Economia in vremea coronavirusului

Copyright © Publica 2020 Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris din partea editorului.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

GUDA, IANCU

Economia în vremea coronavirusului : ghid de bune practici pentru antreprenori şi politicile publice / Iancu Guda. - Bucureşti : Publica, 2020 ISBN 978-606-722-400-9 330

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir DIRECTOR EXECUTIV: Adina Vasile REDACTOR-ȘEF: Ruxandra Tudor DESIGN: Alexe Popescu CORECTOR: Rodica Crețu DTP: Dragoș Tudor

Cuprins

Prefață ������������������������������������������������������������������������������������� 7 Introducere ��������������������������������������������������������������������������� 13 Partea întâi: ULTIMUL DECENIU – Culegi ceea ce semeni

1. Mediul de afaceri – 10 tehnici pentru creșterea imunității ��������������������������������������������������������������������� 45 2. Politicile publice – 10 greșeli care ne complică prezentul și viitorul ���������������������������������������������������� 119 Partea a doua: 2020 = COVID-19. Viitorul? ACUM. Alegerile de astăzi decid viitorul de mâine

3. Politicile publice – 10 măsuri pentru o națiune pregătită ��������������������������������������������������������������������� 171 4. Mediul de afaceri – 10 bune practici pentru a rezista crizei ��������������������������������������������������������������������������� 215 Partea a treia: URMĂTORUL DECENIU – Succesul este planificat și muncit

5. Mediul de afaceri – 10 soluții pentru accelerarea dezvoltării ������������������������������������������������������������������� 247 6. Politicile publice – 10 priorități strategice pentru reconstrucția economiei ������������������������������������������� 305

Prefață

Am decis să scriu această carte la vârful impactului epidemiologic și economic provocat de pandemia de COVID-19. O carte de acțiune, nu de istorie, prin care propun un set de bune practici și de măsuri pentru antreprenori și politicile publice, în vederea supraviețuirii în condiții de criză. Chiar dacă a fost scrisă în vremea coronavirusului, măsurile propuse sunt aplicabile în orice recesiune, indiferent de natura acesteia.

Utilitatea cărții în orice criză financiară rezidă în similitudinile dintre acestea în ceea ce privește efectele negative asupra companiilor: scăderea vânzărilor, încasarea tardivă a facturilor, vânzarea lentă a stocurilor, dificultăți în obținerea finanțării și foarte multe incertitudini. Misiunea acestei cărți este clară: să salveze cât mai multe companii și locuri de muncă pe timp de recesiune. Miza este enormă. Gradul de atingere a acestui obiectiv poate face diferența dintre o relansare rapidă a economiei și adâncirea într-o revenire lentă și dureroasă.

Pentru ca economia să treacă cu bine peste etapele de recesiune ale ciclului economic, sistemul privat și sectorul public trebuie să colaboreze într-o armonie perfectă. Mecanismul România (sectorul public) SRL (mediul de afaceri) poate funcționa la potențialul maxim dacă are la bază o simbioză cu efecte pozitive în ambele sensuri. Pentru a obține cele mai bune rezultate, acest mecanism nu trebuie dereglat și trebuie sincronizat continuu. Prezentul este rezultatul acțiunilor din trecut, iar ceea ce facem în prezent poate schimba viitorul.

Economia în vremea coronavirusului 7

Trecut. Încercările extreme testează capacitatea de rezistență a statelor și a companiilor, ele fiind rezultatul acțiunilor din trecut. Dacă deciziile trecute nu au fost perfecte, istoria ne oferă o șansă de învățare și de progres de care cei inteligenți și responsabili profită întotdeauna, deoarece știu un adevăr dur: istoria nu iartă proștii!

Prezent. Situațiile excepționale necesită măsuri excepționale sau neconvenționale, care nu ar fi fost adoptate în situații normale. La fel ca un tsunami, și recesiunile economice lovesc puternic și impredictibil. Toate detaliile contează și fiecare în parte poate face diferența dintre viață (continuarea activității) și moarte (faliment). Ezitarea poate avea costuri irecuperabile. Dozajul nepotrivit poate transforma o măsură bună într-una proastă. Comunicarea influențează decisiv reacția tuturor jucătorilor din piață, iar ecoul acțiunilor acestora devine mai puternic decât însăși măsura comunicată.

Viitorul este întotdeauna decis acum.

Viitor. Misiunea asumată, viziunea și valorile împărtășite, obiectivele și planul de acțiune pentru atingerea acestora, toate au un element comun: orizontul pe termen lung. Dacă guvernanții și companiile nu corelează acțiunile din fiecare zi cu o strategie pe termen lung, atunci nu construiesc în viitor, ci supraviețuiesc de pe o zi pe alta, de la un an la altul, de la un mandat la următorul. Drumul haotic în zigzag generează costuri enorme de timp, bani sau oportunități pierdute. Un lux pe care România nu și-l permite, mai ales că avem un munte de urcat.

Efectele acestor legi sunt exponențiale când prezentul este sufocat de război, indiferent de natura acestuia (financiar, comercial, epidemiologic, informațional, teritorial). Pentru că situațiile extreme întotdeauna vor reprezenta puncte de cotitură în care se validează trecutul și se deschid noi orizonturi

8 Prefață

pentru viitor. Toate aceste motive explică structura cărții în cele trei părți: trecut, prezent și viitor.

