The original title of this book is A Journey by Tony Blair Copyright © Tony Blair 2010 First published in Great Britain in 2010 by Hutchinstone, an imprint of The Random House Group © Publica, 2011, pentru ediflia în limba română ISBN 978-973-1931-70-8
Descrierea CIP a Bibliotecii Naflionale a României BLAIR, TONY
O cælætorie : viafla mea în politică / Tony Blair ;
trad.: Dan Bălănescu. - Bucureøti: Publica, 2011 ISBN 978-973-1931-70-8 I. Bălănescu, Dan (trad.) 32.01(410.1)”19” Blair,T(0:82-94) 929 Blair,T.
VICTORIA BOOKS este marcă înregistrată a editurii PUBLICA Editori:
Cătălin Muraru Silviu Dragomir Director executiv:
Bogdan Ungureanu redactor:
Doru Someøan DESIGN:
Alexe Popescu Dtp:
Ofelia Coøman Corectori:
Silvia Dumitrache George Chiriflă
„La 2 mai 1997, am venit pentru prima datæ în Downing Street în calitate de prim°ministru. Nu mai fæcusem niciodatæ parte din guvern, nici ca cel din urmæ dintre miniøtri. A fost prima øi singura poziflie pe care am deflinut°o în guvern.“
Pentru Cherie, Euan, Nicholas, Kathryn øi Leo øi pentru familia mea extinsæ care m°a însoflit în aceastæ cælætorie.
Cuprins Mulflumiri...........................................................................................11 Mulflumiri pentru fotografii..............................................................13 Introducere.........................................................................................17 1. Mari aøteptæri................................................................................21 2. Liderul ucenic................................................................................54 3. Noul laburism................................................................................92 4. Luna de miere............................................................................. 140 5. Prinflesa Diana............................................................................ 169 6. Pace în Irlanda de Nord.............................................................. 192 7. „Guvernæm în prozæ“.................................................................. 245 8. Kosovo......................................................................................... 272 9. Forflele conservatorismului....................................................... 307 10. Gestionarea crizelor.................................................................. 344 11. Un mandat pentru Noul Laburism......................................... 373 12. 9/11: „Umær la umær“............................................................... 405 13. Irak: numærætoare inversæ pentru ræzboi............................... 439
14. Rezoluflia................................................................................... 489 15. Irak: perioada postbelicæ.......................................................... 518 16. Reforma internæ....................................................................... 562 17. 2005: TB/GB.............................................................................. 598 18. Triumf øi tragedie..................................................................... 636 19. Ferm în fafla greutæflilor........................................................... 668 20. Final de partidæ......................................................................... 700 21. Plecarea..................................................................................... 728 22. Post°scriptum........................................................................... 772
Atunci când mi s°a sugerat, pentru prima datæ, sæ scriu aceastæ carte, Bob Barnett, avocat, prieten øi negociator extraordinar, a condus cu abilitate tratativele care m°au adus la Random House. Parteneriatul nostru a fost unul fericit încæ din acel moment. Aø dori sæ°i mulflumesc în special lui Gail Rebuck, o veche prietenæ, øi, pot adæuga acum cu mândrie, editorul meu. Pasiunea lui Gail pentru acest proiect øi încrederea ei în faptul cæ, într°o bunæ zi, va primi manuscrisul finalizat, în ciuda semnalelor contrare, nu au slæbit niciodatæ. Aø dori sæ aduc un omagiu profesionalismului calm de care a dat dovadæ echipa condusæ de Gail de la Random House. Primele mele mulflumiri editoriale merg cætre Caroline Gascoigne øi David Milner, cei care au træit lângæ aceastæ carte aproape la fel de mult ca mine øi care au fost minunafli pe întreg parcursul procesului de editare. Mulflumiri øi lui Susan Sandon, Charlotte Bush øi Claire Round; lui John Swannell pentru fotografia de pe prima copertæ; lui Richard Ogle pentru designul copertei; Fionei Greenway pentru procesul de cæutare a fotografiilor; øi întregii echipe de la producflie. În Statele Unite, Sonny Mehta øi Jonathan Segal de la Knopf au privit cu entuziasm acest proiect încæ de la început — îndrumarea øi sfaturile lor au fost inestimabile.
O cælætorie
Mulflumiri
11
tony blair 12
În ceea ce priveøte echipa mea, nu m°aø fi descurcat dacæ Victoria Gould øi Catherine Rimmer nu ar fi stat lângæ mine în timp ce umpleam sutele de carneflele cu însemnæri; au respins toate apelurile telefonice, întâlnirile øi orice alte întreruperi ale procesului creativ. Pe mæsuræ ce termenul limitæ al editorului se apropia, mi°au luat chiar Blackberry°ul. Documentaristul meu, Anthony Measures, mi°a furnizat date øi materiale øi a citit neobosit mii de documente. Le sunt recunoscætor numeroøilor mei critici pentru comentariile øi sugestiile lor editoriale: Andrew Adonis, David Bradshaw, Alastair Campbell, Matthew Doyle, Peter Hyman, Philip Gould øi Jonathan Powell. Existæ foarte mulfli oameni pe care i°am întâlnit în viafla mea politicæ færæ de care aceastæ cælætorie nu ar fi început niciodatæ: agentul meu din Sedgefield, John Burton; soflia sa, Lily øi membrii filialei din Sedgefield a Partidului Laburist, care au crezut în mine încæ de la început øi a cæror loialitate a fost de neclintit în tot acest timp. Le sunt foarte recunoscætor membrilor echipei mele din perioada în care eram lider al opozifliei øi, ulterior, colaboratorilor mei din Downing Street; nu v°afli putea dori niøte colaboratori mai loiali øi mai profesioniøti — mulfli dintre ei sunt menflionafli în carte. Desigur, aceastæ carte este dedicatæ familiei mele. Aøa cæ are propria ei poveste. În cele din urmæ, aø dori sæ le mulflumesc tuturor colaboratorilor mei din acest nou capitol al cælætoriei mele, dupæ plecarea din Downing Street. Sunt permanent impresionat de entuziasmul øi implicarea lor în soluflionarea unor probleme ale lumii de astæzi, asupra cærora încerc sæ mæ concentrez: o mai mare toleranflæ între credinflele religioase; pace în Orientul Mijlociu; soluflii la schimbærile climaterice; øi procesul de guvernare din Africa. Øtiu singuri cine sunt øi ar trebui sæ fie extrem de mândri de munca lor.
Secfliunea 1 Pagina x: Colecflia particularæ a autorului; colecflia particularæ a autorului; colecflia particularæ a autorului; Francis Mathes/ colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Prin amabilitatea lui Alan Collenette; prin amabilitatea lui Alan Collenette; prin amabilitatea lui Alan Collenette; Mirrorpix; fotografie de Jacob Sutton, agenflia Camera Press, Londra; colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Colecflia particularæ a autorului; Ian McIlgorm/Imagini ale Press Association; Neville Marriner/Daily Mail/Rex Features; colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Gemma Levine/Hulton Archive/Getty Images; Westminster Press/ colecflia particularæ a autorului; Tom Kidd/ Rex Features; colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Reuters/Kieran Doherty; colecflia particularæ a autorului; fotografii Press Association/Topfoto; Kevin Holt/Daily Mail/Rex Features. Pagina x: Neil Munns/Arhivele Press Association/Imagini Press Association; Tom Stoddart/Getty Images; Tom Stoddart/Getty Images; Tom Stoddart/Getty Images.
O cælætorie
Mulflumiri pentru fotografii
13
Pagina x: Colecflia particularæ a autorului; Clive Limpkin/Daily Mail/Rex Features; Rebecca Naden/Arhivele Press Association/ Imagini Press Association; Tim Rooke/Charles Ommannery/ Rex Features. Pagina x: © Martin Argles/eyevine; fotografii Press Association/ Topfoto; Rooke/Jorgensen/Rex Features; colecflia particularæ a autorului.
tony blair
Secfliunea 2
14
Pagina x: © Annie Liebowitz/Imagini Contact Press/nbpictures; Owen Humphreys/Arhivele Press Association; Tom Stoddart/ Getty Images; David Giles/Arhivele Press Association/ Imagini Press Association; © Chris Laurens; David Giles/ Arhivele Press Association/Imagini Press Association; © Fred Jarvis Pagina x: Tom Stoddart/Getty Images; Rex Features; prin amabilitatea Bibliotecii Prezidenfliale „William J. Clinton“; prin amabilitatea Bibliotecii Prezidenfliale „William J. Clinton“; prin amabilitatea Bibliotecii Prezidenfliale „William J. Clinton“. Pagina x: Prin amabilitatea Bibliotecii Prezidenfliale „William J. Clinton“; Sipa Press/Rex Features; Reuters/Black Sell. Pagina x: Colecflia particularæ a autorului; Reuters/Paul Bates; Rex Features; Reuters/Blake Sell. Pagina x: PA/Arhiva PA/Imagini Press Association; Arhiva PA/ Imagini Press Association; Rex Features; PA/Arhiva PA/ Imagini Press Association; Arhiva PA/Imagini Press Association; PA Wire/Arhiva PA/Imagini Press Association. Pagina x: Martin McCullough/Rex Features; James Gray/NI Syndication; fotografii PA/Topfoto; Sipa Press/Rex Features; Cathal McNaughton/Arhiva PA/Imagini Press Association; Martin McCullough/Rex Features. Pagina x: Reuters/Crispin Rodwell; Martin McCullough/Rex Features; colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Rex Features; John Stillwell/Arhiva PA/Imagini Press Association; Richard Young/Rex Features; Rex Features; Reuters/Pawel Kopczynski.
