Intoarcerea in micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 1

14-Sep-11 14:07:41

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 2

14-Sep-11 14:07:41

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 3

14-Sep-11 14:07:41

The original title of this book is: Return to the little kingdom: Steve Jobs and the creation of Apple,

by Michael Moritz Copyright © 1984, 2010 by Michael Moritz.

All rights reserved. No part of this book may be reproduced or utilized in any form or by any means, electronic or mechanical, including photocopying, recording or by any information storage and retrieval system, without permission in writing from the Publisher. Inquiries should be addressed to Permissions Department, William Morrow and Company, Inc., 105 Madison Ave., New York, N.Y. 10016. © Publica, 2011, pentru ediţia în limba română ISBN 978-973-1931-80-7

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Moritz, Michael Întoarcerea în micul regat : Steve Jobs şi istoria companiei Apple / Michael Moritz ; trad.: Cosmin Nare. - Bucureşti : Publica, 2011 ISBN 978-973-1931-80-7 I. Nare, Cosmin (trad.)

061.5:004(73) Apple 004(73) Jobs,S. 929 Jobs,S.

EDITORI:

Cătălin Muraru Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV:

Bogdan Ungureanu DESIGN:

REDACTOR:

Cristina Popescu

Alexe Popescu CORECTURĂ:

DTP:

Răzvan Nasea

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 4

Elena Bițu George Chiriță

14-Sep-11 14:07:41

„Rămâneţi flămânzi! Rămâneţi nebuni!“. Un sfat de la Steve Jobs, Antreprenorul pur sânge. Un sfat de urmat toată viaţa de către actuali şi viitori antreprenori, mai tineri sau mai copţi, care au făcut primul milion sau care încă mai visează la el. Un sfat pentru toţi cei care îşi caută drumul în viaţă.

Pentru noi toţi, Steve Jobs este un profesor de antreprenoriat în al cărui „regat“, celebra şi valoroasa companie Apple, intrăm astăzi prin cartea lui Michael Moritz. În paginile ei, vom descoperi filozofia după care se ghidează fondatorul Apple, reflectată în evoluţia propriului „regat“. De la garajul părinţilor unde, în 1976, alături de celălalt Steve, Steve Wozniak, fabrica primul computer Apple, la o companie care, zece ani mai târziu, valora mai bine de două miliarde de dolari şi avea peste 4 000 de angajaţi.

UniCredit Ţiriac Bank vă invită la o lectură cu folos şi vă doreşte să fiţi la fel de norocoşi ca Steve Jobs: să aflaţi foarte devreme ce vreţi să faceţi în viaţă!

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 5

14-Sep-11 14:07:41

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 6

14-Sep-11 14:07:41

Dedicată lui L.A.M şi lui D.B.M

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 7

14-Sep-11 14:07:41

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 8

14-Sep-11 14:07:41

Cuprins

Mulţumiri ������������������������������������������������������������������������������������������������������ 11 Prolog ������������������������������������������������������������������������������������������������������������� 13

1. Introducere ����������������������������������������������������������������������������������������������� 19 2. Oraşul înfloritor din golf �������������������������������������������������������������������������� 35 3. Spionii aerieni ultrasecreţi ���������������������������������������������������������������������� 41 4. Carburatoare şi microfoane ��������������������������������������������������������������������� 57 5. Computerul cream soda �������������������������������������������������������������������������� 63 6. Dirijorul ���������������������������������������������������������������������������������������������������� 93 7. Cutioara albastră ������������������������������������������������������������������������������������ 103 8. Miere şi miez de nucă ���������������������������������������������������������������������������� 125 9. Vorbe goale ��������������������������������������������������������������������������������������������� 147 10. Stanley Zeber Zenskanitsky ������������������������������������������������������������������� 167

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 9

14-Sep-11 14:07:41

11. Dreptate pe jumătate ���������������������������������������������������������������������������� 193 12. O grămadă de rahaturi �������������������������������������������������������������������������� 221 13. Mercedes și un Corvette ����������������������������������������������������������������������� 239 14. Ce mai placă de bază! ���������������������������������������������������������������������������� 261 15. În parametri ������������������������������������������������������������������������������������������� 275 16. Cei mai buni oameni de vânzări ����������������������������������������������������������� 301 17. Inflaţie de nătângi ��������������������������������������������������������������������������������� 333 18. Un card de credit din platină ���������������������������������������������������������������� 371 19. Bun venit, IBM! Serios… ����������������������������������������������������������������������� 399

Epilog ���������������������������������������������������������������������������������������������������������� 443

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 10

14-Sep-11 14:07:42

Mulţumiri

Zeci de persoane au fost de acord să fie intervievate pentru această carte. Multe altele au refuzat. Nădăjduiesc că aceia care mi‑au deschis uşa, întrerupându‑şi alte îndeletniciri mai profitabile, nu vor considera că şi‑au pierdut vremea. Alţii mi‑au permis cu amabilitate să scotocesc prin dosare şi să studiez albume foto, în vreme ce redactorii de la San Jose Mercury News m‑au primit cu căldură în arhiva lor. Dick Duncan, şeful corespondenţilor de la Time, mi‑a tolerat încă o dată deplasările deranjante şi mi‑a acordat un concediu prelungit. Ben Cate, şeful biroului de pe Coasta de Vest al revistei Time, mi‑a acordat acel sprijin necondiţionat, bine cunoscut celor care au lucrat cu el. Catazza Jones a îmbunătăţit o primă versiune a cărţii, Julian Bach s‑a ocupat de aspectele administrative, iar Maria Guarnaschelli i‑a aplicat o tuşă de măiestrie şi graţie.

MICHAEL MORITZ Potrero Hill Primăvara anului 1984

Mulțumiri Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 11

11

14-Sep-11 14:07:42

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 12

14-Sep-11 14:07:42

Prolog

Acum câteva săptămâni, când revista Time a anunţat pe cine desemnase omul anului, mi‑am amintit de o ocazie survenită cu aproape 30 de ani în urmă, când am avut probleme din cauza unui comunicat similar. La începutul anului 1982, pe când eram într‑un concediu prelungit de la postul de corespondent al biroului de la San Francisco al revistei Time, redactorii revistei au decis să nominalizeze computerul drept „omul“ anului. În acelaşi număr, a apărut şi un profil, la care contribuisem şi eu, al cofondatorului Apple, Steve Jobs. De acolo mi s‑au tras toate necazurile.

Greu de spus cine a fost mai iritat de povestea din Time – Jobs sau eu. Steve s‑a simţit pe drept cuvânt jignit de portretizarea sa şi de ceea ce considera o grotescă trădare a încrederii pe care mi‑o acordase, iar eu eram în egală măsură cătrănit din cauza modului în care materialul pe care îl adunasem cu sârg pentru o carte despre Apple fusese preluat, filtrat şi otrăvit cu un stil bârfitor inflamabil de către un redactor din New York ale cărui îndatoriri obişnuite erau acelea de a scrie recenzii despre lumea plină de surprize a muzicii rock‑and‑roll.

Steve nu şi‑a ascuns supărarea şi mi‑a lăsat o droaie de mesaje pe robotul telefonului din căsuţa mea din San Francisco, de la poalele Portrero Hill. Pe bună dreptate, mi‑a refuzat dreptul de acces la Apple şi le‑a interzis tuturor celor din cercul său să mai discute cu mine. În urma acestei experienţe, am hotărât că nu voi mai lucra niciodată într‑un loc unde nu deţin suficient control asupra

Prolog Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 13

13

14-Sep-11 14:07:42

propriului destin sau unde sunt plătit la numărul de cuvinte scrise. Mi‑am încheiat concediul; mi‑am publicat cartea, Micul regat: Povestea neştiută a companiei Apple Computer, Inc., despre care consideram că, spre deosebire de nefericitul articol din revistă, prezenta o imagine echilibrată a lui Steve Jobs în tinereţe; mi‑am onorat îndatoririle faţă de Time şi, cu prima ocazie, am plecat pentru a deveni, în primă fază, jumătate din forţa de muncă a unei publicaţii de specialitate care, mulţi ani mai târziu – mult după ce intrasem pe piaţa investiţiilor cu capital de risc – a fost achiziţionată de Dow Jones. În cele trei decenii care au trecut de atunci, am reflectat câteodată la jocurile destinului care m‑au adus în contact cu Steve. Dacă nu aş fi avut 20 de ani, Time nu m‑ar fi trimis probabil niciodată la San Francisco, unde se întâmpla să fac parte din generaţia celor care înfiinţau firme de computere, software şi biotehnologie. Dacă nu l‑aş fi cunoscut pe Steve, nu l‑aş fi întâlnit niciodată pe Don Valentine, fondatorul Sequoia Capital şi unul dintre primii investitori de la Apple.

