ÉVELYNE HEYER în colaborare cu Xavier Müller Traducere din limba franceză de ALUNIȚA VOICULESCU
PROLOG Siberia, vara lui 2011. E trecut puțin de ora opt atunci când traversez străzile prăfuite, mărginite de case de lemn. În depărtare, soarele răsare de după munții Altaiului siberian, această regiune accidentată unde se întâlnesc Kazahstanul, China și Mongolia. Și totuși, peisajul grandios, demn de Stăpânul inelelor, nu îmi poate distrage gândurile de la proiec‑ tul pentru care trăiesc de zece ani încoace. Poate părea o nebunie, dar îmi doresc să reconstitui istoria popoarelor din Asia Centrală pe baza ADN-ului lor. Pentru mine, genele înseamnă o carte de istorie, o mașină a timpului. Ne putem explora trecutul cu ajutorul genelor, până în timpuri despre care nu s-a păstrat nimic în arhive. Am venit în Asia ca să cercetez felul în care s-a făcut po‑ pularea regiunii în decursul secolelor, însă aceasta e doar o parte dintr-un demers mult mai vast. Este vorba despre răs‑ punsul la o întrebare care ne privește pe toți: cum a ajuns Omul să cucerească planeta? Cum s-a putut ca o mână de sapiens rătăcitori prin savane să devină, în doar câteva milioane de ani, specia dominantă? Am luat în stăpânire continentele și ecosistemele foarte repede, iar capacitatea noastră de adap‑ tare s-a dovedit uluitoare. Ce itinerare au urmat strămoșii noștri, plecați în aventură departe de leagănul lor african, pentru a explora pământurile? În ce măsură ni s-a modificat
6
ODISEEA GENELOR
genomul pentru a putea face față provocărilor apărute în noile climate? În prezent, suntem 7,5 miliarde de indivizi. Și fiecare dintre noi este un copil al acestei istorii colective.
T ERENUL Am ajuns în acest sat, împreună cu colegii mei cercetători, pentru a recolta eșantioane de ADN de la populație. Pentru a ne duce la capăt misiunea, am obținut deja autorizații de la Ministerul Sănătății și de la Ministerul Culturii din Republica Altai. Însă, ca să fim complet acoperiți, avem nevoie și de acordul șefului de district. Doar de la el putem primi aprobarea pentru a ne adresa direct locuitorilor. Într-o țară precum Franța, toate acestea ar fi niște formalități ușor de rezolvat, printr-un simplu schimb de mesaje. Aici, însă, avem de-a face cu o hidră ad‑ ministrativă cu multe capete. În ciuda entuziasmului, mă duc la întâlnire ușor neliniștită. Experiențele precedente, dezamă‑ gitoare, m-au învățat că nimic nu e simplu în regiunile înde‑ părtate ale Asiei... Îmi amintesc de o zi când ne aflam în Kârgâzstan, într-o regiune controlată de un trib ostil celui de la putere. Deși aveam o scrisoare semnată de la guvern, ne-a fost imposibil să negociem. Ar fi trebuit să lăsăm un bacșiș, dar am refuzat să facem acest lucru. Șeful districtului are aspectul tipic pentru populația din regiune: față rotundă, piele închisă la culoare și ochi oblici, migdalați. Biroul său are același aer comunist pe care îl întâl‑ nim peste tot: mobilier funcțional, fără nicio înfloritură, o fotografie cu Putin așezată la vedere – deși, oficial, președinte
prolog 7
