trecerea examenelor, învăţarea pe de rost şi relaţiile tranzacţionale – care ne aduc rezultate materiale și nu ne încurajează să ne bucurăm cu adevărat de viață. Ducem o viață dominată de stres și suntem prea ocupați ca să ne dăm seama cine suntem cu adevărat, încotro ne îndreptăm și ce ne dorim de la viață. În prezent, ne aflăm într-un moment în care

Sursa Introducere

tehnologia va avea un impact profund asupra noastră, atât la nivel fizic, cât și mental mai mult decât vom putea să ne imaginăm. Ne aflăm în pragul unei mari schimbări.

Încrederea în ştiinţă Ce se întâmplă acum în creierul nostru în mijlocul atâtor schimbări? Când eram mică, tehnologiile de scanare a creierului nu existau. Acum, prin imagini complexe ale unui creier sănătos, putem să vedem „cum arată” gândurile și cum se formează furia, tristețea și fericirea în creier. Prin intermediul tehnologiilor de scanare a creierului şi al cercetărilor, putem să vedem ce impact au comportamentele părinților și relaţiile cu ceilalți asupra creierului unui copil. Acum înţelegem şi în cazul adulţilor că orice lucru, pornind de la exerciţiul fizic şi meditaţie şi până la relaţii sociale și stres, formează şi modelează în mod constant creierul. Acest aspect ne oferă un nou cadru în care să ne putem explica idei milenare. Până în prezent, cei mai cunoscuți susținători ai ideii că putem să avem viața pe care ne-o dorim dacă ne schimbăm modul de gândire s-au confruntat cu tot felul de critici venite din partea oamenilor de știință, deoarece sugerau că, de fapt, gândurile au proprietăţi „magnetice”, fiindu-le asociată o frecvenţă vibraţională cu care ajung în exteriorul corpului şi produc un efect. Aceste concepte despre „vibraţie” şi „rezonanţă” nu se bazează pe dovezile din ştiinţa empirică. Prin urmare, până acum, ca să acceptăm astfel de idei, trebuia să credem în ele: dacă credem că, în urma unei gândiri pozitive, putem să atragem în viețile noastre ceea ce ne dorim. Această abordare poate genera impresia unui proces pasiv în care putem sta acasă liniștiți sau pe o insulă pustie şi în acelaşi timp să

Introducere Sursa 27

schimbăm în mod miraculos lumea. Bineînţeles că acest lucru este imposibil, iar pentru un sceptic, ținând cont de ceea ce zic susţinătorii „legii atracţiei”, ai „manifestării” şi ai „abundenţei”, această idee pare să fie un manifest în favoarea gândirii magice. Totuşi, aşa cum ştiinţa modernă arată că practici foarte vechi, precum mindfullness şi multe dintre principiile medicinei ayurvedice antice, aduc beneficii dovedite, la fel și neuroplasticitatea (abilitatea creierului de a fi flexibil şi a se schimba) demonstrează că, prin direcționarea gândurilor noastre, influențăm nu numai percepţia pe care o avem despre „realitate”, ci și circumstanţele fizice, relaţiile şi situaţiile pe care le creăm sau le acceptăm în viețile noastre. Modul în care gândim ne influenţează viaţa. Este o idee simplă, dar foarte puternică. Creierul nostru crește și se dezvoltă în timpul copilăriei. În schimb, ca adulţi trebuie să ne îndreptăm în mod conştient spre creşterea şi dezvoltarea noastră. Este însă extraordinar cât de mult ne putem folosi flexibilitatea inerentă a creierului pentru a ne îmbogăți experienţa de viaţă, iar acest concept va sta la baza tuturor teoriilor și practicilor descrise în Sursa. Spre deosebire de pseudoştiinţa care caracterizează cea mai mare parte a mişcării ce susţine „legea atracţiei”, ca specialist în neuroștiință şi medic, cu o vastă experienţă în domeniul psihiatriei, susţin cele de mai sus în cunoştinţă de cauză. Abordarea mea se bazează pe conexiunea dovedită dintre creier şi corp – pe conceptul conform căruia creierul şi corpul sunt conectate într-un mod inextricabil şi se influențează reciproc, mai ales prin sistemul neuroendocrin (care cuprinde toate glandele şi hormonii) şi prin sistemul nervos autonom (care este format din toţi nervii, cu excepţia celor din creier şi din măduva spinării). Capacitatea noastră de a prospera este guvernată de starea fizică a creierului (emoțional și logic) şi de

Sursa Introducere

calitatea gândurilor cărora le permitem să se formeze. Indiferent de starea de funcționare a creierului, datorită elasticității sale putem să ne schimbăm modul de gândire şi astfel vieţile – pentru a ne construi un viitor mai bun. Uneori, va fi trebui să contestăm rezultatele „conexiunilor” evolutive şi să învățăm să fim mai ageri și să avem o gândire pozitivă. Dar acum e momentul să acționăm. Nu este o credință oarbă, ci una care se bazează pe ştiinţă.