Dacă nu l‑aş fi întâlnit pe Don, nu aş fi avut niciodată ocazia să fiu intervievat pentru cea mai umilă poziţie din redusa echipă Sequoia Capital. Dacă nu aş fi scris despre Apple, devenind obsedat de povestea pe atunci nescrisă a începuturilor sale, nu m‑aş fi gândit niciodată serios la particularităţile şi întâmplările care dau formă unei companii. Dacă la jumătatea anilor ’80 nu aş fi început să învăţ despre specificul afacerilor din domeniul investiţiilor, nu aş fi avut niciodată parte de norocul care mi‑a ieşit în cale. Şi, dacă nu i‑aş fi cunoscut pe Steve şi pe Don, nu aş fi înţeles niciodată de ce e mai bine să nu gândeşti ca restul lumii.

Sunt convins că, în perioada adolescenţei sale din Los Altos, California, Steve nu şi‑ar fi imaginat vreodată că, într‑o bună zi, va fi la cârma unei companii care, potrivit hărţilor

14

Întoarcerea în micul regat Prolog

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 14

14-Sep-11 14:07:42

Google, se află la doar trei străzi şi 2,5 kilometri distanţă de poarta liceului său, companie care a vândut X milioane de computere, X milioane de iPod‑uri, X milioane de melodii iTunes şi X milioane de iPhone‑uri; nici că fotografia sa se va afla pe coperta unei reviste de X ori; ori că, întâmplător şi aproape fără vreun alt sprijin, va finanţa şi va contribui la înfiinţarea Pixar, firma de animaţie computerizată care a cumulat X miliarde de dolari din încasări şi vânzări de DVD‑uri. Poate că şi el meditează la acele întâmplări şi răsturnări de situaţie datorită cărora a ajuns ceea ce este: faptul că şi‑a petrecut copilăria într‑o zonă care, pe atunci, nici nu fusese încă denumită Silicon Valley; că Stephen Wozniak, cofondatorul Apple, îi era amic din copilărie; că a lucrat o vară ca tehnician de laborator la Atari, producătorul Pong, primul joc video de mare popularitate; că fondatorul Atari, Nolan Bushnell, obţinuse banii de la Don Valentine şi că Nolan a fost unul dintre aceia care i‑au îndreptat paşii către Don. Iată cum se împletesc iţele hazardului de‑a lungul firului vieţii. În prezent, nu am nevoie să‑i intru în graţii lui Steve, însă, datorită experienţelor dure pe care le‑am avut în calitate de investitor în zeci de firme, am căpătat ceea ce sper că este o perspectivă mai rafinată asupra extraordinarelor sale realizări profesionale, care merită clasate printre cele mai de seamă ale oricărui american, fie el dispărut dintre noi sau în viaţă.

Steve este directorul executiv al companiei Apple, însă mai important (lucru care nu este menţionat pe cartea sa de vizită), este unul dintre fondatorii acestei companii. După cum o arată istoria Apple, nu se cunoaşte o mai mare distanţă decât acel unic pas care desparte un director executiv de un fondator.

Majoritatea directorilor executivi sunt rezultatul unui proces educaţional. Fondatorii, cel puţin cei mai buni dintre ei, sunt forţe ale naturii. Dintre numeroşii fondatori pe care i‑am

Prolog Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 15

15

14-Sep-11 14:07:42

cunoscut, Steve este cel mai captivant. Mai mult decât oricine altcineva, Steve a transformat aparatele electronice moderne în obiecte ale dorinţei.

Steve a avut dintotdeauna firea unui poet curios – fiind o persoană oarecum diferită de restul lumii, care, de la o vârstă fragedă, şi‑a croit propria cale. Dacă s‑ar fi născut în alte vremuri, ni l‑am putea imagina cu uşurinţă călătorind cu vagoanele de marfă şi urmându‑şi destinul. (Nu întâmplător Steve şi compania Apple au contribuit la finanţarea filmului No Direction Home al lui Martin Scorsese, fascinanta biografie a lui Bob Dylan.) Steve a fost adoptat şi crescut de părinţi bine intenţionaţi, care nu au avut niciodată prea mulţi bani.

S‑a simţit atras de Reed College, o şcoală care exercită o neobişnuită fascinaţie asupra adolescenţilor străluciţi şi cu înclinaţii intelectuale şi care, în anii ’70, se potrivea ca o mănuşă oricărui băieţandru care îşi dorea să fi mers la Woodstock.

Acolo i s‑a dezvoltat simţul estetic, graţie unui curs de caligrafie, influenţă încă vizibilă în produsele şi reclamele Apple.

Cei care îl critică pe Jobs vor spune că acesta poate fi încăpăţânat, insensibil, irascibil, temperamental şi îndărătnic, dar arătaţi‑mi pe cineva care să fi realizat ceva de seamă şi care să nu manifeste din când în când aceste trăsături sau care să nu fie un perfecţionist. Steve mai dă dovadă şi de acea şiretenie maliţioasă, calculată şi circumspectă specifică negustorului de bazar. Este un om de vânzări insistent, convingător şi extrem de abil – cam singurul om pe care‑l cunosc care să aibă îndrăzneala de a decora refugiile din staţiile de autobuz din toată ţara cu reclame la un produs atât de banal precum un mouse wireless. Dar tot el este omul care, cu zeci de ani în urmă, a fost îndeajuns de drăguţ să‑l viziteze la spital pe un director executiv care fusese doborât de un atac cerebral şi tot el, recent, a oferit cu generozitate

16

Întoarcerea în micul regat Prolog

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 16

14-Sep-11 14:07:42

sfaturi părinteşti tinerei generaţii de directori executivi din Silicon Valley.

Cam pe când îmi făceam intrarea pe piaţa investiţiilor cu capital de risc, Consiliul director al companiei Apple îl concedia pe Steve în favoarea unui individ din est, a unui tip mai convenţional. Cum îi stă în fire, Steve şi‑a vândut toate ­acţiunile deţinute, mai puţin una, iar nouă, celor de la Sequoia Capital, nu ne‑a venit să credem când l‑am văzut punând bazele companiei pe care avea să o numească NeXT. A strâns fonduri de la investitori (inclusiv de la Ross Perot) la o rată de evaluare enormă şi îmi amintesc că i‑am vizitat sediul, care vădea toate semnele unui fiasco în devenire. În hol erau un logo creat de Paul Rand şi o scară cu trepte suspendate – ale căror influenţe sunt vizibile şi astăzi în multe magazine Apple.

NeXT l‑a scos pe Steve din mediul său natural. Încerca să vândă computere marilor companii – nişte entităţi deloc sensibile­la produse ce trezesc impulsuri emoţionale. Aceasta presupunea şi abandonarea mediului concurenţial al pieţei de consum, într‑un moment în care firmele de computere începeau să demonstreze că, mulţumită superiorităţii lor în domeniul software şi al circuitelor integrate, deţineau un avantaj firesc faţă de companiile care se străduiau să se specializeze în computere. Steve a perseverat la NeXT, în vreme ce unii mai slabi de înger s‑ar fi dat bătuţi, dar, într‑un final, când compania începuse să dea semne că e pe ducă, părea că era şi el menit să ocupe un loc în notele de subsol ale istoriei.­ După doisprezece ani, sunt dificil de apreciat condiţiile grele cu care se confrunta Apple la finele anului 1996, când a achiziţionat NeXT într‑un efort disperat de a se reabilita.

Cinicii din Silicon Valley se amuzau la gândul că Steve reuşise să obţină mai bine de 400 de milioane de dolari pentru

Prolog Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 17

17

14-Sep-11 14:07:42

NeXT, deşi firma nu vânduse decât vreo 50 000 de computere.