este acum Dmitri Medvedev... De fapt, cu cât ne îndepărtăm de Moscova, cu atât Putin e mai prezent. De menționat că el are o dacea1 în zonă, ceea ce ne-a permis să ajungem în aceste regiuni îndepărtate pe un drum foarte bun. Revenind la în‑ tâlnirea noastră, șeful districtului ne privește placid în timp ce încercăm să îi explicăm ce dorim să facem. Încă n-o știu, dar regiunea aceasta a lumii va furniza în următorii ani ele‑ mente cruciale pentru istoria noastră ca specie. Din echipa noastră fac parte un genetician uzbec, un et‑ nolog rus, un lingvist francez, un documentarist și eu însămi, antropolog genetician. După cum am mai spus, sunt interesată de diversitate și de istoria omenirii așa cum e ea povestită de către genetică, în special de felul în care am reușit să coloni‑ zăm Terra. Acest mister mă fascinează de-a dreptul, la fel ca toate chestiunile care au legătură cu mișcările migratorii ce au jalonat cucerirea globului de către noi. Îi explicăm șefului că regiunea sa are o însemnătate deo‑ sebită pentru reconstituirea unui eveniment esențial al acestei teme istorice importante: oamenii au plecat să colonizeze America din sudul Siberiei. Ne cunoaștem deja discursul pe dinafară, de atâtea ori l-am repetat. Koș-Agaci cred că e al zecelea sat pe care îl vizităm de când ne-am început campania acum trei săptămâni. Ne spunem pe nerăsuflate poezia, în așteptarea reacției șefului. Da, este foarte posibil să reușim trasarea istoriei noastre pe baza ADN-ului populațiilor actuale. Și nu, nu e vorba de șamanism, adaug eu pentru mine însămi, cu gândul la tam‑ burina de ceremonii cu margini roșii împodobite, pe care am 1
Casă de vacanță (în lb. rusă în original) (n. tr.).
8
ODISEEA GENELOR
văzut-o în ajun atârnată în fața intrării unei case... Trebuie precizat că regiunea este marcată de o spiritualitate profundă. De exemplu, muntele Beluha, cel mai înalt vârf din Altai, exercită un fel de fascinație asupra locuitorilor. Am citit pe un site că acest munte „posedă o uriașă putere telepatică“ și că el „acționează în profunzime, până în ADN-ul dumnea‑ voastră“. Dovadă că genetica e peste tot în zilele noastre! În cazul nostru, o campanie de prelevare de probe ADN se poate face exclusiv cu acordul tuturor participanților. Aceștia trebuie să ne confirme că sunt de acord să le studiem patrimoniul genetic prin recoltarea de sânge sau de salivă. Acordul trebuie să fie foarte clar, să specifice faptul că fiecare dintre indivizii participanți a înțeles scopul proiectului și aderă la el. Însă nu este, nici pe departe, singura permisiune pe care suntem nevoiți să o cerem în această țară în care domnește administrația. De aceea îi și facem o vizită șefului.
A DN P EN T RU E X P L OR A R E A T R ECU T UL UI Birocratul rămâne de piatră și nu îmi dau seama dacă ati‑ tudinea sa denotă un dezinteres sincer față de proiectul nostru sau o lipsă de înțelegere a discursului științific pe care tocmai i l-am ținut... Încerc să mă pun în locul lui și măsor încă o dată amploarea prăpastiei culturale care ne separă – eu, o femeie de știință de la oraș, încălțată cu ghete de trekking, iar el, un funcționar dintr-un sătuc izolat de restul lumii, unde animalele sunt crescute în turme păzite de călăreți. Chiar dacă nu suntem în Vestul Sălbatic, am putea spune că ne aflăm în Estul Sălbatic!