Creierul nostru pe pilot automat Pentru început, să ne gândim cum ne percepem creierul. Primul pas pe care trebuie să-l facem ca să avem acces la puterea creierului nostru este să nu-l mai subestimăm – creierul nostru este cel mai mare bun al nostru; ne influențează în mod definitiv viaţa: încrederea în noi, relaţiile pe care le avem cu ceilalți, creativitatea, stima de sine, scopurile, rezistența şi multe altele. În fiecare milisecundă, cele 86 de miliarde de neuroni (celule nervoase) ale creierului analizează nenumărate reacţii senzoriale pe care le primesc de la corp şi din mediul înconjurător și răspund la acestea, procesează şi reţin aceste informaţii în funcţie de ceea ce crede creierul că „înseamnă” fiecare. Aceşti neuroni se activează în mod constant, făcând conexiuni şi construind căi neuronale, în timp ce asociază emoţii, acţiuni, amintiri şi conexiuni. Acest lucru se întâmplă mai ales la nivel subconştient şi acţionăm permanent în funcţie de această „buclă de feedback”, aşa cum este denumită, adaptându-ne răspunsurile încontinuu și în timp real la stimulul perceput. Informaţiile vin din mediul extern, iar noi răspundem în funcție de formele pe

Introducere Sursa 29

care le recunoaștem, reacţii automate care devin din ce în ce mai înrădăcinate pe măsură ce creștem şi ajungem să fim mai blocaţi şi mai fixaţi în modul nostru de a fi. Fie că parcurgem același traseu spre locul de muncă (de obicei, fără ca măcar să ne dăm seama de ceea ce vedem pe geamul mașinii sau pe drumurile pe care mergem) sau că aplicăm unele modele relaţionale familiare (dar nesatisfăcătoare), o mare parte din viaţă suntem pe „pilot automat”. Și în general o facem fără să ne punem întrebări, deoarece, prin repetiţie, aceasta devine calea implicită din creierul nostru; cu cât procedăm astfel de mai multă vreme, cu atât este mai puţin probabil să ne punem întrebări, fie că este vorba despre culoarea noastră preferată sau despre alegerea unui partener de viaţă. Această comandă pe pilot automat presupune că viaţa se desfășoară pe baza unor tipare foarte familiare, un proces mult mai eficient pentru creier, deoarece necesită mai puţină energie. De asemenea, creierul este programat să evite schimbarea, percepută ca o ameninţare, faţă de care oferă un răspuns ce ne împiedică să ne asumăm riscuri şi ne încetinește gândirea (funcţiile superioare ale creierului, cum ar fi stăpânirea emoţiilor, depăşirea preconcepţiilor, rezolvarea problemelor complexe şi gândirea flexibilă şi creativă), pentru a ne menţine în siguranţă. Alegem satisfacţia imediată şi calea cea mai simplă, indiferent dacă aceasta este sau nu în interesul nostru. Când funcţionăm pe pilot automat, nu ne întrebăm de unde vin aceste obiceiuri de bază, înrădăcinate, şi dacă ne mai sunt de folos; ne deconectăm, lăsând ca viața să-și urmeze cursul, presupunând că o bună parte din ea nu poate să fie controlată. Dar fiecare lucru pe care îl facem consolidează un model de gândire și, odată cu el, și comportamentele generate de pilotul automat. Procedând astfel, ajungem să credem și mai mult în ideea că nu putem controla lucrurile din jur şi că viaţa își

Sursa Introducere

urmează cursul, că nu putem interveni în cea mai bună parte din ea. Cu toate acestea, neuroştiinţa ne arată că, prin reconectarea căilor noastre neuronale, putem să preluăm controlul asupra creierului pentru a face acele schimbări durabile şi pozitive în viaţa noastră.

Sursa Sursa este ceva incredibil, complex şi complicat, fiind reprezentată de întregul nostru creier – nu cuprinde doar cortexul şi capacitatea noastră de planificare şi de luare a deciziilor pe baza informațiilor primite. Adevărata putere a creierului nostru constă în capacitatea de a îmbina ceea ce credem cu ceea ce simţim – cortexul şi sistemul limbic –, cu ceea ce ne spune instinctul şi cu ceea ce percepem cu întregul corp. Astfel, avem parte de o experiență de viață pe care ne-o asumăm în totalitate; avem încredere deplină în capacitatea noastră de a trece peste orice situație, fiind sută la sută implicați. Viața nu trebuie să se rezume la temeri, compromisuri și regrete. Toți putem să ne trăim viaţa din plin, fără temeri sau rețineri. Îmbinând cunoștințele populare cu care am crescut cu descoperirile din medicina modernă şi neuroştiinţă, am aflat că, dacă ne folosim întregul potenţial al creierului nostru, atunci ne putem schimba viața într-un mod complet diferit. Ideea care stă la baza Sursei constă în a deveni conștienți într-un anumit grad de felul în care gândim și de tiparele care ne dictează reacțiile automate la stimuli şi evenimente – de exemplu, când îți pierzi controlul în loc să încerci să te temperezi sau când mănânci în exces ca să te liniștești în loc să ceri ajutorul. Dacă reușim să fim mai conștienți de felul în care reacționăm și ne comportăm, atunci putem să ne adaptăm

Introducere Sursa 31