Steve a revenit la Apple călit, după ani de dificultăţi comerciale.­ Oricare dintre cititorii revistei Time cunoaşte reabilitarea Apple. S‑ar putea să nu cunoască la fel de bine faptul că este un caz rar, dacă nu chiar unic. Când s‑a mai întors vreodată un fondator în compania din care fusese dat afară în mod grosolan, spre a realiza o restructurare atât de profundă şi spectaculoasă ca aceea a companiei Apple? Restructurările sunt în general dificile, dar dificultăţile sunt de două ori mai mari în cazul unei companii din domeniul tehnologiei. Îi recomand oricui doreşte să îşi facă o impresie mai clară despre Steve să urmărească pe YouTube discursul ţinut la Stanford în 2005, la ceremonia dedicată absolvenţilor, – care trebuie că se numără printre cele mai directe şi consistente cuvântări adresate vreodată unei adunări de tineri. Printre ideile pe care le‑a transmis se numără oportunitatea pe care o avem cu toţii de a ieşi în evidenţă, de a face ceva remarcabil şi, mai presus de orice, de a ne urma calea. Şi‑a încheiat cuvântarea cu o recomandare împrumutată din ultima ediţie a Whole Earth Catalog: „Fiţi mereu însetaţi. Fiţi mereu naivi“.

18

Întoarcerea în micul regat Prolog

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 18

14-Sep-11 14:07:42

1

Introducere

Să scrii despre companii poate fi o îndeletnicire riscantă. Pentru că, la fel ca oamenii, companiile nu sunt niciodată ceea ce par a fi. Ambele categorii au tendinţa de a se prezenta cât mai bine, însă companiile, mai ales cele mari, investesc mult mai mult timp şi mai mulţi bani în imagine decât majoritatea indivizilor. Reclamele sunt concepute pentru a prezenta corporaţia şi produsele acesteia în lumina cea mai favorabilă. Sunt contractate agenţii de relaţii cu publicul care să dea comunicate de presă, să trateze cu reporterii şi să se ocupe de chestiunile mai delicate. Analiştii financiari, bancherii şi brokerii sunt curtaţi asiduu de reprezentanţii firmei pentru a se asigura că bursele de valori acordă atenţia cuvenită acţiunilor companiei.

Există apoi un farmec aparte al afacerilor care nu sunt de notorietate publică. Acestea nu îşi bat capul cu toate restricţiile specifice agenţiilor federale sau cu acţionari care apreciază doar notorietatea cultivată. Fondatorii şi managerii acestora sunt mai puţin inhibaţi în exprimare decât directorii organizaţiilor de mai mari dimensiuni şi sunt mai puţin obsedaţi de protejarea secretului profesional. În primii câţiva ani, majoritatea companiilor se mulţumesc cu orice fel de publicitate li s‑ar face. Articolele care apar în marile ziare şi reviste tind însă, prin natura subiectului, să fie scurte şi de multe ori omit multe aspecte legate de progresele înregistrate de o companie nou‑înfiinţată, atracţia noului tinzând, totodată, să îmblânzească criticile. Însă când vine momentul scrierii istoriei unei

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 19

19

14-Sep-11 14:07:42

corporaţii, adeseori, amănuntele legate de acele faze de ­început s‑au pierdut deja. Apar mituri despre vremurile bune şi chiar şi cele mai bine intenţionate eforturi se abat de la realitate la ficţiune. Nostalgia, după cum spune o vorbă înţeleaptă, nu e ce a fost odată. Sunt aşadar multe argumente în favoarea scrierii istoriei unei companii înainte ca fondatorii şi primii angajaţi să moară sau ca amănuntele să se piardă în praful uitării.

Câtă vreme sunt de dimensiuni reduse, companiile sunt destul de uşor de descris, dar, de îndată ce ocupă mai mult decât un garaj sau un apartament, devin din ce în ce mai puţin transparente. Dacă angajaţii sunt răspândiţi prin fabrici sau depozite din toată ţara şi din străinătate, nu îţi rămâne decât să te descurci cu impresii care trebuie înregistrate precum petele şi punctele unei picturi pointiliste. Pe lângă obstacolul reprezentat de dimensiunea în sine, mai există şi multe piedici concrete, căci tentativa de a desluşi nuanţele şi natura unei mari corporaţii americane seamănă întru câtva cu încercarea de a descurca iţele vieţii lui Gorki. Se pot extrage unele relatări de la foşti angajaţi nemulţumiţi, dar o cercetare amănunţită este mai riscantă. Este dificil să fii primit în vizită, simplu să ţi se servească imaginea oficială, imposibil să circuli prin firmă fără a fi însoţit şi extrem de uşor să fii dat afară.

Din păcate, micile afaceri dintr‑un anumit colţ al Californiei au supărătorul obicei de a se transforma în mari corporaţii. În ultimii 30 de ani, livezile dintre San Jose şi San Francisco au fost defrişate spre a face loc zecilor de companii care formează astăzi Silicon Valley. Cele mai multe dintre acestea fac bani având oarece legătură cu produsele electronice şi s‑au dezvoltat atât de rapid, încât ai zice că din prunii şi caişii de odinioară s‑a scuturat vreun reziduu fertil. În ultimul deceniu, când, de la conul de rachetă, microelectronica a ajuns să fie

20

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 20

14-Sep-11 14:07:42

utilizată pe biroul fiecăruia, aceste companii au atras obişnuita pătură parazitară de politicieni, consultanţi de management şi jurnalişti nerăbdători să descopere panaceul pentru bolile care măcinau alte sectoare de afaceri. Într‑o anumită măsură, impresiile populare despre aceste firme s‑au format în baza unor iluzii induse artificial. Se presupune că maniera acestora de a face afaceri este una inovatoare. Sunt considerate locuri de muncă informale şi relaxate, capabile să stimuleze minţile extraordinare. Se presupune că fondatorii îşi împart profiturile şi că structurile ierarhice şi birocraţia, blestemul corporaţiilor convenţionale, au fost abolite. Din câte ni se spune, şefii acestor companii le permit angajaţilor să umble liber prin birourile lor şi se opun oricăror concedieri, cu excepţia hoţilor şi a bigoţilor. Dacă stai să îi asculţi pe samsarii publicitari, aceste companii sunt puse pe picioare de oameni cu o imaginaţie îndrăzneaţă şi cu apetit pentru risc. Produsele noi par a fi introduse cu certitudinea previzibilă cu care Henry Kaiser lansa cândva vasele din clasa Liberty, iar inventarea unui nou cip sau a unui computer mai rapid este invariabil socotită a fi predestinată. Arareori se discută despre aceste companii fără vreo referire la Dumnezeu, patrie şi spirit temerar.

Nici că s‑ar găsi un exemplu mai potrivit pentru toate acestea decât Apple Computer, Inc., cea mai precoce progenitură a Silicon Valley. În opt ani, a evoluat de la o firmă cu sediul într‑o sufragerie la vânzări anuale de peste un miliard de dolari, bursele ataşând o valoare de peste 2,5 miliarde de dolari acţiunilor companiei. A intrat în Fortune 500* mai repede decât orice alt startup din istoria acestei liste şi are mari şanse * Fortune 500 – listă întocmită anual şi publicată de revista Fortune, în care sunt ordonate primele 500 de corporaţii din SUA, în funcţie de venitul brut (n.r.).

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 21

21

14-Sep-11 14:07:42

să se numere printre cele mai mari 100 de corporaţii americane înainte de a‑şi serba a zecea aniversare. Se zice că doi dintre acţionari ar fi printre cei mai bogaţi 400 de oameni din Statele Unite şi că mai bine de 100 de angajaţi ar fi devenit milionari.

După majoritatea standardelor convenţionale, Apple a întrecut cu mult realizările oricărei alte companii născute în Silicon Valley. Este mai mare decât corporaţii înfiinţate cu câteva decenii mai devreme, a conceput şi a introdus noi produse şi nu a fost nevoită să recurgă la ajutorul vreunui protector corporatist.­ Când am început să mă gândesc la scrierea acestei cărți, Apple era deja o mare companie. Se situa undeva între marele succes adus de computerul Apple II şi dubla provocare reprezentată de fabricarea şi introducerea unei noi serii de sisteme de calcul, respectiv concurarea cu gigantul din Armonk, IBM. Perioada de început a firmei Apple ajungea rapid să se înscrie în categoria folclor şi legendă, iar industria computerelor personale se maturiza cu repeziciune. Firmele mici care reuşiseră să supravieţuiască perioadei de început începeau să abandoneze cursa. Câteva se afirmaseră ca lideri, iar Apple era una dintre ele.

