Loonshots - BT.indd 1
11-Oct-19 18:08:51
Loonshots - BT.indd 2
11-Oct-19 18:08:51
Loonshots - BT.indd 3
11-Oct-19 18:08:51
Titlul și subtitlul originale: LOONSHOTS: How To Nurture The Crazy Ideas That Win Wars, Cure Diseases, and Transform Industries. Autor: Safi Bahcall. Copyright © 2019 by Safi Bahcall © Publica, 2019, pentru ediția în limba română Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României BAHCALL, SAFI Loonshots : cum să cultivăm ideile ţicnite care câştigă războaie, vindecă boli şi transformă industrii / Safi Bahcall ; trad. din engleză de Dan Crăciun. - Bucureşti : Publica, 2019 Conţine bibliografie ISBN 978-606-722-371-2 I. Crăciun, Dan (trad.) 159.9
EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DESIGN: Alexe Popescu CORECTORI: Paula Rotaru, Liliana Duță DTP: Răzvan Nasea
Loonshots - BT.indd 4
11-Oct-19 18:08:51
Tatălui meu, John Bahcall, care ne‑a arătat mie și multor altora cum să rămânem devotați adevărului și cum să nu ne dăm bătuți
Loonshots - BT.indd 5
11-Oct-19 18:08:51
Loonshots - BT.indd 6
11-Oct-19 18:08:51
Cuprins
Prolog ������������������������������������������������������������������������������������� 13 Introducere ���������������������������������������������������������������������������� 17
PARTEA ÎNTÂI | Designerii serendipității 1. Cum au câștigat himerele smintite un război ������������� 35 CONDIȚIA DE LIMITĂ
2. Surprinzătoarea fragilitate a himerei �������������������������� 75 AKIRA ENDO – O INIMĂ NEÎNFRICATĂ
3. Cele două tipuri de himere: Trippe vs. Crandall �������� 107 MOTOARE CU REACȚIE VS. BONUSURI DE FIDELITATE
4. Edwin Land și Capcana Moise ������������������������������������� 151 CÂND LIDERII MIRUIESC SFÂNTA HIMERĂ
5. Evadarea din Capcana Moise ������������������������������������� 189 BUZZ ȘI WOODY SALVEAZĂ UN 747, INVENTEAZĂ IPHONE ȘI EXPLICĂ VIZIUNEA SISTEMICĂ
PARTEA A DOUA | Știința schimbării bruște Interludiu. Importanța condiției de emergență ������� 235 6. Tranziții de fază, I: mariaj, incendii forestiere și teroriști ������������������������������������������������������������������� 245 CÂND SCHIMBĂRILE GRADUALE CAUZEAZĂ TRANSFORMĂRI BRUȘTE
Loonshots - BT.indd 7
11-Oct-19 18:08:51
7. Tranziții de fază, II: numărul magic 150 �������������������� 281 DE CE MĂRIMEA CONTEAZĂ
8. A patra regulă ������������������������������������������������������������� 305 MĂRIȚI NUMĂRUL MAGIC
PARTEA A TREIA | Mama tuturor himerelor smintite 9. De ce lumea vorbește limba engleză ������������������������� 347 Postfață. Himere smintite vs. inovații distructive ������������� 387 Mulțumiri ����������������������������������������������������������������������������� 397 Glosar ����������������������������������������������������������������������������������� 401 Anexa A. Rezumat: regulile Bush‑Vail ������������������������������� 405 Anexa B. Ecuația inovației �������������������������������������������������� 415 Sursele bibliografice ale notelor ����������������������������������������� 421 Note �������������������������������������������������������������������������������������� 475
Loonshots - BT.indd 8
11-Oct-19 18:08:51
Moonshot: (1) Lansarea unei nave spațiale către Lună; (2) o misiune ambițioasă și costisitoare, de care se leagă speranțele multora că se va solda cu rezultate epocale. Loonshot: Un proiect neglijat, disprețuit de mai toată lumea, al cărui promotor este considerat dement.* * Dacă autorul simte nevoia să își definească termenul central din această carte, cu atât mai mult traducătorul este nevoit să își explice alegerea versiunii românești. Moonshot este termenul deja consacrat de la care pornește Bahcall; moon este Luna, iar shot înseamnă lansarea unui proiectil – obuz, glonț, rachetă etc. Întrucât limba română este lipsită de flexibilitatea foarte sugestivă a limbii engleze, cele două silabe din moonshot ne obligă să folosim două cuvinte românești; având în vedere al doilea sens, mai general, din definiția lui Bahcall, am propune „proiect selenar” (termenul „lunar” fiind ambiguu, deoarece în primă instanță nu sugerează corpul ceresc, ci o anumită periodicitate). Prin analogie cu moonshot, autorul inventează termenul loonshot; cu o nuanță argotică, loon înseamnă dement, nebun, țicnit, smintit. De dragul simetriei s‑ar părea că o soluție potrivită ar putea fi „proiect bizar”, sugerând că promotorul ideii este țicnit. Cum însă în text nu mai apare nicăieri moonshot, simetria nu își are rostul. Iată de ce am ales, în cele din urmă, să traducem loonshot prin cuvântul „himeră” – o idee irealizabilă, o fantasmă. În vreme ce proiectul selenar promite să fie o realizare grandioasă, proiectul himeric pare, cel puțin la prima vedere, o pierdere de vreme, întrucât propune o soluție inaplicabilă unei probleme minore sau total irelevante. Un plus de reflecție ne‑a condus spre concluzia că „himeră” și doar atât nu este de ajuns. Au existat nu puține proiecte himerice aparent realizabile și teorii aparent plauzibile, în care au crezut nu puțini oameni și nu doar pentru scurtă vreme – utopia marxistă ori psihanaliza ortodoxă fiind doar două exemple – în vreme ce autorii lor au fost considerați niște genii vizionare (Karl Marx și discipolii săi de prim rang ori Sigmund Freud). Or, Bahcall are în vedere idei și proiecte aparent fantasmagorice, care, la un moment dat, s‑au dovedit pe deplin realizabile. Iată de ce, în cele din urmă, am decis să traduc loonshot prin sintagma „himeră smintită”, spre a sublina că nu avem de‑a face cu niște utopii plauzibile, construite pe eșafodajul unor argumente la prima vedere coerente, ci vorbim despre niște idei și proiecte pe care o imensă majoritate de oameni le consideră indubitabil demente, născocite și susținute de niște excentrici dubioși, a căror minte a luat‑o razna, sfidând bunul‑simț elementar, doar spre a vedea la un moment dat, spre stupoarea lor, că acești smintiți aveau dreptate (n.t.).