Partea întâi, „ULTIMUL DECENIU – Culegi ceea ce semeni”, se referă la trecut și analizează evoluția mediului de afaceri și a politicilor publice din ultimul deceniu. Obiectivul celor 10 măsuri preventive propuse în primul capitol este creșterea imunității companiilor în timpul recesiunii. Tehnicile aferente sunt explicate folosind o analogie cu factorii determinanți în supraviețuirea în urma unui accident rutier: responsabilitatea șoferului, calitatea carosabilului, performanța tehnică și siguranța autovehiculului, viteza de reacție rapidă și adecvată situației, răspunsul celorlalți participanți la trafic, severitatea daunelor (intensitatea șocului și viteza deplasării), primul ajutor, disponibilitatea rezervelor de sânge pentru transfuzie, echipamentele medicale și, în fine, disponibilitatea și pregătirea profesională a personalului medical. Toți acești factori au un corespondent în limbajul de business și fiecare dintre aceștia poate fi îmbunătățit pentru supraviețuirea companiilor în urma accidentului financiar din recesiune. Cele 10 tehnici sunt aplicate pe câteva companii reale, respectiv 3 studii de caz care reflectă rezultatele posibile: companii care nu sunt afectate de recesiune (15% din mediul de afaceri activ în România în vremea coronavirusului), firme care sunt afectate de recesiune, dar au imunitate bună și pot rezista singure (30% din mediul de afaceri activ în România în vremea coronavirusului) și companii care au nevoie de ajutor extern pentru a rezista (55% din mediul de afaceri activ în România în vremea coronavirusului).

Partea a doua, „2020 = COVID-19. Viitorul? ACUM. Alegerile de astăzi decid viitorul de mâine”, se referă la prezent și pune accentul pe măsuri de intervenție pentru supraviețuirea companiilor. Tehnicile prezentate se referă atât la bunele practici

Economia în vremea coronavirusului 9

de management, pe care antreprenorii ar trebui să le ia în considerare pentru propriile companii, cât și la măsurile guvernamentale propuse pentru sprijinirea mediului de afaceri în vremea coronavirusului.

Partea a treia, „URMĂTORUL DECENIU – Succesul este planificat și muncit”, se referă la viitor și propune 10 soluții pentru accelerarea dezvoltării companiilor, precum și 10 priorități strategice pentru relansarea creșterii economice. Desigur, paleta opțiunilor practice în deceniul următor va depinde de eficiența măsurilor luate în prezent.

Pe lângă deosebirile evidente privind timpul la care fac trimitere cele trei părți (trecut, prezent și viitor), mai există o diferență importantă între acestea. Partea întâi și partea a treia încep cu mediul de afaceri și continuă cu politicile publice, în timp ce succesiunea se schimbă în partea a doua. În condiții normale din trecut (partea întâi) sau din viitor (partea a treia), mediul de afaceri este piatra de temelie pentru buna funcționare a economiei, deoarece: • Companiile plătesc salarii din care angajații consumă (și cererea din economie funcționează normal), economisesc (și sistemul bancar are resursele pentru creditare) și investesc (și piața de capital are fondurile necesare pentru finanțarea firmelor listate). Firmele creează locuri de muncă pentru integrarea tinerilor în câmpul muncii și asigurarea de venituri necesare pentru traiul zilnic și întemeierea unei familii.

• Companiile plătesc taxe: contribuții sociale, impozite pe venit sau pe profit, taxă pe valoare adăugată, taxe pe active, accize, câștig de capital, dividende și diverse alte impozite. Toate acestea sunt venituri fiscale din care statul asigură buna funcționare a serviciilor publice și

10 Prefață

investițiile în infrastructură (educație, sănătate, transporturi, energie, mediu înconjurător).

• Companiile generează randamentul aferent capitalului investit de către acționari, motivându-i astfel pe aceștia să reinvestească mai multe resurse financiare pentru dezvoltarea afacerilor. Companiile plătesc dividende, remunerând proporțional riscul asumat de acționari.

• Companiile investesc capitalul atras de la partenerii de afaceri pentru dezvoltarea de noi produse, servicii sau tehnologie modernă pentru progresul umanității.

Firmele investesc în dezvoltarea profesională a angajaților, o parte dintre aceștia devenind antreprenori și contribuind la progresul economiei prin generarea de locuri de muncă și servicii sau produse noi oferite clienților. În condiții normale, statul nu face decât să redistribuie valoarea adăugată generată de companii și populație (salariați sau antreprenori). Astfel, este responsabil să asigure servicii publice în bune condiții, siguranța națională și ordinea publică, infrastructura (educație, sănătate, transporturi etc.), cadrul legislativ și respectarea acestuia („regulile jocului”), politica externă prietenoasă investițiilor străine, precum și tot felul de programe naționale pentru stimularea dezvoltării mediului de afaceri, protejarea și respectarea mediului înconjurător și, în general, comportamente prezente care contribuie la o țară mai bună pentru generațiile viitoare. Astfel, mediul de afaceri devine decisiv în condiții normale și reprezintă piatra de temelie și începutul pentru trecut (Partea întâi) și viitor (Partea a treia). În condiții atipice (pandemie, recesiune economică globală, conflicte militare care amenință securitatea națională), rolul statului devine primordial. Acesta are responsabilitatea

Economia în vremea coronavirusului 11

să intervină ferm și decisiv pentru protejarea fizică și financiară a populației și a mediului de afaceri. Dacă măsurile necesare și corect dozate nu sunt luate la timp, intervențiile viitoare pot deveni mai costisitoare și mai puțin eficiente. În acest scenariu, prea multe companii intră în insolvență și prea multe locuri de muncă sunt pierdute. Toate acestea erodează tracțiunea economiei de a reveni din recesiune. În schimb, dacă statul implementează rapid cele mai potrivite măsuri pentru populație și mediul de afaceri, atunci sectorul privat își păstrează resursele pentru accelerarea relansării economice.