Consideram că aş putea afla mai multe despre Silicon Valley, despre naşterea unei noi industrii şi despre viaţa într‑o firmă nouă dacă mă concentram asupra unei singure firme şi nu a mai multora. Eram curios să aflu dacă imaginea corespundea realităţii şi dacă declaraţiile publice erau în ton cu acţiunile particulare. Voiam să mă concentrez pe anii premergători listării la bursă a companiei Apple, să analizez atmosfera care i‑a inspirat pe fondatori şi să aflu în ce mod fusese marcată compania de personalităţile acestora. Într‑o mai mică măsură, doream să răspund şi obişnuitelor întrebări: De ce?

Când? Cum? „La locul potrivit, la momentul potrivit“ explică, desigur, o parte din succesul Apple, însă zeci, dacă nu chiar

22

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 22

14-Sep-11 14:07:42

sute de alţi oameni care au înfiinţat companii de microcomputere au eşuat.

Vreme de câteva luni, m‑am bucurat, la Apple, de o libertate atent restricţionată. Mi s‑a permis să particip la întâlniri şi să urmăresc progresele făcute la elaborarea unui nou computer. Dar compania pe care o vedeam în 1982 era foarte diferită de mica afacere din 1977, care avea sediul într‑un garaj.

Prin urmare, am presărat de‑a lungul cărţii unele instantanee desprinse din evoluţia corporaţiei. Acesta nu este un portret autorizat al companiei Apple Computer şi nici nu şi‑a propus vreodată să fie o istorie definitivă. În afară de documentele scurse în exterior, nu am avut acces la hârtiile interne ale corporaţiei. Numele unui personaj care apare la un moment dat în povestire, Nancy Rogers, a fost schimbat, iar unele persoane menţionate în text fie au părăsit compania, fie au ajuns să aibă titulaturi diferite. Am descoperit repede că a scrie o carte despre o companie în creştere dintr‑un domeniu care se schimbă cu o iuţeală ameţitoare se aseamănă cel puţin într‑o privinţă cu producerea unui computer. Ambele se pretează oricând la îmbunătăţiri, dacă ar fi să adaugi fiecare nouă şi incitantă inovaţie. Precum un inginer însă, a trebuit să bat ultimul cui şi să predau lucrarea. Aceasta este aşadar povestea călătoriei companiei Apple către primul său miliard de dolari.

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 23

23

14-Sep-11 14:07:42

„Putem cumva să lansăm petrecerea ta?“ întrebă Jobs O pereche de uşi franţuzeşti limpezeau soarele californian.

Razele filtrate, alungite ale toamnei jucau pe un şir dezordonat de genţi, huse de haine, rucsacuri şi cutii de chitară. Proprietarii bagajelor şedeau în jurul unui şemineu de piatră, în semicercuri largi de scaune cu spătar drept. Multe dintre cele circa 60 de chipuri se situau în acel interval incert care îi ascunde pe toţi cei cu vârste cuprinse între 20 şi puţin peste 30 de ani. Cam o treime erau femei. Mulţi purtau vestimentaţia unisex formată din blugi, tricouri sau maiouri şi pantofi sport. Se zăreau unele începuturi de burtă, ici şi colo nişte smocuri de păr cărunt, iar numărul celor care purtau ochelari de vedere depăşea cu mult media. Unii erau nebărbieriţi, iar alţii încă umflaţi de somn. Mai multe şepci de baseball din poliester, cu cozoroc albastru, aveau desenat conturul unui măr muşcat într‑o parte şi, scrise cu litere negre, cuvintele DIVIZIA MACINTOSH. În fruntea grupului, aşezat la marginea unei mese de inox, se afla un individ înalt şi subţire, de aproape 30 de ani.

Purta o cămaşă cadrilată, o pereche de blugi decoloraţi şi pantofi sport scâlciaţi. Un ceas digital îngust îi înconjura încheietura mâinii stângi. Degetele lungi şi delicate aveau unghiile roase până la carne, iar părul negru şi strălucitor era pieptănat cu grijă, favoriţii fiind tunşi scurt. Ochii căprui şi adânci clipeau de parcă i‑ar fi deranjat lentilele de contact. Avea un ten palid şi faţa împărţită în două de un nas acvilin. Partea stângă a feţei era delicată şi neastâmpărată, în vreme ce partea dreaptă avea un aer crud, mohorât. Una peste alta, arăta ca un funcţionar de la arhive care îşi petrecea viaţa sortând dosare cartonate în subsolul unui spital metropolitan. Era Steven Jobs, preşedinte şi cofondator al companiei Apple Computer şi şef al Diviziei Macintosh.

24

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 24

14-Sep-11 14:07:42

Cei care aşteptau ca Jobs să ia cuvântul făceau parte din cea mai tânără divizie de la Apple. Fuseseră aduşi cu autocarul de la sediul firmei din Cupertino, California, peste o serie de coline împădurite cu pini, pentru o ieşire de două zile într‑o staţiune de weekend de pe ţărmul Pacificului. Dormitoarele erau nişte căsuţe din lemn cu hornuri impunătoare. Lemnul căpătase o culoare gri din cauza vântului şi a stropilor de apă din ocean, iar clădirile se aflau între dune de nisip cu fire ascuţite de iarbă. Adunaţi laolaltă în lumina clară a dimineţii, membrii grupului formau acea amestecătură sprinţară specifică unei tinere companii de computere. Erau secretare şi tehnicieni de laborator. Câţiva erau ingineri de hardware şi software. Alţii lucrau la marketing, fabricaţie, finanţe şi personal. Doi inşi scriau manualele de instrucţiuni. Unii veniseră de curând la Apple şi îşi întâlneau pentru prima oară colegii. Alţii fuseseră transferaţi de la o divizie numită Sisteme de computere personale, care producea computerele Apple II şi Apple III. Alţii lucraseră cândva la divizia Sisteme personale pentru firme, care se pregătea să introducă un computer numit Lisa, destinat firmelor. Divizia Macintosh era numită câteodată Mac, însă lipsa unui nume cu rezonanţă oficială era un indiciu al incertitudinii în care se născuse. Într‑adevăr, computerul cu numele de cod Mac era, în unele privinţe, un orfan corporatist.­ Jobs începu să vorbească domol şi cu voce joasă.

— Aici, zise el, se află crema companiei Apple. Îi avem alături pe cei mai buni şi trebuie să facem un lucru pe care cei mai mulţi dintre noi nu l‑au mai făcut vreodată: nu am mai lansat niciodată un produs.

Apropiindu‑se sprinten de un şevalet, arătă spre nişte mottouri banale scrise şcolăreşte pe nişte coli mari de hârtie crem, pe care le transformă într‑o predică: — Nu‑i gata până nu‑i pe piaţă, citi el. Avem milioane şi milioane de detalii de pus la punct. Cu şase luni în urmă,

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 25

25

14-Sep-11 14:07:43

nimeni nu credea că suntem în stare. Însă acum cred. Ştim că se vor vinde ceva Lisa, dar viitorul companiei Apple este Mac. Întoarse una dintre colile de hârtie, arătă spre următorul slogan şi citi: — Fără compromisuri.

Preciză data planificată pentru lansarea computerului şi spuse: — Mai bine întârziem decât să lansăm ceva greşit.

Făcu o pauză şi adăugă: — Dar n‑o să fie cazul.

Mai întoarse o coală şi anunţă: — Aventura e răsplata.

Apoi profeţi: — Peste cinci ani, vă veţi aminti de aceste momente şi veţi spune: „Ce mai vremuri!" Ştiţi, zise el înălţându‑şi vocea cu jumătate de octavă, acesta e cel mai plăcut loc în care să lucrezi la Apple. Este exact cum era Apple acum trei ani. Dacă ne păstrăm puritatea şi angajăm oamenii potriviţi, va continua să fie un loc de muncă excelent.

Jobs trase lângă masă o pungă ruptă de plastic alb, pe care o legănă pe lângă genunchiul său, şi întrebă cu aerul unuia care ştie dinainte care va fi răspunsul: — Vreţi să v‑arăt ceva fain?

Un obiect ce arăta ca o agendă de birou lunecă din pungă.

Carcasa învelită în pâslă maro se deschise, dezvăluind macheta unui computer. O jumătate era ocupată de un ecran, iar cealaltă jumătate de o tastatură.

— Asta visez eu să producem între 1985 şi 1990, zise Jobs.

Nu vom reuşi cu Mac I sau Mac II, dar va ieşi cu Mac III. Acesta va fi apogeul Mac. ◊

26

◊

◊

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 26

14-Sep-11 14:07:43

Debi Coleman, controlorul financiar al diviziei, părea mai interesată de trecut decât de viitor şi, precum un copil care aşteaptă obişnuita poveste dinainte de culcare, îl rugă pe Jobs să le povestească nou‑veniţilor cum îl redusese la tăcere pe fondatorul Osborne Computers, ale căror computere portabile reduseseră din vânzările Apple.