Loonshots - BT.indd 9
11-Oct-19 18:08:51
Loonshots - BT.indd 10
11-Oct-19 18:08:51
Loonshots - BT.indd 11
11-Oct-19 18:08:51
Loonshots - BT.indd 12
11-Oct-19 18:08:51
Prolog
În urmă cu vreo zece ani, un prieten m‑a dus să văd o piesă intitulată Operele complete ale lui William Shakespeare (Versiune prescurtată). Trei actori au prezentat 37 de piese în 97 de minute (inclusiv Hamlet în 43 de secunde). Au sărit peste amănuntele plicticoase. Nu peste multă vreme, am fost invitat să țin o conferință la întrunirea unor oameni de afaceri. Aveam libertatea să aleg tema expunerii, dar aceasta nu putea fi legată de jobul meu. Am prezentat „Trei mii de ani de fizică în 45 de minute” – cele mai mari opt idei din istoria domeniului. Am sărit peste detaliile plicticoase. Acea expunere de greatest hits a continuat intermitent până în 2011, când hobby‑ul meu s‑a suprapus cu o însărcinare profesională. Mi s‑a cerut să mă alătur unui grup având misiunea de a‑i face președintelui recomandări legate de viitoarele cercetări științifice din Statele Unite. În prima zi, coordonatorul grupului ne‑a comunicat misiunea care ne fusese încredințată. Ce ar trebui să facă președintele ca să se asigure că programul național de cercetări științifice continuă să sporească bunăstarea și securitatea țării noastre în următorii cincizeci de ani? Sarcina noastră, spunea el, era să creăm următoarea generație a raportului Vannevar Bush. Din păcate, nu auzisem niciodată de Vannevar Bush ori de raportul său. Curând am aflat că Bush elaborase în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial un nou sistem de cultivare, cu uimitoare iuțeală, a inovațiilor revoluționare. Sistemul lui i‑a
Prolog Loonshots 13
Loonshots - BT.indd 13
11-Oct-19 18:08:51
ajutat pe Aliați să câștige războiul, iar SUA a devenit de atunci încoace prima forță mondială în știință și în tehnologie. Scopul lui Bush: Statele Unite trebuie să fie inițiatorul, nu victima surprizei inovatoare. Lucrul pe care l‑a făcut Bush și motivele pentru care l‑a făcut amintesc tocmai de una dintre cele mai mari idei din fizică: tranzițiile de fază.* În această carte vă voi arăta cum știința tranzițiilor de fază sugerează un surprinzător nou mod de gândire despre lumea înconjurătoare – despre misterele comportamentului de grup. Vom vedea de ce echipe valoroase vor ucide idei mari, de ce înțelepciunea mulțimilor devine tirania mulțimilor când sunt în joc mize mari și de ce răspunsurile la aceste întrebări pot fi aflate într‑un pahar de apă. Voi descrie partea științifică pe scurt (sărind părțile plicticoase). După care vom vedea cum mici modificări de structură, nu de cultură, pot să transforme comportamentul grupurilor, așa cum o mică modificare de temperatură poate să transforme gheața rigidă în apă fluidă. Ceea ce ne va oferi tuturor instrumentele necesare pentru a deveni inițiatorii, nu victimele surprizei inovatoare. Pe parcurs veți afla cum au salvat găinile milioane de vieți, ce au în comun James Bond și medicamentul Lipitor și de unde și‑au extras ideile Isaac Newton și Steve Jobs. * În original, phase transitions; „o tranziție de fază este o transformare a unui sistem termodinamic dintr‑o fază ori stare de agregare în alta, ca urmare a modificării unui parametru extern”. [https://fr.wikipedia.org/wiki/Phase_transition] Întrucât cititorii români sunt mult mai obișnuiți cu sintagma „stare de agregare”, în primă instanță am fost tentați să folosim această traducere. Am renunțat însă, deoarece pe parcursul cărții autorul dă ca exemple de „tranziții de fază” fenomene precum blocarea traficului de pe autostrăzi odată cu creșterea densității mașinilor, incendiile forestiere scăpate de sub control după ce vântul depășește o anumită viteză, viralizarea mesajelor emise de grupările teroriste, transformarea echipelor creative în angrenaje birocratice care suprimă inovația etc. – fenomene care, evident, nu sunt schimbări ale stării de agregare a materiei din manualele elementare de fizică (n.t.).