Astfel, statul devine decisiv în condiții excepționale, iar măsurile guvernamentale pentru sprijinirea mediului de afaceri reprezintă piatra de temelie și începutul Părții a doua.

COVID-19 va fi învins. Orice război trece, oricât este de dureros. Recesiunile sunt etape normale ale ciclului economic, care continuă după aceleași legi. Totuși, indiferent de viteza relansării activității economice, economiile vor rămâne cu sechele importante, între care datorii publice și private mai mari, companii slăbite de încercările financiare și o populație vlăguită după un stres psihic enorm. Depinde de noi dacă vom merge haotic, în zigzag, sau ordonat, în linie dreaptă. Prin cele 60 de bune practici și soluții, această carte încearcă să aducă ordine din haos.

12 Prefață

Introducere

De această dată este DIFERIT – 10 motive Umanitatea s-a confruntat cu mai multe pandemii de-a lungul istoriei. Primul mileniu a fost marcat de Ciuma iustiniană (anii 541-542 e.n.), care a afectat Asia, Africa și Europa, fiind înregistrate aproximativ 100 de milioane de victime. Ulterior, la aproape o mie de ani distanță, omenirea a fost lovită de cea mai severă pandemie din istoria sa: ciuma bubonică, căreia i s-a mai spus „Moartea neagră a secolului al XIV-lea” și care a fost responsabilă pentru dispariția a aproximativ 200 de milioane de oameni, aproape jumătate din populația lumii din perioada respectivă.

Cea mai severă pandemie din istoria recentă a fost înregistrată la începutul secolului XX (1918-1919), fiind cauzată de un virus de origine aviară (H1N1). Se estimează că au fost infectate circa 500 de milioane de persoane sau o treime din populația globală, numărul deceselor ridicându-se la peste 50 de milioane. Mijlocul secolului trecut a fost marcat de alte două pandemii, respectiv virusul H2N2, sau „gripa asiatică” (a fost raportată prima dată în Singapore în februarie 1957 și a cauzat 1,1 milioane de decese în întreaga lume), și virusul gripal A-H3N2 (care a fost remarcat prima dată în Statele Unite în septembrie 1968 și care a cauzat aproape 1 milion de decese în întreaga lume; circulă și astăzi ca virus gripal sezonier). În fine, un nou virus gripal (A-H1N1) a declanșat în 2009 prima pandemie globală din acest mileniu, „gripa porcină”. Primele

Economia în vremea coronavirusului 13

cazuri au fost raportate în aprilie 2009 în California, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat oficial pandemia două luni mai târziu. Conform estimărilor Centrului American pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), au fost raportate aproximativ 60 de milioane de cazuri. Din fericire, vaccinul antigripal a fost descoperit la timp și a devenit disponibil la scară largă la finalul lui 2009. Astfel, rata de mortalitate înregistrată de acest virus nu a depășit 1% și OMS a anunțat sfârșitul pandemiei de gripă pe 11 august 2010.

Acum, omenirea este încercată de o nouă pandemie: COVID-19 (coronavirus disease – infecția cu coronavirus).

Primele cazuri au fost raportate în centrul orașului Wuhan din China, când o formă de pneumonie necunoscută a fost identificată la câțiva proprietari de tarabe care lucrau în Huanan, piața de fructe de mare și animale vii. Virusul prezintă dovezi de transmitere foarte rapidă de la o persoană la alta, iar testele recente ale experților americani demonstrează că rezistă mai multe ore în aer și până la 17 zile pe anumite suprafețe (de cinci ori mai mult decât indicau primele cercetări ale oamenilor de știință). În februarie 2020, CDC a afirmat că epidemia de COVID-19 întrunea deja două dintre cele trei criterii ale unei pandemii: virusul este contagios în rândul oamenilor și provoacă victime. A treia condiție era răspândirea la nivel mondial. OMS a încadrat oficial epidemia de COVID-19 în categoria pandemiilor într-o conferință de presă organizată la Geneva în martie 2020, motivul fiind ritmul accelerat de răspândire la nivel global. Au fost necesare 67 de zile pentru a ajunge la primele 100.000 de cazuri, încă 11 zile până la 200.000 de cazuri, alte 7 zile până la primele 500.000 de cazuri și încă 10 zile până la primul milion de cazuri. La mijlocul lunii aprilie 2020 deja fuseseră raportate peste 2 milioane de cazuri, cu o rată

14 Introducere

medie de mortalitate la nivel global de aproximativ 6%, în timp ce în prima săptămână a lunii mai s-au înregistrat peste 3,5 milioane de cazuri la nivel global, iar rata de mortalitate a crescut la 7%. Totuși incidența medie a deceselor este de cel puțin 10% în rândul pacienților infectați din categoria de vârstă 70+, pe fondul unei imunități scăzute și al altor complicații de sănătate. Presupunând că datele statistice sunt corecte, rata de deces în afara Chinei este semnificativ mai ridicată decât în China. Decesele raportate la numărul de cazuri sunt de 5,3% în afara Chinei și de 4% în China. Însă decesele raportate la numărul de cazuri închise (pacienți recuperați sau decedați) sunt de 26,7% în afara Chinei și de 4,5% în China. Iar peste această severitate se suprapune răspândirea extrem de agresivă a virusului.