prolog 9
Dar e drept că te poți simți confuz atunci când ți se vorbește despre ADN ca despre o potențială mașină a timpului. În ciuda faptului că șeful continuă să ne privească fix și a ușoarei neliniști pe care o simt, sunt totuși încrezătoare. În decursul campaniilor mele de eșantionare, am învățat cum să ne prezentăm demersurile, astfel încât să fie înțelese de toată lumea. Iar discursul care pare să fie cel mai potrivit pentru cunoștințele prezumtive ale sătenilor este cel arheologic: săpăm în ADN pentru a reconstitui istoria străbunilor, apropierile dintre feluritele populații ale Asiei Centrale și ale Siberiei, la fel cum sapă arheologii în pământ pentru a scoate la iveală urmele trecutului. Îi spunem deci șefului că facem un fel de arheologie pe bază de ADN (habar nu avem care sunt cunoștințele exacte ale interlocutorului nostru în materie de genetică, însă cu siguranță a auzit și el de ADN, ca toată lumea). Cu ajutorul ADN-ului recoltat de la indivizi în viață, reușim să ne întoar‑ cem în trecut. Acesta este unul dintre aspectele cele mai fascinante ale geneticii. Am observat același interes pentru istorie în toate satele în care am fost până acum, din vestul Asiei Centrale până la marginea mării Aral și în estul Siberiei, în apropierea lacului Baikal. Oamenii sunt avizi de informații referitoare la originile lor și caută să afle mai ales de unde se trag. Alte două trăsături comune ale miilor de indivizi care au participat la studiile noastre au fost curiozitatea și mândria: curiozitatea de a întâlni cercetători francezi (Franța este, în general, apreciată în stră‑ inătate, mulțumită lui Zidane și Turnului Eiffel sau chiar lui Jacques Chirac la un moment dat, când a refuzat participarea la Războiul din Irak) și mândria de a participa la un studiu
10
ODISEEA GENELOR
internațional. Am auzit de mai multe ori: „Datorită dumnea‑ voastră, satul nostru va apărea pe hărțile lumii.“ Birocratul își plimbă privirea peste grupul nostru, după care, în sfârșit, pare a prinde viață. Se simte flatat că unii dintre strămoșii săi sunt cei care au dat naștere populațiilor americane, cu câteva mii de ani în urmă! Își poate închipui cu ușurință rutele acelea migratoare, observase deja că populațiile autohtone din regiune seamănă puternic cu cele din America de Nord, atât din punct de vedere fizic, cât și cultural – de exemplu, de ambele părți ale strâmtorii Bering, locuințele vechi, tradiționale, sunt tepee-uri din scoarță de copac. Respir ușurată: omul acesta nu va fi o frână pentru proiectul nostru, ci un aliat. Îmi închipui că am câștigat partida, că echipa noastră va avea mână liberă. Îi zâmbim și îi mulțumim călduros interlo‑ cutorului nostru, pe a cărui față înflorește de asemenea un zâmbet minunat. Este unul dintre motivele pentru care am optat pentru cercetarea de teren. Puteam alege un domeniu abstract, care m-ar fi condamnat să îmi petrec zilele în fața unui calculator. Am preferat aerul curat și aceste întâlniri memorabile... care mă fac să dau uitării întâmplările nefericite ce nu lipsesc din nicio misiune. Îl întrebăm pe șef dacă ne poate pune la dispoziție un spațiu pentru următoarele zile. Un loc în care să poată veni voluntarii să le prelevăm puțină salivă. Fiindcă așa am hotărât pentru această misiune de cercetare științifică din Siberia, să colectăm ADN din salivă: într-adevăr, este de calitate mai slabă decât cel extras din sânge, însă, din punct de vedere logistic, este singura noastră posibilitate. Șeful ne propune ceea ce el numește „hotelul“ – a se înțelege o casă comunală
prolog 11
micuță, rezervată vizitatorilor oficiali. Am prelevat probe într-o groază de locuri în misiunile mele: dispensare, școli, primării și chiar o moschee. La „hotelul“ din Koș-Agaci, primim vizita a peste cincizeci de persoane care au amabilitatea să ne dăruiască puțin din saliva lor, în scopuri științifice. Apoi pornim din nou la drum, până în satul următor, aflat la câțiva kilometri distanță, unde suntem lăsați baltă de către interlocutorul nostru oficial, însă primim ajutor de la una dintre localnice, o persoană cunoscută de toată lumea în sat. Stăm două zile aici, apoi ne facem din nou valizele și plecăm ceva mai departe. În călătoriile din ultimii zece ani, am ajuns foarte departe de biroul meu parizian: din Siberia în Asia Centrală, cu tre‑ cere prin Africa. Am străbătut deșerturi și stepe infinite, am urcat pe munți cu cărări arse de soare. Cu secole în urmă, oamenii organizau expediții în căutare de mirodenii sau de metale prețioase. Mirodenia mea este sângele care ne curge prin vene – la fel de prețios pentru mine ca și petrolul pentru alții. Însă nu povestea mea doresc să v-o spun în paginile ce urmează, ci a comorii pe care o caut, aflată în străfundurile celulelor noastre, ascunzând un fragment din cea mai extra‑ ordinară poveste dintre toate.