14 Loonshots Prolog
Loonshots - BT.indd 14
11-Oct-19 18:08:51
I‑am apreciat întotdeauna pe autorii care își explică ideile simplu, chiar de la început. Așadar, iată argumentarea mea pe scurt: 1. Cele mai importante progrese revoluționare provin din loonshots – himere smintite, respinse de mai toată lumea, în vreme ce promotorii lor sunt priviți cu dispreț ca niște aiuriți neserioși. 2. Sunt necesare grupuri mari de oameni pentru convertirea acestor idei revoluționare în tehnologii care câștigă războaie, în produse care salvează vieți ori în strategii care schimbă industrii. 3. Aplicarea teoriei tranzițiilor de fază în explicarea comportamentului echipelor, al companiilor sau al oricărui grup având de îndeplinit un obiectiv oferă reguli practice de cultivare mai rapidă și mai eficientă a himerelor smintite. Gândind astfel comportamentul unor grupuri mari de oameni, ne alăturăm unei mișcări care ia amploare în știință. În ultimul deceniu, cercetătorii au aplicat instrumentele și tehnicile tranziției de fază ca să înțeleagă cum se formează stolurile de păsări, cum înoată peștii, cum funcționează creierul, cum votează oamenii, cum se comportă criminalii, cum se răspândesc ideile, cum erup epidemiile și cum intră în colaps ecosistemele. Dacă știința din secolul XX a fost modelată de căutarea legilor fundamentale în domenii precum cuantele și gravitația, știința secolului XXI va fi modelată de acest nou gen de abordare. Nimic din toate acestea nu schimbă faptul bine stabilit că fizica se intersectează rareori cu studiul comportamentului omenesc, nemaivorbind de situația în care ar sta împreună la aceeași masă, dând gata un meniu complet, așa că se cuvin
Prolog Loonshots 15
Loonshots - BT.indd 15
11-Oct-19 18:08:52
unele explicații. M‑am născut în domeniu. Părinții mei sunt oameni de știință și eu le‑am călcat pe urme în ocupația familiei. Aidoma multora care i‑au imitat pe cei din generația mai vârstnică, după câțiva ani am decis că trebuie să văd și alte părți ale lumii. Spre groaza părinților mei, am ales lumea afacerilor. Ei au reacționat față de ratarea carierei mele academice trecând prin cele cinci etape ale amărăciunii, începând cu negarea (le spuneau prietenilor de familie că nu e decât o fază trecătoare), după care au trecut rapid de la furie la negociere și depresie, înainte de a se deprinde cu acceptarea resemnată. Știința mi‑a lipsit totuși suficient pentru a‑mi uni forțele cu câțiva biologi și chimiști, cu care am pus bazele unei companii de biotehnologie, care încearcă să producă noi medicamente pentru tratamentul cancerului. Interesul meu față de comportamentele bizare ale grupurilor mari de oameni a început la scurt timp după aceea cu o vizită la un spital.
16 Loonshots Prolog
Loonshots - BT.indd 16
11-Oct-19 18:08:52
Introducere
Într‑o dimineață de iarnă din 2003, am mers cu mașina la Centrul Medical Beth Israel Deaconess din Boston ca să cunosc un pacient pe nume Alex. El avea 33 de ani și o solidă, însă armonioasă, constituție atletică. Fusese diagnosticat cu o formă agresivă de cancer, numită sarcomul Kaposi. Șase cure de chimioterapie nu opriseră boala. Prognosticul său era nefavorabil. Împreună cu câțiva oameni de știință am petrecut doi ani pregătindu‑ne pentru acest moment. Alex era programat să fie primul pacient tratat de cancer cu noul nostru medicament. Când am intrat în salonul său, Alex era întins în pat, lângă un stativ cu flacoane de administrare a unor medicamente intravenoase, vorbind în șoaptă cu o infirmieră. Medicul tocmai ieșise. Pe urmă infirmiera, care își notase ceva într‑un colț al salonului, și‑a închis dosarul, a făcut cu mâna și a plecat. Alex s‑a întors către mine cu un zâmbet cald și o mină întrebătoare. Frenezia activităților care ne‑au adus în pragul acelei zile – discuții legate de licență, obținerea finanțărilor, studiile de laborator, experimentele de securitate, verificările procesului de fabricație, depunerea dosarului pentru aprobarea emisă de FDA3, schițarea protocoalelor și anii de cercetări – s‑au risipit. Ochii lui Alex întrebau singurul lucru care conta: îi va salva lichidul galben viața? Doctorii văd tot timpul această expresie. Eu nu eram obișnuit cu ea.