Pagina x: Colecflia particularæ a autorului; colecflia particularæ a autorului; colecflia particularæ a autorului; fotografie de Mary McCartney, Camera Press, Londra; colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Peter Macdiarmid/Rex Features; Mike Forster/Daily Mail/Rex Features; Reuters/Dylan Martinez; Stefan Rousseau/ Arhiva PA/Imagini Press Association. Pagina x: Reuters; Adrian Dennis/AFP/Getty Images; Adrian Dennis/AFP/Getty Images; Toby Melville/Arhiva PA/Imagini Press Association; Anthony Measures; colecflia particularæ a autorului. Pagina x: Ron Sachs/Rex Features; fotografie de Moreen Ishikawa, prin amabilitatea Libræriei Prezidenfliale „George W. Bush“; fotografie de Moreen Ishikawa, prin amabilitatea Libræriei Prezidenfliale George W. Bush. Pagina x: Spencer Platt/Getty Images; Johnny Green/Arhiva PA/ Imagini Press Association; Paul J Richards/AFP/Getty Images; Andrea Mohin/NYT/Redux/eyevine; Chris Ison/Arhiva PA/ Imagini Press Association. Pagina x: Reuters/Erik de Castro; Stefan Rousseau/Arhiva PA/ Imagini Press Association; Jeff Christensen/Pool/Getty Images; Reuters/Pool/Stefan Rousseau JV. Pagina x: © Nick Danziger/nbpictures; © Nick Danziger/ nbpictures; © Nick Danziger/nbpictures; PA/Arhiva PA/ Imagini Press Association; © Nick Danziger/nbpictures. Pagina x: © Nick Danziger/nbpictures; © Nick Danziger/ nbpictures; © Nick Danziger/nbpictures; © Nick Danziger/ nbpictures; Sipa Press/Rex Features; © Nick Danziger/ nbpictures.
O cælætorie
Secfliunea 3
Secfliunea 4 Pagina x: © Simon Walker/NI Syndication; Dan Chung/Guardian News & Media Ltd; Ian Waldie/Getty Images; Jerome Delay/AP/ Imagini Press Association. Pagina x: Ian Waldie/Getty Images; Chris Ison/Arhiva PA/Imagini Press Association; Ian Waldie/Getty Images; Rota/Colecflia 15
tony blair 16
Anwar Hussein/Getty Images; © Nick Danziger/nbpictures; The Times/Peter Nicholls/NI Syndication. Pagina x: Ilan Mizrahi/Redux/eyevine; EG/Israel Sun/Rex Features; PA/Arhiva PA/Imagini Press Association; Tom Hanson/AP/ Imagini Press Association; Sipa Press/Rex Features; Camera Press/Alastair Grant/Rota. Pagina x: Dan Chung/Guardian News & Media/eyevine; John Gichigi/Getty Images; Kevin Coombs/Arhiva PA/Imagini Press Association; Dylan Martinez/AP/Imagini Press Association. Pagina x: Reuters/Mike Finn Kelcey; Paul Faith/AFP/Getty Images: Stefan Rousseau/Arhiva PA/Imagini Press Association; Reuters/Nigel Roddis. Pagina x: Jeff J Mitchell/Getty Images; Dan Chung/Guardian News & Media Ltd; fotografie de Zoe Norfolk, Camera Press, Londra; © Felix Clay/eyevine Pagina x: Daniel Berehulak/Getty Images; Thaer Genaim/PPO via Getty Images; Reuters/Jim Young. Pagina x: Matthew Doyle; Reuters/Nayef Hashlamoun; Benny Thomas/GEMS Education; © North News and Pictures Ltd
Mi°am dorit ca aceastæ carte sæ fie diferitæ de tradiflionala literaturæ de memorialisticæ politicæ. Majoritatea acestor memorii sunt, dupæ cum am descoperit, mai degrabæ uøor de scris. Astfel cæ ceea ce vefli citi în aceastæ carte nu este o descriere convenflionalæ a persoanelor pe care le°am întâlnit øi a lucrurilor pe care le°am fæcut. Din carte lipsesc o mulflime de evenimente, date sau oameni politici, nu pentru cæ nu ar conta, ci pentru cæ obiectivul meu nu este de a scrie ca un istoric, ci ca un lider. Existæ numeroase lucræri — øi, færæ îndoialæ, vor mai fi øi altele — despre istoria celor 10 ani pe care i°am petrecut în calitate de prim°ministru øi mulfli oameni le°ar putea scrie. Însæ existæ o singuræ persoanæ care poate spune cum este sæ te afli în centrul acestei istorii, iar acea persoanæ sunt eu. Aøa cæ ceea ce urmeazæ este o expunere personalæ; descrierea unei cælætorii într°o anumitæ perioadæ istoricæ, în care personalitatea mea politicæ øi, poate, într°o anumitæ mæsuræ, caracterul meu evolueazæ øi se schimbæ. Încep ca un anumit tip de lider; sfârøesc ca un altul. De aceea am numit°o cælætorie. Descriu, desigur, evenimentele majore ale acestei perioade, dar o fac prin ochii unei persoane care ia deciziile referitoare la aceste evenimente. Nu este o relatare obiectivæ; nu pretinde a fi, deøi sper cæ este onestæ.
O cælætorie
Introducere
17
tony blair 18
În acelaøi timp, am scris°o tematic, nu urmând o cronologie precisæ. Este adeværat cæ subiectele abordate încep în 1997 øi se încheie în 2007; dar, în acest cadru, tratez subiecte distincte: de exemplu, preluarea puterii; sau Irlanda de Nord; sau prinflesa Diana; sau 9/11; sau Irak; sau reforma serviciilor publice; sau Olimpiada; sau iulie 2005. Putefli, ca cititori, sæ luafli un subiect øi sæ°l privifli izolat dacæ dorifli, deøi, desigur, existæ o multitudine de referiri la alte evenimente. Unele teme, precum relaflia mea cu Gordon Brown sau cu preøedinflii americani, apar peste tot. Întrucât am citit autobiografii sau memorii care încep entuziast øi sfârøesc în disperare øi grabæ pe mæsuræ ce termenele limitæ ale editorilor se apropie, am luat mæsura neobiønuitæ de nu a scrie capitolele în ordine cronologicæ, ci abordându°le pe cele mai grele la început øi pe cele mai uøoare la sfârøit. Am vrut sæ°mi pæstrez ritmul øi energia pe întreg parcursul. Am avut nevoie de trei ani pentru scrierea acestei cærfli. Mai presus de toate, aceastæ carte nu este, totuøi, o retrospectivæ. În mod natural, pentru cæ trateazæ evenimente trecute, analizeazæ respectivele evenimente dupæ cum s°au desfæøurat la timpul lor. Dar eu nu prea sunt o persoanæ care priveøte în trecut. Eu privesc înainte. Încæ mai am multe de fæcut øi foarte multe scopuri în viaflæ. Muncesc la fel de mult ca întotdeauna. Încæ învæfl. Astfel cæ, pe lângæ faptul cæ foloseøte trecutul pentru a arunca luminæ asupra evenimentelor încæ actuale, O cælætorie proiecteazæ, adesea, viitorul. Mai ales în privinfla relafliilor internaflionale ulterioare momentului 9/11 øi conflictelor din Irak øi Afganistan, dar øi în privinfla reformelor majore din domeniile sænætæflii, educafliei, statutului social øi legii øi ordinii care preocupæ guvernele de astæzi, încerc sæ ofer o imagine a lumii aøa cum este în prezent øi cum ar putea deveni, iar nu, pur øi simplu, cum era atunci când eram eu la putere. Ultimul capitol abordeazæ în mod specific perioada 2007°2010 øi, întrucât contrazice gândirea convenflionalæ despre criza financiaræ øi despre provocærile constante la adresa securitæflii, contribuie la dezbaterea curentæ despre problemele actuale. În sfârøit, cartea se aseamænæ cu o scrisoare (lungæ) adresatæ flærii pe care o iubesc. Am câøtigat trei alegeri generale. Pânæ atunci, Partidul Laburist nu deflinuse niciodatæ douæ mandate întregi
O cælætorie
consecutive. Cel mai longeviv guvern laburist durase øase ani. Al meu a durat treisprezece. Ar fi putut, dupæ cum aræt în ultimul capitol, dura mai mult dacæ nu ar fi abandonat Noul Laburism. Aceste victorii au fost obflinute pentru cæ a existat un grup de oameni care au înfleles Marea Britanie la fel ca mine. Cæ este o flaræ mare. Cæ poporul britanic este, în ce are mai bun, brav, hotærât øi cutezætor. Dar øi cæ avem nevoie de o viziune, de un concept, de înflelegerea locului nostru în lume astæzi øi în viitor, precum øi o înaltæ apreciere a trecutului. Din acest motiv, am fost øi ræmân, înainte de toate, nu un politician de dreapta sau de stânga, ci un modernizator. Am dorit sæ modernizez Partidul Laburist astfel încât sæ fie capabil, nu ocazional, ci permanent, sæ ofere o alternativæ progresistæ la conducerea conservatoare. Am vrut sæ modernizez Marea Britanie astfel încât, ræmânând mândræ cæ a purtat mantia celei mai puternice flæri din lume la începutul secolului XX, sæ nu se simtæ deposedatæ øi în declin la începutul secolului XXI, pentru cæ mantia nu i se mai potriveøte. Mi°am dorit sæ fim o nafliune mândræ de a fi, astæzi, o îngemænare de multe culturi øi credinfle, care obfline victorii de ræsunet împotriva prejudecæflilor de orice fel, care acordæ mai multæ atenflie valorii decât apartenenflei sociale øi care se miøcæ dezinvolt într°o societate deschisæ øi într°o economie globalæ. Am vrut sæ ne stabilim un nou set de ambiflii în flaræ øi în lume. Sæ ne reformæm serviciile publice øi statul social, astfel încât sæ rezoneze cu lumea anului 2005, nu 1945. Sæ ne folosim calitatea de membru al Uniunii Europene øi alianfla cu Statele Unite pentru a influenfla deciziile luate pe scena internaflionalæ, chiar în condifliile în care puterea noastræ scade în fafla puterilor emergente. Sæ jucæm un nou rol pe continente precum Africa, în calitate de parteneri pentru dezvoltare. Sæ fæurim o nouæ politicæ, în care inifliativele de succes øi ambiflia sæ coexiste în mod confortabil într°o societate bazatæ pe øanse egale øi compasiune. Cartea descrie încercærile de a împlini o astfel de viziune — în parte reuøite, în parte nu øi, din acest motiv, descrie un efort în evoluflie. Prezintæ opiniile mele prin care explic de ce forfle puternice, de stânga øi de dreapta, resping o astfel de viziune øi încearcæ din ræsputeri sæ o blocheze, dar øi de ce cred cæ este singura speranflæ pentru viitorul Marii Britanii. Deøi modul meu de a face politicæ a depæøit în mod deliberat limitele tradiflionale ale dreptei øi stângii, nu ar trebui sæ tragefli
19
tony blair
concluzia cæ disprefluiesc politica de partid. În special, dupæ cum obiønuiesc sæ spun, datorez Partidului Laburist, membrilor, susflinætorilor øi activiøtilor sæi o mare recunoøtinflæ. Le°am cerut foarte mult! Iar ei au oferit ce au avut mai bun, de cele mai multe ori, cu o extraordinaræ demnitate øi loialitate. Este adeværat cæ mintea mea poate gândi, uneori, în termeni conservatori mai ales în domeniile economiei øi securitæflii; însæ inima mea bate mereu în ritm progresist, iar sufletul meu este øi va fi mereu cel al unui rebel.