— Spune‑ne ce i‑ai zis lui Adam Osborne, îl imploră ea.

Ridicând din umeri a împotrivire, Jobs aşteptă să sporească tensiunea audienţei înainte de a începe să povestească.

— Adam Osborne denigrează mereu compania Apple. A tot ţinut‑o aşa cu privire la Lisa şi la data lansării Lisa, după care a început să se ia de Mac. Eu mă străduiam să rămân calm şi politicos, dar el mă tot întreba: „Ce‑i cu Mac ăsta de care tot auzim? Există măcar?“ A început să mă calce pe bătături aşa de rău, încât i‑am zis: „Adam, e‑atât de bun încât, şi după ce te va face să dai faliment, tot vei dori să‑l cumperi pentru copiii tăi“.

Grupul alterna şedinţele în interior cu cele în aer liber, pe un petec de iarbă arsă de soare. Unii scotoceau într‑o cutie de carton şi îmbrăcau tricouri cu numele computerului scris dezlânat pe piept. Excursia era o combinaţie de discuţii în particular şi şedinţe de grup. În spatele atmosferei joviale se simţea o oarecare nervozitate şi încordare, dar cei mai vechi, care mai participaseră la astfel de ieşiri, spuneau că atmosfera era relaxată şi liniştită. Doi programatori mormăiau că ar fi preferat să rămână să lucreze la Cupertino, dar s‑au tolănit pe iarbă şi au ascultat prezentările altor membri ai grupului.

Unii ciuguleau din bolurile cu fructe, spărgeau nuci şi striveau cutii de băuturi răcoritoare, în vreme ce Michael Murray, un individ brunet de la marketing cu gropiţe în obraji şi ochelari de soare cu efect de oglindă, trăncănea despre grafice şi nivelurile anticipate ale vânzărilor şi ale cotei de piaţă. Le‑a

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 27

27

14-Sep-11 14:07:43

arătat celorlalţi cum avea să fie introdus Mac între computerele de birou mai scumpe produse de concurenţi precum IBM, Xerox şi Hewlett‑Packard şi cele mai ieftine, pentru uz personal, vândute de companii ca Atari, Texas Instruments şi Commodore.

— Avem un produs care ar trebui vândut cu 5 000 de dolari dar, ca prin minune, îl vindem sub 2 000. Vom redefini aşteptările unei întregi categorii de oameni.

A fost întrebat cum vor afecta vânzările Mac pe cele ale computerului profesional produs de Apple, Lisa, care era un calculator mai complex, însă construit pe principii similare.

— Există şi un posibil deznodământ dezastruos, recunoscu Murray. Putem spune că Lisa a fost doar un exerciţiu grozav pentru Apple. Am putea să zicem că a fost o experienţă din care am învăţat şi să vindem doar zece bucăţi.

— Lisa va avea un succes formidabil, făcu Jobs cu fermitate. Se vor vinde 12 000 de unităţi în primele şase luni şi 50 000 în primul an.

Cei de la marketing au vorbit despre diverse trucuri pentru stimularea vânzărilor. Au dezbătut importanţa vinderii sau donării a sute de Mac‑uri universităţilor cu reputaţie aleasă.

— Ce‑ar fi să vindem computere Mac secretarelor? întrebă Joanna Hoffman, o femeie vioaie, cu un uşor accent străin.

— Nu vrem ca firmele să creadă că acest computer este un procesor de text, i‑o întoarse Murray.

— Există o soluţie, contră Hoffman. Le‑am putea spune secretarelor: „E şansa ta să devii asociatul nostru zonal“.

S‑a discutat despre îmbunătăţirea vânzărilor în străinătate.­ — Deţinem acel gen de atracţie hi‑tech care prinde la ­japonezi, preciză Hoffman. Dar ei nu au nicio şansă aici câtă vreme suntem noi pe piaţă, iar noi vom avea succes la ei acasă oricum.

28

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 28

14-Sep-11 14:07:43

— Am avut mare succes în Japonia până de curând, remarcă Bill Fernandez, un tehnician uscat ca un vrej de fasole, ce vorbea sacadat, pe nas.

Chris Espinosa, şeful echipei de redactare a manualelor de instrucţiuni ale computerului, ieşi în faţa grupului, târşâindu‑şi sandalele. Abia împlinise 21 de ani şi, scoţând nişte notiţe dintr‑un mic rucsac roşu, anunţă: — Aţi ratat cu toţii o petrecere pe cinste.

— Aud că dădeau LSD pe gratis, strigă cineva.

— Se vindea la intrare, spuse Espinosa chicotind.

— Putem cumva să lansăm petrecerea ta? îl întrebă Jobs, tăios.

Espinosa păli şi trecu la treabă. Le‑a spus colegilor că întâmpina dificultăţi în a angaja redactori calificaţi, că oamenii săi aveau nevoie de mai multe prototipuri Mac cu care să lucreze şi că departamentul de grafică de la Apple nu era întotdeauna în măsură să facă faţă solicitărilor sale.

— Vrem să avem nişte manuale splendide, zise el, care să arate atât de bine, încât să le ţii pe raft chiar şi după ce le‑ai citit. Şedinţele de lucru erau întrerupte de pauze de cafea şi plimbări pe plajă, jocuri cu frisbee‑ul pe iarbă, partide răzleţe de poker, urmate de un apus de purpură. Deşi cina era servită la mese lungi, de cantină, spaţiul nu semăna deloc cu o sală de mese. Pe fiecare masă, se aflau sticle de zinfandel, cabernet şi chardonnay, dar cel mai rapid dispăreau grisinele. După cină, un individ cu aspectul unui medic ortodont liniştit, cu un păr cărunt rar şi ochelari cu dioptrii mari, a oferit o expunere care, pentru nişte informaticieni, echivala cu un spectacol de cabaret. Arătarea care purta un tricou Mac peste cămaşa cu mâneci lungi se numea Ben Rosen. Acesta îşi clădise cariera de investitor pe reputaţia câştigată ca analist în domeniul

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 29

29

14-Sep-11 14:07:43

electronicii pe Wall Street, în calitate de editor neobosit al unui spiritual buletin informativ de specialitate şi ca gazdă a unor conferinţe anuale în domeniul computerelor personale.

Opiniile şi atenţia sa fuseseră la fel de căutate încă dinainte de a se lansa pe piaţa investiţiilor în domeniul IT. Prezentarea pentru grupul Mac se baza pe nişte notiţe improvizate ce conţineau observaţii, vorbe de duh, ponturi şi zvonuri despre piaţă. A făcut o scurtă trecere în revistă a unora dintre concurenţii Apple, descalificând Texas Instruments drept „o firmă numai bună pentru studiile de caz de la şcolile de afaceri“ după care, răzgândindu‑se, a adăugat: — În trei săptămâni, ar urma să anunţe lansarea unui computer aproape compatibil cu IBM. — La ce preţ? întrebă Jobs.

— Cu 20% sub preţul produselor similare, răspunse Rosen.

Vorbindu‑le despre computerele de uz personal ieftine, menţionă compania Commodore: — Am câteva observaţii despre Commodore pe care le pot face într‑o adunare respectabilă. Cu cât ştii mai multe despre această firmă, cu atât mai greu îţi vine să‑ţi păstrezi optimismul.­ Şuşotelile frivole s‑au stins când Rosen a început să vorbească despre IBM, al căror computer personal făcea concurenţă serioasă companiei Apple.

— Una dintre temerile Apple, observă Rosen, e legată de viitorul IBM. A recunoscut că fusese impresionat de o vizită recentă la Divizia PC a IBM de la Boca Raton şi a descris ceea ce el considera că reprezintă planurile acestora pentru trei noi modele de computere personale. Privind apoi prin încăpere, spuse: — Aceasta este cea mai importantă parte din Apple Computer. Mac este cea mai bună armă ofensivă şi defensivă de care dispuneţi. N‑am văzut nimic care să‑i semene.

30

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 30

14-Sep-11 14:07:43

Menţionă ironic un alt zvon de pe piaţă: — Pe Wall Street umblă vorba despre o fuziune IBM‑Apple.

— Cei de la IBM au spus deja că nu vor să vândă, i‑o întoarse Randy Wigginton, un programator tânăr, cu părul blond.