Introducere Loonshots 17
Loonshots - BT.indd 17
11-Oct-19 18:08:52
Mi‑am tras un scaun lângă patul lui. Am discutat vreo două ore, în timp ce medicamentul picura în brațul lui Alex. Restaurante, sport, cele mai bune trasee pentru biciclete din Boston. Spre sfârșit, după o pauză, Alex m‑a întrebat ce urmează dacă medicamentul nostru nu dă rezultate. M‑am poticnit într‑un soi de pseudorăspuns. Dar amândoi știam. În pofida zecilor de miliarde de dolari cheltuiți anual pentru cercetări de laboratoarele naționale și de marile companii de studii științifice, tratamentul sarcomului nu se modificase în ultimele decenii. Medicamentul nostru era ultima speranță. Peste doi ani, m‑am aflat în situația de a‑mi trage un scaun lângă un alt pat dintr‑un spital diferit. Tatăl meu făcuse o formă agresivă de leucemie. Un medic mai în vârstă mi‑a spus cu tristețe că tot ceea ce putea să ofere era aceeași chimioterapie pe care o prescria pe când era rezident în urmă cu patruzeci de ani. A doua, a treia și a patra opinie și zeci de telefoane disperate au confirmat spusele sale. Niciun fel de medicamente noi. Nici măcar niște teste promițătoare de laborator. Există unele motive tehnice pentru care dezvoltarea medicației pentru tratamentul cancerului este atât de dificilă. Atâtea s‑au deteriorat într‑o celulă canceroasă în momentul în care aceasta începe să prolifereze, încât daunele nu sunt ușor de remediat. Este notoriu faptul că modelele de laborator emit predicții inadecvate privind evoluția bolii diverșilor pacienți, de unde rezultă rate foarte înalte de eșec. Experimentele clinice durează mulți ani și pot să coste sute de milioane de dolari. Toate aceste observații sunt adevărate. Dar mai este ceva.
18 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 18
11-Oct-19 18:08:52
Piranha lui Miller — M‑au privit de parcă nu eram în toate mințile, mi‑a spus Richard Miller. Oncolog afabil trecut de șaizeci de ani, Miller îmi explica reacțiile echipelor de cercetători de la marile companii farmaceutice când le‑a sugerat tratarea pacienților canceroși cu un nou medicament pe care îl crease. Era un preparat chimic inițial conceput numai pentru uzul de laborator, utilizat în experimente – un auxiliar, precum decolorantul. Majoritatea medicamentelor acționează atașându‑se delicat de proteinele hiperactive din interiorul celulelor care declanșează boala. Acele proteine acționează ca o armată de roboți debordând de energie, din cauza cărora celulele funcționează haotic. Celulele pot începe să se multiplice în dezordine, ca un cancer. Ori pot să atace țesuturile propriului corp, precum în artrita severă. Atașându‑se de proteinele hiperactive, medicamentele le diminuează activitatea, liniștind celulele și restaurând ordinea din organism. Însă medicamentul lui Miller nu se atașa delicat; era un piranha (pentru chimiști, un liant ireversibil).1 Apuca strâns și nu se mai dezlipea. Problema acestor compuși piranha este că nu pot fi eliminați din organism dacă ceva nu merge cum trebuie. Dacă se prind de proteina greșit aleasă, pot să cauzeze toxicități grave, chiar mortale. Din acest motiv, pacienților nu li se administrează medicamente piranha. Miller deținea funcția de CEO al unei companii de biotehnologie care avea mari dificultăți. Primul său proiect, realizat cu un deceniu înainte de noul medicament produs de el, a fost un eșec. Prețul acțiunilor companiei căzuse sub un dolar, firma primind din partea Nasdaq o înștiințare de delistare, ceea ce însemna că în scurt timp avea să fie izgonită de pe piața
Introducere Loonshots 19
Loonshots - BT.indd 19
11-Oct-19 18:08:52
companiilor serioase și transferată în purgatoriul prăfuit al fosilelor. L‑am întrebat pe Miller de ce a stăruit cu piranha lui când se afla în acea stare precară și în pofida multor respingeri, ba chiar în pofida ridicolului. Miller mi‑a spus că înțelegea toate argumentele contra medicamentului său. Dar exista un revers al medaliei: medicamentul era atât de puternic, încât se putea administra în doze foarte mici. Miller lucra, de asemenea, cu jumătate de normă ca medic la Universitatea Stanford. A explicat faptul că își cunoștea pacienții. Mulți mai aveau doar câteva luni de trăit, căutau cu disperare alternative și înțelegeau riscurile. În acest context, potențialul justifica asumarea riscului. — Țin foarte mult la un citat din Francis Crick, a spus Miller. Lui Crick i s‑a decernat Premiul Nobel după ce a descoperit, împreună cu James Watson, structura dublu helicoidală a ADN. Întrebat de ce este nevoie ca să câștigi un Premiu Nobel, Crick a spus: „Ah, e foarte simplu. Secretul meu a fost că știu căror lucruri nu merită să le dau atenție.” Miller a comunicat primele rezultate de laborator pe care le obținuse cu piranha lui câtorva medici, care au fost de acord să inițieze un test clinic pe pacienții care sufereau de leucemie avansată. Dar investitorii lui Miller nu au fost convinși. (Miller: „Până în ziua de azi, dacă îi întrebi [cum acționează medicamentul] habar nu au.”) A pierdut bătălia din consiliul director și a renunțat la poziția de CEO. Cu toate acestea, testele au continuat. Nu multă vreme după demisia lui Miller, au venit primele rezultate. Erau încurajatoare. Compania a început un studiu mult mai amplu, vizând aspecte fundamentale. Jumătate dintre pacienți urmau să beneficieze de terapia standard, iar cealaltă jumătate aveau să experimenteze noul medicament. În ianuarie 2014, doctorii care monitorizau studiul, efectuat pe aproape patru sute de