AV EN T UR A UM A N Ă Aceasta este povestea unei specii care se deplasa în patru labe pe solul african, acum 7 milioane de ani. Și care a plecat apoi să cucerească Terra.
12
ODISEEA GENELOR
Este chiar povestea aventurii umane. După o mică paranteză în care ne vom apleca asupra a ceea ce îl deosebește pe Om de verii săi cei mai apropiați, cimpanzeii, vom vedea cum am reușit să cucerim planeta, de la aventura ieșirii noastre din Africa, de acum mai bine de 100 000 de ani. Această epopee, desfășurată la voia amestecurilor și a migrațiilor, părea complet inaccesibilă, deși este înscrisă în ADN-ul nostru. Însă azi e posibil să citim în codul nostru genetic ca într-o carte deschisă și să ajungem pas cu pas în trecutul îndepărtat. Datorită informaticii și tehnicilor moderne de amplificare a informației genetice, acum știm să facem să „vorbească“ nu numai ADN-ul oamenilor contemporani, ci și al strămoșilor noștri de demult, mergând înapoi, în arborele genealogic, până la genele pe care aceștia le aveau. În aventura care va urma, vom călători alături de specii dispărute, precum Neanderthal și Denisova, sau în compania primilor agricultori din Cornul Abundenței1, dar și împreună cu misteriosul popor al stepelor, cel care se află, poate, la originea limbilor indo-europene, cu Ginghis Han, din care se trag 10% din chinezii și mongolii de azi, cu Fiicele Regelui2, străbunele multora dintre locuitoarele moderne ale Québecului, și cu sclavele ale căror țări de origine sunt dezvăluite prin testele genetice ale afro-americanilor. Regiune din Orientul Apropiat, numită și Semiluna Fertilă, conside‑ rată leagănul civilizației umane (n. tr.). 1
Filles du Roy (în lb. franceză), aproximativ 800 de tinere trimise de regele Ludovic al XIV-lea în teritoriile franceze de peste ocean, pentru a întemeia acolo familii și a coloniza ceea ce este astăzi teritoriul Canadei (n. tr.).
2
prolog 13
Vom încerca să răspundem multor întrebări amețitoare, pe parcursul călătoriei noastre. Cum se poate ca întreaga populație umană din prezent, de 7,5 miliarde, să se tragă din doar câteva popoare preistorice care trăiau în Africa? De ce aborigenii australieni au pielea neagră și părul creț, în timp ce vecinii lor cei mai apropiați, indonezienii, au ochii oblici? De ce există boli genetice specifice regiunii Québecului? De ce vorbește populația bască o limbă complet diferită de toate celelalte limbi europene? De ce unele popoare digeră laptele? Care este legătura dintre diversitatea culturală și diversitatea genetică? Această lungă istorie scrisă în genele noastre a generat o adevărată modă acum, când oricine își poate afla genealogia genetică doar pe baza unei mici cantități de salivă. Vom vedea cum să descifrăm rezultatele uneori derutante. Întoarcerea în trecut poate răspunde și unor întrebări despre viitor. Există o limită pentru creșterea speranței de viață a oamenilor? Care este influența mediului? Și mai ales, ce căi trebuie să urmăm pentru ca epopeea umană să continue în armonie cu planeta? Așadar, să pornim la drum!