Deși răspândirea COVID-19 și rata deceselor provocate de aceasta sunt net inferioare multor pandemii descrise în scurta cronologie de mai devreme, șocurile financiare și pierderile cauzate sunt fără precedent în istoria umanității. Piața globală de acțiuni a pierdut aproape 27 de trilioane USD din capitalizarea bursieră (valoarea de piață a companiilor listate la bursă) în primul trimestru din 2020, ceea ce înseamnă pierderi de aproape 60 de milioane USD pentru fiecare pacient infectat.

La finalul primului trimestru din 2020 au fost luate deja măsuri fără precedent: programe bugetare de criză, care le depășesc în majoritatea țărilor pe cele care au urmat după izbucnirea crizei financiare din 2008, reduceri de rate de politică monetară ale băncilor centrale, injecții masive de lichiditate pentru a salva companiile și locurile de muncă. Desigur, toate programele bugetare sunt finanțate din bani publici, deci suportate în final tot de contribuabilii care plătesc taxele și impozitele, fie că sunt companii sau persoane fizice. Această logică este

Economia în vremea coronavirusului 15

valabilă atât în cazul alocărilor directe de bugete dedicate combaterii efectelor pandemiei de COVID-19 (prin diminuarea altor bugete existente – educație, digitalizarea administrației publice sau investițiile în infrastructură), cât și în situațiile de tipărire de bani noi (prin accelerarea inflației din cauza creșterii masei monetare, deci taxarea contribuabililor prin erodarea puterii de cumpărare a banilor). În acest context, apar opinii care contestă legitimitatea și necesitatea acestor măsuri publice, prin chestionarea dozajului, momentului și beneficiarilor acestora. În același timp, se înmulțesc vocile care dezinformează sau invocă diferite teorii ale conspirației. Într-un asemenea context al pierderilor financiare fără precedent este important să înțelegem de ce sunt necesare ACUM măsurile urgente și suficient de bine dozate. Mai târziu vor fi mai costisitoare și mai puțin eficiente. Pentru că, într-adevăr, de această dată este diferit! Din cauza contextului economic și social în care pandemia de COVID-19 se răspândește cu viteză exponențială, această criză diferă de precedentele situații relativ similare din ultimul secol. Iată în continuare principalele 10 motive pentru a justifica această afirmație.

1. Oprirea bruscă a cererii – închiderea ofertei Spre deosebire de crizele financiare precedente, situația actuală se remarcă prin „efectul shutdown” (lacătul pe ușă).

Măsurile de prevenție pentru încetinirea diseminării pandemiei de COVID-19 obligă la închidere parțială sau totală a activităților economice, precum și la izolarea oamenilor. Este ca și cum se pune lacătul pe ușă – se închide o mare parte din activitatea economică și socială. Aceste măsuri sunt justificate

16 Introducere

de răspândirea foarte rapidă a virusului SARS-CoV-2 de la o persoană la alta. Poți asemăna acest efect cu un sudden stop, un eveniment care are loc pe piețele financiare când lichiditatea nu mai curge sau când se manifestă „capcana lichidității”.

Dar efectul shutdown este mai sever, întrucât nu poate fi contracarat cu injecții de lichiditate efectuate de bănci centrale.

De aceea o cădere de activitate economică nu poate fi evitată.

Logica luptei contra COVID-19 intră în coliziune cu logica desfășurării activității economice, care înseamnă mișcarea factorilor de producție (și a forței de muncă), specializare internă și internațională, lanțuri de producție neîntrerupte.

Turația economiilor se reduce drastic în mod implicit, șocul fiind de altă natură decât unul indus de scăderea ofertei, precum o creștere brutală a prețului barilului de țiței ori recolta agricolă dezastruoasă. Efectul shutdown este de alt gen, iar prin dimensiunea sa are implicații excepționale specifice. Aici găsim explicația pentru care eficacitatea măsurilor monetare și fiscal-bugetare este limitată. Exact ca în vremuri de război, ceea ce se întâmplă acum echivalează cu o luptă de supraviețuire pentru numeroase întreprinderi pentru care nu maximizarea profitului este ținta supremă, ci protejarea activelor valoroase, a capitalului uman. Dovadă că multe dintre programele de intervenție pe cale fiscal-bugetară urmăresc asistarea celor ale căror locuri de muncă se pierd, fie și temporar.

2. Majoritatea sectoarelor sunt afectate prin efectul generalizat de domino Crizele financiare precedente au avut epicentrul într-un sector clar delimitat. Fie că vorbim despre criza petrolieră (anii 1970),