20 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 20
11-Oct-19 18:08:52
pacienți, au recomandat încetarea testelor. Rezultatele erau atât de spectaculoase – rata de reacție favorabilă fiind de aproape zece ori mai mare la pacienții care primiseră medicamentul lui Miller, numit ibrutinib, decât la pacienții care urmaseră terapia standard – încât refuzul de a le administra ibrutinib pacienților din grupul de control ar fi fost considerat un gest nonetic. FDA a aprobat medicamentul la scurt timp după aceea. Peste câteva luni, compania lui Miller, numită Pharmacyclics, a fost cumpărată de una dintre marile companii farmaceutice care îi ridiculizaseră ideea. Prețul: 21 de miliarde de dolari. Piranha lui Miller este un exemplu clasic de loonshot – o himeră smintită. Cele mai importante inovații revoluționare își fac rareori apariția cu surle și trâmbițe, pășind pe covorul roșu întins de autoritățile centrale, gata să ofere cu extremă generozitate instrumente și bani. Sunt surprinzător de fragile. Trec prin lungi tuneluri întunecate de scepticism și incertitudine, sunt strivite sau ignorate, promotorii lor fiind adeseori desconsiderați și socotiți demenți – sau pur și simplu concediați, ca Miller.
◊ ◊ ◊
Savantul și piranha
Introducere Loonshots 21
Loonshots - BT.indd 21
11-Oct-19 18:08:53
Medicamente care salvează vieți și tehnologii care transformă industrii încep adeseori cu niște inventatori solitari, care promovează idei trăsnite. Dar este nevoie de grupuri mari de oameni pentru transpunerea acelor idei în produse funcționale. Când echipele care dispun de mijloacele necesare pentru valorificarea acestor idei le resping, așa cum toate organizațiile mari de cercetări științifice au respins piranha lui Miller, acele inovații revoluționare rămân îngropate în laboratoare sau acoperite de molozul unor companii falimentare. Miller și‑a salvat ideea la mustață. Cele mai multe himere smintite nu au nicicând această șansă. În chiar esența comportamentului grupurilor mari există ceva care scapă înțelegerii noastre, în pofida munților năucitori de tipărituri dedicate acestui subiect. În fiecare an revistele ilustrate omagiază culturile învingătoare ale echipelor de inovatori. Pe coperți ne zâmbesc angajați care înalță deasupra capului produsele lor sclipitoare, aidoma unor alergători care poartă flacăra olimpică. Liderii își dezvăluie secretele. După care, atât de frecvent, acele companii se prăbușesc în ruine. Oamenii sunt aceiași; cultura este aceeași; și totuși, parcă peste noapte, totul se dă peste cap. De ce? Articolele și cărțile despre cultură mi s‑au părut întotdeauna siropoase. Când aud de cultură, mă gândesc la iaurt. De exemplu, o carte de mare popularitate, tipică pentru acest gen de literatură, identifică o mână de companii de top, având în vedere performanța cotării lor la bursă, și apoi extrage din asemănările dintre ele învățăminte dulcegi despre crearea unei culturi învingătoare. Una dintre aceste companii se întâmplă să fie Amgen, o companie de biotehnologie pe care o cunosc bine. Iată unul dintre învățămintele extrase din activitatea celor de la Amgen: „Acceptând nenumăratele riscuri posibile, s‑au plasat într‑o poziție superioară.”
22 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 22
11-Oct-19 18:08:53
Adevărata poveste a celor de la Amgen este că, după doi ani de la lansarea în afaceri, compania era aproape falimentară, toate proiectele sale inițiale (printre care un hormon de creștere a puilor de găină și niște vaccinuri pentru porci) fiind tot atâtea eșecuri, și erau în criză de timp cu un ultim proiect, un medicament care să stimuleze înmulțirea globulelor roșii. Câteva companii urmăreau același obiectiv. Amgen a ajuns la linia de sosire înaintea competitorilor săi. Mare parte din succes i s‑a datorat unui profesor de la Universitatea din Chicago, pe nume Eugene Goldwasser. Acesta studiase problema douăzeci de ani și deținea cheia câștigării cursei: o fiolă care conținea o proteină purificată, extrasă cu mari eforturi din 2 550 de litri de urină umană. Proteina rafinată conținea codul fabricării medicamentului. Profesorul a decis să încredințeze fiola celor de la Amgen în locul principalului competitor, Biogen. Directorul executiv de la Biogen se zgârcise să deconteze nota de plată pentru o cină la restaurant. Medicamentul, numit erythropoietin sau pe scurt epo, s‑a dovedit a avea un succes care depășea cu mult tot ceea ce și‑ar fi imaginat oricine, inclusiv cei de la Amgen – aducând în cele din urmă un profit anual de 10 miliarde de dolari. Amgen câștigase loteria descoperirii de noi medicamente. Odată intrată în posesia medicamentului, Amgen a dat în judecată pe toți competitorii din domeniu (inclusiv Johnson & Johnson, partenerul său care salvase compania când era în pericol de faliment) pentru a‑i împiedica să concureze cu ei. În următorii cincisprezece ani Amgen a fost incapabilă să repete succesul său în producția de noi medicamente.2 Rezultatele sale precare, după cum rezultă din numărul de patente obținute, au fost remarcate în cartea despre rolul culturii organizaționale, concluzia autorului fiind că „după cât se pare, a fi inovator nu contează foarte mult”.