20
1 Pe 2 mai 1997, am cælcat pentru prima datæ în Downing Street în calitate de prim°ministru. Nu mai fæcusem niciodatæ parte din guvern, nici ca cel din urmæ dintre miniøtri. A fost prima øi singura poziflie pe care am deflinut°o în guvern. Noaptea alegerilor din 1 Mai trecuse într°o atmosferæ de særbætoare, voie bunæ øi speranflæ. Istoria era træitæ prin bucurie øi dans. Optsprezece ani de guvernare conservatoare se încheiaseræ. Laburismul — Noul Laburism — obflinuse o victorie covârøitoare. În timp ce treceam prin porflile de fier din Downing Street, în timp ce mulflimea — atent adunatæ, atent gestionatæ — încerca, entuziastæ, sæ avanseze, în ciuda aranjamentului øi mæsurilor de securitate øi a oboselii acumulate pe parcursul întregii nopfli, eu træiam emoflia ca pe o încærcare. Emoflia nu stræbætea doar mulflimea, ci întreaga flaræ. Îi atingea pe tofli, îi înælfla, le dædea speranflæ, fæcându°i sæ creadæ cæ orice este posibil, cæ, prin simplul act al alegerilor øi prin atmosfera care le înconjura, lumea putea fi schimbatæ. Adicæ tofli în afaræ de mine. Sentimentul meu predominant era teama, dar într°un fel în care nu o mai træisem înainte, mai profundæ chiar decât teama pe care am simflit°o în ziua în care am øtiut cæ voi prelua conducerea Partidului Laburist. Pânæ în noaptea
O cælætorie
Mari aøteptæri
21
tony blair 22
alegerilor, teama aceasta fusese controlatæ de rutina, rigoarea øi eforturile fizice øi mentale specifice campaniei electorale. De asemenea, participarea la campanie implica o emoflie familiaræ øi era de naturæ politicæ. Aveam o strategie pentru trecerea din opoziflie la guvernare; mi°am asumat°o øi am øtiut cæ, dacæ voi proceda astfel, nu voi da greø. Am redefinit Partidul Laburist drept Noul Laburism, o forflæ progresistæ reformatæ în politica britanicæ; am elaborat o schiflæ de program cu suficientæ substanflæ pentru a fi credibilæ, dar færæ detaliile care le°ar fi permis adversarilor noøtri sæ o desfiinfleze; øi am lansat un atac puternic, dar credibil împotriva guvernului øi am pus la punct o maøinærie teribil de eficientæ de câøtigare a alegerilor. Pentru a institui disciplina în partid, dar øi în echipa mea restrânsæ, am devenit duømanul etern al mulflumirii de sine. Am vorbit constant despre cum poate fi pierdut un avans considerabil în sondaje, despre faptul cæ niciodatæ conservatorii nu trebuie subestimafli, despre problemele øi provocærile noastre. Întrucât pierdusem patru rânduri de alegeri la rând øi nu deflinusem niciodatæ douæ mandate consecutive, lucram un pæmânt destul de fertil. Partidul aproape ajunsese sæ creadæ cæ nu poate câøtiga, cæ, din anumite motive divine sau satanice, laburiøtii nu aveau dreptul la o victorie în alegeri indiferent de ce ar fi fæcut. Pentru unii, era ca vechiul aforism despre fotbal: un joc în care douæ echipe de câte unsprezece jucætori aleargæ dupæ o minge rotundæ pe parcursul a douæ reprize de câte patruzeci øi cinci de minute, câøtigat mereu de nemfli. În ceea ce mæ priveøte, credeam cæ toate acestea sunt niøte bazaconii: pierduseræm pentru cæ nu mai menflinuseræm contactul cu alegætorul modern din lumea modernæ. Prima regulæ din politicæ este aceea cæ nu existæ reguli, cel puflin nu în sensul de înfrângeri inevitabile sau victorii sigure. Dacæ ai politica adecvatæ øi strategia corectæ, oricând ai øansa de a câøtiga. Færæ ele, pofli pierde indiferent cât de siguræ pare victoria. Ideea cæ situaflia era pe muchie de cuflit ne motiva, ne impulsiona øi ne flinea în prizæ. Deøi, în sinea mea, eram foarte încrezætor, nu se øtia niciodatæ. În plus, credeam cæ premierul de la momentul respectiv, John Major, era mult mai bun decât se spunea. Avea o charismæ autenticæ. Din fericire, partidul lui deraiase, îmbræfliøase o poziflie foarte duræ de dreapta øi, în intervalul de timp aparent interminabil pe care l°am petrecut
O cælætorie
ca lider al opozifliei — aproape trei ani —, învæflasem cum sæ îi aflâfl pe unii împotriva altora. Major optase pentru o campanie electoralæ lungæ, de trei luni de zile. Era dur, desigur, dar nu era un teritoriu necunoscut øi respecta un model. Speranfla lor era cæ ne vom încurca, cæ eu aveam sæ°mi pierd, deodatæ, capul øi cæ, printr°un capriciu al sorflii, preferinflele publicului urmau sæ se schimbe. Practic, nu exista nicio øansæ ca aøa ceva sæ se întâmple. În schimb øi, mai degrabæ, previzibil, conservatorii s°au divizat. De fiecare datæ când Major încerca sæ°i mobilizeze, cineva din rândurile lor demisiona, spunea o prostie, se implica într°un scandal, iar uneori toate trei la un loc øi, câteodatæ, una øi aceeaøi persoanæ. Era ca øi cum am fi urmærit o sinucidere cu încetinitorul sau un magician care îøi leagæ pietre de picioare, îøi pune cætuøe, intræ într°o cutie de plumb, o sigileazæ øi sare în fundul apei. Te gândeøti cum va ieøi la liman — apoi realizezi cæ nu va reuøi. E uimitor cum un partid politic se poate comporta în acest fel, deøi este posibil sæ fie împins sæ o facæ dacæ adversarii lui sunt suficient de istefli; øi, prin ocuparea centrului, îi pofli determina sæ se ducæ, prosteøte, la periferie. Campania electoralæ a fost lungæ, istovitoare — aøa cum se întâmplæ mereu —, plinæ de false succese øi eøecuri, sondaje de opinie øocante øi întâmplæri uluitoare, dar, în cele din urmæ, rezultatul era evident. Amplitudinea victoriei, totuøi, nu era claræ. Aveam o bænuialæ vagæ. Dacæ ar fi fost sæ pariez, aø fi pariat în stil mare. În noaptea de 1 Mai a devenit clar cât de mare. Øi acesta a fost momentul în care frica s°a instalat. Ziua propriu°zisæ a alegerilor a trecut færæ evenimente, ca de obicei. Campania se încheie. Mergi la vot. Am ieøit din casa noastræ din circumscripflia Trimdon Colliery, un vechi sat minier de lângæ Sedgefield, în comitatul Durham, unde am fost parlamentar vreme de paisprezece ani. Mina fusese o victimæ a politicii de restrângere a activitæflii miniere din anii 1960. Am pornit spre secflia de votare împreunæ cu Cherie øi copiii, fotografia idealæ de familie, în timp ce o hoardæ de fotografi ne fæceau poze. Zâmbeøte, dar nu cu exuberanflæ. Vorbeøte, dar nu foarte agitat. Fii natural, aøa cum, în mod natural, ai merge de mânæ cu soflia, în costum, cæmaøæ øi cravatæ, alæturi de copii, pentru a vota într°o cabinæ de vot improvizatæ, de lemn, pentru a°fli ocupa locul în istorie.