Economia în vremea coronavirusului 17

criza IT (dot-com bubble) din perioada 2000-2002 sau ultima criză financiară, din perioada 2007-2010 (subprime mortgage crisis), toate aceste recesiuni au fost cauzate de acumularea unor dezechilibre într-un anumit sector, care au cauzat efecte negative cascadate în timp și în alte ramuri ale economiei. Spre deosebire de toate acestea, măsurile preventive ale diseminării pandemiei de COVID-19 au efecte negative simultane și generalizate în majoritatea sectoarelor economice, cu o intensitate mare din cauza „efectului shutdown”. Industria hotelieră, de restaurante și de baruri suferă, deoarece vânzarea de alimente și băuturi în spații închise a fost interzisă, iar mallurile au fost închise în foarte multe țări. Practic, consumul privat a înghețat în principalele piețe dezvoltate. Transportul aerian resimte în această perioadă un șoc asemănător 9/11 multiplicat de câteva ori. La doar o lună de la încadrarea epidemiei de COVID-19 ca pandemie, companiile aeriene solicită susținere din partea guvernelor, pentru că altfel multe dintre acestea vor intra în faliment. De exemplu, companiile americane au cerut guvernului suport de 200 de miliarde de dolari, iar alte companii au trimis până la 90% din personal în șomaj tehnic. Prin urmare, sunt de așteptat naționalizări ale acestor companii. Transporturile rutiere și maritime suferă din cauza procedurilor logistice de înregistrare la vamă sau chiar din cauza închiderii granițelor a foarte multor state. Industria auto este afectată de scăderea masivă a comenzilor noi (spre exemplu, vânzările de mașini noi din China au scăzut cu 92% în februarie 2020, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, în condițiile în care China concentrează aproape o treime din producția globală de autovehicule noi). Piața imobiliară este blocată din cauza blocării vizionărilor și tranzacțiilor.

Majoritatea achizițiilor de locuințe era finanțată prin împru-

18 Introducere

muturi bancare care au frânat puternic din cauza nesiguranței financiare a consumatorilor sau a condițiilor mai restrictive aplicate de bănci. Epidemia de COVID-19 are efecte nefaste și în agricultură. Cererile pentru plata subvențiilor nu se mai pot depune la autoritățile responsabile, din cauza măsurilor de siguranță și distanțare socială. Fermierii care nu și-au făcut stocuri nu mai găsesc inputuri (semințe, pesticide și îngrășăminte) în cantitățile de care au nevoie. De asemenea, vânzările de produse nonalimentare (mobilier, textile, încălțăminte, electrocasnice etc.) s-au împuținat dramatic din cauza scăderii puterii de cumpărare a populației. În acest context, tot mai mulți analiști estimează că economiile dezvoltate (America de Nord, Uniunea Europeană, Japonia) au intrat deja în recesiune. Și că economia globală va intra în recesiune.

Desigur, există și câteva sectoare care beneficiază de efectele pozitive pe termen scurt ale COVID-19, precum retailul de produse alimentare (supradimensionarea stocurilor alimentare pe fondul efectului de panică cauzat de măsurile de carantină și neîncrederea consumatorilor în continuitatea lanțului de aprovizionare), industria farmaceutică (care înregistrează vânzări-record pentru anumite categorii de medicamente) sau industria produselor necesare pentru igienă (producția de săpun, soluții pentru dezinfectare, măști chirurgicale, mănuși de protecție, combinezoane sau diferite echipamente sanitare). În orice caz, efectele pozitive enumerate mai sus sunt temporare, izolate în sectoarele respective și mult inferioare pentru a compensa consecințele negative pe termen lung, generalizate în mediul de afaceri și în multiple ramuri ale economiei.

Economia în vremea coronavirusului 19

3. Sentimentul de panică a atins noi maxime istorice Un mod de a măsura panica creată pe piețele financiare este prin intermediul indicelui VIX (denumit, de altfel, și indicele de panică). Acesta reprezintă volatilitatea implicită la opțiunile put (opțiuni de vânzare de acțiuni) pentru companiile componente ale indicelui S&P 500 (indice care încorporează cele mai mari 500 de companii americane). Volatilitatea implicită reprezintă anticipația participanților la piața de opțiuni, de evoluție nefavorabilă a prețului unei acțiuni. Indicele VIX a atins un nou maxim istoric, fiind tranzacționat la 83%.

Precedentul maxim istoric al indicelui de panică din piața de capital a fost înregistrat ulterior falimentului băncii Lehman Brothers.

4. Pierderile financiare fără precedent Criza financiară precedentă a fost considerată fără egal. Alan Greenspan, fostul șef al FED (Federal Reserve System – Sistemul Federal de Rezervă monetară), spunea că „așa ceva se întâmplă o dată la 100 de ani”. Amploarea unei crize financiare mari, care se transformă într-una economică și socială profundă, explică totuși de ce oamenii sunt tentați să uite istoria – memoria colectivă este scurtă. Pe 20 ianuarie 2020, maximumul istoric al pieței globale de capital (valoarea de piață a tuturor companiilor listate la bursă la nivel global) era de 89,15 trilioane USD, în timp ce la finalul primului trimestru din același an este evaluată la doar 62 de trilioane USD (cifrele sunt ilustrate în Graficul 1). În aproximativ două luni, piața globală de capital a pierdut aproximativ 27 de trilioane USD

20 Introducere

din cauza COVID-19, cea mai abruptă corecție din istorie, într-un timp atât de scurt! Maximumul corecției negative precedente a fost atins după căderea Lehman Brothers în 2008, care a declanșat cea mai severă criza financiară din istorie... până acum. Având în vedere numărul total de persoane infectate cu acest virus în această perioadă, înseamnă o pierdere de aproximativ 64 de milioane EUR/individ infectat cu virusul SARSCoV-2. La aproximativ 3 300 de persoane, înseamnă Produsul Intern Brut (PIB) al României.