Introducere Loonshots 23
Loonshots - BT.indd 23
11-Oct-19 18:08:53
Poate că Amgen nu avea cercetători performanți, dar avea avocați buni. A câștigat toate procesele, până când competitorii s‑au lăsat păgubași. Printre inițiați, compania era numită „o firmă de avocați cu un medicament”. Învățămintele utile din povestea companiei Amgen ar fi inspirația de a se fi oferit să achite nota de plată a unei mese și angajarea unor avocați abili. Însă altminteri, a extrage post‑factum idei privind cultura pornind de la formidabila performanță a stocului de acțiuni ale companiei este ca și cum i‑am cere tipului care tocmai a câștigat la loterie să ne descrie ciorapii pe care i‑a purtat când a cumpărat biletul câștigător. Împotrivirea mea față de analizele post‑factum ale culturii provine din faptul că am o pregătire de fizician. În fizică identifici repere care îți revelează adevăruri fundamentale. Construiești modele și vezi dacă pot să explice lumea din jur. Și asta vom face în această carte. Vom vedea de ce structura poate să conteze mai mult decât cultura.
◊ ◊ ◊ După câteva luni de tratament la Beth Israel, Alex s‑a vindecat. Încă trăiește când scriu aceste rânduri.* 3 Tatăl meu nu s‑a vindecat. Niciun tratament pe care l‑aș fi putut găsi, niciunul dintre telefoanele mele disperate, niciunul dintre colegii și amicii mei experți, nimic din munca mea de până atunci nu a putut să schimbe lucrurile în bine. A murit la câteva luni după ce fusese diagnosticat, dar mulți ani după aceea am avut sentimentul că port încă acea bătălie, că dacă aș fi muncit suficient de mult, puteam să găsesc pentru boala lui ceva care să fi contat. Și nu aș mai avea senzația că l‑am dezamăgit. Într‑un vis * Numele lui Alex a fost schimbat. Pentru mai multe detalii despre tratamentul său vezi nota 3 de la pagina 475 (n.r.).
24 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 24
11-Oct-19 18:08:53
care se repetă, îi întind infirmierei de lângă patul său o fiolă. Ea îi administrează intravenos conținutul. Boala dispare. Zeci de posibile medicamente promițătoare pentru tratamentul bolii tatălui meu au fost atunci înmormântate. Ele rămân îngropate și astăzi. Ca să eliberăm din mormântul lor acele medicamente sau alte produse și tehnologii valoroase trebuie să începem prin a înțelege de ce echipe valoroase, cu cele mai bune intenții și oameni excelenți, ucid ideile mari.
Metamorfoza echipelor În anii 1970, Nokia era un conglomerat industrial celebru mai ales pentru cizmele sale de cauciuc și pentru hârtia igienică pe care le fabrica. În următoarele două decenii, a explorat prima rețea de telefonie celulară, primul telefon auto, primul telefon analog conectat la orice rețea și primul telefon GSM de enorm succes. La începutul anilor 2000, vindea jumătate din telefoanele inteligente de pe planetă. Pe scurt, a devenit cea mai valoroasă companie din Europa. Un editorial din BusinessWeek declara: „Nokia a devenit sinonim cu succesul.” Fortune a dezvăluit secretul companiei; era „marea corporație cel mai puțin ierarhică din lume”. Directorul executiv a explicat că elementul‑cheie era cultura: „Ți se îngăduie să te și distrezi puțin, să gândești în afara normei… să faci o greșeală.” În 2004, câțiva ingineri entuziaști de la Nokia au creat un nou tip de telefon: conectat la internet, cu un ecran color mare pe care erau afișate comenzi tactile și dotat cu o cameră foto de mare rezoluție. Odată cu telefonul au mai propus încă o idee trăsnită: un pachet de aplicații online. Echipa de conducere – aceeași echipă de lideri care se bucura de admirația tuturor,
Introducere Loonshots 25
Loonshots - BT.indd 25
11-Oct-19 18:08:53
defilând pe coperțile revistelor – a stopat ambele proiecte. Peste trei ani, inginerii au văzut cum ideile lor țicnite se materializează pe o scenă din San Francisco. Steve Jobs a prezentat primul iPhone. Peste cinci ani, Nokia era irelevantă. Și‑a vândut afacerea cu telefoane mobile în 2013. În perioada dintre vârful producției sale de telefoane și ieșirea de pe piață, valoarea companiei Nokia a scăzut cu aproximativ un sfert de miliard de dolari. O echipă amețitor de inovatoare suferise o metamorfoză. În domeniul cercetărilor medicale, timp de decenii, Merck a fost compania cea mai respectată. Între 1987 și 1993 a ocupat șapte ani la rând primul loc în ancheta revistei Fortune care desemnează cea‑mai‑admirată‑companie, serie egalată de Apple abia în 2014. Merck a lansat primul medicament de scădere a colesterolului. A creat primul medicament care vindecă orbirea de râu și l‑a distribuit gratuit în multe țări din Africa și America Latină. Totuși, în următorii zece ani, Merck a ratat aproape toate descoperirile importante din domeniul invenției de noi medicamente. I‑au scăpat nu doar cele create prin inginerie genetică, medicamente care au transformat industria (alte detalii ceva mai târziu), dar și tratamentele pentru cancer, boli autoimune și tulburări mintale, cele trei mari povești de succes din anii 1990 și de la începutul anilor 2000. În toate domeniile creative vedem cum brusc și în mod misterios niște echipe legendare suferă o metamorfoză. În minunatele lui amintiri din perioada când a lucrat la compania Pixar, Ed Catmull scrie despre Disney: După lansarea în 1994 a filmului The Lion King, care a adus încasări de 952 de milioane de dolari în toată lumea, studioul și‑a început lentul său declin. La început era greu de înțeles de ce – se făcuseră unele schimbări de leadership, dar grosul angajaților erau încă acolo, având în continuare talentul și dorința de a face o treabă minunată.