23
tony blair 24
Apoi, înapoi acasæ. Am mai aøteptat în ziua alegerilor de trei ori — în 1983, 1987 øi 1992 — înfrângerea de care credeam cæ voi avea parte. M°am întrebat ce ar însemna pentru mine, cum m°aø pozifliona pentru o nouæ perioadæ de opoziflie, cum øi dacæ voi avea vreodatæ øansa sæ conduc partidul pe calea succesului. De data aceasta, tofli ochii erau aflintifli pe mine în timp ce fæceam ultimii paøi pe drumul spre victorie. Neliniøtea înlæturæ toate celelalte emoflii. Nu pofli sta locului. Am încercat sæ mæ concentrez asupra selectærii membrilor unui cabinet, i°am sunat pe Gordon Brown øi Peter Mandelson, care ræspundea de strategie. John Prescott a venit de la Hull pentru a discuta despre cabinet. Am vorbit continuu cu Philip Gould, responsabilul nostru cu sondarea opiniei publice, øi cu membrii partidulului despre perspectivele majoritæflii, dar toate acestea doar pentru a omorî timpul. Chiar øi atunci, amplitudinea a ceea ce urma sæ se întâmple nu era deloc evidentæ. Totuøi, în timp ce ne îndreptam spre locul de numærare a voturilor, în cavernoasa salæ de sport din Newton Aycliffe, totul a devenit limpede. Sondajele la ieøirea de la urne arætaseræ un avans mare. Puteau fi uøor exagerate, dar sub nicio formæ complet greøite. Urma sæ câøtigæm. Urma sæ fiu prim°ministru. Pe parcursul serii, psihicul meu s°a schimbat pe mæsuræ ce rezultatul s°a definitivat. Desigur, scopul cælætoriei fusese întotdeauna modernizarea flærii, însæ, în lupta aprigæ pe care am dat°o pentru a ajunge în punctul în care acest lucru este posibil, fiecare clipæ fusese træitæ pentru eliminarea obstacolelor, pentru a ne asigura cæ maøina era pregætitæ de drum, cæ motorul este pornit, cæ pasagerii sunt fie în interior, fie strigæ agitafli în urma noastræ, dar nu ne blocheazæ drumul în faflæ. Pentru a fi siguri, am discutat pe larg cum aveam sæ ne deplasæm pe noul teren al guvernærii; dar, în acel moment, opoziflia — cæreia îi aparflineam øi pe care o practicasem atâflia ani în deøert — ne domina gândirea. Atenflia noastræ intelectualæ øi raflionalæ era atrasæ de procesul guvernærii pe mæsuræ ce ziua se apropia, dar fondul nostru emoflional încæ se îndrepta într°acolo. A face opoziflie era singurul lucru pe care îl øtiam. Unul sau doi dintre veterani, precum Jack Cunningham øi Margaret Beckett, deflinuseræ portofolii ministeriale minore în guvernul Callaghan din perioada 1976°1979, dar restul aveam sæ ajungem la putere ca novici get°beget. Chiar øi veteranii cunoaøteau doar un guvern
O cælætorie
laburist în chinurile morflii, iar timpul øi spiritul anului 1997 erau la fel de îndepærtate de anii 1970 precum Marte de Pæmânt. În ce ne priveøte, eram bine dispuøi. Momentul era de partea noastræ. Ne încurajam spunându°ne cæ începutul unei noi aventuri învinge, adesea, ignoranfla. Eram încredinflafli cæ, pentru a ajunge aici, mæturaseræm totul în cale, cuceriseræm cu uøurinflæ, câøtigasem prin abandon. Nu am dus o campanie formidabilæ? Nu ne°am împlântat baionetele în duømani ca în niøte fructe coapte? Nu a anihilat strategia noastræ, produs al destinului, mândria din sufletele lor? Nu era guvernarea o altæ etapæ a aceleiaøi cælætorii, poate o etapæ nouæ, îndepærtatæ, nesiguræ øi impredictibilæ pentru noi aici øi acum? Dar putea fi, cu adeværat, atât de diferitæ? Cu siguranflæ, fiind îndræzneaflæ øi acflionând cu încredere, pæstrând acelaøi spirit, echipa care reuøise în mod strælucit sæ ajungæ în punctul respectiv nu°øi va pierde calitæflile în marøul care urma. Îi vedeam pe cei din jurul meu gândindu°se la toate acestea. În ræstimpuri, gândeam øi eu la fel. În noaptea aceea, când probabilitatea de a fi prim°ministru s°a transformat în certitudine, nu mai vedeam întunericul pe geam, ci lumina. Øi mi°era teamæ. Mi°era teamæ pentru cæ øtiam cæ nu era vorba doar de o altæ etapæ a aceleiaøi cælætorii. Acum urma sæ intræm pe un teren nou øi stræin. Mi°era teamæ pentru cæ simfleam, instinctiv, cæ obstacolele øi provocærile erau de un cu totul alt ordin de complexitate øi dificultate. Mi°era teamæ pentru cæ, urmærind distrugerea guvernului, am observat de°a lungul timpului cæ, chiar øi atunci când lua mæsuri corecte, odatæ ce opinia publicæ îi devenea ostilæ, nu mai conta dacæ are sau nu dreptate; øi, de îndatæ ce preferinflele publicului pæræsiseræ guvernul øi se îndreptaseræ spre noi, aceastæ stare de spirit era de nezdruncinat, indiferentæ la orice cu excepflia asigurærii propriei satisfacflii. Mi°era teamæ pentru cæ, în clipa aceea, nu m°am mai væzut ca ambiflios øi promiflætor, contestatar sau profet, ci ca deflinætor al responsabilitæflii, persoana care nu explicæ de ce lucrurile nu merg bine, ci ia decizii pentru a le pune în ordine. În sinea mea — dar tot mai clar —, am realizat cæ nu øtiu nimic despre cât de greu este cu adeværat, nimic despre cum funcflioneazæ cu adeværat guvernul øi, mai presus de toate, nimic despre cum voi reacfliona atunci când starea de spirit a populafliei avea sæ°mi fie ostilæ, ceea ce øtiam cæ avea sæ se întâmple pânæ la urmæ.
25
tony blair 26
În Londra, în sediul din Millbank (clædirea din care laburiøtii øi°au condus campania øi un sinonim pentru cruzime electoralæ) petrecerea începuse. În holul circumscripfliei mele din comitatul Durham unde erau numærate voturile, atmosfera era aproape de surescitare nebuneascæ. Laburiøtii erau, în mod natural, copleøifli de emoflie, dar chiar øi conservatorii, liberal°democraflii øi alflii simfleau cæ træiesc un moment istoric. Existæ o consecinflæ bizaræ a sistemului parlamentar în care prim°ministrul este parlamentar într°o circumscripflie pentru care candideazæ ca oricare altul. La un anume nivel, este foarte umilitor, pentru cæ, în momentul în care eøti doar candidat în respectiva circumscripflie, eøti pe picior de egalitate cu ceilalfli candidafli atunci când reprezentantul biroului electoral citeøte rezultatele. Ciudat, dar foarte democratic øi, mai degrabæ, pozitiv. Dar, desigur, din moment ce se insistæ atât de mult pe luptele la nivel înalt, circumscripfliile prim°ministrului øi ale liderului opozifliei nu au de°a face numai cu marile partide, ci øi cu numeroøi alfli candidafli care cautæ publicitate pentru anumite cauze (sau, uneori, doar publicitate). Au nume ciudate øi minunate, precum Screwy Driver (Partidul Rock ’n’ Roll), Boney Maronie Steniforth (Partidul Zænatic al Monøtrilor Urlætori), Jonathan Cockburn (Partidul Blair Trebuie Sæ Plece) øi Cherri Blairout°Gilham (Partidul Pensionarilor)! Fiecare partid are dreptul sæ°øi trimitæ membri la numærætoare øi tofli aceøtia miøunau în hol în timp ce eu urmæream la televizorul de la etaj cursa naflionalæ. În scurt timp, amploarea victoriei a devenit evidentæ. Nu era o simplæ victorie. Era o victorie covârøitoare. Dupæ aproximativ douæ ore, chiar m°am îngrijorat pentru o vreme. Titlurile de la televizor vorbeau de peste o sutæ de locuri pentru laburiøti. Conservatorii aveau doar øase. Am început sæ mæ gândesc cæ fæcusem ceva neconstituflional. Intenflionasem sæ°i înving pe conservatori øi sæ o fac frumos; dar dacæ îi eliminasem complet? Din fericire, ceva mai târziu, punctajul lor a început sæ creascæ, însæ majoritatea era tot istoricæ. Oamenii au început sæ se relaxeze øi sæ bea un pahar. Eu am ræmas cu totul moderat. Aveam de lucru. Vor trebui rostite discursuri; transmise mesaje; reglate tonuri; adoptate atitudini potrivite cu magnitudinea victoriei. În acest moment, emofliile mele s°au distanflat de cele ale practic tuturor celorlalfli. Pe mæsuræ ce ei au devenit tot mai însufleflifli de
O cælætorie