Graficul 1. Valoarea pieței globale de acțiuni (mld USD)

Sursă: Banca Mondială, Bloomberg, date prelucrate de autor

5. Comerțul global interconectat Niciodată omenirea nu a fost mai interconectată din punct de vedere comercial precum în ultimii ani. Specializarea diferitelor țări în a produce cel mai mai eficient anumite categorii de produse, în baza avantajelor competitive locale (resurse natu-

Economia în vremea coronavirusului 21

rale, tehnologie, specializarea umană, poziționarea geografică, condiții climatice etc.), a intensificat investițiile străine și schimburile comerciale între țări. Comerțul global în fiecare dintre ultimii doi ani a fost aproape de 20 de trilioane USD, cel mai mare nivel din istorie. Valoarea globală a comerțului internațional din ultimul an a depășit de 65 de ori nivelul din 1970, deși populația totală la nivel mondial s-a dublat în aceeași perioadă, de la 3,7 miliarde de locuitori (1970) la 7,6 miliarde de locuitori (2019). Practic, în ultima jumătate de secol, comerțul internațional raportat la dimensiunea populației a crescut de aproape 33 de ori! Ritmul creșterii tranzacțiilor comerciale internaționale a depășit semnificativ dinamica PIB-ului la nivel global. Astfel, deschiderea internațională a economiilor, exprimată prin ponderea cumulată a exporturilor și importurilor în PIB-ul global, a crescut semnificativ în ultima jumătate de secol, de la 27% (1970) la 59% (2019). O dinamică și mai accelerată a fost înregistrată în cazul României, mai ales din perspectiva importurilor după trecerea la economia de piață și deschiderea granițelor limitate de regimul comunist. Astfel, conform cifrelor publicate de Banca Mondială, valoarea exporturilor înregistrate de România a crescut de 16 ori în ultimii 30 de ani, de la 4,9 miliarde USD (valoare prezentă) în 1990 până la 79 de miliarde USD în 2018. În același timp, importurile au crescut de 13 ori în același interval, de la 7,6 miliarde USD (valoare prezentă în 1990) până la 98 miliarde USD în 2018. Astfel, gradul de deschidere al economiei românești (ponderea cumulată a importurilor și exporturilor în PIB) s-a dublat în ultimele trei decenii, de la 43% (1990) până la 86% (2018). Intensificarea relațiilor comerciale internaționale între economii, pe fondul accelerării globalizării, comportă și câteva dezavantaje, precum propagarea rapidă a efectelor negative pe lanțul comercial și

22 Introducere

dependența de importuri (vezi situația critică a multor țări care depind de importurile made în China pentru măști, mănuși chirurgicale, ventilatoare pentru respirație sau alte echipamente sanitare).

Graficul 2. Valoarea comerțului global (mld USD)

Sursă: Banca Mondială, date prelucrate de autor

6. Mobilitatea oamenilor pentru turism și afaceri Accelerarea relațiilor comerciale între țările aflate pe diferite continente, progresul tehnologic, comunicarea mai simplă prin accesul la internet și creșterea avuției la nivel global au determinat intensificarea mobilității oamenilor în interes de afaceri sau turism. Astfel, numărul total de pasageri care călătoresc cu avionul a crescut de aproape 14 ori în ultima jumătate de secol, de la 310 milioane (1970) până la 4 233 de milioane (2018), deși populația globală s-a dublat în acest interval. De șapte ori mai multe bilete de zbor raportate la dimensiunea populației în ultima jumătate de secol! Cu privire la creșterea mobilității pentru turism și afaceri înainte de blo-

Economia în vremea coronavirusului 23

cajul subit cauzat de COVID-19, se remarca și progresul accelerat al producției mondiale de autovehicule noi, care s-a dublat de la debutul noului mileniu. Astfel, conform cifrelor publicate de Banca Mondială, producția globală de autovehicule noi a crescut de la 53 de milioane (2000) la 101 milioane (2019), în condițiile în care ponderea producției înregistrate de China la nivel mondial a crescut de aproape patru ori, de la 7% (2000) la 29% (2019).

Graficul 3. Pasageri transport aerian (milioane persoane)

Sursă: Banca Mondială, date prelucrate de autor

7. Contagiunea în mediul de afaceri Frânarea mobilității oamenilor, precum și scăderea cererii consumatorilor din cauza măsurilor de prevenție a diseminării COVID-19 (efectul de lacăt) au efecte negative exponențiale pe canale multiple: reducerea numărului locurilor de muncă din industria aviatică, scăderea vânzărilor din industria HoReCa, diminuarea cererii pentru servicii de transporturi

24 Introducere

sau consumul de combustibil. În acest context, cotația petrolului și-a continuat scăderea în martie 2020, barilul de referință american atingând cel mai redus nivel din acest mileniu, afectat de o combinație între oferta abundentă și cererea mondială scăzută din cauza epidemiei de coronavirus. De asemenea, furnizorii acestor industrii, precum și furnizorii furnizorilor companiilor afectate resimt pe lanțul comercial toate efectele negative cauzate de scăderea vânzărilor. Propagarea accelerată a efectului negativ pe lanțul comercial se resimte și în țara noastră, în condițiile în care termenul mediu de încasare a facturilor de companiile active în România s-a dublat în ultimul deceniu, crescând de la aproximativ două luni (2008) la aproape patru luni (2018).

8. Canalele de comunicare și monitorizare în era tehnologiei Dacă în trecut vorbeam la telefon doar din casă sau de la cabinele publice și aveam grijă la creditul disponibil, care era limitat, acum există alte moduri de comunicare, mult mai ieftine.