26 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 26
11-Oct-19 18:08:53
Cu toate acestea, seceta care începuse avea să dureze șaisprezece ani: între 1994 și 2010 niciun film de animație marca Disney nu avea să mai ajungă pe primul loc în box office… Am simțit nevoia imperioasă de a înțelege factorii ascunși care se aflau în spatele acestui declin.
Să vorbim despre acei factori ascunși.
Mai mult înseamnă diferit Modelul schimbărilor subite de comportament al echipelor și companiilor – în urma cărora aceiași oameni acționează dintr‑odatăîn modalități foarte diferite – este un mister în afaceri și în științele sociale. Întreprinzătorii, de exemplu, spun adeseori că marile companii eșuează fiindcă tipii din marile corporații sunt conservatori și au aversiune față de risc. Ideile cele mai incitante provin din micile companii, fiindcă – ne spunem în sinea noastră – noi suntem adevărații pasionați dispuși să își asume riscuri. Dar introduceți acel individ dintr‑o mare corporație într‑o companie recent lansată și acesta își va rupe lanțurile, bătând cu pumnul în masă pentru a susține o idee țicnită. Aceeași persoană poate să acționeze ca un conservator care omoară proiectele într‑un context și ca un întreprinzător fluturând steagul unei idei țicnite în altul. Schimbarea de comportament poate fi un mister în afaceri, dar un model similar este esența unui comportament bizar al materiei numit tranziție de fază. Imaginați‑vă o cadă de baie plină de apă. Loviți suprafața apei cu un ciocan: un pleoscăit și ciocanul se scufundă în lichid. Apoi coborâți temperatura până când apa îngheață. Loviți din nou și suprafața se sfărâmă. Aceeași moleculă se comportă ca un lichid într‑un context și ca un solid rigid în altul.
Introducere Loonshots 27
Loonshots - BT.indd 27
11-Oct-19 18:08:53
De ce? De unde „știu” moleculele că trebuie să‑și schimbe comportamentul? Altfel spus, ceea ce ne aduce mai aproape de misterul presupusului nostru tip de mare‑corporatist cu aversiune față de risc: dacă aruncăm o moleculă de apă pe un bloc de gheață, ce se întâmplă? Îngheață. Dacă aruncăm aceeași moleculă într‑un bazin de apă, ce se întâmplă? Curge laolaltă cu celelalte molecule. Cum putem să explicăm acest lucru? Fizicianul Phil Anderson, laureat al Premiului Nobel, a surprins ideea centrală care stă la baza răspunsurilor acestor întrebări în formula mai mult înseamnă diferit: „Întregul devine nu doar ceva mai mult, ci și ceva foarte diferit față de suma părților sale.” El descria nu numai curgerea lichidelor și rigiditatea solidelor, ci și unele comportamente mai exotice ale electronilor din metale (pentru care a primit Premiul Nobel). Nu avem cum să analizăm doar o moleculă de apă ori un singur electron dintr‑un metal și să explicăm oricare dintre aceste comportamente colective. Comportamentele sunt ceva nou: stări de agregare ale materiei. Vă voi arăta că aceeași idee este adevărată pentru echipe și companii. Este imposibil să analizăm comportamentul unui individ și, pornind de aici, să explicăm grupul. Priceperea de a cultiva himere este o stare de agregare a organizației umane, exact așa cum a fi lichid este o stare de agregare a materiei. Abilitatea de a dezvolta francize (precum filmele în serie) este
28 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 28
11-Oct-19 18:08:53
o stare de agregare diferită a organizației, tot așa cum soliditatea este o stare de agregare diferită a materiei. Când înțelegem acele stări de agregare ale organizației, vom începe să înțelegem nu doar de ce echipele se transformă brusc, ci și cum să controlăm metamorfoza lor, exact așa cum temperatura controlează înghețarea apei. Ideea fundamentală este simplă. Tot ceea ce trebuie să știți se găsește în acea cadă de baie.
