Pages from dintica in regatul zanei merciluta preview

Andrei Dumitrașcu Andra Badea

DințiCă În Regatul Zânei Merciluță

Nu foarte demult și nici foarte departe, trăia un dinte de lapte pe nume Dințică. Dințică era un dințișor inimos, vesel și de un alb strălucitor.

Pe cât era de mic, pe atât de mare îi era curiozitatea și mereu voia să știe ce se petrece în lumea cea mare. Într-o bună dimineață, pe când soarele abia răsărise pe cerul albastru, Dințică s-a trezit într-un loc pe care nu-l mai văzuse până atunci.

Nu recunoștea nimic în jurul său și și-a dat seama că se rătăcise.

Inima îi bătea cu putere, atât de tare de parcă o puteai auzi de la distanță.

Era pentru prima dată când era singur și știa că trebuia să fie curajos. În timp ce se gândea încotro s-o ia, și-a amintit ce-i spuneau prietenii lui pe când erau împreună, iar el asculta cu mare interes poveștile lor din lumea cea mare: „Dințică, să nu uiți, dacă vreodată o să te rătăcești, să cauți drumul către Regatul Zânei Merciluță. Acolo, ea va avea grijă de tine și totul va fi bine. Să ai grijă însă, căci pe drum vei întâlni multe obstacole la care trebuie să fii cu mare băgare de seamă.“

4

5

Dințică și-a adunat toate puterile și a pornit către Regatul Zânei Merciluță. După câteva zile de mers, se simțea din ce în ce mai slăbit.

La o răscruce de drumuri, obosit și neștiind încotro s-o apuce, a zărit doi dinți mari care se odihneau pe marginea drumului.

– Bună să vă fie ziua, numele meu este Dințică.

Caut Regatul Zânei Merciluță și cred că m-am rătăcit. Mă puteți îndruma, vă rog?

6

– Bună! Noi suntem frații Lopătari. Ești foarte curajos dacă te-ai aventurat pe acest drum. O să ai nevoie de multă putere să ajungi în Regatul Zânei Merciluță. Ia această sticluță cu apă fermecată, ea o să te protejeze de bacteriile care-ți vor da târcoale noaptea. Mergi tot timpul în direcția răsăritului și să nu te abați de la drum sub nicio formă. Și, mai ales, nu uita să folosești apa fermecată de două ori pe zi, la răsăritul și la apusul soarelui.

7

8

După ce a folosit o dată apa fermecată Dințică a simțit deja cum a prins puteri noi. A mers mai departe, a trecut prin câmpii pline de flori, prin păduri răcoroase și râuri de munte, fără să se abată de la drum.

Istovit după multe zile și nopți, s-a oprit la marginea unei păduri ca să-și tragă puțin sufletul. După ce s-a odihnit câteva clipe, și-a ridicat privirea și mare i-a fost mirarea când a văzut în depărtare, printre norii pufoși, un oraș mare ce strălucea puternic. Bucuros că ajunsese deja la Regatul Zânei Merciluță, a pornit în grabă într-acolo. Era emoționat, nu știa ce avea să găsească, însă toată lumea îi vorbise atât de frumos despre Regat, încât nu avea ce să se întâmple rău. Era nerăbdător s-o cunoască pe Zâna Merciluță.

9