Membrii grupului Mac începură să pună întrebări. Unul dorea să ştie opinia lui Rosen despre evoluţia viitoare a cotaţiilor acţiunilor Apple. Altul era nerăbdător să afle când ar putea o firmă de software pentru PC să facă vânzări de 100 de milioane dolari, în vreme ce unul cu înclinaţii strategice se întreba cum ar putea Apple să se asigure că furnizorii de computere vor face loc pentru Mac pe rafturile lor tot mai încărcate.­ — Avem o problemă presantă, îi spuse Jobs lui Rosen, din spatele încăperii. Trebuie să decidem ce nume va purta Mac. I‑am putea spune Mac, Apple IV, Rosen I. Cum ţi se pare Mac? — Băgaţi 30 de milioane de dolari în publicitate, răspunse Rosen, şi o să sune nemaipomenit.

Discuţia cu Rosen a fost singura întrerupere în seria prezentărilor făcute de fiecare şef de departament de la Mac. Aceştia au oferit un scurt tur al unei companii de computere şi i‑au copleşit pe toţi cu un noian de date. Din când în când, tirul prezentărilor era întrerupt de aplauze, la auzul vreunei veşti bune sau neaşteptate. Directorul tehnic, Bob Belleville, un tip blând care abia venise la Apple de la Xerox, spuse: — La Xerox spuneam că e important să facem câte puţin în fiecare zi; la Mac e important să facem foarte mult în fiecare zi.

Roşind puternic, inginerul principal de hardware Burrell Smith a spus că nu avea suficient material pentru o prezentare de zece minute şi le‑a cântat la chitară. Proiectantul carcasei computerului a aprins nişte lumânări, s‑a aşezat pe un scaun, cu spatele la public, şi a pornit o înregistrare audio cu

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 31

31

14-Sep-11 14:07:43

remarcile sale. Alţii au vorbit despre problemele pe care le întâmpinau cu respectarea standardelor pentru echipamente electronice impuse de FCC*.

Programatorii au comunicat progresele realizate pe partea de software. Matt Carter, un individ corpolent cu o înfăţişare de om încolţit, care era responsabil pe anumite etape de fabricaţie, a prezentat rapid un plan al fabricii şi un film despre cum avea să arate noua linie de fabricaţie Apple pentru Mac. Le‑a vorbit despre transportoare circulare şi containere, insertere automate şi benzi transportoare liniare, despre prototipuri şi garanţii privind preţurile. Un alt responsabil de pe partea de fabricaţie le‑a vorbit despre rata defectelor, despre îmbunătăţirea productivităţii zilnice pe angajat şi despre manipularea materialelor. Ultimul vorbitor l‑a făcut pe Jobs să promită:­ — O să ne punem la punct furnizorii. O să‑i punem la punct mai rău ca niciodată.

Debi Coleman, controlorul financiar, a prezentat versiunea ei a principiilor de bază ale contabilităţii, explicând diferenţele dintre costurile directe şi indirecte cu forţa de muncă şi vorbind despre controlul inventarului, sistemele de gestiune a bunurilor fixe, analiza prelucrării, evaluarea patrimoniului, variaţia preţurilor de achiziţie şi pragurile de rentabilitate. În ultima parte a întâlnirii, Jay Elliot, un individ înalt de la departamentul de resurse umane al companiei Apple, s‑a prezentat în faţa colegilor.

— Eu sunt managerul departamentului de resurse umane, zise el. Mă bucur cu adevărat că mă aflu aici. Vă mulţumesc şi vouă pentru că sunteţi aici. În cadrul departamentului de resurse umane, încercăm să potenţăm performerii de top... * FCC – Federal Communication Commission, Comisia Federală a Comunicaţiilor, SUA (n.t.).

32

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 32

14-Sep-11 14:07:43

— Ce înseamnă asta, pe limba noastră? se răsti Jobs.

— Resursele umane, se poticni Elliot, sunt percepute de obicei ca o structură birocratică, de nimic…

După ce şi‑a mai venit în fire, Elliot a recomandat modalităţi de rezolvare a necesităţii de recrutare de personal.

Viitoarea organigramă a Diviziei Mac era presărată de mici căsuţe în care figurau iniţialele D.A. Acestea însemnau „de angajat“. Precizând că departamentul său era asaltat de 1 500 de CV‑uri pe lună, Elliot a sugerat ca selecţia candidaţilor să se facă pe baza listei deţinătorilor de certificate de garanţie de la Apple.

— Nimeni care‑i cât de cât bun nu‑şi trimite certificatul de garanţie*, zise Jobs.

Aplecându‑se peste spătarul scaunului, i se adresă lui Andy Hertzfeld, unul dintre programatori.

— Andy, tu ţi‑ai trimis certificatul de garanţie?

— Mie mi l‑a completat furnizorul, zise Hertzfeld.

— Vezi? făcu Jobs întorcându‑se în scaun.

— Să punem anunţuri pe ARPANET, sugeră Hertzfeld, referindu‑se la reţeaua de calculatoare finanţată de guvern care lega universităţi, institute de cercetare şi baze militare. Ar fi ceva probleme de ordin juridic, dar le‑am putea ignora.

— Putem da anunţuri în ziare, dar succesul e limitat, îşi dădu cu părerea Vicki Milledge, care lucra şi ea la departamentul de resurse umane.

— Ce‑ar trebui să facem, zise Jobs, e să îl trimitem pe Andy pe la universităţi, să stea prin laboratoare şi să identifice studenţii cu adevărat capabili.

După ce a terminat Elliot, Jobs s‑a lansat într‑un monolog.

Arătându‑le un dosar gri lucios care conţinea un rezumat al * Unele companii din SUA oferă o garanţie suplimentară prin intermediul unui card care trebuie completat şi trimis producătorului (n.r.).

Introducere Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 33

33

14-Sep-11 14:07:43

progreselor înregistrate cu Mac, i‑a avertizat pe toţi să aibă mare grijă de documentele companiei.

— Unuia dintre reprezentanţii noştri de vânzări din Chicago, zise el, i s‑a oferit un plan introductiv de vânzări complet pentru Lisa de către cineva de la IBM. Ăştia se bagă peste tot.

Reveni la şevalet, pe care se afla o ultimă foaie cu o piramidă inversată. Pe banda de jos scria MAC, iar nivelurile superioare conţineau cuvintele FABRICĂ, COMERCIANŢI, FURNIZORI, CASE DE SOFT, AGENŢI DE VÂNZĂRI şi CLIENŢI. Jobs explică semnificaţia triunghiului şi indică succesiunea de benzi: — Avem marea şansă de a hotărî direcţia în care merge Apple. Cu fiecare zi care trece, munca pe care o fac aici 50 de persoane va trimite o undă gigantică în tot universul. Sunt cu adevărat impresionat de calitatea undei noastre.

Făcu o pauză.

— Ştiu că poate sunt o persoană ceva mai dificilă, dar acesta este cel mai interesant lucru pe care l‑am făcut vreodată.

Asta zic şi eu distracţie!

Umbra unui zâmbet îi apăru pe chip.

34

Întoarcerea în micul regat Introducere

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 34

14-Sep-11 14:07:43

2

Înfloritorul oraş din golf

Buldozerele şi excavatoarele se bălăbăneau pe marginea carierei, brăzdând răni maronii pe faţa colinei. Maşinile ridicau trâmbe de praf deasupra capătului sudic al golfului San Francisco. Pancarte mari din lemn anunţau că echipamentele şi cariera erau proprietatea Kaiser Cement Company. Pământul din containere avea să formeze substanţa oraşelor care se construiau pe câmpia ce se întindea la vale de carieră.

Camioanele huruiau pe lângă rulourile de sârmă ghimpată, treceau pe lângă indicatoarele de drum în pantă, îşi încercau frânele, intrau pe câte un drum de ţară şi abordau curbele strânse şi hârtoapele drumului către Cupertino, un sat care încerca din greu să nu devină oraş. Văzută din poarta carierei, în acele dimineţi din timpul săptămânii de lucru de la mijlocul anilor ’50, poziţia intersecţiei care forma centrul Cupertino era marcată de formele cilindrice ale unor silozuri galbene de furaje şi grâne.

În anii ’50, Santa Clara Valley* încă era predominant rurală.

Pe alocuri, păşunile erau întrerupte de mănunchiuri de clădiri.