amploarea victoriei, eu am devenit tot mai copleøit de povara responsabilitæflii care urma sæ°mi cadæ pe umeri. Øtiu cæ pare cu totul bizar, însæ chiar au început sæ mæ enerveze toate aceste manifestæri. Nu înflelegeau despre ce responsabilitate imensæ era vorba? Chiar credeau cæ un manifest scris doar pentru a profita de o stare de spirit, ale cærui detalii au fost în mod necesar øi deliberat limitate, era suficient pentru a conduce o flaræ? Cineva s°a împleticit spre mine — primul dintre mulfli în seara aceea — øi a spus: „Nu e incredibil? Vei fi un mare prim°ministru, Tony, chiar vei fi“, la care mi°e teamæ cæ am spus: „Ei, fugi de°aici!“. De unde putea øti? De unde puteam øti eu însumi? Pe la miezul nopflii l°am sunat pe David Hill, un tip zdravæn øi solid care era purtætorul de cuvânt al partidului în Millbank øi am început sæ flipæm la el pe motiv cæ membrii partidului exagereazæ cu petrecerile, cæ par satisfæcufli øi trebuie sæ se calmeze cu toflii. „Suntem pe punctul de a repurta cea mai mare victorie din istorie øi sæ încheiem optsprezece ani la rând de guvernare conservatoare“, a ræspuns. „Cred cæ îmi va fi greu sæ le spun sæ paræ sobri.“ Mi°am concentrat atenflia asupra a ceea ce aveam sæ declar. Urmau 3 discursuri: în sala unde se numærau voturile fusesem confirmat parlamentar; în cadrul reuniunii locale a partidului din Clubul Laburist din Trimdon Village, în susul stræzii pe care locuiam; øi la Royal Festival Hall în Londra, pe la 5°6 dimineafla, unde fusese planificat un mare eveniment pentru fidelii partidului øi pentru presæ. Am discutat conflinutul cu Alastair Campbell, responsabil cu comunicarea. Fusese ca o stâncæ în anii trecufli. În viaflæ am întâlnit douæ tipuri de oameni flicnifli: cei care sunt doar flicnifli øi, din acest motiv, periculoøi; øi unii a cæror nebunie le oferæ creativitate, forflæ, ingenuitate øi vervæ. Alastair fæcea parte din a doua categorie. Problema cu ei este cæ pot fi schimbætori, dificili øi, din când în când, pot erupe cu consecinfle pægubitoare. Mai presus de toate, trebuie sæ înflelegi cæ nu îi pofli îmblânzi; pofli sta de vorbæ cu ei, dar acelaøi lucru care îi face diferifli øi strælucitori este acelaøi lucru care îi face sæ nu se conformeze normelor uzuale, predictibile de comportament. Øi træiesc mereu la limitæ. În ultima etapæ, înainte de a pleca în 2003, Alastair probabil a depæøit limita. La fel ca tofli oamenii creativi, poate særi calul, dar, de cele mai multe ori — mai
27
tony blair 28
ales în anii opozifliei øi în prima parte a guvernærii —, a fost indispensabil, de neînlocuit, aproape un alter ego. Alæturi de Gordon øi Peter Mandelson, transmitea aproape genial conceptele Noului Laburism øi era capabil sæ le prezinte în stil mediatic într°o epocæ media. Destul de amuzant, în ceea ce priveøte politica, era, mai degrabæ, apropiat de Vechiul Laburism. Starea lui de spirit, în noaptea aceea, rezona cu a mea: øi el se simflea deprimat, aproape apatic. Am revæzut ceea ce urma sæ spun øi, distanflându°mæ de euforia din jurul meu, ne°am concentrat asupra a ceea ce trebuia sæ accentueze fiecare discurs: primul discurs, familia; al doilea, partidul; al treilea, flara. Am træit singura emoflie autenticæ atunci când am vorbit despre tata. În timp ce îmi rosteam discursul în sala unde se numæraseræ voturile, i°am zærit lacrimile de mândrie din ochi. M°am gândit la viafla lui: un copil adoptiv în Glasgow; tatæl lui vitreg, gabier în øantierul naval din Govan; mama lui vitregæ, un amestec straniu de pærinte fanatic — a refuzat sæ°l înapoieze mamei naturale — øi militant socialist; în tinereflea lui, secretar al Tinerilor Comuniøti din Glasgow; apoi a plecat în ræzboi ca soldat de rând, terminându°l ca maior øi conservator, într°o vreme în care aproape toatæ lumea parcurgea traseul invers. A devenit universitar, avocat pledant øi apoi conservator militant. Singura circumscripflie siguræ pentru conservatori în nordul Angliei era Hexham øi, pentru alegerile din 1964, era considerat candidat sigur. Avea chiar propriul lui timp de emisie la o televiziune localæ. Era inteligent, fermecætor øi ambiflios într°un mod extraordinar. Se potrivea modelului pe care conservatorii îl cæutau pentru o lume în schimbare: nimeni nu îi putea ataca originea socialæ. El øtia asta, træise cu ea øi învæflase sæ scape de ea. Apoi, într°o noapte din anul acela, dupæ seria obiønuitæ de reuniuni, evenimente sociale øi muncæ grea, a suferit un atac cerebral serios øi a fost aproape de moarte. A supraviefluit, dar, timp de trei ani dureroøi, a fost nevoit sæ învefle din nou sæ vorbeascæ. Îmi amintesc cum mama îl ajuta, zi de zi, cuvânt cu cuvânt, frazæ chinuitoare dupæ frazæ chinuitoare. Îmi amintesc øi cum veniturile noastre au scæzut peste noapte, cum unii dintre prieteni l°au pæræsit øi cum a venit recunoaøterea zdrobitoare a faptului cæ, din moment ce vorbirea nu avea sæ°i revinæ niciodatæ la normal, cariera lui politicæ se încheiase.
O cælætorie
Tatæl meu m°a format în politicæ. Nu pentru cæ m°a învæflat enorm de multe lucruri despre politicæ în sensul pregætirii pentru aceastæ profesie (øi, fiind de cealaltæ parte a baricadei politice, am purtat discuflii destul de aprinse, deøi mult mai rar decât ar fi trebuit), dar, copil fiind, aveam obiceiul sæ trag cu urechea la discufliile pe care le avea cu prietenii øi sæ aud unele argumente øi pasiunea din vocile lor, ajungând, astfel, la o anumitæ înflelegere a chichiflelor politicii. Îmi amintesc ziua în care am cunoscut, pentru prima datæ, niøte politicieni. În mod ciudat, cred cæ erau Michael Spicer, mai târziu, parlamentar conservator, øi chiar — dar memoria m°ar putea înøela— Patrick Jenkin, care a funcflionat în Cabinetul doamnei Thatcher. Au venit la cinæ acasæ la noi în Durham, motivul fiind, îmi amintesc vag, cæ Michael — o tânæræ speranflæ conservatoare pe vremea aceea — îøi dorea sæ ducæ o luptæ færæ sorfli de izbândæ pentru un fotoliu parlamentar, pentru a se înflærca, iar tata avea influenflæ în comitat. Însæ nimic din toate acestea nu reflecta principala influenflæ asupra evolufliei mele politice. Ceea ce m°a învæflat tata în primul rând, øi a fæcut°o într°un mod cu totul inconøtient, este de ce oameni ca el devin conservatori. Era særac. Fæcea parte din clasa muncitoare. Aspira sæ avanseze în clasa mijlocie. A muncit din greu, a reuøit prin forfle proprii øi øi°a væzut copiii ajungând chiar mai departe decât el. A crezut — cum au crezut mulfli din generaflia lui — cæ urmarea fireascæ a acestor eforturi, næscute dintr°o anumitæ atitudine, era îmbræfliøarea doctrinei conservatoare. Într°adevær, era parte a pachetului. Reuøeai — erai un conservator: douæ fefle ale aceleiaøi monede. Ambiflia mea politicæ a fost sæ rup aceastæ legæturæ øi sæ o înlocuiesc cu o monedæ diferitæ. Eøti milos; îfli pasæ de cei mai puflini nocoroøi decât tine; crezi atât în societate, cât øi în individ. Pofli fi laburist. Pofli avea succes øi, în acelaøi timp, îfli poate pæsa; ambiflios øi milos; meritocrat øi progresist. Mai mult, acestea nu sunt sentimente stræine aflate într°o alæturare ciudatæ. Sunt douæ modalitæfli perfect compatibile de a transforma progresul în realitate; øi satisfac pretenflii realiste, nu utopice, ale naturii umane. Aøa încât tatæl meu m°a influenflat în mod profund, dupæ cum mama m°a influenflat în alt fel. Era atât de diferitæ de tata pe cât este posibil pentru doi oameni care træiesc împreunæ. Eu îi semæn
29
tony blair 30
mai mult tatei: motivat, hotærât, cu o ambiflie strict direcflionatæ, care, mi°e teamæ, se transformæ cu uøurinflæ în egoism în cazul ambilor. Mama, din contræ, era o femeie decentæ, adorabilæ, aproape sfântæ. Era timidæ, chiar puflin introvertitæ. A susflinut cariera politicæ a tatei ca soflie øi partener, dar, dupæ cum îmi mærturisea ocazional, nu era un adeværat conservator. Din anumite motive — care, poate, aveau legæturæ cu originile ei irlandeze —, se simflea oarecum exclusæ; øi se gândea cæ unii dintre prietenii conservatori ai tatei l°au pæræsit atunci când acesta s°a îmbolnævit. Mama a murit când eu abia împlinisem douæzeci øi doi de ani. Era bolnavæ de cancer tiroidian. Privind în urmæ, era clar cæ nu ar fi putut supravieflui, atât de clar cæ a fost un mic miracol cæ a mai træit încæ cinci ani dupæ ce a fost diagnosticatæ. Dar øocul morflii. Nu se comparæ nimic cu pierderea unui pærinte. Nu vreau sæ spun cæ este mai dureroasæ decât pierderea unui copil. Nu este. Nu cred cæ existæ ceva mai dureros. Vreau sæ spun cæ te afecteazæ într°un mod unic, cel puflin dacæ se întâmplæ atunci când eøti tânær. Moartea mamei a fost øocantæ pentru cæ nu m°am aøteptat la acest eveniment. Pe mæsuræ ce starea sænætæflii ei se deteriora, iar eu eram în ultimele luni de studiu la Oxford, muncind din greu pentru examenele finale, tata øi fratele meu, Bill, mi°au ascuns adeværul în privinfla sænætæflii ei. Am venit acasæ la sfârøitul lui iunie øi tata m°a luat de la garæ. „Mama ta este foarte bolnavæ“, mi°a spus. „Øtiu, dar nu va muri, nu°i aøa?“, am spus, vorbind despre ce era mai ræu pentru ca el sæ mæ liniøteascæ, dupæ cum, prosteøte, speram. „Ba da, mi°e teamæ cæ va muri“, a ræspuns. Atunci, lumea mea s°a întors cu susul în jos. Nu°mi puteam imagina aøa ceva. Persoana care m°a crescut, care m°a îngrijit, care era mereu lângæ mine pentru a mæ ajuta øi a mæ dezmierda; persoana care mæ iubea indiferent de funcflie, de caracter, færæ sæ aøtepte nimic de la mine; persoana care mæ iubea pur øi simplu: aceastæ persoanæ nu avea sæ mai fie. Viafla nu a mai fost niciodatæ la fel dupæ moartea mamei. Atunci am cæpætat sentimentul urgenflei, am devenit foarte ambiflios, am înfleles cæ viafla este finitæ øi trebuie træitæ conøtientizând acest lucru. Îmi e dor de ea în fiecare zi.