Accesul la informație este mult mai rapid și mai facil, printr-un simplu clic pe telefonul din palma noastră. Mecanismele motoarelor de căutare în spațiul online devin din ce în ce mai performante și ne ajută să găsim aproape orice informație de care avem nevoie. Noile provocări țin de sursele informațiilor și de veridicitatea datelor, pentru că trebuie să ne dezvoltăm gândirea critică pentru a filtra avalanșa de rezultate, pentru a distinge între informații false (fake news) și unele adevărate. În acest context, viteza de propagare a unei știri este extrem de rapidă. COVID-19 va fi învins printr-un vaccin, iar când acesta o să fie descoperit și validat pentru utilizarea în masă, umani-

Economia în vremea coronavirusului 25

tatea va afla aceste mult așteptate știri de ultimă oră (breaking news) în câteva momente. Totuși până atunci vor exista și informații false, menite să dezinformeze și să mențină starea de panică, multe dintre ele devenind virale deoarece sunt preluate și distribuite în canalele de social media fără verificarea surselor. Pandemia de COVID-19 este diferită și din cauza schimbărilor majore ale canalelor de comunicare în era tehnologiei. În același timp, progresul tehnologiei face posibil ca ancheta epidemiologică clasică să fie completată de ancheta digitală și de analiza de big data. În lupta lor împotriva epidemiei de COVID-19, mai multe guverne au implementat deja noile instrumente de supraveghere. Cel mai notabil caz este China. Prin monitorizarea atentă a telefoanelor inteligente ale oamenilor, folosirea a sute de milioane de camere foto cu recunoaștere facială și obligarea oamenilor să verifice și să raporteze temperatura corpului și starea lor medicală, autoritățile chineze nu numai că pot identifica rapid indivizii suspecți de infecție cu noul coronavirus, ci pot urmări mișcările și localizează pe oricine cu care au intrat în contact. O serie de aplicații mobile îi avertizează pe cetățeni cu privire la apropierea lor de pacienții infectați. Monitorizarea electronică a pacienților izolați sau ținuți în carantină permite aplicarea mai strictă a constrângerilor legale și, implicit, a vitezei diseminării pandemiei în rândul umanității. Dar pentru asta toate aceste tehnologii trebuie folosite într-un scop pozitiv și pentru implementarea unor măsuri la momentul potrivit. Costul ezitării poate fi ireversibil.

26 Introducere

9. Programe bugetare de criză fără precedent Lupta împotriva COVID-19 are două fronturi: epidemiologic și financiar. Bătălia epidemiologică constă în reducerea diseminării virusului SARS-CoV-2 și necesită mobilizarea și realocarea de resurse pentru a susține primul front de luptă, al salvării de vieți omenești și de susținere a sistemelor medicale, care sunt suprasolicitate. Provocarea este că logica luptei contra COVID-19 intră în coliziune cu logica desfășurării activității economice, care înseamnă mișcarea factorilor de producție (și a forței de muncă), specializare internă și internațională, lanțuri de producție neîntrerupte. Așa încât criza sanitară se transformă într-una financiară din cauza creșterii riscului de insolvență a companiilor afectate financiar, a pierderii locurilor de muncă, a erodării puterii de cumpărare și a creșterii deficitelor publice provocate de scăderea veniturilor fiscale (contribuții, TVA, impozit pe profit etc.) și de creșterea cheltuielilor sociale (ajutoare de șomaj). Companiile insolvente nu își vor onora facturile către furnizori, firmele din urmă fiind afectate suplimentar. Odată deschisă, această spirală distructivă se va realimenta intern cu noi cicluri de eroziune a economiei. De aceea guvernele nu au de ales: trebuie să mute deficitele viitoare în prezent, în speranța că pot ajusta economia, împiedicând-o să intre în cercul vicios descris anterior.

Pentru a opri căderea liberă a prețurilor activelor, guvernele și băncile centrale au luat măsuri fără precedent. Dacă în timpul crizei financiare din 2008 cifrele erau în sute de miliarde, acum sunt în trilioane. În UE se suspendă temporar aplicarea regulilor fiscale (eliminarea plafoanelor deficitelor fiscale), din dorința de a oferi guvernelor statelor-membre spațiu de manevră. Suplimentar, Consiliul European alocă 1% din PIB-ul Uniunii Europene pentru combaterea efectelor infecției cu

Economia în vremea coronavirusului 27

coronavirus. Guvernul german, de asemenea, a alocat o jumătate de trilion de euro pentru susținerea economiei. Guvernul francez a inițiat un program de 345 de miliarde EUR, iar guvernul britanic, de 400 de miliarde USD. Guvernul Statelor Unite a gândit un program de 2 trilioane, program care probabil va include și helicopter money (bani dați de guvern către fiecare cetățean american). Iar secretarul Trezoreriei Statelor Unite a menționat că deficitul bugetar este irelevant în aceste condiții de criză. FED, pe lângă operațiunile de QE (quantitative easing, relaxare monetară) anunțate, oferă sume nelimitate în operațiuni de finanțare pe termen scurt. Fondul Monetar Internațional a declarat că pune la dispoziția țărilor care au nevoie un trilion USD. Toate acestea sunt primele măsuri lansate la mai puțin de 100 de zile de la înregistrarea primelor cazuri de COVID-19. În funcție de eficiența măsurilor pentru prevenirea diseminării acestui virus și, în mod special, momentul până la care se va dezvolta vaccinul utilizabil în masă pentru prevenirea infecției cu SARS-CoV-2, măsurile bugetare de criză pot fi suplimentate. Se riscă totul pentru salvarea economiei și pentru evitarea unei recesiuni fără precedent în istoria modernă.