De la depărtare, părea că cineva aruncase mici grămezi de gunoaie care fuseseră apoi împrăştiate şi greblate pe unele porţiuni ale văii, spre a forma un şir de orăşele care se întindeau de‑a lungul câmpiei dintre San Jose şi San Francisco: Los Gatos, Santa Clara, Sunnyvale, Mountain View, Los Altos, Palo Alto, Menlo Park, Redwood City, San Carlos, Hillsborough, Burlingame şi South San Francisco. * Cunoscută mai ales sub numele de Silicon Valley (n.r.).

Oraşul înfloritor din golf Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 35

35

14-Sep-11 14:07:43

Majoritatea orăşelelor aveau încă alura şi stilul anilor ’30.

Clădirile aveau arareori mai mult de un etaj. Automobilele puteau parca în spic pe strada principală. La colţurile străzilor se întâlnea frecvent câte un birou al asigurărilor de stat pentru agricultură, o staţie de benzină, o sucursală Bank of America şi o franciză International Harvester, iar orăşele precum Cupertino depuseseră, nu cu mult timp în urmă, eforturi comune menite să atragă un dentist şi un medic care să se stabilească acolo. Centrul universului se afla la un pas dis­ tanţă: sediul primăriei, construit cu plăci de teracotă în stil mi­sionar spaniol şi înconjurat de bibliotecă, secţia de poliţie, sediul pompierilor, tribunalul şi nişte palmieri cioturoşi.

Orăşelele se distingeau însă prin tot soiul de diferenţe.

Fiecare avea clima sa cu atât mai caldă, cu cât oraşul se afla mai departe de ceaţa din San Francisco. La extremitatea sudică a peninsulei, clima pe timpul verii era absolut mediteraneeană, încât ai fi putut crede că micul seminar situat mai la deal de Cupertino se afla pe panta unei coline liniştite din Toscana.

Oraşele aveau propriile consilii şi impozite, propriile ritualuri şi ciudăţenii, propriile ziare şi obiceiuri. Alegerile pentru primărie musteau de zvonurile şi aluziile specifice unei comunităţi în care oamenii, chiar dacă nu îl cunoşteau personal pe primar, măcar ştiau pe cineva care îl cunoştea. Şi, desigur, orăşelele mai erau separate pe motive de invidie şi snobism.

Juriştii şi doctorii care îşi construiau casele pe colinele din Los Gatos credeau – la modul cel mai serios – că minţile luminate din San Jose locuiesc în Los Gatos. Cei care locuiau în Los Altos Hills tratau de sus populaţia din Los Altos stabilită la câmpie. Palo Alto, cu pomii săi graţioşi şi Universitatea Stanford, avea o notă de eleganţă şi câteva afaceri cu electronice pornite de către foşti studenţi. Oraşe precum Woodside şi Burlingame, situate deasupra câmpiei, erau considerate şic

36

Întoarcerea în micul regat Oraşul înfloritor din golf

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 36

14-Sep-11 14:07:43

datorită echitaţiei, a meciurilor de polo şi a extrem de exclusivistelor cluburi de golf. Burlingame găzduise primul country club* de pe Coasta de Vest. Însă cei care locuiau la Hillsborough, situat în vecinătate, îşi declarau frecvent adresele ca fiind la Burlingame, de teamă să nu fie consideraţi nişte parveniţi. Iar dincolo de San Carlos, San Bruno şi Redwood City se afla aşezarea bătută de vânturi a South San Francisco – un apendice industrial al oraşului – situat sub culoarele de aterizare şi decolare ale aeroportului San Francisco. Aici se găsea un pâlc de oţelării, turnătorii, cuptoare, rafinării, ateliere mecanice şi depozite de cherestea, iar edilii îşi etalaseră forţa autorizând buldozerele să sape în litere uriaşe, pe dealul de lângă oraş, sloganul SOUTH SAN FRANCISCO, ORAŞUL INDUSTRIAL. Acum însă, chiar peste vale şi mai ales în jurul Sunnyvale, luminişurile apărute în livezi vădeau semnele pătrunderii unei lumi noi. Majoritatea camioanelor de la cariera Kaiser Cement se îndreptau către Sunnyvale. Dragline, macarale şi screpere rutiere aşteptau betonul şi oţelul utilizate pentru construcţia sediului noii Divizii de Sisteme pentru Rachete a Lockheed Corporation. În 1957, Sunnyvale era de şase ori mai mare decât la sfârşitul celui de‑al Doilea Război Mondial şi era pe cale să se califice pentru includerea în anuarele naţionale. La municipalitate se discuta energic despre baze de impozitare, evaluări globale, autorizaţii de construire, prevederi urbanistice, conducte de canalizare şi hidroenergie. Circulau zvonuri despre noi oportunităţi de afaceri, speculaţii cum că unul dintre cei mai mari producători de automobile ar decide să construiască o fabrică la Sunnyvale. Spre sfârşitul anilor ’50, Camera de Comerţ Sunnyvale a raportat că statisticile oraşului se schimbau de la o oră la alta şi că la Sunnyvale sosea câte un * Country club – club sportiv privat exclusivist, localizat la periferia oraşului sau într‑o zonă rurală (n.r.).

Oraşul înfloritor din golf Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 37

37

14-Sep-11 14:07:43

nou angajat la fiecare 16 minute ale fiecărei zile de lucru.

Broşurile publicitare îl numeau „oraşul cu viitorul încorporat“ şi „oraşul înfloritor din golf“.

Nou‑veniţii în acest oraş care era „la înălţime“ şi „impunea ritmul viitorului“ se înscriau în tendinţa americană către modul de viaţă suburban. Casele erau izolate de agitaţia comunităţii şi era nevoie de maşină pentru a ajunge la cel mai apropiat magazin. Şi casele aveau aspectul inconfundabil al zonei golfului. Erau locuinţe joase, fără etaj, cu acoperişuri plate sau uşor înclinate, asemenea magaziilor de grădină.

(Agenţii imobiliari pretindeau că, datorită acestor forme, copiilor le vine mai uşor să îşi recupereze avioanele de jucărie de pe acoperişuri.) Din exterior însă, faţadele erau dominate de garaje, camerele de locuit părând a nu fi făcut parte din planul iniţial. Marile uşi metalice ale garajelor păreau a fi intrarea firească.

Broşurile publicitare vorbeau despre căldură radiantă, „modalitatea modernă şi sănătoasă de încălzire a locuinţelor“, despre pereţi cu lambriuri de lemn, despre dale de plută şi bitum, mobilier de bucătărie din lemn de esenţă tare şi şifonie­ re încăpătoare cu uşi glisante care „oscilează cu cea mai mare uşurinţă“. Nu suflau însă o vorbă despre glumele pe care le făceau pompierii din zonă – potrivit cărora acele combinaţii de stâlpi şi grinzi s‑ar fi făcut scrum în şapte minute – şi nici despre cartierele sărace ale oraşului, locuite de populaţia de culoare, separate de magistrala feroviară Southern Pacific şi de autostradă*.

Majoritatea familiilor care se mutau la Sunnyvale erau atrase de perspectiva unor slujbe la Lockheed. Mulţi erau atenţi şi minuţioşi. Se interesau la agenţii imobiliari pe unde ar putea * În oraşele americane, zonele sărace erau de regulă separate printr‑o cale ferată, de unde expresia „on the wrong side of the (railroad) tracks“ – pe partea greşită a şinelor (n.t.).

38

Întoarcerea în micul regat Oraşul înfloritor din golf

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 38

14-Sep-11 14:07:43

trece autostrada despre care se zvonea că avea să fie construită – Interstate 280 – şi verificau traseul planificat pe hărţile de la primăria din Sunnyvale. Îşi întrebau prietenii ce şcoli le recomandă şi li se spunea că Palo Alto şi Cupertino aveau cea mai bună reputaţie din întreaga peninsulă. Se vorbea de profesori întreprinzători, de burse federale şi de experimente cu „matematica modernă“* şi şcoala deschisă**.

Cu ocazia vizitelor în districtul şcolar, au găsit o hartă care indica şcolile existente şi preciza locurile în care ar fi urmat să se construiască altele noi. Au descoperit apoi natura excentrică a graniţelor Districtului Şcolar din Cupertino: nici măcar nu era nevoie să locuiască în Cupertino pentru ca odraslele lor să studieze la şcolile din acest oraş. Districtul şcolar acoperea şi porţiuni din San Jose, Los Altos şi Sunnyvale, precum şi casele de lux vândute la preţuri mai mari. În câteva locuri, graniţele districtului treceau chiar prin mijlocul unor locuinţe.