O cælætorie
Cu toatæ euforia øi bucuria din noaptea alegerilor, care inundau, ca o maree, totul în jur, m°am gândit la ea øi am øtiut cæ, deøi ar fi fost nespus de mândræ, dragostea ei nu ar fi fost afectatæ cu nicio fracfliune. Era deja totalæ, în sine. Øi, desigur, mai realæ decât adulaflia efemeræ din 1 Mai 1997. Atunci l°am væzut pe tata în Trimdon, uitându°se la mine, realizând cæ toate speranflele lui s°ar putea împlini prin mine. Când privirile ni s°au întâlnit, am øtiut cæ ne gândim la acelaøi lucru: mama ar fi trebuit sæ fie aici øi sæ vadæ. Am încercat sæ mæ adun øi sæ mæ întorc în prezent. Peste tot erau mulflimi de oameni. Clubul laburist din Trimdon era cuprins de extaz. Am luat un avion de la aeroportul Teesside øi i°am transmis din zbor rezultatele lui Alastair. Conservatori importanfli, membri ai guvernului, îøi pierdeau fotoliile, precum secretarul apærærii, Michael Portillo, øi secretarul afacerilor externe, Malcolm Rifkind. Era un cutremur politic. Am stat lângæ Cherie, punându°mi gândurile în ordine pentru Festival Hall. Øtia ce gândesc øi, ca întotdeauna în astfel de momente, putea vorbi cu mine ca nimeni altcineva. Mi°a spus cæ øtie cæ va fi foarte greu øi cæ ne aøteaptæ atât vremuri rele, cât øi bune, cæ politica începe în felul acesta, dar nu se terminæ niciodatæ la fel, cæ fusese un privilegiu sæ participe, cæ aveam ceva autentic de oferit øi cæ o vom face împreunæ. Într°unul dintre incidentele ridicole care au urmat, ne°am rætæcit pe drumul spre Festival Hall øi, asemeni familiei von Trapp, deøi am tot fost anunflafli mulflimii care ne aøtepta prin cântecul nostru tematic din campanie, „Things Can Only Get Better“ , nu am urcat niciodatæ pe scenæ. Pânæ la urmæ, am ajuns. Disciplina mea mentalæ era totalæ. Era o victorie absolutæ øi, din acest motiv, eram øi mai conøtient de responsabilitatea pe care o implica. Nu trebuia sæ ofer niciun minut impresia cæ întreaga situaflie i se urcase partidului la cap. Trebuia sæ aræt ca un prim°ministru, nu ca un fotbalist care tocmai marcase golul victoriei pe Wembley. Nu a fost uøor. Am ajuns la concluzia cæ una dintre cele mai neplæcute experienfle din viaflæ este sæ fii singurul om treaz la o petrecere. Nimic nu poate schimba faptul cæ tu eøti pe uscat, iar restul sunt plini de bæuturæ. Ei flipæ, plâng øi râd, iar tu spui: „da, „Lucrurile nu pot merge decât spre bine“ (n. trad.).
31
tony blair 32
mulflumesc, este un moment special“. Eøti urmærit tot timpul de camere de filmat; fotografii fac poze; reporterii scriu. Tu zâmbeøti, dar nu trebuie sæ te laøi luat de val; îmbræfliøezi, dar cu o bætaie pe spate; mulflumeøti, dar færæ efuziune. Erau fefle familiare din campanie, prieteni pe care îi øtiam din anii trecufli, oameni pe care nu°i væzusem niciodatæ. Pentru ei, fiecare salut era un moment de savurat; pentru mine, un moment care trebuia considerat o obligaflie înainte de a merge mai departe. L°am væzut pe Niel Kinnock, liderul laburist care m°a învæflat atât de multe, iar salutul a fost autentic, cældura — naturalæ øi ireprimabilæ. Dar, chiar øi cu el, eram conøtient de privirea nervoasæ a lui Alastair care mæ trimitea pe podium, conøtient cæ, în timp ce alflii se puteau relaxa, noi eram încæ pe scenæ øi trebuia sæ îi facem pe plac publicului. Ca lider al opozifliei, deflii o mare responsabilitate; sæ candidezi pentru cea mai înaltæ poziflie în oricare stat este un lucru împoværætor. Eøti un standard pentru politica ta, pentru partidul tæu øi pentru convingerile lor intime. Oricine a condus vreodatæ o companie øi a câøtigat niøte alegeri øtie ce sarcinæ importantæ îi revine. Milioane de decizii care flin de organizare, comunicare, de personal sau de politicæ trebuie luate rapid øi eficient. Dacæ îfli pofli face treaba bine, este o bunæ pregætire øi semnul unei reale capacitæfli de conducere, dar impactul asupra ta, ca persoanæ, este diferit. Din momentul în care ai pe umeri mantia de prim°ministru, înflelegi cæ scara, importanfla øi complexitatea sunt total diferite. Nu se aflæ la capætul aceluiaøi spectru de conducere. Te afli în cu totul altæ dimensiune. Mai mult: atunci când candidezi pentru o astfel de funcflie, ai o echipæ care se comportæ ca o echipæ. Da, tu eøti øeful, dar colaboratorii tæi sunt atât de aproape, intimitatea voastræ atât de rafinatæ de experienflæ, interacfliunea voastræ atât de guvernatæ de o familiaritate aproape telepaticæ, încât væ simflifli ca o familie sau ca o clicæ politicæ de conspiratori însufleflifli de aceleaøi sentimente. În momentul în care am urcat scærile podiumului øi am încercat sæ°mi concentrez mintea øi energia spre cuvintele pe care aveam sæ le rostesc, am reuøit, în cele din urmæ, sæ identific rædæcina temerii care nu contenise sæ creascæ pe parcursul întregii zile: eram singur. Nu vor mai fi echipe, gæøti prietenoase, emoflii împærtæøite în grupuri intime de amici. Vor fi ei; øi voi fi eu.
O cælætorie
La un moment dat, ei nu°mi vor putea influenfla viafla øi nici eu pe a lor. M°am urcat pe podium øi am privit mulflimea. Oamenii erau adunafli pe podul Waterloo, comasafli nu doar în fafla Festival Hall, ci øi în jurul digului Tamisei, ovaflionând, fæcând semn cu mâinile, valuri de emoflie reverberând prin ei. Eram stæpânit de aceeaøi neræbdare care mæ dominase întreaga zi, dornic sæ termin o datæ cu afurisita de særbætoare øi sæ mæ întorc la treabæ; øi, mai ales, sæ descopær ce înseamnæ sæ guvernezi. Dar mi°am luat cea mai potrivitæ expresie. Chiar în clipa în care am început sæ vorbesc, soarele øi°a fæcut apariflia, iar zorii s°au reværsat cu amestecul acela de luminæ portocalie, gri øi albastræ care vesteøte o zi frumoasæ. Nu am rezistat sæ nu spun, deøi imediat am øi regretat: „Noi zori s°au arætat, nu°i aøa?“. Aceste vorbe au purtat speranflele deja stratosferice pe o orbitæ øi mai înaltæ. Foarte repede m°am stræduit sæ°i aduc cu picioarele pe pæmânt, accentuând faptul cæ am fost aleøi ca noi laburiøti øi vom guverna ca noi laburiøti. Probabil nu ar fi contat ce spuneam, dar eram deja obsedat de ideea cæ flara s°ar putea speria de mandatul pe care ni°l oferise øi ar putea crede cæ urma sæ ne întoarcem la vechiul laburism, în locul Noului Laburism pe care îl promisesem. M°am gândit sæ calmez øi sæ liniøtesc spiritele, conøtient cæ orice ar aduce a mândrie sau aroganflæ, oricât de palide, ar ajunge repede sæ ne bântuie. În cele din urmæ, la ora øapte dimineafla, m°am întors cu Cherie la casa noastræ din Islington din nordul Londrei, acum înconjuratæ de oameni, pentru a prinde o oræ de somn înainte de a merge la Palat pentru a mæ întâlni cu regina øi a prelua frâiele guvernærii. Era straniu sæ fim din nou acasæ cu toate aøa cum le læsaseræm, øtiind cæ vom mai petrece aici încæ una sau, poate, douæ nopfli, înainte de a pleca pentru totdeauna. Somnul de o oræ m°a revigorat mai mult decât mæ aøteptasem. Rezultatele oficiale fuseseræ anunflate. Majoritatea noastræ de 179 de locuri în fafla tuturor celorlalte partide luate împreunæ era seismicæ, cea mai mare din istoria Marii Britanii. Circumscripflii în care nu câøtigaseræm niciodatæ, ca Hove (pe care am pæstrat°o chiar øi în 2005), erau ale noastre acum. Unele reveniseræ la noi pentru prima datæ dupæ victoria impresionantæ a lui Attlee din 1945. Locuri pe care le consideraseræm a fi pur albastre øi de
33
tony blair 34