Când se fisurează sistemele Moleculele unui lichid se mișcă în toate direcțiile. Gândiți‑vă la moleculele de apă dintr‑un vas ca la un pluton de cadeți care aleargă la întâmplare pe un câmp de instrucție. Când temperatura scade sub temperatura de îngheț, este ca și cum un sergent suflă într‑un fluier și cadeții se grupează brusc în formație. Ordinea rigidă a solidului respinge ciocanul. Dezordinea haotică a lichidului îi permite să treacă prin el. Sistemele se sparg când mareea se transformă într‑o întrecere microscopică de tras mai tare de o frânghie. Forțele coezive încearcă să lege moleculele de apă într‑o formație rigidă. Entropia, tendința sistemelor de a deveni mai dezordonate, încurajează acele molecule să rătăcească fără țintă. Pe măsură ce temperatura scade, forțele coezive devin mai puternice, iar forțele entropice devin mai slabe. Când tăriile acelor două forțe se echilibrează, sistemul se rupe. Apa îngheață. Toate tranzițiile de fază sunt rezultatul tensiunii dintre două forțe antagonice, ca un concurs de tras frânghia între coeziune și entropie în apă. Când se organizează într‑o echipă, într‑o companie sau în orice fel de grup având de îndeplinit un
Introducere Loonshots 29
Loonshots - BT.indd 29
11-Oct-19 18:08:53
obiectiv, oamenii creează, de asemenea, două forțe antagonice – două forme de stimulente. Cu aproximație, putem concepe cele două forțe antagonice ca miză și rang. De exemplu, când grupurile sunt restrânse, miza pariată de fiecare membru pe rezultatul proiectului la care lucrează grupul este mare. În cazul unei mici companii de biotehnologie, dacă medicamentul este eficient, fiecare va fi erou și milionar. Dacă proiectul dă greș, toți își vor căuta de lucru. Beneficiile asociate rangului – titlurile funcțiilor ocupate sau creșterea salariului după o promovare – sunt mici în comparație cu acele mize mari. Pe măsură ce echipele și companiile se măresc, mizele asociate cu rezultatul activității scad, în vreme ce avantajele rangului sporesc. Când cele două se intersectează, sistemul se rupe. Stimulentele încep să încurajeze comportamente nedorite de nimeni. Aceleași grupuri – alcătuite din aceiași oameni – încep să respingă himerele smintite. Vestea proastă este că acele tranziții de fază sunt inevitabile. Toate lichidele îngheață. Vestea bună este că înțelegerea forțelor ne permite să administrăm tranziția. Apa îngheață la 32 de grade Fahrenheit [zero grade Celsius]. În zilele cu ninsoare presărăm sare pe trotuare ca să scădem temperatura la care îngheață apa. Vrem ca zăpada să se topească, nu să se întărească, făcându‑se ghețuș. Mai degrabă ne udăm pantofii în zloată, decât să alunecăm și să petrecem o lună la spital. Folosim același principiu ca să proiectăm materiale mai bune. Adăugând fierului o cantitate redusă de carbon, creăm
30 Loonshots Introducere
Loonshots - BT.indd 30
11-Oct-19 18:08:54
un material mult mai rezistent: oțelul. Adăugând oțelului nichel, se creează cele mai dure aliaje pe care le cunoaștem: oțelurile speciale folosite la motoarele avioanelor cu reacție și în reactoarele nucleare.4 Vom vedea cum se aplică un principiu asemănător în administrarea organizațiilor mai inovatoare. Vom identifica micile modificări de structură, nu de cultură, care pot să transforme o echipă rigidă. Liderii își consumă atât de mult timp predicând inovația. Dar o moleculă disperată nu poate împiedica gheața să se cristalizeze în jurul ei pe măsură ce scade temperatura. Cu toate acestea, mici modificări structurale pot să topească oțelul.
◊ ◊ ◊ Această carte conține trei părți. Prima parte spune cinci povești despre cinci vieți remarcabile. Poveștile ilustrează o idee centrală: de ce a fi performant în promovarea himerelor smintite (precum filmele originale) și a avea succes în crearea de francize (filme în serie) sunt faze ale comportamentului grupurilor mari – stări distincte și separate. Niciun grup nu poate să facă ambele lucruri în același timp, deoarece niciun sistem nu se poate afla simultan în două stări de agregare. Dar există o excepție. Când temperatura apei din cada menționată mai devreme este de exact zero grade Celsius, bucăți de gheață coexistă cu băltoace lichide. Imediat sub ori deasupra acelei temperaturi, totul va îngheța ori se va lichefia. Dar, exact la limita unei tranziții de fază, două stări diferite pot să coexiste. Primele două reguli de cultivare a himerelor descrise în prima parte sunt două principii care guvernează condiția de limită. O a treia regulă explică modul de a menține acea condiție de limită pe termen lung. Ea împrumută mai degrabă din șah decât din fizică: campionul cu cea mai îndelungată
Introducere Loonshots 31
Loonshots - BT.indd 31
11-Oct-19 18:08:54