Jerry Wozniak, un inginer între 30 şi 40 de ani, se număra printre miile de oameni care fuseseră angajaţi de Lockheed la sfârşitul anilor ’50. Împreună cu soţia sa, Margaret, şi cei trei copii, Stephen, Leslie şi Mark, s‑a stabilit într‑o locuinţă dintr‑o zonă liniştită din Sunnyvale, aflată în aria de acoperire a Districtului Şcolar Cupertino.

La celălalt capăt al peninsulei, în districtul Sunset al oraşului San Francisco, Paul şi Clara Jobs adoptau primul lor copil, * Mişcarea „matematicii moderne“ a reprezentat o schimbare dramatică, de scurtă durată, în modalitatea de predare a matematicii în şcolile americane şi, în mai mică măsură, în ţările europene occidentale, în anii ’60. Acest nume desemnează o serie de practici introduse în Statele Unite la scurt timp după lansarea satelitului Sputnik, în ideea îmbunătăţirii cunoştinţelor matematice ale populaţiei, astfel încât să se poată ajunge la nivelul inginerilor sovietici (n.r.). ** Modelul „şcolii deschise“ reprezenta un format de învăţământ conceput în Statele Unite în anii ’70. În forma sa extremă, s‑au construit şcoli întregi fără pereţi interiori, în care învăţau laolaltă elevi cu vârste şi niveluri de pregătire diferite (n.r.).

Oraşul înfloritor din golf Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 39

39

14-Sep-11 14:07:43

pe Steven. În primele sale cinci luni de viaţă, bebeluşul a fost plimbat adesea în cărucior pe sub felinarele care le imitau pe cele din secolul al XIX‑lea, peste şinele de tramvai şi pe plajă, în umbra cheiului umed, prin ceaţă, sub cerul plumburiu cu pescăruşi gri.

40

Întoarcerea în micul regat Oraşul înfloritor din golf

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 40

14-Sep-11 14:07:43

3

Ultrasecreţii spioni aerieni

Sunnyvale devenise sinonimul super‑super‑ultrasecretului Lockheed, de care nu se putea şopti o vorbuliţă. Dezvoltarea progresivă a diviziei de rachete de la finele anilor ’50 a modificat anvergura afacerilor din Santa Clara Valley, transformând Sunnyvale într‑un oraş mai mult sau mai puţin dependent de companie şi adăugând comunităţii o notă de mister.

Lockheed era considerat drept un loc unde personaje din poveşti ştiinţifico‑fantastice pozau în oameni cu preocupări obişnuite. Întrucât Lockheed era integrat în programul spaţial naţional, aspectele legate de Discoverer, Explorer, Mercury şi Gemini* deveniseră la Sunnyvale la fel de banale ca şi numele unora dintre astronauţi. S‑ar fi putut crede că H.G. Wells** lucra la departamentul de relaţii cu publicul al companiei Lockheed, scoţând buletine de informare privitoare la această inepuizabilă sursă de minunăţii.

Circulau zvonuri despre un laborator care simula condiţiile din spaţiu, despre un aparat de înregistrare cu bandă magnetică suficient de mic pentru a încăpea în căuşul palmei şi despre „Hotshot“, cel mai puternic tunel aerodinamic din industria privată. Echipele de ingineri de la Lockheed făceau cercetări legate de o pilă de combustie specială pentru motoarele navelor spaţiale şi lucrau la schiţele unei platforme * Programe de explorare spaţială, cu ajutorul sateliţilor sau al navelor spaţiale (n.r.). ** Herbert George Wells (1866‑1946) – scriitor britanic, celebru pentru lucrările sale ştiinţifico‑fantastice, autorul nuvelelor Omul invizibil, Maşina timpului şi Războiul

lumilor (n.r.).

Spionii aerieni ultrasecreţi Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 41

41

14-Sep-11 14:07:43

spaţiale prefabricate, de 400 de tone, cu echipaj uman, care semăna la formă cu roata Fortunei. Existau şi unele zvonuri mai sinistre. Se ştia că unii ingineri de la Lockheed lucrează la o rachetă balistică cu rază medie de acţiune cunoscută drept „racheta ultra‑secretă Polaris“ şi „spionul aerian“, un satelit geostaţionar „super‑super“‑secret, dotat cu o cameră video capabilă să îi spioneze pe ruşi. Compania a dezvăluit cu mândrie că laboratorul propriu de comunicaţii spaţiale reuşise să recepţioneze şapte minute din primul zbor al unui satelit Explorer şi se mai lăuda că radiotelescopul său parabolic putea monitoriza simultan 20 de sateliţi. Mai existau şi alte ştiri despre un uluitor computer electronic instalat la Lockheed, care ar fi fost dotat cu inteligenţa unei fiinţe umane şi care era capabil inclusiv de o partidă abilă de X şi 0.

Aşadar, în 1985, când Jerry Wozniak a început să lucreze la Lockheed, acesta intra într‑o firmă care, cel puţin judecând după imaginea exterioară, avea planuri mari. Un individ masiv, cu gâtul gros şi antebraţe vânjoase, Wozniak fusese îndeajuns de puternic pentru postul de fundaş ofensiv în echipa de fotbal american de la California Institute of Technology din Pasadena, unde studiase ingineria electrică. După vreun an de activitate ca inginer stagiar la o mică firmă din San Francisco, îşi dăduse demisia şi, împreună cu un partener, petrecuse un an proiectând un utilaj de stivuit, ambalat şi numărat materii prime, precum plăcile de azbest. Cei doi au isprăvit însă banii înainte de a finaliza un prototip, ceea ce l‑a făcut pe Wozniak să conchidă: „Probabil că ideea era bună din punct de vedere tehnic, dar niciunul dintre noi nu avea habar ce înseamnă să pui pe picioare o afacere“.

După absolvirea Cal Tech*, Wozniak se însurase. Soţia lui, Margaret, crescuse la o mică fermă din statul Washington şi, * Cal Tech – prescurtare de la California Institute of Technology (n.t.).

42

Întoarcerea în micul regat Spionii aerieni ultrasecreţi

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 42

14-Sep-11 14:07:43

în timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, îşi petrecuse o vacanţă din timpul facultăţii lucrând ca electrician calificat la şantierele navale Kaiser din Vancouver, Washington, unde instala cabluri pe portavioanele „de buzunar“, pe măsură ce acestea erau construite. În cele din urmă, părinţii săi vânduseră ferma şi se mutaseră în căldurosul Los Angeles. „California“, îşi zisese Margaret Wozniak. „Cel mai bun loc din lume.“ Dar, după ce Jerry cochetase fără succes cu lumea afacerilor şi primul lor fiu, Stephen, se născuse, în august 1950, soţii Wozniak s‑au văzut din nou în puterea corporaţiilor. Vreme de mai mulţi ani, au făcut turul industriei aerospaţiale din California de Sud, a cărei dezvoltare se datora acrobaţiilor aeriene ale primilor aviatori. Şi, precum mii de alte familii, soţii Wozniak au ajuns repede să asocieze oraşe ca Burbank, Culver City şi San Diego cu firme de genul Lockheed, Hughes Aircraft, Northrop şi McDonnell Douglas. O vreme, Jerry Wozniak a lucrat ca proiectant de armament la San Diego, ulterior aducându‑şi contribuţia la construcţia de dispozitive de pilotaj automat la Lear, în Santa Monica, şi şi‑a cumpărat prima casă în San Fernando Valley înainte ca minţile luminate de la Lockheed să ia decizia de a înfiinţa o divizie în Sunnyvale.

Vreme de luni de zile, copiii săi s‑au jucat în castele de carton făcute din cutii de la firma de mutări Bekins, timp în care Jerry Wozniak s‑a acomodat cu naveta scurtă până la Lockheed. „Nu am intenţionat niciodată să rămân prea mult la Lockheed. Mi‑am propus ca mai întâi să mă mut în zonă şi apoi să mă stabilesc undeva.“ Compania nu se implica în rezolvarea problemelor de familie. Lockheed se ascundea îndărătul avizelor de securitate, al permiselor speciale de acces, al paznicilor în uniformă şi al gardurilor de sârmă ghimpată. Cam singura dată când copiii au trecut de porţile

Spionii aerieni ultrasecreţi Întoarcerea în micul regat

Intoarcerea in micul regat - BT 01.indd 43

43

14-Sep-11 14:07:44