neschimbat erau acum roøii: Hastings, Crawley, Worcester, Basildon øi Harrow. Øi, apropo, toate au ræmas roøii dupæ urmætoarele douæ alegeri. La scurt timp dupæ ce urnele se închiseseræ cu o noapte în urmæ, apæruseræ primele sondaje la ieøirea de la vot, John Major m°a sunat pentru a°øi recunoaøte înfrângerea. A fost elegant, dar nu cred cæ i°a fost uøor. Avea multe calitæfli, dar principala lui slæbiciune a fost aceea cæ a luat prea personal faptul cæ m°am stræduit atât de tare sæ°l înlætur de la putere. Este un lucru ciudat în politicæ, dar liderii øi partidele se pot simfli absolut sincer ofensafli de ceea ce ei consideræ a fi atacuri incorecte la adresa lor (nu neg cæ sufær øi eu de aceastæ problemæ, deøi m°am luptat mereu cu ea) øi, cu toate acestea, par a uita cu desævârøire incorectitudinea atacurilor lor la adresa adversarilor. Când privesc în urmæ la modul în care ne°am comportat ca opoziflie, admir enorm profesionalismul, însæ unele tactici au fost prea oportuniste øi prea superficiale. Mai mult decât atât, au semænat seminfle care au încolflit în moduri pe care nu le anticipaseræm, cu unele consecinfle care ne°au pus în pericol. Atacurile mele la adresa lui Major au fost întodeauna de naturæ politicæ — lider slab, partid dezbinat —, în timp ce atacurile conservatorilor la adresa mea au fost øi continuæ sæ fie extrem de personale — mincinos, impostor, øarlatan etc. Aøa se face cæ lui Major nu i°a fost uøor sæ mæ sune, dar a fæcut°o, iar eu i°am adus omagii pe tot parcursul zilei (deøi nu sunt sigur dacæ, nu cumva, i°am ræsucit cuflitul în ranæ). Celælalt telefon pe care l°am primit a fost de la Bill Clinton. A fost grozav — cald, cu totul încântat de faptul cæ un progresist, un adept al celei de°a treia cæi a venit la putere —, deøi aø fi putut paria cæ, la fel ca întotdeauna, øtia ce gândeam, cunoøtea capcanele care îmi stæteau în faflæ øi încerca sæ mæ pregæteascæ cu delicatefle, dar færæ ascunziøuri, pentru schimbarea care urma. Deplasarea de la Richmond Crescent din Islington la Palatul Buckingham a fost extraordinaræ. Oamenii au ieøit din case, au umplut stræzile, fluturându°øi mâinile, aclamând. Deasupra huruiau elicoptere care filmau în direct øi, din acest motiv, oamenii øtiau unde eram øi veneau sæ ne salute. Pærea cæ întreaga flaræ îøi luase o zi liberæ. În perioadele de mari schimbæri politice se manifestæ o solidaritate ciudatæ. Oamenii voteazæ din multe
O cælætorie
motive. Unii oameni voteazæ, færæ excepflie, pentru acelaøi partid. (Eu am votat cu laburiøtii în 1983. Nu prea credeam cæ o victorie a laburiøtilor era un lucru bun pentru flaræ, iar eu eram candidat laburist!) Mulfli oameni voteazæ din loialitate sau prin tradiflie, însæ, atunci când se anunflæ rezultatele care consfinflesc cea mai bunæ soluflie pentru o flaræ care are nevoie de schimbare, chiar øi cei care au votat împotriva ta se alæturæ bucuriei. Este ca øi cum ar dispune de douæ voturi: unul pe care îl introduc în urne øi un altul pe care îl acordæ mental. Când am intrat cu maøina prin porflile Palatului Buckingham erau øi mai mulfli oameni, avizi sæ°l vadæ pe noul prim°ministru. Cherie era foarte emoflionatæ. Ca întotdeauna, tot ce°mi doream era sæ mæ apuc de treabæ. Speram sæ termin mai repede cu toate convenfliile, tradifliile øi ceremoniile care mæ flineau în loc. Am fost poftit într°o micæ anticameræ, ce dædea în camera în care se afla regina. Dintr°o datæ, m°am simflit agitat. Cunoøteam protocolul de bazæ, dar foarte vag. Se numeøte „særutatul mâinilor“, primirea autorizafliei de a guverna din partea reginei. Ea este øeful statului. Eu eram prim°ministrul ei. Lângæ mine se afla un oficial înalt care flinea un baston. „Trebuie sæ væ spun un lucru, domnule Blair“, a început (observafli apelativul „domnule Blair“, folosit înainte de învestire), „nu særutafli cu adeværat mâinile reginei în ceremonia de særutat al mâinilor. Doar le øtergefli foarte uøor cu buzele“. Mærturisesc cæ acest sfat m°a încurcat. Ce Dumnezeu voia sæ spunæ? Sæ le øterg ca pe o pereche de pantofi sau sæ le ating cu delicatefle? Eram tot nedumerit când o uøæ s°a deschis øi am fost poftit înæuntru, din nefericire împiedicându°mæ puflin de un covor, aøa încât, practic, m°am næpustit asupra mâinilor reginei, mai degrabæ cuprinzându°le decât øtergându°le. Mi°am revenit suficient de repede pentru a mæ regæsi în fafla ei. O mai întâlnisem øi înainte, desigur, însæ, de data aceasta, era ceva diferit. Era prima mea audienflæ. Sunt multe de spus despre reginæ. Cu ocazia acestei întâlniri, am observat douæ lucruri: era destul de timidæ, fapt destul de ciudat pentru cineva cu experienfla øi poziflia ei; øi, în acelaøi timp, directæ. Nu vreau sæ spun nepoliticoasæ sau insensibilæ, ci doar directæ. „Suntefli al zecelea prim°ministru al meu. Primul a fost Winston. Asta s°a întâmplat înainte sæ væ naøtefli.“ Am discutat ceva timp, nu chiar træncænealæ, ci flecæreala
35
tony blair 36
obiønuitæ despre programul guvernului, conversaflia fiind oarecum forflatæ. Apoi, a fost poftitæ Cherie pentru a°øi prezenta omagiile, iar regina a pærut mai relaxatæ atunci când au stat la taifas. (În ciuda credinflei populare, Cherie s°a înfleles mereu bine cu ea.) Cherie i°a explicat unele lucruri foarte practice pe care trebuia sæ le facem pentru copii øi cât de straniu avea sæ li se paræ sæ locuiascæ în Downing Street, iar regina aproba înflelegætor. Mi°e teamæ cæ eu pæream uøor nebun, neøtiind când øi cum puteam încheia conversaflia, concentrându°mæ asupra a ceea ce trebuia sæ spun pe treptele din Downing Street, simflindu°mæ, din cauza lipsei de somn, destul de buimæcit. Regina a înfleles tot, desigur, øi a menflinut conversaflia nu mai mult decât era necesar; apoi, printr°un gest aproape imperceptibil, a încheiat°o øi ne°a condus pânæ la uøæ. „Pe aici, domnule prim°ministru“, a spus tipul cel înalt cu baston în timp ce ne petrecea pe scæri în jos la maøina care ne aøtepta. Øi aøa am ajuns în Downing Street. Dupæ ce am salutat mulflimea, m°am urcat pe piedestalul care avea sæ°mi serveascæ de atâtea ori în anii ce urmau. Ceea ce am spus a reflectat dorinfla mea permanentæ øi chinuitoare de a scæpa de euforia særbætoririi evenimentului øi de a trece la treabæ. Am vorbit de planuri, programe øi politici — nu un discurs lung, ci unul strict axat pe ceea ce urma sæ facem din momentul în care intrasem pentru prima datæ pe uøa aceea. Dar, în realitate, nu mai avea importanflæ ce spuneam. Starea de spirit era cum era øi aø fi putut s°o înæbuø la fel de bine cum aø fi putut opri un camion în mers. Speranflele reprimate ale unei generaflii erau puse, acum, în mine. Voiau ca lucrurile sæ se schimbe, sæ arate, sæ paræ øi sæ aibæ caracteristicile unei noi ere, iar eu eram liderul acestui sentiment. Formau, tofli, o miøcare coagulatæ de un singur interes convergent: eliminarea vechiului øi instalarea noului. Nu erau preocupafli de dilemele politicii sau de natura sælbaticæ a procesului decizional. Se cocoflaseræ pe picioroange mult deasupra stræzii urâte unde era fæcutæ politica realæ øi, de la înælflimea aceea, puteau vedea doar posibilitatea, oportunitatea, orizontul îndepærtat, dar, cu siguranflæ, accesibil al visurilor viitoare. Când Barack Obama a condus øi a câøtigat extraordinara sa campanie prezidenflialæ în 2008, puteam spune exact ce gândeøte.