10. Revenirea economică postcriză va fi mai lentă Spre deosebire de recesiunile precedente, revenirea economică după COVID-19 este preconizată să fie mai lentă. Cauzele principale sunt efectul de lacăt asupra economiei, contagiunea comercială și financiară fără precedent între economiile globale, industrii și companii. În ciuda măsurilor istorice din perspectiva dimensiunii bugetelor de criză, încrederea consumatorilor nu poate fi restabilită artificial. Oamenii și-au

28 Introducere

dat seama cât de vulnerabile sunt companiile pentru care lucrează, iar nevoia de siguranță va crește, prin economisire și dozarea consumului la cele cu adevărat necesare. De asemenea, finanțele publice ale multor țări vor ieși șifonate după furtuna COVID-19, prin datorii mai mari și venituri subdimensionate. După ce trecem de pandemie, va trebui să facem astfel încât economia și societatea să fie mai robuste, mai reziliente; avem nevoie de rădăcini economice interne mai solide, inclusiv în industria financiară; avem nevoie de un buget public mai solid, cu venituri fiscale superioare, pentru a rezista la șocuri puternice. Nu în ultimul rând, reducerea dobânzilor de către băncile centrale și emisiunea monetară necesară bugetelor de criză vor inunda piața cu lichidități, stimulând creșterea inflației și erodarea puterii de cumpărare. Într-un asemenea context este greu de crezut că politica monetară și cea fiscală pot dezvolta o tracțiune suficient de stimulativă pentru relansarea creșterii economice într-un ritm accelerat. Efectul shutdown se va disipa la un moment dat. COVID-19 va fi învins. O analogie cu ce s-a întâmplat în timpul pandemiei de origine aviară din 1918 poate fi făcută, mai ales că și atunci s-a făcut apel la izolare individuală și socială – carantină –, reguli de igienă etc. Dar atunci nu exista capacitatea științifică de acum și nu s-a putut folosi un antidot/vaccin; este o chestiune de timp (nu îndelungat) până când vom avea un mijloc de luptă clar – un vaccin –, fiindcă nu ne putem baza numai pe imunitatea pe care oamenii o câștigă prin infectare și dezvoltarea naturală de anticorpi. Viteza de revenire a activității sociale și economice va fi influențată decisiv de mai mulți factori, printre care cei mai importanți sunt durata și intensitatea măsurilor de carantină, sentimentul de încredere al consumatorilor și investitorilor, precum și eficiența măsurilor fiscal bugetare/monetare implementate acum de autorități. Totuși,

Economia în vremea coronavirusului 29

indiferent de viteza relansării activității economice, economiile vor rămâne cu sechele importante, între care datorii publice și private mai mari, companii slăbite de încercările financiare și o populație vlăguită după un stres psihic enorm.

NU suntem pregătiți – 10 cauze În acest context, este important să înțelegem cum se prezintă companiile active în România în fața acestor presiuni și șocuri externe. Un mediu de afaceri rezistent la șocurile externe prezintă următoarele zece trăsături (sau cât mai multe dintre acestea): • Pătură de mijloc solidă, prin companii medii puternice, cu o durată de viață de cel puțin 15-20 de ani (timp în care acumulează expertiză și maturitate). De asemenea, un mediu antreprenorial activ și dinamic, care să depisteze repede trendurile moderne și nevoile clienților.

• Grad redus de polarizare (veniturile, profitul și numerarul să nu fie concentrate doar în câteva companii mari).

• Un mediu concurențial corect, marcat de o economie subterană redusă.

• O interdependență comercială (expunerile comerciale între companii) cât mai redusă, datorită unor soluții de finanțare alternative multiple și eficiente, precum și ca urmare a capitalizării suficiente a companiilor prin reinvestirea suficientă a profitului.

• Disponibilitate de cash care să acopere nevoile pe termen scurt în cazul unor șocuri neprevăzute sau cu efect subit în economie (cum este „efectul de lacăt” cauzat de pandemia de COVID-19).

30 Introducere

• Grad acceptabil de îndatorare și structură de capital solidă, cu o capacitate de autofinanțare pe termen scurt printr-un capital de lucru pozitiv.

• Investiții competitive pentru a dispune de echipamente, utilaje și tehnologie modernă.

• Instituții publice moderne și digitalizate, care să permită o interacțiune cât mai eficientă a mediului de afaceri cu aparatul public și autoritățile statului.

• Disponibilitate relativ rapidă a unei forțe de muncă mobile și potrivite pentru nevoile afacerilor, la un cost mediu justificat de productivitatea muncii.

• Infrastructură rutieră dezvoltată, care să contribuie la mobilitatea factorilor de producție, atragerea de investiții străine directe și reducerea costurilor de transport (timp și bani).

Din păcate, mediul de afaceri activ în România nu bifează majoritatea criteriilor de mai sus. Nu îmi place să dau veștile proaste, dar trebuie să fim realiști – mediul de afaceri NU este pregătit să gestioneze singur efectele potrivnice cauzate de pandemia de COVID-19. Din cele aproape 530.000 de companii active în România, primele 1.000 concentrează jumătate din veniturile și profiturile întregului mediu de afaceri. 95% dintre companiile active în România sunt microîntreprinderi (înregistrează o cifră de afaceri sub 1 milion EUR), iar 82% au maximum 3 angajați (dintre care 40% nu figurează ca salariați). 4 din 10 companii înregistrează capitaluri proprii negative (ceea ce implică un nivel al datoriilor superior activelor) și gradul mediu de îndatorare este foarte ridicat (companiile sunt slab capitalizate și dependente de finanțarea externă).

Interdependența comercială atinge maxime istorice în România, în condițiile în care termenul mediu de plată a unei

Economia în vremea coronavirusului 31