O cælætorie
La un anumit nivel, emoflia øi energia næscute din speranflele puse în tine te remonteazæ, te impulsioneazæ, iar tot ce faci pare magic. fiara este în extaz, iar tu eøti acolo cu ea. La un nivel mai profund, totuøi, realizezi repede cæ, deøi eøti depozitarul øi, parflial autorul acestei speranfle, acum ele au o viaflæ proprie, un spirit propriu, iar acest spirit urcæ spre culmi cu mult în afara controlului tæu. Vrei sæ°l prinzi, sæ°l îmblânzeøti øi sæ°l controlezi, întrucât chiar independenfla lui, øtii prea bine, dæ naøtere unor aøteptæri imposibil de satisfæcut ale publicului. Aøteptærile de aceastæ naturæ nu pot fi satisfæcute. Acest lucru vrei sæ îl spui oamenilor. Adesea chiar îl spui. Dar spiritul nu poate fi încorsetat. Iar când, în cele din urmæ, dispare, læsându°fli susflinætorii faflæ în faflæ cu realitatea — o realitate pe care nu ai negat°o niciodatæ øi pe care ai încercat chiar sæ le°o aduci în atenflie —, apare pericolul dezamægirii, foarte dureroase tocmai din cauza a ceea ce a precedat°o. Oricum, aøa am simflit eu. Pærea ireal pentru cæ era ireal. Era de înfleles cæ oamenii se simfleau astfel; de înfleles cæ îmi doream sæ îi conduc; de înfleles cæ, împreunæ, deveniseræm o forflæ de neoprit. Dar era, într°un mod profund, o decepflie pentru ambele pærfli — nu o decepflie deliberat construitæ sau o decepflie generatæ din reaua credinflæ sau de unele motive nelegitime, ci una næscutæ din speranfla cæ succesul øi alegerile dificile ar putea fi, oarecum, decuplate. Poate cæ ar fi mai potrivit sæ spunem deziluzie; dar, atunci când poliflistul s°a postat lângæ uøa deschisæ din Downing Street, numærul 10, am resimflit alegerea mea în calitate de prim°ministru ca pe o eliberare, naøterea a ceva mai bun decât avusesem pânæ în acel moment. Pentru bietul personal învechit de la Numærul 10, a fost, totuøi, un øoc. Dupæ cum se obiønuia, John Major a ieøit cu doar câteva clipe înainte sæ vin eu. Sosisem. Era o tradiflie ca, atunci când noul prim°ministru intræ, personalul sæ se alinieze pe coridorul care duce la cabinet øi sæ aplaude. Câfliva membri ai Cabinetului îøi aminteau vag ultimul guvern laburist, dar erau tineri pe vremea aceea. Acum, marea lor majoritate nu puteau spune decât la revedere celor optsprezece ani de guvernare monocoloræ. Când am înaintat printre rândurile de chipuri, toate nefamiliare — oameni care urmau sæ°mi fie tovaræøi în cursul evenimentelor viitoare, mulfli dintre ei prieteni —, unele pæreau
37
tony blair 38
puflin triste din cauza plecærii vechii gærzi, iar câteva femei suspinau sau plângeau. Înainte sæ ajung la capætul coridorului, m°am simflit un adeværat ticælos, pentru cæ am venit øi am provocat toatæ aceastæ suferinflæ. Nu este nevoie sæ mai spun cæ mi°am revenit repede. Apoi am intrat în cabinet. Nu°l mai væzusem pânæ atunci. Este impresionant, atât în sine, cât øi datoritæ istoriei cæreia i°a fost martor. Am stat o clipæ øi am privit în jur, copleøit brusc de sacralitatea sa, mii de imagini perindându°mi°se prin minte, ca niøte cærfli poøtale animate cu Gladstone, Disraeli, Asquith, Lloyd George, Churchill, Attlee, cu momentele istorice de ræzboi øi pace, cu irlandezi øi Michael Collins, cu reprezentanfli ai numeroaselor colonii intrând pe uøæ øi negociindu°øi independenfla. Aceastæ încæpere fusese martora dezvoltærii, menflinerii øi præbuøirii unuia dintre cele mai mari imperii din toate timpurile. M°am gândit la toate crizele øi catastrofele, la toate deciziile øi deliberærile, la toate reuniunile în care se discutau problemele de zi cu zi øi la misiunea fundamentalæ a guvernærii unei nafliuni. Toate acestea trecuseræ prin aceastæ cameræ micuflæ cu vedere în grædina din Downing Street, în care doi faløi stâlpi marcau capætul mesei. Masa însæøi era produsul unei decizii a lui Macmillan care a dorit°o ovalæ, astfel încât prim°ministrul, care stæ în centru, sæ poatæ observa feflele øi limbajul nonverbal al tuturor membrilor Cabinetului øi, mai ales, orice semne, cât de mici, de loialitate sau dezacord. Iatæ øi scaunul prim°ministrului, singurul cu brafle, fie pentru a fi mai impunætor, fie pentru cæ prim°ministrul, spre deosebire de tofli ceilalfli, are nevoie de mai mult sprijin. Pe scaunul alæturat, în camera, de altfel, goalæ, øedea Sir Robin Butler, faimosul secretar al guvernului, extraordinar de experimentat, care colaborase strâns atât cu Margaret Thatcher, cât øi cu John Major. Mi°a arætat scaunul prim°ministrului, în care m°am aøezat, fericit cæ°mi pot odihni picioarele dupæ tumultul ultimelor douæzeci øi patru de ore. „Aøadar“, a spus, „øi acum?“ Era o întrebare bunæ. „Am studiat manifestul“, a continuat, ceea ce, în mod absurd, m°a deranjat, „øi suntem gata sæ ne apucæm de treabæ pentru dumneavoastræ“. În lumina a ceea ce, ulterior, a devenit un dezacord puternic în privinfla naturii procesului decizional al guvernului meu øi a aøa°numitului sæu stil de tip „sofa“, trebuie sæ spun de la bun
O cælætorie
început cæ l°am gæsit pe Robin foarte profesionist, curtenitor øi încurajator. Nu°i plæceau o serie de inovaflii, însæ fæcea tot posibilul pentru a le pune în aplicare. Era imparflial în cea mai bunæ tradiflie a corpului britanic de funcflionari publici, inteligent øi foarte patriot. Dar era un tradiflionalist cu toate avantajele øi dezavantajele pe care le implicæ respectarea tradifliilor; øi, din acest punct de vedere, era reprezentativ pentru o mare parte a funcflionarilor publici superiori. Foarte curând, mi°am dat seama cæ nu a privit cu ochi buni numirile lui Jonathan Powell în calitate de øef al personalului, a lui Alastair øi, chiar dacæ într°o mæsuræ mai micæ, a vechii mele prietene øi factotum, Anji Hunter. Chiar dacæ Jonathan lucrase în serviciul public, erau tofli „consilieri speciali“, numiri politice efectuate de noul guvern. În mod esenflial, sistemul britanic este condus de funcflionari publici de carieræ pânæ la nivelurile superioare. Consilierii speciali sunt puflini, spre deosebire de sistemul american, de exemplu, în care sunt câteva mii. Când, dupæ câfliva ani de guvernare, am ajuns la øaptezeci, unii au considerat acest lucru aproape o încælcare a Constitufliei. Cu toate acestea, consilierii speciali sunt o parte vitalæ a guvernærii moderne. Aduc angajament politic, ceea ce nu este, neapærat, ceva ræu (întotdeauna mi s°a pærut cæ un astfel de angajament era cu atât mai respins cu cât era propus de stânga, dar poate e doar paranoia!); pot aduce expertizæ; øi, încadrafli în mod corespunzætor, interacflioneazæ cu øi pot fi sprijinifli de funcflionarii publici de carieræ care, la rândul lor, au de câøtigat din interacfliunea cu aceøti consilieri. În lumina a ceea ce urmeazæ sæ spun, vreau sæ subliniez faptul cæ mulfli dintre funcflionarii publici nu numai cæ au colaborat bine cu consilierii speciali, dar le°a fæcut plæcere øi s°au legat prietenii sincere. A existat o discuflie între Robin øi Jonathan asupra posibilitæflii ca Alastair sau Jonathan sæ dea instrucfliuni funcflionarilor publici, în cele din urmæ ajungând la un compromis. (Øi, apropo, împotriva niciunuia dintre ei nu a existat vreo plângere din partea funcflionarilor publici în perioada în care s°au aflat în Downing Street.) Nu mi°a venit øi încæ nu°mi vine sæ cred cæ predecesorii mei nu au avut un øef de facto al personalului, însæ Jonathan a fost primul numit øi asumat în mod deschis. Lui Robin nu i°a plæcut foarte mult øi, în mintea lui, s°a combinat cu un alt lucru: modul în
39
tony blair 40
care sunt luate deciziile. Aici, a avut un argument mai puternic. Adeværat, în primul an sau cam aøa ceva, pe mæsuræ ce ne°am pus pe picioare øi am cæutat sæ facem faflæ provocærilor guvernærii, am tins sæ funcflionæm ca o unitate destul de compactæ, din care unii dintre funcflionarii publici superiori s°au simflit excluøi. Din perspectiva noastræ, am lucrat la capacitate maximæ pentru a ne respecta extrem de numeroasele promisiuni de modernizare. Am avut foarte repede revelaflia descurajantæ a diferenflei dintre a spune øi a face. În opoziflie, diferenfla nu înseamnæ nimic, pentru cæ „a spune“ este tot ceea ce pofli face; la guvernare, unde „a face“ înseamnæ totul, diferenfla este brusc perceputæ ca o præpastie de birocraflie, frustrare øi dezamægire. Astfel încât am avut tendinfla sæ muncim în acelaøi fel în care am fæcut°o atunci când ne aflam în campanie sau când modernizam Partidul Laburist. Cu toate acestea, Robin colabora cu noi doar de opt luni. În timp, ne°am extins, am învæflat, ne°am adaptat. Miniøtrii, înflelegând schimbærile pe care le implementam, s°au adaptat. Modul de operare s°a schimbat. Cabinetul øi comitetele Cabinetului au înflorit, iar contribufliile consilierilor speciali øi ale funcflionarilor publici s°au echilibrat. Insinuærile privind „guvernarea de tip sofa“ au fost întotdeauna, din acest motiv, ridicol de exagerate. În primul rând, liderii au avut întotdeauna cercuri intime de consilieri. Mai mult decât atât, deøi Robin insistase mult pe faptul cæ predecesorii mei fuseseræ niøte puriøti ai guvernului, eu îmi amintesc altceva, deøi din exterior, despre doamna Thatcher øi relafliile ei cu Cabinetul. Exista øi o problemæ mai seriosæ, aflatæ la rædæcina unui dezacord cu privire la modul în care funcflioneazæ un guvern modern. Dupæ cum voi aræta mai târziu, aptitudinile necesare pentru a face statul modern sæ funcflioneze eficient sunt diferite de cele necesare la mijlocul secolului XX: au mai puflin legæturæ cu consilierea politicæ tradiflionalæ øi mai mult cu furnizarea øi gestionarea proiectelor. Aptitudinile necesare sunt destul de similare celor din sectorul privat. Este adeværat în cazul funcflionarilor publici. Este adeværat øi în cazul politicienilor. Aptitudinile care te aduc pe culmea lunecoasæ a parlamentului nu sunt, neaparat, aceleaøi care îfli permit sæ conduci un departament cu mii de angajafli øi cu un buget de ordinul miliardelor.